You are on page 1of 9

UNIVERSITATEA CREŞTINǍ DIMITRIE CANTEMIR

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE DREPT

DREPTULUI MEDIULUI

TEMǍ : CONTRAVENŢII PRIVIND


PROTECŢIA MEDIULUI
Contraventii privind protectia mediului

Notiunea de mediu este definita ca fiind ansamblul de conditii si


elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice
ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice,
precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele
enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vietii si
conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului;
In domeniul protectiei mediului, pentru atingerile aduse acestuia prin
savarsirea de fapte ilegale, dar si pentru daunele ecologice produse, s-a impus
necesitatea stabilirii raspunderii juridice.
Constiinta de mediu este considerata in doctrina- ca fiind una din cele mai
importante cai de realizare a cointeresarii protectiei si dezvoltarii mediului.
Realitatea confirma insa ca aceasta constiinta ecologica sau este doar in
formare la multe persoane, sau lipseste, iar consecintele negative asupra
mediului sunt evidente.
Din aceste motive, se apeleaza la legislatie pentru suplinirea lipsei acestei
constiinte si pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitiva.
Dreptul stabileste regulile de conduita in domeniul mediului, dar si
sanctiunile care pot interveni in situatiile in care aceste reguli se incalca prin
savarsirea de fapte daunatoare mediului.
Alaturi de calea cointeresarii bazata pe constiinta de mediu, pe constiinta
de proprietar, raspunderea juridica reprezinta una din caile importante si
eficiente de realizare a cointeresarii in domeniul protectiei si dezvoltarii
mediului.
Folosirea constrangerii juridice, a sanctionarii faptelor anti-mediu este un
mijloc necesar, alaturi de mijloacele de constientizare, de stimulare si de
amplificare a interesului populatiei, in vederea ocrotirii si dezvoltarii mediului.
Situatiile in care intervine raspunderea juridica in dreptul mediului: atat
functionarul public cat si agentul economic,in general orice persoana fizica sau
juridica, pot fi trasi la raspundere juridica pentru nerespectarea legislatiei
mediului.
Astfel sunt:
a) raspunderea juridica pentru faptele poluante: elementul esential
avut in vedere in legatura cu raspunderea juridica pentru faptele poluante este
poluarea.
Poluarea constituie un element esential al raspunderii speciale de dreptul
mediului.
Fara poluarea mediului nu se poate vorbi despre o raspundere distincta de
celelalte forme ale raspunderii juridice.
Poluarea poate fi rezultatul activitatilor umane, de regula, dar ai rezultatul
oricaror fiinte vii şi chiar rezultatul unor fenomene naturale(ex.eruptia unui
vulcan, ploi torentiale, furtuni) care sunt independente de vointa si activitatile
omului.
In capitolul I „ Principii si dispozitii generale din O.U. nr. 195/2005, in
art. 2, pct. 50 prevede definitia de poluant: orice substanta ,preparat sub forma
solida , lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie, radiatie
electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusa in mediu
modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune
bunurilor materiale.Art. 51 defineste poluarea ca fiind: introducerea directa sau
indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane si/sau
calitatii mediului, dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o
impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime; iar
art. 52 prejudiciul ca fiind : efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra
sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati
daunatoare ori dezastre;
b) raspunderea juridica pentru faptele nepoluante : exista numeroase
fapte care nu polueaza madiul dar, cu toate acestea, ele sunt reglementate si
sanctionabile in conditiile legii.
Cu toate ca faptele nepoluante nu aduc in mod direct prejudiciu mediului
totusi legea le sanctioneaza. Este deci, nu numai posibil ci si necesar ca
raspunderea juridica in dreptul mediului sa fie diferentiata si dupa acest criteriu
fara, desigur, ca aceasta distinctie sa afecteze forma raspunderii a autorului
faptei, care poate fi contraventionala, penala, civila sau de dreptul mediului
(specialã).
Formele rãspunderii juridice in dreptul mediului:
Raspunderea sociala: aceasta raspundere implica sanctionarea sociala a
atitudinii persoanei, neconcordante cu normele sociale instituite.
Datorita faptului ca aceasta atitudine a persoanei poate avea loc in cele
mai variate relatii sociale si raspunderea sociala imbraca forme diferite, se poate
vorbi de o raspundere politica, morala, etica, civila si juridica.
Raspunderea Juridica: aceasta poate intervenii in cazul nerespectarii
normelor de conduita cuprinse in normele de drept, adica pentru incalcaea
prevederilor legale.
Sunt stabilita treiforme ale raspunderii juridice: incalcarea prevederilor
prezentei ordonante atrage dupa caz raspunderea civila, contraventionala sau
penala
Raspunderea contraventionala reprezinta acea forma a raspunderii
juridice care consta in aplicarea de sanctiuni contraventionale persoanelor
vinovate de incalcarea dispozitiilor legale care prevad si sanctioneaza
contraventiile.
Se recurge adesea la raspunderea contraventionalapentru prevenirea sau
combaterea nerespectarii prescriptiilor legale in materie.
Aceasta forma de raspundere prezinta avantaje in sensul ca procedura de
constatare si aplicare a sanctiunilor contraventionale este mult mai rapida in
raport cu celelalte proceduri judiciare iar masurile impuse sunt executorii,
permitand o interventie urgenta.
In general, organele insarcinate cu constatarea si aplicarea sanctiunii au in
competenta lor protectia mediului ca obiect de activitate, avand pregatirea
profesională si dotarea necesare pentru a urmari si controla aplicarea
dispozitiilor legale din acest domeniu.
Elementul esential al acestei raspunderi il reprezinta contraventia: este
poate forma cea mai “comună” a raspunderii si cel mai adesea intalnita ca
masura de constrangere pentru respectarea dispozitiilor legale de protectie a
mediului.
Contraventia presupune culpa sub toate formele ei, iar fapta, desi ilegala,
prezinta un grad de pericol social mai mic decat infractiunea.
In Ordonanta nr 2/2001 aprobată prin Legea nr 180 din 2002, privind
regimul juridic al contraventiilor, se precizează, la art 1 că „legea contraventiilor
apara valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala.”
Acelasi articol mentioneaza ca fapta contraventionala trebuie sa fie
savarsita cu vinovatie si sa fie ilicita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare
a guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului,
municipiului sau al sectorului muncipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a
Consiliului General al Muncipiului Bucuresti.
Regimul juridic al contraventiilor este legat şi de activitatea organelor din
administratia publica centrala si locala, deoarece organizarea impunerii si
impunerea legilor si a altor acte normative necesita si existenta unor sanctiuni pe
care le pot institui si aplica aceste organe din administratia publica in activitatea
lor executiva.
Cu precizarea că raspunderea contraventionala nu trebuie confundată cu
raspunderea administrativa, deoarece sanctiunile contraventionale se aplica atat
de catre organele administratiei publice, cat si de catre organele judecatoresti.
Mai mult raspunderea contraventionala in dreptul mediului are un rol
economic, fiind un mijloc de prevenire a poluarii, deoarece contraventia
reprezintă o incalcare a legii savarsita cu vinovatie, bazata pe culpa nefiind
vorba de o răspundere obiectiva.
Trasaturile ce caracterizeaza contraventia savarsita in cadrul raporturilor
de dreptul mediului sunt: contraventia este o fapta ilicita si este reglementata si
sanctionata de normele dreptului mediului.
O persoana fizica sau juridica poate fi sanctionata contraventional, pentru
o fapta de incacare a legislatiei mediului numai daca aceasta este expres
prevazuta si sanctionata de normele dreptului mediului.
Elementele constitutive ale contraventiei sunt obiectul, subiectul si fapta,
aceasta din urma constituind nerespectarea unei interdictii sau obligatii
prevazute de legislatia mediului, in cadrul unor norme imperative.
Persoana care savarseste contraventia este subiectul activ, care poate fi
persoana fizica sau juridica, iar subiectul pasiv statul roman.
In cadrul raportului de raspundere contraventionala statul este subiectul
activ, care trage la raspundere parsoanele care au savarsit contraventiile, iar
subiectul pasiv este contravenientul, agentul poluator.
Sanctiunile contraventionale principale sunt: avertismentul, amenda
contraventionala, obligarea la prestarea unei munci în folosul comunitatii.
Sanctiunile contraventionale complementare sunt: confiscarea
bunurilor destinate, folosite ori rezultate din contraventii, suspendarea sau
anularea avizului acordat, a acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei
activităti, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii
agentului economic, retragerea licentei sau avizului, pentru anumite operatiuni
ori activitati de comert exterior, temporar sau definitiv, desfiintarea lucrărilor si
aducerea terenului in starea initiala.
Domeniul protectiei mediului poate fi, prin specificitatea sa, un domeniu
de excelenta pentru reglementarea altor contraventii prin legi speciale.
Prin prevederile legii se precizează în ce constă fiecare sancţiune
contravenţională, cui se aplică şi se precizează în mod expres că sancţiunea
contravenţională are caracter administrativ, stabilindu-se totodată limita minimă
şi cea maximă în funcţie de categoria actului normativ prin care sunt stabilite.
Astfel, pentru contravenţiile stabilite prin lege
In capitolul XV, din O. U. G. 195/ 2005, sunt prevazute sanctiunile astfel
ca in art. 6 la punctul 1 sunt specificate contraventiile care se sanctioneaza cu
amenda de la 6.500 lei (ron) la 7000 lei ( ron), pentru persoane fizice si de la
25.000 lei (ron) la 30.000 lei ( ron), pentru persoane fizice, la punctul 2
contraventiile care se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 15.000 lei ( ron),
pentru persoane fizice si de la 35.000 la 40.000 lei ( ron), pentru persoane
juridice, iar la punctul 3 contraventiile care se sanctioneaza cu amenda dela
25.000 la 30.000 lei ( ron), pentru persoane fizice si de la 75.000 la 80.000 lei
(ron), pentru persoane juridice.
Intrucat titularii faptelor ilicite cunosc faptul ca beneficiile pe care le
realizeaza prin activitatile poluante sunt de cele mai multe ori enorme, cu atat
mai mult nu respecta dispozitiile legale privind protectia mediului, fiind de
acord sa suporte costul amenzilor contraventionale, castigand un „drept de a
polua”, prin achitarea acestor sanctiuni.
Astfel ca unor asemenea contravenienti, aplicarea sanctunilor
contraventionale complementare, cum ar fi suspendarea sau anularea
autorizatiilor, nu le mai da posibiliatatea sa repete acele fapte.
Solutia plauzibila ar fi aceea ca sanctiunile contravenionale
complementare sa se aplice numai dupa ramanerea definitiva a sanctiunii
principale, intrucat in cazul contestarii contravenientul poate obtine anularea
sanctiunii principale si in consecinta se anuleaza si sanctiunea complementara.
Autoritatile publice centrale si locale, daca in domeniul protectiei
mediului incalca obligatiile ce le revin in legatura cu activitaea de supraveghere
si control pentru protectia mediului cum ar fi: eliberarea acordului sau
autorizatiei de mediu fara ca programul de conformare să cuprinda o varianta de
eliminare a efectelor negative asupra mediului, in raport cu standardele si
reglementarile în vigoare; nesupunerea in dezbaterea publica a rezultatelor
studiului de impact ; nerevizuirea bilantului de mediu şi nestabilirea programului
pentru conformare, etc – sunt tot astfel, supuse raspunderii administrative.
Alte categorii de contraventii specifice se refera la incalcarea obligatiilor
legale privind: cererile de autorizare; protectia ecosistemelor terestre; masurile şi
dotarile antipoluante; standardele şi limitele maxime admisibile; producerea,
comercializarea, utilizarea, evidentierea, stocarea, transportarea substantelor si
deseurilor periculoase, a îngrasamintelor chimice şi pesticidelor; nerefacerea
cadrului natural etc.
Au calitatea de a constata si aplica sanctiuni numai persoanele
imputernicite din cadrul autoritatilor publice centrale si teritoriale pentru
protectia mediului, precum si cele din cadrul administratiei publice locale,
comisarii si subcomisarii de politie, personalul Ministerului Apararii
imputernicit in domeniile sale de activitate.
Plangerile impotriva proceselor varbale de constatare a contraventilor si
de aplicare a sanctiunilor se poate face in termen de 30 zile de la data
comunicarii la judecatoriile competente
Putem afirma ca raspunderea contraventionala, are marele neajuns de a
permite „recidiva” contraventionala, astfel incat prin repetarea faptelor
contraventionale, sa se perpetueze o stare cu impact negativ asupra mediului,
care poate deveni convenabil pentru contravenient, fapt pentru care doctrina,
presupune ca repetarea unor contraventii sa atraga de la sine sanctiunea penala.
BIBLIOGRAFIE
1. Mircea Dutu, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucuresti
2007

2. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, ed.a III- a, Editura


Universul Juridic, Bucuresti, 2008

3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. All Back 2003

4. Vasilica Negrut, Dreptul Mediului, Galati 1999

5. Stefan Tarca, Dreptul mediului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti -2005

LEGISLAŢIE
6. O.U.G.195/2005 publicat in M.O. nr. 1196 din 30. 12. 2005

7. Legea nr. 265/ 2006 publicata in M.O.nr.586 din 06. 07. 2006

8. O. G. Nr.114 / 2007 pentru modificarea si completarea O.U.G. 195/2005


privind protectia mediului

9. Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului

10.Legea nr. 32/ 1968

11.Legea nr. 9/ 1973 privind protecţia mediului (abrogatã)

12. Legea nr.18/1991 privind fondul funciar