VASILE PREDA

TESTUL TEMATIC DE APERCEPTIE
(studiu monografic)

FUNDAŢIA CULTURALA FORUM
Cluj-Napoca- 1997

CUPRINS
1.ISTORIC 2.MATERIALUL T-A.T.-ULL1 ŞI MODUL DE EXAMINARE 3.FUNDAMENTAREA TEORETICA A T.A.T.-ULUI 4.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA POVESTIRILOR T.A.T. DUPĂ H.A. MURRAY 41.Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. 42.Analiza conţinutului şi analiza formei povestirilor T.A.T. 5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI 5.1. Interpretarea T.A.T.-ului după S. Tomkins 52. Interpretarea T.A.T.-ului după B. Aron 53.Interpretarea T.A.T.-ului după Z. Piotrowski 54.Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak 55.Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi R. Schafer 56.Interpretarea T.A.T.-ului în concepţia lui R. Hoit 57.Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului 58.Interpretarea T.A.T.-ului după A. Ombredane 59.Interpretarea T.A.T.-ului după V. Shentoub 5.10. Sistemul de cotare şi de interpretare a T.A.T.-ului ' propus de J. Csirszka 6.DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI 7.ANALIZA DE CAZURI 7.1. Analiza unor cazuri prezentate in literatura de specialitate 72. Analiza unor cazuri din investigaţiile proprii 8.CAUT AŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI 9.ANEXE BIBLIOGRAFIE 5 13 23 29 29 31 43 43 43 44 46 47 49 50 51 52 57 65 79 79 88 107 115 125

Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/

1. ISTORIC Testul tematic de apercepţie (T.A.T.) este - alături de testul Rorschach, Szondi, arborelui, satului ş.a. - una din tehnicile proiective cu largă utilizare, mai ales clinică. în cazul testelor proiective, termenul te*t trebuie luat în sensul său mai general, pe care. îl are în limba engleză, de proba (examinare, tehnica de lucru) şi nu în sens riguros psiho-metric, deoarece standardizarea şi etalonarea nu se pretează întotdeauna iar sensibilitatea, fidelitatea şi validitatea lor sunt dificil de estimat. Dar aceste probe aduc în practica efectivă a cunoaşterii personalităţii o fineţe clinică menită să compenseze redusa lor rigoare statistică. Testele proiective se disting de testele de aptitudini în special prin ambiguitatea materialului prezentat subiectului şi prin libertatea de răspuns care i se lasă. Prin aceste două caracteristici, tehnicile proiective se situează în liniile generale ale psihologiei configuraţioniste şi psihanalizei. Testele proiective reprezintă unul dintre instrumentele cele mai preţioase ale metodei clinice îri psihologie şi una din aplicaţiile practice cele mai fecunde ale psihologiei dinamice, ale teoriei psihodinamice a personalităţii. Prima formă a Testului tematic de apercepţie („Thematic Apperception Test") a fost elaborată în 1935 de H.A. Murray şi D.C. Morgan, care au utilizat — alături de alte teste — imagini cu scene umane, pe baza cărora subiecţii realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic şi experimental al personalităţii normale. Spre deosebire de alte teste,proiective, T.A.T.-ul nu a fost conceput iniţial ca instrument de reliefare a manifestărilor patologice ale personalităţii. Elaborarea povestirilor pe baza unor imagini a servit iniţial psihologilor pentru studiul imaginaţiei. Primul care utilizează acest gen de studiere a imaginaţiei a fost F. Galton (1880). Apoi, în 1907, Brittain a publicat o probă pentru studierea imaginaţiei, care — prin materialul utilizat — anticipa T.A.T.-ul: un număr de 9 imagini erau prezentate

Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

adolescenţilor, care trebuiau să povestească istorioarele sugerate de acestea. în 1908, Libby foloseşte aceeaşi metodă la şcolari. In 1925, la al IX-lea Congres internaţional de psihanaliză, H. Clark prezintă o variantă a metodei, în care se cere subiectului să se imagineze copil şi să redea subiectele şi atitudinea acestuia. Tehnica lui Brittain a fost reluată în 1932 de M. Schwartz (Detroit), care imaginează un test asemănător pentru expertiza delincvenţilor minori. Este vorba de „Testul situaţiei sociale în imagini" („The Social Situation Picture Test"), format din 8 imagini cu copii, în care erau prezentate situaţiile cele mai frecvente întâlnite în povestirile prealabile ale delincvenţilor. Subiectul trebuia să descrie ce gândeşte copilul prezentat în imagine. Deşi, ca şi pentru probele precursoare apariţiei testului Rorschach (1920), interpretarea era centrată la început asupra imaginaţiei, şi numai mai târziu asupra unor trăsături ale personalităţii. Constatându-se că elaborarea povestirilor pe baza imaginilor este o situaţie-test care dă numeroase informaţi: asupra personalităţii normale şi mai ales asupra manifestărilor patologice ale personalităţii, s-a trecut la perfecţionarea succesivă a acestei metode. Astfel, în 1938, Murray integrează rezultatele obţinute în urma aplicării T.A.T.-ului şi a altor probe, în doctrina sa despre personalitate, expusă în lucrarea „Explorări în personalitate" („Explorations in Personality"), elaborată de pe principii psihanalitice. H.A. Murray, medic şi biochimist, a descoperit perspectiva psihanalitică graţie lui C. Jung şi F. Alexander. . ■ -tul său poartă pecetea acestei duble formaţii, căutând să realizeze o experimentare provocată a inconştientului. Ca director al Clinicii psihologice Harvard, H.A. Murray organizează, împreună cu colaboratorii săi, o amplă cercetare destinată să valideze un inventar exhaustiv al variabilelor personalităţii şi să furnizeze, astfel, o bază ştiinţifică interpretării T.A.T.-ului. Subiecţii voluntari (studenţi) s-au supus timp de mai multe luni la circa 20 de tehnici de investigaţie psihologică, administrate şi interpretate de diferiţi examinatori: convorbire dirijată, şedinţe de asociaţii libere vizând amintirile din perioada copilăriei şi viaţa sexuală,

conversaţii improvizate, chestionare, testul Rorschach, testul Rosenzweig, probe vizând nivelul de aspiraţie, interacţiunea socială, aprecierea estetică, interesele etc. Prelucrarea şi generalizarea datelor individuale a permis elaborarea a 3 liste de variabile fundamentale ale personalităţii, utilizate de H.A. Murray în interpretarea istorioarelor obţinute prin T.A.T. în 1943, H.A. Murray publică forma definitivă a T.A.T.-ului (a treia formă) şi manualul de aplicare a acestui test proiectiv, utilizat şi astăzi. Denumirea de metode proiective — dată aproximativ în acelaşi timp de L.K. Frank şi H.A. Murray — este rezultatul unei analogii cu un fenomen observat de S. Freud. Prin proiecţie, Freud desemnează o acţiune psihică din paranoia, care constă în expulzarea din conştiinţă a sentimentelor blamabile, criticabile, pentru a le atribui altora. Ar fi vorba, după părerea lui S. Freud, de un mecanism de apărare al •paranoicilor, care constă în a atribui altor persoane ideile, intenţiile proprii, pe care eul nu le poate accepta, cu alte cuvinte, ideile a căror existenţă o persoană nu o admite în mod conştient, sau ideile care-i produc o anumită anxietate. în acest sens, testele proiective ar favoriza „descărcarea", prin materialul prezentat subiectului, a tot ceea ce acesta refuză să fie, a ceea ce simte în el ca fiind puncte vulnerabile. Ulterior, Freud şi alţi autori constată că fenomenul de proiecţie apare nu numai ca mecanism de autoapărare şi nu apare numai la paranoici, ci are un caracter mai general. în ultimul capitol din „Psihopatologia vieţii cotidiene", S. Freud arată că proiecţia constă şi în simpla necunoaştere (şi nu numai expulzare) de către subiect a dorinţelor şi emoţiilor pe care nu le acceptă ca fiind ale sale, de care el este parţial inconştient şi pe care el le atribuie realităţilor exterioare. Freud spune: „Eu cred într-adevăr că, în bună parte, concepţia mitologică a lumii... nu este altceva decât o psihologie (citeşte: conţinuturi psihice — n.n.) proiectată în lumea exterioară...". Acest text indică filiaţia celor două sensuri ale cuvântului proiecţie şi ne face să căutăm esenţa proiecţiei în mecanismul „deplasării". Proiecţia conservă conţinutul unui sentiment inconştient şi deplasează obiectul acestui sentiment. Fundamentul ultim al proiecţiei — arată Freud — se găseşte în tendinţa la antropomorfism şi într-o

b)în proiecţia catartici subiectul atribuie imaginii altuia mi numai caracteristicile care îi sunt proprii sau care ar dori să fie ale sale. percepţia anterioară a tatălui influenţează percepţia figurilor paternale din T. L.). al stimulărilor externe.. modul indicativ şi optativ. însuşi Muifay. unii autori consideră că denumirea de tehnici proiective este inadecvată deoarece în reacţiile ce au loc în timpul executării unei astfel de probe nu intră în acţiune un mecanism de proiecţie în sensul utilizat de psihanalişti. înaintea lecţiei de vioară sau a devenirii sale ca violonist. mai mult sau mai puţin conştientizate (L.T. să-i simtă pe alţii ca fiind nedrepţi cu el). pur cognitivă. uneori foarte vechi.E. căci el are nevoie. Sensul termenului de proiecţie. gândirea sunt rezultatul nu numai al prelucrării impresiilor externe. crescută de o femeie morocănoasă şi ostilă. Bellak) şi de nivelul actual de anxietate al subiectului (L. Anzieu. arată D. mai ascuns. într-adevăr. atunci când o istorioară pe care o inventează redă un episod din propria viaţă. în imaginea altuia. Considerăm că proiecţia este un mecanism prin care subiectul se eliberează de o parte a conţinutului său psihic cognitiv şi motivaţional-afectiv. Ea se efectuează la modul indicativ sau la modul optativ (de exemplu. Proiecţia este un proces psihic. Apercepţia este o interpretare: ea dă un sens experienţei.T.-ului se consideră că răspunsul „un copil cânţi la vioara" este obiectiv. un mecanism psihic „primar". nu poate exista. De exemplu. care a contribuit la fixarea acestei denumiri. de a se proiecta în afară asupra fiinţelor umane şi asupra lucrurilor.A. De exemplu. ci şi al motivaţiei.Testul Tematic de Apercepţie (studiu caracteristică proprie inconştientului de a se exprima.T. de exemplu. constituind o modalitate de descărcare a tensiunii psihice (având efect catartic). se referă la faptul că percepţiile.T. Deci subiectul îşi „proiectează" nu numai conţinutul său ideo-afectiv penibil. pe care refuză să le considere ca fiind ale sale şi de care se eliberează („catarzis"). Orice interpretare a imaginilor este în parte subiectivă. o fetiţă orfană. O distorsiune completă ar fi un răspuns de tipul: „un copil înaintea unui lac". căci este furnizat de majoritatea subiecţilor. afectivităţii. c)în proiecţia complementari subiectul atribuie altora sentimente sau atitudini care le justifică pe ale sale (de exemplu. Exteriorizarea: subiectul recunoaşte că apercepţia este subiectivă. o scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi). Percepţia lumii exterioare depinde de amintirile personale. ce intră în denumirea probelor care vizează descoperirea a ceea ce este mai profund. al experienţei anterioare a persoanei. Abt). povesteşte la o planşă din T. exteriorizându-1 prin mijloacele de expresie verbale sau grafice. Interpretările semnificative se situează între cele două: copilul este perceput ca trist sau vesel. Termenul de apercepţie este luat în sensul utilizat de Herbart. A. şi anume de întărire a noului conţinut perceptiv de către conţinutul anterior. denumindu-şi testul pe care 1-a elaborat „test de apercepţie tematică" (T.A. atitudini.A. a ceea ce uneori nu este accesibil nici conştiinţei subiectului examinat.A. un adult revoltat împotriva conduitei pf edelincvente. asociaţiile. neacceptat sau acceptat de sine. la planşa I a T. Ombredane a distins diverse forme de proiecţie puse în acţiune în testele proiective: a)prin proiecţie speculativi subiectul regăseşte. mecanism care s-ar realiza inconştient. Dacă perceperea şi interpretarea imaginii sunt esenţialmente subiective. neconştientizat sau neacceptat. deplasându-le asupra altuia. ca şi realizarea halucinatorie a dorinţei în vis sau transferul psihoanalitic. se produc distorsiuni aperceptive. ci şi caracteristicile pe care pretinde că nu le are. abătut etc. monografic) Cu toate precizările aduse de Ombredane şi a extinderii sensului termenului de proiecţie. caracteristicile pe care le pretinde să fie ale lui însuşi. pentru a se revolta. o preferă pe cea de „teste de apercepţie". . interese). descrie personaje severe şi injuste faţă de erou. aceasta din urmă constituie un eşantion fidel şi valid al percepţiilor obişnuite ale figurilor paternale de către subiect. Bellak propune să se distingă patru nivele în distorsiunea aperceptivi: 1. ci şi ceea ce este acceptat sau dorit (trebuinţe. de asemenea. ambiţios. Această proiecţie utilizează. „apercepţia" este cunoscută ca procesul prin care experienţa nouă este asimilată şi transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia. o apercepţie pur obiectivă.

complementare". a dorinţelor. valorile. după A. 4.. fantasmele subiectului care percepe. 23 de cuvinte. conflicte şi are ca valoare particulară evidenţierea tendinţelor refulate. De exemplu. procesele psihice primare (având ca obiectiv descărcarea imediată a tensiunii psihice şi realizarea dorinţelor sau trebuinţelor) diminuează din ce in ce mai mult forţa proceselor psihice secundare (care au ca scop o bună adaptare reflexivă la realitate). Ombredane şi R. subiectul se aşteaptă la refuzul brutal şi are tendinţa de a percepe orice nou partener ca răuvoitor (cf. se face prin prisma experienţei personale a fost verificată experimental. L.B. Murray. percepţii care guvernează conduita morală (supra-eul). dorinţele.A. ea efectuează discriminări aperceptive mai fine în domeniile care corespund trebuinţelor sale sau emoţiilor suscitate de tensiune. neconştientizate. în medie. 3. emoţii. Percepţia unui individ se găseşte astfel colorată prin elementele propriei sale personalităţi. în funcţie de dinamica factorilor interni—cognitivi.T. ci în acelaşi timp satisfacerea unei dorinţe. Există — după Murray — percepţii care determină un comportament ce ţine seama de dificultăţile realităţii (eul). Realitatea fizică şi socială este investită cu trebuinţele. arată că de la primul la al patrulea nivel.A. CatteLL). o astfel de apercepţie aduce subiectului nu numai o informaţie asupra lumii exterioare. înainte de frustrare au fost. a conflictelor proprii. După H. Subiecţilor li s-a dat o serie de imagini T. percepţii care sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului). de noi valenţe sau schimbarea valenţelor obiectelor.T. Primul nivel este conştient sau mai ales preconştient.T.Proiecţia simpla sau transferul prin învăţare: când suportă refuzuri brutale succesive din partea mai multor persoane. Testul tematic de apercepţie scoate la lumină trebuinţe. Proiecţia cu inversiune reprezintă mecanismul descris de Freud în paranoia. Această clasificare a lui Bellak.A.-uhii este că o persoană care interpretează o situaţie socială ambiguă o face prin prisma experienţei sale anterioare. Apoi s-a dat o nouă serie de imagini şi li s-a cerut să compună povestirile adecvate.Sensibilitatea: atunci când personalitatea este sub tensiune. .A. 12 cuvinte cu semnificaţie agresivă. prin prisma teoriei psihanalitice.VasHe Preda Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografici 2. iar după frustrare. Bellak a urmărit în ce măsură o experienţă recentă de frustrare influenţează conţinutul povestirilor create. Ipoteza care stă la baza T. proiecţiei . după care li s-a spus că povestirile compuse de ei sunt cele mai 10 nereuşite din câte a auzit examinatorul. motivaţionali şi afectivi — are loc acordarea de noi valori semnalizatoare. S-a analizat conţinutul agresiv al celor două serii de povestiri. Ipoteza că interpretarea imaginilor T. sentimente.

iar celelalte au un caracter mai specific. plus planşa albă — sunt mai ambigue. aceştia din urmă având vârsta de peste de 14 ani. Acţiunile în care sunt angajate personajele. Imaginile sunt constituite din desene. 19. 17 BM. 12 GB. M . 3 BM. conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a subiecţilor şi experienţei lor de viaţă.-ului constă din 30 de imagini.imagini destinate fetelor până la 14 ani.15. 18 GF. intereselor. reproduceri de tablouri sau gravuri. 13 B. M. imaginile seriei a Ii-a — în număr de 9. 12 13 . BM. expresiile feţelor sunt redate întrun mod ambiguu. Considerându-se că proiecţia se realizează mai uşor şi mai complet atunci când personajul este de acelaşi sex şi aparţine. Simbolurile B. 9 BM. 6 GF. 8 GF.12 F. Imaginile sunt notate cu: 1. Fiecare set este divizat în două serii de câte 10 planşe. 18 BM. 16 (albă). Din cele 30 de imagini (plus planşa albă) care constituie garnitura completă.imagini destinate băieţilor până la 14 ani. 20.A. MATERIALUL TESTULUI TEMATIC DE APERCEPTIE ŞI MODUL DE EXAMINARE Materialul T. 5. în negru şi alb.T. 6 BM. în linii mari. imaginile conţin personaje de diferite etăţi. fotografii. 10 sunt valabile pentru toate categoriile de subiecţi. 11. 3 GF. 4. aceleiaşi perioade de vârstă ca şi subiectul. mai dramatice decât cele din prima serie. în acest mod se alcătuiesc seturi de câte 19 ilustraţii (la care se adaugă în plus planşa albă) ce se utilizează în examinarea băieţilor. 2. 17 GF. 13 G. emoţiilor. GF. 7 GF.imagini destinate persoanelor de sex masculin peste 14 ani. G. mai confuze. G . de sex masculin şi feminin. 9 GF.Testid Tematic de Aperceptie (studii 2. astfel încât imaginile să poată fi interpretate prin prisma trebuinţelor. 7 BM. şi o planşă complet albă. 10. F. 8 BM. MF au următoarele semnificaţii: B . 13 MF. 14. a fetelor şi a indivizilor de sex masculin şi a celor de sex feminin.

Alţii susţin că alegerea planşelor trebuie să fie în funcţie de situaţia concretă a fiecărui caz investigat. altele sunt potrivite pentru investigarea agresivităţii. respectiv pentru relevarea problemelor psihosociale ale subiectului.imagini destinate persoanelor de sex feminin peste 14 ani.A. Murray a prevăzut utilizarea a 20 de planşe pentru examinarea unui subiect. H.8 sau de la 10 ani în sus.-ul este folosit doar cu 10 planşe. desigur.T. psihologul care are o bogată experienţă alege imaginile ce i se par mai adecvate pentru realizarea scopului investigaţiei psihologice. a trebuinţei de realizare şi a nivelului de aspiraţii.F .A. examinatorul poate alege seturi de planşe diferite. BM . pe care să le utilizeze în mod exclusiv. şi subiecţilor de sex feminin peste 14 ani. materialul testului se poate utiliza într-un mod mai flexibil. male = bărbat. 1972). După alţi autori. pornind de la informaţiile desprinse pe baza datelor anamnestice şi clinice (M.T. GF .A. după Murray). Deşi H. pentru anumite intervale de vârstă şi în funcţie de anumite aspecte psihologice particulare. MF . Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai folositoare în surprinderea unor trăsături relevante de personalitate. T. a relaţiilor socio-afective dintre copii şi părinţi sau pentru descifrarea ideaţiei suicidare etc. cel mai ambiguu. . Nu există însă un consens general referitor la planşele care să fie utilizate. pentru cea de-a doua utilizându-se imaginile seriei a Ii-a. female = femeie. 14 Testul Tematic de Aperceptie (studiu monografic) Din tabelul I rezultă că anumite planşe sunt utile pentru relevarea trebuinţei de performanţă. în practica psihodiagnostică. Unii cercetători susţin că fiecare examinator ar trebui să se familiarizeze doar cu un set de 10 planşe. şi indivizilor de sex masculin peste 14 ani. pe care examinatorul doreşte să le releve prin T. Dar. pornind de la ipotezele şi scopurile investigaţiei în care utilizează T.T.-ul. în procedura originali se recomandă ca examinarea să se facă in două şedinţe.-ui se aplică de la 7. Roşea. Fiecărei şedinţe i se acordă câte o oră. care au caracterul cel mai dramatic. girl = fată.imagini destinate băieţilor sub 14 ani.T. în mod curent T.A.imagini pentru persoanele de sex masculin şi pentru persoanele de sex feminin peste 14 ani. Tabelul I prezintă planşele sugerate de diverşi cercetători. De exemplu.imagini destinate fetelor sub 14 ani. alături de alte probe psihologice.R. Simbolurile provin de la cuvintele englezeşti: boy = băiat. A doua şedinţă are loc după minimum o zi şi maximum 15 zile de la prima. Imaginile notate doar cu cifre arabe sunt destinate ambelor sexe şi tuturor vârstelor (de la 4 ani în sus.

bunăvoinţă. Worchel. Karon (1981 Karon (1981 7GF 18GF. în care sunt încurajaţi să inventeze „scene vorbite". situaţia-test le este prezentată ca o probă de imaginaţie. în cazul copiilor o astfel de pregătire se realizează în câteva şedinţe. 3. 13MF 1.-ului este aceea de neutralitatebine voitoare. de confort fizic si psihic. Dar în cazul unor subiecţi indiferenţi. 6BM. care se va dovedi cea mai adecvată declanşării şi bunei funcţionări a procesului imaginativ. 14 j i . 7GF. 4. Subiectul este aşezat comod pe un scaun. fiind alese în funcţie de vârstă şi sex. 2. J. cazuri în care examinatorul va sta în faţa subiectului). 1 1 . în funcţie de grupa de vârstă. 12M. sau este întins pe o canapea de preferinţă cu spatele la examinator (cu excepţia uncr copii sau psihotici foarte susceptibili. 7. 1 PLANŞELE 1. a procesului creativ al subiectului. 3GF. 3BM. 4.-ul să fie precedat de alte examinări. 3BM. 7BM. Adolescenţilor şi adulţilor ce au inteligenţă şi cultură peste medie. de inteligenţă. Dupree. precum şi psihoticilor nu li se dă nicî o explicaţie. 17BM. 8GF : 1. 12M. 12F. nivelul intelectual şi de şedinţă. 20 UTILIZAREA Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/ SURSA Bellak (1971 Bellak (1971 Karon (1981 Rabin & Haw (1960 Obrzut & Bol (1986 Obrzut & Bol (1986 administrare standard: bărbaţi administrare standard: femei administrare standard 1.Tabef PLANŞELE T. adulţilor cu inteligenţă si cu instrucţie redusă. 14. 6. vârsta între 7 şi 11 ani: agresivitate 17BM 3BM. o atmosferă de prietenie. neîncrezători. 10. 4.L. cu ajutorul unor păpuşi sau jucării. 13B. 13MF. adolescenţi 18GF i. iar instrupţia este diferenţiată şi ea. Planşele sunt prezentate una câte una. 6. realizare şi nivelul de aspiraţie 3BM. 6GF. 16 . Subiecţii trebuie să aibă impresia că se urmăreşte numai aptitudine? li'-r^ră si ereati r 'itr. 7.A. 18BM. sau cu intelect redus. 9. 17BM vârsta între 7 şi 11 ani: trebuinţa de performanţă. Cea mai bună linie de conduită a examinatorului în timpul aplicării T.T. b) Desfăşurarea examinării cu T. 1 1 . Copiilor. într-o ordine determinată. 12M. şi în special cu proba proiectivă a petelor de cerneală Rorschach.2. 14. 8BM. 3BM. cu teste de aptitudini. care nu au fost niciodată supuşi unor teste. 7GF. pentru familiarizare. 14. administrare standard: 15. 1 1. 16. refractari. receptivitate şi consideraţie.A. 7GF. 2. 12M. Examinatorul trebuie să ajungă la standardizarea unei atitudini. 12F a) Ambianţa şi pregătirea subiectului pentru examinare Se încearcă să se stabilească o atmosferă cât mai destinsă. 12M. 16 12M. Subiectul trebuie să găsească un mediu simpatic.T. PROPUSE PENTRU DIFERITE EXAMINĂRI PSIHOLOGICE (dupăF.5. se recomanda ca examenul cu T.T.A. 13MF 1.\e r lor Cea mai mare parte a subiecţilor nu au nevoie de nici o pregătire specială. 3BM.A. ci doar li se cere să inventeze câte o poveste pentru fiecare imagine. 14. 7GF. 6BM.T. 14 vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol preocuparea pentru îngrijirea (1986 parentală sau problematica respingerii vârsta între 7 şi 11 ani: pedeapsa Obrzut & Bol parentală şi atitudinea faţă de (1986 părinţi vârsta între 5 şi 10 ani ideaţia suicidară reacţia subiectului la terapie sau la terapeut Gerver(1946.F. 3GF.

examinatorul îi va răspunde: „Veţi putea povesti ceea ce veţi vrea. eu am aici imagini pe care vi le voi arăta şi pentru fiecare imagine doresc ca dumeavoastră să inventaţi o povestire. li se ya reaminti. personalitate şi dispoziţiile >mentane ale subiectului. Iată prima imagine". „Există o recompensă pentru cel care va face cele mai frumoase istorii"). într-un anumit caz. Aţi înţeles?. Dacă manifestă veleităţi în acest sens. După compunerea primei istorii examinatorul va lăuda subiectul. Veţi avea cinci minute pentru a inventa o istorioară. De exemplu. pentru a se evita — mai ales în cazul subiecţilor care înainte au fost supuşi psihanalizei — ca subiectul să creadă că examinatorul ar vrea să interpreteze conţinutul asociaţiilor sale libere. cum ar fi: -pentru a avertiza subiectul de fiecare dată când se găseşte prea în avans. trebuie să i se spună să-şi concentreze eforturile asupra unei singure povestiri mai lungi. Veţi spune ce a provocat evenimentul reprezentat în imagine. examinatorul le poate spune: „Dacă îmi vei povesti o istorioară destul de lungă îţi voi da ceva". sub una din formulele următoare: Forma A (aplicabilă. Bine. dar aţi uitat să spuneţi cum s-a comportat copilul când mama sa 1-a bătut şi aţi lăsat povestirea în suspensie. Vă voi arăta câteva imagini.. întrebând: „Cum se va termina aceasta?*. iar dacă instrucţia nu a fost respectată în întregime. ce simt şi ce gândesc personajele şi cum se va termina. în restul timpului examinatorul nu mai intervine decât în cazuri excepţionale. una după alta. Dar este contraindicat să se a de la început: „Veţi avea ocazia să faceţi o relatare pe maginaţiei libere".Vasiie Preda - Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) Prima şedinţă Subiectului i se spune lent şi clar instructajul. cât se poate de vie. . adulţilor cu inteligenţă şi cu instruire scăzută şi psihoticilor): „Această probă constă în povestirea unor istorioare. după ce vei termina îţi voi spune şi eu o poveste frumoasă". examinatorul nu trebuie să se lase antrenat în discuţii cu subiectul. Psihoticii şi unii copii au nevoie de multă încurajare. de exemplu: „Ce a pricinuit ' această situaţie?". Copiilor extrem de reticenţi şi inhibaţi li se poate promite o recompensă (de exemplu. -pentru a relua. Spuneţi ce s-a petrecut înainte.pentru a întrerupe o povestire care devine prea lungă sau incoerentă. O asemenea suspectare poate duce la un eşec al spontaneităţii gândirii şi imaginaţiei subiectului. inteligenţă. în nici un caz. atunci iată prima imagine. căci este important ca subiectul să termine în cincizeci de minute toate cele zece istorioare consacrând pentru fiecare aproximativ acelaşi timp. în general. care poate îmbrăca forma laudei povestirilor create. Veţi putea inventa istorioara care vă place. -dacă subiectul se informează despre un detaliu care nu este clar. Termenii exacţi ai instructajului pot fi modificaţi în funcţie de vârstă. Celelalte povestiri ale dumneavoastră pot fi mai lungi. -pentru a încuraja din când în când subiecţii care nu au cea mai adecvată dispoziţie imaginativă. că este vorba de o probă de imaginaţie. apoi veţi spune deznodământul. Aţi înţeles?. Forma B (aplicabilă copiilor. imaginaţia este o formă a inteligenţei. după aprecierea povestirii. veţi inventa pentru fiecare câte o istorioară. Dispuneţi de cincizeci de minute pentru 10 planşe. ce se întâmplă acum. 19 . veţi povesti ce se petrece în acest moment. 18 Nu există un deznodământ real. dacă subiectul omite unele secvenţe importante ale povestirii (circumstanţele anterioare acţiunii sau deznodământului) întrebând. sau prea în întârziere în privinţa timpului. -subiectul nu trebuie lăsat să povestească mai multe istorioare scurte pe baza unei singure imagini. Exprimaţi-vă gândurile aşa cum vă vin în minte.. „Dacă vei povesti bine. încercaţi să o faceţi cât mai bine". ■ . examinatorul poate spune: „Istorioara dumneavoastră este în mod cert interesantă. subiectul este invitat să completeze lacuna.pentru a i se spune subiectului să se concentreze asupra intrigii şi nu asupra detaliilor. deci veţi putea consacra aproximativ cinci minute pentru fiecare istorioară. ce simt şi ce gândesc personajele. adolescenţilor şi adulţilor cu inteligenţă şi cultură peste medie): „Vom face o probă care se bazează pe imaginaţie. încercaţi să faceţi mai bine la celelalte imagini". Aţi consacrat trei minute şi jumătate acestei istorioare.. cu tact..". -subiecţiilor care se complac să facă descrieri ale imaginilor. în timpul aplicării probei.

în situaţia în care examinatorul rămâne în cameră comparativ cu situaţia în care acesta părăseşte încăperea. dar magnetofonul şi microfonul să fie mascate. de către examinator este relativ dificilă. la sfârşit.A.Procedeul de azi este la fel ca cel precedent. Dreger (1975) nu •au găsit nici o diferenţă semnificativă între înregistrarea povestirilor şi scrierea lor. 1943). Unele cercetări au avertizat asupra factorilor care. Dana (1986) susţine că atunci când examinatorul părăseşte camera şi îi cere subiectului să-şi înregistreze povestirile T. Obrzut şi AC. E. în raport cu creşterea numărului de întrebări. ar influenţa productivitatea povestirilor.T. asupra productivităţii şi caracteristicilor istorioarelor.R. ceea ce împiedică inventarea unor istorii doar sub impulsul momentului.R. se vor utiliza semnele de punctuaţie adecvate. în şedinţa a doua. Instructajul este şi în acest caz diferenţiat pentru cele două categorii de subiecţi. compoziţii de câte 300 cuvinte. Examinatorul va nota timpul de latenţă (de la prezentarea imaginii până la începerea povestirii). Menţionăm faptul că. Boliek (1986) ridică problema oportunităţii ca prin intermediul unor întrebări să se clarifice situaţii ambigue. de către o persoană aşezată în camera vecină. apare o preferinţă pentru exprimarea în acestea a unei tonalităţi distimice. i se prezintă subiectului. Cele 10 istorioare pe care le-aţi făcut au fost excelente dar v-aţi fixat mai ales asupra faptelor din viaţa cotidiană. Acum. Examinatorul trebuie să facă tot posibilul pentru a transcrie cuvintele exacte ale subiectului.M. începând de la 10 ani.T. Eu doresc acum să văd cât sunteţi de capabil atunci când încetaţi să luaţi în considerare realităţile banale şi lăsaţi frâu liber imaginaţiei.T. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai utile pentru surprinderea unor trăsături relevante de personalitate. încercaţi să inventaţi istorioare mult mai pasionante decât ultima dată — ca un vis sau un basm. J. Dacă înregistrarea povestirilor se face grafic. se prezintă şi planşa albă (din acelaşi material şi de aceleaşi dimensiuni ca şi cele cu imagini).Vasăe Preda —— Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) Şedinţa • doua Subiectului nu trebuie să i se spună că se fixează şi o a doua şedinţă in care i se va cere să inventeze din nou istorioare. decât în sensul că în instructaj se insistă asupra libertăţii complete a imaginaţiei.A. povesteşte-mi o istorioară despre aceasta". examinatorul spune: „Acum imediat. pentru a reda expresivitatea limbajului subiectului. De asemenea. 21 . nr. Imaginaţi-vă că există o gravură şi descrieţi-mi-o detaliat. După ce subiectul a făcut o descriere completă a ceea ce el şi-a imaginat." în cazul în care subiectul nu reuşeşte. Data trecută mi-aţi poves1 + câteva isiorioare frumoase. subiecţii au fost studenţi. ca într-o ficţiune. s-a pus problema influenţei modului de întocmire a protocolului T. se diminuează caracterul proiectiv al probei. dânduse următorul instructaj special: «încercaţi să vedeţi ceva pe această planşă albă. procedura nu diferă de cea din prima. gradul de empatie al acestuia în timpul povestirii istorioarelor pe baza planşelor T. De asemenea. Planşa albă.A. în ambele studii. precum şi timpul acordat de subiect fiecărei povestiri. întocmirea protocolului înregistrarea completă a povestirilor. basm sau alegorie. H. 16. eu doresc să văd dac^ sunteţi capabili să faceţi mai bine.R. transmiterea fiind asigurată cu ajutorul unui microfon disimulat. Iată prima imagine". Forma B: „Vă voi arăta astăzi alte imagini.închideţi ochii şi reprezentaţi-vă ceva". Iată prima imagine". dar de data aceasta veţi putea da frâu libe^ imaginaţiei dumneavoastră. Murray. căci imaginile pe care le am sunt mult mai bune şi mai interesante. se poate face înregistrarea pe bandă magnetică. Se poate recurge la notarea stenograficâ. Ei ajung la concluzia că. examinatorul adaugă: . pentru a nu se pregăti prin rememorarea unor intrigi din cărţi sau filme.A. Majoritatea examinatorilor consideră că în cazul copiilor este contraindicat să li se ceară să-şi scrie propriile povestiri. de data aceasta va fi mult mai uşor. iar copiii. Pe de altă parte. de aproximativ 150 de cuvinte (H. sub aspectul nivelului de formulare a cerinţelor Forma A: . Baty şi M. H. în raport cu administrarea testului. având în vedere că adulţii dau 20 în medie. în această şedinţă. A.-ului.

se direcţioneazâ. Mamali. Murray distinge două categorii de trebuinţe care dinamizează şi direcţioneazâ acţiunile omului. Trebuinţele sunt consideiate drept factori interni dinamogeni pe baza cărora se declanşează.T. Prin analiza conţinuturilor motivationale putem afla ce „lucruri" specifice motivează oamenii.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) 3. Murray ia în studiu dinamica moţivationaiâ care se proiectează în povestirile realizate de subiect la T. Aceste teorii analizează specificul elementelor constitutive ale structurii motivationale a individului („forţele interne" sau trebuinţele.-ULUI H. elaborată de pe principiile psihologiei dinamice. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A T. un loc aparte îl ocupă structura motivaţională a personalităţii. H. în cadrul acestei concepţii. complexe şi conflicte. Teoria trebuinţelor elaborată de Murray poate fi inclusă în categoria teoriilor motivationale care se focalizează asupra conţinutului motivatioual (C.A..A. pe^care subiectul refuză să le recunoască sau este incapabil 22 23 . că evoluţia individului uman şi a sistemului său de trebuinţe riu poate fi înţeleasă şi explicată în afara interacţiunii acestuia cu mediul social şi cu mediul fizic. care include şi elemente analitice.T. Murray (1938. în concepţia lui Murray: în interacţiune cu elementele din structura motivaţională a mediului socio-uman în cadru! căruia trăieşte şi acţionează o anumită persoană („presiunile externe").T. a trebuinţelor) şi a „presiunilor externe* — aşa cum a conceput-o Murray — este susţinută de idee?.-ului şi ale altor probe psihologice în concepţia sa despre personalitate. evidenţiind. tendinţe refulate. totodată. 1943) integrează rezultatele obţinute prin aplicarea şi interpretarea T.A. se susţine activitatea şi in general comportamentul uman. clasificate astfel în funcţie de apariţia lor în ontogenezâ.A. emoţii si sentimente. Interrelaţia dinamică a „forţelor interne* ia pulsiunilor. Este vorba de trebuinţele primare sau viscerogene şi de trebuinţele secundare sau psihogene. 1981).A. tar în manualul formei finale a acestei probe de personalitate (1943) arată că testul relevă trebuinţe. îndeosebi trebuinţele.

cu cât creşte ambiguitatea stimulativă. uneori foarte vechi. investigării personalităţii copiilor între 3 şi 10 ani.T. căutându-se identificările sale. o interpretare care dă un sens particular experienţei personale. fenomenelor. raportate la psihologia 25 . Bellak a destinat proba C.) elaborată de L. într-adevăr. în funcţie de dinamica factorilor interni — îndeosebi a celor motivaţionali şi afectivi — are loc si acordarea de noi „valori semnalizatoare" sau are loc schimbarea valenţelor obiectelor. Bellak (1949). identificându-se cu uşurinţă cu animalele. Bellak (1954) consideră psihanaliza ca o teorie a învăţării în raport cu viaţa subiectului: achiziţia de apercepţii. odată cu apariţia de noi variante si de noi modalităţi de interpretare. identificare. Pornind de la această concepţie de nuanţă psihanalitică. Ca şiT. tot de pe poziţii psihanalitice. dar cu nuanţe noi în raport cu ideile susţinute de Freud. R. L. cu atât este mai mare posibilitatea ca evaluarea şi interpretarea respectivei situaţii-stimul să reflecte proiectarea cadrului de referinţă personală. Testul de apercepţie pentru copii poate fi analizat şi interpretat aproximativ la fel ca şi T. Fundamentarea teoretică şi interpretarea C. Mc.-ul pune accentul pe maniera in care eul evită sau rezolvă conflictele şi transformă tensiunile care decurg din ele (V. Astfel. s-a demonstrat că percepţia şi interpretarea acestor imagini. formarea simptomelor în tulburările psihice. depinde.T.A.T.T. Elaborat dintr-o perspectivă a psihologiei dinamice şi a psihanalizei. evitând sau rezolvând conflictele şi transformând tensiunile care decurg din ele.A. 1966). Se pot face investigaţii în zonele de conflict ale subiectului. Testul de apercepţie pentru copii — după opinia lui Bellak — trebuie utilizat într-o perspectivă a psihologiei dinamice. prin prisma experienţei personale anterioare a fost verificaţi experimental. „percepţii" care sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului) şi „percepţii" care guvernează conduita morală (supra-eul). fapt ce se poate analiza prin interpretarea povestirilor realizate de subiect pe baza imaginilor ambigue ale acestei probe proiective. influenţa primelor apercepţii asupra apercepţiei stimulilor noi (sub această influenţă formându-se şi mecanismele de apărare). 1973). precum şi de starea „aperceptivă". Materialul testului reprezintă 10 planşe cu scene antropomorfizate din viaţa animalelor. Shentoub. descoperindu-se temerile. în viziunea lui L. mecanismele de apărare. angoasa. evenimentelor. Există „percepţii" care determină un anumit comportament ce ţine seama de dificultăţile realităţii (eul). L. stările de anxietate. De-a lungul timpului s-a îmbogăţit continuu validitatea conceptuală a Testului tematic de apercepţie. nivelul de dezvoltare al supra-eului (Anzieu. Bellak. deci.T. unde accentul cade pe maniera în care eul este integrat sau este pe cale de integrare. de stările de frustrare prezente sau trecute (Abt.T. de amintirile personale.-ului se poate însă îmbogăţi pe baza cercetărilor mai noi de psihanaliză infantilă. ae nivelul de anxietate actual al subiectului. fenomenelor.£ellak Testul monografic) Tematic de Apercepţie (studiu şi S.A. 1970). gradul de maturizare afectivă.Vasie Preda să le conştientizeze. T A. 1969).-ui. Real i atea fizică şi socială este investită cu trăsături fantasmele subiectului. 1950). Ipoteza că interpretarea de către subiect a imaginilor T.A.A. apercepţia este. Amintim în acest sens varianta pentru copii „Children Apperceptlon Test" (C. formarea trăsăturilor de caracter etc). a cercetărilor din domeniul lingvisticii structuraliste şi ale psiholingvisticii. mai mult sau mai puţin conştientizate.T. Percepţia — în diferitele ei faze (detectare. adică de conţinutul imagistic aperceptiv şi de haloul afectiv corespunzător. Debray. a evenimentelor externe in general. interacţiunea apercepţiilor (acte „uitate". discriminare şi interpretare) — este influenţată de factorii motivaţionali şi afectivi ai personalităţii. Apercepţia este tocmai procesul prin care experienţa nouă este asimila1 â şi transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia. este concepută ca o sinteză de trăsături în care se structurează şi un sistem complex al apercepţiilor şi al percepţiilor de natură diversă.A. pulsiunile. considerându-se că la aceste vârste copiii se proiectează mai uşor în acest mod. Bellak. printre altele. ca de aitfel şi percepţia şi interpretarea obiectelor. Oie^and. Rodrigues. situaţia din familie — aşa cum se proiectează în povestiri — prin prisma relaţiilor pe verticală (adulţi copil) şi pe orizontală (între fraţi). Personalitatea. de Uc-bumtele acute ale subiectului (Atkinson. se ÎL zr. integrarea eului. Postman. idiosincretic al individului (Bruner.-ul. 1966. care influenţează selectiv comportamentul.

respectiv. i d.:: :tu«ix^ . aspiraţiilor celuilalt.:. 1966). pe măsura . în acest sens. Jakobson. caracterizate succesiv r ai i«diferenţiere si participare. 1969).. acest control fiind un fenomen care derivă din supra-eu (Haynal. A. Seve (1974) consideră că ceea ce freudismul vizează prin conceptul 26 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) supra-eu ar trebui regândit pe baza a ceea ce se înţelege prin infrastructurile sociale. în acest sens. cu care se identifică subiectul şi celelalte personaje implicate in acţiune. Privit prin prisma teoriei „constructelor personale" (Kelly. b) morala de con--. copilul descriind şi evaluând în primul rând interacţiunea în care este implicată o persoană.. pe de o pare euî devine tot mai capabil să stăpânească i x siunile s lumea externă.:a.. doar câteva încercări de a regândi conceptele psihanalitice care au fost incluse în fundamentarea teoretică a T. reziduu tipic al fixaţiilor la o anumită autoritate. De asemenea.. după vârsta de 5-6 ani.-ului. Astfel.i ) r lora . sau T. cf. care releva elementele din aspectul dinamic al personalităţii şi al comportamentului. c) morala de cooperare şi de schimburi ~e iu tare m lezvoltarea-ontogenetică. si ulterior se dezvoltă capacitatea de a-1 percepe sub unghi psihosocial pe celălalt. 1966).ci. un element pertinent.^ikaj. Haynal.genetică (Odier. Haynal. ambivalenţă afectivă si mecanisme de apărare. L.i" ii c i reziduu ai „gândirii realiste* si egocentrice pe " .A.. în interpretarea C. care îmbogăţesc şi fundamentarea teoretică a C. Green semnalează interesul pe care îl reprezintă ideile rezultate din cercetările asupra dezvoltării cognitive şi afective (idei ale şcolii piagetiene respectiv. De asemenea. s-a constatat că. cf.T. Takala şi colaboratorii (1977) privind conceptele psihosociale şi dezvoltarea capacităţii de interpretare a situaţiilor interpersonale în ontogeneză.A.-ului şi a T. întrucât este vorba de o „morală j n îstrang-re" fundată pe respectul unilateral. De asemenea. trecerea de la explicarea comportamentului exterior la explicarea stărilor şi reacţiilor psihice ale persoanei permite înţelegerea intenţiilor. Aceste consideraţii teoretice trebuie să ne stea în atenţie atunci când analizăm interacţiunile dintre eroul povestirilor C.T. sentimentelor.■.. = blac ale formarii supra-eului (identificarea primara. iar pe de altă parte ajută la \~ ut erai ea „supra-eului iraţional".A. psihologul va ţine seama de constatările experimentale ale lui Takala privind evoluţia limbajului la copil din punctul de vedere al conţinutului psihosocial şi al implicaţiilor sale morale. Legat de aceasta. orice datorie sau cerinţă morală pot deveni pentru o personalitate în formare.T. ale psihanaliştilor). respectiv pentru copil. acest proces desemnează capacitatea unei persoane de a reconstrui şi de a opera cu „constructele personale" ale altei persoane. o flexibilitate si o variabilitate de care este lipsit supra-eul infantil.V^ară t ur ri zarea agresivităţii) corespund :elor trei stadii u -ne alt: dezvoltării morale la copil. familiale şi personale. Pe măsură ce procesele <*ului câştigă o influenţă mai mare în viaţa psihică a copilului.T.-. A. extinderea considerabilă a psihanalizei copiilor pare a fi fructuoasă mai ales prin referire la noţiunile: conflict. Iată. mecanismele operaţionale ale supra-eului se îmbogăţesc şi primesc noi trăsături. ţu<"" catile morale devin mai autonome şi mai raţionale.T. în concepţia psihanalitică actuală. De Saussure ^iJ~rq s el că supra-eul poate fi definit în termeni „ i .. Astfel. 1955). pentru a-i înţelege şi prevedea comportamentul.A. De Saussure.-ului şi a C. precum şi a cercetărilor privind conceptele psihosociale din vocabularul activ al copiilor (Takala. kic. de fapt.A. orice lege. ^a dn sens freudian). pulsiunile şi acţiunile impulsive sunt controlate prin intermediul valorilor. 1977).T.-ului. ni se pare util să amintim şi câteva concluzii ale cercetărilor întreprinse de M. ^. Takala şi colaboratorii reliefează o dezvoltare stadială a capacităţii copiilor de a percepe şi interpreta componentele motivaţionale şi afective ale comportamentului persoanelor aflate în interacţiune.ir^ntere c«re este bazată pe respectul unilateral şi definită _ i u „realisrr al moral". Odier consideră „^alismul moral" (în sens piagetian) ar corespunde noţiunii -.-ului.A. .T.. Armonia crescută între standardele morale şi standardele etice ale supra-eului si scopurile eului dirijate spre realitate va facilita colaborarea dezirabilâ intre supra-eu şi funcţiile corespunzătoare ale eului (Jakobson. Aceste infrastructuri determină condiţiile în care. Astfel. Green. deci. Cercetările au demonstrat şi faptul — ce poate părea paradoxal — că în dezvoltarea psihogeneticâ mai întâi se structurează mecanismele de percepere a relaţiilor interperscnale. încercări de care trebuie să ţinem seama şi în interpretarea acestor probe proiective. Sub innuenţa eului.

A.T:. în acest sens. Pe această bază. exteriorizându -1 prin mijloacele şi formele de expresie verbală.) în explicarea unor situaţii psihosociale prezentate în imagini. mai ascuns în structura personalităţii subiectului.T.A. de natură cognitivă.A. ca şi asociaţiile de idei sau gândurile subiectului. creşte frecvenţa utilizării de către copii a cuvintelor de tip „distructiv" şi „agresiv" (ceartă. analiza limbajului povestirilor C.T.A. preluate din diverse teorii despre motivaţie şi din unele exprimente psihologice. Pe baza integrării acestor date în fundamentare a teoretică a T. ci şi ceea ce este acceptat sau ceea ce este dorit (trebuinţe. poate fi utilizată în aproximarea tendinţelor latente de agresivitate şi în precizarea funcţiilor specifice pe care le au anumite medii de socializare şi anumite relaţii interpersonal e în stimularea sau inhibarea comportamen tului psihosocial agresogen. afectivă. care se manifestă în viaţa sa interioară şi în comportame nt cu o frecvenţă şi cu o forţă deosebită. Proiecţia poate fi considerară ca un mecanism prin care subiectul „se eliberează" de o parte a conţinutului său psihic (dezirabil sau cel mai adesea indezirabil). care cuprind un număr egal de stimuli pozitivi şi negativi (stenici şi distimici). şi în povestirile T. . apercepţia se referă la faptul că percepţiile.Testul Tematic de Ap aficf inaintării in vârsta. ci şi al experienţei anterioare a persoanei. această probă psihologică urmărind descoperirea a ceea ce este mai profund. Consi derăm că datele pe care le-am adăugat până aici fundamentăr ii teoretice iniţiale a Testului tematic de apercepţie. precum şi al elementelor active din structura motivaţionalâ şi afectivă. motivaţional ă şi atitudinală. egoism. indezirabil. îndeosebi a ceea ce nu este accesibil uneori nici conştiinţei celui examinat.T. al atitudinilor si aspiraţiilor acesteia. neconştientiz at sau neacceptat de conştiinţă. Deci. precizează şi îmbogăţesc validitatea conceptuală a acestei probe proiective. şi T. sunt nu numai rezultatul prelucrării stimulărilor externe actuale. invidie etc. subiectul îşi proiectează nu numai conţinutul său ideo-afectiv şi motivaţional penibil.-ului se relevă mai pregnant sensul termenului apercepţie şi sensul termenului proiecţie.

ANALI ZA ŞI INTERP RETAR EA POVES TIRILO R T.A.T. sentimente. este doar în mică măsură standardizat ă.-ului cu faptele de viaţă. 4.T. atitudini).interese. aspiraţii.T. dorinţe. MURR AY 4. DUPÂ H.A. emoţii.A. Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T. se bazează pe un bagaj de cunoştinţe de psihologie clinică dobândit inclusiv prin observarea şi testarea bolnavilor psihici de toate categoriile şi a unui mare număr de persoane normale iar dacă vrea să ajungă „la profunzimea lucrurilor* are nevoie şi de cunoştinţe de psihanaliză validate de cercetările psihologice contemporan e.A.1. Anali za şi interpretarea datelor obţinute prin T.A. fapt pentru care judecata clinică şi experienţa examinatoru lui au un mare rol.T. De mare utilitate pentru începători este confruntarea concluziilor desprinse pe baza aplicării şi interpretării T. cu datele obţinute despre subiectul examinat pe alte căi: prin metoda . Interpretul povestirilor T.A.T.

totuşi trebuie să admitem că interpretarea acestui test rămâne. oferă şi multe prilejuri de proiectare a propriilor complexe sau conflicte ale interpretului sau de utilizare în interpretare a ideilor izvorâte din teoriile psihologice favorite ale acestuia. conştientizar ea relaţiei interpersonal e pe care 29 .A.T. la fel cum subiectul se proiectează în timpul administrării probei. cunoaşterea de către examinator a . supusă structurii personalităţii examinatorul ui.ecuaţiei sale personale". D.T. La rândul său.A.biografică. De aceea. prin convorbirea clinică şi prin alte probe de personalitate. în unele aspecte. Anzieu (1973) atrage atenţia asupra faptului că dacă se refuză opinia după care examinatorul se poate proiecta în interpretarea povestirilor T. «Psihanalistu l amator" — care nu ţine seama de realitatea şi complexitate a faptelor — nu face decât să se înşele pe el însuşi dacă în interpretarea acestui test proiectiv dă curs liber imaginaţiei sale. Murray (1943) avertizează că istorioarele T.

este o „acrobaţie care poate reuşi sau poate eşua. Pentru a interpreta datele obţinute prin T. în interpretarea T. util să cunoaştem sursele povestirilor elaborate de subiect. stări afective.-ului sunt necesare şi câteva date de bază despre subiect şi despre persoanele apropiate acestuia: vârsta.Testul Tematic de Apertxpţe (studiu monografic) subiectul o dezvolta cu el pe parcursul administrării T. care apare de la început în acţiune. sau după câteva zile. afective şi axiologice a '.T.jprsonaiitatii acestuia. 1954. autoanaliza contratransferului său asupra subiectului examinat sunt elemente necesare pentru o interpretare adecvată a povestirilor. în practica clinică". reţinerea şi reproducerea unora sau altora dintre episoadele Ulmului vizionat sau ale cărţii citite s-au făcut prin prisma unor trăsături de personalitate ale subiectului. Şi în ultimele două cazuri are loc o anumită proiectare a subiectului.A. ale unor „constructe personale" care relevă diferite aspecte ale substructurii motivaţionale. Rapaport. eroul este martor al 31 . 4.A. Analiza conţinutului şl analiza formei povestirilor T. Fără ele interpretarea poate fi mai dificilă.T. sau poate apela şi la alte pretexte plauzibile. fie din cauza lipsei efortului si dispoziţiei imaginative.-ului este legat de posibilitatea de perfecţionare a interpretului (a psihologului — n. existând mai multe „secvenţe ale eroului*. Murray (1943) şi alţi autori (Kotrowski. O astfel de situaţie este denumită de Murray „temă endopsihicâ" (situaţie de conflict intim) a două „componente erou".T. b) „Forţele psihice" care provin din personalitatea subiectului pot fi „încarnate" în două personaje diferite. majoritatea povestirilor au un erou unic — uşor de recunoscut după criteriile de mai sus — se pot ivi şi situaţii mai complexe cum sunt cele de mai jos: a) Identificarea subiectului cu un personaj se schimbă uneori în cursul povestirii. fie de sex feminin — este persoana sau una dintre persoanele care figurează în planşe. descriindu-i cu cele mai multe detalii acţiunile. de asemenea. 4.T. care împărtăşeşte unele sentimente ale subiectului şi urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi el.fbnritii.T.T. pentru a incita subiectul să-şi rememoreze sursele ideilor sale. 1950. este. profesia. dacă părinţii trăiesc. Bellak. După Murray (1950). Subiectul este rugat să spună. sexul. din experienţa prietenilor sau a cunoscuţilor săi. Asemenea situaţii pot apare şi în cazul unei „ambivalenţe afective". fără raportare la astfel de date. din lecturi. sexului.2. o conduită antisocială este exprimată printr-un infractor. deoarece însăşi selecţia.-ului.T. Cele de mai sus ne arată că este permanent actuală opinia lui Murray (1950. Analiza conţinutului povestirilor T. de aceea ea nu îşi găseşte locul. " 4. adoptându-i punctul de vedere. O analiză „oarbă". dacă sunt decedaţi sau divorţaţi. în care. in cazul fiecărei povestiri. c)Subiectul poate povesti o istorioară care conţine altă istorioară.1.:::_. aspiraţii. Cu toate că.n. De exemplu.T. 1946 ş. Uneori istorioarele sunt create pe baza elementelor preluate din lecturi sau din filme fie datorită rezistenţei eului la acţiunea de „sondare". joacă rolul principal şi este implicată în deznodământ. eroul tinde să fie: •personajul de care persoana testată este cea mai interesată. de exemplu. spune Murray. la :':.2.1.) subliniază faptul că punctul de plecare în interpretarea T. atitudini. statutului social.A. din filme etc.A.2. adică a personajului (personajelor) cu care subiectul se identifică prin proiectarea unor trebuinţe. 8) după care „viitorul T.A. dacă tema a derivat din experienţa sa proprie de viaţă. se poate proceda imediat după examinare. :^ : C':V:T Ir. dorinţe.-ului fl constituie elementele de conţinut şi apoi cele de formă. p. mobilurile şi sentimentele.a.A. în funcţie de circumstanţe.1.) — instrument uitat al psihologiei — mai mult decât de perfecţionarea materialului testului". starea civilă a subiectului etc.A. •personajul care seamănă cel mai mult cu subiectul sub unghiul vârstei.'/. constituie prima sarcină în analiza şi interpretarea povestirilor T. Descoperirea eroului sau a eroilor. de „descifrare* a personalităţii.A. de obicei. Examinatorul poate justifica întrebările sale explicând subiectului că studiază factorii implicaţi in elaborarea temelor literare. •eroul — fie de sex masculin. iar conştiinţa morală — printr-un agent al ordinii publice.

râu integrate sau conflictuale ale subiectului. şi pune ia îndoială principiul lui Murray după care eroul ar reprezenta întotdeauna subiectul. se poat e să nu apar ă un pers onaj centr al în istor ioare le elab orate de subi ect. iar un personaj secundar care-1 simpatizează joacă rolul principal. în acest caz este vorba de „erou principal" şi „erou secundar". adică tendinţele acceptate de către conştiinţa sa. Jung ) şi ale unei pute rnice com pone nte psihi ce masc uline („An imus ") la o feme ie.Z. fiecare dintre eroii menţionaţi exprimă tendinţele inacceptate . Piotr . d)Su biect ul poat e să se ident ifice şi cu un pers onaj de sex opus şi săşi expri me în acest mod o parte a trăsă turil or pers onali tăţii sale.Z. celelalte personaje exprimă alte tendinţe ale subiectului.T. După Murray. In acest caz ave m indic ii ale unei puter nice com pone nte psihi ce femi nine (.TestuJ Tematic de Ap eptie (studiu grafic evenimentel or. mai puţin acceptate sau neacceptate. atrib utele erou lui fiind repar tizat e apro xima tiv egal unor eroi parţi ali sau unui grup de pers onaj e. iar celelalte personaje ar reprezenta anturajul real. Piotrowski (1950) priveşte mai nuanţat problema desprinderii şi analizei eroului (eroilor) din povestirile T.A. A. e)în sfârş it. A.G. eroul arată ceea CT subiectul crede că este sau ceea ce vrea sâ fie. După Piotrowski.Ani ma" — în conc epţia lui C.

De exe mpl u. Dori nţele subi ectul ui tind sâ fie atrib uite unor pers onaj e ale căro r trăs ături le justi fică cel mai bine. cărui ai se . b)Fi ecar e pers onaj al unei pove stiri expri mă un aspe ct al pers onal ităţii subi ectul ui.A. cu atât mai mar e este ase măn area dintr e subi ect şi pers onaj ul din pove stiril e T. T. O acţiu ne inac cept abilă este „dep lasat ă". c)C u cât o moti vaţi e este mai acce ptab ilă pent ru con ştiin ţa mor ală a subi ectu lui. T. adic ă atrib uită unui alt pers onaj . sufe ră mai puţi ne disto rsiu ni decâ t pers onaj ele. iar acţiu nile cont rare ale dive rsel or pers onaj e din acee aşi pov estir e repr ezint ă alter nativ a dile mei inter ioare .A. un adult îşi expr imă dori nţele infa ntile atrib uind u-le unui copi l.a conf lictu lui ideo afect iv de care subi ectul este stăp ânit.ows ki stabi leşte urm ătoar ele regu li: a)Ac ţiuni le pove stiril or T.

ne permite să discernem dacă este vorba de sentimente refulate de subiect şi atribuite unor personaje ale povestirilor T.T. apoi de sex şi de vârsta diferita..A.O moti vaţie din ce în ce mai puţi n acce ptată este proi ectat ă mai întâi întrun pers onaj 32 de acelaşi sex şi de vârstă diferita. tendinţele şi sentimentel e celorlalte personaje) şi din deznodămân tul fiecărei istorioare elaborate de subiect. emoţiile.atrib uie acea stă moti vaţie . Această regulă. aşa cum se desprind ele din acţiunile povestirilor prin raportare la „presiunile externe" (la mobilurile. 1. Trebuinţel e.A. . Murray a utilizat în primul rând o listă de 28 de trebuinţe („need") psihogene. diferite de erou şi fără raporturi cu persoanele reale din anturajul subiectului.2. apoi de sex opus şi de aceeaşi vârsta. rezidă în mobilurile.T. menţionată de Piotrowski. 4. sentimente le şi atitudinile eroilor Pentr u a explica reacţiile comportame ntale ale eroilor. tendinţele şi sentimentele acestora. iar în cele din urmă în mişcarea unui obiect inanimat. Ele mentele esenţiale care stau la baza caracterizări i eroilor din povestirile T.2.

Pe lângă aceste trebuinţe. trebuinţa de organizare. în măsura în care ele duc la apropierea sau la depărtarea de obiect. psihologul va desprinde şi altele. trebuinţa de apărare (reacţie defensivă). care se pot manifesta la eroi în cadrul interrelaţiil or cu „presiunea externă". distrucţia). trebuinţa de consideraţi e. trebuinţa de hipercomp ensare. Trebuinţele pozitive sunt la rândul lor atractive (apropiere de obiectul preferat.. Aceste trebuinţe — sub unghiul vectorial — pot fi pozitive şi negative. agresivitatea şi agresiunea contra proprieipersoane. solicitudinea . trebuinţa de cunoaştere şi de curiozitate. trebuinţa de evitare a inferiorităţii şi a eşecului. sexualitatea. dominarea. trebuinţa de sprijin. trebuinţa de informare şi interpretare etc. pasivitatea. trebuinţa de conservare. materială şi antisocială. Trebuinţele negative sunt toate repulsive (Murray. 1938).T. trebuinţa ludică. trebuinţa de protecţie (simpatie). agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală. trebuinţa de realizare. trebuinţa de ordine.explicându-le mai pe larg pe următoarele: supunerea. prin analiza povestirilor T. cum ar fi: trebuinţa de achiziţie. trebuinţa de superioritat e.A. 33 . trebuinţa de autonomie (independen ţă). trebuinţa de exhibiţie. iubit) sau coercitive (apropiere agresivă cu scop de dominare). materială şi socială.

gelozia — trebuie extrase şi alte emoţii şi sentimente care se degajă din conduita eroilor. pentru caracterizar ea eroilor va realiza profilul psihologic al acestora. care îşi .) în funcţie de intensitatea. instabilitatea emotivă).T. aceasta din urmă fiind cota maximă. emoţiile şi sentimentel e eroilor. in acţiunea povestirilor. Alături de stările afective menţionate de Murray— conflictele. sentimentel or. Totodată se extrag atitudinile şi trasaturile caracteriale care îl definesc pe eroul fiecărei povestiri T.testul Tematic de i ografic lângă trebuinţe. ce se manifestă cel mai frecvent şi cel mai intens în cele douăzeci de istorioare realizate prin aplicarea T. morale şi estetice). Murray indică să se noteze forţa fiecărei variabile cu ajutorul unei scări cu cinci valori: de la 1 la 5. Desi gur. emoţii.-ului. psihologul trebuie să posede o serioasă experienţă în aplicarea şi în interpretarea T. respectiv nu există note standard la care să se facă referiri pentru a fi în măsură să consemneze diferenţieri ale forţei de manifestare a variabilelor menţionate. durata. emoţiilor.A.-ului la un anumit subiect. sentimente etc. să posede un fel de „etalon intern".A. pe baza trebuinţelor. frecvenţa manifestării şi de importanţa pe care o are în intrigă. anxietatea. emoţiilor şi sentimentelor eroilor cu care se identifica diferite categorii de subiecţi. când apar însă scene de mânie violentă sau de căutare permanentă a certurilor. neîncrederea . respectiv 5. versatilitatea emoţională (labiiitatea. Psiho logul notează forţa fiecărei variabile (trebuinţe. Dato rită faptului că nu sunt elaborate norme de frecvenţă şi intensitate a trebuinţelor.T. atitudinilor caracteriale etc.A. acordată în cazul unei forţe deosebite a Pe unei variabile. psihologul analizează şi extrage din povestirile T. dacă eroul manifestă o uşoară iritabilitate se acordă cota 1 pentru variabila agresivitate emoţională şi verbală. respectiv factorii emotiv-activi ai diferitelor acţiuni comportamentale manifestate de eroi.A. a conilictslor cu alte persoane se acorda cota maximă.T. inclusiv emoţiile şi sentimentele superioare (cognitive. De exemplu. entuziasmul.T. descurajarea.

de a percepe nuanţele emoţiilor şi de a conduce acţiunea povestirii în . agresivitatea. autonomia. supra-eul integrat (eul se poate conforma supraeului) şi supra-eul în conflict (manife sta t prin criză de conştiin ţă. sentimen te de culpablitate. pe baza estimării următorilor parametri: dominarea.proiectează propriile trăsături psihice şi trebuinţe. în acest sens. acceptarea de către erou a responsabilit ăţii pentru acţiunile sale. abilitatea eroului de a-şi determina şi conduce impulsurile. în opinia lui Murray. abilitatea eroului de aşi duce la bun sfârşit acţiunile. depresie). funcţia adaptativa a eului se evaluează în raport cu capacitatea subiectului de a utiliza adecvat experienţa sa anterioară. trebuinţa de realizare. narcisismul (dragostea pentru sineînsuşi). în strânsă legătură cu trebuinţele.-ul pentru a studia funcţia adaptativa a eului. Legat de aceste aspecte. Murray consideră că. în declanşarea şi menţinerea conduitei intervin: idealul eului (idealul realizării de sine). 1966) au utilizat T. iar pe baza unei scări de la -3 la +3 se evaluează maniera în care eul este structurat şi opinia pe care eroul fiecărei povestiri o are despre el însuşi. acestea trebuie analizate şi menţionate pentru fiecare povestire. dintre acestea multe nefiind conştientizat e. Adep t al psihanalizei.A.T. menţionăm că unii autori (Whiteley.

introversiun ea („endocathexia" şi „introcepţia" . dintre care menţionăm: creativitatea . care se referă la investirea energiei în viaţa practică şi. impulsivitate a sau deliberarea înainte de a acţiona. dominarea faptelor). tendinţa spre radicalism sau spre conservatori sm. respectiv. emotivitatea. persistenţa efortului. în analiza şi interpretarea datelor se ţine seama nu numai de frecvenţa şi intensitatea fiecărei variabile psihice a eroilor (trebuinţe. cu Din analiza povestirilor T. după Murray). respectiv. adică investirea energiei în viaţa interioară şi. subiectivitate a („proiectivita tea" — în limbajul lui Murray) sau obiectivitate a în aprecierea altora. se pot desprinde şi câteva . 35 .A.trăsături generale" ale eroilor (respectiv. ale subiectului care se proiectează ). dominarea emoţiilor şi sentimentelor ). intensitatea efortului.T. emoţii. trăsături generale) luate izolat. coordonarea sau lipsa de coordonare a gândirii şi acţiunii („conjunctiv itatea" sau „disjunctivita tea".presiunile externe".raport tema. spre uniformitate sau spre schimbare. sentimente. ci şi de modul cum se combină între ele aceste variabile. precum şi de raporturile pe care le au cu o altă categorie de variabile. extraversiunea („exocathexi a" şi „extrocepţia " în concepţia lui Murray. angoasa. şi anume cu .

triumf etc. solicitudinea. precum şi tulburările corporale sau leziunile corporale pe care le suferă eroii şi la care trebuie să se adapteze (boală. are sentimente de culpabilitate. dacă se face referire mai frecventă la personaje de o anumită etate (care ar putea reprezenta mama sau tatăl subiectului. pericolul material (ce provine de la forţe naturale).T. fiecare dintre interacţiunile trebuinţe presiuni externe. mutilări provocate de un animal. 36 frecvenţa. se notează trăsăturile psihice ale personajelor cu care au de-a face eroii. este conform efortului acestuia.T. privarea. La fel ca si în cazul trebuinţelor. restricţia. suferinţă fizică. suplu sau rigid. Murray utilizează o listă de pe?te 30 de „presiuni externe" (tipuri de forţe din mediu sau Tipuri de situaţii). 1946. îşi recunoaşte Vina. de fapt.T. este pedepsit? •Deznodământul este în întregime în raport cu mo tivaţia eroului.4.)? •în ce măsură şi cu ce vigoare luptă eroul împotriva forţelor ce i se opun? •Cum face eroul pentru ca situaţia să progreseze spre un deznodământ favorabil? După Ombredane (1949) esie vorba de „stilul conduitei".presiunilor externe" implicate în acţiunile acestuia. dominarea (constrângerea. cu iniţiativă sau inert. materială si antisocială. negativă sau neutră? •Reuşita sau eşecul este parţial. 1958). în afară de analiza întreprinsă cu scopul de a desprinde eroul cu care se identifică subiectul. un delict). ' •Dacă eroul a săvârşit un lucru indezirabil din punct de vedere social (de exemplu. din punctul de vedere al eroului. emoţiilor şi sentimentelor eroului. pierdere.1. persuasiunea. doar gândite sau sunt realizate în fapt. care poate fi: impulsiv sau controlat. coordonat sau necoordonat. a trebuinţelor. o forţă externă unică rezultă din fuzionarea a două sau mai multe . sentimentelor şi atitudinilor eroului. energic sau slab. apreciindu-se: dacă sunt în majoritatea cazurilor binevoitoare sau ostile. Dintre „presiunile externe" menţionăm: afiliaţia (asociativă şi emoţională). respingerea. Trecând în revistă. privare. disimulare. desfigurare etc). „presiunile externe*" se cotează pe o icara de ia 1 la 5. pe care le-a clasat după efectul pe care-i au sau pe care l-ar putea avea asupra eroului (eroilor) din povestirile T..presiuni exterioare' diferite. distrugerea bunurilor eroului). materială şi socială.2. tenace. pierderea. agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală. dacă personajele de un anumit sex sunt mai binevoitoare sau mai ostile decât celelalte. o mare importanţă se acordă analizei desfăşurării şi deznodământului povestirilor T. 4. emoţiilor. Analiza desfăşurării şi a deznodământului povestirilor T.A.2. Adesea. in schema dinamicii personalităţii. fiinţe sau obiecte materiale introduse de subiect din imaginaţie în cadrul povestirilor realizate pe baza planşelor T. De asemenea. Shentoub si Shentoub. prezente sau viitoare? •Deznodământul — sub forma soluţiilor sau a con cluziilor — are o tonalitate afectivă pozitivă. durata şi gradul de semnificaţie în intrigă a fiecărei forţe ce provine din mediu. deosebită. Psihologul va reţine pentru interpretare şi alte persoane.T. Mai mult de jumătate din presiunile exterioare sunt.1.A. seducţia). Pentru fiecare povestire se notează: •Eroul provoacă evenimentele sau le suferă? •Cum reacţionează eroul la presiunile mediului (agitaţie. •Acţiunile povestirilor sunt doar verbale. criteriile de apreciere fiind intensitatea. chiar dacă legătura nu este direct formulată) şi se notează caracteristicile lor. ele sunt trecute. răniri. sentimentul de neplăcere al eroului în cazul eşecului.3. abandon.VasSe Preda- Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) 4. psihologul evaluează suma pedepselor şi frustrărilor suferit? 37 . considerate forţe externe cu semnificaţie deosebită în sistemul relaţional al subiectului (eroului). total sau este îndoielnic? Reuşita se datoreşte mijloacelor proprii ale eroului? Eşecul se datoreşte forţelor externe? •Gradul de frustrare. Noţiunea „presiune externă" cuprinde însă şi absenţa sit laţiilor favorabile externe (lipsă.A.A. este un compromis? • Absenţa deznodământului (Rapaport. a . trebuinţe ale personajelor cu care eroii au de-a face in cadrul acţiunilor din povestirile realizate de subiect. Forţele care provin din mediu („presiunile externe") Analiza forţelor externe începe prin a se stabili care dintre elementele obişnuite aie mediului extern lipsesc şi care dintre aceste forţe se manifestă cu o frecvenţă şi cu o intensitate mare. deposedare).

A.T. problemele minore ale subiectului. sunt numite teme complexe. rivalitatea. cu toate acestea. De asemenea.A. gradul de realism al povestirilor. In sens larg. a temelor. în fond. limbajul folosit (bogăţia sau sărăcia limbajului. Pentru analiza adecvată a temelor trebuie diferenţiate povestirile impersonale şi povestirile in care într-adevăr subiectul se proiectează. în acest caz prezenţa unei tr -ebuinţe. fără a cota separat variabilele. în mod obişnuit. se constată că şi la planşe puternic sugestive se obţin povestiri foarte diferite. Dar esenţialul nu se poate desprinde dintr-o analiză simplistă.T.2. în sens restrâns. Repetarea aceleiaşi teme (dorinţa de afirmare.__. în acest caz se consideră că fiecare povestire reprezintă un tot unitar şi se extrag temele majore şi temele minore. Imaginile T. Analiza corelată a conţinutului. realizate de subiecţi normali şi de subiecţi nevrozaţi.Vasăe Preda Testai Tematic Om Apentpţie (studiu monografic) de erou (eroi). conflicte de durată. O temă este constituită din interacţiunea dintre motivele eroului şi forţele mediului extern care îşi exercită influenţa asupra acestuia. stilul. De asemenea. care permit progresul povestirii şi elaborarea deznodământului. semnifica intriga. iar in raport cu creşterea gradului de ambiguitate al planşelor libertatea şi posibilitatea de interpretare sunt mai mari.. proporţia deznodămiiitelor fericite şi a celor nefericite. emoţiilor şi sentimentelor eroilor şi a forţelor din mediu ("presiunilor externe"). Interacţiunea dintre o trebuinţă proprie eroului (sau mai multe trebuinţe fuzionate) şi o „presiune externă" (sau mai multe . 146-149) prezintă o sinteză a temelor întâlnite în povestirile T. Combinaţiile temelor simple. Analiza formei povestirilor T. impun subiectului anumite elemente de interpretare.T. se poate extrage un oarecare număr de informaţii semnificative privind trebuinţele.A. dar şi dintre acestea.. 4. sub unghiul intensităţii variabilelor pe care le conţine. Shentoub şi Shentoub (1958) dau o mare atenţie analizei formei povestirilor.T. lungimea povestirilor etc. conflictele subiectului.5. insă.->l interacţiunilor dintre eroi şi forţele din mediu. care vizează înţelegerea instructajului. Este posibil să se facă şi o analiză tematică de ansamblu. gradul de cooperare a subiectului la probă. incluzând aici şi temele obţinute de Shentoub şi Shentoub (1961) prin aplicarea acestei probe proiective. al valorii explicative etc.T. agresivitatea etc. sentimentele. Analiza tematicii povestirilor T. împreună cu deznodământul. coerenţa lor. tonalitatea afectivă. întrucât orientarea selectivă spre anumite teme. absenţa unor faze ale povestirii. Uneori tema nu se repetă aidoma. o temi simpli. chiar dacă tema nu atinge o frecvenţă suficientă pentru a da o notă crescută trebuinţei sau „presiunii externe" implicate. intercalate sau formând o secvenţă. în filme etc.presiuni externe" se poate deduce din configuraţia asociaţiilor de idei relevate în mod implicit in -v>H?i. bogăţia de detalii. trebuie raportate la narator şi la situaţia sa psihosocială. emoţiile. acest termen desemnează structura dinamică distinctă a unui episod. Pentru a trece la o interpretare adecvată a povestirilor T. Chiar şi acele povestiri a căror sursă subiectul o plasează în cărţi.A. psihologul obţine o listă a temelor care se manifestă predominant la un subiect. tendinţa de a descrie sau de a face mai degrabă alegorii decât de a povesti acţiuni. După Murray. care reflectă. Anzieu (1973. deci. De asemenea. a deznodământului şi a formei povestirilor duce la desprinderea aşa-numiţilor factori „de degajare". iar apoi in urma analizei interacţiunilor dintre trebuinţele 38 eroului (eroilor) şi „presiunile externe". dragostea. exactitatea perceperii fiecărei planşe.presiuni externe" fuzionate) constituite. în aprecierea caracterului personal sau impersonal al povestirilor nu este întotdeauna indicat să ne conducem doar după declaraţiile subiectului vizând sursa acestora. o temă este o unitate dramatică în care se proiectează subiectul examinat. în urma analizei trebuinţelor. construirea povestirilor. ci mascat. '. care frânează 39 . într-o încercare de validare a T.A. la analiza conţinutului acestora psihologul va mai adăuga „analiza formală". problemele majore şi. respectiv. păstrarea în memorie şi proiectarea lor sunt semnificative. concluzia.) în povestirile create pe baza unor imagini diferite are o valoare diagnostică mare..A. ' reflectând trebuinţe acute. gradul relativ de succes sau de eşec.-ului. psihologul adaugă la această listă orice temă care apare drept semnificativă prin caracterul ei excepţional. acţiunea. 30% din povestiri sunt impersonale. trăsătura dramatică principală a istorioarei. corectitudinea sintactică a exprimării). se desprind şi factorii „de eşec". deci şi varietatea temelor va fi mai mare. a unei .T. pp.1.

deoarece prin verbe se enunţă acţiunile eroilor. analizându-se funcţia paradigmatică (codul) şi funcţia sintagmatica (mesajul) ale limbajului utilizat de subiect.T. Aceasta. deoarece şi indivizii care vorbesc puţin şi greu pot releva un conţinut psihic interesant şi complicat.A. în cadrul povestirilor T.desfăşurarea povestirilor.. Deşi Murray (1943. de rezonanţă. Inexactităţile percepţiei relevă alterarea funcţiei paradigmatice. este nu Testul Tematic de Apenepţie (studiu monopafic) numai un act de imaginaţie. în medie. . în realizarea povestirilor T.-ului insistă asupra sarcinii sintagmatice: cu elementele lexicale care desemnează componentele fiecărei imagini. din analiza formei povestirilor T. Pornind de aici. despre perturbările afective şi motivaţionale. A analiza această organizare înseamnă a testa şi a evalua autonomia relativă a eului. ţinând seama de măsura în care în verb transpare inconştientul . ci şi un act de organizare a discursului verbal.T. jiupună o povestire. în general. maniacale sau depresive. în acest sens.T. adică să structureze uii mesaj (în urma identificării şi interpretării perceptive). 1968). Astfel. subiectul este invitat să . de psihopatii sau de psihoze.T. construirea unei povestiri T. după Shenioub (1963).putem spune ca nu totdeauna a stăpânim şi că prin limbaj nu doar vorbim. După cum subliniază mulţi psihiatri şi psihoterapeuţi. se pune în evidenţă „o organizare normală" a povestirilor la subiecţii care prezintă o mare varietate de mecanisme de apărare şi o „organizare patologică" la subiecţii la care mecanismele de apărare sunt sărace (organizări ale povestirilor care reflectă fobii şi obsesii sau organizări care reliefează un tablou de inhibiţie extensivă). i 961. despre aptitudinile verbale. de 140 de cuvinte dovedesc o lipsă de cooperare.A. alterarea funcţiei sintagmatice precum şi alterarea funcţiei paradigmatice se întâlnesc îndeosebi la persoanele care suferă de nevroze. Or.A. funcţia sa de sinteză şi de integrare.T. şi că asemenea povestiri nu merită. vădind măsura în care individul poate să nu mai fie stăpân pe el în diferite momente şi în diferite contexte disfuncţionale. care în bolile psihice este alterată. prin distanţa dintre povestirea subiectului şi temă obişnuită a unei planşe şi după perturbările apărute în structura povestirii (Shentoub. 1950) consideră că la adultul normal povestirile mai scurte. 1963). perturbându-le cursul. slăbindu-i cenzura conştiinţei. susceptibil de a fi interpretat de psiholog. ci adesea „suntem vorbiţi" de limbaj. accentul cade pe verb. aflăm date interesante despre aptitudinile literare ale subiecţilor. în general. Pentru analiza formei povestirilor T. totuşi noi credem că şi protocoalele cu povestiri scurte merită sâ fie interpretate. când este „parazitat" de emoţii. cazuri în care şi povestirile au o s:rucrurâ deficitară (cu teme multiple în cadrul aceleiaşi povestiri. precum şi despre maturitatea emouonală.A. sunt utile şi unele elemente de psiholingvistică (Gori şi Poinso. Instructajul dat în aplicarea T\A. cu absenţa deznodământului etc). printre altele.T. coerenţa gândirii. Această analiză ne dezvăluie uneori tendinţe patologice obsesionale.A. împiedicând construcţia lor logică.fie şi mascat . să fie cotate şi analizate. intuiţia psihologică şi simţul realităţii. limbajul descarcă violenţe nedorite. izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă indusă se reperează.

Interpretare* T.T: • tendinţe distructive: agresiune spre exterior. Ch. Bert. îi amintim pe: S.-ubii dup* B. E. J. sexualitate. J. Messaerman.Al. Schafer. Aron B.B.-ULUI Proliferarea sistemelor de interpretare ale T. D. adică funcţia psihică implicată în propoziţie. 5. El distinge 4 zone: a)Familie (relaţii părinţi copii).-ului.H. 43 .V a sâe P reda — „__. în continuare ne vom opri asupra . Piotrowski. Tomkins Fiecare istorioară este descompusă în propoziţii fundamentale şi fiecare personaj. fizice.2. B. adică tendinţa spre un comportament oarecare.A. V. pentru a degaja zonele problemelor subiectului. Lyon. D.R.T. Stern.T.T.-ului dup* S.T. Z. Balken şi J.A. Anzieu arăta că de la crearea sa în 1935 şi până în 1952 a apărut în fiecare an câte un nou sistem de interpretare a T. atitudinile antisociale). câtorva dintre aceste metode de interpretare a T.1. sociale în care se găseşte eroul şi care îl condiţionează negativ sau pozitiv. D.A. autoagresiune. A.A. Interpretarea TJLT. W. Dintre cei care au elaborat metode proprii de interpretare. Fiecare propoziţie este analizată din patru unghiuri: a)Vectorul.T.-ului. Aron. Anzieu. E.a „__«_M_ Apercepfr (studiu monografic) 5. Aron a încercat o altă clasificare a trebuinţelor şi a presiunilor externe pentru interpretarea povestirilor T. Ombredane. b)Nivelul. c)Relaţii sociale (comportamentul eroului în raport cu regulile sociale. b)Dragoste. Tomkins trece la analixa povestirilor.A. 5.a. Hoit. c)Condiţiile: stările de fapt. Bellak. psihice. Apoi. obiect material sau instituţie este izolat şi i se precizează. R.-ului a atins proporţii foarte mari. ALTE INTERPRETĂRI ALE T. d)Relaţii profesionale şi atitudini faţă de munca. Tomkins. viaţă conjugală. Stein. Shentoub ş. d) Caracteristicile. Rapaport şi R. Henri. adică precizările complementare.A. funcţia în fiecare propoziţie.. M.

iceptele psihanalitice şi/sau cognitiviste vizând i.. 5)Povestirile T. Interpretarea TJLT. Piotrowski adopta punctul de vedere exprimat de Wyatt (1946): eroul arată ceea ce subiectul crede că este sau ceea ce vrea să fie.-ul căruia i se atribuie această motivaţie. din contra. fiecare personaj al unei povestiri exprimă un aspect al personalităţii subiectului. 2)Ca si in vise.T. -tăgăduirea: subiectul anulează ceea ce tocmai a exprimat. reprezentate prin personaje similare in povestire.A. Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va provoca angoasă şi tensiune dacă nu va fi satisfăcută. — anturajul său real.A. dorinţele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale căror caracteristici le justifică cel mai bine. cu atât suntem mai siguri că motivaţia corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect. Kan. independenţei. Regula 3 ne permite să discernem dacă este vorba. Această evoluţie se va întări la -cetătorii care utilizează în interpretarea povestirilor T." cu atât mai mare este asemănarea dintre subiect şi personajul din T. ale căror motivaţii exprimate sunt conform normelor sociale. de sentimente refulate de subiect si atribuite . iar acţiunile contrare ale diverselor personaje din aceeaşi povestire reprezintă alternativele dilemei interioare in care subiectul este închis. opoziţia ntre erou şi anturaj se substituie cu cea dintre trebuinţe şi canismele de apărare.* tendinţe conttructire: căutarea dependenţei. superiorităţii. relaţiilor de egalitate.T.A. de • presiunile mediului nonuman: negative şi pozitive. proiect. PiotrawsJd stabileşte următoarele ssgoB: 1) Acţiunile conţinute de povestirile T. 5. O povestire despre sinucidere poate semnifica doar teama de a rămâne singur. pentru a ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii. Dar nu putem conchide asupra frecvenţei cu care această motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului. 6)Povestirile T. Piotrowski ZJL Piotrowftld pune la îndoiala principiul lui Murray. a căror istorii ajung la un deznodământ după o serie de dificultăţi. -recurgerea la imaginar: subiectul deplasează variabila pe un plan imaginar: reverie. o acţiune inacceptabilă este deplasata. apoi de sex şi de vârstă diferite şi în cele din urmă în mişcarea unui obiect inanimat (a se face paralelă cu seria K. *căutarea realizării: trebuinţa de cunoaştere. Prin suscitarea temelor. Cu cât sunt mai diverse personajele care-şi asumă o anumită atitudine. aceste trebuinţe şi presiuni întâlnesc mecanisme de apărare care alterează expresia lor in discurs: -respingerea: subiectul respinge explicit variabila după ce a exprimat-o. ecanismele de apărare. Este cazul subiecţilor care mai mult descriu planşele decât le interpretează. ci mai mult că subiectul urăşte pe cineva din anturajul său sau doreşte să fie separat de el. suferă mai puţine distorsiuni decât personajele.T. inferioritatea etc. pot reflecta ceea ce gândeşte subiectul şi ceea ce resimte faţă de persoanele reale din anturajul său. Kob din Rorschach). de ordine etc. evitarea blamului etc. după care eroul ar reprezenta subiectul. * manipularea de obiecte: trebuinţa de achiziţie. *tendinţe care provin din supra-eu si din idealul eului: trebuinţe de reuşita. *tendinţe provenind din eu: trebuinţa de a evita suferinţa. o motivaţie din ce în ce mai puţin acceptabilă este proiectata mai întâi într-un personaj de acelaşi sex şi de vârstă diferită. 4)Dintr-o singură povestire nu se poate extrage o interpretare unică şi precisă. adică atribuită unui alt personaj.T. adică tendinţe acceptabile de către conştiinţa sa. sub influenţa gândirii psihanalitice.-clui dup* Z.A. O povestire despre un omor permite nu atât să inferăm existenţa unei dorinţe de moarte la subiect. reflectă uneori atitudinile stereotipe şi superficial dezvoltate de subiect. 3)Cu cât o motivaţie este mai acceptabilă pentru conştiinţa morală a subiectului. iar celelalte personaje . de exemplu un adult îşi va exprima dorinţele infantile atribuindu-le unui copil etc. Kp.A. dorinţă.3. ale căror povestiri la planşa albă sunt cam de acelaşi tip cu celelalte. apoi de sex diferit şi de aceeaşi vârstă. celelalte personaje reprezintă alte tendinţe ale subiectului. Astfel.T.

bizarerii. p. boală sau rănire.A. 46 Testul Tematic de Ap 9) Severitate privind propria persoană. şi Vie* Shentoub. opunerea afectelor fericite şi triste ale 47 . obligând examinatorul la multe încurajări şi întrebări. 2)Eroul principal.A. apropiat de elaborarea din vise. izolare. remarci critice. b)personaje. adiţionarea unor detalii imaginarei schimbarea stilului etc. istorii doar schiţate. privat. Accentul este pus.A.. pe conflictul între mecanismele de apărare a eului. regresiune. de dragoste.T. L. abandonat.-ului sprijinindu-se pe a doua topică freudiană.personajelor T. ca laAron. Bellak şi V.-ului trebuie să i se aplice criteriile formale referitoare la cursul imaginaţiei creatoare şi la asociaţiile de idei şi care sunt utilizate în alte teste proiective pentru a detecta ariile conflictuale ale personalităţii (randament scăzut. b)de aceeaşi vârstă. uneori povestiri fericite.T. cu condiţia de a face mai întâi analiza formală a istoriilor şi ape' analiza conţinutului lor manifest. conţinutul istoriilor elaborate de subiect este.-ului după L.-ului să se manifeste în comportamentul subiectului constă în frecvenţa de apariţie a temei. distrugere. se reperează după distanţa între povestirea subiectului şi tema banală (obişnuită) a acelei planşe şi după perturbările apărute în structurarea povestirii. 154). Fantezia indusă şi conştientă (povestirile T. Interpretarea T.T.••„. A . Schafer au stabilit următoarea listă de semne psihopatologice (Rapaport şi Schafer. au dezvoltat interpretarea T. c)personaje.T. 5.T. raţionalizare etc.A. şi pulsiunile şi afectele subiectului. 7) Cu cât este mai mare diversitatea şi incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire.A.A.un act de organizare mai mult decât un act de imaginaţi. insistare asupra stării sufleteşti a personajelor şi exagerarea arbitrară a emoţiilor acestora. Shentoub. lipsa sau pierderea afecţiunii. 3)Trebuinţele principale ale eroului: a)trebuinţele comportamentale. prima ne permite să ajungem la a doua. blocaje. obiecte sau circumstanţe omise. cu deznodământ nefericit. Schafer D. frecvenţa problemelor sale nerezolvate. subiectul se miră că i se arată imagini atât de triste.T. descrieri. Interpretarea T.4. 1)Tema principală. insatisfacţia de sine.T.5. obiecte sau circumstanţe introduse. 10) Integrarea eului.-ului diferite de el şi fără raport cu persoanele reale din anturajul său. 5)Personaje: a)părinţi.-u_Lui. pe de o parte. introjecţie. Rapaport şi R. Bellak într-un ghid pentru interpretarea i .-ului este. exclamaţii asupra caracterului dezagreabil al planşelor.U.încărcate afectiv. 6) Conflicte semnificative.) este recunoscută ca fiind diferită de fantezia inconştientă spontană (fantasmele fundamentale ale subiectului care transpar în simptomele şi în visele sale): cu certitudine. în S.A. 1990. cu atât mâi mari sunt indecizia şi angoasa subiectului. tulburări care pot merge până la lacrimi. pe de altă parte. La nevrozat: istorioare triste. 7)Natura anxietâţilor: durere psihică sau frică. ca şi la Piotrowski.-ului după D.A. 9) T. dezaprobare. Stări depresive: restricţia temelor. c)mai tinere. Izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă indusă.T. Noţiunile de autonomie sau heteronomie a eului în raport cu alte instanţe ale aparatului psihic (mecanisme de apărare şi mecanisme de degajare) sunt luate în considerare de L.). în coerenţa sa cu ansamblul protocolului (absenţa temelor incompatibile) şi cu intensitatea emoţională care însoţeşte această temă.A. 4)Conceptul de mediu (lume). funcţia sa de sinteză şi de integrare" (Shentoub. blândeţe. dificultatea sa de a urmări cu perseverenţă realizarea scopurilor vitale şi adaptarea. A analiza această organizare înseamnă a «testai autonomia relativă a eului. 1968): Labilitate afectivă (de tip isteric şi uneori depresiv): interpretări. decăzut şi fără ajutor etc. 5. pauze. Rapaport şi R. In opinia lor. LeopoM Bellak. 8) Probabilitatea ca o temă a T. «Construirea unei istorii a T. Bellak urmăreşte 10 factori. în Franţa. 8)Principalele apărări împotriva conflictelor şi a anxietăţii: represiune.

A.-ului în domeniul clinic. divergenţe între planşă şi istorie. Hoit porneşte de la premisa că producerea unui răspuns la o cerinţă a examinatorului şi la prezentarea unui material figurativ precis (standard .n. reacţii bizare faţă de examinator sau examinare. să nu fie concepute doar ca un rod al fanteziei strict individuale a subiectului şi nici să fie privite prin analogie cu visul. apartenenţa lui Hoit la şcoala psihanalitică hartmaniană. conţinut arbitrar. care marchează distanţarea faţă de interpretarea tui Ifurray şi a succesorilor apropiaţi ai creatorului T. M. de a fi nebun.eului liber de conflict* . incoerenţă a povestirii.Ho& R. criticarea planşelor.. fragmentarea povestirilor.) este. printre alţii.A. deafmbatrâni.. este faptul că între povestiri normale apare dintr-o dată o povestire foarte agresiva. deci.T.T. Shapiro. psihologia clinica americană operează o conversie definitivă în modalităţile de abordare a probelor proiective. care îşi petrece timpul filosofând. concluzii bizare referitoare la . critici moralizatoare în povestiri. aceasta este un semn de psihoză.").A.Acest ansamblu de articole este rodul efortului meu de aplicare a teoriei psihanalitice freudiene contemporane la date particulare.produse cognitive* ar fi o mărturie a eficacităţii . transferul (Gill. rigiditate. noţiunea de stil (Shapiro. Astfel. dar al cărei deznodământ nu este prea crud. Această linie de cercetări a fost stimulativă.A.A. Knight.A. a avut un puternic impact asupra interpretării T.T. Pentru aceasta.T. White.T. printr-o declaraţie de principiu. aşa cum s-a petrecut în multe interpretări psihanalitice clasice. noua interpretare a povestirilor T.T.A.-ului. generalităţi foarte vagi. un produs cognitiv. 1983). indecizie).6. la planşa 17 BM: „un om tânăr se antrenează pentru a traversa Canalul Mânecii*). soarele fiind viaţa şi apa fiind moartea.-uhii de psihanaliza clasica.A.T.A. interpretate ca . D. Gill. de afi singur. Agresivitate: un semn important de agresivitate. fără să mai facă apel la conceptele de iev«ie şi vis. fapt datorat.T.istorioarele). autoacuzare şi reproş. intelectualiz pedanterie în vocabular. respectivul răspuns (în cazul T.n. teme de izolare de lume (de exemplu. R.A. 114) scrie: . bizarerii ale limbajului. Atitudinea lui Hoit. podul din planşa 17 GF: „linia care separa viaţa de moarte. Hoit. Iatorptetana TJLT.n. 1960). R. Trăsături schizoide: teme extravagante (de exemplu. interpretarea simbolică a detaliilor (de exemplu. Este evidentă. 1951. Schafer . şi lui R. El subliniază că o dată cu lucrările lui Rapaport. şi Piotrowsld s-a străduit sa-1 depăşească prin contribuţiile sate privind utilizarea TA. dea fi incapabil. spionaj. Schafer (1967.-mănător.-ntul în concepţia Ini R.T. 1965). într-o manieră 5. teama de a fi bolnav. Pe aceşti autori îi întâlnim în numeroase publicaţii psihanalitice cu studii care abordează: •creativitatea şi procesele de gândire (Rapaport.-ului. Prin teoria sa referitoare la interrelatiile dintre acţiune şi limbaj. câţiva parametri de interpretare pertinenţi situaţiei T. planşa 14: „gardian într-un turn izolat şi obscur. cu îndoieli. mai multe teme diferite venind în mintea subiectului pentru aceeaşi planşă (ambivalenţa. numită .n. Hoit propune pentru prima dată o metodologie de interpretare a istorioarelor T.T. şi mai ales insistenţa sa asupra faptului că istorioarele T. de exemplu. pr»hft^"«1 o serie de articole pe această temă. în sfârşit. înainte de toate. p. R. perseverarea sentimente de culpabilitate. După Hoit. 8t*rl ebseskmaie: descriere g minuţioasă şi chiar bizara a detaliilor siva. Planşa 18 este percepuţi şi resimţită ca depresivă şi nu ca agresivă.Ego-psychology". R.T*^Tmmatxd*Ap€rcepfr(*tudki monografic) experienţei La psQiottci: reprezentări delirante. Tânăra fată este nedecisă. negare puternică a tendinţelor agresive.-ului. Dacă este asasinat un membru al familiei sau cruzimile sunt descrise cu lux de amănunte.-ului. planşelor. permiţând diferenţierea interpretării T A.). Hoit introduce. renovează maniera de interpretare a T-A-T. pot fi considerate şi un „produs social* (citeşte: „cu determinări psihosociale* . Trăsături paranoice: teme de bănuială. El introduce. dar refulată.U. a făcut ca istorioarele T. ceea ce permite depăşirea unui posiba impas metodologic pe care. istorioarele T.alături de alţi teoreticieni ai psihanalizei prin studiile sale elaborate în S.'). este o expresie a capacităţii adaptative a subiectului şi a «neutralizării pulsionale".T. conştiinţa de a proiecta şi mai ales incapacitatea de a se menţine la o singură posibilitate. R.-uliii .

T. 50 răspunsurile în T. idee (bani. ci şi instrumente gramaticale. în sensul lui Tomkins.A. subiectul este invitat să compună o povestire. culpabilitate.-ul aduce unele lucruri noi în raport cu Rorschach-ul: originea problemelor nerezolvate ale subiectului în istoria trăită şi gradul său de adaptare la diversele tipuri de situaţii interpersonale. sentimente conexe. •" S S). supraversive (fiinţe umane superioare eroului) sau infraversive (fiinţe inferioare eroului). Jakobson ş.A.) au distins două axe ale limbajului: funcţia paradigmatica (codul) şi funcţia sintagmatică (mesajul). 51 .) şi modul legăturilor. structurare deficitară a povestirii. cuprind nu numai cuvinte lexicale (substantive.A. uşor de perceput de către aproape toţi subiecţii. De exemplu.T. Dintre cei ■ x ■ .Situaţia erou-anturaj. secundare sau pe cele absente. absenţa deznodământului. Interpretarea constă în studierea fiecăreia dintre aceste coloane pentru a degaja caracteristicile principale. afectiv disforic. cu elemente lexicale care desemnează componentele fiecărei imagini.-ului insistă asupra sarcinii sintagmatice. constă în imagini ce conţin elemente. Personalităţile nevrotice se recunosc mai ales prin alterarea funcţiei sintagmatice: teme multiple. ideativ. perversiune.A. verbal. eficacitatea capacităţii subiectului de «neutralizare a conflictelor". precizându-se dacă ele sunt principale sau subsidiare.-utai după A.T. adică să structureze un mesaj (în urma identificării şi interpretării . Interpretarea T. A doua este o funcţie de combinare şi organizare a mesajului. îi putem aminti pe R. de exemplu. în condiţiile de examinare psihologica. lucru.T.A.A.a. deoarece prin verbe se enunţă acţiunea eroului.Motivaţia: este vorba de cea mai mare parte a variabilelor lui Murray: trebuinţele eroului. predominanţa supra-eului (cu integrare sau cu conflict). 4. 2. narcisism sau controlul de sine). adjective. Ombredane A. După cum a rezultat încă din dezbaterile simpozionului „Psiholingvistica şi tehnicile proiective" (Strasbourg. ea stabileşte contiguitatea termenilor după regulile compatibili taţilor lingvistice. 5. 585).-u 1 prin prisma psiholingvisticii. a sinelui. Ombredane a încercat să facă o sinteză a lucrărilor lui Murray şi Tomkins şi a propus un sistem de despuiere pentru fiecare istorie.8. Gori şi Y. a eului (eul ideal.-ului pune accentul pe verb.A. pentru fiecare. Inexactităţile percepţiilor relevă la aceştia alterarea funcţiei paradigmatice. 6.T.T. ei ajung să perceapă în locul viorii un revolver cu care copilul vrea să se sinucidă). în general personaje. Numai psihoticii fac excepţie. care este mai structurat decât cel al Rorschach-ului. apoi efectuarea sintezei acestor caracteristici mai ales în două direcţii în care T.T. Poinso. ea permite alegerea unui termen din stocul lexical. satisfăcute sau nesatisfăcute. a se preciza: a) eroii şi personajele anturajului care exercită o influenţă asupra lui. refulare. conflicte. b) vector (după Tomkins). 5. contrar Rorschach-ului. ea dezvăluie lanţul vorbirii în dimensiunea temporară. b) condiţiile. în această optică.A. la planşa I toată lumea vede un băiat şi o vioară. Materialul T. un studiu sistematic al ♦estpW r>rcv»ctive din activă psiholingvistică se anuuţâ interesant. inferioritate. au încercat să interpreteze T.perceptive). Interpretarea T. în şase coloane: 1. Instrucţiunile T.-ului Lingviştii (de Saussure. sexuale şi agresive este abandonată când această schimbare se realizează în structura funcţionala a eului (V. nevroză etc. Schimbarea calitativă a pulsiunilor în orientări instinctuale. activ.Teme şl desfăşurare: rezumate. De altfel. 1972-1973. Shentoub.T. c) stil (conform indicaţiilor lui Murray privind stilul din punct de vedere al analizei formale). fugă. familie etc.Comportament: a) tip de conduită: afectiv euforic. Interpretarea psiholingvistică a T.T.7. compromisuri.A. Prima este o funcţie a selecţiei şi a substituţiei prin similitudine. la planşa I.-ul devine o modalitate dea pune la încercare. Sistemul Ego: sistemul sau modul de integrare a personalităţii (cu schiţarea tendinţelor sale patologice).-ului.T.şi a „autonomiei secundare a eului*. De asemenea se va preciza obiectul de care sunt legate aceste trebuinţe: fiinţă umană. ei confundă paradigmele (astfel. verbe). 5. 3. represie. ţinând seama de termenii care au sensuri opuse sau sensuri apropiate. p.Analiza formală.

evocarea unor zgomote. perturbându-i cursul. d) percepţii „senzoriale" (remarci asupra culorii planşelor. e)tematică de tip obsesional (aranjare. d)natura istoriilor: —istorii infantile. de tip „puzzHngfonn".-ul într-o perspectivă a psihologiei clinice şi dinamice. Rezultate ale factorilor precedenţi: A. B. 52 b)valorificarea detaliilor (câştig narcisic). teme „crude". e)„acting out": subiectul îşi trăieşte istoria relatată şi face gesturi corespunzătoare. mirosuri etc). gust de dramă. introducerea de personaje care nu figurează ia imagine. incapacitate (reacţie depresivă). având aceeaşi t valoare ca factorul precedent. a) fantezii rău structurate. dezorganizată. h) teme de persecuţie.T. b)utilizarea „clişeelor" sociale şi ale vieţii cotidiene (banalizare-socializare). cu coerenţă şi stabilitate a limbajului. bani).9.T. care apar într-un context de hipomanie. —istorii construite. fiind restrâns la una sau două modalităţi principale 53 . în 1969 V. c)raţionalizări. Procedee folosite: A.A. c)necesitatea (sau nu) a chestionării. percepţii ale unor obiecte deteriorate. c) alterări ale expresiei verbale. b)existenţa liniştei (a pauzelor) intra-planşâ.Vaste Pnda — ■ —— : — — — -TtMii Tematic <UApen*pţie(Xudiumonorufic) Utilizarea schemei lui Om bredane pretinde ca sa se păstreze postulatele lui M urray: distincţia eroului şi a anturajului. Plecând de la aceşti factori. f)tendinţă generală de restricţie (încercare de control sau şoc fobie). 5.-ahd dvpft V. Shentoub pune în evidenţă o organizare normatt. Interpretare TJLT.. permiţând o distanţare eficace. Dd. —povestire la limita unei istorioare. încercări de anulare. Oricare dintre aceste rubrici poate presupune noţiunile următoare: —povestire depărtată de planşă (tendinţa la fabulaţie). simbolismul sexual). abandon. „brutale". de tip „ttnrvoc-bianrvoc".la subiecţii care prezintă o mare varietate de mecanisme defensive (de „amenajări" defensive) şi o organizare patologica. «MStov» Vlca Shentoub utilizează TA. Factori de labilitate : a) istorii cu salturi. —istorii bogate şi elaborate. Factori de eşec: aceştia frânează desfăşurarea povestirii. cu teatraiisme. —refuz categoric.a căror tonalitate anxioasă este mai evidentă la planşele mai puţin structurate. g)teme de reuşită megalomanică. d)recurgerea la un „happy end".b). opoziţia „trebuinţelor" şi a „presiunilor* externe. „rotunde". 2. cf. la subiecţii al căror arsenal defensiv este sărac. V. a)prezenţa fanteziilor elaborate. f) refuz care poate avea valoarea unei fugi (reacţia de catastrofă). c)labilitate în identificări. dus şi întors. c)evocarea relaţiilor de tip „prostie (greşeală)-pedeapsă" care par a corespunde unei distanţări. care cuprinde următoarele rubrici: 1 Caracteristici manifeste ale producţiilor a)timp de latenţă iniţial. Factori de rigiditate : a)descriere. detalii rare. stângace. d)„transparenţa" fantasmelor subiacente (de exemplu. alterând logica discursului (povestirii). de teamă de catastrofe. la un sfârşit fericit. d) „conduite amestecate". Factori de degajare: sunt factori care permit progresul povestirii şi deznodământul său. b)ataşare de detalii (în planşă sau în povestire). — poves tire „l ipit ă" de planşă (descrieri . dar utilizat de copii mai mici (8-9 ani). curăţenie. —povestire confuză. în raport cu stimulul. e) teme anxioase. în Rorschach). B. f)teme de sărăcie. împiedecând construcţia ei logică. Shentoub elaborează o fişă de analiză şi interpretare a istoriilor T. Accentul este pus pe maniera în care eul se pune în faţa conflictelor şi în care rezolvă sau nu rezolvă tensiunile care decurg de aici. 3.

resimţite de subiect ca „purtătoare de conflict* (F. fidel exigenţelor de elaborare secundara şi principiului realităţii. oricare ar fi existenţa lor sau nonexistenţa în realitatea externă. Referinţele teoretice sunt împrumutate de V. p. obişnuită. V. permite înţelegerea manierei în care subiectul trăieşte stimularea (imaginativă şi proiectivă .T. Ele nu primesc „calitate" decât legate de reprezentările induse prin cuvinte. să evite o atitudine euristică şi clasificatoare.A. în timpul perceperii acesteia.experienţele mintale care pun în lucru diferite căi de satisfacere" (J. de exemplu. dragoste/ură etc.T. De asemenea.-ul relevă posibilitatea subiectului de a tolera angoasa. Shentoub şi N. Laplanche. dimpotrivă. Brelet.chei conceptuale utilizate în interpretarea T. după ce ele au fost . noţiunea de „bună distanţă" (distanţare adecvată — n. ca şi în completitudinea lor. neplăcerea sau.A. care vizează descărcarea sa imediată şi reîntoarcerea la o stare prealabilă mai puţin tensionată. care nu se supune decât principiului plăcerii.T.raţionalului" din vis: condensarea şi deplasarea. dar poate apare. de-a lungul succesiunii temporale. T. aşa-zis liberă. Aparatul psihic.-ului elaborată de V. permite psihologului care utilizează T. Redăm. Shentoub. totodată.halucinante". stresânte.-ul.-ului permite relevarea capacităţilor adaptative ale subiectului aflat în condiţii conflictuale. Procesul primar este postulat ca fiind primul sub unghi psihogenetic şi caracterizează definitiv activitatea inconştientului. V. Reprezentările lucrurilor sunt elemente constitutive ale unor activităţi dorite. şi. fixistă" (F. că interpretarea T. în cantitate mare.B.ihiţiatoarea şcolii franceze de interpretare psihanalitică a T. Noţiunile proces primar şi proces secundar sunt. respectându-se necesitatea comunicării şi legile limbajului. De asemenea poate să apară ca rezultat al contradicţiei. trece de la o reprezentare la alta după modul pe care Freud 1-a pus in evidenţă prin descoperirea . F. în mod extensiv. Se ştie că descărcările afective funcţionează în mare parte în procesul primar. prin instructaj. Procesul secundar se grefează pe această realizare primară a dorinţei.T. dificultăţile sale de a le face faţă. Din lucrările elaborate de V. 1986. p. 341).T.) pentru a evoca posibilitatea subiectului testat de a se situa în curentul fantasmaticii sale şi de a se servi de aceasta pentru a . fără îndoiala. Rausch de Traubenberg. Conflictul apare între presiunea pulsională. Conform teoriei interpretative a T. Shentoub .A. Brelet. de suportare a tensiunii şi neplăcerea pe care această reţinere o declanşează. Acest conflict poate să apară ca rezultat al contradicţiei între „a lăsa imaginaţia să se deruleze" şi „control" (autocenzură) în elaborarea unei povestiri. respectiv.A.n. In acest sens. propusă de V.A.T. în anexă. instrucţia.) prin planşele T. r\ .T.A. Energia este în parte utilizată de . în trăiri de plăcere/neplăcere. în opinia exprimată de F. procesul primar rezidă într-o investire a energiei pulsionale. T. Această capacitate de a sesiza o trăire în însăşi mişcarea ce o constituie. manifestată la unii subiecţi. de reprezentare a scopului.luate în grijă de limbaj şi de procesele gândirii. inhibă investirea halucinatorie a reprezentării fantasmatice. Debray. După cum se ştie. Brelet (1986). Această energie. a cărei expresie fantasmatică este reînviată prin prezentarea planşei.-ului după metoda elaborată de V. 28).şi a colaboratorilor săi (R. care descrie runcţionarea icului după două moduri antagoniste dar complementare.A. După cum scrie F.A. 1986). devenit capabil să reţină câteva momente această cerinţă de descărcare.T.Tietapsihologia freudianâ. . decât sporadic. ale procesului primar şi ale procesului secundar.(oiganizâri de tip fobo-obsesionale sau un tablou de inhibiţie extensivă). 1967. Fişa de *fM»* a povestirilor TJLT.-ului . rămânând. Shentoub.A. între solicitarea legată de conţinutul manifest şi conţinutul latent ai planşei. El nu apare în activitatea conştientă. J. Pontalis. printre altele. Shentoub propune. Rausch de Traubenberg 55 . deci. Brelet şi alţii) rezultă.-ul este un instrument apt să releve funcţionarea psihică a individului în fluctuaţiile sale. N. Reprezentările astfel reinvestite sunt . Shentoub". Aprecierea calităţii oscilaţiei între procesul primar şi procesul secundar în construirea istorioarelor T. Apare mai ales în vis. uneori şi în trecerea la act. Brelet (1986). Shentoub .n. şi solicitarea.T. organizarea unei istorioare care intră în rezonanţă cu afectele şi reprezentările provocate de planşele-stimuli.n.T. examinatorul şi materialul testului pot fi înţelese. ca şi Rorschach-ul.A.alimenta" povestirile T.

a unei structuri psihotice (schizofrene. Rausch de Traubenberg (1982.-ului elaborat de V. a stărilor afective . Brelet 1 ' 986. în care fantasmele şi realitatea planşei se conjugă.10. p. în funcţie de caz. Zârgâ. notele sociabilităţii se întind de la «Agresivitate* până la „Manifestarea dragostei". T. să emitem ipoteza unei structuri nevrotice (obsesionale sau isterice. Principiul complexităţii organizărilor mintale nu scapă autorilor contemporani care evocă. Relevarea notelor care vizează activitatea şi funcţiile adaptative ale personalităţii are o importanţă deosebită din punctul de vedere al cunoaşterii integrării subiectului. decât dacă povestirea este ea însăşi perturbata. ale subiectului. cele 3 axe cuprinzând următorii factori importanţi ai integrării: —sociabilitatea. melancolice. un asemenea material reprezin că reţeaua unei «distanţe» care permite o bună secundarizare. neevaluabile.A. Csirszka a fost concepută pe baza „construct system'-ului elaborat de Crombach-Meehl. aceleaşi organizări mintale (.T.T. Este o construcţie teoretică tridimensională.n.) care atestă integrarea satisfăcătoare a subiectului şi nonexistenţa la un astfel de subiect a unei problematici perturbante".A. pe baza unei „nosografii psihanalitice" racordată la o optică interdiscipîinarâ.]. care conţine notele indicative şi totodată contraindicative ale integrării este prezentă în tabelul II... mai ales în faptul că permite o analiză diferenţială a structurilor şi organizărilor mintale. Shentoub şi N. cedând imediat locul modalităţilor nevrotice [. pe lângă funcţia de indice cantitativ. 6) scriu: «Punerea în scena a unui conflict j. social-negative. fiind utilizată şi la noi în ţară de L. de exemplu). în acest sens. pertinent atât exigenţelor cercetării cât şi unei practici cu inserţii plurivalente. social-neutre sau. Valoarea sistemului interpretativ al T. Aceste note..n. iar afectivitatea corespunzătoare este ceea ce influenţează calitativ integrarea socială. Această particularizare conduce la luarea în seamă a locului relativ pe care îl deţin aceste structuri parţiale in economia generală a funcţionării mintale. mecanismele problematicii stilului psihotic pot primi 0 valoare preponderentă. —afectivitatea. Rolul activităţii în integrarea socială este evidentă. Indicele de integrare socială este determinat de saturaţia zonei pozitive a axei. paranoide) sau a unei organizări de tip «Stare Limită» [. datele culese cu T..n.Vaste Preda (1982. Pe axa teoretică. Schema sistemului de înregistrare. Pe axa teoretică notele afectivităţii includ diferite grade ale stărilor stenice sau astenice.-ul furnizează date ce par să convină perfect acestui tip de analiză diferenţială". Shentoub rezidă. inclusiv reacţiile anormale. Această schemă cuprinde zona de 57 .]. dimpotrivă. prin sintagme diferite. Sociabilitatea adecvată este condiţia de bază a integrării. chiar V. perturbante.T. după oum ele pot să nu apară decât sporadic. După cum am amintit. 56 Testul Tematic de Aptnxpţte (studiu monografic) 5. chiar dezorganizata. Sistemul d« cotare şi de interpretare a T.colorit" afectiv se manifestă activitatea efectuată în formă concretă sau pe plan mintal.-ului propus de J.subliniază F. p. Astfel. Acesta trebuie corelată cu calitatea şi frecvenţa notelor ce apar în zona negativă şi neutră. 6): Jn referinţă cu această nosografie (psihanalitică — n. B. Dacă. —activitatea. altă componentă de bază a integrării sociale este afectivitatea. Wass (1973) sub coordonarea prof. prin impactul cu fantasma -şi apărările... Brelet (1986). Csirsska Această modalitate de interpretare propusa de J. p. 44) . din aceste puncte de vedere.). au o mai mare semnificaţie în semnalarea calităţilor integrării.] nu devine semnificativa pentru conflictele neintegrate.-ul permit.A.A. Această analiză diferenţială .oferă psihologului un instrument comprehensiv ai trăirii umane. Notele caracteristice ale manifestării activităţii în unele povestiri trebuie să fie interpretate împreună cu manifestările sociabilităţii şi afectivităţii..T. atunci suntem în prezenţa unei stăpâniri (a situaţiei. în acest sistem diferenţiem manifestări ce pot fi ' evaluate ca: social-pozitive. Iată ce scriu. după opinia exprimată de F.]. chiar crearea unei mici opere originale. Nu este indiferent în ce zonă a sociabilităţii şi cu ce ..

clişeele. împreuna cu manifestările lor specifice. La fiecare notâ-construct prezentă în istorioară se notează numărul planşei la rubrica notei-construct în coloana N (a eroului principal). Csirszka. descrierile. manifestare a factorilor de bază. în asemenea cazuri se notează toate notele relevate. c)activitate. prezentată în tabelul III. pe care o redăm în tabelul următor: Zonele de maalfefttaie a notelor-constrnct MANIFESTĂRI ZONE DE MANIFESTARE (note-con*™*) SOCIABILITATE Social-pozitiv ■ Manifestarea dragostei Conştiinţă Iubire Neutralitate Singurătate Opoziţie Antisocialitate Agresivitate Suicid AFECTIVITATE Social-neutru Social-negativ Afectivitate aptă pentru integrare Afectivitate nesigură pentru integrare Afectivitate nefavorabilă pentru integrare ACTIVITATE Euforie Armonie Compensare Linişte afectivă Disforie Sensibilitate Labilitate Supărare Anormalitate Se poate manifesta în: 58 faptă atitudine cuvânt intenţii gând interes pasivitate . dată de J. Dacă nu este posibilă stabilirea acestor note se notează în rubrica .TeshJ Tematic de. Aceste manifestări sunt urmărite din punctul de vedere al celor trei factori ai integrării sociale: a)sociabilitate.. Pentru a decide unde vor fi notate manifestările este utilă definirea lor. Dacă lipseşte forma de -cavitate. De fapt. atunci nu se consideră cele povti J^ a. respectiv P (a mediului). Notarea In cadrul studierii fiecărei istorioare se relevă atât manifestările eroului principal cât şi cele ale mediului său. . în cazul unei istorioare (deci nu descriere) este neapărat nevoie ca măcar o singură notă să poată fi introdusă în zona sociabilităţii. de asemenea. Notarea se face în „Foaia de evaluare".Neutralitate" şi «linişte afectivă". Tot aici se notează. Deseori s-a întâmplat ca o manifestare să cuprindă mai multe noteconstruct. Isiorioară şi se notează la „Reacţii speciale". b)afectivitate. povestirile şi celelalte reacţii speciale ce apar în cazul examinării cu metode proiective. afectivităţii şi activităţii.

diferitele servicii. dar. se iubesc) se notează ambele părţi. politeţea etc. mţelegerea. nu se notează singurătatea atunci când este ur-t unui deces. manifestările neutralităţii în privinţa sociabilităţii. Neutralitatea în relaţiile sociale poate semnifica lipsa relaţiilor sociale. In acele cazuri când reacţia verbală semnifică pluralul (ex. de exemplu.Vasi* Pnda- ra. Tot la această categorie se notează şi manifestările cu caracter sexual. Bineînţeles. 61 Noto 60 . • Singurătate: Este rubrica dezolării. Aici se notează. totodată şi acel caz când personajul principal nu face nimic şi nici nu are intenţia să facă ceva. . Conştiinţa: In majoritatea cazurilor apare ca o mustrare de conştiinţă sau regret. cum sunt prietenia. răsplătirea. printre altele. o relaţie afectivă pozitivă. VÂRSTA________________ DIMENSIUNI ALE PERSONALITĂŢII N P EI EU Tabelai IV. Neutralitate: La rubrica N se notează indiferenţa. Mai rar se întâlneşte ca o cumpănire morală şi decizie luată în urma acesteia. Evidenţierea caracterului de relaţie face ca să figureze în zona sociabilităţii. dar poate fi şi semnul pru denţei exagerate şi a apărării eului. Iubire: în cazul de faţă prin iubire înţelegem.caritabile. consilierea. caracterul ei afectiv se notează şi în zona afectivităţii la rubrica respectivă. în sens larg aici aparţin şi acţiunile cu caracter uman . amabilitatea. a da daruri etc. în primul rând. La coloana P se notează numai indiferenţa şi neutralitatea care este exclusivă din partea mediului. îngrijirea. solitudinii. N şi P. vindecarea. FOAIE DE EVALUARE NUMELE ŞI PRENUMELE. Reacţii speciale legate d< REACŢII SPECIALE n: n+zn N+P s + 0 SOCIABILITATE MANIFESTAREA DRAGOSTEI CONŞTIINŢĂ IUBIRE NEUTRA] LITATE LTATE OPOZIŢII ANTISOCIAIiTATE AGRESIVITATE SUICID AFECTIV] EUFORIE ARMONIE COMPENSARE LINIŞTE AFECTIVA DISFORIE SENSIBILITATE LABILITATE SUPĂRARE ANORMALITATE ACTIVII ÎN FAPTĂ N ATITUDINE N CUVÂNT N INTENŢII ÎN GÂND ÎN INTERES PASIVITATE A TAT K PATE «truct ale sociabilităţii dragostei: In sens restrâns este locul de notare a bunăvoinţei şi simpatiei. şi mai rar drept conştientizarea acţiunilor morale pozitive sau atitudini etc. avertizarea cu intenţia bună.

acces de furie direcţionat spre cineva. în interes: Interesul se prezintă sub forma lui obişnuită. învingerea greutăţilor. exigenţa mărită a dragostei. aici se notează excesul de compensare. discuţia. rezolvarea problemelor în unele cazuri presupune o opoziţie. Disforie: în sensul larg al cuvântului disforia înseamnă o stare afectivă nefavorabilă. în primele trei cazuri nici nu este nevoie să o notăm. Exemplu: „Băieţelului i-a plăcut foarte mult să cânte la vioară". recidiva unei greşeli vechi etc. Dar se notează atunci când gândirea nu a dus la fapte. care poate fi luarea unei poziţii sau atitudini. lupta etc. în afară de aceasta se notează acordarea de atenţie şi orientarea fermă spre unele teme. Lipsa manifestărilor afective poate fi semnul izolării şi disimulării. entuziasmul. Labilitate: Aici se notează acele cazuri ale schimbărilor si variaţiilor care au exprimat nesiguranţă. opunerea în faţa voinţei unei persoane cu prestigiu. De exemplu. de a decide. ucidere. acţionarea contrar convingerii). Antisociabilitate: Sentiment duşmănos. problematizarea. depravarea) şi regresia la un nivel scăzut. Armonie: Organizarea. neînţelegerea etc. în coloana P se notează neutralitatea afectivă exprimată şi indiferenţa. dorinţe. corporală sau morală. Dar tot în această rubrică sunt cuprinse şi formele pasivităţii. suportarea acesteia (indiferent de deznodământ). ceartă. convorbirea. Pasivitate: La această rubrică se notează: a) „pasivitatea" demonstrativă. Aici se notează hipersensibilitatea. „Tot timpul a petrecut exersând". Suicid: Notarea este univocă (sinucidere). aceasta se notează la „Disforie" şi „Euforie". Exemplu: „Băieţelul a meditat asupra situaţiei lui triste". deşi nu obligatoriu şi nu în fiecare caz. în cuvânt: Aici se includ manifestările verbale. îndărătnicie. In general se manifesta ca o reacţie directa.Vasăe Preda Opoziţie: Este vorba de opoziţia deschisă sau latenta a personajului principal. 63 . dacă acesteaau apărut în mod general. în gând: Formele de activitate anterioare includ implicit şi activitatea în gând. echilibrul. Compensare: Când o aspiraţie sau pretenţie este împiedicata şi reuşita se face pe altă cale sau se face o activitate complementară. Aici se include minciuna opoziţionala. în atitudine: Este rubrica la care se notează „set"-ui. atitudini. Notele-construct ale afectivităţii Euforie: Aici se notează manifestările bucuriei. „Plăcerea lui a fost să urmărească toată noaptea stelele". incapacitatea de a acţiona. emoţia şi reacţiile înduioşării. în faptă: Toate formele acţionării. planurile. Notele-construct ale activităţii Aceste note-construct includ o gamă largă de manifestare a unor forme ale activităţii. la N şi P. ca şi neexecutarea acţiunii. atentat. nehotărâre. de a alege. surpriza. de exemplu: respectul reciproc. hotărârile. în intenţii: Se notează scopurile. Supărare: Manifestările de mânie şi ură. fericirii. Linişte afectiva: lipsa manifestărilor afective. neglijenţa. ce merg de la fapte şi acţiuni săvârşite. tortură etc. 62 Labilitatea a fost considerată schimbarea în sens negativ (de exemplu. comiterea nedreptăţii. şi neutralitatea afectivă. atitudine nemiloasă. respectiv „Armonie". reacţii verbale. care a provenit din opoziţie. Dacă în ceartă ia parte activ atât personajul principal cât şi mediul său se notează în ambele părţi. revolta. injurie. jignire. precum şi refularea. până la exprimarea dorinţei şi intenţiei de a acţiona. protest. tocirea . labilitatea morală (de exemplu. dialogul. Deci. Dacă o tristeţe sau o altă dispoziţie afectivă nefavorabilă s-a schimbat în favorabilă şi istorioara s-a terminat bine. ajutorul. vitregă. chiar dacă a fost adecvată sau nu. Agresivitate: Lezarea. obişnuinţa. cea a curiozităţii. dorinţele. Păgubire materială sau morală. Anormalitate: Toate simptomele patologice şi de anormalitate. Sensibilitate: Cuprinderea diferitelor manifestări de sensibilitate. rafinamentul afectiv. „a vrut să creeze ceva măreţ şi frumos". stabilitatea afectivă şi emoţională. bunei dispoziţii. aprecierea. Se notează toate notele de compen sare. Tot aici se notează ajungerea într-o situaţie periculoasă şi critică. nostalgia.

-ului este indicat să se plece de la două postulate. Subiectul poate să nu fi conştientizat aceste tendinţe (actuale. dar pentru aceasta este necesară stabilirea frecvenţei globale a unor manifestări.T. în modul de a fi şi de a acţiona al eroului cu care se identifică. în cele ce urmează. ci.A. fizic şi social. rezultă că de la data elaborării Testului tematic de apercepţie (1943) şi până în prezent. procedeu care permite alcătuirea unui etalon pentru analize clinice (L.A. a convorbirii etc. 2)în interpretarea TJLT. precum şi puţină intuiţie pentru a aprecia dacă un element dat aparţine trecutului subiectului. Aceste tendinţe pot fi actualizate în prezent. . Deci. după caz.este necesară o anumită cunoaştere a trecutului subiectului şi a situaţiei sale prezente. a metodei biografice.A. 1950. ci şi simbolic . 1973). Deci. care ulterior pot fi modificate. la luarea unei atitudini şi la acest apel nu manifestă nici o reacţie din simplă neglijenţă. ele pot aparţine trecutului sau viitorului anticipat şi. prezentului sau viitorului său anticipat* (Murray. emoţiile şi sentimentele eroilor ar reprezenta tendinţe ale personalităţii subiectului.T. 6.) pentru a determina mai uşor în ce măsură trebuinţele neconştientizate sau cele conştientizate. trecute sau viitoare). 1)Cunoaşterea aprofundată a unor aspecte din viaţa subiectului (pe baza anamnezei. numeroşi psihologi au încercat să îmbunătăţească modalităţile de interpretare a povestirilor elaborate de subiecţii examinaţi cu această probă.T.-ului nu este indicată. . Redăm. 8chema sistemului de evaluare se poate utiliza ca şi .T. corespund realmente vieţii psihice. emoţiile şi sentimentele proiectate de subiect în povestirile T.nu numai prin demersul literar ca atare. prin urmare.A.-ULUI Din paginile anterioare.un aspect al situaţiei actuale 65 . DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T. se referă la faptul că trebuinţele.b) absenţa reacţiei datorata lipsei de putere. formulat de Murray. moleşelii. atunci când persoana a primit apel la acţiune.T.-uhii. pe care însă le proiectează în povestirile T. 9). comportamentului manifest şi problemelor esenţiale pe care i le pune subiectului mediul său real. dimpotrivă.construct system'.A.interpretarea oarbă" a T. povestirile pot releva . pot reprezenta energii potenţiale care temporar sunt latente. principalele direcţii care au dus la ameliorarea Interpretării T.. proiectivă. De asemenea. după cum am mai menţionat. Primul postulat. slăbiciunii etc. Vass. p.

şi trebuie descifrate printr-un procedeu similar cu cel utilizat în psihanaliză. chiar în jurul unor personaje şi al unor tendinţe esenţiale.uneori chiar ezitând . în proiecţia catartica subiectul atribuie imaginii altuia nu numai caracteristicile care îi sunt proprii sau care ar dori să fie ale sale. (De exemplu. o fetiţă orfană. sentimentelor şi atitudinilor sale în raport cu „presiunile externe" ale mediului fizic şi social. în general.. Ombredane (1962). are loc proiectarea a ceea ce subiectul crede că este sau proiectarea • ceea ce ar vrea st fie (respectiv. ci şi caracteristicile pe care pretinde că nu le are.T.A. S-ar putea ca aceste tendinţe să se manifeste mai des la persoanele paranoice.T.maginea altuia caracteristicile pe care le pretinde. o scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi). analizează şî interpretează diferitele tipuri de proiecţie (speculativă. povesteşte la o planşă din T. şi haloul afectiv corespunzător sunt verosimile pentru interpretarea unei situaţii existente sau pentru anticiparea unei anumite situaţii din viitor. Acţiunile povestirilor pot fi raportate la lucruri pe care subiectul le-a făcut. 1950). susţine că această proiecţie divizată poate fi semnul unui eu insuficient integrat. Prin această proiecţie catartica subiectul „se eliberează" (catharsis) de trăsăturile indezirabile. trebuinţele neconştientizate ale acestuia.Snyders. ar fi dorit să le facă. 3) Pentru nuanţarea acestor postulate.A. la situaţii pe care doreşte şi speră să le întâlnească sau la situaţii de care se teme şi nu ar dori să le întâlnească. proiectându-le. . ceea ce se proiectează este tocmai unitatea structurală. de exemplu. cu atât el este mai capabil să facă ample variaţii.presiunea externă" poate fi interpretată ca viziunea pe care o are subiectul despre mediul său de viaţă şi. crescută de o femeie morocănoasă şi ostilă. psihologul ^. De asemenea. în general.pe cea considerată mai bună. Al doilea postulat rezidă în faptul că «presiunile externe* sunt variabile care reprezintă forţe din mediul fizic şi social al subiectului (din trecut. Astfel. în interpretarea T. admiţând de la început posibilitatea existenţei mai multor eroi. In schimb.T.A. Prin proiecţia speculativă subiectul regăseşte în . într-adevăr. dinamică a unor trăsături ale personalităţii subiectului. Acest tip de proiecţie se efectuează prin exprimări la modul indicativ sau la modul optativ. In acest tip de proiecţie se utilizează. 4) Testul tematic de apercepţie este una dintre probele care permit să se descopere mai ales tendinţele nemanifeste ale subiectului.A. pentru a se revolta. de a le pune alături. a fost tentat să le facă sau la situaţii de care i-a fost sau îi este teamă.. 1966). ca urmare a trebuinţelor.A. tendinţele acceptate de conştiinţa subiectului). (De exemplu.-iar în celelalte personaje se proiectează alte tendinţe ale subiectului. Impresiile pe care le va proiecta în povestirile T. ci simbolic. capacitatea de a vedea mai multe soluţii în desfăşurarea şi deznodământul povestirilor.T. echilibrul adaptativ de-a lungul unor conflicte pe care le rezolvă. 19^9). le doreşte să fie ale lui. în proiecţia complementara subiectul atribuie -l'^ra sentimente sau atitudini care le justifică pe ale sale. pluralitatea eroilor relevând chiar şi un 67 . Ele se raportează la situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv. Dar uneori trebuinţele neconştientizate şi conflictele subiectului nu se exprima în mod deschis în povestiri.T. despre lumea înconjurătoare. aşa cum sunt ele percepute sau imaginate de acesta. cu cât are mai multe amintiri şi cunoştinţe mai bogate.T. Aceasta are mai multe semnificaţii posibile (Ombredane. neacceptate de conştiinţa sa. dorinţelor. dar care se află în stare latenta în subconştientul sau în inconştientul acestuia (Piotrowski. de a alege dintre ele . realizate de subiect (Ombredane. modul indicativ sau optativ. al unei situaţii trecute sau al unei situaţii în care s-ar putea găsi subiectul în viitor. descrie personaje severe şi injuste faţă de erou. Deci. catarticâ. deplasându-le ăstora altuia. ntâinesc în povestirile T. de asemenea.a subiectului. spune Snyders (1966). căci el are nevoie. din prezent sau din viitor). sunt caracteristici ale unei persoane integrate. Pluralitatea eroilor relevă tocmai bogăţia psihică a unui individ care îşi caută. mai întâi nu trebuie să se considere că s-ar putea stabili raporturi simple şi nete între eroi. -ului este necesar să se ţină seama de întreaga bogăţie a protocolului subiectului examinat. Interpretarea acestor tipuri de proiecţie ne ajuta să deducem dacă nu cumva în eroii povestirilor T.. un adult revoltat împotriva conduitei predelincvente. să-i simtă pe alţii ca 66 Testtâ Tematic de Ai fiind nedrepţi cu el). complementari) care se . pe care refuză să le considere ca fiind ale sale.A. 1949. referindu-se la existenţa mai multor eroi în povestirile T.

aceleaşi cu ale subiectului. în acest sens. 1952). emoţiile şi sentimentele sau conflictele eroului sunt. iar alt personaj poate evoca ceea ce subiectul pretinde că nu este.T. de a se apăra.A. Shentoub (1973) a comparat protocoalele T. După Snyders (1950). pentru unele tulburări şi boli psihice (pe care le-am menţionat în subcapitolul 5. deci cu cât cazul va fi mai patologic. într-un protocol al unui adult. au procedat mai des la proiecţii directe si 69 . mergând spre o „confidenţă" aproape transparentă. mai complex. Cu cât un subiect va prezenta o perturbare mai profundă a personalităţii sale. mai ales teme şi valori comune. întâlnite de noi. datorită căreia au reuşit să povestească fără a se confesa. Sau. poate semnifica doar eforturile sale de disimulare. „uitând" de situaţia de examinare (Snyders. care şi-a pierdut unitatea. Cu cât personalitatea subiectului este mai bogata şi mai echilibrată. deşi s-ar putea menţine ideea posibilităţii de a exista şi o relaţie relativ directă între o parte a unor povestiri şi un anumit aspect al personalităţii subiectului. de a rezista proiecţiei. în schimb. de exemplu. ar fi o naivitate să atribui unui subiect normal. fiind foarte variat şi bogat în semnificaţii.T. într-adevăr. Ceea ce trebuie reţinut legat de aceste semne psihopatologice care pot apare în protocoalele T. ale unor subiecţi este foptul că nicidecum ele nu sunt patognomonice şi deci nu putem pune un diagnostic psihiatric doar pe baza acestei probe proiective. Deci. în acest caz raportul dintre subiect şi povestirile sale trebuie interpretat într-un mod mai nuanţat. mai armonioasă şi mai flexibilă sub unghiul adaptării creatoare la situaţii noi. nu poate constitui în nici un caz modelul general de interpretare. povestirea unei crime poate corespunde unei simple dorinţe de a fi separat de cineva).A. sunt utile pentru completarea datelor clinice la bolnavii deja diagnosticaţi sau la cei cu un diagnostic prezumtiv.5. ceea ce ar vrea să nu fie.T. unul dintre eroi este un copil care poate reprezenta aproape direct dorinţele infantile ale subiectului. proiecţia „termen cu termen" este cazul particular al secătuirii patologice a personalităţii. Deci. echivalentul povestirilor pe care le-a construit.A.-ului prin corespondenţă simplă „termen cu termen". a două grupe de subiecţi: subiecţi care nu manifestau nici o tulburare şi subiecţi care. în alt caz.T. în raport cu alte elemente psihopatologice reieşite din analiza conţinutului şi formei povestirilor T. într-un studiu. cu atât mai mult este insuficientă şi neadecvată interpretarea T.T. 5) Considerăm însă câ nu pluralitatea eroilor în sine este un semn patologic. iar în situaţia în care se descoperă âstfei de semne psihopatologice la subiecţi care nu au consultat încă un psihiatru. traiectul dintre eroi şi subiect este uneori dificil de stabilit. de fapt.A. de fapt. ca aparţinându-le doar lor. deoarece intensităţile diferite ale unor pulsiuni sunt suficiente pentru a le transforma profund (de exemplu. dar.A. întrucât persoana normală are posibilitatea de a se „masca". în măsura în care avem de-a face cu o persoană cu o structură psihică mai dezvoltată. relevate prin T.T. trebuie să fim prudenţi atunci când le considerăm ca aparţinând.A. subiecţii grupei a doua. subiectului. La capitolul „Analiză de cazuri" vom prezenta asemenea situaţii. care constă în a considera că un singur erou corespunde subiectului şi că trebuinţele. pe care şi le-au putut apropia fără a le trata ca „obiecte individuale". în acelaşi timp. prin proiectarea stării sale psihice. se va proiecta mai uşor şi mai deplin într-un personaj unic.).T. 6) Interpretarea apropiată copiei. căutăm să ne îndepărtăm de schema interpretării apropiată copiei. Rapaport şi Schafer au stabilit o lista de semne psihopatologice.T. cei care au simţit nevoia să consulte un psihiatru. în schimb. această evaluare facându-se doar în raport cu intensitatea şi frecvenţa unor trebuinţe şi stări afective de nuanţe patogene. un personaj poate reprezenta subiectul aşa cum simte el câ este. cu atât subiectul examinat cu T. inteligent şi echilibrat.Vasăe Preda Testul Tematic de Ap afic) eu patologic. Din analiza şi interpretarea datelor a reieşit că subiecţii primei grupe au ştiut să menţină între ei şi planşe o „distanţă" adecvată.. îndeosebi a sferei afective şi motivationaie a subiectului. 7) tn interpretarea trăsăturilor psihice ale eroului povestirilor T. aceştia trebuie trimişi urgent pentru examinare clinică.A. Ei au introdus în povestiri şi alte elemente pe lângă cele existente în planşe. Acest tip de interpretare „termen cu termen" nu este adf cvat decât unora dintre cazurile patologice. au simţit nevoia să consulte unpsihiatru. Astfel.A. deşi trăiau şi lucrau în condiţii normale. dar nu se poate abţine să nu fie aşa. informaţiile obţinute prin T.

al unui subiect este studiat ca . De fapt. autoritatea binevoitoare.Testul Tematic de A imediate. 1966). şi echilibrul afectiv. uitând faptul că istorioarele realizate prin aplicarea acestui test proiectiv sunt mai mult povestiri construite imaginar decât „documente" ale comportamentului real. Dacă protocolul T. tind să considere că variabilele care sunt slabe în povestirile subiectului ar fi la fel şi în personalitatea sa.-U1 este o probă proiectivă pe baza căreia descoperim mai ales trebuinţe şi conflicte.A. In privinţa absenţei rezistenţei la proiecţia de tip confesiune după vârsta de 12-13 ani.T.T.T. In acord cu Snyders (1966) putem considera câ există o trecere lentă. 71 p (studiu monografic) . aşa cum se manifestă în viaţa cotidiană. când să apeleze la interpretarea „termen cu termen" şi când nu. fără să exagereze şi fără să sărăcească mulţimea informaţiilor posibil de obţinut prin aplicarea acestei probe proiective. cu cât sunt mai mari diversitatea şi incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire. care corespunde cel mai bine populaţiei normale.A. Desigur. şi motivaţia. bine „mascat" în cadrul examinării cu T.fizionomie" de ansamblu a universului psihic al eroului (eroilor) cu care se identifică. insatisfacţia de sine. Unii psihologi. in general. cenzurându-şi proiectarea. în acest mod. care nu au neapărat o valoare predictivă în privinţa conduitei prezente sau viitoare a acestuia. crede câ viitorul aparţine celui ce se va impune în mod agresiv. luând în seamă „universul" complex al eroilor din povestirile T. atunci şi inteligenţa. pe de altă parte. prezent sau viitor al subiectului. nu putem preciza care este frecvenţa cu care această motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului. în sensul câ subiectul nu se poate abţine să nu facă povestiri în care vorbeşte despre el Însuşi. frecvenţa problemelor nerezolvate.-ului o problema complexă este aceea a relaţiilor dintre proiectarea unor stări psihice ale subiectului în eroul (eroii) povestirilor şi în acţiunile acestora. îndeosebi neconştientizate. 8) Modul de interpretare cel mai profund.A. Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va provoca subiectului tensiune psihică şi anxietate dacă nu va fi satisfăcută (Snyders. şi comportamentul manifest. şi subiectul cel mai dezechilibrat.T. dar fermă. ale copiilor agresivi (caracteriali) nu sunt mai „agresive" decât la copiii normali. în sensul câ unele studii statistice au arătat câ. cu toţi factorii care se întrepătrund. în fiecare situaţie.T. cu un psihism patologic..T.. pe de o parte. regulile de conduită. Dar dacă se analizează povestirile în integralitatea lor. Subliniem că T.T. prin care s-a constatat câ. atingând diverse grade ale patologicului. care posedă o fizionomie de ansamblu caracteristică: este un univers din care lipsesc cadrele stabile. ştiinţa şi arta psihodiagnosticianului n vor ajuta pe acesta să evalueze. prin intrarea în „scena dramatica" a povestirii. 1950) spune că T.A. este acela în care se renunţi la ideea de „copie". şi pornind de aici este tentat să se impună prin propriile sale forţe de nuanţă agresivă. Pentru a ilustra necesitatea luării în considerare a întregului „univers" de factori. se degajă un „univers al copilului agresiv". De acest aspect trebuie să ţinem seama în interpretarea Testului tematic de «percepţie. Prin studierea şi interpretarea întregului „univers" ce se degajă din povestirile T. De asemenea. Subiectul îşi simte viitorul nesigur. cu atât este mai sigur că motivaţia corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect. gradată.A. surprindem mai birie întrepătrunderea dintre trebuinţele. şi creativitatea îşi pot găsi locul.-ui permite să se descopere mai ales tendinţele nemanifeste ale subiectului. în timp ce proiecţia simplă „termen cu termen" presupune un subiect a cărui personalitate este perturbată. în cadrul liniei care uneşte subiectul perfect echilibrat.A. alături de emoţii şi sentimente ale subiectului examinat. de exemplu. cu atât mai mari sunt indecizia şi anxietatea subiectului. Această idee are un oarecare fundament. 9) în interpretarea T. chiar Murray (1943. în favoarea analizei şi interpretării „universului" povestirilor. de corespondenţa „termen cu termen". dificultatea de a urmări şi realiza adaptarea şi de a-şi atinge scopurile. deci cele latente.A. Heuyer şi Shentoub consideră că este simptomatică pentru o disfuncţie intelectuală şi/sau afectivă. 70 coerente şi constante. amintim cercetarea efectuată de Boulanger-Balleyguier (1960).A. relevat şi prin proiectarea directă. protocoalele C. planşa devenea pentru ei un pretext ca sa facă povestiri autobiografice şi sa se confeseze.T. fără rupturi. emoţiile şi sentimentele eroilor şi „presiunile externe". cu cât sunt mai diverse personajele care îşi asumă o anumită atitudine. în schimb.

Gândurile sunt mai puternic influenţate de trebuinţele acute inhibate sau latente de mai mult timp. reflectă uneori atitudini stereotipe şi superficiale care nu sunt caracteristice subiectului.A. recompensat de evenimente. .A. spune Murray. o povestire este „omotetica" atunci când eroul J ae aceiaşi sex si aproximativ aceeaşi vârstă cu subiectul. decât de trebuinţele recent satisfăcute sau pe care o anumită acţiune a subiectului le-a atenuat. ajung la deznodământ după o serie de dificultăţi.-ului să se manifeste in comportament ul subiectului este în funcţie de frecvenţa de apariţie a temei respective. intre puterea de expresie imaginară prin T. Se întâmplă uneori ca Testul tematic de apercepţie să releve chiar contrariul a ceea ce subiectul face sau a ceea ce spune voluntar şi conştient în viaţa sa de zi cu zi. Probabilitatea ca o temă a T. există o corelaţie pozitivă. şi in raport cu intensitatea emoţională care însoţeşte tema.T. în sensul absenţei temelor incompatibile..T.Testul Tematic de. în funcţie de coerenţa de ansamblu a protocolului. precum şi al subiecţilor în povestirile cărora motivaţiile sunt exprimate conform dezirabilităţii sociale şi a căror povestiri la planşa albă sunt cam de acelaşi tip cu celeialte. se manifestă exact contrariul a ceea ce este considerat „general valabil".T.A. Pentru < ^reciane.T. în privinţa raportului dintre proiecţie şi comportament . De asemenea. Ombredane (1962) distinge povestiri „omotetice". dar in cazul unor trebuinţe şi emoţii importante. şi intensitatea manifestării acestora în comportamen tul subiecţilor. rfic) într-adevăr. în cazul majorităţii variabilelor. îndeosebi a celor refulate. pentru că el işi ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii sale. deoarece nu numai că s-a constatat existenţa a numeroase excepţii individuale. al celor ale căror istorioare T. fără a face adevărate povestiri. dacă crr-ui îsi propune un scop realist. Totuşi. toate acestea influenţează proiecţia în cadrul povestirilor T.A. povestirile T.T. nu putem acorda întotdeauna o încredere prea mare acestei concluzii. Este cazul subiecţilor care mai mult descriu planşele decât le interpretează. caz în care subiectul are toate şansele sa nu facâ nici unul dintre actele atribuite eroului. descurcăreţ. şi povestiri „antitetice". Or.A. pe care doreşte să îl . conform cărora subiectul are toate şansele să se poarte ca eroul. simpatic.

atingă pnmr-o conduită adecvată. îl bate pe omul acela care a pus mâna pe el. caz în care subiectul este sau riscă să devină un delincvent care nu se dă înapoi de la acte antisociale. parcă s-ar fi distrat. în care sunt adulţi infractori recidivişti. în vârstă de 14 ani. dacă o conduită delincventă lasă eroul nepedepsit. îi dă şi el. se bat. Astfel. acasă. scot cuţitele. că te omor!» îi rupe cravata. Frecvenţa mare şi intensitatea deosebită a scenelor agresogene din povestirile subiectului ne fac să tragem concluzia că şi in . provenit dintr-o familie fără garanţii morale. când o conduită lăudabilă Q duce spre succes. de la care subiectul a învăţat tehnicile delictogene şi atitudinile antisociale. spre recompensă. «— Al dracului bandit. îl calcă cu călcâiul şi pleacă. intrând direct in „scena dramatică" şi proiectându-şi agresivitatea emoţionalverbală şi manifestă: „Pe umerii omului pune mâna unul. să mai pui mâna pe mine!»". Temele antisociale pe care le expune sunt teme care apar datorită învăţării sociale. îţi dau eu ţie. şi nu sunt vise compensatorii. Putem exemplifica acest ultim aspect cu o istorioară din protocolul unui delincvent minor.«— Ce vrei măi?» •— întoarce-te!» ăsta îi dă o palmă. «— Să nu mă enervezi. întreprinzătoa re şi tenace. la planşa 18 BM subiectul face următoarea povestire.

mai ales că datele biografice ale minorului ne arată că în familia sa există factori disfuncţionali agresogeni. „Dacă ai fi fost în locul personajului ce-ai fi făcut?". în al doilea caz. ?3 . povestirea este „antitetici" dacă în ea se prezintă un comportament care ajunge la un deznodământ defavorabil sau dacă comportamentul blamabil apare la un erou profund diferit de subiect. „Cunoşti oameni cărora li s-a întâmplat asta?*. diferenţa dintre subiect şi erou este un mijloc prin care persoana examinată arată că nu se pune în locul eroului. în acest mod. După A. emoţiile. în primul caz este vorba de cenzură şi refulare.comportament ul manifest sau produs şi se mai pot produce acte de acest fel. lată câteva întrebări de acest fel: „Cum ai imaginat această istorioară?". Ombredane (1^62). sunt indicate întrebările propuse de Ombredane pentru a fi puse subiectului după terminarea probei. psihologul poate relativ mai uşor să stabilească legăturile dintre trebuinţele. care-i stimulează conduita antisocială. tendinţele. Pentru a ne lămuri mai bine dacă povestirile sunt sau nu „omotetice". „Ce te-a determinat să imaginezi această povestire?". sentimentele . că nu se identifică cu eroul.

Vasie Preda

Testul Tematic de Apenepţie (stmdm monografic)

conflictele şi reacţiile voluntare ale subiectului în raport cu Deci, în interpretarea T.A.T.-ului se ţine seama de ten dinţele şi trebuinţele refulate, de gândurile şi comportamentul eroului (eroilor), care într-o oarecare măsura pot reprezenta trebuinţele, gândurile şi actele comportamentale prezente sau viitoare ale subiectului, ori acte săvârşite in trecut. Dar se impune cu necesitate ca psihologul să manifeste prudenţă în interpretarea datelor, îndeosebi sub unghiul predicţiei comportamentului persoanei examinate. Tocmai de aceea, pentru validitatea interpretării, experienţa sa ca psihodiagnostician, care a utilizat mult probele proiective, inclusiv Testul tematic de apercepţie, precum şi întreaga pregătire psihologică şi în domeniul psihiatriei, constituie factori deosebit de importanţi. 10) O posibilA interpretare cognitivi a T.A.T.-ului Pornind de la opiniile lui R. Hoit, noi considerăm că este posibilă o interpretare cognitivă a povestirilor T.A.T., mai ales dacă admitem posibilitatea proiectării în aceste istorioare a unor situaţii/stări stresante trăite sau posibil de a fi trăite de subiect. în acest demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului, pe care noi îl sugerăm pentru a fi aprofundat prin cercetări ulterioare, ne sprijinim pe teoriile actuale referitoare la mecanismele de coping (S.R. Lazarus, S. Folkman, 1991). Emitem ipoteza posibilităţii de a deduce, prin interpretarea povestirilor T.A.T., unele mecanisme de ajustare la stres, proiectate de subiectul examinat. în acest demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului este posibil să pornim şi de la schimbarea de paradigmă în cercetarea inconştientului, propusă de mai mulţi psihologi cognitivişti, printre care şi M. Miclea (1995). Este vorba de trecerea de la inconştientul energetic şi dezadaptativ la paradigma inconştientului informaţional şi adaptativ, ceea ce dă posibilitatea recuperării şi reinterpretării acelor mecanisme de apărare analizate de psihanalişti, care au contigenţe cu procesarea informaţiei traumatizante. Păstrând doar denumirea psihanalitică a mecanis. .or de apărare, M. Miclea (1995, p. 63) propune ca negarea defensivă, represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectualrzarea si izolarea să ii? ronscerate mecanisme cognitive de apărare Acestea ;u:v ; ;:.i :-.-rate „proceduri cognitive* şi

nu .formaţiuni psihodinamice", deoarece reprezint* .diverse modalităţi de prelucrare a informaţiei cu valenţa negativă, vizând diminuarea reacţiei de stres (distres)". In interpretarea T.A.T.-ului, prin aceasta prisma cognitiva, pentru fiecare istorioara se va nota indicele de frecvenţă a mecanismelor de coping confruntative şi a mecanismelor de coping evitative. Acest lucru este posibil prin interrelarea analizei şi interpretării conţinutului povestirilor T.A.T. cu analiza formală, a expresiei psiholingvistice a acestora. Se va pune accent pe «scenariul" povestirii în derularea ei spre un anume deznodământ, în raport cu natura interrelaţiilor dintre erou (eroi) şi mediu («presiunile externe"). Se va lua, desigur, în seamă şi lipsa deznodământului, câutându-se explicarea acestui curs al povestirilor subiectului. Pornind de la mecanismele de coping cognitiv, printr-o astfel de analiză şi interpretare a T.A.T.-ului se va degaja ponderea apelării de către subiect (erou) la «stilurile adaptative confruntative* sau „evitative*. în categoria mecanismelor confruntative de coping cognitiv, M. Miclea (1995) include, de exemplu, planificarea rezolvării situaţiei traumatice, căutarea de informaţii pentru cunoaşterea exactă a parametrilor situaţiei stresante şi construirea unor strategii alternative de adaptare la stres. în cadrul mecanismelor cognitive evitative, M. Miclea (1995, p. 66-72) le reţine pe următoarele, pe care le redăm în mod sintetic: a)Negarea defensivi înglobează toate procedurile cognitive de contracarare a formării unei reprezentări interne a traumei. Acestea se activează imediat după evaluarea primară a stimulului stresant şi -vizează, eludarea reprezentării lui mintale ca stimul traumatic. La nivel perceptiv, negarea poate perturba recepţia corectă a stimulului traumatic, producând, de exemplu, «scotomizări parţiale ale imaginii vizuale a scenei traumatice*. b)Represia desemnează toate procedurile care concură la o reactualizare selectivă a informaţiei din memorie, în sensul că reactualizarea informaţiei traumatice este parţial sau integral blocată. în cazul represiei, reprezentarea internă a traumei a avut loc dar este stopat accesul ei în conştiinţă. Or, T.A.T.-ui - prin planşele stimul - considerăm că poate de clanşa mecanismul cognitiv al represiei. 75

c) Protecţia este procesul cognitiv de atribuire externă a unei caracterizări negative proprii sau a cauzei respon sabilităţii traumei. Proiecţia presupune că trauma sau caracteristica negativă este asumată conştient, dar este pusă' pe seama unui factor extern, care poate fi o persoană sau o situaţie vag definită. In cazul povestirilor T.A.T. este interesant să analizăm proiecţia şi sub acest unghi cognitiv, pe lângă înţelesul dat proiecţiei, în mod clasic, de psihologii clinicieni şi de autorii testelor proiective. d) Raţionalizarea include procedurile de justificare a comportamentului dezadaptativ pe care 1-a avut un individ şi de reevaluare a situaţiei traumatice, astfel încât impactul său emoţional să fie redus. Prin raţionalizare se substituie lanţul cauzal real sau semnificaţia reală cu un şir de .argumente" doar aparent valide, cu funcţie defensivă. e) Intelectualizarea/izolarea desemnează un ansamblu de strategii cognitive care vizează analiza informaţiei traumatice în condiţiile disocierii (izolării) acesteia de consecinţele ei emoţionale. Notarea indicilor de frecvenţă a apariţiei mecanismelor cognitive evitative de coping în povestirile T.A.T. se poate face pe scala „continuumului cognitiv defensiv* propusă de M. Miclea (1995, p. 72), pe care o redăm, adaptată, în tabelul V. Tabelul V. i de coping cognitive evitative utilizate de eroul/eroii din povestirile T.A.T. Indici de frecvenţă a apariţiei în povestirile T.A.T. a mecanismelor de coping cognitive evitative Intelectuali- zarc/izolare Raţionali zare Proiecţie

Testiâ Tematic de Apeneptie (studiu monografic)

Considerăm că în interpretarea povestirilor T.A.T., pentru a releva mecanismele cognitive de apărare enunţate mai sus, ne putem sprijini şi pe unii factori prezentaţi de Vica Shentoub (factori de .degajare" şi factori de „eşec", factori de rigiditate - conflictualizare intrapersonală, factori de labilitate - conflictualizare interpersonală, factori de inhibiţie, factori care denotă emergenţa în procesele primare). De asemenea, se poate apela şi la sistemul de interpretare a povestirilor T.A.T. elaborat de B. Aron, care propune să se analizeze mecanismele de apărare utilizate de subiect (respingerea, tăgăduirea, recurgerea la imaginar).

Represie

Negare defensivă

Din analiza datelor condensate într-un astfel de tabel, putem deduce şi apartenenţa subiectului la un stil de coping cognitiv evitativ sau confruntativ.
76

77

Testul Tematic de Aperceptiv (studiu monografic)

7. ANALIZA DE CAZURI 7.1. Analiza unor caşuri prezentate in literatura de specialitate Prezentăm două cazuri clinice ilustrative, după C. Chambert (1987), care se bazează în interpretarea T.A.T.-ului pe sistemul elaborat de V. Shentoub. Cu scopul unei mai bune Înţelegeri a interpretării realizate de C. Chambert, vom reda şi protocoalele T.A.T. ale subiecţilor examinaţi. a) M., 18 ani, sex feminin, diagnostic: nevroză isterică. Vine la consult pentru crize de angoasă şi conflict familial accentuat, ca urmare a decesului tatălui său. Tânăra îşi pune, de asemenea, problema orientării sale şcolare şi profesionale, datorată eşecului la bacalaureat. Ezită in permanenţă în ceea ce priveşte căile de urmat: continuarea studiilor sau. angajarea într-o muncă oarecare. Este cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei. Tânăra este foarte sociabilă, iar în cadrul familiei s-a cultivat angajamentul pe plan social şi politic. M. a simţit întotdeauna un mare ataşament pentru tatăl său şi este în conflict permanent cu mama sa. în general.se simte inferioară părinţilor săi. Anterior a manifestat dorinţa să devină etnolog, dar în prezent se gândeşte şi la o viaţă familială fără activitate profesională. Redăm mai jos protocolul T.A.T. al acestui subiect. Planşa 1: „Este un mic copil care a dorit neapărat să aibă o vioară, deoarece iubea mult muzica. Apoi, într-o zi, a primit una; el o admiră, dar în acelaşi timp este intrigat pentru că nu ştie prea bine să o utilizeze. Apoi începe să se joace, ceea ce-1 plictiseşte, şi uită complet de vioară." Planşa 2: „Este o fată tânără care locuieşte într-un oraş şi cai -visează mereu să meargă la ţară, să cunoască viaţa din câmpii, şi apoi, în sfârşit, ea ajunge să meargă, apoi este intrigată, mirată. Puţin câte puţin, ea se obişnuieşte acolo ... Apoi ea ajunge să trăiască mult mai bine la ţară decât în oraş, să

Vaste Preda

Testul Tematic de Apercepţie (studii monograf*}

înţeleagă mai bine singurătatea de la sat. Aceşti oameni lucrează, sunt ţărani care se cunosc. Ei sunt căsătoriţi.* Planşa 3 BM: „Este un copil ... Acest copil este necăjit, plânge, se simte complet abandonat. într-o zi, în sfârşit, el va descoperi că nu este aşa, că s-a înşelat, că este suficient să se deschidă şi totul va fi mult mai simplu." Planşa 4: „Se poate spune că sunt actori de cinema care sunt pe cale să toarne un film de dragoste, apoi un film de aventuri, apoi ei se separă şi îşi vor continua fiecare viaţa sa." Planşa 5: „Este o doamnă care intră într-o cameră, ea pare să fie surprinsă, mirată de ceva, dar ea nu are o expresie foarte mulţumită ... După aceea ea se va înfuria contra persoanei care este în cameră. Ea a auzit un zgomot. Persoane (?). Ea nu se aşteaptă să le vadă în cameră. Copiii săi trebuiau să fie culcaţi sau ea este geloasă pe soţul ei cu care eu nu ştiu ... nu ştiu * Planşa 6 GF: „Este un domn plecat în voiaj şi care revine, apoi, , i un timp şi el o regăseşte fie pe logodnica, ac pe soţie, ev nu ştiu, mai mult cred că pe logodnică, dar ea nu are o expresie :^ ^r fi fericită de a-1 revedea; ea este surprinsă, ea nu-1 mai recunoaşte ... Apoi, după un timp oarecare, ei reînnoadă relaţia, ca înainte, şi totul se va aranja. Timpul separării. El s-a schimbat, şi ea însăşi s-a schimbat şi ea se face o imagine a lui şi găseşte totul obişnuit." Planşa 7 GF: „Este o mamă cu fiica sa. Fiica era pe cale să se joace cu o păpuşă şi mama a chemat-o să-i povestească o istorioară. Mica fetiţă nu are chef să asculte, ea visează la... călătorii, la viaţa sa de mai târziu, şi în final ea va reveni cu picioarele pe pământ şi va fi obigată să asculte istorioara mamei.* Planşa 9 GF: .... (perplexă) A fost un bal şi apoi o tânără fată (cea de jos) a avut o decepţie, eu nu ştiu, ea s-a supărat pe ceva, atunci ea a fugit, şi după ea este următoarea care încearcă .ia o ajungă din urmă, poate pentru a discuta ... Apoi, în final, ea va reuşi să o ajungă, şi cealaltă se va înfuria. Aceasta-i va cere să o lase să fie singură, şi atunci va avea loc o dispută între ele. Ea ar putea fi geloasă sau ..." 80

Planşa 10: „Este un cuplu care se regăseşte după mult timp, p ->ate nu după mult timp (râde). După aceea ei se vor căsători ... Apoi vor avea mulţi copii. Nu au expresia că ar fi tineri, dar cuplul e tânăr deoarece aşa îmi place." Planşa 11: „Este un copil care merge printr-o pădure singur, el descoperă că există o prăpastie. în faţă este un munte, apoi, din munte este o mare cascadă care cade foarte puternic şi este totul minunat înaintea sa; apoi el are dorinţa de a intra în acel loc, fiind foarte atras de necunoscut. Apoi el doreşte să rămână tot timpul aici deoarece simte o legătură între pământ şi el. în sfârşit, el trebuie să se întoarcă deoarece îl cheamă părinţii săi." Planşa 13 MF: „Un om care are o tentaţie faţă de o femeie. Ea este cea care-1 ispiteşte. După aceea, el încearcă să se apere şi apoi, în sfârşit, el va sucomba. Asta-i." Planşa 19: „Aceasta este în munţi, o cabană acoperită cu zăpadă; este un peisaj puţin feeric. Poate fi noapte, există lumină la ferestre şi se vede dincolo de ele lume la căldură. Poate fi o familie foarte unită care trăieşte foarte bine. Aceasta este văzută de o persoană străină care este afară şi care doreşte foarte mult să intre. în sfârşit, ea se reîntoarce şi ţinând seama că este bine acolo ea este fericită, dar preferă totuşi singurătatea, căci nu a fost obişnuită să trăiască aşa. Apoi ea se obişnuieşte puţin câte puţin cu mediul exterior, în orice caz, căci în interior se simţea destul de singură. Apoi ea va pleca, deoarece preferă să nu rămână." Planşa 16 (albă): „Iată o mică veveriţă care trăieşte în pădure. Există multă zăpadă. Apoi ea sare dintr-o ramură în alta pentru că nu se opreşte din a căuta mâncare. Apoi ea întâlneşte oameni care se plimbă şi care o iau cu ei. Veveriţa este foarte fericită acolo jos, toată lumea se ocupă de ea, toată lumea o iubeşte mult. Apoi ea a uitat viaţa pe care a dus-o înainte, fiind bine aprovizionată. Apoi, într-o zi, ea îşi termină promenada şi se reîntoarce în pădure cu oamenii. De fiecare dată, în timp ce ea fuge, îşi aminteşte de toate, iar oamenii foarte nefericiţi nu pot înţelege acesta hotărâre." 81

cu o concordanţă şi cu o omogenitate rară.A. p. investind orice abordare a materialului. Asociate la aceste procedee. în sfârşit. pentru a evita o cuairuntare foarte dureroasă cu apropierea. faţă de acestea. Dacă retragerea narcisică este posibilă. Totuşi. Problematica povestirilor urmează îndeaproape modalităţile configuraţiilor defensive: — Registrul oedipian este clar abordat într-o conflictuaiizare vivace. Aceasta rămâne tributară unei scheme modulate prin reprezentările relaţiilor precoce cu obiectul. Vine la consult pentru conduite obsesionale foarte grave care nu au fost înlăturate. de vioara sa. în confruntare permanentă a dorinţelor contradictorii şi necesitatea „happy-end"-ului permit realizarea magică a dorinţei. conduitele narcisice.. 84-87). imaginative. mai Jos. totuşi. se mobilizează.T.A. diagnostic: nevroză obsesivă. sunt reprezentate toate procedeele de tip labil: afectele sunt masiv exprimate şi puse în lucru. eu nu ştiu dacă dumneavoastră a-ţi înţeles ceea ce am dorit eu să spun. utilizate în special pentru a lupta contra angoaselor de tip pregenital. El a pus instrumentul şi de oboseală a aţipit. deoarece F. Chambert. 18 ani. El sade şi a adormit de oboseală. este incontestabil de factură nevrotică. despre care se poate crede că sunt. bazată pe libidou. acestea sunt procedee care reievâ inhibiţia. a cuplului: aceasta reînvie reprezentări insuportabile. care garantează în acelaşi timp narcisismul subiectului." 83 Testul Tematic de ApercepQe (studiu «fie) s: . ce părea indicată din punct de vedere clinic. înainte de a se decide o psihoterapie analitică. calitatea povestirilor. interpretarea T. repetiţia aproape inevitabilă a unui lanţ asociativ. protocolul T. părinţii decid să ceară un consult psihologic. cu un deosebit spirit de fineţe. Practic. diagnostic: nevroza isterică. precum întreruperea (scotomul). ca parte a exacerbării dorinţei şi realizării ei magice. de altfel.vgnează toate povestirile. al subiectului ML. pe baza grilelor de nuanţă psihanalitică propuse de V. imaginea matemală nu poate fi cu adevărat atacată. — Registrul preoedipian rămâne foarte activ în elaborarea unor povestiri. dramatizând situaţiile sau conferindu-le un aer teatral. După cum va rezulta din cele de mai jos.T. în măsura în care ea permite exprimarea ranchiunii asociată revendicărilor clar formulate. mai ales idealizarea. care subliniază în plus caracterul nevrotic al funcţionării (mintale . Dramatizarea este accentuată prin centrarea pe act ^ r>f salturile povestirilor. Planşa 1: „Poate fi vorba de un băiat care a adormit în timp ce lucra cu vioara sa.T. Punerea în scene relaţionale ţine seama de intensitatea conflictelor intrapsihice. Registrul problematicii. Redăm. Dar. afectate în cadrul unei căutări masochiste a excitaţiei şi în cadrul frustrării. al «cestui subiect (după C. Când eu i-am spus să lucreze cu instrumentul său pentru a se pregăti pentru curs. punând în evidenţă importanţa angoaselor de separare şi indispensabila lor provocare. interpretarea protocolului T. ei-oti^r^ relaţiilor \ y.:-A. care au fost strălucite până la îmbolnăvire. fiind sătul până în gât de instrument. ce îngreunează funcţionarea psihică: ele pun in evidenţă existenţa apărărilor fobice. Shentoub şi R.. sex masculin. mai profund.T. pentru diagnosticul de nevroză isterica.A. fără ca o veritabilă satisfacţie să poată aduce o bucurie liniştitoare. 73-74). Examenul psihologic a fost cerut pentru confirmarea diagnosticului de nevroză obsesivă. dezvoltând dimensiunea intrapsihicâ a conflictului şi diferenţierea clară a unui spaţiu intern constituit ca atare. oricât de descriptive ar fi planşele. Se observă.n). a renunţat în mod progresiv la orice activitate şi în special la studiile sale. configuraţiile defensive stau mărturie. într-adevăr. ca mărturie a mecanismelor de refulare.-ului este realizata de C. Protocolul T. în pofida unei spitalizări îndelungate în serviciul de psihiatrie unde a urmat un tratament cu neuroleptice. 1987. Debray. p. şi printre ele. b) F.A.Int. Redăm. Foarte repede. uzând de mecanisme de apărare .n. se descoperă câteva conduite rigide. înfruntarea cu imaginea matemală pare posibilă în mod superficial. restricţia intervine în inhibarea plăcerii şi trezirea excitaţiei cu pomirearevenirea permanentă a dorinţei la apărare şi a apărării la dorinţă.A. in cele ce urmează. 22 ani. în urma acestei spitalizări.T. Chabert (1987. se asigură o funcţie pozitivă de releu în relansarea dinamicii dorinţei.->ive. traversând un simbolism ' insparent. Ea este protejată printr-o idealizare solidă. i protocolului T.

nu se ştie. Ceea ce mă face să mă gândesc la o legătură telefonică este decorul ■■■-." Planşa 3 BM: „Aceas ta reprezintă un copil care plânge . cu o metresă. câmpul cu calul. la fel. în prim plan. lui îi spune la revedere şi în acelaşi timp este tentată puţin sâ-1 reţină." Planşa 6 BM: „Incâ o dată este vorba de o mamă şi un fiu. Pe de altă parte. de care mama nu are cunoştinţă la ora aceea Moartea cuiva sau un eşec pe care ea 1-a suferit." . vorba de un prizonier în celula sa. în ceea ce priveşte fotografia.bărbatul şi femeia care sunt pe câmp. Două posibilităţi: fie un copil care plânge cu capul aplecat pe o bancă. şi apoi din primul plan fata care pare o orâşeancâ. pare destul de decis.* Planş a S: „Se pot imagina două lucruri: ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede. se disting chei pe pământ. Ar putea fi. fie un personaj care pare a adormi lângă o poartă pe care nu a apucat să o deschidă.merei: birou sau salon. probabil.. Mama : nveste pe fereastră şi fiul său vine pe urmă şi va anunţa o veste destul de tristă. de exemplu. mai precis anii '50. soţul se pregăteşte să plece. Scena sar situa prin anii '50-'60. studenta care are cărţi sub braţ şi care pare a fi la marginea unei şosele. Ea nu va reuşi. de exemplu. şi această femeie va interveni pentru a pune capăt acestei iegături şi. autocar sau autobuz. este vorba de o femeie care iscodeşte ceva. de doi soţi.. de exemplu. şi care este pe punctul de a interveni. Aşa pare după coafura femeii. pământul şi mai departe la malul mării peisaj din Bretania. poate fi un automobil. Bărbatul este pe cale să înceapă lucrul cu calul său.Testul Tematic de Ai ific) Planşa 2: „în această planşă este un contrast între cele două personaje din planul secund ." Planş a 4: „Este vorba de un cuplu. iar femeia îl aşteaptă. Aceasta se petrece dimineaţa. Cele două personaje se integrează în gravură. după alură. de exemplu. se va supăra. până acum stând în spatele uşii. deoarece el pare foarte decis. ascultând. şi soţia lui îi spune: tla revederei. Poate fi o mama care-şi surprinde fiul sau o femeie care îşi surprinde soţul pe cale să aibă o legătură telefonică. aşteptând trecerea a nu se ştie ce.

beubatul pare mai tânăr în raport cu femeia şi este dificil să ne imaginăm că este un cuplu. cu această muribundă? Nu ştiu. Totul depinde de vârsta tânărului. Se disting. de o răzbunare la care visează tânărul. pe de altă parte. care va muri." 85 . urmărit de păsări gigantice. Pânze de păianjen uriaşe între cei doi pereţi ai muntelui. O lume populată de animale uriaşe. Acesta este motivul pentru care ei vorbesc încet. dinozauri. Moartă după o boală. Un peisaj de munte foarte dezolant." Planş a 13 MF: „Este vorba de un om în faţa unei muribunde. imediat. Sau poate fi un cuplu pe punctul de a se separa şi care-şi spune adio. de o parte şi de cealaltă a muntelui.Planşa 7 BM: „De această dată este vorba de un tata şi un fiu şi tatăl spune câteva lucruri la ureche fiului său. de exemplu. pe un pod. fie o tortură aplicată cuiva. în ipoteza torturii. un fel de păsări preistorice." Planş a 10: „Ne putem gândi la doi părinţi care se vor uni în durerea lor după pierderea unui copil. Ambianţă destul de morbidă. El face o remarcă asupra a ceea ce ar putea să fi spus alte persoane prezente." Planşa 8 BM: „Este vorba de un vis. de altfel. un vis cu ochii deschişi. dar. caz în care ţinuta femeii este şocantă. Vedere care mă face să mă gândesc la «Lumea pierdutât. Poate fi a unui fiu. copilului: răzbunare contra unui profesor. al unui băiat. fie o autopsie." Planş a 11: „Veder e aproape de coşmar. şoptit. Dar ce visează el? Ar putea fi vorba de doua lucruri. care era la căpătâiul muribundei. în raport cu mama sa. reptile gigante. de altfel. poate fi vorba. Un om care fuge. deci este vorba de un fiu in raport cu mama sa. Care ar fi raportul. cu roci. roman de Conan Doyle. Am impresia că podul se termină întrun perete stâncos abrupt şi în consecinţă omul va fi înghesuit în această închidere şi va fi devorat de animalele care-1 urmăresc. pare destul de slăbită. în ipoteza autopsiei: student în medicină care învaţă prima sa autopsie şi-şi imaginează ceea ce se va petrece legat de aceasta. relaţia. şi aceasta în timpul unei reuniuni la care sunt prezente mai multe persoane.

ca extrase din vise sau coşmaruri. atunci canid se anunţă mişcările depresive." Planşa 16 fatbă): „Este uşor . Izolarea r-istituie unul din mecanismele majore ale funcţionării psir„ t. perspectiva temporo-spaţialâ. Intensitatea scenariilor incestuoase generează o culpabilitate pe măsura sa. încât orice investire susceptibilă' să aducă o primă plăcere este supusa unei frământări drastice. realizată de 87 . mişcările vieţii rămânând până acum prevalente. Când m-am trezit am avut impresia că mi s-a micşorat talia. în vis ar fi Vorba de mine şi de alte personaje. dar blocat o dată cu realizarea dorinţei şi a gândului. ci relevă debordări fantasmatice şi pulsicnale care inunda.siderabile. După o asemenea sentinţă. global. presiunea lor antrenând uneori slăbiciuni în capacităţile atitudinale ale eului. Astfel. triste. redând cu dificultate integrarea genitalităţii în intricarea puternică a plăcerii şi a morţii.A. demonstrând aceeaşi dezbinare între exprrsia puisionaiă si culpabilitatea care i se ataşează. 1987. 87-89) Protocolul T. de fiecare dată. conduitele narcisice încearcă si. umple breşele. să mă ţintuiască într-un colţ. Extrema erotizare a agresivităţii subliniază incidenţa majoră a sadismului în sexualitate. Eu mă găseam lângă o biserică. Recurgerea la inhibiţie oferă un releu posibil. aceste situaţii de criză sunt temporare. în această împrejurare. Ele au început să-mi micşoreze capul la mărimea unei portocale. procesele primase apar regulat în acest protocol. în special pe parcursul temelor brutale.A. in mod tranzitoriu. după cum am resimţit imaginile sumbre." Interpretarea protocolului T. al subiectului F. Se poate reprezenta această scenă întrun mediu destul de sumbru. e expresiei de dorinţă şi a celei de apărare. care după ce m-au urmărit în jurul acestei biserici au reuşit să mă încercuiască. eu am avut o ciudată senzaţie dezagreabilă şi m-am trezit în acel moment. Pregnanţa dorinţelor incestuoase fragilizează mecanismele de refulare. hrănite de forţe pulsionaîe ■-?■ . strategiile defensive. foarte invalidantă. susţinute prin mecanismele nevrotice de tip obsesional: descrierile. şi mai ales a reprezentărilor bogate. 86 procedeele rigide subliniază caracterul intrapsihic al conflictului şi funcţionarea efectivă a primei şi celei de a doua topici. care se referă. Ansamblul elementelor aduse prin analiza protocolului T. Eu am ales acest vis deoarece este morbid.VasOe Preda Tesbâ monografia Tematic de Aperctppt (studiu Planşa 19: „O. Recurgerea la inhibiţie este mai discreta: se găseşte în trasee atunci când conflictele sunt puternic exprimate şi se ajunge într-un impas care nu permite formarea unui compromis. p. (după C. în general.punând în lumină dificultăţile alegerii identificării. la. şi formaţiunile reactive care încearcă să le cerească. se vede o biserică şi un personaj alături. Problematica degajată din protocol ţine seama de acuitatea conflictului oedipian în dubla sa valenţă .T. permit exprimarea.T. şi mai precis o casă acoperită de zăpada. mărturie a unei activităţi fantasmatice intense şi a unei lupte importante pentru a încerca sa includă producţia într-un sistem de funcţionare în care mentalizarea este dominantă. se pot vedea câteva lucruri care sunt luminate şi această luminozitate se detaşează pe un peisaj destul de sumbru. ataşarea de detalii.T. la fel. la luarea în seamă a realităţii obiective sare vine să facă o contrapondere presiunilor fantasmatice particulare active.A. Totuşi.. coroborează şi completează pe cele degajate prin analiza protocolului Rorschach al acestui subiect. în sfârşit. Poate fi un vis de-al meu. care ţese elaborarea povestirilor într-o dinamică vie.pozitivă şi negativă .. crude. cum făceau indienii. sau. erotizarea relaţiilor şi simbolismul transparent stau mărturie impactului sexual al problematicii* şi posibila sa traducere prin activitatea de simbolizare. Ambivalenţa apare în alternanţa i r :tre reprezentările bogate. Prezenţa foarte importanta a procedeeJpr labile se dezvăluie mai ales în extrema dramatizare a situaţiilor. la! Este un peisaj de iama. dezvăluită prin fantasme de castrare atât de active. este foarte bogat. Organizarea defensivă pune mai întâi în evidenţă utilizarea privilegiată a procedeelor rigide. Cele două ferestre sunt luminate. aceste fotografii diferite îmi inspiră mai ales imagini extrase din vise. de altfel. Recursul iterativ la procedeele susţinute de îndoială. în sfârşit. Chabert. Ele nu releva niciodată apariţia proceselor arbitrare de gândire.

vrea să iasă.. este neascultătoare.. precum şi prin particularităţile sale. rebelă. menţionăm doar faptul că M. prin registrul problematicii.. şi nu poate. Câmpul nevrotic al funcţionării psihice se relevă clar. precum şi apelarea la elemente ale interpretării cognitive a povestirilor T.. iar pentru celelalte două cazuri. Piotrowski. Acum o contemplă şi în viitor să zicem că va cânta... Rapaport. Conflictul oedipian rămâne deschis în privinţa unei alegeri identificatoare primejdioase şi se manifestă o mânuire pulsională a cărei gestiune este uneori precară. este adusă la consult psihologic de mama sa. simbolizarea. şi motivele examinării: .T. Shentoub.2... formaţie reacţională. ." 89 ... elevă. afacerea se încheie cum vrea ea. în aceste analize de cazuri.. de unde ei nu ia trimis nici o veste. mai leneşă. nu a fost niciodată sociabilă.T. redăm. eu nu mai ştiu. în cele ce urmează. datorită unor conflicte în relaţiile dintre această elevă şi părinţi...T.. Pentru primele două cazuri. Opinia mamei despre conduita şi activitatea elevei M. inclusiv de fizicul ei .-ul.-ului prin prismă predominant psihanalitică cu alte modalităţi de interpretare. îi place foarte mult la ţară. totuşi. Serial Planşa 1: Ji primit o vioară. să zicem că-i o profesoară care vine într-un sat . şi care descoperă nişte persoane total dezagreabile şi care continuă totuşi să rămână aici.T. îîî.. îşi dă seama că nu poate. Nu ştiu . este singurul lor copii. la învăţătură se află mai la coadă.. Ea nu mai vrea să-1 primească înapoi. Au avut de încheiat o afacere. îşi doreşte societate.T.. unde nu reuşeşte să pătrundă până la urmă. 88 t (studiu monografic) ceea ce o supără.T. . Acest protocol este ilustrativ şi pentru faptul că chiar şi din povestirile scurte realizate de un subiect. din universul povestirilor subiecţilor examinaţi cu T-A. e o persoană care a fost închisă într-un beci.. se pot desprinde simptome relevante pentru profilul psihic şi conduita acestuia. nu finalizează nimic ..A. în final ea câştiga." Planşa 4: . funcţionarea efectivă a primei topici. Deci.. face crize de nervi. doar exemple ilustrative pentru diversele simptome degajate prin analiza povestirilor T.... ale subiecţilor examinaţi." Planşa 3 GF: „într-un beci. ce fac ăştia aici? .Asta-i Sofia Loren? Cam aşa. dramatizarea. relevă.T.. dar nu şi-o poate asigura ... Altceva o priveşte pe ea. acolo îşi poate valida mai mult calităţile. înscriindu-se însă întotdeauna într-o dialectică vie a libidoului. este complexată. îndoială). şi ea nu este de acord cu ceea ce propune el şi ajung să se certe." Planşa 2: Jista ce face aici? .T.. de nuanţă relativ eclectică. Este mirată de ceea ce găseşte acolo.. Mecanismele de apărare sunt cele analizate clasic în termenii mecanismelor de apărare obsesionali (izolare. tot ce-i spunem nu este bine . al subiectului M. că nu va reuşi la şcoală. păstrând." Planşa 5: „O persoană care descoperă într-o casă o cameră închisă. Redăm. sex feminin..A.. Schafer.. prezentăm în continuare câteva cazuri analizate de noi. redăm în întregime şi protocoalele T A." Pentru a înţelege drama actuală a părinţilor.. Chabert. Diagnosticul de nevroză obsesivi este întărit prin tipul de organizare defensivi pus la punct. El se pregăteşte să plece şi atunci ea nu mai vrea să-1 lase.. crescut la bunici până la vârsta de 3 ani.Testul Tematic dm Ai C. protocolul T. are deficit de compasiune . prin aceleaşi argumente: natura intrapsihică a conflictului. este mai lentă. Anali** unor cazuri din investigaţiile proprii Pentru ca cititorul să poată face o paralelă între interpretarea T. Bellak. ne ameninţă că se sinucide. de fapt. a) M. 16 ani. un nucleu isteric foarte puternic. rezultă că Murray nu avea dreptate atunci când spunea că povestirile sub 150 de cuvinte nu merită să fie interpretate. am încercat o întrepătrundere a principalelor criterii de interpretare elaborate de Murray. 7.A.T.....T. Să zicem că cei doi s-au certat! El a venit de la o călătorie lungă...A. dar mai ales datorită ameninţărilor verbale că se va sinucide." Planşa 6 GF: „Două persoane care discută.

" Planşa 19: „Un vapor îngheţat în mijlocul unor aizberguri. iar apoi." Planşa 9 GF: .Curioasă treabă. ea priveşte o pâpuşâ şi se gândeşte la persoana care i-a adus-o. Tăciulescu). Agresivitate verbală şi emoţională. a fost examinat şi cu alte probe psihologice de către specialişti experimentaţi în utilizarea acestora (H. S. Fiind obişnuit cu misterele. în mijlocul căruia e un castel." ." Planşa 15: . Dorinţă puternică de a câştiga duelurile verbale din cadrul certurilor purtate. precum şi o indecizie foarte accentuată în raport cu acţiunile pe care trebuie sâ le facă. singură. Opoziţia faţă de părinţi pare a se generaliza şi în raporturile cu alte persoane. cu mâinile în buzunar şi chipiul picat pe un ochi.. sfârşit de efort. redăm în continuare Planşa 16 (albă): . căzută pe scara şi moarta. agresivitate materiala şi fizică. pătrunde în el şi se învârteşte o zi întreagă acolo şi într-un sfârşit ajunge într-o încăpere mare.T. rămasă singură în urma unui accident. ia înfăţişarea unei tinere frumoase." Seria «n-a Planşa 8 GF: Planşa 7 OF: Planşa 10: „Doi care au fost despărţiţi mult timp şi se întâlnesc.T. dându-şi seama de greşeala făcută.: Inteligenţă verbală dezvoltată. elaborat pe baca Interpretării povestirilor T. pentru a atrage în mrejele sale un tânăr.T. parcă ar fi plutit." „A fost o servitoare pe moşia unui conte. Pur şi simplu din greşeală se întâlnesc şi sunt tare bucuroşi. liniştit. întrucât subiectul M. Imaginaţie stranie.. regretă. labilitate afectivă. fiica ei. să fie independentă.Marna îşi găseşte ultimul sprijin. văzând focul. în care lumina venea printr-o singură fereastră. după ce uriaşe o zi întreaga. Fire demonstrativă-isterică. de tip obsesiv. Manifestă ambivalenţă afectivă. a fost dată afara odată cu ceilalţi servitori şi momentan se gândeşte ce să facă.Vaste Preda „O fetiţa cu mama ei..Un aventurier ajunge. ţelurile de viitor sunt neconturate. gelos pe tânăra lui soţie şi crezând că £1 înşeală cu altul. Ajuns acasă se culcă. Decise să se urce pe gard şi sâ vadă ce este. se grăbesc să ajute la stingerea focului." Planşa 20: „Un om trecea pe lângâ gard." Planşa 11: . Cu verde-n sus!». se gândeşte la cum era înainte acolo.Singurul om ce-a mai rămas pe lume când totul e numai un cimitir. Nu ştiu. în timp ce maică-sa se chinuie sâ-i citească ceva. se înapoia spre casa pe strada neluminată. La un moment dat auzi: «Cu verde-n sus! Cu verde-n sus!». In spatele gardului se afla o trupă de miliţieni ce plantau brăduţi. stând lângâ casa locuită astăzi numai de ea.A. Se pare că agresivitatea emoţional-verbalâ rezultă dintr-un spirit de opoziţie. undeva. In timp ce dormea. Nişte drumeţi." Planşa 13 GF: „Soţul. glaciale. Discuţiile şi relaţiile afective cu mama par a fi reci. In momentul m care se lăsa înserarea şi conteniră lucrul. Pitariu. în detrimentul desăvârşirii acţiunilor începute sau proiectate." Profilul psihic al subiectului M. Nu văd ce face! O persoană care fuge." Planşa 17 GF: „O tânăra. In general vrea sâ scape de sub influenţa părinţilor. în timp ce şeful lor dădea indicaţii: «Cu verde-n sus!. Mai merse puţin şi auzi acelaşi lucru. pătrunde în iatacul ei şi o omoară. îndeosebi faţă de persoane de sex feminin (mama?). rătăcindu-se printr-o pădure." Planşa 14: . Idei obsesive legate de moarte.Stăpânul unui conac înnebuneşte şi dă foc pădurii ce înconjura moşia lui. într-un loc pustiu. pe un nor. : Testut Tematic de AperctpQe (atudm monografia Planşa 18 GF: 90 . Deschizând fereastra observă că în jurul lui nu era nimic. Tendinţă spre fabulaţie şi reverie." „începutul a orice porneşte de la 0." Planşa 12 GF: „Moartea. Simte o stare conflictuală (ideo-afectivă) din care nu ştie cum să iasă.. sub razele aceluiaşi soare. şeful lor. nevasta îl auzi strigând cu disperare: «Cu verde-n sus!».

dar. Nevoia de performanţă. tensiunile) pe o cale argumentativâ . Dezechilibrul ei psihic. sarcastică. Este sensibilă. In activitate manifestă capriciozitate şi comoditate.T. agresiva. Zârgâ. vj-stă critică. are puţine contacte sociale. timidă. comoditate. încearcă sâ-şi rezolve problemele (conflictele. de fapt. nonconformist â.T. Intelig enţă normală (confirmată şi de CI-Raven =115). Are un complex. . simţul datoriei şi al responsabilit ăţii sunt reduse. este o fire supărâcioasâ. care-şi exagerează problemele personale. ceea ce se explică prin {aptul că deşi cunoaşte normele sociale. M. de a simţi plinătatea vieţii reduce capacitatea subiectului de a renunţa la satisfacerea imediată a unor trebuinţe. lipsă de conştiinciozit ate şi de perseverenţă. CPî şi Ac-ref. sensibilitate. revendicativă. manifestată pe de o parte prin receptivitate.Tcataâ Tematic de. elaborat pe but probei Ac-ref (creată de B.T. nevoie de autoafirmare neînplinită. Pentru cititor. Profihil p«ibJca l«ub*ec tuluiMT. deschisă. labilă. de altfel nu prea grav. dar doreşte să pară energică. se explică prin timiditate. Activitate intelectuală superficială. subiectul percepe realitatea nu aşa cum este. 1978): Subie ctul manifestă o reactivitate psihică mare. dezordonată. ci aşa cum ar dori să fie aceasta. reacţii de „scurtcircuit". Profil ul psihic al subiectului M. dar este convinsă că dispune de resursele necesare pentru a-1 depăşi. Are un autocontrol slab. pesimistă. şi pe de altă parte prin excitabilitate .T. relevate pe' baza probei T. sâ-şi demonstreze inteligenţa.A. de autorealizare . elabora t pe baxa CPI: Perso nalitate contradictori e.de inferioritate. sperăm să fie interesantă compararea trăsăturilor profilului psihic al subiectului M. dominantă. retrasă.. dar puternic afectată de dezechilibrur emoţional. vioiciune. este \fiti . Dă foarte mare importanţă opiniilor exprimate de alţii despre ea. manifestând adesea accese de furie. capacitate de a se impresiona. Tendinţa puternică de a savura. totuşi nu se poate stăpâni să încalce unele dintre ele. agresiva. nehotărâtă (eu slab). interpretările realizate de aceşti psihologi la probele: CPI şi Ac-ref. încăpăţânată. Voit sau nu. iritabilitate. Autopercepţia ei este delormată: se vrea cu toate calităţile specific feminine.

cochetă. Are o accentuată nevoie de dragoste. spirit de opoziţie. labilitate afectivă. tendinţă de neacceptare a normei şi a . generează la M. pe care nu numai că o maschează. Toleranţă redusă la frustrare. ale căror dobândire necesită efort voluntar susţinut. Reflecta viaţa şi 92 se raportează la ea într-un mod foarte feminin. dar încearcă chiar să-i convingă pe cei din jur de indiferenţa ei afectivă. sau cu greu renunţă la interesele şi la comoditatea ei. cu o mare capacitate de a iubi. susceptibilitat e. Virtual. prezintă o lipsă de compasiune şi o capacitate scăzută de dăruire. agresivitate. nevoii sale de a avea succes şi de a fi apreciată. este o fire caldă. Discrepanţa dintre planul dorinţei şi planul realizării. deficit de voinţă.T. nu şi cele de conţinut. Nu depune efortul necesar pentru a-1 înţelege pe altul. Dorinţa de emancipare şi nevoia de independenţă sunt trăite mai mult pe plan imaginarverbal decât pe cel acţionai. In relaţiile interpersonale. o afirmare reactivă de sine. Nu renunţă. Dorinţa ei are ca obiect atributele de suprafaţă ale autonomiei. foarte preocupată de sine. Aceeaşi constatare se impune şi în privinţa tendinţei sale spre valori. dar această capacitate în prezent este dominată de un egocentrism puternic.

Pe baza consilierii psihologice a familiei şi a psihoterapiei urmate de subiectul M. Ac-ref). precum şi a trebuinţei sale de independenţă. în mare măsură.T. Din cele de mai sus rezultă că trăsăturile de personalitate relevate prin administrarea celor trei probe se suprapun. b) R. sursa inadaptârii familial* şi şcolare.autorităţii.T.a trebuinţelor sale de afiliere. elev. a conflictelor. ceea ce a şi făcut de mai multe ori. Prin intermediul celor trei probe. de a pleca de acasă. a fost atins: sursa tensiunilor. insatisfacţiile emoţionale şi cortegiul lor negativ de simptome adiacente s-au atenuat în mare măsură. de a fi admirată. în ultimul an a simţit o stare tensională şi o tendinţă imperioasă. întrucât. clasa a Xl-a..A. se găseşte în insatisfacţiile emoţionale şi frica provocată de conştiinţa incapacităţii de satisfacere . scopul examinării psihologice a subiectului M.C. unde stătea pentru câteva zile la rude 93 . vine la consult psihologic însoţit de o rudă.T. Confruntarea profilelor psihice obţinute pledează pentru validitatea de conţinut a celor trei instrumente de investigare a personalităţii (T. nestăpânită. de succes.. CPI. 18 ani.la nivelul dorit . de afecţiune. mergând chiar şi în alte oraşe..

nu se mai poate concentra la activităţile şcolare. în parte. El are necazuri. fizic nu pare să sufere. Mama lucrează." Planşa 5: „O femeie deschide uşa. unde ocupă o poziţie sociometrică periferică în cadrul grupului şcolar. Un cap de cal.Testul Tematic de Ai şi prieteni. Ceva liniştitor. O cascadă." Planşa 8 BM: „Un om trântit pe jos. El vrea să facă ceva şi ea nu-1 lasă." Planşa 7BM:' „Doi bărbaţi. în extenso. (pauză mai mare). Pare obosit... Nu cred câ-s. nu sunt ascultat şi înţeles. Ea stă foarte liniştită. Foarte ciudat sunt îmbrăcate. subiectul nu-şi mai ascultă mama. probabil. Parcă-i.. Pare o mamă.'. este mereu ocupat... realizate de subiectul R." Planşa 6 BM: „Un fiu şi o mamă. Sunt unii peste alţii. altfel plec.pădure ecuatorială drept în faţă. Cam absurd. Una pare studentă.C. Mama este' hipersensibilă. Dar nu ştiu cum. nu-mi sunteţi indiferenţi. El ţină pălăria în mână.. Tatăl. când mama sa a născut o fetiţă.C. Nu!.. Au muncit la câmp şi acum se odihnesc. probabil învaţă. labilităţii sale neuro-vegetative şi vieţii sale lipsite de bucurii. Nu disting.. nu la umbră. tatăl deţine o funcţie de conducere. Sau amândoi au nevoie de ajutor.. nu cred că-s biologi. petrece puţin timp in familie. E aplecată şi-i atinge cu un obiect abdomenul. Dânsa e o bătrânică simpatică şi bună. Nici o impresie nu degajă. este transferat la un alt liceu. Iată cum percepe el mediul familial: „Viaţa în familie e nedreaptă. totuşi. S-ar putea să fie tatăl şi fiul. probabil că nu este acasă. nu simt că sunt un membru al familiei". Par obosiţi. Iarbă pe jos.este iritabilă şi inegală in relaţiile cu băiatul. Dungile albe nu ştiu ce reprezintă. el este concentrat." Planşa 12 M: „Un bărbat şi o femeie. Părinţii s*i sunt intelectuali.. Mama este mirată." Pianşa4: „O imagine dintr-un film romantic. Parcă i-a 95 .: Serial Planşa 1: „Un copil stă la masa de lucru. Parcă stau în soare. Nu ştiu ce-1 aşteaptă.. e seară. Nu-i disting gura." Planşa 10: „Un bărbat şi o femeie. nu mă solicită cu nimica. Relaţiile dintre ei. S-ar putea să. El vrea s-o mângâie. dacă e tatăl. istoviţi.. O veioză şi o vază pusă pe masă... cu tendinţe nevrotice . nu-mi dau seama. Pare dărâmat. mult soare. Ciudat! nu-mi place cum e aranjată camera. deci rămân. ceva liniştit.. altul tânăr. Subiectul R." Planşa 3 BM: „Un om care suferă. în cele ce urmează redăm. Un tânăr în prim plan şi o bătrână şi un copil mai departe. Nu prea disting nimic pe chipurile lor. Acest comportament se datorează. şi totodată se ocupă de problemele casnice. cred că sunt căsătoriţi. priveşte spre el..A..T. repetă clasa a Xl-a. nu sunt deloc prieten cu tata." Seria a Ii-a Planşa 11: „Doi alpinişti în lumină urcă pe o stâncă. Imaginea 94 mi-e puţin cunoscută. protocolul cu povestirile T. Femeie parcă. Bătrâna ţine ceva în mână. Poate fi altcineva. El priveşte înainte. un lac. o. parcă sunt şi nişte piramide în zare. Femeia culcată.. nu mă respectă... Din moment în moment pare că ea se întoarce spre el. Ar putea să fie. nu se respectă dorinţele mele. Pare că a venit să-i ceară ajutor mamei.... interesele mele nu au ecou. cocoşat. Au o durere mare. Probabil sunt doi exploratori. Nu. să-i observ. El le cere frecvent părinţilor: „Să mă acceptaţi aşa cum sunt. Unul în vârstă. Femeia parcă vede ceva înăuntru care o miră. De la acesta vârstă. parcă. El pare un om inteligent.. distant şi rece. Tandreţe. Se iubesc! Cred că sunt soţ şi soţie. a fost singur la părinţi până la vârsta de 15 ani.. Se vor trezi şi vor munci din nou. Tânăra parcă suferă. Acasă este autoritar. nu găsesc sprijin. dar mai ales faptului că soţul o neglijează. rămân dacă ma ajutaţi şi mă iubiţi". pare din filmul «Felix şi Otilia». Parcă se uită la un tablou. Pare dintr-un. Operaţie? Omor? Ce rost mai are tânărul din primul plan? Ciudat!" Planşa 9 BM: „Nişte ţărani se odihnesc." Planşa 2: „Ciudaţi Două femei. Nu e înaltă cascada pentru că apa nu are stropi. nu!. gen sportiv. devine un elev dificil.. mi se fac prea multe observaţii şi critici.

Curios! Jos e întunecat.. după ^um este îmbrăcat. este un inadaptat în mediul familial şi în cel şcolar." Planşa 18 BM: „Un om din perioada de după război. îl detest! Atât. îmi sugerează o imagine dintr-un film. Este ceva între ei. pădurea. în fapt amândoi au nevoie de ajutor. se simte obosit. mai ales datorită nerezolvării conflictelor ideoafective." Planşa 20: „Un străin părăsit de toţi. Are o figură de ...C. Merge.: Elevul R. Nu. dărâmat. Se uită spre soare. şi-n planul doi marea. Nu-i normală.. o apâ. Din datele biografice rezultă. Parcă are mâna murdară cu sânge... spre lumină. de fapt. ceva roşu. Un miros sărat... mai ales faţă de cel familial. R. am realizat următorul profil psihic al subiectului R. Şi-a pierdut încrederea atât în forţele proprii cât şi în părinţi. Sigur nu e un criminal pentru că criminalii merg cu capul sus. Comunicarea afectivă cu tatăl era imposibilă datorită firii 97 Planşa 16 (albă): 96 . El e înrăit.. nelinişte şi încordare. în prim plan e lumină.. E foarte cald. problematizează totul îndeosebi problemele legate de dragoste şi de familie.C. o fi avut un eşec sau o deziluzie puternică. El multă grijă arată..T. valuri. Forme pe cer. Parcâ-i un scriitor care şi-a ucis amanta. Fantezie ciudată. Cred că o să se predea justiţiei. se caracterizează prin: trebuinţa de afecţiune. manifestă insatisfacţii. şi nisip la orizont. Urcă... extaz. în stânga e pădurea.. un soare. Pare un imobil foarte vechi. este nesatisfăcută de mediul său actual (familial şi şcolar). care adesea este mascată şi care. fapt explicabil prin personalitatea sa contradictorie.C. Nişte mâini. istovit. El.. Paie atici Sau la circ. Atâta. de . Nu-i vine să creadă. atât mama cât şi băiatul suferă. şi o mare. Parcâ-i o pictură de copil mic. el s-a simţit frustrat de dragostea maternă şi de atenţia pe care. Ea parcă-i spune ceva şi el ascultă încântat. Singur nu-şi poate rezolva conflictele. are un sentiment de abandon. Ba nu! Din ultimul deceniu. trebuinţa de sprijin şi dorinţa de a fi iubit... de a fi neînţeles. în pofida inteligenţei sale superioare (CIRaven =122).. parcâ-i părăsit. Se simte nefericit." Planşa 1 7BM: „Un om care urcă pe frânghie. Da!. nu aşa. nu-mi dau seama. ceea ce explică şi susceptibilitatea. „dărâmat". ţine ochii închişi. Clădire veche. animalele. lac sau. Este distimic. Am impresia că e sugrumată. impulsivitatea. oin spate. nu-mi dau seama. fum.. Intervenţia mamei în ajutarea băiatului este ineficientă. îmi dă o stare de tristeţe. Casă foarte curioasă. Atât." Planşa 15: „Un dictator! Un fanatic! O răutate! O bestie! Un ipocrit! Un prefăcut! E ceva simbolic în crucile astea. totul îi provoacă tristeţe. Nu este nici un om. Cerul e senin. Atât " . în orice caz! Ea probabil va izbucni în plâns. exprimă în mod întortocheat şi neconştient sentimentul de singurătate.A. Parcă-şi sprijină capul de ceva. pe umerii lui. El e cuprins de un sentiment de iubire. mai ales în tatăl său.. Ultimul său refugiu este reveria. de fapt. unele tendinţe agresive şi egocentrismul său. nici ei nu ştie unde. tensionată la maximum. Oameni nu sunt. fie revolta. Modalitatea sa de comunicare cu mediul este fie retragerea pe un plan imaginar. faţă de care manifestă revoltă şi agresivitate verbalemoţională. Parcă a pierdut contactul cu cei din jur. Subiectul R. Este hipersensibil şi manifestă labilitate afectivă. Simte plăcere.C. este deziluzionat. Ea pare foarte distrusă. nu se potriveşte cu figura unui actor de circ. Pare nebun... Sunt multe animale. lipsit de elan şi de bucurii. Firesc spus. prin venirea pe lume a surioarei (când subiectul avea 15 ani). urcă pe frânghie.. multă tandreţe." Pe baza analizei şi interpretării povestirilor T." Planşa 13 MF: „O femeie stă jos. O pădure de stejari. până atunci.. artişti . Pare o femeie foarte inteligentă şi sensibilă. cu umerii căzuţi. Ceva ce. O femeie eventual.Testul Tematic de Ap surprins cineva când voia să o mângâie." Planşa 14: „Un bărbat stă la fereastră. i-o acorda mama sa.." Planşa 19: „O casă înconjurată de zăpadă. Parcâ-i ceva din veacul trecut . Opoziţia sa faţă de mediu. probabil. că aceste simptome au apărut şi apoi s-au accentuat în perioada în care.Vâd nişte dealuri. Ambianţa este sărăcăcioasă.

. La rândul lor.A. cu scopul de a evita un conflict între tată şi fiu din cauza notelor slabe. s-a sugerat reclădirea unor relaţii socio-afective stenice cu băiatul.. Putem deduce. bătăi). a devenit brutal şi 1-a bătut pe băiat cu palmele. a fost adus la o examinare psihologică de către mama sa datorită randamentului şcolar slab. pe care ea 1-a ascuns. iar pe de altă parte. neîncredere în forţele proprii. care nu i-a mai fost satisfăcuta. la planşa 4 subiectul îşi proiectează conflictele. ţinând seama de hiperemotivitatea acestuia. toate având o puternică încărcătură emoţională negativă. 98 neagă şi ea existenţa vreunui conflict între băiat fi membrii familiei sau alte persoane. survenit în urmă cu un an. Surprinsă la început de această întrebare. şi dumnealui are o privire de furie.T. de aproximativ 5 luni. Indicele de frecvenţă şi de intensitate cel mai mare Q au trebuinţa de afectivitate (care nu îi este satisfăcută eroului povestirilor.. trebuinţa de sprtyin. sentimentele.T. Mama elevului nu-şi poate da seama de cauza bâlbâielii. 17 ani. Având în vedere faptul că. elev". un «surogat" pentru satisfacerea puternicei sale trebuinţe de afectivitate.. ne-a relatat apoi că tatăl este mai brutal. stâiile afective negative (tristeţe. şi apariţiei unei bâlbâieli. având de grijă să nu inducem părinţilor un sentiment de culpabilitate. Convorbirea cu mama subiectului a avut loc atât înaintea aplicării probei proiective. subiectul nu prezintă nici un semn patologic care să explice apariţia bâlbâielii. Totodată.A. înainte s-au certat. De la primul contact cu B. bâlbâindu-se mai ales la începutul propoziţiilor. s-a înfuriat pe fiul lui. îngemănată cu psihoterapia familiei.ari de limbaj. V: hiperemotiv.. care au dus şi la „blocarea" inteligenţei şcolare a elevului B. de colegi şi de profesori şi neagă orice conflict cu părinţii sau cu alte persoane. ceea ce ar fi fost mai dificil în lipsa acestor informaţii complementare. vorbeşte foarte încet.A.T. Subiectul stă aproape tot timpul cu capul îndreptat spre pământ. având „o foame afectivă mare".. In convorbirea purtată după examinarea subiectului. iar pe de altă parte agresivitatea emoţional-verbali şi agresivitatea fizici este trăsătura cu cea mai mare frecvenţă şi intensitate în cadrul „forţelor externe". distante şi reci a acestuia. descurajare. poate că 99 . s-au atenuat conflictele ideo-afective ale subiectului. dezamăgire.Vâsle Preda autoritare. prin cura psihoterapeutică la care a fost supus subiectul R. pornind de la relevarea în unele istorioare T. anxietate). în urmă cu vreo 6 luni de la data examinării.C. vrea să-1 bată.. De exemplu.. plângându-se doar de faptul ca fiul ei este foarte închis în sine. stă mult singur în cameră şi citeşte sau .. Prin consilierea familiei. ne-au ajutat să întrevedem şi să ni se confirme adevăratele relaţii socio-afective dintre subiect şi tatăl său. deocamdată. care a înrăutăţit şi mai mult situaţia şcolară a subiectului. cu poticniri în exprimare.. se izolează.. a unor posibile conflicte de nuanţă agresogenâ tată-fiu (certuri. cât şi după examinarea acesteia. mama acestuia a fost întrebată: „când 1-a bătut ultima dată tatăl pe băiat?". c) B. s-a ajuns la reechilibrarea personalităţii sale. am considerat că ar putea fi vorba de o logonevrozi declanşată de conflicte şi perturbări afective. acesta reuşind să absolve liceul şi să devină student.T. de fapt..A. rugând-o să ne răspundă sincer.C.C. într-o zi tatăl a cerut carnetul de note.-ului şi la convorbiri cu subiectul şi cu mama sa. mai ales că la un examen neurologic efectuat înaintea examinării psihologice nu s-au evidenţiat modificări patologice care să explice apariţia acestei grave ^. pe de o parte.C. vorbeşte urât cu băiatul şi îl bate destul de des pentru că nu-i place „firea lui"(!). datele culese prin convorbirea cu mama lui B.la rude şi prieteni . Tatăl s-a enervat. mama lui B. Analiza şi interpretarea „universului" povestirilor. Subiectul R. că povestirile T. S-au certat de mai multe ori din cauza notelor slabe obţinute de băiat. La început. se observă că acesta .. neurologic. Femeia cred că vrea să-1 oprească. evită privirea interlocutorului. Subiectul declară că este mulţumit de familie.C.. prin plecările de acasă . ne-au fost utile în analiza şi interpretarea unora dintre istorioarele T.. conflictele eroilor şi „presiunile externe" ne arată că nota dominantă a acestora este distimicâ. emoţiile.C. desprins pe baza interacţiunilor dintre trebuinţele. prezintă o apatie şi o lentoare generală.. respectiv subiectului). problemele existenţiale care sunt trăite cel mai acut: „Este o familie.C.. Pentru a găsi sursa acestor conflicte şi perturbări afective am procedat la aplicarea T.căuta.. tatăl cu fiul.visează cu ochii deschişi".

Cel mai în vârstă încearcă să-1 consoleze. Desprindem doar zbuciumul subiectului (eroului povestirii).. medicul îl va vindeca pe bolnav. iar deznodămintele povestirilor . In prim plan fiul lui.deşi incerte .. realizată la planşa 7 BM: „Tânărul cere sfatul unui om mai în vârstă... şi slabele sale mecanisme de apărare.. deci.. In general.. a avut o dezamăgire tatăl hai în viaţă şi fiul a încercat să-i amintească. anxietate. comportament din cauza căruia subiectul are de suferit.... maică-sa îl va ierta. va încerca să-şi învingă dezamăgirea.. Fiul caută sâ-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur. va reveni veselia pentru fiu").. tristeţe) ale personajului feminin (ale mamei). aproape nedeghizatâ.. că n-are expresie de. e o femeie.. Raportând conţinutul acestei istorioare la relatările mamei lui B.. De exemplu.. eroul (subiectul) trăieşte uneori sentimente de culpabilitate. La planşa 3 BM subiectul realizează.. sau.". Mare necaz.ne arată câ temele predominante sunt cele distimice. în partea finală a ei nu ne putem permite o «naiira „termen cu termen". continuă povestirea printr-o încercare de explicaţie a conflictelor dintre erou şi tată... Sesizam. simţită puternic de suhiwct nu este. subiectul pare că şi-a dat seama că de fapt relatează despre propria sa situaţie familiala. de asemenea... crede că starea sa afectivă depinde mai ales de relaţiile cu tatăl său. care să-1 consoleze...." 100 Observăm. Medicul e concentrat asupra bolnavului. ale acestui subiect . de felul cum vor evolua ele. Se vor linişti".. descurajare. bătaia. cred că va reuşi.. ceea ce ne indică labilitatea afectiv* a lui B. Din această istorioară rezultă clar proiecţia aproape directă a subiectului în eroul povestirii (fiul. apariţia în cadrul povestirii a „femeii" (respectiv... fiul suferă mult pentru tatăl bolnav.. mama)... cred că dumnealui a făcut o faptă pe care mama s-a gândit.. satisfăcută. pentru a nu-1 bate. conflictuală.. pe care am prezentat-o).... subiectul. dar n-a putut-o preîntâmpina. Va reveni veselia pentru fiu. să spun precis?.. Faptul că subiectul B.. La un moment dat. dumnealui în poză a făcut o faptă care. Totuşi. ...T. dar tânărului nu-i ajunge. iar alteori în povestiri eroul (subiectul) trăieşte empatic şi stările afective negative (supărare. de o prietenă...C.. In pofida caracterului de proiecţie directă a acestei povestiri T. caracterizate prin tristeţe."). Ii pune termometrul.T. Din această istorioară rezultă şi faptul că trebuinţa de sprţjin.. Eventual e lângă el fratele sau vecinul.. In raport cu personajul feminin (respectiv. observăm că. care „caută să-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur"). pentru asta s-a înfuriat tatăl. El este preocupat de comportamentul agresogen al tatălui. nu mă pricep la povestiri. printre altele. s-a întâmplat un lucru care 1-a necăjit. necăjit „Veselia va reveni" .C. a mamei subiectului) care vrea să-1 «oprească" pe tatăl băiatului..... Subiectul B. mama era mai supărăcioasă. legat de un prieten.. Acest lucru reiese din analiza mai multor povestiri (cum a fost şi cea de la planşa 4. neîncredere in propriile forţe şi în posibilitatea de a fi sprijinit. relaţiile conflictuale dintre subiect şi tatăl său..â Tematic de AL n-am spus bine. şi pe faţa ei se vede supărarea....în momentul în care tatăl îşi va schimba comportamentul (ceea ce este exprimat simbolic în povestire: „medicul îl va vindeca pe bolnav. că multe povestiri reflectă preocuparea subiectului pentru atmosfera familială. încercarea sa de a-şi explica agresivitatea tatălui şi deznodământul relativ optimist („se vor linişti").C. toate acestea generate îndeosebi de relaţiile neadecvate cu tatăl.. aici se reflectă direct unele probleme din viaţa familiala a subiectului: cearta.... dar nu este întotdeauna capabil să rezolve diferitele situaţii conflictuale ale familiei.. Subiectul 101 . conflicte afective.după cum reiese şi din exemplele date .. de asemenea..poate câ n-am spus bine... fiind trist.. Iată şi altă istorioară care confirmă afirmaţia de mai sus: „Medicul la căpătâiul unui bolnav. o povestire cu o tonalitate afectiva negativa: „Dezamăgire. nu va repeta povestea aceea şi se va ţine de cuvânt.C.A. cred că. şi din următoarea povestire. care relevă dorinţa subiectului de a se termina aceste conflicte.".. îşi ascunde sentimentele faţă de cei din jur. care adesea este disfuncţională. simte acut necesitatea de a fi ajutat pentru a-şi resohm necazurile reiese.. într-adevăr. Analiza povestirilor T.. Proiecţia în această istorioară este directă. care trăieşte probabil o stare de ambivalenţă afectivă faţă de tatăl său. să spun tot ce gândesc?. încercând să anuleze printr-o firava cenzură a conştiinţei cele relatate (......C.după cum spune B. într-adevăr.A. Şi la alte planşe personajul feminin are rol pozitjv.. a venit el cu nişte prieteni poate. o dezamăgire în căsnicie poate..*.arată că subiectul doreşte si speră să se schimbe în bine relaţiile dintre membrii familiei.:.. la planşa 6 BM subiectul spune: „Mama şi fiul ei.

precum şi a „presiunilor externe" ne arată că nota predominantă a proiecţiei este cea distimicâ. conţinutul arbitrar al istorioarei. Restricţia temelor. care se „pierd" în faţa situaţiilor dificile. De exemplu. tendinţă la verbigeratrie. nu s-au atenuat.E. ce are el. sentimentelor şi conflictelor eroilor. era destul de pregnantă şi de dramatică. totuşi nu erau conturate simptomele (semnele psihopatologice) care să ne fi îndreptăţit să ne gândim la o asemenea evoluţie spre psihoză. într-o oarecare măsură. bolnava spune: „O femeie şi un om. la planşa 4.T. reacţiile depresive.. remarcăm evocările senzoriale de tip halucinatoriu. a discursului verbal. cu tatăl său. Analiza formală a povestirilor T. aşa simt şi nu mai ştiu ce-i cu mine". dimpotrivă. fac mâncare.ca de altfel şi în alte istorioare . unele istorioare sunt doar schiţate. Adesea. necăsătorită.A. respectiv subiectul. emoţiilor. ne arată că subiectul B. pentru că sigur nici unul dintre eroii acestor istorioare nu găseşte soluţia optimă. Planşele devin pretext pentru povestiri cu elemente autobiografice. uneori incoerenţă.incoerenţa vorbirii.semn al psihozei grave. uneori dure. adesea. fiind declanşată de acu-: . în faţa dificultăţilor.T. Analiza datelor ne arată că istorioarele realizate de S. De altfel. s-au înmulţit şi s-au exacerbat. dintre tulburările ideo-afective care au o mare frecvenţă în povestirile 103 .T. Sesizăm aici . instabilitatea emotivă. este internată în clinica de psihiatrie cu diagnosticul: schizofrenie cronicizată cu disociatrie şi delir incoerent.C. ci.manifesta o pronunţata fragilitate ai labilitate afectiv*. pe fondul cărora a apărut şi bâlbâială. iar interpretările imaginilor sunt puternic încărcate afectiv. în cadrul cărora s-a produs.. O iubire de dragoste. la familie. având 2 copii. dificil de precizat..A. prin lipsa de înţelegere faţă de bolnavă. se caracterizează prin proiecţii directe şi imediate.C. s-a tras concluzia că logonevroza de care suferea a apărut pe fondul unei firi profund introvertite. Subiectul a fost îndrumat spre tratament logopedic şi psihoterapeutic. Ce are el. care nu-1 înţelege şi căruia uu-i place „firea" băiatuiui(!).A. în marea lor majoritate. acasă pot să mă recuperez. La internare bolnava prezenta o uşoară stare de agitaţie. a trebuinţelor. Astfel.T.C. De asemenea. Absenţa rezistenţei la sugestiile unor planşe. are dificultăţi în povestire (în parte şi din cauza bâlbâielii. şi ale proiecţiei reprezintă „factori de eşec" (după Shentoub) sau semne patolo^e întâlnite în schizofrenie (după Rapaport şi Schafer). Uneori parcă se duce patul cu mine. Deşi unele perturbări afective s-au relevat deja cu prilejul examinării cu Testul tematic de apercepţie. dar şi din cauza particularităţilor sale afective şi puternicei introversiuni). fac ca bolnava să intre direct în „scena dramatică a povestirilor". remarci critice. se retrage în sine.A.T. De asemenea. putem spune că lcgonevroza de care suferea B. iar la majoritatea lor apar blocaje.-ului.i-iarea unor stări distimice.. alterarea expresiei verbale. dificultatea de a povesti în raport cu o singură temă legată de planşa-stimul. îndeosebi din punct de vedere sintactic. o ajut pe mama şi sunt şi extrem de nervoasă. Eu nu mai stau în spital. ca urmare a irecventelor siifiicte. întrucât după doi ani de la data examinării psihologice cu T.C.-ului.E. sâ-şi facă o situaţie şi dacă nu.. pentru confesiuni abia deghizate sau chiar nedeghizate. poate rămâne păcălită de el. a unei labilităţi si fragilităţi afective pronunţate. Multe dintre aceste caracteristiciale povestirilor T. şi care au evoluat sinuos spre un sindrom schizoid şi apoi spre schizofrenie. marea frecvenţă a istorioarelor triste şi intensitatea deosebită a notei distimice. trăindu-şi drama existenţială. mai ales că diagnosticul de schizofrenie este. şi familia. Analiza „universului" povestirilor. trâindu-le cu resemnare şi cu o vagă speranţă în ajutorul cuiva.. Din datele anamnestice rezultă că la instalarea simptomatologiei sila cronicizarea bolii ar fi putut contribui. Această ipoteză am dorit să o verificăm prin aplicarea T. 43 ani. cu ajutorul T. 102 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) d) S. haloul afectiv negativ al acestora având o frecvenţă şi o intensitate mare. să vorbească direct despre ea însăşi în unele istorioare . pronunţate modificări afective. eroul povestirii. Se gândeşte la casa ei.A.-ul s-a îmbolnăvit de schizofrenie. îndeosebi relaţiile dintre băiat şi tatăl săi" Totuşi. tulburările afective ale subiectului B. precum şi deznodâmintele incerte sunt semne ale unei stări depresive pe fondul unei nevroze (respectiv. „mascând" perturbările afective subiacente. logonevroza) în urma examinării subiectului B. pe care o proiectează adesea in eroii povestirilor. i s-a recomandat mamei să încerce să modifice climatul socio-afectiv al familiei. pensionată de boală. dificultatea sau chiar imposibilitatea detaşării de imaginile-stimul.

labilitatea afectivă. la planşa 5: O femeie vine să se uite ia camera ei şi vede aranjată propria r '■-i r. o iubire de dragoste.l-uiu* ei o ■bă că art r'teţr cu cirevs.un om stă cu mâinile. expresia: „nu ştiu ce se va întâmpla". „. nedeghizată.T. întâlnim proiectarea unor asemenea semne psihopatologice în povestiri.. se confirmă ipoteza că disfuncţiile socio-afective din familia bolnavei au contribuit la cronicizarea 105 . Astfel. Toate povestirile sunt stângace.T... Nu ştiu ce se va întâmpla". semne ale psihozei grave care este schizofrenia.E.. Observam şi în cazul proiecţiei directe. ideile de persecuţie.. De exemplu. „. la morala. imposibilitatea de a-şi coordona existenţa singură. ţi..o s-o ajute. Stă mirată. Analiza deznodămintelor povestirilor imaginate de bolnavă ne relevă lipsa de încredere în sine.u . ţine ceva în mână.E. Fata a făcut un râu şi plânge.". ..va putea învăţa dacă îl ajută părinţii şi e sănătos.A. iar mecanismele utilizate în construirea lor se bazează frecvent pe proiecţia directă.E. priveşte după copilul ei. Mai târziu s-or desparţi dacă nu se împacă. Pe lângă ideile şi temele de persecuţie. L-a dat la şcoală şi el s-a dus să înveţe.T. subiectul intrând direct în scena dramatică a povestirii.au nevoie unul de altul. Nu se întâmplă nimic". Astfel.că eu nu m-am băgat in familia altuia.iobilă. E disperată. cum sunt: — Teme de bănuială.. care se pot generaliza în cadrul unor teme de persecuţie. şi confirma diagnosticul de schizofrenie. Totodată. Cele de mai sus pot fi exemplificate prin povestirea realizată de bolnavă la planşa 9 GF: „O femeie stă prin pădure şi fuge după alta ca să o scape de la un rău ce i-a venit din lipsa cuiva.. nedeghizate. după cum rezultă şi din exemplele date. cum sunt tristeţea.azi. ne arată că acestea sunt la limita unor istorioare ... Toate acestea sunt semne grave ale perturbării personalităţii subiectului. Nu ştiu ce o să se întâmple".. Alte semne caracteristice psihozei întâlnite în istorioarele bolnavei 8. de exemplu: „.. cu un stil confuz. dezorganizate. este „univoc-biunivoc". n-am vrut omul altuia. de neîncredere. din această povestire că trasaturile paranoide sunt împletite cu factorii de labilitate afectivă şi cu factorii de eşec adaptativ menţionaţi mai sus. ale bolnavei S... .. să-i dea cineva un sfat. precum şi factori de labilitate afectiva. Are vreun duşman de aproape. ca de altfel şi în cadrul altora pe care le-a imaginat bolnava. un copil învelit în ceva. „. trebuinţa acută de sprijin. iar din punct de vedere formal..T.. îndeosebi în sfera afectivităţii.E.unele fiind abia schiţate.T. la bolnava S. sunt: —Perseverarea unor fraze stereotipe referitoare la dragoste.." (planşa 1). dar şi a intelectului.".. ' . Poate nu au fost mulţumiţi. Rezultatele obţinute prin T. si nu face un rău? ?ni greşesc în z. n-am 104 '■ monografic) Test* Tematic de Apercepfr (studiu vrut omul altuia.. înainte a avut greutăţi ca mine. sunt realizate de multe ori „pe sărite".." (planşa 3 GF). realizarea „pe mărite" a istorioarei şi introducerea altor personaje. „.. se sfarmă. proiectându-şi stările afective.aşa cura nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect omul. care relevă incertitudinea. fragmentând tema acesteia şi pierzând firul logic. — Lipsa deznodământului povestirii sau deznodă mânt incert.. De exemplu: „O femeie şi un om." Iar la numeroase planşe apare în mod stereotip în locul deznodământului.. Poate o caută cineva între timp şi ea se uită cum mă uit eu. dovedind caracterul sărac al arsenalului defensiv al bolnavei S. disperarea care generează anxietatea. Tipul de organizare a povestirilor T.. Simte necaz. îmbogăţind datele examenului psihiatric. sentimentul de insecuritate.. mi-am făcut de rând. conflictele.bolnavei amintim: delirul de influenţi şi de relaţie. nesiguranţa bolnavei. relevă. conţinutul psihic al personalităţii psihotice a subiectului S. poate că o nenorocire o să se întâmple. Este un semn psihopatologic întâlnit în toate povestirile T.A. A fost copilul unei femei. E copilul ei.... la a 7 GF întâlnim o asemenea r . — Sentimente de culpabilitate cu reacţii depresive. „. —Critici moralizatoare.". „. anxietatea. . în cadrul acestei povestiri cu o temă anxiogenă."..E. ca.... ideile de persecuţie. Iată câteva exemple de deznodăminte: „. sesizăm printre factorii de eşec adaptativ fanteziile nestructurate..".". exemplificate mai sus..A.A...A. aşa cum nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect omul. din analiza şi interpretarea istorioarelor T.. deci. Analiza formei povestirilor.. se gândeşte la iubire. . în cadrul diverselor povestiri T. ale acstei bolnave mai desprindem şi alte trăsături paranoide menţionate si de Rapaport şi Schafer). că eu nu m-am băgat în familia altuia. mi-am văzut de rând.. incoerente.

conform anchetei sociale. Testul tematic de apercepţie este mai mult decât necesar pentru relevarea cauzelor acestora. Acest test ne permite să ne apropiem de înţelegerea problemelor subiectului.Â.a celor de personalitate. precum şi pentru indicarea unor măsuri terapeutice (îndeosebi psihoterapeutice).T. Roşea (1971. Datele obţinute prin Testul tematic de apercepţie ne dau indicaţii asupra necesităţii unei psihoterapii individuale şi a psihoterapiei familiei bolnavei.T. a intensităţii lor şi pentru luarea unor măsuri profilactice cu scopul evitării exacerbării tulburărilor. de relaţiile neadecvate din familie şi cu individul cu care a avut cei doi copii şi care.A. 102) . Acolo unde apar tulburări afective.-ul a pus in evidentă trăirea exacerbată de către bolnavă a unor insatisfacţii afective.A. stări psihice şi conţinuturi psihice neconştientizate de subiect. prin utilizarea şi a altor teste psihologice sau a altor metode. De multe ori.-ULUI "în general . CALITĂŢI ŞI LIMITE ALE T.-ul dă în scurt timp mai multe informaţii despre personalitatea subiectului decât poate da observarea comportamentului acestuia timp de mai multe ore sau chiar zile (M. emoţiilor.T.A.-ul este nu numai „un auxiliar ştiinţific" preţios. a părăsit-o. E. Astfel. Testul tematic de apercepţie este un instrument util pentru studierea trebuinţelor. dorinţelor. Cristescu. tulburări de comportament etc.există la nespecialişti părerea că aplicarea testelor . Onestitatea profesională a psihologului cere o prezentare cât mai exactă şi mai obiectivă a posibilităţilor şi a limitelor metodelor standardizate de cunoaştere a psihicului uman". Acest lucru se sprijină pe faptul că T. de asemenea.T. Anzieu (1973) consideră Testul tematic de «percepţie ca fiind util în studierea motivaţiei. experimental.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) schizofreniei.ar aduce soluţia multora din problemele critice ale practicii. atitudinilor faţă de persoanele apropiate sau faţa de alte persoane. în multe povestiri. Stern (1950) arată că T. D. 1972). probleme relaţionale. a intereselor şi a trebuinţei de realizare. cu stări de anxietate. T. sentimentelor. p. ca şi a altora . Atkinson şi McClelland (1953) au 107 . W. pentru a se evita exacerbarea delirului paranoid şi instalarea inversiunii afective 8. de insecuritate. conflictelor. de tristeţe şi reacţii depresive accentuate legate.scrie M. ceea ce s-a demonstrat. ci şi un mijloc diagnostic de primă importanţă tn psihologia aplicată şi mai ales în psihologia clinică. de altfel. întrucât ne dă informaţii utile privind personalitatea şi experienţa sa de viaţă şi ne arată în ce direcţie trebuie să ne îndreptăm investigaţiile.J. Aceasta probă proiectivă relevă.

Acest lucru se petrece şi în „perceperea" personajelor din istorioarele T. sâ-i „descifreze" cu un sistem propriu de evaluare. precum şi în imaginarea acţiunilor acestor personaje de către subiectul . şi care.-ului a trei motive specifice diferite: motivaţia succesului determinată de nevoia de realizare (n Ach). acestea din urmă fiind de fapt trebuinţele persoanelor din anturajul în care se găseşte eroul povestirilor (subiectul care se proiectează). toate trei găsinduse în lista trebuinţelor elaborată de Murray. p.) „se simte în mod călduros şi sincer sprijinit şi respectat de ceilalţi deci se simte ca o persoană capabilă să se autocunoasc ă şi să-şi u. de exemplu.A. ceea ce prin T. în cadrul cărora doreşte sâ primească de la cei din jur un anumit .Testul Tematic de Ai ografic) procedat la investigarea cu ajutorul T. schimbările TiOtiveior în sensul unei mai bune integrări sociocultural e au mai multe şanse să se producă întro atmosferă în care individul (respectiv.A.T.T. relevă dinamica motivaţional ă a individului.T. 1969.i o reacţie si să recunoască.recţioneze propriul comportame nt viitor" (McClelland. la ace-t a anumite o^/ucuiaritâţi care să constituie mijloace de satisfacere a trebuinţelor sale. respectiv în lista . intereselor şi scopurilor proprii. eroul din povestirile T.A. omul caută sâ stabilească anumite relaţii interpersonal e.forţelor interne" surprinse prin T.A. Legat de dinamica motivaţională trebuie subliniat rolul relaţiilor interpersonal e în procesul producerii sau susţinerii unor schimbări ale motivelor persoanelor participante la interacţiune. Confor m trebuinţelor.T. Tocmai de aceea. se poate surprinde tocmai datorită interpretării relaţiilor dintre trebuinţele eroului (eroilor) şi „presiunile externe". prin interrelaţiile cu „presiunile externe".Ţ. motivaţia afilierii determinată de nevoia de afiliere (n Aff) şi motivaţia puterii determinată de nevoia de putere (n Pow). 75). W inter.A. în viaţa cotidiană. fiecare om încearcă să-i cunoască pe cei din jur. format în experienţa anterioară în funcţie de structura propriei personalităţi şi de istoria sa de viaţă. şi în interpretarea a ceea ce simt şi gândesc acestea.

deschi dere spre relaţii social e şi dorinţ ă de împărt ăşire a experi enţei perso nale de viaţă. 108 care. după opinia noastră. prin tendin ţa de a se lăsa îndru mat şi condu s perma nent. c)stil ul domi nant. Argyle. de a fi ocroti t. stilurile sunt forme de fixare a acestor relaţii în funcţie de motivaţie şi rol (M.examinat. manif estând dorinţ ă de aderar e la grup. indivi dul fiind caract erizat printro trebui nţă de afilier e putern ică. pot fi surprinse în câteva caracteristici ale lor şi prin interpretarea T-A. de a lăsa hotărâ rile şi acţiun ile pe seama altora .T.-ului. caract erizat printr -o puter nică trebui nţă de spriji n. In domeniul relaţiilor interpersonal e. prin depen denţa de alte perso ane. b)stil ul depe ndent . Aceste stiluri. sunt: a)stilu l afiliat iv. Se ştie că fiecare persoană are un stil al sau de a-i percepe pe cei din jur. 1967). perso .

de a organi za. deci printr -o puter nică trebui nţă de domin are şi de realiz are. Conceperea comportame ntului motivat ca funcţie a variabilelor reprezentăril or şi ideilor a condus la problema modalităţilor de relevare a gândurilor individuale determinate de anumite trebuinţe şi a posibilităţii de corelare a acestora cu comportamen tul previzibil. Or. sentimentele şi atitudinile individului influenţează şi stilul apreciativ al acestuia. se pot realiza proiectarea şi dezimplicare a acelor calităţi ce pun obiectul percepţiei în sens larg în relaţie cu subiectul. 1981). stilul apreciativ reprezintă o expresie a intersectării dinamice a vectorilor afectivi.şi informaţii utile privind stilul apreciativ al subiectului. Stilul apreciativ cuprinde într-o unitate funcţională emoţiacogniţiaatitudinea. Testul tematic de apercepţie ne oferă alături de alte probe ana caract erizân du-se prin tendin ţa de a condu ce. precum şi a acelor determinări care conferă semnificaţii în raport cu ce se aşteaptă şi ce poate primi subiectul în registrul său motivaţionalafectiv.inţele. Aceasta. Inten sitatea motivelor unei persoane este reflectată atât de frecvenţa cu care ea se gândeşte la categoria particulară de stimuli care îi definesc motivul.T. Deci. după fotografii.A. deoarece şi prin T. Testul tematic de apercepţie este considerat un instrument care poate fi utilizat 109 . emoţiile. diferenţiatoru l semantic al lui Osgood etc. Trebu consacrate (proba recunoaşterii emoţiei după film. cât şi de intensitatea reprezentăril or.) . Cătina. înţelegere şi evaluare a evenimentelo r (S. decizi i şi de a avea iniţiat ive. A. Marcus. reprezentând o manieră personală de evaluare şi de interpretare a evenimentelo r realităţii care prezintă aspecte divergente. cognitivi şi atitudinal aoţioriali în comportamen tul curent de percepere. de a lua hotărâ ri.

dar scade la 0.A. înainte de a le putea nota cantitativ trebuie să se distingă categoriile fundamentale după care ele sunt cotate. s. Astfel. citat de D.89. L. nu capătă valoare decât prin interpretarea pe care o suscită. La rândul său. Murray. fidelitatea testelor proiective nu poate fi distinsă de sensibilitatea lor. în ftoncţie de stabilitatea personalităţii subiecţilor. In această perspectivă au fost făcute cercetări experimentale. Anzieu.T. Dar acordul diferiţilor cercetători privind semnificaţia datelor obţinute prin T. schimbările fundamentale care survin în personalitate odată cu vârsta. în funcţie de importanţa în structura personalităţii. desigur.A.A. 1936. cu excepţia .D.T. variază.T. Or.interpreţilor". competenţa .A. în cursul examinării cu Testul tematic de apercepţie.46 în cazul adolescenţilor aflaţi în plină dezvoltare afectivă. între altele. evident. 1) Fidelitatea unui test de personalei = •>* r< are defini ■ _L 'ntâi prin acord între diferiţi examinatori care analizează *.T. Bellak (1947) a dat subiecţilor aflaţi sub hipnoză ordinul de a se simţi agresivi când se vor deştepta. fidelitatea poate atinge coeficienţi de 0. Compararea celor două jumătăţi ale testului arată persistenţa caracteristicilor principale ale personalităţii subiecţilor şi o creştere a tendinţelor agresive. fără repercusiuni de durată asupra personalităţii. Definită în acest mod. Această definiţie presupune. Fidelitatea interexaminatori este extrem de diferită. S-a presupus că din analiza povestirilor T. Pentru un test proiectiv sensibilitatea rezidă în capacitatea testului de a releva. deşi marea mas» a conţinutului pune in relief tendinţe şi trăsături relativ constante* (H. Dacă schimbarea indusă în personalitate nu este decât temporară sau parţială. De altfel.). 239).a unu sau două aspecte. cu boala sau cu circum stanţele excepţionale. interpretările date de mai mulţi clinicieni au fost concordante doar la 50-75% dintre povestiri (după Freeman. lucrând separat. p.T.A.T. fiecare sistem de interpretare a Testului tematic de apercepţie se bazează pe un sistem de clasificare a răspunsurilor care. concordanţa între două protocoale succesive la T.39 la 0. Ainsworth (1951) a enunţat câteva reguli fundamentale în acest domeniu. în consens cu teoria psihologică. ele însele în intercorelaţie. Dar. la rândul său. 110 noi nu putem deci aştepta de la acest test un înalt grad de fideUtate. protocolul testului relevă o structură intactă a personalităţii. 1973) arată că. problema predicţiei comportamentului real al subiectului pe baza informaţiilor obţinute cu această probă proiectivă trebuie privită cu rezervele cuvenite. de fapt.-ului începută înainte de hipnoza şi întreruptă la mijlocul aplicării. Anzieu. stabile ale personalităţii (în primul rând trebuinţele şi atitudinile). Or. s-ar deduce aspecte esenţiale. ci descriu o persoană în termenii unei scheme dinamice de variabile. p. Limitele psihometrice ale T A. ului trebuie privite în contextul particularităţilor validării testelor proiective.T. 1973). terminând apoi aplicarea T. Testele proiective nu explorează o variabilă unică. valoarea unei clasificări ţine mai mult de fidelitate decât de validitate (D. Tomkins (1947. în cazurile patologice metoda testării-retestării este valabilă în mai mică măsură din cauza modificărilor care au loc în sfera personalităţii odată cu progresul bolii. şi mult mai jos în cazul nevroticilor — înainte şi după psihoterapie. într-adevăr.. Un test proiectiv impiică transformarea unei mase de date calitative (răspunsuri libere ale subiectului în raport cu stimulii-standard) într-o formă manipulabilâ.A. se ştie că un mijloc de a verifica dacă un test proiectiv posedă o sensibilitate bună ar fi să se vadă dacă el reflectă. Fidelitatea unui test se mai defineşte prin stabilitatea răspunsurilor subiectului la două examinări succesive. 1950. interpretează protocoalele. este influenţat de insuficienta standardizare a sistemului de analiză şi de interpretare. citat de D.în unele cazuri . Referindu-se la acest înţeles al fidelităţii.90. obţinându-se coeficienţi de la 0. gradul de experienţă necesar şi simţul clinic al psihologului care examinează cu acest test.n. 1973. diversele trăsături care o caracterizează. cât şi situaţia de viaţă prezentă a subiectului. M. De asemenea.VasSe Preda Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) în acest scop. după cum am văzut când am vorbit despre interpretarea rezultatelor obţinute prin T. dar cercetările experimentale au dovedit că tematica şi conţinutul istorioarelor sunt simţitor influenţate de experienţe recente. 23. care însă nu este statistic semnificativă. 2) Sensibilitatea. sau datorită reechilibrărilor care apar sub influenţa terapiei medicamentoase şi a psihoterapiei. respectiv. "reflectă dispoziţia schimbătoare. Ceea ce variază de la un subiect 111 . Anzieu. factorul „învăţare" fiind eliminat. Murray apreciază că „răspunsurile la T.

reuşita la examene. precum şi cu o bogată experienţă clinică.Vasie Preda— TestU Tematic de Apenxpţh (studiu monografici la altul este mai ales mânuirea agresivităţii: unul o exteriorizează. nivelul de interpretare. raporturile cu superiorii etc.T. De altfel însuşi Murray a sintetizat cel mai bine valoarea şi limitele Testului tematic de apercepţie. Urmărind aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai multe grupuri psihiatrice. pe de o parte. deznodământul. Eron (1952) au ap licat psihonevrotici spitalizaţi.-ului unor nazişti condamnaţi la moarte în procesul de la Nurnberg.-ul nu oferă decât 20 de mici eşantioane ale gândirii subiectului. Validitatea predictivă a T. Din toate acestea rezultă că probarea sensibilităţii testelor proiective se poate face şi prin testarea gradului de influenţă pe care un eveniment sau o anumită situaţie deosebită o exercită asupra personalităţii. sentimente de eşec în obiectivele majore ale vieţii şi angoasă în faţa sfârşitului iminent.A. Diferenţierea cea mai semnificativă din 112 T l tem estu atic d «p e ercep ţie unui grup de punct de vedere statistic între grupul normal şi grupele de anormali s-a obţinut atunci când s-au combinat toate aspectele enumerate mai sus. Compararea rezultatelor obţinute prin testele proiective cu datele anamnestice. scrie Murray (1950. T.A. complexele şi conflictele subiectului. Dar.A. „concluziile la care analiza povestirilor T A. într-adevăr. 1950).T. Este vorba de aplicarea T_A.T.A. Genest (1968) apreciază câ validitatea metodelor proiective în raport cu conduita profesională nu a putut fi niciodată stabilită în afara cazurilor anormale. ca de altfel şi a altor probe proiective. Ritter şi D. stabilite cu T. şi reuşita şcolară şi profesională. ale unor polynezieni şi ale unor i-dieni din America de Nord (Navaho şi Hopi). ca ipoteze de lucru. fie pe baza predicţiei comportamentului. El a subliniat faptul câ un interpret serios antrenat. A. Pichot.A. unor schizofreni spitalizaţi şi unui grup de control.T. raporturile cu profesorii. Istorioarele T.A. cu acelaşi ton emoţional şi au elaborat acelaşi deznodământ. 3) Validitate* testelor proiective poate fi vizată fie prin metoda corelaţiei cu un criteriu extern. In acest sens. subiecţii fiind omologaţi sub aspectul vârstei.A. descriind . trebuie privită cu prudenţă.T.A. Alţi autori au ajuns de asemenea la concluzia că validitatea T. poate obţine cu ajutorul T. trebuie să manifestam prudenţă. O altă cercetare a lui Bellak a fost realizată într-o situaţie excepţionala.A. în privinţa unor criterii care ar releva nevroze.T. altul încearcă mai ales un sentiment de culpabilitate etc. iar pe de altă parte un număr mare de factori care reprezentau.T. cu o bună pregătire psihologică şi cu cunoştinţe psihanalitice.T. cu examenul psihiatric etc. deoarece cu ajutorul acestei metode proiective nu putem sesiza totalitatea personalităţii în dinamica sa.T. p. emoţiile.-ului trebuie privită cu prudenţă. au relevat. care vor fi verificate prin alte metode.-ului.. autobiografice. nivelului educativ. şi nu ca lucruri dovedite. Sau comparat următoarele aspecte (fiecare în parte şi în diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă. trăsături caracteristice personalităţii acestor nazişti. 18-19).T.. Unii autori arata însă câ. permite să se ajungă trebuie considerate doar ca bune «ghiduri».. trebuinţele. întrucât semnele care la acest test proiectiv diferenţiază subiecţii nevrotici de cei sănătoşi pot apărea şi la indivizii cu "un statut socio-economic scăzut care nu sunt nevrozaţi (Anzieu. a devenit clasică. temele. predicţia comportamentului subiectului pe baza T. amintim existenţa unor cercetări care relevă corelaţii negative între predicţia făcută cu T.oarba" a protocoalelor T. 1973).L. 113 .personalitatea de bază" a acestor popoare cu aceeaşi precizie ca şi etnologii care au efectuat observaţii şi anchete la faţa locului.-ului informaţii importante despre impulsurile. Deci. tonul emoţional.-ului este satisfăcătoare. Dintre subiecţii grupei de control 40% au răspuns la o anumită imagine cu aceaşi temă. Oberholzer (după Anzieu. nivelului intelectual şi al situaţiei familiale. A considera câ acesta oferă în mod invariabil osatura întregii personalităţi este un optimism nejustificat".T. Astfel.T. 1973) face o interpretare . Harrison găseşte o corespondenţă în 75% din cazuri între datele obţinute prin T. şi datele clinice (după P.A.

Vârsta________Profesiunea____ Numărul] Eroul (eroii) cu care se identifică subiectul____ Criterii de bază pentru caracterizarea eroului: Superioritate □ Inferioritate □ Criminalitate □ Anomalie mentală □ însingurare Q Izolare Q Dependenţă □ Calităţi de şef □ Dispoziţie spre ceartă □ Observaţii: Serial__________________________ Seria all-a didentttk 115 . ANEXE FIŞA DE COTARE I IDENTITICAREA CU EROUL (EROII) (dupăH.Murray) Numele şi prenumele subiectului.Vasie Preda - 9.

TENDINŢELE ŞI SENTIMENTELE EROILOR (STĂRILE INTERIOARE ŞI EMOŢIILE) (după H. Murray) Teshd Tematic de Ap FIŞA DE COTARE III FORŢELE CE PROVIN DIN MEDIU (PRESIUNILE EXTERNE) (după H. persuasiune □ Solicitudine □ Respingere a Privatie . tendinţele şi sentimenteleeroilor (stările interioare şi emoţiile): Supunerea Trebuinţa de realizare Agresiune emoţională şi verbală Agresiune materială şi socială Agresiune materială şi antisocială Distrucţie Dominare Agresiune contra propriei persoane Solicitudine Pasivitate Sexualitate Trebuinţa de sprijin Trebuinţa de achiziţie Trebuinţa de afiliaţie Trebuinţa de autonomie Fuga de blan. Vârsta_________Profesiunea_____ Numărul planşei Mobilurile.FIŞA DE COTARE II MOBILURILE. izolate) Conflictul Versatilitate (instabilitate) emoţională Descurajare Anxietate Entuziasm Neîncredere Gelozie Concluzii 116 □ CU □ □ O □ □ Q Numele şi prenumele subiectului. Forţele ce provin din mediu (presiunile externe): Afiliaţie asociativă □ Afiliaţie emoţională □ Agresiune emoţională şi verbală □ Agesiune materială şi socială □ Agresiune materială şi antisocială □ Distrugerea bunurilor eroului □ Dominare prin constrângere □ Q Dominare prin restricţie Dominare prin seducţie. Vârsta_________Profesiunea_____ Numărul planşei. Fuga de durere ■ Trebuinţa de cunoaştere Trebuinţa de creaţie Trebuinţa de exhibiţie Trebuinţa de respingere (persoane f. Murray) Numele şi prenumele subiectului. □ Pierdere □ Pericol material activ □ Pericol material prin absenţa susţinerii □ Rănire prin agresiune □ Rănire prin accident □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ 117 .

2. ordine. .e. = mijloace exterioare p = parţială. î = îndoielnică 1 1 .Integrarea referinţelor sociale şi de simţ comun.) PIŞA DB ANALIZA A TJLT. 1987) Numele şi prenumele.O. t = totală. 8.p. 1.Intelectualizare (abstracţie. Refuz __• _______ ________________ ________________ Deznodământul: -Concluzii (+/-/ o) -Concluzii (M.Precauţii verbale. Vârsta ______________ Profesiunea ____ Numărul planşei _________ Numărul istorioarelor ________' Rezumatul (tema) istoriei (istorioarelor) Acţiuni: • Realizate: -trecute -prezente -viitoare • Gândite: -trecute -prezente -viitoare . 9.Tăgăduire.îndepărtare temporo-spaţială. datorie. 6.Precizii cifrice. 1. titlul dat istorioarei în raport cu conţinutul manifest). culturale. 17. simbolizare./ M. inclusiv a expresiilor şi posturilor). la vis. 14. 1981. M. Data examinării ______ Profesia ____________ Nivel de şcolarizare ________________ Vârsta _________ FACTORII SERIEI A (RIGIDITATE) (A. 11. p. ___ ____ ___ ___ ____ ___ ___ ____ ___ . 3. 12.PIŞA DE COTARE IV CONŢINUTUL POVESTIRILOR TJLT. economie etc). 16. = mijloace proprii.Izolarea elementelor sau a personajelor. Shentoub. (dupâ V. 7. o = neutră M.Afecte exprimate prin mimică.) Soluţii -reuşite: -eşecuri: (P /t/ î) ( M. CONFUCTUALIZAREINTRAPERSONALA) A.Meditare. e.Dd evocat şi neintegrat.Recurge la referinţe literare. ajutor.(+ ) /-/O .Accent pus pe conflictele intrapersonaie. Istorii construite aproape de tema banală. A.Elemente de tipul formaţiei reacţionale (curăţenie.2. Numele şi prenumele subiectului./M.Descrieri detaliate cu acroşaj (sprijin) pe Dd şi Ban (sau mai rar evocate.(+ ) /-/O . 15. 2.= negativă.Schimbare bruscă a direcţiei în cursul istorioarei (însoţita sau nu de pauză în discurs).(V J -/O Pari deznodământ Legendă: + = pozitivă.Oscilaţii între expresii de agresivitate şi de apărare._ 18.Anulare. p./ M. 5. 3.p.Insistare pe fictiv. e.Ezitări între interpretări diferite.) (P /t/ î) ( M. 10. 1.Verbale: -trecute -prezente -viitoare Fără acţiune (simplă descriere).Justificarea interpretărilor prin aceste Dd.e. 4. 13.

Dus şi întors între dorinţe contradictorii. 1./sau de simbolism transparent.Povestiri banalizate excesiv. FACTORII SERIEI D (COMPORTAMENT) D. Accent pus pe încercări subiective (non-relaţionale). Intrare directă în povestire.Postură semnificativă a afectelor. Perseverare. 5. 1. 4. (N). Evocarea de elemente anxiogene urmate sau precedate de opriri ale discursului. 2. 7.Introducerea unor personaje care nu figurează în imagine.Referinţe personale sau autobiografice.Afect titlu. îmbueâtăţite (şi/sau de obiecte deteriorate sau de personaje bolnave.Trage cu ochiul examinatorului. 8.Expresii verbalizate ale unor afecte puternice sau exagerate. impersonale. 5.. nuanţate.Apel la normele exterioare.Idealizarea obiectului (valenţe pozitive sau negative). 3. 10. a spune. 10. 3. 12. 5. 5.Relaţii speculative. Tendinţa spre refuz. Sfârşitul povestirii relevă realizarea magică a dorinţei. 4. Timp de reacţie lung şi/ sau pauze în timpul povestirii. 9. 9.întrebări. 1.Schimbări bruşte.„Scotomizarea" obiectelor manifeste.Accent pui pe o tematică a stilului: a merge. 3. 6.Conflicte neexprimate.Accent pus pe relaţiile interpersonale. modulate prin stimuli. Perceperea de Dd rare sau bizare. CONFLICTUAUZAREINTER-PERSONALĂ) B.Punerea în imagine.Ironie. Ezitare asupra s xului personajelor. Povestire în dialog.Instabilitate în indicaţii. 2. 2. alternanţă între stări emoţionale opuse. 5. 2.Ataşament pe Dd narcisice (valenţe pozitive sau negative. într-un context dramatizat.Accent pus pe cotidian. 4. catastrofa. cu malformaţii). Mimică şi/sau expresii corporale.Dezorganizarea secvenţelor temporale.Identificări suple.Afecte de circumstanţă. 1. 4. pregnanta tematicii sexuale ş. 6. cerinţe exprimate examinatorului.O. 1. 120 .Expresii verbalizate ale afectelor. 2. 11. 6.Percepţii de obiecte dezmembrate. 8. 1. aprecieri personale. pe factual.Accent pus pe calităţile senzoriale. 13. 5. 3. Agitaţie motricâ.Istorioară pe sărite. Sprijinirea strânsă de conţinutul manifest. de sprijin. Fabulaţie îndepărtată de imagine. Accent pus pe o tematică de peirdere. 8. (M). vertij etc.Reprezentări contrastante.Erotizarea relaţiilor. 1. Justificări arbitrare plecând de la aceste Dd.False percepţii. 11.Prezenţa temelor de frică (teamă). (F). 3.Exclamaţii. 3. 4. 4. Inadecvarea temelor la stimul: Fabulaţii în afară 12! | Pj. FACTORII SERIEI C (INHIBIŢIE) 7. a evita etc. teatralism.Critica materialului şi/sau a situaţiilor.Percepţii senzoriale.Gust pentru dramă. concret. a alerga. 2 Tendinţă generală la restricţie. Istorioară construită în jurul unei fantezii personale. actual. derâdere. 3.Anonimatul personajelor.2. 6.Necesitatea de a pune întrebări. digresiuni.Insistenţă pe repetarea limitelor şi a contururilor. FACTORIISERIEIE(EMERGENŢAÎNPROCESELEPRIMARE) E. Refuz. 7.Accent pus pe „a face".FACTORII SERIEI B (LABILITATE) (B. 7. 2. 1. de suport. 1. flexibile şi difuze.Instabilitatea obiectelor. B. comentarii.Confuzii de identitate („telescopage" des roles). 2. 4. 3.

(Lizibilitate . 17. deznodământul. care permit o degajare parţială (impact fantasmatic subiacent) 122 123 . megalomania. persecuţia etc). stadiul de fixări-regresii dominante.Percepţia greşită a obiectelor. PROCEDEE PREZENTE Cf Tip 3.MU 1) Predominanţa factorilor ■ Apărări masive.B1 •Afecte nuanţate •Istorii structurate ■Rezonanţă fantasmatică Tip 2. frica. legate de tematici sexuale sau agresive. -natura angoasei.Discurs vag. 21. IPOTEZA PRIVIND ORGANIZAREA STRUCTURALA Luarea în seamă a elementelor diferenţiale următoare: -natura conflictului. imprecis. -tipul de relaţii ale obiectului dominant. simbolism ermetic.Expresii . 1.Suprapunerea obiectului. (Lizibilitate +) •Procedee suple. 13.Expresii ale afectelor şi/sau ale reprezentărilor masiv legate de o oarecare problematică (ca incapacitatea. moartea.de ii :ţii. nedeterminat. reuşita. Cn 2. 12.Căutarea arbitrară a intenţionalităţii imaginii şi/sau a fizionomiei sau atitudinilor.Proiecţie. EVALUAREA MODALITĂŢILOR DE FUNCŢIONARE MINTALA Tip 1. brutale. (Lizibilitate ±) ■Predominanţa factorilor A2 ş i / s a u B 2 ş i / s a u C ş i / s a u D •Producţia alterată prin mecanismele puse în lucru. 16. 14. de expresie sintactică (tulburări ale sintaxei).Tulburări verbale. vorbire incoerentă. flexibile şi variate •Prezenţa factorilor A1 . destrucţia. 19.crude". afecte fantasme subiacente) şiC E şiD masive (pline de 3.Asociaţii scurte. 15.Asocieri prin consonanţă sau contiguitate. 18. -modalităţi defensiv-dominante. 20.

.. in Clinical Use.A.M..T. numero special. Î 24 125 . McGraw-Hill. ARNOLD.C. BELIAK. "Motives in Fantasy. Journal of Clinical Psychology. Paris. ANZIELCD. A Manual for Analysis of the T. BELLAK. în P Semeor.. New York. Structura şi dezvoltarea personalităţii.T. The T.. 1975..A...A.D. 1947. Ne w Yo r k .T.). protocols. Berg. BATY. J. 1949. 1954. Grune and Stratton. A Me t h o d o f A ss e s e m e n t a n d S t u d y " . în J. 1973.. Fields of Applied Psychology. 1967.. Psychoi. C. 1951. J. D. BELLACK. Atkinson (ed.F. New York. Psychoi. BELLAK. L. Psychoi.T. • BELLAK.24. DREGER. van Nostrand Company Inc. 1950. Brit. ATKINSON. Problemes poses par la validation des techniques .. as a Projective Method. L. 348.E. 19~0. 50.S.A. L. Nouvelle methode de correction. 1954. 1981. G. M. Les methodes projectives. p. R. A comparison ofthree methods of record T. Action and So c i e t y . Knopf.P.. Centre de Psychologie Appliquee. L'emploi du T. ALLFORT. Psychological Corporation.W.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) BIBLIOGRAFIE ABT. C. Bul. Bucureşti. A Guide to the Interpretation ofTA. en psychologie differentielle. New York. Paris. New York. The T. Some proUems ofvalidation of projective techmques.. M.. AINSWORTH. Penguin BOOKS.T.. T... ANASTASI. L. Guidcpour l 'interpretation du T.. and CA.U. Motivatwnal determinants of risk-laking behaviour.. T. A.31..projectives. Penguin Books. 1951.. I cndon. 1949.B. L.P. AR ON. E. P.. B:. T.cff (rd.W'.6. Willis E. New York. Med. BENASSY-CHAUFFARD.. Projective Psychology.151-161. 63-79. Ann.A.). 1966. BELLAK. M.A. D.. 1952. The Psychology of Interpersonal Behaviour. 603-618.. TheChildren's Apperception Test. D. M. S. A. "Personality Assessment". ARGYLE. 1964. L. Berkeley. • ANZIEU.W. New York.

HOLT R.. C.. FARLEY. The Stress and Coping Paradigm. v ^osmovici (coord. Eisdorfer (ed.). Springer. 3. Columbia University Press.187-194. Approche psychdhupiistique du TJL. DANA.: antinomie et complemen-tarite. C. KAGAN. S. New Jersey. DANA. New York. A...A. 1969. în B. Norton..12-15. Grune & Stratton. numero special "Techniques Projectives II". F. G. 1968.. Testul T.. LAZARUS. Fantasme et situation projective. MTA. Ed. Haworth (ed. S.89-134. 1987. New York. New \ urk. Ed. numero special "Techniques Projectives II". 1959. voi.. T.A.. Paris.B.. — Testul Tematic de Apercepţie (studiu monopvfic) FREUD. Le Moi et Ies mecanismes de defense.I. Le T.. GORI. Comunicări la Conferinţa Naţională de Psihologie.1. FREUD."..R.A. Ed.). W.. Psychological Monographs. "Stress and Coping: An Anthology". R. voi. 1965. Methods in Clinical Psychology. privire specială la elevi". ştiinţifică.1981. Paris. 1960. CHABERT.. et narcissisme. Bull.. New York. Introduction ă la psychanalyse. Bucureşti. Psychologie francaise. PONTALIS. J. C. 1978.2. Prentice Hali.. Implicaţii metodologice în prelucrarea datelor obţinute prin intermediul testului T.H.U. C. The nature ofT.. R.. A beUleszkedes diagnosztikcd vizşgMata a Thematic Apperception Test modositott ertekelesevel.14-36.D...141-144.221-275..S. 1981. MAMALI. Psychologie francaise. "Metode pentru cunoaşterea personalităţii .). C.A. Monat. Bucureşti.. în C. Boston.P. La psychopatologie ă l'epreuve du Rorschach. P. Springer. 1958.T. G. P. "Handbook of Clinical Psychology". 1986. KELLY. F. A.. 1960. "Assessment with projective techniques". 1970.T. New York. 32. KARON.H. Balanţă motivaţională şt coevotufie. 2. T. Lazarus. McGraw-Hill.S. R. "ProjectiveTechniques for Adolescents and Children". XI 1970. TheThernaiicApperception Tcs*.A.A. J. T..22 (2). Psychol..17.. în A. în C.F.A.1983. în A. Elemente de psihologie proiectivă. "Models for Clinical Psychopathology".1987.24. 1973. numero special "Cinquantenaire du T. Bucureşti.R. 1986. Psychologie francaise. şi tulburările de comportament.P. Bucureşti.R. R.11-44. New York. în "Metapsvchologie". HENRY. HAYNAL. Paris. POINSO.înRabia Al (ed. 28. edit. Rorschach et T.S. CHABERT. A propos du nartissisme dans le T. L. Formal Aspect of the T. New York. C... Thomas Publ.119-123 • BRELET.1983.. ?.U. The validity of the Thematic Apperception Test in study of adolescent personality.B. 1981 MARCUS. ].. HOLT. A. CĂTINA.. CRONBACH. 1968.. The Psychology of Personal Constructs. 1965. 1%1.. T. T. Pulsions et destin des pulsions. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Le Moi etla&M "Essais de psychanah/se". Journal of Projective Techniques. Dunod. Rabin (ed. Paris. Ch.Vasăe Preda BOULANGER-BALLEYGUIER. LAZARUS. "Con temporar ies Issues in Apperceptive Methods". 1949. Paris. Pszirhol6giai Tanulmânyot. stories as a cognitive product. Englewood Cliffc. Thematic Apperceptive Techniques xvith Children. 1970-1971. BRELET. LAPLANCHE.T. perspectives dynamiques et economiques. CRISTESCU.A..R. 28. Lapersonalitedes enfants normaux et caracteriels a travers le test d'aperception C. M. T. 1981. Petite Bibliotheque Payot. FOLKMAN S.. Projective Assessment. Rabin & M. Y..) "Major Psychological Assessment Instruments". The Concept of Coping. în A.E. Allyn &Bacon.713-717.. Plenum Press. Stilun apreciative. I.N.). 24-38. 1991. Thematic Apperception Test.S.2. 1980.T.. BRELET. New York. Dunod.F.A. Bucureşti. 1967. Gallimard (coli Idees). T.. Harper & Row. Vocabulaire de psychanalyse. FREUD. Wolman (ed.). 163-172.. T. 126 127 . Thematic Apperception Test Used with Adolescents. • CRISTESCU.).T.. 1972. Psychologie' francaise. Modalites du fonctionnement psychique des adolescents ă travers le Rorschach et le T. 1981. R.J. Academiei R. R. 26.105-129. "Projective Techniques with Children". R. Sur le probleme de points de contact entre la i ^ d P i l h r i gg^ de l'enfant. New York. }.537HARRISON. CHABERT. Newmark (ed. S. Paris.R.73.). M. ENĂCHESCU. Petite Bibliotheque Payot. FREUU S. CSIRSZKA. a neglected resource. Paris. Paris.S.. • HOLT. 1985. R.B.. în Kagan & Lesser.A. R.A. 1955. Thematic Aperception Methods. E. Essential of Psychological Testing.189-207.

ClujNapoca .M« anisme psihice demdor tglanm coiutita destres. Themati c Apperce ption Test. O BRZU T. H. . J . AppUqu ee.3. Archive . M URRA Y.A. C L A R K . Expiora tton of Person ality. D . 1943. M.E. 1969. A methodj br imestiga ting phantesi es: The Themati c Apperce ption Test. Harvard Universi ty Press.A. Centre de Psychol.1 15-120. W .. 1938. Ed.. Paris. în Knoff H.. . Joum.).. BOLIE K.. "The Assess ment of Child and M C C L E L L A N D . MORG AN. H. Teză de doctora t. Psychol.34 . New York. 1995. 1950.Testul Tematic de Ai K^£A. H.A... Tradus în Ib. Oxford Univer sity Press. (ed.289306. • MURR AY. M pe (studiu s of Neurob gy and PSychia try. H. Techniq ues for a systemat ic investig atori of fantasy. EL. Meunier "Manu el du Themat ic Aperce ption Test". • MURR AY. S LOVVE LL. . The Free Press. CA. Thema tic Approa ches to Person ality Assess ment vrith CMdre n and Adolesc ent.. New York. J. MURR AY. A. R . CD. Univers itatea "Babeş Bofyai" . franceză de G. C . 1937. 1935. Cambri dge. TheAchi evement Motive. . A T K I N S O N .

1946... de Psycho l. . R APAP ORT. Project ives techniq ues and ion et mise en place des aspects de la project ion. CUMM INGS. XXXVII (2).A.. în H. A . Chicag o. A new evaluati on ofthe T. MBRE DANE. P. U .. Bull. D.. Distinct . Guilfor d Press. Yearbo ok. 2. O M B R E D A N E . Diagn ostic Psycho logical Testin g.A. Psychoanalytic al Review. O P ICHO T. J.10 1-127. numer o special. 55-62.F.. The projecH ve approac h to persona lity assessm ents: An analysis of themati c picture techniq ues. O BRZU T..6. 1976. Testul Temati c de Aperce pţie.414420. Paris. . Pieron (red. 1962. n. P a r i s . 1950. Z. 1 9 4 9 . P REDA.Adoles cent person ality". P. 173198. "Trăit ă de psycho logie appliq uee". tome 2. New York.198 6.. R APAP ORT.. L e d i a g n o s t i c d u c a r a c t e r e .T. • PIOTR OWSKI . V.. School Psycho logy Review . A. F . 1950. în "îndru mător psihodi agnosti c'.E. 1983. voi. D. Les method es d'inves tigatio n de la person alite. P .A. ClujNapoc a.).1 2.U. Univer sitatea "Babeş Bolyai ". J. voi..

. M e t o d e d e p s i h o d i a g n o s t i c . 1971. Soc. New York. M. Diagn ostic Psycho logical Testing . 1952. R.. R AUSC H DE TRAU BENB ERG. 1 9 7 2 S CHAF ER. Abn. The use of the Themati c Apperce ption Test to differe ntiate normal from abnorm al groups. B u c u r e ş t i . Journal of Projecti ve Techni que. 28 (2). Revista de psiholo gie. 1983.47 . P . E D . Psych ologie franca ise. ERON.. Avantpropos . . L.D. 1967. Projecti ve Testing and Psycho analysis .the theory of thinkin g.1. 269275. 99-102 R O Ş C A .. 1968. New York. 16 (3). GILL. Interna tional Univers ity Press. A-.147154. M .. M. Valoare a şi limitele metodel or de diagnos tic al persona lităţii. D. Psvchol . R TITER. S H A P I R O .. N. SCHA FER. 128 R OŞCA. . Techni ques projec tives II.. Interna tiona] Univer sity Press. R APAP ORT...9 8-99. R. Journ. D .

Paris. Rev.305...A. DEBR AY.1972 1973.. Approc he psycha nalytiq ue. B a s i c B o o k s . Psychol . DEBR AY.. Manud d'utilisa tion du TA T.305310. 19701971.. V.-.T.11 . V. V.405424. Contrib .. et all. neurops ychiatri e Enf. S HENT OUB. Bulleti n de Psycho logie.1215. au diagnos tic diffbren tiel entre normal et patholo gique chez l'enfant . V. Bull psychol . A.12 . Dunod.56.. Rev.T.8. S HENT OUB..23.275341. S HENT OUB. 1963. V. G. La psychia trie de l'enfant . 1969. S HENT OUB.. Fonda ments theoriq ue du process us T. Introdu ction theoriq ueala method e du T. 1990. V. T.. Recherc he experim entale et clinique du theme "Banal " dans le T.897908. La psichiat rie de l'enfant.A..1. S HENTO UB. chez l'enfant . 26..A. Contrib ution du T. N e u r o t i c S t y l e s . appll. R. R. S HENT OUB. V. N e w Y o r k .24 . S. SHENT OUB.. • SNYDE RS.T.58 2-602 S HENTO UB. SHENT OUB.fewi le dedepo uilleme nt. S. 1958. 4. A.T. 1011. Contrib ution ă la recherch e de la validati on du T.A. 1 9 6 5 ..T.....Conf licts et structu re dans le TA. 1961..A.

1950. Jyvasky lă. 1966. J.T. ■ Y a-til un bon usage du TA.5..3.F. G. New York.W. 129 .19 77.. F.T. (ed. 76-89. "Hand book of Psycho logical and Educaţ ional Assess ment of Childr en".L. Neucha tel. Delach aux et Niestle.. 1973.1-21.). 1952. Enf ance. Lucrar e de diplom ă coordo nator B.). M.34 . V ASS. The Guilfor d Press. S NYDE RS. Some develop mental studies. Enfanc e. Psychos odal concepts and the interpret ation ofinterp ersonal situatio ns.M.. ofjyvas kylă. în CR. London . S TERN. Journal of Experimenta l Educati on. W ORCH EL. ? '. Zorgo. Reynol ds.1. DUPR EE. E. 1966.Utes tdAper ceptim Themat iquede Murray -TA.. 1990. Kamph aus (ed. Univ. J. W HITEL EY.ution ă une etude critique des testes de projecti on. Studiul diagnost ic al integrăr ii socialel a dan cu T. Projecti ve Storytel ling Techni ques. Univer sitatea din Clu]Napoca . • TAKAL A.. 49-69. A methodj br assessin g adaplati ve ego function ing using the Themati c Apperce ption Test.A T. R.. L.

LS.B. 973-9074-34-0 .N.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful