You are on page 1of 9

Roman Raluca

Anul I, sem. II, Iaşi


Profil: Psihologie

Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi


Facultatea de psihologie si ştiinţele educaţiei

Anorexia nervoasa
(referat)

1. Definiţie si istoric

Anorexia nervoasa este o tulburare psihica din categoria tulburărilor de


alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutăţii corpului si
printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta
de ingrasare. Persoanele suferinde de anorexie nervoasa isi limitează
greutatea corpului prin abţinerea voluntara îndelungata de a se hrăni
(anorexie nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode, cum ar fi: abuzul de
purgative, clisme si diuretice, folosirea de substanţe anorectigene si excesul
de exerciţii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ). Boala
afectează mai ales tinerele adolescente, insa 10% din cazuri apar la tineri de
sex masculin.
Anorexia nervoasa este o tulburare psiho – somatica sau psiho –
fiziologica complexa, implicând componente psihologice, neuro – biologice
socio – culturale.
Termenul ‚anorexia’ este de origine greaca veche: an – lipsa de, orexis –
dor, pofta, apetit. Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei ‚anorectic’,
deşi termenul simplu, de anorexie, este de fapt sinonim cu ‚inapetenţa’, adică
lipsa de apetit, lipsa poftei de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasa nu e
lipsit neapărat de pofta de mâncare, ci mananca intenţionat foarte puţin.
„Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanţele care taie pofta de
mâncare, care suprima apetitul, folosite uneori in tratamentul obezităţii. In
mass media, dar si in literatura ştiinţifica termenul „anorexie nervoasa” este
prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasa are un risc
crescut de mortalitate, pana la 10%.
Anorexia nervoasa a fost descrisa prima data in 1694 de către Richard
Morton (1637 – 1698), medicul regelui James al II – lea al Angliei, in tratatul
sau despre atrofia nervoasa, in care a semnalat intre altele si apariţia
amenoreei, precum si asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a
descris cazul unei fete de 18 ani, fara pofta de mâncare si emaciata intr-atâta
ca ramasese doar „piele si schelet”. Pierduse ciclul menstrual si studia zi si

1
noapte fara semne de oboseala. Morton nu găsise alte semne de patologie
fizica si gândea ca boala se datora unei stări anormale a „spiritelor animale” si
slăbirii tonusului nervilor. El presupunea ca pasiunile violente ale sufletului au
deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimiţând prea mult sânge la creier.
De asemenea credea ca, poate, si schimbările in clima – nopţile reci din anul
1684 – au contribuit la apariţia bolii. Terapia pe care a propus-o – plasturi pe
stomac, săruri de amoniu, doctorii amare, conţinând săruri de fier, nu au
ajutat si pacienta a decedat după câteva luni.
Secolul al XX-lea, mai ales in a doua jumătate a lui, a cunoscut o creştere
in incidenta tulburărilor de alimentare, inclusiv a anorexiei nervoase.
Creşterea a fost confirmata de studii in SUA si Europa de Vest, de pilda, in
Elveţia. In etiologie au fost implicaţi factori culturali ca noile standarde de
frumuseţe feminina impuse in diverse societati vestice, dar si factori
traumatici, ca de exemplu abuzurile sexuale suferite in copilărie. Dintre
psihiatri si psihoterapeuţii care s-au ocupat in mod deosebit cu studiul
tulburărilor de alimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, se pot menţiona
psihanalista americana de origine germana Hilde Bruch, terapeutul
comportamental W. Stewart Agras, terapista cognitiva Katherine A. Halmi de
la New York, Christopher Fairburn de la Londra, psihanalistul francez Philippe
Jeammet.

2. Diagnostic si tablou clinic

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale


clasificării DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic al Tulburărilor psihice) a
Asociaţiei Americane de Psihiatrie si clasificarea ICD – 10 (clasificarea
statistica internaţionala a bolilor si problemelor legate de sănătate) a
Organizaţiei Mondiale a Sanatatii.
Deşi testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se
bazează pe o combinaţie de comportamente, de credinţe si experienţe
relatate, precum si caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasa este
de obicei diagnosticata de psihologi clinici, psihiatri sau alţi clinicieni cu
calificare necesara. De reţinut ca criteriile diagnostice au menirea de ai ajuta
pe clinicieni si nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual
simte sau traieste in timpul bolii.

Criterii DSM – IV:

 Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii


minime considerate normala pentru o anumita vârsta si inaltime
(exemplu: pierderea ponderala ducând la menţinerea unei greutati
corporale sub 85% din greutatea optima; sau incapacitatea de a realiza
creşterea ponderala optima in cursul perioadei de creştere, ducând la o
greutate a corpului sub 85% din ponderea optima).

2
 Teama intensa de a creste in greutate sau de a se ingrasa (de a deveni
supraponderal sau obez).
 Tulburare in modul de a percepe greutatea si forma corpului, influenta
exagerata a greutatii si a formei corpului asupra auto – evaluării, sau
negarea gradului sever de slăbire.
 La femeile postmenarheale, premenopauzale (femei care au trecut de
vârsta menarhei, dar nu au ajuns la menopauza), amenoreea (absenta
a cel puţin trei cicluri menstruale succesive).
 Sau alte tulburări de alimentaţie.

DSM – IV – TR specifica doua tipuri de anorexie nervoasa:

 Tipul restrictiv: in timpul episodului curent de anorexie nervoasa,


persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare
rapida sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto –
provocate, de exerciţii fizice exagerate sau abuz de laxative, diuretice
sau clisme).
 Tipul cu accese de mâncare rapida sau tipul eliminator: in cursul
episodului curent de anorexie nervoasa, persoana s-a angajat in mod
regulat in comportamente ca accese de mâncare rapida sau
comportamente de eliminare (vărsături auto – provocate, exerciţii fizice
exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme).

Criteriile ICD – 10 sunt similare, dar in plus fac menţiunea unor:

 Moduri prin care pacienţii induc scăderea in greutate sau isi menţin
starea subponderala (evitarea alimentelor care ingrasa, vărsături auto -
provocate, purgaţii auto – provocate, exerciţii fizice excesive, uz excesiv
de substanţe anorexice sau diuretice).
 Trasaturi fiziologice, inclusiv o „tulburare endocrina răspândita in axa
hipotalamo – hipofizo – gonadica, care se manifesta la femei prin
amenoree si la barbati prin pierderea interesului sexual si a potentei.

De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de creştere –


somatotrop), ale cortizonului, schimbări in metabolismul periferic al
hormonilor tiroidieni si anomalii ale secreţiei de insulina, iar daca debutul bolii
este înainte de pubertate, întârziere sau oprire in dezvoltare.

3. Factori etiologici

Nu exista o singura cauza a acestei boli. Etiologia ei este pluiricauzala:

 Cauze sociale
 Cauze psihologice

3
 Cauze biologice

A. Factori biologici

Studiile pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu


50% la dezvoltarea tulburării de alimentare. Iar anorexia impartaseste un risc
genetic cu depresia clinica. Aceste date sugerează ca gene care influienteaza
in acelaşi timp reglarea alimentaţiei, cat si personalitatea si emoţiile, pot
reprezenta factori etiologici importanţi. Pentru testarea ipotezelor legate de
efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe
modele de anorexie, implicând supunerea animalelor la diferite stresuri
externe sau folosirea unor şoareci transgenici gene knockout.
Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera in
anorexie nervoasa, in tulburări de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutriţie.
Folosirea zincului in tratamentul bolnavilor de anorexie a fost susţinuta din
1979, când a fost lansata de către Bakan. Cel puţin cinci experimente au
arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderala din anorexie. In 1994 un
experiment dublu orb si controlat cu placebo, a arătat ca administrarea de
zinc (14 mg pe si) a dublat rata masei corpului in anorexie.

B. Factori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează ca anumite


tendinţe in gândire si percepţie pot contribui in menţinerea sau riscul de
apariţie a anorexiei.

B1. Tulburare a imaginii corporale despre sine

Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din


sentimente de ingrasare si de imagine despre sine ca fiind ‚neatractiv’ si este
menţinut de variate tendinţe, înclinaţii cognitive care denaturează evaluarea
de către individ a propriului corp, a alimentelor si nutriţiei.
Unul din cele mai cunoscute constatări este ca oamenii suferind de
anorexie nervoasa tind sa supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului
lor. Studii recente sugerează ca persoane cu anorexie nervoasa au o carenta
intr-un anumit tip de bias de încredere excesiva in sine care face ca
majoritatea oamenilor sa se considere mai atractivi decât sunt consideraţi de
alţii in realitate. Dimpotrivă, persoanele suferinde de AN par sa-si judece mai
realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de AN, adică ele nu
poseda acest bias, inclinaţie argumentatoare a stimei de sine.

B2. Trasaturi de personalitate

4
Persoanele cu anorexie nervoasa au fost găsite ca având anumite trasaturi
de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare:
un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau
despre chestiuni legate de greutatea corporala), de ascentism, restricţie
(capacitate de rezistenta la tentaţii) si nivele clinice ce perfectionalism
(căutare patologica de standuri personale înalte si nevoia de control). Aceştia
sunt factorii găsiţi cel mai des de către cercetători.

B3. Co – morbiditate psihiatrica

La persoanele cu anorexie nervoasa coexista si alte dificultati psihologice


si tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente sunt:
 Depresia clinica;
 Tulburare obsesiva – compulsiva;
 Una sau mai multe tulburări de personalitate: de exemplu tulburarea de
personalitate de limita;
 Abuzul de substanţe.
In peste jumătate din cazurile de AN la tinere femei se diagnostichează si
prezenta in acelaşi timp de tulburări afective (mai ales depresie) si tulburare
de personalitate de limita (borderline). Sunt prezente grade înalte de depresie
si anxietate, chiar daca nu întotdeauna ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale
unui sindrom specific.

B4. Factori cognitivi

Rezultatele cercetărilor in domeniul neuropsihologiei in AN au dus la o


constatare destul de fiabila, cea a existentei unei slabe flexibilitati cognitive,
adică a capacitaţii de a schimba tipare de gândire, mai ales legata de funcţia
lobilor frontali si de sistemul executiv.
Alte studii au sugerat ca anorexia ar fi menţinuta de anumite tendinţe
deviante (biases) in atenţie si memorie. Bias-urile par sa se concentreze in
special in conceptele legate de corp si dimensiunile corpului, acestea fiind mai
evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au găsit ca bolnavii
de anorexie au mai mare tendinţa de a-si aminti materiale legate decât
materiale nelegate de aceste subiecte.
Profesorul Chris Faiburn de la universitatea Oxford si colegii, au creat
ceea ce se cheamă un model „transdiagnostic”, care aspira spre o explicaţie a
modului in care sunt menţinute anorexia nervoasa, condiţiile înrudite cu ea, ca
bulimia nervoasa si tulburarea de alimentare nespecifica. Modelul lor s-a
dezvoltat odată cu terapii psihologice, mai cu seama cognitiv – psihologice.
Modelul se bazează pe ideea ca toate tulburările majore de alimentare (cu
excepţia obezităţii) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:
 Perfecţionism;
 Auto – apreciere scăzuta;

5
 Intoleranta la anumite stări emoţionale – dificultatea de a reacţiona in
mod potrivit;
 Dificultati interpersonale.

C. Factori sociali si culturali

Studii socio – culturale au pus in lumina rolul factorilor culturali in apariţia


AN ca ‚alegere de simptom’ (M. Stone). Exemple de factori culturali:

C1. Promovarea slăbirii

A fost folosita ca forma ideala feminina in rândul naţiunilor vestice


industriale, mai ale prin mass media. Un studiu epidemiologic recent efectuat
pe 989,871 de locuitori ai Suediei a indicat ca: sexul, originea etnica, statutul
socio – economic, au avut influente considerabile asupra riscului de a se
îmbolnăvi de anorexie nervoasa – cei având părinţi ne-europeni fiind cel mai
puţin afectaţi de aceasta boala, iar cei provenind din familii „albe”, înstărite,
având riscul cel mai ridicat.

C2. Profesii

Un studiu clasic al lui Garner si Garfinkel a demonstrat ca persoanele


având profesii unde se exercita o deosebita presiune sociala in direcţia
păstrării unei greutati corporale scăzute (manechinele, gimnastele, balerinele
etc.) sunt cele mai in risc de a suferi de AN in cursul carierei lor. Iar cercetări
ulterioare au sugerat ca persoanele având anorexie au avut mai mult contact
cu surse culturale care promovează reducerea greutatii corporale.
Deşi anorexia nervoasa este de obicei asociata cu culturile occidentale, se
crede ca expunerea la media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de
boala si in tari ne – vestice. Totuşi s-a constatat ca in alte culturi nu exista
aceeaşi „fobie de ingrasare” ca in Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei de
mâncare, însoţind celelalte semne ale tulburării. In tari si colectivitati unde
exista frecvent foamete si subnutriţie sau mari lipsuri de alimente, anorexia ar
fi o alegere absurda ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic.

C3. Tradiţii religioase – culturale de post si ascentism

Abţinerea de la mâncare a făcut parte din experienţele mistice ascetice


ale multora in femeile sfinte din istoria medievala a bisericii catolice. Cazul cel
mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa, 1347 –
1380).
In veacurile precedente, inclusiv in secolul al XIX-lea, in epoca victoriana
in Marea Britanie, dar si in SUA au devenit faimoase unele cazuri de „fete
postitoare”, care, ca un fel de minune a naturii – „fata care nu mananca” –

6
inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic
de circ. Unele puteau fi cazuri de patologie psihica, inclusiv de probabila
anorexie nervoasa, isterie sau de schizofrenie.

C4. Alţi factori psiho-sociali: abuzurile sexuale

Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut si o istorie mai


încărcata de experienţe de abuz sexual in copilărie (pana la 50% din cazurile
internate in spitale). Deşi trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor
de risc specific pentru anorexie, cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul
mai crescut de a avea forme mai severe cu simptome cronice. Intre femeile
suferinde de tulburări alimentare s-a constatat ca in istoria celor suferinde de
anorexie nervoasa pura se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate
de abuzuri sexuale in copilărie (6%), fata de pacientele pur bulimice (75%).

4. Tratament

Cura de creştere in greutate

Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasa se concentrează pe


imediata creştere in greutate, mai ales in cazurile in care necesita spitalizare.
In cazuri deosebit de grave se pot aplica ordine de spitalizări forţate, acolo
unde legislaţia o permite. In majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt
tratate ambulatoriu, de către medici, psihiatri, psihologi clinici si alte profesii
din domeniul sanatatii mentale.

Psihoterapia individuala

Un studiu de revista clinica a sugerat ca psihoterapia este o forma


efectiva, care poate duce la restaurarea greutăţii, reapariţia menstruaţiei la
paciente si o ameliorare a funcţiilor psihologice si sociale, in comparaţie cu
eşantioanele care au primit numai programe educaţionale sau simplu suport.
In cadrul psihoterapiei individuale avem psihoterapie psihodinamica
(promovata mai ales de Hilde Bruch in 1973) si psihoterapia
comportamentala. Cea din urma se clasifica in:
 Tehnici de reinforcement pozitiv (Agras – 1974) in condiţii de spital:
gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (vizionarea unui program
TV, permiterea întâlnirii cu un prieten) in cazul unui anumit câştig in
greutate intr-o anumita perioada de timp.
 Terapia comportamentala cognitiva.

Terapia de familie

7
Aceasta terapie a fost găsita de asemenea ca un tratament efectiv pentru
adolescente cu anorexie si mai ales o metoda pusa la punct la spitalul
Maudsley, larg folosita si cu rezultate pozitive de ameliorare clinica in timp. In
anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama, temeri de
asumare a rolului adult de soţie si mama (ingrasarea devenind in ochii
pacientei o echivalenta a gravidităţii).

Tratamente medicamentoase

Tratamentele medicamentoase ca SSRI si alte medicamente


antidepresante, nu au fost găsite in general eficiente pentru anorexia
nervoasa ori pentru prevenirea relapse-ului. Totuşi s-a menţionat rezerva ca
nu exista suficiente cercetări adecvate in acest domeniu.
Medicamentele antidepresive sunt prescrise de obicei in anorexie, aceasta
pentru cura depresiei si anxietăţii coexistente. Suplimentarea cu zinc 14 mg/zi
este recomandata ca tratament de rutina in anorexia nervoasa, aceasta după
ce un studiu a arătat dublarea greutăţii corpului după începerea tratamentului
cu zinc. Mecanismul de acţiune presupus in acest caz ar fi creşterea eficientei
neurotransmisiunii in diverse parţi ale creierului, inclusiv in amigdala. După un
aport adecvat de zinc apare o creştere a poftei de mâncare.

Tratamente de grup

Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor asociaţii non – profit si a


unor comunitati, care ofera suport si îndrumare persoanelor suferind de
anorexie si aparţinătorilor si apropiaţilor lor.

8
Bibliografie:

 Wade T.D., Bulik C.M., Neale M., Kendler K.S. : Anorexia nervosa and
major depression: shared genetic and environmental risk factors, 2000,
Am J Psychiatry
 Kaye W.H., Frank G.K., Bailer U.F., Wagner A. : Serotonin alterations in
anorexia and bulimia nervosa, 2005, Physiol Behav
 Fairburn C.G., Cooper Z., Shafran R. ; Cognitive behavior therapy for
eating disorders, 2003, Behav Res Ther
 Lindberg L., Hjern A. : Risk factors for anorexia nervosa: a national
cohort study, 2003, International Journal of Eating Disorders
 Toro J., Salamero M., Martinez E. : Assessment of sociocultural
influiences on the aesthetic body shape model in anorexia nervosa,
1994, Acta Psychiatr Scand
 Pompili M., Mancinelli I., Girardi P., Ruberto A., Tatarelli R. : Suicide in
anorexia nervos: a meta-analysis, 2004, Int J Eat Disord
 www. Anorexia nervoasa.com