You are on page 1of 13

SPĂLAREA BANILOR ŞI FINANŢAREA TERORISMULUI

dr. Nicolae LUPULESCU


Procuror

I. Generalităţi
Spălare banilor este procesul sau complexul de actiuni prin care infractorii încearcă şi
uneori reuşesc să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor ce provin din activităţile lor
ilegale.
Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor
de terorism,1 prin spălarea banilor se înţelege:
“ a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de
infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în
scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a
dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,
cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârşirea de infracţiuni”(art.23).
Considerăm că în conţinutul locutiunii ar trebui să fie incluse şi, asocierea, sprijinirea,
încurajarea, înlesnirea, instruirea sau sfătuirea în vederea comiterii oricăreia dintre acţiunile
precizate în art.23 din Legea nr. 656/2002.
Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o aparenţă de
legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromişi,
beneficiază ulterior de veniturile respective.
Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, şi anume : obţinerea şi mişcarea
fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea urmelor sau originii
veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii şi, în fine, disponibilizarea banilor
şi reinvestirea lor în activităţi legale.
1) În etapa iniţială sau de plasare a spălării banilor, infractorul introduce profitul său
ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin împărţirea sumelor mari de bani în
sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct într-un cont bancar sau folosite în cumpărarea
unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.).
2) După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapă-stratificare. În
această etapă, infractorul întrprinde o serie de preschimbări sau mişcări ale fondurilor pentru a
le îndepărta cât mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitată cale fiind cea a transferului
electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul. Sunt preferate acele
zone geografice sau jurisdicţii care nu cooperează cu organele de anchetă specializate în
combaterea acestui fenomen infracţional.
3) După ce a reuşit să traverseze primele două etape ale procesului de spălare a
banilor, infractorul sau grupul infracţional trece la a treia etapă-integrarea-, în care fondurile
intră în circuitul economic legal. Spălătorul de bani poate acum să investească legal fondurile
pe piaţa imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere.
Cele trei etape se pot desfăşura distinct, dar pot avea loc şi simultan sau, mai des, se
pot suprapune.
Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care
activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. În plus, într-o economie în care
tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra
acestui fenomen infracţional poate submina stabilitatea financiară. Într-o ţară cu o situaţie
1
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 904 din 12 decembrie 2002.

8
financiară precară, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de
creştere economică reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica şi
securitatea sa naţională.

II. Metodele de spălare a banilor


1. Reguli de bază ale spălării banilor.
a) Anonimatul- este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu valori
obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din mediul sau locul
unde acestea au loc. În esenţă, numerarul nu trebuie să lase nicio pistă care să conducă la
originea sa. În economiile în care se foloseşte des numerarul pentru achiziţii de mai mică sau
mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuşi, în
majoritatea ţărilor, aproape toate tranzacţiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin
utilizarea altor mijloace de plată (cecuri, poliţe bancare, cărţi de credit), de aceea cheltuirea
sau depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciuni.
Din această cauză, infractorii au creat tehnici şi metode variate de inserare a
numerarului în sistemul financiar, şi anume:
-structurarea, adică divizarea sumelor mari în sume mai mici şi depunerea acestora de
către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective în
vederea achiziţionării altor instrumente de plată, cum ar fi titlurile la purtător sau ordinele de
plată;
-contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din ţară a unei cantităţi de bani
în numerar şi introducerea acesteia într-o altă ţară, în general cu reguli mai puţin stricte, de
obicei prin curieri sau prin ascunderea cantităţii pe vase cargo;
-amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu numerar,
sume care apoi sunt depozitate împreună.
b) Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce
numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine, spălătorul
poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele moderne de
transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile bancare electronice pot
mişca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar câteva minute, fără ca deţinătorul
lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajaţii băncii.
c) Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii si viteza
acestor operatiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca investigatorilor de a
reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte ţări şi
redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări creează un circuit complex multinaţional
electronic, care face dificilă urmărirea lor de către organelle de cercetare.
d) Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o justificarea
comercială, acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare, ce oferă protecţie
infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million de corporaţii anonime, ce
impun un secret financiar strict şi apără investitorii străini de investigaţii şi anchete judiciare.
2. Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor:
- supraevaluarea preţului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât
valoarea sa reală sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă;
- tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacţii cu
numerar dintr-o valută în alta în mod repetat şi rapid, folosirea unor conturi bancare multiple,
deschiderea şi închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor
persoane juridice în contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori
mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de călătorie, operaţiuni de
credit, investiţii, constituirea de garanţii fictive, etc;
- metoda împrumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe căi ilicite în
străinătate revin sub formă de împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează.
Această operaţiune este urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă

9
dobânzile convenite de parti şi eventual penalităţi de intarziere, ce conduc la sume din ce în
ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;
- poliţele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime
mai mari decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către
o terţă persoană, recepţionarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari
din centre offshore care nu respectă regulile de publicitate sau evidenţă, la care de fapt
intentionat nici nu sunt obligati contractual.
3. Sisteme utilizate în spălarea banilor.
a) Destinaţiile offshore. Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau
grup de insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii poştale,
zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare şi mari libertăţi privind
impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape fără excepţie, un secret bancar impenetrabil
şi multe drepturi în acest sens companiilor private.
În momentul în care banii sunt transformaţi într-o formă care poate fi transferată sau
cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceştia iau calea unui centru offshore.
Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. În primul rând ,
fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicţii ce nu admit influenţa
jurisdicţiilor în care s-a obţinut profitul. Prin implicarea unei alte jurisdicţii, apar mai multe
bariere legale şi financiare în calea organelor de investigaţie, atât sub aspectul obţinerii, cât şi
al conservării ori valorificării probei care să poată fi admisă în instanţă. În al doilea rând, sunt
încă multe ţări care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a
modului de transmitere, bani ce pot intra direct şi discret în sistemul bancar convenţional,
întrucât nu există nicio obligaţie de plată a taxelor, nu există o dovadă a capitalului social,
niciun acord de dublă impunere, nicio obligaţie de a ţine registre contabile, nu există
administratori sau acţionari înregistraţi, nu se cunosc persoanele care deţin puterea de decizie
în companie, nu se cunoaşte identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii
companiilor nu au reşedinţa în ţările unde şi-au înfiinţat societatile, aceste persoane fiind
reprezentate prin împuterniciţi, care primesc dispoziţii prin mijloace codificate convenite
anterior.
Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune şi utilizate proceduri pentru
fraudă şi evaziune fiscală la nivel internaţional.
b) Companiile scoică. În esenţă, companiile scoică sunt acelea care există doar pe
hârtie. Documentele de înfiinţare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid şi ceva mai
mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului care se ocupă cu înfiinţarea companiei,
împuternicit şi poate câţiva acţionari.
Sunt acele companii care nu au active independente sau operaţiuni comerciale proprii
si care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-şi desfăşura afacerile sau pentru a
menţine controlul asupra altor companii. O companie scoică este inregistrata în ţara în care
este înfiinţată, dar nu este tranzacţionată pe piaţa de capital şi nu operează de sine stătător.
Întrucât companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniştii şi finanţatorii
terorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentru ascunderea provenienţei ilicite a
veniturilor. Aceste companii sunt uşor de înfiinţat şi pot fi conectate cu alte companii scoică
din lume. Dacă o companie scoică este înfiinţată într-o jurisdicţie cu o legislaţie strictă sub
aspectul protejării secretului bancar, este aproape imposibil să se identifice adevaratii
proprietari sau administratori ai societăţii şi, de aceea, este imposibil să se urmărească
fondurile ilicite care sunt returnate către beneficiarul real.
O tehnică folosită cu succes de infractori este înfiinţarea de companii scoică pentru a
le putea vinde acţiunile „investitorilor externi”. Aceşti „investitori externi” sunt de fapt
intermediari folosiţi de spălătorii de bani. Achiziţionarea acţiunilor se face cu documentaţia
legală necesară şi banii intră astfel în mod legal în posesia infractorilor.
De obicei, înfiinţarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci de agenţi, care
selectează jurisdicţiile ce oferă avantajele unei înfiinţări rapide, costuri mici de înmatriculare,

10
clauze minime sau care caută acele zone geografice care facilitează apariţia companiilor „pe
ţeavă”, locaţii unde nu se solicită informaţii despre proprietari sau care interzic dezvăluirea
unor astfel de informaţii.
c) Folosirea liber-profesioniştilor. Avocaţii, notarii, contabilii şi alti liber-
profesionisti realizează un număr semnificativ de activitati în sprijinul clienţilor lor,
organizând şi administrându-le afacerile financiare si comerciale. Înainte de toate, ei acordă
asistenţă persoanelor fizice şi juridice în domenii precum investiţiile, înfiinţări de companii,
administrare, management, optimizarea situaţiei lor fiscale şi alte operatiuni legale. În plus,
consultanţii legali pregătesc şi, dacă este necesar, strâng documentaţia necesară pentru
înfiinţarea de societăţi comerciale. În multe situatii, pentru beneficii materiale substantiale,
astfel de profesionişti pot fi direct implicaţi în desfăşurarea de tipuri specifice de tranzacţii
financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata preţului de achiziţionare sau vânzarea
de bunuri imobiliare. Unii din aceşti liber-profesionişti ajung să se specializeze în
identificarea unor societăţi comerciale sau locaţii offshore pentru utilizarea lor în scheme de
spălare a banilor, producând toată documentaţia de specialitate necesară, ce oferă o aparenţă
de legalitate afacerilor.
În esenţă, liber-profesioniştii folosiţi ca intermediari deţin cunoştinţe şi competenţe ce
pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor ilegale în venituri legale.
d) Sistemele alternative de transmitere a banilor.
Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca banii sã circule
în jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi utilizat în scopuri
legale si ilegale si poate exista în forme diverse. De obicei sunt pãstrate evidente ale tuturor
tranzactiilor, dar acestea pot fi fãcute în dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar
investigatorilor si de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat.
Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv si folosit pe scarã largã de cãtre
reţelele crimei organizate si infractorii periculosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spãla
veniturile obtinute din infractiuni, dar si pentru a evita taxele fiscale si obligatiile vamale.
Existã si o îngrijorare la nivel international asupra faptului cã SAT poate fi folosit usor în
finantarea terorismului. Se estimeazã faptul cã existã în Europa mii de bancheri SAT,
majoritatea aparţinând comunitãtilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fizice obisnuite si
nu infractori.
Desi este o afacere discretã, bancherii din economia subteranã sunt probabil cunoscuti
în cadrul comunitãtii si respectati pentru serviciile pe care le oferã în transmiterea banilor care
au fost câstigati în strãinãtate cãtre familiile de acasă, adesea la o ratã de schimb mai bunã si
cu un comision mai scãzut decât cel aplicat de bãnci sau de sistemele oficiale de transmitere
rapidã de bani.
Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de cãtre persoane care nu pãstreazã o
relatie traditionalã cu banca si care vor să transfere banii în tara lor de origine, cu minimum de
cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite si de cãtre spãlãtorii de bani. Prin intermediul unei
retele internationale de agentii localizate peste tot în lume, o persoanã poate transfera
electronic bani rapid (de obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil si la preturi
atractive unor alte persoane aflate în una din cele peste 150 de tãri.
e) Cazinourile si Internetul.
Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de
exemplu jocuri mecanice, care solicitã monezi sau jetoane pentru a fi activat.
Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtre spãlãtorii de bani datoritã
vitezei si naturii intensive a jocurilor cu numerar si datoritã faptului cã într-un numãr mare de
tãri cazinourile furnizeazã clientilor lor o gamã largă de servicii financiare. Acestea servicii
disponibile la cazinouri sunt similare, în multe cazuri cu cele furnizate de bãnci si pot include
conturi de debit sau credit, facilitãti pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la
alte institutii, precum si servicii de schimb valutar si de încasare în numerar a cecurilor.

11
Cazinourile din România încã nu aplicã servicii formale financiare, dar nu putem
exclude cã acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtã perioadã de timp.
Riscul spãlãrii banilor este foarte mare datoritã faptului cã Internetul folosit în aceste
cluburi oferã accesul usor si aproape universal, eliminã contactul fatã-în-fatã si este extrem de
rapid si eficient în eliminarea frontierelor. Există trei caracteristici ale Internetului care
împreună tind să agraveze anumite riscuri convenţionale de spălare a banilor:
- accesul uşor prin Internet;
- contactul dintre client şi instituţie este unul depersonalizat;
- rapiditatea tranzacţiilor electronice.
f) Societãtile cu titluri nominale si la purtãtor.
Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra
companiei sau societăţii comerciale. În majoritatea tãrilor, detinãtorul de actiuni este
înregistrat si orice transfer de actiuni cãtre o altã persoanã trebuie sã fie înregistrat într-un
registru oficial. Totusi, unele jurisdictii oferã posibilitatea detinerii sau transferului actiunilor
într-o formã “la purtãtor”.
Aceste actiuni la purtãtor conferã drepturi de proprietate asupra companiei mai mult
decât detinerea actualã a actiunilor. În cazul acestor actiuni “la purtãtor” nu existã nici o
înregistrare cu privire la actionar si cel care se aflã în posesia fizicã a certificatului de actionar
este proprietarul unei părţi corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil
ca adevãratul proprietar al companiei sã nu aparã în nici o evidentã a companiilor sau in vreo
statistica guvernamentalã. Atunci când identitatea actionarilor nu este înregistratã la emiterea
si transferarea unei actiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel de companii reprezintã
mijloace excelente pentru primirea, detinerea si transferul averii în mod anonim, la adăpostul
controlului financiar sau al organelor judiciare.
g) Folosirea organizaţiilor non-profit.
Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la donatori si
distribuie acesti bani -după plata costurilor lor administrative- către beneficiari. Atât
cheltuielile lor administrative, cât şi cuantumul şi necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi
exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor.
Folosirea cu rea-credintã a organizatiilor non-profit pentru spălarea banilor şi
finantarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de reţelele crimei organizate, de
multe ori aceste entităţi fiind create special în astfel de scopuri.
Problema aceasta a captat antentia Grupului de Actiune Financiarã Internationalã
(GAFI)2, G8 si Natiunilor Unite, precum si a autoritãtilor nationale din mai multe regiuni.

III. Fenomenul finanţării terorismului


1. Potrivit art.2 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea
terorismului3, “terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă
pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:
a)sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini
extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente
şi/sau distructive;
b)au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c)vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
d)produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă
atenţia asupra scopurilor urmărite.”
Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate dacă îndeplinesc una dintre
următoarele condiţii:

2
Grupul de Actiune Financiara Internationala .
3
Publicată în Monitorul Oficial nr.1161 din 8 decembrie 2004.

12
a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă,
teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;
b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra
factorilor materiali;
c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea
autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să
influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.
În conformitate cu art. 3 din acelaşi act normativ, actele de terorism sunt de natură
transnaţională, dacă:
“a)sunt săvârşite pe teritoriul a cel puţin două state;
b)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii,
conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care
desfăşoară activităţi pe teritoriul altui stat;
d)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui
stat.”
De cele mai multe ori, teroristul este cetăţeanul statului A, dar are naţionalitatea
statului B, acţionează împotriva statului C, cu arme procurate din statul D de intermediari din
statul E, doreşte ca actele sale să se bucure de o publicitate cât mai mare cel puţin în aceste
state, să capteze interesul mijloacelor mass-media şi simpatia conaţionalilor săi.
În esenţă, obiectivul principal al terorismului, care reprezintă cel mai periculos
fenomen al crimei organizate transnaţionale, este de intimidare a populatiei sau de a obliga un
guvern sau o organizatie internationalã sã facã sau sã se abtinã de a efectua vreo actiune. În
general, terorismul este o acţiune a unui grup organizat, motivat etnic sau religios în ceea ce
face şi mai rar consta in acţiunea disperată a unor persoane izolate.
Obţinerea de profit este, în general, obiectivul altor tipuri de crimă organizată. În timp
ce diferenta de scopuri finale între fiecare dintre aceste activitãti poate ajunge la o anumitã
limitã, organizatiile teroriste au nevoie de sprijin financiar pentru a-si atinge scopurile. O
grupare teroristã de succes, asemeni unei organizatii criminale, este necesar sã fie capabilã sã
construiascã si sã mentinã o infrastructurã financiarã eficientã.
In general, finantarea terorismului are douã surse principale:
a) prima sursã este sprijinul financiar acordat de cãtre statele sau organizatiile cu o
infrastructurã suficient de mare sã colecteze si sã facã disponibile fondurile cãtre organizatia
teroristã. Asa numitele state-sponsori ai terorismului au ajuns în declin în ultimii ani si au fost
în mod treptat înlocuite cu alte modalitati de sustinere. O persoanã fizicã cu suficiente resurse
financiare poate de asemenea furniza fonduri substantiale grupãrilor teroriste. Osama bin
Laden, de exemplu, propietar al unor fabrici, a contribuit cu sume semnificative din averea sa
la înfiintarea si sprijinirea retelei teroriste Al-Qaeda;
b) a doua sursã majorã de fonduri pentru organizatiile teroriste este reprezentatã de
câstigul indirect din activitãti care genereazã venituri.
Ca si în cazul organizatiilor criminale, venitul unei grupãri teroriste poate fi obtinut
din infractiuni sau alte activitãti ilegale.
Dupã atacurile teroriste din New York, s-a instituit necesitatea de a se combina
eforturile si experienta în rãzboiul contra finantãrii terosismului. Aceasta permite observarea
mai clarã a mozaicului creat prin finantarea terorismului si circulatia fondurilor teroriste
suspecte. Grupãrile teroriste diferã de alte organizatii criminale în functie de motivatie si
scopul urmãrit. În fapt, spre deosebire de grupurile de crimã organizatã care vizeazã, în
primul rând, obtinerea de venituri si multa discretie, grupãrile teroriste, de obicei, “nu au
scopuri financiare”, ci de impunere printr-o larga publicitatea a ideologiei lor, folosind
violenta, amenintarea si intimidarea.
2. Relatia dintre spãlarea banilor si finantarea terorismului.

13
Finantarea terorismului este diferitã fatã de clasica spãlare a banilor. În cazul spãlãrii
banilor, veniturile activitãtii ilicite sunt spãlate sau stratificate în mijloace care le fac sã parã
legale, iar scopul final este, de obicei, câstigarea unor cantitãti mai mari de bani. Pentru
finantarea terorismului, sursa de fonduri sau de finantare este adesea “legitima”, iar scopul
final nu este in mod obligatoriu atragerea de mai multe fonduri.
Apelurile cãtre comunitate de a solicita si colecta fonduri în diverse scopuri
declarative, dar false, sunt metode foarte eficiente pentru strângerea de fonduri ce sustin
terorismul. Adesea o astfel de colectare de fonduri este desfãsuratã în numele organizatiilor cu
statut caritabil sau organizatii de binefacere, ce se poate adresa comunitãtii, în special prin
sensibilizarea sentimentelor patriotice, umaniste, naţionale, istorice, etc. Membrii comunitãtii
sunt convinsi cã dau bani pentru o cauzã bunã. În majoritatea cazurilor, caritatea este aparent
legalã pentru comunitatea care dã fondurile respective.
Dintr-o perspectivã tehnicã, metodele utilizate de cãtre teroristi si asociatii acestora de
a strânge fonduri din surse ilegale diferã putin fatã de cele utilizate de cãtre organizatiile
criminale traditionale. Desi ar pãrea logic faptul cã fondurile din surse legale nu necesitã
spãlarea, existã totusi o necesitate a grupãrilor teroriste de a ascunde sau deghiza legãturile
dintre grupare si sursele de fonduri legitime. Astfel, grupãrile teroriste trebuie, în mod similar,
sã gãseascã cãi de a spãla aceste fonduri pentru a putea fi ulterior folosite fãrã a atrage atentia
autoritãtilor. Din examinarea activitãtii financiare având legãturã cu terorismul, rezulta faptul
cã teroristii si organizatiile lor de sprijin utilizeazã, în general, aceleasi metode ca si grupãrile
criminale pentru spãlarea fondurilor. Anumite metode detectate a fi folosite mai intens de
grupãrile teroriste se referã la: contrabanda cu numerar (atât prin curier dar si prin încãrcãturi
cu numerar), depuneri sau retrageri structurate din conturi bancare, cumpãrãri de diverse
tipuri de instrumente monetare (cecuri de cãlãtorie, cecuri bancare, ordine de platã), utilizarea
de carduri de debit sau credit si transferuri prin swift.
Diferenta dintre veniturile legale si ilegale ridicã o problemã juridicã importantã în
ceea ce priveste aplicarea acelorasi mãsuri de combatere a spãlãrii banilor la finantarea
terorismului. Spãlarea banilor, în general, a fost definitã ca un proces în care fondurile
obtinute prin intermediul sau generate de activitatea infractionalã sunt transferate sau
deghizate în vederea ascunderii legãturii dintre infractiunea comisã si fondurile obtinute. Pe
de altã parte, scopul final al terorismului, asa cum s-a mentionat mai sus, nu este obtinerea de
profit din strângerea de fonduri.
Atunci când teroristii sau organizatiile teroriste obtin sprijinul financiar din surse
legale (donatii, vânzãri de publicatii etc.), detectarea si urmãrirea acestor fonduri este mai
dificilã.
Ale aspecte importante legate de finantarea terorismului care fac detectarea mai
dificilã se referã la mãrimea si natura tranzactiei implicate. Finantarea necesarã pentru
declansarea atacurilor teroriste nu este fãcutã cu sume mari de bani, iar tranzactiile asociate nu
sunt, de obicei, complexe. De exemplu, o examinare a conexiunilor financiare ale atacurilor
aeriene din 11 septembrie a condus la faptul cã majoritatea tranzactiilor individuale au inclus
sume mici de bani, sub limita de raportare a tranzactiilor cu numerar, iar operatiunile au vizat
numai transferurile prin swift. Persoanele fizice care au apãrut ca beneficiari au fost studenti
strãini, care primeau bani de la pãrinti sau sub forma de burse, granturi pentru studii, astfel
încât tranzactiile nu au fost identificate ca necesitând o verificare suplimentarã de cãtre
institutiile financiare implicate.
Cu toate acestea, existã similitudini în modul în care crima organizatã internationalã si
organizatiile teroriste transferã banii sau cum încearcã sã-si ascundã provenienta fondurilor.
Grupãrile teroriste internationale au nevoie de bani pentru a atrage, a sprijini si a-i pãstra pe
cei din lumea întreagã care aderã la aceste grupãri, precum si pentru a-si asigura loialitatea
altor grupãri cu care au scopuri comune. Astfel, existã o necesitate de a crea scheme pentru
atragerea, colectarea si distribuirea banilor fortelor operative pregãtite pentru atacurile

14
teroriste. În acest mod apare necesitatea de circulatie a banilor, care fac fondurile teroriste
vulnerabile la depistarea si investigatia financiarã.
3. Principalele surse de finantare a terorismului.
În general, dupa cum s-a mentionat mai sus, finantarea terorismului are douã surse
principale. Prima sursã este sprijinul financiar acordat de cãtre state sau organizatii cu o
infrastructurã suficient de mare sã colecteze si sã facã disponibile fondurile cãtre organizatia
teroristã. O persoanã fizicã cu suficiente resurse financiare poate de asemenea furniza fonduri
substantiale grupãrilor teroriste. Cum s-a exemplificat deja, Osama bin Laden se crede cã ar fi
contribuit cu sume semnificative din averea sa la înfiintarea retelei teroriste Al-Qaeda.
A doua sursã majorã de fonduri pentru organizatiile teroriste este reprezentatã de
câstigul indirect din activitãti care genereazã venituri. Ca si în cazul organizatiilor criminale,
venitul unei grupãri teroriste poate fi obtinut din infrastructuri sau alte activitãti ilegale.
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra principalelor surse de finantare si asupra
mijloacelor utilizate în circulatia capitalurilor pe care organizatiile teroriste le utilizeazã în
spijinirea retelelor sale, putem sublinia faptul cã persoanele investigate pentru comiterea unor
activitãti teroriste au efectuat operatiuni de transmitere a banilor prin sisteme alternative
rãspândite în toatã lumea. Adesea fondurile au fost transferate în strãinãtate prin intermediul
acelor retele alternative de transfer al banilor (SAT), fiind colectate de cãtre cetãtenii strãini
de nationalitãti diverse, rezidenti în câteva tãri implicate în lupta împotriva terorismului. În
alte cazuri, persoanele fizice au efectuat plãti în numerar în diferite tãri, implicând sume mari
de bani si care au fost directionate spre acelasi cont. Fondurile colectate erau apoi transferate
în Asia sau în SUA.
Cel mai comun instrument, folosit în special de organizatia Al-Qaeda, în vederea
sprijinirii celulelor teroriste, este reprezentat de “sistemul informational de circulatie a
banilor”, asa numitul sistem “Hawala”4. Hawala este o metodă tradiţională de transfer folosită
în sudul Asiei de câteva sute de ani, utilizat acum aproape în tot Orientul Mijlociu. Sistemul
se bazează pe încredere şi pe asigurarea anonimatului, deoarece toate operaţiunile de transfer
nu se realizează pe hârtie sau cu instrumente financiare. Utilizatorii unui astfel de sistem
transmit banii în străinătate, peste graniţe, fără a-i transfera în mod fizic, principala
caracteristică a sistemului fiind compensarea, persoanele implicate fiind asigurate şi convinse
că în contul lor sau într-un anumit cont precizat de ei se vor depune bani sau bunuri de
valoare, ce pot fi apoi returnaţi printr-o tranzacţie reversibilă viitoare. Persoana care primeşte
în final banii foloseşte o parolă pentru a demonstra că este cel îndreptăţit să-i primească, astfel
că nu există nicio înregistrare scrisă privind această operaţiune.
4. Spălarea banilor şi terorismul în contextul globalizării.
Globalizarea este procesul ireversibil prin care lumea devine treptat un sistem statal
planetar, suveranitatea naţională nemaifiind legată strict de configuraţia geografică a
frontierelor, datorită modului de manifestare şi acţiune a migraţiei populaţiilor, pieţei libere de
capital, investiţiilor străine, terorismului, crimei organizate transnaţionale şi fluxului rapid şi
bogat de date, ştiri, informaţii, idei, valori culturale, tranzacţii financiare, etc.
Globalizarea a pus tehnologia aproape la îndemâna tuturor cetăţenilor planetei.
Tehnologia a fost dintotdeauna instrumentul economic preferat al statelor puternice, dar
situatia s-a generalizat. Datoritã procesului globalizãrii, a fost promovatã proliferarea acestora
si transferarea lor la o scarã globalã. Prin lumea www se pot obţine legal sau ilegal tot felul de
arme si tehnologii din ce în ce mai sofisticate, iar grupurile infracţionale si teroriste nu pot sã
nu speculeze acest fenomen5.
Un fenomen care faciliteazã accesul la tehnologii ce pot fi utilizate în acte teroriste sau
alte activitãţi infracţionale, este generat de apropierea tehnologiilor civile de cele militare,

4
Sursa: Grupul de Actiune Financiara Internationala -GAFI
5
Emil Hedeşiu, CONTRACARAREA CRIMEI ORGANIZATE TRANSFRONTALIERE,Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005, p. 190

15
tehnologii care dau nastere la produse, servicii si aparatură cu dublă utilizare6. Are loc astfel o
adevãratã proliferare a armelor ce înglobeazã tehnologie de ultimă generaţie. Utilizarea
sistemelor GPS, a telefoniei prin satelit si a comunicaţiilor securizate prin Internet oferã
reţelelor criminale, dar si grupurilor teroriste, accesul la acelaşi nivel de informaţii, care odatã
era disponibil doar celor mai dezvoltate naţiuni.
Convergenta organizatiilor criminale cu cele teroriste reprezintã cea mai importantã
amenintare asupra democratiei si drepturilor fundamentale ale omului. Legãtura dintre
terorism si criminalitate a cãpãtat o nouã dimensiune datoritã reducerii7 în ultimii zece ani a
finantãrii de cãtre unele state a grupãrilor teroriste si a declansãrii, la initiativa SUA, a
rãzboiului global împotriva terorismului internaţional. Una din consecinte este cã organizatiile
teroriste sunt nevoite sã-si extindã zonele de actiune, atât pentru a ataca, cât si pentru a se
ascunde, dar mai ales pentru a-si asigura singure fonduri si materiale logistice specifice, prin
activitãti criminale.
Principala diferentã dintre grupãrile teroriste si retelele crimei organizate constã, după
cum s-a subliniat deja, în faptul cã în timp ce grupãrile teroriste sunt implicate în acte violente
motivate în special politic şi religios, cele mai multe retele ale crimei organizate sunt
interesate în relatia cu puterea politicã doar de obtinerea, prin acte de coruptie, a protectiei
necesare pentru activitatea propiei organizaţii, motivatã în primul rând de obtinerea de profit 8.
Totusi, în evaluarea amenintãrilor contemporane la adresa ordinii de drept, a devenit tot mai
dificilã posibilitatea de a face distinctie între motivatiile politice si cele criminale 9. Este foarte
probabil ca în viitorul apropiat, etapa convergentei dintre crima organizatã si terorism sa fie
înlocuitã definitiv de un nou stadiu si mai periculos, acela de conlucrare dintre aceste grupuri.
Crima organizatã si terorismul, desi se aflã pe pozitii separate, distincte, având scopuri
diferite, pot coexista în acelasi plan infracţional si converge cãtre un punct central, unde o
singurã entitate manifestã simultan trãsãturi ale terorismului şi crimei organizate.
Legãturile dintre retelele crimei organizate si grupãrile teroriste, în contextul
globalizãrii, pot fi definite prin mai multe forme de manifestare:
 Alianţele, care pot include acorduri pe termen lung sau scurt si sunt de obicei
utilizate pentru a câstiga experientã sau sprijin operational (acces la rutele care faciliteazã
activitatea de contrabandã). Sunt asemãnãtoare celor din economia realã, fiind definite prin
scop, perioade si mod de finantare. Cele mai uzuale aliante se realizeazã în operatiunile de
contrabandã, cum ar fi schimbul “droguri pentru arme” sau de trafic ilegal de persoane.
Principalele neajunsuri în construcţia unor asemenea proiecte sunt legate de: suspiciunile
legate de securitate fiecãrei entitãti; posibile divergente privind prioritãtile si strategiile;
pericolul aparitiei de rivalitãti.
 Extinderea tacticilor operaţionale, care a dus la actiuni cu scop politic desfãsurate
de retelele crimei organizate si respectiv la actiuni infractionale specifice crimei organizate,
dar desfãsurate de grupãrile teroriste. Aceste preluãri reciproce de metode au totusi utilizãri de
o altã naturã si motivatie. Astfel, retelele crimei organizate apeleazã la tactici teroriste, dar nu
pentru a schimba statutul unei tãri din punct de vedere politic, ci doar pentru a-si asigura si
proteja mediul sãu operational-infractional. Este totusi o abordare atipicã si extremã si pentru
cã duce la încãlcarea uneia din regulile de bazã ale crimei organizate si anume pastrarea
anonimatului. În acest context, multe grupãri teroriste s-au implicat în desfãsurarea de
operatiuni infractionale specifice crimei organizate, pentru a-si asigura autofinantarea.
 Convergenta motivaţionalã, care se referã la acele entitãti care, prin actiunile
desfãsurate, trec de la postura initialã specificã, la capãtul celãlalt al binomului crimã
6
Hartman William J., GLOBALIZATION AND ASYMMETRICAL WARFARE, AIR COMMAND AND
STAFF COLLEGE, AIR UNIVERSITY, Maxwell Air Force Base, Alabama, aprilie 2002.
7
Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, Marea
Britanie, 2004.
8
Mora Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence
Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996.
9
Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, 2004

16
organizatã-terorism. Astfel, grupãrile criminale actioneazã din ce în ce mai mult în virtutea
unor motivatii politice, care ajung pânã la dorinta de a-si exercita influente directe asupra
mediului politic, economic si social de pe raza unui anumit teritoriu, oras sau stat, situatie
specificã organizatiilor de tip mafiot. În al doilea rând, grupãrile teroriste încep în cele din
urmã sã-si utilizeze retorica politicã drept paravan doar pentru desfãsurarea de activitãti
infractionale pentru profit, baza lor ideologicã fiind compromisã.
 Gaura Neagrã10, când convergenta dintre motivatia criminalã si cea politicã din
cadrul unei singure grupãri îi permite sã câstige controlul economic si politic asupra unui stat,
care devine astfel prizonier al infractorilor. Gaura neagrã poate contribui la aparitia unui stat
care nu are autoritate si manifestã caracteristicile specifice anarhismului, sau poate da nastere
unui stat criminal. Practic, acesta este un stat captiv. Utilizând tactici teroriste de a-si mentine
puterea si controlul asupra acestor state (sau regiuni), elitele se folosesc de pozitiile lor
oficiale pentru a se implica în activitãti ilicite profitabile în propriul beneficiu sau de pozitiile
oficiale pentru a crea regiuni sigure pentru alte organizatii criminale sau teroriste.

IV. Combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului


In Romania, prevenirea si combaterea spalarii banilor, terorismului si finantarii
terorismului se face in conformitate cu dispozitiile generale din Codul penal şi Codul de
procedura penala, precum si in conformitate cu dispozitiile speciale prevazute de:
- Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, mentionata mai
sus;
- Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, asupra careia nu
insistam, precizand doar ca, dupa 11 septembrie 2001, terorismul a devenit principalul factor
de risc la adresa securitatii si stabilitatii mondiale, loc detinut pana la aceasta data de crima
organizata transnationala;
- Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate;
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, detectarea si pedepsirea faptelor de coruptie in
Romania;
- Legea bancara nr. 58/1998;
- H.G.nr.479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a
Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
De asemenea, in lupta impotriva acestor fenomene infractionale, Romania isi
indeplineste obligatiile asumate prin ratificarea conventiilor internationale in domeniu,
exemplificand in acest sens Conventia europeana privind spalarea, cercetarea, sechestrarea si
confiscarea produselor infractiunii, incheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 si Conventia
Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitãtii transnationale organizate, adoptatã la la
New York, la 15 noiembrie 200011.
Mentionam doar cateva aspecte esentiale ale activitatii de combatere a spalarii banilor,
prevazute de Legea nr. 656/2002.

10
Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, Marea
Britanie, 2004.
11
Criminalitatea internationalã reprezintã, în lumina Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitãtii
transnationale organizate, adoptatã la la New York, la 15 noiembrie 2000, activitãtile infractionale
transnationale desfãsurate de „un grup structurat alcãtuit din trei sau mai multe persoane, care existã de
o anumitã perioadã si actioneazã în întelegere, în scopul sãvârsirii uneia sau mai multor infractiuni
prevãzute de prezenta conventie, pentru a obtine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt
avantaj material” (art.2, lit.a).
Potrivit art.3, o infractiune este de naturã transnationalã dacã:
„a) este sãvârsitã în mai mult de un stat;
b) este sãvârsitã într-un stat, dar o parte substantialã a pregãtirii, planificãrii, conducerii sale sau
a controlului sãu are loc într-un alt stat;
c) este sãvârsitã într-un stat, dar implicã un grup infractional organizat care desfãsoarã activitãti
infractionale în mai mult de un stat; sau
d) este sãvârsitã într-un stat, dar are efecte substantiale într-un alt stat”.

17
Potrivit art.3 din actul normativ precizat, de îndată ce salariatul unei persoane juridice
sau una dintre persoanele fizice cu obligatii in acest sens are suspiciuni că o operaţiune ce
urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va
informa persoana desemnată, care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi
Combatere a Spălării Banilor (alin.1).
In acelasi text de lege se precizeaza ca Banca Naţională a României, Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa de îndată Oficiul
cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr.
535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-
a dispus soluţia respectivă.
Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării
operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea
operaţiunii si suma rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care
s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tot Oficiul poate solicita Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă se consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este
suficientă, prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată
prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii.
La alin. (4) se precizeaza ca Oficiul trebuie să comunice persoanelor desemnate, în termen
de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii
acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), aceleasi personae
autorizate vor putea efectua operaţiunea.

18
Persoanele autorizate de aceasta lege12 au obligatia de a raporta Oficiului, în cel mult 24 de
ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă
reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una
sau mai multe operaţiuni legate între ele.
Aceste prevederi se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a căror
limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro.
Se exceptează de la raportarea către Oficiu următoarele categorii de operaţiuni derulate prin
trezoreria statului: eliberări de sume în numerar privind drepturi salariale, plăţile efectuate de
către instituţiile publice, încasările de impozite, taxe, contribuţii şi orice alte venituri bugetare
de la persoane fizice şi juridice, inclusiv sumele în numerar depuse de către instituţiile
publice.
GAFI a sustinut o sesiune speciala la Washington pe 29 octombrie 2001 si a decis sa-si
extinda mandatul in lupta impotriva terorismului. Grupul a adoptat 8 recomandari in vederea
stoparii organizatiilor teroriste in obtinerea si transferal fondurilor pentru activitatile lor
criminale, si anume:
- ratificarea si implementarea instrumentelor ONU in domeniu;
- incriminarea finantarii terorismului, a actelor si organizatiilor teroriste;
- blocarea si confiscarea activelor teroriste;
- raportarea tranzactiilor suspecte ca avand legatura cu terorismul;

12
Persoanele prevăzute la art. 8, alin. (1), respectiv:
“ a)băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de
credit străine;
b)instituţiile financiare, cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a
investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de servicii de investiţii financiare, fonduri de pensii şi
alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluzând creditul de consum,
creditul ipotecar, factoringul, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar,
operaţiuni de plăţi, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele
asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în
contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite,
schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata
dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni,
consultanţă acordată întreprinderilor în probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi
servicii în domeniul fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare,
administrarea de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare, precum
şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;
c)societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi
reasigurări străine;
d)agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă,
metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi similare care implică punerea
în circulaţie a valorilor;
e)auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancară;
e 1) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă
asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri
imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau
a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente
financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării
unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de
plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă
clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;
f)persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
g)oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în lei sau în valută;
h)agenţii imobiliari;
i)Trezoreria Statului şi autorităţile vamale;
j)casele de schimb valutar;
j 1) asociaţiile şi fundaţiile.
k)orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului financiar-bancar.”

19
- furnizarea de asistenta autoritatilor abilitatea cu aplicarea actelor normative referitoare la
investigarea finantarii terorismului;
- stabilirea obligatiilor de respectare a cerintelor de combatere a spalarii banilor sistemelor de
transmitere rapida a banilor;
- intarirea masurilor de identificare a clientului la transferurile prin swift interne si
internationale;
- asigurarea ca entitatile, in special organizatiile non-profit sa nu poata fi utilizate in scopul
finantarii terorismului.
Totodata, GAFI a indicat un set de practici referitoare la blocarea activelor teroriste si
combaterea abuzului sistemelor de transmitere rapida a banilor, subliniind ca fiind strict
necesare luarea urgenta a urmatoarele masuri:
- infiintarea unor autoritati centrale competente in acest domeniu si precizarea clara
a competentelor organelor judiciare;
- facilitarea cooperarii si comunicarii cu guvernele straine si institutiile
internationale;
- facilitarea comunicarii cu sectorul privat;
- asigurarea conformitatii adecvate a sectorului privat, a controlului acestuia;
- investigarea cu prioritate a acestor fenomene, colaborarea cu serviciile de
informatii si asigurarea unui feedback adecvat cu sectorul privat;
- publicarea listelor cu persoanele suspecte de terorism.
Având în vedere existenţa si gravitatea fenomenelor infractionale prezentate,
legaturile si tendintele lor, institutiile abilitate în contracararea crimei organizate vor trebui sã
coopereze cu cele specializate în antiterorism, întrucât orice retea criminalã care a fost
identificatã va trebui sã fie evaluatã si din punct de vedere al posibilitãtii ca aceasta sã fie o
structurã internã a unei grupãri teroriste13. Evolutiile dintre retelele crimei organizate
transnaţionale si grupãrile teroriste, în contextul accelerãrii procesului de globalizare,
demonstreazã faptul cã amenintãrile identificate la adresa securitãtii statelor democratice nu
trebuie privite drept fenomene de sine stãtãtoare, deoarece acestea se afla într-o continuã
schimbare si cã trãsãturile entitãtilor din afara legii, motivatiile lor si tacticile aplicate se
schimbã în timp, acomodându-se rapid la evolutiile vietii internationale în toate sferele de
activitate.

13
E. Hedeşiu, op. cit., p.196

20