You are on page 1of 3

Loredana Bejan, Ioana Drugaş, Laura

Hărdălău - Aplicaţii practice în logopedie şi


psihologie şcolară - Editura Primus, Oradea,
2009, 195 p.
„Numele meu este Nino, şi eu voi fi ghidul tău în această
carte. Labirintul Logopediei şi al Psihologiei şcolare ţi-l voi
desluşi îndată prin jocuri, exerciţii, fişe şi modele de lucru!” stă
scris pe prima pagină a acestei cărţi. Şi întradevăr cu fiecare
pagină pe care o parcurgem găsim tot mai multe instrumente
de lucru atât de necesare în practica logopedului şi a psihologu-
lui şcolar.
Iată o carte cu aplicaţii practice (aspect mai rar întâlnit în
cărţile din România) în logopedie. O carte care oferă exemple
clare şi metode de lucru eficiente, fără a omite sau minimiza
importanţa suportului teoretic al practicii logopedice şi psihologice.
Lucrarea este structurată pe două secţiuni, fiecare având în componenţă o serie de
capitole. Prima parte a cărţii vizează activitatea logopedică şi este intitulată „Activităţi
Recenzii

practice în logopedie”. Această parte a cărţii începe printr-o scurtă, dar concisă descri-
ere a activităţii de examinare logopedică, a fiecărui aspect ce trebuie să fie supus aces-
tui proces în vederea stabilirii unui diagnostic corect. Urmează o serie de fişe ce au ca
scop evaluarea limbajului sub toate aspectele sale: pronunţie, diferenţiere fonematică,
structură gramaticală. Dar vom găsi şi fişe de evaluare a structurilor perceptiv-motrice
de orientare temporală, de culoare şi orientare spaţială, de formă şi dimensiune.
În capitolul II găsim documentul în care se aştern rezultatele examinării logope-
dice împreună cu diagnosticul şi recomandările aferente – fişa logopedică. Autoarele
propun un model de fişă logopedică, după care, în următorul capitol, este tratată
intervenţia logopedului în cazul problemelor de vorbire constatate în urma evaluării.
Apar modele de planuri de intrevenţie persoanlizate, dar şi instrumente pentru moni-
torizarea programului de intervenţie logopedică şi de evaluare a progresului, toate
însoţite de exemple.
Mai pe larg este tratat subiectul celei mai răspândite forme de manifestare a
tulburărilor de pronunţie, şi anume dislalia. Capitolul IV descrie etapele de corectare
a dislaliei, atât pe cele generale, cât şi pe cele specifice şi oferă o sumedenie de jo-
curi şi exerciţii amuzante care fac ca terapia logopedică să fie distractivă şi copilul să
participe cu plăcere şi să înveţe lucruri noi. Procesul de corectare a dislaliei este unul
complex şi presupune efort susţinut atât din partea specialistului şi a copilului, dar şi
din partea părinţilor. Problemele copiilor, oricare ar fi natura lor (psihice, fizice etc) sunt
copleşitoare pentru părinţi. De cele mai multe ori specialistul este nevoit să lucreze
atât cu pacientul propriu-zis (copilul, în cazul logopedului), dar şi cu părinţii acestuia.
Autoarele explică importanţa implicării părinţilor în procesul logopedic. Ele încearcă
să dea răspunsul unor întrebări şi să explice anumite stări şi reacţii frecvent întâlnite de
către specialişti atunci când pun în aplicare strategii specifice terapiei logopedice („Co-
134
pilul meu nu are probleme!, „De ce nu se corectează mai repede pronunţia copilului
meu?”). Şi cum nu e suficientă doar discuţia cu părinţii, prietenul Nino, ghidul nostru,
ne prezină şi fişe speciale prin care specialistul monitorizează implicarea părinţilor în
procesul logopedic.
Nino ne duce acum în parte a doua a cărţii, cea intitulată „Aplicaţii practice în psi-
hologia şcolară”. Psihologul şcolar ocupă o poziţie tot mai importantă în cadrul organi-
gramei instituţiilor de învăţământ. Probleme pe care copiii le pot întâmpina în cadrul
mediului şcolar, fie ele de natură educaţională sau socio-emoţională, comportamentală,
trebuie descoperite de către psihologul şcolar prin activitatea de evaluare psihologică.
Cercetările efectuate de a lungul timpului pun la dispoziţia specialistului de astăzi o se-
rie de instrumente standardizate prin care acesta poate realiza o evaluare psihologică
formală a copilului, dar şi numeroase mijloace de evaluare informală, cum ar fi: board-
game-urile, soft-urile educaţionale, desenul, povestea. Autoarele fac o sinteză a celor
mai utile şi uşor de folosit dintre aceste mijloce şi le prezintă, însoţite de exemple, în
capitolul I.
În continuare este prezentat programul de intervenţie terapeutică ce se realizează
în urma evaluării psihologice a copilului şi a întocmirii fişei psihologice. Autoarele
oferă două modele de planuri terapeutice prezentate în detaliu: obiectivele generale
ale planului terapeutic, dar şi obiectivele specifice fiecărei şedinţe, materiale nece-
sare pentru a atingerea obiectivelor, metodele terapeutice utilizate, şi felul în care se
desfăşoară fiecare şedinţă de lucru cu copilul.

Recenzii
Vasta experienţă a celor trei autoare atât în domeniul psihologiei şcolare, cât şi a
logopediei, se observă cu uşurinţă şi în următoarele două capitole ale cărţii. Aici ne
întâmpină numeroase jocuri şi exerciţii folositoare în dezvoltarea personalităţii copi-
ilor. Capitolul III începe cu idei privind dezvoltarea proceselor şi funcţiilor cognitive
ale copiilor şi continuă cu jocuri ce au ca obiectiv dezvoltarea abilităţilor de comuni-
care şi dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale a copiilor. După descrierea fiecărei
noţiuni (proces cognitiv, comportament etc) apar prezente obiectivele pe care trebuie
să le avem în vedere atunci când aplicăm jocurile şi exerciţiile respective, materialele
necesare pentru a pune jocul în aplcare şi felul în care acesta se desfăşoară.
Cartea se încheie prin prezentarea studiului de caz, metodă de cercetare des
utilizată în cadrul instituţiilor şcolare, după un capitol plin de exemple de fişe de lucru
foarte utile în practica psihologului şcolar.
Această lucrare ne aminteşte că lumea în care copiii trăiesc este o lume magică,
plină de jocuri, poveşti şi culori. Ca specialişti este necesar să ne amintim constant
faptul că ne adresăm unor copii şi că toate eforturile noastre trebuie adaptate lumii
magice a copiilor. Materialele pe care le găsim în această carte (fişe, poveşti, jocuri)
sunt special create pentru copii. Sunt jocuri pe care cu toţii le-am jucat atunci când
eram mici şi care ne făceau plăcere: „telefonul fără fir” pentru a stimula atenţia copilu-
lui, „Am fost la Paris şi am avut un vis” pentru imaginaţie, labirinturi şi puzzle pentru
gândire. Creioanele colorate, împreună cu o serie de poveşti sunt utilizate pentru a-i
ajuta pe copii să recunoască emoţiile şi să înveţe cum îşi pot exprima verbal şi nonver-
bal emoţiile.
Deşi la prima vedere pare a fi o carte adresată strict specialiştilor din domeniul log-
opediei şi al psihologiei şcolare, ideile prezentate aici pot fi cu uşurinţă puse în practică
şi de către educatori sau părinţi. Implicându-ne cu toţii în viaţa copilului putem pre-
135
veni apariţia anumitor întârzieri în dezvoltarea acestuia sau apariţia unor probleme de
natură afectivă sau comportamentală. Nino, simpaticul personaj care ne plimbă prin
această carte, ne arată că totul poate fi uşor şi simplu ca o joacă de copii!

Alina Mirela Trofin


Universitatea Ovidius Constanța
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Recenzii

136