UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE BIOLOGIE ȘI PEDOLOGIE

CATEDRA ȘTIINȚE ALE SOLULUI, GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE

GEOCHIMIA METALELOR GRELE

STUDENTĂ ÎN AN II MASTER: CHIȘLARI ECATERINA

Îndrumător ştiinţific: Prof. Dr. Stasiev Grigore

CHIȘINĂU 2011

CUPRINS

ÎNTRODUCERE........................................................................................................................3 I. II. METALE GENERALITATI..................................................................................4 DISTRIBUTIA GEOCHIMICA A METALELOR GRELE AER......5 ARSEN.........................................................................................................................5 CADMIU......................................................................................................................7 COBALT......................................................................................................................8 CROM........................................................................................................................10 CUPRU......................................................................................................................12 FIER...........................................................................................................................14 MANGAN..................................................................................................................18 MERCUR...................................................................................................................20 NICHEL.....................................................................................................................21 PLUMB......................................................................................................................23 ZINC..........................................................................................................................24 III. EFECTELE METALELOR GRELE ASUPRA MEDIULUI .........................................26 CONCLUZII............................................................................................................................29 BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................30 IN SOLURI, APE, GRELE-

2

INTRODUCERE Termenul de metale grele se referă la orice element chimic metalic, care are o densitate relativ mare și este toxic sau otrăvitor în concentraţii scăzute. Exemple de metale grele includ mercur (Hg), cadmiu (Cd), arseniul (As), crom (Cr), taliului (TL), şi plumb (Pb). Proprietatea metalelor grele de a se acumula în organismele vegetale şi animale, inclusiv în cel uman, ca şi patologia pe care o determină justifică interesul care se acordă acestor poluanţi. Dacă nu sunt atent monitorizate, plumbul şi alte metale grele din soluri, aer şi ape pot pune în real pericol mediul ambiant şi mai ales sănătatea umană. Principalalele surse din care provin metalele grele în atmosferă sunt: industria metalelor neferoase, arderea combustibilului fosil şi traficul rutier. În aer, metalele grele se găsesc sub formă de praf aflat în suspensie şi praf sedimentat. Metalele grele se întâlnesc în mediul ambiant în mod natural sau supraadăugat din surse artificiale – care derivă în principal din următoarele activităţi: termocentrale şi alte instalaţii de ardere a combustibililor solizi şi lichizi, circulaţia rutieră prin gazele de eşapament, prin evaporarea benzinei sau ca urmare a manipulării improprii. La nivelul întregii ţări, poluarea chimică a solului afectează circa 0,9 milioane ha, din care poluarea excesivă circa 0,2 milioane ha; poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) şi prin precipitaţii acide datorate SO 2 are efecte agresive deosebit de puternice asupra solului şi a fost identificată în special în zonele Baia Mare, Zlatna sau Copşa Mică. Ca atare, este foarte utilă cunoaşterea conţinutului metalelor grele din solurile urbane pentru a stabili cu precizie gradul de poluare a unei suprafeţe anume şi eventualele măsuri care se pot lua în vederea diminuării efectelor poluării sau reabilitării zonelor afectate

3

ţevi de plumb). Ele nu pot fi descompuse sau distruse. deoarece ele tind să se bioacumuleze. Cu toate acestea. de exemplu. unele metale grele (ex.I. seleniu. zinc) sunt vitale în menţinerea metabolismului corpului uman. Metale grele pot fi introduse in apa de deşeuri industriale şi de consum. în organismele biologice. râuri şi a apelor subterane. cadmiu si mercur. Bioacumularea înseamnă creşterea în timp. sau asimilarea prin intermediul lanţului trofic. odată cu mâncarea. concentraţii ridicate in aerul în apropierea surselor de emisie. Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind să se bioacumuleze. METALE GRELE –GENERALITĂȚI Metalele grele sunt compuşi naturali ai scoarţei terestre. Metale grele sunt periculoase. de exemplu. Cu toate acestea. prin intermediul apei de băut contaminate (ex. Ca şi elemente esenţiale. apa potabilă şi aerul. Compuşii se acumulează în organismele vii atunci când sunt asimilate şi stocate cu o viteză mai mare decât sunt distruşi (metabolizaţi) sau eliminaţi. cupru. sau chiar de la ploi acide si mai apoi eliberarea de metale grele în fluxuri. Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta. lacuri. 4 . de la apă potabilă-contaminare (de exemplu. Ajung în corpul nostru într-o cantitate foarte mică. tevi). niveluri ridicate în concentraţia aerului din jurul surselor emiţătoare. Cei mai poluanti dintre metalele grele sunt: plumb. otrăvirea hranei cu metale grele este foarte rară şi în majoritatea cazurilor are loc numai după poluarea mediului. Otrăvirea cu metale grele poate rezulta. a concentraţiei substanţei într-o cantitate comparativă cu concentraţia substanţei in mediu. în concentraţii mari ele pot fi toxice. prin aportul lor în lanţul alimentar.

APE. H. primeau un luciu alb. Vaporii de arsen au o culoare galbenã. argintii. Se spune că Papa Pius al III-lea şi Clement al XIV-lea au fost otrăviţi cu "aqua Toffana di Napoli" preparată din arseniu. se pare că a fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus. Încălzit în absenţa aerului. Dintre aceştia. stabil în stare solidă la orice temperaturã şi arsenul galben.II. Date certe despre propagarea arseniului metalic provin de la Lèmery. sublimează la 633°C. era atribuit în antichitate unor sulfuri de arsen şi acidului arsenicos. DISTRIBUTIA GEOCHIMICA A METALELOR GRELE IN SOLURI. care. la presiune normală. As4 disociază în As2. Pentru prima dată. tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin şi săpun moale. Era anul 1909 când P. Ca element. Alchimiştii foloseau arseniul pentru albirea metalelor colorate ca fierul şi cuprul. amintim: J. alchimiştii au descoperit şi proprietăţile biomedicale. Ehrlich descoperă salvarsanul şi prorietatea lui de a vindeca sifilisul. şi apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. uşor casabile. la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului trecut. de la alchimiştii secolelor următoare. din auri-pigment şi săpun. instabil. Liebig (1842). Peste 1325°C. Platon şi Strabon amintesc de existenţa şi exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium – provincia Pont. care au făcut multe victime de-a lungul anilor.el se afla in grupa a V-A principala(15) si perioada a 4-a. Numele grec "arsenicon" . în anul 1250. în 1675. iar peste 1700°C în atomi. Din arseniul alb s-au preparat puternice otrăvuri. Scroeder (1694). Arsenul cenuşiu sau metalic formeazã cristale hexagonale. AER ARSENIUL(Z=33) Arsenul este un element chimic semi-metalic. Alotropie Arsenul pezintă două forme alotropice: arsenul cenuşiu sau metalic. s-a descoperit şi efectul benefic al arseniului. ca şi P4. Elena prin adaos regulat de arseniu în hrană de către un trimis al regelui Ludovic al XVII-lea. CS2 sau alte tipuri de solvenţi. Acestea. sunt foarte toxici şi alcãtuiti din molecule tetratomice As4. frecate cu arseniu. care fac studii sistematice asupra obţinerii şi proprietăţilor acestui element. Brandt (1733) şi J. miros de usturoi. iar despre Napoleon Bonaparte că ar fi fost asasinat pe insula Sf. cu structură tetraedrică. Mult mai târziu. iar sub presiune de 76 atm. 5 . insolubile în apă. În paralel cu descoperirea proprietăţilor fizico-chimice ale arseniului. lucioase. se topeşte la 817°C.

dar toate se pot obţine şi prin aluminotermie sau prin reducerea trioxidului de arsen şi a clorurii metalului cu hipofosfit de sodiu (NaH2PO2). GeAs2) şi din grupa a III-a pricipală (AlAs. similare siliciului şi germaniului. acesta poate forma ioni +/-3. Structura elctronică s2p3 a stratului de valenţă dictează comportamentul chimic al arsenului. Arsenul intră în structura unor minerale şi alături de sulf ca în cazul mispichelului FeAsS. Conform acestei structuri. transformându-se ireversibil în arseniul cenuşiu. arseniul metalic acţionează ca un reducător. PtAs2). aducându-le în stare elementară. crescând valoarea economică a diferitelor tipuri de 6 . Arseniul este folosit cu mare succes şi în electronicã. datorită proprietăţilor semiconductoare şi fotoconductoare.iar FeS2 are reţeaua ortorombică a marcasitei FeS2. În schimb. Se cunosc compuşi ai arseniului şi cu unele elemente din grupa a IV-a (SiAs. ce împrumută structura spaţială a sulfurilor: arseniura de Ni este similară cu FeS. puţin stabil. PtAs2. Utilizare şi importanţă Arsenul folosit ca element de aliere măreşte duritatea aliajelor. întrucât în seria electrochimică se situeazã între acesta şi cupru şi are potenţial normal pozitiv. prin trecerea topiturii sau vaporilor de arsen peste metale. în aer lichid. Cu carbonul şi cu borul nu se combină. Faţă de sărurile aurului. FeS2. SiAs2. d=1. Au2As. În pirotehnie. Aceasta se mai foloseşte în tăbăcărie. pentru ca în faza a doua a reacţiei să formeze arseniuri (Cu2As. Este suficient ca în aur. GaAs). argint şi metalele platinice sã se găsească arsen în proporţie de 1 la 1000 pentru ca acestea să-şi piardă complet maleabilitatea şi să devină casante. a vaporilor. cuprului şi platinei. Adăugat în cupru în proporţie de 0. a cãrui toxicitate pentru organismele vii este bine cunoscută. Trisulfura de arsen este pigmentul vopselei de ulei numite galben regal. Proprietăţi chimice Arseniul formează cu metalele alcaline şi alcalino-pământoase arseniuri ionice şi nu reacţioneazã deloc cu hidrogenul. pentru ignifugarea lemnului. +5 dar şi alti ioni cu stări de oxidare intermediară în unele cazuri.97. O soluţie benzenică a arsenatului de plumb a fost prima substanţă chimică utilizată în terapia cancerului. Plumbul folosit la alicele de vânătoare conţine pânã la 2% As. a cobaltinei CoAsS etc.Arsenul galben se obţine prin condensarea bruscă. de regulã arsenul se obţine ca subprodus. elemente puternic electropozitive. este solubil în sulfură de carbon (CS2). dar datoritã rămânerii acestora în natură. Cu metalele grele şi din grupele secundare. se foloseşte pentru producerea focurilor albe (cel indian). formând arseniuri. Nici un zăcământ de minereuri metalice nu a fost sau nu este exploatat exclusiv pentru arsen. arsenul se transformă în trioxid de arsen. cu metalele alcalino-pământoase şi alcaline.25%. îi ridică temperatura de înmuiere şi îi măreşte rezistenţa anticorozivă. arsenul reacţionează cu uşurinţă. arsenul formează combinaţii intermetalice. Arseniurile se pot obţine prin topirea componenţilor. GeAs.

Ungaria. Cehia. 2001).70 mg·kg-1.145 mg·kg-1 (Salminen et al. Suedia –conţinutul mediu de Cd a fost 0. Conţinuturile de Cd în solurile din Anglia şi Ţara Galilor sunt situate de la <0. Germania. Nivelul procentual al încărcăturii de Cd din mâlul apelor uzate reprezintă o problemă în ceea ce priveşte evacuarea sa şi limitarea sau prevenirea aplicării mâlurilor pe terenuri ca fertilitatori. acesta are o corelaţie bună cu Zn. baterii. particulele de sol purtate de vânt şi arderea pădurilor. 1997a). Belgia.9 mg·kg-1 (McGrath şi Loveland. Irlanda. De altfel. Slovenia. Cd pătrunde din erupţiile vulcanice. Cadmiul ajunge în mediu pe trei căi importante: rafinarea şi folosirea Cd. Polonia.11 mg·kg-1 (Lăcătuşu şi colab. Cadmiul se găseşte în aceeaşi grupă a sistemului periodic (II) cu elementele Zn şi Hg şi ca urmare are multe proprietăţi comune cu acestea. Sb. Conţinutul de Cd din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. CADMIU (Z=48) Cadmiul are o abundenţă foarte scăzută în crusta terestră.01 şi 2.mineralizaţi în care se găseşte. Spania. Danemarca. evaluată după valoarea mediei geometrice a 1112 probe analizate. iar valoare a coeficientului global de abundenţă geochimică a elementului în sol este de 2.48 mg·kg-1 (Lăcătuşu.Finlanda. În atmosferă. S-a estimat că activitatea antropogenă este răspunzătoare pentru un aport de Cd în atmosferă de 3 până la 10 ori mai mult decât din surse naturale. Lituania. Portugalia. În partea superficială a solului. 2008. furnizând un mecanism pentru intrarea sa în ciclul hidrologic via depunere atmosferică pe direcţia 7 . estimată la doar 80 ng·g-1 (Rudnick şi Gao. Norvegia. Solubilizarea deşeurilor din aceste procese poate avea un impact negativ asupra chimiei apelor de suprafaţă. Croaţia. 2004). prelucrare după datele din Kabata şi Pendias. este de 1.2 până la 40. Are o comportare geochimică puternic calcofilă.. o mare parte fiind datorată prelucrării minereurilor de sulfuri. Mn. Grecia. Pb. fapt ce a condus mai departe la scăderea cererii sale pe piaţa mondială. Abundenţa Cd în orizontul A al solurilor României. este cuprins între 0. topirea minereurilor de Cu şi Ni şi prin arderea combustibililor fosili. Y şi Ho şi o corelaţie slabă cu Co.1992). Slovacia. 2005).3 mg·kg-1. toxicitatea sa mare a condus în nenumărate situaţii la necesitatea folosirii de înlocuitori. Cu. Cadmiul tinde să se volatilizeze la temperaturi ridicate. 2005). vopsele. cerneluri şi mase plastice. Albania. cu o valoare medie de 0. Estonia.. de mare importanţă sunt: acoperirile galvanizate. 1992).. Dintre acestea. Elveţia. Olanda. aflate în regim cvasi natural. Marea Britanie. Pentru 840 de probe recoltate din solurile de suprafaţă cu ocazia realizării Atlasului Geochimical Europei –la care au participat Austria. Hg şi cea mai mare parte a REEs (Salminen et al. Italia. Letonia. Conţinutul mediu de Cd din sol raportat de Fiedler şi Rössler (1988) este de 0. Cadmiul este intens utilizat în procese industriale. Franţa.31 (Lăcătuşu şi Ghelase. Te.

În România. de sesquioxizi sau prezenţi înstructura cristalină a mineralelor argiloase sau a altor minerale din sol. iar valoarea pragului de intervenţie pentru acelaşi tip de folosinţă este de 5 mg. Cadmiul acţionează ca o otravă cumulativă. careeste mai abundentă în partea superficială a solului. adsorbiţi la suprafaţa particulelor coloidale. chimice şi alte industrii. Pragul de alertă pentru terenurile sensibile este de 3mg·kg-1 iar pentru terenurile mai puţin sensibile de 5 mg·kg-1. de particulele de sol cu dimensiuni mari şi de capacitateade retenţie a solului. iar Cd mobil. 1980). legaţi de materia organică. fiind considerat ca o substanţă periculoasă pentru sănătatea umană (Irwin et al. În soluri. care sunt situate în jurul marilor unităţi industriale cu profil de metalurgie neferoasă sau de industrie chimica anorganică. 1997). acţiunea lor fiind foarte asemănătoare cu cea a ionilor de Hg. Limita maximă admisă pentru conţinutul total de Cd din sol este de 3 mg·kg-1 (Kloke. Utilizarea crescută a Zn în fertilizatori poate conduce la contaminări cu Cd. În ce priveşte pragul de intervenţie. conţinutul scăzut de materie organică. Cadmiul nu are o funcţie biologică esenţială. Fertilizatorii cu fosfaţi conţin între 5 şi 100 mg·kg-1Cd. în regiuni industriale. Toţi compuşii de Cd sunt potenţial nocivi sau toxici pentru om. În orizontul superior al solurilor din ţara noastră. solubil în soluţia de CH3COONH4EDTA la pH 7. a izolat pentru prima oară acest metal.. limita maximă admisă pentru conţinutul total de Cd din sol este de 1 mg·kg-1. Numele acestui metal poate fi pus în relaţie cu sensul cuvântului kobalt în limba germană şi anume spirit 8 . Pădurilor şi Protecţiei Mediului. iar până la 300 mg· kg-1Cd poate fi prezent în mâlul apelor uzate. de floră şi faună.756/1997 emis de Ministerul Apelor.acesta este de 5 mg·kg-1 pentru terenurile sensibile şi 10 mg·kg-1 pentru terenurile mai puţin sensibile. Cu toate acestea.. cadmiul se află în diferiţi compuşi sub formă de ioni (Cd2+). ajunge până la 5-8 mg·kg-1 (Lăcatuşu et al.0. conţinutul total de Cd poate ajunge la valori de până la 10-20mg·kg-1. Această îmbogăţire a Cd în sol are câteva cauze posibile: (1) poluarea antropogenă datorată industriei miniere. (2) fertilizatorii utilizaţi în agricultură. Ionii de Cd sunt foarte toxici.predominantă a vântului.egală cu valoarea pragului de alertă pentru o folosinţă sensibilă a solului. (3) mişcarea ascendentă posibilă în soluri datorită reprecipitării repetate. COBALT (Z=27) În 1730 chimistul suedez George Brandt.şi (4) asocierea cu materia organică.kg-1. el a fost detectat în numeroase specii.1997). Mobilitatea Cd în soluri şi potenţiala sa acumulare în organisme sunt amplificate de pH-ul scăzut. de uscat şi acvatice. prezenţi în soluţia solului. conform Ordinului nr.

78 mg·kg (Salminen et al. iar conţinutul de Co accesibil.. cu o valoare medie de 6. Conţinutul mediu de Co din sol raportat de Fiedler şi Rössler (1988) este de 5. 2001). oscilează între 0. 1992).6 mg·kg. -1 Conţinutul total de Co din orizontul superior al solurilor din România este cuprins între 0. Cu. V. Conţinutul de Co din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. Datorită proprietăţilor feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneţilor. solubil în soluţia de -1 -1 HNO3 1N.. limita maximă admisă pentru conţinutul total de Co din sol 9 . acesta are ocorelaţie puternică cu Ni.2322 mg·kg (McGrath şi Loveland.1 şi 6. valorile celor două tipuri de praguri. Ga. Te. conţinutul mediu de Co a fost 7.3 mg·kg . oxizii cobaltului sint folositi la obtinerea unor emailuri albastre (albastru-cobalt) pentru ceramice. 2003). Cobaltul ca şi aluminiul nu reacţionează cu acidul azotic.. ape. In. 1988).2 şi 20 mg·kg . În solurile formate pe roci serpentinice din Noua -1 Zeelandă conţinutul de Co din sol poate ajunge până la 520 mg·kg (Lyon şi colab. în cantităţi reduse (urme). 2005).28 (Lăcătuşu şi Ghelase. 1 2008. 756/1997 emis de Ministerul -1 Apelor. 1980). conform Ordinului nr. În cazul solurilor 1 cu o folosinţă mai puţin sensibilă. cu o valoare medie de 9. Reacţie imposibilă Co+HNO3→nu reacţionează Cobaltul face parte din grupa VIIIa sistemului periodic al elementelor şi este clasificat ca metal tranziţional.Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Pentru -1 843 de probe recoltate din solurile de suprafaţă cu ocazia realizării Atlasului Geochimic al Europei. este cuprins între 0.. în timp ce valoarea pragului de intervenţie pentru acelaşi tip de folosinţă este de 50 mg·kg .1.6 µg ·g (Rudnick şi Gao. Ti 2+ şi Mn şi ocorelaţie bună cu Al.(Kloke. respectiv 250 mg·kg . aflate în regim cvasi natural. 2005). Sc..rău. soluri. prelucrare după datele din Kabata Pendias şi Pendias. Cr. în roci.(Lăcătuşu. -1 Limita maximă admisă pentru conţinutul total de Co din sol este de 50 mg. Izotopul radioactiv( Co60) este utilizat la radioterapia cu raze gamma( gammaterapie). dar are şi tendinţe calcofile. Tot oxizii se folosesc la colorarea sticlei in albastru. Cobaltul formează relativ -1 puţine minerale proprii. Nb.kg. O curiozitate este ca sarurile higroscopice ( exemplu CoCl2) sunt albastre in stare anhidra si de culoare roz in stare hidratata. Este cunoscut ca element siderofil. fiind obţinut ca subprodus din prelucrarea minereurilor de Cu şi Ni.Zn şi cea mai mare parte a REEs (Salminen et al.0 mg·kg (Davidescu şi colab. 1 iar valoarea pragului de alertă pentru o folosinţă sensibilă a solului este de 30 mg·kg . Este prezent în mod natural. 1992). sunt de 100. In solurile din Anglia şi Ţara Galilor au fost raportate conţinuturi de Co între limitele de 0.1970). plante şi animale sub formă de ion Co . În partea superficială a solului. Fe. În România.0 mg·kg . de alertă şi de intervenţie.1 şi 116 mg·kg-1. iar valoarea coeficientului global de -1 abundenţă geochimică a elementului în sol este de 0. Abundenţa sa încrusta terestră a fost evaluată la 26.

Pragul de alertă pentru terenurile sensibile este de 30 mg·kg iar pentru terenurile 1 -1 mai puţin sensibile de 100 mg·kg . Răspândire Cromul este un metal destul de răspândit în scoarţa pământului dar numai sub formă de combinaţii chimice. legaţi de materia organică.033%. 50% din producţie se obţine în Africa de Sud. Sursele antropogene de Co includ: arderea cărbunelui. În ceea ce priveşte pragul de intervenţie. 10 . Fe şi Ag (Reimann and de Caritat. cobaltul se 2+ află în diferiţi compuşi sub formă de ioni (Co ).În concentraţii reduse Co este un element esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea unor animale.7 %) şi Finlanda (3 %). Cromul a fost descoperit în anul 1797 de chimistul francez Nicolas Louis Vauquelin. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul. în stare compactă prezintă o rezistenţă deosebită faţă de oxigen şi agenţii atmosferici chiar şi la temperaturi ridicate. acesta este de 50 mg·kg -1 1 -1 - pentru terenurile sensibile şi 250 mg·kg pentru terenurile mai puţin sensibile. în general.adsorbiţi la suprafaţa particulelor coloidale.datorită prezenţei microelementului în compoziţia vitaminei B12 şi a coenzimelor legate de aceasta. Face parte din categoria metalelor puţin reactive. Mobilitatea sa geochimică în soluri este controlată în principal de adsorbţia şi coprecipitarea cu oxizii de Mn şi Fe. fertilizatori.. Co este introdus prin erupţii vulcanice. 1981). 15 milioane tone de cromit (anul 2000).În soluri. Problemele de poluare cu Co a mediului sunt. deşi. alterarea rocilor şi minereurilor. dar şi prin arderea combustibililor fosili sau prin activităţile industriale de prelucrare a minereurilor cu conţinut de Co. metalul se obţine printr-o reacţie de reducere (redox) din cromit cu ajutorul aluminiului sau siliciului: 4 FeCr2O4 + 8 Na2CO3 + 7 O2 → 8 Na2CrO4 + 2 Fe2O3 + 8 CO2 Na2Cr2O7 x 2 H2O + 2 C → Cr2O3 + Na2CO3 + 2 H2O + CO Cr2O3 + 2 Al → Al2O3 + 2 Cr Din cantitatea exploatată pe glob de cca. Zimbabwe (3. anomaliile antropogene asociate canalizării au fost rareori înregistrate.1 % .2 %. extracţia şi procesarea Pb.este de15 mg·kg. India cu 12. 1998). oţelurile speciale. de sesquioxizi sau prezenţi în structura cristalină a mineralelor argiloase sau a altor minerale din sol. în afara acestor cazuri izolate. CROM (Z=24) Cromul face parte din grupa VIa sistemului periodic al elementelor. În mediu. mai puţin semnificative decât cele asociate altor metale grele (Cole and Carson. În metalurgia cromului se disting două etape mai importante şi anume: fabricarea oxidului de crom şi obţinerea cromului metalic. cromit ( FeCr2)O4) cu un conţinut în crom de 0. prezenţi în soluţia solului. urmat de Kazahstan cu 15.

alterarea supergenă. Cromaţii (CrO42−) respectiv bicromatul Cr2O72.+ 2H+ ↔ Cr2O72− + H2O Utilizare Încă din veacul trecut s-a observat că adausurile de crom în oţel contribuie la creşterea caracteristicilor mecanice precum şi a rezistenţei la coroziune ale acestuia. în prezent se poate spune că cromul constituie principalul element de aliere al oţelurilor. influenţa favorabilă pe care o exercita cromul asupra oţelului nu a fost exploatată decât foarte puţin până în anii care au precedat primul razboi mondial. După gradul de oxidare se poate distinge Cr+2. tananţi.folosirea în amestec ca aliaj ca anticorosiv la piese metalice care sunt supuse la temperaturi ridicate. petrolului şi cărbunelui. Sursele de poluare a mediului ale aceluiaşi element sunt: pulberea geogenică.folosirea cromitului la producerea şi arderea cărămizilor . respectiv oţelul. In soluţie apoasă acidă se colorează în galben şi acceptă ionii de H+. stratul de crom având o grosime de 1000 μm (utilizat în fabricarea motoarelor) . 2CrO42. utilizările Cr sunt: în oţeluri inoxidabile. industria chimică.utilizarea în calitate de catalizator. topitoriile de Cu. Sunt mai multe procedee de a acoperi aliajele fierului. catalizatori. coloranţi. fiind toxici şi cancerigeni. cărămizi refractare. 11 . pigmenţi. cu un strat de crom prin galvanizare.3—4%) posedă o duritate ridicată şi o bună rezistenţă de rupere la tracţiune.cromarea decorativă stratul de crom având o grosime de < 1 μm (cu rol anticoroziv) .. . dacă se schimbă pH-ul soluţiei în alcalin soluţia devine portocalie.sunt folosiţi ca oxidanţi energici.folosirea cromaţilor ca pigment în fabricarea coloranţilor. Cr+3 şi Cr+6. pentru accelerarea unor reacţii chimice . oţelăriile. în forma nativă fiind uşor de prelucrat. de culoare albă argintie.utilizare în colorarea verzuie a sticlei . Oţelurile cu conţinuturi mai scăzute de crom (0. rezistent la coroziune. cel mai stabil fiind Cr+3. Cromul şi derivaţii sunt utilizaţi în: .Cromul este un metal dur. incinerarea deşeurilor şi unii fertilizatori cu fosfor. benzi magnetice. numeroase aliaje. arderea gazului natural.utilizarea în laboratoare a bicromatului de potasiu ca detergent Cromul este considerat ca fiind unul dintre cele mai nocive metale grele pentru sănătatea umană (Irwin et al. electrometalurgia. sau la producerea benzilor magnetice de înregistrare acustică . placare cu Cr. 1997). impregnarea lemnului. După Reimann şi de Caritat (1998). Dar.cromarea dură. mâlul apelor uzate.

Daca cuprul se găseşte în stare liberă. Are o afinitate geochimică calcofilă. Cuprul. TiO2 şi unele REE uşoare. sau folie de cupru (simplu strat) sau două (dublu strat) se foloseşte ca PCB. a ustensilelor şi a unor obiecte ornamentale. În partea superficială asolului. fiind relativ greu. În materialele solide din mediul superficial are o mobilitate redusă. Corelaţii de acelaşi tip cu MnO şi Co indică o coprecipitare cu (hidro)oxizii în materialul solului. Ni etc. Ag. 2003). În mediul superficial majoritatea Cr provine din emisiile industriale şi domestice. Cr are o corelaţie bună numai cu Cu şi o corelaţie puternică cu Ni (0. În mediul acvatic este prezent ca ion Cr dar şi ca specii anionice CrO4 şi Cr2O7 . a materialelor pentru acoperişuri. însă numai la soluri formate pe roci bazice (Lăcătuşu. este folosit la fabricarea conductelor de gaz şi apa. proprietate care determină asocierea sa. Zn. În natură Cr nu apare liber. se utilizeaza la boilere şi alte dispozitive ce implică transferul de caldură. În partea superficială a solului. Cr. deoarece cantităţi mici din el apar în unele locuri în stare liberă.Este cunoscut ca având afinitate geochimică litofilă. în unele minerale şi minereuri. o corelaţie bună există cu Al2O3. Ga. între 1. S-au întâlnit şi valori mult mai mari. 12 . însă formează minerale proprii ( cromit) sau substituie ionic alte elemente în reţelele cristalineale unor minerale. Deşi are această abundenţă scăzută. cu alte metale grele. până la 1000 sau peste această valoare. cupritul (oxidul cupros) şi malachitul si azuritul (ambele forme ale carbonatului bazic de cupru). 2003). formează o gamă relativ largă de minerale (sulfuri. Abundenţa estimată şi recomandată pentru crusta terestră este de 27 µ g·g-1 (Rudnick şi Gao. Mo. cum ar fi: Pb. Te. este cuprins. Cuprul.Hr. foarte bun conducător de electricitate şi căldură. cu o valoare medie de 63 mg.Conţinutul de Cr din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. A fost unul din primele metale folosite. care are o puritate de peste 99%. 2000). în mod obişnuit. aceste ultime două forme fiind produse prin 3+ 22- activităţi antropogene. Mn.4 şi 500 mg·kg -1. Cuprul este un metal de culoare roşcată. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru). CUPRUL (Z=29) Elementul Cu face parte din grupa IBa sistemului periodic al elementelor şi este un metal tranziţional. 2008. prelucrare după datele din Kabata-Pendias şi Pendias. Deoarece cuprul este un bun conducător de caldură. arheologii descoperind obiecte din acest metal datând din 8700 î. Zn. aflate în regim cvasi natural.83). In. calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru). se depune pe fund. Metoda folosită pentru extracţia de cupru depinde natura minereului. Ni. el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăţi mici şi amestecarea sa cu apa. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri. Abundenţa estimată pentru crusta terestră este de 135 µg·g-1 (Rudnick şi Gao.kg-1.

Egală cu valoarea pragului de alertă pentru o folosinţă sensibilă a solului. în mod obişnuit. aflate în regim cvasi natural. în special în solurile din jurul unităţilor de prelucrarea minereurilor neferoase. iar valoarea pragului de intervenţie pentru acelaşi tip de folosinţă este de 200 mg·kg-1. 2+ +3 Conţinutul de Cu din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. 1979).0 (Rose et al. Cantităţi minore din acest element sunt necesare şi în dieta umană şi animală (Irwin et al. iar valoarea coeficientului globalde abundenţă geochimică a elementului în sol este de 0. industria electrică. 1992). În solurile urbane din Varşovia. 2005). industria maselor plastice. limita maximă admisă pentru conţinutul total de Cu din sol este de 20 mg·kg-1. de alertă şi de intervenţie.2 la1508 mg/kg (McGrath şi Loveland.. În ceea ce priveşte pragul de intervenţie.. agricultura. 1 În arealele contaminate şi poluate.. prezent în soluri şi ape. 2000). dar şi din activităţi domestice. 1997).. 756/1997 emis de Ministerul Apelor. Lis (1992) a determinat conţinuturi de Cu cuprinse între 1 şi 560 mg/kg. 2008. fiind controlată de adsorbţia pe oxizii de Fe şi Mn. toxic pentru animale şi om.4mg/kg. generează importante surse naturale pentru Cu. Cuprul poate fi şi un element poluant.). conţinutul mediu de Cu a fost 13 mg/kg (Salminen et al. Limita maximă admisă pentru conţinutul total de Cu din sol este de 100 mg/kg (Kloke.. acesta este de 200 mg·kg-1 pentru terenurile sensibile şi 500 mg·kg-1 pentru terenurile mai puţin sensibile. 1992).carbonaţi etc. Sursele antropogene de Cu includ: extracţia şi prelucrarea Cu. 1979).Cuprul este unul dintre microelementele necesare nutriţiei plantelor. care. Pentru 840 de probe recoltate din solurile de suprafaţă cu ocazia realizării Atlasului Geochimic al Europei. pe când conţinuturile mai ridicate pot fi toxice (Rose et al. sunt de 250. Pragul de alertă pentru terenurile sensibile este de 100 mg·kg-1 iar pentru terenurile mai puţin sensibile de 250 mg·kg-1. În cazul solurilor cu o folosinţă mai puţin sensibilă valorile celor două tipuri de praguri. Cu(OH)02 etc.36 (Lăcătuşu şi Ghelase. cu o valoare medie de 22. Sursele antropogene pentru Cu din mediu sunt reprezentate în principal de exploatarea şi prelucrarea minereurilor de Cu. între 1 şi 300 mg·kg. prin alterare superficială. s-au determinat concentraţii de peste 2000 sau chiar 3000mg/kg (Lăcătuşu. Mobilitatea geochimică a Cu este intermediară. cu un conţinut ridicat de Cu. mâlul 13 . prelucrare după datele din Kabata Pendias şi Pendias. CuHCO . este cuprins. În România. 1980). de la 1. Pădurilorşi Protecţiei Mediului. Conţinutul mediu de Cu din sol raportat de Fiedler şi Rössler (1988) este de 30 mg/kg. de prezenţa materiei organice şi de precipitarea prin hidroliză la pH>5. În solurile din Anglia şi Ţara Galilor au fost determinate cantităţi diferite de Cu. conţinuturile mai mici de10 µg·g-1 din soluri determină apariţia simptomului carenţial în vegetaţie. conform Ordinului nr. În mediul acvatic şi în soluţiile din soluri este prezent subformele: Cu . respectiv 500mg/kg.

Ti. Compuşii de cupru sunt utilizaţi pe scară largă în agricultură şi sunt o posibilă sursă a anomaliilor asociate canalizării. este de 6. însă în stare pură se găseşte doar accidental (în meteoriţi). 54 Fe (5. o corelaţie bună cu Nb. Cu. verificând statistic relaţia geochimică inversă existentă între Fe2O3 şi SiO2. Ni şi Te şi o corelaţie negativă cu SiO2 (-0. Sub formă de diverse combinaţii. Are o comportare geochimică siderofilă. Mn. Fierul este un metal de culoare gri-argintie. În unele condiţii atât suspensiile coloidale de oxizi hidrataţi de Fe. FIER (Z=26) Elementul Fe face parte din grupa VIIIB a sistemului periodic al elementelor. Formarea oxihidroxizilor de Fe este importantă. pe care le antrenează prin coprecipitare (Ni. el formează 5% din scoarţa terestră. prin controlul pe care îl exercită asupra unor metale grele. În ordinea abundenţei relative. cu un punct de topire ridicat (1538°C) şi o largă răspândire în natură.apelor uzate (ferme de porci) şi oţelăriile. Pb etc. În mediul acvatic este prezent sub forma speciilor ionice: Fe2+şi Fe3+. fierul ocupă primul loc pe Pământ. se cunosc alţi 10 izotopi 60 sintetici ai fierului.71% (Rudnick şi Gao. fierul este al zecelea element în univers şi al 4-lea pe Pământ (al doilea metal.7 %). In. Cu. pentru soluri şi ape.8 %). Al. În prezent se consideră că 80% din nucleul interior al Pământului este format din fier. Zn şi unele dintre REE. 57 Fe (2. şi deci cel mai greu element a cărui formare nu necesită un eveniment cataclismic de tipul unei supernove. iar cea de a doua foarte scăzută. Abundenţa crustală estimată pentru Fe.. cât şi complecşi organici cu Fe pot fi stabili (Rose et al. după aluminiu).50). pe seama Cu din soluţiile folosite în viticultură. un 14 . există o corelaţie puternică cu Co. Ca masă însă. Izotopi Fierul prezintă patru izotopi naturali. exprimatăca FeOT. sub formă de combinaţii chimice. Se presupune de asemenea că planeta Marte îşi datorează culoarea roşiatică unui sol bogat în oxid de fier. 2003). Ga.În partea superficială a solului.3 %). Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă mai mare de 5 mase solare). De asemenea.2 %) şi 58Fe (0. deoarece la pH>3 Fe 3+ precipită ca oxihidroxizi de Fe. S-a demonstrat (prin corelaţia existentă între abundenţa izotopului Ni. prima formă având o mobilitate moderată. Fierul se găseşte în sol sub formă de oxizi amfoteri sau de hidroxizi.). Co. 1979). Răspândire în natură Ca abundenţă. aceştia sunt: 56 Fe(91. Conţinuturile ridicate de carbonaţi şi valorile pH-ului ar fi putut să favorize formarea unor cantităţi mici de azurit şi malachit. fiind un metal tranziţional.

obţinut prin oxidarea fierului în condiţiile existenţei unui surplus de oxigen.III).şi temperatura de topire. În funcţie de temperatură şi de conţinutul de carbon. numit şi hematit. 1811 K (1538oC). şi abundenţele izotopilor stabili ai fierului în unii meteoriţi) că 60Fe a existat în stare naturală în perioada de formare a sistemului solar. numit şi magnetit. Oxidul feros. este acceptată astăzi existenţa a 3 stări alotropice ale fierului solid: Fierul α are o structură cristalină cubică cu volum centrat şi este stabil de la temperatura ambiantă până la temperatura de 1185 K (912oC). soluţiile solide sunt ferita. La nivel mondial nu s-a ajuns încă la un acord complet în privinţa poziţiei exacte a diferitelor puncte caracteristice ale fierului (şi nici a punctelor caracteristice din diagrama de echilibru fiercarbon). Fenomenul de oxidare a fierului se mai numeşte ruginire. Fe2O3 (III). Fierul γ are o structură cristalină cubică cu feţe centrate şi este stabil între 1185 K (912oC) şi 1667 K (1394oC). Fe3O4 (II. Între temperatura ambiantă şi temperatura de 1043 K (770oC) (punctul Curie). Oxidul feric este opac la radiaţii ultraviolete şi infraroşii. Ulterior s-a renunţat la această denumire întrucât între fierul α şi fierul β nu există alte diferenţe. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560oC) şi este de culoare neagră. iar peste 1043 K devine paramagnetic. 15 . porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu până la distrugerea lor completă. Din această cauză. iniţial formei structurale de fier existente între 1043 K şi 1185 K i s-a dat denumirea de fier β. Combinaţii chimice Fierul formează cu oxigenul combinaţii bivalente şi trivalente. Oxidul feric. Deşi aceşti oxizi formează straturi protectoare la suprafaţa pieselor. FeO (II). El reprezintă principala sursă de obţinere a fierului. fierul poate forma soluţii solide sau carbura de fier Fe3C (numită şi cementită). austenita şi ferita δ. Fierul δ are o structură cristalină cubică cu volum centrat şi este stabil între 1667 K (1394oC). fierul α este feromagnetic. Oxidul feric-feros. proprietate ce îşi gaseşte aplicaţii la fabricarea geamurilor termoabsorbante. este materialul natural cu cele mai bune proprietăţi magnetice.produs de dezintegrare al 60Fe. se obţine prin arderea directă a fierului. În combinaţie cu carbonul. este un mineral de culoare maronie. Forme alotropice În funcţie de domeniile de temperatură la care sunt stabile şi de structura cristalină.

25 miliarde euro. în Ucraina şi Canada. limonitul (amestec de goethit . primii cinci producători: China. Datorită combinării unei rezistenţe înalte cu un preţ redus. Fierul chimic pur se poate prepara prin calcinarea precipitatului de hidroxid feric Fe(OH)3 sau a altor săruri de fier. Prin descompunerea sa se obţine fierul carbonil cu o puritate de 97. Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu aşa-numitele formaţiuni feroase în benzi (în engleză: Banded Iron Formations). cât şi în mine. cuprinzând 95% din producţia mondială de metale. iar la scară industriala prin calcinarea sărurilor de fier cu uşoara tendinţă de descompunere. Fierul 16 . magnetitul.5 %. ca şi masă. el se foloseşte pentru obţinerea a numeroşi compuşi ai fierului cu utilizare în sinteza organică. Fe(SCN)3 are o culoare roşie caracteristică şi serveşte la punerea în evidenţă a ionilor Fe3+.şi lepidocrocit .α-FeO(OH) . el se foloseşte în prezent mai ales în cadrul aliajelor. la nivel mondial au fost produse aproximativ 1 miliard de tone de minereu de fier. 40 miliarde tone de minereu cu un conţinut de fier de peste 50 %. pentru realizarea de diverse piese şi structuri.Pentacarbonilul de fier. Fierul forjat este un produs maleabil care conţine mai puţin de 0.γ-Fe3+O(OH)) şi pirita (FeS2). Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Brazilia. cu un conţinut de carbon de până la 2. Datorită modului de obţinere. Ele se împart în oţeluri. Australia. Tiocianatul de fier. De asemenea. cu un conţinut de carbon mai mare de 2. sideritul (FeCO3). valorând cca. fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice. Din această cantitate de minereu s-au obţinut aproximativ 572 milioane tone de fontă brută. Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul.11 %. piesele din fier forjat conţin mici urme. sub presiune. unde se estimează că există cca. în China. Cele mai importante exploatări de suprafaţă se găsesc în America de Sud (în special în Bolivia şi Brazilia). Cel mai important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia.11 % şi fonte. În anul 2000. cum ar fi Franţa. a fierului cu monoxidul de carbon. filamente de zgură. Fe(CO)5 se obţine prin reacţia. de obicei în meteoriţii feroşi. Alături de cobalt şi nichel. Utilizare Fierul este în prezent cel mai utilizat metal. ilmenitul (FeTiO3). În ultimii ani. Suedia sau Germania. Rusia şi India asigurând 70% din producţia mondială totală. în vestul Australiei.2% carbon. Minereurile de fier sunt exploatate în prezent în 48 de ţări. Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafaţă. Datorită reactivităţii sale mari. aceste ţări au înlocuit treptat ţările cu tradiţie în extragerea minereului de fier din mine. în natură fierul se găseşte în stare pură doar în cazuri foarte rare. transformatoare şi motoare electrice.

care se utilizează la elaborarea oţelurilor aliate sau a altor aliaje. wolframul etc. şi are de asemenea proprietăţi mecanice reduse (deşi mai bune decât ale fontelor albe).67% carbon. deoarece conţinutul de elemente de aliere le creşte considerabil preţul. care şi dau numele materialului. însă a fost înlocuit în prezent în majoritatea aplicaţiilor de oţeluri cu conţinut scăzut de carbon. Oţelurile aliate conţin diferite cantităţi de carbon. Proprietăţile sale mecanice variază considerabil în funcţie de forma sub care apare carbonul în aliaj. În medicină se folosesc preparate pe bază de fier ca antianemice. Fontele albe conţin carbonul sub formă de cementită. sulf. 4-5% carbon şi diverse cantităţi de sulf.11% carbon. nichelul. Toxicitatea apare atunci când cantitea de fier o depăşeşte pe cea de transfer necesară pentru legarea fierului liber. distrugând celulele care altfel ar restricţiona intrarea sa. îmbunătăţind mult rezistenţa şi tenacitatea materialului. respectiv sub formă sferoidală (grafit nodular). care sunt mai ieftine şi mai uşor de obţinut. cum ar fi cromul. la costuri minime.06% şi 2. Fonta turnată conţine 2. producând radicali liberi. Variantele mai noi de fontă cenuşie. vanadiul. În fonta cenuşie. ficat 17 . de culoare foarte deschisă. Toxicitate Fierul în cantităţi excesive este toxic pentru oameni. Odată ajuns în sânge. dar îşi păstrează proprietăţile magnetice în soluţie. Exemple sunt ferosiliciul sau feromanganul. Oţelurile inoxidabile sunt oţeluri aliate care conţin cel puţin 12% crom. de grafit. O cantitate prea mare de fier ingerată poate leza direct celulele din tractul gastro-intestinal şi poate intra în sânge. Oxizii de fier sunt folosiţi la fabricarea de medii magnetice pentru stocarea informaţiilor. însă cu rezistenţe şi tenacităţi ridicate.forjat rugineşte mai greu. rest fier). ceea ce le face dure. Ele au de regulă domenii de utilizare bine precizate. Deseori ei sunt amestecaţi cu alţi compuşi. fosfor şi siliciu. Alte aliaje importante sunt cele cu nichel. Suprafaţa de rupere a unei fonte albe prezintă numeroase faţete fine de carburi. argintie. Singura ei importanţă tehnică este ca pas intermediar de la minereul de fier la oţel şi fonta de turnată. dar fragile. care caracterizează printr-un coeficient de dilatare termică foarte redus şi se utilizează în aplicaţii unde este nevoie de modificări dimensionale minime în raport cu temperatura. dintre care se remarcă invarul (36% Ni. acestea fiind prezente în procentaje ridicate. fierul în exces poate afecta celulele din inimă. deoarece reacţionează cu peroxizii din corp. Fonta brută conţine cca. cu mici cantităţi de mangan. 1% – 6% siliciu şi mici cantităţi de mangan.11% – 6. siliciu şi fosfor. fonta maleabilă şi fonta modificată conţin grafitul sub formă de cristale foarte neregulate (grafit în cuiburi). Feroaliajele sunt aliaje ale fierului cu alte elemente chimice. carbonul se găseşte sub formă liberă. molibdenul. Oţelul nealiat conţine între 0. dar şi alte metale. O varietate recentă de oţeluri aliate sunt aşa-numitele oţeluri microaliate ce conţin cantităţi mici de elemente de aliere.

elementul are 8 metastări.591 zile. 55Mn.3 zile şi 52Mn cu un timp de înjumătăţire de 5. iar izotopii mai grei se descompun prin dezintegrare beta. În contact cu aerul. 54Mn cu un timp de înjumătăţire de 312. +4. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puţin înainte de exploziile de tip supernovă. Principalul mod de dezintegrare a izotopilor dinaintea izotopului stabil 55 Mn este captura de electroni. majoritatea compuşilor cunoscuţi ai manganului conţinând mangan (II). după fier. el apare în sol în proporţie de până la 900 ppm şi astfel este. Izotopi În natură există un singur izotop stabil de mangan. manganul fiind astfel elementul chimic cu cele mai multe stări de oxidare posibile. ionii de mangan (II) apar ca şi cofactori pentru o serie de enzime. paramagnetic. manganul formează un strat de oxid protector. 60 mg/kg reprezentând o doză letală. De aceea. +6 şi +7. sub formă de diverse combinaţii. cea mai stabilă este starea +2. putând duce la deteriorarea organelor respective pe termen lung sau chiar la moarte. Tratarea medicală a problemelor cauzate de toxicitatea fierului este complexă.(unde poate duce la sideroză) etc. +3.Manganul se dizolvă uşor în acid sulfuric diluat. Un aspect în acest sens este folosirea deferoxaminei. Alte minereuri importante sunt 18 . Manganul liber este un metal mult folosit în industrie. care leagă şi elimină excesul de fier din organism. Dintre acestea. care se topeşte foarte greu. iar majoritatea chiar mai scurţi de 1 minut. cu mase atomice de la 46 unităţi atomice (46Mn) până la 65 unităţi atomice (65Mn). De asemenea. MANGAN(Z=25) Manganul este un metal alb-argintiu. care se găseşte în stare liberă în natură (deseori în combinaţie cu fierul) şi în mai multe minerale. Cei mai stabili dintre aceştia sunt 53Mn cu un timp de înjumătăţire de 3.7 milioane de ani. dar oxidează uşor. Ionii de mangan au diverse culori şi sunt folosiţi în industrie ca pigmenţi şi ca oxidanţi. preparatele pe bază de fier sunt indicate doar în cazul unei deficienţe de fier. Totuşi. Manganul este un metal dur şi foarte fragil. De asemenea. Principalul minereu de mangan este piroluzitul (MnO2). Răspândire Manganul nu se găseşte în stare pură în natură. mai ales ca element de aliere. deşi au fost observate stări de oxidare de la -3 la +7. asemănător fierului.. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2. Toţi ceilalţi izotopi au timpi de înjumătăţire mai scurţi de 3 ore. al doilea metal greu ca răspândire. Sunt cunoscuţi 18 radioizotopi.Toxicitatea fierului se manifestă la valori de peste 20 mg de fier pentru fiecare kilogram de masă corporală.

Bioxidul de mangan este folosit de asemenea pentru obţinerea oxigenului şi clorului. Georgia (Chiatura) şi Mexic. nichel. compuşii de mangan. O categorie specială de oţeluri. datorită proprietăţilor sale de legare a sulfului şi de dezoxidare. Aliajele cupru-mangan-nichel. Fe2O3 şi a bioxidului de mangan. numite şi oţeluri Hadfield. Cantităţi importante de mangan se găsesc şi în nodulii polimetalici (numiţi şi noduli de mangan) pe fundul oceanelor. Se foloseşte de asemenea pentru tratarea bolilor parazitare ale peştilor. sub formă de feromangan sau de silicomangan. cupru etc. rodonitul (MnSiO3). rodocrozitul (MnCO3). Oxidul-bioxidul de mangan(IV) este folosit în baterii electrice (este depus ca substanţă neagră în jurul electrodului pozitiv al bateriilor clasice. manganul poate fi folosit ca un înlocuitor ieftin al nichelului. MnO2. introdus în proporţie de până la 14%. ceramicii sau cărămizilor o culoare violetă.În concentraţii mai mari. cariere de piatră. Aceşti noduli conţin mangan în proporţie de 1. manganitul (Mn2O3·H2O) şi manganozitul (MnO). În general se foloseşte pentru alierea oţelurilor. maronie sau neagră (în funcţie de modul de obţinere şi de compoziţia sticlei). În oţelurile inoxidabile. Aplicaţii Manganul este un element foarte important în fabricarea oţelurilor. 85% . Gabon. în care manganul. se utilizează la fabricarea de rezistori a căror funcţionare nu este influenţată de temperatura de lucru. braunitul (Mn2O3). cu cărbune (cocs) în furnal. hausmannitul (Mn3O4). India. cu rol de depolarizator) şi poate fi folosit pentru decolorarea sticlei care a fost contaminată cu cantităţi microscopice de fier.Bioxidul de mangan este folosit ca reactiv în chimia organică 19 . în special bioxidul de mangan. În bronzuri. precum şi fier.psilomelanul ((Ba. manganul se poate adăuga în proporţie de 5-15% pentru a mări rezistenţa la coroziune. căi ferate etc. Brazilia.H2O)2Mn5O10). Peste 80% din zăcămintele manganoase cunoscute se găsesc în Africa de Sud (Hotazel) şi Ucraina. joacă un rol deosebit. Australia (Groote Eylandt). Alte depozite importante de mangan se află în China. de exemplu manganinul. cererea de mangan din metalurgia feroasă reprezintă cca. dar şi în medicină ca dezinfectant şi pentru tratarea externă a bolilor infecţioase ale pielii. saline. Acestea au o rezistenţă foarte ridicată la uzură şi se folosesc pentru diverse piese şi utilaje pentru minerit. Încercările de a găsi metode eficiente de a colecta nodulii de mangan au fost însă abandonate în anii 1970. cobalt. Unii compuşi ai manganului sunt adăugaţi în benzină pentru a mări cifra octanică şi a reduce problemele de ardere în motoare. În prezent. sunt cei care dau culoarea ametistului şi pot da şi sticlei.5 până la 50%. Feromanganul se obţine prin reducerea oxidului de fier. construcţii de drumuri.90% din totalul cererii mondiale. Compuşii manganului Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în laboratoare datorită proprietăţilor oxidante. sunt oţelurile austenitice manganoase.

între 0. Nd. Sursele naturale de Hg sunt reprezentate de cinabru (HgS) şi de multe dintre sulfurile care au conţinuturi variabile de Hg. Conţinutul de Hg din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. MERCUR (Z=80) Mercurul face parte din grupa II B sistemului periodic al elementelor. MnSO 4 este utilizat ca adaos pentru îngrăşăminte. Ag. aflate în regim cvasi natural. Gd. TOC (carbon organic total) şi o corelaţie slabă cu Ce. Sm. el este utilizat în bateriile alcaline de tip nou. Fosfatul de mangan este folosit pentru împiedicarea apariţiei ruginii şi a coroziunii la oţeluri. cum ar fi: Hg2Cl2. manganul este toxic.004 şi 1. în cantităţi mari. În apele naturale sunt prezente speciile: Hg2+2. este folosit datorită aspectului său la realizarea de obiecte de podoabă. Toate aceste specii asigură mercurului. respectiv a bioxidului de mangan.50 mg/kg cu o valoare medie de 20 . iar în soluri ca HgCl2. expunerea la praf sau vapori de mangan nu trebuie să depăşească valoarea de 5 mg/m3 chiar şi pentru perioade scurte. Sb. în funcţie 0 0 de condiţiile de mediu concrete. Pr. U. Datorită toxicităţii sale. Totuşi. Abundenţa crustală a Hg a fost evaluată la 0. carbonatul de mangan. Soluţiile acide de permanganat pot oxida orice material organic cu care vin în contact.pentru oxidarea alcoolilor benzilici. Cd. Prin alterarea acestora Hg ajunge în mediu subforme variate. Aceasta poate duce la afecţiuni motorice şi la tulburări psihice. în mod obişnuit.. Se. 1979). o mobilitate relativ ridicată. Are o afinitate geochimică calcofilă. Zn şi Pb în zăcămintele de sulfuri. care este limitată de adsorbţia pe materia organică solidă (Rose et al.Toxicitatea majorităţii combinaţiilor de mangan este redusă şi practic nu s-au înregistrat cazuri de intoxicare după ingerarea acestor combinaţii. Th.În partea -1 superficială a solului. HgCl 2. Zn şi S. O formă a bolii Parkinson numită manganism a fost legată de expunerea la mangan a minerilor şi muncitorilor din topitorii încă de la începutul secolului 19. Nocivitate Compuşii manganului sunt mai puţin toxici decât cei ai fierului. Căldura generată de acest proces de oxidare este suficientă pentru a aprinde unele substanţe organice. Manganismul este rezistent la formele de terapie uzuale aplicate la formele obişnuite ale bolii Parkinson. Există numeroase date ce indică efecte neurologice nocive produse de inhalarea pulberii de mangan. Hg0.Oxidul de mangan este un pigment maroniu folosit în fabricarea vopselelor. Hg(OH) 2. nichelului sau cuprului. Rodocrozitul. dar şi de cărbunii fosili. ceea ce explică asocierea sacu elementele: Sb. HgO.03 µg·g (Rudnick şi Gao. Hg are o corelaţie bună cu Pb. Hg0 . 2003). De asemenea. Sulfatul de mangan. este cuprins. La.

salivă şi alte lichide secretate de organism. profesionale. Sc. ultima caracteristică explicând asocierea Ni cu Co. Deşi cu o abundenţă crustală mică. 1979). ductil. 2001). intră în compoziţia unor sulfuri de Ni-Fe. lămpi cu vapori de mercur. 2008. dar şi în unele laterite bogate în Ni. Cu şi Pt în unele zăcăminte de sulfuri. el acumulându-se excesiv în unii peşti. NICHEL (Z=28) Nichelul este un metal raspândit în diverse produse chimice şi aliaje constituind circa 0. panouri publicitare.0. Are o afinitate geochimică siderofilă şi într-o măsură mai mică calcofilă. preparate dentare. Cu şi Te. Incidenţa alergiei la nichel în populaţia generală este de circa 30% cu o netă preponderenţă la femei. cu excepţia celor care conţin sulf. Metil mercurul [(CH3)2Hg] este cel mai suspectat. baterii şi catalizatori (Salminen et al. o corelaţie puternică (>0. Rudnick şi Gao (2003) au estimat o valoare de 59 µg g-1 pentru abundenţa Ni în crusta terestră. 2005).83). Sursele de expunere sunt: domestice. ceea ce determină o mobilitate relativ redusă a acestuia în mediul superficial. V.5 (Rose et al.4) cu Fe. aceste resurse fiind incaccesibile. Acumularea este datorată degradării biologice lente a derivaţilor organici ai mercurului. in proportie de 10%. Atât compuşii organici cu Hg (Hg organic). prelucrare după datele din Kabata Pendias şi Pendias. se topeşte la o temperatură de 1455°C. Ca proprietăţi. barometrelor. pompelor de difuzie.13mg/kg. cu densitatea de 8900 Kg/m3..Acest lucru face ca omul să fie în continuu expus la acest metal. accidentale şi alimentare. Este un metal de culoare alb-cenuşie. Se gaseste si in apele marilor si oceanelor dizolvate aproximativ 8 miliarde tone. În partea superioară a solului. 21 . 1979). Ni prezintă o corelaţie foarte puternică cu Cr (0. în solurile tratate cu supradoze de pesticide se întâlnesc conţinuturi de 10 până la 20 mg/kg (Lăcătuşu.008% din scoarţa pământului. fungicide. Este rezistent la acţiunea substanţelor organice şi anorganice. vopsea anti-murdărire. de acea e utilizat la galvanizare. Alte utilizări includ: pesticide. care pot forma zăcăminte. de peste câteva sute de ori comparativ cu concentraţia sa din apă (Irwin et al. Metalul este utilizat pe scară largă la fabricarea termometrelor. În apele obişnuite este prezent în cantităţi foarte mici unde poate suporta hidroliza la pH>6. Prin alterarea acestora. întrerupătoare cu mercur şi alte dispozitive electronice. În solurile contaminate din jurul exploatarilor miniere.. şi prezintă o mare rezistenţă la coroziunea atmosferică. tenace şi se deformează plastic uşor la rece. De asemenea se gaseste in cantitati mari in nucleul Pamantului.6) cu Co şi o corelaţie bună (>0. este maleabil. Nichelul este corodat de transpiraţie. Ni intră în oxizii de Fe insolubili dar şi în silicaţi nicheliferi.. cât şi cei anorganici (Hg anorganic) sunt extrem de toxici pentru animale.

cu o valoare medie de 23 mg. Canada.kg-1 (Kloke. Pentru 843 de probe recoltate din solurile de suprafaţă cu ocazia realizării Atlasului Geochimic al Europei. Cea mai importanta utilizare a nichelului este productia aliajelor. 2000). Pragul de alertă pentru terenurile sensibile este de 75 mg·kg-1 iar pentru terenurile mai puţin sensibile de 200 mg·kg-1.kg-1. 1998). acesta este de 150 mg·kg-1 pentru terenurile sensibile şi 500 mg·kg-1 pentru terenurile mai puţin sensibile. Nichelul pur se aplica . 22 . iar Canada(Sudbury) detine 30%. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. cu exceptia celor care contin sulf. 1992).Lis. Este rezistent la actiunea substantelor organice si anorganice.2008. Indonezia. Africa de Sud.În România. care de obicei se gaseste amestecata cu alte minereuri. conţinutul mediu de Ni a fost 18 mg·kg-1 (Salminen et al. este cuprins. pe cale electrica. în mod obişnuit. În ce priveşte pragul de intervenţie. Pentru Ni nu este cunoscut nici un rol biologic. multe monede fiind facute dintr-un aliaj de cupru-nichel.cf.kg-1. usurand anumite reactii chimice fara ca el insusi sa sufere vreo transformare permanenta. iar valoarea pragului de intervenţie pentru acelaşi tip de folosinţă este de 150 mg. 1989. gersdarffit (nichel-sulf-arsenic). pentru a le da un invelis anticoroziv. Sursele antropogene de Ni include: fertilizatori. placări metalice şi monetărie. 756/1997 emis de Ministerul Apelor. Rusia detine aproximativ 40% din cantitatea de nichel accesibila(in Siberia). Conţinutul mediu de Ni din sol raportat de Fiedler şi Rössler (1988) este de 20 mg. 1992). Valoarea pragului de alertă pentru o folosinţă sensibilă a solului este de 75 mg. indeosebi a otelurilor inoxidabile. În cazul solurilor cu o folosinţă mai puţin sensibilă valorile celor două tipuri de praguri. În solurile din Anglia şi Ţara Galilor au fost determinate conţinuturi de 0. conform Ordinului nr. SUA.kg1(Lăcătuşu. 1992). Principalele zone in care se gaseste sunt: Rusia. oţelării.kg-1. pe fier si alama..34 (Lăcătuşu şi Ghelase. aflate în regim cvasinatural. Nichelul se gaseste de asemenea in milerit (combinatii nichel-sulf). respectiv 500 mg. iar pentru solurile necontaminate din Polonia 1-110 mg·kg-1 Ni (Kabata-Pendias. 2005).Conţinutul de Ni din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. 1980). limita maximă admisă pentru conţinutul total de Ni din sol este de 20 mg·kg-1. uneori. Limita maximă admisă pentru conţinutul total de Ni din sol este de 50 mg. între 1 şi 450 mg. de alertă şi de intervenţie. si prezinta o mare rezistenta la coroziunea atmosferica. nichelina(nichel-arsenic). arderea combustibililor şi detergenţi (Reimann and de Caritat. Noua Caledonie.kg-1 . de acea e utilizat la galvanizare. sunt de 200. prelucrare după datele din Kabata Pendias şi Pendias. Cuba. pentlandit (sulfuri de nichel-fier:[(NiFe)9S8]). Nichelul pur este folosit drept catalizator. iar valoarea coeficientului global de abundenţă geochimică a elementului în sol este de 0.kg-1. Australia.3-440 mg kg-1 Ni (McGrath şi Loveland. Principalul minereu al nichelului este sulfura sa.

in mod normal. rosiile. cartofii. Prin alterarea mineralelor primare în condiţii superficiale Pb formeză minerale secundare. baterii nichel-cadmiu. varza etc. Nichelul poate fi gasit si in detergenti. Tl. fructe si legume cum ar fi: caisele. Nivelul nichelului asimilat atinge cote inalte cand oamenii consuma mari cantitati de legume din soluri poluate. Are afinitate geochimică calcofilă.. PbCO30. spanacul. cum ar fi: Pb 2+. 2003). sa conduca la expunerea la nichel. bautul apei. Hrana contine. există încă ocorelaţie puternică cu Zn şi o corelaţie bună cu Cd. Formarea acestora determină o mobilitate relativ scăzută a Pb în mediul superficial (Rose et al. acesta dand o culoare verzuie sticlei. Deşi are o abundenţă crustală scăzută. alimentatie sau fumatul tigarilor. complecşi cu Cl. dar şi unii complecşi organici. ceruzit (PbCO3) etc. Th şi cea mai mare parte a REE. Zn. dar in cantitati inca neprecizate. de asemenea. Hg. În ape sunt prezente diferite specii ionice şi moleculare care conţin Pb. dar şi din combustia benzinelor cu aditivi de Pb. dar intră şi în compoziţia unor sulfuri minerale ale altor metale grele. în oxizii hidrataţi de Fe şi Mn. fasolea uscata si fasolea verde. Cu. In cantitati mici nichelul este esential. morcovii. Pb (CH3CH2)4. Toate acestea reprezintă principalele surse naturale ale Pb din mediu. 23 .Abundenţa crustală estimată şi recomandată pentru Pb este de 11 µg·g-1(Rudnick şi Gao. care sunt prezente deasupra zăcămintelor de sulfuri şi suntgreu solubile. Pb formează minerale proprii. adică tetrametilul de plumb Pb(CH3)4 şi tetraetilul de plumb. Prin intermediul plamanilor fumatorii asimileaza o cantitate mare de nichel. Contactul pielii cu solul sau apa contaminate cu nichel poate. dar cand asimilarea este prea mare poate produce afectiuni ale sanatatii. graul nedecorticat. cum ar fi: anglezit (PbSO4). De asemenea este folosit in sticlarit..Nichelul este folosit si pentru confectionarea bateriilor. Contin nichel. orezul.Sb.şi HCO3-. PLUMB (Z=82) Plumbul face parte din grupa IVA a sistemului periodic al elementelor. mici cantitati de nichel.În soluri Pb este antrenat adsorbtiv. sunt reprezentate de extracţia şi prelucrarea minereurilor. Este cunoscut faptul ca plantele acumuleaza nichelul iar ca rezultat asimilarea nichelului din legume este ridicata.Sursele antropogene de + Pb. aceste tipuri de baterii fiind reincarcabile. Este cunoscut ca ciocolata si grasimile contin cantitati mari de nichel. Toxicitate Oamenii pot fi expusi la nichel prin respirarea aerului. Sb şi Ag în zăcămintele de sulfuri. ceapa. Pb(OH) . ceea ce explică asocierea sa cu: Fe. strugurii. prin coprecipitare. 1979). contaminante.În partea superficială a solului.

2003). În trecut. Un aliaj conţinând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din Transilvania. nichel argintiu şi argint German. plumbul şi-a găsit utilizarea la protecţia contra radiaţiei ionizante. cu multe metale grele.60 (Lăcătuşu şi Ghelase. prin reducerea calaminei cu mangalul. care devine maleabil în jurul a 100°150°C. De asemenea. Ti. În mod natural. 1992). o abundenţă crustală de 72 µg·g-1 (Rudnick şi Gao. datorită toxicităţii sale ridicate. fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva oxidării (ruginirii).Acesta colorează flacăra în albastru-verzui. Sărurile de plumb nu se prea utilizează. Datorită densităţii ridicate. de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Zn are o corelaţie bună (>0. Ga. plumbul era folosit la tuburi pentru alimentarea cu apă potabilă. Nb. lucru grav. Conţinutul de Zn din orizontul superior al diferitelor tipuri de sol de pe glob. înainte de a fi identificat ca element chimic. plăcuţele de plumb se utilizează la fabricarea acumulatorilor pentru autoturisme. bronzul comercial. Oxizii de plumb (miniu. iar valoarea coeficientului global de abundenţă geochimică a elementului în sol este de 0. zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746. Au. În Europa modernă. Pentru Zn a fost estimată. intoxicaţia numindu-se saturnism. ape. Th şi REE. şi este recomandată. V.4) cu Cd. aflate în regim cvasi natural. în mod obişnuit. totuşi dacă se inhalează oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc". este cuprins. În partea superioară a solului. 24 . pe lângă zăcămintele proprii. între 5 şi 570 mg·kg-1 . acetatul utilizându-se în laboratoarele de microbiologie la fabricarea unor medii de cultură (geloză cu plumb). în unele zăcăminte de sulfuri. 2000). cu o valoare medie de 66 mg/kg (Lăcătuşu. De asemenea.Plumbul este un metal greu. Datorită punctului de fuziune scăzut. As şi Se. Te. Y. aer şi plante. Al. În antichitate.. Are o afinitate geochimică calcofilă. ZINC (Z= 30) Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb. Ag. ceea ce explică asocierea sa. Sc. Sb. Se obţine din minereuri şi din compuşi. în soluri. cum sunt: Cu. 1979). plumbul se utilizează la băi cu metale topite în laborator şi la fabricarea aliajelor de lipit în electrotehnică (aliaje staniuplumb). Pb. Conţinutul mediu de Zn din sol raportat de Fiedler şi Rössler (1988) este de 50 mg· kg-1. Co. Mn. Acest metal este toxic pentru organismul uman. Printre cele mai importante se numără alama. Cu. aluminiu de sudura. Zincul nu e considerat toxic. litargă) se utilizează la fabricarea vopselelor protectoare şi a chiturilor de miniu şi de litargă. prelucrare după datele din Kabata Pendias şi Pendias. plumbul este folosit la fabricarea de greutăţi mici dar cu mase mari. 2008. Tl. Apare în cantităţi mai mici şi în unele minerale silicatice (Rose et al. Zn este prezent. Fe. zincul era folosit pentru obţinerea alamei.

În ape poate fi prezent în forme diferite. Limita maximă admisă pentru conţinutul total de Zn din sol este de 300 mg·kg -1 (Kloke. acesta este de 600 mg·kg -1 pentru terenurile sensibile şi 1500 mg·kg-1 pentru terenurile mai puţin sensibile. În cazul solurilor cu o folosinţă mai puţin sensibilă valorile celor două tipuri de praguri. Este de asemenea un constituent al alamei. sunt de 700 respectiv 1500 mg·kg-1.a. de alertă şi de intervenţie. Zn poate fi toxic pentru multe specii de plante. precum extracţia minieră. ca urmare algele din râuri şi lacuri pot absorbi o mare parte din Zn dizolvat în apă. arderea cărbunelui şi a deşeurilor şi producerea oţelurilor. 1979). Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 756/1997 emis de Ministerul Apelor. În România. În ce priveşte pragul de intervenţie. 2010 mg·kg-1(Copşa Mică) (Răuţă şi colab. iar valoarea pragului de intervenţie pentru acelaşi tip de folosinţă este de 600 mg·kg-1. Sursele antropogenice de Zn sunt semnificative. ca: Zn2+. 2005). ca pigment alb. 16000 mg·kg-1 (Grecia) ş. 400 mg·kg-1 (Zlatna). atunci când este prezent în cantităţi excedentare în soluri. limita maximă admisă pentru conţinutul total de Zn din sol este de 100 mg·kg -1. comlecşi organici solubili şi chiar în unele organisme acvatice vii. Pragul de alertă pentru terenurile sensibile este de 300 mg·kg-1 iar pentru terenurile mai puţin sensibile de 700 mg·kg-1. În mediul superficial are o mobilitate moderat ridicată. Valoarea pragului de alertă pentru o folosinţă sensibilă a solului este de 300 mg·kg -1. 2000). Zincul este un element nutrient esenţial pentru aproape toate plantele. a fost 52 mg·kg-1 (Salminen et al. 1992). conform Ordinului nr.. 25 . Zn(OH)02. pe lângă efectul nutritiv... Pentru 845 de probe recoltate din solurile de suprafaţă cu ocazia realizării Atlasului Geochimic al Europei. în fabricarea bateriilor uscate. O utilizare majoră a Zn este cea din domeniul acoperirilor anticorozive. limitată de tendinţa sa de a fi adsorbit pe MnO2 şi de materia organică insolubilă din soluri (Rose et al. (Kabata Pendias şi Pendias. În solurile din jurul principalelor unităţi de prelucrare a minereurilor neferoase din România sau acumulat cantităţi de Zn de până la: 1378 mg· kg-1(Baia Mare). (ZnO) în vopsele şi produse de cauciuc. 1980). provenind în principal din activităţi industriale.În solurile din jurul arealelor miniere de extracţie a sulfurilor complexe şi în jurul unităţilor industriale de prelucrare a acestor minereuri s-au determinat conţinuturi de Zn de pînă la 66400 mg· kg-1 (Anglia). 80000 mg·kg-1 (SUA). În plus.

în special în mediile cu stres ridicat cum ar fi mediul marin şi aplicaţii aerospaţiale de siguranţă în cazul în care este necesar sau fiabil. detergenţi şi produse petroliere rafinate. la populaţia nefumatoare cea mai mare cale de expunere este prin alimente. animale şi la om. În medie. prezent ca impuritate în mai multe produse. produce defecte osoase (osteomalacia. pe termen lung. Alte utilizări de cadmiu sunt la fel de pigmenţi. fosfat. ocazional. În plus. prin adăugarea de cadmiu in fertilizatorii pentru lucrari agricole din diferite surse şi asimilarea de produse alimentare şi culturi furajere. inclusiv îngrăşăminte. odată absorbit de către un organism. Cadmiu este. expunerea este asociată cu insuficienţă renală disfunctionala. stabilizatori de PVC. 26 . deşi este excretat în cele din urmă.III. Cadmiu este produs inevitabil ca un produs de zinc (sau. rămâne rezident pentru mai multi ani (peste zeci de ani pentru om). Fumarea a unui pachet de 20 ţigări pot duce la inhalare de aproximativ 2-4μg de cadmiu. un element esenţial pentru plante. de asemenea. concentratia ridicata de metal poate fi legata de creşterea tensiunii arteriale.15μg de la 1μg de la aer şi apă. Pentru oameni. EFECTELE METALELOR GRELE ASUPRA MEDIULUI Cadmiu derivă din proprietăţile sale toxicologice sale aproape identice cu ale zincului. în aliaje şi electronice compuşi. În general. osteoporoza) la om şi la animale. Cadmiu ofera o bună rezistenţă la coroziune. dar poate varia . Cadmiu este biopersistent şi. cu toate că datele referitoare la acestea din urmă sunt dificil de interpretat din cauza anumitor factori. Cadmiu poate. Suplimentar omul este expus la poluarea cu cadmiu din aerul înconjurător şi apă potabilă. zilnic pentru om este estimat ca 0. Expunerea indelungata poate duce la boli obstructive pulmonare şi a fost legată de cancer pulmonar. de vreme ce aceste metale exista în stare naturală în minereu brut. plumb) de rafinare. de asemenea.

aer. care este atât de grava încât să determine evident boală. cabluri. praf. foarte rara. Cuprul este un element esenţial pentru viaţa umană. construcţii şi industria chimică. daune ale ficatul şi a rinichilor. Unele studii sugerează că pot exista pierderi de până la 2 puncte de IQ pentru o creştere în sânge a nivelului de plumb de la 10 la 20μg/dl la copiii mici. Expunerea se poate produce. produse laminate şi extrudat. pot cauza probleme în sinteza de hemoglobină. de stomac. Exista opt categorii mari de utilizare: baterii. pe culturi şi pe sol. care se poate să fi fost expuşi la un nivel ridicat de crom. la rândul lor. maleabil si ductil. Plumbului în mediu apare din ambele surse naturale şi antropice. Continutul de cupru în mod normal in apă potabilă provine de la ţevile de cupru. expunerea pe termen lung poate provoca probleme ale rinichilor şi ficatului. pigmenţi şi compuşi. precum şi afecţiuni acute sau cronice ale sistemului nervos. conduce la niveluri ridicate in alimente prin depunerile de praf şi de ploaie care conţin metal. sol. tractul gastro-intestinal. La oameni. si alte materiale. expunerea la plumb poate duce la o gamă largă de efecte biologice în funcţie de nivelul şi durata expunerii. Datorita proprietăţilor sale fizice şi chimice plumbul este folosit în industria prelucrătoare. pentru nefumatori. sol şi praf de la vechea vopsea care conţin plumb. cauciuc. prin urmare. Niveluri ridicate de expunere pot duce la efecte toxice la om. Produsele alimentare. aer pentru cei care sunt in aproprierea unor puncte sursă de emisii. subtile în special cu privire la evoluţiile neuropsihice la copii. într-adevăr. aditivi in benzină (nu mai este permisă în UE). precum şi de la aditivii utilizati pentru a controla creşterea algala. Plumbul din aer. copii fiind mult mai sensibili decat adultii. care. La concentraţii intermediare nu există dovezi convingătoare care pot conduce la efecte mici. producţia a crescut constant. Crom adesea se acumulează în organismele acvatice. 27 . în ciuda preţurilor în declin. Intoxicaţia cu plumb.Crom este folosit în aliaje metalice şi pigmenţi pentru vopsele. aer. alimentelor. apă şi praf / sol sunt cele mai importante căi de expunerea potenţială pentru sugari şi copii mici. cea mai mare expunere este pe calea alimentara şi apă. Este uşor de prelucrat. Plumbul este printre cele mai reciclate metale neferoase şi secundar. este de acum. hartie. ciment. efecte asupra rinichilor. fiind un pericol in plus consumul de peşte. Expunerea la un nivel slab poate irita pielea şi cauza ulceratie. Deşi cei mai mulţi oameni primesc cea mai mare parte a plumbului pe calea alimentara. munitie .o parte a populaţie o primeste din alte surse cum ar fi apă în zonele în care conductele de apa sunt din plumb. În general. aliaje. dar în doze mari acesta poate provoca anemie. sistem de articulaţii şi de reproducere. prin intermediul apei potabile.

Mercurul este un poluant la nivel global cu proprietăţile chimice şi fizice complexe. utilizat pe scară largă în stomatologie ca un amalgam şi de către industria farmaceutică. Cea mai mare sursă naturală de mercur este degazarea scoarţei terestre. Mercurul este de cele mai multe prezente în atmosferă într-o formă relativ nereactiva ca un element gazos. baterii. oboseală. Nichel in cantitate redusa este necesar corpulului uman pentru a produce celule roşii. probleme ale inimii şi ficatului şi iritarea pielii. Nu s-au determinat pana acum probleme de sanatate privind expunerea la nichel pe termen scurt. în cantităţi excesive. în timp ce expunerea fetală şi postnatală poate provoca avort. care provoacă tulburări neurotoxicologice. Principala cale de asimilare a mercurului in corpul omenesc este prin intermediul lanţului alimentar. becuri şi termometre). Pentru oameni si animale seleniul in cantitate mica este necesar dar în cantitati mai mari poate provoca leziuni ale sistemului nervos.Mercurul este o substanţă toxică. Este. şi nu prin inhalare. de asemenea. Monometilmercurul produce daune la creier şi la nivelul sistemului nervos central. 28 . cu toate acestea. care nu are nici o funcţie cunoscută în biochimie sau fiziologie umană şi nu se gaseste în mod natural în organisme vii. malformaţie congenitală de dezvoltare şi modificări la copiii mici. Nichelul se poate acumula în organismele acvatice dar prezenţa lui nu este amplificata de-a lungul lanţurilor alimentare. dar pe termen lung expunerea poate provoca scăderea greutatatii corporale. emisiile provenite de la vulcani şi evaporarea naturala de la corpurile de apă. Aceste 2 forme de mercur: monometilmercur şi dimetilmercur sunt extrem de toxice. Mercurul este utilizat pe o scara larga în procese industriale şi în diverse produse (de exemplu. poate deveni uşor toxic. şi iritabilitate.

în general acestea monitorizând şi dioxiul de sulf. În aer. Cr şi Mn. Cu toate acestea. De aceea este vital că aceste emisii să fie strict limitate şi controlate. Ele nu pot fi descompuse sau distruse. substanţele poluante parcurg distante mari de la sursa de unde provin. Zn. oxizii de azot. contaminând suprafeţe largi. sau asimilarea prin intermediul lanţului trofic. De exemplu. niveluri ridicate în concentraţia aerului din jurul surselor emiţătoare. Cele mai periculoase metale grele sunt Pb. As. pesticidele. Expunerea la metale grele cauzează o serie de boli organismelor umane precum şi pagube ecologice. Sb. Pentru a controla poluarea cu metale grele. Ni. este un organism independent dar cu putere de jurisdictie în multe aspecte legate de poluarea mediului. odată cu mâncarea. dioxina. în concentraţii mari ele pot fi toxice. Ca şi elemente esenţiale. cupru. Principalalele surse din care provin metalele grele în atmosferă sunt: industria metalelor neferoase. ţevi de plumb). Ajung în corpul nostru într-o cantitate foarte mică. unele metale grele (ex. ploile acide. 29 . apa potabilă şi aerul. Numai în Flandra exista momentan 25 de staţii de monitorizare. ozonul. Hg. de exemplu. hidrocarburile poliaromatice. acidul florhidric. substanţele organice volatile (VOC). etc. Cu. Cd. prin intermediul apei de băut contaminate (ex. metalele grele se găsesc sub formă de praf aflat în suspensie şi praf sedimentat. Pentru monitorizarea metalelor grele din aer s-au stabilit în EU diverse staţii de monitorizare. Odata intrate în atmosferă. Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta. seleniu.CONCLUZII Metalele grele sunt compuşi naturali ai scoarţei terestre. arderea combustibilului fosil şi traficul rutier. în Belgia. zinc) sunt vitale în menţinerea metabolismului corpului uman. guvernele au elaborat o serie de legi aspre. Agentia de Monitorizare a Mediului VMM.

Compuşii se acumulează în organismele vii atunci când sunt asimilate şi stocate cu o viteză mai mare decât sunt distruşi (metabolizaţi) sau eliminaţi. Lăcătuşu R. Andăr P. 1988..J. Ed. Zhao K. Lungu Mihaela. Lăcătuşu R. în organismele biologice..L.. Environmental Pollution.... Chen T. Trace elements in agroecosystems and impacts on the environment. Springer.. Popa Daniela. celei de-a XV-a Conf.S. Yanga. Zhu M. 2. 2008. Ciobanu C. Davidescu Velicica. He Z. Bioacumularea înseamnă creşterea în timp. 4. Lucr... 2005. Academiei R. Şt. 30 . Journal of Trace Elements in Medicine and Biology 19 (2005) 125–140. Bioavailability and Risk of Metals. a concentraţiei substanţei într-o cantitate comparativă cu concentraţia substanţei in mediu.. C. otrăvirea hranei cu metale grele este foarte rară şi în majoritatea cazurilor are loc numai după poluarea mediului. Răuţă C. Dumitru M... Wu J. 151. Davidescu D. Huang P. Identification of trace element sources and associated risk assessment in vegetable soils of the urban-rural transitional area of Hangzhou. SNRSS. second edition.Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind să se bioacumuleze.R... Kovacsovics Beatrice. Publ. 3. 2.. BIBLIOGRAFIE 1. 131-142. Naţ. Abundenţa cadmiului şi plumbului în orizontul A al solurilor României.. Cu toate acestea.. X. 1997. Bucureşti... Rîşnoveanu I. Biogeochemisty. 29B. Solului. Xu J. Stoffellab P. Trace elements in Terrestrial Environments.. Liu X. 26-30 august. Adriano D.E.. Microelementele în agricultură. 2001. Bucureşti.. China.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful