UNIVERSITATEA DIN BUCURE ŞTI — FACULTATEA DE LITERE —

- TEZĂ DE DOCTORAT STRUCTURI PLEONASTICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
(REZUMAT)

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Theodor Hristea DOCTORANDĂ : Rodica Bogdan

BUCUREŞTI 2009

Teza de doctorat intitulată „STRUCTURI PLEONASTICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ” cuprinde peste 350 de pagini şi este structurată în trei capitole mari, care cunosc, la rândul lor, numeroase subcapitole. Chiar de la început subliniez că în lingvistica românească şi în cea străină această greşeală de exprimare n-a beneficiat încă de o cercetare sintetică şi aprofundată pe măsura importanţei pe care o prezintă. În contribuţia de faţă am evidenţiat şi analizat aspectele teoretice ale acestui fenomen şi am stabilit tipurile de structuri pleonastice care apar în limba română. Cu acest prilej am semnalat şi explicat numeroase îmbinări pleonastice întâlnite cu precădere în presa scrisă şi audiovizuală. Lucrarea are trei părţi fundamentale intitulate: A. CONCEPTUL DE PLEONASM ÎN LINGVISTICA GENERALĂ; PLEONASMUL ÎN RAPORTURILE LUI CU TAUTOLOGIA B. TIPURI DE PLEONASM ÎN LIMBA ROMÂNĂ C. PLEONASMUL ŞI ACŢIUNEA DE CULTIVARE A LIMBII În primul capitol al părţii întâi am analizat conceptul de pleonasm în lingvistica românească şi străină, cauzele care îl determină şi relaţia sa cu fenomene ca redundanţa şi repetiţia. Am insistat asupra faptului că pleonasmul nu trebuie subapreciat ca abatere lingvistică, întrucât este o greşeală de exprimare prezentă în toate limbile de cultură şi de civilizaţie, iar în română este foarte frecvent şi cunoaşte o multitudine de aspecte, care merită să fie studiate şi cunoscute nu numai de către specialişti, ci chiar de un public mai larg, doritor de a se exprima cât mai îngrijit cu putinţă. Dacă fenomenul este acelaşi pretutindeni, variază însă, atât interesul manifestat de specialişti faţă de el, precum şi terminologia sub care este cunoscut. Astfel, lingviştii britanici reunesc sub termenul redundancy atât noţiunea de redundanţă, cât şi pe aceea de pleonasm semantic. Şi în lingvistica franceză se remarcă o confuzie terminologică de vreme ce specialiştii ezită între denumirile de perisologie, pleonasm, sau redundanţă. Asemenea ezitări în denumirea aceloraşi fenomene se întâlnesc şi la autori români, dacă ne gândim fie şi numai la sintagmele: „o sumă de 1000 de lei” sau „o cantitate de 10 tone” care figurează uneori ca redundanţe1 , alteori ca pleonasme la acelaşi autor2. Încă din primele pagini ale acestei contribuţii am insistat asupra faptului că mult timp pleonasmul a fost eronat considerat drept o greşeală de exprimare care nu merită o atenţie deosebită, întrucât este uşor de identificat de către cei mai mulţi dintre vorbitori şi caracterizează exprimarea persoanelor cu un grad redus de cultură. Cercetarea întreprinsă în
1
2

Alexandru Graur, „Capcanele” limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1976, p. 75. Alexandru Graur, Pleonasme, în LR, nr. 2, 1969, p. 176, p. 177.

3. bazându-se pe surse îndoielnice. chiar gravitatea sa au fost minimalizate. (I) LLR. 35 şi respectiv 44). sau se copiază unele pe altele. Absenţa referentului comun generează o simplă repetiţie ca „atmosfera … atmosferă” sau (probă) că … (faptul) că…”. iar importanţa şi. preluată în volume şi broşuri destinate publicului larg ori elevilor. nr. ajungând să se exprime greşit. În acelaşi timp putem vorbi despre structuri pleonastice „latente”. fără o cercetare atentă a studiilor fundamentale de lexicologie. până la necunoaşterea sensului unor neologisme sau chiar a originii lor mai apropiate ori mai îndepărtate. Pleonasmul şi tautologia. Astfel. an 25. reluând inutil o idee ca în exemplul „Ei trebuiau să înceapă a capitula începând de la ora 6 dimineaţă…”. motiv pentru care Mioara Avram l-a definit astfel: „folosirea mai multor elemente de expresie decât ar fi strict necesar pentru redarea unui anumit conţinut. de aici. Editura ALL. din capul locului. confuzia dintre noţiunile de pleonasm şi tautologie a fost întreţinută de tratarea superficială a fenomenelor şi prin apariţia unor publicaţii în care lipseşte rigoarea ştiinţifică. 3 4 Dorin Uritescu. elemente de compunere. desinenţe. care nu pot fi înţelese decât în măsura în care se realizează o analiză etimologică a termenilor care le compun. alăturarea unor elemente care au un înţeles identic ori asemănător sau între care unul se cuprinde în altul”4. Un alt aspect căruia i-am consacrat o atenţie deosebită în lucrarea de faţă s-a referit la aşa-zisa sinonimie dintre pleonasm şi tautologie. 2006. Dicţionar explicativ de pleonasme efective. în egală măsură. cât şi complexitatea acestui fenomen lingvistic. Pe de altă parte există şi cazuri când vorbitorii folosesc formule oarecum fixate de uz. Fără îndoială. se pot evita confuzii terminologice din cauza cărora pleonasmul a fost trecut mult timp într-un con de umbră. 3.prezenta lucrare încearcă să demonstreze. atât importanţa. Ni s-a părut important să insistăm asupra faptului că putem vorbi despre o repetiţie pleonastică numai atunci când termenii din aceeaşi familie lexicală au un referent comun. structuri înregistrate drept pleonasme de Dorin Uritescu în Dicţionar explicativ de pleonasme efective3 (p. Mioara Avram. prezentă într-un număr semnificativ de lucrări lexicografice româneşti sau străine şi. faptul că este un fenomen complex care nu se rezumă la alăturarea unor cuvinte cu acelaşi înţeles. neţinând seama de context. Prin elemente de expresie autoarea înţelege afixe. automatisme de limbaj. 1996. Bucureşti. . În ceea ce priveşte abordarea propriu-zisă a pleonasmului am subliniat. Referitor la cauzele producerii pleonasmelor am precizat că acestea sunt numeroase şi variate. mergând de la grabă sau neglijenţă în exprimare. uneori. p. lărgind conţinutul semantic al termenului pleonasm. Tocmai de aceea am considerat că punctul iniţial al analizei pleonasmului trebuie căutat în diferenţierea sa faţă de redundanţă sau repetiţie.

periodice sau emisiuni de radio şi televiziune. credem. în numeroase traduceri din literatura universală. fie din neglijenţa sau lipsa de experienţă a unor aşa-zişi traducători.Structurile pleonastice apar nu numai în exprimarea orală a unor vorbitori neatenţi. Însă numărul acestor exemple nu este nici pe departe la fel de important ca cel al structurilor pleonastice întâlnite în presă. În ceea ce priveşte pleonasmul în textele literare vechi se poate observa că apar. a rămas prea puţin cunoscut marelui public care continuă să folosească o serie de structuri pleonastice supărătoare. însă presa are cel mai important impact asupra publicului larg. În literatura română de specialitate pleonasmului i-au fost consacrate mai multe contribuţii (inegale ca întindere şi valoare). ci şi în texte literare. Mioara Avram observa că „numeroase lucrări lexicografice pun semnul de egalitate între termenii – şi noţiunile – de pleonasm şi tautologie (şi bineînţeles. însă se pot întâlni şi simple greşeli de exprimare care presupun neglijenţă în redactare şi o cultură lingvistică precară a celor care comit asemenea erori. Absenţa unei concepţii unitare şi clare asupra pleonasmului atrage după sine o serie de confuzii. În literatura modernă este frecvent pleonasmul poetic (care conferă textelor expresivitate şi originalitate). Pleonasmele sunt prezente şi în numeroase traduceri din literatura străină. însă fenomenul. fie dintr-o traducere literală a textelor originale care conţin asemenea îmbinări pleonastice. structuri pleonastice populare sau cu rol intensificator. Tocmai de aceea ni s-a părut important să insistăm asupra faptului că pleonasmul este una dintre cele mai frecvente greşeli din presa actuală. Într-un articol fundamental pentru înţelegerea pleonasmului. iar exemplele prezentate în această lucrare sunt. între adjectivele . în special. suficiente pentru a ne face o părere corectă asupra rolului presei în întreţinerea şi difuzarea greşelilor de care ne-am ocupat. Principalul neajuns al acestor contribuţii rezidă în lipsa unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului care să pornească de la premisa clarificării şi a delimitării sale de alte aspecte ale redundanţei. Tocmai de aceea am insistat asupra ideii că neglijenţa manifestată de unii gazetari în exprimarea lor devine o cauză a persistenţei unor greşeli de exprimare de tipul pleonasmului. În ciuda faptului că se constată o permanentă degradare a exprimării vorbitorilor. O cercetare a fenomenului cunoscut sub denumirea de pleonasm reprezintă un demers legat de acţiunea de „cultivare” a limbii. Acest fenomen nu este prezent numai în limba română. de vreme ce şi în lingvistica străină (mai ales cea franceză) au fost semnalate frecvent unele aspecte negative ale modului în care se comunică informaţia de către vorbitori. fie că vorbim despre cotidiene. sub toate aspectele sale. atenţia acordată manierii în care se vorbeşte este din ce în ce mai redusă.

În dicţionarele româneşti termenul pleonasm este monosemantic. cât şi tautologia pot fi tratate. de unde o oarecare grandilocvenţă şi totodată insistenţă. O examinare cât de sumară duce la concluzia că sinonimia lor este numai parţială”5 dacă avem în vedere că aceste fenomene prezintă unele similitudini. ca redundanţa şi repetiţia. expresii sau propoziţii cu acelaşi înţeles” (DLR. în special. lărgind conţinutul semantic al termenului pleonasm. cumul de elemente de expresie în redarea unui conţinut. PUF. Autoarea este de părere că „amândouă prezintă asemănări şi cu alte fenomene. Până-Pogribanie. s-ar evita. având ca trăsătură comună abundenţa sau risipa în exprimare. 3. nr.corespunzătoare: pleonastic şi tautologic). pleonasmul semantic. fenomen lingvistic care înseamnă. 1974. „il dir la stessa cosa due volte in due modi 5 6 Mioara Avram. Tocmai din această cauză Mioara Avram remarca faptul că acest fenomen lingvistic nu se rezumă la alăturarea unor cuvinte cu acelaşi înţeles. tautologia este fie definită prin pleonasm – „la répétition d’une idée”8 . alăturarea unor elemente care au un înţeles identic ori asemănător sau între care unul se cuprinde în altul”7. Când spunem „bolnavi potenţial transportabili”. Dacă autorii de dicţionare ar avea în vedere aceste elemente. surplus de informaţie în comunicare şi. 8 Georgès Mounin. Dictionnaire de la linguistique. fiind definit drept: „folosirea alăturată a unor cuvinte. 1992. („repetarea inutilă a aceluiaşi sens prin cuvinte diferite”). Prin elemente de expresie autoarea înţelege afixe. . „a colabora împreună” sau „cel mai mare hipermarket” realizăm tot un fel de pleonasm. an 25. negreşit. dar se realizează cu mijloace diferite. p. Pleonasmul şi tautologia. Idem. p. Tom VIII. („repetarea aceleiaşi idei”). Aşa cum s-a putut constata în paginile tezei de doctorat. BostonNew-York. ci reprezintă „folosirea mai multor elemente de expresie decât ar fi strict necesar pentru redarea unui anumit conţinut. 1996. până la un punct. (I) LLR. Third Edition. 3. pentru că nu se face deosebirea dintre greşeala de exprimare şi figura de stil. 7 Idem. 817) . Honton Miffin Company. sau „needless repetition of the same sense in different words”9. în general. am atras atenţia că atât pleonasmul. 9 The American Heritage Dictionary of the English Langage. elemente de compunere. se poate ajunge la concluzia că. în cele mai multe situaţii. drept aspecte ale redundanţei. Ibidem. voită sau nu”6. confuzia dintre pleonasm şi tautologie. consultând cele mai importante dicţionare româneşti şi străine. desinenţe. În acest context. Ibidem. Pentru a putea lămuri în ce măsură pleonasmul şi tautologia reprezintă manifestări ale redundanţei am considerat necesară o cercetare a accepţiilor pe care dicţionarele româneşti şi străine o dau acestui fenomen. Litera P. abundenţă inutilă. Paris. Partea a II-a. „pampasuri”. Aceasta nu este singura greşeală de vreme ce majoritatea lucrărilor lexicografice sau de cultivare a limbii reduc fenomenul cunoscut sub denumirea de pleonasm la un aspect al său.

Când repetarea nu este făcută cu intenţie expresivă. Multidico de română: pentru concursuri. 12 Dicţionarul limbii române literare contemporane.) 1. dar cu funcţii diferite. termenul tautologie apare cu patru sensuri (două din logică şi două din lingvistică şi retorică): „1. 2. . („a spune acelaşi lucru în două moduri diferite”). p. Crima nu e politică. (lingv. procedeu stilistic (în special retoric) care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi înţeles. Bucureşti. 13 Dicţionar enciclopedic. 1998. Ambiguitatea care învăluie cei doi termeni se regăseşte şi în volumele sau broşurile destinate publicului larg sau uzului elevilor. publicat în 2006. col. (log. tautologia nu trebuie confundată cu acesta”16. 2003. 1480. Larousse. Florentina Şerbănescu defineşte tautologia astfel: „greşeală de 10 Bruno Migliorini. Torino.) Pleonasm” (lucr. Editura Cartier. 4. În Noul dicţionar universal al limbii române. Editura Coresi. : şapte dicţionare în unul [dificultăţi ale limbii române. suicidarsi)10 – după ce. („repetarea în acelaşi enunţ a unor cuvinte care au acelaşi sens”). ibidem. Editura Compania. 11 Dictionnaire de linguistique – coordonné par Jean Dubois. Vocabolario della lingua italiana. (LINGV. p. Toţi celibatarii sunt celibatari). despre pleonasm se afirmă că ar fi „la répétition dans un même énoncé de mots ayant le même sens”11. Astfel. Paris. administraţii & comp. Bucureşti. p..diversi (bella calligrafia. G. autorul înţelegând prin aceasta „folosirea inutilă a aceluiaşi cuvânt de două sau mai multe ori”15. 2). 941. marcat prin deosebire de intonaţie sau de formă şi care are rolul de a sublinia o calitate sau o acţiune (ex.. examene. col. în timp ce tautologia reprezintă o „greşeală de stil constând în repetarea inutilă a aceleiaşi idei în termeni diferiţi”. omonime. Dicţionar de pleonasme. Editura Academiei. Figură de stil. cit.) pleonasm. Bucureşti. cit. exprimată sau nu prin acelaşi cuvânt (ex. 14 Gabriel Angelescu. redacţii. 2003. neologisme. expresii şi locuţiuni]. 2). denotă o greşeală de exprimare.B. care constă în repetarea cuvântului subiect sau predicat cu altă funcţie gramaticală. paronime. simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. 2. 1955-1957. Paravia & C. având rolul de a sublinia o calitate sau o acţiune (ex. vol. Chişinău. 16 Florentina Şerbănescu. 2001. eu îs bun cât îs bun)” (lucr.. Autorii Dicţionarul limbii române literare contemporane12 consideră pleonasmul o „greşeală de exprimare constând în folosirea unor cuvinte care repetă în mod inutil aceeaşi idee”. singura care precizează faptul că tautologia şi pleonasmul sunt impropriu considerate sinonime este DE(2003)13: „II.. crima e crimă. 3. (în log. 15 Idem.. cuvinte polisemantice. Din lucrările lexicografice pe care le-am consultat. voinicul voinicilor). 5. în Dicţionar de pleonasme de Gabriel Angelescu putem citi despre pleonasm următoarele: „cea mai simplă formă o reprezintă repetiţia propriu-zisă”14. 1-4. p. 1966. pleonasme.) judecată în care subiectul şi predicatul logic sunt exact aceeaşi noţiune. 61. După ce atrage atenţia asupra faptului că: „deşi înrudită cu pleonasmul.. (Impr. în propoziţie sau frază. Munca e muncă.

muncă laborioasă. Editura Niculescu. 183. 2002. sub o altă formă. 174. a colabora şi a conlucra. latente precum: adunare festivă consacrată sărbătoririi. Bucureşti. Pentru a ilustra conceptul de tautologie. jurnal cotidian. autoarea dă următoarele exemple: „Iaca. iar neclarităţile din încadrarea lor nu vin decât să genereze confuzie în mintea vorbitorilor. să nu mai mori!” (Ion Creangă). Într-un capitol din prima parte a acestei lucrări am insistat asupra faptului că semnalarea de către specialişti a unor greşeli de exprimare. numeroase formulări pleonastice se dovedesc foarte rezistente la încercările lingviştilor de a le elimina din exprimarea vorbitorilor. În cazul de faţă ne interesează prima categorie de construcţii pleonastice despre care autoarea afirmă că sunt realizate fie prin coordonare – copulativă –. exigenţă cerută. având în vedere şi luând în considerare). O. În rândurile următoare vom da numai câteva exemple. Mic dicţionar – antologie pentru elevi. 20 Ilie Ştefan Rădulescu. aflate în raport de coordonare”20. Atât în presă cât şi în opere literare regăsim foarte des aceste îmbinări pleonastice. a atras atenţia publicului asupra unui număr important de pleonasme. Că o asemenea opinie este falsă ne-o demonstrează Mioara Avram care. ce rai a lui Dumnezeu e aici: să tot trăieşti. foarte bine reprezentat. Irina Petraş. În lucrarea Dicţionar al figurilor de stil Irina Petraş susţine că termenul tautologie ar fi: „sinonim cu pleonasm sau perisologie”18. mijloace mass-media. jupâneşică. oprobriu public. fani fanatici. Editura Demiurg. Erori frecvente în limbajul cotidian. p. fie prin juxtapunere (dar însă. a aceleiaşi idei dintr-o propoziţie”17. florilegiu antologic. Este vorba. decât numai. din presa noastră scrisă şi audio-vizuală. evoluţie ascendentă. Să vorbim şi să scriem corect. 19 Idem. precizând că fenomenul este. manuscris de mână. propriu şi personal. folclor 17 18 Idem. escaladare treptată. migrenă la cap. pe atât de supărătoare. Bucureşti. . eu cu el” (Şt. emulaţia întrecerii.exprimare care constă în repetarea inutilă. Ilie Ştefan Rădulescu afirmă că: „Tautologia este o repetare inutilă a aceleiaşi idei prin cuvinte sinonime. şi ar consta în „repetarea inutilă a aceleiaşi idei cu aceleaşi cuvinte”19. pornind de la criteriul relaţiei sintactice stabilite între termenii pleonasmului. Dovada acestui fapt este numărul impresionant de atestări ale acestor greşeli. ibidem. Din păcate însă. p. „O şterg de-acasă frumuşel / Grivei cu mine. Iosif). greutate ponderală. de pleonasme etimologice. fie prin joncţiune cu „şi” (cinstea şi onoarea. el însuşi în persoană). Într-o lucrare dedicată cultivării limbii române. ibidem. pe cât de frecvente. din nefericire. 1996. diferenţiază îmbinările pleonastice create prin coordonare de cele formate prin subordonare. în majoritatea situaţiilor. întrecere emulativă. întrajutorare reciprocă.

popular. cunoştinţe de limbi străine. ale formării cuvintelor. a anexa alăturat. în lucrarea de faţă vom demonstra că în afara pleonasmelor care apar din neglijarea semnificaţiei unor cuvinte se poate vorbi despre pleonasme gramaticale. vom trece în revistă principalele neajunsuri ale acestor dicţionare şi vom stabili câteva criterii de care ar trebui să se ţină seama atunci când se concepe şi se realizează un dicţionar de pleonasme realmente ştiinţific şi util unui public cât mai larg. 1996. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. despre care nu ne îndoim că formează şi ea o parte (sau măcar o părticică) integrantă din ceea ce obişnuim să numim cultura generală” 22. . mică starletă. (I) LLR. tristeţe nostalgică. 1996. animator de suflete. Academia Universitară „Athenaeum”. ne vom putea face o părere despre maniera în care pleonasmul a fost abordat în lexicografia noastră. bioritmul vieţii. nr. Ele „încep cu graba sau insuficienta controlare a modului de exprimare şi se termină cu lipsa ori insuficienta cultură lingvistică. (II). Deşi abordarea pleonasmului în lingvistica noastră oferă numeroase fapte care ar fi putut figura în listele de pleonasme cuprinse în dicţionarele referitoare la această greşeală de exprimare. 117-126. Bucureşti. glicemie în sânge. licitaţie publică. 1994. LLR. p. Pentru început trebuie să precizăm faptul că lucrările lexicografice dedicate pleonasmului nu au reuşit să evidenţieze complexitatea fenomenului abordat. Alexandru Graur. semnalate de lingvişti în numeroase articole şi studii de lexicologie. hit de mare succes. 2. etimologice etc. p. În plus. 3. În ultimele decenii. p. 1-3. a cronometra timpul. a convieţui împreună21. 1976. 3-6. Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane. 1995. considerente privind. de vreme ce majoritatea faptelor de limbă prezentate – şi foarte rar explicate – constituie pleonasme semantice. se poate remarca ignorarea unor structuri precum puteri plenipotenţiare. 1994. a decapita la vârf. pentru a recunoaşte o exprimare pleonastică sunt necesare. Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane. migrenă la cap. adeseori. Theodor Hristea. sfârşit de week-end. 3-6. 1995. Academia Universitară „Athenaeum”. inculpat sub acuzaţie. variate şi dificil de analizat. 3-4. p. conducere managerială. 4. nr. Bucureşti. escaladare treptată. Cauzele producerii pleonasmelor sunt numeroase. Pleonasmul şi tautologia. Editura Ştiinţifică. printre numeroasele apariţii editoriale din ţara noastră s-au înregistrat şi câteva lucrări lexicografice care au avut ca obiect de cercetare pleonasmul.. a anexa alăturat. (II) LLR. marea majoritate. (I). Aşa cum se va putea observa din capitolele următoare. nr. Corectitudine şi greşeală în semantică. Dacă vom preciza că multe alte structuri pleonastice de acest fel sunt amintite într-un singur dicţionar dintre cele opt pe care le-am consultat până acum. 7-9. Fără a le ignora ori a urmări să le minimalizăm meritele (atâtea câte există şi când există). 21 Exemple semnalate în contribuţii semnate de: Mioara Avram. 117-126. ameliorat în bine. doctor docent etc. 22 Theodor Hristea. „Capcanele” limbii române. nr. tăcere silenţioasă. platfus la picior. p. p. Bucureşti.

care oferă condiţii la cele mai înalte standarde internaţionale”. 27 august. Editura Academiei. p. p. deoarece evidenţierea repetării aceleiaşi idei necesită cunoaşterea rădăcinilor comune ale cuvintelor care formează asemenea structuri. 7.. Aceste formulări ajung adesea clişee supărătoare care caracterizează „limba de lemn”26. p. au fost denumite de Theodor Hristea şi Mioara Avram pleonasme etimologice. 1987. col. pentru care avem toată preţuirea şi consideraţia. Ibidem. 6588. 26 Françoise Thom. Acelaşi tip de greşeală apare şi în situaţia pleonasmului a adăuga . Iată un exemplu care este mai mult decât o simplă formulare supărătoare: «Sportivele. glicemie în sânge. Bucureşti. pot fi sursa unor repetiţii pleonastice ca în enunţul: «A trimis la 25 mai o telegramă de felicitare preşedintelui Arturo Illia în care i-a transmis sincere felicitări». vineri. 2).. Formulări precum muncă laborioasă. în anumite cazuri vorbitorii nu simt identitatea termenilor alăturaţi. citând următorul exemplu: «uleiurilor . susţine Mioara Avram23. col.. 25 Idem. 11 ianuarie 2008. 2)25. exprimându-se pleonastic. neţinând seama de context. în cazul căreia se neglijează sensul special al determinantului de felicitare. pleonasme pe care le-am auzit în exprimarea unor oameni de cultură. Într-un cotidian bucureştean am întâlnit această formulare greşită. p. Bucureşti. . Probleme ale exprimării corecte. 227. Limba de lemn. 4554. p. anticorosivi» (SCÂNTEIA. vineri. 2004. merită din plin o vacanţă într-un hotel cum este Rex Mamaia. lipom de grăsime etc. pe care vorbitorul o foloseşte aproape mecanic. 23 24 Mioara Avram. aditivi în care termenul tehnic aditiv înseamnă chiar „substanţă care se adaugă” – aşa cum arată Mioara Avram24.îndeosebi de greacă sau latină. Ibidem. nr. 12. Există cazuri când intervine însă şi un element mai special care favorizează apariţia greşelii discutate. Idem. 4107. 1965. Se întâlneşte aici o exprimare stereotipă. 14. 4. dovadă că este încă prezentă în exprimarea unor persoane: «Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi ne spune despre produsul analizat că este „un suc de lămâie în combinaţie cu ulei esenţial de lămâie în care s-a adăugat aditivul alimentar conservant-antioxidant artificial: metabisulfit de potasiu E224”» (JN. li se adaugă diferiţi aditivi. 1). Editura Humanitas. Mai grav chiar. 1993. detergenţi. nr. Graba în formularea unor enunţuri sau în redactare este sursa unor construcţii precum: «Din interacţiunea celor două rezultă la urmă rezultatul final» sau «parafrazând o frază celebră». preşedintele companiei Rex Mamaia» (CURIERUL NAŢIONAL. nr. diurnă pe zi. Avem în vedere aici existenţa unei formule oarecum fixate. col.. Asemenea structuri. antioxidanţi. ne-a declarat Viorel Păunescu.

p. 2005. Asemenea structuri pleonastice trebuie explicate prin faptul că „necunoaşterea sensului unor anglicisme.10. Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. lingvistic. 2004. «Seismul a fost urmat de formarea unui val tzunami care a lovit coasta insulei» (REALITATEA TV. neatenţia şi neglijenţa în exprimare generează în presa noastră construcţii pleonastice […] În presa actuală. de pildă faptul că vorbitorul consideră termenul folosit de el ca fiind prea „generalizator” şi simte nevoia unei explicaţii pentru a fi cât mai bine înţeles de ascultător sau de cititor: «Zona este virgină. Fenomenul a fost semnalat şi de Adriana Stoichiţoiu-Ichim care preciza că „Lexicalizarea siglelor poate avea consecinţe negative.2004. cei care îl utilizează simt nevoia unei precizări. Bucureşti. 9. . 17. 15. de teoria comunicaţiei. 09. Editura Aethicus. bani cash. compania Peco.21). best-seller de mare succes semnalate de Adriana Stoichiţoiu-Ichim. religios. 2003. p. dintre care pot fi semnalate construcţiile pleonastice 27 Adriana Stoichiţoiu-Ichim. 3625. conducere managerială. «Mişcările telurice au fost urmate de un val tzunami» (REALITATEA TV. 12 aprilie 2005. 10. misiunea de „a asigura paza”. În cazul altor pleonasme neglijarea semnificaţiei elementelor care le constituie implică şi sigle aşa cum se poate observa în exemplul următor: «SPP îi asigură paza în calitate de candidat la preşedinţia României» (ANTENA 1. 2006. marţi. Când un neologism este foarte puţin cunoscut de majoritatea vorbitorilor. nr. înregistrate de Ion Pachia Tatomirescu28. Neglijarea semnificaţiei unor abrevieri generează pleonasme precum banca Bancorex. În aceeaşi situaţii se află structurile pleonastice hit de mare succes.2004. Persoanele care rostesc sau scriu o asemenea îmbinare pleonastică pierd din vedere că SPP reprezintă „Serviciul de Protecţie şi Pază” şi are. 7. «Un lucru e mai bun când există. Timişoara. col. cele mai numeroase pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcţii cu caracter redundant deoarece sensul determinantului este deja inclus în definiţia determinatului (anglicism)”27.2004. în cardul celui mai spectaculor show.17). p. marile supermarketuri.La toate aceste cauze generale semnalate de lingvişti s-ar putea adăuga altele. bordul de conducere. 5.1). printre atribuţiile sale. organizaţia NATO.02. prin urmare.11. 28 Dicţionar estetico-literar.16). 2. 19. 29.16). generând un pleonasm precum val tzunami: «Oficialii avertizează că ar putea fi declanşate valuri uriaşe tzunami» (REALITATEA TV.53). Editura Universităţii din Bucureşti.11. 29. când e pipăibil cu mâna decât un proiect nefinalizat» (REALITATEA TV. 56. aşa cum a lăsat-o Dumnezeu» (JN. 28. 332.

deviere”) etc. REC. cât şi formaţii româneşti”29. Dincolo de faptul că ne aflăm în faţa unor pleonasme fanteziste. asprime” vezi DEX2). de la verbul a şoca nu este înregistrat în DEX2). În Dicţionar de pleonasme. secvenţele părea simpatic sau părea antipatic sunt considerate de Gabriel Angelescu drept îmbinări pleonastice fără a se putea înţelege în ce ar consta greşeala de exprimare. extravagantă” vezi DEX2. -Ă adj. atitudine sau ţinută neobişnuită. Bucureşti. dacă nu chiar hilare: „SIMPATIC. cit. Acest fapt s-ar putea explica prin încercarea autoarei de a oferi cititorilor. Editura Universităţii din Bucureşti. explicaţiile sunt cel puţin stranii. p. abatere. Fără a urmări să le ignorăm unele merite (atâtea câte există şi când există) am pus în evidenţă faptul că lucrările lexicografice care au fost dedicate pleonasmului nu au surprins complexitatea fenomenului aflat în discuţie. 30 Gabriel Angelescu. p. de vreme ce majoritatea faptelor de limbă prezentate – şi foarte rar explicate – sunt pleonasme semantice. FI SIMPATIC sau ANTIPATIC”30. Bucureşti) apărută în trei ediţii (2000. Într-un capitol al acestei lucrări am trecut în revistă numeroasele apariţii editoriale care au abordat pleonasmul. epatare şi şocare (a epata înseamnă „a uimi. […]. adică unităţi care nu au fost înregistrate până acum. defolia şi despuia (îmbinarea nu poate fi acceptată decât dacă se foloseşte un sens figurat pentru al doilea termen). Aşadar în părea simpatic sau antipatic ideea de părere este exprimată de două ori. eliminare. 2006. 2003. 2007). a impresiona prin purtare. neglijând alte aspecte ale acestui fenomen.. distanţă şi îndepărtare (al doilea termen este definit în DEX2 drept „înlăturare. 16). Editura Coresi. autori de dicţionare care nu ţin seama 29 Adriana Stoichiţoiu-Ichim. severitate. Astfel. ci ar putea să fie întâlnite în exprimarea cuiva. rigiditate. Formulările pleonastice – care anulează efectul de brevilocvenţă al abrevierii – implică atât sigle împrumutate. Doina Dascălu acordă un interes deosebit pleonasmului generat de asocierea unor sinonime. posibile sau presupuse şi nu conţin îmbinări pleonastice întâlnite mai ales în presa cotidiană (scrisă şi vorbită). Suntem de părere că nu orice structură formată din coordonarea unor sinonime parţiale este o greşeală de exprimare. în timp ce şocare.şi confuzia omonimelor. Asemenea false pleonasme inserate de autoare în dicţionarul amintit sunt: exactitate şi rigurozitate (ultimul termen însemnând „stricteţe. pe lângă pleonasme foarte frecvente în exprimarea multor vorbitori. 1998. şi „pleonasme virtuale” (lucr. destituire. -Ă. Bucureşti. În acelaşi timp se poate observa cu uşurinţă că aceste dicţionare de pleonasme înregistrează prea multe structuri inventate. . În opinia noastră structurile pleonastice datorate sinonimiei nu sunt atât de numeroase pe cât susţin Doina Dascălu sau Silviu Constantinescu. Dicţionar de pleonasme. Creativitatea lexicală în româna actuală. 193. ANTIPATIC. Presupun subiectivitatea celui care le foloseşte. (Editura Vox.

cartea a II-a. primire ospitalieră (ospitalitatea reprezintă o „primire. sunt. sunt omise pleonasme supărătoare precum: dureri nevralgice. brusc şi neaşteptat. cale rutieră etc. harnic şi vrednic etc. simple îmbinări de cuvinte între care nu există o legătură semantică sau etimologică. colecţia BPT.de faptul că această greşeala de exprimare se produce numai în momentul în care conţinutul semantic al unui termen este reluat inutil (ex. nu este neapărat şi necesar. meschin şi josnic. formă morfologică. pulpa piciorului. cap. pleonasm întâlnit la Nicolae Bălcescu31). „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”. cele mai multe unităţi inserate în lucrarea lui Silviu Constantinescu reprezintă asocieri de sinonime.. Pe de altă parte. pom fructifer. în timp ce al doilea aparţine limbajului colocvial). prin facsimil. Piteşti. deoarece un om poate să fie tăcut nu numai în situaţiile în care este mâhnit. numărul de pleonasme aparente este mult mai mare.. anexa alăturat. XIII. p. însă. Unele sintagme – coajă scutitoare.). zvelt şi mlădios etc.. Pe de altă parte. Trebuie precizat faptul că relaţia sinonimică dintre doi sau mai mulţi termeni nu este 31 „Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucureşti trece printr-o câmpie şeasă şi deschisă. spre deosebire de lucrarea lexicografică amintită. În acelaşi timp trebuie precizat că unele îmbinări lexicale în care apar sinonime sunt false pleonasme.” (Nicolae Bălcescu. 89). emoţionat. De exemplu folositor şi necesar este un pleonasm aparent pentru că ceea ce este folositor cuiva. posomorât etc. Editura Minerva. În Dicţionar explicativ de pleonasme Silviu Constantinescu (Editura Carminis.). acribie tipicară. şahul Persiei. afabilitate amabilă) sau apar la un singur scriitor (câmpie şeasă. ci şi atunci când este gânditor. linşaj fără judecată – considerate de autoare drept pleonasme. În cazul sinonimelor parţiale nu se poate vorbi despre o structură pleonastică propriu-zisă pentru că al doilea termen al secvenţei introduce o nuanţă suplimentară (ex. aflux de îngrămădeală (primul termen este folosit în registrul elevat. 1985. ca şi în cazul dicţionarului semnat de Doina Dascălu. dar se poate spune şi primire rece. Cele trei structuri de mai sus apar inserate în lucrarea lexicografică semantă de Doina Dascălu fără a fi însoţite de contexte din care să ne putem da seama că nu sunt pleonasme propriu-zise. Asemănătoare sunt structurile posac şi tăcut sau posomorât şi tăcut. . de fapt. stingherit etc. Bucureşti. dar sunt inserate pleonasme care au fost semnalate foarte rar (aba de lână. găzduire bună” vezi DEXI. iar contextul „procedeu uşor şi lejer de rezolvare” este nepotrivit). 2003) consideră pleonastice simple îmbinări de cuvinte precum uşor şi lejer (ultimul termen se foloseşte mai ales pentru obiecte vestimentare. glacială). A conferi statut de pleonasm unor secvenţe în care nu este evidentă reluarea unei idei nu poate să creeze decât confuzie în mintea cititorului. linişte şi tăcere. posac.

ceea ce a făcut posibilă inserarea unui număr foarte mare de pleonasme aparente. 2005) s-au inserat. deoarece termenii sunt sinonimi. create ad-hoc. cit.. se oferă enunţuri concepute de autor. persoană care creează în domeniul ştiinţei. Piteşti. punctual şi parolist. interlopă şi suspectă. însă a reduce acest fenomen la aceste aspecte reprezintă o eroare gravă. îmbinarea de cuvinte având sensul: „din toate punctele de vedere identic” (DEX2). 2003) ar fi un pleonasm. grandios şi superb. Ne referim aici la Dicţionar explicativ de pleonasme de Silviu Constantinescu (Editura Carminis. pur şi nativ. Despre absolut identic Ileana Căprioară afirmă în Dicţionar de pleonasme (Editura Coresi. Ceea ce ne frapează este faptul că pentru pleonasmele înregistrate. fatal şi sinistru. imaginativ şi creator. În al doilea rând putem accepta că îmbinările pleonastice generate de ignorarea sensului unor sinonime sunt mai frecvente chiar decât cele apărute prin reluarea conţinutului semantic al unui termen printr-un determinant. Editurile „ARC” şi „GUNIVAS”. ineficace şi gratuite. pentru a reliefa fenomenul lingvistic de referinţă” (lucr.suficientă pentru a considera drept pleonasme secvenţele: dificultate şi neajuns. în locul atestărilor din presă. Mult mai indicat ar fi fost ca pleonasmele să fi fost însoţite de atestări din presa noastră actuală pentru a avea certitudinea existenţei lor în exprimarea vorbitorilor limbii române. Chişinău. p. întinsă şi bogată. moderat şi acceptabil. Bucureşti. infructuos şi steril. punctualitate şi promptitudine. . 2007. ceea ce este inexact. în locul explicaţiilor necesare ca cititorii să poată înţelege de ce vorbim despre greşeli de exprimare. În această situaţie se află şi secvenţa savant documentat de vreme ce nu maniera în care cineva se documentează îl face savant. Tocmai de aceea considerăm că asemenea demersuri nu pot suplini explicaţiile de natură semantică şi etimologică sau atestările din exprimarea orală ori scrisă. o lucrare în prefaţa căreia putem citi: „Cuprinde peste patru mii de intrări şi are ca obiectiv încadrarea pleonasmelor în contexte. Prima observaţie se referă la faptul că numai prin atestări din exprimarea scrisă sau orală ne putem da seama dacă aceşti termeni sunt în relaţie de sinonimie sau dacă sunt folosiţi cu sensul propriu ori figurat. Cititorul nu trebuie să reţină contexte în urma parcurgerii acestor dicţionare. 2003). inert şi anchilozat. Mai gravă ni se pare situaţia în care explicarea unor pleonasme a fost înlocuită de „contexte create ad-hoc”. 3). adică „(persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice. Şi în Dicţionarul de pleonasme publicat de Maria Irina Stanciu (Bucureşti. Editura Coresi. ci să îşi explice în ce constau aceste greşeli pentru a le putea evita (în orice context). 32 Dicţionar explicativ ilustrat a limbii române (coordonator ştiinţific: Eugenia Dima). erudit” vezi DEXI32. contexte create de autoare care să ofere cititorilor un model de exprimare.

. Deoarece nu orice repetiţie este neapărat pleonastică ar trebui eliminate din dicţionarul aflat în discuţie secvenţe ca atmosferă … atmosfera (p. p. pe care le-am întâlnit în lucrarea Dicţionar explicativ de pleonasme efective. Fără a ne propune să epuizăm toate aspectele pe care le cunoaşte tautologia. Editura Ştiinţifică. p. Probleme ale exprimării corecte. răspunzând . într-un articol intitulat chiar Repetiţii şi pleonasme (în vol.În ceea ce priveşte maniera de selectare a structurilor care ar trebui să figureze într-un dicţionar de pleonasme se mai impun câteva remarci. ca un mijloc de exprimare a unor relaţii de determinare. cu elemente de expresie (inclusiv cuvinte) diferite. a răspuns. 119). care nu ar trebui introduse într-o lucrare lexicografică destinată marelui public. 1995. Ne referim la structuri precum rău augur prevestitor de furtună. (faptul) că (p. cit. 1987. O altă obiecţie care se poate aduce acestei lucrări lexicografice se referă la atribuirea statutului de pleonasm unor repetiţii. începând. însă numai dacă „se repetă inutil aceeaşi idee” (lucr. tautos („acelaşi”) şi logos („cuvânt”). 33 N. (se) conturează […] configuraţia. Exemplele oferite de autoare erau de tipul începe . folosite ca elemente de compunere savantă. 44). iarăşi. Dragomirescu. (spre) mediatizare … (la) mediatizare (p. Autoarea evidenţiază faptul că unele repetiţii pot deveni pleonastice (posibilitatea de a-şi dezvolta posibilităţile). în a cărui structură se recunosc cuvintele greceşti. 222-225) a adus în discuţie raportul dintre aceste două fenomene. Bucureşti. 62. cea de-a treia se leagă de domeniul stilisticii.În primul rând este vorba despre eliminarea unor pleonasme contextuale.... după cum am văzut.. Este adevărat că Mioara Avram. 224). Pentru evitarea confuziei dintre pleonasm şi tautologie ni s-a părut necesară analizarea etimologiei termenului tautologie. În fine. p. Prima presupune tratarea fenomenului drept o greşeală de exprimare produsă atunci când „trădează ignoranţa ori lenea în gândire şi indolenţa exprimării”33. Dicţionarul figurilor de stil. reluând […] refren etc. apărută în anul 2006 la editura ALL. Bucureşti. semnată de Dorin Uritescu. 35). a depăşit şi abia a scăpat. am prezentat elementele care individualizează acest fenomen în raport cu pleonasmul. tautologia îmbracă mai multe forme. (probă) că […]. în timp ce folosirea ca echivalent al termenului pleonasm este contrară etimologiei în măsura în care.. de cele mai multe ori. ci în studii de specialitate. Ca şi acesta.. Editura Academiei. Al doilea capitol al primei părţi este dedicat tautologiei. . tautologia fiind înţeleasă drept o figură de stil. această greşeală de exprimare se realizează. Cea de-a doua formă este generată de abordarea tautologiei din perspectiva gramaticii.

intensificatoare şi explicative. pentru că. În cadrul acestei abordări am 34 Idem. Structurile pleonastice pot fi populare. o exprimare în cerc vicios. Cu această ocazie am prezentat câteva aspecte teoretice importante pentru cercetarea pleonasmului. După gradul în care poate fi recunoscut pleonasmul de către vorbitori identificăm pleonasme evidente şi pleonasme latente. după compartimentele limbii în care apar aceste greşeli de exprimare. A doua parte a lucrării de doctorat a fost dedicată TIPURILOR DE PLEONASM ÎN LIMBA ROMÂNĂ. Sub raportul originii structurii pleonastice se pot identifica pleonasme româneşti. cuprinzând pleonasme frecvente. Astfel. Ultimul criteriu este reprezentat de frecvenţa pleonasmului în vorbire sau în texte scrise. Din perspectiva scopului se poate vorbi despre pleonasme persuasive. situaţie în care poate fi o greşeală. duble şi chiar triple.„gândită cu luciditate şi folosită cu talent. în timp ce pleonasmele tolerabile se diferenţiază de cele intolerabile după gradul de acceptare sau respingere a pleonasmului. Un alt criteriu este distanţa în text dintre termenii pleonasmului. pleonasme calchiate după modelele străine. culte şi semiculte dacă se are în vedere registrul limbii în care apar. gramaticale. există pleonasme intrinseci şi extrinseci. trebuie să diferenţiem pleonasmele totale (perfecte) de cele parţiale (aproximative). poetice. în timp ce. din punctul de vedere al formei sau structurii pleonasmului. Am analizat aceste aspecte pentru a observa când putem vorbi despre tautologie şi când despre pleonasm. etimologice. ale formării cuvintelor. Ibidem. grafice şi frazeologice. trebuie remarcat faptul că uneori tautologia este folosită ca modalitate a unei definiţii ştiinţifice. cuvântul îşi pierde funcţia de determinant şi constituie o repetiţie lexicală fără sens. am identificat pleonasme semantice. Clasele de pleonasme au fost ilustrate prin numeroase exemple. când vorbitorul îşi dă seama de originalitatea exprimării”34. . pleonasme create independent în mai multe limbi. În ceea ce priveşte numărul de îmbinări pleonastice se poate vorbi despre pleonasme simple. În primul rând. pleonasme cu etimologie multiplă şi pleonasme internaţionale. pleonasme contextuale şi false pleonasme. analizate din perspectivă semantică şi etimologică. În primul rând am insistat asupra faptului că nu toate pleonasmele sunt greşeli de exprimare la fel de grave. Dacă ne referim la gradul de suprapunere a ceea ce exprimă termenii care formează o structură pleonastică. lexico-gramaticale. dacă se repetă cu absolut aceeaşi accepţie. având nouă subcapitole. distingându-se pleonasmele cu termeni alăturaţi faţă de cele cu termenii aflaţi la distanţă.

a se îmbolnăvi de boli. ştiut fiind că supravegherea modului în care se redactează un text ar trebui să fie mai severă decât în cazul exprimării orale. cadavre moarte. Într-un articol de presă am întâlnit nu mai puţin de cinci exprimări pleonastice: «Mersul planetelor vizibile cu ochiul liber: Planeta Mercur. În prima categorie trebuie incluse acele structuri pleonastice acceptate de normele limbii literare. apunând aproximativ la ora 21h 15m. care denumesc chiar intervale de timp: «Greva spontană a paralizat gările timp de trei ore» (ROMÂNIA LIBERĂ. 4084. 31 iulie-1 august 2004. nr. deoarece supravegherea manierii în care redactăm un text ar trebui să fie mai severă decât în cazul exprimării orale. zile. «Corpul său năclăit degajă un puternic miros de formol. în opinia noastră. împărţi în . chiar deasupra orizontului vestic. iar contextul specifică diferenţierea semantică (de exemplu costum de haine.). se regăsesc mai multe pleonasme. 2. Extrem de supărătoare sunt. În categoria pleonasmelor intolerabile trebuie incluse structurile apărute dintr-o neglijenţă evidentă (ex. a solicita la cerere etc. răsărind în jurul orei 6h» (CURIERUL NAŢIONAL. 30 august 2007. 2). la substantivul timp când este însoţit de termenii oră. p. 3). sâmbătă-duminică 2-3 februarie 2008. situaţiile în care. poate fi vizibilă în prima decadă a lunii în amurg. 35 (2598). nr. individual pentru fiecare. costum de ski etc. sâmbătă-duminică. col. prezente în foarte multe idiomuri ca mijloace expresive de întărire (a vedea cu ochii. col. a unor cuvinte frecvente în limbă şi al căror sens ar trebui să fie cunoscut de mai toţi vorbitorii. Mai gravă ni se pare situaţia când aceste secvenţe pleonastice apar una după alta în scris. lăcuste zburătoare. părţi.. fapt care demonstrează un dezinteres evident al unor vorbitori faţă de maniera în care se exprimă. cel mai mare eveniment al verii de pe litoralul Mării Negre va avea loc pe pontonul Kimy’s Summer Club Mamaia. În foarte multe exemple acest tip de pleonasme apare alături de alte greşeli de exprimare: «Mâine. Tot mai mulţi gazetari par a ignora semnificaţia unor neologisme sau. reapare în ultimele zile ale lunii în aurora dimineţii. iar apoi.diferenţiat pleonasmele tolerabile (acceptabile) de cele intolerabile (inacceptabile). 3. săptămâni etc. în mod special. pe lângă structuri similare: costum de baie. Aceste exemple în care apar mai multe pleonasme într-o singură frază sau în acelaşi paragraf nu reprezintă cazuri izolate în presa noastră actuală. nr. deoarece sunt construcţii vechi şi frecvente. care la data de 23 august se află în conjuncţie inferioară cu Soarele. În aceeaşi categorie trebuie incluse îmbinările pleonastice în care unul dintre cuvinte are mai multe sensuri. în care a stat scufundat timp de patru ani» (Revista MAGAZIN. mai ciudat. 5445. p. a auzi cu urechile) sau pleonasme gramaticalizate de tipul mujdei de usturoi.). în acelaşi enunţ. 1). 2. Mai gravă ni se pare situaţia când aceste secvenţe pleonastice apar una după alta în scris.. col. de lângă . p. Ne referim aici.

părintele Iordache nu a văzut decât foamete. Bucureşti. femeia a ştiut că are ceva de preţ în casă şi că vreodată. cei doi au fost foarte ocupaţi cu hrănirea animalelor. Am avut aici în vedere acele pleonasme apărute prin „folosirea alăturată a unor cuvinte înrudite dintre care unul îl cuprinde pe celălalt ca origine şi ca sens”35. fani fanatici. «Timp de şaizeci de ani.. 11.. animator de suflete. 7). Probleme ale exprimării corecte.] Doamne. păstrat cu mare evlavie într-un fund de scrin» (JN. p. migrenă la cap. anexa alăturat. glicemie în sânge. 2). Este vorba despre pleonasme etimologice de tipul: exigenţă cerută. ele lipsesc aproape cu desăvârşire din dicţionarele de pleonasme apărute până în prezent. nr. greutate ponderală. miercuri. 3. jurnal cotidian. mijloace mass-media. într-o poartă de acces către distincţie şi rafinament» (ADEVĂRUL. 25 iulie 2007. abia atunci se va despărţi de preţiosul serviciu de cristal. «Timp de 48 de ore. manuscris de mână.. «Timp de trei zile nu se auziră în toată insula decât plânsete şi bocete» (Giovanni Papini. 3 august 2007. col. dacă va fi să moară de foame. 1990. timp de patru zile. 5). evoluţie ascendentă. 4169. a fost dezastru mare» (JN. 1). joi. [. col. 1). p. 12 ianuarie 2005. 4981. oprobriu public. Asemenea îmbinări pleonastice au în componenţa lor neologisme (greşit sau incomplet asimilate). p. luni. în ciuda semnalării lor frecvente în studiile de lexicologie. iar evitarea lor de către vorbitori nu se poate face decât în urma unei acţiuni de explicare a etimologiei elementelor de expresie care le formează. Editura Univers. convieţui împreună etc. În situaţia „termenilor sau 35 Mioara Avram. inculpat sub acuzaţie. 3548. 8 noiembrie 2004. nr. 26. nr. întrajutorare reciprocă.» (GARDIANUL. conducere managerială. 4391. 3 iulie 2006. considerente privind. Deşi numărul acestor îmbinări pleonastice este semnificativ. nr. emulaţia întrecerii. col. moarte şi disperare.. p. col.Gog”. 23. 1987. «Pavilionul Central al complexului Romexpo se va transforma. 29). . ameliorat în bine. 1).Hotel Scandinavia. escaladare treptată. «Timp de trei săptămâni. miercuri. 225. întrecere emulativă. unde timp de două ore Thomas Anders va cânta marile hituri ale grupului Modern Talking» (JN. «„supunerea oprobriului colectivului” însemna că cel care avea opinii critice faţă de domnul Demeter Andras era chemat într-o şedinţă în care era criticat timp de mai multe ore. 13 iulie 2006. folclor popular. muncă laborioasă.. florilegiu antologic. 10. p. p. săpatul câmpului şi culesul recoltei de toamnă» (CURIERUL NAŢIONAL. hit de mare succes. 4400. înregistrat video şi audio. Bucureşti. Un aspect esenţial în analiza pleonasmului s-a referit la necesitatea unor explicaţii de natură etimologică pentru înţelegerea unor structuri pleonastice. nr. nr. a cronometra timpul. din vagoanele în care erau înghesuiţi şi care duceau către Moscova. p. col. . col. Editura Academiei. A8. 1242. p. luni.

5-6. Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane. ci şi limbile moderne. enunţuri concepute de autori. Bucureşti. 117. aşa cum am demonstrat. pleonasmele internaţionale se referă la o repetare supărătoare a unei idei deja exprimate.expresiilor neologice care au suferit o deformare profundă. . Fără îndoială este corectă opinia exprimată de lingviştii care dau conceptului de cuvânt internaţional un sens mai larg şi acceptă ca sursă imediată pentru termenii internaţionali nu numai limbile clasice. aşa cum demonstrează numărul impresionant de atestări din presă. asemenea pleonasme etimologice nu numai că nu pot fi eliminate din exprimarea curentă. 38 Theodor Hristea. cât şi în scrisul multora dintre contemporanii noştri”38. mijloace mass-media. într-o măsură mai mică sau mai mare. în LR. Academia Universitară „Athenaeum”. încât cititorul sau utilizatorul acestor lucrări lexicografice să înţeleagă. În lingvistica generală şi în cea românească. Ibidem. exemple de asemenea îmbinări de cuvinte nu lipsesc din exprimarea scrisă sau orală. pleonasmele sunt numai semnalate. Există şi pleonasme internaţionale datorate formării greşite a gradelor de comparaţie sau folosirii redundante a unor prefixe. Autorul se referea la pleonasmele etimologice pe care le-a denumit şi pleonasme „latente”37. Principalul neajuns al lucrărilor lexicografice care au avut ca obiect de cercetare pleonasmul „rezidă în aceea că. cele mai susceptibile de a fi considerate internaţionale sunt cele semantice. Fie că avem de-a face cu o repetiţie sinonimică sau cu alăturarea inutilă a unui determinant pe lângă un termen. pleonasmul devine şi mai greu de reperat ori rămâne ascuns chiar pentru specialişti”36. de ce averse de ploaie. De vreme ce lucrările lexicografice dedicate pleonasmului oferă. Poate fi vorba despre unele cuvinte absolut banale precum perioadă (din structura 36 Theodor Hristea. în locul explicaţiilor de ordin semantic sau etimologic. p. Prin analogie cu denumirea de cuvânt internaţional se poate vorbi despre pleonasm internaţional şi. deoarece aceste structuri trebuie integrate în studierea fondului internaţional. sau aniversarea unui număr de ani sunt structuri pleonastice realmente supărătoare prin marea lor frecvenţă atât în exprimarea orală. spre exemplu. 2003. Dintre toate categoriile de pleonasme pe care le-am analizat. nu şi explicate de aşa natură. p. accepţiile care se dau noţiunii de cuvânt internaţional diferă. dar cele mai interesante şi mai frecvente pleonasme internaţionale rămân cele apărute din cauza necunoaşterii semnificaţiei sau originii unor termeni. ci au devenit adevărate clişee în stilul publicistic. de la un cercetător la altul. 37 Idem. O altă situaţie care ne-a atras atenţia în mod particular este cea a pleonasmelor internaţionale. nr. 413. Structuri pleonastice în presa românească actuală. în majoritatea cazurilor. 1994. Bucureşti. la care s-au referit numeroşi lingvişti români ori străini.

sau protagonist (din îmbinarea pleonastică protagonist principal). În unele limbi se poate vorbi despre o lexicalizare a unor pleonasme internaţionale. Ne referim aici la termini ca panaceu (din pleonasmul etimologic panaceu universal). nr. definitiv şi irevocabil. 3. independenţă şi neatârnare. 4. Ibidem. an 25. Meinungskonsens. Este vorba despre limba italiană (immensamente) şi limba germană (Sanddüne. La momentul potrivit am arătat că şi repartizarea în funcţie de stilurile limbii merită să fie mai atent examinată şi ilustrată prin noi fapte de limbă. o asemenea exprimare presupune şi evitarea unor structuri pleonastice supărătoare pentru a căror eliminare învăţământul de cultură generală nu face tot ce este posibil şi absolut necesar. Printre altele. Pleonasmul şi tautologia. sau în stabilirea tipurilor de pleonasme. conlucrare şi cooperare. promordialer. Gradul de internaţionalizare a unei exprimări greşite creşte pe măsură ce o întâlnim într-un număr foarte mare de idiomuri. Dificultatea studierii pleonasmului nu constă numai în diferenţele terminologice existente.pleonastică perioadă de timp) sau desigur (în construcţia pleonastică desigur şi în mod cert). având în vedere şi luând în considerare sau drept pentru care”39. majestätischer etc.). . Ultima parte a prezentei teze de doctorat este intitulată PLEONASMUL ŞI ACŢIUNEA DE CULTIVARE A LIMBII LITERARE. la care se adaugă frecvenţa unor greşeli persistente ca anexez alături. întrajutorare reciprocă (sau mutuală). perspective de viitor şi altele. nr. limbajul administrativ se pare că îl cultivă prin formule ca nul şi neavenit. erhabener. dar avem convingerea că pleonasme de tipul virus HIV. (I) LLR. O dovadă în acest sens e şi faptul că unele manuale şcolare (la care ne-am referit în lucrare) tratează foarte superficial 39 40 Mioara Avram. 3-6. Zeitperiode. 1996. 5. Ele generează clişee specifice „limbajului de lemn” cum sunt: colaborare şi conlucrare. ci şi în relevarea numeroaselor aspecte pe care le prezintă el în exprimarea vorbitorilor. Hauptprotagonist. schimb reciproc. dar şi de neologisme mai greu de explicat de vorbitorii fără o minimă cultură lingvistică. p. Autoarea citată sublinia chiar efectele negative pentru exprimare pe care le pot avea pleonasmele folosite „ca mijloc de persuasiune”40. etica şi morala. deşertul Sahara sau panaceu universal se întâlnesc în multe alte limbi. p. Deocamdată se pare că: „Dacă limbajul ştiinţific respinge în general pleonasmul. Idem. (II) LLR. Grundfundament. Un asemenea capitol era necesar deoarece – aşa cum se ştie – în şcoala de cultură generală şi în învăţământul liceal se pun bazele exprimării corecte sau literare. În lucrarea de faţă ne-am referit numai la idiomurile de circulaţie internaţională. an 25. 1996.

tratarea lapidară a unor greşeli de exprimare nu este singulară în manualele şcolare gimnaziale. a asigura securitatea. În sfârşit am subliniat şi faptul că acţiunea de „cultivare” a limbii ar trebui să fie mai intensă în şcoală unde evidenţierea unor greşeli de exprimare. a pus în evidenţă numeroase structuri pleonastice supărătoare. oferind explicaţii de natură etimologică şi semantică. Cu toate acestea. că numai un sfert din manualele şcolare amintesc pleonasmul. ca cele semnalate aici. Din nefericire. Cât priveşte tautologia numai două manuale menţionează fenomenul. în special. ar putea dispărea din limbă vreodată. responsabil pentru difuzarea unor îmbinări greşite ca cele care urmează şi altele asemănătoare: mijloace mass-media. a cere (sau a solicita) revendicări etc. pentru a-i diminua frecvenţa şi pentru a elimina din limbă acele structuri pleonastice care pot fi considerate intolerabile. în general. necesare pentru înţelegerea greşelilor de exprimare. În procesul comunicării verbale se impune mai multă grijă pentru proprietatea termenilor şi. dar explicaţiile şi exemplele sunt fie greşite. ca şi alte greşeli de acest tip. Considerăm că aceste puncte de vedere trebuie să se regăsească în orice cercetare dedicată pleonasmului pentru a se evita confuziile şi derizoriul ce caracterizează unele apariţii editoriale de dată recentă. aniversarea unui număr de ani.pleonasmul. ar putea conduce la formarea unor competenţe de comunicare corectă. acţiunea de „cultivare” a limbii ar trebui să se concentreze mai mult asupra acestei greşeli. şi al pleonasmului. dar mulţi autori de manuale tratează fenomenul cu superficialitate sau îl ignoră cu desăvârşire. . În aceeaşi ordine de idei subliniem că zona în care pleonasmele proliferează în prezent este reprezentată de limbajul publicistic. Într-o singură lucrare pleonasmul şi tautologia sunt corelate. Se poate observa. conducere managerială. gardă de pază. Este o utopie să credem că pleonasmul. În ciclul gimnazial pleonasmul figurează în programa şcolară pentru clasele a VI-a. gramatici sau orice alte lucrări normative şi corective. alegeri electorale. cu uşurinţă. iar altele îl ignoră aproape cu desăvârşire ori îl ilustrează prin prea puţine exemple nu întotdeauna dintre cele mai importante şi mai interesante. deşi apar în subcapitole diferite. Greşelile strecurate în paginile manualelor variază între incorecta definire a celor două fenomene. ori de câte ori e necesar. Activitatea intensă a lingviştilor români. În ceea ce priveşte manualele destinate învăţământului liceal se observă un dezinteres alarmant pentru studiul limbii române. a VII-a şi a VIII-a. fie ambigue. e bine să fie consultate diverse dicţionare. lipsa explicaţiilor sau repetarea unui inventar sărac de exemple. Conştientizarea efectelor negative asupra exprimării pe care le au pleonasmele intolerabile ar conduce la evitarea acestor îmbinări de către tot mai mulţi vorbitori. în decursul a trei decenii.

presupunând o abordare nuanţată a aspectelor teoretice ale acestui fenomen. aşa cum am demonstrat în această contribuţie.Aceste argumente ne conduc la concluzia că o cercetare a pleonasmului era absolut necesară. .