Nr.

55
Aprilie 2011

R e vi s t ă a F u n d a Ń i e i C u l t u r a l e " G a v r i i l G a l i n e s c u " – H a n g u . D i r e c t o r f o n d a t o r : T e o c t i s t G a l i n e s c u

HRISTOS

A

ÎNVIAT!
Prof. Margareta Vasile Să-i dau şi un măr acuma. Vai ce repede-l mănâncă! Vino lângă mine, mamă, Vezi? Cotorul îl aruncă! Vrea să urce-n farfurie Unde-s ouă colorate Azi e Paştele şi ştie! Mic, dar ce isteŃ, măi frate!

Iepuraşul
Strângând cu noi belşug în clăi!

Ce alb este iepuraşul! Tati ieri mi l-a adus Să-i aşez iar covoraşul Că-ntre jucării l-a pus. Uite, Ńine-ntre lăbuŃe, Morcovul ce i l-am dat Parc-a vrut el din mânuŃe Să mi-l ia; l-a şi mâncat!

Pancu Tiberiu cl. a IV-a Şc. Hangu, înv. Elena Nacu

PROGRAMUL ICONOGRAFIC AL BISERICII RĂPCIUNI, JUDEłUL NEAMł ł
– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac – Muzeograf Ala Movileanu – Muzeul NaŃional al Satului Dimitrie Gusti – Bucureşti
din punct de vedere arhitectonic, este partea centrală cea mai impozantă a unei biserici. Forma obişnuită a spaŃiului pe orizontală, de pătrat sau dreptunghi, este simbolul lumii terestre a celor patru zări. Axul vertical al naosului, ingenios rezolvat de meşterii constructori, este marcat de o cupolă (calotă sferică). Sfera în coordonatele sale simbolice exprimă perfecŃiunea divină. Biserica Răpciuni sau Biserica salvată din lac, aşa cum am numit-o noi printr-o formulare metaforică, are naosul dreptunghiular, mărit prin două abside laterale pentagonale, creându-se un spaŃiu foarte generos la o biserică de lemn, pentru desfăşurarea programului iconografic. SfinŃi, bogat înveşmântaŃi, sunt reprezentaŃi şi pe laturile naosului, iar în medalioane, în registrul superior, sunt redate scene iconografice complexe. Cupola centrală, chiar în punctul din care porneşte lanŃul ce susŃine candelabrul, este dominată de Duhul Sfânt în chip de porumbel cu aripile amplu desfăcute. un Registrul I – peretele nord : Partea jos, din imediata vecinătate a credincioşilor, este ocupată cu reprezentări ale sfinŃilor mari mucenici şi sfinŃi militari. Pe peretele de nord sunt expuse siluetele SfinŃilor Haralambie, Andrei, Ştefan, Sfântul Mare Mucenic Tiron, Sfântul Mare Mucenic GGMMGGGG

Naosul,

Pantelimon, Sfânta Varvara, Sfântul Mucenic Dimitrie cu chipuri distinse. Pe peretele de sud se continuă suita de sfinŃi: Sfântul Mucenic Gheorghe, Sfânta MuceniŃă Ecaterina, Sfânta Preacuvioasa Paraschiva în straie cernite, Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, toŃi reprezentaŃi în

Foto Dan Dinescu

(continuare la pag. 4)

FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică, cu apariŃie trimestrială, anul XVI, nr. 55, mai 2011 editată de F u n d a Ń i a C u l t u r a l ă “GAVRIIL GALINESCU” HANGU – NEAMł

Nedumerire
Survenind o bine-venită pauză de activitate prilejuită de Săptămâna Mare şi vacanŃa Sfintelor Paşti, pentru mai mulŃi apropiaŃi ai revistei noastre, rude şi cititori, a fost un bun prilej pentru a «naviga» pe internet, pentru a reciti unele pagini mai interesante din revista noastră, pentru a găsi alte «noutăŃi» pe – acum – cunoscuta noastă adresă de „http”. Şi unora dintre ei le-a fost dat să fie direcŃionaŃi, „întâmplător”, pe un «site» care îşi informează, ritos, cititorii despre „încetarea apariŃiei revistei łara Hangului”. Ştiind ei că asigurarea continuităŃii activităŃii de redactare a acestei publicaŃii constituie una dintre principalele preocupări ale comitetului de redacŃie, foarte contrariaŃi, s-au grăbit să formeze numărul meu de telefon pentru a obŃine lămuriri. Şi, „săpând” după informaŃii, am aflat, şi eu, şi ei, că «postarea» citată mai sus are legătură cu faptul că, în urmă cu un an, o parte dintre colaboratorii revistei «łara Hangului» au optat pentru continuarea activităŃii redacŃionale prin editarea unei noi publicaŃii, „Ecoul Hangului”. Bun, am gândit eu, în fond, cu cât mai multe reviste care să aducă informaŃii şi memorialistică de pe meleagurile „BistriŃei de la poalele Ceahlăului”, cu atât mai bine ! Iar dacă, în euforia apariŃiei primului număr din noua publicaŃie, „Ecoul Hangului”, s-a strecurat acea informaŃie falsă şi nefericită, nu-i nici o problemă, postarea respectivă poate fi retrasă, din respect pentru propriii cititori şi pentru o corectă informare a acestora. Au hotărât, aşadar, unii dintre cei care au primit informaŃia ireală că ar fi un moment prielnic pentru o faptă creştinească, oamenii fiind mai buni, mai luminaŃi de marea sărbătoare, aşa încât au luat legătura cu responsabili ai «site»–ului care „le-a oferit ştirea neadevărată”, «site» care găzduieşte şi redacŃia revistei „Ecoul Hangului”, pentru a încerca să lămurească situaŃia. Dar nu mică le-a fost mirarea când au fost informaŃi că orice rectificare privind informaŃiile postate poate fi realizată doar în urma unei solicitări scrise, cu expunerea detaliată a motivaŃiei pentru care este solicitată rectificarea. Aflând eu care sunt dificultăŃile întâmpinate de binevoitorii noştri cititori, foarte nedumerită, am reluat lectura numerelor 51 – 54 ale «łării Hangului», editate în ultimul an. Şi am recitit articole interesante, semnate de personalităŃi marcante din zonă sau având legături cu meleagurile nemŃene : Domnul Profesor Universitar Dr. Vasile Vasile (personalitate care nu necesită prezentare), Doamna Profesoară Margareta Vasile (soŃia distinsului muzicolog şi bizantinolog), P.S. Părintele Avârvarei Gheorghe (parohul din ChiriŃeni), Domnul Profesor Dorel Rusu (binecunoscut tuturor hanganilor şi celor din Poiană, neobosit creator şi descoperitor de nestemate religioase şi etno-culturale), Doamna muzeograf Ala Movileanu, (cercetător la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, născută în Moldova de peste Prut, venită să ne arate că, la Chişinău, competenŃa profesională, probitatea, autoexigenŃa nu sunt cu nimic mai prejos decât la Bucureşti, la Iaşi, la Timişoara sau la Cluj), Doamna Profesoară Mihaela Haldan (cadru didactic având o prodigioasă activitate corală, distins cu nenumărate premii şi diplome pentru participarea la numeroase spectacole şi competiŃii), Doamna Dr. Ec. Susana Geangalău, personalitate marcantă din conducerea Forumului Montan Român – Filiala NeamŃ şi sponsor permanent al publicaŃiei până în 2008. Domnul Profesor Mihai Doroftei, personalitate cunoscută tuturor apropiaŃilor revistei cunoscută tuturor apropiaŃilor (AIA Continuare la pag. 3) ( CU ARTICOLUL
2

Preşedinte: FELICIA GERMAN
Vicepreşedinte:

Florica Galinescu
Director executiv: Andrei Galinescu Director economic: Daniela Bîndilă Director revistă: prof. FELICIA GERMAN
RedacŃia:

înv. Nacu Elena – redactor şef prof. Felicia German – redactor şef adjunct prof. Dorel Rusu, Prof. Univ. Doctor Vasile Vasile, muzeograf Ala Movileanu, prof. Mihai Doroftei, prof. Margareta Vasile, prof. Carmen Munteanu, înv. Dumitrina Caia, prof. Mihaela Haldan, prof. Carmen Belecciu, prof. Cosma Iordache, prof. Valentina Iordache, înv. Florica Galinescu, înv. Iuliana Gheorghieş, ing. Mircea Onofreiciuc donatori: fam. Marin Mihai, New York Tehnoredactare şi machetare: ing. Iustin – Gabriel German prof. Felicia German Administrator site: ing. Mihai Onofreiciuc
PublicaŃia este înscrisă încatalogul de presă RODIPET NeamŃ, la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972

16 pagini – 8 lei
Site – ul FundaŃiei : http ://galinescu.wordpress.com/ cont Raiffeisen bank: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119 CIF: 7983633

Telefoane de contact: Florica Galinescu – 0233/257.605 Felicia German (Buc.) – 021/77.22.878 (fix) sau 0314027203(rds fix) 0771472427(rds mobil) sau 0724992209 (mobil) E-mail: felix1_ro@yahoo.com Daniela Bîndilă – 0745069390 Elena Nacu – 0722884603

FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

HRISTOS HRISTOS A ÎNVIAT! A ÎNVIAT!
Prof. Mihai Doroftei, Borca, aprilie 2010

Acum, în astă sfântă noapte, Mister e-n jur şi s-aud şoapte. De-odată clopotele bat: „Bing – bang”, Hristos a înviat! ” Mirate, florile-şi deschid potirul, Lăsând în stropi spre noi să curgă mirul. Un freamăt nou pluteşte peste sat, Răspuns şoptit: „Adevărat a înviat!”

Creştini se-ndreaptă spre altare, Lumini s-aprind cât vezi în zare, Sobor de preoŃi, coruri cântă În noaptea noastră cea mai sfântă. Spre ceruri imnul lor s-avântă. Un suflu sfânt e-n atmosferă, Începe-n lume-o altă eră. Acum Iisus, al nostru Împărat Prin înviere moartea a călcat, Cu morŃi din morŃi „Hristos a înviat!”
crescut şi

LUAłI DINTRU ACESTA TOłI…
n.r.: Am găsit, pe internet, fotografii ale unei superbe colecŃii de icoane pe sticlă aparŃinând muzeului Pr. Zosim Oancea din Sibiel. Dacă drumurile vă vor purta prin meleagurile Sibiului, faceŃi un popas care îmbogăŃeşte sufletul. Adresăm calde mulŃumiri doamnei Liliana Oprişan pentru generozitatea cu care ne-a pus la dispoziŃie aceste comori.

Foto Liliana Oprişan (Continuare de la pag. 2)

NEDUMERIRE
Dar, ceea ce este cu adevărat regretabil, este impactul pe care anunŃul fals din „Ecoul Hangului” îl are asupra zecilor de copii de la şcoala din Hangu sau de la şcoli din Piatra NeamŃ, din Bucureşti etc., pentru care revista «łara Hangului» a devenit o punte de legătură şi un spaŃiu de exprimare şi de dezvoltare a creativităŃii. Pentru aceşti elevi, care ştiu că au trimis revistei «łara Hangului» articole, creaŃii artistice şi literare, ştirea că există adulŃi care contestă faptul că revista la care colaborează ei îşi continuă activitatea editorială, le provoacă o grea nedumerire. Fie ca perioada de graŃie dintre Sfintele Paşti şi ÎnălŃarea Domnului să aducă lumină în minŃile şi sufletele tuturor şi să le înŃelepŃească faptele. Dacă, totuşi, iluminarea nu se va produce, în numele copiilor care colaborează la editarea revistei «łara Hangului» voi iniŃia o petiŃie şi o strângere de semnături din partea tuturor personalităŃilor marcante care şi-au pus semnătura pe articole din publicaŃia noastră, prin care să facem apel la buna-credinŃă a personalităŃilor responsabile din conducerea redacŃiei publicaŃiei „Ecoul Hangului” pentru a reveni la gânduri mai bune cu privire la revista noastră şi intenŃiile lăudabile de punere în valoare a acestor frumoase meleaguri.
Prof. Felicia German 3

revistei noaste, stimaŃii colegi şi prieteni, cadre didactice din Hangu sau din Bucureşti care, număr după număr, contribuie la editarea revistei prin articole şi creaŃii artistice proprii sau ale elevilor din clasele lor (Doamna ÎnvăŃătoare Elena Nacu, redactor şef al publicaŃiei noastere, Doamna Profesoară Carmen Munteanu, Doamna ÎnvăŃătoare Dumitrina Caia, Doamna învăŃătoare SteluŃa Manolache, Doamna Profesoară Dorinela – Valentina Iordache, Domnul Profesor Cosma Iordache şi mulŃi alŃii, pe care, din economie de spaŃiu publicistic, nu-i voi nominaliza, dar cărora li se cuvin acelaşi respect şi recunoştinŃă. Desigur, o informaŃie falsă, precum cea privind încetarea, în primăvara anului trecut, a apariŃiei revistei «łara Hangului» aduce prejudicii cititorilor interesaŃi de meleagurile Ceahlăului şi BistriŃei moldave, descurajându-i să caute numerele mai recente ale revistei şi, implicit, privându-i de plăcerea de a citi articole despre P.S. Părintele Iustin Pârvu, despre Pc. S., Părintele Proclu, despre Pc. S. Părintele Ghenadie Gheorghe, despre soarta bisericii de la Răpciuni, strămutarea acesteia la Bucureşti şi lucrările reuşite de restaurare, despre multe alte subiecte de larg interes. Şi, trebuie remarcat, nu am găsit în aceste numere nici o referire neprietenoasă privitoare la persoane din redacŃia publicaŃiei „Ecoul Hangului” sau la publicaŃia domniilor lor.

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
(continuare de lala pag. 1) (continuare de pag. 1) de la Suceava, toŃi reprezentaŃi în picioare. Pe acelaşi peretele de sud, în locul unde se obişnuia să fie imortalizaŃi ctitorii lăcaşului sfânt, zugravul i-a redat pe SfinŃii Mari ÎmpăraŃi Constantin şi Elena. Aceasta este unica porŃiune de pictură deteriorată, vizibile rămânând doar veşmintele din partea inferioară şi o bucată din cruce. ToŃi aceştia, prin icoanele lor, au rolul mărturisit de a fi exemplu şi întărire credincioşilor, sau primitorilor de Dumnezeu, căci naosul este prin excelentă locul dedicat lor. Credinciosul, luminat prin Taina Botezului, aici în naos, se desăvârşeşte în credinŃă prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Sfântul Mucenic Haralambie Sfântul este zugrăvit în picioare între două coloane. În veşminte de ierarh, poartă barbă lungă, părul îi cade liber pe umeri, aureolă în jurul capului, Ńine în mâna dreaptă Evanghelia închisă, iar în stânga o cruce. Înveşmântat în stihar albastru, epitrahil cu bederniŃă şi felon roşu, încălŃări negre. Reprezentările Sfântului Haralambie, pe icoane şi în interiorul lăcaşelor bisericeşti, sunt foarte dese, fiind considerat apărător al oamenilor şi animalelor împotriva bolilor şi sunt de factură laică, cu caracter popular, contribuind la ceea ce Romulus Vulcănescu denumeşte „folclor religios”. InscripŃie cu litere chirilice: СФ СФ МЧεНИК/ ХРАЛАМПЇE Sfântul Apostol Andrei Personaj reprezentat în picioare, desculŃ, Ńinând în mâini un rotulus. Poartă chiton roşu şi himation albastru. Este zugrăvit în picioarele goale. În tradiŃia iconografică, Sfântul Apostol Andrei este redat la fel de bătrân ca şi fratele său Petru, deşi, potrivit Scripturilor, Sfântul Andrei era mai tânăr decât Petru. TradiŃia Bisericii Ortodoxe spune că, după înălŃarea Domului la Cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorŃi şi au mers în toată lumea pentru propovăduire, atunci acestui întâi chemat, i-a căzut sorŃul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu Ńinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi SciŃia (adică Dobrogea noastră)1 şi până în Crimeia. Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind ucis prin răstignirea pe cruce. Este ocrotitorul spiritual al României este sărbătorit în toată lumea la data de 30 noiembrie. InscripŃie: СФ АПОСТОЛ АНДРЇИ Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan Personaj reprezentat în picioare Ńinând în mână stângă crucea, cu dreapta cădelniŃează. Poartă veşminte specifice rangului său de arhidiacon: stihar albastru, sacos roşu, cu bordură ornamentată în partea inferioară, orar diaconesc. Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Ştefan Întâiul Mucenic2 a fost unul din primii convertiŃi creştini dintre evreii greci, unul din primii şapte diaconi hirotoniŃi şi primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Credincioşi au un cult deosebit pentru acest sfânt, astfel sau zidit numeroase biserici ce poartă hramul Sfântul Ştefan, chipul Sfântului Mucenic este zugrăvit în lăcaşurile sfinte de cele mai multe ori. InscripŃie: СФ ÎТЪЮЛ МУЧЕНЇК АРХИДЇАКОН СТ Σ ФАН Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron După cum se cunoaşte foarte bine, biserica ortodoxă are o veche tradiŃie pentru omagierea mucenicilor, mărturisitori şi cuvioşi proveniŃi din rândul militarilor. MulŃi SfinŃi Mari Mucenici au fost prin excelenŃă militari cu grade diferite: de la generali (Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, etc.) şi mergând până la tironi, adică recruŃi, precum Sfântul Mucenic Teodor Tiron. Personaj reprezentat în picioare, cu suliŃă şi cruce, ce simbolizează lupta asupra răului. Chipul tratat în semiprofil, cu barbă scurtă, aureolă cărămizie, contur verde. Este înveşmântat în haine militare: poartă tunică scurtă, platoşă, mantie roşie, apărătoare din zale la picioare şi pantaloni scurŃi. InscripŃie: С: МАРЕ МУЧЕНÏК ОТΣ ТÏРOН
slavă, în

– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu
Fiind un vraci bun în timpul vieŃii, prin martirajul pe care l-a suportat pentru credinŃa creştină, şi a rămas la fel şi după ce a ajuns în cer, continuând să facă minuni. InscripŃie: С: МАРЕ МУЧЕНÏК Н ПА ТΣЛΣÏМωН Sfânta Mare MuceniŃă Varvara Personaj reprezentat în picioare, are coroană pe capul descoperit, simbol al purităŃii, cu aureolă, înveşmântată în tunică albastră, strânsă cu un cordon la mijloc, mantie dublă de culoare roz cu blicuri gri şi negre, Ńine în mâna dreaptă un potir4 în stânga o floare stilizată. Sfânta Varvara este una dintre puŃinele sfinte cu numeroase atribuŃii de protector, îi apără pe copii, pe mamele acestora, pe tinerele fete şi pe minieri. InscripŃie: С: МаРЕ МУЧЕНÏЦА ВЪРВАРА Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Personaj reprezentat în picioare, Ńinând într-o mână o suliŃă şi în cealaltă crucea. Poartă veşminte militare: tunică lungă, pantaloni scurŃi, platoşă şi mantie roşie lungă, apărătoare de zale în picioare. Chipul tânăr este tratat cu smerenie. Acest mucenic vrednic de laudă, pe care Maximilian împăratul l-a făcut voievod în locul tatălui său, a fost primit cu mare cinste de cetăŃeni, cârmuind cu multă vrednicie poporul şi propovăduind

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon Personaj reprezentat în picioare; Ńine în mână o suliŃă şi o cruce, iar în cealaltă o cutie. Poartă veşmânt militar, tunică scurtă roşie, apărătoare din zale la picioare, pantaloni şi mantie lungă de culoare albastră. Sfântul Mare Mucenic Pantelimon3 este considerat doctorul doctorilor (doctor fără de arginŃi) şi sfânt militar. 1 Fiind La 4 km depărtare de localitatea Ion Corvin este situată peştera „Sântului Apostol Andrei”,
2 3 4

considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul Ńării noastre. Din gr. Στέφανος, „coroană”. Din gr. Παντελεήµων „milostivul”. Sfântul potir este păstrătorul unei taine, este simbolul unei mântuirii. Deşi în iconografie potirul apare ca un accesoriu, totuşi prezenŃa sa focalizează atenŃia. 4

Foto Dan Dinescu

Continuare la pag.5 ►

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
\\

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
► continuare de la pag. 4

– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu
cealaltă roata – simbolul martirajului său. Poartă veşminte de împărăteasă, coroană peste părul lung, lăsat liber – simbol al purităŃii, două rânduri de tunici şi o mantie. Tânăra cu alese calităŃi, refuză în timpul vieŃii favorurile lumeşti, devenind una dintre cele mai frumoase şi aprige propovăduitoare a creştinismului într-o epoca de mare prigoană. Dându-şi în final drept jertfa supremă, chiar propriul trup Ecaterina devine Mireasa a lui Hristos. Cele mai vechi imagini iconografice ale Sfintei MuceniŃe Ecaterina aparŃin marelui cnezat al Novgorodului (în biserica Спаса-на-Нередице ctitorită în 1199), dar şi în lăcaşurile sfinte ale Pskovului,unde chipul sfintei este tratat cu deosebită cinste. Despre cinstea pe care o acordau credincioşii din răsărit acestei sfinte muceniŃe ne vorbesc dovezile istorice. În 1714, după trei ani de la campania de pe Prut a lui Petru cel Mare împotriva turcilor, a fost în instituit de către Ńar Ordinul Eliberării cu numele Sfânta Ecaterina. InscripŃie: С: МаРЕ МУЧЕНÏЦЪ ЇεКАТЄРЇНА

dreapta credinŃă întru Hristos. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost martirizat pentru credinŃa sa. InscripŃie: С: МАРЕ МУЧЕНÏК ДИМИЇТРЇε Registrul I – peretele sud : Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Personaj reprezentat în picioare, cu suliŃă şi o cruce în mână dreaptă, în stânga scut. Poartă veşminte militare, conform rangului: tunică lungă, pantaloni scurŃi, platoşă şi mantie. În interiorul bisericii răsăritene, sfinŃii militari sunt întotdeauna plasaŃi în naos şi întotdeauna dispuşi în friză, la baza iconografiei Întrupării Domnului. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, numit în calendarul ortodox „purtătorul de biruinŃă” înrolat în armata romană, în timpul împăratului Diocletian (284 – 305), unde a devenit în scurtă vreme renumit pentru forŃă, priceperea şi vitejia lui în luptă, încât a fost ridicat la rang de ofiŃer în garda imperială, este primul sfânt zugrăvit în dreapta iconostasului. InscripŃie: С: МАРЕ МУЧЕНÏК

cu roşu şi mantie albă, petrecută peste umărul stâng, cu blicuri trasate cu ocru galben. În mâna dreaptă, adusă la piept, Ńine o cruce. Are înfăŃişarea unui bărbat matur, cu barbă şi păr castaniu. Veşmintele sunt drapate în cute ample, lucrate cu pensulaŃii largi şi păstoase. InscripŃie: С: M. МУЧЕНÏК ωАН ЧεЛ НОУ СУЧА

SfinŃii ÎmpăraŃi Constantin şi Elena Această reprezentare a suferit grave degradări, nu se mai pot distinge decât crucea, siluetele personajelor şi partea inferioară a veşmintelor. SfinŃii descrişi mai sus sunt încadraŃi între coloane cu capitel, zugrăvite cu brun şi conturate cu alb, ceea ce denotă că autorul a folosit drept model de inspiraŃie pictura în frescă a bisericilor de zid. Deasupra sfinŃilor sunt trasate cu şablonul bogate ornamente în registre suprapuse, de la partea superioară a pereŃilor până la baza calotei, formând un lanŃ de cercuri intersectate între ele, rozete, panglică şerpuită, panglică şerpuită cu flori punctiforme, fleuroane, zigzag-uri. La baza calotei, tot cu şablonul, este ГεωРГЇε realizat un registru lat cu ornament vegetal stilizat; vrej subŃire cu Sfânta Preacuvioasa Paraschiva Sfânta Mare MuceniŃă Ecaterina Personaj feminin în ramificaŃii şi frunze trilobate. Personaj feminin reprezentat în picioare, Ńinând în mână crucea picioare, Ńinând în mână crucea, iar în Registrul II – calota naosului de martir. Poartă veşmânt monahal de culoare închisă. La baza cupolei naosului, Zugrăvirea Sfintei Paraschiva în Foto Dan Dinescu deasupra iconostasului, este amplasat, iconografia bizantină s-a făcut începând cu secolul IX. În lumea Iisus Hristos al Patimilor, programul slavă a fost o sfântă preferată iconografic continuând cu scene biblice încă de la începutul creştinării. din viaŃa lui Iisus în săptămâna Era, de obicei, înveşmântată cu Patimilor: Rugăciunea lui Iisus Hristos maforion roşu (deseori o înălŃată în Grădina Ghetsemani; Sărutul năframă albă) şi cu sfânta cruce lui Iuda; Arestarea lui Iisus; Judecata lui în mâna dreaptă - ca simbol al Isus de către cei doi judecători ai muceniciei sale, dar şi al Sinedriului evreiesc, Ana şi Caiafa; răstignirii lui Iisus Hristos. Procesul înaintea lui Pontiu Pilat; Sfânta Mare MuceniŃă Flagelarea Domului Iisus Hristos; Paraschiva este considerată Drumul Crucii către Golgota ocrotitoarea Moldovei şi a Răstignirii. Şapte scene ample, înscrise Bucovinei, de aceea zugrăvirea în medalioane cu motive punctate, Sfintei în bisericile din această realizând un dublu cerc cu frunze zonă era frecventă. înscrise oblic între cercurile punctate. InscripŃie: С: ПРEКУВИOАСA Medalioanele alternează cu serafimi, ПAРАСКИВА redaŃi cu aripile în diferite culori: galben-auriu, cărămiziu, verde. Sfântul Ioan cel Nou de la Iisus Hristos al Patimilor Suceava5 Pictura naosului (deasupra Personajul este reprezentat în moleniilor, între naos şi altar) este picioare, de dimensiuni dominată de remarcabila compoziŃie monumentale, corpul şi capul Iisus Hristos al Patimilor, această uşor întoarse spre stânga, imagine pune în evidenŃă înfăŃişarea îmbrăcat în tunică dublă albastru tristă, (Continuare la pag. 6) Foto Dan Dinescu uşor
5

Născut în Trapezunt, ajuns la Cetatea Albă prin anul 1330 (1332 după alte surse), a fost „vândut” de italianul Reiz şi martirizat de tătarii nogai pentru că a apărat credinŃa ortodoxă. În timpul lui Alexandru cel Bun în 1402 (după alŃi istorici în 1415) sfintele moaşte ale Marelui Mucenic Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava. 5

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XV, Nr. 53

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac –
tristă, cu ochii plecaŃi, a Dreptului Judecător, fiind „mielul care a fost înjunghiat chiar de la întemeierea lumii”6. Reprezentare foarte rară a acestei teme iconografice, Iisus este redat în această ipostază cu una dintre uneltele chinurilor sale – suliŃa ; înveşmântat în tunică albastră cu mâneci lungi şi largi. Capul lui Iisus Hristos, uşor înclinat spre umărul său drept, este înconjurat de o aureolă sub formă de raze în nuanŃe de galben crom. Expresia chipului Său este cea a Puternicului Atotvăzător, sobru şi milostiv, care cunoaşte că se apropie ce a glăsuit Scriptura: „Vedea-vor pe Care L-au împuns, când Mă va împunge cu suliŃa în coastă, după proorocia lui Zaharia Proorocul”
(Continuare de la pag. 5)

precum Tu voieşti”. În întunericul şi liniştea nopŃii, între măslinii sălbatici, a apărut şi îngerul cu aripi şi stihar roşu, întinzându-I paharul predestinat înainte de toŃi vecii. În partea dreaptă a medalionului, trei ucenici dorm, fiecare având o mână sau chiar amândouă sub cap. în spatele copacilor se proiectează o clădire, semănă cu o biserică de zid, cu învelitoare de Ńiglă şi patru turle.

lor mergea Iuda, ce se apropie de învăŃătorul său şi îl sărută, cuprinzându-l cu mâna dreaptă după umeri, arătând astfel pe cel vândut pe 30 de arginŃi.

Foto Dan Dinescu

Arestarea lui Iisus Ostaşii îl leagă ca pe un răufăcător, ucenicii se risipesc, fug şi se ascund, văzând cele întâmplate. Scena îl reprezintă Pe Iisus Hristos legat de mâni, precum un răufăcător, doi ostaşi îl flanchează, Ńinând funia, în dreapta Mântuitorului armata romană îi urmează cu suliŃele în poziŃie verticală. În fundal, dealuri, copaci, cerul închis albastru – verzui, biserica se vede doar parŃial. Judecata lui Isus de către cei doi judecători ai Sinedriului evreiesc, Ana şi Caiafa Iisus este dus în înaintea arhiereilor Anna şi Caiafa. Scena reia prezenŃa suitei de ostaşi cu suliŃe, în fundal, dealurile, copacii, cerul închis albastru, iar biserica se vede aproape integral. Procesul înaintea lui Pontiu Pilat Pilat l-a întrebat: „De ce eşti Tu Sărutul lui Iuda Pe când se ruga cu cele mai fierbinŃi vinovat?”. Domnul nu îi răspundea, numai lacrimi, ce cădeau pe pământ, grădina ochii-i îi lăcrimau. În Evanghelia după Marcu Ghetsimani se umplu de ostaşi, îmbrăcaŃi se relatează clar faptul, în mai multe rânduri, în uniforme militare romane, cu coif pe cap, tăgăduirea lui Hristos de a-şi arăta adevărata cu făclii aprinse şi suliŃe ridicate. În fruntea esenŃă, cea a Dumnezeului întrupat. Fundalul lor nnnn scenei se repetă, inclusiv suita de ostaşi, dealurile, copacii, cerul Sărutul lui Iuda închis albastru, Pe când se ruga cu cele mai fierbinŃi biserica redată lacrimi, ce cădeau pe pământ, grădina aproape integral, Ghetsimani se umplu de ostaşi, îmbrăcaŃi unicul personaj în haine milităreşti romane, cu coif pe cap, ce apare în locul cu făclii aprinse şi suliŃe ridicate. În judecătorilor fruntea lor mergea Iuda, ce se apropie de Sinedriului învăŃătorul său şi îl sărută, cuprinzându-l evreiesc, este cu mâna dreaptă după umeri, arătând Pilat ce stă pe un astfel pe cel vândut pe 30 de arginŃi. Foto Dan Dinescu scaun-jilŃ, reprezentat cu mustaŃă, Continuare la pag. 7 ►
Foto Dan Dinescu Foto Dan Dinescu

Această remarcabilă compoziŃie, atât prin raritatea sa, cât şi prin excepŃionala execuŃie tehnică, dar şi efectul psihologic pe care zugravul reuşeşte să îl transmită privitorului, este flancată de scenele din ciclul „Patimile lui Iisus Hristos”, înscrise în medalioane, ce atrag în mod special atenŃia. Rugăciunea lui Iisus Hristos înălŃată în Grădina Ghetsimani După ce au cinat cu toŃii (Iisus şi ucenicii), au mers împreună pe muntele Măslinilor şi lăsându-şi ucenicii să vegheze, Iisus se depărtează şi intră în grădina Ghetsimani. În compoziŃia acestei scene, Hristos este îngenuncheat, cu mâinile întinse într-un gest de rugăciune în momentul când zice: „Tată, să treacă paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci
6 7

Apocalipsa 13:8. Zaharia 12, 10.

6

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XV, Nr. 53

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac –
► continuare de la pag. 6

îmbrăcat în straie de culoare roşie cu ordură galbenă şi cu fes roşu cu bordură albă. O mână o are sprijinită pe marginea scaunului, dreapta o are întinsă către Iisus.

Flagelarea Domului Iisus Hristos După o noapte de stat în închisoare, Iisus este dus înăuntrul curŃii, legat cu o funie în biciuiri nemiloase şi umilinŃe, spre batjocură au venit cu o coroană de spini şi i-au pus-o pe cap („Ecce Homo!” - „Iată Omul! ”). Este reprezentat legat la stâlp, numai cu o năframă albă în jurul coapselor, doi soldaŃii cu coif roman pe cap îl biciuiesc cu bile de plumb. Drumul Crucii către Golgota Răstignirii După ce poporul a strigat să fie eliberat tâlharul Varava8, cerând ca Iisus să fie
8 9

răstignit răstignit, Pilat dă sentinŃa de moarte, săvârşindu-se o judecată nedreaptă, aşa cum procedează multe popoare şi mulŃi judecători nedrepŃi. Iisus, sfârşit de suferinŃă, căzând din când în când sub greutatea crucii, suie în tăcere dealul, golindu-şi singur paharul. Zugravul L-a înfăŃişat pe Iisus la a cincia staŃionare, atunci când Simon din Cirene a fost silit să-l ajute pe Hristos să-şi ducă Sfânta Cruce.

Duhul Sfânt, la ortodocşi şi grecocatolici, este a treia persoană din Sfânta Treime9. În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit „Împărat ceresc” pe temeiul însuşirilor lui comune cu celelalte două persoane ale Sfintei Treimi. El mai este numit „Mângâietorul” şi „Duhul adevărului”. În Noul Testament Sfântul Duh ia parte la întruparea Fiului, care s-a născut după trup „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”10 coboară peste Isus la Duhul Sfânt botezul său în Iordan, iar la Scenele înscrise în medalioane Cincizecime, Duhul Sfânt este trimis în oferă un spectacol estetic de un fast cu lume. totul neobişnuit. ŞtiinŃa compoziŃiei, stilizarea personajelor, splendoarea şi muzeograf, strălucirea armoniilor cromatice, Ala Movileanu impresionează în mare măsură. Iar peste aceste scene îşi desface aripile din centrul calotei, Duhul Sfânt transfigurat au ştiut (Va urma)ească ,,taina cea în porumbel.

din veac

La evrei era obiceiul de Paşte să fie eliberat un condamnat la moarte. La Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol din 381 a fost formulată învăŃătura despre Duhul Sfânt: „Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaŃă făcătorul, carele de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci”. 10 Matei 1:18, Matei 1:20.

InteracŃiunile pozitive părinŃi-copii, condiŃii esenŃiale în realizarea unei adaptări şcolare.
Prof. înv. primar Munteanu Ştefania Carmen Şcoala cu clasele I- VIII, Hangu, jud. NeamŃ
Trăim într-o grabă suspectă. Parcă timpul se contractă şi nu mai avem percepŃia că-l putem atinge. Suntem înconjuraŃi de cioburi de timp, le călcăm în picioare, uneori ne înŃeapă şi abia atunci mai avem câte o discuŃie adevărată noi cu noi, cu partenerul, cu copiii. Doar aşa ne reevaluăm priorităŃile. Familia este una dintre ele şi, în contextul actual, este important să poŃi rezolva problemele cronice sau acute apărute. EducaŃia în familie, cei şapte ani de acasă, influenŃează puternic întreaga existenŃă a individului, indiferent dacă el recunoaşte sau nu, şi în ciuda derapajelor inerente vieŃii. PărinŃii sunt modele pe care copiii, conştient sau inconştient, le văd cu ochii minŃii şi le urmează. La o privire superficială, totul pare simplu. Doar că, în marea grabă în care ne aflăm, se pare că ne găsim timp pentru toate, mai puŃin pentru a vorbi cu cei din familie, cu copiii. DiscuŃiile cu copiii trebuie să decurgă în aşa fel încât aceştia să se simtă membri importanŃi ai echipei pe care o formează familia. Copiii reacŃionează pozitiv şi respectă calmul, încrederea, fermitatea şi afecŃiunea părinŃilor. Conflictul între generaŃii, deosebirile de atitudini şi aspiraŃii dintre copii şi părinŃi se datorează diferenŃei de vârstă, de gusturi. Comunicare sinceră, expunerea părerilor în linişte soluŃionează momentele de criză. PărinŃii nu trebuie să uite că şi ei au fost copii, iar copiii că părinŃii acŃionează în interesul celor care i-au născut şi cărora le doresc numai bine.
7

Copiii au nevoie să fie consultaŃi în problemele de familie, informaŃi şi să le fie ascultat punctul de vedere. Trebuie să oferim copilului regulile de bază ale comportării, exemple concludente; părintele nu trebuie să Ńină o predică. El trebuie să fie realist, ştiind să nu ceară mai mult decât el poate da, flexibil, gata să facă nişte schimbări pentru a-i acorda copilului o şansă în rezolvarea problemelor, să fie capabil să zâmbească, ştiind că o glumă poate salva o situaŃie dificilă. O slabă comunicare poate crea probleme emoŃionale, copilul pierzându-şi încrederea în adulŃi şi retrăgându-se într-o lume a sa; scăderea performanŃelor şcolare ca o pedeapsă involuntară pe care copilul o aplică părintelui prea ocupat, tulburări de comportament, inadaptări şcolare. Dacă părintele foloseşte forŃa pentru obŃinerea comportamentului dorit, comunicarea va avea grav de suferit, abuzul fiind o metodă devastatoare pentru copil. Aplicarea frecventă a unor pedepse neadecvate va conduce către întreruperea comunicării. Cheia unei relaŃii sănătoase între membrii unei familii este ca fiecare să-l asculte pe celalalt cu adevărat, nu de faŃadă. Fie părinte, fie copil are datoria de a asigura liniştea şi armonia în familie, depinde însă de capacitatea fiecăruia de a-şi asuma responsabilitatea şi de gradul de toleranŃă cultivat. PărinŃii prin acŃiunile lor trebuie să inoculeze în mintea şi sufletul copiilor ideea că, oricând, au unde să vină şi de unde să plece, la necaz sau la bucurie.

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

SĂ NE CUNOAŞTEM RĂDĂCINILE MAMA MEA
Prof. Înv. preşcolar Valentina - Daniela Iordache, grădiniŃa nr. 2 Berceni, jud. Ilfov
A fost odată o mamă tânără şi frumoasă. Ea era mama… Ce să spun despre dânsa ca s-o aveŃi mai bine în faŃa ochilor? Un lucru este cu neputinŃa să nu-l amintesc. Mama putea oricând să se lipsească de un lucru al ei, pentru mine. Şi timpul a trecut, iar mama nu mai este. Copiii sunt izvorul tinereŃii mamei. Asemenea băiatului care a ales o inimioară de turtă dulce pentru a-i înlocui mamei sale inima bolnavă, aş găsi şi eu ceva pentru a o păstra mereu tânără şi frumoasă, pentru a rămâne mereu lângă mine, pentru a fi mereu cu mine, dar asta…, şi totuşi o păstrez mereu în inima mea şi am compus pentru ea un imn pe care l-am transmis copiilor mei şi care se află scris pe crucea de la căpătâiul său. Aceste versuri le-am păstrat în minte şi ori de câte ori simt nevoia de a –mi fi alături, în diferite momente ale vieŃii, le repet în gând, iar ochii îmi sunt plini de lacrimi. Interpretată muzical, copiii mei o cânta ori de câte ori simt nevoia, în diferite momente ale carierei lor muzicale şi artistice. Lucrul cel mai sfânt este mama pe pământ, Ea apare ca o rază dulce strălucind. Mama, cuvântul, pe care noi toŃi îl rostim, E în inima noastră pe buze oricând. Azi e ziua ta, zi de sărbătoare, mama mea! Vreau ca în dar, să-Ńi pot oferi inima mea, Tot ce-i mai bun, aş vrea astăzi să-Ńi dăruiesc, Dar, sunt prea mic, şi nu cred că pot să reuşesc. Flori aş aduna, şi în dar eu Ńi-aş da, Dar se ofilesc, şi nu ai vedea, Cât durează dragostea ce-Ńi port, mămica mea! Nimeni nu-i ca tine în toata lumea! Pentru mama mea, cerul este cald strălucitor, Plin de speranŃa, de vise calde şi de dor. Din cer în noapte, coboară o micuŃă stea, Ca să îŃi spună cât te iubesc, mămica mea!
Tudorel şi Georgeta Iordache alături de verişoara lor Cimpoca - Maria 8

UN BUN PEDAGOG
Prof. Cosma Iordache, Şc. Nr 1 Voluntari Moştenirea de familie lăsată, cântecul, ne-a determinat să găsim pe portativ note muzicale făcute să ne umple sufletele, să ne încânte, aducând în suflet bucuria învierii. Ce poate fi mai frumos şi mai înălŃător decât speranŃa în mântuire datorată sacrificiului făcut de Domnul Iisus pentru noi oamenii? Un bun pedagog reuşeşte să transpună copiilor noştri, pe lângă cunoştinŃele muzicale dobândite şi marea dragoste şi recunoştinŃă pentru credinŃă. Doamna Cecilia Lungu profesor de vioară la Şcoala de arte, a întărit încrederea copiilor noştri în visul lor, călăuzindu-le paşii şi monitorizându-i în permanenŃă. În căminul dumneaei, alături de pian şi vioară, întotdeauna s-a văzut şi făcut cunoscută dragostea şi recunoştinŃa faŃă de Dumnezeu, pentru acest dar minunat, muzica. Frumoasele decoraŃiuni interioare prilejuite de diferite sărbători religioase, umplea sufletul de bucurie copiilor noştri, astfel încât orice prilej de întâlnire aducea zâmbetul pe chipul lor. Cu mult tact pedagogic, multă grijă şi responsabilitate i-a încurajat şi susŃinut ca să reuşească pe frumosul, dar anevoiosul drum al muzicii clasice, având o imensă experienŃă profesională dobândită la şcoala germană, unde a funcŃionat ca pedagog mai bine de 20 de ani. Din poveştile spuse despre renumiŃii compozitori germani, despre modul în care au compus şi legătura pe care au avut-o cu Dumnezeu, a întărit credinŃa copiilor noştri şi a dezvoltat dragostea pentru muzică. Fiecare sărbătoare Pascală a făcut să trezească şi mai mult interesul pentru progres şi perseverenŃă, copiii noştri au reuşit de fiecare dată să obŃină rezultate bune de la concursurile la care au participat în fiecare an, aducând premii importante. Mesajul religios pe care îl aduce Sărbătoarea Pascală asociată cu primăvara, simbolizează noua viaŃă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi Învierea lui Iisus. Hristos a înviat!
Tudorel şi Georgeta Iordache alături de d-na profesoară Cecilia Lungu

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

DIN
PRIMĂVARA
Este primăvară. Copacii au înverzit. Vestita rândunică La noi iarăşi a sosit. Ghiocelul s-a ivi Primăvara ne-a vestit Florile au înflorit Pe câmpia minunată. Haide, haide dragi copii, Primăvara a sosit.

CREAłIILE
PRIMĂVARA

COPIILOR

Primăvara a venit, Toată natura a întinerit. Ciripitul dulce al păsărelelor Se îngână cu vocile noastre. Mirosul suav al floricelelor Ne umple sufletul de linişte şi pace. Soarele se trezeşte din amorŃire, Să dea naturii căldură şi mulŃumire. Copiii zburdă cu mieii împreună, Şi totul în jur e voie bună. Totu-i cânt şi ciripit. Primăvară, bun venit! Stoian Alexia cl.I A, Şc. nr.198, Bucureşti, Cădere Maria – Elisabeta înv. Cernica LuminiŃa Clasa a IV-a. Înv. Nacu Elena

Măriei Alex Clasa I, Şcoala cu clasele I-VIII, Hangu Înv. Munteanu Ştefania Carmen

Delia Costache, – Clasa a III-a A step by step, Şcoala nr. 198, Înv. inst. Silvestru Veronica şi Lazăr Maria

PRIMĂVARA
După iarna cea lungă şi friguroasă, natura renaşte schimbandu-şi înfăŃişarea. Ghiocelul a ieşit demult la suprafaŃă strălucind ca niciodată. Pătura albă de nea a fost înlocuită cu o mătase verde şi proaspătă. În grădini pomii sunt împodobiŃi cu o frumoasă coroană de flori ce răspândesc un parfum suav iar albinele hărnicuŃe roiesc în jurul florilor. Păsărelele cântă vesele în pădurea verde şi animăluŃele hoinăresc bucuroase de venirea primăverii. Se întorc şi păsările călătoare după un drum lung. Florile multicolore decorează câmpiile asemeni unor beculeŃe sclipitoare. Copiii ies veseli afară la joacă şi privesc norii pufoşi ce valsează în jurul soarelui de aur. Noaptea, de necaz că a venit primăvara, se face pe zi ce trece mai mică, iar ziua creşte de bucurie. Iarna a rămas doar o amintire. Se apropie şi Paştele, sărbătoarea creştină a Învierii Domnului Iisus Cristos. Lumea este mai veselă, mai bună. Frumoasă eşti, primăvară! Cristina-Maria Mihai, 11 ani, clasa a 6-a, New York

9

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

Paştele estre cea mai importantă sărbătoare creştină a anului; pentru prima dată a fost sărbătorită în jurul anului 1400 î.Hr., când evreii au părăsit Egiptul. Paştele creştin este similar cu două tradiŃii antice: una evreiască şi alta păgână, ambele sărbătoresc Învierea, trezirea la viaŃă. Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, numit PESACH – cuvântul de origine al cuvântului Paşti. Cu ocazia ieşirii din Egipt, când au sărbătorit pentru prima data Paştele, toŃi evreii trebuiau să ia un miel şi să îl sacrifice. Apoi, cu sângele mielului erau unse ramele de lemn ale uşilor de la casele in care locuiau aceştia. În noaptea aceea, îngerul morŃii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt şi a omorât toŃi fiii întâi născuŃi ai egiptenilor în casele care nu aveau pe masa sângele mielului. În casele israelienilor nu a murit nimeni, pentru că aceştia ascultaseră porunca lui Dumnezeu şi au pus sângele mielului pe uşile lor. Sângele mielului oferea o garanŃie, un semn vizibil prin care credincioşii dădeau de înŃeles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte creştinii, Dumnezeu a reînviat legământul făcut cu izraeliŃii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Său Mesia, legământ făcut cu toate popoarele care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legământul cel vechi purta sigiliul unui miel care trebuie sacrificat de Paşti. La Cina cea de taină, în noaptea în care a fost trădat înainte de a fi prins şi arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui, Noul Testament, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu. De Paşti, se sărbătoreşte învierea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Duminică, a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol, pentru că Iisus înviase. Împotriva tuturor celor care L-au acuzat şi batjocorit de atunci şi până astăzi, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinŃa ce s-a văzut vreodată. Din marŃea Săptămânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri si sâmbătă, în toate gospodăriile se vopsesc ouă roşii. Ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Fiul Domnului întru mântuirea omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind elementul definitoriu al sărbătorii pascale. De Sărbătoarea Sărbătorilor, de Sfintele Paşti, trebuie să ne rugăm la Dumnezeu să aducă în sufletele noastre bucurie, curaj şi pace, iar noi să căutăm să aducem aceleaşi daruri semenilor noştri. Învierea Domnului Iisus să ne călăuzească totdeauna spre cât mai multă iertare şi spre cât mai multe fapte bune. Postul ne va folosi dacă îi vom ierta pe cei ce ne-au greşit, dacă facem milostenie şi vom ajuta pe cei în necaz. De Paşti se ciocnesc ouă roşii şi se mănâncă friptură de miel, sugerând sacrificiul lui Iisus. Ideea sacrificării este necesară pentru o schimbare, pentru a reuşi, şi este o veche practică a civilizaŃiilor vechi ale omenirii. În Postul Sfintelor Paşti credincioşii trebuie sa nu mănânce prea mult, să nu bea peste măsură, să se abŃină de la carne, brânză, ouă, lapte, să ducă o viaŃa cinstită, ca şi găsirea puterii de a înfrânge limba să vorbească minciuni, blasfemii sau defăimări; să nu fure, să nu bată pe cineva sau să facă alte nedreptăŃi, mintea să nu fie înceŃoşată de gânduri necurate, ură, rele. Mântuitorul ne-a învăŃat şi cum să postim: „Când postiŃi nu fiŃi ca făŃarnicii… Tu când posteşti, spală faŃa ta, piaptănă capul tău şi nu te arăta oamenilor că posteşti”. Continuare la pag. 11
10

OBICEIURI ŞI TRADIłII DE PAŞTI Prof. Cosma Iordache, Şc. Nr. 1, Voluntari, jud. Ilfov

SUNT PENTRU MUZICĂ SUNT PENTRU MUZICĂ ! ! „Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit pe aceea care ar fi în stare să dărâme piramidele.” (N. Iorga) Aşa mă gândeam zilele trecute, ascultând (silită) „muzica” de azi, care străpunge creierul şi lasă doar ecoul prostiei… Dar oare ce este muzica adevărată ? Pentru fiecare, ea reprezintă altceva : amintirea unei iubiri, zâmbetul bunicilor, firul de iarbă ridicat spre lumină, lacrima cu care te desparŃi de prieteni… Poate fi dulce, sau amară, apăsătoare sau înălŃătoare, dar niciodată inutilă. Este un curcubeu al persoanei, un al doilea „eu”. Cine nu s-a descoperit fredonând o melodie, fie şi doar pentru sufletul său ? Muzica este o apă care te poartă spre rai, punând lumea întreagă la picioarele tale. Este o născocire a minŃii omeneşti, pentru a putea trece mai uşor prin viaŃă. Dacă lumea noastră ar fi alcătuită numai din muzică şi culoare, oamenii ar fi flăcări strălucitoare şi nimeni n-ar mai fi trist. Vocea şi muzica… Două elemente care pot descrie o persoană. Cu cât mai civilizată, mai blândă, cu atât mai dulce e glasul ! AtenŃie, deci, să nu strigăm : deranjăm muzica şi toată ordinea acestei lumi ! Şi tăcerea este o muzică a sufletului, dar nu mulŃi o pot auzi ! Linişte, se cântă ! Prof. lb. engleză, Carmen Belecciu Şc. nr. 114 „Principesa Margareta”

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XV, Nr. 55

OBICEIURI ŞI TRADIłII DE PAŞTI
(Continuare de la pag. 10) Adevărul învierii Domnului reiese din următoarele mărturii; chiar în prima zi El S-a arătat femeilor purtătoare de mir şi ucenicilor Săi; S-a arătat lui Luca şi Cleopa în apropiere de Ierusalim pe drumul către Emaus. La opt zile după aceea S-a arătat celor 11 ucenici fiind de faŃă şi Toma. S-a arătat de mai multe ori şi altora pentru ca un număr cât mai mare de oameni să creadă în El.

IARNA

Azi toŃi credincioşii în noaptea Învierii cântă cu credinŃă: Hristos a Înviat din morŃi Cu moartea pe moarte călcând, Şi celor din morminte, ViaŃă dăruindu-le.

Bîrdîzău Adela cl. a IV-a În Săptămâna Patimilor sau Săptămâna mare, se crede că spiritele morŃilor ies din mormânt; de aceea, se fac pomeni pentru a-i Şc. Hangu, înv. Elena Nacu îmbuna dar şi pentru a le asigura hrana trupului nevăzută din lumea cealaltă. De Joia Mare, morŃii vin la fosta casă şi stau până la Moşi (sâmbăta de dinainte de Rusalii). Pentru ei rudele pregătesc colaci şi oale de împărŃit. În ajunul Sărbătorilor de Paşte, oamenii se pregătesc îndelung pentru a fi demn de ele. Se pregătesc pe dinăuntru cu post şi rugăciuni timp de 7 săptămâni şi se pregătesc pe dinafară, curăŃând şi înnoind totul în jurul lor. În familie este armonie, bunicii şi părinŃii sunt exemple pentru nepoŃi şi copii, având obligaŃia de a-i învăŃa cum să respecte tradiŃiile populare de Paşte moştenite din tată în fiu, să le povestească faptele şi întâmplările din viaŃa lor legate de acest eveniment, să meargă la biserică, să participe la slujbe şi denii. Moştenirea de familie lăsată, cântecul, ne-a determinat să găsim pe portativ note muzicale făcute să ne umple sufletele, să ne încânte, aducând în suflet bucuria învierii. Ce poate fi mai frumos şi mai înălŃător decât speranŃa în mântuire datorată sacrificiului făcut de Domnul Iisus pentru noi oamenii? Din poveştile şi datinile de Paşte înfiripate în sufletul nostru, au reieşit următoarele versuri: LA PAŞTI
Îngerii din cer, toŃi s-au minunat, Că Iisus cel sfânt, azi a înviat Pe braŃe L-au luat, şi L-au înălŃat, Sus la Tatăl Său, Bunul Dumnezeu. Doamne Iisuse Hristoase, Ce ai fost răstignit Sus pe cruce, Ai murit pentru noi Ca un miel Al lui Dumnezeu. Mare minune se-arată Că mormântul e gol Dintr-o dată. Îngerii văzând, ToŃi au strigat: - Hristos a înviat. Cu toŃii cântau, vesele cântări, Oameni, ascultaŃi şi va bucuraŃi, Că Iisus cel sfânt, azi a înviat, Hai să ne-nchinăm şi să-l lăudăm.
11

Cădere Maria – Elisabeta Clasa a IV-a. Şc. Hangu, înv. Elena Nacu

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XV, Nr. 55

HRISTOS A ÎNVIAT!
Hristos a înviat! Tot satul e în armonie. Chiar şi păsările au aflat Că azi e sărbătoare mare! E foarte frumos afară! Totul, totul e senin Ca în prima zi de primăvară. Un porumbel alb ca o năframă, Zboară fericit şi lin Spunând: - Hristos a înviat! Şi pisica lângă troiŃă, Stă şi se roagă Pentru fiica sa, Dar spune-n gândul ei: - Hristos a înviat! Chiar şi soarele-a aflat Că azi în sat, E o sărbătoare sfântă, Şi a zis: - Hristos a înviat! Botă Andreea – Ştefania cl. a III-a, Şc. Nr.1 Hangu, înv. Caia Dumitrina

LA PAŞTI
La poalele Ceahlăului, mândria Moldovei, se află lacul de acumulare Izvorul Muntelui. În zonă există o comună foarte mare ca întindere şi frumoasă prin pitorescul ei, numită HANGU. Are în componenŃa ei un sătuc – CHIRIłENI – în care trăiesc o mână de oameni gospodari harnici şi sufletişti. OcupaŃia principală este creşterea animalelor şi cultivarea pământului. La necaz sau bucurie noi sătenii ne ajutăm fiindcă suntem cu frică de Dumnezeu. Cu ajutorul şi contribuŃia sătenilor şi a credincioşilor din alte zone, s-a ridicat încet-încet bisericuŃa care se află la intrarea în sat dinspre Poiana Teiului. Biserica veche, monument istoric de valoare, şi cimitirul în care odihnesc şi osemintele celor strămutaŃi din biserica de sub lac, se află sus la munte, şi acolo mergem la morminte pentru a-i pomeni pe cei adormiŃi din familiile noastre. După sărbătoarea Floriilor, fiecare gospodar se pregăteşte pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, făcând curăŃenie în case şi curŃi, reparând ce s-a stricat după iarna ce a trecut. Sântul Paşti ne aduce o bucurie mare în suflet, fiind aşteptat de toŃi hanganii noştri, dar cel mai mult de copiii aşteptând cu nerăbdare să îmbrace hăinuŃele noi şi să se ducă la scrânciob, care se află în centrul Hangului. În săptămâna mare gospodinele se pregătesc de marea sărbătoare, fiind harnice ca furnicuŃele, pregătind mâncăruri tradiŃionale. La noi în zonă se taie miei, se face drob, ciorbă sau borş de miel şi friptură, cozonac, pască şi se înroşesc ouă. În noaptea de înviere creştinii merg la biserică pentru a se ruga şi pentru a lua lumină. DimineaŃa când ajung acasă, se aşează la masă şi mănâncă din bucatele preparate. TradiŃia spune că în noaptea de înviere se pune un bănuŃ şi un ou roşu într-o cană cu apă, iar dimineaŃa membrii familiei se spală cu acea apă, rugându-se pentru sănătate şi ajutor în familie. ToŃi membrii familiei ciocnesc ouă roşii spunându-şi: - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! A consemnat: Cădere Stelian, sat ChiriŃeni, com. Hangu
12

Cojocaru Andreea cl. a III-a Şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

DIN
łARA MEA Departe am plecat, Dar eu nu am uitat, De unde am plecat. Acasă m-am întors,

CREAłIILE

COPIILOR

DE LA LUME ADUNATE...

- De ce ai nasul aşa roşu? îl întreabă un vecin pe Ion . - Deoarece a venit la şcoală un iluzionist, şi mi-a scos nişte monezi din nas ! - Şi te-a durut ? - Atunci nu, dar după!!! - Nu înŃeleg ? Şi-mi pare atât de bine, - După ce a plecat iluzionistul toŃi copiii m-au tras de nas cu speranŃa să le Că pot iar să vorbesc, iasă bani! Aşa cum îmi place mie. * - Alo ? Jardarmeria ? Eu sunt român, - Da ! Şi asta nu o voi uita, - VeniŃi imediat că mi-a intrat în casă un câine ! Că România este Ńara mea, - Bine cucoană, dar pentru acest lucru nu trebuie să ne chemaŃi pe noi ! Şi mă mândresc cu ea. - Pardon, eu nu sunt o cucoană, eu sunt pisicuŃa Miau , Miau ! Popoaia Cristian A consemnat, Munteanu Bogdan, Clasa a IV-a, Şc. Hangu Clasa I , Şc. Hangu Înv. Nacu Elena Înv. Prof. Munteanu Carmen

PRIMĂVARA
Zăpada s-a topit, Primăvara a sosit, Cu flori şi mărŃişoare, Este zi de sărbătoare! Soarele străluceşte, Natura înverzeşte. Păsările ciripesc, Ghioceii înfloresc. HaideŃi copii afară, Este iarăşi primăvară! Tilă Estera, cl. a II-a B, Şc nr. 198, Bucureşti, Înv. prof. Felicia German

A SOSIT PRIMĂVARA
Este primăvară, Ghioceii-au răsărit Şi dragul nostru Soare, Iar a revenit. GărgăriŃa, buburuza, La viaŃă s-au trezit. Copiii la şcoală, MărŃişoare şi-au dăruit. Nu mai e zăpadă, Iarna a trecut. E primăvară afară Şi mă bucur mult. Tilă Estera, cl. a II-a B

Popa Andra – Ioana Clasa a II-a B, Şc nr. 198, Bucureşti, Înv. prof. Felicia German

CARTEA
Cartea este izvorul de înŃelepciune şi de bucurie. Din cărŃi noi învăŃăm lucruri noi. Ea ne îmbogăŃeşte vocabularul cu multe expresii frumoase. Eu, dacă aş scrie o carte, aş pune toate aventurile mele petrecute zi de zi. Atunci când voi fi mare, voi putea reciti întâmplările din copilăria mea şi îmi voi reaminti vremurile frumoase pe care le-am trăit cândva. Eu am citit cartea Robinson Crusoe de Joules Verne şi am aflat aventurile acestuia. Mi-a plăcut personajul principal, deoarece este curajos şi harnic. Cartea este cel mai bun prieten. „Ai carte, ai parte!” Tache Andrei – Ion cl. a II-a B, Cădere Mihaela Şc nr. 198, Bucureşti, Clasa a IV-a Şc. Hangu, Înv. prof. Felicia German înv. Elena Nacu
13

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

ANOTIMPURILE Au fost odată pe această planetă două regate : unul dintre ele se numea Regatul GheŃii, iar celălalt, Regatul Florilor. Regele Regatului GheŃii era temutul Ger, iar al Regatului Florilor, Roşul Mac. Regele Ger avea o fiică pe care o chema Luna şi Regele Mac avea un fiu pe care-l chema Soare. Într-o noapte friguroasă, regele Ger a visat că el e stăpânul planetei. A doua zi, el a trimis o scrisoare către Roşul Mac, în care i-a poruncit să se predea şi să-i dea regatul său. Acesta nu a fost de acord şi a propus să unească regatele, să fie pace şi sa-i dea fiului său mâna fiicei sale. Regele Ger nu a vrut şi a declarat război. Când a auzit, le-a spus florilor să se pregătească pentru război. Valea răsuna de clinchetul ghioceilor. Florile erau alarmate. În celălalt regat, fulgii porniseră la luptă. Ajungând în valea unde avea loc războiul, regii, văzând frumuseŃea naturii, au cedat şi şi-au unit regatele. La palat a fost o nuntă mare şi frumoasă. Peste mulŃi ani, când PrinŃesa Lună şi PrinŃul Soare au îmbătrânit, aveau patru fete : Iarna, Toamna, Vara şi Primăvara. Ca moştenire, tatăl le-a dăruit ce e mai preŃios pentru fiecare : Anotimpurile. Iernii i-a dăruit jocul fulgilor de nea, fiindcă era cea mai zburdalnică. Toamnei i-a dăruit parfumul fructelor şi culorile frunzelor. Verii i-a dat bogăŃia căldurii şi a luminii, că era fată bună şi cuminte, iar Primăverii i-a dăruit puterea de a trezi natura la viaŃă pentru că era cea mai sprintenă, veselă şi prietenoasă. Şi au trăit fericiŃi până la adânci bătrâneŃi şi mai trăiesc şi astăzi, dacă n-au murit încă. Hârjanu Cristina – Clasa a IV-a B, Prună Cristina – Clasa a IV-a, Şcoala nr. 198 Bucureşti, Şcoala Hangu, Înv. Nacu Elena Înv. prof. Trandafir Milica VESTITA PRIMĂVARĂ Este primăvară. Florile au înflorit înveselind natura.acum, iarba de un verde crud este presărată cu floricele mărunte, pe care le culeg copiii jucăuşi. Eu şi fratele meu am ieşit afară să ne bucurăm de natura trezită la viaŃă şi de ciripitul păsărelelor. Prin grădină, copiii zburdă precum mieluşeii. Ne-am dat în scrânciob, ne-am jucat la nisip şi ne-am urcat în copacii înfloriŃi. Când s-a înserat am mers pe terasă şi am ascultat cucul ce-şi strigă numele. A fost atât de frumoasă ziua aceea, încât noaptea am avut un vis de basm. Ce frumoasă este primăvara dacă o priveşti şi o asculŃi cu atenŃie! Măriei LetiŃia Clasa a IV-a, Şcoala Hangu, Înv. Nacu Elena PUIŞORUL NĂZDRĂVAN Soarele arată că ziua este la amiază. Maria şi fratele său mai mic, Mihai au pornit către mătuşa lor, care locuieşte la marginea satului. Mama le-a dat un coşuleŃ cu câŃiva puişori de găină să-i ducă mătuşii. Copiii mergeau liniştiŃi, aruncând din când în când câte o privire grijulie spre coşuleŃul cu bulgări aurii. Un puişor a sărit din coşuleŃ. Ei nu au observat că un pui lipseşte. Pe drum, puişorul s-a rătăcit. Maria vrea să-i numere, dar Mihai nu a lăsat-o deoarece el nu s-a gândit că un pui poate lipsi. O vulpe vicleană l-a văzut pe pui. Ea la fugărit până ce a ajuns în spatele copiilor. Când să ajungă la mătuşa lor, amândoi au auzit un piuit de puişor. Maria l-a luat în braŃe şi l-au dus la mătuşa lor. Ei au fost bucuroşi că au găsit puişorul cel năzdrăvan. Ce bine este să auzi toate sunetele din jurul tău ! Cădere Maria – Elisabeta Clasa a IV-a, Şcoala Hangu, Înv. Nacu Elena

14

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

ELEVII ŞCOLII NR. 114 „PRINCIPESA MARGARETA”, SECTOR V, BUCUREŞTI PROFESOR COORDONATOR: MIHAELA HALDAN
Muzica în lumea mea Do, Re, Mi, sunt primele trei note din octavă Toate trei formează, pe mare, o imensă navă. Fa, Sol, La, urmează după primele trei. Până acum, toate şase notele, stau la baza operei. Si şi Do de sus sunt ultimele note din această gamă. Do de sus se uită la celelalte ca o minunată mamă. Saxofonul şi acordurile de chitară fac muzica un dar divin Dacă nu se cântă şi acordă bine, pentru urechi va fi un chin. Vioară şi violoncel, pană şi condei, Pian şi mandolină, imaginaŃie şi idei. Am înşirat cam tot ce ştiu despre operă şi muzică. Nu ştiu foarte multe, dar le învăŃ până duminică. Voicu Andrei – Daniel, cl. a VII-a C Glasul muzicii Când clopoŃelul sună, Copiii în clasă se-adună. Şi intrând în cabinet Se aude-un clarinet. Glasuri vesele, zglobii, Ce venind de la copii Înveselesc clasele pustii. Şi venind din La minor, Se aude-un bas pe hol Coborând pe coridor Ca s-ajungă-n Re major. Gamele le-am învăŃat, Do major am repetat. C-o chitară şi un flaut Pe hol notele le caut. Dar mergând spre baie, O cam fac de oaie Pentru că-am găsit, Un Fa cam ascuŃit. O chiuvetă s-a crăpat, Oglinda s-a speriat. CopoŃelul a sunat, Ora s-a şi terminat. Preda Cătălina cl. a VII-a C Muzica – cel mai bun mod de eliberare
Şlagărele timpului s-au născut dintr-o lacrimă sau un zâmbet al compozitorului. Din ură, dezamăgire sau iubire. Asta pentru că muzica e modul perfect de exprimare şi eliberare a sentimentelor. Pentru fiecare eveniment din viaŃă, avem o melodie ce ne aminteşte de acel moment. Nu v-i s-a întâmplat ca atunci când ascultaŃi o melodie, să vi se pară că e inspirată din viaŃa voastră? Asta tocmai pentru că muzica eliberează sentimente şi dă drumul creaŃiei iubirii pentru artă.

VIOARA Vioara este un instrument muzical cu coarde şi arcuş. Coardele sunt acordate în cvinte perfecte şi sunt întinse peste una din feŃele unei cutii de rezonanŃă, vibrând atunci când arcuşul este tras peste ele sau când sunt ciupite. Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola, violoncelul şi contrabasul), vioara este cel mai mic instrument şi generează sunetele cele mai înalte. AlŃi termeni populari folosiŃi pentru vioară sunt : violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră. Persoana care cântă la vioară se numeşte violonist sau lăutar. Persoana care construieşte sau repară o vioară se numeşte lutier.

ISTORIA VIORII Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVIlea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente : rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba şi viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer întro lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa. Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseŃe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca : duioşie, măreŃie, visare, forŃă etc.

Costache Maria

cl. a VII-a C

Florin Răzvan – Mihai cl. a VI-a A
15

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 55

SOARELUI
Soare, tu stăpânul lumii, Ce răsari în orice zi Şi ne dai nouă, mulŃimii LecŃii despre a iubi! Tu ne încălzeşti cu milă Pe cei buni şi pe cei răi, Fără să ne porŃi vreo vină, Căci toŃi suntem fiii tăi. Ne trimiŃi a tale raze De lumină şi căldură, Ce sunt minunate oaze Pentru orişice făptură. Tu te oglindeşti în ape, Pe pământ, pe-nalta creastă, Şi-ale noastre roade toate, Numai tu le faci să crească. Însă tu ai vrea, maestre, Să pătrunzi în suflete, Ca prin nişte largi ferestre Deschise spre cer cu sete. Totuşi, câte dintre ele ÎnŃeleg a ta voinŃă? Şi te-asemăn unei stele, Făr’ a şti că eşti fiinŃă. Tu eşti astrul fără seamăn În al nostru Univers, Ce n-ai printre stele geamăn Şi veghezi al lumii mers. Dar, noi te rugăm, Stăpâne În prag de mileniu trei Să te-nduri un pic, bătrâne, Şi fă razele mai moi. Căci nicicând a ta lumină Nu a fost mai arzătoare; Pentru toate-acestea vină Cine poate s-aibă, oare? Nu tot noi suntem aceia Ce prin ale noastre fapte S-ar putea de-acum ca Geea Să intre mereu în noapte? Oare câŃi, din noi, Stăpâne, În Era ce va să vină, Vom reuşi a rămâne Cu toŃi a trăi-n lumină? Melania Mihai, august 2000

Alexandra Athanasovici, – Clasa a IV-a D, Şcoala nr. 198, Înv. Roman Mona

Din ciclul: poveşti cu tâlc

Cosmina Păvăloiu, – Clasa a III-a B step by step, Şcoala nr. 198, Înv. prof. Drăgan Daniela şi Vasiloancă Gabriela CREIONUL

prin bunăvoinŃa Domnului ing. Mircea Onofreiciuc
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaŃa mea! - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităŃi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menŃii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea. Prima calitate: poŃi să faci lucruri mari, dar să nu uiŃi niciodată că există o Mâna care ne conduce paşii. Pe aceasta mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinŃei Lui. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuŃitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinŃă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuŃit. Deci, să ştii să suporŃi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înŃelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce trebuie neapărat este să ne menŃinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău. Şi, în sfârşit, a cincia calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaŃa va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
16

Tipărit de AsociaŃia „PRO BURDUJENI” sub îndrumarea preoŃilor LaurenŃiu Stamatin şi Bogdan Iacoban – parohia „Izvorul Tămăduirii” Suceava 06 – martie – 2011