1

Medicina arhaica Medicina a aparut odata cu societatea umana din necesitatea pastrarii fortei de munca, necesitatea îngrijirii nou-nascutului si a gravidei, necesitatea combaterii durerii. Exista 3 izvoare principale: - paleopatologia - arheologia medico-istorica - etnoiatria Paleopatologia = patologia veche, studiaza urme ale proceselor de vindecare si procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Arheologia medico-istorica = cerceteaza obiecte ce au legatura cu igiena si practica medicala, instrumentarul medical, obiectele magice etc. Etnoiatria = studiaza conceptele si practicile medicale ale unor populatii aflate in prezent pe treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia). Medicina populara = medicina unor populatii agrare, care are la baza conceptia primitiva asupra bolii, este intens contaminata de medicina culta. Boala a preexistat aparitiei omului pe Pamânt: exista animale cu îmbolnaviri de diferite tipuri. Actiunea de vindecare a existat înainte de aparitia omului. Exista o filogeneza a activitatii vindecatoare. Se remarca o deosebire esentiala între actiunile vindecatoare din lumea biologica si cele din medicina umana. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza pe constiinta, gândire, strategie. Paleopatologia ne arata bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista si astazi (cele osoase). S-au evidentiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame).

2

Demografia istorica. Durata medie de viata a omului primitiv era de 20-21 ani la începutul neoliticului, fapt demonstrat de o statistica pe 187 de schelete descoperite, dintre care 50% prezentau semne de mortalitate infantila, semn al fragilitatii omului primitiv. Unele procese de vindecare ofera date despre practicile vindecatoare primitive: fracturile si alte leziuni traumatice sunt bine tratate, demonstrând aplicarea corecta a tratamentului conservator. ~n ceea ce priveste trepanatiile craniene, în Europa s-au descoperit aprox. 800 cranii cu orificii temporale (18 în România). Topografia sinusurilor venoase este respectata si exista semne ca unii bolnavi au supravietuit interventiei. Majoritatea erau operatii „magice”, dar în unele cazuri era vorba de operatii cu efect terapeutic real. Trepanatiile se efectuau cu lame de silex/oxidian (piatra vulcanica), obiecte de bronz, fier (in cazul decesului in timpul operatiei, cadavrele erau îngropate impreuna cu instrumentele cu care s-a operat). Conceptia medicala era una animista, demoniaca, boala fiind vazuta ca o parazitare a organismului de catre un demon. Tratamentul bolii era realizat de catre vindecatorii triburilor primitive, care reuseau eliminarea demonilor cauzatori de boala. ~n pestera „Les trois frères” este reprezentat primul medic, efectuând un dans ritual (paleolitic). Terapia=amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare difera în functie de etiologie: incantatii, înselarea spiritului malefic etc. Nu exista etica si deontologie în practica medicala, vindecatorul e doar mediator, nu îsi asuma raspunderea actului vindecarii (aceasta apare odata cu medicina hipocratica  medicina stiintifica). Partea magica era ajutata si de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinti de animal, pietre semipretioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în scop profilactic, talismane (cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc. Omul primitiv era mereu în cautarea hranei. Odata cu aparitia surplusului de produse, apare si primul medic, un pas catre civilizarea societatii. Acum 5000 ani, în lume, diferite populatii reusesc sa realizeze primele societati urbane din istorie. Medicina in Mesopotamia antica (Asiro-Babilonia)

Medicina sumeriana este una de tip sacerdotal. în cartea a II-a. ~n codul de legi al lui Hammurabi (primul cod de legi cunoscut. tehnologii de constructie. prima scriere-cuneiforma). sarea de mare. Nu exista etica sau deontologie medicala. Existau si alte metode de divizatie. populatie migrata din Mesopotamia. la cea a chirurgiei. pielea de sarpe. La Ninive. Herodot. usturoiul. Gula-marea zeita a oamenilor cu parul negru). pere. spune ca babilonienii nu au avut medici. Prognosticul bolilor se facea prin divinatie. Actul vindecarii consta în interpretarea de catre medicul-preot a viselor sau a anumitor simptome. Medicina în Egiptul faraonic  pâna la cucerirea de catre macedoneni în 330 BC . irigatii. exista date referitoare la 250 plante medicinale. scris la aprox. Cercetarile moderne au infirmat aceasta teza. Fenomenele sociale. mixturi). Organoscopia = studiul anatomiei organelor animalelor sacrificate la templu. religios. în sudul Mesopotamiei (agricultura. exista o divizatie prin hepatoscopie). scris de un medic la 2200 BC. Nu exista date despre boli si dozele administrate. 1750 BC).3 Prima civilizatie urbana cunoscuta este cea sumeriana. sunt puse pe seama astrelor. 180 medicamente de origine animala si medicamente de origine minerala (au fost identificate prin traducerea tabletelor aflate acum la British Museum). medicina. De exemplu sunt mentionate ceapa. exista zeitati cu atribute medicale (Ninisina-zeita medicinei. în care exista date specifice referitoare la medicamente si forme medicamentoase destinate bolnavilor (medicina empirica). unguente. ca si evolutia bolilor. Referirea este însa limitata la anumite practici. unde sunt mentionate recompense si pedepse în functie de clasa sociala a medicului si pacientului. descifrat în 1953). in special a ficatului de miel (! si la etrusci. exista 9 articole referitoare la practica medicala. brad. curmale. uleiul de peste. Formele medicamentoase erau pentru uz extern si intern (substanta activa+vehicul. smochine. datorita caracterului secret pe care îl aveau cunostintele medicale. S-a descoperit o tableta de lut sumeriana (cel mai vechi document medical. tot în tablete de lut. lapte. oua.

Amon Ra. iconografie (basoreliefuri. picturi. 108 paragrafe) . tradus complet în 1930 (Grapow) . ne bazam pe 3 izvoare: 1.de dimensiuni mari (20 m lungime. cu multiple ierarhizari si specializari  exista o medicina sacerdotala. religioasa si una laica  zeul suprem. Sunt descrise în jur de 900 medicamente si 48 operatii chirurgicale) 2.e datat 1555 BC. era si zeu vindecator  exista o triada importanta de zei:  Isis (zeita naturii). acesta devine principalul zeu al medicinei. papirusurile medicale egiptene (8 papirusuri referitoare la medicina. obiecte) 1. cu multe atribute vindecatoare. preotii medici. este zeul întineririi. ~n Memphis exista un templu închinat lui. dintre care 4 mai importante. al refacerii fortelor naturii si a omului  Horus (fiul lor). în special în convalescenta  practicienii medicinei. din dinastia I (Regatul Vechi). Papirusurile medicale  papirusul Ebers .a crezut ca apartine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42 ermetice care au fost anuntate de Clement Flavius . egiptenii cunosc diferite tehnologii de constructie.4  exista o continuitate în ciuda succesiunii de dinastii  deja vorbim despre o cultura si civilizatie urbana. ~n studiul medicinei Egiptului faraonic. apartin teocratilor  prin sanctificarea unui medic si arhitect celebru (Im Hotep). de irigatii  religie politeista. patrona cunostintele legate de plantele medicinale. dar si de formulele magice vindecatoare  Osiris (zeul Nilului). în care în general zeii sunt personificari ale elementelor naturale. paleopatologie (mumiile egiptene) 3.

 papirusul Flinders-Petri (Kahun) . mixturi.279 rânduri despre obstetrica.pe verso: practici religioase si o metoda de transformare a unui batrân într-un tânar de 20 ani. se refera la chirurgie . decocturi. comprimate. luxatii. plagi (! luxatia ATM este tratata la fel ca astazi) .este anterior ca timp (1800 BC) . printre care fracturi. peste.de dimensiuni mai mici (5 m). oua. pilule.se refera în special la bolile interne . metale si pietre pretioase.ficat. ginecologie. metaloizi. rinichi. infuzii. fumigatii.! observatiile empirice si rationamentul anticipeaza gândirea hipocratica .5 . inhalatii.arsenalul terapeutic este superior asiro-babilonienilor (plante cu efect terapeutic. emplastre.este descrisa prima metoda de anestezie locala (piatra memfitica presarata pe rana+otet  refrigeratie locala) .este structurat astfel încât sa descrie afectiunile de la vertex în jos.datat 2200-2100 BC . urologie. carbunele animal) .contine 48 cazuri chirurgicale. cu observatii clinice foarte riguroase . medicamente de origine animala mierea.! fumigatia cu cannabis indica la geto-daci (Herodot)  papirusul Schmidt . flebologie etc. lapte.  papirusul Broughs (papirusul de la Berlin) . . ulei de peste. circumcizie.forme medicamentoase: unguente. începutul utilizarii organelor .se refera la obstetrica si pediatrie . ceara.

un medic arab (Ibn an Nafis) va descoperi mica circulatie.un individ cu TBC vertebrala ( gibozitate) . Au fost foarte aproape de descoperirea circulatiei sangvine (relatia dintre puls si posibilitatea ca sângele sa curga prin organe). Remarcam conceptia pneumatista (în centrul vindecarii sta respiratia). Studii de paleopatologie Studiile de astazi efectuate cu ajutorul RMN asupra mumiilor egiptene demonstreaza cu precizie existenta anumitor boli osoase.diverse scene de chirurgie (circumcizia  operatie rituala la toate popoarele semitice). Medicina în India Antica Contemporana cu egiptenii si sumerienii (aprox. Orasele erau construite prin planificare urbana.basoreliefuri. civilizatia protoindiana a fost o civilizatie urbana.cel mai vechi. in timp ce la asirobabilonieni era ficatul. . localizata în valea Indului.ce au ajuns relativ târziu (1500 BC). Indienii vechi (hindusii) nu au pastrat scrierile . baie proprie. ~n valea Indului si Gangelui exista o populatie de origine indoeuropeana . nobil” în sanscrita) . ! La 1300. 3. cu case cu 1-2 etaje. neimportant 2. picturi  unele arata existenta unor boli ce altfel nu am sti ca ar fi existat în vechiul Egipt.arienii („stapân. strazi perpendiculare pavate.6  papirusul de la Londra . parazitare etc.un portar din Memphis cu poliomielita . sistem de canalizare. 3000 BC). ornamentate cu statui în pozitii ascete. Iconografie .

7 proprii.perioada cu traduceri orale. Se întâlnesc si astazi forme de cultura indiana cu origine în vechea antichitate. etapa brahmanica (800 BC . Tratamentele propuse se bazeaza pe plante medicinale. alaturi de ciuma. variola. 2. holera. Se disting 3 etape ale medicinei indice: 1. inclusiv a calului. vorbim despre a 2-a etapa. reumatism. islamica 1.nu mai avem versiunea lor originala. ci doar traduceri si prelucrari tardive (veda=cunostinte) ~n Rig Veda se vorbeste despre medicul triburilor („înteleptul medicilor”).977 AD) 3. („soma” trata aproape orice afectiune). fiind înca nomazi. epilepsie. etapa vedica (1500-800 BC) 2. observatii despre natura. Dintre cunostintele hinduse amintim tratamentul muscaturilor de sarpe. al fracturilor si luxatiilor. Nu aveau temple dedicate zeilor vindecatori. delirium tremens. al bolilor oculare precum si folosirea protezelor oculare si a celor pentru membre. Se remarca asemanarile cu tracii si geto-dacii (sihastrii carturari). toate fixate în 4 scrieri:  Rig Veda  Atava Veda  Ayur Veda  Sama Veda .cultura bazata pe religia indiana primitiva . Hindusii foloseau arme de fier si au reusit domesticirea animalelor. ~n Ayur Veda se regaseste întreaga literatura medicala a vechii Indii. Odata cu asezarea nomazilor. guta. ~n Atava Veda este descrisa pentru prima oara malaria. perioada mongolica. Etapa vedica . literatura cu mituri.! Sunt primii care folosesc o scriere alfabetica . Etapa brahmanica .

traieste si moare pentru a se reincarna si a reincepe ciclul). Charaka Samita este rezultatul muncii scolii de la Taxilia. cuprinde 8 lectii + 1 rezumat. 300 muschi si 70 „tuburi”. inclusiv controlul metabolic. dar se eludau interdictiile religioase prin asezarea cadavrelor într-un cos de nuiele pe cursul unui râu. boli. cea mai importanta ramura a medicinei („cea mai . în versuri pentru fiecare capitol. Susruta Samisa este produsul scolii din Benares. la Taxilia si Benares. cunostintele se raspândeau prin manuscrise. Nu erau permise disectii pe cadavre umane. Exista doua scoli medicale. nu atingeau cadavrul. caruia Brahma insusi i-a destainuit toate cunostintele legate de boli. de aceea autorii le redactau in versuri. fiziologie. una referitoare la anatomie. fiecare fiinta se afla într-o perpetua transformare (se naste. se poate ajunge pâna la suspendarea totala a laturii fizice. cuprinzând secretele dezvaluite de zei oamenilor (BrahmaAteyor om). profesiuni libere. Lumea e formata din 5 elemente si este guvernata de 5 forte. mestesugari si paria (sclavi). reusind sa descrie existenta a 200 oase. Chirurgia foarte bine tratata. iar cealalta la chirurgie. din 2 parti. Ideea centrala a religiei brahmanice este aceea a transmutatiei si reîncarnarii. Exista însa 2 carti medicale fundamentale: Charaka Samita si Susruta Samita. transpuse în plan medical. ce strabate toate elementele cu aceasta energie. izvor de energie magica. ramura a medicinei cel putin egala cu medicina interna. dar prin asceza si exercitii alese si urmate dupa anumite reguli. medicamente. fiind o vasta enciclopedie medicala. Se considera ca în timpul vietii omul foloseste doar o mica parte din posibilitatile psihice si fizice. observau descompunerea. care erau rare. bazata pe urmatoarele principii: ~ntreaga natura (macro si micro-cosmos) este creatia lui Brahma. Sunt prezente cunostinte de medicina interna (boli si tratamente).8 Medicina este sacerdotala. metode de relaxare Yoga. timp de 4-6 zile. Societatea este foarte strict ierarhizata. zeul suprem. în 5 caste: 2 de conducatori militari si religiosi (medic!). Neexistând tiparul. Zeul medicinei este reprezentat de Ateyor.

Cea mai importanta operatie era plastia nazala. folosirea protezelor.cele referitoare la vânat. Plantele erau folosite pe scara larga.9 nobila si eficienta ramura a medicinei”). de sutura a plagilor abdominale (! cu ajutorul furnicilor negre). fiind reprezentat de actualul Pakistan. pescuit 2.g.70) si medicinale. apoi dupa mai multi ani. brahmanica si cea budista. împartindu-le în plante alimentare.„remediul oamenilor tristi”. Mai sunt prezentate elemente de asepsie si antisepsie. alatuiri de noi tehnici Yoga. Medicina chineza ~nca din urma cu 5000 ani. cu o scriere ideografica. cu indicatii precise. (e.medicina. a dezvoltat o noua conceptie asupra lumii si vietii. Se spune ca ar fi încercat pe propriul corp toate plantele de pe teritoriul chinez.aparitia drumurilor. „Medicul care nu practica si operatii chirurgicale este ca o pasare cu o singura aripa”. Che Hong) 1. farmacologie. operatia de cataracta. Huang Ti . otravitoare (cca.150). medicina chineza. Mai târziu aceasta conceptie a capatat atribute de religie. Vorbim astfel de un spatiu de interferenta între traditiile tibetane. utilizata în afectiuni astmatice) . cresterea animalelor). Locul de nastere al civilizatiei hinduse a fost ocupat de trupele musulmane. târgurilor . Unii autori o studiaza la Evul Mediu. de exemplu Rowulfia carpentina în hipotensiune arteriala. a aparut o civilizatie urbana. Huang Ti. Manastirile budiste aveau camere speciale pentru îngrijirea bolnavilor. în vaile fluviilor Huang He si Yang Tze. Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor împarati legendari (Fu Xi. Nu s-au pastrat decât pe oase.stapânirea pamântului (agricultura. psihiatrie (antidepresiv) . care a decis sa se izoleze de lumea agitata. a mers într-un pustiu. Alte operatii: extragerea de calculi din vezica urinara. chiar oculare. Fu Xi . de aproximativ 3200 caractere (astazi  aprox. . Budismul a fost introdus de un rajah (Buddha). carapace de broasca testoasa.:Efedra Sinica.

Energia vitala este distribuita pe 14 meridiane (12 prinicipale si 2 secundare). ~n Europa. apa. La curtea imperiala exista un singur chirurg. metal. a metalurgiei .aparitia mestesugurilor.acupunctura. L. singurele operatii practicate fiind castrarea eunucilor si corectarea deformarii piciorului. ignipunctura 3. ~n 1825. condusa de Yin si Yang de-a lungul meridianelor. masculina. feminina. tradus tot de Morraine). La început a fost practicata cu ace din piatra (neolitic).prima scriere medicala din China („Cartea schimbarilor”). pamânt.Berlioz (tatal lui Hector Berlioz). ~n China chirurgia era interzisa. Yang reprezinta forta activa. ci se includ una pe alta. care a tradus în franceza tratatele clasice ale medicinei chineze (1000 AD). Totusi. remediul fiind obtinut prin acupunctura si ignipunctura. Teoria pulsului (din tratatul de teoria pulsului. Boala este consecinta unui dezechilibru.10 . Cloquet uitilizeaza si el acupunctura în studiile sale. apoi din metale („misterioasele ace galbene”). negativa. care trec una în alta sub influenta Yin si Yang. pozitiva. primul care a folosit ace de acupunctura chinezesti a fost dr. Taoismul (Daoismul). în scopul redirijarii energiei vitale. scrisa sub forma de dialog între medicul curtii imperiale si împaratul respectiv. Che Hong . considera lumea alcatuita din 5 elemente principale (lemn. filozofia chineza contemporana cu budismul si filozofia presocratica. datat în jurul 1000 AD. Starea de sanatate reprezinta o stare de echilibru al energiei. în sec. cu 365 puncte de acupunctura. Exista totusi unele basoreliefuri ce sugereaza originea extraterestra a acupuncturii. foc). Acupunctura a aparut dupa observatii întâmplatoare. Pulsul era singura metoda de examinare a . iar Yin forta pasiva. nu sunt complementare. XIX. doua forte care nu se exclud. înemeietorul acupuncturii europene (1927) este considerat Sauliers du Morraine (primul sinolog important).

anotimp etc. medie si profunda.este tot de tip religios. Medicina romana Medicina în Grecia Antica . ~n functie de mai multe criterii (vârsta. S-au descoperit figurine din vechea China cu semne de locuri unde pot aparea boli. sacerdotal. în care sunt implicati oameni liberi („demos”). Medicina elenistica (dupa destramarea imperiului lui Alexandru cel Mare) 3. o uscau în timp pentru a diminua virulenta. Medicina greco-romana 1. sunt descrise 200 tipuri diferite de puls. fiecare palpare fiind superficiala. sex. fapt ce duce la un conflict politic între aristocratie si .11 unui bolnav. se bazeaza pe un alt principiu si anume imunizarea încrucisata între virusul variolei umane si virusul vaccinei. Pulsul se palpeaza în 18 locuri diferite. apoi era triturata si suflata printr-un tub de bambus pe narina copiilor.). medicul personal al lui {erban Cantacuzino si Constantin Brâncoveanu. V-IV BC) . Chinezii sunt primii care au introdus o metoda de profilaxie a variolei (variolizarea preventiva). ~n România a fost introdusa de un medic grec. introdusa în 1796.în Grecia a aparut primul set de observatii medicale bazate pe observatii si rationament: sistemul hipocratic ~nca din sec. Vaccinarea antivariolica. Medicina în Grecia Antica (elena propriu-zisa) 2. dintre care 26 prevestesc moartea. înainte si dupa efort. odata cu transformarile sociale. Recoltau dintr-o pustula variola umana.momentul de apogeu îl reprezinta „secolul de aur al lui Pericle” (sec. Zeul vindecator: Asclepios . acestia devin mai bogati. au aparut noi mestesuguri. primele inoculari stiintifice au fost realizate la 1714 de Iacob Pylarino. Prima carte despre variola a fost scrisa tot de chinezi. Acestia faceau o forma usoara si ramâneau imunizati. în 1001 AD. VI BC.

nu este demonstrat faptul ca a scris toate cele 62 scrieri ale „colectiei hipocratice” . poti sa practici medicina. valori. cu o tendinta deci spre polipragmatism. nu cea lichida. ca subiect. apoi se muta în alta si tot asa. {coala din Knidos se bazeaza pe gândirea analitica. si unde se aminteste ca atât tatal.5 lucrari de etica si deontologie medicala (sistem de reguli.Platon îl mentioneaza în „Dialoguri” ca cel mai mare medic grec . prefera sa studieze organismul pe parti distincte. ceea ce duce la întemeierea primelor state democratice din lume. Terapia este naturista (Hipocrate este cel mai de seama reprezentant al scolii de la Kos). întindere si nivel de prezentare . totul este zadarnic”.) .exponent al scolii din Kos . Boala era vazuta ca o afectare generala a organismului în totalitate (organismul era considerat ca fiind alcatuit din umorilichide fundamentale). daca acesta lipseste. medicul calator. Ginerele sau Polib face o sinteza a hipocratismului. Hipocrate .cele 62 lucrari sunt foarte diferite. care se aseza pentru o anumita peroada de timp în cetate. Apoi acestia ajung sa se stabileasca în constructii speciale din cadrul polisurilor. sa considere ca partea solida este esentiala. Cei din urma ies victoriosi. cât si bunicul lui Hipocrate au fost de asemenea medici. Cele mai importante scoli laice sunt cele din Kos si Knidos. calatoreste pentru a-si însusi meseria.12 demos. dadea îngrijirile necesare. apoi se întoarce în Kos. Devenit terapeut. în continua legatura cu mediul extern. numarul de medicamente prescrise este mare. {coala din Kos priveste organismul ca o unitate structuralfunctionala. percepte asupra relatiei dintre medic si societate / . La început apare periodeutul. Exista ideea de har.Soranus îi scrie biografia la 200 ani de la moarte (în care se demonstreaza descendenta directa din Asclepios . ~ncepe astfel si laicizarea medicinei. umorala. de talent. Tratamentul este simptomatic.18 generatii. caci „daca ai un har.

„despre bolile omului” etc. „Physis” reprezinta o forta naturala a oricarui organism ce se opune bolii. Disectiile pe cadavre erau interzise si totusi în ciuda slabelor cunostinte de anatomie. repectiv uscat/umed. luxatii. Observând deosebirile dintre sanatate si boala.umorile cardinale:  bila galbena (ficat)  bila neagra (splina)  sânge (inima)  mucus. Dintre lucrari amintim cele despre fracturi. lucrari de patologie generala (aer. neconsiderati medici. Erau definite 4 lichide .) ! prima lucrare de patologie speciala se refera la epilepsie („Boala sfânta”) lucrari de oftalmologie. Mentinerea în echilibru se datora unui principiu numit „neuma”. au fost definite tipologic 4 temperamente . flegma (creier) Starile posibile erau de rece/cald. articulatii dar si cea referitoare la litotomia pentru îndepartarea calculilor vezicali.13 - pacient / alti medici). pe care organismul îl ia prin respiratie. Colectia include scrieri ale unor medici apartinând diferitelor scoli din Grecia Antica. reactionând în mod spontan pentru a readuce organismul la functionarea normala. obstetrica. ginecologie nu existau titluri si se denumeau cu primele cuvinte Medicina si chirurgia formau un tot (acest lucru rezulta din lucrarile de chirurgie). „despre muschi” etc. apa. în functie de umoarea care este predominanta:  coleric (predomina bila galbena)  melancolic (predomina bila neagra)  sanghin (predomina sângele)  flegmatic (predomina flegma) . pediatrie. dar totusi chirurgia era apanajul unor categorii de mestesugari. daca ea a fost perturbata. epidemii. s-au scris lucrari „despre inima”. „Aforismele” reprezinta o colectie de fraze si sentinte referitoare la experienta clinica a medicului hipocratic. Starea de sanatate (eucrazia) era considerata starea de echilibru cantitativ si calitativ al componentelor organismului.

Investigatia bolnavului scoate în evidenta extraordinarul simt de observatie al autorilor hipocratici. dietetica. Exista bolnavi. Alti factori considerati patogeni sunt obiceiurile sau pozitiile vicioase.„medicina oamenilor sanatosi” . nici chiar în cazul „bolii sfinte” (epilepsia). modurile de iluminare a locuintelor etc. doar ca nu era inca descoperita. formularea unei ipoteze despre evolutia de viitor a bolii . dar cu eliminarea medicamentelor vegetale fara eficienta . exercitii fizice. se remarca efortul depus pentru individualizarea fiecarui caz. Nu exista nici o incriminare a factorilor supranaturali. Marele câstig al medicinei hipocratice este metoda observatiei rationate. produs prin influenta unor factori etiologici (sunt incriminati în special factorii negativi din mediul extern). sa evalueze diferiti parametrii meteorologici. cauza este considerata la fel de naturala. de la debut pâna la momentul prezentarii 2. ~n ceea ce priveste bolile infecto-contagioase. Pâna la Hipocrate.teoria „zilelor critice” Terapeutica hipocratica cuprindea elemente de psihoterapie. cele doua directii pe care se mergea erau: . 1. nu boli. terapie medicamentoasa (în limite naturiste). acestea sunt aduse de „miasme morbide” (substante toxice emanate din balti cu ape stagnante si apoi aduse de vânturi). ! Unui medic îi este recomandat ca atunci când se duce într-o zona.14 Starea de boala (discrazia) era definita ca un dezechilibru între umori. reconstituirea evolutiei bolii. descrierea starii prezente dupa examinari succesive 3.lucrare pentru întarirea sanatatii (medicina de palestra) Relativa pasivitate a medicului hipocratic îsi gaseste explicatia în credinta în capacitatea „physisului” de a actiona în mod spontan pentru refacerea organismului si de abia dupa aceea medicul ar trebui sa intervina.

Medicina elenistica ~n Alexandria exista o scoala de medicina cu noutati fata de Grecia si Orient. fara o analiza în prealabil.porii se dilata si atomii evolueaza .dominata de medicii greci (primii medici greci au fost primiti cu ostilitate) . ochiul. cranieni. Chirurgia era cea mai avansata din antichitate (pentru hemostaza se foloseau ligaturile vasculare). Exponenti: Herofil (anatomist. .metodele mitomagice . dezvoltate de el în asociere cu teoria atomica (Leucip & Democrit). Pentru prima oara au fost permise oficial disectiile pe cadavre umane (pâna la cucerirea romana). cu tendinta spre studiul anatomo-patologic.fac diferenta între creier si cerebel . la Apullum) ! La Piacenza s-a descoperit un ficat de bronz cu lobulatie completa (animal) {coala metodicilor Asclepiade. ~n general era urmata linia scolii din Knidos. ginecolog.metodele empirice. adept al teoriei solidiste.a început prin a fi religioasa (temple în cinstea lui Esculap. . retina Herofil  elev al scolii din Kos (doctrina pe baza umorala) Erasistrat  doctrina solidista.îngustarea porilor cu împiedicarea miscarii atomice .a cercetat circulatia sangvina . chiar si în Dacia.sectioneaza maduva spinarii. . masa chirurgicala si alte 100 de instrumente noi (apoi au fost interzise) Medicina în Roma Antica .descopera ligatura vasculara. Exista 2 stari de boala: .15 . Acestea din urma au fost îmbunatatite radical de Hipocrate.studiaza nervii spinali.chirurg). internist) si Erasistrat (fiziolog.

este autorul primei anatomii complete a corpului uman. cu actiune Metodicii considera ca trebuie intervenit imediat si nu sa se astepte forta naturala vindecatoare (combatere a lui Hipocrate). vivisectii) . despre toate cunostintele din acea vreme  Plinus cel Batrân prezinta informatii complexe despre plante medicinale  Rufus din Efes  psihiatrie  Soranus  pediatru. obstetrician  Dioscoride din Padania a scris un tratat de farmacologie (se refera si la 26 plante dacice!)  Galen este.un timp a fost medic de gladiatori .a învatat la Alexandria . Medicina Medicina Medicina Medicina bizantina în califatele arabe medievale în Europa medievala în Renastere Medicina bizantina . în conditiile în care în continuare nu erau permise disectiile umane.  Celsius a lasat o enciclopedie vasta. vasodilatatoare sau vasoconstrictoare. alaturi de Hipocrate.a ramas „tehnica galenica” de pregatire a medicamentelor .cea mai mare greseala a sa a fost conceptia asupra circulatiei sângelui („dute-vino si se amesteca în inima”) .! Pentru fiecare legiune exista o categorie de „sanitari militari”. 4. 3. bazându-se mai mult pe extrapolarea datelor de la animale (disectii. cel mai mare medic din antichitate . 2. deci nu a putut fi criticata .16 ! Au introdus diferite medicamente.devine apoi medicul împaratului .tratatul sau a devenit o „opera crestina”. Medicina în Evul Mediu 1.

! Primul spital  la 370. o sinteza a medicinei antice. cu capitala la Bizant (apoi Constantinopol) . Oribazius (sec. lucrare în care conspecteaza si ierarhizeaza toata literatura medicala greco-romana de pâna atunci (sunt aprox. Actius din Amida a scris un tratat de medicina în 4 volume.a folosit bisturiul. este autorul unei lucrari de chirurgie despre tratamentul anevrismelor arteriale. 70 volume). A doua lucrare a sa se intituleaza „Synopsis” si este un tratat medical cu scop didactic. etapa de asimilare (mijlocul sec. structurat în 3 volume. cancerul de sân.sunt traduse principalele opere din cultura greco-romana si .lucrari despre tumorile maligne. IX) .despre medicina bizantina s-a scris putin . desi în acele timpuri nu se obisnuia acest lucru.sfârsitul sec. deschizându-se institutii de caritate crestina. Medicina în califatele arabe Se disting 3 perioade in evolutia culturii si civilizatiei arabe medievale: 1. la primul sinod.17 . Oribazius consemneaza si de unde a luat fragmentele. IV BC) este autorul unei enciclopedii cu un continut extrem de vast. biserica crestina s-a decis sa preia grija îngrijirilor medicale umane. S-au închis templele dedicate zeilor vindecatori.au dezvoltat o noua organizare medicala.a fost cel mai mare chirurg al Bizantului .este o perioada a traducerilor .în Imperiul Roman de rasarit. VII) . hemoroizi Antilos. pe specialitati si tipuri de boli. completata cu cazuri clinice si sinteze proprii. în care vorbeste si despre difterie si unele medicamente noi din India. metode chirurgicale noi . în timpul lui Vasile cel Mare. contemporan cu Oribazius. o carte de educatie pentru sanatate destinata calatorilor etc. VII . Nicolas Mepis  mare farmacolog & practician ~n anul 325 la Niceea. Alexandru din Trales  12 volume (în întregime original) Pavel din Egina (sec.

realizata de o singura persoana. perioada de inflorire (sec. permitând astfel dedicarea unui timp mai mare activitatii medicale propriu-zise. autor de carti medicale. la Edessa. Din perioada de inflorire. „Poemul medicinei” . Medicul lui Mahomed a fost un nestorian (Nestor  fost patriarh al Constantinopolului. Galen. ! Arabii au fost primii mari chimisti ai lumii. Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se refera la clasici (ierarhizati) si la experienta clinica proprie. nu se admite decât ceea ce se poate deomonstra la patul bolnavului. devenit manual si pentru unele universitati europene. IX-X. foloseste dieta si nu medicamente sau daca folosesti medicamente. mai ales la Bagdad. care apoi au intemeiat spitalele din Harada. cel mai celebru fiind spitalul din Bagdad. se refera la „problemele generale”: . perioada de declin (dupa 1100) În etapa de asimilare. Majoritatea insotitorilor acestuia erau medici. dupa cum urmeaza: 1. Lucrarea este structurata in 10 volume. scrisa cu o atitudine conservatoare („daca poti. amintim personalitatea lui Razes (Al Razi). declarat eretic si refugiat in Iran. cel referitor la medicina interna. din ale carui lucrari amintim „Canonul medicinei” (ultima mare sinteza a intregului câmp al medicinei. arabii dându-le nume noi. apoi la Cairo. Dioscoride. Pur). din sec.18 orientala 2. „Cartea lui Mansur” (numele califului) este o lucrare originala. X-XI) 3. cea mai limpede si clara dintre sintezele Evului Mediu). se realizeaza o veritabila scoala de traduceri in limba araba a lui Hipocrate. este considerat o adevarata capodopera.o colectie de 5 carti. Oribazius. Traditia bizantina a spitalului (intemeiat de Vasile cel Mare . Cei mai multi medici erau crestini. ducând la aparitia farmacistului. dar si la Damasc (initial). Cel mai important ramâne insa Avicena. dar numele crestine nu s-au pastrat. alege unele simple si nu complicate”). medicul trebuia sa delege aceasta functie cuiva cu o pregatire specifica. cea mai de seama fiind enciclopedia „Contines” („continentul”). cu responsabilitate morala si intelectuala. dintre care volumul VIII.370) a fost preluata.

a fost un mare poet.volumul „Regimul de la Salermo” a fost tradus si in româna („Floarea sanatatii”). ciuma. astfel ca de multe ori au procedat contrar parerilor lui Avicena.19 2.au fost primii care au acceptat si femei (Trotula a fost medic ginecolog) . isterii colective (coreo-mania. cu capitala la Cordoba. Odata cu crestinarea popoarelor germanice. filozof si autor al unui tratat de patologie generala si pe Albu Cazi. contemporan cu Averoes. variola. care a descris otitele si parazitul ce produce râia. Au existat insa si asa-numitele „epidemii psihice”. Traducerile ce se faceau la Salermo erau din araba Igiena precara a oraselor a permis producerea marilor epidemii al Evului Mediu (lepra. muzician. filozof. sifilis  cu ipoteza originii americane a acestuia). 3. Au existat calugari specializati la nivelul medicinei populare. ei adopta punctul de vedere crestin al medicinei. in apropierea mânastirii Monte Casino . . VIII.unde calugarul Benedict a intemeiat primul spital din Occident si un ordin calugaresc pentru asistenta bolnavilor. Prima scoala de medicina propriu-zisa laica din Europa Occidetala este {coala medicala din Salermo (port in Italia.  anatomia. 4. o interpretare diferita a Coranului a permis o mai mare libertate de gândire. Europa Occidentala Primele elemente de medicina apar in mânastiri. 5. IX). teolog. spre sfârsitul sec. primul mare geograf si geolog. când ieseau si tremurau la . fiziologia  igiena si organizarea activitatii medicale  etica si deontologia  istoria medicinei medicamentele simple medicina interna chirurgie (inclusiv bolile infectioase eruptive) medicamentele compuse Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic). inceputul sec. Îi remarcam pe Averoes. În ceea ce priveste Califatul de Apus.

au inceput sa se permita (prin bule papale) disectii in scop didactic. terapeutica .efectua disectii paralele. adica profu’ citea degeaba.a studiat corelând structuralul cu functionalul .20 marginea satului pâna la epuizare. Pe plan laic se dezvolta doctrina umanista. care invatau doar anatomie si tehnici chirurgicale  chirurgii de roba scurta (chirurgi barbieri).Pico della Mirandelo). apoi Padova. . unde a devenit mai târziu profesor de anatomie. Erau interdictii clare referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Existau 2 categorii de chirurgi:  chirurgii de roba lunga (propriu-zisi). si Salermo (adevarata facultate de medicina). pentru ca medicii erau si preoti. la Venetia. profesorul citea din Galen.! este autorul primului atlas anatomic (6 planse. . nu erau permise manevre sângerânde. .. a studiat la Paris (universitatea era de tip Galenic).progrese in: anatomie.reforma religioasa.a pus bazele stiintei disectiei. Are loc o decadere a chirurgiei. flagelatii colective). marile descoperiri geografice . fiu de farmacist. pentru statul Venetian.patologie. XV-XVI) a readus in prim-plan valorile antichitatii. disectiile fusesera interzise. Andreas Vesalius (Vesal) . dar a terminat studiile la Padova. :-) ). iar barbierul-chirurg taia (el nu stia latina. pe un numar crescut de cadavre (metoda stiintifica de cercetare) . Era disecat câte un singur cadavru intr-un an universitar. care transmiteau deprinderile din tata in fiu Primele orase cu facultate de medicina au fost Montpellier (1220). Renasterea (sec. fiziologie. folosind instrumente speciale . dar odata cu aparitia facultatilor de medicina. Este considerat intemeietorul medicinei moderne. in 1538) . Disectiile se faceau in amfiteatre (putea participa oricine). care considera ca Dumnezeu l-a creat pe om liber si omul trebuie sa aiba demnitate („Despre demnitatea omului” . ca el tot ce stia el taia.belgian.chirurgie Anatomia Pâna atunci..

dupa publicarea tratatului se refugiaza la Madrid. rezultat al cercetarilor la cadavru.descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un pastor pedepsit pentru ca iubea fata pe care o iubea si zeul. tiparite târziu (sfârsitul sec.aplica tehnici de injectare vasculara sau cu ceara topita in cavitati . Tot la universitatea din Basel se gaseste un schelet preparat de Vesal .a denumit cu câte un cuvânt anume diverse formatiuni anatomice.scrie un tratat complet de anatomie (Basel. 1543). unii au facut chiar disectii si au realizat planse anatomice (Leonardo da Vinci).este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug.realizeaza sectiuni la diferite incidente .a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic si epidemiologic ciuma si variola . XIX) Albrecht Dürer a publicat o anatomie artistica. Personalitatea cea mai reprezentativa a patologiei renascentiste este Girolamo Fracastoro. dar pedeapsa este comutata intr-o calatorie la Ierusalim (pe drum este mâncat de rechini in Marea Mediterana) În Renastere.lanseaza ideea ca bolile infecto-contagioase nu sunt aduse . .30 caiete.21 . de larga circulatie (au ajuns si in Transilvania. primele cu Marc Antonio de la Torre .acesta a realizat peste 30 disectii umane.primul critic literar . la Oradea). care descrie astfel in versuri tratamentul) . unde apare editia a II-a (1555) . si artistii au contribuit la dezvoltarea medicinei. cu formatiunile prezetate in pozitii active.face deosebirea intre structurile anatomice la diferite vârste .autorul teoriei sferelor homocentrice in astronomie (contemporan cu Copernic) . in neolatina . vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro. Este autorul unor gravuri anatomice.poet de limba neolatina . .

numeroase inventii in chirurgie (instrumente noi) .precursor in balneologie si patologie profesionala Chirurgia in Renastere Toate facultatile de medicina erau religioase. . starea de sanatate se considera ca este pastrata prin mentinerea starii chimice normale a organismului. Paracelsius . este autorul a 2 tratate de chirurgie (din care pasaje intregi au fost preluate si .! De abia in 1878. Medicamentele chimice isi fac aparitia.22 de miasmele morbide. chiar daca din punct de vedere religios ii era interzis .redescopera ligatura vasculara . contemporan cu Ambroise Pané. Oficial se cerea ca operatia chirurgicala sa fie indicata de medic iar chirurgul s-o execute la indicatiile si sub controlul medicului.numeroase operatii in armata franceza . Teoria iatrochimica este o varianta moderna a umoralismului hipocratic.1546) . Pasteur si Koch demonstreaza ca bacteriile sunt factorul cauzal al diferitelor boli Se remarca o crestere a tratamentelor odata cu marile descoperiri geografice (India.autor al unei carti de chirurgie (1545) .propune pansamentul simplu in tratamentul plagilor (initial tratamentul era de cauterizare cu ulei de soc fierbinte) .a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de roba lunga) .a facut si chirurgie. Ambroise Pané a fost cel mai mare chirurg din acel timp. ci de „seminte ale bolii” („Despre contagiune & bolile contagioase” .intemeietorul balisticii in medicina legala Pierre Franco. America  cartoful a schimbat alimentatia).considera ca medicina trebuie sa se invete din practica. nu din carti .

Istoria medicinei moderne . III. VI. exilat mai târziu pe o mosie a fratelui sau si izgonit din oras. a studiat la Padova (1600-1602). a fost ars pe rug impreuna cu cartile sale „Despre reinstaurarea crestinismului” (au scapat doar 3 exemplare) Primul care a pus sub semnul intrebarii teoria lui Galen a fost Vesal. II. Conceptia sa este de a se lucra in termeni cantitativi. William Harvey. s-au parcurs urmatorii pasi de-a lungul timpului: I. IV. VII. Andreas Cesalpino afirma existenta a 2 circulatii (mare si mica) VIII. Referitor la circulatia sangvina. matematizeaza lucrurile si propune metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.23 de Pané). care in editia a 2-a (1555) arata ca nu exista nici un orificiu interventricular Colombo considera o posibila expicatie drumul sângelui prin plamân V. Egiptenii (papirusurile Ebner si in special Schmidt) au fost destul de aproape de descoperirea circulatiei Herofil. apoi a devenit mare profesor la Oxford. Erasistrat in Alexandria (vezi curs) Galen credea ca in inima sângele arterial se amesteca cu cel venos prin porii interventriculari Miguel Servet (nu a fost medic propriu-zis) a descoperit mica circulatie.

Desi fusese descoperit. . Saltul calitativ este facut prin introducerea metodelor noi de calcul.englez autor al numeroase descrieri clinice si anatomo-clinice mergând pe firul observatiei la patul bolnavului). dar care se mentin pe pozitii Galeniste si se opun marilor descoperiri din domeniul medicinei. care se dezvolta in tarile de Jos si Germania.24 Din punct de vedere medical. sec. introdusa de Harvey si care devine doctrina dominanta in Anglia si Italia. XVII este circulatia sângelui (carte tiparita la Frankfurt pe Main in 1628 . si iatromecanica.nu a vazut capilarele . Principala descoperire a sec. Wirsung descopera canalul principal pancreatic În ceea ce priveste clinica medicala.Harvey este autor si al unei carti de embriologie . Descoperirile recente ale fizicii (! fratii Bernoulli  au fost medici). studiile pe modele in vitro au ajutat mult medicina sa progreseze.nu a descris o circulatie limfatica (! contemporan cu el. un italian. se revine la medicina de observatie rationala. doar Franta mai remarcându-se in acest domeniu prin cele 2 facultati importante (Paris si Montpellier). XVII este un secol englez. microscopul nu a fost utilizat de Harvey in studiile sale. de tip hipocratic (Teoria Sineham . Gasparazelius a publicat o lucrare in 1626 despre circulatia limfatica)      in 1661 Marcelo Malpighi observa prima celula animala la microscop (hematia) Jean Pequet descopera canalul toracic. fiind preferata o lupa foarte puternica. experimentale.„Despre miscarea inimii”). Principalele doctrine medicale sunt iatrochimia (Paracelsius). Bacon) precum si a celor instrumentale. . cisterna Pequet precum si racordarea circulatiei limfatice la circulatia generala (1646) danezul Stenon descrie corect parotida si canalul excretor englezul Wharton descrie glanda submandibulara in Bavaria. a metodelor inductive de cercetare (Fr.

in care aplica legile fizicii la deplasarea omului si animalelor (in a 2-a jumatate a sec. OLANDA  Antoni van Levercuc (portar la primaria din Leida. majoritatea bazati pe o finantare proprie. „al ratiunii”. ITALIA  Santorio (prima jumatate a sec. Willis (poligonul arterial cerebral). XVII) Adepti ai iatrochimiei: Sylvius. temperatura)  un profesor de la Pisa.nu a aderat la iatrochimie sau iatromecanica Pe linia iatromecanicii s-au remarcat Glisson (capsula fibroasa a ficatului. În sec. XVII) .a descoperit coreea acuta Sineham .25 .a inventat metode paraclinice de masurare (puls.denumirea unei forme de opiu imaginata de el a ramas pâna astazi . XVIII.compune un microscop din câteva lentile . XVIII este cel „al luminii”.a stat timp de aproape 40 ani mult timp pe o balanta. remarcat intâmplator de catre de Graaf) . Medicii recurg la mai putine . de Graaf (foliculul ovarian). descoperind astfel perspiratia pulmonara . XVII a ramas cunoscut drept „secolul circulatiei”. vegetale si animale. medic si matematician.utilizarea microscopului se extinde. rahitismul). preocuparea pentru stiinta devine dominanta pentru numerosi medici. Daca sec. scrie un tratat de biomecanica („Despre miscarea animalelor”).impune metode matematice in cercetare . efectuând masuratori ale propriului corp. sec. Malpighi fiind coniderat intemeietorul histologiei normale si patologice.

cercetari in domeniul balneologiei (influenta apelor minerale asupra organismului) 2.26 metode paraclinice (in afara de termometru. in Halle) . Stahl. sa se supuna unor idei preconcepute. descoperitorul miscarii browniene) . cunoscute sub denumirea de „sistematica sec. formulata de J. care incearca sa oblige faptele sa se subsumeze. Teoria materialist-mecanicista.nu dau imagini constante). care nu mai sunt explicate prin iatrochimie si iatromecanica.fizician. tot din Halle.exista spiritul vital („anima”) . XVIII”.au aparut medicamente. Hoffman.elementul definitoriu pentru sanatatea organismului este tonusul muscular . in special al musculaturii netede . pentru o explicatie stiintifica a acestora.licoarea Hoffman (amestec de alcool+eter) regleaza echilibrul tonic . Teoria nervista a scolii engleze (in continuarea teoriei iatromecanicii. E nevoie de doctrine noi. formulata de Cooler si Brown .semnele bolii sunt rezultate ale faptului ca anima face . secreta gândire potrivit careia creierul 4. celelalte aparate pulsilogiu. Apare un mare numar de supozitii. Se acumuleaza observatiile la patul bolnavului. microscop . Teoria dinamismului organic (Fr. .important este in special corolarul terapeutic 3. unice in istoria medicala. 1.bolile sunt semne ale modificarii (/) pragului de excitabilitate .elementul esential: excitabilitatea neuromusculara . Teoria vitalista (Montpellier). substante ce pot corecta abaterile tonusului.bolile sunt abateri de la tonusul optim al musculaturii netede & scheletice si se impart in boli hipertone si boli hipotone sau atone . se baza pe doctrina animista.

apoi. chiar când nu mai exista nici o molecula activa in solutie . al dinamismului.doze infinitezimale. auscultatia. patrunde in solutie un spirit vindecator din neant . ci doar inspectie. Prin descoperirea tesuturilor de catre Xavier Bichat. Lieneque drept metoda de investigare a tuturor bolnavilor („Tratat asupra auscultatiei mediate” Paris.incepe sa se dezvolte medicina anatomo-clinica. 1819).simptomele nu trebuie contracarate . pe leziuni specifice. prin agitarea indelungata a solutiei homeopate. Lucrarea a fost apoi tradusa la Paris de medicul lui Napoleon (Jean Corvisard). Morgagni scrie in 1761 un tratat „despre sediul si cauzele bolilor studiate prin metode anatomice” (transformari morfologice la nivel macroscopic. studiata pâna atunci impreuna cu .principiul antrenarii. bolile erau descrise de la vertex in jos.medicamentele trebuie folosite in sensul in care actioneaza si boala si nu contrar . Tot in 1761. 5. de organ). Auscultatia este introdusa mai târziu. aceasta ordine a fost schimbata. se ajunge ca pâna nici macar o molecula sa nu aiba sansa de a exista in solutie . Teoria homeopatiei (Hanemann) . in cantitate cât mai mica (ex. Nu exista inca metode clinice ca percutia. apare o carte a lui Leopold Auenburger despre percutie.27 eforturi pentru a readuce organismul la starea normala si nu trebuie combatute.: chinina produce o crestere a temperaturii la omul normal) . odata cu descoperirea leziunii specifice fiecarei boli. Progrese s-au realizat si in ceea ce priveste etiologia bolilor infecto-contagioase.! Cercetari recente au aratat ca apa pastreaza amprenta substantelor ce au fost dizolvate in ea.utilizarea medicamentelor cu acelasi efect ca si cele ce au ca expresie simptomele. principiile medicinei bazate pe anatomia patologica. indiferent de intensitatea lor. de catre inventatorul stetoscopului. Înainte de el. tabloul lezional este mult modificat. la Viena. palpare. Cercetarile efectuate pe cadavre au aratat leziunea specifica a febrei tifoide.

Simpson descopera cloroformul in ianuarie 1847 . cu germenii astfel obtinuti trebuie sa se produca in mod constant la animal aceeasi boala. Prima operatie reusita folosind eterul sulfuric a avut loc la 16 octombrie 1846 4. dar considera drept cea mai eficienta metoda cea care foloseste eterul sulfuric. care a demonstrat ca nu este adevarata teoria generatiei spontanee (conform careia prezenta germenilor ar fi secundara bolii.Long efectueaza o operatie unui prieten. permitând identificarea bacteriilor cauzatoare. procedeu rapid adoptat si in Europa. un mecanic german din Jena. Este rasturnat raportul cauzal al etiologiei bolilor de catre Pasteur. in produsele patologice din cadrul aceleiasi boli se gasesc aceiasi germeni 2. dupa o inhalatie de vapori de eter. unde nu au mai aparut germeni. dar demonstratia este nereusita (Boston) si se sinucide 3. in statul american Georgia.pâna la 1878 nu s-a reusit (apoi au demonstrat Pasteur & Koch În sec. K. 1844 . Morton asista. Pouchet (un biolog francez) a sustinut ca intotdeauna in substantele organice in descompunere apar in mod spontan germeni.28 celelalte varietati de febre abdominale.stomatologul Horace Wells foloseste gaz ilariant (protoxid de azot). Bretenon deosebeste difteria de celelalte boli obstructive ale cailor respiratorii superioare prin prezenta falsei membrane. realizarea de culturi pe medii de cultura 3. ducând vasul de experienta la o altitudine mare in Pirinei. in domeniul chirurgiei. 30 martie 1842. Postulatele lui Koch 1. deci efectul si nu cauza acesteia). XIX. a perfectionat microscopul. Înainte de descoperire anesteziei: 1. cu aceleasi leziuni si manifestari . Carl Zeiss. iar pacientul nu a simtit durerea 2. Pasteur l-a contrazis. este descoperita anestezia prin inhalatie si se cristalizeaza elemente ale principiilor asepsiei si antisepsiei.

1970  Istoria medicinei românesti Medicala 1972  Tratat de Istoria {tiintei în România .Ed. .Ed. .Ed.Ed. . .29 Bibliografie  Istoria medicinei universale Medicala.Medicina Academiei 1980  Dictionar cronologic de medicina-farmacie Enciclopedica 1975 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful