Modelul

Heckscher-Ohlin-Samuelson(HOS).

Modelul

proporţiei

factorilor de producţie şi al egalizării preţurilor în tările partenere

..............................8 6......................................3 3........ Egalizarea preturilor factorilor de productie............................................................................................... Concluzii......... Definitivarea modelului H-O-S. Alocarea resurselor si specializarea economica internationala.....................10 7........ Paradoxul lui Leontief......................................................................................12 8..................................................3 2................................................................ Teoria dotării cu factori de producţie.................................................................13 9.......... Analiza tezei egalizării preţului factorilor de producţie.............5 4.....CUPRINS 1........14 Bibliografie ................Teorema Hecksher – Ohlin-Samuelson....reguli generale............................................. Introducere................6 5......................................... Importanţa teoriei dotării cu factori de producţie............ Formarea preturilor pe piata mondiala..............

de către Alfred Marshall.Introducere În secolele XIX şi XX. căreia i s-au adus câteva completari. Dacă. chiar dacă în condiţii de autarhie ar fi fost identice. tendinţa de egalizare a preţurilor factorilor ar putea fi neutralizată de creşterea cererii.. Au crescut schimburile economice internaţionale. comerţul internaţional a fost marcat profund de teoria ricardiana. În realitate. din cauza a mai multor factori. conducând la teorii noi. Op. de asemenea şi iniţierea unei sinteze între teoria clasică şi cea neoclasică a preţurilor.În acest sens. cu articolul intitulat “The effect of foreign trade on the distribution of income”. care pot neutraliza o astfel de tendinţă. cât şi a celor de resurse umane au stabilit oarecum o independenţă faţă de dotarea naturală cu factori de producţie specifică clasicismului. perfecţionarea tehnicilor de măsurare cantitativă şi reprezentare grafică a raporturilor de schimb de către Vilfredo Pareto şi Francis Ysidoro Edgeworth. Altfel s-a concretizat modelul proporţiei factorilor şi al egalizării preţurilor între ţările participante la comerţul internaţional. După reluarea tezelor lui Heckscher. Aceasta poate declanşa o tendinţă de creştere a salariilor. egalizarea preţurilor factorilor de producţie este considerată doar o tendinţă. canadianul Jacob Viner. americanul Paul Anthony Samuelson . româno-americanul Abba Ptachza Lerner. În modelul Heckscher-Ohlin. conducând apoi spre o extindere spre noi concepte : teoria valorilor internaţionale şi a raporturilor de schimb (”terms of trade”)a lui John Stuart Mill. menite să economisească munca. S. interdependenţele dintre state. Egalizarea nu este completă. Secolul XX a adus ca noutate un climat internaţional al liberei concurenţe şi al convertibilităţii depline a banilor naţionali. p.. respectiv a preţului pentru capital. de exemplu.cit. publicat în 1919. 1 Howard. precum şi altor teoreticieni. de către Bertil Ohlin. austriacul Gottfried Haberler. absenţa restricţiilor tarifare şi netarifare sau a politicilor protecţioniste în comerţul internaţional.280 . Ca urmare. adaptate la noul climat internaţional. comerţul internaţional poate modifica combinaţiile de producţie. în lucrarea Interregional and International Trade. Noile descoperiri ştiinţifice şi tehnice. Dezbaterile asupra comerţului internaţional s-au regăsit şi în perioada interbelică şi postbelică. care va incita antreprenorii să caute noi soluţii tehnologice. raritatea relativă a capitalului în raport cu munca se va atenua. rezultată din modificarea tehnicii de producţie. La originile acestei teoreme se află economistului suedez Eli Heckscher. model cunoscut sub numele de „HOS”. una din ţări se specializează în producţia bunurilor care necesită multă muncă şi puţin capital. în literatură se vorbeşte de teorema Heckscher-Ohlin. sau rusoamericanului Wassily Wassilievich Leontief. în Ekonomisk Tidskrift . Definitivarea modelului H-O-S Modelul H-O-S s-a format pornind de la teorema Heckscher-Ohlin. contribuţiile teoriilor neoclasice datorându-se în principal suedezilor Eli Filip Heckscher şi Bertil Gothard Ohlin. Heckscher precizează mai întâi că egalizarea preţurilor factorilor ar fi completă doar dacă tehnicile de producţie ar rămâne aceleaşi în ambele ţări1. precum şi dezvoltările fluxurilor internaţionale de capital .

care îşi restrâng activitatea. Samuelson formulează o serie de ipoteze noi. 1967. O asemenea evoluţie ar fi de natură să împiedice orice mişcare de egalizare a preţurilor. specifice modelului său: productivitatea marginală descrescândă a factorilor de producţie. p.3 Pe baza ipotezelor menţionate.79 . G. Op. Dintre ele. unele sunt cele luate în consideraţie de teoria clasică şi neoclasică. p. Odată definitivat. Harvard University Press. p. absenţa economiilor de scară.Samuelson.. Trade and Economic Structure Models and Methods.A. acest model devine principalul punct de referinţă şi de inspiraţie al teoreticienilor comerţului internaţional. Aceste concluzii corespund în întregime idealului de egalizare a şanselor. Paris. The Economic Journal.. în condiţiile presupuse. din care unele îl contestă.• • • • • • • • Un al doilea factor de contracarare a tendinţei de egalizare invocat de Heckscher îl reprezintă posibilitatea creşterii interne a ofertei de factor rar. inelasticitatea perfectă a curbei ofertei de factori (dotarea cu factori este considerată fixă). la o egalizare absolută. intensitatea ireversibilă a utilizării factorilor (intensitatea utilizării factorilor de producţie este considerată diferită pentru fiecare bun).A. R. 1949. p.181-197 Vezi Caves. 1948.. costurile de producţie descrescânde. respectiv: imobilitatea internaţională a factorilor de producţie. altele îl confirmă în întregime sau parţial.90-200 *** L’avenir des relations economiques internationales. una geometrică şi alta algebrică4. Pentru analiza acestei tendinţe. teorema Heckscher-Ohlin capătă denumirea de “modelul H-O-S” (Heckscher-Ohlin-Samuelson).. referitoare la tendinţa de egalizare a preţurilor factorilor.cit. presenté par P.99-200 Vezi Marcy. autorul introduce o serie de ipoteze restrictive.163-184 şi International Factor-Prices Equalisation. P.Johnson. p.Heckscher a întrevăzut posibilitatea ca ramurile generatoare de export care se dezvoltă să absoarbă factori de producţie în aceeaşi proporţie cu eliberarea lor din ramurile concurente ale importurilor. indicând condiţiile abstracte ale realizării unui echilibru armonios la nivelul global al economiei mondiale. Once Again. Samuelson a elaborat două demostraţii. specializarea internaţională incompletă.A.Mossé. a fost preluată de P. din care rezultă că schimburile comerciale internaţionale ar conduce în mod necesar. După completarea cu aceste demonstraţii. Massachusettes. International Trade and the Equalisation of Factor Prices. identitatea funcţiilor de producţie. The Economic Journal. a preţurilor factorilor de producţie la scară internaţională.F. Cambridge. tinzând la o aprofundare şi dezvoltare a lui. Despre acest model s-au scris numeroase lucrări. în două articole apărute în Economic Journal2. “perfecţionarea modelului H-O-S constituie cea mai mare realizare a cercetării în domeniul teoriei pure a comerţului internaţional de după al doilea război mondial”5. Concluzia teoremei Heckscher-Ohlin.). prin crearea lor pe plan intern (acumulare de capital etc. Aşa cum apreciază Harry G. Edition preparée et prefacée par R. Pe lângă acestea. Calmann-Levy. Aceasta ar putea avea loc chiar în ipoteza imobilităţii internaţionale a factorilor. 1971. June. 2 3 4 5 Samuelson.Samuelson.

avand un model bazat tocmai pe determinismul geografic.. La baza metodologică şi ideologică a modelului HOS au stat : . dar nu exclusiva. factori de productie si marfuri8 6 7 Ohlin. Jevons. dar totodata acesti factori de productie nu aveau mobilitate internationala. 3. zone sau regiuni.Teoria ricardiană a comerţului internaţional . Interregional and International Trade. Pareto şi Cassel (independentă de teoria clasică a valoriimuncă).1 factor de productie (munca= efortul national consumat pentru a produce o unitate de marfa exportata) formula <<”2” + “2” + “1”>> 8 . Menger. De a construi o teorie a comerţului internaţional compatibilă cu teoria interdependenţei reciproce a preţurilor. p. pe care îşi propune să-l explice şi să-l dezvolte.IX Popescu. B. Oxford University Press.Teoria dotării cu factori de producţie – teorema Hecksher-Ohlin-Samuelson Teoria dotării cu factori de producţie este cea de-a doua variantă neoclasică a modelului costurilor comparative. De a demonstra că diviziunea internaţională a muncii se explică prin diferenţele în ce priveşte dotarea cu factori de producţie a fiecărei ţări.Napoca. intrucat mereu au existat si alte elemente in comertul international Modelul HOS preia din gandirea neoclasica : teoria echilibrului economic general teoria marginalista a preturilor 7 Modelul HOS a contribuit prin urmatoarele noutati: imbinarea analizei specializarii internationale a unor tari. Modele de comert international. Cluj. aşa cum a fost ea dezvoltată de Walras. Fischer. Marshall. cu amplasarea teritoriala rationala a resurselor existente analiza mai multor tari partenere. ****Modelele clasice analizau dotarea naturala cu factori de productie. 2.132-133 modelul clasic cuprindea 2 tari. G. Această teorie este vehiculată în literatură sub denumirea de “modelul H-O-S” (Heckscher – Ohlin – Samuelson). p. London. 2 marfuri. fiind una dintre variantele contemporane ale teoriei costurilor comparative. 1967. De a analiza influenţa comerţului internaţional asupra preţului factorilor de producţie - Modelul HOS preia din teoria ricardiană următoarele: conceptul de cost comparativ conceptul de avantaj relativ conceptul de avantaj reciproc politica liberului schimb în comerţul internaţional Elementele din teoria ricardiană care nu se regăsesc în modelul HOS sunt: teoria obiectivă a valorii determinată de muncă ipoteza imobilităţii internaţionale a factorilor de producţie ****Modelele clasice porneau de la ipoteza ca factorii de productie aveau o mobilitate perfecta intre ramurile de activitate in interiorul unei tari. aceasta dotare este importanta. 2001.Teoria neoclasică a preţurilor bunurilor economice Obiectivele formulate de către autori6 au fost: 1. Clark.

“frontiera posibilitatilor de productie”.133-136 . dotarea cu factori de productie poate fi reprezentata in doua moduri10: 1. folosirea unor grafice sugestive. “optimul consumatorului”. 2.”rata marginala de transformare”. “rata marginala de substituire”. “frontiera posibilitatilor de consum”. etc. 3. 4. Cluj.Napoca. inlocuirea calculelor in unitati naturale cu calcule valorice. 4. G. fie sub forma unui avantaj comparativ intern. deci cei mai ieftini. 5. “surplusul producatorului”. Din punct de vedere al modelului ricardian. 2001. “avantajul si dezavantajul comparativ”.Pornind de la principiul marginalist al utilitatii finale (marimea ei este invers proportionala cu cantitatea bunurilor intermediare folosite.- - explicarea avantajului relativ in functie de proportia combinarii factorilor de productie9 folositi in schimburile dintre tarile partenere imbogatirea instrumentarului de analiza a mecanismelor comertului international. Absolut.m. Aceasta viziune asigura obtinerea marfii cu cel mai mic cost national. Teoria proportiei factorilor de productie si modelul HOS incearca sa gaseasca raspunsuri la urmatoarele intrebari: Care este criteriul alocarii rationale a resurselor si a specializarii interne a productiei fiecarei tari participante la comertul international? In ce consta mecanismul de functionare al comertului international si care sunt factorii de care depinde formarea preturilor pe piata mondiala sau cea a raporturilor de schimb („terms of trade”) ale tarilor partenere de comert international? Care sunt rezultatele imediate ale particiarii tarilor la comertul international? Ce consecinte are comertul international pe termen lung si care este influenta lui asupra cresterii si dezvoltarii economice a tarilor partenere? Care este politica optima in comertul international? 1. “surplusul cumparatorului”. “avantajul si dezavantajul competitiv”.in unitati fizice din fiecare factor Daca avem: P*1 = 96 u. prin introducerea si fundamentarea unor noi concepte: “costul de oportunitate”. Modele de comert international. (pretul international al vinului produs in Portugalia) K1 = 80 = 64 C1 +16 S1 pr’1= ( P1/K1)* 100 = (16 P1 /80K1 )* 100 = 20 % (rata profitului) Atunci: 9 10 modelul clasic se baza doar pe analiza posibilitatilor interne ale fiecarei tari Popescu. sau direct proportionala cu raritatea lor) . in functie de abundenta factorilor de productie. fie sub forma unui avantaj comparativ extern. sustinatorii modelului HOS considera ca avantajul relativ al fiecarei tari depinde de combinatia factorilor de productie care asigura o proportie comparativ sau relativ mai mare din factorii cei mai abundenti. Alocarea resurselor si specializarea economica internationala Avantajele diviziunii internationale a muncii sunt redate de catre autorii modelului HOS in expresie monetara. p.

vom avea: . (pretul international al stofei produse in Anglia) K2 = 100 = 90 C2 +10 S2 pr’2=( P2/K2)* 100= (10P2 /100K2 )* 100= 10 % (rata profitului) Atunci: P*2= C2 + S2+P2= 90 C2 +10 S2+10P2 = 110 u.m.m. Pentru a se face schimbul intre vinul portughez si stofa englezeasca.Dupa specializare.m. 2. Astfel. adica 9/1 > 4/1. iar Portugalia mai abundenta in munca. Portugalia va trebui sa se specializeze in productia de vin.prin raportul dintre factori In Portugalia avem: k’1 = C1/ S1 = 64 C1 /16 S1 = 4/1 (raportul dintre capital si munca) s’1 = S1/ C1 = 16 S1 /64 C1 = 1/4 ( raportul dintre munca si capital) In Anglia. Relativ.P*1= C1 + S1+P1= 64 C1 +16 S1+16P1 = 96 u. iar Anglia in cea de stofa. Daca luam: P*2 = 110 u. avem : k’2 = C2/ S2 = 90 C2 /10 S2 = 9/1 (raportul dintre capital si munca) s’2 = S2/ C2 = 10 S2 /90 C2 = 1/9 ( raportul dintre munca si capital) Datorita faptului ca : k’2 > k’1. adica 4/1 < 9/1 s’2 < s’1. adica 1/9 < 1/4. sau s’1 > s’2 . adica 1/4 > 1/9 rezulta ca Anglia este relativ mai abundenta in capital. sau k’1 < k’2 . care dispune de mai mult capital (100K2) si mai putina munca (10 S2). rezulta ca Portugalia dispune de mai putin capital(80K1) si mai multa munca (16 S1). comparativ cu Anglia.

diferenţele dintre preţurile/costurile relative se datorează fie condiţiilor cererii de mărfuri. 11 Howard.Dacă două ţări au aceeaşi dotare cu factori (în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate) şi utilizează o tehnică de producţie identică. Deoarece factorii de producţie se presupun a fi de aceeaşi calitate. Cererea de bunuri depinde de nevoile şi preferinţele consumatorilor. costurile comparative vor fi aceleaşi. adică de funcţiile de producţie. Readings in the Theory of International Trade. diferenţele privind cererea au o influenţă mai mică decât cele care se referă la oferta de factori.E. Heckscher consideră că sunt necesare două condiţii: 1. Ohlin. La rândul ei. Preţurile sunt considerate identice cu costurile de producţie.Considerând că.277-278 . Egalizarea preturilor factorilor de productie. atunci costurile de producţie şi implicit. să difere proporţia factorilor utilizaţi în producţia fiecărui bun. bazându-se pe aceeaşi identitate între costurile de producţie şi preţurile mărfurilor. Ohlin a realizat că factorul determinant al diferenţelor dintre preţurile relative generatoare de comerţ exterior îl constituie dotarea diferită cu factori de producţie a fiecărei ţări. fie diferenţelor sub aspectul ofertei de factori de producţie.5. dotarea proporţională cu factori să difere de la o ţară la alta. funcţiile de producţie sunt identice pentru acelaşi produs. 2. oferta de mărfuri este condiţionată de oferta de factori şi de condiţiile fizice ale producţiei. în general. consideră că acestea din urmă depind de raportul dintre cerere şi ofertă. American Economic Association. Philadelphia. 1950. Pentru ca să existe diferenţe între costurile comparative.. Acestea. reprezentanţii şcolii suedeze elimină teoria valorii-muncă din teoria comerţului internaţional şi conduc raţionamentul în termenii preţurilor exprimate în monedă. la rândul lor.11 La rândul său. S. se compun din preţurile factorilor utilizaţi la producţia bunurilor respective. p. Formarea preturilor pe piata mondiala Dedicaţi obiectivelor propuse. Ca urmare. precum şi de veniturile indivizilor.

7 Samuelson P. în anii 50. cat si in cel al bunurilor finale). 6. oferta de factor rar şi scump. În viziunea reprezentanţilor şcolii suedeze. fiecare ţară este interesată să producă bunurile care încorporează în proporţie mare factorul relativ abundent şi ieftin şi să importe bunurile a căror producţie necesită cantităţi mari de factor rar şi scump12. Acesta din urma este folosit pentru a explica raporturile de schimb interne intre marfurile produse in fiecare tara.Pe scurt. Astfel. în consecinţă.. In perceptia neoclasica. preţul acestuia urcă. aşa încât preţul acestuia va avea tendinţă de scădere. International Student Edition. ea tinde să egalizeze preţurile absolute şi relative ale factorilor.În această perspectivă. Preturile internationale se stabilesc la nivel intre limitele nationale (ale costurilor comparative sau de oportunitate) ale marfurilor produse in diferite tari inaintea procesului de specializare a fiecareia.pe baza acestora fundamentand mai apoi proportiile schimburilor intre tarile partenere. B. fara ca vanzatorul sa piarda ceva. a pus 12 13 Ohlin. New York. Samuelson considera ca “surplusul consumatorului” este plusul de satisfactie obtinut de catre cumparator. Plecând de la observaţia că SUA sunt o ţară abundentă în capital. sustinand ca la baza formarii preturilor sta valoarea de substitutie (“rata marginala de transformare”) sau costul de oportunitate. McGraw Hill Book Company.. Reprezentantii modelului HOS considera ca mecanismele comertului national sunt acealeasi cu ale comertului international. avantajul reciproc al partenerilor consta in economia de resurse nationale. Economics. Astfel.cit. USA. 1970. preturile fatorilor de productie sunt influentate atat indirect. Totodată. Mecanismul tendinţei de egalizare este simplu: pentru satisfacerea cererii suplimentare de export creşte cererea de factor relativ abundent şi ieftin şi. dar si a veniturilor si avantajelor obtinute de catre fiecare tara prin participarea la diviziunea internationala a muncii. a fost Wassily Wassilievich Leontief. 666 . in satisfacerea unor nevie mai diverse si in “surplusul consumatorului”. prin noua situatie determinata de mobilitatea internationala. iar importurile măresc. p. de fapt. rata dobânzii şi renta funciară. adică tinde să egalizeze salariile. cu toate ca se prezinta sub forme diferite in functie de fiecare tara in parte. sau “prilejul de a putea cumpara o gama larga de bunuri la preturi scazute”13. p.A.. 8-th eduition. cu alte cuvinte “sporul de bunastare al cumparatorului ca rezultat al comertului”. Avantajele din cadrul comertului international sunt generale. libera circulaţie a mărfurilor compensează parţial imobilitatea factorilor de producţie. prin obtinerea marfurilor cu costuri mai mici. comerţul exterior apare ca un schimb de factori abundenţi contra factorilor rari. “surplusul consumatorului” era definit ca diferenta dintre utilitatea totala a bunului(suma utilitatilor individuale descrescande) si pretul platit la cumparare (determinat de utilitatea marginala a celei mai mici unitati). Op. Paradoxul lui Leontief Primul autor care. a fost tentat să testeze modelul HOS. dar si direct(in ritm crescator) datorita circulatiei lor ca marfuri intre tarile partenere. Aceste mecanisme fac posibila afirmarea si accentuarea tendintei de egalizare a preturilor intre tari (valabila atat in cazul factorilor de productie.

6 milioane capital. În analiza făcută de Leontief.313 k’1 = 13. el a conchis că SUA erau în fapt abundente în factorul muncă şi nu în capital. ramurile substitutive ale importurilor sunt acele ramuri ale economiei SUA care pot produce intern marfuri pe care altfel ar trebui sa le importe. conform teoriei HOS reiese ca SUA ar trebui sa exporte mărfuri intensive în capital şi să importe mărfuri intensive în muncă.184 Pornind de la datele anului 1947. k’2=18. modelul input-output permite cunoaşterea nevoilor de capital şi muncă în producţia fiecărei ramuri. k’1 / k’2 >1 sau k’2 / k’1 <1. pentru materiile prime sau pentru produsele intermediare.1 milioane dolari suplimentari. asta în cazul în care raportul dintre capital şi muncă în ramurile exportatoare este mai mare decât în ramurile importatoare ( k’1 > k’2).la punct un test prin care urma să demonstreze că exporturile americane sunt mai intensive în capital decât importurile.3 oameni/an şi 2. reducerea exporturilor cu 1 milion dolari ar disponibiliza 182. producerea de calculatoare implică utilizarea de componente. iar importurile sunt intensive în capital.În schimb.Astfel.184 $/om/an. prin urmare exporturile SUA sunt de fapt intensive în muncă. Pentru a-şi elabora testul. ar fi nevoie de 170 oameni/an şi 3. În acest fel.991 $/om/an. Rezultatul era opus celui aşteptat a fi obţinut prin aplicarea modelului HOS. sunt folosite de diferitele industrii în procesul de producţie.991 Importuri 3. Productivitatea superioară a muncitorilor americani derivă din existenţa din abundenţă a unui 14 Dupa Leontief.doar dacă k’1 > k’2. Leontief a folosit “Balanţa legaturilor dintre ramuri”(modelul inputoutput) pentru economia americană. operând doar cu date interne americane. Conform modelului HOS. material plastic. luând. iar calculatoarele. . Acest model este construit in condiţii de autarhie. Leontief a descoperit că.091. iar importurile cresc cu un milion dolari.ramurile importatoare (a căror producţie ar putea să apară ca o substituirea importurilor). pentru a înlocui 1 milion din importuri printr-o producţie naţională. Argumentând faptul că un lucrător american are o productivitate de trei ori mai ridicată decât a unuia străin. Apoi a calculat reducerea sau creşterea nevoilor de capital şi muncă legate de aceste variaţii.Astfel.004 k’2=18. la rândul lor. A presupus că exporturile scad cu 1 milion dolari. de „paradoxul lui Leontief”. semiconductori etc. considerând doi factori de producţie: capitalul şi munca. Capitalul şi munca folosite pentru a produce 1 milon dolari exporturi/importuri substitutive americane Ramuri Capital(C) Muncă(S) k’ = C/S ($ preţuri 1947) (oameni/an) ($/om/an) Exporturi 2.ramuri exportatoare (cu un sold export – import pozitiv) ramuri substitutive ale importurilor14 (cu un sold comercial negativ).339 170. obţinând mărfuri cu cele mai mici costuri unitare comparative. de unde numele sub care a rămas cunoscut acest test.780 182. acea ţară foloseşte pentru producţie şi export factorul de producţie cel mai abundent şi mai ieftin. De exemplu. iar cele substitutive ale importurilor intensive în muncă.Leontief a analizat producţia în 50 de industrii (ramuri). Leontief a încercat să ofere o explicaţie vis-à-vis de acest rezultat aparent paradoxal. o ţară cu abundenţă relativă de capital (SUA) trebuie să se specializeze în producţia şi exportul mărfurilor intensive în capital. Fiecare industrie depinde de alte industrii.550. pe care le-a separat în: . iar k’1 = 13. În continuare a considerat că ramurile exportatoare sunt intensive în capital.

explicaţia aparentului paradox apare cu claritate.A. Ţările abundente şi intensive în muncă au un dezavantaj cometitiv15.Heller ş. pe de altă parte. şi totuşi exporta produse intensive în capital. nu neapărat de cele comparative17 sau absolute18 7. se calculează ca diferenţă între costul unitar naţional(mai mare) al mărfurilor la a căror producţie renunţă şi costul unitar naţional mai mic al mărfurilor pe care se specializează Avantajul comparativ extern reprezintă superioritatea pe care o are o ţară. La începutul ciclului de viaţă. mărfurile sunt exportate în ţările rămase în urmă(abundente şi intensive în muncă) • Ţările abundente şi intensive în capital obţin un avantaj competitiv din comerţul internaţional. cel puţin aparent. R. iar ţările abundente în muncă exportă mărfuri intensive în muncă inferior calificată. Dar descompunând exporturile japoneze spre ţări în curs de dezvoltare. Deseori. mărfurile sunt exportate de ţările avansate tehnologic (abundente şi intensive în capital). teoreticieni consacraţi.a. o unitate de marfă la un cost unitar naţional mai mic decât altă marfă. Aplicarea modelului HOS la realitatea japoneză a anilor 1950 a oferit un alt rezultat paradoxal: Japonia deţinea. Pe parcurs s-a urmărit perfecţionarea modelului HOS. când a modelului HOS. dacă se specializează în producţia şi exportul mărfurilor pentru care dispun de o abundenţă relativă de factori de producţie(naturali sau dobândiţi). Alături de P. s-au angajat în aprofundarea şi dezvoltarea tezei egalizării preţurilor factorilor. Avantajul tehnologic al primelor ţări este continuu erodat prin transferul de tehnologie şi nu poate fii menţinut decât printr-o continuă activitate inovaţională • Ciclul de viaţă al produselor corespunde unui ciclu al comerţului internaţional. iar ţările rămase în urmă exportă mărfuri intensive în tehnologii inferioare(decalajul tehnologic). • Toate ţările participante la comerţul internaţional obţin un avantaj comparativ intern16. precum J. Franţa.Meade. care a permis muncii să fie mult mai productivă decât în alte părţi. dar şi mai numeroşi adversari. sau pe baza aceluiaşi consum total de resurse.Fiecare ţară poate realiza şi un avantaj relativ dacă şi numai dacă în schimbul mărfii exportate obţine o cantitate mai mare din marfa importată decât şi-ar putea produce singură cu acelaşi consum de resurse (în autarhie).Samuelson.Tinbergen. dacă poate produce o marfă la un cost unitar naţional mai mic decât în ţara parteneră. poate fi exprimat şi în unităţi fizice (1 t marfă exportată se schimbă pe mai puţin de 1 t marfă importată) Avantajul competitiv intern reprezintă superioritatea pe care o are o ţară dacă poate produce cu acelaşi consum de resurse . Aceasta datorită în principal a avantajelor competitive. prin luarea în 15 16 17 18 Dezavantajul competitiv reprezintă deficitul monetar al încasărilor din export sub plăţile pentru import ale unei ţări. aducând teorii noi: • Ţările relativ abundente în capital exportă mărfuri intensive în muncă superior calificată. rezultatul fiind când o confirmare a paradoxului. apărea ca evident faptul că exporturile erau intensive în capital către ţările în curs de dezvoltare şiintensive în muncă către ţările dezvoltate. iar in faza finală a ciclului de viaţă. • Ţările avansate tehnologic exportă mărfuri intensive în tehnologii noi. Analiza tezei egalizării preţului factorilor de producţie Încă de la apariţia sa. Ulterior.al treilea factor de producţie specific SUA. managementul. Germania. şi ţări dezvoltate. ţările abundente şi intensive în capital obţin avantaje mai mari decât cele abundente şi intensive în muncă. pe de o parte. Cum circa 2/3 din exporturi mergeau spre ţări în curs de dezvoltare. J. obţine o cantitate mai mare de mărfuri decât ţara parteneră. Avantajul absolut reprezintă câştigul pe care îl obţine o ţară din comerţul internaţional când reuşeşte să importe o marfă la un preţ extern inferior costului său naţional unitar . teza egalizării preţului factorilor a suscitat mult interes. • Avantajele din comerţul internaţional sunt distribuite inegal între ţările partenere. căpătând printre analiştii comerţului internaţional numeroşi adepţi. mai mult factor muncă decât capital. alţi autori au încercat să aplice modelul lui Leontief şi altor ţări. Japonia etc. precum India.

Th. îndeosebi a salariilor.”22 Pornind de la această constatare el contrapune teoremei egalizării aşa-numitul „principiu al cauzalităţii circulare şi cumulative”. Myrdal considera teza egalizării „total în contradicţie cu experienţa faptelor.273 . Ei au demostrat că nu există nici un motiv pentru care teorema H-O-S să nu poată fi extinsă la un număr mai mare de ţări. G. Balogh etc. Moret. Haberler. Ch.. M. Trebuie avut în vedere. Série Articles et Etudes. cit. însă. în timp ce se constată de fapt disparităţi profunde între ele. P. Gallimard.. Op.. Economica. p. Ca urmare.89 Haberler..”21 Critici şi mai vehemente au fost formulate de „tiers-mondialişti” precum G.Afirmaţia că preţurile factorilor se egalizează de la naţiune la naţiune.. II. produse şi factori. Byé.”20 Chiar Haberler nu ezită să conteste teorema egalizării. G. G. Moret. p. Ch. „Printr-un fel de cerc vicios al efectelor cumulative-notează Myrdal. că mecanismele schimbului internaţional pot fi şi de asemenea natură. Myrdal. care susţine că „egalizarea preţurilor factorilor poate fi considerată mai mult o curiozitate intelectuală decât o apreciere semnificativă pentru lumea reală. Economie internationale. G. să adâncească inegalităţile dintre ţări. Le Défi de monde pauvre. schimburile comerciale şi mişcările internaţionale de capitaluri au. sugestivă este concluzia neoliberalului Kindleberger. în cadrul cărora unii participanţi s-au simţit în măsură să demonstreze că. ca efect adâncirea condiţiilor de inegalitate. Mulţi teoreticieni consideră teorema H-O-S drept argument pentru a demonstra lipsa de semnificaţie practică a teoriei comerţului internaţional. constituie un act pur şi simplu gratuit. în general. ci din contră. Dacă o asemenea egalizare ar avea loc. Perroux. invocând irealismul ipotezelor şi inadvertenţa dintre concluziile teoretice şi realităţile economice. un programme de lutte sur le plan mondial. Harrod. Surprinşi de persistenţa inegalităţilor de dezvoltare. p. numeroşi teoreticieni (M. În opinia lor. produse şi factori de producţie. reviste serioase şi-au oferit paginile unor dezbateri foarte savante. Fr. ei au contribuit la propagarea ideii că schimburile comerciale internaţionale duc la egalizarea preţurilor şi a veniturilor. Kindleberger. În acest sens. Paris.25 Myrdal. 1981. care atestă că între diferite naţiuni disparităţile de venit s-au adâncit şi se adâncesc mereu. această agitaţie teoretică a condus la o concluzie diametral opusă: ea a demonstrat că egalizarea preţurilor factorilor este în realitate aproape de neconceput.”19 Aceeaşi opinie este exprimată de M. Balogh etc) contestă veridicitatea tezei egalizării preţurilor factorilor. acest fapt ar fi întrutotul pozitiv. R. Prin aceasta. L’Échange international et développement économique. „În aceşti ultimi ani-notează autorul neoclasic.. Dar. Myrdal. P. în timp ce o ţară rămasă în urmă se va menţine la nivelul scăzut sau nu va înceta să sărăcească.271 Idem. liberul schimb de produse ar fi un substitut perfect al migraţiilor libere ale muncitorilor şi a liberei mişcări a factorilor de producţie pe plan internaţional şi că din acest fapt ar decurge o egalizare completă a preţurilor factorilor. vol. G. atâta timp cât se va mulţumi să conserve legile naturale ale schimbului.”23 19 20 21 22 23 Kindleberger. Potrivit acestui principiu. încât să nu conducă în mod necesar la egalizarea condiţiilor de dezvoltare. în anumite ipoteze. 1971.. p. care subliniază că „Teorema egalizării constituie doar un exerciţiu didactic. IDEBIRD. probează inadvertenţa dintre teorie şi realitate. Paris.. Th.consideraţie a mai mult ţări. confruntarea principiului egalizării preţurilor factorilor cu realitatea persistenţei decalajelor internaţionale de venit pe locuitor. 1963. p.. ipotezele pe care aceste rezultate fericite se bazează au apărut mai puţin conforme cu realitatea decât s-a gândit la început. cu condiţia ca numărul ecuaţiilor să fie egal cu cel al necunoscutelor.33 Moret. o ţară a cărei putere productivă şi venituri sunt deja ridicate va tinde din ce în ce să se îmbogăţească.. M.

Ea presupune a alege din multitudinea de bunuri ce pot fi obţinute prin diversa combinare a factorilor de producţie interni.. Johnson25 că singura semnificaţie de ordin pozitiv. 1971. indiferent de criteriile de rentabilitate. privită nu în raport cu alte ţări. La acestea se adăugă.dotarea cu factori de producţie reprezintă un criteriu de sine stătător de specializare.Apoi. Th. teoretic şi practic. pe cele care realmente vor fi produse în ţară şi pe cele a căror producţie va fi abandonată în favoarea străinătăţii. constă în aceea că. Avem în vedere faptul că oferta de factori de producţie de care o ţară dispune. Din confruntarea seriei bunurilor posibil de produs în cadrul naţional cu cea a bunurilor necesare consumului autohton s-ar degaja lista aşa-numitelor „importuri necesare”. ea se articulează perfect.Volumul şi structura „importurilor necesare” sunt condiţionate de insuficienţa/inexistenţa factorilor de producţie şi de structura şi intensitatea nevoii sociale. Paris. delimitarea se explică şi se operează după numeroase criterii de profitabilitate evidenţiate de scara nivelurilor de productivitate a factorilor. Partenaires inégaux dans l’échange international. Oferta de factori.care în aplicabilitatea teoretică şi practică precede criteriul costurilor comparative. care vor constitui „gama importurilor alternative”. permite identificarea multitudinii de bunuri ce pot fi obţinute pe cale directă din producţia proprie.Th. Balogh susţine şi el că „mecanismul de egalizare a remuneraţiei factorilor poate funcţiona într-o manieră perversă. Dunod. diversitatea tehnologiilor de producţie. ca element de completare şi aprofundare a teoriei costurilor comparative. dotarea cu factori de producţie prezintă semnificaţie pentru fundamentarea specializării de tip inter-sectorial sau inter-ramuri. pe care ea ar putea-o avea. Privită în prelungirea teoriei ricardiene. Sintetizând criticile adresate tezei egalizării. La rândul ei. Pentru delimitarea seriei bunurilor obţinute pe cale directă de seria importurilor alternative. sunt evidenţiaţi tocmai prin reversul ipotezelor impuse o parte din factorii care împiedică o asemenea egalizare (diferenţele internaţionale în calitatea factorilor. p. nivelul costurilor comparative etc. teoria dotării cu factori de producţie are o mare semnificaţie pentru explicarea specializării internaţionale şi fundamentarea strategiilor şi politicilor comerciale şi de dezvoltare. Importanţa teoriei dotării cu factori de producţie Mai mult vehiculată în literatură decât prima variantă neoclasică elaborată în termenii costurilor de oportunitate. demonstrând imposibilitatea egalizării în absenţa condiţiilor formulate.”24 El invocă drept argument faptic pentru infirmarea acestei teze fenomenul degradării rapoartelor de schimb ale ţărilor sărace.Dincolo de punctul importurilor necesare. În calitate de criteriu al diviziunii internaţionale a muncii. numeroase alte criterii ce ţin de echilibrul strategic al dezvoltării economiei naţionale sau a firmelor. Dincolo de această pre-condiţie. Ele au ca obiect bunurile necesare pentru care nu sunt disponibili factori de producţie în cadrul naţional. apare îndreptăţită concluzia formulată de H. fără însă a conduce la dezvăluirea tuturor cauzelor inegalităţilor de preţ şi de venit. se ridică problema specializării internaţionale. Asta deoarece abundenţa sau raritatea factorilor de producţie reprezintă una din cele mai importante cauze ale diferenţelor dintre costurile comparative. ci ca o variabilă specifică economiei naţionale respective. prezenţa elementelor de monopol etc). 8.40 . criteriul dotării cu factori apare ca o pre-condiţie. constituie factorul determinanat decisiv al posibilităţilor naţionale de producţie. bineînţeles. Acestea sunt într-adevăr riguros condiţionate de diferenţele privind dimensiunea şi structura 24 25 Balogh. dimensiunea şi structura cererii naţionale este cea care condiţionează compoziţia mulţimii de bunuri necesare pe plan naţional.40 *** L’Avenir des relations économiques internationales. p.

creează aceleaşi condiţii de dezvoltare economică pentru toate ţările. cit. „Raritatea unui anumit factor . care se produce pe fondul unor condiţii similare de înzestrare factorială. ca rezultat al comerţului exterior. să acorde prioritate investiţiilor în ramurile care necesită puţin capital şi multă forţă de muncă.Prin postulatele sale. cu condiţia compatibilizării lor cu cerinţele specifice ale mediului economic vizat. Pe termen lung. plecând de la factorii disponibili. teoria dotării cu factori de producţie a devenit în scurt timp de la elaborare fundamentul teoretic al unei strategii de dezvoltare. pentru tti partenerii la comertul international. spre deosebire de specializarea de tip intra-ramură. o asemenea recomandare este întemeiată. asigură producţia maximă. Aubrey.”26 Aşa cum am arătat. având în vedere structura diferită a stocului de factori comparativ cu ţările avansate. Le role de la petite industrie dans le développement économique. deoarece „apare evident că. 26 27 28 Howard. The Factor Proportions Problem in Underdevelopped Areas.la generalizarea experientei inaintate. se impune a fi subliniat că. Hecksher. conform acestei teorii. 1963. comertul international este chiar si mai benefic pentru toate tarile partenere. aceasta într-adevăr permite să se facă economii asupra costului în capital pentru maşini şi utilaje. În argumentarea lui Henry G. astfel incat tarile care au ramas mai in urma sa se apropie tot mai mult de tarile dezvoltate. respectiv a bunurilor finale. Dacă fiecare ţară tinde să exporte mărfuri care încorporează în cantităţi mari factorul ei abundent.33 ..conchide autorul. condiţiile similare de dezvoltare economică pentru toate ţările ar fi create prin mecanismul egalizării mai mult sau mai puţin complete a remuneraţiei factorilor de producţie. mai mult decât analiza în termenii costurilor de substituţie. o premisa majora in cadrul modelului HOS este absenta barierelor vamale si a altor restrictii. Eckaus. ea a contribuit la răspândirea ideii că schimbul internaţional. Referitor la semnificaţia teoriei dotării cu factori ca fundament al strategiilor de dezvoltare. p. vol.2 Aubrey. protectionismul este acceptat doar in cazuri de exceptie priving ratiuni legate de apararea nationala si in cazul industriilor incepatoare („infant industries”).285 Eckaus. pe care teoreticienii o denumesc „legea proporţiei factorilor. S. p.” Succint. vol. 9. respectiv politica liberschimbista in comertul international.. S.. prin efectele sale asupra repartiţiei veniturilor. în formularea lui R. precum si la repartizarea echitabila intre parteneri a factorilor de productie. aceasta este problema tendinţei comerţului de a crea aceleaşi condiţii economice în diferite ţări. 45. p. Concluzii. Paris. comerţul exterior va egaliza raritatea factorilor de producţie între ţări.stocului naţional de factori de producţie. R. în Développement industrial et commercial.nota în acest sens E.”27 Pe parcursul „deceniilor dezvoltării” această lege s-a situat în centrul aprinselor dezbateri asupra strategiilor de dezvoltare ale ţărilor rămase în urmă.. cum şi în ce proporţie. soluţiile recomandate în baza „legii proporţiei factorilor” apar raţionale. în The American Economic Review. Astfel. deoarece fiecare dintre ei castiga. 1955. Op. G.. H. prima problemă este în ce condiţii. Evident . E. apare recomandabil pentru ţările mai slab dezvoltate ca. această lege ar putea fi definită ca fiind „tehnica care. dacă capitalurile sunt mai puţin abundente decât forţa de muncă.. intensitatea capitalului trebuie să fie slabă şi nivelul tehnologiei relativ mai scăzut.. De asemenea. IDE-BIRD. va creşte în unele ţări şi va descreşte în altele. contribuind la cresterea economica nationala. Série Articles et Etudes. I.reguli generale Teoreticienii modelului HOS considera ca schimbul international este benefic pe termen scurt. conform acestei legi. September.”28 Fără a generaliza şi absolutiza valabilitatea lor.S.

G. 6. fiecare tara se specializeaza in productia si exportul marfii la care k’/s’ este cel mai mare(sau s’/k’ este cel mai mic). daca este respectata corelatia k’╪ s’. 2001.140-141 . cu atat mai mari sunt posibilitatile si necesitatea dezvoltarii unui comert international eficient si benefic pentru toti partenerii”.Tarile si regiunile tind sa aina aceeasi dotare cu factori de productie si marfuri. factorii de productie relativ rari. comertul exterior va fi eficient. Cluj. p. G. 4. precum si din mecanismele care ajuta la desfasurarea comertului international respectand teoria HOS au rezultat urmatoarele reguli generale30: 1. in cantitate si structura. raritatea relativa se transforma in abundenat relativa. In fiecare tara exista o abundenta relativa dintr-un factor anume. Anglia.vin). In acest caz. Daca aceste incasari vor depasi platile pentru import. tara respectiva inregistraza un avantaj absolut(in sens smithian) si un avantaj competitiv. Fiecare tara poate obtine din comertul exterior un avantaj. Modele de comert international.Abundenta relativa de factori de productie si marfuri se transforma in raritate relativa. comparativ cu alte marfuri produse in aceeasi tara(ex. Prin comertul international. Fiecare tara dispune de capital si munca in volum si structura diferite 2.139 Popescu. 5. 29„cu cat sunt mai mari deosebirile dintre parteneri in privinta inzestrarii cu factori de productie. pe plan mondial. se modifica cantitatile si preturile factorilor de productie si ale bunurilor finale in fiecare tara.In concluzie. comparativ cu alte marfuri produse in aceeasi tara (ex. Cu incasarile din export va plati marfurile importate. Modele de comert international.Exportul factorilor abundenti si importul factorilor rari realizeaza redistribuirea cantitatii de factori si marfuri intre tari si regiuni. 2001. are loc egalizarea ofertei cu cererea de factori de productie si de marfuri in fiecare tara si pe plan 29 30 Popescu. Cluj. factorii de productie relativ abundenti si va importa (prin marfurile straine). Astfel. Portugalia. 3.comparativ cu altul.stofa).In cazul abundentei relative de munca. iar acestea vor fi inferioare costuriloe unitare interne. fiecare tara isi va orienta productia sper marfurile care consuma cei mai abundenti factori de productie interni.Napoca. Din trasaturile caracteristice ale modelului HOS. fiecare tara se specializeaza in productia si exportul marfii la care s’/k’ este cel mai mare (sau k’/s’ este cel mai mic). p. si invers. In cazul abundentei relative de capital. Va exporta marfurile produse cu cele mai mici costuri unitare nationale. Pe baza acestor miscari de export si import.Napoca. In felul acesta. fiecare tara va exporta (prin marfurile sale) .

în The American Economic Review. L’Economique. 1950 10. Caves.. G. Samuelson. Paris. June. Bucureşti 1970 11.A. 1971 4. Samuelson. Readings in the Theory of International Trade. Paris. London. un programme de lutte sur le plan mondial. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane.preturile factorilor de productie si ale marfurilor tind sa se egalizeze. International Factor . Ohlin.. Sută. R. The Factor Proportions Problem in Underdevelopped Areas.F. 1999 19.a. Paris. Ed. Balogh. Ltd. Keynes J. a dobânzii şi a banilor. Haberler. Nicolae. Panagariya. 1955 7.. Interregional and International Trade.Napoca. Nicolae. Economică. M.. G. Th. potrivit teoremei Stolper. 2004 . P. Economie Internationale. William Hodge and Co. Samuelson. L’Échange international et développement économique.. Cambridge. Eficient.A. G. Ştiinţifică. Trade and Economic Structure Models and Methods.Prices Equalisation. November 1956 13. Srinivasan. G. 1963 8. 1936 9. P.. Comerţ internaţional. 1971 14. B. Massachusettes. In aceste conditii. politici. ş. 1964 18. Bucureşti. MIT Press. The Theory of International Trade. Sorin Burnete. Ch. 2. Cambridge. Série Articles et Etudes.. Paris.. 1963 3.. Le Défi de monde pauvre.Samuelson. 1998 5. Gallimard. 1967 15. London. Bucureşti. 1949 16. G. Modele de comert international. în Développement industrial et commercial. Oxford University Press. Haberler. Once Again. Bucureşti. vol. modele.A.E. Armand Colin. Cluj. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru. 2001 Aubrey.. R. Ed. Teorii..N. T. P. Le role de la petite industrie dans le développement économique. Ed.. Kindleberger. H. Jagdish N. September. Philadelphia. The Economic Journal. American Economic Association. Popescu. Arvind. Partenaires inégaux dans l’échange international. Bhagwati. Sută. 1948 17.mondial. Leontieff..... Série Articles et Etudes. 1981 12. S. în The Review of Economics and Statistics. Ed. Bibliografie 1. Economica. 1967 6. S. I şi II. 2004 20. The Economic Journal. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane.. Eficient. Harvard University Press.. Lectures on International Trade. Myrdal.... International Trade and the Equalisation of Factor Prices. Factor Proportions and the Structure of American Trade. Eckaus. Dunod. W. Paris. P. Howard.

Edition preparée et prefacée par R. *** L’avenir des relations economiques internationales. 1971 . presenté par P.Mossé.A.Samuelson. Calmann-Levy.21. Paris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful