Roman Raluca Anul I, sem.

II, Iaşi Profil: Psihologie Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi Facultatea de psihologie si ştiinţele educaţiei

Anorexia nervoasa
(referat)

1. Definiţie si istoric
Anorexia nervoasa este o tulburare psihica din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutăţii corpului si printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta de ingrasare. Persoanele suferinde de anorexie nervoasa isi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntara îndelungata de a se hrăni (anorexie nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode, cum ar fi: abuzul de purgative, clisme si diuretice, folosirea de substanţe anorectigene si excesul de exerciţii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, insa 10% din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasa este o tulburare psiho – somatica sau psiho – fiziologica complexa, implicând componente psihologice, neuro – biologice socio – culturale. Termenul ‚anorexia’ este de origine greaca veche: an – lipsa de, orexis – dor, pofta, apetit. Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei ‚anorectic’, deşi termenul simplu, de anorexie, este de fapt sinonim cu ‚inapetenţa’, adică lipsa de apetit, lipsa poftei de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasa nu e lipsit neapărat de pofta de mâncare, ci mananca intenţionat foarte puţin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanţele care taie pofta de mâncare, care suprima apetitul, folosite uneori in tratamentul obezităţii. In mass media, dar si in literatura ştiinţifica termenul „anorexie nervoasa” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasa are un risc crescut de mortalitate, pana la 10%. Anorexia nervoasa a fost descrisa prima data in 1694 de către Richard Morton (1637 – 1698), medicul regelui James al II – lea al Angliei, in tratatul sau despre atrofia nervoasa, in care a semnalat intre altele si apariţia amenoreei, precum si asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fara pofta de mâncare si emaciata intr-atâta ca ramasese doar „piele si schelet”. Pierduse ciclul menstrual si studia zi si 1

doctorii amare. 2. Dintre psihiatri si psihoterapeuţii care s-au ocupat in mod deosebit cu studiul tulburărilor de alimentare. inclusiv al anorexiei nervoase. precum si caracteristici fizice ale pacientului. Morton nu găsise alte semne de patologie fizica si gândea ca boala se datora unei stări anormale a „spiritelor animale” si slăbirii tonusului nervilor. ca de exemplu abuzurile sexuale suferite in copilărie. Anorexia nervoasa este de obicei diagnosticata de psihologi clinici. Christopher Fairburn de la Londra. psihanalistul francez Philippe Jeammet. de pilda. ducând la o greutate a corpului sub 85% din ponderea optima).noapte fara semne de oboseala. dar si factori traumatici. In etiologie au fost implicaţi factori culturali ca noile standarde de frumuseţe feminina impuse in diverse societati vestice. terapista cognitiva Katherine A. Secolul al XX-lea. diagnosticul se bazează pe o combinaţie de comportamente. mai ales in a doua jumătate a lui. si schimbările in clima – nopţile reci din anul 1684 – au contribuit la apariţia bolii. trimiţând prea mult sânge la creier. El presupunea ca pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete. psihiatri sau alţi clinicieni cu calificare necesara. in Elveţia. poate. Terapia pe care a propus-o – plasturi pe stomac. terapeutul comportamental W. Creşterea a fost confirmata de studii in SUA si Europa de Vest. săruri de amoniu. De reţinut ca criteriile diagnostice au menirea de ai ajuta pe clinicieni si nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau traieste in timpul bolii. Halmi de la New York. conţinând săruri de fier. Diagnostic si tablou clinic Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic al Tulburărilor psihice) a Asociaţiei Americane de Psihiatrie si clasificarea ICD – 10 (clasificarea statistica internaţionala a bolilor si problemelor legate de sănătate) a Organizaţiei Mondiale a Sanatatii. sau incapacitatea de a realiza creşterea ponderala optima in cursul perioadei de creştere. Criterii DSM – IV:  Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii minime considerate normala pentru o anumita vârsta si inaltime (exemplu: pierderea ponderala ducând la menţinerea unei greutati corporale sub 85% din greutatea optima. de credinţe si experienţe relatate. Deşi testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie. nu au ajutat si pacienta a decedat după câteva luni. 2 . a cunoscut o creştere in incidenta tulburărilor de alimentare. De asemenea credea ca. inclusiv a anorexiei nervoase. se pot menţiona psihanalista americana de origine germana Hilde Bruch. Stewart Agras.

exerciţii fizice exagerate sau abuzul de laxative. diuretice sau clisme). care se manifesta la femei prin amenoree si la barbati prin pierderea interesului sexual si a potentei.  Trasaturi fiziologice. vărsături auto provocate. Teama intensa de a creste in greutate sau de a se ingrasa (de a deveni supraponderal sau obez). de exerciţii fizice exagerate sau abuz de laxative. amenoreea (absenta a cel puţin trei cicluri menstruale succesive).  Sau alte tulburări de alimentaţie.  Tipul cu accese de mâncare rapida sau tipul eliminator: in cursul episodului curent de anorexie nervoasa. iar daca debutul bolii este înainte de pubertate. ale cortizonului. DSM – IV – TR specifica doua tipuri de anorexie nervoasa:  Tipul restrictiv: in timpul episodului curent de anorexie nervoasa.  La femeile postmenarheale. inclusiv o „tulburare endocrina răspândita in axa hipotalamo – hipofizo – gonadica. sau negarea gradului sever de slăbire. întârziere sau oprire in dezvoltare. schimbări in metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni si anomalii ale secreţiei de insulina. Etiologia ei este pluiricauzala:  Cauze sociale  Cauze psihologice 3 . Criteriile ICD – 10 sunt similare. 3. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei. persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare rapida sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto – provocate. De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de creştere – somatotrop). dar in plus fac menţiunea unor:  Moduri prin care pacienţii induc scăderea in greutate sau isi menţin starea subponderala (evitarea alimentelor care ingrasa. uz excesiv de substanţe anorexice sau diuretice). Factori etiologici Nu exista o singura cauza a acestei boli. exerciţii fizice excesive.  Tulburare in modul de a percepe greutatea si forma corpului. persoana s-a angajat in mod regulat in comportamente ca accese de mâncare rapida sau comportamente de eliminare (vărsături auto – provocate. dar nu au ajuns la menopauza). influenta exagerata a greutatii si a formei corpului asupra auto – evaluării. diuretice sau clisme). purgaţii auto – provocate.

Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului. implicând supunerea animalelor la diferite stresuri externe sau folosirea unor şoareci transgenici gene knockout. a arătat ca administrarea de zinc (14 mg pe si) a dublat rata masei corpului in anorexie. Cel puţin cinci experimente au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderala din anorexie. persoanele suferinde de AN par sa-si judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de AN. cat si personalitatea si emoţiile. Trasaturi de personalitate 4 . in tulburări de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutriţie. Unul din cele mai cunoscute constatări este ca oamenii suferind de anorexie nervoasa tind sa supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. când a fost lansata de către Bakan. care poate degenera in anorexie nervoasa. Iar anorexia impartaseste un risc genetic cu depresia clinica. inclinaţie argumentatoare a stimei de sine. Pentru testarea ipotezelor legate de efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe modele de anorexie. Studii recente sugerează ca persoane cu anorexie nervoasa au o carenta intr-un anumit tip de bias de încredere excesiva in sine care face ca majoritatea oamenilor sa se considere mai atractivi decât sunt consideraţi de alţii in realitate. In 1994 un experiment dublu orb si controlat cu placebo. B1. Cauze biologice A. B. Folosirea zincului in tratamentul bolnavilor de anorexie a fost susţinuta din 1979. Aceste date sugerează ca gene care influienteaza in acelaşi timp reglarea alimentaţiei. Factori biologici Studiile pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu 50% la dezvoltarea tulburării de alimentare. a alimentelor si nutriţiei. Factori psihologici Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează ca anumite tendinţe in gândire si percepţie pot contribui in menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei. B2. pot reprezenta factori etiologici importanţi. înclinaţii cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp. Dimpotrivă. Tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de ingrasare si de imagine despre sine ca fiind ‚neatractiv’ si este menţinut de variate tendinţe. adică ele nu poseda acest bias.

restricţie (capacitate de rezistenta la tentaţii) si nivele clinice ce perfectionalism (căutare patologica de standuri personale înalte si nevoia de control). Unele studii limitate au găsit ca bolnavii de anorexie au mai mare tendinţa de a-si aminti materiale legate decât materiale nelegate de aceste subiecte. Factori cognitivi Rezultatele cercetărilor in domeniul neuropsihologiei in AN au dus la o constatare destul de fiabila.  Una sau mai multe tulburări de personalitate: de exemplu tulburarea de personalitate de limita. Aceştia sunt factorii găsiţi cel mai des de către cercetători. care aspira spre o explicaţie a modului in care sunt menţinute anorexia nervoasa. In peste jumătate din cazurile de AN la tinere femei se diagnostichează si prezenta in acelaşi timp de tulburări afective (mai ales depresie) si tulburare de personalitate de limita (borderline). mai cu seama cognitiv – psihologice. B4. mai ales legata de funcţia lobilor frontali si de sistemul executiv. adică a capacitaţii de a schimba tipare de gândire. acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. sau despre chestiuni legate de greutatea corporala).  Auto – apreciere scăzuta. Alte studii au sugerat ca anorexia ar fi menţinuta de anumite tendinţe deviante (biases) in atenţie si memorie. Cele mai frecvente sunt:  Depresia clinica. chiar daca nu întotdeauna ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific. Modelul se bazează pe ideea ca toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:  Perfecţionism. Bias-urile par sa se concentreze in special in conceptele legate de corp si dimensiunile corpului.Persoanele cu anorexie nervoasa au fost găsite ca având anumite trasaturi de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente.  Abuzul de substanţe. Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice. B3. Profesorul Chris Faiburn de la universitatea Oxford si colegii. de ascentism. Sunt prezente grade înalte de depresie si anxietate. condiţiile înrudite cu ea. cea a existentei unei slabe flexibilitati cognitive. au creat ceea ce se cheamă un model „transdiagnostic”. Co – morbiditate psihiatrica La persoanele cu anorexie nervoasa coexista si alte dificultati psihologice si tulburări psihiatrice. 5 . ca bulimia nervoasa si tulburarea de alimentare nespecifica.  Tulburare obsesiva – compulsiva.

Exemple de factori culturali: C1. originea etnica. C. se crede ca expunerea la media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de boala si in tari ne – vestice.871 de locuitori ai Suediei a indicat ca: sexul. gimnastele. ci mai degrabă o scădere a poftei de mâncare. Factori sociali si culturali Studii socio – culturale au pus in lumina rolul factorilor culturali in apariţia AN ca ‚alegere de simptom’ (M. Promovarea slăbirii A fost folosita ca forma ideala feminina in rândul naţiunilor vestice industriale. C2. in epoca victoriana in Marea Britanie. Deşi anorexia nervoasa este de obicei asociata cu culturile occidentale. In tari si colectivitati unde exista frecvent foamete si subnutriţie sau mari lipsuri de alimente.) sunt cele mai in risc de a suferi de AN in cursul carierei lor. însoţind celelalte semne ale tulburării. Tradiţii religioase – culturale de post si ascentism Abţinerea de la mâncare a făcut parte din experienţele mistice ascetice ale multora in femeile sfinte din istoria medievala a bisericii catolice. Totuşi s-a constatat ca in alte culturi nu exista aceeaşi „fobie de ingrasare” ca in Vest. anorexia ar fi o alegere absurda ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic. inclusiv in secolul al XIX-lea. care. statutul socio – economic. iar cei provenind din familii „albe”. Profesii Un studiu clasic al lui Garner si Garfinkel a demonstrat ca persoanele având profesii unde se exercita o deosebita presiune sociala in direcţia păstrării unei greutati corporale scăzute (manechinele. Iar cercetări ulterioare au sugerat ca persoanele având anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care promovează reducerea greutatii corporale. Stone). ca un fel de minune a naturii – „fata care nu mananca” – 6 . având riscul cel mai ridicat.  Dificultati interpersonale. mai ale prin mass media. Intoleranta la anumite stări emoţionale – dificultatea de a reacţiona in mod potrivit. înstărite. Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa. dar si in SUA au devenit faimoase unele cazuri de „fete postitoare”. 1347 – 1380). C3. In veacurile precedente. au avut influente considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexie nervoasa – cei având părinţi ne-europeni fiind cel mai puţin afectaţi de aceasta boala. balerinele etc. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989.

inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic de circ. in comparaţie cu eşantioanele care au primit numai programe educaţionale sau simplu suport. Deşi trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor de risc specific pentru anorexie. Cea din urma se clasifica in:  Tehnici de reinforcement pozitiv (Agras – 1974) in condiţii de spital: gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (vizionarea unui program TV. psihologi clinici si alte profesii din domeniul sanatatii mentale. Intre femeile suferinde de tulburări alimentare s-a constatat ca in istoria celor suferinde de anorexie nervoasa pura se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate de abuzuri sexuale in copilărie (6%). de către medici. isterie sau de schizofrenie. mai ales in cazurile in care necesita spitalizare. Terapia de familie 7 .  Terapia comportamentala cognitiva. cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea forme mai severe cu simptome cronice. reapariţia menstruaţiei la paciente si o ameliorare a funcţiilor psihologice si sociale. In cazuri deosebit de grave se pot aplica ordine de spitalizări forţate. psihiatri. Alţi factori psiho-sociali: abuzurile sexuale Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut si o istorie mai încărcata de experienţe de abuz sexual in copilărie (pana la 50% din cazurile internate in spitale). care poate duce la restaurarea greutăţii. Unele puteau fi cazuri de patologie psihica. permiterea întâlnirii cu un prieten) in cazul unui anumit câştig in greutate intr-o anumita perioada de timp. fata de pacientele pur bulimice (75%). Tratament Cura de creştere in greutate Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasa se concentrează pe imediata creştere in greutate. 4. In cadrul psihoterapiei individuale avem psihoterapie psihodinamica (promovata mai ales de Hilde Bruch in 1973) si psihoterapia comportamentala. Psihoterapia individuala Un studiu de revista clinica a sugerat ca psihoterapia este o forma efectiva. In majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulatoriu. acolo unde legislaţia o permite. C4. inclusiv de probabila anorexie nervoasa.

aceasta după ce un studiu a arătat dublarea greutăţii corpului după începerea tratamentului cu zinc. larg folosita si cu rezultate pozitive de ameliorare clinica in timp. temeri de asumare a rolului adult de soţie si mama (ingrasarea devenind in ochii pacientei o echivalenta a gravidităţii). care ofera suport si îndrumare persoanelor suferind de anorexie si aparţinătorilor si apropiaţilor lor. După un aport adecvat de zinc apare o creştere a poftei de mâncare. inclusiv in amigdala. Tratamente de grup Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor asociaţii non – profit si a unor comunitati. Tratamente medicamentoase Tratamentele medicamentoase ca SSRI si alte medicamente antidepresante. aceasta pentru cura depresiei si anxietăţii coexistente. Suplimentarea cu zinc 14 mg/zi este recomandata ca tratament de rutina in anorexia nervoasa. In anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama.Aceasta terapie a fost găsita de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie si mai ales o metoda pusa la punct la spitalul Maudsley. 8 . Totuşi s-a menţionat rezerva ca nu exista suficiente cercetări adecvate in acest domeniu. nu au fost găsite in general eficiente pentru anorexia nervoasa ori pentru prevenirea relapse-ului. Mecanismul de acţiune presupus in acest caz ar fi creşterea eficientei neurotransmisiunii in diverse parţi ale creierului. Medicamentele antidepresive sunt prescrise de obicei in anorexie.

Wagner A. 2004. : Risk factors for anorexia nervosa: a national cohort study. : Assessment of sociocultural influiences on the aesthetic body shape model in anorexia nervosa.H. : Suicide in anorexia nervos: a meta-analysis. Behav Res Ther  Lindberg L.. Frank G. Bailer U.. Shafran R. International Journal of Eating Disorders  Toro J....D.com 9 . Hjern A.. Tatarelli R. Salamero M.S. Acta Psychiatr Scand  Pompili M. Mancinelli I.Bibliografie:  Wade T. 2003. Am J Psychiatry  Kaye W.K.. Bulik C.. : Anorexia nervosa and major depression: shared genetic and environmental risk factors.. Cooper Z. 2003..F.. Anorexia nervoasa. Kendler K. 1994. Int J Eat Disord  www... Physiol Behav  Fairburn C.. Martinez E. 2000. Neale M. 2005. Ruberto A. . : Serotonin alterations in anorexia and bulimia nervosa..G. Girardi P.M. Cognitive behavior therapy for eating disorders.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful