You are on page 1of 14

EXAMINAREA CRIMINALISTICĂ A SUPORTULUI

DOCUMENTELOR ŞI BANCNOTELOR

Comisar drd. LĂZUREANU CRIŞAN – MUCENIC


drd. inginer chimist ADRIANA MATEI
drd. chimist DANIELA – LAURA FERARU
I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică

Abstract:
Research in case of documents and paper currency suspected to be “fabricated”
is part of the forensic expertise provided by penal law as material evidence. Physical
and chemical examination results of the paper – supports of the suspected documents
and paper currency – are very important in the forensic research, offering significant
information in order to solve the cause. In most of the cases, this information is useful
only with the corroboration of the results obtained through the analysis of the
scriptural materials used in realization of the examined holographic or graphic
documents. In the content of this article are presented the special proceedings of
identification, sampling, physical and chemical examination of the suspected documents
and paper currency from the crime scene, in order to establish their origin or content.

1. Introducere

Examinarea criminalistică a documentelor stabileşte formele de falsificare sau


contrafacere a documentelor originale, rolul şi condiţionarea lor fiind în strânsă legătură
cu structura şi evoluţia societăţii.
Problema falsificării actelor a fost şi rămâne o problemă importantă care a luat
amploare în condiţiile societăţii moderne, în care noţiunea de act reprezintă orice înscris
tipărit, dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat în diverse moduri (xerox, laser, etc.)
prin intermediul căruia se atestă o stare, identitate, profesie sau o valoare (cărţile de
credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice).
Dacă până în 1989 modalităţile de falsificare constau doar în metode clasice
(ştergere mecanică sau chimică a înscrisurilor), după 1989, datorită condiţiilor socio –
economice (infiltrarea trusturilor crimei organizate) şi a poziţiei geostrategice
(tranzitarea ţării noastre de către imigranţi) a fost înregistrată o evoluţie semnificativă a
documentelor (acte de identitate, paşapoarte, vize turistice, documente bancare, acte de
tranzit comunitar, cărţi de credit etc) şi bancnotelor falsificate sau contrafăcute care
servesc acestor scopuri.
În scopul relizării unor copii cât mai fidele originalului, formele de contrafacere
şi falsificare sunt acum mult mai ingenioase datorită sistemelor avansate de care dispun
infractorii (imprimante, scanere, programe computerizate performante). Din acest
motiv, examinarea criminalistică a documentelor are un rol deosebit de important dar
totodată anevoios, având rolul de a depăşi ingeniozitatea şi tehnologia de ultimă oră de
care dispun falsificatorii pentru a identifica modul de realizare a falsurilor (stabilirea
tipului suportului şi a materialelor scripturale utilizate, modul de realizare).
Cercetarea criminalistică a documentelor se deosebeşte de alte genuri de
examinări criminalistice prin scopul pe care îl urmăreşte:
- identificarea autorului unui înscris (grafoscopie judiciară);
- examenul tehnic al documentelor;
- examenul fizico – chimic al documentelor (analiza suportului şi a materialului
scriptural).

131
În lucrarea de faţă va fi prezentată importanţa examinării fizico – chimice a
suportului de hârtie al documentelor şi bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau
contrafăcute.
Un alt aspect important care trebuie menţionat este acela că, în rezoluţiile
motivate sau ordonanţe se dispune efectuarea unei expertize sau constatări tehnico –
ştiinţifice a documentelor sau bancnotelor “falsificate sau contrafăcute”, menţiune
nejustificată deoarece această concluzie este fondată doar de rezultatul expertizării
probelor în litigiu; până în momentul stabilirii falsificării sau contrafacerii este mult mai
corectă utilizarea termenului de document ”suspect de a fi falsificat sau contrafăcut”.

2. Cauze în care examinarea suportului documentelor şi bancnotelor


furnizează informaţii importante

Examinarea fizico - chimică a suportului de hârtie în cazul documentelor,


bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute precum şi al unor fragmente
prelevate cu ocazia cercetării locului faptei, fragmente care aparent nu prezintă nici o
relevanţă, furnizează informaţii utile soluţionării cauzei investigate; prin analiza
comparativă se crează conexiuni între autor şi probele în litigiu.
Sunt binecunoscute cazurile de spargere a locuinţelor, cauze în care s-au prelevat
de pe vizorul locuinţelor învecinate bucăţi de hârtie lipite, iar în locuinţa suspectului a
fost regăsit acelaşi tip de hârtie. Coroborate cu analiza ADN a salivei autorului, salivă
extrasă de pe aceste fragmente de hârtie, caracteristicile fizico – chimice ale hârtiei au
condus la identificarea cu certitudine a autorului. Alte cauze în care examinarea
suportului de hârtie sunt surse importante de informaţii:
- falsificarea sau contrafacerea bancnotelor, actelor de identitate (certificate de
naştere, buletine de identitate, paşapoarte, paşapoarte consulare), a documentelor
bancare, a vizelor turistice, a documentelor de tranzit, a timbrelor de tranzit
comunitar, a certificatelor de moştenitori, a testamentelor, a certificatelor de
înmatriculare, a contractelor de vânzare – cumpărare;
- distrugerea mecanică sau termică a unor documente ce pot incrimina autorii în
cazul luărilor de mită (arderea bancnotelor ce conţin urme de substanţă
fluorescentă), în scopul ascunderii unor infracţiuni sau arderea neintenţionată a
unor documente şi stabilirea provenienţei acestora.

3. Căutarea, ridicarea în vederea refacerii şi examinării documentelor şi


bancnotelor rupte sau tăiate

Documentele, bancnotele rupte sau tăiate se pot preleva cu ocazia investigării


locului faptei, cu ocazia efectuării percheziţiilor persoanelor sau locuinţelor, proces
minuţios care implică o bună cunoaştere de către expertul criminalist a următoarelor
aspecte:
- locurile diverse în care pot fi identificate (sertare, rafturi, în gunoiul menajer, în
cenuşa din sobe, în grupuri sanitare) şi modul de distribuire al acestora (ascunse
sau aruncate în acelaşi loc, împrăştiate pe o suprafaţă restrânsă, grupate în mai
multe locuri);
- prelevarea acestora se va efectua cu mănuşi şi pensete (pentru nealterarea unor
eventuale amprente digitale) şi trebuie să respecte reguli care constau în:
o păstrarea ordinii în care au fost găsite;
o ambalarea acestora în plicuri separate în funcţie de grupa de documente
din care fac parte.
- reconstituirea documentelor rupte sau tăiate va fi efectuată doar de către expertul
criminalist care va ţine cont de caracteristicile fizico – chimice (fluorescenţă şi

132
absorbţie în infraroşu a materialului scriptural), grafică (caracterele scrisului,
liniile, cercurile, desenele, imprimate pe hârtie) şi traseologică (cutele existente
de-a lungul şi de-a latul hârtiei, margini cu rupturi deosebite datorate
deteriorărilor în timp a pliurilor de împachetare);
- după refacere, documentul va fi pus între două plăci de sticlă sau folii
transparente şi va fi fotografiat pe ambele părţi.

4. Căutarea, ridicarea în vederea refacerii şi examinării documentelor şi


bancnotelor arse

Identificarea şi prelevarea documentelor arse în vederea stabilirii provenienţei


sau conţinutului acestora reprezintă etape minuţioase şi procedee speciale în cadrul
investigării tehnico – ştiinţifice a locului faptei. Degradarea termică a documentelor şi
bancnotelor pe suport de hârtie prezintă două stadii: stadiul de carbonizare (arderea
incompletă a documentului) şi stadiul de scrumizare (arderea completă a documentului).
Prelevarea documentelor arse se face diferit, în funcţie de stadiul de degradare termică a
hârtiei:
a) Pentru documente carbonizate (grad de coeziune medie, fiind posibilă sfărâmarea
sub acţiunea unui agent extern):
- se crează un uşor curent de aer cu o bucată de carton sau sticlă, care are drept
scop ridicarea hârtiei arse, sub care se va introduce imediat o altă bucată de
carton sau sticlă;
- în spaţiile închise, mici (exemplu: sobe), pentru prevenirea sfărâmării
documentul ars, acesta va fi ridicat cu ajutorul unor cornete fabricate din hârtie.
b) Pentru documente scrumizate:
- nu sunt folosite metodele de prelevare utilizate în cazul documentelor
carbonizate;
- acestea sunt pulverizate cu soluţii speciale, care realizează unirea şi refacerea
integrităţii parţiale a documentelor în vederea examinării scrisului;
- atât înainte, cât şi după pulverizare se va documenta fotografic (fotografia de
contrast, de reflexie, de umbre, separatoare de culori, în radiaţii UV, în radiaţii
IR, în lumină polarizată).

5. Examinarea fizico – chimică a suportului documentelor şi bancnotelor

În cazul falsurilor sau contrafacerilor înscrisurilor oficiale sau bancnotelor,


principalul suport pe care acestea sunt realizate este hârtia. În acest sens vor fi analizate
proprietăţile fizico – chimice ale hârtiei:
- grosimea hârtiei;
- greutatea specifică;
- densitatea aparentă;
- culoarea hârtiei, dată de natura coloranţilor utilizaţi precum şi materialele de
umplutură care sunt caracteristice fiecărui sort de hârtie;
- identificarea materialului sau a amestecului de materiale din care este fabricată
hârtia.
Este important de menţionat că moneda actuală românească are suport din
material plastic, polimeric, iar cea străină (euro, dolari etc.) are suport de hârtie, suport
care prezintă caracteristici proprii de fabricaţie, fibre scurte cu fluorescenţă în UV
răspândite neuniform în compoziţia fibroasă precum şi fibre de bumbac, care nu se
regăsesc în componenţa hârtiilor comerciale folosite la falsificare sau contrafacere.
Aceste elemente de securitate sunt relevante deoarece complexitatea tehnicilor
de realizare a bancnotelor contrafăcute (ingeniozitatea şi tehnologia avansată de care

133
dispun falsificatorii) fac uneori dificilă identificarea metodei de contrafacere. Astfel
rolul examinării fizico – chimice este acela de a confirma sau infirma prezenţa
elementelor de securitate intrinseci ale suportului de hârtie.
Compoziţia fibroasă a hârtiei este caracteristică fiecărui sortiment de hârtie. La
fabricarea hârtiei se folosesc paste de lemn, fibre textile, vegetale rare, păioase, bumbac,
mătase, precum şi amestecuri ale acestora. Bumbacul, mătasea şi fibrele textile sunt
folosite frecvent la realizarea hârtiilor suport ale bancnotelor autentice. Pe lângă aceste
paste, în compoziţia hârtiei, vor mai fi identificate materiale de umplutură, care asigură
rolul de liant al fibrelor componente, înălbitori, uneori uleiuri speciale sau paste
plastice speciale.
Înălbitorii sunt substanţe chimice utilizate în procesul de fabricaţie pentru a
conferi hârtiei gradul de alb necesar. Pentru a obţine o hârtie lucioasă, transparentă se
folosesc uleiurile speciale, iar pentru realizarea unei rezistenţe deosebite, diferite de cea
a hârtiilor normale se folosesc paste speciale (spume plastice speciale), care acoperă
hârtia sau pot fi componentă a masei de hârtie.
În cadrul examinării fizico – chimice a unui document sau bancnote suspecte de
a fi falsificate sau contrafăcute va fi urmărită prezenţa sau absenţa proprietăţilor
compoziţionale, calitative, grosimii şi densităţii aparente a acestora. Întotdeauna aceste
examinări sunt efectuate comparativ cu un document autentic sau bancnotă specimen de
comparaţie faţă de care să se stabilească aceste proprietăţi fizico – chimice.
În prezent, în lume se fabrică aproximativ 600 sorturi de hârtie, plecând de la un
număr mic de semifabricate foioase, majoritare fiind fibrele celulozice şi minoritare
(doar în cazuri speciale) fibrele de bumbac, fibrele sintetice. Fabricarea unui anumit tip
de hârtie se realizează din mai multe compoziţii fibroase alegând adecvat tehnologia de
preparare a pastei din care se fabrică hârtia.
Clasificarea tipurilor de hârtie uzual întâlnite:
a) hârtie de scris (hârtie concept STAS 284-51, hârtie semivelină STAS 401-51,
hârtie velină STAS 399-51, hârtie pentru corespondenţă STAS 4712-55, hârtie pelur
STAS 1346-55, hârtie velină pentru registre STAS 400-49, hârtie pentru acte STAS
4526-54);
b) hârtie pentru tipar (hârtie de ziar STAS 260-56, hârtie pentru cărţi STAS 285-56,
hârtie semipelur STAS 1977-51, hârtie pentru ofset STAS 2662-56, hârtie pentru timbre
– cu filigran, fără filigran – STAS 4304-54);
c) hârtie mătase;
d) hârtie de calc.

Examinarea compoziţiei fibroase a hârtiei

Analiza morfologică a documentelor şi bancnotelor suspecte de a fi falsificate,


contrafăcute, se efectuează cu ochiul liber, în lumină naturală, apoi la stereomicroscop
(tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) în lumină naturală.
Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile
care constituie suportul probelor, porţiuni prelevate din acestea se prepară sub formă de
suspensii fibroase şi tratate cu reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie acidă verde
malachit) şi analizate la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x), atât în
lumină naturală cât şi în lumină artificială (Nikon 80i cu oc.10x, ob.10x, 20x, utilizând
programul Lucia Forensic – foto nr. 1).

134
Foto nr. 1

Tratarea suspensiilor fibroase cu soluţie acidă verde malachit pune în evidenţă,


prin coloraţii distincte, tipul de pastă - mecanică (pasta de celuloză prelucrată mecanic,
netratată chimic) sau chimică (pasta de celuloză tratată chimic cu înălbitori, pentru a
conferi gradul de alb necesar hârtiei, utilizat la fabricarea hârtei).
Pasta chimică înălbită poate avea în componenţă fibre celulozice din lemn de
răşinoase, foioase, păioase, fibre vegetale, fibre de bumbac, toate aceste fibre putând fi
diferenţiate prin studiul la stereomicroscop după tratarea în prealabil cu reactivul de
culoare Graff G.
În imaginile de mai jos (foto nr. 2 - 4) sunt prezentate etaloane ale pastei
mecanice şi pastei chimice:

Foto nr. 2 - Pastă mecanică


Foto nr.3 - Pastă chimică din lemn Foto nr. 4 - Pastă chimică din
de răşinoase lemn de foiose

A) Exemplu de caz de falsificare

Proba în litigiu este un certificat de înmatriculare suspect de a fi falsificat sau


contrafăcut. Determinarea caracteristicilor fizico – chimice ale probei în litigiu
presupune un studiu comparativ între certificatul de înmatriculare pus la dispoziţie şi un
certificat de înmatriculare autentic (specimen aflat în colecţia laboratorului).

• Examinarea în lumină ultravioletă:

Examinarea în lumină ultravioletă a probei de comparaţie folosind lampa UV (la


lungimea de undă de 366 nm), a evidenţiat prin fluorescenţă albastră prezenţa
elementelor de siguranţă caracteristice astfel:

135
- fibre scurte răspândite neuniform în compoziţia fibroasă a
hârtiei - pe faţă (paginile 1,4, aversul anexei) ;
- Stema României şi fibre scurte răspândite neuniform în
compoziţia fibroasă a hârtiei - pe verso (paginile 2, 3, revers
anexă).
Examinarea în lumină ultravioletă a probei în litigiu (certificat de înmatriculare
în litigiu) folosind lampa UV, a evidenţiat prezenţa elementelor de siguranţă
caracteristice doar pe primul strat de hârtie (faţa - paginile 1,4, aversul anexei); pe cel
de-al doilea strat de hârtie (verso - paginile 2, 3, revers anexă) nu s-au evidenţiat
elemente de siguranţă fluorescente.
Fluorescenţa diferită a suportului certificatului de înmatriculare în litigiu,
precum şi a elementelor grafice fluorescente reprezintă rezultatul acţiunii unei substanţe
de natură chimică, cu ajutorul căreia au fost dezlipite cele două suporturi de hârtie care
alcătuiesc documentul, pe de o parte, iar pe de altă parte din cauza fluorescenţei mai
mari a hârtiei înlocuite, cu datele de înmatriculare. Urmare a acestor acţiuni au fost
afectaţi şi pigmenţii fluorescenţi ai fibrelor inserate în masa hârtiei, aceste elemente de
siguranţă având o intensitate mai scăzută sub incidenţa radiaţiilor ultraviolete (foto. nr.
5 şi foto nr. 6).

Foto nr. 5 – Imagine obţinută sub incidenţa razelor ultraviolete - fibre fluorescente
(la documentul în litigiu reacţionează slab)

Foto nr. 6 – Absenţa fibrelor fluorescente şi hârtie puternic fluorescentă

136
• Examinarea compoziţiei fibroase a suportului certificatului de
înmatriculare
Certificatul în litigiu a fost realizat prin detaşarea suportului de hârtie care
reprezentă paginile nr. 2 şi 3 şi aversul anexei certificatului de înmatriculare autentic şi
lipirea altei coli de hârtie care are înscrise rubricile specifice unui certificat de
înmatriculare autentic şi are completate datele autoturismului marca BMW 520 I, cu
număr de înmatriculare şi seria de şasiu. În dreptul rubricii „Deţinătorul” este înscris
numele posesorului.

Foto nr. 7 – Mod de contrafacere a certificatului de înmatriculare în litigiu

Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile
care constituie suportul certificatelor de înmatriculare (litigiu şi comparaţie), porţiuni
prelevate din acestea au fost preparate sub formă de suspensii fibroase şi tratate cu
reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie acidă verde malachit) şi analizate la
stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) atât în lumină naturală cât şi în
lumină artificială (Nikon 80i cu oc.10x, ob.10x, 20x, utilizând soft-ul Lucia Forensic).
Aspectul morfologic al fibrelor din compoziţia celor două straturi de hârtie care
reprezintă suportul certificatului de înmatriculare - specimen:

Foto nr.8 Foto nr. 9

137
Aspectul morfologic al fibrelor din compoziţia celor două straturi de hârtie ce
reprezintă suportul certificatului de înmatriculare în litigiu :

Foto nr. 10 Foto nr. 11


Natura fibrelor determinată prin reacţiile de culoare şi aspectului morfologic al
acestora, corespund următoarelor compoziţii fibroase :
Nr. Material Grosimea Gramaj
Probele analizate Compoziţie fibroasă g/m2
Crt de umplutură 3 µ m
Litigiu: Faţă PCÎRM1 + PCÎFm2 Ca CO3 115 ±3
1 1,4
Certificat de înmatriculare şi anexa Verso PCÎFM + PCÎRm MgO
Comparaţie: Faţă PCÎRM + PCÎFm Ca CO3 95 ±3
1,1
2 Certificat de înmatriculare Ca CO3
Verso PCÎRM + PCÎFm
Specimen

PCÎR1 – pastă chimică înălbită din lemn de răşinoase


PCÎF2 – pastă chimică înălbită din lemn de foioase
M – majoritar, m – minoritar,
3
– Materialul de umplutură a fost analizat prin spectrometrie de absorbţie în
infraroşu pe un aparat FTIR tip Paragon 1000, în domeniul 4000-400 cm-1, rezoluţie 4
cm-1.

Examinând comparativ rezultatele obţinute, din punct de vedere al analizei


suportului de hârtie, se constată următoarele :
 proba în litigiu reprezentată de Certificat de înmatriculare şi anexa, este fabricată
din două straturi de hârtie lipite cu adeziv; în structura specimenului – proba de
comparaţie, nu se pune în evidenţă adezivul;
 din punct de vedere al proprietăţilor fizico – chimice (compoziţia fibroasă,
materialul de umplere şi grosimea hârtiei) ale celor două straturi de hârtie care
alcătuiesc suportul probei în litigiu se constată următoarele:
• primul strat de hârtie (faţă – paginile 1,4, aversul anexei) prezintă
aceleaşi caracteristici fizico – chimice cu cele ale originalului;
• al doilea strat de hârtie (verso - paginile 2, 3, revers anexă) prezintă
caracteristici fizico – chimice diferite de cele ale originalului.
 ca urmare a studiului în lumină UV se constată că litigiul prezintă elementele
caracteristice de identificare (fibre scurte răspândite neuniform în compoziţia

138
fibroasă a hârtiei) doar pe o parte a acestuia (prima foaie de hârtie - paginile nr.
1, 4, avers anexă);
 materialul scriptural cu care a fost tipărită cea de-a doua foaie de hârtie (paginile
nr. 2, 3, revers anexă) are caracteristicile materialelor scripturale folosite de
imprimantele cu jet de cerneală;
 Certificatul de înmatriculare în litigiu este falsificat prin următorul procedeu:
de pe un certificat de înmatriculare autentic este îndepărtat cel de-al doilea strat
de hârtie (paginile nr. 2, 3, revers anexă) care are inscripţionate datele de
identificare ale autoturismului şi ale posesorului autoturismului; pe suportul
astfel obţinut a fost aplicat ulterior, cu ajutorul unui adeziv, al doilea strat de
hârtie, pe care au fost inscripţionate în totalitate elementele de identificare ale
autoturismului şi posesorului autoturismului, cu ajutorul unei imprimante cu jet
de cerneală.

B) Exemplu de caz de contrafacere

Probele în litigu sunt reprezentate de 7 bancnote suspecte de a fi falsificate sau


contrafăcute:
- 4 (patru) bancnote în cupiură de 50 euro, toate cu aceeaşi serie;
- 3 (trei) bancnote în cupiură de 100 RON, toate cu aceeaşi serie.
În vederea efectuării examinărilor comparative în lumină ultravioletă dar şi
pentru studiul traseelor grafice, au fost folosite o bancnotă SPECIMEN în cupiură de 50
euro cu seria X00000000002 şi o bancnotă SPECIMEN în cupiură de 100 RON cu seria
X00000000001, din colecţia de documente a Institutului de Criminalistică.

• Examinarea în lumină ultravioletă:

Deşi bancnotele în litigiu prezintă texte, însemne şi desene realizate şi plasate


asemănător cu cele ale bancnotelor autentice, acestea prezintă diferenţe atât în privinţa
fidelităţii grafice, a modului de realizare, cât şi a elementelor de siguranţă,
reprezentative.
La examinarea în lumină ultravioletă a celor 4 (patru) bancnote în cupiură de 50
euro, folosind lampa UV (la lungimea de undă de 366 nm), prin fluorescenţă, nu au fost
puse în evidenţă elementele grafice fluorescente specifice cupiurii SPECIMEN (de
comparaţie):
- fibre scurte de culoare albastră, verde şi roşie, răspândite neuniform în
compoziţia fibroasă a hârtiei;
- drapelul Uniunii Europene şi cele 12 stele ale Uniunii Europene;
- firul de siguranţă şi filigranul.
La examinarea în lumină ultravioletă a celor 3 (trei) bancnote în cupiură de 100
RON nu au fost puse în evidenţă elementele grafice fluorescente specifice cupiurii
SPECIMEN (de comparaţie):
- seria bancnotelor;
- imprimarea valorii nominale „100” de culoare ocru de pe reversul bancnotei.

• Determinarea compoziţiei fibroase a hârtiei


Analiza morfologică a bancnotelor în litigiu s-a efectuat cu ochiul liber, în
lumină naturală, apoi la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) în
lumină naturală. Examinările au evidenţiat că suportul bancnotei SPECIMEN de 100
RON este constituit din material plastic, iar cel al bancnotelor în litigiu este din hârtie.

139
Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile
ce constituie suportul probelor în litigiu, porţiuni prelevate din acestea au fost preparate
sub formă de suspensii fibroase şi tratate cu reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie
acidă verde malachit) şi analizate la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena) atât în lumină
naturală cât şi în lumină artificială (Nikon).
Aspectul morfologic al fibrelor din compoziţia hârtiei care reprezintă suportul
bancnotelor în litigiu sunt prezentate în fotografiile nr. 12 – 18 după cum urmează:

Foto nr. 12 – Proba nr. 1 Foto nr. 13 – Proba nr. 2

Foto nr. 14 – Proba nr. 3


Foto nr. 15 – Proba nr. 4

140
Foto nr. 16 – Proba nr. 5 Foto nr. 17 – Proba nr. 6

Foto nr. 18 – Proba nr. 7

Proprietăţile fizico – chimice (compoziţie fibroasă, material de umplutură,


grosime, gramaj) ale suportului de hârtie ale probelor în litigiu sunt prezentate în
următorul tabel:
Nr. Material de Grosimea Gramaj
Probele în litigiu Compoziţie fibroasă
Crt. umplutură 3 µ m g/m2
bancnota 50 euro seria PCÎF1 M + PCÎR2 Ca CO3 1,1 85 ±3
2 bancnota 50 euro seria PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3
3 bancnota 50 euro seria PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3
4 bancnota 50 euro seria PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3
5 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3
6 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ± 3
7 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ± 3

PCÎF1 – pastă chimică înălbită din lemn de foioase;


PCÎR2 – pastă chimică înălbită din lemn de răşinoase;
M
– majoritar;
3
– Materialul de umplutură a fost analizat prin spectrometrie de absorbţie în
infraroşu pe un aparat FTIR tip Paragon 1000, în domeniul 4000-400 cm-1,
rezoluţie 4 cm-1.
Examinând comparativ rezultatele obţinute se constată următoarele :
• Din punct de vedere al analizei proprietăţilor fizico – chimice ale
suportului de hârtie (compoziţie fibroasă, material de umplere şi

141
grosime) ale probelor în litigiu se constată că toate sunt fabricate din
acelaşi tip de hârtie (prezintă aceleaşi caracteristici fizico – chimice).
• Coroborând rezultatele analizelor fizico – chimice a suportului de hârtie
cu cele ale materialelor scripturale folosite în procesul reproducerii
bancnotelor suspecte se concluzionează că cele 4 (patru) bancnote în
cupiură de 50 euro, toate cu aceeaşi serie şi cele 3 (trei) bancnote în
cupiură de 100 RON, toate cu aceeaşi serie, sunt contrafăcute folosind
acelaşi suport de hârtie.

C) Examinarea unor documente arse în vedera identificării provenienţei

Probele puse la dispoziţie în vederea identificării provenienţei constau în 2


(două) lamele din sticlă, care conţin fragmente de hârtie arsă.
Examinarea în lumină UV a lamelelor a pus în evidenţă că pe una dintre cele 2
(două) lamele puse la dispoziţie, care conţin resturi de hârtie carbonizată, se remarcă
prezenţa, în spot de lumină ultravioletă de 312 nm, a unor elemente grafice din
emblema Uniunii Europene. În mod normal, aceste elemente fluorescente, pot fi
observate la o bancnotă autentică într-un spot de lumină ultravioletă de 365 nm. Însă,
datorită arderii, deşi o parte din proprietăţile cernelii cu care aceste elemente au fost
realizate s-au păstrat, pentru punerea lor în evidenţă a fost necesară utilizarea unui spot
de lumină ultravioletă mult mai intens, respectiv 312 nm. Prin aceeaşi metodă au fost
evidenţiate şi cifrele 1 şi 0 (foto nr. 19-22).

Foto nr. 19 Foto nr. 20

Foto. 20

Foto nr. 21

142
Foto nr. 22

Aceste rezultate, coroborate cu rezultatele examinărilor comparative ale


traseelor grafice şi ale elementelor arhitecturale ale bancnotelor autentice şi ale
fragmentelor arse în litigiu, conduc la concluzia că fragmentele de hârtie arsă provin de
la una sau două bancnote în cupiură de 100 Euro.

6. Concluzii

Cercetarea documentelor sau bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau


contrafăcute are loc în cadrul expertizei criminalistice sau a constării tehnico –
ştiinţifice prevăzute de legea penală ca mijloace materiale de probă.
Rezultatele examinărilor fizico – chimice a suportului de hârtie al documentelor
şi bancnotelor suspecte sunt extrem de importante în cercetarea criminalistică a
acestora, oferind informaţii semnificative pentru rezolvarea cauzei. Menţionăm că în
majoritatea cazurilor, aceste informaţii sunt utile numai cu coroborarea rezultatelor
obţinute prin analiza materialelor scripturale folosite la realizarea grafică sau olografă a
documentelor examinate.
Totodată, în vederea analizării fizico – chimice a bancnotelor suspecte,
examinarea acestora se realizează prin studii comparative cu bancnote SPECIMEN din
colecţia de documente a Institutului de Criminalistică.

143
Bibliografie:

1. Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte “Gheorghe Cristea” Bucureşti, Institutul


de Criminalistică din IGPR, Asociaţia Criminaliştilor din Bucureşti –
Investigarea criminalistică a locului faptei, Note de curs – Editura
“Luceafărul” Bucureşti, ISBN – 973 – 86931 – 5 – 2, Bucureşti, 2005
2. Vasile Bercheşan, Marin Ruiu, Tratat de criminalistică, , Editura Little Star,
Bucureşti, 2004â
3. Vasile Bercheşan, Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Editura Little
Star, Bucureşti, 2003
4. Sorin Alămoreanu, Clasic şi modern în examinarea documentelor suspecte,
Editura Alma Mater,Cluj Napoca, 2003
5. Dumitru Sandu, Falsul în acte – Descoperire şi combatere prin mijloace tehnico
– criminalistice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977
6. Industria Celulozei şi Hârtiei, Partea I – Colecţia STAS
7. Z.A.Rogovin, N.N. Şorîghina,Chimia celulozei şi a substanţelor însoţitoare,
Editura Tehnică, 1978
8. I. Simionescu, Gh. Rozmarin, Chimia lemnului şi celulozei, Vol. I, Institutul
Politehnic Iaşi, 1972

144