You are on page 1of 215

Transilvania

vãzutã în publicistica istoricã maghiarã

1
Transilvania
vãzutã în publicistica istoricã maghiarã

Momente din istoria Transilvaniei


apãrute în revista História

Editura Pro-Print
Miercurea-Ciuc, 1999

2 3
Titlul original: Erdély a Históriában

Volumul apare în cadrul programului comun de editare PREFAÞÃ


al Asociaþiei Culturale Haáz Rezsõ, al Institutului Central-European
TLA ºi Editura Pro-Print
Modesta noastrã iniþiativã oferã o selecþie de scrieri istorice
referitoarelaTransilvania, publicateîn revistaHistória, careapare
Întocmitã de Bárdi Nándor în Ungaria din anul 1979. În limba maghiarãam publicat culegeri
Traducere de Skultéty Sándor în 1992 ºi 1998 intitulate Erdély a Históriában (Transilvania în
Lectori: András János, Marius Cosmeanu História). Materialul acestei ediþii din urmã, cu îmbogãþiri ºi
Redactori: Bárdi Nándor, Papp Z. Attila,Veres Péter,Burus Enikõ adãugiri, îl publicãm acum în limba românã.
Volumul de faþãnu are intenþii propagandistice. Dorim în
primul rând sã-l informãm pe cititor, nu sã-l convingem, cãci
scopul nostru principal este sã-i punem la dispoziþie o lecturã
plãcutã, captivantã, un punct de vedere istoric care pânã acum nu
a fost accesibil cercurilor largi de cititori români. În scrierile
selecþiei noastre cititorul nu va gãsi o concepþie unitarã - aceasta
nici nu afost intenþianoastrã-, ci o lecturãdenivel depopularizare
a diverselor cercetãri ale istoriografiei maghiare, cercetãri care se
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale referã la trecutul Transilvaniei.
Transilvania vãzutã în piblicistica istoricã maghiarã: mo- Pânãlaînceputul anilor ‘ 80, în istoriografiamaghiarãadevenit
mente din istoria Transilnaniei apãrute în revista determinantã abordarea în spiritul strict disciplinar, în loc sã mai
História.-
rãspundã unor pretenþii politice, istoriografia ºi-a propus sã satis-
Miercurea-Ciuc: Pro-Print, 1999
facãcerinþeleunei societãþicares-aangajat peo calededezvoltare
p,; 20 cm.
Tit. orig. (hun): Erdély a Históriában.
burghezã ºi care doreºte sã cunoascã realitãþil e propriului trecut.
ISBN 973-9311-55-5 Aceastã misiune a fost îmbrãþiºatã de revista lunarã História,
redactatã de Ferenc Glatz.
1. Transilvania Prin volumele noastre publicate în limba românã am dori sã
2. Historia, revistã punem la dispoziþia publicului lucrãri care sã-l ajute pe cititorul
român sã înþeleagã punctele de vedere ºi opiniile istoricilor
94(498.4) maghiari, respectiv originea acestor pãreri.
Relaþii lemaghiaro-românededouãsutedeani sunt marcatede
conflicteledeterminatedeceledouãprocesededevenirenaþionalã

4 5
desfãºurate paralel. Problema centralã a fiecãreia dintre pãrþi era Ferenc Glatz
mereu aceea cã una se temea pentru o parte a propriei sale
comunitãþi naþionale, etnice de progresele celeilalte realizate în CÃRUI SPAÞI U Î I APARÞI NEM ?1
construirea propriului stat naþional. Indiferent care dintre pãrþi
avea temeri justificate, hipersensibilitatea alimentatã de teamã
esteprezentãºi deo parte, ºi dealta. Aceastãteamãpoatefi redusã I . Europa Centralã. Perspectivele de abordare a noþiunii
ºi prin cunoaºtereamodului degândire, aconcepþiei asupraistoriei
susþinute de celãlalt. Înainte de primul rãzboi mondial, românii Nu mai e nevoiesãintru în amãnunte: intelectualitateasecolu-
aveau mai multe cunoºtinþe- mai ales prin ardeleni - despre lui al XIX-leaaabordat dinmai multeunghiuri noþiuneadeEuropa
Ungaria ºi despre maghiari decât maghiarii despre români. Pânã Centralã, vãzutã din perspectivã politicã ºi culturalã.
în zilele noastre, situaþia s-a schimbat în întregime. Culegerea Tendinþeimperiale germane
noastrã cautã sã ofere o contrapondere a acestei situaþii.
Dupã cum se ºtie, una dintre definiþii a utilizat noþiunea de
Colaboratorii Europã Centralã cu finalitate imperialistã ºi de dominaþie: ger-
manii, respectiv Reich-ul german au vrut sã-ºi marcheze astfel
sfera de interese economico-politice ºi culturale în secolul al
XIX-lea ºi, parþial, în secolul al XX-lea. Conform acestei inter-
pretãri — socotind lucrurile în liniile lor cele mai generale —,
expansiunea germanã ar putea avea ca limitã hotarul imperiului
rus. Nenumãrate cãrþi ºi monografii au prezentat deja (cel mai
limpede, în redactarealui Naumann) cum s-aîncadrat, lacumpãna
dintreveacul trecut ºi veacul nostru, acest plan deEuropãCentralã
în structurarespectivelor tendinþede„ edificareimperialã". Marile
culturi tradiþionale (englezã, francezã, apoi ºi rusã) — înfierbân-
tate de visul creãrii de imperii — au vrut sã atragã în sfera lor de
interese, în diferite forme de organizare, teritoriile mai puþin
dezvoltate din punct de vedere industrial ºi tehnologic, ca ºi
populaþia de acolo.
Acest concept de Mitteleuropa — reunind laolaltã „ germani-

1 Acest studiu a fost prezentat la Conferinta Europei-Centrale, organizatã la


Viena în mai 1991.

6 7
tatea" ºi popoarele din spaþiul limitat la rãsãrit de imperiul rus — Dupã1948 UniuneaSovieticãatrecut subcontrolul ºi influenþa
revine de altfel, pânã astãzi, obsesiv în gândirea istoricilor, dar ei þãri (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria) în care structuri sociale
niciodatãîn scopuri imperialiste, ci pebazafaptului real cãînãun- de facturã rãsãriteanã (deosebite, aºadar, de cele coborâtoare din
trul lumii creºtine, în secolele al XVI-lea, al XIX-lea, dezvoltarea imperiul roman deapus) ori n-au fost prezentede-alungul ao mie
regiunilor dinspre rãsãrit de spaþiul german a fost organic legatã deani, ori au fost prezentedoar în parte(România, bunãoarã). S-au
de dezvoltarea germanilor, mai întâi prin Imperiul Romano-Ger- gãsit însã, fireºte, ºi intelectuali care au demonstrat plini de zel
man, ulterior prin cultura de facturã pronunþat germanã a Mon- prezenþaîn istoria ultimului mileniu a unor structuri sociale ºi
arhiei Austro-Ungare. Nu cred sã existe azi vreun istoric german culturaledefacturãrãsãriteanã, bachiar s-au întrecut în adezvãlui
care sã fie de acord cu acest fel de a vedea lucrurile, în schimb cu în istoria acestui spaþiu caracterul decisiv, încã din secolul al
atât mai numeroºi sunt istoricii acelor popoare mici care vor sã X-lea, apoi ºi mai târziu, al slavilor, iar mai apoi al imperiului rus.
eviteca, din cauzaapartenenþei „ silite" din zilelenoastrelaspaþiul Majoritatea intelectualilor însã au continuat, în viaþade zi cu zi,
rãsãritean, strãmoºii lor sã fie, ºi ei, priviþiretrospectiv, încã din sã cultive, ca o formã a rezistenþei pasive, ansamblul — imaginar
veacurile precedente, ca est-europeni. sau real — de tradiþii occidentale (chiar dacã uneori în abordãri
derizorii: modã, fel de a vorbi), cãutând, fireºte, sã stabileascã ºi
I nterpretare antisovieticã
sã întreþinã legãturi personale cu colegii vest-europeni. Pentru
Am ajuns în punctul în care conceptul de Europã Centralã capãtã intelectualitatea acestor þãri, constituia o acutã problemã politicã
în secolul nostru ceadeadouasatrãsãturãpolitico-culturalã. Când, în sã se pronunþe în legãturã cu spaþiul cãruia îi aparþin naþiunea ºi
1948, UniuneaSovieticãcreeazãîn zonasadeocupaþieacel ansamblu statul lor: Europei de Est sau celei de Vest. Iatã de ce afirma
politico-militar al þãrilor socialiste, eaacãutat, cumetodeledictatoriale intelectualitatea polonezã — evitând evocarea tradiþii lor care o
caracteristice regimului stalinist, sã difuzeze ºi în cultura — înþeleasã legau de imperiul german — cã naþiunea polonezã e parte a
într-unmodmai general — aacestor teritorii tradiþiileruseºti defacturã Europei Occidentale (nici mãcar a Europei Centrale), iatã de ce
sovieticã, sub formamodelelor socialiste. Un aspect rãmasneelucidat era intelectualitatea cehã ori maghiarã atât de dispusã sã evoce
pânã azi este în cemãsurãs-au transmisprincipiileorganizãrii statale noþiunea de Europa Centralã ca pe ceva tradiþional diferit de
aleimperiului þarist în substanþastatului sovietic. Un lucruºi mai puþin Europa Rãsãriteanã.
cunoscut esteîncemãsurãs-aperpetuat tezaurul detradiþii al societãþii Un produs al ultimilor patruzeci ºi cinci de ani este, fãrã
ruse la nivelul microstructurii societãþii sovietice. Cãci, într-adevãr, îndoialã, ºi concepþia care limita, în esenþã, noþiunea de Europã
noile instituþii (partid, sindicat) ºi chiar ºi viaþa cotidianã, aºa-numita Centralã la spaþiul fostei Monarhii Habsburgice, formaþiune sta-
„moralãsocialistã" au fost puternic impregnatedesubstanþatradiþiilor talã constituitã în zona rãsãriteanã a lumii creºtine occidentale. În
ruseºti, chiar ºi atunci când, în mod revoluþionar, s-acãzut în extrema aceastã „ definire a Europei Centrale" e conþinutã, în primul rând,
cealaltãºi s-atrecut laanihilareatuturor valorilor tradiþio-nale(familia, ideeacãtrecutul ºi viitorul micilor popoaredin acest spaþiu au fost
Biserica etc.) (Însoþind toate acestea printr-o campanie, caracteristicã ºi sunt distincte de Uniunea Sovieticã, respectiv de imperiul rus,
epocii rãzboiului rece, împotrivaculturilor occidentale.) în al doilearând — datoritãsituãrii lor întreceledouãmari imperii,
cel german ºi cel rus— cãpopoareledeaici depind unadecealaltã,

8 9
poziþia lor statal-naþionalãaparteputând constitui un cadru pentru pe cât posibil în detrimentul vecinilor.) A arãtat însã — un aspect
apariþia unei forme de integrare, ºi, în al treilea rând, ºi re- din care am tras cu toþii învãþãminte — cât de prezent este în
cunoaºterea faptului cã numeroasele popoare mici de aici trebuie Europa acel topos conform cãruiaexistã un Occident dezvoltat ºi,
sã punã capãt animozitãþil or tocmai datoritã acestei condiþionãri cu cât înaintãm spre rãsãrit, cu atât întâlnim societãþi mai îna-
reciproce. Iar aceastã definire a Europei Centrale s-a remarcat ºi poiate. Dupã cum a devenit topos ºi urmãtorul fapt: cu cât sunt în
în lucrãrile colegilor americani ºi vest-europeni, lucrãri din care stare sã ies mai pregnant la rampã, cu atât mai mare va fi gloria
nu lipseºte dezamãgirea, pe de o parte, pentru soluþia care, dupã naþiunii din care fac parte.
1920, asfârtecat regiuneaîn mai multemici formaþiuni statale, iar, Astfel, Europa Centralã înseamnã, privitã dinspre Europa Oc-
pe de altã parte, pentru sistemul statelor naþionale. cidentalã, o diferenþiere negativã, în timp ce, dinspre est, pentru
popoarele ce trãiesc înspre marginile rãsãritene, constituie o dif-
Prestigiul naþional
erenþiere pozitivã.
Un al treilea element al acestei definiri a Europei Centrale,
I I . Autoorganizarea culturilor
noþiunea de prestigiu, eprezent mai degrabãîn gândireacotidianã
a intelectualilor, dar tocmai de aceea e cât se poate de rãspândit. Dacãprivim acum, în 1991, acesteîncercãri dedefinire, fireºte
În mai 1972, conform jurnalului meu, la Institut für Europäische cã„ noþiuniledeEuropãCentralã" utilizatepânãîn prezent nu sunt
Geschichte din Mainz, într-o pauzã pentru cafea, a avut loc ur- viabile. Deoarece n-au temeiul vechilor conþinuturi politice. Nu e
mãtoarea conversaþie: la întrebarea „ Unde e graniþadinspre vest prezentã politica germanã agresivã ce-ºi propusese asigurarea
a Europei Centrale?", colegul austriac a rãspuns cã e la Rennweg hegemoniei germane, pentru cã Germania de azi (cel puþin, lan-
(adicã la limita esticã a Vienei), colegul vest-german a afirmat cã durile ei vestice ºi sudice) s-a integrat în sistemul de tradiþii
la München (respectiv, bursierul bavarez a vorbit tot de Viena), liberal-democratice ale lumii. De altminteri, economia monetarã
prietenul meu Buron, delaParis, afost depãrerecãgraniþaîncepe modernã, informatica permit deja ca anumite regiuni sã nu fie
de la regiunea Saar ºi de acolo merge spre rãsãrit, opinie la care „ înfeudate" neapãrat vecinilor (vezi influenþaexercitatã de Sta-
Mike Laffant, din Irlanda, a adãugat cã de fapt hotarul e Canalul tele Unite ºi de Franþaîn regiune). Expansiunea sovieticã e, ºi ea,
Mânecii. (La care am început sã facem haz de noi înºine.) Eu ºi pe terminate, aºa cã n-are sens ca împotriva politicii sovietice (ºi
colegul finlandez am spuscãnouãneetotuna, nesatisfaceo astfel împotriva dimensiunilor istorice ale noþiunii de Europã Centralã)
de situare în spaþiu, dar colegul român (acolo, cel mai bun prieten sã forþãm, ca o contranoþiune, conceptul de Europã Centralã. Iar,
al meu) nu-ºi gãsea locul: dupã opinia lui, România, în istoria ei în al treilea rând, Europa unitarã promisã pentru anii 1990, care,
milenarã, aaparþinut totdeaunaEuropei Occidentale, apãrând-o de chiar dacãîn prezent nu enimic altcevadecât un visprogresist din
invaziile dinspre rãsãrit. Discuþia, poate ºi sub efectul cafelei ºi gândirea intelectualilor, va elimina încetul cu încetul din capete
ceaiului, ambele bune ºi îndestulãtoare, s-a ridicat, fireºte, la existenþa Europei Centrale ca noþiune de autoritate. (În înþeles
nivelul umorului. (Membrii ºcoliþiai generaþiei noastrenici aºanu pozitiv ori negativ, deopotrivã.) Iar generaþia noastrã poate cã va
iau în serios toate aceste scorneli intelectuale, care sunt bune sã ajunge în situaþia sã nu-ºi mai priveascã propria istorie ca pe o
ne ajute sã ne împãunãm cu propriul nostru nivel de dezvoltare, abatere de la linia dinspre Apus, ºi nici Europa Occidentalã ca pe

10 11
un centru, iar propriul ei teritoriu ca pe o simplã periferie, ci, teritoriul Bisericii bizantine — Europa Rãsãriteanã. Teritoriul de
întocmai cum, înþelept, bãtrânul Leopold von Ranke spunea cã graniþã îl constituiau Regatele Poloniei ºi Ungariei (inclusiv
toate epocile istorice se aflã la o distanþãegalãfaþãdeDumnezeu, Croaþia). Odatã cu afirmarea, la cumpãna dintre secolele al XIX-
noi sã analizãm în ele însele culturile apãrute oriunde în lume, ca lea ºi al XX-lea, a resorturilor economice ºi sociale ale isto-
unitãþi organizate dupã legi proprii. Aceasta ºi pentru cã — ºi cer riografiei, s-a constatat cã ºi în Evul Mediu, în zona de graniþãa
iertare dacã fac din nou apel la umor când calific inflaþionistele creºtinismului latin, alãturi deprincipiileorganizatoricedefacturã
noastre scorneli intelectuale din secolul al XX-lea —: ce o sã fie apuseanã ale instituþiilor statale ºi culturale, au subzistat de fapt
dacã vreodatãchinezii ori japonezii vor sãînceapãsãseconsidere multe aºa-numite trãsãturi de tip rãsãritean. Existau în politica
ei centru, ori poateamericanii (depildã, în secolul al XXI-lea). De regilor poloni ºi maghiari ºi în modul de organizare a armatei
se va întâmpla aºa ceva, atunci puzderia de cãrþi ºi studii pe care aflate sub comanda lor principii de bazã ce nu concordau cu cele
le-am consacrat formulãrii, respectiv difuzãrii acestor teorii va ale Sfântului Imperiu Romano-German, Franþei ori Angliei. În
ajunge, în energodeficitarul veac al XXI-lea, combustibil pentru istoriografie, eratot mai evident accentul cesepuneaîn cercetarea
sobele noastre. relaþiilor comercialepediversitate. S-aremarcat, deasemenea, cã
în Evul Mediu valurile târzii ale popoarelor migratoare venite
I I I . Europa Centralã — doar cu începere din 1948
dinspre rãsãrit, apoi consolidarea dominaþiei tãtarilor ºi a imperi-
La întrebarea „ Existã Europa Centralã?", se adaugã, în mod ului turcesc proiecteazã în aceste spaþii geografice de graniþã noi
firesc: areoareîndreptãþireindividualizareaunei regiuni interme- ºi noi etnii, purtãtoare ale unor relaþii de facturã rãsãriteanã, ºi nu
diare între Europa Occidentalã ºi Europa Rãsãriteanã? Cred cã creºtinãoccidentalã. Ceamai importantãputeredin zonã, Regatul
dreptatea e de partea celor care — independent de demersurile la Ungariei, e, încã de pe atunci, formaþiunea statalã cea mai etero-
modã — rãspund cã, da, are. Întrebarea e: de când? genãºi complexãdin Europa. Iar o etniediferitãascundeun tezaur
de tradiþii , o structurã socialã ºi un univers de credinþe diferite la
Valuri dinspre rãsãrit, hotare
rândul lor. Laînceputul acestui secol, istoriasocialãºi economicã,
În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, punctul de plecare al apoi etnografia au remarcat tot mai clar cã împãrþirea Europei în
tematicii istoriografiei europene l-au reprezentat analiza vieþii ºi douã regiuni nu permite descrierea societãþii din zona de graniþã.
structurii statale, ca ºi a culturii superioare, ºi nu în ultimul rând (La care, noi adãugãm: regii maghiari au privit cu simpatie —
istoria Bisericii, care i-a determinat în multe privinþefizionomia. poateîn virtuteaacelui principiu deorganizarepoliticãaunor zone
Împãrþireaîn regiuni cultural-politiceaEuropei seanunþa, în acest întinse, moºtenit chiar delanomazi — afluxul depopulaþii strãine,
fel, deosebit de simplã: pânã unde s-au întins creºtinismul occi- cãci aceastacontribuialaînsãºi consolidareastãpânirii. Cât despre
dental, organizarea statalã de tip creºtin, structura posesiunilor discuþii le cu tematicã de geografie istoricã purtate peste veacuri
feudale determinatã de acest cadru, sistemul de dependenþã feu- de istorici — chiar cã nu le-au reþinut atenþia.)
dalã ºi orânduirea socialã corelativã, ca ºi cultura de limbã latinã, Avântul pecare-l ialasfârºitul secolului al XIX-leaºi începutul
pânã acolo s-a întins, aºadar, ºi hotarul Europei Occidentale, iar secolului nostru cercetarea epocii de stãpânire turceascã e de
dincolo de acesta — socotind, în esenþã, în aceastã categorie naturã sã îmbogãþeascã imaginea istoriei acestei zone de graniþã

12 13
prin evidenþierea aºa-numitelor elemente de facturã rãsãriteanã. tocmai ca urmare a principiilor feudale ce au stat la baza or-
Cercetareamaterialelor din arhivelevienezeºi acelor din Istanbul ganizãrii imperiului, deznaþionalizare care, în Franþa, de pildã, ca
ademonstrat cãprezenþaturcilor ºi stãpânireaexercitatãdeei timp o consecinþãa glorioasei revoluþii franceze, s-a produs. Iar acest
de o sutã cincizeci de ani în Ungaria ºi de mai multe sute (cinci element constituie încã o trãsãturã distinctivã a fizionomiei zonei
sute) de ani în Balcani au stat la baza unor importante schimbãri rãsãritene de graniþã a spaþiului cultural occidental.
la nivelul vieþii cotidiene. Înnoirile de naturã economicã ºi cultu- Dupã aceea, în secolul al XX-lea, miºcãrile naþionale, în parte
ralã din Europa de Vest în secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea sunt miºcãri rãsãritene ce simpatizau cu imperiul rus, apoi, dupã1920,
absenteîn aceastãregiuneori pãtrund doar într-o proporþie nesem- crearea micilor state au conferit regiunii o nouã individualitate.
nificativã, în timp cearmataºi administraþia otomanãaduc cu sine Trecem acum peste faptul cã în mentalitatea marilor puteri apu-
noi grupuri etnice rãzleþe. Cum e firesc, populaþia rãmasã pe loc seneaceastãzonãeratot mai mult consideratão zonã-tampon între
s-a adaptat, în ce priveºte modul de trai ºi obiceiurile, la noile imperiul ruso-sovietic ºi Europa Occidentalã, eventual ca o regi-
condiþii : la sistemul de impozitare dublã, la varietatea etnicã, une care, situatã în coasta germanilor, putea fi mobilizatã în
preluând din obiceiurile gastronomice ºi cutumele cu care a venit vedereaunei politici desinestãtãtoare, antigermane. (Aufost luate
în contact. în vedere mai ales noile state polonez, ceh, român ºi iugoslav.)
Respectiv, spre mijlocul secolului nostru, zona de margine a
Þinuturi de margine individualizate
Europei Occidentale începe sã devinã o regiune cu state în mod
E incontestabil cã existenþa ca atare ºi durata Monarhiei Aus- declarat cu alt tip de organizare decât în Apus.
tro-Ungare, politica ei balcanicã de sine stãtãtoare, baza culturalã
O organizare diferitã
tot mai omogenã a clasei mijlocii de funcþionari ai imperiului au
avut o contribuþiehotãrâtoarelaapariþiaîn mentalitatea intelectu- Încununarea acestui proces are loc dupã al doilea rãzboi mondial,
alã de la începutul secolului a ideii cã — ºi vreau sã subliniez — respectiv dupã victoria Uniunii Sovietice, când URSS a cãutat sã
în cadrul culturii occidentale exista o unitate individualizatã la formeze o constelaþie de state cu regimuri create dupã principii
nivelul tradiþii lor ºi sferei saledeinteres. Sãmergem cu cronologia ideologice similare. Se ºtie ce a însemnat în istoria regiunii apariþia
mai departe: eterogenitatea etnicã n-a fãcut decât sã sporeascã în regimului sovietic stalinist: izolarea de Occident a statelor din fosta
urmãtoarele douã secole ce au urmat alungãrii turcilor. În secolul zonã-tamponprinaºa-numita„cortinãdefier",adicãprintr-ograniþãmai
al XVIII-lea, în zona de graniþãs-a stabilit, în primul rând, o de nepãtruns ca niciodatã, retezând orice legãturã economicã ori
numeroasã populaþie germanã ºi a început imigrarea în masã a spiritualãaacestoracu EuropadeVest.
sârbilor ºi românilor. Dupã 1867, o piaþãburghezã tot mai activã Elementeledeviaþãparlamentarãdin structurastatelor respec-
atrage meºteºugari ºi funcþionari austrieci, cehi, moravi, italieni, tive, ºi aºa mai firave decât în Occident, au fost anihilate prin
declanºând, în acelaºi timp, în cadrul Monarhiei Austro-Ungareo violenþã, fiind înlocuite cu sistemul de dictaturã stalinistã numit
uriaºã migraþie internã. E adevãrat cã „ se poartã" caracterizarea dictatura proletariatului. (ª i care a spulberat toate structurile mi-
Monarhiei Austro-Ungaredrept închisoareapopoarelor, dar ecert crocomunitare — asociaþii, societãþi — prezente în viaþade zi cu
cã aici fenomenul de deznaþionalizare n-a avut loc, ºi aceasta zi a oamenilor care le creaserã, a dat o loviturã de moarte

14 15
Bisericilor, milenare instituþii edificate pe tradiþiile religioase ale acestea au definit atitudinea faþã de muncã, în general, funcþion-
Apusului, încãlcând spaþiul tradiþii lor familiale, microcomunitare, area structurii muncii sociale. Valoarea forþei de muncã a cunoscut
ale locului de muncã ºi eliminând „ elementele occidentale bur- un regres, deoarece producþia a pierdut contactul cu tehnologia
gheze" aleacestuiaetc.) Sub stindardul unei conºtiinþeegalitariste apuseanã modernã, iar revoluþia miniaturizãrii a avut loc în Occi-
de facturã mesianicã, au avut loc schimbãri fundamentale la dent fãrã ca Estul sã fi beneficiat cât de cât de realizãrile ei. În
nivelul relaþiilor de proprietate burgheze — una dintre particu- acelaºi timp, la locurile de muncã dispariþia cointeresãrii individu-
laritãþile definitorii ale dezvoltãrii vest-europene — ºi s-au intro- ale a fost de naturã sã altereze atitudinea faþã de muncã. În toate
dus centralismul de stat ºi, atât în sfera producþiei, cât ºi în cea a aceste societãþi aflate anterior în zona de graniþã a Europei apu-
culturii, o economie planificatã atotcuprinzãtoare. Începând din sene, au devenit precumpãnitoare trãsãturile „orientale": autorita-
copilãrie, cetãþeanul parcurgea gradele de învãþãmânt fixate de rismul, abuzurile, sistemul „pilelor", reuºita asiguratã cu ajutorul
stat, pe baza unui plan instructiv-educativ strict centralizat, în plocoanelor, iar, pe de altã parte, desconsiderarea hãrniciei, a
cadrul cãruia îºi însuºea materiile ideologice. Iar unul dintre sârguinþei, subordonarea individului faþã de aºa-numitele idealuri
þelurile acestor materii era tocmai asumarea acelei construcþii comunitare prezentate ca intangibile politic ºi ideologic. Iatã
istorice ce proclama drept cea mai avansatã societate din istoria remarca unui muncitor calificat aflat în prag de pensie, educat în
lumii orânduirea sovieticã stalinistã, ºi care, în acelaºi timp, avea spiritul social-democraþiei dinainte de 1945: „Cea mai mare crimã
ca scop declarat sã demaºte ºi sã critice concepþiile occidentale a stalinismului este cã a lenevit poporul."
burgheze - ºi, în primul rând, doctrinele sociologice. Planul sta- Acum, în 1991, nu dispunem încã de perspectiva istoricã pentru
linist de edificare a statului sovietic a constituit ultima întreprin- a putea întãri cu exactitate cât de mult s-au rupt de Europa
deredemari proporþii , tehnic anacronicã, aepocii defier. Aceastã Occidentalã societãþil e din zonã în ultimii patruzeci de ani, în
regiune a Europei, timp de secole graniþãa Europei Occidentale, decursul celor trei generaþii care s-au succedat. Putem cumpãra
apornit acum, în anul 1948, cu adevãrat pedrumul ceo vaconduce autoturisme occidentale, putem deschide locuri de distracþii de
la izolarea ei politicã ºi culturalã de restul continentului. facturã occidentalã — întrebarea e însã de câþi ani sau de câte
Dupã moartea, în 1953, a lui Stalin, regimul ºi-a pierdut mult decenii e nevoie de aici încolo pentru însãnãtoºirea structurii
din vigoare, Uniunea Sovieticã abandonând planul stalinist de naþionale, despre care acum putem spune cu adevãrat cã diferã de
transpunere ca atare, la nivelul micilor state ale regiunii, a insti- cea vest-europeanã, fiind realmente posibil sã fie definitã drept
tuþiilor ei, edificate cât se poate de limpede pe o concepþie rãsã- central-europeanã. (Nu e locul sã analizez în ce mãsurã s-a indi-
ritean-rusã. Mai mult, unele þãri, în primul rând Ungaria, în parte vidualizat aceastã regiune faþã de Uniunea Sovieticã, mulþumitã,
Polonia, sub alte raporturi România, ºi-au pãstrat, prin manevre nu în ultimul rând, intelectualitãþii de aici.)
iscusite, în multe sfere ale vieþii, specificul naþional. Pânã la prã-
I V. „Osmozã istoricã"
buºirea, în1989,aregimului, aurãmasînsãprecumpãnitoareizolarea
administrativã, militarãºi lanivelul securitãþii internefaþã de Occi- Concluzia noastrã e aºadar cã niciodatã nu putem vorbi fãrã
dent, dependenþaeconomicã faþãde Uniunea Sovieticã, centralis- echivoc — caîn cazul geografiei — despreregiuni când analizãm
mul de stat ºi economia planificatã în domeniul producþiei; iar toate procese politico-culturale. Pânã în 1918, se putea vorbi în mod

16 17
fundamental de o Europã Occidentalã ºi de una Rãsãriteanã, dar György Székely
putem demonstraprezenþa,încãdinEvul Mediu, înzonadegraniþã
dinspreSfântul Imperiu Romano-German ºi Rusia, aunui amestec RÃM ê I ÞE DE SEM I NÞI I Î N BAZI NUL CARPATI C
ºi a coexistenþei unor instituþii ºi elemente de structurã socialã Î NTRE VEACURI LE AL VI -LEA ª I AL I X-LEA
vest-europene clasice cu unele est-europene. ª tiinþele naturii util-
izeazã noþiunea de „ osmozã". Osmoza e fenomenul prin care în
punctul de întâlnire dintre douã corpuri sau douã spaþii individu- În epoca romanã, Bazinul Carpatic nu era unitar din punct de
alizatesepoateconstatao permanentãdifuziunedepeun teritoriu vedere administrativ. Influenþaculturii romane, a limbii latine, a
(ori corp) pe altul. O astfel deosmozãsocialã, politicãºi culturalã sistemului de colonii urbane s-a exercitat pe o perioadã mai
sepoateconstatade-alungul unui întreg mileniu în zonadegraniþã îndelungatã ºi într-un mod mai profund doar la nivelul populaþiei
a civilizaþiei vest-europene. În acelaºi timp, în unele perioade (în romanizatedin Panonia. În veacurilemigraþiei hunice, germanice
secolele al X-lea ºi al XV-lea, apoi în veacurile al XVIII-lea ºi al ºi avareînsã, pãturasuperioarãromanizatãs-arefugiat din aceastã
XIX-lea), instituþii le europene, influenþele de naturã culturalã zonã în mai multe valuri ºi a dispãrut; s-a dezagregat organizarea
capãtã un rol decisiv, în timp ce, în alte perioade, devin prepon- lanivelul provinciei, al vieþii bisericeºti creºtineºi al celei urbane,
derente influenþe contrare. Regiunea despre care vorbim, cu toate iar cunoaºtereaºi utilizarealimbii latinedecãtrepopulaþiarãmasã
aceste caracteristici ale ei, rãmâne însã partea Europei Occiden- pe loc au cunoscut o continuã erodare. Noþiunea Panoniei ca
tale. Dupãopiniamea, aºacum reieseºi din expunereademai sus, teritoriu asupravieþuit însã, perpetuându-sebunãoarãºi în memo-
despreEuropa Centralã —ca despreo entitatedeosebitã atât faþã ria longobarzilor.
de Europa Occidentalã, cât ºi de cea Rãsãriteanã — putem vorbi
pentru primaoarãabia în secolul al XX-lea, iar, într-o formã bine Oraºele pãrãsite din Panonia
definitã, dupã 1948. Numeleoraºelor romanedin parteadesud aprovinciei (Siscia —
Sisak; Sirmium — Sremska Mitrovica) s-au pãstrat de-a lungul
timpului. Savaria însã nu s-a mai putut repune pe picioare dupã
cutremurul devastator cei-aîntrerupt existenþa.Longobarzii n-aumai
gãsit întreruineleei unlocpotrivit undesãseinstaleze.Castrul roman
timpuriu delaArrabonaºi coloniacivilãlegatãdeeas-au depopulat,
negãsindu-se urme de locuire decât în fortificaþia romanã târzie în
veacurileal V-leaºi al VI-lea. Înamfiteatrul oraºului militar dezafec-
tat Aquincum, s-ar fi putut ascunde comori longobarde, fãrã riscul,
în epocã, de a fi gãsite.
Doar în împrejurimile lacului Balaton s-au descoperit urme de
viaþãagrarã ce pot fi puse în legãturã cu o populaþie provincialã.
În mormintele de la Fenékpuszta din secolul al VI-lea, s-au

18 19
descoperit vrejuri de viþã de vie, boabe de grâu diferite de grâul denumiri romane de localitãþi se constatã doar în noua Dacia
cultivat de romani, urme de pânzã de in. Un horreum (depozit de Ripensis (cel mai nordic exemplu fiind Mehadia).
cereale) roman refãcut delaFenékpusztaafuncþionat pânãîn 630. Nivelul decivilizaþieapopulaþiei rãmasepelocdupãabandonarea
În casele specific provinciale (villae) din zona Balaton au fost teritoriului erasuperficial, astfel încât n-aputut sãdãinuiemult timp,
descoperite urme de instrumentar folosit de cultivatorii de viþã de din cauza izolãrii faþã de Roma. Cele douã inscripþii latineºti din
vie. Distrugerea, în secolul al VII-lea, acastrului Valcum (Fenék- veacul al IV-lea — una descoperitã la Biertan, cealaltã la Veþel —
puszta) e posibil sã fi fost urmatã de un proces de refacere, care nu conþin decât ºase cuvinte cu totul. Bogatele — sub aspectul
presupune deopotrivã existenþa unei populaþii pricepute în astfel inventarului arheologic — morminte romane târzii de la Alba Iulia
de activitãþi, precum ºi posibilitatea aprovizionãrii cu cereale. se întind pânã în secolul al IV-lea, semnalând faptul cã la Apulum
Cimitirul a fost folosit pânã spre 630. Inscripþia BONOSA din teritoriul urban era deja în ruine ºi cã în decursul deceniilor ce au
veacul al VI-lea presupune existenþaunei anumite culturi. urmat pãrãsirii Daciei populaþias-adiminuat considerabil. Cimitirele
Încetul cu încetul însã, populaþia provincialã a aºezãrii Gor- romanedin provincie(LechinþadeMureº, Moreºti, Soporu deCâm-
sium pãrãseºtezona. Ruinelelocalitãþii Intercisa(azi, peteritoriul pie),legatedeopopulaþieruralã,nusunt utilizatedecât pânãînveacul
oraºului Dunaújváros) devine pentru avari un adevãrat depozit de al IV-lea. Sabiadefier din inventarul arheologic al mormântului din
piatrã, cãrãmizi, þiglã ºi cuie. Aºadar, nici mãcar continuitatea la secolul al VI-leadelaMoreºti poatefi pusãîn legãturãcu populaþia
nivel local n-aînsemnat transmitereapemai departealimbii latine germanicãdominantã. În acest timp, o populaþieneolatinã, strãmoºii
ºi a modului de viaþã de facturã urbanã romanã. românilor, se forma în noua Dacie.
Romanizarea Daciei Români, gepizi
Deºi armata romanã i-a învins pe goþi, s-a considerat cã e Datele rãzleþeoferite de secolul al VI-lea privitoare la o per-
preferabilã scurtarea liniei de apãrare. Astfel încât istoria tran- soanã sau alta se referã la refugiaþi ce-ºi fac apariþia în afara
silvãneanã a dacilor romanizaþi este, cronologic, mult mai scurtã Transilvaniei. În noua Dacie, ºi-au continuat existenþacomuni-
decât perioada cât au stat sub stãpânirea romanã locuitorii Pan- tatea lingvisticã ºi tradiþii le originii dace. Românii s-au format la
oniei. Împãratul Aurelianadecretat încãdin271evacuareaDaciei, sud de Dunãre, în strâns contact cu albanezii. Einhard relata cu
dispunând în acelaºi timp realizarea, pe malul drept al Dunãrii, în orgoliu în biografia lui Carol cel Mare cã stãpânul sãu a supus
dreptul Olteniei, a unei noi provincii Dacia. Aici au primit drept ambele Panonii, ca ºi Dacia învecinatã, ce se întindea de cealaltã
destaþionaredouãlegiuni din fostaDacie, sub acãror protecþieau parte a Dunãrii, pentru ca apoi, în epoca succesiunii lui Carol cel
fost aºezaþi acei locuitori ai Daciei care, în cursul perioadei de Mare, sã vorbeascã despre locuitorii slavi ai Daciei situate lângã
crizã din cele douã decenii premergãtoare acestei acþiuni, nu Dunãre. Aceastã importantã însemnare istoricã coincide cu faptul
pãrãsiserã încã provincia. Se considerã cã numãrul total al mili- cã vechile denumiri ale þinuturilor Vlaºca, Vlãsia (pãmântul vla-
tarilor, al funcþionarilor din administraþie, al aristocraþiei urbane hilor), pe care slavii le-au dat din cauza importantei populaþii
ºi al proprietarilor de pãmânt plecaþi în urma acestui proces de româneºti deacolo, nu sereferãlaTransilvania, ci lazonelesituate
reorganizare se ridicã la mai multe zeci de mii. Dãinuirea unor

20 21
la miazãzi de ea. Astfel încât în Transilvania secolului al IX-lea localitãþii Porumbenii Mici — pe înãlþimile vãii Târnavei Mari —
nu se poate vorbi de o populaþie româneascã. paresãfi fost unlocderefugiudinepocadedupãsfârºitul dominaþiei
Dintre seminþiile germanice, se evidenþiazã, cu consecinþe lor. La Firtoºu, prezenþa gepizilor e atestatã pânã în prima jumãtate
importante ºi printr-un bogat material arheologic, gepizii, care a veacului al VII-lea, iar la Moreºti pânã prin anul 630. Cataramele
trãiau în zona derãsãrit a Bazinului Carpatic. Au apãrut în þinutul ornamentatecu cap deacvilãdelaBreaza-Reghin ºi delaCriþar par
Srem/Sirmiu, de unde Theoderic cel Mare i-a strãmutat în anii sã fie din secolul al VII-lea. Tot despre rãzboinicii gepizi de la
525-526. În Câmpia Tisei însã — unde s-au extins în zonele care sfârºitul veacului al VI-lea ºi începutul veacului al VII-lea vorbesc
aparþinuserã anterior sarmaþil or —, existã numeroase urme ar- documentele care-i amintesc alãturi de avarii care, în anul 626,
heologice care indicã prezenþagepizilor în secolele al IV-lea ºi al asediazã Constantinopolul. Prezenþa lor în Transilvania poate fi
VII-lea. În împrejurimile localitãþilor Szentes, Hódmezõvásár- doveditã arheologic pânã în 650, iar în privinþa Banatului izvoare
hely, Tiszafüred, omascãmortuarãdinaur, cercei opulenþi, vârfuri scrise atestã dãinuirea satelor locuite de ei.
de lance, vârfuri de sãgeþi, sãbii cu lamã dreaptã ºi douã tãiºuri,
Avari, onoguri, maghiari
vase dovedesc cã mormintele în care au fost descoperite apar-
þineau pãturii conducãtoare ºi unor rãzboinici. ª i în Transilvania Afirmarea avarilor dupã o vremelnicã alianþã avaro-longo-
au avut un rol important, fapt atestat ºi de descoperirea unor bardã îndreptatã împotriva gepizilor a avut ca rezultat cã longo-
tezaure, a unor vase funerare (Someºeni, Apahida, Socodor). barzii au început în anul 568, de Paºti, evacuarea þinuturilor de la
Soarta lor a fost pecetluitã de atacul încununat de succes al rãsãrit de Dunãrea panonicã. Teritoriul depopulat în urma în-
longobarzilor (552) ºi de înaintarea avarilor, dar n-au dispãrut frângerii suferite de gepizi ºi dupã plecarea organizatã a longo-
imediat nici dupã eºecul pe care l-au suferit. Numãrul lor a scãzut barzilor a fost „ umplut” de avari. În 576, hanul triburilor turanice
ºi datoritã faptului cã longobarzii, la plecare, au luat cu ei, ca deapusîi calificãdrept slugi alesalefugitedin þinuturilestãpânite
ostaºi, mulþigepizi. Resturi de populaþie gepidã au rãmas pe loc, de el, numindu-i „ varxon” -i. Primii avari sosiþi pot fi aºadar
casupuºi ai avarilor, în unelepunctedin zonadelarãsãrit deTisza consideraþi un popor cu numecompus— din numeleavarilor (uar)
(Szõreg, Fehértó) descoperirile arheologice venind cu dovezi în ºi al hunilor (heftaliþi) — ºi ca având o dublã origine. Se pare
privinþa existenþei unor relaþii de vecinãtate ºi de cãsãtorie. Dupã aºadar cãnumelemaghiaredelocalitãþiîncompunereacãroraintrã
cum, eposibil însãca, în mareparte, aceste resturi depopulaþiesã termenul „ várkony” se referã la acele localitãþi ale primului val
fi fost asimilate de masa populaþiei avare. Amintirea lor era încã avar care au dãinuit pânã la venirea ungurilor.
prezentã în jurul anilor 700: Geograful de la Ravenna ºtie de E posibil ca în Câmpia Tisei avarii sã fi asimilat rãmãºiþeale
existenþateritoriului gepid (Gepidia) care a succedat celor douã sarmaþilor, sãfi trãit alãturi degrupuri rãzleþedehuni, dar în cadrul
Dacii, teritoriu pe care locuiesc în epoca sa hunii, pe care el îi unor aºezãri separate, iniþial ºi înmormântãrile având loc separat.
numeºteavari. Gepizii au atinslanþul Carpaþilor Orientali, calinie Faptul cã avarii ºi-au întins stãpânirea asupra întregului Bazin
de retragere, în veacul al VI-lea, probabil într-o epocã în care Carpatic are o importanþãdeosebitã. Hanatul edificat în perioada
dominaþia lor luase sfârºit. Aºezarea fortificatã din secolul al 565-570 s-a prãbuºit între 791ºi 803.
VI-lea, eventual de la începutul secolului al VII-lea de deasupra

22 23
Între timp, în jurul anului 670 în Bazinul Carpatic soseºte un rãzboinice a onogurilor — wangar în limba slavilor din zonele
nou val deavari, în cadrul acestuianumãrându-seºi mulþi onoguri. alpine Europei Centrale —, care, împreunã cu avarii, se retrag ca
Sursele france de rãsãrit din veacurile al VIII-lea ºi al IX-lea au urmare a întemeierii, spre anul 634, a þaratului bulgar de rãsãrit.
consemnat într-un numãr nu lipsit de însemnãtate nume ce fac Din cauza acestei organizãri la nivel de triburi—ginþi—mari fa-
referire la aceºtia din urmã. Aceastã componentã e de naturã sã milii ºi a felului de luptã bazat pe folosirea cavaleriei uºoare,
facã ºi mai pregnantã legãtura cu fenomenul descãlecatului un- francii n-au mai fost în stare sã facã distincþie între valurile care
gurilor. Atributele etnice, respectiv tribale pe care le pãstreazã se succedau dinspre rãsãrit, astfel încât iniþial i-au considerat avari
numele de persoane se explicã prin faptul cã limitele occidentale ºi pe maghiarii care au luat parte la expediþiile militare din apus.
ale imperiului avar se întindeau mult dincolo de malul drept al
Expediþii militare france
Dunãrii panonice, pãtrunzând adânc în þinuturile de graniþãale
francilor de rãsãrit. Se poate afirma, pe baza cataramei cu grifon Elementul declanºator al înfruntãrii dintre Carol cel Mare ºi
din secoleleal VII-leaºi al VIII-leadescoperitãlaViena-Simmering, hanatul avar l-a constituit anexarea Bavariei la imperiul franc.
dar mai ales a mormântului în care s-au gãsit oase de cal, respectiv a Incidentele de frontierã dintre franci ºi avari au început în 788. În
cimitirului avar delaMödlingceafuncþionat pânãînveacul al VIII-lea, anul 791, trupefrancebinepregãtiteau înaintat pânãlarâul Rába.
cãeposibilãexistenþalaapusdeLacul Neusiedl ºi larãsãrit deWiener Estedatadelacareîºi facapariþiatoponimicelegermane, putându-
Wald aunui teritoriu dominat deavari. Influenþalor s-aîntinspânãîn se admite existenþa unor coloni bavarezi în zona apuseanã a
Carinthia. Unele toponimice austriece, francii de rãsãrit considerau þinuturilor stãpânite de avari (începând cu regiunile rãsãritene ale
hunã populaþia pe care slovenii o socoteau avarã. Avarii nu locuiau Austriei de azi). În luna octombrie a anului în care s-a realizat
printre ruinele oraºelor romane din Panonia (Arrabona/Gyõr, Inter- aceastãofensivã, Carol cel Mares-aretras, „ trecând prin Sabaria” .
cisa/Dunaújváros, Sopianae/ Pécs), ci în împrejurimileacestora. Rãz- Profitând de neînþelegerile interne existente între avari, în 795 a
boinicii controlau drumul ºi cãile de acces spre fostul limes (ex.: nãvãlit aici oasteaalcãtuitãdin franci ºi slavi aprincipelui Eric din
Aquincum—Esztergom—Gyõr), respectiv vãilerâurilor. Friuli; a urmat, în 796, oastea din Italia, mai numeroasã, a regelui
Modul de a se echipa ºi îmbrãca, relaþii le cu celelalte popoare, Pepin [al doilea fiu al lui Carol cel Mare — n.t.], care a înaintat
direcþiile comerþului practicat de avari în decursul celor zece gen- pânã în þinuturile acestora dinspre vest de Dunãrea panonicã,
eraþii (între 568 ºi 896) au suferit schimbãri, fapt evidenþiat ºi de ocupându-le „ (h)ringul” . Expediþii le militare din jurul anului 800
descoperirile arheologice. Pânã spre 600, ei s-au dovedit capabili sã ale francilor ºi represaliile la care au recurs aceºtia s-au dovedit
integreze populaþiile cu care au venit în contact, iar mai apoi noile fatale pentru etnia avarã din Panonia, un numãr însemnat de
grupuri rãzleþe venite dinspre rãsãrit. Inventarul obiectelor folosite cimitire avare încetând, din veacul al IX-lea, sã mai fie folosite.
deei seîmbogãþeºte, apoi suferãotransformare: celor deprovenienþã Pentru o perioadã — între 803 ºi 822 —, a continuat sã existe un
rãsãritean-asiaticãleiaulocul, înveacul al VII-lea, obiectedefacturã stat-tampon avar vasal francilor, stat dependent, numit uneori cu
bizantinã, iar în primatreimeasecolului al IX-leaobiectedefacturã termenul „ hun” . El a fost menþinut, sub conducerea unui han
francã rãsãriteanã, respectiv bavarezã. În acest fel, pânã pe la anul creºtin, în scopul împiedicãrii expansiunii bulgãreºti ºi slave. E
700, putem constataºi prezenþa, timp decâtevageneraþii, aseminþiei tocmai perioada în care numele Avariei (Huniei) a dispãrut, fiind

24 25
înlocuit cu denumirea Panonia (Wangariorum Marcha). Laici — Slavi, sloveni, croaþiîn Panonia
purtând nume france, ba chiar longobarde ºi latineºti — ºi clerici
Partea apuseanã a Bazinului Carpatic era sub dominaþia fran-
— din þinutul Passau —, eventual avari trecuþideparteaînvingãto-
cilor de rãsãrit, reprezentanþiai unei structuri sociale superioare
rilor au devenit mari proprietari de pãmânt, stãpâni peste masa de
vecinilor lor. Slavii din Panonia se aflau în relaþii de dependenþã
avari liberi transformaþi în agricultori ºi crescãtori de porci. În
faþã de ei, fãcând parte din reþeaua de vasali ai lui Ludovic
acest fel, în cimitirelecarolingienesituateîn zonadinspreapusde
Germanicul ºi ai urmaºilor acestuia. Spre 847, slavul Pribina a
Dunãrea panonicã se constatã prezenþa unor produse de facturã
devenit stãpânul unui uriaº corp compact delatifundii. DelaRába
târzie, realizate în atelierele avare de prelucrare a bronzului ºi a
sprerãsãrit, unii slavi bãºtinaºi sau refugiaþi în acesteþinuturi n-au
fierului, precum ºi deproducereapodoabelor, iar, pedealtãparte,
mai reuºit sã obþinã decât suprafeþede pãmânt mai reduse. Denu-
prezenþa unor produse ale atelierelor de confecþionare a armelor
mirea Panonia a fost proiectatã asupra teritoriului deþinut de
din regiunea Rinului ºi a unor obiecte meºteºugãreºti specifice
Pribina în zona Balatonului, stãpânirea acestuia fiind pãstratã de
francilor de rãsãrit. În 860, documentele mai amintesc, în ap-
succesorul sãu, Kocel/Cocel. În jurul anului 875 însã, aceastã
ropierea Savariei, de muntele de la hotarul þinutului wangarilor.
structurã s-a dezagregat, între Moravia ºi imperiul francilor de
Din anii 870-871, existã evidenþespeciale ale wangarilor ºi ale
rãsãrit izbucnind luptele. Esteepocaîn care, sub Arnulf, Carinthia
contribuabililor avari. Din calitatea de strãin a donatorilor ºi din
capãtão importanþãdeosebitã, slavii din þinuturiledinspreapusde
toponimicelestrãineînregistrate(ex., în 860, Peinicanu: Pinkafõ),
Dunãrea panonicã fiind întâlniþi sub numele de carantani. Ko-
putem conchide existenþa unei proporþii mai însemnate de aºezãri
cel/Cocel era, la Moseburg/Mosapurc (Zalavár), unde anterior
bavareze, ceeaceecontrazisînsãdefaptul cãacestetoponimiceabia
fusese reºedinþa lui Pribina, protectorul a trei dieceze.
dacãau mai supravieþuit dupãdescãlecatul ungurilor. Numecaracte-
Cu toate cã ºi câmpia, ºi þinutul muntos de la nord de Dunãrea
ristice de sate care sã facã explicit trimitere la fenomenul de colo-
panonicã (Carpaþii Albi — Munþii Tatra — n.t.) fãceau parte din
nizarenu s-au pãstrat deloc. Existãun document din anul 860 în care
sfera de interes a francilor de rãsãrit, slavii din aceastã zonã erau
se specificã existenþa a 44 de domenii ecleziastice salzburgheze în
mai puþin dezvoltaþi. Cekajovce, situat laaproximativ 10 km nord
Panoniaaflatãsubdominaþiafrancilor derãsãrit, printrealteleruinele
deNitra, paresãfi fost o aºezareslavãîncãdin veacurileal VII-lea
oraºului Savaria Civitas, unde mai trãiau oameni. Cu toate cã,
ºi al VIII-lea, cu morminte de incineraþie. Începând de la sfârºitul
începând cu a doua treime a veacului al IX-lea, cimitirul de la
secolului al VIII-lea, aînceput sãsepracticeºi înmormântareaprin
Sopronkõhida slujea francilor ca loc de înmormântare, acesta con-
înhumare, pentru ca, din veacul al IX-lea, sã nu mai fie utilizatã
tinua sã prezinte caracteristici avare. Þineau de bisericile misionare
decât aceastã din urmã metodã. La cumpãna dintre secolele al
ºi de domeniile acestora Ablanza (Ablanc), Savaria Civitas (Szom-
VIII-lea ºi al IX-lea, se constatã existenþa unor morminte de
bathely), Salapiugin (Zalabér), Durnawa (Torna), Mosapurc
rãzboinici, caracterizate prin prezenþa pintenilor. Se pare cã
(Zalavár), ad Quinque basilicas (Pécs), ecclesia ad Ortahu
aceºtia aveau misiunea de strãjeri ai drumurilor din bazinul Váh-
(Veszprém?), adRapam(Gyõr?), ecclesiaadKensi (Kenese?). Chiar
Nitra. Dispuneau dejadeatelieredeprelucrareafierului. Întâlnim
dacãpopulaþiaacestoraadispãrut, eleauinfluenþat reþeauadeaºezãri
în zonã armeºi echipamentecarolingienetimpurii ºi separecãau
existente dupã stabilirea ungurilor în aceste þinuturi.

26 27
avut ºi legãturi cu slavii din Carinthia ºi Moravia. Toponimicele Tisei. Au rãmas ºi teritorii nelocuite; astfel de zone au gãsit în
comitatului Barsstau mãrturie pentru faptul cãacolo, în þinuturile regiunea Srem/Sirmiu ºi slavii timoceni ce vroiau sã scape de
de margine, în pãduri, la ºes, ca ºi în munþitrãiau slavi. Influenþa stãpânirea hanului Omurtag, ca ºi, mânaþi de aceleaºi motive, brod-
francã, mai târziu ceamoravãs-aîntinspânãaici. Numelerâurilor nicii, în bazinul Timiºului (818). Oºtilelui Omurtag au ocupat în 827
ºi pâraielor din comitatul Hont sunt o dovadã a faptului cã acolo þinutul Srem/Sirmiu ºi Slavoniarãsãriteanã, dupãcares-au îndreptat
trãiau sloveni dunãreni, careerau dependenþi probabil deprin anii peDravaînsuscasãdevastezePanoniaSuperioarã. Francii derãsãrit
830 de þinuturile morave de margine. Printre toponimicele slave le-au þinut piept fãrã rezultat. Caurmare, Omurtag ºi-aextinsdomi-
alecomitatului Gömör, întâlnim ºi o denumiredecoastãstâncoasã naþia asupra Banatului, asupra pãrþii de miazãzi a þinutului dintre
de origine slavã-bulgarã. Denumirile slave de ocupaþii fac, în Dunãre ºi Tisa, ºi poate deja ºi asupra Transilvaniei.
parte, trimitere la poloni, în parte la slavii de rãsãrit (Galiþia). Oºti bulgãreºti au ajuns pânã la Tisa, însã comandantul aces-
Economiaºi în general organizareapopulaþiei slavedin comitatele tora, tarcanul Onegabon / Onegavon s-a înecat în râu. În acþiunea
Liptó ºi Árva erau puþin dezvoltate. Populaþia stabilitã pe valea de pedepsire ºi prigonire a slavilor infideli au avut de suferit ºi
râurilor Orava ºi Dunajec se ocupa cu pescuitul ºi cu vânãtoarea. grupurile rãzleþe de avari. Luptele care au avut loc probabil între
Despre populaþia slavã de pe teritoriul fostei Ungarii Supe- 827-832 s-au încheiat cu victoria lui Omurtag. Dupã aceastã datã,
rioarenusepoatedelocafirmacãar fi fost unitarãdinpunct devedere Câmpia Tisei a trecut sub control bulgãresc, fapt semnalat în 864
etnic ori cãs-ar puteaidentificadejacu slovacii. Surseleoccidentale, deevenimentediplomaticeºi militare, când hanul bulgar Boris, în
bizantine, ruseºti, cehe, evreieºti din veacurileal IX-leaºi al X-lease drum spre Moravia, se pare cã a traversat, în calitate de aliat al lui
referã deseori la grupurile rãzleþe, rãmase la miazãnoapte, ale croa- Ludovic Germanicul, aceste þinuturi în mare parte nelocuite. În
þilor din vecinãtatea Carpaþilor, pe aºa-ziºii croaþi albi. Naraþiunea Rãsãrit un geograf musulman, iar în Apus Regino ºi Alfred cel
evreiascã Yosippon (Yosifon) înfãþiºeazã cele ºapte grupãri tribale Mare ºtiau despre pustietãþile panonice ºi avare ce se întindeau
slave din secolul al X-lea ca fãcând parte din anumite structuri între teritoriile locuite de moravi ºi cele locuite de bulgari, ca ºi
închegate, dar despre slovaci nu se face nici aici vorbire. despre þinuturile de margine ale carantanilor, moravilor ºi bulgar-
ilor. Limita teritoriilor bulgãreºti de margine pare sã fi fost valea
Bulgarii dunãreni
râului Sajó. În anii 892-893, ocnele de sare din Transilvania,
În Bazinul Carpatic, a existat în veacul al IX-lea, ºi o sferã de respectiv cursurile navigabile ale Mureºului ºi Tisei erau contro-
dominaþie bulgãreascã. Bulgarii dunãreni, profitând de rãzboiul late de bulgari. În aceste împrejurãri, hanul bulgar Vladimir pare
dintre franci ºi avari, i-au atacat pe avari din spate. Hanul Krum a sã fi fost aliatul lui Arnulf. În localitãþile Blîndiana, Ciumbrud,
devastat în cursul anilor 803-804 jumãtatea de rãsãrit a imperiului Þeligrad, Zlatna, Bãlgradul transilvãnean, Belegrád ºi Csongrád
avar, pentru ca, în 805, sãpãtrundãpânãîn þinuturilecetrecuserãsub din þinutul Tisei, în localitãþil e Zemlen din Bihor trãia, alãturi de
stãpânire francã. Bulgarii au jefuit reºedinþa hanului avar. ª esul ce ostaºi bulgari, o populaþie slavo-bulgarã de producãtori. E tocmai
se întinde de la Dunãrea de Jos spre miazãnoapte a devenit þinut de motivul pentru care în împrejurimile oraºului Alba Iulia ºi în
margine bulgãresc. Avarii ce fugeau dinaintea bulgarilor ºi slavilor þinutul Criºurilor întîlnim toponimicecefac trimiterelameºteºug-
ºi-au cãutat scãparea în þinuturile mlãºtinoase alimentate de apele arii slavi ceconfecþionau scuturi. Denumiriledin epocaslavo-bul-

28 29
garã prezente în partea de rãsãrit a Bazinului Carpatic dovedesc Interviu cu György Györffy realizat de János Pótó
aºadar structura ierarhicã a centrelor ºi a punctelor militare.
Popoare noi PROBLEM ELE CONTROVERSATE ALE
DESCÃLECATULUI M AGHI ARI LOR
În istoria maghiarã de dupã descãlecat, nici una dintre rã-
mãºiþele de seminþii ºi grupurile etnice rãzleþece-au vegetat pe
aceste teritorii pânã în veacul al IX-lea n-au avut de jucat un rol — În zilele noastre, una dintre chestiunile cele mai controver-
hotãrâtor. Devenireacapopor atriburilor maghiaredescãlecãtoare satealedescãlecatului maghiarilor oconstituiedatalacareaavut
a dat naºtere unei noi majoritãþi, iar acceptarea stabilirii pe terito- loc. E general acceptatã data stabilirii maghiarilor sub con-
riul Ungariei a unor elemente migratorii slave care au contribuit ducerea lui Árpád, dar mai existã o opinie — am în vedere teoria
la naºterea comunitãþii etnice slovace, ca ºi primirea „ oaspeþilor” dublului descãlecat formulatã deGyula László —, conformcãreia
(hospites) germani de cãtre dinastia arpadianã ºi a populaþiei ungurii s-au aºezat în Bazinul Carpatic într-o epocã anterioarã.
româneºti, structuratelasud deCarpaþi, au însemnat un nou tip de — Nu doar la noi, la maghiari, dar ºi în istoriografia celorlalte
convieþuire lingvisticã, ºi nu continuarea nemijlocitã a epocii popoare europene – a majoritãþii – s-a pus problema vechimii
migraþiilor. acestora pe teritoriul pe care locuiesc, ca ºi aceea a primilor
ocupanþi ai acestuia. Patria primitivã a popoarelor indo-europene
aexistat peundevapelahotarul dintreEuropaºi Asia, astfel încât,
nici în Asia, ºi nici în Europa, descendenþii lor nu pot fi socotiþi
bãºtinaºi pe teritoriul pe care-l ocupã azi. Mai mult decât atât,
formarea popoarelor de azi a avut loc mult mai târziu. În Franþa,
n-au locuit francezi înainte de cucerirea romanã ºi de epoca
migraþiei popoarelor, dupã cum nici în Anglia n-au locuit englezi
înainte de stabilirea anglo-saxonilor acolo. În privinþa vecinãtãþii
noastre proxime: e neîndoielnic cã, dupã scindarea petrecutã în
sânul populaþiei indo-europene, a luat fiinþãundeva, laconfluenþa
dintreþinuturileapusenealeRusiei ºi rãsãritenealePoloniei deazi
un grup etnic de populaþii balto-slave, procesul de rãspândire a
slavilor având loc însã abia cu începere din veacul al VI-lea. Nu
putem afirma aºadar cã popoarele slave, oricare ar fi ele, ar fi
„ bãºtinaºe” pe teritoriul pe care-l ocupã azi.
Probleme similare existã ºi în privinþa dacilor ºi a romanilor.
Înainte de cucerirea Daciei (106) de cãtre Traian, pe teritoriul
Transilvaniei locuiau daci, iar cucerirearomanãaînsemnat defapt

30 31
cã dacii au ieºit de pe scena istoriei. Romanii au stãpânit Dacia acesta. Retorul Priscus (mort pe la anul 473), care face ºi o
timp de aproape 170 de ani, perioadã dupã care — conform celor prezentareacurþii lui Attila, spune: pela463, în regiuneaUral are
afirmate de Eutropiu — provincia a fost pãrãsitã de armata ºi loc o înaintare a onogurilor, saragurilor ºi urogilor. Pe atunci,
civilii romani, care au pus bazele unei noi Dacii (Dacia Ripensis) maghiarii trãiau aºadar în zona munþil or Ural.
la sud de Dunãrea de Jos. Cu timpul, ºi aceasta ºi-a încetat Teoria dublului descãlecat se întemeieazã în primul rând pe
existenþa, deoarece imigrarea slavã, iar mai târziu cea bulgarã a descoperiri arheologice. La finele veacului al VII-lea, în imperiul
determinat formarea unor relaþii etnice cu totul noi la miazãzi de avar îºi face apariþia o nouã culturã: podoabele de argint realizate
Dunãre. prin metoda presãrii prin ciocãnire sunt înlocuite de obiecte tur-
Nici un popor european nu e aºadar bãºtinaº pe teritoriul pe nate din bronz cu ornamente vegetale (palmete) ºi grifoni. Ante-
care-l ocupãazi; ºtim deasemeneacãîn þinuturilepecareleocupã cedentele acestui mãnunchi de descoperiri pot fi urmãrite pânã în
ele au trãit seminþii care azi nu mai existã, cãci s-au mistuit în bazinul Minussinsk. E posibil aºadar caîn aceeaperioadã, lafinele
negura veacurilor. secolului al VII-lea, în imperiul avar sãsefi stabilit un popor venit
Teoria dublului descãlecat e varianta modificatã a concepþiei dinsprerãsãrit, careacontribuit în multeprivinþelatransformarea
medievaleconform cãreiamaghiarii originari din Sciþiasunt aceiaºi societãþii avare. Aceºti nou-veniþipar sãsefi desprins, în momen-
cu alte popoare, venite tot dinspre Sciþia: cu sciþii înºiºi ºi cu hunii. tul separãrii onogurilor, în ultimii ani ai veacului al VII-lea, de
Acest dinurmãaspect pãrealegitimat ºi deasemãnareadintrenumele teritoriul situat între Volga ºi Don unde locuiau ºi sã fi ajuns în
hunni-hungari. Bazinul Carpatic. Descoperirile arheologice comparate cu iz-
În cea mai timpurie gestã maghiarã, elaboratã spre sfârºitul voarele istorice dau drept probabilã ipoteza cã nou-sosiþii s-au
secolului al XI-lea, se vorbea de faptul cã maghiarii s-au stabilit desprinsdintretriburileonogure, adicãbulgare. Onogurii — dupã
în þinuturile care anterior îi aparþinuserã lui Attila. Anonymus ºtiinþa noastrã — vorbeau o limbã turcicã ºi, cu toate cã au avut
mergemai departe, presupunândexistenþaunei înrudiri întreAttila un rol însemnat în formarea poporului maghiar, nu existã dovezi
ºi arpadieni, numindu-i pe secui poporul lui Attila. Acesta e cãgrupul cares-astabilit lasfârºitul secolului al VII-leaîn Bazinul
sâmburele teoriei istorice huno-maghiare dezvoltate de Simon de Carpatic ar fi vorbit limba maghiarã. Din descoperirile arheo-
Kéza, cronicarul lui Ladislau Cumanul (1272-1280), conform logice, putem determina limba etniei doar dacã sunt descoperite
cãreia maghiarii s-au stabilit în Bazinul Carpatic în douã valuri: ºi izvoare scrise. Nu de mult, lângã localitatea Szarvas a fost scos
prima oarã sub conducerea lui Attila, a doua oarã sub cea a lui la luminã, în inventarul unui mormânt avar târziu, o trusã pentru
Árpád. Pânã în a doua jumãtate a secolului trecut, aceastã con- ace, pe care este gravat un text cu semne runice. Acesta seamãnã
cepþie a constituit o tezã la fel de obligatorie în istoriografia destul debinecuinscripþii ledepevaseledescoperitelaSânnicolau
maghiarã pe cât e azi teoria daco-romanã la vecinii noºtri de la Mare. În prezent, mai mulþi cercetãtori se ocupã cu descifrarea
rãsãrit. acestora. Existão serioasãtentativãdeexplicareprin turcã, dar azi
Azi ºtim cã, la moartea lui Attila, în 451, maghiarii trãiau încã n-avem încã la dispoziþie destule monumente de limbã ca s-o
departe, în rãsãrit. Ei par sãfi fost într-o strânsãrelaþiecu un popor considerãm definitivã, dupã cum la fel de contestabile sunt ºi
numit onogur, cãci numele ungar, hungarus poate fi dedus din încercãrile de descifrare a inscripþiilor de pe tezaurul de la Sânni-

32 33
colau Mare. Dacã se va reuºi sã se obþinã un rezultat cert, vom Dunãrefiind þaraneamului numit al nandorilor. Termenul nandor,
putea cãpãta un rãspuns la întrebarea privind limba pe care o aºa cum a rãmas ºi în numele cetãþii Nándorfehérvár [Belgrad],
vorbea pe acest teritoriu populaþia avarã târzie stabilitã în acest înseamnã bulgar; sursele latineºti numesc de altfel Nándorfe-
spaþiu. hérvár Alba Bulgarica. Djaihani afirmã cã dincolo de munþi, între
Trebuie însã sã adãugãm: maghiarii trãiau la marginea „ mare- nandori ºi maroþi (moravi) e o cale de zece zile de mers printr-un
lui drum de stepã” . Pe acest traseu, timp de aproape douã milenii þinut nelocuit. Aceastã regiune poate fi identificatã cu Câmpia
s-au perindat spreapusdiferitepopoarenomade. Putem presupune Tisei. Concordã cu aceasta descrierea geograficã a lui Alfred cel
cã vreun popor de origine iranianã ori turcicã a luat cu sine din Mare, care vorbeºte de pustietate la rãsãrit de teritoriul francilor,
zonamãrginaºãastepei un grup etnic maghiar, careînsã, numeric, spre bulgari, informaþie ce corespunde ºi cu descrierea pe care o
se pare cã n-a însemnat o masã de oameni în stare sã poatã faceabateleRegino din Prüm ( †915). El afirmãcãmaghiarii, când
transforma configuraþia etnicã ºi lingvisticã a Bazinului Carpatic. au plecat din Sciþia, s-au stabilit mai întâi în pustaavaro-panonicã.
Sigur e azi doar faptul cã maghiarii s-au stabilit în Bazinul Prin termenul deserta, el denumea Câmpia Tisei, un teritoriu
Carpatic sub conducerea lui Árpád. În sprijinul acestei teze vine nelocuit sau locuit într-o proporþie foarte redusã, care, situat la
ºi faptul cã numele generic pe care maghiarii îl utilizau pentru a întretãierea hotarelor mai multor state, era socotit ca zonã de
se denumi pe ei înºiºi ºi care îi lega de ugri, aºadar denumirea dincolo deþinuturiledemargine aleacestora. Spuneîn continuare
etnicã magyar, figureazã în jurul anului 870 în numele þinutului cã maghiarii au ocupat tocmai aceste þinuturi de margine al mora-
Madjaria, situat între Don ºi Dunãre, amintit în Geografia scrisã vilor, carantanilor ºi bulgarilor. Numele etnic de morav ºi denu-
în limba arabã de emirul Djaihani din Horezm. De asemenea, în mireaMoraviaprovin din numelerâului Morava. Având în vedere
perioada premergãtoare descãlecatului ungurilor — conform iz- cãpevaleaDunãrii existãdouãastfel derâuri — unul, râul Morava
voarelor cenestau ladispoziþie—, nu aexistat în Bazinul Carpatic care se varsã în Dunãre în amonte de Bratislava, iar celãlalt, în
un popor cu un astfel de nume. aval de Belgrad, râul Morava ce se varsã tot în Dunãre —, e
—Acestea erau aºadar relaþii leetnicececaracterizau Bazinul neîndoielnic cã trebuie sã avem în vedere douã Moravii. Una este
Carpatic înainte de descãlecat. Sã aruncãm o privire asupra cea de la nord, Moravia Mare de mai târziu, care iniþial cuprindea
structurii de putere a regiunii: ce state existau pe acest teritoriu? doar valea Moravei, cealaltã pe teritoriul Serbiei de azi, existenþa
În ultimii ani, mai ales în istoriografia cehoslovacã ºi ungarã are acesteia fiind confirmatã ºi de surse bizantine. Aceastã dualitate
loc o disputã în ce priveºte problema vechii Moravii. produce confuzie în istoriografie; s-a pus întrebarea dacã n-ar
— Se împlinesc aproape douã sute de ani de când în literatura trebui cumva „ reaºezatã” geografia istoricã a Bazinului Carpatic
istoricã are loc o disputã în aceastã problemã. Aici ºi acum, n-aº din epoca descãlecatului.
face o prezentare a dezbaterii, ci aº prefera sã mã refer în primul Izvoarele scrise ce vorbesc despre luptele moravilor ºi fran-
rând la vechile surse, din care putem conclude în privinþa locuito- cilor, ca ºi descoperirile arheologice confirmã probabilitatea ca
rilor Bazinului Carpatic. Djaihani schiþeazãîn amintitalui lucrare MoraviaMaresãfi cuprinsteritoriul Moraviei demai târziu. Dupã
situaþia geograficã a Europei Rãsãritene. Despre maghiari spune opinia mea, sursele mai târzii nu au o însemnãtate decisivã în
cã locuiesc în þinuturile dintre Don ºi Dunãre, vecinã cu ei la aceastãprivinþã.Cercetãtorii caresitueazãimperiul Moraviei Mari

34 35
lasud, nu atât în regiuneavãii Moraviei, cât mai degrabãîn þinutul propune sã creeze imaginea istoricã anticipatã în veacul al IX-lea
Sirmium [Srem] considerat într-o accepþie mai largã, se bazeazã a Cehoslovaciei de azi. Dau ca exemplu faptul cã Cehia e prezen-
mai ales pe descrierea fãcutã de împãratul bizantin Constantin tatã ca o expansiune fireascã a Moraviei dupã anul 874, deºi ºtim
Porphyrogenetos (913-959). Moravia Mare însã ºi-a încetat exis- cã Svatopluk nu ºi-a putut extinde, pentru scurt timp, autoritatea
tenþaîn 902, iar Constantin ºi-a scris lucrarea cunoscutã sub titlul asupraPodiºului Ceh decât cu contribuþiaîmpãratului Franconiei.
De administrando imperio cu cincizeci de ani mai târziu. El n-a Cehii s-au ºi rãsculat împotrivaacestei situaþii, luând parte, alãturi
avut la dispoziþie surse legate de acest aspect, astfel încât nici n-a de bavarezi, la mai multe campanii militare împotriva moravilor.
ºtiut cu exactitate unde era situatã acea Moravie pe care ungurii o Lucrarea extinde „ expansiunea fireascã” a Moraviei pânã în zona
învinseserã cu o jumãtate de secol mai devreme. În descrierea pe superioarã a þinutului Tisei, pe teritoriul actualelor judeþeAbaúj,
care o face, moravii apar totdeauna doar în legãturã cu maghiarii; Borsod, Zemplén ºi Heves, marcând Feldebrõ ºi Zemplén ca ºi
singurul lucru pe care-l ºtie despre ei este cã, în urma descãleca- cum acestea ar fi vechi denumiri morave. Nu existã însã nici o
tului maghiar, aceastã þarã a încetat sã existe. sursã care sã confirme cã bazinul hidrografic al Tisei ar fi trecut
Un argument ce pare serios în legãturã cu situarea Moraviei la sub dominaþie moravã. Iar în ce priveºte Feldebrõ, e un lucru
sud este cã sursele vorbesc despre Metodie ca episcop de Sirmiu. unanim acceptat cã aici a fost locul de îngropãciune al familiei
În organizarea ecleziasticã latinã timpurie însã, exista obiceiul regelui Aba Sámuel (1041-1044). Dupã nume, Zemplén poate fi
conexãrii unei noi episcopii deoreºedinþãepiscopalãdinvechime. socotit ºi o fortificaþie de pãmânt de facturã slavã, el neapãrând
Titlul de episcop nu înseamnã în mod necesar ºi existenþaunei însã decât la Anonymus, care relateazã despre faptul cã ar fi fost
reºedinþe, cãci în cazul popoarelor pãgâneeravorbaîn primul rând ocupat de maghiari de la un comite (comes) bulgar pe nume
de o activitate misionarã, ºi nu de o organizare ecleziasticã bine Laborþ. În apropiere de Zemplén, a fost descoperit acum câteva
articulatã. Dupã cum nu trebuie sã uitãm faptul cã nici Sirmiul nu decenii mormântul unei cãpetenii maghiare.
era situat pe valea Moravei, astfel încât legarea Moraviei sudice Sepot ridicaobiecþii ºi în privinþateritoriilor cuceriteîntre882
de þinutul Sirmiului [Srem] nu se poate face decât cu preþul unor ºi 892 deSvatopluk, caºi aformaþiunii statalealui Kocel [Coþel],
abateri denaturãgeograficã. Cred cãnu stricãuneori sãexaminãm care, conform hãrþii, ar fi cuprins întreaga Panonie meridionalã,
valabilitatea punctelor de vedere în circulaþie azi prin prisma dupã cum se poate contesta ºi extinderea pânã la Szolnok a
reluãrii unor argumente vechi, dar în acest caz sunt de pãrere cã stãpânirii morave. Pribina a fost cu adevãrat alungat demoravi de
nu trebuiemodificat punctul devederereprezentat deIstván Bóna laNitra(va) în anii 830, când au ocupat parteaapuseanãaSlovaciei
în istoria Ungariei elaboratã în zece volume. de azi, însã el ºi fiul sãu, comitele ocel, au primit în þinuturile de
Trebuie sã amintesc aici lucrarea Moravia Magna, Imperiul dincolo de Dunãre o feudã germanã, al cãrui centru se afla în
Moraviei Mari — epoca ºi arta ei a lui Ján Dekan, apãrutã deja în localitatea Zalavár de azi. Pécs ºi Sabaria erau în epocã posesiuni
douã ediþii . Aceastã carte deosebit de frumos ilustratã e de fapt ale arhiepiscopului de Salzburg. Teritoriile dinspre apus de Du-
purtãtoarea unei concepþii tendenþioase din punct de vedere isto- nãrea panonicã fãceau în totalitate parte din imperiul franc, ca
ric. Lucrarea — aºa cum se poate constata ºi din harta ce poartã urmare a cuceririi lor (spre 809) de cãtre Carol cel Mare.
titlul „ Devenirea teritorialã a Imperiului Moraviei Mari” — îºi

36 37
— Dupã prezentarea raporturilor etnice ºi de putere existente asigure lui Svatopluk cale liberã spre Roma. Anul urmãtor, grosul
în bazinul carpatic, sã trecem la desfãºurarea de fapt a descãle- armatei maghiareaflatesub comandalui Árpád — conform surselor
catului. La sfârºitul secolului trecut, a avut loc o mare dezbatere bizantine— nu seaflaîn þinutul Atelcuz[teritoriul dintreDon ºi Siret
privind data la care trebuia sãrbãtoritã existenþa de o mie de ani –n.t.] cândbulgarii ºi trupeleangajatedeei alepecenegilor i-auatacat
a Ungariei. În cele din urmã, festivitãþile au avut loc în 1896. În pemaghiari dindouãpãrþi. Cãci Árpádînaintedeacest atacapãtruns
plus, diverse lucrãri istorice „ dirijau” înaintarea maghiarilor în cu trupele prin trecãtoarea Verecke pe teritoriul pe care contempo-
bazinul carpatic pe cãi diferite. Când ºi cum a avut loc descãle- ranul Regino îl numeºte, primul þinut, cucerit, adicã în pustietãþile
catul? avarilor sau Câmpiei Tisei. Bulgarii — care stãpâneau ºi partea de
— În perioada pregãtirii sãrbãtorilor mileniului, guvernul a miazãzi aCâmpiei Tisei pânãpelaSzeged, Csongrád — au profitat
format o comisie de istorici pentru stabilirea anului în care a avut deabsenþalui Árpádcasãataceceleºaptetriburi maghiare; rezultatul
loc descãlecatul. Cea mai importantã autoritate, Gyula Pauler, a acestui atacafost refugiereaºi unal doileadescãlecat, printrecãtorile
stabilit cã descãlecatul a avut loc în 895, dar, din perspectiva Carpaþilor, în Transilvania. Acest eveniment e descris de cronica
organizãrii solemnitãþil or, a fost preferat anul urmãtor, 896. De maghiarã ca un atac al vulturilor asupra ungurilor, în urma cãruia
atunci, continuãm sã acceptãm anul 895, desfãºurarea evenimen- le-au devorat animalele, astfel încât aceºtia au fost nevoiþi sã se
telor însã o vedem mult mai nuanþat. refugieze, peste munþi, în Transilvania. Descãlecatul petrecut prin
A existat în trecut o dezbatere privitoare la locul pe unde au Verecke ºi trecãtorile din Transilvania a constituit aºadar un fel de
pãtruns maghiarii în bazinul carpatic: prin trecãtoarea Verecke „dublu” descãlecat: pe de o parte, victoriile strãlucite ale lui Árpád
[Vereþki] sau prin Transilvania. Anonymus vorbeºte doar de tre- în Cîmpia Tisei, pe de alta refugierea celor izgoniþi din Atelkuz în
cerea prin Verecke; în schimb, în varianta miticã preluatã în Transilvania.
cronicile maghiare din gesta primitivã a veacului al XI-lea, se Dupã acest descãlecat petrecut în 895, ungurii au luat în stã-
spune cã cele ºapte cãpetenii ºi poporul lor s-au refugiat din faþa pânireþinuturilebulgãreºti demargine, împreunãcu zonaMureºu-
vulturilor în Transilvania, unde l-au ucis pe Álmos. Istoricii au lui ºi Banatul, cu þinuturile Tisei Superioare pânã la Pesta.
acceptat sau o soluþie, sau alta. Dupãpãrereamea, ambeleabordãri Teritoriul cuprins între Dunãre ºi Tisa, ca ºi þinutul muntos dintre
pot fi verosimile. Se ºtie cã, dupã primul atac peceneg, maghiarii Ipoly [Ipel] ºi Sajó au constituit þinuturile de margine [indigines]
s-au aºezat pe teritoriul dintre Nipru ºi Dunãre. E momentul în ale teritoriilor cucerite.
care trimisul împãratului bizantin Leon VI cel Înþelept (886-912) Dupã aceasta, timp de cinci ani, maghiarii nu s-au mai miºcat,
seduceîn misiune în þinuturile delaDunãreadeJoslacãpeteniile cu toate cã Leon cel Înþelept a încercat sã-i convingã sã-i atace pe
ungurilor, Árpád ºi Kurszán, solicitându-le sã-i atace pe bulgari pecenegi ºi sã revinã în Atelkuz. O schimbare s-a petrecut când,
din spate. Fiul lui Árpád, Levente, aatacat în 894 nordul Bulgariei. în anul 899, Arnulf, împãratul francilor de rãsãrit, le-a cerut
În aceeaºi perioadã, seîncheie ºi o alianþãîntreSvatopluk ºi Árpád maghiarilor sã-l atace pe Berengarius, regele Italiei. Ungurii s-au
(fapt oglindit în legenda calului alb), în virtutea cãreia populaþii le îndreptat spre Lombardia, zdrobind armata lui Berengarius în
aflate sub comanda maghiarilor au fãcut incursiuni dincolo de valea râului Brenta, dar, în timpul incursiunii lor, Arnulf a murit.
Dunãre, desigur cu scopul ca, prin slãbireadominaþiei france, sã-i Trupele maghiare s-au reîntors din Italia în anul 900, intrând în

38 39
Panonia prin þinuturile dinspre apus de valea Dunãrii, regiune care, evenimentele nici nu-ºi puteau închipui cã mai pot exista ºi altfel
dupã prãbuºirea imperiului avar, se afla sub autoritatea imperiului de unguri decât cei pe care i-au vãzut ei. Sãpãturile arheologice
franc de rãsãrit, fiind revendicatã ºi de moravi; din când în când, din ultimul secol au dat însã la ivealã trei tipuri de cimitire, care
fãceau ºi incursiuni în aceste þinuturi, dar niciodatã n-au reuºit sã dovedesc cã societatea maghiarã avea o structurã tripartitã.
punã stãpânire pe el pentru o perioadã mai îndelungatã. Maghiarii Seºtieîncãdin secolul trecut cãmorminteledecãlãreþi cu inventar
au ocupat aceastã regiune dinspre apus de Dunãrea panonicã în de obiecte turnate din argint, de multe ori ºi monede din argint de
anul 900, când au revenit din Italia, deoarece — în interpretarea provenienþã occidentalã ori rãsãriteanã, sunt morminte de rãzboinici
datã în epocã — alianþa cu Arnulf s-a destrãmat o datã cu moartea maghiari angajaþi în incursiuni de pradã. Dupãcum, în locuri undeîn
acestuia. Analele de la Fulda elaborate în aceeaºi epocã infor- epoca arpadianã locuiau unguri, au fost descoperite ºi numeroase
meazã cã în toamna anului 900 întregul teritoriu al Panoniei era cimitireaparþinândunei populaþii derând.Acesteacuprindmareamasã
ocupat. E momentul în care maghiarii trimit de-a lungul malului a maghiarilor de rând, care nu luau parte la incursiuni; cum se
sudic ºi nordic al Dunãrii cât o trupã împotriva Bavariei, autorul desprimãvãra, aceºtia ieºeau în împrejurimile sãlaºului lor hibernal,
Analelor încheindu-ºi în felul urmãtor naraþiunea privind cam- arauºi semãnau, îºi pãºteauanimalelelaooarecaredepãrtare,revenind
pania militarã: „maghiarii ... au revenit ... pe proprietatea lor, în însã, cuocaziaseceriºului, înlocurileunde-ºi aveausãlaºul permanent.
Panonia”. Faptul cã una dintre trupe ºi-a dirijat atacul în þinuturile Populaþia derând ºi rãzboinicii pot fi individualizaþi ºi prin modul lor
aflate de-a lungul malului nordic al Dunãrii aratã cã regiunea de viaþã. Atât vechii termeni din fondul principal de cuvinte al limbii
sudicã a Moraviei pânã la lanþul Carpaþilor Mici se afla deja sub maghiare referitori la agriculturã, cât ºi unele descoperiri arheologice
autoritatea ungurilor. Moravia despre care informaþia contempo- (bunãoarã, secerile gãsite în morminte) demonstreazã cât se poate de
ranã cuprinsã în cronicã relateazã cã a fost atacatã ºi ocupatã de limpede cã populaþia maghiarã de rând se ocupa, în epoca descãleca-
maghiari în 902 este de-acum Moravia cea de dincolo de Carpaþii tului, ºi cucultivareapãmântului. Rãzboinicii plecauînincursiunilelor
Mici. depradãdeobicei odatãcuvenireaprimãverii; ei nuseîntorceaupentru
—Istoriografia i-a prezentat multã vremepemaghiarii descã- perioada recoltei, uneori petrecând ºi iarna la mari depãrtãri. Astfel
lecãtori ca pe un popor nomad de cãlãreþi. Aceasta e, în bunã încât acasãtrebuiasãexisteopopulaþiederând,caresãexecutemuncile
mãsurã, imaginea cedãinuiedesprestrãmoºii noºtri în conºtiinþa agricole.
comunã, respectiv faptul cã, dupã eºecul pe care l-au suferit cu Al treilea tip — pãtura conducãtorilor — e reprezentat de
ocazia incursiunilor militare, ei au învãþat agricultura dela slavii mormintele solitare de cãpetenii înhumate cu sabia, morminte cu
pe care i-au supus. Cercetãrile mai recente au oferit o imagine inventar de obiecte de aur. Descoperiri din aceastã categorie s-au
mai nuanþatã despre acest aspect. Care a fost structura societãþii fãcut în zona nisipoasã din partea de est a Câmpiei Tisei, la
maghiare din perioada descãlecatului? Geszteréd, ori în apropierea cetãþii Zemplén [Zemplin]. Acestea
— În general, imaginea rãspânditã în vechea literaturãistoricã conþin rãmãºiþele celor ºapte cãpetenii ºi ale descendenþil or lor.
privitoare la maghiarii descãlecãtori este cea pe care incursiunile ª tim cã maghiarii erau împãrþiþiîn ºapte triburi: lista pe care o
ungurilor au produs-o în ochii occidentalilor. Maghiarii au apãrut dã împãratul Constantin e urmãtoarea: Nyék, Megyer, Kürtgyar-
în Occident ca luptãtori cãlãreþi, iar cãlugãrii care au descris mat, Tarján, Jenõ, Kér ºi Keszi. Încãdin perioadacând seopriserã

40 41
în Atelkuz, li s-au alãturat trei triburi ale cabarilor, rãsculaþi Cronicile maghiare n-au reþinut istoria evenimentelor petre-
împotriva chazarilor; acestea se pare cã erau în parte de origine cute în Bazinul Carpatic în veacul al X-lea, a luptelor interne,
turcicã, în parteiranianã. Nici pânãazi nu s-alãmurit — deoarece comunicându-ne— în ordine— doar descendenþalui Árpád pânã
nici descoperirile arheologice, nici toponimia nu oferã puncte de la ª tefan cel Sfânt: fiul lui Árpád a fost Zolta, fiul lui Zolta a fost
sprijin sigure — în ce zone ale Bazinului Carpatic s-au stabilit Taksony, fiul lui Taksony afost Géza, iar fiul lui Gézaafost ª tefan
triburile dupã descãlecat. cel Sfânt. Cronicarii au conchis din aceastã descendenþã cã fiul îi
Maghiarii au avut ºapte cãpetenii, alãturi de acestea trebuind urmalacârmãtatãlui, iar cei amintiþiaufost conducãtorii maghiar-
sã-i socotim pe cei doi dinaºti ce þineau în mânã conducerea ilor. Constantin Porphyrogenetos însã nu doar cã-l considerã pe
supremã. ª tim din descrierea lui Djaihani cã, înaintea descãleca- Levente drept fiul mai mareal lui Árpád, dar mai vorbeºtedeîncã
tului, ungurii aveau doi conducãtori, primul fiind comandantul patru fii ai acestuia, Zolta fiind mezinul. Cunoscând însã relaþiile
rãzboinicilor, care conducea de fapt, celãlalt fiind o cãpetenie ce de putere la populaþii le nomade, e improbabil ca dintre cei cinci
dispunea de o putere nominalã. Aceastã situaþie seamãnã în- fii ai unui conducãtor sã-i urmeze la conducere nemijlocit cel mai
trucâtva cu dubla regalitateaimperiului chazar, doar cãsepararea tânãr, cãci laelesuccesiuneaeraasiguratãprin senioriat, mai exact
funcþiilor comandantului principal ºi a regelui ce deþinea puterea conducãtorul era urmat de cel mai în vârstã membru al familiei
sacralã nu are nici pe departe caracterul extrem de rigid decelabil apt sã conducã, de fratele mezin ori de vãr. Personal, din faptul cã
în cazul chazarilor. Pe baza informaþii lor pe care le deþinea de la nu s-a pãstrat nici o informaþie privitoare la vreunul dintre sãla-
arkhon-ul (horka/kharkha: demnitar [judecãtor?] în cadrul uniunii ºurile fiilor lui Árpád existente în cele douã zone de campament
tribale maghiare — n.t.) Bulcsu ºi cãpetenia/prinþul Tormás/Ter- ale acestuia, trag concluzia cã Árpád a fost urmat la conducere nu
match(u), Constantin Porphyrogenetos relateazã cã, înaintea de propriii sãi fii, ci de vãrul sãu, Szabolcs, cel pe care cronicile
descãl ecatul ui , cãpeteni a pri nci pal ã a maghi ari l or a f ost îl considerã „ al doilea conducãtor” ºi care a moºtenit ºi sãlaºul lui
Levéd/Levedi, iar al doilea a fost Álmos, care l-a propus coman- Árpád din împrejurimile localitãþii Székesfehérvár. Apariþia unor
dant în locul sãu pe propriul lui fiu, Árpád, cunoscut prin vitejie. noi surse poate însã modifica pânã ºi lista de cãpetenii din secolul
Chiar în preajma descãlecatului, trimisul lui Leon cel Înþelept al X-lea. DesprecãpeteniaFajsz/Falisbunãoarã, s-aputut aflaabia
a dus tratative la Dunãrea de Jos cu Árpád ºi Kurszán/Ku(r)san. dupãpublicarealucrãrii lui Constantin Porphyrogenetos. În epoca
Cercetãtorii ºi-au pus întrebarea: cine poate fi socotit conducãtor în care a trãit, în jurul anului 950, a existat un conducãtor despre
suprem, Árpád ori Kurszán? Eu consider cã Árpád a fost care cronicile maghiare nu ºtiu nimic.
deþinãtorul puterii supreme, ocuparea Bazinului Carpatic fiind — Existã speranþeca problemele controversate sã capete un
meritul lui. Ce rol vor fi avut celelalte cãpetenii în acest proces e rãspuns?
un aspect pe care nu-l cunoaºtem. Conducerea cabarilor ºi a — Ca ºi în cazul altor discipline, ºi în ce priveºte istoria se
secuilor consider cã e posibil sã le fi revenit fiilor lui Árpád, prin poate spune cã rezultatele nu sunt definitive, deoarece orice con-
aceasta Árpád având posibilitatea sã concentreze o forþã militarã statare naºte noi întrebãri. Progrese în aceastã direcþie s-ar putea
ºi mai importantã, de naturã sã-ºi întãreascã puterea asupra celor- realiza, în primul rând, prin strângerea tuturor datelor oferite de
lalte cãpetenii. surse. În al doilearând, prin analizaexactãaelementelor scrisepe

42 43
care le avem la dispoziþie; acestea au fost elaborate în limbile Jenõ Szûcs
latinã, greacã, slavãºi arabã, respectiv persanã, lacarepoatecãse
vor adãugaîn viitor inscripþii realizatecu scriererunicã. În aceastã POPOARELE UNGARI EI M EDI EVALE
privinþã, e necesarã studierea tuturor aspectelor stilistice ale auto-
rilor, cãci fiecare scriitor se individualizeazã prin modul sãu
personal de exprimare, prin particularitãþil e pe care le utilizeazã. „ În zilele noastre, în întreaga Ungarie trãiesc popoare diferite;
În al doilea rând, e foarte important sã se constate dacã autorul în afarã de maghiari, existã germani, cehi, slavi, croaþi, saºi, secui,
care relateazã evenimentele a fost pãrtinitor sau imparþial, intere- români, sârbi, cumani, alani, ruteni..., care vorbesc cu toþii limbi
sat sau neutru în privinþa evenimentelor descrise. În al patrulea deosebite” — scria, dupãdezastrul delaMohács, renumitul umanist
rând — iar acesta e deseori un aspect neglijat de cei ce studiazã Nicolae Olahus în lucrarea intitulatã Hungaria (1536), adãugând cã
problema —, e obligatorie plasarea informaþiei istorice în epoca mai existãsatepevalearâului Eger încarecoloni originari dinþinutul
ºi în condiþiile genezei sale. Astfel, trebuie sã se þinã totdeauna Liège „vorbesc pânã azi franþuzeºte”.
seama de numãrul de ani care-l despart pe cel care consemneazã În aceastã listã a compoziþiei etnice a Ungariei de la sfârºitul
de evenimentul descris, ca ºi de depãrtarea în spaþiu între locul Evului Mediu, nu ºchiopãtã decât informaþia privitoare la secui:
unde au avut loc evenimentele ºi locul unde are loc înregistrarea, aceºtia vorbeau de câteva secole ungureºte, în acea epocã acelaºi
cãci în Evul Mediu timpuriu poºtãnu exista, ºi nici agenþii deºtiri, lucru putînd fi spus chiar ºi despre majoritatea cumanilor ºi a
radio, televiziune, astfel cã despre evenimente petrecute la mari alanilor; cu atât mai demn de reþinut e faptul cã erau consideraþi
distanþe la scriitor nu ajungeau decât ºtiri cu totul rãzleþe. Sã ne pânã la acea datã popoare separate. De altminteri, se poate spune
amintim doar cum îºi imagina cãlãtorul din epoca mongolã Plano cã, în general, lista e completã. Aceleaºi neamuri le amintea, cu
Carpini popoareleSiberiei ºi cum figurau acesteaîn lumeavãzutã douãdecenii înainte, István Werbõczi în Tripartitul sãu, dintreele
de veacul al XII-lea! Erau monooftalmici, fiinþefabuloase cu lipsind doar secuii, fiind în schimb amintiþibulgarii. Ambii autori
trompã ce se hrãneau cu parfumul florilor! foloseau termenul latinesc natio, corespondentul lui în limba
În încheiere, aº vrea sã spun cã, dacã vom cunoaºte modul de maghiarã veche, fiind nemzet sau nemzetség, adicã „ neam” sau
gândire, mentalitatea autorilor ºi a lumii în care trãiau, vom fi în „ naþie” , (cu înþelesul de „ popor” , „ naþionalitate” ). Nu e aºadar un
stare sã le apreciem cuvintele la justa lor valoare. anacronism forþat dacã vorbim despre naþionalitãþi.
Din acest tablou al naþionalitãþilor, din aceastã — exact —
duzinãdenumedepopoareabiaunui numãr dedouãdacãleputem
cãuta prezenþa în vremurile vechi, în epoca dinainte de cumpãna
dintre mileniile I ºi al II-lea, ºi chiar ºi ele însoþite de unele
explicaþii . Cadrul de formare a majoritãþii lor a fost statul ungar.
Istoria naþionalitãþilor medievale este esenþialmente o istorie a
aºezãrii lor: istoria „ reuniunii popoarelor” (congregatio popu-
lorum), cum se spunea în epocã.

44 45
„Pustietãþileavarilor” ºi moºtenirea Atelcuzului lut nici un sens secundar cu caracter ofensator, fiind, înainte de
toate, un termen generic denotativ. El provinedelanumelepecare
Când Theotmar, arhiepiscopul deSalzburg, la puþin timp dupã
ºi-l dãdeau gepizii (thuat, care la origine însemna „ popor” ,
descãlecatul maghiarilor, îi descria, în anul 900, papei realitãþile
„ neam” ), fiind moºtenit de populaþia care i-a asimilat pe gepizi ºi
din Panonia, vorbind despre „ poporul pãmântului” îi amintea
care în ochii maghiarilor reprezenta însuºi „ poporul” gãsit aici.
exclusiv pe slavi ºi nota cã þinutul este „ nelocuit” pe o distanþã de
Apoi, dupã ce masele de slavi au fost asimilate, noii coloni slavi
multe zile de mers. Privind lucrurile în esenþã, în pofida strãdani-
fiind numiþi, cu numele lor etnic individualizator, cehi, poloni,
ilor cercetãrii nici azi nu putem spunealtceva. Avarii ºi popoarele
croaþi etc., denumirea tót (Sclavus) s-a restrâns pe de o parte la
anterior târâte în aceste þinuturi de tumultul migraþiilor, gepizii
grupul rãmaslamiazãnoapte, iar pedealta— fãrãnici o deosebire
bunãoarã, au fost asimilaþi, dupãtoateindiciile, depopulaþia slavã,
— la populaþia de pe teritoriul de la sud de Drava (Slavonia, în
mai exact în diferitelegrupuri etnicealeacesteia(moravi, slovenii
ungureºte Tótország, adicã „ þara tãuþilor” ), cucerit în 1091.
carantani, bulgarii slavi), care trãiau mai mult sau mai puþin
Aceasta e una dintre firavele legãturi existente între „ pusti-
independent unele de altele, în aºezãri când mai dense, când cu
etãþileavarilor” ºi listalui NicolaeOlahus. Cealaltãînsã, populaþia
totul rãzleþe, pe toatã întinderea „ pustietãþilor avarilor” — cum
secuiascã, putea fi socotitã o natio separatã doar din perspectiva
erau denumite de preferinþã în acele vremuri de cãtre cronicarii
specificã a concepþiilor din epocã, deºi iniþial pare sã fi fost una
Apusului þinuturile slab populate din întregul Bazin Carpatic.
dintre cele mai timpurii „ naþionalitãþi” — cu adevãrat arhaicã —
Puþine lucruri îi mai uneau însã pe slavii amintiþiîn scrisoarea lui
ale maghiarimii. Strãmoºii lor pot fi decelaþi printre grupurile
Theotmar ºi „ naþia” (natio) figurând pe locul al treilea, ºi încã
etnice din þinuturile chazarilor care, rãsculându-se pe la anul 860
purtând acelaºi nume (Sclavi), de pe lista alcãtuitã cu ºase sute de
împotriva hanatului (de aici, substantivul colectiv kabar, adicã
ani mai târziu deNicolaeOlahus. Pânãîn secolul al XII-lea, marea
„ rãsculat” „ rãzvrãtit” ), s-au alãturat celor ºapte triburi maghiare,
majoritateadescendenþil or slavilor din perioadaanilor 900 au fost
cu care vor ocupa Bazinul Carpatic. O ipotezã bine fundamentatã
complet asimilaþi de maghiari, ºi aceasta nu doar în zona dinspre
afirmã cã secuii sunt descendenþii grupului etnic bulgaro-turanic
apus de Dunãrea panonicã, ci în general în interiorul liniei ce
ce purta numele de eskil (esekel), cu toate cã nu putem trece sub
înconjoarã teritoriul unitar pe care ºi-au stabilit maghiarii sãlaºul
tãcerefaptul cãproblemaoriginii secuilor esteunadintreenigmele
ºi care se întindea între vãile zonei muntoase acoperite de pãduri
istoriei ce se pare cã nu va putea fi dezlegatã cu adevãrat. Cert e
dinspre nord pânã în Câmpia Transilvaniei ºi de acolo pânã în
doar cã secuii s-au maghiarizat într-o epocã foarte timpurie; ºi
þinutul Sirmiu/Srem. În cele din urmã, doar în þinutul muntos
dacã au fost totuºi socotiþi un neam aparte, acest fapt se explicã
dinspre nord-vest, mai cu seamã pe vãile Váhului ºi Nitrei, s-a
prin organizarea socialã ºi sistemul de cutume specifice pe careºi
menþinut un bloc etnic unitar de slavi moravi, nucleul viitorului
le-au pãstrat, ºi nu în ultimul rând prin calitatea lor de „ naþiune
popor slovac. Acest popor s-a format însã abia în urma aºezãrii
politicã” în structura feudalã târzie a Transilvaniei. De altminteri,
masive ce a avut loc în veacurile al XIII-lea ºi al XIV-lea. Iniþial,
cronicarul János Thuróczi bunãoarã în secolul al XV-lea îi con-
se pare cã maghiarii i-au numit tót [tãuþi] pe toþi slavii gãsiþi aici,
sidera pe secui, într-o accepþiune aproape modernã, ca „ parte a
denumire care, pânã în pragul epocii moderne, nu ascundea abso-

46 47
naþiunii” (pars nationis), ca maghiari, dupã cum nici Werbõczi Dumnezeu sau Egiptul” , ba chiar sã punã pe seama nesfârºitei
nu-i socotea, dupã cum am vãzut, ca o „ naþiune” aparte. rãbdãri a lui Dumnezeu cã astfel de „ monºtri de oameni” — pânã
nu demult, „ barbari” — au avut parte de un astfel de dar.
Î nceputul procesului de aºezare în teritoriu a unor populaþii
Înspre rãsãrit, puterea de atracþie se exercita asupra acelor
Celelalteelementealelistei lui NicolaeOlahuscuprind de-acum, grupuri etnicecareaufost împinsespreapusdevalurilemigraþiilor
în totalitate, „oaspeþi” (hospes) — cum erau, în epocã, numiþi colonii reluate iar ºi iar, timp de aproximativ încã trei secole — de data
sosiþi de pe alte meleaguri — de dupã anul 1000 ai statului ungar. aceasta însã nu spre o „ pustietate” aflatã mai spre apus, ci spre
Afluxul destrãini apornit deopotrivãdinspreApusºi Rãsãrit încãde porþile unui stat creºtin, unde trebuiau sã aleagã între a cere sã fie
la finele veacului al XI-lea, cunoscând, cu fiecare nou secol, o primiþi, ori a se dezagrega. A apãrut astfel o situaþie originalã: în
amplificaretot mai evidentã. Explicaþiaacestui fapt estecãtransfor- timp ce, pe de o parte, colonii tipici ai epocilor timpurii erau
marea„pustietãþilor avarilor” într-o monarhiecreºtin-feudalãaexer- þãranul ºi orãºeanul nord-francez, valon (numiþi Latini, în un-
citat în ambele direcþii o forþã de atracþie specificã, deºi conþinutul gureºte olasz[ok] „ italieni” , amintirea aºezãrilor acestora fiind
acesteiadifereafundamental în funcþiededirecþia— sprevest ori est pãstratã în întreaga þarã de multe toponimice ce au în compunere
— în care acest proces avea loc. particula Olaszi), sosiþide pe meleagurile cele mai dezvoltate —
Înspre apus, aceastã forþã de atracþie era în mod esenþial rezul- ºi în acelaºi timp suprapopulate— aleEuropei creºtine, pedealtã
tatul unei tensiuni demografice. E adevãrat cãîn jurul anului 1100 partenumeroasegrupuri sau cetealepopulaþiei pecenege— fostul
acest fost spaþiu clasic al migraþiilor nu era nici pe departe o vrãjmaº nomad de odinioarã — s-au stabilit în diferite zone
„ pustietate” , dar, þinând seama cã în acea epocã densitatea popu- (izvoarele atestã existenþa, în veacurile al XI-lea ºi al XII-lea, a
laþiei abia depãºea, în medie, valoarea de 3-4 locuitori/km2, el aproape o sutã de sate ale acestora), dupã cum s-au stabilit ºi alte
apãreatotuºi ca„ pustiu” în comparaþie cu Occidentul (dar chiar ºi grupuri etnice rãzleþite, de pildã uzii. Caracterul bidirecþional al
cu vecinãtatea imediatã), caracterizat de o valoare de câteva ori procesului decolonizareîn epocadeînceput eevidenþiat defaptul
mai mare, în þinuturilededincolo deRin putându-seconstatachiar cã, în timp ce primele grupuri de saºi transilvãneni au sosit în þarã
un evident fenomen de suprapopulare relativã. Un aspect carac- „ la chemarea” (ad vocationem) regelui Géza II, acelaºi rege
teristic este acela cã, în toiul procesului de colonizare în masã, trimite, pe de altã parte, o solie în þinutul Saksin din apropierea
când populaþia þãrii s-a dublat în comparaþie cu situaþia de la Volgãi, în scopul „ recrutãrii demusulmani ºi turci [pecenegi], care
începutul mileniului, într-o descriere realizatã de un cãlugãr do- trag bine cu sãgeata” (1151). Caracterul rãsãritean, chiar oriental
minican francezsepoateciti cã, deºi în Ungariaexistãmulteoraºe, al compoziþiei naþionaletimpurii aUngariei eraaccentuat defaptul
cetãþi ºi fortãreþe, ca ºi „ nenumãrate sate” — „ cu toatã existenþa cã înainte de marea invazie a tãtarilor þara era, la drept vorbind,
acestora, þara pare pustie din cauza mãrimii ei” (1308). Forþade presãratã în întregime de aºezãrile militare ºi coloniile de negus-
atracþie eraamplificatã depãmântul deosebit deroditor al þãrii, de tori — în frunte cu localitatea Pesta — ale grupurilor etnic alane
priveliºtea bogatelor stoguri de cereale, care l-au determinat, la de religie mahomedanã (în maghiara veche, böszörmény), origi-
mijlocul veacului al XII-lea, pânã ºi pe nu tocmai binevoitorul nare din partea de nord a Iranului, din Horezm (kaliz-i) ºi din
episcop Otto de Freising sã-i compare pãmântul cu „ raiul lui þinuturile Caucazului (oslar-i, varºan-i), ca ºi cu descendenþii

48 49
amintitelor grupuri etnice arhaice maghiare originare din Chaz- timpul au fost extinse ºi asupra pãturilor de þãrani, meºteºugari ºi
aria, alãturi de care au imigrat noi grupuri pornite dinspre rãsãrit, negustori stabiliþipeteritoriul þãrii prin colonizare. Nu evorbanici
mai ales din Bulgaria de pe Volga. Între aceste douã poluri, mãcar de niºte principii specific maghiare, cãci cea de a doua
rãspânditeîn aproapetoatejudeþeleþãrii, multezeci detoponimice sentinþã nu reprezintã altceva decât o preluare textualã din codul
Németi, respectiv Csehi, Tóti, Lengyeli, Horváti, Oroszi vorbesc juridic elaborat în Evul Mediu timpuriu în Bavaria. ª i în Ungaria
despre etnia [în ordine: germanã, cehã, slovacã, polonezã, croatã, a prins rãdãcini concepþia medievalã generalã, care, în flagrantã
rusã — n.t.] a primilor locuitori ai respectivelor localitãþi. Acest contradicþie cu epoca naþionalismului, considera pe de o parte cã
tip de toponimice provine din secolele al XI-lea ºi al XII-lea, în diversitatea etnicã este un lucru pozitiv — ºi nu un rãu diabolic
epocile ulterioare caracteristicã fiind compunerea cu elementul —, iar, pe de altã parte, respecta universul de tradiþii ºi drepturile
-falu („ sat” ). popoarelor — „ datinile” — ca pe niºte valori specifice, aproape
sacre. În celedintâi privilegii pãstratepânãîn zilelenoastre, în cel
Destinul primilor coloni
acordat populaþiei valone care a întemeiat Bodrogolaszi (1201),
Dacã cineva ar fi elaborat sã spunem pe la 1200 o listã ca ºi în privilegiile (1206) acordate „ primilor oaspeþi” din Tran-
asemãnãtoare celei alcãtuite de Nicolae Olahus, aceasta ar fi si l vani a — germani i care au întemei at aºezãri l e Cri cãu
rivalizat din plin cu lista de dupã 1500, doar cã — dupã cum se (Karako/Krakkó), Ighiu (Krapundorf/Grabendorf) ºi Romos
poate observa — în cea mai mare parte ar fi cuprins alte nume de (Rams/Rumess) — se repetã textual cã satele întemeiate de colo-
popoare. Existã în istoria naþionalitãþilor medievale un prim capi- niºti îºi pot desfãºura viaþa„ în conformitate cu riturile [tradiþii le,
tol care, pe planul continuitãþii etnice, este, la drept vorbind, unul cutumele] poporului lor” .
„ încheiat” . Participanþii la primul mare val de populare a teritori- Pentru a afla cum ºi de ce a avut totuºi loc în aceste secole
ului au fost, cel mai târziu în veacul al XIV-lea, în mare parte timpurii procesul de asimilare, avem la dispoziþie un exemplu
asimilaþi de maghiari. Sã fi vrut cineva sã-i asimileze? Greu de deosebit depregnant, cunoscut cât sepoatedeexact caizvor istoric
crezut, cãci principiile înscrise în Învãþãmintele lui ª tefan cel ºi care are în plus ºi un caracter ieºit din comun. Exemplul este
Sfânt se impun de la bun început: primirea „ oaspeþilor sosiþidin ieºit din comun, deoarece întâmplãtor e vorba de un grup de
diferite þinuturi ºi regiuni... ce vin cu diferite limbi, obiceiuri ºi coloniºti dereligiemahomedanã(pesemne, deetniekaliz-i), ºi se
feluri de a se purta spre podoaba þãrii este” , cãci „ slabã ºi vulner- ºtie cã, la presiunea exercitatã de Bisericã, încã dintr-o perioadã
abilã e þara în care se vorbeºte o singurã limbã ºi unde existã o timpurie regii Ladislau cel Sfânt ºi Coloman au încercat sã real-
singurã datinã” . Concepþia ce proclama avantajul diversitãþii et- izezepebazãdelegi asimilareaforþatãamahomedanilor, ameste-
nice era întregitã de cealaltã tezã cardinalã, ce emana tot de la carea — din motive absolut religioase, ºi nu „ naþionale” — a
ª tefan cel Sfânt, prezentãîn primul sãu Decret: „ Fiecarepopor va acestoracu populaþiacreºtinã. Zadarnic însã, cãci, în momentul în
trãi dupãlegilesale” , adicãi sevor respectacutumele. Nu principii care satele „ ismaelite” (böszörmény) (villae Ismaelitarum) apar
existenteazi de„ politicãfaþãdenaþionalitãþi” au fost formulateîn pe rând în diplome, ele se dovedesc comunitãþiînchise, conduse
jurul anului 1010; dupã cum tot atât deadevãrat ecãsentinþelelui de propriii lor „ dregãtori” ºi „ bãtrâni” . Mai mult decât atât, când
ª tefan se adresau în primul rând clerului ºi cavalerilor, ºi doar cu arabul de religie islamicã Au Hamid al-Andalusi petrece în Un-

50 51
garia trei ani (1150—53), el poate strãbate þara cu aprobarea vaniei, sã înceapã pe cât posibil în cât mai multe puncte — în
regelui GézaII casãaducãcorecþii ritualurilor islamiceuitatedeja aceastã perioadã fiind încã vorba, în cea mai mare parte, de
pe jumãtate („ explicam Coranul” — scria el); fiind un apropiat al domenii regale — sã fie cultivate. Iar pe aceste teritorii din
Curþii, el adevereºte cu recunoºtinþã cã regele „ a îngãduit ca interiorul þãrii, începând cu latini-i ºi cu coloniºtii germani ºi slavi
musulmanii sã-ºi exercitepublic religia... i-aiubit pemusulmani” . din epocile de început ºi pânã la pecenegi, toate aºezãrile înte-
Nimeni aºadar nu ameninþanici apartenenþaetnicã, necum religio- meiate de coloni — ca sã folosim cuvintele celor ce dãdeau
asã a grupãrii de aºezãri militare formate din treizeci de sate din explicaþii laAlep — „ erau înconjuratedeunguri” , astfel încât mai
sudul Ungariei cu care Au Hamid a venit în contact în limba lor devreme sau mai târziu erau asimilaþi de populaþia maghiarã.
maternãºi deunde, dupãdouãgeneraþii , în jurul anului 1220, tineri Valonii („ latinii” ) din Egervölgy lacareserefereaNicolaeOlahus
dornici de învãþãturã s-au dus sã se instruiascã la Alep. Musul- constituiau puþinele excepþii. Ei însã erau de-acum descendenþii
manii de-acolo i-au trasînsãlarãspunderedin cauza„ obiceiurilor coloniºtilor unei epoci noi, ai celor sosiþi în a doua jumãtate a
lor france [creºtine occidentale]” , iar ei le-au rãspuns: „ Vorbim veacului al XIII-lea.
limba maghiarilor... cei care purtãm armã ne radem barba ºi ne În jurul anului 1200, asistãm laschimbareadeopotrivãacadrului
îmbrãcãm dupã obiceiurile francilor” . Nimeni nu i-a obligat sã geografic ºi juridic-instituþional al operei decolonizare— „recrutare
facã acest lucru, ºi nici nu s-au plâns de aºa ceva. Explicaþia au depopulaþii” —, caºi latransformarearadicalãacontextului social.
dat-o ei înºiºi: „ Suntem înconjuraþidin toate pãrþile de creºtini.” Aceastãmutaþieedenaturãsãoferedejaîn mod nemijlocit imaginea
În epocile timpurii, se ºtie cã portul era expresia manifestã a îndevenireastructurii etnicespecificeaþãrii — acelor douãsprezece
identitãþii etnice; nu fãrã motiv au cerut cumanii în 1279 sã fie „naþiuni” enumerate de Nicolae Olahus.
legiferat cã sunt dispuºi sã se creºtineze ºi sã se stabileascã în Ce anume s-a schimbat începând de prin anul 1200 în privinþa
þinutul care le va fi dat — „ cu excepþia tunderii bãrbii ºi pãrului ºi fluxului de coloni ºi a colonizãrilor — „ a recrutãrii de populaþii ”
a renunþãrii la propria îmbrãcãminte” . — care, de-a lungul Evului Mediu, urma sã determine conturarea
Grupul etnic al kaliz-ilor, prin renunþarea la propria limbã ºi structurii multinaþionale a Ungariei epocii moderne?
propriileobiceiuri, apornit încãdin perioada1150—1220 pecalea Presiunea demograficã dinspre Occident ce a caracterizat pri-
asimilãrii spontane, ºi aceastapur ºi simplu deoareceeraîncastrat mele secole ale mileniului a cunoscut o diminuare considerabilã.
în masaetnicãamaghiarilor din Sirmiu/Srem — deºi, sãnu uitãm, Cãtre anul 1300, populaþia Ungariei a crescut de aproape trei ori
era vorba de o grupare mai mare, compusã din treizeci de sate. în comparaþie cu anul 1000. Fluxul celor veniþi de dincolo de Rin
Asta în condiþiile în care majoritatea aºezãrilor timpurii împes- (al „ latinilor” ) aîncetat; practic, începând delamijlocul secolului
triþau imaginea etnicã a þãrii sub forma cât unei comunitãþi sãteºti al XIII-lea, coloni occidentali mai sunt doar cei sosiþi din þinuturile
izolate ori a cât unei colonii preurbane rãzleþe, cãci, în parte, germane. Dinspre rãsãrit însã, fluxul multisecular al elementelor
criteriile militare ale regatului ungar timpuriu, dar mai ales inter- etnice nomade a fost, la mijlocul veacului al XIII-lea, blocat de
eselelui economicecereau canumeroasele„ pãmânturi nelocuite” înaintareamongolã. Fugind din caleamongolilor, cumanii ºi unele
productive, care, în epocã, stãteau încã din belºug la dispoziþie în grupuri etnice de alani rãzleþite au ajuns, într-un ultim val, în
interiorul þãrii, în þinuturile din Câmpia Tisei ºi Câmpia Transil- þinuturile dintre Dunãre ºi Tisa. Cu toate acestea, procesul de

52 53
colonizare a continuat. „ Ne-am strãduit sã recrutãm prin poruncã ticã de colonizare, au fost obligaþisã trateze anumite grupuri de
regeascã, din toate colþurile lumii, ostaºi ºi agricultori ca sã coloni ca „ popoare” unitare; pe de altã parte, o datã cu apariþia
populãm pãmânturile pustiite” (1268) — se spune în programul oraºelor, asistãm la afirmarea unui factor ce s-a dovedit ºi o forþã
regelui Béla IV de dupã marea invazie a tãtarilor. De fapt, colonii aparte de coeziune etnicã; în cele din urmã (ºi acesta e un aspect
proveneau nu atât din toate colþurile lumii, cât, mai ales — cum ce a influenþat populaþii le cele mai numeroase), rivalitatea dintre
se poate citi în numeroasele diplome ale epocii —, „ din þãrile puterea regalã ºi marile domenii feudale a proiectat cu o forþã
învecinate” , ºi chiar ºi aceºtia se stabileau nu în primul rând în gravitaþionalãspecificãpunctul degreutateal „ recrutãrii depopu-
þinuturile cele mai pustiite din interiorul þãrii, ci cu precãdere pe laþii ” în spaþii geografice noi, spre þinuturile de margine.
teritoriile cu o populaþie din capul locului rarã, în zonele îm-
Saºi, cumani, germani
pãdurite ºi muntoase de margine, în mare parte încã nelocuite.
O nouã caracteristicã a acestui al doilea val de colonizãri este Una dintre ideile cãlãuzitoare ale noii epoci este principiul
cã, în general, nou-veniþii nu mai erau asimilaþi de populaþia înscris în diplomele emise la mijlocul veacului al XIII-lea: „ Fala
maghiarã, cum s-aîntâmplat cu primii coloniºti, ci ori s-au integrat regilor ºi a principilor se întemeiazã mai ales pe mulþimea
în statul ungar pãstrându-ºi coerenþa individualitãþii etnice, ori popoarelor” , de ea depinde „ extinderea puterii regale” . Resortul
fuzionau în blocuri etnice mai mult sau mai puþin închegate de-a politicii sistematice de colonizare l-a constituit recunoaºterea
lungul veacurilor. Chiar ºi populaþiile ce trãiau în grupuri rãzleþe faptului cã nou-veniþii strãini se pot dovedi o contrapondere
ºi-au pãstrat în condiþii mai bune identitatea etnicã decât înainte. economicã sau militarã — ºi deci politicã — a marilor domenii
E, desigur, greu sã aducem la acelaºi numitor aceste trei categorii feudale în mãsura în care trãiesc pe teritorii cât mai unitare ºi în
de schimbãri, cãci alta era natura coeziunii în cazul saºilor, al comunitãþi etnice cât mai închise, în schimbul fidelitãþii asigu-
cumanilor ori alanilor, decât în cazul populaþiei germane de la rându-li-se, la nivel instituþional, pãstrarea „ obiceiurilor proprii”
oraºe, dupãcum cu totul alþi factori au stat labazaformãrii zonelor — doar cã de-acum acest lucru nu mai avea loc în cadrul comu-
locuite compact de slovaci, români, ruteni ori a structurãrii þinu- nitãþilor sãteºti rãzleþite, ca în secolele al XI-lea ºi al XII-lea, ci în
turilor de marginelocuite de germani în parteadeapusaUngariei zone locuite compact de o populaþie numeroasã. Nu e întâmplãtor
— pentru a ºi schiþaastfel dintr-o suflare tabloul acelor „ naþiuni” cã primul pas hotãrâtor în aceastã direcþie a fost fãcut de regele
de altã limbã înºiruite pe la 1530 de Nicolae Olahus. Andrei II, în timpul domniei cãruia dezvoltarea marilor domenii
Indirect, numitorul comun trebuie cãutat în transformarea feudale, „ împãrþirea comitatelor ºi pãmânturilor Ungariei ºi dã-
structuralã pe care o cunoaºte Ungaria feudalã în interior. Prin ruirea lor baronilor ºi cavalerilor” (1217) a cãpãtat cu adevãrat
faptul cã pe la anul 1200, ca o contrapondereaputerii regale, s-au aspectul unui program. În anul 1224, suveranul a repartizat gru-
constituit într-un ritm cu adevãrat neobiºnuit marile latifundii ºi purilor de saºi din Transilvania, între Târnava Mare ºi Olt, un
cã îºi face apariþia un element nou, problema însãºi a colonizãrii teritoriu uriaº, situat larãsãrit devaleaMureºului pânãlaþinuturile
pãºeºte într-un spaþiu de joc politic caracterizat printr-o multitu- secuieºti, iar, în scopul asigurãrii caracterului închisal teritoriului,
dine de factori. Pe de o parte, pentru contrabalansarea puterii i-a strãmutat, chiar ºi pe secuii ce locuiau acolo, în colþul estic al
marilor latifundiari, regii, sub semnul unei noi concepþii de poli- Transilvaniei, proclamând noul principiu: „ întregul popor... sãfie

54 55
un popor unit ºi sãfiesupusaceluiaºi judecãtor” , adicãsãtrãiascã comunitare (1271) încã din perioada care a urmat marii invazii a
înconformitatecuprivilegiileasigurateprinAndreanum, încadrul tãtarilor. În cazul saºilor/saxonilor, nu o populaþie unitarã din
unei autoguvernãri de grad inferior. Dar, dupã o generaþie, nici capul locului a fost cea care a obþinut privilegiile, ci s-a întâmplat
regele Béla IV n-a mai încercat sã oblige neamul cumanilor — mai curând invers, cadrul teritorial-comunitar a fost cel care, de-a
care ceruse permisiunea de a se stabili pe pãmântul Ungariei — lungul timpului, aduslaformareaunor zonecu un profil etnic bine
sã se statorniceascã în acel tip de aºezãri militare dispersate, aºa definit. Grupurile imigrate aici încã dintr-o epocã timpurie erau
cum seprocedaseanterior cu pecenegii, ci li s-au pusladispoziþie originare, în afarã de Saxonia, din cele mai diferite regiuni ale
vaste teritorii nelocuite, între Dunãre ºi Tisa ºi mai spre rãsãrit Germaniei, din Bavaria pânã în Turingia, mulþi venind chiar din
(iniþial, chiar ºi în þinutul Criºurilor ºi între Mureº ºi Timiº), „ þinuturile latine” , adicã din Flandra. Dacã în Ungaria saºii (Sax-
asigurându-li-se cadrul tradiþional de viaþãºi sistemul de cutume; ones) erau consideraþio „ naþiune” separatã, fiind în mod limpede
în schimb, zece fruntaºi ai cumanilor au depus jurãmântul, în deosebiþide germanii ce trãiau în þarã (Alemanni, Teutonici) —
cadrul unei ceremonii nomadedeosebite, „ dupãobiceiul neamului aºa cum am vãzut pe lista lui Nicolae Olahus —, acest lucru era o
lor” , „ sã aperepãmântul maghiarilor, capopor credinciosregelui, urmare directã a autonomiei lor specifice.
împotriva tãtarilor ºi a altor seminþii” (1246). Drumurile s-au despãrþit în Evul Mediu târziu. Autonomia saºi-
În primul caz, e evident vorba de interesul economic al insti- lor/saxonilor a progresat în direcþia autoguvernãrii orãºeneºti, fapt
tuþiei regale, cãci impozitul de15000demãrci al saºilor reprezenta care a fost de naturã sã conserve cele douã zone cu profil naþional
în sine aproximativ 9 la sutã din veniturile regelui. În cel de-al individualizat. Faþã de aceastã situaþie, chiar dacã, prin colonizarea
doilea caz, e limpede vorba de criteriul militar, deoarece trupele cumanilor ºi a elementelor etnice alane integrate în masa acestora,
cumanilor, ce puteau atinge uneori zece mii de luptãtori, au s-a format o autoguvernare pe bazã teritorialã („scaune”), având în
devenit forþaarmatã cea mai redutabilã a epocii arpadiene târzii. vedere cã zona de colonizare era rãzleþitã în bunã mãsurã în chiar
Nici cã se poate închipui un contrast mai izbitor decât cel existent centrul zonei etnice maghiare, asimilarea acestora începuse încã de
între saºii cultivatori ai pãmântului ºi constructori de oraºe ºi pe la sfârºitul Evului Mediu ºi s-a încheiat în cursul veacurilor al
cumanii rãzboinici ºi nomazi. Ceea ce-i apropia cu toate acestea XVI-lea ºi XVIII-lea.
era similitudinea ordinului lor de mãrime, fiind, în ambele cazuri, Populaþia germanã imigratã începând cu secolul al XIII-lea în
vorba de populaþii ce numãrau mai multe zeci de mii de oameni; oraºele pe cale de definire ºi în zonele miniere a urmat un cu totul
dar ceea ce i-a adus la acelaºi numitor a fost mai ales politica alt model. Singura tangenþãcu ceilalþi germani a reprezentat-o, ºi
regelui faþãde ei: prin privilegiile pe care le-a acordat (cumanii în acest caz, noul factor al unei anumite existenþeautonome,
le-au primit în scrisîn 1279), întregul „ popor” afost ridicat larang comunitare (communitas), realizate prin mãsuri privilegiale, care
de universitas sau communitas unitare — cum erau numite în a fost de naturã sã asigure continuitatea etnicã la nivel teritorial,
epocã acele comunitãþijuridice autonome ce dispunea de autogu- în ciuda dispersãrii în colectivitãþi izolate. ª i acesta nu pentru cã
vernare. În nord, în þinuturile Popradului ºi Hernadului Superior, în autonomi a orãºeneascã s-ar fi ascuns vreun principiu
populaþia saxonã a zonei Spis/Zips s-a format ca un al treilea „ naþional” . „ Persoanele de orice condiþie ºi de orice limbã care se
„ popor” deun ordin demãrimesimilar ºi ºi-adobândit privilegiile adunã acolo [în oraº] sã se bucure de aceeaºi libertate” — pro-

56 57
clamã bunãoarã, specific concepþiei din epocã, privilegiul acordat pãtrat. Regiuni împãdurite ale þãrii continuau sã fie cu totul nelo-
oraºului Beregszász/Beregovo (1274). Cu toate acestea, dacã, la cuite. În acest uriaº semicerc, viitoarele naþionalitãþi abia erau
mijlocul secolului al XIV-lea, populaþia majoritãþii celor aproxi- reprezentateîn jurul anului 1200 dedouãnuclee: s-au individuali-
mativ cincizeci de oraºe cu privilegii a rãmas, în parte sau în zat, la nord-vest, în bazinele râurilor Váh ºi Nitra, zona de locuire
totalitate, germanã, aceasta se explicã în primul rând prin faptul compactã a slavilor moravi amintitã mai sus (la care, dinspre
cãnouastructurãinstituþionalãautonomãaoraºelor areprezentat, rãsãrit, s-au adãugat în acea perioadã doar grupuri rãzleþe ºi rare
în mod indirect, o forþã de coeziune etnicã. Germanii trãiau în de populaþie în þinuturile Turiec ºi Liptov, în valea Popradului),
comunitãþiseparate, mai mult sau mai puþin izolate chiar ºi acolo iar la sud-est, la poalele munþil or Fãgãraº, pe atunci încã singura
unde, la sfârºitul Evului Mediu, jumãtate din populaþie era deja „ þarã” a românilor închegatã teritorial (terra Blachorum/Olacho-
maghiarã (de pildã, la Buda sau la Cluj), în alte pãrþi alcãtuind rum), la care s-au adãugat grupuri rãzleþe dinspre vest, în þinutul
„ oraºe germane” separate la nivel topografic-administrativ (ca la Haþegului.
Esztergom, Vác sau Visegrád). În total, populaþia sãseascã/saxonã Amintitele mutaþii social-politice care au avut loc la nivelul
din cele douã zone compacte de locuire, alano-cumanii ºi popu- întregii þãri au fãcut actualã, dintr-o dublã perspectivã specificã,
laþia germanã a oraºelor abia dacã se cifra însã la 15% din totalul problema populãrii zonelor de margine. Prima a constat în faptul
de aproape un milion cât numãrau persoanele aparþinând naþion- cã, dupã ce puterea regalã a pierdut în mare mãsurã teren în
alitãþil or. Cea mai mare parte a acestei mulþimi se formase dupã þinuturile interioare, în vechile comitate, regele s-a strãduit sã-ºi
un al treileamodel, cu toatecãmodelul însuºi erao variantãaunei edificenouabazãasuveranitãþii saleacolo undecontinuasãdeþinã
structuri similare. o serie întreagã de domenii cu pãduri de mãrimea unor comitate:
„ în pãdurile cu vânat ale sfinþil or regi” (cum erau numite chiar ºi
Slovacii, românii
în acea epocã — 1248, 1271 — þinuturile dinspre rãsãrit de
Dacã, în scopul simplificãrii lucrurilor, vom vorbi în cele ce domeniul Zvolen, mari cât niºte pãrþi de þarã, ceseîntindeau pânã
urmeazã de zone de margine, avem de fapt în vedere o fâºie spre lanþul Carpaþilor). Colonizãrile sistematice în aceste zone în
geograficã având o adâncime de douã–trei sute de kilometri — la cea mai mare parte „ nelocuite” au fost iniþiate de regele Béla IV
care trebuie sã socotim ºi unele regiuni „ interioare” cu munþi ºi continuate de succesorii acestuia, fiind finalizate mai cu seamã
împãduriþi (de exemplu, sudul Bihorului) —, ce înconjura, în de dinastia de Anjou. Ne putem da seama de dinamica iniþialã a
interiorul cununei Carpaþilor, începând delavalearâului Váh, spre colonizãrilor dacãavem în vederecãîn jurul anilor 1250 în bazinul
rãsãrit, într-un uriaº semicerc prin Transilvania pânã la Dunãrea râului Turiec existau, la poalele munþil or, doar 30 de mici aºezãri
de Jos, þinutul etnic maghiar. În veacul al XIII-lea, între hotarele slave, pentru ca, la moartea regelui colonizator, spre 1270, sã se
înseºi ale þãrii ºi-a fãcut apariþia o anumitã tensiune demograficã, înfiripe deja nucleul celor 70 de sate care, ulterior, spre mijlocul
deoarece, în timp ce, de pildã, populaþia din zona aflatã la vest de veacului urmãtor, au transformat întregul bazin în þinut agricol.
Dunãrea panonicã, a atins, iar în unele locuri chiar a depãºit, 20 Al doilea resort al mutaþiei amintite a fost însã cã, dacã tot nu
de locuitori pe kilometrul pãtrat, þinuturile de margine continuau s-a reuºit sã se stopeze extinderea marilor domenii feudale, regii
sã fie caracterizate de o densitate de 2-3 locuitori pe kilometrul au donat în aceste zone „ pãduri cu totul neumblate ºi nelocuite”

58 59
de mãrimea unor pãrþi de comitat, cu scopul — aºa cum stã scris din zonanordicã, pânãatunci nelocuitã, acomitatului Trencín. De
într-unul dintre numeroasele documente de danie — ca proprie- unde provenea afluxul de coloniºti în zonele mai rãsãritene e un
tarul „ sã defriºeze pãdurea ºi s-o transforme în teren agricol” , sã aspect ce reiese cu claritate dintr-un hrisov din þinutul Spís:
întemeieze sate ºi „ sã strângã norod” (1269) (e vorba de pãdurea strãmoºul familiei Görgey acâºtigat dreptul deadeþineîn proprie-
ce se întindea între râul Hibe ºi þinutul Spís/Zips din comitatul tate noi „ pãduri nelocuite” (1256) „ pentru cã a strâns noroade din
Liptov). Aceastã indicaþie nici nu trebuia de altfel sã fie datã, cãci þãrile învecinate [...] mai ales din Polonia ºi Rutenia” . Diferitele
valoareadaniilor o constituia„ norodul” . Timp desecole, regeleºi elementeetnicedeorigineslavãaucunoscut, de-acum în interiorul
domeniile feudale rivalizau în atragerea de mase de coloniºti, din arcului carpatic, fenomenul deintegrareîntr-ungrupetniccoerent,
care, cu timpul, a luat naºtere poporul slovac. În acest sens, cu o limbã aflatã într-un proces de unificare, ce utiliza, chiar ºi în
dinamicaînceputurilor eevidenþiatãdefaptul cãîntâmplãtor chiar veacul al XIV-lea, strãvechea denumire colectivã slovenin a sla-
beneficiarul daniei amintit mai înainte, strãmoºul familiei Szent- vilor, începând sã foloseascã pentru sine numele individualizator
Ivány, a întemeiat, el singur, în doar douã decenii, ºase sate în „ slovac” , „ slovaci” abiaîn cursul secolului al XV-lea. Procesul de
„ pãdurea nelocuitã” . formarecaetnies-aprelungit pânãîn epocamodernã, cãci în satele
Afluxul de col oniºti pornea de dincolo de Carpaþi, la din zona Carpaþilor Mici formate prin colonizare nici mãcar în
miazãnoapte cu precãdere din þinuturilemorave— ºi, de-alungul jurul anilor 1530 nu trãiau slovaci, ci cehi, NicolaeOlahus— dupã
acestora, din cele cehe, poloneze ºi rutene — în proporþii tot mai cum am vãzut — considerîndu-i o „ naþiune” separatã.
importante, cãci rivalitateasemnalatãseexercitaîn sensul scãderii În zona opusã a arcului carpatic, migraþia românilor prin tre-
dãrilor nobiliare. Pe domeniul regal din comitatul Liptov, „ starea cãtorile Munþil or Fãgãraºului ºi Cibinului — prin „ þinuturile vla-
libertãþii” (statuslibertatis) populaþiei era, încãdelamãsurileluate hilor” — acunoscut o revigoraretot dupãmareainvazieatãtarilor.
în 1265, similarã cu situaþia existentã în zonele interioare în În general, deplasãrile de populaþie au fost favorizate de aceeaºi
perioada anilor 1350. Dar ºi marile domenii feudale au învãþat ca rivalitate ca ºi în nord: puterea regalã a cãutat „ sã-i strângã” pe
— în conformitate cu îndrumãrile din anul 1313 privind colo- români ca — iniþial — exclusiv „ populaþii crãieºti” (ale cãror
nizarea — „ sã asigure [coloniºtilor] o libertate de naturã sã poatã elementerãzboinicemergeau laluptãalãturi desecuii ºi pecenegii
fi strânºi laun loc” . În þinuturileslovaceîn formare, denumireade cu care se învecinau) pe domeniile recent dobândite la poalele
origine cehã a satului realizat prin defriºare a fost lehota, care Carpaþilor Meridionali. Marea proprietate feudalã ºi-a fãcut însã
înseamnã „ uºurare” , „ înlesnire” . Forþa motrice a acestui proces a ºi aici apariþia de redutabil competitor. Înaintarea spre nord a
cãpãtat noi valenþe prin faptul cã în aceste zone colonizarea a românilor e semnalatã cu exactitate de autorizaþii le de stabilire în
devenit din ceîn cemai mult o „ întreprindere” : întreprinzãtorii — zonã obþinute de proprietarii ecleziastici ºi laici. În þinutul Aiudu-
ºoltuzii — care se îndeletniceau cu colonizarea aduceau cu ei de lui, de pildã, primele aºezãri româneºti au luat fiinþãîn epoca de
dincolo de Carpaþi, pe baza contractelor încheiate cu proprietarii dupã 1272 pe proprietatea capitlului de la Alba Iulia. Aceasta a
de pãmânt, populaþii ale unor sate întregi. Dupã 1300, de pildã, fost zona în care, între 1270 ºi 1294, ºi-au fãcut apariþia, ºi pe
Máté Csák, cel mai important rival al puterii regale, a început, cu domeniile voievodului Transilvaniei, ºi pe cele ale episcopului,
concursul ºoltuzilor, sã populeze cu sate de moravi þinutul Zilina situate în zona sudicã a Bihorului, venind dinspre Muntenia, de-a

60 61
curmeziºul comitatului Alba de Jos, cei dintâi coloniºti români, iar doarei, Timiºului, Caraºului, Severinului, în autonomii teritoriale
ce primele grupuri de români au fost chemate înspre zonele mai primare, în „ universitãþi [comunitãþi] cneziale” , unde cuvântul
nordice ale comitatului Hunedoarei, de-alungul amintitelor cnezate decisiv îl aveau „ cutumele românilor” (mores, leges Olachorum).
regale din regiunea Haþeg, de cãtre neamul Ákos (1292). În zadar a Aceastã autoguvernare primarã cunoºtea, desigur, diferite
încercat Andrei III sãrestaurezedreptul exclusiv al puterii regalede gradeîn funcþiededistricte, domenii nobiliaresau grupuri desate,
afacecolonizãri atunci cândahotãrât catoþi românii depedomeniile deosebindu-sebunãoarãdeautoguvernareasaºilor ºi prin aceeacã
nobiliare „sã fie strânºi” pe domeniul de la Secaº (1293) aflat la se întemeia nu pe cutumele „ poporului” român, ci pe cutumele
poalele Munþilor Cibinului (1293), cãci în Transilvania ºi Bihor localeanumeroasegrupuri independente, autoguvernareafiind de
colonizãrile masive din secolul al XIV-lea erau deja de resortul competenþaunei pãturi superioare, care, în cea mai mare parte,
domeniilor nobiliare. Dupã aceasta, parcã pentru a continua com- mai devreme ori mai târziu, era asimilatã de nobilimea maghiarã.
petiþia, Carol Robert a organizat uriaºe domenii noi în parte spre Într-o fazã istoricã ulterioarã, în secolul al XIV-lea, a început
miazãnoapte, în codrii seculari ai Maramureºului (primul voievod imigrarea populaþiei rutene prin trecãtorile Carpaþil or Pãduroºi
apare aici în jurul anului 1326), în parte spre miazãzi, în comitatele înspre þinuturile de nord-est, unde — în opoziþie cu grupurile
Timiº, Caraº ºi înbanatul Severinului. Prinaceasta, semicercul zonei rãzleþecare s-au asimilat în masa populaþiei slovace rãsãritene —
geograficeaimigraþiei româneºti seºi definise. Ritmul acestui proces sedefineºtespresfârºitul Evului Mediuprofilul unei noi „ naþiuni” .
e evidenþiat de faptul cã, în timp ce în secolul al XIII-lea izvoarele Formele de stabilire în zonã erau atât de asemãnãtoare cu cele ale
scrise vorbesc de doar 10 aºezãri româneºti permanente, în prima românilor, încât erau denumite, în mod similar, ºi „ drept
jumãtateasecolului urmãtor îºi facapariþia29denoi sate,iar înadoua românesc” (iusValachicum). Laorigine, vlah (deaici, ungurescul
jumãtateasecolului un numãr de217. oláh) nu era atât o denumire etnicã, ci însemna „ pãstor muntean” .
Aºezarea românilor ºi formarea etniei slovace nu doar cã au În sfârºit, pentru o imagine completã, trebuie sã amintim ºi de
constituit douã faþete ale aceluiaºi proces, dar s-au desfãºurat ºi un aflux dinspre apus, de apariþia unor coloniºti germani în zona
într-un mod asemãnãtor prin aceea cã, dacã în cazul slovacilor de graniþã, proces început tot în veacul al XIII-lea, care se deose-
recrutarea coloniºtilor era în multe locuri realizatã de ºoltuzi, în beºteînsã, prin trãsãturi specifice, demodul destabilireîn teritoriu
cazul românilor grupuri compactemai mici sau mai mari (demulte a saºilor/saxonilor ºi a populaþiei germane de la oraºe, iar, la
ori, foarte numeroase) se stabileau în zonã sub conducerea voie- origine, chiar ºi de al celor amintiþi mai înainte. Colonizarea în
vozilor ºi a cnejilor. Cu singura deosebire cã, în timp ce primii cursul secolelor a teritoriului Burgenlandului de azi cu populaþie
erau simpli „ întreprinzãtori” , de cele mai multe ori germani, germanã a fost, de-acum în afara oricãrei „ competiþii ” , exclusiv
ceilalþi erau în acelaºi timp mai marii propriului lor grup, calitate opera marilor proprietari de pãmânt din Ungaria apuseanã.
pecareºi-o pãstrau ºi dupãîntemeiereaaºezãrii, cãci epoca— aºa La baza tuturor acestor colonizãri n-a stat cu precãdere nici un
cum am vãzut — respecta „ obiceiurile poporului” . Cnezatele fel de miºcare spontanã de populaþie, ºi cu atât mai puþin au fost
româneºti au rãmas unitãþi cutumiare primare, ajungând, pânã în eleacþionatedevreunresort latent deetnogenezã; eradefapt vorba
secolele al XIV-lea ºi al XV-lea, sã se integreze, în primul rând de un proces de expansiune. Afluxul acestor elemente etnice
pe marile domenii regale, în Maramureº, ca ºi în þinuturile Hune- „ înspre interiorul” arcului carpatic era direct proporþional cu ex-

62 63
tinderea sistemului de latifundii regale ºi nobiliare „ înspre exte- considera ºi el cã limba este cel mai însemnat criteriu de definire
rior” , spre hotarele þãrii, unde — aºa cum se poate citi în articolul a „naþiunii”: „vorbesc cu toþii limbi deosebite”. În aceeaºi mãsurã,
45 al legii din 1495 ce oglindeºte concepþia medievalã târzie care „obiceiurile” popoarelor au fost considerate de-a lungul întregului
a stat la baza ei — pânã ºi „ schismaticii” (ortodocºii), adicã Ev Mediu ca un drept uman inalienabil, o caracteristicã fireascã.
românii, rutenii, sârbii „ locuiesc în þinuturile lor, potrivit propri- Dupã cum nu era nici o contradicþie în faptul de a fi bunãoarã, dupã
ilor obiceiuri, la chemarea ºi cu chezãºia maiestãþii sale regelui, a naþionalitate, italian (natione Latinus) ºi în acelaºi timp maghiar
voievozilor, banilor ºi a altor mari demnitari ai þãrii” . (Prezenþa (Ungarus) — aºa cum se vorbea încã din 1204 despre un abate de
sârbilor printre naþionalitãþil e amintite constituie un element mai la mãnãstirea Somogyvár. În sursele medievale, „strãin” (alienus,
nou, afluxul în grupuri, dinspre miazãzi, al acestora, început la extraneus) însemna totdeauna „originar din altã þarã”. Conform
mijlocul secolului al XV-lea ºi orientat spre diferite zone ale þãrii, concepþiei din epocã, duzina de nationes compuneau împreunã
printre altele pânã în insula Csepel [Ráckeve], nefiind de aceeaºi „poporul” Ungariei.
naturã cu celelalte, ci constituie de-acum prologul unei miºcãri de
populaþii de un tip nou: refugierea din faþa expansiunii turceºti.)
Comun în aceste zone de margine ºi deosebit atât de colonizãrile la
care au avut loc înainte de anul 1200, cât ºi de zonele ºi enclavele
autonome apãrute dupã 1200 este faptul cã, de-a lungul veacurilor,
de jur împrejur s-au format „naþiuni” aflate în contact direct cu un
fond etnic înrudit sau similar ºi care au beneficiat de o neîncetatã
primenire din partea acestuia.
Popor ºi „naþiune”
Naþionalitãþile Ungariei reprezentau la sfârºitul Evului Mediu
20-25 la sutã din totalul populaþiei de aproximativ 4 milioane de
locuitori. Chiar dacã nu în accepþiunea modernã a termenului, în
epocarespectivãacesteaerau într-adevãr considerate„naþionalitãþi”.
Într-ocronicãbelgianã, sepoateciti cãînanul 1447ungrupdevaloni
din Ungaria au fãcut o vizitã la Liège, unde au povestit cã strãmoºii
lor au fost bine primiþi de regele ungar, care le-a dat pãmânt ºi le-a
pus în vedere sã nu-ºi uite limba. În epocã, limba era consideratã
într-adevãr ca un dat sau o calitate întru totul „fireºti”. Ascendenþa
era iniþial exprimatã ºi de termenul latinesc natio, un derivat al
verbului nascor „a se naºte”, aflat în strânsã relaþie etimologicã cu
conceptul de natura „naturã”. Aºa cum am vãzut, Nicolae Olahus Cluj, Turnul Bethlen

64 65
Interviu cu László Makkai realizat de János Pótó slavã cu trãsãturi probabil slave rãsãritene, dar dezvoltatã într-un
puternic context avar ºi organizatã într-o structurã aristocraticã.
COLONI ZAREA TRANSI LVANI EI Aceastã populaþie s-a contopit cu ungurii, pesemne chiar ºi cu
aristocraþia maghiarã. Pânã ºi în familiile din care au provenit
demnitarii gyulaîntâlnim numeroasenumedepersoanedeorigine
— Una dintre problemele cele mai controversate ale istoriei slavã, ca de pildã Zombor, care provine din cuvântul slav zombru
Transilvaniei, acea parte de þarã cu un destin atât de greu încer- „ zimbru” , ori Prok, numele ultimului gyula, care în ungureºte
cat, este data stabilirii pe acest teritoriu a etniilor ce trãiesc în înseamnã „ rãmãºiþã” , adicã copil de sex masculin nãscut tardiv.
prezent acolo. Cum a avut loc colonizarea Transilvaniei ºi ce De la Mureº spre sud, trãiau, supravegheaþide oºteni bulgari,
populaþii au gãsit aici descãlecãtorii maghiari? lucrãtorii în minele de aur ºi sare ai imperiului bulgãresc. A fost
— Conform protocronicii maghiare datând de la sfârºitul scos deja la lumina zilei inventarul arheologic al câtorva aºezãri,
veacului al XI-lea, maghiarii alungaþi din Atelkuz de cãtre pe- reieºind, fãrã putinþã de tãgadã, cã la cumpãna dintre veacurile al
cenegi au pãtruns mai întâi în Transilvania, de unde au pus IX-leaºi al X-leaaceºti lucrãtori ºi soldaþifoloseau armeºi unelte
stãpânire pe întregul Bazin Carpatic. Dintre maghiarii care au de provenienþã bulgãreascã.
ocupat Transilvania, un trib sau o fracþiune dintr-un trib a rãmas În cepriveºteluareaîn stãpânireaTransilvaniei, ºi în literatura
pe loc, stabilindu-se în partea de nord a Transilvaniei, într-o istoricã maghiarã au fost formulate opinii diferite. S-a presupus de
structurã de ci nci „ generaþi i ” /neamuri . Tradi þi i l e l or de mai bine de douã sute de ani încoace cã ungurii au ocupat Transil-
strãdescãlecãtori au fost imortalizatedeAnonymus. Unelefamilii vania în mai multe etape. Unii cercetãtori au fost de pãrere cã acest
din cele cinci „ generaþii” /neamuri au trãit în acest þinut pânã în lucru a avut loc dinspre sud, pe linia Mureºului, alþii — pe baza
pragul epocii moderne, nu o datã pânã în zilele noastre. Nu ºtim afirmaþiilor lui Anonymus— cãaavut loc dinsprenord, din direcþia
cu precizie dacã de la bun început conducãtorul acestui trib a fost zonei Nyírség1. ª i eu consider plauzibilã aceastã ipotezã din urmã ,
un gyula, cãpetenia secundã în cadrul uniunii maghiaredetriburi; dar numai în cazul gyulei ºi al suitei sale, careau preluat conducerea
sigur e însãfaptul cã, cel puþin cu începeredin anul 925, gyula, pe ungurilor cetrãiau dejaacolo. Putem întâlni nu doar în Transilvania,
numeBogát, apreluat conducereapopulaþiei maghiarestabiliteîn ci ºi în zona Nyírség sate care au în componenþa toponimului lor
partea de nord a Transilvaniei. numele lui Bogát, primul gyula.
La întrebarea pe cine au gãsit descãlecãtorii maghiari în Tran- O altã întrebare controversatã este ºi aceea dacã ungurii au
silvania, nu putem rãspunde decât pe baza analizei surselor ar- ocupat partea de sud a Transilvaniei în epoca descãlecatului în
heologice ºi toponimice, adicã a descoperirilor fãcute în cadrul acelaºi timp cu pãrþile nordice ale acesteia sau — ºi înclin ºi eu
sãpãturilor ºi a materialului oferit de denumirea aºezãrilor. Din spre aceastã ipotezã — au pus stãpânire pe ea abia mai târziu, în
examinarea izvoarelor arheologice, reiese cã, în istoria Transil-
vaniei dinainteadescãlecãrii ungurilor, Mureºul constituia, incon- 1 Þinut nisipos din zona de confluenþã Someº -Tisa, situatã în partea de nord-
est a Câmpiei Tisei din Ungaria (n.t.)
testabil, o linie despãrþitoare. În nord, având ca centru þinutul
Sãlajului deazi, dar întinzându-sepânãspreCluj, trãiao populaþie

66 67
mai multe etape. Cu greu se poate crede de altfel ca suveranul ridicã nici un fel de dificultãþi. Interesant e faptul cã din punct de
bulgar, þarul Simeon (893—927) — carepreluaseprin cucerirede vedereetnic primeledatesiguredecaredispunem sereferãtocmai
la imperiul bizantin aproape întreaga regiune balcanicã —, sã-ºi la saºi, populaþie stabilitã aici cel mai târziu. Saºii s-au aºezat în
fi lãsat fãrãapãrareimportanteleminedesareºi aur. Multãvreme, Transilvaniaîn jurul anului 1160, lachemarealui GézaII, în zona
ungurii — cu toate cã bizantinii au încercat de mai multe ori sã-i dintre Olt ºi Târnave. Aºezãrile lor s-au extins continuu. În 1224,
convingã — n-au îndrãznit sã se ridice la luptã împotriva alianþei Andrei II le-a reunit aºezãrile, organizându-le într-un fel de teri-
pecenego-bulgãreºti. Bizanþul a încercat, ºi el, în repetate înduri toriu autonom cuprinsîntrelocalitateaOrãºtieºi zonaTrei Scaune
sã desfacã aceastã alianþã— dorind sã ºi-i atragã pe pecenegi, (Covasna de azi). În acelaºi timp, secuii care locuiau pe acest
neliniºtit decuceririlelui Simeon —, dar fãrãfolos. Bogát aizbutit teritoriu au fost aºezaþi mai spre rãsãrit, în þinuturile pe care le
însã sã se alieze cu pecenegii, reuºind, pe baza acestei alianþe, sã ocupã azi.
ocupe în 927 sudul Transilvaniei, iar, mai târziu, succesorul sãu, Acesta e primul punct accesibil ce poate fi considerat casigur în
Zombor, Banatul de azi. istoriacolonizãrii secuilor. Aceºtiatrãiau aºadar înaintedeanii 1220
Teritoriul, de-acum mãrit, controlat de gyula a devenit din ce în ce de-alungul Oltului ºi aTârnavelor. Lucru confirmat ºi detoponimie,
mai independent, separându-se de uniunea de triburi aflatã sub con- cãci o parte importantã a numelor de locuri de pe teritoriul sãsesc e
ducerealui Árpád ºi alor lui. Iar aceastas-amanifestat în primul rând în de origine maghiarã, ca bunãoarã Hortobágy/Hîrtibaciu1, Ho-
politicaexternãagyulei. DupãînfrângereasuferitãlaAugsburg în 955, moród/Homorod, Halmágy/Hãlmeag, Sárkány/ª ercaia etc. Însuºi
parteamaghiarilor condusãdeÁrpád ºi ai sãi s-aorientat spreOccident, toponimul Szászváros/Orãºtie— cãruiasaºii îi spun Brossau Broos
solicitând papei de la Roma, în 962, un episcop caresã-i converteascã. — este în aceeaºi situaþie, deoarece poate fi explicat prin cuvântul
Înce-l priveºte,gyula,careaveaînstãpânireTransilvaniaºi CâmpiaTisei, maghiar város „oraº” .
s-abotezat laBizanþdupã948 — naº i-afost împãratul Constantin VII Legat de aºezarea secuilor, circulã o puzderie de legende.
Porphyrogenetos—,cuaceeaºi ocazieaducându-l cusineºi peepiscopul Acestea fac trimitere la tradiþii le înregistrate de Anonymus ºi
grec Hierotheos pentru convertirea supuºilor sãi. Izvoarele bizantine Simon de Kéza, conform cãrora, de pildã, secuii sunt rãmãºiþeale
subliniazãînmoddeosebit cã,întimpceungurii dinspreapusaudusîntre hunilor retraºi în Transilvania. Aceastã afirmaþie însã nu e confir-
961 ºi 970 numeroase lupte împotriva Bizanþului, gyula n-a mai atacat matã de nimic altceva; mai mult decât atât, dupã descãlecatul
niciodatãBizanþul, arãmascredincioscreºtinismului bizantin, credinþei ungurilor, se pare cã secuii locuiau prin zona comitatului Bihor.
sale de rit grecesc, procedând chiar la rãscumpãrarea de la maghiarii Aºezãrile din þinutul secuiesc ºi-au cãpãtat denumirea nu de la
apuseni aprizonierilor ºi laeliberarealor. triburi sau persoane, ci – în mod surprinzãtor – de la nume de
— Ungurii descãlecãtori au gãsit aºadar în Transilvania o
populaþie slavã. În Transilvania medievalã, trãiau trei nationes, 1 Lajos Kiss, în Földrajzi nevek etimológiai szótára, Akadémiai Kiadó,
maghiarii, secuii, ºi saºii, respectiv un al patrulea neam, românii. Budapesta, 1983, afirmã cã, spre deosebire de toponimul Hortobágy din
Când s-a stabilit în Transilvania fiecare etnie? Ungaria, etimologia toponimului Hortobágy din Transilvania poate fi
— Avem de-a face în acest caz cu niºte probleme complicate, germanã: Hart-Bach — n.t.
cea a românilor ºi a secuilor. Colonizarea saºilor în schimb nu

68 69
locuri. Scaunul cel mai important, Udvarhelyszék / scaunul Odor- oraºelor, dar poate însemna — într-un sens cu mult mai larg — ºi
hei, purta numele de Telegdszék / scaunul Tileagd, o aºezare cu întreaga populaþie romanizatã, care — temându-se de barbarii
numele Telegd / Tileagd neexistînd pânã în zilele noastre decât germani ce stãteau sã nãvãleascã — se poate sã fi urmat armata ºi
unasingurã: ceadin comitatul/judeþul Bihor. În aceeaºi situaþiese administraþia. Acest lucru e cu atât mai verosimil cu cât Aurelian
aflã, de pildã, Medgyes / Mediaº, Kézd / Chizd, Sebes / Sebeº, a întemeiat o nouã, a doua Dacie la sud de Dunãrea de Jos, cu
Orbó / Orbo etc., care, laorigine, sunt toponimedin þinutul sãsesc, numele de Dacia Ripensis [de amintit ºi Dacia Mediterranea,
dar nu canumedelocalitãþi, ci cadenumiri alescaunelor secuieºti: întemeiatãtot deel — n.t.]. Debunãseamãpentru ca, pedeo parte,
Sepsiszék/scaunul ª epºi, Kézdiszék/scaunul Chizdi, Orbaiszék / numele sã continue tradiþia, iar, pe de altã parte, sã asigure stator-
scaunul Orbai. În þinutul secuiesc, nu se întâlnesc toponime ca nicirea populaþiei care, pãrãsind Dacia, ºi-a aflat o nouã patrie, o
Sebes/Sebeº, Orbó/Orbo, Kézd/Chizd, ele fiind prezente în denu- nouã Dacie.
mirile scaunelor, ceea ce însemnã cã provin din zona unde se — Existã diferite teorii privind originea poporului român,
întâlnesc aceste toponime, adicã din þinutul sãsesc. Numele respectiv despreces-a întâmplat cupopulaþiaromanizatã strãmu-
Medgyes/Mediaº s-a menþinut în numele unei „ generaþii” / neam tatã din Dacia. Conform punctului de vedere oficial din România
(nemzetség) secuieºti. — dupã cum ºtim —, cele douã etnii reprezintã unul ºi acelaºi
În legãturã cu origineasecuilor, au existat ºi continuãsã existe lucru, dacii romanizaþi sunt deci strãmoºii românilor.
interminabile discuþii . Pãrerea mea este cã strãmoºii secuilor sunt — Din acest punct de vedere, e demnã de atenþie teoria remar-
cele trei triburi cabare care s-au alãturat maghiarilor în momentul cabilului arheolog român delaînceputul secolului, VasilePârvan,
desprinderii lor din imperiul chazar. Urme referitoare la acest privind faptul cã, venind dinspre nord, albanezii s-au stabilit pe
lucru întâlnim încã de la Anonymus; el afirmã cã locuitorii Biho- teritoriul pe care-l ocupã în zilele noastre în jurul anului 300. E
rului au fost dupã descãlecat chazari. Secuii nu sunt aºadar ante- evident cãalbanezii nu sunt bãºtinaºi peþãrmul Adriaticii, cãci cel
riori altor maghiari. Dupã toate probabilitãþile, ª tefan I i-a mai mare râu din Albania, Vjose, poartã nume slav, dar ºi azi se
colonizat pentru apãrarea graniþelor în zona Tîrnavelor ºi a Oltu- duc discuþii privind momentul ºi modul în care s-au stabilit în
lui, în viitorul þinut sãsesc, dupã ocuparea regiunii stãpânite de aceastã zonã. Întrucât, în jurul anului 600, în Albania de azi au
gyula. locuit slavi, debunãseamãcãalbanezii s-au aºezat acolo abiadupã
A treia mare problemã a populãrii Transilvaniei o constituie aceea. Anterior, trebuie sã fi trãit pe altundeva. Poate cã nu e prea
apariþia etniei româneºti. Discuþia se poartã în acest sens în jurul îndrãzneaþãipoteza conform cãreia strãmoºii albanezilor trebuie
teoriei aºa-numitei continuitãþi daco-romane: adicã ce s-a întâm- cãutaþiprintre cei strãmutaþidin Dacia. În limba albanezã, gãsim
plat mai târziu cu armata ºi colonii — contopiþi cu dacii — ai de altfel o mare cantitate de cuvinte de origine latinã, în schimb
lui Traian, care a cucerit Dacia în 106? ª tim cã în 271 împãratul gramatica limbii e — ca ºi limba dacã — de origine tracã, ºi nu
Aurelian a golit Dacia ºi — conform afirmaþii lor unanime ale latinã, ca în cazul limbii române. Cantitatea mare de cuvinte
istoricilor din epocã — întreaga populaþie romanã a strãmutat-o împrumutate din latineºte dovedeºte cã populaþia a trãit vreme
în regiunea de la sudul Dunãrii de Jos. „ Populaþia romanã” poate îndelungatã sub influenþã romanã, dar nu într-atât încât sã se
sã însemne în acest caz armata, poate sã însemne populaþia schimbe gramatica limbii.

70 71
Formarea poporului român se aflã în cea mai strânsã legãturã în regiunile dinspre nord de Sofia, ce aparþinuserã imperiului
cu ocupaþia strãveche a românilor, pãstoritul transhumant. Carac- roman.
teristic în aceastã privinþãeste cã vara turmele sunt duse la pãscut În diplomele cancelariei regale, românii îºi fac apariþia în
în munþi, iar iarnapeþãrmul mãrii sau în vãilerâurilor mari, într-o Transilvania o datã cu secuii ºi saºii, la începutul veacului al
continuã miºcare de du-te-vino între munte ºi ºes. Acest lucru nu XIII-lea. Ei însã ar fi putut fi prezenþi acolo indiferent de când îi
înseamnãdesigur cãerau nomazi. Depindederelaþiilepolitice, de amintesc pentru prima oarã diplomele rãmase pânã la noi. Doar
securitate în general dacã pãstorii sunt nomazi sau transhumanþi. cã toponimia dezminte cã ar fi existat români oriunde în Transil-
Sunt nomazi în vremuri de rãzboi, tulburi, când îºi duc întreaga vania— cu excepþia Haþegului ºi Fãgaraºului — înaintedemarea
familie în munþi, respectiv în vãile cursurilor de apã, dar, în invazie a tãtarilor (1241—1242). (Primul toponimic de origine
perioada de pace, când familia se stabileºte într-un sat la poalele româneascã apare în Transilvania spre 1360, ºi anume e vorba de
munþilor ºi doar pãstorii îºi ducturmelelaºes, pepãºuniledeiarnã, localitatea Nucºoara [In C. Suciu, Dicþionar, figureazã anul 1394
respectiv, primãvara, pe pãºunile alpine, acelaºi popor practicã — n.t.] dinspre partea de sud a comitatului Hunedoara, existentã
transhumanþa. pânã azi.) Toate acestea sunt dovedite ºi de faptul cã românii —
Dupãopiniaeminentului istoricromân PetrePanaitescu, pãsto- în calitate de membri ai formaþiunilor grãnicereºti, împreunã cu
ritul transhumant nu e posibil decât pe coastele sudice ºi estice secuii ºi saºii — erau legaþi de domeniile regale. Pânã ºi în jurul
însorite ale munþil or. El afirmã cã nu existã în Balcani pãstor atât anului 1290, doar în situaþii cu totul speciale permiteau regii
de nepriceput care sã-ºi ducã turmele pe versantele nordice ale strãmutareadin acesteregiuni acelor care-ºi îndeplineau serviciul
Carpaþilor Meridionali, adicã pe povârniºurile dinspre Ardeal ale în cadrul acestor formaþiuni. Mai mult decât atât, românii strãmu-
acestora, cãci acolo pãºuni nu sunt. Trebuie aºadar sã spunem cã taþi spre nord fãrã permisiunea regelui sunt, printr-o dispoziþie,
teritoriul de formare a poporului român cuprinde partea sudicã a chemaþi înapoi, pe domeniul regal, de dimensiunile unei jumãtãþi
Carpaþilor Meridionali, aºadar zonanordicã aþinutului muntenesc de comitat, de la Székes, situat pe malul stâng al Mureºului, faþã
al României de azi, Munþii Banatului, respectiv þinutul muntosde în faþãcu Alba Iulia.
la graniþa Serbiei ºi Bulgariei de azi, unde — deºi aici nu trãiesc Stabilirea în proporþii de masã a românilor în partea de nord a
români — întâlnim cu sutelenumeromâneºti medievaledelocuri. Transilvaniei are loc dupã marea invazie a tãtarilor. De altfel,
Dovezile toponimice localizeazã aºadar fãrã echivoc formarea conform unui martor ocular, canonicul orãdean Rogerius, acest
fiinþei etnice româneºti pe aceste teritorii, adicã în þinuturile eveniment alovit în primul rând Transilvania. Când, dupãretragerea
cuprinse între Carpaþii Meridionali ºi regiunile muntoase de la tãtarilor, maestrul Rogeriusastrãbãtut Transilvania, pestetot avãzut
graniþadintre Serbia ºi Bulgaria. De aici, ca urmare a presiunii doar sate pustiite, oraºe prefãcute în cenuºã, grãmezi de cadavre,
exercitate de slavii ce veneau dinspre nord, mari mase s-au retras locuitori ascunºi prin pãduri. Poate cã în Transilvania sunt cele mai
spre sud, pânã în Thessalia, unde însã nu li se poate cãuta þara de dese cazurile de toponimice formate cu termenul telek, pe care l-au
origine, deoarece limba de bazã a acestui þinut e greaca, în timp folosit ungurii în acea perioadã pentru desemnarea aºezãrilor odin-
ce româna este o limbã romanicã. Limba românã s-a putut forma ioarã locuite, dar de atunci pustiite, nelocuite (Rigótelke/Rig-
doar peun teritoriu undelatinaaconstituit limbadominantã, adicã otheleke, Vidacstelke/Vidachteleke etc.), fenomen lingvistic ce

72 73
dovedeºte o datã mai mult devastãrile provocate de invazia tãtar- Situaþia socialã a românilor din þinuturile Fãgãraºului ºi
ilor. Aceste toponimice fuseserã folosite anterior fãrã elementul Haþegului, stabiliþiacolo poateîncãdin veacul al IX-lea, cunoºtea
postpus -telek; dupã invazia tãtarilor însã, acest element e anexat, o evoluþie deosebitã faþãde cea a românilor din Câmpia Transil-
ca o dovadã a faptului cã aºezarea este nelocuitã. Astfel de cazuri vaniei. Aceºtia fãceau parte din formaþiunile grãnicereºti ºi aveau
se întâlnesc în cea mai mare parte în Câmpia Transilvaniei, în zona tot atâtea privilegii ca ºi secuii. În anii 1290, în dietele tran-
dintre Someºul Mare ºi Mureº, þinutul cel mai devastat de tãtari. silvãnene se vorbeºte de comunitãþi(universitas) ale [nobilimii]
În aceastã regiune s-a stabilit în cursul veacului al XIV-lea un mare maghiare, ale saºilor ºi românilor, românii fiind aºadar socotiþi în
numãr de români. aceastãperioadão comunitateliberãºi caresebucurãdeprivilegii.
Fixarea lor în aceste þinuturi are ºi o cauzã specialã. Pe pla- — În acea epocã, situaþia etnicã ºi socialã se aflã aºadar în
tourile înalte ale Carpaþil or Meridionali ºi Rãsãriteni se gãsesc strânsã interdependenþã.
mari pãºuni alpinelipsitedecopaci, undeanimaleleputeau fi duse — Da, dar existãºi deosebiri. Întresecui ºi români, deosebirea
la pãscut vara. În zona Bihorului însã, unde românii s-au stabilit era cã, în timp ce secuii erau cu toþi sub arme, apãrându-ºi aºadar
în secolul al XIV-lea, munþii abia depãºesc înãlþimea de 1000 de cu toþii libertatea, în cazul românilor doar cnejii erau sub arme,
metri, fiind de aceea acoperiþi de pãduri. Aici, pãºunile pot fi ocupaþiacelorlalþifiindpãstoritul, respectiv muncilegospodãreºti.
realizate doar prin despãduriri. Spaþii le despãdurite sunt însã Cnejii nu erau latifundiari, ci ºefi ai comunitãþil or locale, îndeplin-
nãpãdite iar ºi iar de pãdure, astfel încât trebuie pârjolite fãrã ind aceleaºi funcþii ca juzii (iudex sedis/székbíró) sau cãpitanii
încetare. Turmele pasc vegetaþia fragedã a pãdurii pe cale sã se (capitaneus maior exercitus/székhadnagy) din scaunele secuieºti
formezedin nou, lãsând mãrãciniºurile, carecuprind apoi întreaga de judecatã. Cu timpul însã, cnejii — pe baza meritelor obþinute
suprafaþã; în aceastã situaþie, pentru realizarea din nou a pãºunii, în rãzboaie— au fost trecuþiîn rândul nobilimii maghiare, o parte
e nevoie sã se munceascã din greu. De aceea, românii care plecau însemnatã trecând la catolicism sau chiar maghiarizându-se. Din-
iarna în transhumanþãdin Munþii Bihorului spre Câmpia Transil- tre familiile aflate în aceastã situaþie, pot fi amintite Drágffy,
vaniei nu se prea întorceau cu tragere de inimã în acest mediu Hunyadi, Kendefi, Majláth sau Jósika, dintreei ridicându-seºi un
sãlbatic. Aºaaapãrut în veacul al XIV-leaîn CâmpiaTransilvaniei episcop catolic. Procesul istoric prin care au devenit latifundiarii
puzderi a de sate gemene româneºti ºi ungureºti : Ol áh- propriului popor a mers paralel cu trecerea românilor de rând —
bogát/Bogata Româneascã/Bogata de Jos, Magyarbogát/Bogata careiniþial sebucuraserãdeaceeaºi libertatecaºi ei — în categoria
Ungureascã/Bogata de Sus etc. Aºadar, românii, care pânã atunci iobagilor.
se ocupaserã doar cu pãstoritul, s-au stabilit definitiv la marginea Un proces aproape similar s-a petrecut ºi printre saºi. Con-
satelor ungureºti. ducãtorii ridicaþi din rândul comunitãþilor sãseºti, greavii
Într-o þarã cu populaþie în scãdere, aceastã situaþie a convenit (Gräben/comites), dupã ce au primit feude, s-au maghiarizat ºi ei,
marilor proprietari depãmânt. Numeroase date dovedesc cãmarii din rândurilelor ridicându-sefamilii aristocraticemaghiareca, de
latifundiari maghiari au construit plini derâvnãun marenumãr de pildã, Geréb delaVingard, careaaccespânãlascaunul voievodal
biserici de lemn pentru supuºii lor. al Transilvaniei.

74 75
Etnia ºi situaþia socialã au cunoscut aºadar o strânsã interde- Elek Benkõ
pendenþã. Secuii s-au bucurat deautonomieaproapesimilarãunei
etnii individualizate, saºii, desigur, ca o etnie aparte ºi o pãturã SCRI EREA RUNI CÃ SECUI ASCÃ
care beneficia de privilegii, iniþial ºi românii bucurându-se de
autonomie, pânã când înnobilarea cnejilor a pus capãt acesteia,
divizându-i pe români în latifundiari ºi iobagi. Aºa a devenit Cercetãrile recente
Transilvania un teritoriu pestriþdin punct devedereetnic, religios
ºi social, ceea ce ulterior a avut ca rezultat un folositor schimb Dispunem de relativ puþine date ºi documente scrise despre
cultural între diferitele neamuri ºi pãturi sociale, dar ºi, nu o datã, scrierea runicã secuiascã din Evul Mediu. Consecinþa regretabilã a
fricþiuni. acestei situaþii estecãîn prezent nu avem încão imaginecoerentãîn
ce priveºte perioada ºi împrejurãrile istorice ale apariþiei acestei
forme speciale de scriere.
Una dintre direcþii le decisive ale cercetãrilor concordã în a
considera o parte însemnatã a semnelor runice ca fiind de origine
turcicã(türk), o proporþiemai redusãfiind, conform acestei opinii,
de facturã greceascã ºi glagoliticã (se numeºte astfel vechea
scriere slavã, anterioarã scrierii chirilice). Alfabetul secuiesc ca
atare trebuie sã fi fost însã rezultatul unei evoluþii interne de
duratã, evoluþiecear fi putut avealoc fieîncãîn þinuturiledinspre
miazãnoapte ale Mãrii Negre (în Sciþia pomenitã de sursele me-
dievale), fie mai târziu, în Bazinul Carpatic.
Pe lângã aceastã concepþie solidã, ºtiinþif icã, au fost publicate
nu puþine„ rezultatealeunor cercetãri” dedatãmai recentã, care-ºi
propun sã dea un rãspuns la problematica scrierii runice pe baza
teoriei „ înrudirii sumero-maghiare” . Ele cautã sã expliceoriginea
„ scrierii runice maghiarestrãvechi” pebazascrierilor feniciene ºi
mesopotamiene. ª i, procedând astfel, nu fac decât sãsecontrazicã
în mod flagrant, deoarece afirmã cã, prin scrierea runicã a
maghiarilor, apãrutã în urma unei evoluþii interne de mai multe
mii de ani, ca ºi prin antecedentele acesteia, unul dintre cele mai
vechi leagãnealeapariþiei scrierii etocmai Bazinul Carpatic. Faþã
de aceste — dupã pãrerea noastrã — bâiguieli, cercetarea cu
Casã princiarã din Turda
adevãrat ºtiinþif icã vine cu noi rezultate.

76 77
Noi inscripþii runice în þinuturile secuieºti fragmentul a fãcut iniþial parte dintr-un portal de stil roman
timpuriu între timp demolat, ajungând sã fie zidit în peretele
În cercetareascrierii runicesecuieºti, poateconstitui o cotiturã
turnului abia cu ocazia reconstruirii bisericii. Prin urmare, in-
faptul cã în ultimul deceniu au fost scoase la luminã numeroase
scripþia runicã pare sã fi fost realizatã prin veacul al XIII-lea.
noi monumente de scriererunicã. Printre acestea, se aflã ºi câteva
Inscripþia descoperitã în 1994 pe locul bisericii medievale
inscripþii foarte importante ºi timpurii. În cursul lucrãrilor de
demolate din localitatea Vârghiº, din apropiere, trebuie sã fi fost
restaurare a bisericilor ºi vechilor construcþii din þinuturile
contemporanã cu cea de la Crãciunel. Semnele au fost sãpate pe
secuieºti, s-a putut lãmuri unde dispãruserã monumentele de scri-
marginea unui bazin baptismal cu formã arhaicã, din veacurile al
ere runicã. Despre ele, se ºtie cã într-o anumitã fazã a Evului
XIII-leaºi al XIV-lea. Lecturaprobabilãainscripþiei esteMiHáLyJ:
Mediu timpuriu au existat cu siguranþã, monumentele de limbã
iRTánKöVeT „Mihály J: a scris/inscripþionat piatra”.
descoperite pânã în prezent fiind însã relativ târzii. Tocmai de
Între 1993 ºi 1995, a fost descoperitã inscripþia exterioarã
aceea, a prins contur pãrerea cã de bunã seamã cele mai vechi
monumentalã de pe biserica reformatã de la Daia. Rândul cu o
inscripþii runice au fost încrustate pe lemn, pe rãbojuri, care, în
lungime de 9 metri, alcãtuit din semne de 9—22 de centimetri
decursul secolelor, au dispãrut fãrã urmã. Fenomenul reapariþiei,
înãlþime, a fost scrijelit pe tencuiala medievalã a naosului. Desci-
în epoca umanismului, a scrierii runice, dar sãpatã de-acum în
frarea lungii ºi, în mai multe locuri, deterioratei inscripþii rãmâne
piatrã, scrijelitã pe cãrãmizi, picturi murale, a fost explicat prin
în sarcina viitorului. Descoperirea acesteia îi avertizeazã pe re-
faptul cã, prin redescoperireaacestui strãvechi alfabet runic secui-
stauratori cã straturile medievale de tencuialã pot ascunde lucruri
esc, umaniºtii epocii regelui Matia i-au dat o nouã viaþã ºi l-au
interesante, chiar dacã pe ele nu existã picturã muralã. Inscripþia
rãspândit.
poate data din jurul anului 1400, când a avut loc renovarea
Inscripþiiledescoperiteîn ultimavremesunt denaturãsãumple
edificiului ºi ornareazidurilor exterioareºi interioarealenaosului
lacuna temporalã care pânã azi a îngreunat atestarea de cãtre
cu picturi murale.
cercetãtori a existenþei neîntrerupte a scrierii runice secuieºti din
Inscripþii le de la Crãciunel, Vîrghiº ºi Daia pot fi considerate
Evul Mediu. A reieºit cã existã ºi monumente de scriere runicã
cele mai timpurii monumente azi cunoscute de scriere runicã
anterioarecu unul-douãveacuri umanismului epocii lui Matia. Un
secuiascã. E demn de remarcat faptul cã toate trei sunt în legãturã
astfel de monument e inscripþia de la Crãciunel. Cu prilejul lu-
cu biserici medievale. Nimic nu lasã sã se înþeleagã aºadar cã
crãrilor de restaurare a bisericii din localitate, s-a constatat cã
realizatorii — printre ei, probabil ºi preoþiºtiutori de carte — ar
inscripþia runicã de pe un fragment de portal, despre a cãrei
fi considerat cã scrierea runicã reprezintã o datinã pãgânã, in-
existenþãse ºtia deja, dar care nici pânã azi n-a fost descifratã
terzisã de bisericã. Un alt important aspect instructiv al lor estecã
într-un mod satisfãcãtor, e cu mult mai veche decât s-a presupus.
aceste monumente timpurii de scriere nu cuprind þinuturile me-
Piatra inscripþionatã a fost montatã — dar „ cu capul în jos” — în
dievale secuieºti în totalitatea lor, fiind concentrate pe teritoriului
zidul turnului de facturã goticã târzie, databil din 1496. E de la
scaunului Odorhei, într-un perimetru de aproximativ 30 de
sine înþeles cã toþi cercetãtorii au considerat inscripþiacarealizatã
kilometri. De aceastã regiune sunt legate ºi cea mai mare parte a
în aceeaºi epocã. În zilele noastre însã, a devenit limpede cã
monumentelor de scriere mai târzii.

78 79
Secuii tilegdeni ºi scrierea runicã putem aminti scurta inscripþie de la Ghelinþa, din scaunul Orbai
(Pál pap „ preotul Pál” ), precum ºi cele de la Chilieni, din scaunul
În zona Odorheiului Secuiesc, aºadar în þinutul în care au fost
ª epºi, ºi Dalnic, dinscaunul Chizd. Dintredescoperirilecunoscute
descoperite cele mai timpurii ºi mai multe inscripþii runice, au trãit
de mult timp trebuie amintit textul de la Nicoleºti–Ciuc, sau —
începând din epoca arpadianã secuii tilegdeni. Cercetãtorii pun nu-
dupãalteînsemnãri — delaSânmihai, text pecarenu-l cunoaºtem
mele acestora în legãturã cu localitatea bihoreanã Tileagd, con-
decât dintr-o copie.
siderând, pe baza unor date istorice, cã, înainte de a fi pus stãpânire
pe teritoriul scaunului Odorhei de mai târziu, au trãit în regiunea Scrierea runicã secuiascã ºi franciscanii de la ª umuleu
Bihorului, pe valea Criºului Repede.
În legãturã cu monumentele de scriere runicã din veacurile al
Inscripþiile runice medievale deosebit de frecvente în scaunul
XVI-lea ºi al XVII-lea, cercetãtorii au subliniat de multã vreme
Odorhei sugereazã ideea cã folosirea scrierii runice a apãrut la
cã preluarea ºi rãspândirea acestor alfabete târzii, utilizarea lor
secuii tilegdeni mai devreme, fiind dintotdeaunautilizatãmult mai
pentru elaborarea de scurte însemnãri au constituit îndeletniciri
des decât la ceilalþisecui. Pe temeiul acestei constatãri, e posibil
specific intelectuale, fiind deseori folositelarealizareadetextecu
ca ei sãsefi familiarizat încã din perioadaunuia dintrepopasurile
caracter secret. Cu acest alfabet ºi-a scris bunãoarã István
lor anterioare cu tipurile de scriere pe baza cãrora ºtiutorii lor de
Szamosközi rândurileîn care-i înfierapeSigismund Báthory ºi pe
carteau creat „ scriereasecuiascã” . În mod deosebit, paresãfi fost
împãratul Rudolf. Altora, scrierea runicã le-a trezit interesul ca o
vorba de o variantã est-europeanã de scriere runicã turcicã ºi, de
curiozitate evocatoare a unor timpuri revolute, fapt dovedit de
asemenea, de greacã ºi de scrierea glagoliticã croatã. Mai târziu
exemplul protopopului reformat István Miskolci-Csulyak ºi al
— dupã cum am vãzut —, „ scrierea secuiascã” a fost utilizatã în
episcopului transilvãnean György Csulai.
forma cunoscutã începând cu veacurile al XIII-lea ºi al XIV-lea.
Anchete ºtiinþifice recente au pus în evidenþã meritele deosebite
Scrierea runicã în Evul M ediu târziu ale cãlugãrilor de la mãnãstirea franciscanã de la ª umuleu–Ciuc în
pãstrareamonumentelor descrieresecuiascãveche. Firelecercetãrii
E un fapt demonstrat cã, la cumpãna dintre secolele al XV-lea
au dus pânã în a doua jumãtate a veacului al XV-lea sau începutul
ºi al XVI-lea, scrierea runicã s-a rãspândit în aproape toate þinu-
veacului al XVI-lea, când a fost realizat documentul pânã azi cel
turile secuieºti. Se poate desigur dovedi cã „ tradiþia existentã în
mai amplu ºi totodatãcel mai misteriosdescriererunicãsecuiascã,
scaunul Odorhei” în ce priveºte scrierea runicã a fost continuatã.
ºi anume calendarul runic inscripþionat pe o bucatã de lemn de
Seºtiecãceamai mareparteaalfabetelor careau circulat în veacul
formã cilindricã (aºa-numitul „ monument de scriere runicã de la
al XVII-leaerau bazatepemanualul manuscrisrealizat în 1598 de
Bologna” ). Acest baston cu inscripþii runice a fost cercetat de
János Telegdi. Din pãcate, în afarã de simplul fapt al elaborãrii
inginerul militar italian Marsigli în mãnãstirea franciscanã de la
acestei lucrãri, despre acest remarcabil autor nu ºtim nimic
Lãzarea din scaunul Giurgeu, care i-a copiat conþinutul. Bastonul
altceva.
fãcea parte din moºtenirea rãmasã de la János Kájoni/Ioan
În ultimul timp, au fost descoperite numeroase monumente de
Caioni/Cãianu (1629—1687). (Un fapt demn de reþinut este cã la
scriere runicã din secolele al XV-lea ºi al XVI-lea. Dintre ele,
copierea calendarului, în 1690, lui Marsigli i-a fost de mare folos

80 81
ajutorul unui localnic care mai cunoºtea semnele runice. Probabil de la moartea acestuia. La mijlocul veacului al XVIII-lea, pro-
cã persoana respectivã era unul dintre cãlugãrii de la mãnãstirea fesorul piarist Benedek Horváth intenþiona sã elaboreze un studiu
Lãzarea.) mai amplu despre scrierea runicã secuiascã. În acest scop, a fãcut
DespreJánosKájoni, ºtim cãafost alternativ prior al mãnãstirii o cãlãtorie la mãnãstirea Lãzarea, unde a copiat din lucrarea
Lãzarea, întemeiatã la mijlocul veacului al XVII-lea, respectiv al teologicã manuscrisã a lui Kájoni cele douã alfabete consemnate
mãnãstirii ª umuleu–Ciuc, fondatã, separe, pela1444. Cu siguranþã acolo.
cã vechiul calendar runic l-a gãsit în mãnãstirea de la ª umuleu. Încheiem ºirul fraþilor franciscani interesaþi de scrierea runicã
Interesul pe care-l arãta pentru scrierea runicã era evident. În 1991, secuiascã cu cãlugãrul Leonard Losteiner de la ª umuleu. Infor-
afost descoperit alfabetul — pecaresepoatesã-l fi cunoscut ºi Kájoni maþii le legate de scrierea runicã au fost adunate de el în 1777 ºi
— notat în 1627 pe una dintre tipãriturile executate în secolul al oferitecaajutor urmaºilor pentru descifrareainscripþiilor similare
XVI-leaalevechii biblioteci amãnãstirii franciscanedelaª umuleu. care se vor mai descoperi.
Mihály Bonyhai Móga, carenuerasecui, fiindoriginar dincomitatul
Tîrnava,acunoscut alfabetul runiccuocaziaºederii salelaª imoneºti,
în scaunul Odorhei, fãcând, între1627 ºi 1629, mai multeînsemnãri
cu semne runice în volumul amintit. Dintre acestea, primele conþin
alfabetul ºi explicaþia legatã de el. Din punct de vedere al istoriei
culturii, aceastãexplicaþieedeosebit deinteresantã: ezazregj szitiay
(!) magjarok Alphabetuma kit az olozokert el hattak az magjarok
maga ez volna eostol marattiok 1627 In festo S. Georgi militis
michael Bonyhay possessor huislibri, adicãîn limbaromânã„acesta
eAlfabetul vechilor maghiari dinS[ch]itia, pecarel-aupãrãsit pentru
[literele] italieneºti; acestea par sã fie [literele] rãmase din vechime
ale maghiarilor înºiºi. 1627. De sãrbãtoarea Sfîntului Gheorghe
oºteanul Michael Bonyhai eposesorul acestei cãrþi”. Suboaltãglosã,
din 1629, a lui Bonyhai, se aflã Szekel bötwuel ualo irasok „notaþii
scrisecu literesecuieºti”, alãturi decareautorul lor aconsemnat: Bal
kézre olvasd ezt óluaso mint az sido irast „Cititorule, aceste rânduri
sã le citeºti spre stânga, cum [se citeºte] scrisul evreiesc”. Alfabetul
copiat în1673deJánosKájoni — careconstituie, alãturi demanualul
amintit al lui János Telegdi, cea de a doua sursã importantã privind
scrierea runicã — probabil cã s-a inspirat din aceste glose.
Interesul manifestat de polihistorul Kájoni faþã de scrierea Biserica unitarianã de la Cheia
runicã continua sã fie cunoscut de toatã lumea chiar dupã decenii

82 83
Zoltán Szász Istoriografia noastrã de azi înclinã sã susþinã ca verosimilã
origineabulgaro-turcicã(eskil/skil/sikil) din zonaVolgãi, aceastã
SECUI , SAª I , ROM ÂNI Î N EVUL M EDI U populaþie alãturându-se maghiarilor ºi rãmânând în Bazinul Car-
patic, în þinutul Criºurilor, cu ocazia bãtãliilor din anul 894 ce au
premers descãlecatului. În urma unor lupte interne care au avut
Secuii loc mai târziu, o parte a lor a fost colonizatã în þinutul de graniþã
dinspre apus, unde au locuit pânã în veacul al XIII-lea, în vreme
În conºtiinþasecuilor, a dãinuit cu tãrie tradiþia conform cãreia ceceamai mareparte au ajuns, poateîncãdin epocalui ª tefan cel
ei sunt urmaºii hunilor lui Attila, ai „ poporului lui Csaba, fiul de Sfânt, la sud de linia Mureº—Târnave.
împãrat” . În 1896, cu ocazia mileniului, printre secui au existat În þinutul secuiesc de azi, au ajuns ca urmare a politicii
chiar unii care n-au vrut sã ia parte la festivitãþi, spunând cã o mie conºtiente de colonizare duse de regii din Evul Mediu. Ca popu-
de ani de la descãlecatul lor ar fi trebuit sã fie sãrbãtorit cu câteva laþie însãrcinatã cu paza hotarelor, au fost strãmutaþila începutul
veacuri mai devreme. secolului al XIII-lea, în parte pentru ca populaþia sãseascã adusã
Ideea apare deja, în Gesta lui Anonymuse formulatã ideea, iar întretimp sãpoatãforma, deunasingurã, în þinutul crãiesc demai
în cronica din secolul al XIII-lea a lui Simon de Kéza se vorbeºte târziu, o unitate coerentã.
de faptul cã, imediat dupã prãbuºirea imperiului hunilor, trei mii Conform sistemului de privilegii de care au beneficiat în Evul
de huni s-au retras pe „ câmpiile lui Csigla” , fiind, dupã sosirea
Mediu, nu plãteau impozit, dar „datul boilor”, „dat” ocazional cuvenit
ungurilor, colonizaþi „ în munþi” , unde trãiesc alãturi de români.
regelui (aºaseapartedin ºeptel), servealaalimentaþiaarmatei regale.
Legenda originii hunice — care, de-a lungul veacurilor, a fost
Înfuncþiedemãrimeaaverii,întreþineauunluptãtor cãlaresaupedestru.
socotitã valabilã în privinþaobârºiei întregii maghiarimi — s-a
Începând din veacul al XV-lea, în urmaprocesului dediferenþiere, au
menþinut, în ce-i priveºte pe secui, ºi dupã apariþia istoriografiei
apãrut pãtura fruntaºilor (fõemberek/primores), cea a cãlãreþilor
ºtiinþif ice. Teoriile elaborate începând din a doua jumãtate a
secolului trecut cu privire la originea secuilor sunt cât se poate de (lófõk/primipili) ºi a secuilor de rând/pedestraºilor (gyalogok/pixi-
eterogene. Pál Hunfalvy, cel care a spulberat teoria continuitãþii darii), dar, din punct devederejuridic, toateacestepãturi erau socotite
huno-secuieºti, îi considerã pur ºi simplu maghiari, Pauler — o egale. Un element important al „libertãþilor ºi strãvechilor obiceiuri”
frânturã dintr-o populaþie bulgaro-turcicã, Karácsonyi — ma- alesecuilor erafaptul cãdoar comitelesecuilor eraunfuncþionar numit
ghiari sau gepizi maghiarizaþi, László Erdélyi — un popor care a de rege, celelalte funcþii fiind ocupate pe cale electivã. Unitatea lor
convieþuit cu ungurii înaintea descãlecatului, Gyula Németh vã- administrativãera„scaunul” (szék) — Trei Scaune(Háromszék) luând
zând în ei un popor de obârºie avarã, cabarã, iar Bálint Hóman — naºteredincontopireaatrei astfel deunitãþi —, înfruntecujudeleregal
un trib înrudit cu maghiarii, care a ajuns în Transilvania dupã (királybíró/iudex regis), judele scaunului (székbíró/iudex sedis) ºi
secolul al X-lea. Unii istoriografi români au vorbit despre de- cãpitanul (kapitány/hadnagy/capitaneus maior exercitus). Conform
scendenþaromâneascãasecuilor, iar alþii , mai prudenþi, au nuanþat dreptului feudal secuiesc de origine tribal-militarã, în toate împre-
aceastã tezã, afirmând cã secuii, „ în cea mai mare parte, sunt jurãrileavutul trebuiasãrãmânãal „generaþiei”/neamului (nemzedék),
români deznaþionalizaþi” .

84 85
acesta nerevenind, în principiu, coroanei nici mãcar în caz de liberalismului economic pur a început sã slãbeascã, iar finanþele
infidelitate sau decapitare. sã se echilibreze, s-a trecut la aºa-zisele „campanii secuieºti”. În
Spre sfîrºitul Evului Mediu, procesul de diferenþiere socialã a 1895, s-a demarat realizarea structurii de cãi ferate secuieºti, tineri
contribuit la dezintegrarea vechilor rânduieli. Secuii de rând sunt din regiune au fost duºi în fabrici sã înveþe meserie, dar, pentru cã
excluºi de la posibilitatea de a ocupa funcþii. Notabilii care obþin în zonã unitãþile industriale lipseau, aceºtia nu s-au mai întors în
ranguri nobiliare speciale acumuleazã averi, iar pe alþii îi reduc la þinuturile lor natale.
iobãgie. În general însã, secuii îºi pãstreazã statutul special, din În 1902, Congresul Secuiesc organizat la Tuºnad în comun de
1437 fiind consideraþi o natio feudalã aparte, alãturi de nobilimea guvern ºi de opoziþie a zugrãvit situaþia economicã a þinutului
maghiarã ºi de saºi — în vremurile ce au urmat slujindu-i cu secuiesc în culori sumbre: creºterea animalelor e în declin — cu
fidelitate pe regii ºi principii care sunt dispuºi sã le apere toatecãtocmai acest sector constituiaprincipalasursãdevenituri;
libertãþile. Începând cu veacul al XVI-lea, mulþi dintre ei au nivelul agriculturii lasã de dorit, fiind aproape deficitarã; profitul
devenit iobagi. În timpul domniei Mariei Tereza, se trece la obþinut din exploatareapãdurilor emic; micaindustrieºi industria
organizarea unei pãrþi a lor în regimente grãnicereºti (1762-64), casnicã stagneazã încã de la „ rãzboiul vamal” româno-–aus-
ceea ce a condus la un conflict sângeros (madéfalvi veszedelem tro–ungar din 1886; industrie propriu-zisã nu existã, mineritul se
„ prãpãdul delaMadefalãu/Siculeni” — numit ºi SICULICIDIUM realizeazã în condiþii precare; sunt puþine cãi ferate, ºcolile cu
— n.t.), în urma cãruia mulþis-au refugiat în Bucovina. În 1848, profil profesional ºi agricol pot fi numãrate pe degete; emigraþia
o datã cu suprimarea definitivã a iobãgiei, înceteazã ºi existenþa atinge proporþii catastrofale. Aceastã descriere era mai sumbrã
lor separatã ca natio feudalã. În timpul revoluþiei, insurecþia decât situaþia realã, în primul rând deoarece se dorea deºteptarea
secuilor a împiedicat autoritãþile contrarevoluþionarehabsburgice conºtiinþei societãþii ºi stimulareaintervenþiei activeaguvernului.
sãatacenoul stat ungar din douãpãrþiºi sãpunãîn scurt timp capãt În 1902, Ministerul Agriculturii a iniþiat o acþiunedesprijinire
luptei pentru libertate ºi independenþã. a dezvoltãrii celor patru judeþe. Au fost înfiinþate asociaþii ale
Dupã realizarea, în 1867, a dualismului austro-ungar, interesul agricultorilor, cooperative, au fost organizate cursuri, excursii de
faþã de þinutul secuiesc a sporit. Partidele parlamentare au început sã specializare în vederea perfecþionãrii cunoºtinþelor în domeniul
concurezepentruatragereadepartealor aalegãtorilor dinacest teritoriu agriculturii. Cele mai mari avantaje le-au reprezentat distribuirea
cu populaþie compact maghiarã. S-a pus în mod deosebit problema de seminþe de calitate superioarã pentru însãmânþat, de altoiuri,
identificãrii nevoilor materiale ale secuilor. Iniþial, s-a socotit cã animaledeprãsilã(vite, porci, oi, pãsãri), maºini agricole, respec-
ajutorul trebuierealizat printr-un fel demobilizarelanivelul societãþii tiv vânzarea acestora la preþuri avantajoase, ca ºi subvenþionarea
— depildã, atragereasprecapitalãabãrbaþilor pentru alucracavizitii întreþinerii pãºunilor — condiþiile fiind de-acum prielnice pentru
ºi a tinerelor ca sã lucreze ca slujnice —, iar EMKE (Erdély[rész]i realizarea tuturor acestor deziderate. Acþiunea n-a dat nicãieri
Magyar Közmûvelõdési Egyesület „AsociaþiaCulturalãMaghiarãdin rezultate spectaculoase, dar a permis o dezvoltare fundamentatã,
Transilvania”) a încercat sã sprijine chestiunea ºcolilor din aceastã suplinind întrucâtva acel cadru organizatoric de care societatea
zonã,sãîncurajezeºi sãprotejezemicaindustrie.Auluat fiinþãsocietãþi ruralã secuiascã avea nevoie, dar pe care nu l-a putut realiza, în
secuieºti.Þinândseamacã,spresfârºitul secolului,încredereaacordatã vederea reprezentãrii propriilor interese, de una singurã.

86 87
Prin extinderea reþelei de cãi ferate, prin înfiinþarea câtorva timpurie, la nivelul cãreia, deºi nu se poate vorbi de o adevãratã
unitãþi industriale, dar mai ales prin noul avânt pe care l-au egalitate în drepturi, n-a existat o polarizare feudal—iobag, fiind
cunoscut exploatãrileforestiere, caºi prin ameliorareaîntr-o oare- mai curând o lume burghezo-þãrãneascã.
care mãsurã a politicii de credite — în acelaºi timp aºadar cu Înveacul al XIV-lea, auluat naºtere„scaunele” sãseºti cainstanþe
dezvoltarea generalã a þãrii —, „ campania secuiascã” a atenuat de judecatã, în fruntea cãrora stãtea judele regal, care era numit. În
întrucâtva problemele economico-socialealepopulaþiei secuieºti, timpul Domniei regelui Matia (1458-1490) autoguvernarea lor s-a
de rezolvat însã nu le-a rezolvat. desãvârºit: pe de o parte, au cãpãtat dreptul de a-l alege pe judele
regal, iar, pedealta, privilegiilepecarelecãpãtaserãanterior au fost
Saºii
extinse la toate þinuturile sãseºti. În acest fel, întreaga populaþie
Primejdiaunor invazii în sudul Transilvaniei l-adeterminat pe alcãtuia o singurã unitate politico-administrativã, în fruntea cãreia
regeleGézaII (1141-1162) sãiamãsuri deîntãrireasistemului de stãtea comitele saºilor (Sibiului).
apãrare a hotarelor prin colonizarea cavalerilor scãpãtaþi ºi a În vechea Transilvanie, saºii alcãtuiau alãturi de [nobilii] un-
þãranilor sãrãciþi dinþinutul Rin—Mosel, cãrorale-aacordat, înparte guri ºi desecui, ceadeatreianatio „ naþiune” feudalã. Lamijlocul
prin strãmutarea secuilor, aºa-numite pãmânturi nelocuite, în zona secolului al XVI-lea, ceamai marepartealor aîmbrãþiºat reforma
Vãii Oltului. Laînceputul veacului al XIII-lea, au sosit noi imigranþi luteranã.
în împrejurimile Bistriþei. În timpul domniei lui Andrei II, Marileschimbãri demograficepetrecuteîn ultimeleveacuri ale
[1205–1235] s-a încercat colonizarea în Þara Bârsei a Ordinului epocii feudale au transformat structura etnicã a þinutului sãsesc.
Cavalerilor Teutoni, acþiune care s-a terminat însã, din cauza con- În secolul al XIX-lea, alãturi de ei trãiau deja într-o proporþie
flictelor dintre rege ºi ordin, prin alungarea acestora; cu toate cã însemnatã maghiari ºi români, cu timpul românii ajungând sã
prezenþalor afost limitatãlao scurtãperioadã, eaafost denaturãsã deþinã, numeric, majoritatea. În procesul de formare a naþiunii
exercite o anumitã influenþã asupra saºilor. Privilegiul acordat în burgheze, în rândul saºilor asistãm la fenomenul de consolidare a
1224 de regele Andrei II (Andreanum) prevedea cãþinutul locuit de conºtiinþei naþionalegermane. În tumultuoºii ani 1848-49, ceamai
aceºtiaesteproprietateasãseascãcomunã, cãnu sevaaveaîn vedere mare parte a saºilor au luat poziþie alãturi de Habsburgi, sperând
colonizareadestrãini printreei, cãvor plãti impozit colectiv ºi cãvor cã într-o monarhie cu caracter german îºi vor putea conserva
pune la dispoziþie 500 de ostaºi în caz de rãzboi. substanþaetnicã, pondereapoliticãaparte, transmisãdin generaþie
Din unele sate aparþinând acestei populaþii care la origine se în generaþie.
ocupa cu agricultura, s-au format, începând de la finele secolului Autonomia sãseascã, iniþial cu caracter progresist, dar cu tim-
al XIII-lea, oraºele sãseºti. Procesul a fost uºurat ºi de faptul cã pul tot mai anacronicã, a fost definitiv desfiinþatã de statul dualist
vechii conducãtori ai saºilor, greavii (Gräven/comites), nu bene- ungar în 1876.
ficiau în acelaºi timp de privilegii cu caracter nobiliar în raport cu
Românii
obºtea pe care o conduceau: nu o puteau supune la obligaþii
feudale, astfel încât n-au devenit o stavilã în calea proceselor de În Evul Mediu timpuriu, Transilvania istoricã era un þinut îm-
transformare. În acest fel, s-aformat treptat o societate„ burghezã” pãdurit, cu o populaþie foarte rarã, unde, pe baza mãrturiei

88 89
diplomelor, putem conchide cã românii au sosit dinspre Balcani Formaþiunile de grãniceri români transilvãneni de curând înfi-
într-o perioadã situatã în jurul anului 1200. inþate se întindeau ºi în partea sudicã a Carpaþil or, conducãtorii
Înainte de marea invazie a tãtarilor, îi întâlnim în þinutul acestora, adicã voievozii, ce dispuneau de putere de decizie peste
Haþegului ºi Fãgãraºului, unde, dupã cât se pare, erau organizaþi mai multe cnezate, fiind în acelaºi timp ºi slujitori regeºti. În anii
în unitãþi regale independente de grãniceri, constituind, ca popu- 1270, asistãm la o serie de încercãri ale acestor voievozi de a-ºi
laþie rãzboinicã de pãstori, un valoros element economic ºi mai câºtiga independenþa, ca o consecinþã a faptului cã ºi la sud de
ales militar pentru autoritatea statalã din epocã. Procesul de imi- Carpaþi are loc un proces de consolidare a forþelor locale de
grare a lor s-a accentuat dupã marea invazie a tãtarilor (1241), ce structurare feudalã a societãþii, slãbind în acelaºi timp autoritatea
a pustiit cu deosebire Transilvania. Autoritatea regalã îi organ- nu doar formalã de pânã atunci a regelui ungar. Din aceste tenta-
izeazãîn Carpaþii Meridionali ca„ popor crãiesc” , dar îi fixeazãpe tive de autonomizare, s-au nãscut, la începutul veacului al XIV-
feudele lor ºi marii proprietari de pãmânt, ce-ºi consolideazã lea, statul de sine stãtãtor Þara Româneascã, iar, în partea a doua
poziþii leîn veacul al XIII-lea. În secoleleal XIII-leaºi al XIV-lea, a aceluiaºi secol, Moldova.
ajung pânãîn Bihor, o parteapãstorilor ce-ºi treceau liber turmele Celei mai mari pãrþi a conducãtorilor de aºezãri româneºti din
peste hotar stabilindu-se în Câmpia Transilvaniei. Despre pro- Transilvania, cnejilor cu atribuþii militare, li s-au acordat privilegii,
porþia lor numericã, nu dispunem de date precise, dar ne poate beneficiind astfel destatutul unei adevãratepãturi sus-puse. Majori-
într-un fel sluji ca orientare faptul cã ultimul suveran din dinastia tatealor atrecut mai târziu lacatolicism, fiind asimilaþi depopulaþia
arpadianã, Andrei III (1290—1301), a încercat sã restabileascã maghiarã. Din rândurile lor, s-au ivit familii renumite, ca bunãoarã
singurul drept de colonizare de care dispunea regele: în 1293, Jósika, Kendefi, Majláth ori, cea mai ilustrã, familia Huniazilor
hotãrãºte ca românii de pe toate proprietãþile feudalilor sã fie (Hunyadi).
adunaþi pe un singur domeniu din sudul Transilvaniei; avem
cunoºtinþã de zece aºezãri româneºti permanente din veacul al
XIII-lea. Procesul colonizãrilor realizate de marii feudali pe pro-
priile lor domenii n-a putut fi însã oprit. În Fãgãraº ºi Haþeg,
românii — asemãnãtor secuilor — au rãmas grãniceri ce benefi-
ciau de privilegii. Carol Robert (1308—1342) organizeazã cu
români domenii în Maramureº. Întâlnim români la mijlocul se-
colului al XIV-lea în comitatele Timiº ºi Caraº, ca ºi în þinutul
Severinului; lasfârºitul aceluiaºi veac, dispunem dedatecuprivire
la 250 de sate româneºti. În secolul al XIII-lea, românii erau
socotiþi ºi ei — oarecum asemãnãtor secuilor ºi saºilor — ca o
comunitate. Cnezatelefuncþionau caunitãþi jurisdicþionaledegrad
inferior.

90 91
József Held castelul delaHunedoara. Thuróczi 1 afirmãcãfamiliaeraoriginarã
din Þara Româneascã, fapt susþinut ºi de autorul cronicii familiei
I ANCU DE HUNEDOARA Cillei, contemporanã evenimentelor.
Anii de tinereþe

Problema obârºiei familiei Huniade (Hunyadi) a fost abordatã Mulþi istorici sunt de acord cu ipoteza conform cãreia se pare cã
pânãacum denumeroºi autori ºi denumeroasescrieri, dar cercetarea tatãl lui Iancu de Hunedoara s-a refugiat în Ungaria din cauza
n-a venit nici pânã azi cu noutãþi faþã de ceea ce se ºtia acum o sutã tulburãrilor internedin ÞaraRomâneascã. E posibil sãsefi cãsãtorit
deani. Singurul lucru cât sepoatedelimpedeestecã, într-o epocãîn o datã ajuns acolo, ºi probabil cã ºi-a ales o soþie din mica nobilime
care arborele genealogic cu ramuri cât mai cuprinzãtor rãspândite maghiarã. Numelesoþiei însãnuecunoscut; prineaaavut accesVajk
constituia unul dintre accesoriile importante ale afirmãrii politice ºi însocietateanobilãmaghiarã. Întretimpînsã,acãpãtat oslujbãfoarte
economice, arborelegenealogic al familiei Huniazilor abiadeputea importantã: a ajuns la curtea regalã ca miles aulae, adicã a devenit
fi socotit un puiet mititel. oºtean al curþii regelui. A trebuit sã se alãture Bisericii romano-ca-
Numelebunicului lui Iancu deHunedoaraeraª orbasau ª erba. tolice, copiilor dându-le deja o educaþie catolicã.
Documentele îl amintesc pe tatãl lui Iancu cu numele de Vajk sau În 1409, Vajk – tatãl lui Iancu de Hunedoara – nu avea încã
Vayk. Mai mult nici cã ºtim despre el, completarea celorlalte legãturi cu familiile aristocratice maghiare, astfel încât ascensiunea
aspecte þinând de raþionamentele istoricilor. sa a depins doar de graþia regelui. Se pare cã nici originea de înaltã
Nu e aºadar întâmplãtor cã în jurul originii lui Iancu de Hune- nobilimeºi nici etniamaghiarãnu constituiau defel o cerinþãprimor-
doara ºi-au fãcut apariþialegendele. Conform uneiadintreacestea, a dialã pentru aceasta. (Cãci Iancu de Hunedoara, fiul lui Vajk, de-
fost copilul nelegitim al regelui Sigismund [1387-1437] ºi al unei venise deja demnitar de prim rang.)
tinere din Marginea [Sibiului]; dupã alta, al conducãtorului sârb Regele Sigismund s-a simþit tot mai atras de ideea folosirii de
ª tefan Lazarevici ºi al unei tinere unguroaice din Sibiu. Desigur cã mercenari în armata pe care o avea, în primul rând pentru cã nu
toateacestelucruri nu pot fi confirmate. În ianuarie1453 însã, regele mai voia sã depindã de marea nobilime. În aceastã privinþã, de
Ladislau V aemiso diplomã, în careputem citi urmãtoarele: „Iancu bunã seamã cã Vajk a putut sã-l ajute. Existã dovezi conform
de Hunedoara... ºi-a petrecut anii de tinereþe în serviciul regelui cãrora, în mai multe rânduri, familia l-a ajutat pecuniar pe rege
Sigismund, ºi ceeacealþii au obþinut datoritãstrãmoºilor ºi titlurilor primind, în schimb, ca zãlog, proprietãþi.
el a realizat cu preþul unui trudnic efort ºi prin eroism personal.” O
mai bunã dovadã a obârºiei modeste a lui Iancu de Hunedoara nici
cã se poate. 1 János Thuróczi (c. 1435-c. 1490), înalt demnitar la curtea regelui Matia,
Se ºtie cã primul document care-i aminteºte pe Huniazi este istoriograf. ª i-a redactat opera, Chronica Hungarorum, pe baza cronicilor ºi
diploma emisã de regele Sigismund în 1409. Conform acesteia, diplomelor pe care le-a avut la dispoziþie, ca ºi a tradiþiei orale, în anul 1488,
an în care a ºi fost tipãritã, la Brünn/Brno ºi Augsburg.
lui Vajk ºi fraþilor sãi Radul ºi Mogoº, respectiv lui Iancu, fiul lui
Vajk, ºi vãrului acestuia, pe nume tot Radul, regele le dãruieºte

92 93
Vajk a avut trei fii ºi o fiicã (sau douã): Iancu a fost cel mai Foarte probabil cã Philippo degli Scolari a fost cel care a
mare, dar au mai existat un Ioan junior ºi un Vajk, precum ºi o contribuit ladezvoltareacapacitãþii salestrategice. Numit în popor
fiicã, pe nume Clara, vãduva lui Pongrác Dengelegi. Numele Pipo de Ozora, fãcea parte din cercul de favoriþiai regelui Sigis-
celeilalte fiice nu-l cunoaºtem. Primul fiu, Iancu – Iancu de Hune- mund, devenind, în anii 1420, comite de Timiº ºi ban de Ozora. E
doara de mai târziu –, se pare cã s-a nãscut la curtea regalã, pe la foarte posibil ca el sã-i fi fãcut cunoscut lui Huniade sistemul
1406-1407. Nu se cunoaºte când s-au nãscut ceilalþi doi fii. Vajk roman de apãrare a hotarelor prin unitãþile de frontierã, instituit
junior a murit se pare devreme, deoarece în documentele de dupã încã de împãratul Diocleþian. Mai târziu, Huniade s-a strãduit sã
1419 nu se mai aminteºte nimic de el. Ioan junior însã l-a însoþit pe realizeze, la rândul lui, acelaºi sistem.
Iancu în primele sale bãtãlii, murind de pe urma rãnilor pe care le
La Curte
primise în anul 1441 sau 1442 în luptã. Copiii familiei Huniade se
pare cã au fost iniþiaþi în arta scrisului ºi a cititului de cãtre preotul Înainte de a ajunge la curtea regalã, Huniade s-a cãsãtorit. A
cetãþii Hunedoara, apoi de cãlugãrii franciscani din apropiere, de la luat-o de soþie pe Erzsébet Szilágyi, fiica lui László Szilágyi.
Haþeg. Probabil cã latina n-o cunoºteau nici monahii, dar Iancu a FamiliaSzilágyi fãceaparte din nobilimeamijlocieacomitatelor,
învãþat multe alte limbi, ºtiind pesemne pânã ºi turceºte. fiind caracterizatãdedorinþadeaaccedecât mai sus. Laînceputul
Pregãtirea militarã a fiilor familiei Huniade trebuie sã fi fost anilor 1440, László era deja în fruntea comitatului Bács. Vastele
însãcât sepoatedetemeinicã. Pelângãmânuireaarmelor, n-afost legãturi de rudenie ale acestei familii i-au fost mai târziu de mare
neglijatãnici culturafizicã. E posibil caGheorgheBrancovici sã-i folos lui Iancu de Hunedoara. Fratele mai mare al lui Erzsébet,
fi fost primul mentor. Dupã aceea, i s-aalãturat lui György Csáki, Mihály, i-adevenit principalul camarad dearme, decaretremurau
slujindu-i mai apoi pe Péter Ungor, Ferenc Csanádi ºi Miklós de fricã duºmanii Huniazilor.
Újlaki-senior, al cãrui fiu, iubitor de lux, pe nume tot Miklós Despre Huniade ne-au parvenit mai multe descrieri. Bonfini 1
devinemai târziu aliatul, apoi rivalul lui Huniade. E perioadacând afirmã cã era un bãrbat de staturã medie, cu grumaz vânjos, cu
tânãrul oºtean aveasub comandãºaselãnci 1. În jurul anului 1430, privire blajinã, cu trup robust, bine alcãtuit. La care Thuróczi
a devenit ºi el oºtean al regelui, moment din care, în afara regelui adãugacãHuniadeerafãcut sãlupte, pentru el viaþadeoºteanfiind
þãrii, n-a mai slujit pe nimeni altcineva. lafel defireascã„ precum apapentru peºteºi codrul umbrospentru
cerb” . Tot spune cã lui Huniade lupta cu turcul îi plãcea mai mult
chiar ºi decât dansul, care-i vorbã mare, cãci la curtea regalã
1 Lanceaera în Transilvaniasecolelor al XIV-leaºi al XV-leao unitatetacticã priceperea sa în ale dansului era cât se poate de apreciatã.
– cunoscutã ºi în þãrile apusene – care cuprindea un cavaler (cãlãreþgreu 1 Antonio Bonfini (c. 1434-1503), umanist ºi istoriograf italian. A petrecut mai
înarmat), înzestrat cu lance, care purta ºi o flamurã, împreunã cu suita sa, mulþi ani lacurtearegelui Matia, din însãrcinareacãruiascrie, între1488-1496,
formatãdin mai multepersoane, carecontau caun singur luptãtor. Lasfârºitul istoria ungurilor de la începuturi pânã în anul 1496. Rerum Hungaricum
secolului al XIV-lea ºi începutul secolului al XV-lea, chenejii români Decades. Tipãritã în 1568, aceastã lucrare a fost utilizatã mult timp ca o sursã
înnobilaþi – care au jucat un important rol militar – aveau obligaþia de a sluji de bazã – n.t.
în caz de rãzboi cu câte o lance (cf. Instituþii feudale din þãrile române.
Dicþionar, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1988) – n.t.

94 95
Dar poate cã observaþia schiþatã de Andreas Pannonius1 oferã moartea, la9 decembrie1437, aregelui, i s-aalãturat succesorului
cea mai reuºitã caracterizare a tânãrului oºtean. Iatã ce scrie: acestuia, Albert I.
„ Huniade ºtia cã însuºirea artei militare constã din punerea de
Î mpotriva turcului
acord ateoriei ºi apracticii. Iar obþinereaacesteianu poatefi lãsatã
pe seama întâmplãrii, neputând fi asimilatã decât printr-o muncã Nu avem aici posibilitatea sã ne ocupãm mai îndeaproape de
sistematicã. Huniadesocoteacãdisciplinaesteunadintrecelemai scurtadomniealui Albert I; trebuiesãreþinem doar cãregeleaavut
importante virtuþii militare. În aceastã privinþã, era un exemplu multecomplicaþii în cepriveºterecunoaºtereadomniei saleîn Cehia.
pentru ostaºii sãi, care i-au acordat preþuirea lor.” În timp ceîncercasãdescurcelucrurile, turcii au nãvãlit peneaºtep-
Se pare cã în 1430 ºi-a însoþit regele în Italia. Probabil cã, în tate în Ardeal.
timp ce regele era în drum spre Roma, el a rãmas la Milano, pe Ali-paºa, fiul lui Evrenos, în fruntea unei pãrþi a armatei
lângã Philippo Visconti. Aici i-a cunoscut pe Nicola Piccinniono turceºti, a trecut Dunãrea pe la Smederevo, nãvãlind în Ardeal la
ºi Francesco Sforza, cãpetenii de mercenari. Fãrã îndoialã cã a jumãtatea lui iulie 1438. Voievodul, Dezsõ de Losoncz, s-a
avut ce sã înveþe din stilul de luptã al acestora. Se pare cã de la dovedit incapabil sã-i þinãpiept. RãscoalacondusãdeBudai Nagy
Milano a plecat cu o recompensã serioasã, deoarece la începutul Antal abiaseterminase, iar nobilimeaardeleanãeraepuizatãdupã
anului urmãtor, în ianuarie 1434, a putut sã-i împrumute regelui luptele purtate împotriva þãranilor. În aceastã situaþie, nimic nu
Sigismund 1200 de florini de aur. În toamna anului 1433, i s-a le-a mai stat turcilor în cale; devastând totul pe unde treceau, au
alãturat din nou lui Sigismund, care, de astã datã, se îndrepta spre jefuit Ardealul în lung ºi în lat, pãrãsind pãmântul þãrii cu o
Basel. La Basel l-a întâlnit pentru prima oarã pe János Vitéz, cel însemnatã pradã ºi cu puzderie de prizonieri. Au pârjolit Sebeºul
care mai târziu urma sã aibã un rol atât de însemnat în istoria ºi Mediaºul, au pustiit Þara Bârsei, lãsând pradã flãcãrilor împre-
Huniazilor ºi a regatului ungar. jurimile Braºovului.
Despre evenimentele din viaþa lui Iancu de Hunedoara petre- Regele i-a însãrcinat la 9 mai 1439 pe fraþii Huniade (adicã pe
cute în urmãtorii doi ani nu ºtim nimic. Bonfini afirmã cã e Iancu ºi Ioan) cu apãratrea banatului Severinului. În septembrie,
perioada în care începuse sã se rãzboiascã cu turcii, dar e improb- regele i-a numit oficial pe cei doi Huniazi ca bani de Severin,
abil. E mult mai plauzibil cãs-aaflat lacurtearegalã. În 1436 însã, ridicându-i astfel în rândul membrilor marii nobilimi ungare.
împreunã cu fratele sãu Ioan junior ºi cu vreo cincizeci de viteji Având în vedere cã familia se refugiase de relativ puþin timp din
îmbrãcaþi în armuri, l-aînsoþit peregeleSigismund în Cehia, unde Þara Româneascã, rãvãºitã fãrã încetare de turci, e cât se poate
a avut posibilitatea sã cunoascã stilul de luptã al husiþilor. Dupã deplauzibil caei sãfi perceput apãrareaUngariei caautoapãrare.
Acest lucru nu era întâmplãtor; cãci, de-a lungul istoriei, imi-
granþii au devenit deseori cei mai bravi apãrãtori ai noii lor patrii.
1 Andreas Pannonius (c. 1425–?) cãlugãr carthusian. ª i-a început cariera ca Formulând aceastã constatare, trebuie desigur sã avem grijã sã nu
ostaº, slujind timp de cinci ani în anturajul lui Iancu de Hunedoara. În 1445, amestecãm patriotismul Huniazilor cu ideea patriotismului aºa
s-a cãlugãrit la Veneþia, trãind pânã la sfârºitul vieþii în Italia. Opera sa
cum e înþeles azi. În cazul nostru, încã nu se putea vorbi de aºa
istoriograficã, rãmasã în manuscris, poartã titlul Libellus de regiis virtutibus
ad Matthiam Hungariae regem (1467) – n.t. ceva.

96 97
Prin numirea lor ca bani de Severin, fraþii Huniade au cãpãtat Om politic? Comandant de oºti?
mânã liberãîn ce priveºte apãrarea banatului. Pentru aceasta însã,
Simt cã aici ar trebui sã mã opresc, cãci tot ce urmeazã în
au avut imediat nevoie de cel puþin ºase mii de florini de aur.
biografia sa constituie pentru istoriografie lucruri bine cunoscute.
Regelenu le-aputut asiguradecât patru mii, motiv pentru carele-a
Cu o singurã remarcã mai sunt dator, care ar putea eventual saibã
dat ca zãlog Szabadka/Subotiþa, Halas ºi Továnkuta, con-
însemnãtate în evoluþia cercetãrilor privind istoria familiei
travaloarea a 2757 de florini de aur. De aici, Huniazii au putut
Huniade.
trage în mod firesc concluzia cã, dacã vor sã þinã cu succes piept
Anume, cã, în conformitate cu legenda Huniazilor, importanþa
turcilor, atunci propria lor avere trebuie sã sporeascã într-atât,
istoricãalui Iancu deHunedoaratrebuiecãutatãîn capacitatealui
încât sãfacãposibil acest lucru. Pânãîn septembrie1439, dispun-
militarã ºi în strategia magistralã pe care a folosit-o în campaniile
eau deja de 200 de cavaleri echipaþi cu armuri ºi de personalul
pe care le-a întreprins împotriva turcilor. Nici nu-mi trece prin
auxiliar necesar.
minte sã sugerez diminuarea rolului pe care l-a jucat în aceastã
În momentul numirii fraþilor Huniadecabani, avereafamilialã
privinþã marele strateg. Dar ce aratã faptele? În afara unor lupte
era formatã din patruzeci de sate ce þineau de domeniul Hune-
de micã amploare, douã sunt situaþii le în care Huniade a obþinut
doarei ºi dintr-un oppidum (târg). Laacestea, s-au adãugat curând
victorii strategice împotriva turcilor: o datã în cursul campaniei
80 de noi sate în comitatul Timiº, dupã care au obþinut o proprie-
celei lungi (1442-43), iar a doua oarã cu ocazia izbânzii de la
tatelaBodrog, apoi, în scurtãvreme, ºi întinsaproprietatedin zona
Belgrad repurtate împotriva asediatorilor turci (1456). Toate
Târgu Mureºului. Pe domeniile în suprafaþãde aproximativ 500
celelalte mari bãtãlii ale sale însã guvernatorul le-a pierdut; la
mii depogoane, existau ºi minedeaur ºi sareºi, cu toatecãvenitul
Varna, pânã ºi regele a cãzut victimã erorii sale (1444). Coman-
acestora ar fi trebuit sã-i revinã regelui, e posibil ca Huniazii sã fi
dantul de mercenari Jan Jiskra (Giskra) pur ºi simplu l-a dat gata
folosit în scopuri personale sumele de bani astfel realizate.
în confruntãrile din Ungaria Superioarã. Dupã pãrerea mea, s-a
Un aspect ciudat al acestei istorii este rolul jucat de Iancu de
dovedit aºadar, un mult mai bun om politic decât comandant de
Hunedoara. E drept cã ºtim puþine lucruri despre el: nu ºtim nici
oºti. Prin faptul cã a pus bazele averii familiei sale; cã ºi-a fãcut
mãcar dacãafost un comandant deoºti lafel depriceput cafratele
aliaþii dintre cei ai cãror sprijin i-au sporit influenþa politicã; cã,
lui mai mare ori dacã a fost un om politic la fel de inteligent.
defapt, tocmai activitateasaafãcut posibilãdomniaregelui Matia
Destinul a vrut ca, în timp ce fratele lui mai mare a devenit una
– a fãcut dovada unei extraordinare clarviziuni politice, neo-
dintre figurile cele mai de seamã ale istoriei ungare, el sã disparã
biºnuite în rândul contemporanilor sãi.
în negura timpului. Iancu obiºnuia sã spunã mai târziu despre
Omul politic Huniadeaparþinecu adevãrat panteonului istoriei
fratele lui cã ºi-a dat viaþaca un erou în luptele duse împotriva
ungare. Cercetãrii actuale îi revine misiunea sã-ºi concentreze
otomanilor.
atenþia asupra rolului politic al lui Iancu de Hunedoara, deoarece
Persoana lui face însã parte din mulþimea nesfârºitã a celor ce
pânã în zilele noastre e tocmai aspectul cãruia nu i s-a acordat
ºi-au sacrificat viaþa pentru patrie în acele vremuri tulburi, dar a
atenþia cuvenitã.
cãror soartã n-a fost niciodatã apreciatã îndeajuns de norocoºii
supravieþuitori – ºi de istorie.

98 99
Péter Kulcsár Sãanalizãm însãmai îndeaproapetextul lui Bonfini. El nu sunã
aºa cum se obiºnuieºte sã se înþeleagã. Mai întâi: Huniade,
LEGENDA CORVI NEª TI LOR „ nãscându-se în satul Corvinus, a socotit cã neamul i se trage din
familia romanã Corvinus” . Nu afirmã cã satul ºi-a primit numele
de la Huniazi, ci, invers, e de pãrere cã, din moment ce Iancu a
Încã de la începutul secolului al XVI-lea se ºtia cã ideea unei vãzut lumina zilei într-o aºezare cu numele Corvinus, atunci are,
legãturi întrefamiliaHuniazilor ºi familiaromanãCorvinusafost de bunã seamã, legãturã cu familia romanã cu acelaºi nume. În al
sugeratã de corbul (în latinã, corvus) prezent pe blazonul Huniaz- doilearând: „ nãscându-seîn satul tatãlui sãu, sat caretot Corvinus
ilor. Din acea epocã, întreaga literaturã a adoptat o poziþie unitarã se numeºte ºi în zilele noastre” . E sigur, aºadar, cã are în vedereo
în aceastãchestiune. Cu toatecão dificultateapareîncãdin primul aºezare geograficã realã, care se numea Corvinus ºi înainte de
moment: Matia1 însuºi niciodatã ºi nicãieri nu s-a numit pe sine naºterealui Iancu ºi caresenumeºtelafel ºi în epoca(1488-1496)
Corvinus. Aºa cum nimeni dintre unguri nu l-a numit, în timpul în care-ºi scrie opera, Rerum Ungaricum. Despre aceastã aºezare
vieþii , astfel. S-a consemnat faptul cã regele a dezavuat numirea scrie ºi Petrus Ransanus, în Analele (Annales) sale, lucrare reali-
popoarelor, þinuturilor ºi a oraºelor contemporane cu numele lor zatãdeel în anii 1450, cu mult înaintedeambasadasaîn Ungaria:
antic. Pesemne cã nici în privinþanumelor de familie n-a fost de „ Lângã Valacchia, se gãseºte o insulã cultivatã, formatã prin
altã pãrere. Cred, aºadar, cã legenda numelui Corvinus are o altã ramificareaDunãrii, ºi caresenumeºteCorvina[...]. Insula[...] se
origine decât se crede îndeobºte. întinde nu departe de hotarul împãrãþiei turceºti, din care pricinã
s-a întâmplat deseori ca aceastã seminþie sã calce cu oaste
Locul naºterii lui I ancu de Hunedoara vrãjmaºã pe insulã, fapt pentru care pãrintele lui Iancu s-a mutat
Nici o sursãcompetentãnu vorbeºtedesprelocul undes-anãscut în Ungaria.” Aici se vorbeºte, aºadar, de o insulã numitã Corvina.
Iancu de Hunedoara. Cea mai la îndemânã presupoziþie, predomi- La aceastã veche informaþie face referire ºi în cuvântarea pe care
nantã de altfel ºi în rândul contemporanilor, cea care are în vedere o þine în 1488 în faþa regelui: „ Corvina, insulã de pe Dunãre, pe
Hunedoara, cade, cãci domeniul Hunedoarei afost primit defamilie care ai tãi au stãpânit-o multã vreme” . În sfârºit, în 1490 spune
abiaîn1409, dupãnaºterealui Iancu. AntonioBonfini –istoriograful despre Huniade: „ În vremea aceea, îºi ducea viaþa în Panonia
contemporan al lui Matia, plãsmuitorul originii romane (din familia inferioarã, într-un castel de pe un domeniu al sãu, al cãrui nume e
Corvinus) aacestuia– neinformeazãcãIancu deHunedoaraavãzut Covinum.”
lumina zilei in Corvino vico „în satul Corvinus”. Istoriografia mai ª i iatãcã, în acest fel, selãmureºteºi misterul satului, al insulei
nouãignorãînsãaceastãinformaþie, deoareceîºi areîn mod evident ºi al castelului: e vorba de Kubin, al cãrui vechi nume unguresc
originea în mitul „Corvinus”. era Keve, în latineºte Covinum, azi Kovin, în Iugoslavia. Descri-
erea fãcutã de Ransaus concordã întru totul cu ceea ce spune, la
mijlocul secolului al XIX-lea, Frigyes Pesty despre situarea geo-
1 În istoriografia românã Matia -„ Mátyás király” - este amintit sub numele
graficãaaºezãrii Keve/Kovin: „ Vecheacetateerasituatãcapeun
Matei Corvinul. Într-unul din studiileurmãtoarenevom reîntoarcelaaceastã
temã. fel de insulã, formatã din braþul Dunavac al Dunãrii ºi apa

100 101
Poniavicei. Era despãrþitã de oraº printr-un canal.” Keve/Kovin Nu e adevãrat cã oraºul sau cetatea Keve/Kovin ar fi fost ale
era, aºadar, ºi oraº, ºi cetate, ºi insulã. Huniazilor, deºi familia avea proprietãþiîn comitat. Oricum ar fi
Ce legãturã avea însã Iancu de Hunedoara cu Keve/Kovin? stat însã lucrurile cu situaþia juridicã, e indubitabil cã în una din
Bonfini afirmãcãacolo s-anãscut, iar Ransanusîi mutãpepãrinþii perioadele tinereþii sale, exact când fama îi purta numele prin
lui Huniadedeacolo în Ungaria. Ambii ºtiau cãoraºul eraîn mâna lume, Iancu fãceafaptedevitejieîn zonaKovinului, bapoatechiar
lui. cã s-a ºi nãscut acolo. Se poate sã fi existat, aºadar, o – posibil –
Ce ºtim despre originea lui Vajk/Voicu, tatãl lui Iancu? Din scurtã perioadã în care sã fi fost cunoscut sub numele de Iancu de
compararea surselor de care dispunem, constatãm cã prima etapã Keve/Kovin. Întrebarea care se pune este dacã existãvreo dovadã
a analizei ne duce în afara Þãrii Româneºti, în zona de graniþã a a acestui fapt.
Ungariei. Acestatrebuiesãfie, aºadar, Covinum, adicãCorvinum, Eti mol ogi c, denumi rea K eve provi ne – dupã pãrerea
de unde familia s-a mutat în 1409 la Hunedoara. În acest fel, nu e lingviºtilor noºtri – din cuvântul maghiar kõ, „ piatrã” . Mai multe
deloc neîntemeiatã informaþia lui Bonfini conform cãreia Iancu a surse amintesc de Keve (în forma sa popularã, utilizatã ºi de
vãzut lumina zilei la Keve/Koin, adicã in Corvino vico. Huniade) sub formaKõ. Aºadar, cetateaKeveeranumitãîn epocã
cetatea Kõ. Iatã în continuare un citat din scrisoarea prin care
„I ancu de Keve/Kovin”?
raguzanii îl informeazã, la sfârºitul lui iunie 1415, pe regele
Primul val al românilor (vlahilor) a ajuns în comitatul Keve în Sigismund despre evenimentele din Bosnia: „ Pe 29 ale lunii
1394. Voicu a sosit în Ungaria în aceeaºi perioadã. E de la sine curente, asosit un curier delanegustorii noºtri din Sreberniza, din
înþeles cã împreunã cu compatrioþii sãi. Diploma din 1409 prin scrisoarea cãrora am aflat cã pe 16 ale acetei luni Johannes de
care i se atribuie domeniul Hunedoarei vorbeºte de meritele lui Conhara, împreunã cu mulþi supuºi ai Maiestãþii Voastre, se
deosebite, cu toate cã – din pãcate – nu le detaliazã. Puþinul pe îndrepta spre Uxora, lângã cetatea Dobui; acesta, dupã cum se
care-l ºtim despre persoana lui ne sugereazã cã merite nu putea zvoneºte, e în drum spre Bosnia.” ª tirea face aluzie la prepara-
obþine decât pe câmpul de luptã, în þinuturile de margine dinspre tivele ce au loc îãnaintea acþiunii militare antiotomane din iulie
miazãzi. Dania i-a fost obþinutã de Pipo de Ozora, comitele de 1415. Dupã informaþiile de care dispun, numele lui Johannes de
Timiº, care, între 1405 ºi 1407, a fost ºi comite de Keve. Aceste Conhara nu apare ºi în alte surse. E de presupus însã cã nici aici
relaþii pe care le-a avut în þinuturile sudice explicã protecþia de nu a fost notat cu exactitate. Nu cred cã e o îndrãznealã prea mare
care se bucura, încã din copilãrie, fiul sãu, Iancu, în rândurile sã înlocuim „ n” -ul numelui Conhara cu „ u” . ºi astfel, oºteanul
autoritãþilor de aici. Toate sursele concordã în privinþa afirmaþiei crãiesc devine Joannes de Kouhara, Kovhara, cu accent Ioannes
conform cãreiaPipo deOzoraafost cel carel-aîndrumat peIancu de Kõvára, în latineºte Ioannes Covinus.
spre cariera militarã. Prima funcþie importantã, obþinutã în 1439 Nu poate fi pus nici mãcar pe seama unei percepþii greºite
de Iancu (de Hunedoara), îl leagã tot de aceastã zonã: devine ban faptul cã Ioannes Corvinus a devenit Ioannes Corvinus; cãci
deSeverin. În 1440, regelevorbeºtedevitejiadecareadat dovadã cuvântul covinnusareºi formacorvinius. Dacãavem în vedereun
Iancu în þinuturile de la Dunãrea de jos. intermediar scris, Cowinus (scris cu „ w” ) oferea, ca de la sine,
posibilitatea unei lecturi eronate. Prin aceasta, am ºi stabilit cã

102 103
Italiaelocul unde-ºi areoriginealegenda, cãci eexcluscanumele ºi hãrnicia ce-l caracterizeazã, ºi le-a câºtigat. Nobleþii urmaºilor
sã fi fost perceput incorect de unguri, respectiv ca amintirea el le e, aºadar, izvorul.”
familiei romane Corvinus sã fi trezit ecouri în mintea vreunui Poate cã, în cazul lui Callimachus Experiens, cel de-al doilea
maghiar laauzul numelui Keve. Fireºte, nu sepoateºtiecineadus autor despre care vreau sã vorbesc, ºi tãcerea este elocventã.
cu sine în Italia informaþiile, respectiv numele lui Ioannes Mentalitateadelacurtearegalãdin Budaîi era, fãrãîndoialã, prea
Covinus. În orice caz, caurmarea luptei dela Varnaºi aelogiului bine cunoscutã. A stat alãturi de Matia în cursul anului 1483 ºi la
carei s-aadus(1444), Huniadeera– via Ransanus– dejacunoscut începutul lui 1484, ºi se vedea treaba cã n-a auzit de numele
în Italia. Corvinus – sau, dacã da, n-a considerat de cuviinþãsã-l evoce. În
Îl cunoºteau de-acum Enea Silvio Piccolomini (papa Pius II), patru dintre epigramele pe care le scrie, vorbeºte despre corbul
Aurelius Brandokinus, dupã cum ºi alþii auziserã ºi scriau despre Huniazilor care biruie vulturul imperial. Nu pot sã cred ca nici
el, astfel încât „ noutatea” n-a putut rãmâne totuºi un secret. mãcar aluzie sã nu facã la apropierea dintre corvus ºi Corvinus –
Bizantinul Ioannes Argyropulo îl numeºte pe Huniade, încã dacãar fi ºtiut deacest lucru. Putem constatacãiarna1483-84 este
înainte de 1461, Ioan Romanul. În anii 1470, Ludovico Carbo îl ultimaperioadãîn carelaBudanu sevorbeºte(încã) deCorvinus.
preamãreºte pe Matia, cel nãscut din sânge roman. Lasfârºitul anului 1484însã, parcãs-ar fi rupt zãgazul. Înlunile
ce au urmat, Attavanta realizeazã, într-o carte de mise (missalis
Î ncepând din 1484, Corvinus
liber), o miniaturãpurtând inscripþiacircularãMATHIASCORV-
Pesemnecãºi în Ungariaseºtiadespretoatãaceastãteorie, dar INUS. Naldius scrie la Florenþao epistolã, pe care o adreseazã ad
nu i s-a acordat importanþã. ª i aici se dorea glorificarea Huniaz- Mathiam Corvinum. La Recanati, Antonio Bonfini începe re-
ilor, dar din o cutotul altãperspectivã. Înei seîntrupase„ adevãrata alizarea unei documentate genealogii a Corvineºtilor. În 1488, la
nobleþe” , foarte apreciatã de „ oamenii noi” (homines novi) al curtea lui Matia soseºte Petrus Ransanus, care, în discursul pe
Renaºterii: Matia s-a ridicat, doar prin propriile virtuþi, de la o care-l þine în faþaperechii regale, expune ºi în mod public ceea ce
condiþie modestã, pânã pe culmile maiestuoase ale tronului regal. descoperisecu treizeci ºi cinci deani în urmã(mai exact, originea
Familia Huniade s-a prezentat pe ea însãºi de la bun început în covinumianã a lui Iancu de Hunedoara). ª i aºa mai departe.
aceastã luminã, fapt oglindit pretutindeni în literatura timpului ºi Nu încape îndoialã asupra motivului care a stat la baza acestei
în documentele oficiale. Iar aceastã abordare nu fãcea casã bunã schimbãri. Planul cãsãtoriei prinþului Ioan – fiul lui Matia – cu
cu originea romanã. Existã în acest sens douã exemple. Ludovico Bianca Sforza a prins contur spre finele anului 1484. În februarie
Carbo îºi scrie la Florenþa, pe la mijlocul anilor 1470, dialogul 1485, despre bãiat se vorbeºte de-acum ca despre moºtenitorul
despre gloria lui Matia. Când, în discuþia pe care o poartã cu tronului: el îºi face apariþia pe scena politicã sub numele Ioan
interlocutorul sãu, Zsigmond Ernuszt, autorul îºi citeazã propriile Corvin. Galeotto Marzio aduce la cunoºtinþaîntregii lumi cã
versuri, care vorbesc de faptul cã Matia reprezintã cu vrednicie prinþul este pretendent la tron. ª i iatã cum cel despre care lumea
ginta romanã în Ungaria, Ernuszt protesteazã vehement: Nici aproape cã nu ºtia nimic pânã atunci e copleºit, într-o clipã, de
vorbãdesângeroman! – exclamãel. „ Cu nimic nu i-afost defolos nimbul strãlucirii. Devinefiu derege, moºtenitor al tronului, mire
mãreþia strãbunilor, nobleþea ºi slava doar el însuºi, prin talentul princiar ºi – ceeace, din punctul nostru devedere, elucrul esenþial

104 105
– Ioan Corvin. E neîndoielnic cã regeleMatia ºi-aasumat rudenia Gábor Barta
romanã doar de dragul fiului sãu.
Numele prinþului a fost anunþat oficial pentru prima oarã la 21 REGE, VOI EVOD, PRI NCI PE
octombrie 1479. Datã dupã care figureazã peste tot în calitate de
conte de Hunedoara ºi principe de Lipto. Ideea cãsãtoriei o lan-
seazã emisarul lui Matia, la Neapole, în faþaambasadorului Mi- Deladescãlecatul maghiarilor, Ardealul adevenit treptat parte
lanului, spre finele anului 1484. ª i, în aceeaºi perioadã, mai exact organicã a statului ungar aflat într-un proces de organizare, apoi
la 11 noiembrie, cancelaria ungarã emite un document în care a Regatului Ungar întemeiat de ª tefan. În cursul confruntãrilor ce
apare illustris et optime indolis puer, Ioannes Corvinus dux Lyp- au urmat anului 1526, pe teritoriul divizat de turci al Regatului
thoviensis „ Ioan Corvinul, duce de Lipto, copil de neam nobil ºi Ungar au prins contur douã formaþiuni statale maghiare. Una
foarteonest” . Documentul esemnat deMatiapersonal. ª i numele dintre ele ºi-a ales ca rege un Habsburg, devenind parte a Imperi-
prinþului astfel adevenit JoannesCorvinus, numepãstrat pânãazi. ului habsburgic, iar cealaltã, sub denumirea de Principatul Tran-
Nu încape îndoialã cã schimbarea de nume a prinþului Ioan ºi, o silvaniei, a cunoscut o existenþãstatalã de sine stãtãtoare pânã la
datã cu aceasta, lansarea legendei Corvineºtilor, dar, mai ales, alungarea turcilor.
receptarea acesteia la Buda face parte din maºinaþii le legate de Transilvania, ca „ stat nou” , a luat naºtere într-o epocã greu
cãsãtoria prinþului moºtenitor al Ungariei, slujind la sporirea determinabilã. Dezagregarea Regatului Maghiar a început în anii
prestigiului acestuia. ce au urmat înfrângerii de laMohács, o datã cu luptele dintreIoan
ª i, cu toate cã legenda numelui Corvinus ºi ideea originii Zápolya/ Szapolyai Jánosºi Ferdinand deHabsburg pentru tronul
romane a Huniazilor va cãpãta ulterior, în legãturã directã cu ungar. Pentru acest dublu regat, începe o lungã perioadã, alecãrei
cãsãtoria, diferiteinterpretãri, concluziacareneintereseazãpenoi principale etape au fost: în 1538, regele Ioan renunþã, pentru
este cã aceastã legendã ºi-a cãpãtat un loc definitiv în conºtiinþa succesorii sãi, la tron, în favoarea dinastiei de Habsburg. În iulie
europeanã mulþumitã înseºi tratativelor purtate în jurul acestei 1540, moare Ioan Zápolya. În octombrie, sultanul, la cererea
cãsãtorii. trimiºilor stãrilor, aflate de partea lui Ioan, îl recunoaºte ca rege –
Ioan II – pe bãiatul nãscut în zilele premergãtoare morþii lui
Zápolya. Dupã un deceniu de rãzboaie, reginaIsabellarenunþã, în
1551, în numeleei ºi al fiului sãu, laTransilvaniaºi latronul ungar
în favoarea Habsburgilor. În 1551, Coroana Sfântã, aflatã cu
începere din 1529 în posesia familiei Zápolya, ajunge din nou în
mâna lui Ferdinand I. În 1559, moare regina Isabella, vãduva
regelui Ioan; þarafamiliei Zápolyaemoºtenitã deprincipeleIoan,
numit ºi Ioan Sigismund sau ª tefan. În acte, Iohannes II electus
rex Hungariae (n.red.). Posesorul „ legal” al titlului de rege al
Ungariei, Ferdinand I, apoi fiul lui, Maximilian I, pornesc, cu

106 107
începeredin 1559, „ în mod firesc” , rãzboiul, în scopul recuperãrii Tratativele au luat în cele din urmã sfârºit – ca urmare a pãcii
din mâna dinastiei rivale a „ moºtenirii lor legitime” , Transilvania de la Adrianopol, semnatã în 1568 între Habsburgi ºi sultan – la
ºi comitateledelaest deTisa. Cum eraºi deaºteptat, „ regele” sau 16 august 1570, prin Tratatul de la Speyer.
„ principele” Ioan nu cedeazã. Confruntãrile, care, în cele din Cele douã pãrþiau cãzut de acord cã titlul de rege al Ungariei
urmã, rãmân fãrã nici un rezultat, sunt însoþite de frecvente nego- li se cuvine doar Habsburgilor, mai exact lui Maximilian I, suver-
cieri depace. Unadintretemelecardinalealeacestorao constituia anul din acea perioadã. Ioan Sigismund a obþinut dreptul sã
problema titlului pe care trebuia sã-l poarte tânãrul Zápolya, pe foloseascã urmãtorul titlu: „ Ioan, fiul serenissimului Ioan, regele
carepânãlaurmãnimic nu l-aputut clinti depeacest teritoriu care de odinioarã al Ungariei, Dalmaþiei, Croaþiei etc., prin harul lui
mai rãmase din þarã. Dumnezeu principele Transilvaniei ºi al pãrþil or regatului Un-
Suveranul de la Alba Iulia ºi-a arogat titlul de „ Ioan II, regele gariei” (Ioannes, serenissimi otim Ioannis regis Hungariae, Dal-
ales al Ungariei” . Sub acest nume venea în contact cu supuºii sãi, matiae, Croatiae etc. filius, Dei gratia princeps Transsylvaniae
cu dietele acestora, emitea documentele oficiale ºi-ºi trimitea ac partiumregni Hungariae). Titlul de„ principe” acãpãtat sensul
ambasadorii în strãinãtate. Temeiul legal al acestuia l-a constituit de principe imperial (Fürst) – apãrând în subsidiar ºi termenul de
dietadelaRákos(delângãPesta) din 1540, în cadrul cãreiao parte „ Pãrþi” (Partium). [Partium– genitiv plural al substantivului pars,
a stãrilor ungare îl proclamaserã într-adevãr rege pe copilaºul pe -tis, folosit ca nominativ singular; în aceastã formã, denumeºte
atunci în vârstã de abia câteva luni. Ferdinand ºi Maximilian – comitatele Crasna, Solnocul de Mijloc ºi Zarand, însemnând
fãcând referire la înþelegerea („ Pacea” ) din 1538 de la Oradea ºi „ pãrþi-anexã” , „ pãrþi dependente de” , „ pãrþiþinând de...” Cf. An-
la cea din 1551 de la Sebeº – au propus însã ca Ioan sã se toniusBartal, Glossariummediaeet infimaeletinitatisregni Hun-
mulþumeascã cu titlul de „ duce” , „ principe” , eventual de „ nádor” gariae, Teubner, Leipzig, 1901, p. 473 – n.t.]
[în ierarhia Ungariei feudale, prima demnitate dupã rege; palatin În renumitul acord, s-a optat aºadar pentru numele Ioan: cel
– n.t.]. Tratativele au fost întrerupte de mai multe ori din cauza implicat – având în vedere cã documentele de ratificare ale
neînþelegerilor ivite, pânã când, în 1563, reprezentanþii lui Zápolya celeilalte pãrþi n-au sosit la timp – a continuat însã sã utilizeze ºi
au propusurmãtorul titlu: „ Ioan, fiul preamilostivului Ioan, regele dupã aceastã datã titlul de „ Ioan II, rege ales” . La 2 martie 1571,
de odinioarã al Ungariei, Dalmaþiei, Croaþiei etc., prin harul lui cu douãsprezece zile înainte de moarte, acesta e numele sub care
Dumnezeu principele Ungariei ºi al Transilvaniei” . ºi-a elaborat ultimele invitaþii pentru convocarea dietei. Partea
De la Viena-Bratislava, cealaltã parte propune: „ Ioan Sigis- adversã a rãmas, ºi ea, în felul ei, consecventã. La11 mai 1580, la
mund, fiul serenissimului Ioan, regele de odinioarã al Ungariei, Praga, Rudolf I a dispus oficial transcrierea unei diplome a „ re-
Croaþiei, Dalmaþiei etc., prin harul lui Dumnezeu principeleTran- gelui ungar ales Ioan II” – textul copiei numindu-l pe acelaºi
silvaniei ºi al pãrþil or regatului Ungariei” . Uneori însã, serevenea suveran „ rãposatul Ioan, fiul regelui Ungariei Ioan, principe al
la situaþia anterioarã, când nu se arãtau dispuºi sã ia în discuþie Transilvaniei ºi al pãrþilor regatului Ungariei” .
decât cel mult titlul de „ duce al Transilvaniei” (dux Transsyl- Singurasursãpentru numeleIoan Sigismund, îndeobºteaccep-
vaniae). tat în literatura istoriograficã, este curtea habsburgicã dinaintea
anului 1570. Cãci regele Ferdinand ºi succesorul lui, Maximilian

108 109
I, serefereau laadversarul lor numindu-l „ duceleIoan Sigismund, acel moment – 1571 – „ Transilvania” . Titlul purtat desuveranii ei
fiul serenissimului regeIoan” , pecât posibil fãrãspecificareaþãrii. devine însã din nou problematic. Cãci într-adevãr, Báthory nu
Acest procedeu însãn-afost urmat nici mãcar deadepþii lor. Chiar utilizeazã nici titlul de rege, dar nici pe cel de principe. Pe
ºi cântecele lui Tinódi (poet epic ºi cântãreþdin lãutã maghiar, documentele sale, atât pe cele interne, cât ºi pe cele adresate
1505/10–1556 – n.t.) amintesc consecvent de „ fiul regelui Ioan” , strãinãtãþii , figureazã ca „ voievod al Transilvaniei ºi comite al
eventual de„ duceleIoan” . E tocmai perspectiva oficialãhabsbur- secuilor” (vayvoda Transsylvaniae et Siculorum comes). Acesta
gicã asupra acestui deceniu de frãmântãri ai cãrei purtãtor se fac însã doar titlu de suveran nu este, ci titlul demnitarului feudal
cea mai însemnatã parte a istoriografiei maghiare din veacurile al maghiar aflat în fruntea comitatelor ardelene, aºadar al unui
XVI-lea ºi al XVIII-lea ºi, mai cu seamnã, filohabsburgul Miklós funcþionar de stat numit. Poate cã Báthory privea cu un ochi la
Istvánffy. ª i, cum istoriografia maghiarã modernã ce se nãºtea în Moldova ºi Þara Româneascã, unde „ voievod” (vayvoda) ºi
secolul al XIX-lea a început sã se intereseze de veacul al XVI-lea „ domn” (princeps) erau denumiri folosite ca sinonime. E notoriu
bazându-se precumpãnitor pe lucrãrile acestuia, vechea denumire cã prin aceasta a realizat ºi un compromis formal în faþa pretenþi-
a ajuns nemeritat drept. ilor dinastiei habsburgice în privinþaTransilvaniei. În pofida
Dupã cum Ioan II n-a fost Ioan Sigismund, în aceeaºi mãsurã compromisului formal, ª tefan guverna þara ca domnitor suveran.
þaranu i-o putem numi, pânãîn 1570, „ Transilvania” . Personal, el Doar Stambulul putea sã aibã un cuvânt de spus în privinþa
o numea Ungaria, în timp ce adversarii lui propuneau denumirea, activitãþii lui.
acceptatã în cele din urmã, de „ Transilvania ºi pãrþil e [regatului] Rangul de principe se revigoreazã la începutul lui 1576, când
Ungariei” . Tradiþia oralã neoficialã aînceput chiar în anii 1560 sã Báthory ealesregeal Poloniei. El onvoacãpentru 2 martieo dietã
numeascã þara „ Transilvania” , iar pe locuitorii ei „ transilvãneni” , la Mediaº, unde cedeazã fratelui sãu mai mare, Cristofor, con-
ceea ce, desigur, nu ne scuteºte sã dãm totuºi un nume „ viitoarei” ducerea Transilvaniei, pe invitaþia de convocare pe care o emite
Transilvanii. Eu personal consider cea mai practicã formula figurând deja „ ª tefan, prin harul lui Dumnezeu regele Poloniei,
folositã mai recent de László Makkai: sã numim acest stat – chiar mare cneaz al Lituaniei, principele Prusiei, Rusiei, ducele Ma-
începând cu anii 1528-29 – „ regatul ungar rãsãritean” . Cãci denu- zoviei... ºi principele Transilvaniei” .
mirea de „ principat ungar al Transilvaniei” e în orice caz îndrep- Desigur, dacã domnul ª tefan e principe – domnul Cristofor, cel
tãþitã doar cu începere din 1571. cepreluasecârma, nuputeafi ºi el. DietadelaMediaº acceptã, pentru
Din 1571? Nu din 1570? – poate sã întrebe cititorul. Cãci în cazul lui, din nou, doar titlul de „voievod al Transilvaniei ºi comite
definitiv acest nume de þarã „ a fost inventat” de Tratatul de la al secuilor”. Întrebarea vine de la sine: oare aceastã diferenþiere îºi
Speyer. E adevãrat, însã acest acord se referea doar la familia propunesãexprimeorelaþiedesubordonare?Cãci ºtimcãadevãratul
Zápolya, dupãstingereaacesteiaþaraar fi trebuit sãredevinãparte domnitor rãmâne pânã la moarte (1586) regele ª tefan, care con-
integrantã a Regatului Ungar „ apusean” . În loc de asta însã, ºi-a troleazã, prin cancelaria Transilvaniei de la Cracovia, modul de
ales un nou suveran, în persoana lui ª tefan Báthory (1571–1586), guvernare de acasã.
care – ca „ simplu” aristocrat maghiar – nu putea sã pretindã Lucrurile nu sunt totuºi atât de simple. Transilvania nu era
demnitatea regalã ungarã. Numele þãrii e, aºadar, cu începere din „ parte” a coroanei polone, ci a celei ungare, iar stãrile, în ciuda

110 111
dezintegrãrii þãrii, þineau, ºi în Transilvania, cu obstinaþie la pune capãt condamnarea la moarte, la 8 martie 1593, a fostului
aceastã ficþiune. Mai mult decât atât, devenise regulã ca toate educator al „ voievodului” Sigismund, Pál Gyulai, ºi a prietenului
tratatele (de la Oradea, Speyer, Praga etc.) ce-ºi propuseserã acestuia, János Gálfi. La câteva sãptãmâni dupã cea de a doua
definirea statutului noului stat sã considere Transilvania ca parte execuþie, tânãrul suveran – vrând parcã sã dea de înþeles ºi prin
a Ungariei, iar dupã alegerea bunãoarã ca „ voievod” a lui ª tefan aceasta cã puterea era de-acum a lui – îºi arogã titlul de „ principe
Báthory, acesta sã depunã în secret jurãmânt de credinþã faþãde al Transilvaniei ºi comite al secuilor” . Între timp, Sigismund
Maximilian I. Când, pepatul demoarte, Cristofor Báthory doreºte Báthory îºi propune sã rupã relaþiile cu Poarta, dieta tran-
sã-l laseurmaº lademnitateadevoievod pefiul sãu, deciziadietei silvãneanã refuzând însã în trei rânduri acest lucru; în iulie 1594,
din 1581 face referire – printre altele – la strãvechea cutumã abdicã, dar în august revine la putere ºi se alãturã, cu toatã
maghiarã, la „ legile sfinþilor noºtri regi” . Iar în ce priveºte titlul ºi împotrivirea stãrilor, ligii creºtine antiturceºti. Principele, care se
conþinutul acestuia, formularea nu lasã nici o îndoialã: „ Îl alegem tot strãduieºte sã determine revenirea Transilvaniei la coroana
noi, cele trei naþiuni, împreunã cu fraþii noºtri din Ungaria ce þin purtatã de un Habsburg, primeºte din partea împãratului Rudolf
cu noi, ca succesor al mãriei tale ºi voievod ºi principe al patriei prin tratatul de la Praga titlul de principe. E adevãrat, cu condiþia
noastre, cu aceeaºi mareîncredereºi demnitate, penumitul nostru ca dupã stingerea ramurii bãrbãteºti, Transilvania sã revinã
domn Sigismund Báthory.” Se pare cã cei doi termeni, „ voievod coroanei. În afarã de aceasta, mai primeºte ºi titlul de duce
ºi principe” , iniþial cu sensuri diferite, devin sinonime. Sãfieoare imperial, titlu pe care Habsburgii i-l oferiserã ºi lui Ioan II.
vorba de o influenþã a exemplului românesc? E mai curând rezul- În Transilvania, anii ce au urmat au adus cu ei haosul pustiitor
tatul continuãrii unei tradiþii maghiare(ºi internaþionale). În docu- al rãzboiului decincisprezeceani (1591-1606), apoi o perioadãde
mentele oficiale ale curþilor regale, formula obligatorie era: conflicte interne. Suveranii care s-au tot succedat – oricare ar fi
„ Stãpânului principe preamilostiv, rege stãpânitor al Ungariei” . fost temeiul juridic al puterii lor – nu s-au mai numit, cu toþii , decât
Aceastã formulã e cât se poate de viabilã în perioada Zápolya – principi. În celedin urmã, titlul primit prin bunãvoinþaîmpãratului
fiind preluatã ºi de epoca Báthory. Sintagma „ principe ºi rege” se s-a contopit cu demnitatea cerutã de tradiþii ºi obiceiul locului.
metamorfozeazã de la sine în „ principe ºi voievod” .
Cu toate acestea, când, în 1586, la moartea lui ª tefan Báthory,
vãrul sãu Sigismund, încã adolescent, devine efectiv stãpânul
suveran al Transilvaniei, þara nu se încumetã sã-l învesteascã cu
titlul deprincipe. În 1589, dietadelaMediaº respingeo propunere
în aceastã privinþã. Sigismund Báthory continuã pentru multã
vremesãfietot „ voievodul Transilvaniei ºi comitelesecuilor” , aºa
cum au fost odinioarã ºi tatãl lui, de altfel, ºi domnul ª tefan,
înainte de a putea urca pe tronul Poloniei.
La cumpãna anilor 1592-1593, Transilvania e zguduitã de
grave conflicte între fracþiuni. Perioadei nebuloase de intrigi îi

112 113
Katalin Péter lui Dumnezeu regele Poloniei... principele Transilvaniei” .
„ Voievodul” a devenit domn al unei mari puteri europene. În
TRANSI LVANI A Î N POLI TI CA EUROPEANÃ problema Transilvaniei — atâta timp cât ª tefan a stat pe tronul
polon —, nu seputeaporni nici o expediþiemilitarãfãrãsãseriºte
o conflagraþie cu multiple ramificaþii . Nimeni n-a încercat.
Cel mai mare succes al diplomaþiei transilvãnene a fost o în- Transilvanian-amai izbutit niciodatãdupãaceeasãmobilizeze
coronare polonã. S-a petrecut la 1 mai 1576, rolul principal atât de nemijlocit în propriul ei interes politica internaþionalã. De
deþinându-l ª tefan Báthory, care la sfârºitul anului precedent fusese avantaje considerabile a beneficiat însã în privinþarelaþii lor cu
ales rege. Sosise de doar câteva sãptãmâni de la Alba Iulia, ca sã celelalte douã vecine ale sale, Þara Româneascã ºi Moldova.
rãspundã onoarei ce i se fãcuse. Þãrile româneºti
Báthory a adus multe sacrificii personale pentru tronul polon,
dar a meritat, cãci, de cum i s-a pus pe cap la Cracovia coroana Legãturile Transilvaniei cu cele douã state româneºti au
polonã, tulburãrile de acasã au luat sfârºit. Mulþimea nesfârºitã a cãpãtat pondere în politica europeanã în momentul în care Mol-
dificultãþil or provenea din faptul cã, dupã moartea, în 1571, a lui dovaºi ÞaraRomâneascãs-au alãturat, prin intermediul lui Sigis-
Ioan Sigismund deSzapolya, marileputeri, toateridicând pretenþii mund Báthory (cu intermitenþe între 1586 ºi 1602), rãzboiului
asupra Ungari ei, revendicau Transilvania. Maximilian de pornit împotriva Porþii. La 28 ianuarie 1595, a fost aºternut pe
Habsburg, conform Tratatului de la Speyer din 1570 — care hârtie cã împãratul ºi regele Rudolf de Habsburg, respectiv prin-
[întãrind prevederile Pãcii de la Oradea, din 1538 — n.t.] hotãrea cipele Sigismund includ în acordul privind lupta lor comunã atât
ca, la stingerea familiei de Szapolya (Szapolyai), Transilvania sã Moldova, cât ºi Þara Româneascã, „ dezise de tovãrãºia turcului” .
treacã sub dominaþie habsburgicã —, o considera a sa. Sultanul E epoca în care Sigismund considera deja cã cele douã state
Selim II îºi întemeia pretenþii le peexercitarea timp detrei decenii româneºti sunt deja ale sale, cu toate cã acordurile bilaterale
a suveranitãþii Porþii , ca ºi pe puterea imperiului turcesc. Mãcinat referitoare la uniunea personalã realizatã în timpul domniei sale
între aceste douã voinþe, ª tefan Báthory era, în epoca încoronãrii au fost convenite abia mai târziu — cu Þara Româneascã în mai,
sale ca rege al Poloniei, de cinci ani urmaºul lui Ioan Sigismund. iar cu Moldova în iunie.
Plãtea birul la Poartã. Lui Maximilian — e adevãrat, în tainã — Punând aºadar toate acestea cap la cap, Transilvania, personal
i-a jurat credinþã. Trebuia însã sã fie deosebit de prudent, pentru Sigismund Báthory au fost cei care au determinat ca în Ungaria
ca nu cumva, printr-un demers prea spectaculos faþãde vreuna regalã rãzboiul izbucnit în timpul domniei lui Rudolf sã capete cu
dintre pãrþi, sã declanºeze rãzboiul. adevãrat pondere internaþionalã. Începând din vara anului 1595,
Încoronarea polonã a salvat Transilvania din aceastã situaþie, þãriledunãreneau luptat toateîmpreunã; au existat chiar momente
care adusese lucrurile în pragul rãzboiului. Transilvania n-a mai în care s-ar fi putut crede cã otomanii au renunþat la regimul de
fost administratã dupã aceasta de ª tefan Báthory, care, referindu- ocupaþie instituit în Ungaria ºi cã înceteazã definitiv ºi dominaþia
se la dubla sa dependenþã, se numea pe sine tot timpul doar Porþii asupraTransilvaniei ºi aþãrilor româneºti. Seputeasperaîn
voievod, ci în numelesãu acolo domneade-acum „ ª tefan, din mila succese poate ºi mai mari; la ºtirea victoriilor obþinute la Dunãre,

114 115
în þinuturile anexate imperiului turcesc — în zona Sofiei, ca ºi la cârma þãrii. Dupã domnii de câte aproximativ douãzeci de ani, ambii
albanezi — au început rãscoale. aufost înlãturaþi cuajutorul lui GheorgheRákóczi II.Auexistat,înfine,
Printremembrii alianþei realizateprin mijlocirealui Sigismund ºi cauzealeacestei superioritãþi de„mareputere” ce acþionau lanivel
Báthory sefãceau însãsimþitepreamulteintereseopuse. Nici unul economic. Cea mai importantã este aceea cã — din pricina anumitor
nu eraîn staresãseconcentrezeasuprapericolului turcesc. Rudolf inegalitãþi aledezvoltãrii anterioare— întreceledouãstateromâneºti
îºi dorea Transilvania. Între timp, cele douã þãri româneºti s-au ºi Transilvania ºi-a fãcut, în mic, apariþia aceeaºi diviziune a muncii
întors una împotriva celeilalte, respectiv împotriva Transilvaniei. care exista între Europa Rãsãriteanã ºi regiunile ei apusene. Þãrile
Un timp, voievodul muntean Mihai a reuºit sã iasã în frunte, române asigurau principatului o piaþã pentru desfacerea tuturor pro-
izbutind sã punã stãpânire pe Transilvania ºi Moldova (1599). duselor lui. Toþi domnii nou-instalaþi obiºnuiau sãaºtearnã în scriscã
Nimeni nu s-a împãcat însã cu aceastã situaþie: rãzboiul a nãscut îi aºteaptã cu „plãcere” pe negustorii transilvãneni, dupã cum ºi ei se
rãzboi. Iar faptul cã iniþial aliaþii avuseserã un duºman comun ºi grãbesc sã ºi-i trimitã acolo pe ai lor. Dupã care exportul de produse
cã între ei se aveau ca prieteni a intrat încetul cu încetul în uitare. dinprincipat aveacaleliberãcasãînceapãori sãcontinue. Erautrimise
Dezbinarea s-a adâncit atât de mult, încât totul s-a transformat în detoate, delaclopotelainstrumentar medical; dupãcum toatãlumea
contrariul sãu. Lupta pornitã împotriva turcului a devenit o — delazidari labrutari cefãceau pâinedupãmetodanemþeascã— îºi
miºcare îndreptatã, sub egida Porþii, spre lichidarea dominaþiei ofereaserviciile. În ce-i priveºtepetransilvãneni, ei seduceau în þãrile
casei de Habsburg. Moldova ºi Þara Româneascã însã n-au mai românecu precãderepentru cai frumoºi deprãsilã.
mers alãturi de Transilvania pe acest drum. Pentru principat — situaþie deosebit de favorabilã. Criza
Nu pe câmpul de luptã trebuie cãutate avantajele nemijlocite de economicãceazguduit în secolul al XVII-leaîntreagaEuropãaluat
mai târziu ale principatului în raporturile ei cu þãrile române, ci în aici, în comparaþiecu necazurileresimþitedealteþãri, formecu mult
faptul cãadobândit faþãdeacestestatealeromânilor orelativãpoziþie mai blânde, tocmai din cauzaposibilitãþilor oferitedefluxul neîntre-
de mare putere. rupt al exportului în stateleromâneºti. În plus, lanivelul diplomaþiei
Aceastã superioritate era alimentatã de mai multe surse. O parte europenedin Apusseþineacu grijãseamadeprestigiul Transilvaniei
aacestoraaremai degrabãun caracter deistorieculturalã, cadepildã în rãsãritul Europei.
faptul cã prima tipãriturã în limba românã a fost realizatã într-un
Î mpotriva Habsburgilor
atelier din Sibiu, în 1544. Ba chiar ºi mai târziu, pânã la jumãtatea
veacului al XVII-lea, cãrþi în limba românã au apãrut doar în Tran- Cel mai bine s-a priceput sã fructifice aceastã situaþie fa-
silvania. O anumitãinfluenþãau exercitat-o ºi unelemotivepolitice. vorabilã Gabriel Bethlen [1613–1629]. Dintre oamenii politici
Peprimul loc, secuvinemenþionatãtacticadeosebit deabilãaPorþii, transilvãneni cu prestigiu în lumearãsãriteanãºi careau colaborat
care,uzânddetoatemijloacelece-i stãteaulaîndemânã,îi tot schimba cu diplomaþia apuseanã, el a ajuns cel mai departe. Spiritul sãu
pe domnii români, reuºind astfel sã împiedice consolidarea poziþiei machiavelic s-a afirmat cu pregnanþãîn raporturile pe care le-a
acestora.Abiacuînceperedinanii 1630aizbutit înÞaraRomâneascã întreþinut cu partenerii sãi din est, pe care îi plãcea mai presus de
Matei Basarab, domnitor dintr-ofamiliepãmânteanã, iar înMoldova toate sã-i ducã de nas. Acest aspect însã privea nu atât legãturile
Vasile Lupu, de origine albanezã, sã se menþinã mai mult timp la sale cu statele româneºti, cât mai degrabã cele ale Transilvaniei

116 117
cu Poarta. În privinþapropriei sale situaþii , lui Gabriel Bethlen îi Între timp însã, Gabriel Bethlen pierduse încrederea stãrilor
plãceasãlasesãsecreadãcãnu facenici un pasfãrãsãseconsulte ungare. Iniþial, acestea l-au sprijinit, alegându-l chiar ºi rege al
cu Constantinopolul. De fapt, se miºca destul de liber, deoarece Ungariei; au fost însã nemulþumiþi de principele transilvãnean
era cât se poate de bine informat în privinþaPorþii, de ale cãrei când s-a constatat cã acesta a adus cu sine dependenþafaþãde
divergenþeinterne ºtia sã profite. Poartã. InvocareadecãtreBethlen aintenþii lor Constantinopolului
Rar se întâmpla ca desfãºurarea evenimentelor sã vinã în — doar cu scopul de a se apãra — n-a fãcut decât sã-i dãuneze.
contradicþie cu intenþiile lui Bethlen. Era de altfel cât se poate de Aristocraþia ungarã nici nu bãnuia cât de independent acþioneazã
realist, cãci totdeauna cântãrea cu cea mai mare exactitate pânã în realitate. Apoi, în noiembrie 1620, Ferdinand II a înãbuºit
unde îºi putea îngãdui sã meargã. Cumpãnea totul temeinic, iar de rãscoala cehã; au urmat represalii sângeroase. Nu încãpea nici o
lucrurile imposibile nu se lãsa de obicei amãgit. Caracterul tragic îndoialã ce îi aºtepta pe maghiari în cazul în care ei pierdeau
al situaþiei existente în veacul al XVII-lea se traducea prin faptul rãzboiul. În sfârºit, domnia lui Gabriel Bethlen n-a fost agreatã
cã, prin numeroasele lui planuri, realiste în imediat, urmãrea un nici de stãrile ungare, pentru caracterul ei prea sever.
scop de fapt inaccesibil: restaurarea regalitãþii naþionale. Iar acest Practic, alianþaoccidentalã tot mai amplãn-aadusaºadar în cele
lucru era dezminþit de realitatea epocii. Totul i se împotrivea; lui din urmã nici un beneficiu, ba, dimpotrivã, se poate chiar spune cã
însãnu i-afost dat sãconºtientizezelipsadeperspectivãascopului i-afost defavorabilã. Cãci, chiar dacãtrupealiateîºi fãceaudinvreme
pe care ºi-l propusese. în vreme apariþia în Ungaria, acest lucru se întâmpla doar pentru cã
Afirmarea lui Gabriel Bethlen are loc într-o constelaþie inter- ele se retrãgeau dinaintea forþelor imperiale. Iar Bethlen nu primea
naþionalã deosebit de favorabilã, sub semnul rãscoalei anti- de la ele sprijin, ci el trebuia sã le dea ajutor.
habsburgice izbucnite în 1618 în þãrile coroanei cehe. Rãsculaþii Situaþia nu s-a schimbat fundamental nici în epoca luptelor
l-au chemat în fruntea miºcãrii din imperiul german pe Friedrich, duse de urmaºul sãu, Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Acesta a
principe elector de Palatinat, ginerele regelui Angliei. A devenit pornit în 1644 o expediþie militarã împotriva regelui ungar de
limpedecãciocnireaarmatãnu rãmânecircumscrisãlachestiunea atunci, Ferdinand III. Avea aliaþi occidentali strãluciþi — Suedia,
cehã. S-a declanºat rãzboiul de treizeci de ani (1618-1648), care Franþa, Olanda—, peal cãror sprijin seputeabaza. Singurul lucru
a divizat Europa epocii în þãri adverse conduse de suverani pro- pe care însã l-a obþinut a fost cã în documentul semnat cu ocazia
testanþi ºi catolici. În vara anului 1619, Gabriel Bethlen a intrat în Pãcii Westfalice, încheiate, în 1648 în urma rãzboiului de treizeci
luptã de partea rãsculaþilor. Pe mãsurã ce rãzboiul din Cehia de ani, a fost trecut ºi Principatul Transilvaniei, ºi nu oricum, ci
cuprindeaºi alteregiuni aleEuropei, au sporit ºi rândurilealiaþil or alãturi de pãrþile învingãtoare ale forþelor imperiale. Nici de
lui Bethlen. ª i-afãcut mai întâi relaþii în imperiul german. În 1626, aceastã datã însã acest fapt n-a avut consecinþe practice. Pacea
s-a cãsãtorit cu Ecaterina, sora mai micã a principelui elector de încheiatãdupãun rãzboi purtat timp detreizeci deani nu dispunea
Brandenburg, unul dintre suveranii cei mai înverºunaþiîmpotriva defapt nimiccu privirelaCehia, nici laTransilvania. Marileputeri
Casei de Habsburg. Prin aceastã cãsãtorie, a devenit ºi cumnatul erau interesate doar de modificarea raporturilor în ce priveºte
regelui Suediei. A aderat apoi la coaliþia existentã între Dane- imperiul german; pe nimeni nu interesa celelalte probleme ale
marca, Angliaºi Olanda; alianþai-au propus-o înseºi marileputeri. împãratului. ª i eraºi normal. Politicainternaþionalãnu eo colabo-

118 119
rare a unor personalitãþi aliate în scopuri de binefacere. E o Katalin Péter
confruntare de interese ori o întrajutorare.
Din nou, Polonia GABRI EL BETHLEN

Principatul nu s-a împãcat însã definitiv cu gândul de a fi


ignorat. În Polonia vecinã, se ivise o situaþie dintre cele mai S-anãscut în 1580 laIlia, într-o familiecare, deprin anii 1550,
oportune: începând de la jumãtatea anilor 1640, fosta þarã a lui fãcea parte dintre susþinãtorii de tainã ai principilor transilvani.
ª tefan Báthory eramãcinatãderãzboaieexterneºi interne. Gheor- Urmând, aºadar, o tradiþie de familie, s-a dus, încã de copil, la
ghe Rákóczi II a avut impresia cã n-are decât sã întindã mâna, ºi curtea lui Sigismund Báthory (1572–1613).
coroanapolonãîi cadeîn poalã. A dusmai întâi tratativecu rivalul Tinereþea lui Gabriel Bethlen a coincis cu rãzboiul de cincis-
regelui polon. Pe lângã aristocraþia lituanianã, se ofereau ca aliaþi prezece ani (1593–1606), una dintre epocile cele mai dificile din
ºi cazacii rãsculaþi. Rákóczi însã cãuta o altã posibilitate de inter- istoria Transilvaniei, un principat în care neîncetatele lupte dintre
venþie; apornit laluptãnu cu sprijin intern, polon, ci aliindu-secu Poartã ºi Habsburgi, ca ºi urmãrile unor decizii politice ezitante
regele suedez Carol X. A pãºit pe pãmântul Poloniei ca adversar. fãceau ravagii. Despre opinia lui Bethlen de pânã în august 1602,
ª i aºa a ºi plecat. nu se ºtie nimic sigur. E data la care, împreunã cu mulþi adepþi ai
Datoritã unor cauze aproape impenetrabile, s-a întâmplat pur ºi partidei proturceºti, emigreazã în Turcia. Considera cã destinele
simplu cã Gheorghe Rákóczi II a fost înfrânt fãrã sã fi pierdut vreo Transilvaniei trebuie conduse în armonie cu puterea turceascã.
bãtãlie. Armatatransilvãneanãapierit în parteîn Polonia, în parteîn Iatã ce scria, înainte de moarte, în testamentul sãu: „ cãci cu mult
captivitateadin Crimeealahanul tãtãresc. Cât priveºteprincipatul ca mai salutar ºi mai demn ar fi sã trãim [...] oblãduiþi de guvernarea
atare, acþiunea de distrugere a acestuia a fost declanºatã de mânia unor principi creºtini. Dar Dumnezeu ne-a privat poporul ºi de
marelui vizir turc, foarte bãtrânul Mehmed Köprülü, supãrat din acest lucru...”
cauza acþiunii independente din Polonia, fiind dusã pânã la capãt de Om deosebit de credincios, a invocat adesea voinþalui Dum-
fiul ºi succesorul sãu. E momentul în care zona dimprejurul cetãþii nezeu ºi a crezut cu adevãrat în finalitatea divinã ce guverneazã
Oradea e ruptã din ceea ce mai rãmãsese din trupul þãrii. Dupã existenþaumanã. Aceastã convingere nu i-a paralizat însã puterea
cãderea, în 1660, a cetãþii, cea mai mare parte a comitatelor de la deaacþiona. A fãcut totul casã-ºi îndeplineascãmisiuneacãpãtatã
rãsãrit de Tisa — începând de la regiunea din vecinãtatea oraºului delaDumnezeu. Dupãun lung rãzboi, ºi-adat seama, stând alãturi
Debreþin ºi pânãaproapedePorþiledeFier — au trecut sub stãpânire de Gabriel Báthory, un principe dezechilibrat ºi pripit în acþiuni,
turceascã. Transilvania zãcea jefuitã sistematic, pradã unor cã, în interesul þãrii, trebuie sã ia el însuºi în mâini cârma Transil-
nemiloase rãzboaie civile. Dupã aceastã datã, n-a mai jucat nici un vaniei.
rol în politica internaþionalã. A obþinut conducerea în octombrie 1613, cu sprijinul Porþii .
Principalul þel al vieþii sale — crearea regatului naþional — nu i-a
reuºit însã. În trei rânduri (1619–1622, 1623–1624, 1626) a or-
ganizat în acest scop campanii militare, dar rege ungar în locul lui

120 121
Ferdinand II de Habsburg (1578–1637) n-a fost decât pentru o Zsolt Trócsányi
scurtãperioadã, din toamnaanului 1620 pânãlasfârºitul lui 1621.
Ceea ce a reuºit însã a fost cã Transilvania ºi el, principele, au TREI POPOARE, TREI NAÞI UNI , PATRU RELI GI I
devenit un factor politic de care în Europa se þinea seama.
Acest principat, avut în cele materiale ºi bogat în cele spiritu-
ale, a pus, în 1622, bazele unei ºcoli superioare la Alba Iulia ºi a Transilvaniaveacurilor al XVI-leaºi al XVII-leaoferã, atât din
codificat vechea cutumã conform cãreia latifundiarii nu le pot perspectiva statutului juridic al grupurilor etnice mai însemnate,
interzicepropriilor iobagi sãurmezeºcoli. Din perspectivazilelor cât ºi din cea confesionalã, imaginea unui mozaic.
noastre, cel mai important aspect poate fi socotit totuºi faptul cã Se ºtie cã noþiunile „ trei popoare” ºi „ trei naþiuni” nu acoperã
în timpul domniei acestui principe maghiar nici unul dintre aceleaºi realitãþi. În Transilvania, au existat trei etnii de bazã:
popoarele, vorbitoare de alte limbi, ale Transilvaniei, n-a suferit maghiarã, românãºi germanã(sãseascã). Celetrei „naþiuni”, pecare
neajunsuri. Peromâni, nu i-aizolat devoievodateleromâneºti, iar epoca le definea ca însemnând ºi un statut juridic erau formate din
preoþii ortodocºi din principat seduceau laºefii lor ecleziastici din cele douã grupuri etnice maghiare cu statut juridic aparte (secuii ºi
capitalaÞãrii Româneºti. Maghiarizarenici mãcar nu s-aîncercat, maghiarii) ºi saºi. Persoanele aparþinând etniei româneºti erau
nici în cazul românilor, nici în cel al saºilor. Cea mai frumoasã cuprinse în aceste „naþiuni”, conform statutului lor juridic.
pomenire la moartea lui Bethlen, în 1629, a fost scrisã tocmai de
un sas: „ Sã dea Domnul þãrii mulþi suverani ºi conducãtori pe Popoare
mãsura lui, cãci a fost cu adevãrat pãrintele patriei.” Într-o Repartizarea teritorialã a etniilor la începutul perioadei princi-
scrisoare de protecþie a negustorilor evrei, Gabriel Bethlen ºi-a patului este, în mare, urmãtoarea:
exprimat dorinþacaþarapecareo conducesãînfloreascãprin truda Populaþia maghiarã (inclusiv secuii) locuieºte zonele de ºes ºi
comunã a fiilor diferitelor neamuri care o locuiesc. ª i a reuºit. de deal ale Transilvaniei, respectiv ale Partiumului (în þinuturile
secuieºti — ºi þinuturile muntoase).
Zona de locuire a saºilor este, pe de o parte, teritoriul Transil-
vaniei sudice, cuprins între Târnava Mare, þinutul secuiesc ºi Olt
— limita de vest—nord-vest e cursul Mureºului cestrãbatecomi-
tatul Alba, în est—sud-est lanþul muntos, limita vesticã consti-
tuind-o scaunul Orãºtie —, iar, pe de altã parte, la nord, þinutul
Bistriþei. Dependentã de acest teritoriu cu statut juridic individu-
alizat cunoscut sub numele de „ Pãmânt crãiesc” (Fundus Regius)
ºi dejur împrejurul ei, existãºi o structurãde„ exclave” : sateledin
comitatul Târnava decãzute în categoria aºezãrilor de iobagi ºi
satel e de i obagi di n comi tatul A l ba (V i ngard/Wei ngart-
skirchen/Vingárd, ª oroºtin/Schornstein/Sorostély etc.). ª i þinutul

122 123
Bistriþei are numeroase astfel de „ exclave” în Câmpia Transil- ortodoxiei moldoveneºti. O a doua datã plauzibilã este o evaluare
vani ei (Reghi n/Sachsi sch-Reen/Szászrégen, Teaca/Teken- provenitã din cercuri oficiale ºi care se referã la anii 1713-1714.
dorf/Teke, Dedrad/Deutsch-Zepling /Dedrát, Petelea/Birk/Petele Conform acesteia, populaþiaTransilvaniei eraîn proporþiede47%
etc.). ª i pentru ca imaginea sã fie ºi mai pestriþã: partea de rãsãrit maghiarã, 19% sãseascã ºi 34% româneascã. Abaterea se explicã
a comitatului Alba din Transilvania e decupatã, ca urmare a prin pustiirile provocate de rãzboi (rãzboiul antiotoman deeliber-
stabilirii populaþiei sãseºti în zonã, în peste jumãtate de duzinã de are din 1657-1662, acþiunea armatã a lui Thököly din 1690,
mici enclave. Acestea sunt asimilate doar în parte de populaþia rãscoal a anti habsburgi cã condusã de Ferenc Rákóczi I I
sãseascã. [1703–1711]) ºi procesul neîntrerupt de venire ºi aºezare a
Aºezãrile româneºti — începând cu apariþia lor, la finele românilor.
secolului al XII-lea — sunt, toate, situate în zona de munte:
„Naþiuni”
comitatul Hunedoara, Munþii Apuseni, parteamuntoasãadomeni-
ului feudal al ª iriei, Maramureºul, valea Rodnei. În veacurile al Dupãcum am spus, celetrei „naþiuni” (nationes) sunt doar parþial
XVI-lea ºi al XVII-lea însã, pot fi întâlnite adesea ºi în regiunile sinonimecu celetrei etnii. Etniamaghiarãformeazãdouã„naþiuni”:
de ºes. În perioadele tulburi de rãzboi, existã sate care rãmân — secuii, moºtenitori din perioada dinainte de Mohács ai unui statut
în întregime sau în parte — nelocuite; în aceastã situaþie, nou- juridic aparte, ºi maghiarii, beneficiari ai unui statut juridic similar
veniþii sunt primiþi cu braþeledeschise, în sateledeiobagi, decãtre cu stãrile ungare. De un statut juridic aparte se bucurã ºi saºii
proprietarii de pãmânt, iar, în aºezãrile sãseºti libere, de preotul transilvãneni. Ca mãsurã de apãrare împotriva þãranilor rãsculaþi, în
comunitãþii sau de comunitatea însãºi; de pe urma lor, va exista 1437 celetrei naþiuni au realizat o uniune; începând din acel moment
avantajul rentei sau a dijmei, dupã cum ei participã ºi la dãri, ca ºi pânã în 1848, aceastã uniune a constituit unul dintre pilonii
ºi la alte obligaþii ale obºtii. Li se repartizau terenuri arabile ori sistemului feudal transilvãnean. Înepocaprincipatului, noi ºi noi legi
suprafeþeîmpãdurite sau tufãrii ce trebuie defriºate. Dar apar ºi la vin sãseadaugeîn situaþii criticelaacest edificiu feudal. Lamijlocul
marginea oraºelor (Braºov). secolului al XVII-lea, încãlcarea jurãmântului faþã de uniune e
Care sã fi fost proporþia celor trei etnii în epoca principatului? socotitã o crimã similarã ofensei aduse suveranului ori siguranþei
Rãspunsul trebuie sã fie cât se poate de prudent, cãci din aceastã statului. Pedeapsa — ca act de infidelitate — e moartea.
perioadã nu avem conscripþii în care sã ne putem încrede. Prima Românii transilvãneni nu au un statut juridic aparte. Când
informaþie care oferã o lãmurire cât de cât cifricã despre acest legile emise în Transilvania veacului al XVII-lea vorbesc — în
aspect e scrisoarea adresatã Porþii pe la 1650 de foarte talentatul, limbajul epocii — de „ vlahi” , „ naþiunea vlahilor” , se au în vedere
dar nu unanim preþuitul domn al Moldovei Vasile Lupu. El scria elemente pãstoreºti supuse dreptului românesc (ius Valachicum)
cãpesteo treimedin populaþia Transilvaniei eformatãdin români. ori credincioºi ortodocºi, fiind aºadar vorba de o confesiune.
Sã eliminãm din aceastã cifrã o oarecare exagerare cu caracter Aceºti pãstori vlahi pot fi întâlniþiîn aceeaºi mãsurã în Silezia ºi
propagandistic ºi sã apreciem proporþia românilor din Transil- þinuturile muntoase ale Ungariei Superioare, respectiv în Transil-
vania la nivelul anului 1650 la 20-30%. Informaþiile lui Vasile vania ori în regiunile adriatice. Nu e vorba de o etnie unitarã; ei
Lupu îºi aveau desigur originea în legãturile transilvãnene ale se deosebesc de alþii prin statutul lor juridic aparte ºi prin dãrile

124 125
speciale legate de forma de viaþãpãstoreascã. Acest grup reprez- civile. De fapt, nu despre aºa ceva era vorba, ci despre o re-
intã mai mult, dar ºi mai puþin decât etnia româneascã din Tran- cunoaºtere, pe baza unui lucid simþ politic, a realitãþilor inter-
silvania, cãci desigur cãvlahul din Silezianu eromân — în acelaºi venite. Legileprohibitorii emisedelegislativul transilvãneandupã
timp însãþãranii români transilvãneni dejaaºezaþi, în ceamai mare 1540 însoþesc primele momente ale miºcãrii de Reformã. Abia
parte agricultori, nu mai trãiesc conform dreptului pãstoresc (ius spre anii 1550 se extinde Reforma într-o proporþie ce a fãcut
Valachicum). Membrii etniei româneºti transilvãnene sunt inte- necesarã proclamarea, în iunie 1557, a principiului libertãþii
graþi în anumite „ naþiuni” conform statutului lor juridic feudal, ºi cultelor. Confirmarea acestui aspect are loc la începutul anului
nu pebazaetniei lor româneºti: nobilii printrenobilii dealteetnii, urmãtor, dar se referã doar la exercitarea confesiunilor catolicã ºi
pentru a accede eventual chiar ºi la cel mai înalt nivel, precum evanghelicã. E epocaîn careunitarismul einterzisîn mod explicit;
Acaþiu Barcsai, principele originar din rândurile etniei româneºti cât priveºte cultul reformat, acesta e menþionat pentru prima oarã
ºi pe care adversarii sãi îl numesc „ der grober Wallach” (adicã într-o lege din iunie 1564. Consolidarea cultului reformat ia însã
„ valahul cel grosolan” ). (În treacãt fiezis, acest „ grober Wallach” niºte dimensiuni care conduc la expulzarea din þarã, în temeiul
a fost cel care, aflat în fruntea dietei, a dispus, în pauza lucrãrilor, unei legi din 1566, a clericilor catolici, consiliul episcopal din
improvizarea unui concert cu cantorul local la orga bisericii ce Oradea fiind somat sã se converteascã în cel mai scurt timp.
slujea de salã de ºedinþã... Despre el, ºtim ºi faptul cã, împreunã Confesiunea catolicã cunoaºte o revigorare sub ª tefan Báthory,
cu alþi membri ai consiliului, acitit Il Principeal lui Machiavelli.) de naturã sã facã posibilã legiferarea libertãþii celor patru culte.
Dar printre conducãtorii Transilvaniei din epoca principatului Începând din 1573, se doreºte circumscrierea celor patru religii
întâlnim ºi alte persoane de origine româneascã. Românii din „ recepte” , în sensul cã asistãm la emiterea unei succesiuni de legi
categoria libertinilor (puºcaºi ce slujeau în cetãþietc.) erau egalii — luându-se din timp în timp chiar ºi unele mãsuri drastice
persoanelor dealteetnii aparþinând aceleiaºi categorii. Obligaþii le împotriva „ înnoitorilor” , adicã a reprezentanþilor unor tendinþe
iobagului transilvãnean erau fixate, nu doar în epocaprincipatului, excesive ale miºcãrii de Reformã. Sistemul celor patru religii
ci pânã târziu, în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, de „ recepte” primeºte însã, la sfârºitul anilor 1580, o nouã loviturã.
condiþii le locale — fapt care le conferea o nesfârºitã varietate —, În 1586, moare capul dinastiei Báthory, catolicul rege polon
ºi nu de diferenþele de naturã etnicã. Recunoaºterea românilor ca ª tefan Báthory. În 1588, e expulzat din Transilvania Ordinul
„ a patra naþiune” constituie o revendicare a miºcãrii naþionale iezuit, ce fusese instalat de familia Báthory; ordinele monahale
române iniþiate în veacul al XVIII-lea. catolice sunt private de dreptul de a poseda mãnãstiri, colegii,
biserici construite în locuri publice, fiindu-le interzis sã activeze
Religii
în Transilvania. E epocaîn carelegeaînregistreazãdoar drepturile
Sistemul celor patru religii „ admise” , adicãrecunoscuteoficial celor trei culte protestante. Anii consolidãrii sistemului feudal
(receptae religiones) a apãrut în Transilvania în a doua jumãtate a înseamnã noi mãsuri anticatolice. În Ciuc însã, þinând seama de
secolului al XVI-lea. A existat uneori obiceiul definirii libertãþii realitãþi, se permite exercitarea cultului catolic, cãci miºcarea de
celor patru religii ca un fel defoarte timpurie(în Transilvania, cât Reformã nu pãtrunsese pânã acolo. Libertatea celor patru culte e
se poate de timpurie) toleranþãreligioasã la nivelul societãþii din nou legiferatã în primãvara anului 1595, dupã catastrofala

126 127
înfrângere, în vara anului 1594, a miºcãrii feudale ºi executarea consiliului princiar, corpul politic suprem al þãrii. Sunt cetãþeni
lui Sándor Kendi, FarkasKovacsóczy, Boldizsár Báthory ºi acelor liberi, care-ºi exercitã liber credinþa, în limitele sistemului feudal
din anturajul lor. — iatã cum le putem caracteriza situaþia.
Începând cu Bocskai (1604-1606), în Transilvania domnesc Condiþia unitarienilor e mai grea. Cu toate cã oficial rãmân
pânãîn 1690 principi reformaþi. E vorbaînsãdoar dehegemonie, nu pânã la capãt o confesiune „ receptã” , sunt încetul cu încetul
de exclusivitate. Sunt în vigoare anumite îngrãdiri în ce priveºte marginalizaþi, deºi din rândurilelor au apãrut excepþionali oameni
religiacatolicã. Transilvaniaaredefapt episcopcatolic,dar însecolul destat. ª colilepatronate de ei funcþioneazãnetulburat, centrul lor
al XVII-lea nu i se îngãduie sã vinã în principat. În 1607, Ordinul spiritual de la Cluj se pãstreazã (fiind anihilat abia în a doua
iezuit e din nou expulzat din Transilvania, nemaiavând dreptul de a jumãtate a anilor 1710 de Contrareformã), dar, în umbra hegemo-
funcþiona acolo. Franciscanii îºi continuã însã activitatea (în primul niei reformate, nu pot prinde puteri.
rând, în þinuturilesecuieºti). Nimeni nu-i stinghereºtepecredincioºii Acesta e sistemul celor patru religii. Nu e vorba de o egalitate
catolici sã-ºi exercite cultul. Familiile aristocratice îºi pãstreazã netulburatã, dar e mai mult, mai uman decât lumea, de cele mai
netulburat credinþa catolicã, putînd ocupa chiar ºi funcþii de interes multe ori intolerantã, a Reformei ºi Contrareformei din Europa
naþional. Astfel bunãoarã, dintre membrii familiei Kornis, rãmase epocii.
pânã la sfârºit credincioasã religiei catolice, Boldizsár e generalul Ortodoxia, reprezentatã în cea mai mare parte de românii
(comandantul) secuilor, iar Zsigmond egeneralul þãrii (comandantul transilvãneni, e o confesiune existentã legal, dar nu e „ receptã” ,
armatei). Dintrecei careauocupat funcþiadecancelar, IstvánKovac- fiind doar toleratã. Are episcop — din vreme în vreme, chiar mai
sóczy ºi Mihály Mikessunt catolici. Dupãcum tot catolic eºi marele mulþi —, preoþi, parohii, care pot funcþiona, însã nu pe o bazã
om de stat din epoca Apafi, Kelemen Mikes. În afarã de acesta, din juridicã la fel de sigurã ca în cazul celor patru religii „ recepte” .
consiliul principelui Apafi, despre care se ºtie cã era un reformat Reforma încearcã sã pãtrundã printre ei — cu rezultate nesemni-
fervent,fãceauparteºi doi membri ai familiei Haller,dintrecareunul, ficative.
János,cavistiernic(thesaurarius).Principii reformaþi ai Transilvaniei Unor acþiuni administrative ori chiar de forþã trebuie sã le facã
trateazã problema catolicismului cu luciditate, rolul conducãtor faþãînsãramificaþii leReformei cemerg dincolo dedogmaunitari-
avându-l totuºi comunitatea reformatã. anã. Acestea au fost interzise încã din 1573. În ciuda acestui fapt,
În Transilvania, cultul evanghelic eformat, aproapeîn exclusivi- secta sâmbãtaºilor — varietate a antitrinitarismului, caracterizatã
tate, din saºi. Comunitatealor eapãratãaºadar dedouãscuturi: legile prin tendinþa de acceptare, iar mai apoi de urmare a religiei
ceasigurãliberaexercitareareligiei ºi privilegiilenaþiunii sãseºti. În evreieºti veterotestamentare — e semnificativã în Transilvania
secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, situaþia lor e similarã cu cea a timp de multe decenii. Conducãtorul lor în anii 1620 e Simon
saºilor din Transilvania în general: sunt consideraþi o „naþiune” ºi o Péchi, fost cancelar al lui Gabriel Bethlen ºi personalitate politicã
confesiune egale în drepturi, dar nu de acelaºi rang cu cele douã aflatã în acea epocã într-o fazã de declin. În 1638, Gheorghe
„naþiuni” aristocratice. În exercitarea drepturilor lor religioase, nu-i Rákóczi I desfiinþeazã pe cale juridicã aceastã sectã a sâm-
stinghereºte nimeni. Unul-doi conducãtori ai saºilor — comitele ºi, bãtaºilor, confesiune care însã continuã sã activeze latent pânã în
eventual, încã o persoanã importantã — sunt membri permanenþi ai epoca dualismului, cu libertatea ei religioasã.

128 129
O situaþie aparte e cea a anabaptiºtilor ºi a evreilor, alte douã Zsolt Trócsányi
mici grupãri confesionale. Amândouã au fost chemate ºi s-au
stabilit în zonã în vremea lui Gabriel Bethlen. Anabaptiºtii sunt TRANSI LVANI A Î N I M PERI UL HABSBURGI C
germani din Cehia, adepþiai miºcãrii germane de Reformã care
solicitau botezul la vârsta maturã. Li se acordã privilegii ºi sunt
colonizaþi în apropiere de Alba Iulia, la Vinþu de Jos. κi exercitã Imperiul habsburgic continuã sã rãmânã o mare putere
credinþa ºi-ºi desfãºoarã activitatea de naturã industrialã — o europeanã, dar de rang secund, ºi dupã încheierea, în 1714, a
activitate prodigioasã, bazatã pe tehnici avansate — sub umbrela rãzboiului de succesiune la tronul Spaniei. Este într-adevãr aliata
privilegiilor pe care le cãpãtaserã. Evreii primesc dreptul de a se aºa-numitelor puteri maritime, dar se aflã ºi la remorca acestora
stabili la Alba Iulia ºi alte privilegii. Numãrul lor rãmâne mereu — a Angliei ºi, cu un rol tot mai ºters, dar încã mare putere, a
neînsemnat, iar rolul economic pe care-l joacã nu-l poate concura Olandei.
pe cel al grecilor ori, începând din 1672, când se refugiazã din În aceastã monarhie se integreazã Transilvania, pentru aproape
Moldova în Transilvania, pe al armenilor. un veac ºi jumãtate, mai întâi în 1690, apoi în 1711, dupã rãscoala
Aceasta eaºadar Transilvaniacelor trei popoare, trei „ naþiuni” antihabsburgicãcondusã deRákóczi. În urma rãscoalei kuruþilor, se
ºi patru religii. Nu e spaþiul ideal al convieþuirii popoarelor ºi revine la sistemul de guvernare fixat în anii 1690: în Transilvania,
cultelor. Nu e un tãrâm ireal, miraculos, ci coexistenþafireascã, iniþial ca succesor de drept al consiliului princiar, se creeazã
reglementatãprin legi, aunor grupuri etnicecu statutejuridicecât Guberniul, Regium Gubernium, Crãiescul Guberniu, Consiliul
se poate de eterogene ºi cu o anumitã deschidere spre cei rãmaºi Gubernial Regal (Consilium Regium Guberniale), cafor conducãtor
dincolodeporþi. Cu un regim juridicceofereaexact atâtasiguranþã administrativ ºi jurisdicþional general, la Viena Cancelaria Aulicã
câtã permiteau condiþii le politice externe ºi nivelul general al Transilvanãºi, cafor suprem, secþiatransilvãneanãa„Consiliului de
Europei Rãsãritene. Ba poate chiar mai multã decât acesta din Miniºtri” al imperiului habsburgic (Ministerialkonferenz in rebus
urmã. Constatarea lucidã a realitãþilor confesionale ºi elaborarea, Transsylvanicis). Pânã una-alta, singurul lucru pe care aceastã nouã
pe baza lor, a unor forme de convieþuire superioare în umanitate integrare îl cerea Transilvaniei era de a îndeplini rolul de avanpost
faþãdenivelul epocii ºi al regiunii: aceastaeTransilvaniasecolelor est – sud-estic al imperiului. Nu cu forþe proprii. Dupã 1711, secuii,
al XVI-lea ºi al XVII-lea din perspectiva coexistenþei popoarelor, a cãror obligaþie de a fi sub arme continuã sã figureze în Diploma
a grupurilor etnice ºi confesionale cu statut juridic aparte. Ar fi Leopoldinum (1691), sunt dezarmaþi. În acest avanpost, serviciul
nerealist sã aºteptãm mai mult. militar se realizeazã de armata de mercenari unitarã aimperiului. În
acestecondiþii, avem explicaþiafaptului cã„partidamilitarã” aelitei
conducãtoare imperiale încearcã la începutul anilor 1730 sã punã în
Transilvania bazele unei stãpâniri militare absolute. Nu mic a fost
efortul lui János Bornemissza, vicecancelarului aulic, sã dejoace
aceastãtentativã. A fãcut-o ºi în propriul sãu interesbinedeterminat
— mai exact, o Transilvanieaflatãsub stãpâniremilitarãn-ar fi avut

130 131
nevoie de Cancelarie Aulicã Transilvanã —, dar a salvat prin ducãtoare sãseºti; ºi în acest caz, obþinerea de slujbe reprezintã
aceasta ceea ce mai rãmãsese din principiile constituþionale feu- forþa motrice cea mai însemnatã. În ce-i priveºte pe unitarieni,
dale ale Transilvaniei. aceºtia sunt îndepãrtaþi încetul cu încetul din funcþiile importante.
În Transilvania, nu s-a ajuns la instaurarea unui sistem militar Unul dintreelementeleprocesului deomogenizarecatolicãdin
absolut, deºi acesta era scopul puternicei „ partide militare” din Transilvania îl constituie unirea religioasã a românilor ce þineau
conducerea imperiului. Dar nu asistãm — cel puþin pânã spre de ramura rãsãriteanã, bizantinã, a creºtinismului, de confesiune
sfârºitul anilor 1740 — nici laedificarea acelui tip deabsolutism, ortodoxã. Primele încercãri de unire religioasã au loc încã de la
factor deprogres, pecareuneori istoriografii austrieci ºi maghiari sfârºitul anilor 1690. La unire, ortodocºilor nu li se pretinde sã-ºi
sunt tentaþi sã ºi-l imagineze. Pentru moment, cele mai înalte modificeceremoniilereligioase, ci doar sãrecunoascãsupremaþia
cercuri guvernamentalealeimperiului abordau problemaTransil- papalã ºi sã renunþe la cele trei teze teologice fundamentale care
vaniei doar prin prisma interesului de a se asigura încasarea deosebesc creºtinismul rãsãritean de catolicism. Scopul politic al
impozitelor ºi a veniturilor Tesaurariatului. Dupã 1711, totalul acestei iniþiative de unire a fost, înainte de toate, eliminarea
impozitelor se ridica la 750—800 de mii de florini — pe timp de supremaþiei exercitatedecapii bisericeºti din ÞaraRomâneascãºi
pace. În perioadã de rãzboi, aceastã sumã depãºea 1 milion, ceea Moldova, ca unii ce se aflau sub dominaþie turceascã, asupra
ceîntreceadecinci-ºaseori nivelul birului turcesc sporit din epoca ortodocºilor transilvãneni. Lacumpãnadintresecoleleal XVII-lea
lui Apafi. ºi al XVIII-lea, s-areuºit atragereapreoþimii ortodoxedeparteanoii
În afarãdeasigurareaîncasãrii impozitului, interesul Habsbur- biserici unite (greco-catolice, cum se mai numeºte azi), credincioºii
gilor eradefinit ºi deproiectul unui fel de„omogenizãri” confesion- însã au protestat. În perioada rãscoalei antihabsburgice conduse de
ale a Transilvaniei. Regimul habsburgic catolic era preocupat sã Rákóczi,unireareligioasãajungeînimpas,dar ereadusãlaviaþãdupã
formeze în Transilvania o hegemonie catolicã, în cadrul cãreia 1711. Chestiunea unirii religioase capãtã o însemnãtate deosebitã o
principiul celor patru religii recepte — practic, cu o puternicã datã cu alegerea, la sfârºitul anilor 1720, ca episcop unit al lui
hegemonie reformatã — reprezintã unul dintre elementele consti- Inochentie Micu-Klein. Ascensiunea ºi rolul politic pe care-l joacã
tuþionale fundamentale încã din anii 1690. În primul rând, cele mai Inochentie Micu-Klein se explicã în primul rând prin faptul cã
importantefuncþii dinstructuraguvernamentalãsunt repartizateunor anumiþi factori ai elitei politicedin imperiul habsburgic vedeau în el
catolici, în pofida faptului cã pentru aceste slujbe „propunerile” le un instrument pentru aducerea sub ascultare a stãrilor maghiare
fãceadieta. În frunteaGuberniului, dupãrefacereaacestuiaîn 1711, protestante. Contrareforma vrea sã impunã radierea din codurile
ajunge, în persoanalui Zsigmond Kornis, reprezentantul unei familii Transilvaniei a legilor considerate antihabsburgice ºi anticatolice
careanterior, chiar ºi sub principii reformaþi, rãmãsesefidelãreligiei emiseîn secolul al XVII-lea. În practicã, acestelegi seperimaserãde
sale catolice. Tentaþia unor funcþii superioare determinã recatoli- mult, astfel încât, în realitate, de ambele pãrþi se poatevorbi nu deo
cizarea unor persoane — care ulterior vor deþine un rol conducãtor luptãreligioasã,ci deunapentruputere: departeacatolicã,seîncearcã
în guvernare — ca György Pongrácz de exemplu, unul dintre sem- aducerea sub ascultare a stãrilor protestante (în primul rând, refor-
natarii exemplarului referitor laTransilvaniaal pãcii delaSatuMare. mate), în timp ce protestanþii se temeau de modificarea întregului
Procesul de recatolicizare s-a declanºat ºi în rândurile pãturii con- sistem juridic al Transilvaniei. Inochentie Micu-Klein profitã cu

132 133
iscusinþã de aceste împrejurãri, depunând la forurile de conducere permanente discuþii, iar restanþele în plata impozitelor erau neper-
o serie de cereri în care, iniþial, revendicã doar drepturi pentru mis de mari. În momentul în care însã se definitiveazã (1754)
Biserica în fruntea cãreia se afla, apoi acordarea de funcþii celor decretul de reformare a sistemului de impozitare, acesta e integrat
de o credinþã cu el, iar sieºi un post de consilier gubernial. Ultima în sistemul Haugwitz de reforme. Noul sistem de impozitare,
cerere nu-i este satisfãcutã, în schimb primeºte titlul de baron ºi elaborat în 1754, prevedea plata de impozite pe cap de locuitor ºi
un loc în dietã. În sistemul sãu de argumente, ideea continuitãþii dupã avere. Mãrimea capitaþiei era fixatã în conformitate cu starea
daco-romane apare pentru prima oarã în 1735. În 1742, vine chiar socialã a persoanei care plãtea impozitul; impozitul pe avere era
ºi cu o solicitare de politicã socialã: cere reducerea la douã zile a unic, singura excepþie fãcând-o þinuturile sãseºti, unde impozitul
robotei sãptãmânale — acesta fiind, în esenþã, temeiul pe care se pe pãmânt era mai mare, deoarece suprafeþele respective nu erau
va edifica ulterior argumentul naþionalist românesc, care reduce nobiliare. Meºteºugarii ºi negustorii erau clasaþi din punct de
contradicþiile sociale existente în Transilvania la contrastul vedere al impozitului pe venit în trei categorii în funcþie de
„stãpân maghiar—iobag român”, cu evidente distorsiuni. Ultimul localitatea — mai frecventatã sau mai sãracã — în care locuiau,
sãu mare gest a fost convocarea în 1744 a unui sinod la care au ºi în alte trei categorii în funcþie de venituri. În Transilvania, a fost
participat ºi laici. Acest sinod începuse de-acum sã semene cu un aºadar creat primul sistem de impozitare absolutist: deºi iniþiat pe
fel de „adunare naþionalã” — în umbra cãderii lui Micu-Klein. baza unor planuri ale dietei, în ultima lui formã a fost însã elaborat
Cãderea i-a fost pricinuitã de abrogarea, la dieta din 1744, a legilor de funcþionari superiori ai guvernului, fiind aplicat, pe bazã de
considerate antihabsburgice ºi anticatolice. Din acel moment, n-a decret emis de suveran, de comisari regali delegaþi de Maria
mai fost nevoie de episcopul unit pentru þinerea în ºah a stãrilor. Tereza — toate acestea fãcând practic inutil sistemul de impozi-
E chemat la Viena pentru cercetãri, de unde se refugiazã la Roma. tare votat de dietã.
Activitatea lui Micu-Klein nu e de naturã sã declanºeze o miºcare Planul de înfiinþare a regimentelor grãnicereºti s-a nãscut si-
naþionalã româneascã modernã, cãci încã nu existau condiþii pen- tuaþia Transilvaniei în cadrul imperiului. Regimentul de grãniceri
tru acest lucru. Dificultãþile prin care trecea Biserica unitã stau la — structurat peobligativitateamilitarilor colonizaþi în acestezone
baza activizãrii — sprijinite de imperiul rus — a celor rãmaºi fideli sau a þãranilor mãrgineni, în schimbul anumitor libertãþi, de a sta
credinþei ortodoxe. La mijlocul secolului al XVIII-lea, anumite sub arme, în primul rând în vederea apãrãrii hotarelor — este o
reforme devin necesare ºi în Transilvania. Imperiul a încercat sã instituþie-substitut tipicã pentru þãrile sãrace, care nu au bani sã
iasã din marasmul pus în evidenþã de numeroasele înfrângeri întreþinã o costisitoare armatã de mercenari. Astfel de regimente
militare suferite în rãzboiul de succesiune la tronul Poloniei în grãnicereºti au fost înfiinþate în prima jumãtate a anilor 1760 în
primul rând prin reforme financiare. Stãrile au elaborat în 1746 þinutul secuiesc, în zona Nãsãudului ºi în regiunea de graniþã
planul bine pus la punct al unui nou sistem de impozitare. Cãci dinspre sud, locuitã în mare parte de români. Într-un fel
motive existau destule: vechiul sistem al impozitului porþii [în reacþioneazã, desigur, la chestiunea recrutãrii în aceste regimente
Transilvania, kapu/porta era principala unitate fiscalã dupã care micul nobil — ceþineacu dinþii lapropria-i libertate— ori secuiul
se fãceau impunerile la dãri — n.t.] se perimase, repartizarea între liber, ºi altfel þãranul iobag, pentru care acest pas însemna totuºi
„naþiuni” a obligaþiilor de platã a impozitului constituia obiect de o ameliorare a propriei situaþii. La majoritatea secuilor, aceste

134 135
unitãþi confiniare fac obiectul unei permanente nemulþumiri, în- e vorba de afirmarea miºcãrii naþionaleromâneºti —, seoferã prilej
semnând de fapt restrângerea drepturilor de care se bucurau, în de meditaþie tot mai pregnantei miºcãri naþionale maghiare. Activi-
timp ce grãnicerul român beneficiazã prin aceastã instituþie de un tateapoliticãalui InochentieMicu-Kleinafost lipsitãdecontinuitate
viguros sistem ºcolar. timp de aproape o jumãtate de veac. În anii 1750—1780 însã, din
Defapt, încercareanereuºitãdeextindereaacestei structuri de rândurile populaþiei româneºti transilvãnene se iveºte o grupare de
apãrare a fost motivul care a declanºat marea rãscoalã a iobagilor intelectuali (puþin numeroasã, dar de un înalt nivel ºi care a þinut
din anul 1784, cunoscutã sub numele conducãtorilor ei Horea, pasul, chiar dacã uneori cu anumite defazãri, cu toate curentele
Cloºcaºi Criºan. Cauzelemai profundetrebuiecãutateîn deterio- spirituale ale epocii), care a dat glas revendicãrilor politice ale
rarea bruscã a situaþiei þãrãnimii din Apuseni ºi în impasul în care românilor din Transilvania. În spatele memorandumului românesc
se afla soluþionarea problemei iobãgiei din Transilvania. (În tim- Supplex LibellusValachorum, înaintat în primãvaraanului 1791 lui
pul Mariei Tereza, în Transilvania nu existã regulamente urbari- Leopold II, astat tocmai aceastãgrupare. Ceamai importantãreven-
ale, ºi chiar ºi mai târziu avem de-a face în aceastã privinþã doar dicare este recunoaºterea populaþiei româneºti ca a patra „naþiune”
cu încercãri nedusepânãlacapãt.) Rãscoalaeînãbuºitãdearmata constituþionalãaTransilvaniei. Memoriul etrimis desuveran dietei
imperialã din Transilvania fãrã prea mari eforturi, încã înainte de — s-o respingã aceasta.
sosirea ordinului dat în acest sens de Iosif II. Capii sunt executaþi Dintre propunerile „ deputaþiilor sistematice” , cu adevãrat
cu o cruzime înspãimântãtoare. Se pare cã dupã moartea lui Iosif valoroase au fost lucrarea de politicã economicã, elaboratã pe
II începe, ºi în Transilvania, oepocãnouã. Lasfârºitul anului 1790, temeiul unei gândiri moderne, ingeniosul proiect de reformare a
seconvoacãdieta. Stãrilepurced lao activitatedelegiferareunicã aparatului judecãtoresc, proiectul de cod penal conceput în spirit
în felul ei în Transilvania: e o activitate normativã de facturã iluminist, proiectul de învãþãmânt ce rivaliza cu principiile de
feudalã târzie, fixarea prin legi a rânduielilor juridice tran- politicã ºcolarã ale absolutismului luminat. Pânã în 1810, aceste
silvãnene anterioare anului 1780. Noul prezent în mentalitatea proiecte n-au fost prezentate dietei. Dieta din 1810-1811 a
unei pãrþi a stãrilor va prinde contur în activitatea „ deputaþiilor dezbãtut asiduu propuneriledeputaþiei administrativeºi judiciare,
(comisiilor) sistematice” (systematica deputationes). De aceastã elaborând pe baza lor — cu însemnate compromisuri — aproape
activitate de normare feudalã se leagã cererea de unire a Transil- o sutã de proiecte de lege, dintre care suveranul a ratificat doar
vaniei cu Ungaria, a cãrei raþiune trebuie cãutatã, la nivelul câteva (în parte, cu totul nesemnificative) în a doua jumãtate a
stãrilor din Ungaria ºi din Transilvania deopotrivã, în strãduinþa anilor 1810, respectiv în anii 1830, epocã în care la nivelul elitei
de consolidare a constituþionalitãþii feudale, ºi cel mult pe plan conducãtoare habsburgice devine dominant cel mai deplin spirit
secundar în tendinþele naþionaliste. conservator; toate chestiunileîn care, în anii 1790, ordineleaveau
Faþã de dieta Transilvaniei ºi a Ungariei, Leopold II e obligat un cuvânt de spus au fost declarate ca þinând de competenþa
sã batã în retragere. Defensivã habsburgicã ce þine de-acum pânã Guberniului. Problemamemoriului Supplex LibellusValachorum
în 1848. Se reuºeºte în schimb sã se scoate de pe ordinea de zi a fost dezbãtutã de deputaþia ecleziasticã (dupã ce dieta din 1790-
chestiunea unirii Ungariei ºi a Transilvaniei. Prin semnalarea 1791 declarase cã nobilul român etc. are în Transilvania aceleaºi
faptului cãîn Transilvaniaºi alþii au nãzuinþedeordin naþional — drepturi ca ºi neromânii), reducând chestiunea la nivelul cultu-

136 137
ralizãrii poporului român în spiritul iluminismului. În cele din transpunerea în Transilvania a cuceririlor opoziþiei liberale din
urmã, s-aajunslaelaborareaunui plan derealizareaunui seminar Ungaria. În cadrul dietei din 1834-1835, gruparea de opoziþie din
pedagogic ºi de teologie ortodoxã; deputaþia n-a reacþionat la jurul lui Wesselényi încearcã sã realizeze acest lucru împreunã cu
abordarea populaþiei româneºti ca entitate politicã. dieta ungarã, ale cãrei lucrãri aveau loc în aceeaºi perioadã.
Imperiul habsburgic a ieºit „învingãtor” din rãzboiul purtat cu Uniunea erespinsãdeautoritãþilesuperioarealeimperiului. În
Franþa. Ca „o mare putere” însã care dupã 1815 evita din rãsputeri lupta împotriva formelor brutale ale absolutismului, în anii 1834-
orice conflict, doar dacã nu se punea cumva problema reprimãrii 1835 nu asistãm încã la o disociere mai pregnantã între membrii
vreunei miºcãri deeliberarelocale(italianãetc.). ª i lanivelul politicii maghiari ºi saºi ai dietei. Bariþiu, publicistul liberal care peste
interne, iniþiativao deþineaparteaadversã, adicãforþelecare, încetul câþiva ani va redacta o publicaþie la Braºov, nu se deosebeºte încã
cu încetul, se definesc ca opoziþie liberalã. Are o încãrcãturã sim- deliberalii maghiari. Altavafi însãsituaþiaîn anii 1840, când dieta
bolicãfaptul cã, în momentul în careabsolutismul habsburgic faceo din 1841-1843 vaelaborao legeprivind utilizareaoficialãalimbii
ultimã tentativã de rezolvare a problemelor fundamentale ale Tran- maghiare: rãzboiul lingvistic va ridica naþionalitãþil e una îm-
silvaniei, încercând încã o datã sã facã ordine în chestiunea regle- potriva celeilalte. De-acum devine limpede: dacã pânã atunci
mentãrilor urbariale (1819-1822), în cadrul adunãrii comitatului iau convieþuirea celor trei etnii (maghiarã, sãseascã, româneascã) nu
poziþieîmpotrivaacestei iniþiative, invocând„neconstituþionalitatea” ridicaseprobleme, acum apariþianaþionalismului burghez modern
ei,Antal Cziráky,vicepreºedinteal Camerei,comisar regal însãrcinat aduslaapariþiaunei altesituaþii . Vechiul regim edestul deiscusit
cu problema urbariului, ºi baronul Miklós Wesselényi, la acea datã sã gãseascã posibilitãþil e cu ajutorul cãrora sã poatã þine în ºah
dedouãzeci ºi cevadeani. Pentru ca, în anii 1830, Wesselényi, capul forþele care se ridicã împotriva lui, ºi în primul rând aristocraþia
taberei liberale ungare ºi transilvãnene, sã ajungã sã atace, iar maghiarãliberalã: prin exploatareacontradicþii lor dintrediferitele
Cziráky, somitatea partidei conservatoare maghiare, sã se apere naþionalisme. ª i prin încã ceva: la sfârºitul anului 1834, în timpul
împotriva lui. Când, spre anii 1833, guvernul simte cã miºcarea marilor confruntãri din cadrul dietei, þãranii rãzvrãtiþiai unui sat
politicã în fruntea cãreia se afla opoziþia transilvãneanã devine sunt utilizaþi ca instrument de înfricoºare a proprietarilor de
periculoasã, trimite acolo un comisar regal, în persoana general- pãmânt deacolo — caresunt tocmai membri ai familiei Zeyk, din
locotenentului Vlasits, banul Croaþiei. La începutul anului 1834, rândurile cãreia au ieºit fruntaºi liberali. Se proiecteazã deja
la Cluj, cu ocazia unei manifestaþii de stradã, armata trece la umbrele evenimentelor tragice ale anilor 1848-1849, ale ridicãrii
atacarea cu armele a mulþimii. Dupã cum asistãm la violenþede naþionalitãþilor ºi a forþelor sociale una împotriva celeilalte ºi ale
proporþii ºi cu începere din februarie 1835, dupã dizolvarea dietei rãzboiului civil ce a urmat acestei maºinaþii . Primãvara anului
din 1834-1835: în Transilvania, conducerea civilã ºi militarã a 1848 nu începe în Transilvania sub cele mai bune auspicii.
Guberniului epreluatã, în calitatedecomisar regal plenipotenþiar,
de arhiducele Ferdinand d’ Este, dintr-o ramurã secundarã a di-
nastiei habsburgice. În aceastãsituaþie, opoziþialiberalãfaceapel la
unadintrearmelesaledin 1790-1791: launireacu Ungaria, abordatã
însã acum dintr-o altã perspectivã. Acum, unirea ar însemna

138 139
Zoltán Szász Cele douã Biserici româneºti autonome, cu averile, ºcolile ºi
organizaþiile laice patronate de ele au reprezentat bastioane de
ROM ÂNI I Î N EPOCA M ODERNÃ apãrare împotriva politicii de împilare naþionalã a guvernelor
dualiste. E adevãrat, învãþãmântul mediu românesc era constituit
din doar cinci ºcoli gimnaziale ºi o ºcoalã superioarã de comerþ,
Concepþia privind originearomanãaromânilor (carevadeveni la care se adãugau câteva ºcoli de fete ºi ºase ºcoli pedagogice.
mai târziu aºa-numita teorie daco-romanã) ca ideologie a luptei Începuse însã procesul de lichidare a analfabetismului de masã,
duse pentru recunoaºterea ca naþiune (feudalã) a românilor a luat astfel încât în ºcolile superioare de teologie ºi în universitãþil e
naºtere în cadrul ºcolilor aflate sub patronajul Bisericii greco-ca- (ungare) învãþau în 1910 aproapeo miedestudenþi. Casã-ºi poatã
tolice, fiind fundamentatã, la cumpãna veacurilor al XVIII-lea ºi face studiile, aceºtia erau sprijiniþi prin fondurile culturale
al XIX-lea, de lucrãrile lingvistice ale lui S. Micu-Klein, Gh. (bunãoarã, Fundaþia Gojdu), bãncile ºi fondurile comunitare
ª incai ºi P. Maior. În perioada revoluþiei de la 1848, pãtura româneºti. În pragul secolului al XX-lea, celebra asociaþie cultu-
conducãtoare româneascã, formatã din preoþi ºi funcþionari, a ralã ASTRA, cu sediul la Sibiu, a devenit principala organizaþie
primit cu entuziasm vestea eliberãrii iobagilor, dar s-a opus re- de îndrumare culturalã a românilor. Uniunea bãncilor româneºti
nunþãrii lastatutul deindependenþãal Transilvaniei, cãutând spri- (Solidaritatea) stãruia de asemenea pe lângã membrii lor sã con-
jin în afirmarea românilor ca naþiune — în opoziþie cu nãzuinþele tribuielasprijinireaculturii. Laînceputul secolului, românii încep
naþionale ale maghiarilor — la Habsburgi. Tragicul rãzboi civil sã cumpere tot mai multe terenuri, fenomen ce are loc în bunã
izbucnit în Transilvania între maghiari ºi români, care a secerat mãsurã cu contribuþia bãncilor, încercându-se astfel întãrirea pro-
multe vieþi, a determinat într-o mare mãsurã evoluþia pe mai priei „ clase de mijloc” româneºti pe seama proprietãþil or mijlocii
departe a conºtiinþei naþionale a ambelor popoare. În a doua maghiare pe cale de destrãmare, dar mai ales prin exploatarea
jumãtate a secolului, intelectualitatea româneascã a vãzut în propriei þãrãnimi; spre sfârºitul epocii dualiste, aceastã clasã de
hegemoniamaghiarão ameninþarelaadresaexistenþei naþionalea mijloc devenise o remarcabilã putere economicã ºi o importantã
românilor, în timp ce oamenii politici maghiari se temeau de putere politicã.
afirmarea tot mai evidentã a tendinþelor de autonomie naþionalã a
românilor, ca un motiv de posibilã rupere a Transilvaniei. O
însemnatã parte a intelectualitãþii româneºti a respins sau, cel
puþin, a adoptat o poziþie criticã faþã de realizarea, în 1867, a
dualismului austro-ungar, ca ºi faþã de unirea Transilvaniei cu
Ungaria. Aºa-numita atitudine pasivã, iar, dupã 1905, politica
activã au dus la puþine rezultate concludente; cu atât mai impor-
tantã s-a dovedit însã activitatea conºtientã de organizare
economicã ºi culturalã a societãþii româneºti, cãreia dezvoltarea
capitalistã ºi liberalismul economic i-au creat condiþii favorabile.

140 141
Domokos Kosáry reformistã iniþiatã de aristocraþia liberalã maghiarã a purtat-o
împotriva absolutismului habsburgic, pentru autonomienaþionalã
NAÞI UNEA M ODERNÃ ª I ETNI I LE ºi prefaceri la nivelul societãþii civile, aºadar pentru scopuri care
depãºeau de-acum autonomia de facturã feudal-naþionalã de pânã
atunci. Aici însã aº dori sã mã opresc cu precãdere asupra proble-
La sfârºitul veacului al XVIII-lea, Revoluþia Francezã a pus melor naþionalecaredecurgeaudin caracterul multinaþional al vechi-
capãt absolutismului regal ºi privilegiilor feudale. În numelenaþi- lor þãri. Aºadar din faptul cã etnia maghiarã, cu toate cã era relativ
unii, cetãþenii au luat în propriile mâini conducerea poporului cea mai numeroasã dintre toate, nu depãºea în general, în acea
francez, a societãþii, a statului. Între graniþele statului, trãia în perioadã, 40% din totalul populaþiei — dacã socotim ºi Croaþia,
principiu o singurã naþiune: cea francezã. Exista o singurã limbã Transilvania ºi þinuturile în care erau amplasate regimentele
oficialã: franceza. Aºa s-a nãscut statul naþional burghez. grãnicereºti. Alãturi de ea, la sud-est trãiau români, mai ales la nord
În realitate, în interiorul acestui stat francez erau prezente ºi slovaci, în multe zonegrupuri rãzleþedegermani, lasud-vest croaþi,
alte elemente etnice, care au fost obligate astfel sã înveþelimba la miazãzi sârbi, la nord-est ruteni (ucraineni), precum ºi, din loc în
francezã. Acest lucru n-a impietat cu nimic asupra faptului cã loc, alte elemente etnice mai mãrunte. Iar afirmarea naþionalã — cu
evoluþia societãþii burgheze, capitaliste ºi-a aflat forma cea mai puþine excepþii — s-a declanºat, pe rând, ºi printre acestea.
adecvatã în statul naþional. În vecheaþarã, diferiteleetnii trãiau nu doar în masecompacte,
ci, în multe locuri, interferate ca un mozaic, uneori în grupuri
I deea statului naþional distincte ori, în cadrul aceleiaºi localitãþi, amestecate; mai mult,
Acest stat naþional burghez adevenit model ºi pentru popoarele în anumitelocuri, nu doar unalângãalta, ci ºi stratificate, în pãturi
central-est-europene, când, în cursul evoluþiei lor sociale, au ajuns sociale distincte. În Bratislava ºi în alte oraºe nord-vestice, întâl-
în epoca afirmãrii lor ca naþiuni burgheze. Evoluþia naþionalã a nim cetãþeni multilingvi de etnie germanã, maghiarã, slovacã,
acestor popoare însã a demarat în alte condiþii , mai neprielnice, care, de-alungul timpului, s-au considerat cu toþii hungari; laPesta
mai vitrege decât în cazul francezilor. Din cauza stãrii lor de ºi Buda — cetãþeni de etnie germanã, maghiarã, sârbã, greacã, iar
înapoiere economico-socialã, burghezia lor era lipsitã de vitali- la Braºov, în Transilvania, maghiari, germani, români. Nici no-
tate. Ele nu dispuneau de organizare statalã proprie, de sine bilimea nu era întru totul omogenã din punct de vedere etnic sau
stãtãtoare, cãci în acea perioadã — la începutul secolului al lingvistic. În nord, bunãoarã, existau multe familii de mici nobili,
XVII-lea — erau integrate în mari imperii multinaþionale la dif- care, pelângãmaghiaraºi latinaoficialã, foloseau, în mediul rural
erite niveluri de subordonare chiar ºi acele state care — ca în care trãiau, ºi limba slovacã. Privilegiile, tradiþii le ºi conºtiinþa
Ungaria, Cehia ori Polonia — în Evul Mediu se bucuraserã încã comunã, respectiv identificarea nobilimii, a „ naþiunii” feudale ºi
de suveranitate. În sfârºit, hotarele politice istoriceºte constituite a naþiunii maghiare au favorizat însã tendinþaca nobilimea, indif-
corespundeau cu atât mai puþin hotarelor etnice. erent deorigineaei etnicã, sãsedeclaremaghiarãºi, mai devreme
Cel mai important element al evoluþiei naþionale a Ungariei sau mai târziu, sãºi devinãmaghiarã, cadeatâteaori începând din
devenise lupta pe care, începând din 1830, miºcarea de opoziþie Evul Mediu.

142 143
Ungaria medievalã a fost creatã ca stat feudal de clasa feudalã miºcãrilenaþionaleabiaînfiripatealeacestoracu stupefacþie, fiind
dominantã a etniei maghiare, cea mai numeroasã ºi ocupând, dispusã sã le explice prin acþiunea politicã de subminare dusã de
teritorial, poziþia centralã. Proprietateapãmântului — bazaputerii forþe strãine: Rusia þaristã, panslavismul ori curtea de la Viena.
în statul feudal — era în mâna acesteia. De procesul de trecere la Guvernul vienez chiar înclina, în condiþiile în care nu reuºise sã
feudalism — acumulareadeprivilegii — au beneficiat ºi alteetnii. reducã la tãcere toate miºcãrile naþionale, sã acorde sprijin într-o
Aceste privilegii însã s-au afirmat, de regulã, la nivelul nobilimii anumitã mãsurã — atât cât convenea propriului sãu interes —
maghiare, ºi aceasta nu ca rezultat al vreunei constrângeri, ci pe celor mai slabe în faþacelei mai puternice, cea maghiarã. În fond
baza unei afinitãþi sociale spontane. În acest fel, mai multe etnii însã, aceste aspiraþii naþionale se întemeiau pe nivelul propriu de
au rãmas fãrã clasã proprie de proprietari feudali, respectiv nu dezvoltare a diferitelor etnii.
dispuneau decât de o nobilime modestã, lipsitã de vigoare. În
M iºcãri ale naþionalitãþilor
societatea feudalã a Ungariei, aºadar, locul ocupat de diferitele
etnii nu era situat la acelaºi nivel. Dintre acestea, doar maghiarii Cu aceasta, am ajunslacealaltãvariantãcentral-est-europeanã
ºi croaþii dispuneau de o structurã „ completã” : þãrãnime, bur- a afirmãrii naþionale, întâlnitã la etniile cu structurã feudalã lacu-
ghezie, nobilime. În cazul celorlalteetnii, aceastãstructurãeramai narã, aºadar la cele care nu dispuneau de o clasã feudalã proprie
mult sau mai puþin lacunarã, incompletã. La ruteni, de pildã, în ºi de un trecut statal istoric feudal. În acest caz, condiþii le au fost
afarã de iobagi nu întâlnim decât unele elemente ecleziastice. iniþial cu mult mai nefavorabile. Trebuia þinut seama nu doar de
Lipsa propriei clase conducãtoare feudale însã era suplinitã oare- poziþiile dominante ale Monarhiei habsburgice, ci ºi de cele ale
cum de acea situaþie a privilegiului colectiv de care s-au bucurat, nobilimii maghiare. Un rol important în definirea limbii ºi litera-
începând din veacul al XVII-lea, sârbii în cadrul Bisericii lor turii, ca ºi a ideologiei ºi þelurilor naþionale a revenit, pe lângã cel
ortodoxe. al unei burghezii ºi al unei mici nobilimi modeste, pãturii de
Nuesurprinzãtor aºadar cãînaceastãregiuneafirmareanaþion- intelectuali. Datoritã insatisfacþii lor legate de viaþa politicã, in-
alã a dat naºtere unor variante diferite de tipul „ clasic” francez. telectualitatea — atât cât îi stãtea în putinþã— cãuta ºi gãsea în
Una dintre aceste variante central-est-europene o constituie trecut ºi prezent motivaþiile, adevãrate sau pretinse, ce puteau
etniile cu structuri feudale complete: cu nobilime ºi trecut istoric contribui la întãrirea conºtiinþei naþionale. În ce-i priveºte,
feudal, cum erau ceamaghiarã, ceacroatãori, lanord, ceapolonã. bunãoarã, pe slovaci, un astfel de motiv a fost, pe lângã evocarea
ª i nobilimea maghiarã considera firesc sã-ºi realizeze statul imperiului Moraviei Mari de odinioarã, ideea cã ei sunt membrii
naþional burghez în cadrul vechiului ei stat istoric, considerând cã unui mare popor slav de câteva milioane; în realitate, desigur, din
unul dintre criteriile indispensabile ale naþiunii era acela de a acest mare „ panslavism” s-au detaºat în decursul timpului naþion-
dispune de un trecut istoric propriu. I-a recunoscut aºadar ca alismele proprii ale diferitelor popoare slave. În cazul românilor,
naþiune/naþionalitate pe croaþi, deoarece aveau un cadru statal un element important al conºtiinþei naþionale a devenit, încã din
istoric feudal propriu, chiar dacã se purtau discuþii legate de sfera secolul al XVIII-lea, ideea cã ei sunt descendenþii romanilor,
de jurisdicþie a acesteia. Dar nu au recunoscut ca naþiuni etniile respectiv ai dacilor romanizaþi. În ciuda tuturor vicisitudinilor,
care nu dispuneau de astfel de antecedente feudale. A întâmpinat aceste miºcãri naþionale s-au afirmat rând pe rând. Iniþial — în

144 145
prima fazã —, ei au ridicat pretenþii de naturã lingvisticã ºi naþional-burghez ce au avut loc în societatea maghiarã. Trãsãtura
culturalã. Ulterior însã — în faza a doua —, a urmat dezideratul esenþialã a conceptului ungar de naþiune profesat de epoca refor-
recunoaºterii lor canaþiune, adicãal autonomiei politice. În cadrul mei ºi de revoluþie l-a constituit „ naturalizarea” , ºi nu con-
acestor miºcãri, cerinþapoliticã era prezentã precum principiul strângerea.
creºterii în sãmânþã. Cea mai frapantã excepþie o constituiau în Revoluþia maghiarã de la 1848 a abolit privilegiile feudale ºi
acest sensgermanii, care, cu toate cãîn privinþanumãrului fãceau iobãgia, conferind tuturor, individual, fãrãdeosebiredenaþionali-
parte dintre etniile mai importante, nu au venit cu astfel de reven- tate, noile drepturi cetãþeneºti. Putem adãuga la acestea ºi faptul
dicãri naþionale, ci — în afarasaºilor transilvãneni —, în oraºecel cã revoluþia a fost cea care a destrãmat acel sistem al proprietãþii
puþin, sprijineau mai degrabã miºcarea maghiarilor. funciare feudale careastat labazastructurilor naþionalelacunare,
fapt care a permis declanºarea procesului de edificare a structurii
Conflicte
complete a naþiunilor burgheze. În ciuda acestei situaþii, atât
Miºcarea maghiarã a reuºit în 1844 sã obþinã introducerea ministerul ungar deresort, cât ºi tineretul radical s-au înºelat când
limbii maghiare în locul latinei oficiale. Publiciºtii politici unguri au crezut cã în acest fel problema e ca ºi rezolvatã ºi cã din acel
subliniau cã în viaþa privatã nu vor sã împiedice câtuºi de puþin moment nu mai rãmânedecât sãsetreacãlaimpulsionareanaþion-
folosirea limbii materne a „ locuitorilor vorbitori de alte limbi” ºi alitãþilor în vederea solidarizãrii în interesul libertãþii comune.
cã nu doresc sã maghiarizeze pe nimeni cu forþa. Pe baza progra- Trebuie amintit cã miºcãrile de anvergurã internaþionalã, dincolo
mului conceput în vederea progresului social ºi prin sistemul de drepturile individuale, pretindeau recunoaºterea drepturilor
maghiar de instrucþie publicã, mizau însã, fãrã îndoialã, pe faptul colective, ca ºi a celor politice. Iniþial, revoluþia a avut un ecou
cã mulþi se vor maghiariza. Aceastã pretenþie de maghiarizare — pozitiv cu deosebire în rândurile slovacilor, dar, în scurt timp, ºi
care de altfel era mai prezentã în vorbele mari decât în realitatea ei au cerut recunoaºterea drepturilor lor politice naþionale. Un rol
de zi cu zi — a fost primitã, pentru motive lesne de înþeles, cu l-a avut în aceastã privinþã existenþa, în imediata vecinãtate a
dezaprobaredecelelaltemiºcãri naþionaleinterne, împotrivirecarea graniþelor, a principatelor semiindependente româneºti, respectiv
avut curând ecou ºi în strãinãtate. Széchenyi însã, care reprezentaºi a celui sârbesc. Pe de altã parte, având în vedere cã miºcãrile
el miºcareanaþionalãmaghiarãºi ar fi dorit sãoprezinteîntr-oluminã naþionale n-au reuºit sã dobândeascã astfel de drepturi colective
cât mai favorabilã ºi în faþa altora, în cuvântarea pe care a þinut-o în ori chiar teritoriale, ele s-au opus tot mai fãþiº noului stat ungar,
1842 ca preºedinte al Academiei, a luat poziþie împotriva trecând în cele din urmã de partea puterii habsburgice, a con-
maghiarizãrii ºi aoricãrei constrângeri,deoarececonsideracãacestea trarevoluþiei. Surprinzãtor a fost însã faptul cã acest conflict s-a
sunt injusteºi periculoase. Ar trebui poatesãmai adãugãmcãaceastã acutizat tocmai în cazul Croaþiei, faþãdecareungurii au manifestat
tendinþãdemaghiarizareaavut caobiect nu atât zoneleetnicerurale relativ cea mai mare bunãvoinþã, dar pe care puterea habsburgicã
mai mari,cât mai aleselementeleburghezeeterogene— cuprecãdere areuºit cuceamai mareuºurinþãs-omobilizezeînvedereaapãrãrii
germane — ale oraºelor. În rândurile acestora, asimilarea spontanã, unitãþii imperiului.
alecãrei primesemnesepot observaîncãdin veacul al XVIII-lea, a E prea facil — pe de o parte — sã se dezavueze sumar aceste
fost grãbitãîntr-adevãr în maremãsurãdetransformãrilecu caracter miºcãri naþionale prin faptul cã au sprijinit contrarevoluþia. În

146 147
parte, ele s-au ºi pomenit de altfel în situaþia de a face fãrã voia Ambrus Miskolczy
lor jocul acestei politici. ª i sã adãugãm cã naþiunile au continuat
sã existe ºi independent de aceastã politicã datã. Dupã cum însã SOCI ETATEA TRANSI LVÃNEANÃ
— pe de altã parte — tot atât de facilã e ºi condamnarea maghiar- Î N PRAG DE SCHI M BARE
ilor cãn-au acordat încãdin 1848 toatedrepturilesolicitate, pentru
ca astfel, printr-o politicã mai bunã, sã fi putut câºtiga naþion-
alitãþil e de partea lor ºi sã fi putut învinge ºi în lupta pentru „ Nici cã aº fi putut alege o epocã mai favorabilã ca sã vizitez
libertate. În realitate însã, problemele, contradicþii le ºi deter- Transilvania. Vestigiile trecutului sunt încã vii, þinuturile ºi-au
minãrile lor social-politice erau mult prea complicate ºi dificile pãstrat originalitatea, dar nu egreu sãbãnuieºti cãºi levor pierde.
pentru ca maghiarii sã promitã soluþii atât de simple ºi la în- Încet-încet, toate trãsãturile se estompeazã, pânã ce devin o copie
demânã. Nu se poate demonstra nici faptul cã, în lipsa acestor fidelã a meleagurilor noastre.” Aºa scria, la mijlocul anilor 1840,
conflicte ºi, fãrã îndoialã, cu acest surplus de forþe lupta maghiar- AugustedeGérando, acelacare, cãsãtorindu-seîn familiacontelui
ilor pentru libertate ar fi fost încununatã de succes în faþa forþelor Teleki, ºi-a ales ca patrie Transilvania ºi, o datã cu ea, Ungaria.
reunite ale Austriei ºi Rusiei ºi ar fi dat un nou impuls cauzei Intuia deja, dar încã nu simþea pe deplin „ relativul” din existenþa
revoluþiei europene, aflate în general într-o perioadã de stagnare. de tip central-european. Viziunea lui referitoare la o dezvoltare
În pofida acestei situaþii ori poate tocmai datoritã ei, trebuie sã fãrãmeandre era într-o izbitoarecontradicþiecu sentimentul exis-
considerãm cadeosebit deimportantetoateeforturileºi încercãrile tenþial al contemporanilor sãi transilvãneni. ª tiau ºi ei, conºtien-
care au fost îndreptate în direcþia afirmãrii într-o manierã cât mai tizaserã cu toþii — aºa cum scria în 1843 publicaþia clujeanã
prielnicã posibil a unor tendinþeesenþialmente favorabile, ca ºi în Vasárnapi Újság — cã sosise „ epoca apãsãtoare a prefacerilor” ;
direcþia atenuãrii contradicþiilor rezultate aproape fatal din voinþa tot mai mulþi se temeau de o cãdere, toate pãturile ºi grupurile
de afirmare naþionalã. Între acestea, trebuie socotite planurile din sociale erau îngrijorate de înrãutãþirea situaþiei lor, fiecare însã
primãvara anului 1848 ale unei pãrþi a radicalilor privind feder- adaptându-se ºi dorind în acelaºi timp schimbare în modul sãu
alizarea vechiului stat, ca ºi tratativele ºi propunerile pe care le-a specific ºi cu posibilitãþile ce-i stãteau la dispoziþie.
fãcut la Paris László Teleki — care a pornit de la ideea cã, dacã
Austria moare, atunci moare ºi Ungaria lui ª tefan cel Sfânt —, Domni ºi þãrani
apoi proiectul de reconciliere maghiaro—român ºi, în cele din Populaþia Transilvaniei, de un milion ºi jumãtate la sfârºitul
urmã, dar nu în ultimul rând, legea naþionalitãþilor votatã la 28 veacului al XVIII-lea, a depãºit, în anii 1840, douã milioane. Se
iulie 1849, care, într-un mod cu adevãrat deschizãtor de drumuri, pãrea cã populaþia creºte mai repede decât totalitatea bunurilor
a stipulat cã „ tuturor neamurilor li se asigurã libera afirmare materialecareseproduceau, respectiv careputeau fi produse, cãci
naþionalã” , garantând dreptul de utilizare a diferitelor limbi ºi în sporirea suprafeþei agricole se lovea de serioase dificultãþi. În
administraþie. acelaºi timp, consecinþa fenomenului de suprapopulare relativã,
în condiþii le existenþei structurii ocupaþionale tradiþionale, era
lipsa forþei de muncã, iar pe lângã „ lipsea de pãmânt” lãsarea în

148 149
paraginã a acestuia. Anual, aproximativ 40% din terenurile agri- Situaþia nu era atât de grea doar în comitatele cu majoritate
cole erau lãsate în imas, ca sã-ºi recapete fertilitatea. Astfel, pe româneascã. În þinuturile secuieºti, se încerca, prin amânarea
lângã pãºunile permanente, pãmânturile arabile devenite pãºuni cãsãtoriei, sã se aºtepte ivirea unor condiþii favorabile de înte-
asigurau hrana ºeptelului, care scãdea îngrijorãtor atât numeric, meiere a familiei. Mortalitatea infantilã trebuie sã fi fost însã mai
cât ºi calitativ. Raportul dintre cultivarea pãmântului ºi creºterea micã, deoarece, de la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi pânã la
vitelor a cunoscut un echilibru foarte fragil. Rezolvarea acestei jumãtatea celui de-al XIX-lea, populaþia a sporit într-un ritm mai
situaþii putea fi asiguratã doar prin desþelenire, o datã cu soluþion- accelerat — anual, cu 0,7%, la o medie pe þarã de 0,4-0,5%.
area problemelor legate de creºterea vitelor prin construirea de În sferele nobilimii posesoare de pãmânt — aflate în vârful
grajduri ºi prin furajare, sporind fertilitatea suprafeþelor agricole ierarhiei sociale —, apãruse sentimentul tot mai apãsãtor cã, din
prin utilizarea de îngrãºãminte naturale. cauza sistemului economic bazat pe robotã, „ proprietarul de
Populaþia a þinut pasul cu schimbãrile prin adaptarea or- pãmânt nu beneficiazã nici de un sfert din producþia domeniului”
ganizãrii familiei ºi a gospodãriei. Aplicarea „ strategiei su- ºi „ acesta nu mai este cel ce are grijã de supuºi, ci e exploatatorul
pravieþuirii” nu prea avea ce sã ofere pe termen lung. Sãanalizãm lor” — cum se poate citi într-un contract de vânzare-cumpãrare
douã situaþii opuse. încheiat între doi mici nobili din epocã.
Prima: saºii, cu toatecãsecãsãtoreau aproapelafel dedevreme Sistemul economic este privit „ cu sentimente amestecate” .
caºi românii, fãceau totul casãaibã, pecât posibil, doar doi copii, Dupã pãrerea lui János Bethlen-senior, poreclit, pentru viclenia
pentru capãmântul sãnu continuesã sefãrâmiþeze. Astfel, pentru lui, Bãtrânul vulpoi, tot mai mulþi îºi dãdeau seama cã „ proprie-
o relativãbunãstare, plãteau cu o descreºterenumericã. Compara- tarul de pãmânt — socotind lucrurile în medie ºi în general — are
tiv, în cazul þãranilor iobagi, în ceamai marepartedeetnieromânã, pierderi pe lotul lucrat de iobagi (colonicalis). De aceea, îºi
„ era preferat obiceiul ca pânã la moartea tatãlui copiii sã nu considerã iobagul (colonus) ca pe un oaspete incomod, care-i stã
împartãlotul depãmânt întreei, dar, chiar ºi dupãaceea, fraþii mai pe cap ºi a cãrui dispariþie constituie ºi pentru el, într-adevãr, un
mici îºi duceau existenþa alãturi de fratele mai mare, trãind astfel, necaz, dar, în perspectivã, scãparea posibil definitivã de el e un
în cadrul unei gospodãrii comune, într-o bunãstare acceptabilã de progres” . Nevoia de pãmânt devenise mai mare decât nevoia de
peurmaunei averi care, dacãar fi fost fragmentatã, n-ar fi asigurat iobagi, care cereau pãmânt. Chiar ºi munca remuneratã era mai
nici unuiadintreei posibilitãþidetrai. ª i, cum muncastãtealabaza bunãdecât robota. Viaerasãpatãmai degrabãcu muncitori zilieri,
existenþei lor, înmulþirea familiei nu era pentru tatã un motiv de iar la seceriº erau preferaþi muncitorii ambulanþi. Faptul cã, în
îngrijorare, cãci cu atât era mai numeroasã forþa de muncã de pe privinþa concepþiilor dominante privitoare la modalitãþil e de
lângãcasã; oricenou copil caresenãºteaconstituiaun nou capital funcþionare a sistemului economic, lucrurile nu erau pe deplin
pentru familiile sãrace” — iatã cum vedea lucrurile, din perspec- aºezate se poate constata ºi din aceea cã mulþi continuau sã
tiva unei abordãri paseiste, Dániel Dózsa în anii 1860, uitând ce considererobotacaun lucru indispensabil. Cãci, chiar dacãerade
priveliºtesumbrãofereau în anii 1840 familiilede10-15 persoane slabã calitate, era gratuitã. Aceasta explicã faptul cã, dacã în
ce locuiau într-o singurã camerã. Ungaria mãsura bogãþiei era datã de dimensiunile domeniului, în
Transilvania ea continua sã fie determinatã de numãrul de iobagi.

150 151
În multe cazuri, marii proprietari considerau cã era de preferat sã În epoca Reformei 1 situaþia s-a schimbat. În anii 1840,
asigure hranã þãranilor care fãceau robotã, ca sã nu plece la alþii. miºcarea reformistã liberalã a solicitat reglementarea situaþiei
Nici aplicarea violenþei nu era totdeauna recomandabilã, o atitu- urbariale. Greutãþile întâmpinate de modernizare sunt puse în
dine conciliantã era de mai mare ajutor. Confesiunile ortodoxã ºi evidenþãdecazul celui mai înaintat spirit al epocii, baronul Miklós
greco-catolicãcereau o sutãdeziledesãrbãtoare, cu patruzeci mai Wesselényi. Cu cât se gospodãrea mai bine pe domeniul sãu de la
multedecât în cazul credincioºilor din celelalteconfesiuni. Marele Jibou, cu atât era privit cu mai multã neîncredere de populaþia
proprietar de pãmânt care trebuia sã beneficieze de muncã ne- satului, care a fost din capul locului nemulþumitã de parcelarea
plãtitã abia sãptãmâna urmãtoare — spre marea indignare a pub- definitivã a suprafeþelor de pãmânt. Satul privea cu ostilitate
licisticii maghiaredin epocã— seînþelegeacu preotul sã-ºi mintã maºina de treierat, ºi nici puieþii de pom, nici grâul ºi porumbul
credincioºii cãezi desãrbãtoare, iar aceºtia, pentru niþicãpalincã, de sãmânþãdistribuite gratuit nu s-au bucurat de o primire fa-
munceau fãrãsãfierugaþi adouaoarã, considerând cãsfântul care vorabilã. Dacã baronul a înfiinþat o grãdiniþã, omenia i-a fost
afost ofensat prin muncafãcutãdeziualui sevarãzbunaperecolta consideratã semn de slãbiciune, iar dacã aplica vreo pedeapsã se
proprietarului, ºi nu pe a lor. gândeau cum sãserãzbune. Comparativ, proprietarul conservator
Situaþia se complica ºi mai mult prin faptul cã în Transilvania se înþelegea adesea mult mai bine cu supuºii. Mai ales dacã nu
[istoricã— n.t.] — spredeosebiredeUngaria— nu existaurbariu, proceda la comasarea parcelelor domeniului ºi nu renunþa sã le
adicã acea evidenþãrealizatã de organele de stat prin care se aibã în comun cu satul. În general, liberalii ºi conservatorii se
înregistrau dimensiunileloturilor urbarialeaflateîn folosinþaþãra- coalizau cu þãranii împotriva celor care fixau dãrile. Interesul era
nilor, normând corespunzãtor, în mod unitar, obligaþiile. E comun ca suprafaþade pãmânt supusã impozitãrii sã fie cât mai
adevãrat cã, în 1819-1820 — la porunca suveranului —, ºi în micã. Complicitateaînsãputeadeveni un compromisuºor derupt.
Transilvania s-a realizat o astfel de evidenþã, dar nu s-a trecut la Un pas cu consecinþedintre cele mai însemnate s-a dovedit, la
fructificarea ei. Motivul: cu ocazia luãrii în evidenþã, þãranii mijlocul veacului al XVIII-lea, mãsura cârmuirii de la Viena ca o
transilvãneni au recurs la ºiretlicuri, nedeclarând multe suprafeþe parte a micii nobilimi ºi a pãturii de iobagi din zona aflatã de-a
de pãmânt, pentru ca impozitul datorat statului sã nu fie sporit. În lungul Carpaþil or sãfiecuprinsãîntr-un sistem deserviciu militar,
acelaºi timp, au avut grijã sã-ºi exagereze obligaþiile pe care le care a înglobat aproape a zecea parte a populaþiei.
aveau faþãdeproprietarul depãmânt. Un aspect ºi mai grav eracã Aceastã structurã grãnicereascã ce þinea nemijlocit de Con-
mulþirãmãseserã în afara oricãror evidenþe, ca, de pildã, iobagii siliul deRãzboi delaVienaadevenit o sabiecu douãtãiºuri. Foºtii
de la curtea nobilului (curialis), care lucrau pe pãmântul aflat în iobagi priveau cu mare simpatie regimentele grãnicereºti,
proprietatea acestuia. În cazul eliberãrii, iobagul curial plãtea cu deoarecepentru ei însemnau o ascensiunepescarasocialã. Leerau
prisosinþãpentru scutirea de dãri, cãci nu cãpãta pãmânt. Statul însã ostili mica nobilime româneascã, obligatã la o viaþã militarã,
absolutist birocratic ºi proprietarul de pãmânt nu reuºeau sã se
punã de acord în privinþaintrãrii în posesia plusului de producþie, 1 În istoria Ungariei, perioada cuprinsã între 1825 ºi 1848, caracterizatã de
þãranii având din asta, pânãuna-alta, mai degrabãdecâºtigat decât tendinþelereformistealenobilimii liberalemaghiare— n.t.
de pierdut.

152 153
ºi mai cu seamã secuii, care în cadrul formaþiunilor constituiau acesta, la rândul ei, un ferment al acestui tip de societate — a
majoritatea. Serviciul militar de 140 de zile pe an îi stânjenea în devenit promotoarea transformãrilor de naturã burghezã. În mod
activitateagospodãreascã, iar prin regulamentul impusdeofiþeri fiii paradoxal însã, succesul ei depindea de ponderea rolului eco-
le erau împiedicaþi sã înveþe. În vreme ce aºadar iobagul dorea sã nomic, politic ºi cultural al oraºului.
devinãgrãnicer, grãnicerul caatareeun nobil carepoatedispunede Vãzutã dinspre rãsãrit, Transilvania — dar mai ales zona
o gospodãrie proprie ºi poate lua parte la activitatea organelor sãseascã — apare ca un þinut al oraºelor. Divizarea ei internã însã
administrative locale, adicã era — cu un termen folosit în epocã — aveaun efect paralizant asupraafirmãrii forþelor cestãteau labaza
cetãþean. O astfel de persoanã era, din punct de vedere juridic, egal urbanizãrii. Bunãoarã, de jur împrejurul oraºelor aflate în zonade
cucel mai notabil aristocrat, practicînsãeraþãranliber ºi pedeasupra contact dintreUngariaºi Transilvania(Satu Mare, Oradea, Arad),
— într-o mãsurã importantã — sãrac. De multe ori, dispunea de o au apãrut, datoritã în primul rând circulaþiei mãrfurilor, grupãri
suprafaþã de pãmânt mai micã decât iobagul care beneficia de pro- urbane formate din orãºele. Nivelul scãzut de dezvoltare al
tecþia nobilului, fiind chiar obligat sã se ducã sã munceascã în agriculturii avea un efect stânjenitor asupra procesului de ur-
þinuturile sãseºti ori — tot mai des — în principatele dunãrene. banizare. Ritmul de creºtere demograficã în cazul celor nici pa-
Toateacesteaîntãreau dorinþadeschimbare, mai alesîn rândurile truzeci de aºezãri a cãror populaþie a depãºit la sfârºitul veacului
indocililor secui. Cu ocazia dietelor, întreaga nobilime maghiarã îºi al XVIII-lea douã mii de locuitori n-a reuºit sã atingã pânã la
ridicaglasul — ori decâteori i seofereaprilejul — pentru eliberarea mijlocul secolului al XIX-lea decât jumãtate din media pe þarã.
lor din serviciul grãniceresc. Nu e întâmplãtor faptul cã Wesselényi Purtãtoarele idealului de libertate erau, în cazul individului, exis-
a devenit „eroul secuilor”, în multe cãmine portretul lui luând pe tenþade mic nobil, iar în cazul comunitãþii — viaþala oraº. Orice
perete locul ulciorului smãlþuit. De multe ori, pãrea cã în þinuturile aºezare ai cãrei locuitori se ocupau cât de cât ºi cu meºteºugurile
secuieºti uºor sepoatedeclanºa„rãzboiul tuturor împotrivatuturor”; ºi comerþul se considera oraº, fiind mândrã de autoguvernarea sa
cu toateacestea, aici s-aplãmãdit acel ideal nestrãmutat al nãzuinþei ori fãcând totul ca s-o obþinã. Întreprinzãtorii iobagi din Huedin
deprogressocial, careafãcut din aceastãzonãpunctul depornireal care fãceau comerþcu material lemnos, ºi cu animale, strãbãtând
miºcãrii maghiare de reformã. Aici fiecare pãturã socialã, fiecare þinuturilededincoaceºi dedincolo dePiatraCraiului, erau absolut
grupºi individ— nobil posesor depãmânt, grãnicer, micnobil, iobag convinºi cã, dacã ar cãpãta rangul de oraº, localitatea lor ar fi „ cel
— considera cã doar forurile constituþionale ale statului feudal mai important oraº comercial maghiar” . Avocaþii din Trascãu
edificate pe reprezentativitatea intereselor pot fi chezaºele pretenþi- Rimetea, ºi ea localitatea maghiarã, renumitã pentru meºterii ei
ilor fiecãruia faþã de celãlalt, aspect pe careviaþapublicãîntemeiatã fãurari, ajunseserã chiar sã contrafacã o diplomã conform cãreia
constituþional pe participare îl prefera jocului naiv de-a egalitatea acest oraº, atât despecific maghiar în zonaîn careerasituat, fusese
tradusîn evlavia faþã de bunul împãrat. întemeiat de coloniºti veniþi din Austria, fapt pentru care —
Oraºul ºi intelectualitatea spuneau ei — pe nedrept a ajuns sub autoritatea unui latifundiar.
Din reþeaua de oraºe transilvãnene, doar douã aºezãri s-au
ª i în Transilvania, în lipsaunei burghezii puternice, nobilimea remarcat cu adevãrat printr-o viaþãurbanãactivã: Braºovul, cu cei
posesoarã de pãmânt — aflatã ea însãºi într-un proces de meta- 25 000 de locuitori ai sãi, ºi Clujul, care numãra20 000. Braºovul
morfozare prin asimilarea valorilor burgheze ºi devenind în felul

154 155
era o adevãratã „ poartã comercialã” între Orient ºi Apus. Era creze în trei limbi. Tot el a asigurat, ºi pentru miºcarea naþionalã
caracterizat — prin agricultura cu un caracter mai intensiv, prin româneascã, tipãrirea presei redactate de George Bariþiu, care
breslele producãtoare de mãrfuri ºi prin industria sa casnicã — de însã, din cauza spiritului liberal în care era conceputã, se vindea
un sistem economic plin de vitalitate. Din întreaga Transilvanie, uneori mai mult în Þara Româneascã decât în Transilvania.
aici era economia dependentã în cel mai scãzut grad de politicã. Capitalã a Transilvaniei, Clujul era un oraº specific maghiar,
De drept, era un oraº sãsesc, dar de fapt era multinaþional. Patri- omogenizat din punct de vedere naþional ºi social. Tot mai mulþi
ciatul sãsesc deþinea puterea politicã; în ce priveºte însã forþa germani luterani se declarã maghiari. Din localitãþil e armeneºti,
economicã, aceastaeraîmpãrþitãîn funcþie demonopolurilefireºti vin sãsestabileascãaici negustori. Asimilareapopulaþiei evreieºti
de care dispunea fiecare grupare etnicã-naþionalã. Grecii, mace- progreseazã mai rapid decât în alte zone ale Transilvaniei. ª i aici,
doromânii — consideraþi greci — ºi bulgarii, depildã, pentru care micul numãr de români orãºeni sunt socotiþi— cum se obiºnuia
zona balcanicã în care circulau era un spaþiu familiar, veneau cu sã se spunã — maghiari „ de religie rãsãriteanã” . Un nou tip de
bumbac din Levant, care, în mare parte, era tors ºi þesut în satele burghez e pe cale sã aparã, alãturi de burghezul conservator ºi
maghiare ºi sãseºti; þesãturile de calitate superioarã erau realizate retras. În epoca Reformei, dispare atitudinea condescendentã a
de þesãtorii braºoveni, produsele finite fiind preluate de la toþi de aristocraþil or faþãde burghezi. Aceºtia sunt consideraþi parteneri
negustori — printre aceºtia, de români, din ce în ce mai înstãriþi la cazinou ºi în viaþa politicã. Nobilimea liberalã sprijinã elemen-
—, pentru a fi duse dincolo de Carpaþi. tele intelectualitãþii burgheze, care nãzuiau, împotriva oligarhiei
Pãmântul Transilvaniei dispuneadepãºuni doar pentru aproxi- funcþionãreºti temãtoarepentru propria-i putere, sãdemocratizeze
mativ un milion de oi. În acest fel, era aprovizionatã cu lânã ºi sã liberalizeze administraþia orãºeneascã.
industria casnicã româneascã ºi secuiascã, ca ºi breslele sãseºti, Un loc aparte îl ocupau oraºele miniere din Munþii Apuseni,
din caresevor naºtefabricileindustrialemoderne. Datoritãrelaþi- care era pe atunci zona europeanã cea mai mare producãtoare de
ilor cu zonele germane, mai dezvoltate, meºterii saºi primeau, pe aur. Un aspect specific transilvãnean: unitatea de producþie e ºi
lângãunelteledecareaveau nevoie, ºi „ calfenemþeºti” . Imigranþii aici familia. Carol Popp de Szathmáry, pictorul care va deveni
împãmânteneau ºi noi meºteºuguri. IndustriaBraºovului ºi azonei celebru în principateleromâne, aobservat cum „ tatãl taieminereul
înconjurãtoare producea pentru boierii Þãrii Româneºti ºi nobilii împreunã cu fiul, fiica îl transportã cu calul, iar mama îl pune în
maghiari de provincie, dar mai ales pentru pãtura þãrãneascã — sfãrmãtor” , pentru ca hãrnicia — ori, mai bine, norocul — sã-i
mai înstãritã— româneascãºi, în parte, bulgãreascã, respectiv cea facã bogaþi. Oraºele miniere sunt deschise ºi primitoare, între
din Slavonia ºi Ungaria Meridionalã. cetãþenii cu dare de mânã, uneori cu titluri nobiliare, maghiari ºi
Cine venea la Braºov nu mai prididea sã se minuneze de români neexistând neînþelegeri. Dar nici sãrãciaºi mizerianu erau
„ forfota, miºcarea, goana, agitaþia, frecuºul... care vãluresc ca pe atât de apãsãtoare ca în cãtunele de mineri ºi pãstori presãrate în
o plajã, în cel mai pitoresc amestec” . zoneleneîmpãduritedimprejurul oraºelor ºi localitãþilor minereºti
Braºovul s-a conectat ºi la „ circuitul ideilor” , când, la sfârºitul înstãrite. În nimeni nu ardea mai avan focul rãzvrãtirii ca în
anilor 1830, s-a stabilit aici, venind din Germania, Johann Gött, sufletul iobagilor pe care domeniile statului dimprejurul acestor
care, modernizând vechea tipografie Honterus, a început sã lu- oraºe îi obligau la robotã, iar, dupã ce materialul lemnos începea

156 157
sã se împuþineze în mod periculos, li se limita dreptul de a-ºi agrupurilor, careapãtrunsprin toatefibrelestructurii tradiþionale
procura lemne din pãdure ºi de a tãia copaci. Dar lemnul trebuia a societãþii feudale. Contemporanii numeau aceastã categorie
la furnale, iar populaþia Apusenilor îºi câºtiga, în mare mãsurã, intellighenþia ºi-i vedeau rostul în opera de fundamentare a exis-
pâineaconfecþionând ºi vânzând vaseºi obiectedelemn, respectiv tenþei naþionale, care anunþao luptã crâncenã.
voia, prin defriºare, sã obþinã pãºuni. Toate acestea au contribuit Miºcarea maghiarã de reformã voia sã articuleze Transilvania
din plin la apariþia unei crize ecologice. În acest fel, oraºele din lao Ungarieaflatã pecaleacivilizaþiei burgheze, socotind cãunul
Munþii Apuseni au devenit — caîn 1784, în perioadarãscoalei lui dintre mijloacele cele mai importante ale combaterii înapoierii o
Horea, Cloºca ºi Criºan — ºi þinta pornirilor dezlãnþuite. reprezintã strângerea legãturii dintre þãrile coroanei ungare. Saºii
În sistemul tensiunilor sociale, un rol hotãrâtor l-ajucat modul în ar fi dorit autonomie teritorialã germanã, principalele lor forþe
care oraºul, prin ºcolile sale, era conectat la zona în care era situat. cãutând aliaþila Curtea de la Viena. Românii voiau sã participe la
Oraºul cu o miedeelevi — Aiud, Odorheiu Secuiesc, dar ºi altele, ca putere corespunzãtor superioritãþii lor numerice ºi, prin obþinerea
Blaj, Kanta(falva) [contopit înoraºul TîrguSecuiesc— n.t.], ª umuleu de poziþii politice, sã întregeascã prestigiul social necesar exer-
Ciuc, Cristuru Secuiesc, cenuputeaufi socotiteoraºedecât prin faptul citãrii puterii. Conºtiinþapericolului ce le ameninþafiinþanaþion-
cã aveau o ºcoalã — e un fenomen specific transilvãnean. Suprapro- alã, ca ºi convingerea cã în orice clipã în chestiunile cruciale se
ducþiadeintelectuali, dar, în acelaºi timp, lipsaintelectualilor ºcoliþi în pot petrece schimbãri nu fãceau decât sã sporeascã pasiunile. În
spirit progresist constituie caracteristici ale epocilor de tranziþie. Iar oraºul imperial însã, totul era subordonat ideii consolidãrii îm-
acest aspect evalabil mai alesîn privinþasocietãþii româneºti. Când, în pãrãþiei. Astfel, în Transilvania s-au deschis larg perspectivele
1849, s-arecenzat numãrul depersoanecu studii cel puþin gimnaziale afirmãrii intereselor înguste de clasã ale nobilimii. Cancelarul
dispuse sã ocupe funcþii publice, abia au putut fi gãsite 300. Aceasta, Transilvaniei, Samu Jósika, apropiatul lui Metternich, a întãrit
cu toate cã în 1847 aproape o treime din numãrul de 1300 de elevi ai tabãraconservatoare, dând tuturor deînþelescãeîn graþii leVienei,
gimnaziilor romano-catolice ºi tot o treime dintre cei 250 de elevi ai iar la Viena cã de el depinde consolidarea situaþiei din Transil-
claselor terminale ale liceului catolic clujean erau români, dupã cum, vania. Mica nobilime ºi chiar ºi burghezia ce se temea de liberal-
în fiecare an, 250 învãþau la liceul ºi gimnaziul de la Blaj, numit ºi ism ºi le-a fãcut aliate. Dieta a aprobat un sistem urbarial care —
„RomadepeTârnave”. Dintreabsolvenþi, funcþiaeraocupatãînsãde trãgând, pe baza recensãmântului din 1820, hotarele dintre su-
acei fii depreoþi locali careseînvoiaucusatul cãvor cereoremuneraþie prafeþele de pãmânt ale domeniului feudal ºi cele cu caracter
preoþeascã mai micã. Dupã aprecierea lui Bariþiu, doar o cincime din urbarial — ar fi obligat þãrãnimea sã renunþe la peste o treime din
intelectualitatea româneascã avea posibilitatea sã se încadreze într-o pãmânturile sale. Nu degeaba au vãzut intelectualii români — ca
funcþieintelectualã, o cincimedintreaceºtia— cei cefãceau partedin ºi saºii liberali — în aceasta o tragedie naþionalã, manifestându-ºi
micanobilimeposesoaredepãmânt — seîntorceaacasã, douãcincimi recunoºtinþa faþã de liberalii apãrãtori ai „ drepturilor poporului” .
se muta în principatele româneºti, iar o cincime se maghiariza în Acesta e motivul pentru care Primãvara Popoarelor a putut sã
societatea maghi arã de ari stocraþi l ati f undi ari ºi în cea înceapãcao sãrbãtoarecomunãamiºcãrilor naþionale. Paralizarea
funcþionãreascã-intelectualã. politicii liberale reformiste s-a rãzbunat însã, transformând Tran-
Însemnãtatea intelectualitãþii a fost cu mult mai mare decât silvania într-un butoi de pulbere.
proporþiaei numericã. Culturaadevenit o forþãsocialãdeeducaþie

158 159
Aladár Urbán Pozsony/Bratislava, discuþiile s-au rezumat la chestiunea re-
alizãrii efective a realipirii Partiumului.
UNI REA TRANSI LVANI EI CU UNGARI A Dezbateri în dieta de la Pozsony/Bratislava...
Schimbarea — ca în întreaga activitate a dietei — a adus-o
Urmarea fireascã a transformãrilor înregistrate la nivelul so- ºtirea revoluþiei de la Paris ºi Viena. În dimineaþa zilei de 14
cietãþii burgheze este lichidarea fãrâmiþãrii feudale, creareapieþei martie, zi crucialã, László Madarász a propus în cadrul tablei
naþionale unice ºi centralizarea puterii de stat. Dezideratul unirii deputaþil or sã se treacã neîntârziat la unirea cu Transilvania. În
Ungariei regale cu Transilvania era cu atât mai justificat, cu cât, urmacuvântãrii lui Kossuth laºedinþadesearãs-aafirmat: „ unirea
pânã la dezagregarea þãrii în trei pãrþi, Marele Principat al Tran- forþelor naþiunii” se doreºte sã se înþeleagã ºi ca unire cu Transil-
silvaniei de mai târziu fusese parte a Regatului Ungariei. Dupã vania. Iar când delegaþia dietei s-a întors de la Viena dupã o
alungareaturcilor, Vienaadecis, din raþiuni politicededominaþie, cãlãtorie încununatã de succes — printre altele, cu numirea lui
sã menþinã þinuturile situate dincolo de Piatra Craiului într-o Batthyány ca prim-ministru —, la 18 martie Kossuth a propus sã
unitateadministrativãseparatã. Ladietadin 1790, stãrileseridicã se solicite regelui sã convoace neîntârziat dieta Transilvaniei,
deschis împotriva divizãrii, iar dupã 1830 unirea a devenit una pentru „ aproclamadeterminareaºi dispoziþia, dacãexistãaºaceva
dintre cele mai importante revendicãri ale miºcãrii de reformã. în Transilvania, pentru unire” .
Dieta din anii 1832-1836 a obþinut un succes parþial: regele a Cerinþa de unire e atât de importantã pentru opoziþie, încât
sancþionat legea privind reanexarea Partiumului. Aceasta se ref- tineretul radical ce acþiona la Pesta paralel cu evenimentele de la
erea la faptul cã cele trei comitate (Zãrand, Crasna ºi Solnocul de Pozsony/Bratislava a inclus-o printre cele douãsprezece reven-
Mijloc) ºi districtul Chioar, care aparþinuserã iniþial Ungariei dicãri ale sale.
regale, dar care în acea perioadã se aflau sub administrarea La Pozsony/Bratislava însã nici nu se înaintase încã proiectul
Guberniumului, revin lapatria-mamã. Vienaafãcut însãtot cei-a de lege referitor la unire, ºi, la 20 martie, contele Kolowrat,
stat în putere ca sã amâne aplicarea acestei legi. Astfel, la dieta proaspãt numit prim-ministru austriac, scria deja în raportul sãu
din 1841-1842 marea aristocraþie prohabsburgicã s-a opus sã se adresat regelui despre mãsurile ce trebuiau luate în scopul preve-
facã vreo referire la chestiunea Partiumului. S-a reuºit chiar sã se nirii prepotenþei guvernului ungar. Kolowrat cerea urgentarea
previnã includerea problemei unirii în programul dietei. numirii caban [al Croaþiei — n.t.] alui Jelacic, pentru apreîntâm-
Unirea Transilvaniei cu Ungaria a fost împiedicatã aºadar de pina astfel „ nenorocirile provocate de maghiarii extremiºti” ,
Metternich ºi cercul lui, deoarece o considerau dãunãtoare din propunând trimiterea în Transilvania a unui comisar regal, care
perspectiva cârmuirii absolute. N-o sã ne mire aºadar cã — „ sã contrabalanseze acþiunile unioniºtilor maghiari” .
desigur, aspect valabil în comitatele în care opoziþia a reuºit sã-ºi Raportul lui Kolowrat — careafost elaborat cu consimþãmân-
consolidezeinfluenþa— doleanþeleexprimatededeputaþii partici- tul baronului Samu Jósika, conducãtorul ultraconservator al Can-
panþi la lucrãrile dietei din toamna anului 1847 erau, în cea mai celariei Aulice a Transilvaniei — a rãmas necunoscut în faþa
mare parte, prounioniste. În primele luni ale lucrãrilor dietei de la contemporanilor. Ceea ce trebuie sã se fi ºtiut însã e cã nu trebuia

160 161
permis conservatorilor sã-ºi revinã dupã frãmântãrile cauzate de suth a redactat o propunere cu privire la chestiunea realipirii
prãbuºirea regimului Metternich. Tocmai de aceea, adepþii tran- Partiumului — pentru carenu sedorisepânãatunci sãseelaboreze
silvãneni ai unirii considerau cã trebuie mers mai departe cât mai o lege aparte —, astfel cã, la 6 aprilie, ambele au fost prezentate
curând posibil, profitându-se de succesele înregistrate în ajun. La în faþadietei. Au fost imediat tipãrite, iar adouazi au fost aprobate
22 martie, Kossuth avea deja în mânã un proiect de lege privitor de ambele table, ba, mai mult, în seara aceleiaºi zile, au ºi fost
launire, elaborat, separe, deDénesKemény. Pentru moment însã, grabnic înaintate regelui viitoarele legi nr. VI ºi VII din 1848.
acesta n-aajunsîn faþadietei. Unul dintremotiveleacestei situaþii Aceste texte de lege aprobate ºi înaintate în mare grabãau fost
a fost cã legislatorii erau ocupaþi cu elaborarea unor legi organice primite la Viena cât se poate de glacial. La 9 aprilie, atât comisia
(reglementarea sistemului impozitelor proporþional cu averea pentru dietã a Cancelariei Aulice Ungare, cât ºi Consiliul de Stat
fiecãruia, dreptul de rãscumpãrare, guvern responsabil inde- au declarat cã, din cauzaperioadei scurtecelestãladispoziþie, nu
pendent) ºi de împotrivirea Curþii. Cel de-al doilea motiv al au timp sã examineze o lege atât de importantã în consecinþele
întârzierii a fost cã propunerea din 18 martie a lui Kossuth de sale. Cercurile de la Curte au optat pentru respingerea ei, fiind
elaborare a textului memoriului prin care se solicita convocarea pregãtite sã provoace o nouã crizã. Semnalul l-a constituit faptul
dietei Transilvaniei n-a fost gata decât la 30 martie. Astfel încât cã regele — renunþând la planul iniþial — nu s-a dus la 9 aprilie
propunerea de unire legislativã a Ungariei ºi Transilvaniei — ce la Pozsony/Bratislava. Primul-ministru Batthyány a aflat de des-
conþinea obiectivul minimal ca la proxima dietã ungarã sã par- fãºurarea evenimentelor, astfel încât, încã de pe data de 9, l-a
ticipe ºi delegaþi transilvãneni — a fost prezentatã dietei pentru anunþat pe vicecancelarul László Szögény cã dieta nu va renunþa
prima oarã abia la 2 aprilie. la revendicãrile ei. Atunci — la intervenþia palatinului ª tefan —
La 4 aprilie, propunerea a fost acceptatã doar în parte de tabla Vienaabãtut în retragereºi, în celedin urmã, legeaafost aprobatã.
superioarã, fiind trimisã apoi tablei inferioare, care, la cererea lui
...ºi la Cluj
Kossuth — þinând seama cã în scurtã vreme urmau sã soseascã
delegaþiºi „ din partea comitatelor alipite” —, a amânat dezbater- A doua parte a bãtãliei a trebuit purtatã aºadar în Transilvania.
ile. În spatele propunerii lui Kossuth stãtea faptul cã în dimineaþa Primele semne au fost încurajatoare: populaþia maghiarã, secui-
zilei de5 apriliesoseau laPozsony/BratislavaMiklósWesselényi, ascã ºi româneascã a Transilvaniei deopotrivã a primit cu însu-
eminentã figurã a opoziþiei transilvãnene, ºi Ödön Beöthy, noul fleþire ºtirile ce veneau de la Pesta, cele douãsprezece puncte. În
deputat al comitatului Bihor, care, în cunoºtinþãde cauzã în oraºele mai mari, s-a trecut la organizarea gãrzilor naþionale.
privinþaopiniei oamenilor politici maghiari transilvãneni, consid- Guvernatorul general al Transilvaniei, József Teleki din partidul
erau de-acum proiectul transilvãnean ca insuficient. La adunarea conservator, anticipând aprobarea regelui, a convocat pentru 29
popularãcareaavut loc la3 aprilielaPesta, laMuzeu, Wesselényi mai laCluj adunareastãrilor. Chestiuneaunirii pãreauºuratãºi de
a afirmat cã e absurd ca maghiarii sã aibã douã patrii, astfel cã faptul cã, la 10 aprilie, cancelarul aulic baron Samu Jósika — ca
Transilvaniatrebuiesãsecontopeascãîn întregimecu Ungaria. În protest faþã de atitudinea îngãduitoare a cercurilor de la Curte —
acest spirit a pregãtit noul proiect Beöthy, cu titlul Proiect de lege ademisionat. Acest lucru însãn-aînsemnat cãºi bateîn retragere;
privitor la Unirea Ungariei ºi Transilvaniei. În acelaºi timp, Kos-

162 163
dimpotrivã, aînceput oactivitatecât sepoatedehotãrâtãîmpotriva generalul-locotenent baron Puchner. Stãrile transilvãnene au reuºit
unirii. însãla30 mai, în primazi adezbaterilor din cadrul dietei, sãimpunã
Conform relatãrii contemporanului Elek Jakab, iniþial tineretul discutarea la primul punct a chestiunii de bazã, problema unirii. În
intelectual românesc transilvãnean nu s-a opus unirii; împotrivire aceeaºi zi, deputaþii — inclusiv reprezentanþii saºilor ºi românilor
se putea remarca mai degrabã în cercurile sãseºti. În perioada care luau parte la lucrãri — au aprobat, cu unanimitate de voturi,
aprilie-mai însã, lanivelul intelectualitãþii româneºti s-adefinit tot unirea. (În raportul sãu, Puchner rezumaceleîntâmplate, arãtând cã,
mai pregnant revendicarea ca naþiunea românã sã fie reprezentatã în principiu, nici o vocenu s-aridicat împotrivahotãrârii ºi cã„doar
în dieta þãrii, urmând sã se pronunþeîn problema unirii abia dupã în privinþamodalitãþii ºi naturii ducerii ei laîndeplinire” ºi-au expri-
realizareaacestui deziderat. Oamenii politici din Ungariaºi Tran- mat unii deputaþi propria pãrere.)
silvania au primit aceastã cerere cu rãcealã. Dupã pãrerea lor, Prezidiul dietei i-a înmânat în aceeaºi zi lui Puchner textul
unirea ar fi însemnat nu doar unitatea politico-administrativã a legalizat al legii privitoare la unire, iar acesta l-a trimis imediat,
celor douãþãri, ci ºi desfiinþareaiobãgiei ºi egalitateaîn faþalegii, printr-un curier militar, la Viena. Oamenii politici transilvãneni
ºi, ca urmare, ar fi slujit interesele marii mase a locuitorilor însã— neîncrezãtori în privinþaatitudinii probabileaCurþii — au
Transilvaniei, fãrã deosebire de naþionalitate. Considerau cã realizat în secret încãun exemplar legalizat al legii, pecareFarkas
punereaunirii sub semnul întrebãrii dovedeainfluenþaagitatorilor Weér ºi János Pálffy l-au dus la Pesta-Buda, pentru ca guvernul
veniþi din principatele dunãrene, ce propovãduiau unirea daco- ungar sã-l înainteze Curþii . Voiau prin aceasta sã pareze eventu-
românã, ori maºinaþii le antiunioniste ale Vienei, declanºate sub alelemaºinaþii aleîncãactivei Cancelarii TransilvanedelaViena.
conducerea lui Samu Jósika. Aºa se explicã faptul cã oamenii Iar Consiliul ungar de miniºtri a decis la 2 iunie ca Lajos Bat-
politici maghiari din Transilvania n-au acordat atenþia cuvenitã thyány, care, în scopul destituirii indocilului Jelacic, se pregãtea
revendicãrilor adunãrii naþionale române întrunite la Blaj la 15 sã se ducã la Curtea refugiatã la Innsbruck, sã obþinã personal ºi
mai, care dorea amânarea unirii atâta vreme cât românii nu sancþionarea legii privitoare la unire.
primesc dreptul de reprezentare ca „ naþiune constituantã” . În
Sancþionarea
spatele acestei miºcãri, cãutau sã vadã nu interese naþionale, ci
doar manevre imperiale inspirate de Viena. Legea elaboratã la Pozsony/Bratislava prevedea ca unirea sã
Faptul cã la dieta întrunitã pe data de 29 mai la Cluj la punctul fie ratificatã de Transilvania. Decizia luatã la Cluj ar fi fãcut însã
întâi din proiectul de program propus de suveran figura ocuparea posibilã de facto chiar realizarea unirii. Batthyány ºi majoritatea
funcþiei de cancelar, rãmasã vacantã o datã cu demisia lui Samu celor prezenþi au fost însã de pãrere ca, în scopul evitãrii oricãror
Jósika, a fost de naturã sã sporeascã neîncrederea oamenilor obiecþii ulterioare, sancþionarealegii sãaibãlocpecaleaobiºnuitã.
politici maghiari din Transilvania. (Aceasta deoarece, în urma Batthyány, însoþit dedeputaþii din DietaTransilvaniei, apornit,
unirii, funcþia respectivã trebuia sã disparã.) „ Consfãtuirea pe încã din noaptea de 2 iunie, spre Viena, apoi, de acolo, s-a dus la
marginea Unirii” era propusã abia pe locul al treilea. N-a fost Innsbruck. ª i-a început tratativele cu arhiducele Franz Karl pe
încurajator nici faptul cãladietãafost trimis, în calitatedecomisar data de 7. La 8 iunie, au sosit la reºedinþaimperialã ºi deputaþii
regal, nu un arhiduce, ci comandantul militar al Transilvaniei, Transilvaniei. Arhiducele a afirmat însã cã din partea lui Puchner

164 165
nu sosise încã nici un curier, deºi — dupã cum aflase Batthyány liberalãaTransilvaniei. Guvernul Batthyány afost cât sepoatede
de la Weér ºi Pálffy — acesta pornise cu o jumãtate de zi înaintea prudent în privinþa realizãrii unirii: n-a menþinut doar jurispru-
lor laun drum ceputeafi fãcut în cevamai mult dedouãzile. Weér denþa, diferitãfaþãdeceaexistentãîn Ungaria, ci ºi vechiul aparat
ºi Pálffy au stãruit pe lângã prim–ministru sã recurgã la cel de-al administrativ, Guberniumul. ª i-a dat seama de puterea miºcãrii
doileaexemplar, pedeplin valabil, adusdeei ºi astfel sãpunãcapãt naþionale româneºti, dar a sperat cã va putea colabora în cele mai
intrigilor. Prim–ministru însã — scrie János Pálffy în memoriile bunecondiþii cu românii, lafel desinguri caºi maghiarii în „ marea
sale — era de pãrere cã aceastã problemã trebuie rezolvatã „ întru slavã” . Acest lucru a ºi dat parþial roade în cazul românilor din
totul legal” , inclusiv formalitãþile. Batthyány voiaînsãsãfiesigur parteasudicãaUngariei, dar în Transilvania— în urmaacþiunilor
cãîntr-adevãr curierul sosise. Le-acerut deaceeatransilvãnenilor instigatoare ale Vienei — s-au dezlãnþuit patimile. Intoleranþade
sã încerce sã-l gãseascã în oraº pe ofiþerul care adusese documen- ambele pãrþia condus, în luna septembrie, la conflicte armate.
tul lui Puchner. Iniþial, acest demers a rãmas fãrã rezultat, pânã
când, dincolo deporþileoraºului, într-un han murdar, au dat în cele
din urmã pestelocotenentul-major, cãruiai-au cerut în numelelui
Batthyány sã se prezinte în faþa prim–ministru. Curierul a început
sã dea înapoi, dar, pentru cã nu putea sã ºtie dacã nu cumva legea
fusese deja sancþionatã, s-a hotãrât sã-i urmeze pe Pálffy ºi pe cei
care-l însoþeau. Documentele i le-a înmânat personal lui Franz
Karl, de la care aprimit indicaþiasãnu semai arateîn public pânã
la noi ordine.
E momentul în care Batthyány, cu un ton iritat, l-a tras la
rãspunderepearhiduce, ameninþându-l cudemisiadacãsancþionarea
nu va avea loc neîntârziat. (Conform unor surse, l-a fãcut pe Franz
Karl mincinos.) La 10 iunie, Batthyány a prezentat cel de al doilea
exemplar al legii „întru totul concordant cu originalul”, afirmând cã
sancþionarea poate sã aibã astfel loc urgent, în cunoºtinþã de cauzã,
cãci doar aceastapoatesalvaTransilvaniadelaanarhie, oferind timp
suficient pentru caºi delegaþii transilvãneni sãpoatãfi aleºi la2 iulie
laPestaînParlament careprezentanþi ai poporului.Documentul regal
manuscris de aprobare a legii a fost elaborat în seara aceleiaºi zile.
Chestiunea unirii cu Transilvania a constituit aºadar în ochii
oamenilor politici liberali din celedouãþãri oproblemãfundamen- Biserica reformatã de la Sânmãrghita
talã, cãci slujea la apãrarea roadelor revoluþiei, asigurând victoria
asupraforþelor conservatoareºi transformareaburghezãdefacturã

166 167
Ákos Egyed Operaþiunea a pornit în comitatul Alba de Jos, unde maghiarii
trãiau dispersaþi, miºcarea popularã româneascã îmbrãcând însã
UN ACORD DE PACE M AGHI ARO–ROM ÂN Î N 1848 caracterul unei adevãraterãscoaleþãrãneºti. ª i dacãs-aîntâmplat aºa,
aceastas-adatorat, pedeo parte, faptului cãtrupeleimperialeactive
au sprijinit miºcarearomâneascã, iar, pedealtãparte, faptului cãcea
Toateacele– rare– momentecarevorbesc nu desprenenorociri, de-a treia (!) adunare popularã româneascã de la Blaj a avut asupra
ci desprecolaborarearomâno–maghiarã, realizatãtocmai în vederea românilor un efect mobilizator. În zona Blajului, trupele aflate sub
evitãrii dezastrului, constituie adevãrate puncte de luminã în ºirul comanda tribunilor populari au început, la 13 octombrie, sã atace
tragicelor, apãsãtoarelor evenimente ale rãzboiului civil izbucnit în gãrzile naþionale maghiare, curiile nobiliare ºi pe funcþionari, astfel
toamna anului 1848 în Transilvania. Tocmai peste textul unui astfel cã, înjurul datei de20octombrie,surselevorbescdejadeaproximativ
dedocument am dat lasecþiademanuscriseaBibliotecii Academiei 400 de victime din rândul maghiarilor.
Române din Bucureºti. Titlul: Béke Kötés „acord de pace”. Un I ni þi al , gãrzi l e naþi onal e au încercat sã organi zeze o
document considerat interesant chiar ºi decontemporani,cãci în1854 autoapãrare armatã, dar, când ºi-au dat seama cã e o iniþiativã
s-a realizat o copie a lui (poate spre autojustificare ori în vreo zadarnicã, au acceptat succesiv toate condiþii le puse de rãsculaþi,
chestiune litigioasã?). Mã grãbesc sã adaug: în toamnaanului 1848, predându-ºi benevol armele. Deregulãînsã, grupurilederãsculaþi
au fost elaboratemai multeplanuri depace, decelemai multeori sub români n-au respectat acordurile de pace încheiate în schimbul
formaunor acorduri verbale, mai rar fixateîn scris. Acordul depace predãrii armelor. Populaþia maghiarã a Zlatnei bunãoarã a fost
de care va fi însã vorba în cele ce urmeazã e totuºi mai mult decât nimicitã, aceeaºi soartã cunoscând-o apoi, dupã ce au fost dezar-
„unul oarecare” (dintre cele nu multe!). E mai mult, în primul rând maþi, ºi maghiarii din alte numeroase târguºoare ºi sate. Majori-
deoareceacorduri scriseabiadacãs-aupãstrat câteva, iar, înal doilea tatea nobililor, a funcþionarilor ºi preoþil or maghiari din zona de
rând — ºi mai ales datoritã acestui fapt —, pentru cã acest acord de la poalele Apusenilor au cãzut victimã rãzboiului civil.
pace a ºi fost respectat. Iar acest lucru a însemnat salvarea vieþii Pesemne cã, învãþând din cele întâmplate, garda naþionalã din
câtorva sute de familii maghiare ºi menþinerea unei relative pãci în Vinþu deJosºi autoritãþileoraºului au decissãopunãrezistenþã. Aºa
sânul comunitãþii. s-aajunslaacest BékeKötés„acord depace”, careasalvat oraºul ºi
Sã vedem însã, pe scurt, premisele, ca sã putem aborda apoi pe locuitorii lui.
mai amãnunþit evenimentul în sine. I nteresul comunitãþii
Prãpãd printre unguri Vinþude Jos trebuie sã fi avut în perioada pe care o analizãm
Rãzboiul civil a izbucnit în Transilvania în a doua jumãtate a 3300 de locuitori; recensãmântul din 1850 a înregistrat 619
lunii octombrie 1848, fiind declanºat de momentul trecerii la maghiari, 92 de germani, 2 242 de români ºi 358 de locuitori de
dezarmarea gãrzilor naþionale maghiare de cãtre formaþiunile de alte naþionalitãþi. În 1848, populaþia maghiarã era formatã în cea
rãsculaþiromâni ºi saºi, care au acþionat la indicaþia primitã de la mai mare parte din nobili ºi intelectuali, românii alcãtuind pãtura
comandantul armatei imperialedin Transilvania, generalul Puchner. de iobagi. Legat de aceastã problemã, trebuie amintit faptul cã

168 169
populaþia maghiarã din localitatea Vurpãr (în 1850, circa 400 de I mpozit proporþional cu averea fiecãruia, apãrare reciprocã
persoane), s-arefugiat latimp în Vinþu deJos, pentru ca, împreunã
Acordul depace(BékeKötés) stabileºtecu exactitatefaptul ca
cu cei de acolo, sã se poatã apãra. Mai trãiau în Vinþu de Jos ºi 15
atare ºi condiþiile. Încã din introducere, se stipuleazã cererea cea
familii deanabaptiºti, câþivaevrei ºi armeni. Deoarecesituaþias-a
mai importantã a comunitãþii rurale româneºti (cerere formulatã
tensionat ºi întrecomunitãþil eromâneascãºi maghiarãdeaici, fapt
lanivelul întregii Transilvanii): locuitorii români din VinþudeJos
care a trezit teamã în rândul ungurilor, familiile maghiare din
ºi Vurpãr au cerut „ sã fim în toate egali” cu nobilii. De acum
Vinþu de Jos, împreunã cu cele sosite de la Vurpãr, s-au baricadat
încolo, impozitul va fi proporþional cu avutul fiecãruia. S-a cãzut
în octombrie în castelul întãrit al familiei Martinuzzi, locuit în
de acord ºi în chestiunea folosirii pãdurilor ºi a pãmânturilor
epocã de membrii unui ordin cãlugãresc. Castelul a fost transfor-
comune, ca ºi în cea a veniturilor obºteºti. Valoarea de sursã
mat într-o fortãreaþã. Între timp, unul dintre grupurile de rãsculaþi
istoricã a acestui document e sporitã de faptul cã aruncã o luminã
români sosite la faþa locului a înconjurat oraºul ºi i-a somat pe
asupra problemelor care continuau — ºi dupã intrarea în vigoare
maghiari sãsepredea. Acelaºi lucru afost propusºi deo delegaþie
a legii de desfiinþare a iobãgiei în Transilvania — sã se manifeste
de saºi. Rãspunsul a fost: „ Nu! — Sã vinã trupele imperiale
sau constituiau motive de disputã între nobilii proprietari funciari
regulate din cetatea Alba Iulia, doar atunci se poate vorbi de
ºi foºtii iobagi urbariali. În situaþia datã, conþine cerinþele maxi-
depunerea armelor!”
male ale populaþiei româneºti.
Î n aceastã si tuaþi e di f i ci l ã, comuni tãþi l e maghi arã ºi
Celelaltecondiþii au fost definite în cinci puncte: 1. Serenunþã
româneascã din localitate s-au aºezat la masa tratativelor, discuþi-
reciproc ladeþinereadearme, astfel încât „ oricinedintreunguri ar
ile încheindu-se, la 23 octombrie, cu un acord de pace. Pacea era
ataca vreun locuitor român, acela, în temeiul jurãmântului depus,
în interesul tuturor: al comunitãþilor locale ºi al indivizilor
va fi aspru pedepsit” , ºi, de asemenea, „ nici românii sã nu le facã
deopotrivã. Sute ºi sute de exemple dovedeau cã, în toate cazurile
ungurilor vreun rãu” . Se angajau reciproc sã facã uitate nedrep-
în care rãsculaþii nãvãleau din afarã, aºezãrile erau ameninþate cu
tãþil e de pânã atunci. Printre condiþiile puse de români, au fost:
distrugerea. Numeroase acorduri de pace au fost anulate de faptul
maghiarii sã promitã atât localnicilor, cât ºi românilor din alte
cã grupurile de rãsculaþi au nesocotit înþelegerile preliminare
localitãþi, veniþiîn ajutorul acestora, „ uitarea pentru totdeauna” a
intervenite între comunitãþil e românã ºi maghiarã. În scopul pre-
nedreptãþilor sãvârºite asupra maghiarilor; sã nu fie expulzaþide
venirii unei astfel de situaþii, cei din Vinþu de Jos i-au trimis la
pe ºesiile iobãgeºti cei celocuiesc acolo; sãseîmpartã cu românii
Alba-Iulia pe comandantul Rácz ºi pe preotul romano-catolic din
toate pãdurile ºi pãºunile care au fost luate din pãmânturile
localitate, ca sã cheme în ajutor armata. Pe drum, cei doi trimiºi
comune. Jelerii sãnu fieobligaþilanici un fel deserviciu. Punctele
au fost uciºi de rãsculaþii români.
2–4 se referã la utilizarea comunã a veniturilor obºteºti. În fine,
Latratative, au luat parte, din parteamaghiarilor, conducãtorul
punctul 5 obligãceledouãcomunitãþi laapãrareareciprocã: „ Dacã
comunitãþii denobili din Vinþu deJosºi Vurpãr, primarul oraºului,
ne-ar ameninþa vreo primejdie, ambele naþiuni suntem datoare sã
caºi, dupãtoateprobabilitãþile, preoþii greco-catolic (Muntean) ºi
ne ocrotim una pe cealaltã” ; ºi, având în vedere cã au cãzut la
ortodox (Corna). Acordul depaceafost, aºadar, realizat, fiind pus
pe hârtie.

170 171
învoialã în toate lucrurile care-i despãrþeau, îºi promit frãþietate DOCUMENT
„ aºa cum e vrerea lui Dumnezeu” .
Copia Copiae
Acordul a fost semnat la 23 octombrie la Vinþu de Jos de Ferenc
Copia vidimata
Nyirõ, conducãtorul comunitãþii nobililor din Vinþu de Jos ºi Vurpãr,
Acord de pace
primarul György Papp, „judele comunitãþii germane” Andreas Tom-
Asupra cãruia noi, subsemnaþii, locuitori maghiari ai lo-
pek ºi încã nouãzeci ºi ºapte de persoane. În confirmarea militarã, se
calitãþilor Vinþu ºi Vurpãr, în numele nostru ºi ca reprezentanþi ai
scrie textual cã acordul „a fost realizat între populaþia maghiarã ºi
locuitorilor noºtri maghiari, sub jurãmântul depusdenoi la data de
românãdin Vinþu deJos”.
22 octombrie a anului curent, am cãzut la învoialã în ziua de azi,
Destinul acordului de pace adicã a 23-a zi a lunii octombriea anului 1848, cu partenerii noºtri
români locuitori ai localitãþilor Vinþu, Vurpãr, Sibiºani, Valea Vinþii
În amintitaconfirmaremilitarã, sepoateciti cã, din cauzaunor
ºi Dealu Ferului, ºi ne-am învoit cu privire la toate bunurile ce le
dificultãþi, acordul de pace semnat la 23 octombrie n-a putut intra
avem în comun, adicã pãdure, pãmânt obºtesc, pescuit, aºadar cu
în vigoare pânã la 31 octombrie. Se pare cã a fost vorba de faptul
privire la toate drepturile comune, pentru ca locuitorii români ai
cã populaþia maghiarã n-a fost dispusã sã depunã armele pânã la
amintitelor localitãþi Vinþu ºi Vurpãr sã nefieîn toatedeopotrivã, sã
sosirealafaþalocului aunei formaþiuni militareformatedin ostaºi
nu fie împovãraþi mai mult decât noi, ci sã participãm egal cu ei la
din armataregulatã, caresãasigurerespectareaacordului depace.
plata impozitelor, cu privire la care au fost stabilite urmãtoarele
S-a stipulat ca o condiþie sã se prevadã în tratat rãmânerea în
puncte ale împãciuirii:
localitate a formaþiunii militare. Aºa s-a ºi întâmplat, fapt ce a
1. Începând de azi, sã nu fie voie sã deþinem ºi sã folosim nici
înlãturat pericolul ca vreo grupare de rãsculaþi români aflaþi pe
un fel dearmã, atâta timp cât nu primimporuncã dela Maiestatea
picior de luptã prin împrejurimi sã penetreze în orãºel. Iar local-
Sa, preamilostivul nostru împãrat ºi rege; iar dacã sevor gãsi, cu
nicii au respectat acordul. FarkasSzilágyi — care, în 1898, prelu-
începere de azi, la vreunul dintre noi puºcã, pistol, sabie ori
crând ºi mãrturiile culese pe plan local, a pus pe hârtie istoria
muniþie, acela va fi socotit sperjur ºi nesupus poruncii cezaro-
comitatului în anii 1848–49 — scrie cã un rol însemnat în re-
crãieºti, ºi, pentru nelegiuirea sa, va fi arestat fãrã întârziere ºi,
alizarea unei atmosfere paºnice l-au avut preoþii români locali
sub pazã severã, va fi predat comandamentului cetãþii Alba Caro-
Muntean ºi Corna, „ careîn tot cursul acelor vremi derestriºtes-au
lina — totodatã, dacã, oricine dintre unguri ar ataca vreun
strãduit sã-ºi liniºteascã ascultãtorii enoriaºi, îndemnându-i fãrã
locuitor român, acela, în temeiul jurãmântului depus, va fi aspru
încetare sã respecte marea poruncã a iubirii aproapelui” .
pedepsit —în schimb, din acest acord ºi legãmânt decurgeca nici
Aºa a fost salvatã, graþie unui acord comun de pace, populaþia
românii sã nu lefacã ungurilor vreun rãu, sub pedeapsasancþiunii
maghiarã din douã mici orãºele. ª i aºa se explicã de ce n-a mai
înscrise în legile confirmate de Maiestatea Sa. ª i astfel, vor
fost nevoie, nici dupã sosirea trupelor aflate sub comanda gener-
dispãrea dintre noi toate conflictele, faþã de care nici din partea
alului Bem, sã se treacã aici la vreo acþiune de represalii, adicã —
românilor, nici din cea a maghiarilor sã nu fie rostite mustrãri ºi
de-acum — la vreo „ contraacþiune maghiarã” , ori la pronunþarea
sã nu se cearã sã se dea socotealã.
unei sentinþea vreunui tribunal militar.

172 173
Pentru o pace statornicã, fãgãduim, în ce ne priveºte, uitarea 4. Cârciumãritul cu vin, palincã sau bere e îngãduit, în tot
pentru totdeauna a celor ceau fost sãvârºiteîmpotriva noastrã de cursul anului, oricui, de orice naþionalitate ar fi.
români ºi de cei ce le-au venit din alte locuri în ajutor, dupã cum 5. Dacã ne-ar ameninþa vreo primejdie, ambelenaþiuni suntem
vor fi uitate pentru vecie ºi de urmaºii noºtri, niciodatã nu le vom datoare sã ne ocrotim una pe cealaltã, sub pedeapsa pierderii
pomeni ºi nu-i vom vrãjmãºi pentru acestea, ci ne legãm, noi ºi capului. Aºa încât:
urmaºii noºtri, sã trãim cu românii ca fraþi, niciodatã nu-i vom Cu aceasta, toate conflictele care au avut loc între noi vor
clinti din casa în care locuiesc ºi din avutul pe care-l au, ba, mai dispãrea cu totul ºi vom fi fraþi unul cu celãlalt, aºa cum e vrerea
mult, vom împãrþi cu ei frãþeºte suprafeþeledepãmânt ocupatede lui Dumnezeu.
noi sau dealþii din pãmânturileobºteºti, ºi li levom înapoia celor Învoiala ºi autentificarea de mai sus, fãcute pentru totdeauna
cãrora le-au fost luate, pânã ce preamilostiva poruncã a Mai- ºi în mod irevocabil, le declarãm confirmate, prin semnãtura ºi
estãþii Sale nu va hotãrî în alt fel în aceastã chestiune; iar pânã pecetea noastrã, în numele ºi cu împuternicirea noastrã ºi a
atunci, ca sã fie pace, nici jelerii nu sunt þinuþisã facã munci ori urmaºilor noºtri.
sã plãteascã taxã. Aºa încât: La Vinþu de Jos ºi Vurpãr, în ziua de 23 octombrie a anului
Toate pãdurile cât se aflã în împrejurimile Vinþului ºi ale 1848,
Vurpãrului, oricine se va fi înstãpânit asupra lor, ºi care au fost Ferenc Nyirõ, m.p., L.S.
pânã acumþinuteîmpotriva legii, sunt declaratelibereºi obºteºti; conducãtorul comunitãþii nobililor din Vinþu de Jos ºi Vurpãr
ca ºi pãºunile ºi locurile de pescuit — ce vor fi repuse în vechile György Papp, m.p., L.S.
lor hotareºi eliberate, ºi pentru a cãror folosinþã, în cenepriveºte, primarul nobilei comune civile
nu mai cerem drepturi decât cele ce sunt —, pe care dorim a le Andreas Tompek, L.S.
întrebuinþaîn mod egal cu partenerii noºtri români, oricaredintre judele nobilei comunitãþii germane
ei, ºi de care vrem a dispune deopotrivã cu ei, avându-le la [ urmeazã încã 96 de iscãlituri]
dispoziþie ºi administrându-le cele douã pãrþi împreunã, potrivit
cu numãrul lor.
2. Tot împreunã facemcunoscut cã venituriledepeurma celor
douã târguri anuale, a târgului sãptãmânal, a mãcelãriei ºi a
morii vor fi folositeîn comun, pentru acoperirea nevoilor obºteºti
atât alemaghiarilor, cât ºi aleromânilor, aºa cumsunt eleimpuse
de cerinþele legilor þãrii.
3. Despre activitatea de prelucrare a cãrnii, am cãzut la
învoialã cã ea se va face dupã vechiul obicei, dar, dacã pânã
sâmbãtã carnea prelucratã nu se vinde, aceasta sã se poatã face
ºi duminica.

174 175
Tamás Katona orice caz, a împiedicat unirea Ungariei ºi a Transilvaniei (solici-
tare a comitatelor din Transilvania), a dispus elaborarea a nu-
CONFLI CTE NAÞI ONALE Î N 1848-1849 meroase pamflete cu revendicãri ale burgheziei ºi þãrãnimii, a
fãcut un numãr însemnat de concesii sârbilor din Ungaria, indis-
pensabili în luptele împotriva turcilor (le-a convocat episcopii la
În imperiul multinaþional habsburgic, dupã eºecul politicii dietã ºi a organizat pentru ei la Timiºoara o adunare cu caracter
iluministe de facturã germanizantã a lui Iosif II, o problemã ecleziastic-naþional), dar a dat totodatã asigurãri stãrilor ungare ºi
permanentã pentru guvernarea centralã de la Viena a constituit-o, transilvãnene cã le va respecta drepturile ºi legile. Mai mult, prin
lasfârºitul secolului al XVIII-lea, rezistenþatenace, întemeiatãpe sancþionarea legii din 1791, a pus în evidenþã mai mult decât în
autoguvernãrile locale, a structurilor feudale din unele þãri ºi oricare alta de pânã atunci cã „ Ungaria ºi pãrþil e anexate ei sunt
regiuni. Existau în imperiu douã þãri care dispuneau de o consti- libere ºi independente, adicã nu sunt subordonate nici unei alte
tuþiebineindividualizatãºi deo puternicãdietã, motiv pentru care þãri... în acest fel, sevaadministraºi guvernadupãpropriileei legi,
erau greu integrabileîn planuriledefacturãabsolutistãaleVienei: ºi nu în felul altor regiuni.” În cepriveºterecunoaºterearomânilor
Ungariaºi Galiþia— aceaparte aPoloniei care, în 1772, cu ocazia ca a patra „ naþiune” feudalã, el a refuzat aceastã cerere, dupã cum
primei ei împãrþiri, intrã în componenþa Austriei. Stãrile din arespinsºi ideeaautoguvernãrii revendicatedeadunareasârbilor.
Galiþia n-au reuºit sã-ºi pãstreze constituþia ºi legile polone. În A considerat cã dieta ºi miºcarea nobiliarã nu vor lua poziþie
cazul lor, Viena a trebuit sã se confrunte cu lupta pe care au dus-o împotrivasuveranului, ºi tocmai deaceean-adat drumul „ câinilor
acestea în apãrarea privilegiilor nobilimii polone ºi pentru re- puºi în lanþ” .
cucerireaputerii ei politice. Curând, aprinscontur modalitateade Dezvoltare burghezã — naþionalitate
atingere a acestui scop, când guvernarea centralã a devenit
conºtientã cã se putea bizui pe doi aliaþi: s-a folosit de ucraineni, Pentru înþelegerea situaþiei de drept public caracteristice, ca ºi
care formau aproximativ 40% din populaþia Galiþiei ºi se aflau în a frãmântãrilor sociale ºi naþionale din prima jumãtate a secolului
plin proces de afirmare a conºtiinþei naþionale, ºi de asemenea de al XIX-lea, meritã sã zãbovim niþel asupra modului în care fostul
þãrãnimea lipsitã de drepturi ºi orãºenimea, puþin numeroasã, din prim-ministru maghiar Bertalan Szemere rezumã pentru opinia
aceastã regiune rãmasã în urmã. Pentru a constrânge stãrile din publicãdin strãinãtatesituaþia existentãîn Austriaºi Ungariadupã
Galiþia la moderaþie, Viena þinea aºadar, ameninþãtor, permanent înfrângerea revoluþiei: „ În alianþa cu Austria, statul ungar a venit
pregãtitã sabia cu douã tãiºuri a primejdiei naþionale ºi sociale. cu propria constituþie feudalã. În acest fel, o þarã constituþionalã
O politicã asemãnãtoare putea adopta curtea ºi în privinþa s-a unit cu o putere absolutã. A fost singura modalitate de a-ºi
Ungariei, cãci în þãrile coroanei ungare proporþia maghiarilor nu pãstra libere instituþii le ºi privilegiile strãvechi ºi neatinsã consti-
atingea nici 40%, iar pretenþia de a conduce þara tot nobilimea o tuþia, întocmai cum a fost. Ori decât ori s-aîntâmplat deatunci sã
revendica. Din punct de vedere juridic însã, situaþia Ungariei era se formuleze vreo contestaþie din partea Austriei, constituþia dim-
complet deosebitã de cea a Galiþiei. Succesorul lui Iosif II, foarte preunã cu toate lipsurile ei au fost identificate cu toate libertãþil e
înzestratul Leopold II, a adoptat o politicã mai circumspectã. În ºi privilegiile ungare. Aºa s-a petrecut ceea ce pare o anomalie, ºi

176 177
totuºi nu e: la noi, feudalismul a devenit apãrãtorul libertãþii în Oamenii politici maghiari, ºi cu deosebire cei care trudeau la
luptaîn careunadintrepãrþieun principedespot, iar cealaltãparte edificarea statului naþional burghez modern, se cãliserã în luptele
o reprezintã nobilii, care, de drept, sunt egali între ei, iar numeric, de la nivelul comitatelor, neluând parte decât cel mult la confrun-
alcãtuind o pãturã foarte mare, reprezintã faþã de puterea regalã tãrileopoziþiei din dietã. Orientarepoliticãinternaþionalãn-aveau,
clasa de mijloc. Aºa dupã cum o dovedeºte istoria contemporanã, cel mult simpatizau instinctiv cu revoluþia ºi luptapentru libertate
libertatea nu putea fi obþinutã fãrã ca întreaga structurã a imperiului din alte þãri. Dacã treceau prin Occident, nu de oficinele „ marii
sã nu se clatine, dar copacul libertãþii, pe care clasele privilegiate politici” erau interesaþi, ci erau în cãutare de pilde de urmat în
pãreau sã-l îngrijeascãºi sã-l sprijinepentru eleînsele, ºi-arãspândit vederea progresului social, a modernizãrii economice. Nu dãdeau
umbra într-un fel asupra întregului popor, pentru cã legea care atenþie nemulþumirilor bretonilor ºi bascilor din Franþa privitoare
reglementasituaþiaslujitorilor afost înUngariaîntoatetimpurilemai lautilizarealimbii materne, chestiuneairlandezãdin Regatul Unit
bunãdecât în altestate, iar în cazul acestor legi practicaºi obiceiurile nu reprezenta pentru ei decât cel mult o problemã socialã, în timp
au fost cu mult mai bune. ce America o vedeau ca pe o uriaºã retortã care pune, o datã cu
Situaþia Ungariei reprezintã ceva aparte ºi specific, care nu dezvoltareaindustriei, fãrãnici o urmãdeviolenþã, bazeleunitãþii
seamãnã cu a nici unei þãri din Europa. De facto, a fost sub naþionale ºi lingvistice. Acasã, aºadar, îºi concentrau atenþia ºi
guvernare austriacã, de iure însã nu; cu Austria a fost într-o forþele asupra chestiunilor fundamentale, cu adevãrat urgente:
legãturã strânsã, dar ºi-a pãstrat ºi propria constituþie, de sine desfiinþarea iobãgiei, impozitul proporþional cu averea fiecãruia,
stãtãtoare; pe împãratul austriac ºi l-a ales ca rege, dar pe lângã dezvoltarea industriei. Simþeau, de asemenea, cã aristocraþia,
aceasta a beneficiat de drepturi separate ºi proprii, pe care le-a temãtoare pentru privilegiile ei, ºi curtea se arãtau, în aceste
moºtenit din epoca neatârnãrii ei. Strãinul îºi poate face cea mai probleme, mai puþin îngãduitoare decât în privinþalimbii de stat
fidelãideedespresituaþiaUngariei dacãîºi imagineazãcãElveþia, maghiare. Eroarea din raþionamentul lor consta în aceea cã so-
cu sistemul ei decantoanelibere, ºi-l alegecapreºedinteperegele coteau problemanaþionalãrezolvatãdelasine în condiþii leîn care
sardinian din vecinãtate, dar prin aceasta nu devine parte ai im- naþionalitãþile oprimate vor obþine libertãþicetãþeneºti.
periului unit, ci rãmâne un stat ce beneficiazã de propria sa Aceastã concepþie greºitã explicã de ce, spre anii 1840, ches-
constituþie. Esenþa alianþei constã, dincolo de uniunea personalã, tiunea naþionalã ajunsese sã fie pusã în umbrã cu atât mai mult cu
în apãrarea comunã împotriva duºmanului, cãci regele ca preºed- cât erau revendicate mai categoric ºi mai urgent schimbãrile
inte în Elveþianu poaterecrutaostaºi, nu poatefixaimpoziteºi nu sociale. Propunerea de colonizare fãcutã de Mihály Táncsics —
poate face nici o reformã importantã fãrã acordul legislativului, singularã în epocã — se întemeia, ºi ea, pe ideea cã repartizarea
nu poate schimba nici tariful tricesimal, nu poate extinde asupra depãmânt pãturii agricolevaconduce, prin alegereabinecalculatã
ei guvernarea ºi codul civil ºi penal din Sardinia ºi, deºi, ca rege, ºi amestecarea bine dozatã din punct de vedere naþional a popu-
domneºteºi în Sardinia, capreºedintenu poateguvernaînaintede laþiei colonizate, lao maghiarizarerapidãºi naturalã. Iar rãspândi-
a fi instalat în funcþie dupã regulile stabilite de constituþie. În realimbii maghiareînsemna, pentrunobilimealiberalãºi miºcarea
trãsãturile ei principale, aceasta e copia fidelã a uniunii care a radicalã, difuzarea ideii de progres uman ºi de dezvoltare socialã.
existat de secole între Ungaria ºi Austria.”

178 179
Tocmai de aceea, mãsura inevitabilã ºi corectã în sine a intro- adunãrii regionale croate. Aceastã luptã naþionalã de facturã bur-
ducerii limbii de stat maghiare (prevedere pe care de altfel au ghezã s-a desfãºurat, dupã cum se poate vedea, pânã la sfârºit în
acceptat-o ºi naþionalitãþil e) a fost însoþitã de o serie întreagã de cea mai mare mãsurã într-un cadru de drept public feudal.
mãsuri parþiale caracterizate de intoleranþã. E adevãrat cã legile
Constituþionalitate feudalã
nu asigurau — fapt regretabil — dreptul naþionalitãþil or de a-ºi
utiliza propria limbã, dar sã nu uitãm cã suntem într-o epocã în Împotrivapericolelor realesau imaginarealemaghiarizãrii, au
care nicãieri în lume nu exista o preocupare pentru reglementarea luat poziþie, în mod firesc, nu doar croaþii , ci ºi celelalte naþion-
drepturilor naþionalitãþilor. Pe de altã parte însã, trebuie sã de- alitãþi, în primul rând sârbii ºi slovacii, susþinuþidecler. Protestau
clarãm ca reprezentând inutile acte deintoleranþãcã, în conform- împotrivasupremaþiei maghiarilor „ asiatici” , invocând proprialor
itate cu dispoziþiile legale, pentru ocuparea oricãrui post de conºtiinþãslavã. Caurmare, liberalii ºi radicalii maghiari priveau
funcþionar de stat, avocat, preot exista obligaþia cunoaºterii limbii demersul naþionalitãþilor nu ca pe un fel de rezultat firesc al
maghiare, ca ºi faptul cã registrele de naºteri ale Bisericilor ne- afirmãrii naþionale, ci ca pe o miºcare inspiratã ºi condusã din
maghiare trebuiau completate în limba maghiarã. La aceste demer- exterior. Fãceau rãspunzãtoare pentru aceastã situaþie, pe de o
suri naþionaliste, naþionalitãþileau rãspuns, ºi ele, tot cu naþionalism. parte „ camarila” , guvernarea centralã de la Viena, considerând-o,
Situaþia s-a deteriorat ºi mai mult în urma refuzului parlamentului pentru mãsurile de germanizare pe care le luase, drept cel mai
ungar deapermitepânãºi delegaþilor Croaþiei,þarãasociatãUngariei, înverºunat duºman al nãzuinþelor naþionale maghiare, iar, pe de
de a lua cuvântul în limba lor maternã sau latineºte. Aceasta cu atât altãparte, Rusia, care, prin sprijinireaaspiraþiilor panslave, pusese
mai mult cu cât croaþii se bucuraserã pânã în acel moment, pânã ºi miºcarea naþionalã a slavilor în serviciul propriilor ei scopuri de
din partea conservatorilor, de un tratament deosebit de al celorlalte mare putere. Iar opoziþia maghiarã a mai exagerat acest pericol
naþionalitãþi. Croaþiadispuneadeautoguvernare, deadunareregion- panslav, conferindu-i niºte dimensiuni pe care nu le avea în
alãcu o numeroasãaristocraþiecroatã, careaasigurat pentru o lungã realitate; dovedeaprin aceastãatitudinecât depuþin informatãera
perioadã de timp o majoritate filomaghiarã. În anii 1840 însã, a în probleme de politicã externã.
început sã se impunã, încetul cu încetul, Partidul Naþional Croat. Luptanaþionalitãþilor s-adesfãºurat ºi înTransilvanialanivelul
Proces cãruia nu i s-a mai putut opune nici mãcar propunerea dreptului public feudal, suveranul sancþionând legea privind
liberalilor maghiari, fãcutã în 1842 la sugestia lui Kossuth în cadrul utilizarea limbii abia în 1847. Conform prevederilor acesteia,
adunãrii generaleacomitatului Pesta, deridicareaCroaþiei larangul maghiara a devenit limba legislaþiei, a inscripþii lor, a dezbaterilor
de regat independent, din punct de vedere administrativ ºi juridic, din cadrul organelor administraþiei de stat ºi al tablei regeºti, din
aflat subsuveranitateacoroanei ungare. Guvernul central delaViena acel moment corespondenþa purtatã între organele administraþiei
s-a alãturat cu toate forþele Partidului Naþional Croat antimaghiar, locale fiind redactatã în maghiarã. Au luat atitudine scaunele
vãzând în acesta unul dintre cele mai serioase elemente de contra- sãseºti, îngrijoratepentru privilegiilelor, ºi românii transilvãneni,
carareamiºcãrii reformisteungare. În acestecondiþii, în 1845, tot în care revendicau drepturi feudal-naþionale asemãnãtoare celor de
cadrul adunãrii generale a comitatului Pesta ºi tot la sugestia lui carebeneficiau maghiarii, secuii ºi saºii. Conaþionalii lor bãnãþeni
Kossuth, liberalii maghiari au ajunssãprotestezeîmpotrivapoliticii însã nu i-au sprijinit: germanii din Banat porniserã pe drumul

180 181
propãºirii burgheze, ai cãror promotori erau, iar românii bãnãþeni Szela a provocat stupoare. (Atât cavalerul Iosef Breinl, cãpitan al
seconfruntau cu înaltul cler pravoslavnic sârbesc, carefãceatotul districtului Tarnów, care s-a remarcat în reprimarea miºcãrii, cât
ca sã-i priveze de specificul naþional. ª i, deoarece Curtea de la ºi locotenent-colonelul Lajos Benedek au plãtit bani pentru toþi
Viena sprijinea miºcãrile prudente la nivel social ale saºilor, nobilii dezarmaþi, ba au mai dat ºi cât un chintal de sare tuturor
românilor transilvãneni, slovacilor, croaþilor ºi sârbilor, ºvabii ºi þãranilor care au pus mâna pe coase ºi îmblãcie.) Aceastã situaþie
românii bãnãþeni ºi au legat destinul de miºcarea naþionalã a stimulat opoziþia maghiarã sã rezolve grabnic chestiunile so-
maghiarã. În ce priveºte miºcarea rutenilor din Ungaria, aceasta ciale, fapt care a fost însã de naturã sã abatã ºi mai mult atenþia de
eraîn aceaperioadãîntr-un stadiu încãatât deincipient, încât doar la problemele naþionale.
slovacilor le trezise interesul. Care au ºi încercat de altfel sã-i În martie 1848, opoziþia ºi-a atins scopurile politice. La obþin-
câºtige de partea miºcãrii naþionale slovace, dar în zadar, cãci erea acestui succes, au contribuit într-o mare mãsurã miºcãrile
apelul n-a fost receptat favorabil de intelectualitatea bisericeascã revoluþionare europene; cu toate acestea, parlamentul a fost de
ruteanã greco-catolicã. pãrere cã seria de aºa-numite legi din martie sancþionate la 11
Am avut posibilitatea sã vedem cã mentalitatea liberalilor aprilie 1848 au constituit încoronarea luptei tenace duse de ea la
maghiari, formatã la ºcoala dreptului public, ca ºi lipsa de orien- nivel constituþional. Naþionalitãþil e au primit cu bucurie faptul cã
tare în politica internaþionalã erau motivate de faptul cã întreaga legile au pus bazele statului burghez modern: reprezentare popu-
lor luptã, caºi rezultatele pe carele-au obþinut s-au finalizat nu pe larã; impozit proporþional cu avereafiecãruia; eliberareaiobagilor
cãi revoluþionare, ci constituþionale, în cadrul dietei, acþionând cu pebazãderãscumpãrare; libertateapresei; laoraº, autoritãþi alese;
propriile puteri, fãrã nici un ajutor din exterior. Pe planul politicii crearea unui guvern ungar independent, care sã rãspundã în faþa
externe, simpatia lor s-a îndreptat instinctiv spre cei care se aflau parlamentului. Toateacestemãsuri aupriit locuitorilor nemaghiari
într-o situaþie întrucâtva asemãnãtoare cu a lor: polonezii. Lupta ai Ungariei, caºi maghiarilor. Din acesteminunatelegi, lipseaînsã
de eliberare dusã în anii 1830—1831 de Regatul Poloniei, aflat la un concept, prezent (graþie propunerii lui Kossuth ºi revoluþiei
aceadatãsub dominaþia þarului Rusiei, afost urmãritãcu simpatie vieneze) în constituþia austriacã din aprilie 1848: cel al egalitãþii
nu doar de opinia publicã, ci ºi de autoritãþi, numeroase organe în drepturi a naþionalitãþilor.
ungarealeadministraþiei localedândglasacestui sentiment: înmai
Teritoriu unitar — naþionalitãþiindependente
1831, comitatul Barscereaprintr-o adresãintervenþiasuveranului
în sprijinul rãsculaþilor polonezi, iar în iunie comitatul Satmar îi Contrar aºteptãrilor liberalilor maghiari, naþionalitãþilenu s-au
cerea nemijlocit lui Francisc I sã împiedice reprimarea rãscoalei mulþumit cu noile drepturi civile de care beneficiau în egalã
poloneze. În februarie 1846, întreaga þarã a urmãrit cu rãsuflarea mãsurã maghiari ºi nemaghiari. Ele încep, încã din martie 1848,
tãiatã desfãºurarea evenimentelor legate de rãscoala nobililor sã elaboreze, sã concentreze în puncte — dupã exemplul celor 12
polonezi pornite din semiindependenta Republicã a Cracoviei ºi puncte ale revoluþionarilor maghiari de la Pesta — diferitele lor
care s-a extins în zona de apus a Galiþiei. Faptul cã guvernul de la petiþii, memorii, hotãrâri adresatealtor ºi altor destinatari. Acestea
Viena a reprimat miºcarea nu atât cu ajutorul armatei, cât mai recunoºteau în general caracterul unitar al teritoriului Ungariei,
degrabã cu sprijinul þãranilor polonezi conduºi de cizmarul Jakub autoritatea supremã a coroanei ungare, nu aveau încã pretenþii —

182 183
cu excepþia croaþilor — la regiuni autonome, dar pretindeau re- în toate guvernele austriece ce s-au tot succedat, în scurta perioadã
cunoaºterea ca naþiune a naþionalitãþii lor, considerând necesare, dedupãadoptareaconstituþiei,fãrãîntrerupere,ºi auaºteptat înliniºte
în afara parlamentului, realizarea de adunãri naþionale aparte. ca, o datã cu domolirea miºcãrilor revoluþionare, dupã schimbãrile
Opoziþiaungarãajunsãlaguvernaren-afost însãdispusãlaaºa pe care le aºteptau de la evenimentele de pe câmpurile de luptã din
ceva. Fidelãobiceiului epocii, eforturileei seîndreptau în direcþia Italia, sãpoatãreveni asupratuturor concesiilor pecarefuseserãsiliþi
creãrii statului naþional, propovãduind o Ungarieîn carenu existã sã le facã. Dintre armele tradiþionale ale Vienei, aþâþarea nemulþu-
decât o singurãnaþiune, naþiuneapoliticãungarã. Pãrþialeacesteia mirilor þãrãneºti pãrea de data aceasta riscantã — ºi, dupã cum a
sunt ºi naþionalitãþil e, doar cãau alte limbi materne. Dupãpãrerea reieºit ulterior, în Ungaria n-a reuºit nici învrãjbirea guvernului
ei, organizarea pe baze federaliste a þãrii, desprinderea de teritorii Batthyány cu poporul. În aceastã situaþie, ºi-au dat toatã silinþa sã
pe care trãiau naþionalitãþi ar fi condus la dezmembrarea þãrii. exploateze miºcãrile naþionale în propriul lor interes. Naþionalitãþile
Dupã pãrerea lui Kossuth, nici mãcar adunãrilor naþionale ale erau privite ca aliaþi de tranziþie, cãci, sã nu uitãm, se dorea sã li se
naþionalitãþil or ori conducãtorilor aleºi ai acestora nu li se puteau acorde mai puþine drepturi decât ar fi fost dispuºi liberalii maghiari
acorda drepturi. „ Dacã prin voievodat se înþelege înfiinþarea unei sãledea, dar oricum aliaþi devaloare, deoarecealt sprijin popular în
instituþii pe bazã nu teritorialã, ci lingvisticã ºi etnicã, adicã afaraacestoranici nuputeafi avut învederepentruintervenþiaarmatã
persoanele sârbilor ce trãiesc risipit în þarã sã reprezinte teritoriul contrarevoluþionarã din Ungaria.
voievodului, e din nou un lucru cu care nu sunt de acord, cãci e
Croaþi,sârbi
lipsit de raþiune, absurd, irealizabil. Conform acestui principiu, în
unele case din Pesta ar trebui sã existe chiar ºi ºase jurisdicþii. Din primãvarapânãîn toamnaanului 1848, asistãm laconsoli-
Negustorul sârb ar þine de voievodul de la Karlowitz ori de mai darea miºcãrilor naþionale, în primul rând a croaþil or, a sârbilor
ºtiu eu unde, evreul de judecãtorul din Óbuda, maghiarul de din Ungaria ºi a românilor din Transilvania. Tentativa guvernului
palatin, croatul de ban, slovacul de vreun staroste Hurban de la Batthyány de a izola marea masã a naþionalitãþilor de pãtura
Nagysáros/Velky Saros, iar neamþul de vreun Kreishauptmann. E subþire de intelectuali aflatã în fruntea lor s-a soldat cu eºec. ª i,
un nonsens” — scria el. Ar mai fi rãmas o posibilitate, ºi anume cum aceste miºcãri puteau face apel ºi la forþa regimentelor
aceea ca în comitatele unde majoritatea o formeau naþionalitãþile grãnicereºti, excepþional organizate, ca ºi lamaterialul uman bine
limba autoguvernãrii sã fie, pe lângã ori în locul limbii maghiare, instruit al acestora, faptul cã acestea au luat poziþie împotriva
sârba, slovaca, românaetc. Comitatul constituiaînsã pentru liber- revoluþiei maghiare — ºi, ceea ce însemna acelaºi lucru, trecerea
alii maghiari sacrul câmp de luptã de odinioarã, unde, în vremuri lor silitãdeparteaVienei ºi aforþelor înarmatecontrarevoluþionare
de restriºte, se puteau întoarce din nou — fapt pentru care n-au — a influenþat grav raporturile de forþã.
renunþat pentru nimic în lume la autonomia acestuia, dupã cum în Atât Viena, cât ºi Pesta au acordat chestiunii croate o impor-
nici un chip n-au îngãduit trecerea lui în mâna naþionalitãþilor. tanþãdeosebitã. Din considerentele istorice ºi de drept public
CurteadelaVienas-avãzut obligatã, sub presiunearevoluþiei, amintite mai sus, guvernul ungar ar fi fost dispus sã meargã mult
sãfacãconcesii atât Ungariei, cât ºi celorlalteþinuturi alecoroanei. mai departe în soluþionarea acestei probleme decât în celelalte
Oamenii ei, campioni ai neoabsolutismului au fost însã prezenþi cazuri. CurteadelaVienaînsãl-anumit, încãdela23 martie1848,

184 185
fãrã consultarea prim–ministru ungar, pe noul ban croat, baronul ale, Kossuth acalificat aceastãrevendicarecainacceptabilã; dele-
Josip Jelacic, propriul ei om de încredere. Cu multã abilitate, gaþia sârbeascã a fost nevoitã sã se întoarcã de la Pozsony/Bratis-
Jelacic a fãcut din Croaþia un puternic bastion al Vienei. Dacã în lava în Voivodina cu convingerea cã nu-ºi pot realiza þelurile
petiþia adresatã guvernului la 25 martie de adunarea de la Zagreb naþionale decât împotriva revoluþiei maghiare (ºi nu cu ajutorul
a Partidului Naþional Croat continua încã sã se afirme cã þara, ca acesteia). La 14 aprilie, nu ºi-au mai fãcut apariþia la Karlowitz,
ºi pânãîn prezent, doreºte ºi în continuaresãrãmânãcredincioasã la reºedinþamitropolitului sârb, cu lozinci filomaghiare ºi cu
coroanei ungare, Jelacic a reuºit, în scurt timp, sã întrerupã orice cocarde ungureºti, ci cu simboluri sârbeºti, revendicând o
legãturã între Croaþia ºi Ungaria. El a proclamat ºi eliberarea Voivodinã Sârbeascã desprinsã de Ungaria. În mai ºi octombrie,
iobagilor — dar afãcut acest lucru caºi cum deciziaar fi fost luatã la Karlowitz au avut loc adunãri naþionale sârbeºti, iar, începând
fãrã nici o legãturãcu legilemaghiaredin martie. Guvernul ungar din iunie, în sudul Ungariei s-au fãcut auzite armele.
a fost tot timpul cu un pas în urmã. A fost în întârziere ºi atunci
Români, slovaci
când a recunoscut, la 27 august, autonomia deplinã a Croaþiei
(fiind de acord, în cazul în care croaþii considerau acest lucru ca Fruntaºii miºcãrii naþionale româneºti din Transilvania ºi-au
insuficient, chiar ºi cu ideea succesiunii ºi recurgerii la simpla exprimat în martie 1848 reþinerile cu privire la unirea Ungariei ºi
alianþã). E perioada în care Jelacic hotãrâse deja intervenþia ar- a Transilvaniei — cu toate cã unirea adusese în Transilvania
matã, cu ajutor din partea curþii, împotriva Ungariei. eliberarea iobagilor. Continuau sã dea glas anacronicei lor reven-
În cazul miºcãrii naþionale sârbeºti, aceasta a condus la rãzboi dicãri de a fi declaraþia patra „ naþiune" feudalã a Transilvaniei.
civil mai repedechiar ºi decât în cazul celei croate. Sârbii din Pesta Din cauza tergiversãrii unirii ºi datoritã condiþii lor mai înapoiate
ºi Buda au cerut suveranului, încã de la 19 martie, recunoaºterea din Transilvania faþã de cele din Ungaria propriu-zisã, anularea
drepturilor lor lingvistice ºi naþionale. La 27 martie, adunarea de obligaþii lor cãrora trebuiau sã le facã faþãiobagii de aici bãteau
la Újvidék/Novi Sad a sârbilor din Ungaria a aprobat textul în 16 pasul pe loc. Ca urmare, la adunarea popularã a românilor þinutã
puncte al petiþiei adresate parlamentului ungar. Acest document în mai laBlaj s-au fãcut auziteo mulþimedeplângeri aleþãranilor.
nu prevedeîncãrevendicãri teritoriale, dar considerãdejacafiresc Fruntaºii miºcãrii naþionale româneºti — renunþând la planurile
dreptul sârbilor de a dispune de propria lor adunare naþionalã. anterioaredereprezentarefeudalã— au reuºit sãcâºtigedepartea
Delegaþi sârbi — care pe vremea aceea mai purtau cocarda un- lor maseleþãrãneºti nemulþumitepedrept cuvânt desituaþiaîn care
gureascã — înmâneazã parlamentului ungar petiþia la 8 aprilie se aflau. ª i ei puteau conta pe forþa celor douã regimente
1848. Ca rãspuns la discursul de prezentare a acestui document, grãnicereºti româneºti — dupã cum în rezistenþamaghiarã din
þinut în limba maghiarã ca dovadã a dispoziþiei lor de colaborare Transilvania o importanþã crucialã o aveau cele douã regimente
necondiþionatã, Kossuth apromisremediereatuturor nedreptãþil or grãnicereºti secuieºti ºi regimentul grãniceresc secuiesc dehusari.
suferite de sârbi, dar a ocolit cu grijã problema recunoaºterii Conducãtorii românilor transilvãneni aproapecãn-au acordat nici
acestora ca naþiune de sine stãtãtoare. A doua zi, discuþia a o atenþiemesajului transmisîn mai deromânii din Ungaria, în care
continuat la domiciliul lui Kossuth. Când delegaþia sârbeascã i-a românii transilvãneni erau chemaþi sã lupte pentru realizarea
amintit gazdei cãsârbii þin larecunoaºtereadrepturilor lor naþion- scopurilor pecareºi lepropuseserã, alãturi demaghiari. Pentru ca,

186 187
foarte curând dupã cea de a doua adunare de la Blaj, din septem- pãcarea o cautã tocmai partea care stã mai prost pe câmpul de
brie, rãzboiul civil sã cuprindã întreaga Transilvanie, cu tot ºirul luptã, în timp cecealaltãparterespingeo astfel deapropierepentru
de atrocitãþiºi orori. cã se ºtie tare pe poziþie.
Pãtura subþire de intelectuali slovaci aflaþi în fruntea miºcãrii În timpul luptei ungare de eliberare, Croaþia a fost, o bunã
naþionale n-a reuºit sã mobilizeze masele de slovaci. Dupã cum bucatã de vreme, în mod hotãrât de partea — ba chiar în mâna —
n-a fost sprijinit nici de orãºenimea ºi nici de nobilimea slovacã, Vienei. Despre tratative cu fruntaºii miºcãrii naþionale croate nici
ºi, din cauza divizãrii de naturã religioasã a miºcãrii, nici chiar de n-a putut fi aºadar vorba. Cu conducãtorii sârbilor ºi ai românilor
preoþi, decât în parte. În martie, ei s-au adresat adunãrii comitatu- transilvãneni însã da. Un rãzboi civil ce depãºise orice putere
lui Liptó/Liptov, propunând ca administrarea comitatului sã se omeneascãºi capacitatederezistenþãamãcinat, pânãîn primãvara
desfãºoarã în limba slovacã; chiar ºi în aprilie, continuau încã sã anului 1849, forþele ambelor miºcãri, care erau de-acum dispuse
susþinã cã egalitatea naþionalã e mai importantã decât eliberarea sã accepte orice acord încheiat în condiþii onorabile. Din pãcate,
iobagilor. Abia la adunarea slovacilor din luna mai, de la Lip- ameþit de succesele campaniei din primãvarã, guvernul ungar n-a
tószentmiklós/Svaty Mikulás/Liptovsky Mikulas — care-ºi considerat necesar sã-ºi schimbe poziþia anterioarã, de refuz. Prin
trimite propriile revendicãri în 14 puncte suveranului, parlamen- intermediul fruntaºilor români din Ungaria, în primul rând al
tului, palatinului ºi guvernului — se încearcã pentru prima oarã deputatului beiuºan Ioan Dragoº, pe la începutul lunii mai 1849
mai temeinic atragerea sprijinului þãrãnimii, dar o adunare popu- începuserã sã se schiþeze primele elemente ale unei înþelegeri cu
larã nici aici nu se organizeazã. Conducãtorii slovaci iau parte, ºi rãsculaþii români ce luptau în Apuseni. Acordul era tocmai pe
ei, la congresul panslav de la Praga, încercând în septembrie, cu punctul de a fi realizat, dar maiorul Imre Hatvani l-a zãdãrnicit
trupele neregulate recrutate cu aceastã ocazie, sã intre în Ungaria când, în mod stupid, laîndemnul primit delanivel politic superior
Superioarã pentru eliberarea slovacilor. Aceste trupe abia ºi în pofida interdicþiei venite din partea Ministerului de Rãzboi,
numãrau câteva sute de persoane, dintre care doar vreo cincizeci a declanºat o ofensivã împotriva românilor aºezaþila masa trata-
erau slovaci. Membrii, în ceamai mareparte, caºi toþi ºefii militari tivelor. Acest atac a provocat, încã o datã, moartea a mai multe
erau cehi. Având însãîn vederecãîn UngariaSuperioarãnu exista mii de civili nevinovaþi, terminându-se cu un eºec total ºi dând
nemulþumirea din Transilvania ºi cã nu existau nici regimente înapoi cu luni de zile acordul maghiaro-român, în stadiu de fi-
grãnicereºti bine instruite care sã stea la dispoziþie, miºcarea nalizare. Acesta va fi definitivat de Kossuth ºi Bãlcescu pânã la
slovacãrãmâneladimensiuni cât sepoatedemodeste. Sereuºeºte mijlocul lunii iulie 1849, dar urmãri practice n-a mai putut avea:
organizarea, cu ajutor austriac, a douã batalioane de slabã calitate lupta de eliberare avea sã se termine peste doar o lunã. Dupã cum
— în timp ceîn armatamaghiarãdehonvezi numãrul voluntarilor n-aputut aveaconsecinþe practicenici proiectul delegecu privire
ºi al soldaþil or slovaci se ridica la mii de persoane. la naþionalitãþi elaborat de guvernul Szemere ºi aprobat de parla-
Începând din octombrie, în Ungaria e rãzboi, iar modul în care ment în ultimele zile ale lunii iulie la Szeged. Aceastã lege, care
guvernul ungar sau una ori alta dintre miºcãrile naþionalitãþil or asigura naþionalitãþilor mai multe drepturi ca oricând în trecut
încearcã sã gãseascã momentul de ieºire din crizã e hotãrât, cade (deºi nu satisfãcea toate revendicãrile acestora), ar fi însemnat
altfel oricând în situaþii similare, de împrejurãri. De obicei, îm- mult în primãvara anului 1848. Acum însã toþi fruntaºii naþion-

188 189
alitãþil or îºi dãdeau seama cã înfrângerea în scurt timp a luptei eraþie: „ sã ne împãcãm cu cei din Voivodina, sãlepermitem orice
maghiare de eliberare e inevitabilã — luând act cu mâhnire cã adunare, caºi neamului valah administrareinternã, drepturi statu-
legea ungarã, care oferea practic mai mult decât constituþia aus- tare, garanþii municipale în înþeles larg.”
triacã smulsã de evenimente în martie 1849, nu mai poate fi Absolutismul austriac ce a urmat înfrângerii luptei maghiare
transpusã în viaþã. pentru libertate n-a spulberat doar speranþele constituþionale
maghiare, ci a provocat ºi în rândurile naþionalitãþilor o profundã
Câteva spirite vizionare
dezamãgire: de þelurile pe care ºi le propuseserã au ajuns mai
Trebuie sã-i evocãm ºi pe oamenii politici maghiari care au aproape cel mult formal, cãci practic nu s-a fãcut nici un pas. Era
gândit reglementarea chestiunii naþionale în mod cuprinzãtor, evident cã din greºelile sãvârºite în timpul revoluþiei trebuie
refuzând rezultate stoarse cu de-a sila. Una dintre grupãrile radi- învãþat. Iar faptul cã fruntaºii politici maghiari au învãþat ceva
calilor — cei din jurul lui Albert Pálffy ºi al miºcãrii grupate în dovedesc cele douã legi din anul 1868, elaborate imediat dupã
jurul publicaþiei Márczius Tizenötödike [„ 15 Martie” ] — a luat realizarea dualismului austro-ungar încununat de succes: acordul
poziþie împotrivanaþionalismului provincial al cercului radicalilor ungaro-croat ºi legea cu privire la naþionalitãþi. Aceste legi le-a
condus de fraþii Madarász. ª i-au dat seama cã interesul vital al elaborat o Ungarie „ victorioasã” , la propria ei iniþiativã. Iar dacã
revoluþiei ungare e realizarea înþelegerii cu naþionalitãþile — ºi cã dupã realizarea dualismului mult dorita pace naþionalã n-a dat
pentru realizarea acestui scop sunt necesare sacrificii, fãcute cu totuºi roade, aceasta nu s-a datorat celor douã legi amintite mai
suflet curat. „ Vremileºi împrejurãrileneobligãsãavem în vedere sus, ci faptului cã guvernele noastre ulterioare nu le-au aplicat cu
cã de-acum înainte nu mai putem ignora nici una dintre naþion- corectitudinea trebuincioasã.
alitãþil e existente în aceastã patrie. Trebuie sã ajungem o datã la
înþelegere cu aceste naþionalitãþi, ºi mai curând azi decât mâine.
ª i atunci când vrem sã ne învoim, sã lãsãm deoparte Corpus
Iuris-ul ºi ficþiunile lui uzate... Dacã, în demersul nostru de a face
ordine în patrie, am lua-o de la început, am putea face tot ce ne
place, în mod liber: am puteaspuneatunci fãrãsãstãm la îndoialã
cã Ungaria, Transilvania, Croaþia, ba chiar — dacã o vor dori —
în mod separat slavii din comitatele dinspre nord formeazã cu
începere din aceastã zi o republicã federalã” — scria Pálffy, care
spunea rãspicat cã trebuie sã se acorde naþionalitãþilor mai mult
decât le promite Austria. La o concluzie asemãnãtoare ajunge ºi
contele László Teleki, reprezentantul diplomatic de la Paris al
guvernului revoluþionar. „ Nu doar Austria a murit, ci ºi Ungaria
lui ª tefan cel Sfânt — îi scria el lui Kossuth la 14 mai 1849.
Modalitatea de rezolvare a problemei o vedea, ºi el, tot în confed-

190 191
Ambrus Miskolczy ce nobilimea liberalã maghiarã îºi propusese eliberarea iobagilor,
în rândurile þãranilor iobagi continua sã trãiascã iluzia „ împãratu-
Î NCERCARE DE Î M PÃCARE lui cel bun” , credinþacã suveranul vrea binele poporului, dar
„ domnii unguri” i se pun împotrivã. În afarã de aceasta, învãþaþi
care se fãcuserã ecoul gândurilor lor deveniserã pentru ei parcã
M isiunea lui I oan Dragoº justiþiarii crai din poveste. Iar în Apuseni ca unui adevãrat crai i
se închinau locuitorii acelui tânãr avocat, Avram Iancu, care,
Dorinþa de pacificare ce-ºi fixase ca finalitate concilierea declarând cã pãdurile statului le aparþin, se fãcuse purtãtorul de
nãzuinþelor de libertate naþionalã ºi socialã ale maghiarilor ºi cuvânt al nãzuinþelor lor seculare, fapt pentru care autoritãþile au
românilor a trebuit sã facã faþã unor obstacole ce n-au încetat sã început sã-l prigoneascã, motivând cã e instigator.
se ridice, stãruitor, în aceste zone multinaþionale cuprinse de E un moment tragic al trecutului comun maghiaro-român faptul
rãzboi civil. cã în þinuturile de dincolo de Piatra Craiului importante forþe ale
Abrudul e un orãºel cu patru mii de locuitori — în epocã, în miºcãrii naþionale a celor douã popoare au ajuns sã se înfrunte când
cea mai mare parte maghiari — în inima Apusenilor, þinutul au conºtientizat cã existenþa le e ameninþatã. Românii radicali —
transilvãnean al minelor de aur, unde, pânã în 1848, cetãþenii susþinând în esenþã dreptul la autodeterminare — au respins unirea
români ºi maghiari ai oraºului convieþuiau în celemai bunerelaþii. Transilvaniei cu Ungaria, deºi, în mod fundamental, aceastaasigura
La marginea oraºului, începea de-acum o altã lume: cea a eliberarea iobagilor ºi realizarea statului constituþional burghez. Cu
adevãraþil or exploataþi— muncitori salariaþi, þãrani mineri, în cea atât mai multã eficacitate a profitat însã, în toamna anului 1848,
mai mare parte iobagi de pe domeniile statului, puþini la numãr contrarevoluþia habsburgicã de aceastã divizare a forþelor ce doreau
fiind în staresãse ridiceprin hãrniciesau noroc. Duhul rãzvrãtirii reforme burgheze; astfel încât, împotriva revoluþiei maghiare, au
era atât de puternic, încât, în 1784, cu Horea în frunte, puseserã apelat la cei de naþionalitate românã. Liberalii maghiari au abordat
mâna ºi pe arme. Iar în memoria cetãþenilor maghiari ai oraºului mult prea târziu problema reparãrii nedreptãþilor naþionale suferite
s-a întipãrit adânc modul în care rãsculaþii i-au prãdat, le-au de români, eliminând-o prea curând dintre chestiunile arzãtoare,
devastat bisericileºi i-au botezat în credinþaortodoxã— „ în legea astfel încât intelectualitatea românã militantã a acceptat propunerea
româneascã” — în nãdejdea anihilãrii sistemului de diviziune ofiþerilor austrieci devotaþi împãratului de a li se alãtura.
socialã a muncii ce avea ca rezultat inegalitatea. Preoþi, avocaþi, studenþi, profesori români s-au angajat sãînar-
Românii ºi Viena meze douã sute de mii de oameni împotriva maghiarilor luptãtori
pentru libertate. Foºtii iobagi de naþionalitate românã erau ºi aºa
În primãvara anului 1848, nemulþumirea socialã a þãrãnimii cât sepoatederefractari faþãdeconscripþiiledecretatedeguvernul
române devenise de-acum temei al noilor lor aspiraþii naþionale. ungar ºi aºteptau desigur sã se poatã în sfârºit rãzbuna pe marii
Tânãra intelectualitate militantã încerca, prin propovãduirea proprietari pepãmânturilecãroratrudiserã. A izbucnit un sângeros
eliberãrii iobagilor, sã câºtige de partea ei þãrãnimea, care, pe de rãzboi civil, care n-a luat sfârºit decât dupã ce, la mijlocul lunii
altã parte, avea nevoie de o forþã care s-o cãlãuzeascã. ª i, în timp martie1849, generalul Bem i-aalungat peaustrieci ºi regimentele

192 193
þariste ce fuseserã chemate între timp. Rãsculaþii români s-au intervenþiei unui coleg deputat” . Apoi, la cererea lui Dragoº, încã
retras în Apuseni, tot mai mulþi refugiindu-se aici din faþa din acea zi, ºi-a pus pe hârtie planurile privind „ soluþionarea
rãzbunãrii greu de þinut în frâu ºi a tragerii la rãspundere a paºnicã” a problemei.
participanþilor la insurecþie. S-ar fi pãrut cã, în urma victoriilor repetate în faþaaustriecilor,
În primãvara anului 1849, pãrea cã anihilarea taberei militare politica faþã de minoritãþi a guvernului ungar cãpãtaseun caracter
a þãranilor prost înarmaþi edoar o chestiune de timp. La începutul mai nuanþat, vrând parcã sã þinã pasul cu realitãþil e. Cãci, în
lui aprilie, în cadrul Dietei ce-ºi þinea lucrãrile la Debreþin, depu- scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Dragoº, Kossuth a subliniat cã,
taþii români, caresealãturaserãluptei maghiaredeautoapãrare, au pelângãpromovareacaracterului „ diplomatic” al limbii maghiare
hotãrât sãîncerceîmpãcareapãrþilor aflateîn luptã, evitareamarii în cadrul Dietei ºi în „ guvernarea þãrii” , „ vrem nu doar sã per-
confruntãri armate ce pãrea iminentã. Câþiva s-au ºi oferit sã mitem folosirea ºi afirmarea liberã a fiecãrei limbi ºi a fiecãrui
intermedieze între cei din Apuseni ºi guvern. Kossuth — sublini- caracter naþional, ci chiar sã ºi favorizãm aceastã dezvoltare, în
ind caracterul deosebit de periculos al acþiunii — l-a ales în acest interesul civilizaþiei”. ª i, chiar dacã n-a insistat asupra problemei
scop pe bihoreanul Ioan Dragoº. folosirii limbii lanivelul administraþiei comitatelor, aasigurat liber-
tatea folosirii pe mai departe a limbii materne în localitãþi, ºcoli ºi
Dragoº ºi Kossuth
bisericã. În chestiunea amnistiei, aspect care, în acel moment, pe
Dragoº afost o personalitateaparteaacelor vremuri deprofunde românii din Apuseni îi privea în modul cel mai direct, a declarat cã,
transformãri. Înainte de revoluþie, ca „ostaº provincial” — ca sã-l în schimbul „fidelitãþii faþãdepatrie”[...], „nu-mi vafi strãinãideeaca,
citãm chiar pe el — al regimului absolutist, a ajuns pânã la funcþia în numele pãcii ºi al iubirii, sã aruncãm asupra pãcatelor politice ale
de ºef de plasã [pretor] în comitatul Bihor. În vara ºi toamna anului vremurilor trecutevãlul uitãrii”. Acestecondiþii, eadevãrat, nu puteau
1848 însã, ca deputat, a fãcut tot ce i-a stat în putinþã ca sã câºtige satisface toate cerinþele, dar puteau constitui temeiul negocierilor.
încrederea guvernului, dar în aºa fel, încât niciodatã nu ºi-a trãdat Kossuth scria despre „o pace cinstitã”, ºi chiar evidenþia faptul cã nu
naþionalitatea.ÎnDietaungarã,acerut drepturi pentrufolosirealimbii vrea o capitulare necondiþionatã. A aºteptat solii din munþi — e
române, propunând codificareauniunii „fireºti” acelor douãnaþiuni. adevãrat, nu atât pentru începerea tratativelor, cât „pentru declararea
A devenit adeptul independenþei Ungariei în condiþiile asigurãrii devotamentului ºi obþinerea asigurãrii acestor avantaje”, neascun-
constituþionalitãþii burgheze. Tot el a fost cel care a propus ca la 14 zându-ºi speranþadeavedeavoluntari români în armatamaghiarã.
aprilieDietasãdecidãîn privinþaindependenþei depline, în catedrala Optimismul ce se degajã din scrisoare pare sã sugereze cã se
dinDebreþin, înfaþapoporului. Chiar înziuadetronãrii Habsburgilor, dãduse uitãrii faptul cã autoritãþil e statului ungar vedeau în rãscu-
Kossuth i-aînmânat o scrisoaredeîmputernicirelui Dragoº, care, la laþii români niºterãzvrãtiþi, astfel încât, pentru puritatearevoluþiei,
23 aprilie, s-aºi întâlnit cu „craiul munþilor”, Iancu, iar dupãtrei zile doreau, în primul rând, revenirea la fidelitatea faþã de stat ºi
s-a întorsla Debreþin. depunerea armelor, în timp ce românii din Apuseni, cu conºtiinþa
Dragoº afãcut o prezentarefoartefavorabilãacelor constatate, propriei lor dreptãþi, voiau garanþii trainice în timpul negocierilor
cãci Kossuth, la 26 aprilie, a declarat în faþa Dietei, ca „ un lucru pentru „ soluþionarea paºnicã” a chestiunii.
aproape sigur” , cã românii din Apuseni depun armele „ în urma

194 195
Dragoº a pornit din nou la drum, cu speranþacã va reuºi. Dar, nu încerce sã pãtrundã în localitate, cãci, „ chiar dacã pe mine mã
spre Abrud, abia ajuns în tabãra maghiarã de la Brad, a trebuit sã jertfiþi fãrã sã vã pese” , trupele ungureºti pot fi uºor anihilate ºi
constate cã întreprinderea lui e mai anevoioasã decât se aºtepta. ele, cu atât mai mult cu cât nu existã motive — spunea el — sã se
Se pregãtise deja sufleteºte ca poporul din care fãcea parte sã-l intervinã, ºi nici pe maghiarii din Abrud nu i-a brutalizat nimeni.
binecuvânteze ori sã-l afuriseascã. Iar acum îºi dãdea seama cã La3 mai, au început tratativele. Nici conducãtorii români n-au
însãºi viaþaîi este în joc. La 2 mai, scria la Debreþin cu mâhnire reuºit sã-ºi formuleze un punct de vedere unitar. Unii înclinau sã
cã„ totul depindedoar deniºtepunctedevedere, destãri sufleteºti facã pace, alþii vroiau sã lupte pânã la capãt, în timp ce câþiva
ºi de noroc” . ª i avea dreptate. începuserãsãseteamãcãînºiºi ai lor, obosiþidelupte, ar fi dispuºi
sã-i predeaîn schimbul pãcii. În aprilie, Iancu însuºi aluat legãtura
M aghiari gata de luptã — români neîncrezãtori
cu Dragoº tot cu intenþia de a temporiza lucrurile, dar, în faþa
Rãzboiul civil a sporit, atât în opinia publicã maghiarã, cât ºi succeselor militare înregistrate de maghiari, s-a arãtat tot mai
în cearomâneascã, neîncredereareciprocã. Dreaptacereatragerea dispus sã înceapã tratative de fond. Conducãtorii românilor au
larãspundereaconducãtorilor români, nevãzând în intenþialor de trebuit însã sã þinã seama de faptul cã trãinicia rezistenþei lor
a negocia decât o stratagemã. În timp ce radicalii, evocând la tot depindea de starea de spirit a propriului popor. Au organizat
pasul cruzimeaRevoluþiei Francezefaþãdereacþiune, sepregãteau adunãri populare, casãsevadãpecepoateDragoº conta. Conform
sã se ducã în Apuseni în fruntea unor trupe neregulate. Planul unor surse, degeaba a încercat trimisul guvernului ungar sã-ºi
asaltului concentrat împotriva Apusenilor a fost pregãtit la De- expunã punctul de vedere. Alþii afirmã chiar cã românii voiau
breþin încã din martie. Dar ministrul de rãzboi l-a somat în mod de-acum sã depunã ºi armele, pentru cã Dragoº le promisese
explicit pe Kálmán Csutak, comandantul forþelor care aveau ca alimente, cereale, proclamând cu convingere: „ Ungurii nu vor sã
misiune încercuirea românilor, „ sã treacã în defensivã” , ori „ cel le rãpeascã românilor sfântul har al libertãþii, ori sã-i lipseascã de
mult la atacuri care sã fie în acord cu forþa de care dispunea” . folosinþa credinþei ºi a limbii lor.” Singura cerere exprimatã în
Generalului Bem însã nici de data asta nu i-a prea pãsat de adunãrile populare era sã nu se trimitã peste ei forþe armate
ministerul de rãzboi. La 27 aprilie, din lipsã de rezultate, a dispus maghiare.
schimbarea ºi arestarea lui Csutak. Noul comandant, avocatul Dar, în dupã-amiaza zilei de 6 mai, apropierea trupelor
radical Imre Hatvani de la Pesta, abia sosise la Brad de zece zile maghiare a pus capãt tratativelor ce durau de trei zile. Degeaba a
cu trupa sa neregulatã prost înarmatã. Între timp, ºi de la Abrud ieºit Dragoº în întâmpinarea lui Hatvani ca sã nu intre în oraº, în
soseau tot felul de ºtiri neliniºtitoare, conform cãrora populaþia zadar i-aspuscãs-afãcut pace. Hatvani eraînsetat delaurii gloriei
maghiarã ar fi brutalizatã. militare, în timp ce luptãtorii, obosiþi, ar fi dorit sã-ºi petreacã
Pe bunã dreptate, pe Dragoº îl neliniºteau atmosfera de luptã noaptea în pat.
din tabãra maghiarã ºi neîncrederea deja exprimatã a românilor. Intrarea grãbitã a trupelor a stricat totul; e adevãrat cã, deºi
La 2 mai, i-a cerut lui Kossuth un armistiþiu de patruzeci ºi opt de Iancu s-arefugiat, tratativeleau mai durat un timp, în urmaacestor
ore; nemaiaºteptând rãspunsul, a ajuns la Abrud, locul misiunii evenimenteavând loc — firesc — violenþemai mici sau mai mari.
sale, a doua zi la prânz. I s-a adresat fãrã întârziere lui Hatvani sã Dragoº a încercat apoi la Iancu, sfãtuindu-l sã renunþe la luptã.

196 197
Românii ºi-au dat seamadesuperioritatealor militarã, astfel încât, Zoltán Szász
la8 mai, au trecut lacontraatac. Dupãdouãziledeluptã, Hatvani,
cu muniþiaterminatã, afost nevoit sãseretragãîn maredezordine. AVRAM I ANCU
Dintre locuitorii oraºului, în siguranþã s-au putut simþidoar cei pe
care cât un cunoscut român a îndrãznit sã-i ascundã pânã la
potolirea furiei valului vindicativ. Dragoº a fost sfârtecat. În ce-l “ Crãiºorul munþilor” , conducãtorul idolatrizat al þãranilor
priveºte, Hatvani a ordonat executarea a doi conducãtori români, români din Munþii Apuseni în 1848-49, a devenit simbolul
chiar acelor care, adepþiai pãcii, separecãporniserãsãnegocieze miºcãrii naþionale româneºti transilvãnene din anii revoluþiei.
la Debreþin. S-a nãscut în 1824, la Vidra de Sus [azi, Avram Iancu — n.t.],
În urma diferitelor veºti care mai de care mai neliniºtitoare — într-ofamilieþãrãneascãcudaredemânã. A urmat cursurileliceale
bunãoarã, cã e în pregãtire asaltul trupelor ruso-austriece care la Cluj, unde a învãþat ºi dreptul. La începutul anului 1848, este
mizau pe cei din Apuseni —, Kossuth a dispus, la 11 mai, con- unul dintre canceliºtii (avocaþii) Tablei regeºti de la Tîrgu Mureº;
tinuarea operaþiunilor militare. La o sãptãmânã dupã aceea, a aici aflã de izbucnirea revoluþiei de la Pesta.
urmat o nouã ofensivã a lui Hatvani, încheiatã cu o ruºinoasã Gândirea lui se situeazã pe o poziþie apropiatã de cea radicalã.
înfrângere, ordinul scris al lui Kossuth ajungând în mâna „ Desfiinþarea robotei fãrã despãgubire, ori moarte” — aceasta e
românilor. Aceste evenimente tragice au fost de naturã sã deviza cu care se zice cã a plecat de la Tîrgu Mureº înapoi, în
trezeascã în ambele tabere convingerea cã cealaltã parte nu vrea Munþii Apuseni, unde, o datãcu venireaprimãverii, atmosferaera
decât s-o atragã în cursã. în fierbere. Autoritãþileungareaucrezut cã, prinancheteîmpotriva
„Î ntre voi ºi noi, armele niciodatã nu pot hotãrî” tinerilor români radicali, vor putea domoli tulburãrile þãrãneºti
carestãteau gatasãizbucneascãdin cauzatergiversãrii desfiinþãrii
Încercarea de pacificare, terminatã cu o pustiitoare confrun- iobãgiei din Transilvania ºi a propagandei imperiale. În iunie, ºi
tare, a constituit în aceeaºi mãsurã un avertisment ºi o încurajare. Iancu a fost pus sub urmãrire, dar a fugit.
Încurajare — cã împãcareaareºanse de realizare. Avertisment — În toamnã, miºcarearomânilor transilvãneni s-aaliniat lapoli-
cã trebuie procedat cu mai multã prudenþã ºi cã trebuie gândite ticaautoritãþil or habsburgice. Acelaºi lucru l-afãcut ºi Iancu, deºi
reguli dejocreciproc acceptabile. Tocmai deacea, colegii deputaþi a avut tot timpul reþineri faþãde „ neamþ” . A organizat în Munþii
ai lui Dragoº nu s-au lãsat descurajaþi ºi, la o lunã dupã aceea, au Apuseni o armatã formatã din þãrani rãsculaþi. Formaþiuni
propusguvernului ungar o acþiunesimilarã, dar mai binepregãtitã, româneºti neregulate s-au dedat de mai multe ori în toiul rãzboi-
iar acesta ºi-a fixat ca scop, în cadrul unui plan explicit, recon- ului civil la acþiuni îngrozitoare, dar în privinþa lui Iancu pânã ºi
cilierea cu românii. Astfel încât, pe bunã dreptate, ºi Iancu a inamicii au recunoscut cã a adoptat o poziþie de moderare a
rãspunslao nouãîncercaredeapropiereprin evidenþiereafaptului evenimentelor, „ nefiind mânat deinteresul propriu” . În primãvara
cã „ între voi ºi noi, armele niciodatã nu pot hotãrî” . lui 1849, Dragoº apornit spreel delaDebreþin, casãintermedieze
pacea, iar lui Iancu nu i-a lipsit cu totul bunãvoinþa...

198 199
Dupã tentativa de pacificare care s-a încheiat printr-o tragicã Zoltán Szász
confruntare, au mai fost organizate câteva ofensive împotriva
Munþil or Apuseni, de fapt fãrã rezultat. Înþelegerea realizatã la POLI TI CA OFI CI ALÃ ª I NAÞI ONALI TÃÞI LE
mijlocul lui iulieîntreKossuth ºi Bãlcescu avenit preatârziu. Deºi
a existat o clipã speranþa cã Iancu va deveni general ºi va ataca în
flanc trupele þariste care pãtrunseserã în Transilvania, n-a mai Despre politica faþãde naþionalitãþidusã de Ungaria în timpul
fãcut altceva decât sã adopte o poziþie de neutralitate. „ fericitelor vremuri de pace” s-au formulat, deopotrivã în epocã
Dupãdepunerea, în august 1849, aarmelor laª iria, poatecãel ºi mai târziu, de fapt pânã în zilele noastre, opinii cât se poate de
a simþit cel mai acut deziluzia românilor. I s-a oferit o decoraþie, diferite. Pedeo parte, prin faptul cãguverneleliberale, cu politica
dar arefuzat-o. „ Mi-am slujit neamul — scriaîn 1850 în testamen- lor anemicã, au pus ele însele umãrul, permiþând consolidarea
tul sãu — din pãcate, fãrã reuºitã prea mare, baacum chiar vãd cu poziþiilor popoarelor nemaghiare ale þãrii, se poate spune cã
tristeþe cã nãdejdile mele ºi jertfa adusã se spulberã.” Curând, naþionalismul ungar nu le-a asuprit pe cât le-a iritat împotriva
mintea i se întunecã, ºi rãtãceºte prin munþicântând din fluier, în statului, exploatându-leparcãprin aceastatendinþeledesecesiune.
ochii contemporanilor ca un trist exemplu al ingratitudinii Nu trebuie sã mai spunem cã aceastã opinie a fost profesatã mai
Habsburgilor. A murit la 10 septembrie 1872. Mormântul sãu de ales în cercurile ungureºti, în momentul în care rãspunzãtor de
la Þebea a devenit un loc de reculegere. prãbuºirea Ungariei istorice a fost fãcut liberalismul. Conform
celeilalte opinii, naþionalitãþil e erau expuse învrãjbirii naþional-
iste, unei oprimãri brutale, fiindu-le primejduitã limba maternã,
ba chiar substanþa etnicã, situaþie care a fãcut necesarã unirea, ºi
aºa legitimã, cu fraþii lor de dincolo de graniþe. Aceastã opinie s-a
fãcut auzitã mai ales în statele care au succedat Monarhiei, ºi nu
atât ca o justificare a secesiunii, cât ca o ideologizare a limitãrii
drepturilor maghiarilor ajunºi acolo în minoritate. Ambele con-
cepþii au o trãsãturã comunã: pornesc de la posibilitatea, sau
nemijlocit de la existenþa, unei politici atotcuprinzãtoare, com-
plexe ºi socioformatoare faþã de naþionalitãþi duse de guvernele
ungare din perioada dualismului.
Când, în 1867, s-adeciscreareasistemului dualist, participanþii
maghiari la acest compromis au crezut cã pun prin aceasta bazele
dãinuirii Ungariei istorice. Situaþia de mare putere a Monarhiei,
influenþainstituþionalizatã exercitatã de guvernul ungar asupra
Biserica reformatã de la Valcãu de Jos politicii imperiului au mai atenuat din acuitatea chestiunii naþion-
ale. Generaþia lui Deák, realizatoarea dualismului, a fost ultima

200 201
care a resimþit în toatã amploarea ei însemnãtatea realã a acestui trezite la conºtiinþanaþionalã trebuind satisfãcute. „ E în interesul
act. Dupã ei, aceastã problemã n-a mai stat niciodatã în secolul al nostru ca aceste naþionalitãþi sã se dezvolte cât e posibil în sfera
XIX-lea în mod durabil în centrul interesului politicii ungare. lor, pentru a ajunge sã se simtã cât mai deplin individualitãþi” , în
carescop trebuiesãli seasigureun grad delibertatemai înalt decât
Liberalismul legii naþionalitãþilor
ar putea obþine în statele vecine. Mai scepticul Deák defineºte
Clasaconducãtoareliberalãmaghiarãaîncercat sãdeblocheze politica naþionalã echitabilã din perspectiva sentimentului liberal
contradicþia noului sistem, apãrutã între vechea imagine idealã a al datoriei, pe baza unui realism moderat. Elita liberalã a vrut sã
statului naþional unitar ºi realitatea moºtenitã — o þarã multi- edifice o Ungarie dualistã caresãacþioneze sprebineletuturor, ca
naþionalã, în careoseriedepopoarenemaghiarenãzuiaulaautode- un stat situat deasupra naþiunilor — în care rolul conducãtor sã-l
terminare. Ideologia naþionalã edificatã pe dreptul istoric a deþinã maghiarii.
elaborat, pe baza principiului unitãþii statului ºi a egalitãþii în Legea XLIV din 1868, cunoscutã sub numele de legea naþion-
drepturi a cetãþenilor, conceptul de „ naþiune politicã unitarã” în alitãþilor, reprezentaun compromisîntreprincipiul liberalismului,
care se regãseau toate naþionalitãþil e. Tabãra liberalã însã nu programeleprivitoarelanaþionalitãþi prin caresedoreaîmpãmân-
dispunea în cadrul acestei concepþii ºi de un program atotcuprin- tenirea sistemului autonomiilor naþionaleºi tabãracelor cereven-
zãtor pentru minoritãþi. dicau statul naþional unitar ungar. „ Subcomisia naþionalitãþil or” ,
Elita liberalã — Deák, Eötvös, Mocsáry — cãuta sã asigure compusã din deputaþi maghiari ºi nemaghiari din parlament, a
rezolvarea chestiunii naþionale pe de o parte prin acordarea de depusproiectul de lege dupão muncãdeelaboraredeaproapedoi
libertãþi cetãþeneºti individuale, iar pe de altã parte printr-un ani. Prima variantã — în care nu figura încã teza naþiunii politice
sistem administrativ construit peautoguvernare. PoatecãMocsáry ungare, ºi se recomanda utilizarea liberã a limbii majoritãþii la
amerscel mai departecând arecunoscut deschiscãUngariae„ un toate întrunirile, inclusiv la nivel de comitat — a fost pusã la o
stat poliglot” , ce-ºi poate menþine unitatea doar în condiþii le în partesub presiuneaclasei proprietarilor funciari maghiari, amarii
care e în stare sã asigure libera dezvoltare pentru fiecare popor în majoritãþi a pãturii politice conducãtoare, în noul text maghiara
parte, iar acestea se angajeazã de bunãvoie sã conserve vechea fiind ridicatã la rangul de limbã oficialã a autoritãþil or legale. Pe
coeziune. Eötvös, care a abordat în repetate rânduri aceastã de altã parte, acest text prevedea doar admisibilitatea („ atât cât e
problemã la un înalt nivel teoretic, a notat la un moment dat în posibil” ), ºi nu obligativitatea ca judeþele sã intre în contact cu
jurnalul sãu cã nu s-ar da înapoi nici de la o republicã confedera- localitãþile sau indivizii prin intermediul altei limbi decât
tivã, cãci „ esigur cãmaghiarul poateocupaînaceastãconfederaþie maghiara. Prin aceastã prevedere, decizia într-o seriedechestiuni
o aceeaºi poziþie, dacã nu mai favorabilã decât i s-a rezervat în privitoare la utilizarea limbii a fost lãsatã de fapt în seama com-
imperiu în condiþii le pãstrãrii sistemului dualist” . Considera cã o petenþei judeþelor, undefostanobilimeseaflaîn majoritateºi fãcea
Ungarieputernicãenecesarãdin punctul devedereal coexistenþei tot ce-i stãtea în putinþãca sã pãstreze supremaþia maghiarã. În
pe mai departe a popoarelor din Bazinul Carpatic, dar cã ea nu cele din urmã, condiþia acceptãrii proiectului de lege, criticat de
poate fi transformatã într-un stat cu adevãrat naþional, reven- ambelepãrþi, afost caacestasãfieprevãzut cu o parteintroductivã
dicãrile politice ºi lingvistice „ rezonabile” ale naþionalitãþil or elaboratãîntr-un stil concesiv deDeák, în caresãseafirmecã„ toþi

202 203
cetãþenii þãrii, în conformitate ºi cu principiile constituþionale, revendica pentru naþionalitãþi autonomie culturalã generalã ºi
formeazã din punct de vedere politic o singurã naþiune, naþiunea participare proporþionalã la componenþainstituþiilor centrale de
maghiarãunitarãºi indivizibilã, al cãrei membru cu drepturi egale stat. Acest proiect nu vorbeade„ limbadestat” , întrucât ºi judeþele
e fiecare cetãþean al patriei, indiferent de naþionalitatea cãreia îi remodelate ar fi venit în contact cu guvernul (de altminteri, de
aparþine” , dupã care sã se proclame limpede cã limba organelor limbã maghiarã) în limbile lor (majoritare), dupã cum nu vorbea
centrale ale statului este maghiara. nici despre o concepþie politico-istoricã unitarã, deoarece în
Înciudarestricþiilor, aceastãlegeconstituieocreaþiefundamental ºcolile lor se dorea sã se predea atât o istorie a statului, cât ºi o
liberalã. Eaaasigurat utilizareapescarãlargãacelorlaltelimbi decât istorie naþionalã aparte. Se prevedea þinerea regulatã a adunãrilor
maghiara. Petiþiile adresate autoritãþilor localitãþii de domiciliu, ale naþionalealediferitelor etnii, fixareaunui impozit-cotizaþie pentru
judeþului, organelor acestuia, ca ºi guvernului fiecare cetãþean le scopuri cultural-naþionale, respectiv folosirea propriilor steaguri.
putea elabora în limba lui maternã, iar la acestea trebuia sã se dea Proiectul — foarte apropiat de conceptul de federalizare — a fost
rãspuns ºi în limba respectivã. Posibilitãþi asemãnãtoare erau create respins de întreaga opinie publicã maghiarã, chiar ºi Mocsáry —
ºi în privinþa utilizãrii limbii administrative (liber alese) a lo- cel mai liberal om politic maghiar al epocii specializat în proble-
calitãþilor. Bisericile, autoritãþile ecleziastice ºi instituþiile susþinute mele naþionalitãþil or — declarând cã aceasta echivaleazã cu
de acestea puteau folosi fãrã nici o restricþie limba maternã. Astfel, dezmembrarea þãrii.
localitãþile, Bisericile, conducãtorii ºcolilor particulare îºi puteau Aceste puncte de vedere diametral opuse n-au putut fi concili-
alegeei înºiºi limbadepredareaºcolii respective, iar pedealtãparte ate; majoritateaoamenilor politici din rândurilenaþionalitãþil or au
legea stabilea cã, parþial, statul e obligat sã se îngrijeascã de în- pãrãsit demonstrativ Camera Deputaþil or, în semn de protest îm-
vãþãmântul mediu minoritar. Unadintrecelemai importantemãsuri potriva ratificãrii proiectului de lege propus de Eötvös. Iar acest
proclama cã „ºi în scopul înfiinþãrii unor instituþii de promovare a act de contestare prin care, din partea naþionalitãþilor, legea a fost
limbii,artei,ºtiinþei,economiei,industriei ºi comerþului...sepot reuni respinsãapecetluit definitiv soarta acesteia. Majoritateacelor din
în societãþi sau asociaþii..., pot strânge fonduri pe care, sub su- partidul aflat laguvernare, apoi, cu timpul, ºi opoziþia, folosind ca
pravegherea conducerii statului, le pot gestiona corespunzãtor cer- pretext acest aspect ºi ca posibilitate faptul cã legea nu prevedea
inþelor naþionale legale”. sancþiuni, au cãutat sã traducã în fapt cât mai puþin din legea
Cu toate cã era structuratã în primul rând pe deplina libertate naþionalitãþilor ºi cât mai mult din caracterul naþional al statalitãþii
individualã ºi culturalã, legea asigura naþionalitãþilor ºi drepturi ungare. Autoritãþile locale, care au pus de la bun început sub
colective. Având însã în vedere cã ea nu prevedea recunoaºterea semnul întrebãrii oportunitatea unor drepturi naþionale sub-
individualitãþii politice aparte a unor naþionalitãþi, cei mai mulþi stanþiale, au avut grijã ca ele sã nu opereze în viaþapoliticã; în
fruntaºi politici ai acestora au considerat-o inacceptabilã. Proiec- opinia lor, acestea trebuiau sã rãmânã limitate la nivel de judeþ,
tul Mocsonyi-Miletic depusde deputaþii români ºi sârbi propunea dar se prefera circumscrierea lor cu precãdere la nivelurile —
recunoaºterea a ºase „ naþiuni de importanþãstatalã egale în drep- considerate mai inofensive — ale vieþii economice, respectiv
turi” , urmând ca în judeþele reconfigurate pe baze etnice sã li se bisericesc-culturale. O datã cu dispariþia marilor personalitãþi
asigure deplina autoguvernare politicã; în afarã de aceste aspecte, liberale ale generaþiei de la 1848, a devenit predominantã opinia

204 205
care contesta individualitatea naþionalitãþilor ºi care, invocând unei întreprinderi comerciale, iar în cazul meºteºugarilor de exis-
intereselenaþionale, aalesdrumul lunecosal îngrãdirii libertãþilor. tenþaunui angajat. Din cauza întârzierii înregistrate în reglemen-
Iatã ce se scria, dupã numai cinci ani, într-un pamflet ce exprima tãrile urbariale anterioare, în Transilvanianu s-aputut luacabazã
în general poziþia clasei dominante: „ În definitiv, nu e cea dintâi de calcul sesia iobãgeascã, fapt pentru care censul a devenit
îndatorire a noastrã sã fim liberali. Nu e pe lume popor care sã impozit direct de 8 florini, care, încã de pe atunci, era, în medie,
considere aceasta ca pe cea dintâi obligaþie a sa, nu e popor care cu 50% mai mare decât cel din Ungaria propriu-zisã.
sã nu fi greºit ºi sã nu greºeascã cu ceva faþãde spiritul liberal. Dreptul de vot în sistemul dualist exprimã în primul rând
Cea mai importantã îndatorire a noastrã este ca Ungaria sã existe interese de clasã, fiind însã în acelaºi timp un instrument de
ºi sã dãinuiascã!” limitare a posibilitãþil or de manevrã politicã a naþionalitãþilor. În
zonele în care majoritatea o formau maghiarii, numãrul alegãto-
Opreliºti în privinþadreptului de vot
rilor era în general mai mare decât în þinuturile locuite de naþion-
Un factor hotãrâtor în ce priveºte limitarea drepturilor politice alitãþi. Din cauza tratãrii juridice diferenþiate a oraºelor, respectiv
îl constituie contestatul ºi complicatul sistem electoral. a situaþiei materiale mai bune a cetãþenilor lor, ele dispuneau de
În liniile lui generale, dreptul de vot s-a exercitat în întreaga un numãr relativ superior de alegãtori faþã de zonele rurale, fapt
epocã pe temeiul legilor elaborate în 1848. Abolirea dreptului care îi favoriza tot pe maghiari (ºi pe saºi).
feudal a avut loc prin însãºi extinderea drepturilor; astfel, foºtii Sistemul electoral a constituit unul dintre stâlpii de rezistenþã
nobili, cetãþenii de la oraºe ºi-au pãstrat dreptul personal de vot, ai dualismului. Prin restricþii le pe care le impunea exercitãrii
în timp ce alte categorii mai respectabile, marcante din þarã au dreptului de vot, garanta ca, mãcar la nivelul vieþii politice de
cãpãtat acest drept „ ca noi cetãþeni ai patriei” . Desigur, criteriul anvergurã naþionalã ori al Parlamentului noile tendinþesociale ºi
respectabilitãþii ºi al maturitãþii politice era definit de avere, dar naþionale periculoase, venite de jos, sã nu punã sub semnul între-
acestei categorii li seadãugau ºi persoanelecu pregãtireºtiinþif icã bãrii dualismul ºi, pe cale de consecinþã, hegemonia claselor
(ingineri, medici, avocaþi, preoþi, învãþãtori etc.), cãrora li se dominante.
acorda drept de vot independent de avere, pe baza aºa-numitului
Politica în domeniul cultelor ºi al învãþãmântului
cens intelectual. Determinarea unitarã a mãrimii averii (a censu-
lui) necesarepentru obþinereadreptului devot constituiao sarcinã Pentru naþionalitãþi, Bisericileau reprezentat cadrul tradiþional
deosebit de dificilã într-o þarã cu un nivel eterogen de dezvoltare de afirmare a vieþii lor spirituale, culturale ºi politice. Bisericile
economicã ºi unde trebuia sã se ajungã ca oamenii cu stare locali ortodoxã ºi greco-catolicã au garantat pentru intelectualitate, tot
din fiecareþinut sãfiecuprinºi în cercul celor îndrituiþi sãsebucure timpul, caniºteadevãratebastioane, poziþii solide, fiind, în acelaºi
de un astfel de drept. La nivelul Ungariei propriu-zise, la þarã timp, o pepinierã a ei. Politica oficialã le-a recunoscut ºi ea
dreptul de vot era condiþionat de posedarea unei suprafeþede autonomia, încercând sã-ºi exercite influenþa în primul rând cu
pãmânt egale cu cel puþin un sfert de fostã sesie iobãgeascã [circa ocaziaalegerii arhiepiscopilor, pentru cascauneleînaltului cler sã
5 ha — n.t.], iar în mediul urban de posedarea unei case de locuit fie ocupate de candidaþi, pe cât posibil, „ moderaþi” . În ce priveºte
mai arãtoase [cu cel puþin trei camere — n.t.], a unei fabrici sau a aparatul bisericesc, influenþa pe care o putea exercita asupra

206 207
acesteiaeracaºi inexistentã, în administrareaaverilor neputându- limbii maghiare în ºcolile elementare. Oriunde, acest lucru ar suna
seamestecadeloc. (Episcopiagreco-catolicãdin Oradeabunãoarã azi neobiºnuit, dar, conform concepþiei liberale anterioare,
dispunea în 1900 de o proprietate funciarã de 137 744 de iugãre hotãrârea leza dreptul de care se bucuraserã pânã atunci susþinãto-
cadastrale.) rii ºcolilor (Bisericã ori persoanã privatã). Cãci doar ei decideau
În pofida reþinerilor de ordin politic, guvernele au considerat ce limbi urma sã fie predate în respectivele ºcoli. Cu deosebire
factori constitutivi ai statului ºi Bisericile nemaghiare. Înaltul lor învãþãmântul mediu era considerat de noua politicã guvernamen-
cler fãcea parte din corpul legislativ, un episcop ori protopop talã drept cel mai important instrument al maghiarizãrii pe termen
trebuind sã fie considerat membru al elitei politice locale. Statul lung. Învãþãmântul mediu e ca o maºinã — declara un agent al
garantanemijlocit principalasursãdevenituri aBisericilor — taxa maghiarizãrii —, în care, la un capãt, bãieþii slovaci intrã cu zecile,
plãtitã de credincioºi. În timp ce presa naþionalistã critica activi- iar la celãlalt capãt ies maghiari. Statul nu construia gimnazii
tatea cultelor nemaghiare, guvernarea asigura ºi pentru aceste pentru naþionalitãþi, ba, mai mult, în anii 1870 a dispus închiderea
Biserici asistenþã oficialã pentru perceperea taxelor. A apãrut a trei ºcoli medii slovace. Dupã cum statul n-a înfiinþat nici
aºadar situaþia paradoxalã ca statul sã trebuiascã sã-ºi asume universitãþi pentru naþionalitãþi. În ciuda restrângerii numãrului de
inconvenientul politic al strângerii taxelor încasatepentru scopuri instituþii de învãþãmânt destinate naþionalitãþilor, politica de
de naturã naþionalã. maghiarizare prin ºcoalã nu se putea lãuda cu rezultate notabile.
Pol i ti ca ºcolarã oficial ã slujea, prin scopurile sale, ºi În 1900, 80% din populaþia aparþinând naþionalitãþilor nu înþelegea
maghiarizãrii. Realitãþile însã limitau straºnic posibilitatea re- deloc ungureºte.
alizãrii acesteia. În cea mai mare parte, ºcolile erau în mâna
Politica economicã ºi naþionalitãþile
Bisericilor, respectiv a parohiilor, acestea având dreptul sãaleagã
ele însele limba de predare. Maghiarizãrii prin ºcoalã i-au mai Concepþia liberalã dominantã a epocii se opunea transpunerii
rãmas douã cãi: constrângerea susþinãtorilor ºcolilor pentru în domeniul economic a abordãrilor naþionaliste înrãdãcinate în
naþionalitãþi sã introducã limba maghiarã mai întâi ca obiect de politicadestat ºi în ceaculturalã. Pânãlasfârºitul secolului, statul
studiu, urmând apoi caeasãfie predatã gradual. Pentru realizarea afost ºi aºa lipsit deinstrumentefinanciarepentru susþinereaunei
primului aspect, statul dispunea de bani puþini; în ce priveºte cel politici economice de fond. Viaþa economicã îºi vedea de drumul
de-al doilea aspect, acesta a fost pricinã de conflicte. ei. În condiþiile liberei concurenþe, organizaþiile economice ale
În perioada de dupã realizarea sistemului dualist, a continuat sã popoarelor nemaghiare, ºi cu deosebire bãncile, cu rol însemnat
domneascã liberalismul. Guvernul considera de pildã firesc ca vor- în procesul deformareanoii burghezii, au cunoscut o remarcabilã
bitorii aceleiaºi limbi sã-ºi sprijine — material, ori chiar prin sub- înflorire. În timp ce regimul ungar nu dispunea, ca urmare a
venþii acordate de stat — propria culturã în spaþii ce depãºeau principiilor liberale pe care le profesa, de o „ politicã economicã” ,
graniþele statului. Autoritãþile ungare bunãoarã fãceau oficiul de a bãncile româneºti Albina ºi Victoria, ca ºi banca slovacã Tatra
îndruma ºi repartiza sumele trimise în Transilvania de statul român. duceau o „ pol i ti cã naþi onal ã” conºti entã, cu i nstrumente
Cu începeredin 1875, nu s-amai permisacceptareadesubvenþii din economice, contribuiau cu sume importante la susþinerea unor
strãinãtate. În 1879, s-a dispus pe cale legalã predarea obligatorie a obiective culturale naþionale ºi reprezentau, în acelaºi timp, un

208 209
sprijin pentru oamenii politici din rândurile naþionalitãþil or, mulþi obiectiv ca aceste denumiri sã circule nu doar la nivelul utilizãrii
regãsindu-se de altfel în conducerea bãncilor; acestea ajutau ºi oficiale, ci în orice tip de contact social, într-un mod cât mai
pãtura þãrãneascã a naþionalitãþilor sã cumpere pãmânt, printre general, astfel încât sã ajungã sã fie folosite în exclusivitate.
scopurile ei figurând dezvoltarea noii „ clase de mijloc” a naþion- Aceasta însemna cã pe actele statului, ale comunelor ºi comi-
alitãþil or. tatelor, în inscripþii ºi pe hãrþi trebuiau utilizate corespondentele
maghiare ale denumirilor; e adevãrat, naþionalitãþil e îºi puteau
Promovarea unei politici compensatorii în problema naþionalã
folosi, în completare, propriile denumiri în manuale, în actele
O componentãapoliticii oficialefaþãdenaþionalitãþi, prezentã ºcolare, în timp ce întreprinderile întrebuinþau denumirile pe care
încã de la începutul epocii, a fost compensarea nemulþumirii le considerau ele de cuviinþã, lucru valabil ºi în ce priveºte limba
izvorâte din semiindependenþa Ungariei în cadrul sistemului du- la nivel de administraþie.
alist prin aplicareaunei politici demânãfortefaþãdenaþionalitãþi, Practica guvernului de coaliþie (1906-1910) semãna ºi ea cu
ca „ reparaþie” acordatã unei opinii publice naþionaliste. politicadusãdeBánffy, însensul cãmaghiarizareaformalãacãpãtat
Pânã spre sfârºitul secolului, asistãm la accelerarea procesului un accent fãrã precedent. Lex Apponyi de tristã amintire, emisã în
de îndepãrtare a politicii guvernamentale de tradiþiile liberale. 1907, careseamestecaîn existenþaºcolilor naþionalitãþilor, îi declara
Presiunea oficialã exercitatã asupra naþionalitãþil or sporeºte cu petoþi învãþãtorii funcþionari destat (pentruaputeafi supuºi mai uºor
precãdere în perioada guvernãrii Bánffy (1895—1899). Politica laanchetedisciplinare), acordainstituþiilor deînvãþãmânt mai sãrace
adoptatã de Bánffy faþã de naþionalitãþi renunþãla atitudinea de ale naþionalitãþilor ajutoare de stat (pentru a putea pretinde predarea
pânã atunci, ce-ºi propusese sã abordeze problema maghiarizãrii într-o proporþie sporitã a limbii maghiare), dispunând totodatã in-
pe cale legalã, în mod circumspect ºi preferându-se evitarea unor stalarea pe ºcoli a stemei de stat ºi a steagului ungar (dar hotãrând
mãsuri de represiune; din acel moment, chestiunea naþionalã e utilizarea în activitatea lor a imprimatelor bilingve). Coaliþia nu s-a
abordatã din perspectivã instituþionalã, birocraticã. Printre cele angajat în general sãimpunãrestricþii libertãþii presei, dar împotriva
dintâi mãsuri pe care le ia, figureazã þinerea sub observaþie a publicaþiilor tot mai numeroaseeditatedenaþionalitãþi au fost inten-
miºcãrilor cu caracter naþional ºi a celor socialiste, precum ºi — tate numeroase procese de presã, care, în mare mãsurã, au trebuit sã
în scopul elaborãrii liniilor teoretico-politice de abordare a ches- fie anulate în 1910 de noul guvern al Partidului Naþional al Muncii,
tiunii naþionale ºi al dispunerii centralizate de mãsuri oficiale —, „þinând seamadeschimbareacondiþiilor”. E un fapt cãnaþionalismul
înfiinþareaunui organ nou, caresãfuncþionezepelângãprim–min- sforãitor al coaliþiei a contribuit la înstrãinarea de statul ungar a
istru, „ departamentul naþionalitãþilor” , a cãrui conducere Bánffy intelectualitãþii aparþinând naþionalitãþilor.
ºi-a rezervat-o lui însuºi.
Pelângãmãsurilepoliþieneºti luateîn epocã, unadintredispoz- Î ntre limitele impuse de politica externã
iþii le de maghiarizare, consideratã tipicã, a fost Legea nr. IV din Sfârºitul de secol a adus cu sine dezvoltarea ºi consolidarea
1898 privitoare la denumirile de localitãþi ºi alte toponimice, care regatelor sârbesc ºi românesc vecine. Relaþii strânse le legau de
enunþa cã orice localitate poate avea o singurã denumire oficialã, Monarhie. Încã din 1883, România a semnat un tratat de alianþã
carevafi stabilitãdeMinisterul deInterne; legeaºi-apropusdrept secret cu Austro-Ungaria [la care, aderã, în aceeaºi zi — 18/30

210 211
octombrie—, ºi Germania— n.t.]. Pãstrareasistemului detratate, alitãþilor trebuiau sã rãspundã aceloraºi imperative. Dinspre con-
interesul de a întreþine relaþii interstatale bune cereau ca regimul servatori, primeledemersuri deapropierele-afãcut conteleIstván
sã adopte o politicã, pe cât posibil, moderatã faþã de naþionalitãþi. Tisza, în vederea atragerii cercurilor conducãtoare ale celei mai
Deºi cercurile conducãtoare de la Budapesta nu prea voiau sã ia numeroase naþionalitãþi, românii. În cursul tratativelor organizate
act de acest lucru, Ministerul comun de Externe ºi, cu începere de în vederea „ încheierii unui pact cu românii” , începute în 1910, el
la sfârºitul secolului, ºi Berlinul le-au tot îndemnat sã-ºi revizui- asfârºit prin arecunoaºtePartidul Naþional al Românilor cafactor
ascãpoziþia. Germaniaîndeosebi puneaunaccent cutotul deosebit deputere, fãcând„ concesii” defondîn domeniul politicºi cultural.
pe asigurarea unor relaþii bune cu România. În ce-l priveºte, Trebuiesãarãtãm însãaici cã, dacãpânãazi am prezentat lucrurile
guvernul român, invocând interesul menþinerii triplei alianþe, so- în sensul cã politica naþionalã agresivã era ºi ea limitatã de
licita ºi el concesii în privinþa politicii faþãde naþionalitãþi. Aºa a numeroºi factori, pe de altã parte nici politica mai conciliantã n-a
devenit înainte de toate chestiunea românilor transilvãneni o cunoscut mai puþine piedici. În condiþii le unor lupte politice
problemã de politicã internaþionalã cu mult anterior izbucnirii intestine tot mai înveninate ºi ale dezbinãrii prezente în sânul
rãzboiului mondial. clasei dominante, Tiszas-avãzut nevoit sãfacãromânilor concesii
care sã fie cât mai puþin bãtãtoare la ochi, în timp ce interesul
I deea integrãrii politice
oamenilor politici români era, dimpotrivã, caîn faþapropriei opinii
Dupã modelul relaþii lor mai mult sau mai puþin strânse exis- publice aceste concesii sã nu fie doar reale, ci cu adevãrat spec-
tente la începutul perioadei dualiste între oamenii politici din taculoase. Opoziþia ungarãseîmpotriveanegocierilor, tabãrapro-
rândurilenaþionalitãþilor ºi forþelepoliticeungare, cu deosebirecu gresistã se temea de pericolul pe care-l reprezenta consolidarea
Partidul Independenþei de coloraturã pe atunci încã liberal-de- poziþiilor reacþiunii cercurilor din jurul lui Tisza, în timp ce
mocraticã, la sfârºitul epocii se afirmã tot mai pregnant ideea viitorul suveran, moºtenitorul tronului Franz Ferdinand, în ultima
colaborãrii cu forþelepoliticealenaþionalitãþil or, ideea„ pactului” . clipã, le-a dezavuat ºi el, cãci dorea sã-ºi pãstreze pentru sine
Astfel, ºi muncitorimea aparþinând naþionalitãþil or începuse de iniþiativa reglementãrii, dintr-o perspectivã absolutistã, a chesti-
multã vreme sã fie organizatã de social-democraþie pe baze inter- unii naþionale. Politica tratativelor, care vizase de altminteri ºi
naþionaliste; pe de altã parte, burghezia radicalã de la începutul realizarea unei înþelegeri cu slovacii, mergea în direcþia integrãrii
secolului considerapartideleburgheziei aparþinândnaþionalitãþilor naþionalitãþilor în viaþapoliticã.
ca rezerva ei de cadre. Fireºte, izbucnirea rãzboiului, prãbuºirea Monarhiei, revoluþi-
Criza politicã a sistemului dualist, „agravarea situaþiei inter- ile au imprimat acestui curs o cu totul altã direcþie. În analiza, ºi
naþionale”, dezvoltareaeconomico-socialãapopoarelor nemaghiare, cu deosebire în evaluarea politicii naþionale a epocii dualiste,
consolidarea organizaþiilor politice ale acestora au determinat ºi cãderea imperiului, procesele ce au avut ca rezultat destrãmarea
cercurileoficialesã încerce sã caute un modus vivendi cu oamenii acestuia au devenit, ºi au rãmas pânã azi, criteriile fundamentale,
politici din rândurilenaþionalitãþilor. S-au putut sluji în acest scop îngreunând, într-o proporþie apreciabilã, abordarea istoricã mod-
de faptul cã cerinþele economice cotidiene, cele ale instituþiilor ernã a acestei problematici complexe.
culturale, ale organizaþiilor sociale tot mai active ale naþion-

212 213
László Katus nok, Kraszna, Zaránd ºi regiunea Kõvár1). În 1876 marea parte a
teritoriului desemnat prin Partium a fost anexatã la judeþeale
POPOARELE ARDEALULUI Î NAI NTE DE 1918 Ungariei (Szatmár, Szilágy, Arad2), partea rãmasã fiind alipitã
Ardealului unit între timp cu þara mamã ºi figurând în statisticile
oficialealevremii sub denumireadeteritoriul dedincolo de Piatra
Craiului. În acelaºi timp, structura administrativã tradiþionalã a
Recensãmântul populaþiei din 1850, spredeosebiredecelecare
Ardealului - 8 judeþe, 4 regiuni, 9scaunealesaºilor ºi 5alesecuilor
l-au urmat, îi prezintã pe maghiari ºi secui, respectiv pe germani
- a fost desfiinþatã prin instituirea a 15 judeþe(vármegye). În
ºi saºi ca naþionalitãþidistincte, deasemeneaºi evreii sunt consid-
vederea comparãrii datelor am mai scãzut din cifrele iniþiale ale
eraþi drep grupare etnicã separatã. Datele recensãmântului se
recensãmântului din 185 ºi cele referitoare la cele 388 de comune
referã la populaþia localã de drept, adicã, la populaþia nãscutã sau
anexate Ungariei. În acest fel datelecomparatesereferãlaacelaºi
domiciliatã în localitãþile determinate (comune). Însumând nu-
teritoriu (57.804 km) ºi reflectã imaginea statisticã a creºterii
mãrul populaþiei de drept cu cel al strãinilor aflaþi în momentul
demografice ºi a evoluþiei structurii pe naþionalitãþi a Ardealului
recenzãrii pe teritoriul comunelor respective ºi scãzând apoi nu-
între anii 1850 si 1910. (vezi tabelele 1. ºi 2.)
mãrul localnicilor plecaþi la acea vreme se obþine numãrul popu-
laþiei efective sau “ prezente” . Întreanii 1850 ºi 1880 creºtereademograficãapopulaþiei caºi
Datele cu privire la naþionalitãþi ale recensãmântului din 1850 a tuturor naþionalitãþil or din Ardeal a fost mai scãzutã în raport cu
au fost publicate în douãvariante: prima, realizatãpebazadatelor cea din Ungaria. Aceasta se datoreazã în primul rând faptului cã
brute, cuprinde structurarea pe naþionalitãþia populaþiei de drept, aºa numita tranziþie demograficã - perioada în care datoritã scã-
a doua, apãrutãã mai târziu în volumul din 1856 al colecþiei derii continue ºi de lunga duratã a ratei mortalitãþii se accelereazã
oficiale de statisticã a Monarchiei Habsburgice “ Tafeln zur Sta- creºterea naturala a populaþiei - începe sã se manifeste cu o
tistik zur Österreichischen Monarchie” , prezintãdateleprelucrate oarecare întârziere în raport cu Ungaria.. De asemenea ravagiile
ºi adaptate la scara populaþiei efective. Modificãrile respective, de epidemie de holerã din anul 1873 au fost mult mai mari în
efectuate de Karl von Czoering, directorul oficiului statistic din Ardeal decât în Ungaria. Din aceastã cauzã între anii 1869-1899
Viena, au mãrit semnificativ numãrul maghiarilor ºi al germanilor numãrul locuitorilor din Ardeal a scãzut cu 3,2%.
pe seama românilor, dar mai ales pe seama evreilor ºi a þiganilor Exactitatea relativã a datelor recensãmintelor maghiare cu
(rromilor). În cele ce urmeazã, noi vom utiliza datele iniþiale ale privire la limba maternã a populaþiei este atestatã de faptul cã
recensãmântului în cauzã, date ce s-au pãstrat pentru populaþia rezultatele profesorului universitar Nicolae Mazere din Iaºi, care
Ardealului într-o detalierecemergepânãlastructurarealanivelul în 1909, pe baza consultãrii izvoarelor bisericeºti, a evaluat nu-
comunelor. Pentru ca datele culese în 1850 sã poate fi comparate mãrul românilor din Ardeal, acestea au fost surprinzãtor de ase-
cu rezultatelor recensãmintelor ulterioare va trebui sã avem în mãnate celei din recensamânt. Astfel , profesorul Mazere
vedere ºi modificãrile teritoriale intervenite pe parcurs. Se ºtie cã 1 denumirea româneascã: Szolnok de mijloc, Crasna, Zãrand
în 1850 Ardealul constituia o unitate administrativã distinctã ce 2 denumirea româneascã: Satu-Mare, Sãlaj, Arad
cuprindea ºi teritoriile denumite Partium (judeþele Közép-Szol-

214 215
identificã 1.418.304 de români, iar recensãmântul din 1900 con- ocupaþionalã din recensãmintele de dinainte de 1890 pot fi com-
semneazã 1.397. 282, pe când cel din 1910, luând în evidenþã ºi paratecu celeulterioarenumai cu anumitecorecþii ºi cu o oarecare
militarii, stabileºte cifra de 1.472.021 pentru populaþia românã. aproximaþie. În publicaþiile datelor de recensãmânt rubrica cu
Creºtereapopulaþiei maghiaredin Ardeal nu afost nici eapeste privire la profesiunea combinatã cu limba maternã apare numai
tot uniformã. În cele patru judeþe secuieºti (Ciuc, Treiscaune, începând cu 1900.
Mureº-Turda, Odorhei) numãrul maghiarilor a crescut între 1880 Datele din tabelul 6. ne aratã cã în perioada dualismului ºi la
ºi 1910 doar cu 2,7% ( de la 393 de mii la 500 de mii), pe când în începutul secolului s-a accelerat modernizarea, industrializarea
restul judeþelor creºterea populaþiei maghiare este de 7,2% (de la economiei ºi în Ardeal, realizânu-se progrese în transformarea
238 de mii la 400 de mii, iar ponderea lor în ansamblul populaþiei capitalistã a structurii sociale. Între 1890 ºi 1910, numãrul celor
dela15% la20%). Estedeînþelescãopiniapublicãdelacumpãna angajaþi în industrieacrescut mai rapid în Ardeal decât în Ungaria,
secolului s-a preocupat intens de “ problema secuilor” , de criza de asemenea, a crescut în mai mare mãsurã ºi numãrul celor care
economicã si socialã a secuimii. au lucrat în comerþ ºi în transporturi. Tabelul 7. surprinde în-
În oraºe proporþia populaþiei maghiare ºi germane era semni- deosebi creºterea vertiginoasã a industrializãrii de dupã 1890.
ficativ mai mare decât în mediul rural. În 1910 22,4% din Transformãrileeconomiceºi sociale, modernizareanu au afec-
maghiari, 24,1% din germani ºi doar 5,6% din populaþia românã tat în egalãmãsurãgrupuriledepopulaþie denaþionalitatediferitã.
locuia în oraºe. Structura pe naþionalitãþi a populaþiei celor 29 de Naþionalitateamaghiarãºi ceagermanã(sasã) prezintãdejaimagi-
oraºe ardelene este redatã de tabelul 3. nea relativã a unei societãþi burgheze în curs de industrializare, în
Populaþia Ardealului a fost deosebit de pestriþãnu numai din timp ce naþionalitatea românã pare cã s-a împotmolit în mod
punct de vedere etnic, ci ºi în ceea ce priveºte structurarea ei vizibil la nivelul unei societãþi tradiþionale þãrãneºti. Diferenþa
confesionalã în numãr mai mare vom gãsi enoriaºi ai ºapte con- dintre structura comunitãþii maghiare ºi sãseºti pe de o parte ºi
fesiuni diferite. Toate grupurile etnice aparþin la mai multe culte. structura comunitãþii româneºti pe de altã parte, iese în evidenþã
(vezi tabelul 4. ºi 5.) ºi mai mult dacã analizãm structurarea societãþii ardelene de
Evoluþia structurii populaþiei dupã religie prezintã în esenþã dinainte de primul rãzboi mondial conform cu categoriile sociale
aceeaºi tendinþãca ºi datele cu privire la structurarea pe naþion- profesionale mai subtile, pe baza amplorii ºi caracterul detailat al
alitãþi între anii 1850 ºi 1910 coeficientul religiilor “ maghiare” datelor oferite de recensãmânt. Datele respective le-am grupat în
(romano-catolicã, reformatã, unitarianã, izraelitã) acrescut, iar cel douã clase. Mai întâi (vezi tabelul 8.) prezentãm structurarea
al religiei “ germane” (evanghelicã) ºi al religiilor “ române” populaþiei din diferitele categorii socio-profesionale ºi pãturi so-
(greco-catolicã ºi ortodoxã) a scãzut. ciale în funcþie de limba maternã. Tabelul urmãtor (9.) redã
În final sã aruncãm o privire asupra structurii sociale, asupra structura socialã a fiecãrei naþionalitãþi în funcþie de principalele
structurii profesionale a populaþiei ºi a diferitelor naþionalitãþi din categorii socio-profesionale. În încheiere tabelul 10. va cuprinde
Ardeal. Sistemul statistic cu privire la structura profesionalã a structura categoriilor fundamentale ale intelectualitãþii - atât de
recensãmintelor maghiare s-a constituit în forma sa finalã abia la importante din punct de vedere al progresului naþional-politic - în
sfârºitul secolului trecut, din acest motiv, datele privind structura funcþie de limba maternã.

216 217
1. Populaþia civilã a Transilvaniei dupã naþionalitate pe baza recensãmântului din 2. Situaþia populaþiei civile a Transilvaniei pe naþionalitãþi, pe baza datelor oferite
anul 1850 de recensãminte (pe teritoriul de dupã 1867)
1850 dupã 1876 Creºtere (sau scãdere) în %
Populaþia Populaþia stabilã 1850 1880 1910 1850-1880 1880-1910 1850-1910
legalã (date (date stabilitede Populaþia Populaþia
originale din cãtre Czoernig ºi legalã stabilã Maghiari 488 927 630 477 909 003 28,95 44,18 85,92
recensãmânt) Tafeln) 26,11 % 30,25% 34,20

maghiari 355 927 305 223 Germani 192 204 211 748 231 403 10,17 9,28 20,39
10,26% 10,16% 8,71
secui 180 876 585 342 180 876 488 927
Români 1 091 208 1184833 1 464 221 8,58 33,58 34,18
în total 26,03% 28,23% 26,11% 58,28% 56,85% 55,08

germani 16 633 15 462 Alþii 100 098 56 940 53 542 -43,12 -5,97 -46,51
5,35% 2,73% 2,01%
saºi 175 637 219 374 175 631 192 204 Total 1 872 437 2 084 048 2 658 159 11,30 27,55 41,96
în total 9,33% 10,58% 10,26%
români 1 225 618 1 202 050 1 084 897 1 091 208
3. Populaþia oreºelor din Transilvania dupã naþionalitate (în procente)
59,45% 57,97% 58,28%
1850 1880 1910
romi 78 885 52 665 76 754 77 201
maghiari 37,3 48,6 58,7
3,83% 2,54% 4,12%
germani 26,3 23,8 16,1
armeni 7 687 7 879 7 329 7 372
români 26,7 24,0 23,4
0,37% 0,38% 0,39%
alþii 9,7 3,6 1,8
evrei 15 606 6 220 11 692 11 760
0,76% 0,30% 0,63%
4. Populaþia Transilvaniei dupã religie (în procente)
Alþii 4 776 207 3 743 3 765
1850 1910
0,23% 0,01% 0,20%
romano-catolicã 11,4 14,0
Populaþia 2 061 645 1 861 607
legalã greco-catolicã 29,2 28,0

plecaþi -30 371 -28 951 ortodoxã 32,3 29,6


reformatã 13,6 14,9
strãini +42 198 +39 781
evanghelicã 10,5 8,6
Populaþia
stabilã în 2 073 472 2 073 737 1 872 437 1 872 437 unitarianã 2,4 2,5
total
izraelitã 0,6 2,4

218 219
5. Populaþia pe naþionalitãþi, dupã religie în anul 1900 (mii persoane) 7. Numãrul ºi creºterea în procente a angajaþil or în ramurile industriale din
Transilvania
Maghiari Germani Români Alþii Total
Creºtere în procente
romano-catolicã 301 18 3 9 331
Anul 1896 1890 1910 1869-1890 1890-1910 1869-191
greco-catolicã 23 0 658 10 692 0
ortodoxã 11 0 730 8 749 Comerþ,
credit ºi 9017 19704 40941 98,7 107,8 312,8
reformatã 359 1 2 3 365 transport
evanghelicã 23 196 2 1 222 Total 85126 111697 200842 31,2 79,8 135,9
unitarianã 64 0 0 0 64
izraelitã 34 17 1 1 53 8. Situaþia populaþiei Transilvaniei pe grupuri socio-ocupaþionale ºi pe baza limbii
materne, în 1910
în total: 815 233 1397 32 2477
Numãrul
persoanelor
cu venituri ºi Maghiari Germani Români Alþi
6. Populaþia activã dupã grupuri ocupaþionale (în procente) al celor
întreþinute
Totalul populaþiei Maghiari Germanii Români
I.Posesorii de
1869 1890 1910 În 1910 proprietãþimari ºi
mijlocii
Producãtori agricoli 81,8 76,5 70,8 54,5 57,4 83,6
peste 100 pogoane 7 834 66,9 7,6 25,5 0,1
Industriaºi, mineri 7,0 9,1 13,6 20,2 22,4 7,3
II.Mici proprietari, mici
Comerþ, credit, transport 0,9 2,0 3,5 6.7 6,0 1,2 arendaºi
Administraþie, 1,9 2,1 2,7 4,9 4,5 1,1 cu 50-100 pog. 17 264 42,1 11,3 46,6 0
profesiuni liberale
cu 10-50 pog. 465 840 27,5 12,1 60,3 0
Forþede apãrare 1,2 1,6 1,7 2,3 2,6 1,2
cu 5-10 pog. 401 342 23,1 8,4 68,6 0
Zilieri 2,4 3,4 2,0 2,1 0,7 1,9
cu 0-5 pog. 474 026 22,9 6,4 70,6 0,1
Pensionari, rentieri 0,5 1,0 1,5 2,3 3,4 0,8
Alþiproducãtori agricoli 26 894 29,3 2,4 65,5 2,7
Servitori domestici 4,4 3,8 3,7 6,0 2,3 1,4
TOTAL 1 385 366 24,9 8,9 66,2 0,1
Alþii 0 0,5 0,6 1,0 0,6 0,2
III.Pãturi burgheze: +
Industriaºi independenþi 173 837 51,6 16,6 26,4 5,4
7. Numãrul ºi creºterea în procente a angajaþil or în ramurile industriale din
Transilvania Comercianþi, 47 429 57,9 19,2 20,8 2,1
transportatori indep.
Creºtere în procente
Rentieri, persoane 32 672 54,9 18,0 26,1 1,0
Anul 1896 1890 1910 1869-1890 1890-1910 1869-1910 deþinãtoare de capital
Minerit ºi 75209 91993 159901 22,3 79,8 112,6 TOTAL 253 938 53,2 17,3 25,3 4,2
industrie

220 221
8. Situaþia populaþiei Transilvaniei pe grupuri socio-ocupaþionale ºi pe baza limbii 9. Populaþia totalã a Transilvaniei ºi a naþionalitãþilor mai semnificative dupã grupuri
materne, în 1910 socio-profesionale în anul 1910 (numãrul celor activi ºi susþinuþi, în procente)
Numãrul Transilv. Maghiari Germani Români
persoanelor
cu venituri ºi Maghiari Germani Români Alþi I.Posesorii de proprietãþimari ºi
al celor mijlocii
întreþinute
peste 100 pogoane 0,3 0,6 0,3 0,1
IV. Funcþionari, angajaþi
II.Mici proprietari, mici arendaºi
Funcþionari în ramurile 22 888 72,5 20,2 6,5 0,8
economice cu 50-100 pog. 0,6 0,8 0,8 0,6
Intelectuali angajaþiîn cu 10-50 pog. 17,4 14,0 24,1 19,1
administraþie, intelectuali 86 278 59,4 14,6 25,7 0,4
cu profesiuni liberale ºi 5-10 pog. 15,0 10,1 14,3 18,7
alþiangajaþi
0-5 pog. 17,7 11,8 12,9 22,7
TOTAL 109 166 62,1 15,8 21,7 0,3
Alþiproducãtori agricoli 1,0 0,9 0,3 1,2
V.Muncitori:
Total 51,7 37,5 52,5 62,3
Muncitori agricoli 524 326 30,4 2,2 62,5 4,8
III.Pãturi burgheze: +
Muncitori industriali, 197 251 50,1 12,1 33,6 4,3
mineri Industriaºi independenþi 6,5 9,8 12,3 3,1
Muncitori în comerþºi 50 931 72,5 8,5 18,2 0,7 Comercianþi, transportatori 1,8 3,0 3,9 0,7
transporturi independenþi
Zilieri 48 870 36,1 2,8 55,4 7,6 Rentieri, persoane deþinãtoare de 1,2 2,0 2,5 0,6
capital
Servitori domestici 46 610 54,5 5,3 39,4 0,8
Total 9,5 14,8 18,7 4,4
TOTAL 867 988 39,0 5,0 1,6 4,4
IV. Funcþionari, angajaþi
VI. Forþede apãrare 23 874 48,0 15,5 34,1 2,4
Funcþionari în ramurile economice 0,9 1,8 2,0 0,1
VII. Alþii 30 201 51,6 8,1 32,0 9,2
Intelectuali angajaþiîn administraþie,
TOTAL: 2 678 367 34,3 8,7 55,0 2,0 intelectuali cu profesiuni liberale ºi 3,2 5,6 5,4 1,5
alþiangajaþi
Din care: Producãtori 1 920 766 26,6 7,0 64,9 1,5
agricoli Total 4,1 7,4 7,3 1,6
Industriaºi, mineri 377 639 51,0 14,5 29,8 4,7 V.Muncitori:
Comercianþi, 111 436 66,5 14,0 18,2 1,3 Muncitori agricoli 19,6 17,4 4,9 22,3
transportatori
Muncitori industriali, mineri 7,7 10,8 10,2 3,1
Alte categorii 268 516 51,9 10,6 34,5 3,0
Muncitori în comerþºi transporturi 1,9 4,0 1,9 0,6
Zilieri 1,8 1,9 0,6 1,8
Servitori domestici 1,7 2,8 1,1 1,3

222 223
9. Populaþia totalã a Transilvaniei ºi a naþionalitãþilor mai semnificative dupã grupuri Mihály Mózes
socio-profesionale în anul 1910 (numãrul celor activi ºi susþinuþi, în procente)
Transilv. Maghiari Germani Români
EVOLUÞI E URBANÃ
Total 32,4 36,9 18,6 30,4
ª I SCHI M BARE A M ODULUI DE VI AÞÃ
VI. Forþede apãrare 0,9 1,3 1,6 0,6
VII. Alþii 1,1 1,5 1,0 0,6
Total 100 100 100 100
În perioada de dupã 1867, tradiþiile industriale locale n-au
Producãtori agricoli 71,7 55,8 57,8 84,7 constituit decât în parte premise ale dezvoltãrii oraºelor din Tran-
Industriaºi, mineri 14,2 21,0 23,4 7,6 silvania. Capitalul, cu raþionalitatealui, preþuiamai degrabãprofi-
Comercianþi, transportatori 4,1 8,1 6,7 1,4 tul decât tradiþia, „ bunul sãu plac” spulberând centreledegreutate
Alte categorii 10,0 15,1 12,1 6,3 anterioarealedezvoltãrii urbanetradiþionale. Anterior, ridicaseîn
rândul oraºelor aºezãri lipsite de importanþã, doar pentru cã erau
10. Intelectualii activi în servicii publice ºi liber-profesioniºti dupã limba maternã situate în apropierea unor zãcãminte de materii prime, în timp ce
în 1910 (în procente)
Magyar Német Román
— lipsitedefactori caresãîncurajezeprogresul industrial — oraºe
cu vechi nume au rãmas în urmã în privinþaindustrializãrii.
Funcþionari în administraþia publicã 74,9 13,1 11,7
Una dintre trãsãturile manifeste ale urbanizãrii din epocã este
Notari 63,0 12,6 24,4
creºtereaînsemnatãapopulaþiei. Din rândul aºezãrilor careînreg-
Funcþionari în domeniul justiþiei, magistraþi, procurori 75,2 7,4 16,9 istrau o dezvoltare de peste 50%, lipseau oraºe ca Braºovul ori
Preoþiºi angajaþi ai bisericii 34,8 10,7 54,1 AlbaIulia. Rãmânereaîn urmãadezvoltãrii oraºelor eevidentãla
Avocaþi 65,0 8,8 26,0 nivelul întregii þãri. În 1869, depildã, dintrecele81 deoraºelibere
Pedagogi 58,3 16,1 24,8 regale (crãieºti) doar 27 aveau peste 10 000 de locuitori. Recon-
Angajaþiîn domeniul sãnãtãþii 53,6 24,7 21,6 siderarea situaþiei juridice a oraºelor are loc în anii 1870. Pe baza
Medici 61,5 25,1 12,8
noii situaþii juridice, doar 23 de aºezãri urbane au cãpãtat dreptul
Alþi 69,8 21,1 6,8
de a avea un organ administrativ înfiinþat pe baza principiului
autoguvernãrii („ városi törvényhatóság” ), 50 defoste oraºelibere
Total 60,5 14,5 24,5
(libera civitas regia) au fost trecute în categoria oraºelor care
jurisdicþional þineau direct de comitate („ rendezett tanácsú
város” ), celelalte nefiind considerate apte sã fie socotite în rândul
oraºelor. În Transilvania, doar Cluj ºi Tîrgu Mureº au primit
dreptul de a dispune de autoguvernare. Oraºe ca Alba Iulia, Aiud,
Braºov, Sibiu etc. au trebuit sã se mulþumeascã sã facã parte din
categoria a doua (rendezett tanácsú város).

224 225
Factori ai dezvoltãrii oraºelor produselor a sporit cu atât mai mult. În Transilvania, întâlnim în
mare numãr astfel de localitãþi aflate pe calea industrializãrii
Situaþia prezentatã mai sus a fost o rezultantã a unui mare
(Braºov, Cluj, Sibiu, Bistriþa).
numãr de noi factori de urbanizare. În a doua jumãtate a veacului
trecut, un astfel de factor de dezvoltare a oraºelor a fost calea Urbanizare ºi industrializare
feratã. De-alungul arterelor mai importante, ºi mai alesîn nodurile
În cele douã decenii premergãtoare actului din 1867 — de
de cale feratã asistãm la un avânt industrial ºi o evoluþie urbanã
realizare a dualismului —, factorii care au influenþat dezvoltarea
deosebite. Un rol remarcabil l-au cãpãtat ºi din acest punct de
oraºelor au fost cu precãdere producþia agricolã ºi circulaþia mãr-
vedere aºezãrile situate pe aºa-numitele „ artere comerciale” . O
furilor. Efectul marii industrii s-a resimþit mai curând începând
zonã urbanizatã a prins contur bunãoarã în þinutul dintre Transil-
din anii ‘ 80 ºi dupã 1890. Din acest tablou, sepoate evidenþiamai
vania[istoricã— n.t.] ºi regiuneadelarãsãrit deTisa(Satu Mare,
ales afirmarea centrelor miniere ºi siderurgice. Dupã 1867, în
Nyíregyháza, Debreþin, Oradea), continuatã cu teritoriul unde
þinuturile rãsãritene ale þãrii, proporþia orãºenilor cu ocupaþii de
Banatul întâlneºte sudul Câmpiei Tisei (Arad, Timiºoara etc.). Pe
naturã industrialã ºi de comerþ era foarte scãzutã, în nu puþine
cursul Tisei, oraºeleSzolnok, Seghedin ºi Suboticaau jucat un rol
cazuri neatingând nici 10%. Cele mai multe oraºe se încadrau în
asemãnãtor. Creºterea populaþiei în aºezãrile din aceastã fâºie
proporþia de10-20% (Aiud, AlbaIulia, Sfântu Gheorghe), în timp
urbanã a fost, între 1869 ºi 1910, superioarã procentului de 85%.
cecâtevaoraºedispuneau dejadeun procent de20 ºi chiar depeste
În Transilvania, un avânt deosebit se constatã în cazul Clujului ºi
30% industriaºi ºi comercianþi(Bistriþa, Braºov, Cluj, Sibiu). În
al Tîrgu Mureºului.
mai multe oraºe ale Transilvaniei, proporþia acestor categorii ale
Dintre factorii de evoluþie urbanã, se cer menþionate mediul
populaþiei a atins în anul 1910 o valoare de 30-40% (Aiud, Alba
natural ºi, eventual, ºi rolul administraþiei. Avântul deosebit al
Iulia, Sfântu Gheorghe, Deva), ºi chiar peste 40% (Bistriþa,
câtorva aºezãri s-a datorat unor factori existenþi în imediata lor
Braºov, Cluj, Tîrgu Mureº ºi Sibiu). Aceastã creºtere corespunde
apropiere, denaturãsãînlesneascãapariþiaimplantãrilor industri-
nivelului de dezvoltare înregistrat în Ungaria Superioarã ºi þinu-
ale. Astfel de factori au fost, în Banat ºi regiunea Hunedoarei,
turile de la vest de Tisa.
cãrbunele, în zona secuiascã minereul de fier, pe versantele Car-
Aceste aºezãri reprezentau centre de industrie ºi comerþale
paþilor în general lemnul, în alte þinuturi alte bogãþii naturale, ca
zonei, constituind avangarda procesului de afirmare a oraºelor de
sarea ori aurul. Populaþia Devei sporeºte cu 65%, fenomen ce
provincie.
semnaleazã în acelaºi timp ºi faptul cã, în ce priveºte factorii de
Dezvoltareaindustrialãdin epocadualismului adeterminat, pe
implantare industrialã, efectul acestora avea un caracter diferit.
de o parte, punerea bazelor industrializãrii oraºelor (în scopul
Astfel, o datãcu ameliorareatransporturilor, materiileprimeerau,
satisfacerii într-o proporþie tot mai importantã a nevoilor locale)
în majoritateacazurilor, prelucratenu peloc, ci în oraºelemai mari
ºi, pe de altã parte, apariþia unor industrii ºi unitãþiindustriale de
dinîmprejurimi, dejaexistente. Înacestelocalitãþi, creºtereapopu-
interes regional. Creºterea proporþiei ramurilor industriale legate
laþiei poate cã nu a înregistrat proporþii spectaculoase, dar locui-
de construcþii , îmbrãcãminte ºi servicii a fost în directã legãturã
torii care trãiau de pe urma activitãþii industriale ºi a circulaþiei
cu evoluþia nevoilor locale. Se constatã totodatã o tendinþãde

226 227
stagnare în domeniul industriei alimentare, iar în ce priveºte Iatã factorii tehnici care au stat la baza transformãrii modului
ramurile ce foloseau ca materie primã pãrul, penele ºi oasele, de viaþã în câteva oraºe din Transilvania [istoricã — n.t.]:
acestea aproape dispar. Cauza apariþiei unor noi necesitãþi trebuie
cãutatã în schimbãrile ce au loc în modul de viaþã ºi gusturi. Anul punerii în funcþiune a
Oraºul
Cuceresc teren îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea orãºeneascã — uzinei fabricii de uzinei de fabricii de gheaþã
electrice gaz apã
faþã de cizma, respectiv opinca purtate înainte —, iau avânt
Cluj 1905 1871 1887 1894
construcþia de locuinþeºi cea de drumuri. Transformãri se petrec
Târgu-Mureº 1898 - 1908 1905
ºi în ce priveºte structurarea caselor ºi locuinþelor din mediul
urban. O datãcu toateacestea, îºi faceapariþiapuzderiadeproduse Braºov 1898 1892 1894 -
industriale, de mãrfuri de serie mai ieftine, continuând însã sã-ºi Sighiºoara 1903 1903 - -
pãstreze valoarea produsele meºteºugãreºti ori ale industriei cas- Odorheiu-Secuiesc 1908 - - -
nice, prezente mai cu seamã în articolele de facturã regionalã, Turda 1902 - - -
eventual în portul local. Proporþiile impresionante atinse de câte Sfântu Gheorghe 1908 - 1894 -
o ramurãindustrialãori altaoglindesc avântul pecarel-acunoscut Aiud 1909 - - 1909
marea industrie. Industria textilã ºi de confecþii de la Braºov ºi
Sebeº 1906 - - -
Cluj, industria lemnului de la Tîrgu Mureº ºi Arad, industria
Abrud 1910 - 1910 -
metalurgicã de la Braºov ºi Timiºoara etc. vorbesc despre marea
industrie de însemnãtate naþionalã configuratã la sfârºitul epocii
Cu toatecãrãspândireafabricilor degaz ºi înfiinþareafabricilor
de care ne ocupãm.
de gaz orãºeneºti au premers apariþiei electricitãþii , ele n-au putut
Schimbarea modului de viaþã concura în privinþaariei de extindere a acesteia. În oraºele mai
mari, laCluj bunãoarã, au fost create— în maremãsurã, cu capital
Ca un semn al modernizãrii, începând cu anii ‘ 80-’ 90 lumina
strãin — fabrici de gaz încã din anii ‘ 50–’ 60. La sfârºitul acestei
electricã se aprinde pe rând ºi în þinuturile transilvãnene. Oraºele
epoci, strãzile iluminate cu petrol sau gaz þineau de-acum de
îºi construiesc unul dupã altul uzinele electrice recurgând la
imaginea obiºnuitã a serilor la oraº. Lungimea strãzilor iluminate
împrumuturi ori împuternicindcâteunîntreprinzãtor mai priceput.
în mod tradiþional era, depildã, laSibiu de10 000 m, laMiercurea
Oraºele mai mari, ca de pildã Târgu-Mureº, ºi-au construit ºi
Ciuc de 8 600 m, la Târgu Secuiesc de10 348 m, laDej de18 000
exploatat uzinele electrice ca întreprinderi orãºeneºti, dar un
m, la Turda de 15 000 m. În epoca dualismului însã, gazul urban
obicei rãspândit era ºi concesionarea acestora. De cele mai multe
n-a pãtruns ºi în oraºele mai mici. Un succes important al acestei
ori, concesionarul eraÎntreprindereadeelectricitateGanz SA (aºa
perioade — cel puþin, în câteva oraºe mai mari ºi mai înstãrite —
s-a întâmplat la Cluj, Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc etc.).
a fost realizarea reþelei de instalaþii de apã.
În oraºele transilvãnene mai mici, uzinele electrice sau în general
Schimbãri impresionante s-au petrecut în epocã la nivelul
întreprinderileprestatoaredeservicii au luat fiinþãcaîntreprinderi
circulaþiei urbane. Omnibuzul a rãmas, ºi la începutul secolului,
private.

228 229
cel mai rãspândit mijloc de transport. Pe locul secund, se situa constituia cu adevãrat mândria oraºelor. În unele oraºe mai mici,
calea feratã cu vehicule acþionate cu aburi. Cu astfel de vehicule ca Mediaº ori Deva, construirea teatrului a costat peste 200 000
putea cãlãtori bunãoarã cetãþeanul din Braºov. de coroane. (Cheltuielile pentru edificarea câte unui teatru dintr-
Urbanizarea a adus schimbãri esenþiale ºi în ce priveºte servi- un oraº important — Cluj, de pildã — au depãºit 1 milion de
ciile medicale. S-au construit cabinete medicale, spitale, chiar coroane.) Limba spectacolelor era, în cea mai mare parte,
dacã — sã spunem — numãrul aºezãmintelor sanitare nu l-a maghiara. Dintre teatrele permanente, în cele din Orãºtie, Mediaº
depãºit pe cel al asociaþiilor de binefacere. În epoca dualismului, ºi Sibiu spectacoleleerau realizate ºi în germanã. Delacaz lacaz,
chiar ºi în oraºele importante, erau încã necunoscute serviciile în localitatea Bela Crkva se organizau spectacole ºi în limbile
medicale de bazã, corespunzãtoare din punct de vedere calitativ. sârbã ºi germanã.
La începutul secolului al XX-lea, în fiecare oraº funcþionau deja Editarea de ziare ºi reviste locale luase amploare. La Cluj,
între 4 ºi 15 aºezãminte sanitare publice. ª i în aceastã privinþã apãreau regulat laînceputul secolului cinci-ºaptecotidiane. Dintre
însã, s-au conturat mari deosebiri. Caracteristice pentru oraºele oraºele ce þineau jurisdicþional de comitate, în Braºov apãreau
transilvãneneerau în general serviciilemedicalemai modeste, faþã cinci cotidiane. În 1910, numãrul sãptãmânalelor în þinuturile de
de Banatul industrializat, unde numãrul aºezãmintelor sanitare la rãsãrit de Tisa era de 85, dintre care o treime apãreau în limbile
publice era evident mai mare. Dintre oraºele transilvãnene, Cluj, minoritãþil or.
Târgu Mureº ºi Braºov au devenit centre medicale importante. Asociaþii le erau tot mai prezente în viaþa oraºelor. Pânã la
Serviciile spitaliceºti erau destul de deficitare chiar ºi la sfârºitul sfârºitul epocii pe care o studiem, în Capitalã au luat fiinþã peste
epocii despre care vorbim. Spitalele orãºeneºti existente trebuiau o mie de asociaþii, cercuri artistice ºi reuniuni corale. În oraºele
demulteori sãfacãfaþãnecesitãþilor unor þinuturi întregi. Situaþia dinspre rãsãrit ale þãrii ce funcþionau pe baza principiului autogu-
era uºuratã de spitalele de stat existente la nivel de comitate. O vernãrii, numãrul acestora nu atinsese nici mãcar suta (singura
importanþã deosebitã o avea Clujul, unde funcþiona ºi o clinicã excepþie o constituia Timiºoara, unde existau 132 de asociaþii cu
universitarã. Au fost înfiinþate spitale de stat în cele mai multe diferite profiluri). Chiar ºi în cazul Clujului, funcþionau doar 37
oraºe mai importante: Târgu Mureº, Aiud, Bistriþa, Braºov, Mier- de asociaþii. În oraºele cu populaþie mixtã ce þineau de comitate,
curea Ciuc, Gheorgheni, Sfântu Gheorghe, Deva, Sighiºoara, Si- numãrul lor a cunoscut creºteri asemãnãtoare: 52 la Braºov, 48 la
biu, Turda ºi Odorheiu Secuiesc. Sibiu, 39 la Sighetul Marmaþiei. Existau printre acestea reuniuni
Sistemul de instituþii culturale al oraºelor a cunoscut o prefac- corale (la Braºov, de pildã, trei) ºi diferite societãþiculturale pe
ere radicalã. Cu excepþia localitãþilor Târgu Mureº ºi Hód- meserii. Cele mai frecventate asociaþii culturale au fost cercurile
mezõvásárhely, s-a înfiinþat câte un teatru permanent în fiecare literare. Erdélyi Múzeum Egylet (Asociaþia Muzeului Ardelean)
dintre oraºele unde exista autoguvernare. La Cluj, funcþiona ºi un din Cluj numãra 870 de membri permanenþi. În oraºele mai
aºa-zis teatru de varã. În Transilvania, cu excepþia Braºovului, în importante, au luat fiinþãcercuri purtând numele unor poeþi renu-
toate oraºele care jurisdicþional þineau de comitate (Miercurea miþidin provincie.
Ciuc, Sfântu Gheorghe, Deva, Orãºtie, Mediaº, Sibiu, Dej, Turda, În localitãþile mai puþin numeroase, ca bunãoarã Târgu Secui-
Odorheiu Secuiesc) funcþiona câte un teatru permanent. Teatrul esc ºi Gheorghieni, în locul acestorafuncþionau cercuri delecturã.

230 231
O iniþiativã culturalã cu totul remarcabilã a constituit-o la Mier- Ákos Egyed
curea Ciuc trupa de teatru de amatori care s-a afirmat cu succes
începând din anul 1876 ºi al cãrei efectiv ajunsese, lasfârºitul epocii SOCI ETATEA RURALÃ DI N TRANSI LVANI A
pe care o studiem, sã depãºeascã 120 de persoane. În unele locuri,
Bisericaacontribuit ladifuzareaculturii. LaAlbaIulia, deexemplu,
începânddinanii ‘70funcþionaSocietateaLiterarãRomano-Catolicã Caracteristicile procesului de afirmare a societãþiicapitaliste
din Transilvania, ce numãra 100-150 de membri.
Asociaþiile cu caracter economic reuneau de multe ori peste o Înainte de desfiinþarea iobãgiei, în Transilvania noþiunea de
mie de membri: în Mediaº 1 337; SocietateaEconomicãSãseascã þãrãnimecuprindeaîn general pãturileaflatejuridic într-o situaþiede
din Transilvania 10 103; Societatea Economicã a comitatului subordonare: iobagii ºi jelerii. Ea nu era utilizatã cu referire la
Solnoc-Dobîca din Dej 600 de membri. Printre asociaþiile categoriile agriculturilor liberi. Dupã 1848 însã, având în vedere cã
economice, existau în fiecareoraº o mulþimedecercuri alecomer- zidurile juridice despãrþitoare dintre diferitele pãturi þãrãneºti ºi de
cianþilor ºi industriaºilor, respectiv asociaþii literare ale micilor agricultori au dispãrut, termenul þãran s-a extins. El îi cuprinde
industriaºi. Cetãþenii oraºelor au înfiinþat aproape peste tot aso- de-acum pe toþi cei care în mod permanent cultivau pãmântul ºi
ciaþii pentru ajutor de boalã ºi înmormântare. În zonele locuite de duceau o existenþã ruralã. Mai exact, pe lângã foºti iobagi ºi jeleri,
minoritãþi— cu precãdere, în regiunile sãseºti —, asociaþiile de categoriile anterioare de þãrani liberi: secui liberi, saºi liberi din
înmormântare erau organizate pe minoritãþi(Reghin, Sighiºoara, þinuturile sãseºti ºi români liberi, mici nobili scãpãtaþi ce-ºi pier-
Sebeº etc.). duserã privilegiile, respectiv cea mai mare parte a familiilor
ª i în oraºele rãsãritene ale þãrii, asociaþii le cu caracter politic româneºti ºi secuieºti de grãniceri.
au jucat un rol important. LaFãgãraº Cercul pentru Independenþãcu M ãsurã comunã, proprietate liberã
200 de membri, la Târgu Secuiesc Cercul pentru Independenþã ºi
Cercul „’ 48”, la Gherla ºi Turda cercuri pentru independenþã ºi Acest proces de omogenizare socialã a fost favorizatã — dupã
cercuri „’ 48” defineauatmosferaoraºelor dinþinuturilerãsãriteneale abolirea discriminãrilor juridice — de apariþia ºi consolidarea
þãrii.ÎnTransilvania, nualuat fiinþãnici oasociaþieliberalã.Cetãþenii proprietãþii funciare capitaliste. Dacã anterior categoriile de pro-
oraºelor sãseºti se pare cã aveau alte opinii despre ‘48 ºi ideile prietãþi funciare erau grevate de sarcini fiecare într-un mod spe-
privitoarelaindependenþã,deoareceînacestezonen-afuncþionat nici cific — se ºtie bunãoarã cã altele erau sarcinile ce grevau
o asociaþie politicã de acest fel. suprafeþele de pãmânt ce aparþineau iobagilor, ºi altele cele ce
grevau proprietãþile grãnicereºti secuieºti º.a.m.d. —, acum siste-
mul de impozitare utiliza o mãsurã comunã, neprevãzând privile-
gii la nivelul proprietãþii funciare þãrãneºti. ª i, cum sistemul
juridic anterior a fost abolit, în mare parte þãranii transilvãneni au
devenit cetãþeni liberi, proprietari depãmânt. Deosebireaesenþialã
dintre relaþii le de proprietate rurale din Transilvania ºi cele din

232 233
Ungariaconstaîn faptul cãîn Transilvaniaproporþiacategoriei de gospodãrie se mai întîmpla sã-ºi mai vândã una-douã animale, ca
þãrani lipsiþi de pãmânt era inferioarã celei din Ungaria, respectiv sã facã rost de banii necesari plãþii impozitului ºi cumpãrãrii
cã în Transilvania istoricã marea proprietate funciarã nobiliarã strictului necesar de accesorii pentru gospodãrie; cea mai mare
ocupa o suprafaþãmult mai micã. În anumite zone, proporþia parte a sumei de bani necesare era agonisitã însã prin efectuarea
proprietãþii funciare þãrãneºti depãºea 90%. Din aceste cauze, în de munci plãtite.
Transilvania istoricã a luat naºtere un sistem de mici proprietãþi Gospodãriile de 1-5 iugãre situate la ºes, pe vãile râurilor, dar
mult mai puternic decât în regiunea de ºes din Câmpia Tisei. mai ales în zonele urbane nu mai fãceau în totalitate parte din
În acelaºi timp cu procesul de omogenizare, se constatã ºi un categoriaeconomiei naturale. Celecareseocupau cu comerþul, de
fenomen dediferenþiereîn rândul þãrãnimii. Aceastãsituaþie afost exemplu cele de la Hãºdate de lângã Cluj, de la ª chei de lângã
favorizatã în parte de libera circulaþie (vânzare-cumpãrare) a Braºov, satele cultivatoare de pepeni ºi legume de pe valea Nira-
proprietãþii funciare, în parte de schimbãrile petrecute la nivelul jului produceau în mare mãsurã în vederea valorificãrii, consti-
economiei rurale. În timp ce o parte a þãrãnimii ºi-a consolidat tuind aºadar mici gospodãrii producãtoare de mãrfuri. Acest tip
poziþia pecareo ocupaînstructurasocialã, surseleistoricevorbesc de activitate sistematicã de vânzare la piaþã ºi de producþie de
ºi despre procesul de pauperizare. Ambele fenomene au fost marfãcaracterizaîndeosebi gospodãriilede6-20deiugãre, în timp
rezultatul procesului de capitalizare a societãþii rurale, având loc, ce cele de 20-100 de iugãre produceau tradiþional pentru pieþecu
fiecare în mod specific, la polurile acestuia. capacitãþi de preluare din ce în ce mai mari.
Specialiºtii în economie ºi economie agrarã au calculat cã în
Tipurile de gospodãrii rurale
judeþul Cluj un sfert din numãrul gospodãriilor produceau
Tipurile de gospodãrii erau definite, pe lângã mãrimea su- sistematic pentru vânzare, iar în judeþul Solnoc-Dobîca între 25-
prafeþei deþinute, de calitatea acesteia, de inventarul agricol, de 60%, în funcþie de poziþia geograficã ºi condiþiile existente în
sistemul de economie ruralã, de distanþa la care se gãseau mi- zonã. Dacã vom considera proporþia de 1/4 ca medie, atunci vom
jloacelemodernedetransport ºi, mai ales, derentabilitateaecono- obþine urmãtorul rezultat: la cumpãna dintre secolele al XIX-lea
miei rurale. ºi al XX-lea, în Transilvania 20-25% dintre gospodãrii fãceau
În Transilvania, ponderea o deþineau proprietãþil e mãrunte, de parte din categoria relativ dezvoltatã a celor mici producãtoarede
1-5 iugãre. Aceastã categorie realiza în mare mãsurã o economie mãrfuri, în timp ce aproximativ 30% dintre gospodãriile þãrãneºti
naturalã, mai alesîn zonelededeal ºi munte. Iatãcescriaun autor îºi ofereau produsele spre vânzare doar în situaþia în care, dupã
în publicaþia Huszadik Század („ Secolul XX.): „ Gospodãria satisfacerea necesitãþilor familiale, rãmânea un surplus (ori dacã
þãrãneascã e în general complet închisã, o economie naturalã. nevoialeobligasãvalorificeo partearezervei familiale). Aproxi-
Oamenii produc în general totul în cadrul propriei lor gospodãrii, mativ jumãtate din numãrul tuturor celorlalte gospodãrii fãceau
economia de schimb internaþionalã fiind reprezentatã aici doar de parte din categoria celor cu economie naturalã, în parte autarhice,
sticla pentru geamuri, lampa de petrol, brãzdar, zahãr, heringi ºi care, în scopul completãrii veniturilor, acceptau munca salariatã
alcool.” Aceastãcaracterizareerafãrãîndoialãvalabilãîn privinþa sau o aºa-numitã a doua activitate. Rolul transformator al pieþei
majoritãþii micilor gospodãrii transilvãnene. Dar ºi acest tip de

234 235
Deºi proporþiagospodãriilor naturaleparesãfi fost importantã, aceste localitãþi, dar produsele lor au fost transportate cu cãruþele
trebuiesãobservãm cã, raportat laprimajumãtateaveacului, când ºi mai departe.
proporþia gospodãriilor ce-ºi valorificau produsele pe piaþãpare Dupã realizarea reþelei de cãi ferate, în producþia de mãrfuri a
sãnu fi depãºit 10%, seînregistreazãoevoluþieînsemnatã. Încazul þinuturilor izolate se constatã un regres. Iatã ce se spunea la
a jumãtate din numãrul gospodãriilor, piaþacapãtã aºadar un rol începutul secolului despre zona Erdõvidék, situatã la hotarul din-
din ce în ce mai mare. Având în vedere cã în Transilvania marile tre judeþele Trei Scaune ºi Odorhei, zonã mai izolatã de calea
gospodãrii producãtoare de marfã erau relativ puþine la numãr — feratã: „ Transportând grânele din acest þinut la Braºov ºi Scaunul
aici, marea proprietate constând mai degrabã în pãduri ºi pãºuni Odorhei, surplusul de venituri, adicã beneficiul e înghiþit de chel-
—, aprovizionarea cu vite pentru tãiere, pãsãri, ouã, produse tuielile de transport.” În zone ca aceasta ºi în altele asemãnãtoare,
lactate, legume ºi fructe a populaþiei oraºelor aflate într-o rapidã proporþia gospodãriilor producãtoare de mãrfuri era substanþial
evoluþie, respectiv a zonelor miniere tot mai extinse era realizatã mai micã decât în þinuturile strãbãtute de calea feratã.
de gospodãriile þãrãneºti. Pieþele de desfacere ale Clujului,
Din beneficiu, noi suprafeþede pãmânt
Braºovului, Sibiului, Aiudului, Târgu Mureºului, ale localitãþil or
miniere din Valea Jiului au determinat specializarea producþiei Gospodarul care-ºi valorificasingur produselelapiaþã, careintra
þãrãneºti de mãrfuri (apariþia aºa-numitelor zone legumicole ºi în mici afaceri ori desfãºura eventual activitate de precupeþ îºi
pomicole). investea cea mai mare parte a veniturilor, de multe ori chiar în
Dezvoltareareþelei decãi ferateînsãaconduslareorganizarea totalitate, înachiziþionareaacâteîncãunei parceledepãmânt, cucare
pieþelor zonale, definite pânã atunci de caracterul lor închis. În sã sporeascã averea familiei, în care scop nu pregeta sã apeleze la
timp ce, înainte de apariþia cãii ferate, preþurile oscilau de pildã la creditedelabancã. Cumpãrareadepãmânt slujealaasigurareacelor
târgul sãptãmânal de la Alba Iulia în funcþie de sosirea sau nu a necesareconsumului propriu ºi garantareaviitorului propriei familii,
caravanelor de cãruþeale locuitorilor din þara moþilor (care cum- iar uneori chiar la sporirea producþiei de marfã. Mai mult pãmânt
pãrau marfa pentru necesitãþil e propriilor familii), dupã inaugu- însemna pentru familia respectivã un loc mai bun în comunitatea
rarea cãilor ferate la târguri s-au prezentat ºi reprezentanþii celor sãteascã, fiind aºadar ºi un simbol al statutului ocupat în societate. O
ce fãceau negoþcu cereale, ca ºi ai proprietarilor de mori, cererea parte a gospodãriilor îºi utilizau sumele de bani rãmase disponibile
lor fiind cea care hotãra preþurile. Industria alimentarã aflatã în pentru cumpãrarea de utilaje mai bune sau pentru procurarea de
plin avânt, industria de morãrit, fabricile de zahãr ºi lapte au animalemai valoroase. Fruntaºeînaceastãprivinþãeraugospodãriile
determinat continuarea procesului de specializare a producþiei dinþinuturilesãseºti, pedeopartedeoarecepentrupieþeleBraºovului
agricole. Labazaritmului accelerat decreºtereaproducþiei rurale ºi Sibiului, caºi pentru industriilelor alimentaredezvoltatemeritasã
de mãrfuri din Þara Bârsei (districtul Braºov) a stat fabrica de produci, iar pe de altã parte pentru cã reuniunile ºi asociaþiile
zahãr ºi de unt de la Braºov. În ce priveºte þinutul Nirajului, acest economicesãseºti sestrãduiausãasigurecondiþii favorabilemodern-
proces a început prin înglobarea aºa-numitei Murokország „ þarãa izãrii agriculturii. Chiar dacã nu în aceleaºi proporþii, Asociaþia
morcovilor” (Luca/GheorgheDoja, Ilieni, Cinta, Nicoleºti, Crãci- EconomicãMaghiarãdinTransilvaniaainiþiat acþiuni asemãnãtoare.
unel ºi altele). Târgu Mureº a constituit principala piaþã pentru

236 237
În þinuturile secuieºti, fruntaºe în modernizarea agriculturii erau moderne, cu croialã urbanã, iar acasã moda o învaþãuna de la
judeþul Trei Scaune, respectiv satele dimprejurul Târgu Mureºului. cealaltã” — scria publicaþia Magyarság în 1902.
Ritm lent în procesul de dezvoltare a societãþiicapitaliste Citirea ziarelor ºi a almanahurilor
Creºterea veniturilor înregistrate de gospodãriile þãrãneºti, O altã sursã a afirmãrii societãþii burgheze a fost ºcoala. În
mediul social cu caracteristici tot mai accentuat burgheze au fost ultima treime a veacului al XIX-lea, învãþãmântul elementar s-a
de naturã sã-ºi punã amprenta ºi asupra modului de viaþã al generalizat, cu toate cã nu toþicopiii de vârstã ºcolarã frecventau
oamenilor. Transformarea condiþii lor de trai, intrarea lentã pe ºcolile. În 1890, din cele2 568 desateºi comunealeTransilvaniei
fãgaºul dezvoltãrii capitaliste sunt fenomene ce se petrec în viaþa istorice, ºcoli existau în 2 315, 211 sateîntreþineau ºcoli împreunã
satului mai ales cu începere din anii 1880. Pentru observatorul cu alte localitãþi, fãrã nici un fel de ºcoalã nerãmânând decât 42
extern, transformarea era evidentã la nivelul mutaþiei înregistrate de sate. Existau zone în care frecventarea ºcolii gimnaziale a
în aspectul satelor. Sporirea bogãþiei, dar ºi creºterea exigenþelor început sã devinã un fapt obiºnuit, mai ales în localitãþil e sãseºti
se traduceau în modul cel mai vizibil în arhitectura caselor. Din ºi secuieºti. Paralel cuextindereacunoaºterii scrisului ºi acititului,
informaþii le scrise ºi vizuale oferite de sursele istorice, aflãm a luat amploare ºi obiceiul citirii ziarelor. Epoca dualismului
despre amplificarea dimensiunilor locuinþelor, utilizarea în con- austro-ungar, ºi mai ales sfârºitul de secol au reprezentat ºi în
strucþii a cãrãmizii, a pietrei ºi a þiglei cunoscând o rapidã Transilvania o perioadã de rãspândire a civilizaþiei, care ºi-a pus
rãspândire. Mobilierul ºi interioarele cunosc ºi ele o evoluþie. amprenta ºi asupra condiþii lor existente la sat. Acest aspect e
În cursul acestor transformãri, în modul de viaþã þãrãnesc valabil nu doar în ce priveºte localitãþil e sãseºti ºi ungureºti, ci ºi
tradiþional, care continua sã deþinã peste tot ponderea, încep sã-ºi în privinþacelor locuite de români.
facãapariþiaelementeburgheze, urbane. Acest procesalãsat urme Pe fostele Pãmânturi Crãieºti, respectiv în fostele zone
ºi în portul þãrãnesc. Înaintea desfiinþãrii iobãgiei, îmbrãcãmintea grãnicereºti, civilizaþia burghezã a prins rãdãcini ºi la nivelul
eraaproapeîn întregimeprodusãdeindustriacasnicã. Lacumpãna economiei rurale ºi al modului de viaþã al þãrãnimii româneºti. La
dintre secolele al XIX-lea ºi al XX-lea, în noi ºi noi sate, ºi chiar Orlat (judeþul Sibiu), cititorii români mai în vârstã prefereau
în þinuturi întregi s-a renunþat total ori parþial la portul popular calendarele, însã tinerii citeau de-acum ziare. Biblioteca obºtii
realizat în gospodãrie, fãcându-se apel la haine cumpãrate din numãra250 devolume, în sat primindu-se15 exemplaredin Foaia
prãvãlii. În acest proces, un rol nu lipsit de importanþã l-a avut poporului. Organizaþia culturalã a românilor din Transilvania
activitatea categoriei personalului de serviciu de la oraºe. Tinere ASTRA avea în grijã 430 de biblioteci comunale.
dinþinutul secuiescdepildãseangajauînmarenumãr caservitoare Sfârºitul de secol este epoca întemeierii de asociaþii . La Cris-
laBraºov, Cluj, Budapesta, Bucureºti ºi în altelocuri. Presaepocii turu Secuiesc, aºezarelocuitãdeagricultori unguri secui, s-au pus
scriamult despreaºa-numitachestiuneatinerelor din Secuime, cu bazele a nouã asociaþii, iar la Bãdeni, în judeþul Turda-Arieº
atât mai mult cu cât acest fenomen cãpãta aspecte de comerþcu (fostul Scaun Arieº), funcþionau un cerc de lecturã ºi o asociaþie
fete. Situaþiatipicãeraînsãcã, dupão vreme, tinereleseîntorceau coralã. ª i în zonele estice ale judeþelor Arad, Bihor ºi Satu Mare
în satul natal ºi se cãsãtoreau. „ De la oraº, se întorc acasã în haine iau fiinþãtot mai multe cercuri de lecturã de orientare socialistã.

238 239
Zoltán Szász meºteºugãreascã. În jurul anilor 1850, dintre cei 1 413 meºteºug-
ari, contemporanii îi considerau cademni deamintit pecei 178 de
„M ANCHESTER–UL UNGAR”. cizmari, 186 de cârciumari, 81 de cojocari ºi 37 de pantofari. În
DEZVOLTAREA TI M I ª OAREI M ODERNE decursul acâþiva ani însã, încep sã-ºi facãapariþiauneleîntreprin-
deri mai mari, varietãþitimpurii caracteristice ale capitalismului
maghiar: 3 distilerii de spirt, o fabricã de lichior, 2 fabrici de ulei,
„Dintreoraºeledeprovinciealepatriei noastre— lucru recunos- 2 fabrici de oþet, fabricã de piele, fabricã de cãrãmidã, fabricã de
cut de întreaga þarã —, nici una nu oferã semne atât de evidente ale unelte agricole — cea din urmã ca filialã a unei firme pragheze.
progresului în toate domeniile ca Timiºoara. Acest oraº se dezvoltã Dupãcãderearegimului Bach, îºi înceteazãexistenþaºi Banatul
cu o vitezã aproape americanã. În alte locuri, e nevoie de decenii ca Timiºan, iar Timiºoara devine din nou „ oraº ungar", reºedinþa
sãserealizezeceeacelaTimiºoaraseface în câþivaani" — scriaîn comitatului Timiº — desigur, invariabil, cu populaþie majoritar
1908 un specialist în economie, uimit detransformãrileexcepþionale germanã. Existã din nou un primar ales, membrii marcanþi ai
petrecute aici în primii ani ai secolului. burgheziei au posibilitateasãseangrenezeîn viaþapoliticã, pentru
În 1850, când abia se închideau rãnile asediului de patru luni a se alãtura taberei moderaþilor din Partidul Revoluþiei, apãrãtori
care avusese loc în 1849, în urma cãruia în oraº „ se încuibãriserã ai constituþiei. Realizarea dualismului pune punct schimbãrilor
prãpãdul ºi cea mai cumplitã mizerie", Timiºoara numãra abia 20 declanºate în 1860 în viaþapoliticã a oraºului, începe îndelungata
560 de locuitori. Au fost necesare o evoluþie paºnicã de câteva epocã de pace, în timpul cãreia, timp de decenii, cetãþenii ºi
decenii, hãrniciaºi spiritul deiniþiativãal cetãþenilor, apariþiaunor conducerea oraºului sunt preocupaþi doar de problemele cu
condiþii economice interne ºi internaþionale favorabile pentru ca, adevãrat pasionante ale economiei ºi urbanismului.
dupã o perioadã ceva mai lungã de consolidare, Timiºoara sã se Duelul oraº—cetate. Etapele unei demilitarizãri
poatã ridica la rangul de cel mai important oraº industrial dupã
Capitalã. A avut de parcurs un drum deja umblat, dar a trebuit sã În anii dualismului, rapidele schimbãri conjuncturale au priit
facã faþã ºi unor dificultãþi pe care cele mai multe oraºe nu le-au Timiºoarei. A luat avânt nu doar industria alimentarã, ci ºi activi-
cunoscut. tateadecreditare; în trei ani, au luat fiinþãpatru bãnci noi, iar calea
Dupã înfrângerea luptei pentru libertate, a fost, pânã în 1860, feratã ce a legat, cu începere din 1857, Timiºoara de Pesta a fost
centrul administrativ — dominat încã de cetatea ce înconjura denaturãsãsporeascãcirculaþiacomercialã. S-arealizat tramvaiul
centrul oraºului ºi deo numeroasãarmatã— al nou-createi regiuni cu cai. S-aextinsreþeauailuminatului public cu gaz ceafuncþionat
imperiale Voivodina Sârbeascã ºi Banatul Timiºan. Funcþia de începând din 1855, s-au ridicat ca din pãmânt ºcoli ºi clãdiri
primar e ocupatã de un comisar imperial. Politica de dezvoltare publice, a fost construit ºi un teatru de mari dimensiuni. În calea
industrialã regionalã dusã de Austria în secolul al XVIII-lea urbanizãrii stãtea însã cetatea — una dintre fortãreþele cele mai
puseseaici dejabazelecâtorvaîntreprinderi industriale, careînsã, importante ale imperiului habsburgic. Vechiul oraº era înconjurat
cu timpul, s-au atrofiat. La mijlocul secolului al XIX-lea, fiz- de ziduri, celelalte pãrþi ale acestuia, situate în jumãtãþi de
ionomia oraºului era definitã în bunã mãsurã de mica industrie semicerc, fiind despãrþite ºi þinute la depãrtare de centru prin

240 241
sisteme de apãrare, ºanþuri, având în vedere cã pe spaþii le lãsate fortificat al cetãþii timiºorene ºi considerarea ei pe viitor ca oraº
libere din motive strategice nu era voie sã se construiascã. deschis".
Patru decenii a þinut lupta pentru demolarea cetãþii — ori, cu o Lucrãrile de demolare ºi transformare erau însã nu doar o
expresie folositã în epocã, pentru „renunþarealacetate"; aproapetot problemã de decizie regalã, ci, în mare mãsurã, o chestiune pe-
atâta timp cât a fost necesar, în veacul al XVIII-lea, pentru cuniarã. A fost nevoie de intervenþia lui Szapáry, apoi de cea a lui
edificarea ei. Wekerlepentru caterenul astfel eliberat sãpoatãtrece, contraunei
O marerealizareaconstituit-o obþinereadin parteaîmpãratului despãgubiri acceptabile, în proprietatea oraºului. Conducerea ar-
ºi regelui Franz Joseph, în 1868, aaprobãrii micºorãrii lajumãtate matei a solicitat ca toate cheltuielile cerute de demolare sã fie
a spaþiului cu interdicþie de construire, mãsurat de la zidurile acoperitedin bugetul oraºului, ca ºi celereclamatederidicareade
cetãþii. Porþil e cetãþii au fost lãrgite pentru a permite trecerea noi edificii, ºi chiar ºi aºa i-a rãmas armatei pãmânt în adminis-
tramvaiului cu cai, au fost construite drumuri pe sistemul de trare, dupã cum ºi alte suprafeþe erau „ rezervate unor scopuri
ºanþuri de lângã ziduri, strãzi în spaþiile eliberate. militare". Dupã îndelungi negocieri, s-a ajuns la un compromis.
Era limpede cã lupta cu Ministerul de Rãzboi (comun) austro- În cinci ani — din secolul care începuse —, oraºul trebuia sã
ungar de la Viena de care aparþinea cetatea va reizbucni curând, plãteascã 1,9 milioane în loc de 4 milioane. Oraºul s-a angajat sã
cãci acþiuneadeurbanizreºi menþinereafortificaþii lor erau incom- realizezelucrãrilededemolareºi denetezireaterenului. Începând
patibile. Marea crizã economicã din anul 1873 a lãsat pentru din anul 1898, au fost recuperate aproape 40 de milioane de
moment lucrãrile baltã, punând capãt febrei de eliberare a terenu- cãrãmizi refolosibile, cu care s-au acoperit în general sumele
lui, întreprinderile înfiinþate în anii 1850-1860 dãdeau pe rând cheltuitepentru lucrãri. Parcelelerealizatepesuprafeþeleeliberate
faliment, din cinci bãnci trei au fost declarate falite, dezvoltarea au putut fi valorificatelapreþuri foartebune. Oraºul s-aangajat de
Timiºoarei a început sã batã pasul pe loc, creºterea populaþiei a asemenea sã construiascã noile obiective militare. E dificil, ºi
stagnat. Dar nu s-a oprit. La sfârºitul anilor 1880 — ca de altfel poate nici nu meritã sã calculãm cu exactitate în coroane bilanþul
pretutindeni în þarã —, s-au fãcut simþite primele semne ale unei financiar al complicatelor tranzacþii care au avut loc. Ampla
perioade de avânt, cea pe care istoriografia o numeºte revoluþia „ demilitarizare" a creat nenumãrate posibilitãþi de muncã,
industrialã. aducând întreprinzãtorilor mari câºtiguri, dar, înainte de toate, a
În 1890, a început ultimul act al polemicii desfãºurate între netezit drumul în faþalucrãrilor de urbanizare începute în 1891.
autoritãþile oraºului ºi forurile militare. Dupã tratative secrete, Comandamentul corpului 7 armatã a rãmas, e adevãrat, în con-
suveranul aaprobat demolareaporþilor cetãþii, obþinându-seastfel tinuare la Timiºoara, ca ºi câteva mii de militari, dar raporturile
o evidentã ameliorare a circulaþiei, ba se vorbea pânã ºi de o dintre autoritãþil e urbei ºi cele militare n-au mai avut un caracter
adevãratã primenire a aerului. Apoi, dupã un an, guvernul e de forþã, ci de afaceri.
solicitat sã intervinã pentru demolarea zidurilor cetãþii . Un ajutor
Amenajarea oraºului modern
deosebit a fost primit din partea contelui Gyula Szapáry, prim-
ministru, apoi, începând din 1892, reprezentantul în parlament al În perioada cât laconducereaprimãriei timiºoreneastat János
oraºului. În 1892, Franz Joseph dispune „ renunþarea la caracterul Török, a fost elaborat, în concordanþã cu legile naþionale, cunos-

242 243
cutul Statut al oraºului, care a stabilit — se poate spune, pânã la ritãþile încheie pe neaºteptate un acord cu o societate britanicã,
sfârºitul epocii — modul defuncþionareaadministraþiei. Alegãto- astfel încât, în toamna anului 1884, seasigurã, cu 731 de lãmpi de
rii — puþini la numãr: în 1880, 2 203 persoane — votau pe stradã (ºi 5 100 de consumatori particulari), pentru prima oarã pe
circumscripþii, la aºa-numitele alegeri pentru autoguvernarea lo- continent, iluminatul public stradal cu energie electricã — alãturi
calã. Pentru fiecare 250 de locuitori, se propunea câte un membru de iluminatul cu gaz, care se pãstreazã. În 1879, demareazã
pentru Comitetul de autoguvernare. Jumãtate din numãrul aces- lucrãrile de construcþie ale reþelei telefonice urbane, în 1910
tora erau aleºi, iar jumãtate fãceau parte din categoria viriliºtilor, înregistrându-se 8,5 milioane de convorbiri locale. La realizarea
adicã a celor care plãteau cele mai mari impozite. Adunarea strãzilor — pietruite, iar ulterior, în parte, asfaltate—, aparcurilor,
generalã orãºeneascã se întrunea o datã pe lunã sub conducerea ca ºi a pieþelor ºi strãzilor îngrijit plantate cu copaci, s-a cãutat sã
prefectului urbei ori aprimarului ºi constituiaun fel deparlament, se þinã seama de criteriile sanitare, dar ºi de tradiþii le oraºului,
careluadecizii în privinþabugetului, asuplimentãrii cheltuielilor, regãsite în supranumele pe care l-a cãpãtat, ca semn de cinste:
dar ºi în legãturã cu licitaþii le, ori taxele. În atribuþii le ei intrau „ micaVienã". ª i toateacestea, fãrãsãtrebuiascãmajorateimpoz-
alegereafuncþionarilor ºi chestiuniledisciplinarelegatedeaceºtia, itelecomunalesuplimentare(din 1873, 30%). Acest lucru seputea
caºi exercitareadrepturilor persoanelor carectitoreau, întreþineau realiza doar în condiþii le în care oraºul devenea el însuºi într-o
sau sprijineau material bisericile (catolice). proporþie tot mai însemnatã un bun gospodar.
Conducereaoraºului eraasiguratãdeconsiliu (instituþiamagis- Oraºul se întreþinea nu doar din impozite — ce contribuiau
tratului), al cãrui preºedintee, în mod firesc, primarul, iar membrii într-o mãsurã tot mai importantã la venituri —, din impozitele
— conducãtorii efectivi ai oraºului: cãpitanul de poliþie, notarul- suplimentare — cele percepute în funcþie de cantitatea de marfã
ºef, procurorul-ºef, ºeful Curþii de Conturi, membrii consiliului. vândutãprin reþeauacomercialã, suplimenteledeimpozit încasate
ª edinþele acestuia, întrunite de cel puþin douã ori pe lunã, erau, în în funcþie deconsum (pevin ºi carne, 25%) —, ci ºi din arendarea
principiu, publice. Corpul funcþionãresc primea un salariu difer- deterenuri, din chirii, taxe, ca ºi, într-o mãsurãtot mai însemnatã,
enþiat. În 1884, primarul beneficia, împreunã cu indemnizaþia, de din profitul mai degrabã indirect obþinut de pe urma propriilor
3 100 de forinþi pe an ºi „ locuinþã", medicul-ºef însã de 600 de întreprinderi. Oraºul a cumpãrat uzina electricã, iar începând din
forinþi cu totul; e adevãrat, ºi copistul numit cãpãta 500 de forinþi. anul 1899 a dispus de tramvaie electrice — pe aceastã reþea de
Nu doar administrarea asiguratã de cei aproximativ 40 de transport în comun desfãºurându-se cea mai intensã circulaþie la
demnitari aleºi a fãcut ca Timiºoara sã devinã un mare oraº, ci ºi nivelul provinciei; acumpãrat deasemeneafabricadegaz, fabrica
munca tenace ºi gospodãrirea inteligentã garantatã deconducerea de cãrãmidã, a înfiinþat o întreprindere de salubritate, ele având
urbei au avut un rol decisiv în înflorirea acestei localitãþi. obligaþia sã funcþioneze, fiecare, cât mai economic.
Demnitarii aflaþi în frunteaoraºului au fost receptivi lanouîncã Camera de Comerþºi Industrie din Timiºoara a elaborat, îm-
din epoca absolutismului. Graþie unei întreprinderi austriece, aici preunãcu Primãria, direcþii lededezvoltareaoraºului, cãutând noi
se introduce, în anul 1857, pentru prima oarã în provincie, ilumi- surse de venituri. Pe aceastã linie, s-a înscris ºi Expoziþia indus-
natul public cu gaz. Când contractul cu compania austriacã a trialãºi agricolãaUngariei de Sud, organizatãîn 1891, careafost
expirat ºi au început discuþii legate de reînnoirea acestuia, auto- vizitatã nu doar de rege ºi de notabilitãþile guvernamentale, ci ºi

244 245
de oameni de afaceri din strãinãtate, care au fost atraºi de posi- maghiar, se disting prin bun gust puzderie de elegante instituþii
bilitãþile economice pe care le oferea oraºul. Pe mãsura demolãrii publice, hoteluri, bãnci, magazine, cafenele ºi restaurante.
fortificaþiilor, sporeau intervenþiile oraºului pe lângã guvern pentru Celelalte pãrþi ale oraºului — Fabrik, Elisabetin — se dezvoltã
construirea cât mai multor instituþii de stat, ºcoli, pentru sãparea, într-un ritm deosebit mai ales dupã 1900.
regularizareaºi transformareacanalului Begaîn arterãfluvialãnavi- În afarã de industria alimentarã tradiþionalã — ca bunãoarã
gabilã, atrãgând pentru investiþii capitalul strãin. Se puneau la dis- uriaºele mori ºi distileriile de spirt (care se ocupã ºi de îngrãºarea
poziþie, gratis, terenuri, cãrãmizi lapreþuri scãzute, curent electric la animalelor) — funcþioneazã o fabricã de zahãr ºi una de bere, ale
preþde cost, se ofereau reduceri, timp de mai mulþi ani, ale impoz- cãror produse ajung pânã la Istanbul; aici se aflã cea mai mare
itelor pe plan local — recunoscându-se cã avantajele oferite de stat fabricã de þigãri (dupã cea de la Fiume) din þarã, cu 2 000 de
nu sunt suficient de ispititoare prin ele însele. muncitori; existão fabricãdechibrituri ºi desubstanþechimicecu
400 de muncitori, o fabricã de îngrãºãminte ce lucreazã pentru
Valul industrializãrii
export, o fabricã de mobilã, o turnãtorie, o fabricã de unelte
La sfârºitul secolului, oraºul cunoaºte impulsul noului val al agricole, din 1899 cu capital strãin, o mare fabricã de pãlãrii, din
industrializãrii. Nu trebuia sã fii adeptul „ fatalismului geografic" 1900 cea mai mare fabricã ungureascã de încãlþãminte, „ Turul",
— spuneau oamenii epocii — ca sã-þi dai seama cã poziþia fa- cu un capital iniþial de 2 milioane de coroane ºi cu 900 de
vorabilã a oraºului, situat pe drumul transversal ce venea dinspre muncitori, importantele ateliere de cãi ferate cu 540 de lucrãtori
Kassa/Košice, ori importanþacãii ferate ce ducea, începând din etc. O caracteristicãaoraºului estecãºi-acreat o serioasãindustrie
1876, prin Orºova, în România, ca ºi densitatea propice a popu- textilã, aici funcþionând ºi o întreprindere electronicã mijlocie,
laþiei din zonã ºi ponderea industriei alimentare ºi a industriei unde se fabricau dinamuri ºi motoare electrice.
lemnului, asiguratãdeproducþia agricolãajudeþelor Timiº, Toron- „ Putem spune cã mãrfurile produse la Timiºoara au piaþã de
tal, Caraº-Severin (în 1911, la cele cinci târguri naþionale organi- desfacere în toate statele Europei, ca ºi peste ocean. În zilele
zate aici sunt aduºi 75 000 de cai ºi 34 000 de vite) — sunt tot noastre, gospodina din Germania foloseºte fãinã produsã la
atâtea premise ale atragerii capitalului. Contemporanii consid- Timiºoara, gentlemanul englez poartãpantofi fãcuþilaTimiºoara,
erau cãun rol deosebit îl au ºi caracteristicilegermanealeoraºului, în România rãsunã clopote turnate la Timiºoara, spirt distilat la
ca un element ce facilita afluxul de capital ºi de forþã de muncã. Timiºoara se comercializeazã în Turcia [!], în Franþaºi Belgia
(În 1900, 51% din populaþia de 50 000 de locuitori ai acestui ajung pãlãrii confecþionatelaTimiºoara, copilul bulgar cerebom-
oraº pentalingv erau germani, 32% maghiari ºi 11% români.) boane fãcute la Timiºoara, palinca de prune e bãutã de ruºi ºi
Ia avânt activitatea financiarã. În 1911, funcþioneazã 32 de canadieni, pe drumurile Serbiei circulã vehicule fabricate la
instituþii decredit,sporeºtereþeauadecãi ferate— peopt linii,sosesc Timiºoara, pentru covorul lucrat în Asia Micã se utilizeazã ºi fire
zilnic 120 detrenuri, cu carecãlãtoresc pesteun milion depersoane. de lânã realizate la Timiºoara, în Statele Unite se consumã unt de
Peaici trecerenumitul Orient Expres, careleagãLondradeConstan- la Timiºoara, suedezul foloseºte parfum de la Timiºoara, iar
tinopol. Când cota apelor o îngãduie, la Timiºoara se poate ajunge egipteanul îºi aprinde þigara cu chibrituri fabricate la Timiºoara"
ºi cuvapoarele.Înzonacentralãaoraºului,alãturi deteatrul germano- — scria cu legitimã mândrie Jenõ Lendvai, secretarul Camerei de

246 247
Comerþºi Industrie, în volumul privitor la comitatul Timiº din ºcolilor. În 1911, s-a reuºit acceptarea de cãtre guvern a planului
seria monograficã reprezentativã intitulatã Magyarország vár- elaborat de autoritãþil e oraºului, conform cãruia cea de a doua
megyéi és városai („ Comitatele ºi oraºele Ungariei” ). politehnicã din Ungaria sã fie construitã aici.
Epoca s-a preocupat într-o proporþie redusã de problemele
Politica socialã a urbei
muncitorimii, ale cãrei existenþãºi trudã se înscriau în zona de
Pe mãsura dezvoltãrii marii industrii, conducerea oraºului a umbrã a capitalismului. Timiºoara era o excepþie nu doar pentru
trebuit sã facã faþãla noi ºi noi probleme. Promova, pe de o parte, cã aici a fost unul dintre leagãnele miºcãrii muncitoreºti din
industrializarea — ºi, în acest sens, în afarã de bonificaþii, acorda Ungaria, ci ºi pentru cã autoritãþile au fost suficient de atente la
o subvenþie anualã de 10 coroane pentru fiecare muncitor în parte chestiunilesociale, dispunând pentru aceastadeniºtebani, dar mai
—, iar, pe de altã parte, era tot mai dificil sã se facã faþãexi- ales de spirit de iniþiativã. Dorinþade a ajuta nu fãcea desigur o
genþelor, atât ale industriei, cât ºi ale cetãþenilor. În 1910, se diferenþãnetã între „ cetãþeni" ºi muncitori.
construieºte o nouã uzinã (hidro)electricã; în aceastã perioadã, se În scopul þinerii sub control a preþurilor la carne, se importa,
realizeazã reþeaua de apã curentã, care transportã apã potabilã când eraposibil, carnedeporc din Serbia. În 1912, seconstruieºte
deferatã, extrasã din puþuri de adâncime, în timp ce un sistem o fabricã de pâineºi, tot cu scopul deacontrolapreþurile, în 1910
separat oferã o apã mai ieftinã pentru irigaþii. Peste canalul Bega, se înfiinþeazã un centru orãºenesc de lapte, iar în fiecare sector al
se construiesc poduri, sunt necesare lucrãri de nivelare a solului, oraºului se amenajeazã spaþii de comercializare a alimentelor, în
de regulareaapelor freatice, destrãmutarededaneºi cãi ferateºi, vederea valorificãrii cartofilor ºi legumelor. Opinia oficialã con-
în sfârºit, terminarea lucrãrilor de canalizare. Acest din urmã form cãreia casa de amanet înfiinþatã în 1902, iar cu începere din
aspect reprezenta o sarcinã dificilã, ce a necesitat 23 milioane de 1910 administratã exclusiv de oraº a slujit ºi interesele „ pãturilor
coroane, fiind dus la bun sfârºit abia în pragul primului rãzboi mai nevoiaºe" pare sã oglindeascã realitatea. O mãsurã cu mult
mondial; la punctul terminus, funcþiona o instalaþie de epurare; mai importantã a fost însã iniþierea, începând cu 1908, a con-
apele uzate erau aspirate cu pompele ºi evacuate pe canalul Bega. strucþii lor delocuinþepentru muncitori. S-areuºit ridicarea adouã
Pelângãtoateacestea, dezvoltareaculturii aînsemnat obligaþii sute de case cu ajutor ºi facilitãþi din partea statului. Muncitorii
ºi pentru urbe; cele80 deºcoli — destat, confesionale, orãºeneºti, trebuiau sãdepunã400 decoroane, dupãcareseplãteau anual câte
printre ele ºcoli ale naþionalitãþil or — au primit sprijin, direct ºi 150 decoroanetimp dedouãzeci deani. S-aînceput ºi construirea
indirect. Pentru teatru, s-au asigurat bani, încãlzire, iluminat; de locuinþemuncitoreºti cu chirie. Începând cu 1913, anul izbuc-
cazinoul, liceele muncitoreºti au primit subvenþie, iar bibliotecile nirii celui de-al doilea rãzboi balcanic, din cauza înrolãrilor a fost
bani. La începutul secolului, pentru învãþãmânt se cheltuiau de necesar sã se aibã în vedere ajutoare pentru familii, înfiinþarea de
douãori mai mulþi bani decât pentru siguranþapublicã. Iar roadele cantine populare. Vântul rãzboiului mondial se înteþea.
acestei politici s-au vãzut în proporþia celor care ºtiau sã scrie ºi În fine, trebuie amintit cã oraºul a cheltuit mult ºi pentru
sã citeascã: 70,3% în 1910 (cel mai bine plasat era oraºul Gyõr, sãnãtatea publicã. La sfârºitul perioadei analizate, la 68 000 de
cu 77,5%), proporþiecarecreºteacu repeziciune. Cu cei 11 656 de locuitori existau ºase spitale, cincizeci de medici, cincizeci de
elevi câþi numãra în 1906, Timiºoara era socotitã pe drept oraº al

248 249
moaºeºi paisprezecefarmacii; construireaunui nou spital arãmas Zoltán Szász
doar un proiect.
Pânãîn 1910, Timiºoaradeveniseun oraº modern, cu mareaei M AGHI ARI , ROM ÂNI , SAª I
industrie articulatã la industria Europei, cu o structurã urbanisticã Transilvania 1867–1918
pusã la punct, cu ºcoli renumite, ce-ºi exercitau influenþa dincolo
dehotare, spresud, cu o culturãpentalingvã, dar, în fond, deesenþã
maghiaro-germanã, cu funcþia ei tot mai importantã de verigã de Deveacuri, simbolurileTransilvaniei au fost nu atât munþii ori
legãturã între Balcani ºi Monarhie. Rãzboiul mondial ºi marile localitãþile ei mãrunte, cât „ opulentul Cluj” , Alba Iulia, Sibiul ºi
mutaþii statale au curmat acest proces. Istoria a fixat un loc ºi o Braºovul, oraºeleîn general. Cãlãtorul francezPierreLescalopière
funcþie nouã oraºului favorit de odinioarã al lui Huniade. Bazele nota la sfârºitul secolului al XVI-lea, ajungând la Braºov dinspre
puseîn epocadualismului s-au dovedit, ºi în noilecondiþii istorice, est: parc-ai sosi în Padova...
viabile, perene. Oraºele transilvãnene aflate pe drumul urbanizãrii de tip cen-
tral-european, dupã o îndelungatã perioadã de stagnare, pãreau sã
se fi deºteptat, la sfârºitul veacului al XIX-lea, dintr-un somn
asemãnãtor celui din care s-a trezit Frumoasa-din-pãdurea-ador-
mitã, sã recupereze într-un ritm accelerat rãmânerea în urmã.
Numãrul locuitorilor citadini ai Transilvaniei istorice a crescut,
între1850 ºi 1910, dela150 000 laaproape350 000, creºtereacea
mai importantã având loc în deceniile de dupã 1890. Se poate
considera ca un fapt aproape simbolic cã demolarea definitivã a
zidurilor dimprejurul oraºelor are loc în epoca dualismului; dez-
voltarea industriei ºi a mineritului e de naturã sã ridice noi lo-
calitãþilarang deoraº, în timp ce, în vechileoraºe, proporþiacelor
ce-ºi câºtigã existenþade pe urma industriei ºi comerþului depã-
ºeºte în general 30% — situaþie similarã celei din Câmpia Tisei.
Cuceririle civilizaþiei se afirmã plenar cu începere de prin anii
1880. Apeductelemedievalerealizatedin trunchiuri decopac, dar
mai ales fântânile din curþi încep sã fie înlocuite cu instalaþii de
apã moderne, în locul lãmpilor cu petrol ºi al lãmpilor cu gaz ale
anilor 1860—70 apare, la sfârºitul secolului — laTimiºoara, încã
din 1884 — iluminatul public stradal cu energieelectricã. În 1908,
Turn din sistemul de ziduri de apãrare al oraºului Mediaº se furniza energie electricã în 14 oraºe. Transportul public era
asigurat în Braºov ºi Cluj de trenul urban cu aburi, în Sibiu în

250 251
schimb circula în 1904 troleibuzul, care a fost înlocuit cu tram- tip capitalist a familiei sale: fabricã de spirt, moarã cu aburi,
vaiul. Tot oraºele erau ºi centre de deservire medicalã. În 1910, la fabricã de bere, unitate de exploatare minierã la Hunedoara ºi
Braºov funcþionau trei spitale, la Sibiu cinci, iar la Cluj ºase. Aghireº. Fiii sãi sunt oameni instruiþi, conducãtori de organizaþii,
Viaþaspiritualãºi culturalãsebucuradeposibilitãþideafirmare membri în diferite consilii de administraþie, unul dintre ei — chiar
propice chiar ºi din perspectiva prezentului. Apãreau o mulþime deputat în Parlament — ocupându-se în mod sistematic de politica
de publicaþii, cu toate cã trebuia sã se þinã seama de concurenþa economicã. O serie întreagã de aristocraþi se aratã de altfel inter-
marii presebudapestene. Toateoraºeledispuneau desãli deteatru, esaþi de industrie ºi minerit, ºi nu doar ca beneficiari, ci ºi ca
iar în 1904 s-a construit cel mai mare: Teatrul Naþional din Cluj. organizatori activi ai acestor domenii, pãstrându-ºi, cu toate
Lasfârºitul secolului, ºi-afãcut apariþia cinematograful, ºi curând acestea, statutul special ºi „nefuzionând” cu burghezia.
Transilvaniaadevenit leagãnul producþiei ungaredefilm. În fiece Marea burghezie evreiascã s-a format din rândurile micilor
oraº funcþionau cu zecile diferite asociaþii create de cetãþeni, în negustori, aledistilatorilor despirt, alecomercianþilor dematerial
mare parte organizate separat, pe criterii naþionale. lemnos, ca în cazul lui Jeremiás Baruch din Tîrgu Mureº, a cãrui
Burghezia oraºelor Transilvaniei era în mod tradiþional multi- familie este, la începutul secolului, sub numele de Felsõványi,
naþionalã, dar, în ansamblu, ponderea o reprezentau maghiarii. proprietarul unei societãþi pe acþiuni. Tipul de întreprinzãtor in-
Populaþia urbanã era în 1910 în proporþie de 59% formatã din telectual e bine cunoscut în epocã: savantul Henrik Finály este la
maghiari, 23,1%dinromâni, 16,2%dingermani (faþãdesate, unde sfârºitul veacului secretar al Camerei de Industrie din Cluj ºi un
situaþia era inversã: 60% români ºi 30% maghiari). În cele opt lucrãtor activ pe tãrâmul politicii economice. Avocatul Mózes
aºa-numite oraºe sãseºti, proporþia germanilor era desigur mai Farkas devine conducãtor de întreprindere, el fiind — deja —
mare, în Sibiu ºi Sighiºoara ei alcãtuind jumãtatea populaþiei, iar managerul caredeterminãdezvoltareafabricii depieleRenner din
în celelalte majoritatea relativã. Intelectualitatea reprezentativã a Cluj ºi transformarea ei în mare întreprindere [viitoarea Dermata
tuturor celor trei naþiuni considera crucialã formarea ºi pãstrarea — n. red.]; o personalitate similarã e ºi József Szterényi, care,
unei burghezii naþionale puternice, de care-ºi lega speranþele de pornind delaSocietateaIndustrialãdin Braºov, ajutat ºi deagitaþia
propãºire. provocatã de rãzboiul vamal românesc, devine secretar de stat
pentru probleme de comerþ, ministru ºi baron.
M aghiari, evrei, armeni
Zidurile despãrþitoare ale vieþii sociale n-au fost de netrecut,
Îndoar câtevadecenii,burgheziamaghiarãdinTransilvaniatrece, dar fenomenul de excludereºi deizolaren-adispãrut niciodatã cu
dupã o îndelungatã imobilitate, printr-un proces radical de transfor- totul. Printre saºi ºi români, evreii nu puteau pãtrunde. Doar
mare, îmbogãþindu-se, în general, ca ºi în celelalte pãrþi ale þãrii, cu segmentul maghiar al societãþii a þinut pentru ei porþile deschise.
noi elemente. Primageneraþiedeîntreprinzãtori dedupã1848, cade La începutul secolului, evreii transilvãneni erau, într-o proporþie
pildãtânãrul meºteºugar devenit ingeniosinventator, inginerul Péter de peste douã treimi, de limbã maternã maghiarã. Mulþidintre ei
Rajka, cedeazãlocul investitorilor capitaliºti moderni (ori mai mod- se afirmã în viaþa publicã, mulþi dintre ei contribuie pecuniar la
erni). Întreprinzãtorul de origine nobilã Elek Zsigmond, bunãoarã, operadeºcolarizareºi culturalizare; în 1912—1913, aproape13%
numit ºi „primul industriaº al Transilvaniei”, pune bazele averii de dintre studenþii Universitãþii din Cluj sunt izraeliþi.

252 253
Burghezia armeneascã a pornit de timpuriu pe calea maghia- meierea, în 1872, a Universitãþii din Cluj; în raport cu populaþia
rizãrii. În 1851, sunt înregistraþiaproape 8 000, în timp ceîn 1910 oraºului, aici funcþionau, la cumpãna dintre secole, mai multe
statistica vorbeºte despre ei ca de o naþionalitate asimilatã între unitãþide învãþãmânt decât oriunde altundeva în þarã. Cele 52 de
timp demaghiari. Vechilebranºecomercialelescapãpenesimþite instituþii de învãþãmânt erau frecventate anual de câteva mii de
dinmânã, iar burghezii armeni bogaþi seretragsprezonelecentrale elevi, un sfert din populaþia oraºului fiind alcãtuitã din elevi,
ºi vesticealeUngariei, devin proprietari depãmânt, optând uneori institutori ºi profesori. La Universitate, înzestratã cu clinici ºi
pentru o carierã intelectualã ori politicã (ca Béla Lukács, care clãdiri moderne, lucrau sau fãceau carierã oameni de ºtiinþã de
ajunge pânã la funcþia de ministru, ori ca prim–ministru László renume internaþional; cu cele 200 000 de exemplare ale ei, Bib-
Lukács). La sfârºitul secolului, la Gherla, alintatã „ metropola liotecaUniversitarãeraadouacamãrimedin þarã. Prin Societatea
armeano-maghiarã” , armenii continuau sã-ºi cultive vechile tra- Muzeului Transilvãnean, prin Universitate ºi renumitele ei ºcoli,
diþii, dar pe strãzi vorba armeneascã se putea auzi tot mai rar, iar prin presa ºi viaþateatralã, intelectualitatea Transilvaniei a fãcut
publicaþia Armeniaa apãrut încãdin anii 1880 în limbamaghiarã. din Cluj unul dintre centrele naþionale de iradiere ale culturii
Între marea burghezie ºi pãtura micilor meseriaºi ºi negustori europene.
se afla categoria „ profesiunilor intermediare ºi liberale” , care
Românii
ajunsese sã numere, la sfârºitul perioadei pe care o analizãm, 86
000 depersoane(împreunãcu membrii defamilie). Pestejumãtate Dintre cele trei burghezii naþionale, cea româneascã a evoluat
(în 1910, 59,4%) erau maghiari, iar un sfert (25,7%) români. în cea mai mare mãsurã pe drumul ei propriu, fiind cel mai puþin
Creºtereanumericãînregistratãdeaceºtiasedatoreazãdezvoltãrii legatã de mediul oraºelor ºi devenind abia la sfârºitul veacului —
aparatului administrativ al statului burghez, evoluþiei înregistrate ºi chiar ºi atunci doar pe jumãtate — o pãturã urbanã. (La finele
la nivelul muncii sociale. Tradiþia diversitãþii originilor caracter- perioadei pecareo analizãm, o treimeaBraºovului eromâneascã,
izeazã deopotrivã ºi categoria funcþiilor tehnice — dintre care, la iar în cazul Sibiului o pãtrime; celemai româneºti oraºesunt Ocna
finele perioadei analizate, în minerit lucreazã 3/4 maghiari, iar în Sibiului ºi Nãsãud.) Având în vedere cã existenþa populaþiei
marea industrie 2/3. Funcþii le administrative judeþene ºi de stat româneºti din Transilvania se desfãºura într-o mãsurã decisivã în
(inclusiv la MÁV — Cãile Ferate Ungare) erau ocupate de o cadrul unei culturi rurale tipice, þãrãnimea forma într-o proporþie
puzderie de persoane cu nume istorice ºi membri ai unor familii superioarã altor popoare baza clasei mijlocii româneºti.
burgheze, adevãratedinastii formându-sechiar ºi lanivelul, redus La începutul epocii moderne, elementul burghez era alcãtuit
numeric, al funcþionarilor români. din celecâtevasutedepreoþi cu carteconcentraþiîn jurul înaltului
Intelectualitateaîn sensul strict al cuvântului eraformatãîntr-o cler, din profesori, câþiva negustori bogaþi ºi intelectualitatea
proporþie de 2/3 din maghiari. De la bun început, funcþia cultural- angrenatã în politicã, redusã numeric, provenitã din numeroasa
politicã jucatã de aceasta depãºea în importanþã numãrul ei. pãturã a micii nobilimi. O problemã dificilã a constituit-o faptul
Aceastãintelectualitates-asituat consecvent pepoziþii liberale, în cã pânã la sfârºitul secolului n-au reuºit sã aibã câteva mii de
partedemocratice, criticând aspecteleconservatoarealeregimului oameni îndeajuns de instruiþi, independenþi din punct de vedere
ºi dorindu-se promotoarea modernizãrii. ª i-a dat obolul la înte- material. Din aceastã cauzã, aceiaºi conducãtori ai lor, puþini la

254 255
numãr, trebuiau sã facã totul: politicã, presã, societãþieconomice, ºi unde, sprefineleperioadei pecareo analizãm, aveaaccesºi câte
fabrici, cazinouri, ºtiinþãºi asociaþii . Între timp, numãrul intelec- un þãran mai instruit. La concertele pe care le organizau, interpre-
tualilor sporea. Mulþidintre ei au crezut dupã 1867 cã e în pericol tau orice fel de muzicã, pe cât posibil doar ungureascã nu. Cãci
perspectiva dezvoltãrii lor naþionale, astfel încât, de-a lungul exista ºi o tendinþã de izolare totalã, fapt înlesnit de naþionalismul
anilor, mulþi au emigrat în România, constituind, în condiþii le epocii, ca ºi de rigiditatea politicii maghiare.
vieþii culturale de acolo, o patã de culoare aparte.
Saºii
În ultima parte a secolului, s-a înmulþit numãrul bãncilor
româneºti din Transilvania. La finele epocii pe care o examinãm, Burghezia sãseascã a rãsãrit organic din categoria nota-
nouaburghezieromâneascãaînceput sãsealiniezeîn jurul burghez- bilitãþilor burgurilor medievale. Politica de germanizare pro-
iei bancareformatepe„proprietãþilefunciarenaþionale”. Bãncileei, movatã de regimul Bach — care s-a strãduit sã consolideze
mai mici sau mai mari, îi intereseazãpeconducãtorii politici aproape „ avanpostul rãsãritean” al germanitãþii — a acordat un oarecare
în totalitate. Un Aurel Vlad ori Iuliu Maniu sunt de-acum bancheri sprijin vechiului patriciat sãsesc, în vederea depãºirii primei faze
în adevãratul înþeles al cuvântului, iar poetul ºi omul politic Goga, a transformãrilor care au urmat revoluþiei. Învãþãtorii, împreunã
prin cãsãtorie, îºi face intrarea în banca Albina din Sibiu, cea mai cu preoþimea, instruitã sistematic în universitãþile din Germania,
mare bancã de la începutul secolului, cu importante interese ºi în formau o strânsã unitate în cadrul unei avansate organizãri
România. Tot cu ajutor primit din partea bãncilor a prins puteri ºi bisericeºti ºi de învãþãmânt, care se angajase sã punã umãrul la
asociaþiaculturalãASTRA, care, împreunãcu FundaþiaGojdu — ce ridicarea nivelului productiv-economic al þãrãnimii.
dispunea, la începutul secolului, de un capital ce se ridica deja la 6 Dezvoltarea nu preadinamicãaeconomiei capitalisteafost de
milioane de coroane —, a fãcut eforturi exemplare pentru lãrgirea naturã sã uºureze perioada de trecere, prin rãgazul de tranziþie pe
universului intelectual românesc. Profitând de avantajele lumii lib- care l-a oferit manufacturilor din oraºele sãseºti. Rãspunzând
erale ºi de decãderea ori lipsa de vigoare a proprietãþilor funciare provocãrilor dinspre sud-est ale pieþei, meºteºugarii din aceste
nobiliaremijlocii ºi acelor þãrãneºti mici, bãncilepun umãrul, într-o oraºeau reuºit sãseimpunãprin propagareaunor exigenþedenivel
luptãnaþional-economicã conºtientã, laformareaunei clasemijlocii european, prin realizarea unor mãrfuri care rãspundeau cerinþelor
proprii, acþiunecare, dealtfel, sedesfãºoarãpejumãtateîn detrimen- tradiþionale ale þãranilor ºi prin aplicarea unor procedee tehnice
tul þãranului român cu gospodãrie micã. Burghezia româneascã moderne. Deºi resimþeau din plin rivalitatea industriei austriece,
ducea o existenþãseparatã pe criterii naþionale. Intelectualitatea a industriei în plin avânt a României, concurenþa mãrfurilor bel-
româneascãafost nevoitã, în ceamai mareparte, sãtrãiascãdepe giene, franceze, englezeºti — au rezistat. E adevãrat, numãrul
urma profesiunilor liberale, a funcþiilor oferite de propriile meºteºugarilor din Braºov ºi Sibiu cunoaºtedupã1870 o continuã
Biserici naþionale, ºcoli, instituþii , cãci doar fiecare al patrulea descreºtere (în timp ce numãrul maghiarilor ºi al românilor
cãpãta un loc de muncã ce depindea de o numire ori confirmare sporeºte), la sfârºitul secolului însã, tocmai aceastã meºteºugãrie
venitã din partea statului. Dispuneau de propriile lor cluburi, va sta la baza industriei sãseºti, în primul rând a celei alimentare:
cazinouri, cercuri sportive. În cele mai moderne cafenele, aveau excelente fabrici de salam, de bere, de spirt, întreprinderi textile
rezervatão masãromâneascã, unde, laun„ ºvarþ”, discutaupoliticã ºi de piele. Existau importante întreprinderi metalurgice, iar nu-

256 257
meroºi constructori de maºini saºi exportau mult ºi pe piaþa tea primului rãzboi mondial, majoritatea contribuabililor cei mai
româneascã. La cumpãna dintre secole, dintre cele 36 de fabrici mari din Orãºtie e formatã din români.
braºovene 28 erau proprietate sãseascã. În puzderia de instituþii Conducerea oraºelor rãmâne în întregime în mâna burgheziei
bancare, bãncilesãseºti seremarcau prin seriozitateºi prin puterea sãseºti, germana pãstrându-se ca limbã oficialã. Uriaºele bunuri
capitalului de care dispuneau. O mare virtute a lor era cã dãruiau imobiliare urbane asigurau venituri substanþiale, bani care au fãcut
importante sume în scopuri caritabile, pentru sprijinirea culturii. posibile modernizarea fãrã plata unor impozite suplimentare sau cu
În parte, aºa se explicã faptul cã populaþia sãseascã — ce numãra impunerea unor impozite suplimentare mici, un rol important
ceva mai mult de 200 000 de persoane — ºi-a putut realiza o avându-l, ºi în aceastã privinþã, bãncile de credit. Prin avere, tradiþii
exemplarã reþea de învãþãmânt, eliminând practic analfabetismul, ºi hãrnicie, ca ºi cu un oarecare ajutor din partea statului, burghezia
ºi-a putut crea propriile ateliere ºtiinþif ice, a putut pune bazele sãseascã ºi-a pãstrat poziþiile istoric câºtigate, rolul specific de ele-
înfloritoarelor asociaþii ºi organizaþii sportive ºi turistice, pe scurt ment deechilibruîntrepopulaþiamaghiarãºi cearomâneascã.Separe
ºi-a asigurat un fel de autonomie naþionalã a întregii lor vieþi cã abia în perioada finalã a început sã agreeze ideea statului dualist,
economico-culturale. O personalitate proeminentã a burgheziei cãci frazeologianaþionalistãdominantã, încercãrile demaghiarizare
sãseºti moderneesteKarl Wolff, preºedintelecelei mai mari bãnci au iritat-o mereu. Trãiau într-o lumecaracterizatãprin izolareºi prin
din Sibiu, care a fost activ ºi în chestiuni de urbanisticã, în modul de viaþã chibzuit, reþinut al celor care vegheazã la pãstrarea
întemeierea de societãþide credit sãseºti ºi care a încercat sã punã poziþiilor câºtigate. Societateamaghiarãaepocii lerespectaºi invidia
bazele unei politici de colonizare sãseascã, de atragere a capitalu- performanþele economice ºi culturale, în acelaºi timp însã nu se
lui german, preocupându-l chiar ideea industrializãrii pe scarã simþealalocul ei în aceastãlumecu aspect ascetic, contribuind astfel
largã a Transilvaniei. la accentuarea izolãrii ei.
În multe privinþe, oraºele sãseºti vegheau la pãstrarea univer-
sului lor de tradiþii. Se aliniau exigenþelor patriciatului aflat în
fruntea oraºelor atât preoþimea, instruitã la cel mai înalt nivel, cât
ºi învãþãtorii, ce considerau învãþãmântul un avanpost al carierei
preoþeºti. Închistarea patriciatului e estompatã la sfârºitul secolu-
lui de viaþareligioasã ºi de noua comunitate de avocaþiºi intelec-
tuali cu profesiuni liberale ce numãrau peste trei mii de persoane.
În acest timp, în zonele centrale — cu case cu unul-douã etaje —
aleoraºelor sãseºti sestabilescºi meºteºugari — dulgheri, cizmari,
ºelari — maghiari ºi români, în timp ce una-douã clãdiri de stat
oferã adãpost pentru funcþionarii maghiari, al cãror numãr
sporeºte. Cu începere din anii 1880, presiunea româneascã ºi
maghiarãetot mai evidentã, iar procesul continuãneabãtut. Înain-

258 259
Zoltán Szász cific româneºti. E membru în consiliul ºcolar ºi în diferite alte
comitete. E ales ºi în adunarea generalã a judeþului, ca ºi într-o
ASOCI AÞI I ALE ROM ÂNI LOR Î N STATUL UNGAR serie de comisii de specialitate la nivel de judeþ, printre acestea în
(1867—1918) comisia de stabilire a impozitului pe venituri; e persoanã îm-
puternicitãdin parteajudeþului sãfacãpartedin comisiaautorizatã
sã aleagã juraþii pentru Tribunalul Regesc; pebazanumirii minis-
„ Când, cu câþiva ani înainte de izbucnirea rãzboiului, ne tot teriale, primeºte sarcina sã participe la judecarea delincvenþil or
asaltau grupurile ambiþioase ale lui O. Goga ºi Il. Chendi, tocmai tineri. A fost nevoie de el ºi în activitatea Bisericii: e membru în
ei, care se foloseau de roadele muncii noastre, dar, în afarã de comitetul eparhial ortodox, fiind, urmare acestui fapt, timp de doi
versuri frumoaseºi de articoleînflãcãrate, nu creau nimic pozitiv, ani, director de ºcoalã, inspector ºcolar ºi îngrijindu-se de con-
atacându-ne cã nu facem nimic, cã doar încetinim ca niºte »bur- struirea unor noi edificii ºcolare; în 1908, la Caransebeº, e una
ghezi« (!) avântul vieþii naþionale, am tot încercat sã întocmesc dintre persoanele mandatate sã aleagã episcopul; e reprezentantul
lista tuturor funcþiilor noastre, a acelor funcþii publice prin care ales al congresului bisericesc naþional de la Sibiu, care are deja
reprezentam ºi apãram atâtea interese pozitive ºi adevãrate ale puternice tangenþe politice.
poporului meu — dar niciodatã n-am avut rãbdare. Lungã listã. O Tot el este, laLugoj, animatorul Cercului RomânescdeLecturã
datã, am socotit cu aproximaþie lista mea: împreunã cu însãr- („ Cazinoul Român” ). Sediul îl capãtãîn hotelul „ Concordia” , aflat
cinãrilesocialeºi bisericeºti-ºcolare, au rezultat peste60 defuncþii în proprietatea Bisericii ortodoxe, acesta fiind în acelaºi timp ºi
publice pe care le aveam în acelaºi timp, iar fiecare însãrcinare o Clubul lor Orãºenesc: aici se adunã reprezentanþii judeþeni ai
ºi îndeplineam dupã cum îmi îngãduiau puterea ºi timpul!” Partidului Naþional, de aici pornesc cele mai multe iniþiative
Aceste rânduri au fost aºternute pe hârtie spre sfârºitul rãzboi- social-culturale ºi politice ale românilor bãnãþeni. Ei sunt cei care
ului mondial, în singurãtatea arestului preventiv de la Seghedin, se îngrijesc de înfiinþarea Asociaþiei de Binefacere a Femeilor
de Valeriu Braniºte, unul dintre politicienii eminenþi ai naþion- Române, care adunã o importantã sumã de bani, înfiinþeazã un
alitãþii româneºti din Ungaria istoricã. Istoriografia, tributarã ac- fond special pentru cantinele ºcolare în scopul asigurãrii hranei ºi
tivitãþii parlamentului ºi apartidelor, abiadacãareuºit sãsurprindã îmbrãcãminþii pentru 40-60 deelevi sãraci. Asociaþiaorganizeazã
multitudineaaspectelor vieþii cotidieneoglindite, în epocaulterioarã ºedinþedelecturãdin literaturaromânãºi istoriaromânilor; ultima
anului 1867, de lupta politicã ºi de activitatea de edificare socialã. este despreEminescu, chiar în ziuaîn careFranz Ferdinand eucis
Aparent riguros separate, viaþa politicã ºi activitatea la nivelul aso- la Sarajevo ...
ciaþiilor „apolitice” s-au împletit cât se poate de strâns, în cazul Tot Braniºte a fost multã vreme ºi preºedintele Reuniunii
naþionalitãþilor fiind cât se poate de evident cã ambelor le dãdeau Române de Cântãri ºi Muzicã. Au fost invitaþirenumiþicântãreþi
viaþã, pe ambele le modelau în mare mãsurã aceleaºi personalitãþi. dedincolo deCarpaþi, în 1906 cântãreþii bãnãþeni fiind cei careau
Î n centrul vieþiisocial-culturale luat parte la marea expoziþie naþionalã de la Bucureºti, socotitã o
demonstraþie politicã.
Lugojanul Braniºte a fost membru (ales) al corpului reprezen-
tanþil or orãºeneºti, calitate în care a slujit eficient interesele spe-

260 261
Societatea pentru ÎnfiinþareaTeatrului Românesc în Ardeal, al Dintre instituþiile bancare româneºti, cea mai mare a fost
cãrei preºedinte a fost pânã în 1907 Iosif Vulcan — membru ºi al Albina de la Sibiu, al cãrei capital de bazã plus fondul de rezervã
Societãþii Kisfaludy —, ºi-a propus sã realizeze un teatru de atinseserãîn 1914 ºaptemilioanedecoroane. Bãncileerau admin-
valoare, cu caracter permanent. Deºi banii se strângeau greu — istrate de aceiaºi bãrbaþi care conduceau viaþapoliticã ºi asociaþi-
pânã la izbucnirea rãzboiului se adunase o jumãtate de milion de ile. Fruntaºii politici ºi eminenþele cenuºii îºi aveau locurile lor în
coroane —, societatea þinea ºedinþe, edita almanahuri, organiza conducerea bãncilor. (Braniºte bunãoarã controla sucursala de la
spectacole de teatru popular ambulant. În Banat, animatorul tu- Lugoj a Bãncii Albina). În acea perioadã, funcþionau deja peste o
turor acestor manifestãri era tot Braniºte. Þãranii transportau sutã de instituþii bancare româneºti, cu un profit net total de peste
decorurile cu cãruþa ºi, în timp ce actorii fãceau pregãtirile, el patru milioane de coroane. Ele au avut un rol important în
rostea expunerea introductivã. Din conducerea societãþii fãceau ajutorarea þãrãnimii româneºti pentru cumpãrarea de pãmânt, în
parte, spre sfârºitul epocii, fãuritori ai marii politici ca Alexandru sprijinirea negustorilor ºi industriaºilor, în crearea clasei de mi-
Vaida-Voievod ºi Vasile Goldiº, în aceeaºi mãsurã eminenþi bãr- jloc, dupã cum au contribuit ºi la înflorirea activitãþii asociaþiilor
baþi de stat ai viitoarei Românii Mari. româneºti, având în vederecãdeactivitateadebinefacererealizatã
Tot cu tangenþepolitice a fost ºi înfiinþarea în 1910 aFondului de bãnci era organic legatã ºi ajutorarea sistematicã a asociaþiilor
pentru sprijinirea ziariºtilor români din Ungaria, al cãrui preºed- mai mici sau mai mari. În viaþasocialãromâneascã, tot bãncileau
inte a fost tot Braniºte ºi al cãrui regulament de funcþionare a fost fost cele care au suplinit lipsurile materiale ce decurgeau, la
aprobat la intervenþia premierului Tisza. nivelul mai larg al societãþii , din relativa sãrãcie ºi din faptul cã
donaþii nu se fãceau decât într-o proporþie moderatã.
Protectori: ASTRA ºi Albina
În spatele ºirului nesfârºit de asociaþii culturale ºi economice,
se aflau doi mari protectori: ASTRA ºi Albina. ASTRA a fost
înfiinþatã în 1861. Din 1905, a avut un impozant sediu la Sibiu,
funcþionând, de pe la începutul secolului, ca un adevãrat minister
românesc al culturii. A editat prima enciclopedie româneascã, a
înfiinþat numeroase „ despãrþãminte” în teritoriu, unde a trimis
conferenþiari, s-a îngrijit de apariþia unor lucrãri pentru tineret, a
„ Bibliotecii poporale” , la izbucnirea rãzboiului avea organizatã o
reþea de cinci sute de biblioteci populare ºi dispunea de un fond
de un milion de coroane, tot de ea depinzând ºi Fundaþia Gojdu,
pentru ajutorareastudenþilor sãraci, cu un capital deºasemilioane
de coroane. ª edinþele organizate de ASTRA se transformau în
adunãri cu caracter politic.

262 263
Zoltán Szász mijlocii, din rândurile cãreia se vor ridica fruntaºii societãþii
româneºti din Ungaria.
TRANSI LVANI A Î N REGATUL ROM ÂNI EI Din cine era formatã aceastã „ clasã de mijloc” ? În esenþã, din
cevamai mult decinci sutedeproprietari mijlocii, din funcþionari
de bancã al cãror numãr depãºea în 1914 aproximativ 1 000 de
Alba I ulia, 1918 persoane, dintr-o pãturã de aproximativ de 30 000 de funcþionari
în administraþia de stat, de preoþi ºi învãþãtori, din câteva sute de
În epocadualismului austro-ungar, Transilvaniaafost, dupãcum avocaþi, medici, ziariºti ºi alte categorii liberale, la care trebuie în
se ºtie, parte a Ungariei. În 1910 — conform datelor oferite de fine adãugaþicâteva sute de þãrani înstãriþi. În cea mai mare parte,
statisticile ungare —, Transilvania istoricã numãra 2 658 159 de clasa mijlocie româneascãsetrãgeanemijlocit din popor, fiind de
locuitori,întimpce,împreunã,numãrul locuitorilor dinTransilvania, origine þãrãneascã.
Banat, Maramureº ºi þinutul Criºurilor era de 5 265 444. Dintre Intelectualitatea româneascã nu-ºi gãsea temeinic locul în so-
aceºtia, 53,2% avea limba maternã româna, 32,4% maghiara ºi cietatea maghiarã, unde, conform observaþiei mâhnite a unui
10,6% germana. Harta naþionalitãþilor Transilvaniei era complicatã contemporanimparþial — „ categoriadomnilor începedelacei mai
de faptul cã, în cea mai mare parte, populaþia de diferite etnii trãiau neînsemnaþinobili, delaslujbaºii laasigurãri” . Aceastãintelectu-
amestecat. În oraºe, majoritatea o formau, ca ºi mai înainte, alitate, opritã, în mare mãsurã, sã ocupe funcþii publice de stat, sã
maghiarii, în timp ceromânii alcãtuiau doar 17,9% din populaþie. Pe se afirme pe scara socialã, e obligatã sã trãiascã din profesiuni
lângãmoºtenireaistoricã, aceastãsituaþieseexplicã, înaintedetoate, liberale, astfel încât nu depinde strict de mecanismele ungare ale
prin faptul cã structurarea de tip capitalist a societãþii româneºti din puterii, interesele n-o leagã de „ unitatea statului ungar” , se în-
Ungariaaavut loc doar într-o proporþiemai redusã. Fãcând o analizã strãineazãdeacesta, singureleelementecareo unesc fiind tradiþia,
apopulaþiei româneºti transilvãnenecaatare, vom constatacã, într-o fidelitea moºtenitã de la generaþia anterioarã faþãde dinastie.
proporþie de 86,3%, se ocupa cu agricultura ºi doar 1,4% erau Generaþia de la începutul secolului acceptã ºi ea ca pe o realitate
intelectuali — ºi chiar ºi aceºtia erau, în cea mai mare parte, preoþi Monarhia habsburgicã, þelul propus constituindu-l mai curând
— ceeacereprezenta aproximativ 20% din proporþiadeintelectuali reforma ei moderatã, decât o transformare radicalã. Existã dovezi
din Transilvania; în 1914, 27,1% din populaþia ocupatã în industrie — mai ales, ulterioare — cã se trãgea nãdejde sã se realizeze un
era de origine românã. Majoritatea proprietãþilor mari ºi mijlocii stat al tuturor românilor; pânãlaprimul rãzboi mondial însã, acest
aveau posesori maghiari (64%), iar 28% români. Dintreaceºtiaînsã, aspect nu îmbrãcase politic o formã concretã. Burghezia românã
abiaaproximativ 20 aveau proprietãþi cedepãºeau 1000 depogoane. din Transilvania n-a formulat programe declarat iredentiste, pe
Existenþa românilor transilvãneni se desfãºura aºadar în cea care, de altfel, nici guvernele româneºti nu le puteau sprijini
mai mare parte în condiþiile unei culturi tipice de mici proprietãþi politic. România, situatã între cele douã mari puteri, nu putea
rurale. Aceastã structurã rural-agricolã constituie bazaapariþiei la realizanici un fel despor teritorial mai semnificativ fãrãsã-ºi punã
cumpãnãdintresecoleleal XIX-leaºi al XX-leaaclasei româneºti în pericol independenþa de stat. Orice alipire a teritoriilor locuite
ºi de români nu putea avea loc decât o datã cu prãbuºirea con-

264 265
comitentã a Monarhiei Austro-Ungare ºi a Rusiei þariste. Nimeni Naþional Român, s-a declanºat o îndelungatã luptã internã purtatã
nu se putea gîndi însã înainte de 1917 la o astfel de posibilitate. în jurul modalitãþilor de ieºire din impas; în 1887, aavut câºtig de
În epoca afirmãrii unor antagonisme între societãþi definite pe cauzã gruparea adeptã a pasivismului, care a decis pentru încã o
criterii etnice ºi dupã o existenþã cvasiizolatã în raport cu alte generaþie direcþia generalã de urmat. În 1892, o numeroasã dele-
naþionalitãþi, clasa muncitoare s-a remarcat ca singura clasã gaþieromâneascãaprezentat laVienamemorandumul în careerau
„ deschisã” , în care diferenþele naþionale se estompaserã ºi ale incriminate nedreptãþil e politice, culturale ºi sociale la care erau
cãrei elemente, vorbind limbi deosebite, s-au regãsit în destinul supuºi românii, nereuºind sã obþinã însã nici mãcar o audienþãla
comun. În perioadaantebelicã, aceastãclasã— deun sfert demilion suveran; în mod ciudat, tocmai justiþia ungarã a ajutat miºcarea
— prezentao compoziþienaþionalãcât sepoatedepestriþã, în cadrul naþionalã românã sã evite insuccesul, când a intentat proces auto-
ei însã ponderea constituind-o ungurii. Clasa muncitoare, al cãrei rilor documentului difuzat pe scarã largã. Aceasta a fost celebrul
partid a încercat sã reuneascã în rândurile ei ºi persoane aparþinînd proces al memorandiºtilor, care a determinat numeroase person-
minoritãþilor naþionale, a reprezentat, înainte de izbucnirea rãzboiu- alitãþi alevieþii publicecivileeuropenesãtreacãdeparteaapãrãto-
lui, nu doar singura putere progresistã organizatã, ci ºi una dintre rilor drepturilor naþionale ale românilor, iar, ceea ce este ºi mai
legãturile reale între popoarele din Ungaria ºi — sã adãugãm, pânã important, în interior, adunãrile românilor transilvãneni au arãtat
la un anumit nivel — din cadrul Monarhiei Austro-Ungare. cã grupul restrâns, considerat pânã în acel moment ca nesemnifi-
cativ, de oameni politici e capabil sã punã în miºcare mase
Tatonãri politice ale românilor
importante de oameni.
În ultimele decenii, numeroase au fost demersurile isto- Din creºterea economicã înregistratã în epoca dualismului
riografiei noastre de punere în evidenþãa politicii naþionale a „ ºi-au primit partea” , o datã cu zonele de margine ale þãrii, ºi
statului dualist, care, ca susþinãtoare obstinatã a dogmei „ naþiunii naþionalitãþile, chiar dacã nu în mãsura în care a beneficiat
politice ungare unitare” , a stat în calea organizãrii politice de sine Budapesta, devenitã o adevãratã metropolã. Dezvoltarea internã
stãtãtoare a naþionalitãþilor, lezându-le conºtiinþa identitãþii ºi trãinicia echilibrului european au determinat în mod firesc
naþionale. Pãtura conducãtoare politicã româneascã era adepta apariþia, ºi la români, a douã tendinþe fundamentale: integrarea în
ideii de refacere a autonomiei Transilvaniei. imperiu, ca ºi o integrare internã proprie, conceputã pe principii
N-a fost dispusã sã accepte nici sistemul de la l867, nici ideea de organizare de clasã ºi naþionalã. Printr-o îndârjitã activitate
„ naþiunii politice ungare” , astfel încât, având în vedere cã pactul creatoare nu lipsitã de conflicte, au reuºit sã-ºi structurezepânãla
dualist l-a considerat iniþial ca pe un experiment neviabil de începutul secolului propria reþea de instituþii naþionale: bãnci,
tranziþie, începând din 1869 a adoptat, ca semn de protest, pasivi- asociaþii , societãþi, tipografii; asociaþia culturalãASTRA dinSibiu
tatea. Numai cã sistemul dualist s-a dovedit trainic, Monarhia a a devenit un cvasiminister românesc al culturii. Integrarea lor
prins puteri, astfel cã pasivismul politic românesc s-a dovedit, pe internã era purtãtoare a douã perspective mai îndepãrtate: mai
termen lung, lipsit deviitor. Circumscripþiileelectoralelocuitede strânsã integrare politicã — reunind subordonarea ºi autonomia
români au devenit în scurt timp terenul de vânãtoare sigur al — în statul ungar, ca ºi posibilitatea teoreticã a separãrii.
partidului de guvernãmânt. La nivelul conducerii Partidului

266 267
Dupã 1900, consolidarea burgheziei româneºti determinã re- naþionaleinterne.Pentruopoziþieînsã,oriceconcesiepelinienaþionalã
nunþarea la politica ei de pasivitate; e epoca în care românii eraexageratã, pânãºi compromisul lacares-ar fi angajat eaînsãºi. Cu
abandoneazã ideea autonomiei Transilvaniei. miopia specificã subordonãrii tuturor lucrurilor politicii de partid,
Aceastã cãutare a propriului drum politic i-a condus pe unii experimentul lui Tiszacontribuiaîn ochii lor doar lasporireaforþei de
oameni politici români sprecercul lui Franz Ferdinand, maghiaro- reacþiune. Pedealtãparte, ºi partenerii români dediscuþii sufereau de
fobul moºtenitor al tronului, de la care toatã lumea aºtepta — ori, „hamletism politic”: doreau acord, dar nu voiau sã renunþe nici la
dupã caz, nutrea temerea — cã va desfiinþasistemul dualist ºi se atitudinea lor generalã de opoziþie, mai alesatunci când, în urmacelui
va sprijini pe naþionalitãþi. Cu toate cã, în întregul sãu, PNR avea de-al doilearãzboi balcanic(iunie–iulie1913), România, careconstituia
atenþiaîndreptatãspreprinþul moºtenitor, conducãtorii lui înclinau ariergardalor, câºtigaseunimensprestigiu. Înaceastãatmosferã,cuvân-
însã, în majoritate, spre realizarea unei înþelegeri cu guvernul tul decisiv l-a avut Franz Ferdinand, care a propus românilor sistarea
ungar ori spre cãutarea unui modus vivendi cu acesta. tratativelor, temându-semaladiv deoricedemerscarear fi contribuit la
Începând din 1910, guvernul, dar în primul rând István Tisza, întãrireaputerii statului ungar.
spiritus rector al politicii aristocratice ungare, a demarat tratative cu DupãîmpuºcãturiledelaSarajevo, mai întâi viitorul românilor
românii, recunoscându-i încetul cu încetul ca partid naþional pe cei transilvãneni, apoi soartaîntregii Transilvanii au devenit obiect al
pecarepânãatunci îi tratasedoar capeniºte„persoaneparticulare”. maºinaþii lor marilor puteri. Iniþial, Germania a insistat asupra
Compromisul pe care cele douã pãrþi încercau sã-l realizeze s-ar fi sporirii drepturilor naþionale ale românilor din aceastã zonã, pen-
referit larespectarealegii liberaleanaþionalitãþilor din1868, concesii tru ca, prin concesii mai mari, sã reuºeascã sã menþinã România
în problema învãþãmântului, sprijinirea economicã a zonelor mai în tabãraPuterilor Centrale. Tiszaînsãs-adovedit parcimoniosîn
puþin dezvoltate ºi, în primul rând, asigurarea circumscripþiilor aceastã privinþã. În ce priveºte atitudinea României, ea a fost
electorale cu majoritate româneascã. Multã lume a încercat sã decisã de oferta generoasã fãcutã opiniei publice naþionale de
netezeascã aceastã cale a tratativelor: persoane particulare, oameni acolo de cãtre puterile Antantei. În pactul secret încheiat la Bu-
politici de la Bucureºti, diplomaþi germani, o vreme chiar ºi regele cureºti la 17 august 1916, României i s-au promis Transilvania ºi
Carol I al României. Tabãra celor care li se împotriveau era însã ºi teritoriiledinspreapus— în general, pânãlaliniaTisei. Dupãzece
mai mare. Intelectualii români mai tineri socoteau cã e prea puþin; zile, România a atacat Monarhia Austro-Ungarã.
vedeau în acesteconvorbiri nu atât un punct depornirecu deschideri Intrarea României în luptã n-a avut deloc o influenþã decisivã
pebazãdecompromis, ci uncadrudefinitiv, înþepenit întiparerigide. asupra desfãºurãrii rãzboiului, iar conducãtorii Partidului Naþional
Cam la nivelul acestei interpretãri s-a situat ºi István Tisza, despre Român, nedorind sãsupereguvernul, au fãcut o declaraþiedefideli-
carenuºtimnici azi dacãmotivul pentrucaren-aîndrãznit sãpromitã tate. Se pare cã simpatia românilor transilvãneni faþã de trupele
mai mult trebuie cãutat în naþionalismul profesat de el însuºi ori în româneºti afost în acel moment mai micãdecât seaºteptau cercurile
cel al opoziþiei ungare. oficiale româneºti ori maghiare. Dupã opinia regelui Ferdinand,
Tiszaasimþit instinctiv cãîncazul izbucnirii unui rãzboi european „chiar ºi românii transilvãneni i-au primit ca pe niºte duºmani”, iar
e în joc viitorul statului ungar ºi al clasei dominante în întregul ei, Iorga a remarcat cã „dintre ei nimeni n-a pronunþat nici mãcar un
motiv pentru care voia sã calmeze cât mai era timp tensiunile cuvânt debun venit, când în 1916 românii au trecut hotarul”. Aceste

268 269
cuvinte sunt desigur exagerãri, cãci mulþi s-au bucurat. Majori- singuri destinul, iar Comitetul sã fie recunoscut ca singurul organ
tatea au fost însã reþinuþi. Atitudinea le-a fost motivatã ulterior de îndrituit sã decidã în privinþa situaþiei statale a naþiunii române.
superioritatea militarã a Puterilor Centrale, ca ºi de internãrile ºi Social-democraþii români au sprijinit de la bun început lupta dusã
procesele de „înaltã trãdare” iniþiate la sfârºitul anului 1916 ºi pentru democratizareaUngariei, „cãci, o datãobþinuteîn aceastãþarã
începutul lui 1917 împotriva câtorva sute de români, chiar dacã o drepturileceni secuvin, peacesteanu levom puteapierdenici dacã
parte „au fost eliberaþi pânã la efectuarea unor noi cercetãri”. vom fi alipiþi la o altã þarã”. Au declarat totodatã cã „nu ne putem
bizui nici pe politica de perspectivã a naþionaliºtilor români”.
Prãbuºirea M onarhiei ºi revoluþiaburghezã
Dupãcum estecunoscut, Consiliul Naþional Maghiar ºi-apropus
Victoria revoluþiei ruse din februarie ºi, mai cu seamã, a celei sãdefineascãnouadirecþieîn problemanaþionalãîn conformitatecu
din octombrie a însemnat în acelaºi timp schimbarea radicalã a punctul 5 din Proclamaþia din 26 octombrie: „în spiritul principiilor
relaþiilor politice existente în Europa de Rãsãrit. Atâta timp cât în wilsoniene, naþionalitãþilor li sevarecunoaºtefãrãîntârzieredreptul
vecinãtatea popoarelor din aceastã zonã a existat Rusia þaristã, cu la autodeterminare (în speranþa cã aceste elemente... vor aºeza inte-
tendi nþel e ei expansi oni ste exerci tate spre zona cen- gritateateritorialãaUngariei pebazemai trainicee)”. În aceeaºi zi, a
tral–est–europeanã, imperiul habsburgic ºi-aavut propriamisiune luat fiinþã, pebazãdecoaliþie, ºi Comitetul Transilvãnean al Consili-
istoricã de stopare a acestei tendinþe. În condiþiile revoluþiei so- ului Naþional Maghiar.
cialisteruseºi aleslãbirii cauzatederãzboi aGermaniei, Monarhia În vâltoarea evenimentelor revoluþionare, social-democraþii
Austro-Ungarã a devenit într-un fel, din perspectiva politicii in- români, urmând exemplul tovarãºilor lor unguri, au luat legãtura
ternaþionale, inutilã. cu Partidul Naþional Român ºi la 31 octombrie s-a constituit, la
Tuturor oamenilor politici din cadrul Antantei le era însã Hotelul Vadászkürt din Budapesta, Consiliul Naþional Român
limpede cã locul Monarhiei nu-l poate lua un „ spaþiu vid” , ci un Central, alcãtuit din ºase membri ai Partidului Naþional Român ºi
stat sau o serie de state care vor asigura în viitor echilibrul atât ºase reprezentanþiai social-democraþilor pentru ca apoi proporþia
faþã de Germania, cât ºi faþãde Rusia comunistã. Schimbãri au sã se modifice în dezavantajul social-democraþilor (36:6).
început sã se petreacã ºi în viaþa politicã, tot mai animatã. Despre Revoluþia burghezo-democraticã a izbucnit cu o întârziere de
hotãrârea Comitetului Executiv al Partidului Naþional Român din o zi ºi în Transilvania. LaCluj, au avut loc, încãdela31octombrie,
12 octombrie de la Oradea au declarat urmãtoarele: „ se va cere mari demonstraþii; deþinuþii politici au fost eliberaþi, iar cenzura a
invitarea la rege a politicienilor aparþinînd minoritãþilor din Un- fost desfiinþatã. LaTimiºoara, Partidul Radical ºi Consiliul Militar
garia ... se va declara cã românii din Ungaria nu urmãresc sã se au proclamat Republica Bãnãþeanã. La 2 noiembrie, trupele
separe..., ci vor doar realizarea autonomiei populaþiei româneºti staþionate la Sibiu s-au rãsculat. În Valea Jiului, muncitorii au
în temeiul punctului 12 enunþat de Wilson” . La indicaþia preluat puterea. Consiliul muncitoresc a luat sub control direcþia
Comitetului, afost pronunþatãîn parlamentul ungar ultimacuvân- minelor, distribuirea cãrbunelui, a stabilit preþuri maximale ºi
tare mai importantã elaboratã în spiritul doctrinei Partidului programul de lucru. Un „ comisar” special însãrcinat cu aproviz-
Naþional Român, în care s-a cerut „ deplina libertate naþionalã” ionarea controla asigurarea cu alimente a minerilor.
pentru românii din Ungaria, astfel încât aceºtia sã-ºi poatã hotãrî

270 271
Sub influenþa miºcãrilor muncitoreºti ºi a acþiunilor armate, a instituit bunãoarã un sistem progresiv de cote, dispunând intro-
formaþiunile încã active s-au dizolvat, ºi astfel cel mai eficient ducerea de preþuri maximale ºi vânzãri impuse.
instrument dereprimare— armata— ºi-aîncetat existenþa; înafara Organele de stat, câte mai rãmãseserã, au aplicat uneori ºi
ofiþerilor, de o putere realã în mâna comandamentelor abia dacã mãsuri represive. Cel mai cunoscut caz afost cel delaFãget, unde
se mai putea vorbi. Când, la începutul lunii noiembrie, soldaþii þãranii au spart câteva magazine închise. Rafalele jandarmilor au
întorºi în aºezãrile transilvãnene au rãspândit ºi aici focul ucis doi oameni, dar n-au putut sã împrãºtie mulþimea. S-au forþat
revoluþiei, rezultatul acestor miºcãri afost o paralizarecvasitotalã hambarele, magazinul cooperativei româneºti Gloria, atelierul
a activitãþii organelor administrative. Din mai multe zone, soseau unde se confecþionau opinci. La chemarea postului de pazã, de la
comunicate privind „ negarea proprietãþii ” , „ bolºevism” . Arad a sosit un avion, care a bombardat mulþimea. Se zice cã 104
Istoriografia burghezã prezenta miºcãrile þãrãneºti — pe baza oameni ºi-au pierdut viaþa. În judeþele Arad ºi Caraº-Severin, pe
unor eventuale particularitãþi naþionale — ca pe niºte miºcãri lângã garda civilã, mãsuri represive a luat de mai multe ori ºi
naþionale. Acest mod de abordare a lucrurilor era valabil doar aºa-numita Gardã de Oþel, iar gãrzile naþionale române — acolo
parþial; acþiunile revoluþionare ale þãranilor erau îndreptate îm- unde erau capabile — se îngrijeau ºi independent de liniºtea
potriva marii proprietãþi funciare ºi a notarului, a autoritãþii, a publicã. Cu încercãri de pacificare însã nu se prea putea restabili
cãmãtarilor, eventual apreotului. Comunicatelerepetausistematic vechea ordine. Ca urmare a miºcãrilor þãrãneºti, era pe cale de
informaþii ca: „ preotul român, notarul au fost izgoniþide aici, ca afirmareo democraþie„ þãrãneascã” mai largã, ceexcludeaformele
ºi cei maghiari, în zonelelocuitecompact demaghiari, din Câmpia anterioare de intervenþie a statului. Dupã ce deþinãtorii puterii au
Tisei” sau „ în numeroase locuri, românii ºi maghiarii au devastat fost în bunãparteînlãturaþiderevoluþie— carearãsturnat vechiul
împreunã” . Cât depuþin acruþat þãranul românbunurile„ propriilor regim —, Partidul Naþional Român a preluat ºi puterea politicã.
conducãtori” — iatãun aspect probat îndeajunsdecazul localitãþii Fenomenul de radicalizare a societãþii ungare se pare cã a grãbit
Bãseºti. Aici, toate animalele ºi utilajele agricole de pe proprie- procesul de autonomizare a populaþiei româneºti.
tatea de 3 000 de pogoane a bãtrânului preºedintele al PNR, „ Sã nu aºtepte nimeni de la noi sã urmãm exemplul celor de la
Gheorghe Pop, au fost împãrþite între þãrani. Au fost atacate ºi Budapesta, sã devenim republicani, antidinastici, revoluþionari;
proprietateafamiliei Mocsonyi, caºi gospodãriileaparþinînd epis- n-am fost aºa ceva pânã acum, ºi n-avem motive sã devenim în
copiei greco-catolice de la Oradea. Guvernul ºi consiliile au viitor. Ne despãrþim ºi o pornim pe drumul nostru” — scrie o
elaborat o proclamaþie comunã maghiarã-românã-sãseascã, în publicaþie româneascã.
care chemau popoarele din Transilvania „ sã pãstreze legãturile
Î ncercare de preluare deplinã a puterii
între ele, în scopul ocrotirii securitãþii personale ºi a bunurilor” .
Acolo unde pacificarea populaþiei s-a dovedit irealizabilã prin Înprimasãptãmânãdinlunanoiembrie, ideeamãririi teritoriale
simpla convingere, unde problemele sociale erau cele mai fla- a Regatului României a fost acceptatã ºi de Statele Unite, iar
grante, consiliile au luat mãsuri economico-sociale de tranziþie. Consiliul Naþional Român Central delaArad aadresat guvernului
Comisia de alimentaþie publicã a consiliilor naþionale de la Brad un ultimatum în careîi cerea sã-i predea deplinasuveranitate asupra
zonelor locuitedeetniaromânã. Aceastaafost primasemnalareclarã

272 273
a dorinþei de separare. A doua zi, doi politicieni au fost delegaþi neapublicã, siguranþaproprietãþii ºi apersoanei. Nedumerit, Jászi
sã se ducã la Iaºi, ca sã urgenteze intrarea trupelor româneºti, a întrebat: Ce vor românii la urma urmei? „ Separarea deplinã” —
„pentru oprirea bolºevismului”, conform expresiei lui Iorga. i-a rãspuns Maniu, cel mai important om politic român tran-
La Budapesta însã, la ºedinþa lãrgitã a Consiliului de Miniºtri silvãnean al epocii.
chiar ºi István Bethlen acontribuit laacceptareaplanului elaborat de În cursul tratativelor de la Arad, Maniu a expediat la Paris un
Jászi, care, carãspunslapretenþiileromâneºti, apropusîncepereade memorandum, prin care voia sã obþinã schimbarea liniei de de-
tratative, în speranþarezolvãrii problemei naþionalepebazamodelu- marcaþie stabilite prin acordul de armistiþiu de la Belgrad. Refer-
lui confederativ cantonal elveþian. Opinia publicã ungarã a urmãrit indu-se la comiterea de cãtre maghiari a unor violenþe, ca ºi la
cu atenþie cãlãtoria lui Jászi la Arad, deoarece „acest eminent soci- convenþia de armistiþiu de la Belgrad, a solicitat încuviinþarea
olog maghiar, care în numeroase lucrãri a abordat problema înaintãrii armatei româneînsprenord deliniaMureºului. Delegaþii
româneascãcuprofundãînþelegere”, sebucuradeîncredereºi printre transilvãneni sosiþila Iaºi au cerut însã intervenþia mai curând pe
români. Pãrerea cercurilor guvernamentale era cã „în cazul în care baza invocãrii „ menþinerii ordinii” ; l-au convins pe regele
aceste tratative vor da roade, atunci vom putea preveni anexarea României cã trupele trimise de el vor gãsi în Transilvania sufi-
Transilvaniei laRomânia, putându-neastfel salvaintegritateaterito- cientealimente, încãlþãminteºi îmbrãcãminteºi cãnimic nu stãîn
rialã ºi faþã de cehi ºi putînd pune bazele unui stat federativ”. În calea intervenþiei. Prin aceasta, soluþia militarã fusese decisã.
cadrul tratativelor, Jászi apropusdreptul laautodeterminareîn cazul La 20 noiembrie, PNR a lansat un manifest „Cãtre popoarele
tuturor teritoriilor unde românii trãiau în mase compacte sau acolo lumii”, în careafirmãcã„Guvernul opresorilor depânãaci adenegat
unde alcãtuiau majoritatea absolutã. Aceastã propunere a fost adeziunea sa la aceastã hotãrâre a naþiunii române de a fi stãpânã
susþinutã în numele social-democraþilor de Dezsõ Bokányi. asuprasaºi ateritoriului locuit dedânsa, guvernul opresorilor opune
Proiectul lui Jászi restrângea desigur într-o mãsurã semnifica- forþabrutalãastatului oprimator.” A douazi, un nou manifest chema
tivã pretenþii le PNR, ºi-ºi propunea crearea, în conformitate cu laorganizareaunei adunãri naþionalelaAlbaIulia, publicându-seîn
situaþia în teritoriu a naþionalitãþilor din Transilvania, a unui acelaºi timpoproclamaþiecuocaziaintrãrii înTransilvaniaatrupelor
complicat sistem de enclave. În vâltoarea evenimentelor, aceastã aflate sub comanda ºefului statului-major regal românesc. În
soluþie, progresistã în sine, ºi-a pierdut raþiunea de a fi. Faptul cã scrisoarea confidenþialã din 24 noiembrie 1918, Consiliul Naþional
Jászi aprezentat un plan detaliat prin careîncercaconturareaunor Român cereaconsiliilor localesãproclamenegreºit ºi fãrãîntârziere
enclave naþionale, definirea unor probleme comune ºi crearea de unireanecondiþionatãcu Regatul României, sub domniadinastiei de
organe colective, toate „ doar pânã la tratative de pace” , a fost de Hohenzollern. Guvernul [ungar] asigura totodatã trenuri speciale
naturã sã stârneascã pe bunã dreptate bãnuiala conducãtorilor pentru românii care cãlãtoreau la Alba Iulia.
români cã Jászi vrea sã se ducã la tratativele de pace sub semnul
Alba I ulia, 1 decembrie 1918
faptului împlinit, ca sã poatã invoca toate aceste aspecte. În
dupã-amiaza zilei urmãtoare, delegaþiei maghiare i s-a comunicat Poate cã cea mai mare bãtaie de cap a dat aceastã adunare
refuzul: soluþiile provizorii nu oferã nici o chezãºie cã pânã la social-democraþil or români. Secþiaromânãapartidului n-afost de
aranjamentele finale în zonele respective s-ar putea garanta ordi- acord cu declaraþiadin 21 noiembrie, deoarecevedeaînunireafãrã

274 275
condiþii (iar în România tocmai pe asta se insista) periclitarea care nu schimbã cu nimic faptul unirii fãrã condiþii”. Adunarea a
drepturilor democratice, atât a celor deja existente, cât ºi a celor hotãrât instituirea unui Mare Sfat Naþional Român, format din 250
pentru care încã se lupta. Concluzia dezbaterilor unei adunãri de membri; pe lângã episcopii, care au devenit automat membri,
þinute la Timiºoara a fost: „ Ne vom uni cu România, dar trebuie ºi alãturi de intelectuali ºi cetãþenii aleºi cu aceastã ocazie, din sfat
sã punem condiþii . Sã progreseze o datã cu epoca ºi sã-l alunge pe fãceau parte ºi 30 de social-democraþi.
tiran, iar poporul român, liber cum suntem noi acum, sã deamâna Marea adunare popularã s-a desfãºurat pe câmpia de lângã
cu noi ca sã fãurim o þarã mare, liberã ºi democraticã. Nu ne mai cetate, undehotãrâreaafost adusãlacunoºtinþaþãranilor, sosiþi cu
trebuie nici boieri, nici simbolul puterii lor [regele].” Aripa dre- trenurilespeciale, cãruþeleºi pejos, ºi amuncitorilor, sosiþiîntr-un
aptã a conducerii a declarat în cele din urmã ºi ea: „ Adunarea de numãr mai mic. Cei prezenþi au primit declaraþia cu unanim
la Alba Iulia trebuie sã declare solemn cã va menþine autonomia entuziasm.
Transilvaniei liberepânãcând în Româniasevor schimbacondiþi- La 2 decembrie, Marele Sfat Naþional îi numeºte pe membrii
ile triste ce domnesc acolo în prezent.” O mare parte a burgheziei Comitetului Dirigent, care avea sarcina sã administreze noile
liberale gândea la fel. þinuturi, ºi trimitelaBucureºti o telegramãsolemnãºi o delegaþie.
La 30 noiembrie, reprezentanþii cetãþenilor ºi delegaþii social- La 10 decembrie, hotãrârea de unire a fost înmânatã regelui
democraþi s-au întrunit ca sã convinã asupra principiilor unirii. Ferdinand, iar a doua zi a fost legiferat cã „ þinuturile cuprinse în
Proiectul lor de rezoluþie nu face nici o referire la monarhie, hotãrârea Adunãrii de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 se
stabilind importante„ principii debazã” ceþineau seamadeatmos- unesc o datã pentru totdeauna cu Regatul României” . Guvernul
fera care domnea în rândul maselor: votul universal ºi secret, ungar nu putea accepta acest demers. Recunoaºterea în dreptul
recunoaºterea deplinã a libertãþii presei, libertãþii de asociere ºi a internaþional a noii situaþii a Transilvaniei va avea loc abia dupã
celei degândire, reformaagrarãºi sporireadrepturilor politiceale prãbuºirea Republicii Sfaturilor din Ungaria, în cadrul Tratatului
clasei muncitoare. Din existenþalor anterioarã ca minoritate în- de pace de la Trianon.
vãþaserã, fãrã îndoialã, un lucru important: cu ocazia „ schimbãrii
rolurilor” , conducãtorii românilor au promis drepturi mult mai
largi maghiarilor ºi saºilor transilvãneni decât cele de care se
bucurasepopulaþiaromâneascãîn statul dualist. „ Deplinãlibertate
naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se
va instrui, administra ºi judeca în limba lui proprie, prin indivizi
din sânul sãu ºi fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurilelegiuitoareºi laguvernarea þãrii în proporþiecu numãrul
indivizilor ce-l alcãtuiesc” — se afirmã în rezoluþie.
Cei 1228 de delegaþi la adunarea de la Alba Iulia au aprobat la 1
decembrie 1918 unirea, în condiþiile în care se afirma cã „instituþiile
noastre specifice fac necesarã menþinerea unei autonomii provizorii,

276 277
Mária Ormos vederearestabilirii ordinii ºi repunerii în drepturi — eventual, prin
reformare — a statelor cãzute la pãmânt, ori dau curs liber de-
UNGARI A DUPÃ PRI M UL RÃZBOI M ONDI AL strãmãrii acestora. Ca sã traducã în viaþãprima soluþie, nu erau în
Î N VÎ LTOAREA JOCULUI DE FORÞE stare. Epuizaþi erau ºi învingãtorii, resursele lor materiale erau
AL M ARI LOR PUTERI secãtuiteºi ele, populaþiacereapace. PreºedinteleStatelor Unite, cel
care a decis în cele din urmã sorþii rãzboiului, a proclamat dreptul
popoarelor laautodeterminare,principiuadmisdealiaþi,careauaccep-
La3 noiembrie1918, reprezentantul Austro-Ungariei asemnat tat, în acelaºi timp, ºi ideea realizãrii în zonã a unor state mici, ca o
armistiþiul,moment careaînsemnat pentruMonarhiesfârºitul primu- posibilitate de înlocuire, în condiþii superioare, a Monarhiei. Totul
lui rãzboi mondial. La4iunie1920, reprezentanþii Ungariei ºi-aupus impunea, aºadar, declanºareaprocesului dedestrãmareaimperiilor ºi
semnãturapetratatul depace, carestabileagraniþelestatului ungar ºi favorizarearealizãrii aunor statenaþionalemici.
obligaþiile acestuia faþã puterile aliate. A urmat o perioadã de circa Conducãtorii englezi ºi francezi considerau cã, graþie proce-
un an ºi jumãtate de prezenþã a trupelor strãine, zile de refugiu, de selor care aveau loc în Europa Centralã ºi de rãsãrit, vor putea
pierdere a locului de muncã, de ºomaj, frig, foamete, tulburãri realiza, cu o minimã forþãmilitarã ºi prin sprijinirea aspiraþiilor
provocate de douã revoluþii, lupte locale, rãsturnãri politice — zile naþionale, trecerea în propria lor sferã de influenþãa noilor state,
ale deznãdejdii unei naþiuni. apãrute pe ruinele imperiilor. Începând de la finele anului 1917,
Se prãbuºise un imperiu secular, numit, din 1867, Austro-Un- în aceste regiuni s-au conturat douã mari zone: pentru englezi, un
garia sau Monarhia Austro-Ungarã. Acelaºi lucru se întâmplase spaþiu ce se întindea între regiunea Caucazului ºi Balcani, tocmai
în februarie 1917 cu un alt edificiu statal, durat de veacuri: bun sãîntãreascãºi sãsporeascãîn acelaºi timp influenþabritanicã
imperiul rus. În toamna anului 1918, se destrãma, sub loviturile în Iran ºi þinuturile arabe; francezilor li s-a recunoscut de cãtre
neîndurãtoare ale rãzboiului, ºi imperiul turcesc. Într-o imensã partenerul englez dreptul de control asupra viitoarei Ucraine „ de
regiune din Europa Centralã, în spaþiul uriaº al Europei rãsãritene sinestãtãtoare” , profilîndu-li-seîn faþaochilor imaginea, rotunjitã
ºi al Orientului Apropiat a luat naºtere un vacuum de putere, în cu tradiþional filofrancezele state polonez ºi român, a zonei de
care ºi-au fãcut apariþia, cu sorþi de izbândã, forþede mult active i nfl uenþã est-francezã di n Orientul Mi jloci u. În perioada
în culise ale naþiunilor mici, care au trecut la cucerirea inde- primãverii–verii anului 1918, acest spaþiu afost completat cu încã
pendenþei ºi la afirmarea propriilor interese. S-au aºezat în linie nu îndeajuns de bine definitul stat cehoslovac.
de bãtaie finlandezii, polonezii, estonienii, lituanienii, letonii, Deºi începuse declinul, Monarhia Austro-Ungarã stãtea încã
bieloruºii, ucrainenii, gruzinii, armenii, cehii, slovacii, slavii de pe propriile-i picioare. Pânã în iunie 1918, cinci au fost direcþiile
sud. Românii îºi propuseserã sã-ºi întregeascã statul cu acele în care puterile aliate se angajaserã sã realizeze serioase amputãri
teritorii ale Ungariei pe care considerau cã trãia o majoritate teritoriale în zonele de margine ale acestuia, perioadã în care nu
româneascã. ºi-au pusînsãmai seriosîntrebareadacãvafi în starenucleul statal
În 1918, marile puteri învingãtoare aveau de ales între douã — unitatea austro–ungarã — sã supravieþuiascã acestei operaþii .
posibilitãþi: ori aruncã în luptã noi — uriaºe — forþe militare în

278 279
Cu atât mai puþin s-au gîndit laeventualitateacãoperaþia reuºeºte, la Belgrad. În Ungaria, acest pas a fost ulterior rãstãlmãcit, când,
dar bolnavul moare. în realitate, semnarea convenþiei însemna recunoaºterea de facto
La începutul anului 1918, marile puteri continuau sã aibã în a statului ungar, ºi oferea chiar o anumitã protecþie militarã
vedere cã, în orice caz, acel nucleu statal va dãinui, constituind ºi francezã.
pe mai departe un factor european. Programul în paisprezece Dupãcâtevasãptãmâni, s-aaflat însãcãdemersul francezafost
puncteal preºedintelui Wilson ºi cuvântareadin ianuarieaprimu- pripit. Au protestat împotriva lui englezii, care, deºi nu erau nici
lui ministru englez Lloyd George semnalau tocmai acest lucru. militar, ºi nici din vreun alt punct de vedere în situaþia sã-ºi
Dupã toate probabilitãþil e, în cercurile conducãtoare franceze se consolideze prezenþa în Ungaria, aveau însã în vedere cã în viitor
fãcuserãdejaauziteglasuri careabordau aceastãproblemãdintr-o ar putea sã aibã ºi ei interese în aceastã þarã. De altminteri, spaþiul
altã perspectivã — în primul rând, mareºalul Foch, iar, în lumea pe care pusese ochii guvernul francez începuse sã fie considerat
politicã, Poincaré, preºedintele Republicii. Cu toate acestea, deo- ca exagerat de mare. ª i la Roma s-au fãcut auzite voci împotriva
camdatã, grupul politic francez — poate tocmai þinând seama de planului francez. Tot la viitor se gândea ºi guvernul italian când a
aliaþi —, oficial, pãstra tãcerea. luat în calcul realizarea unei formaþiuni orizontale, care sã lege
Îndrãznesc sã risc afirmaþia cã pãturilor politice conducãtoare Austria, Ungaria ºi România ºi care sã întreþinã strânse relaþii de
ale statelor aliate nu le-au fost întru totul limpezi consecinþele prieteniecu Italia. (Aceastãabordare— eadevãrat — nu seanunþa
ultime privind Monarhia nici mãcar atunci când, în primãvara uºor realizabilã în ce priveºte Austria, dar nu e deloc întâmplãtor
anului 1918, au iniþiat schimbarea abordãrii chestiunii mi- cã delegaþia italianã la conferinþãsusþinea din rãsputeri atât inter-
noritãþilor. eseleaustriece, cât ºi celemaghiare, în mãsuraîn careo puteaface
Problema s-a pus în toatã dimensiunea ei dramaticã atunci în detrimentul statului slav de sud.)
când, în octombrie 1918, a devenit limpede cã, în noile condiþii, Pripit afost planul francezºi dinperspectivafaptului cãmergea
dualismul îºi pierduse, pânãºi în ochii partenerilor care-l alcãtuia, împotriva intereselor celorlalþi aliaþi minori din zona francezã,
rostul ºi îndreptãþirea de a fi. În afara curþii „ cezaro-crãieºti” ºi a aceºtia neîntârziind nici ei sã-ºi exprime nemulþumirea. La finele
unei mâini dearistocraþiaustrieci ºi maghiari, nimeni nu-i mai era lui noiembrie ºi începutul lui decembrie, guvernul francez a bãtut
alãturi. în retragere, astfel încât printre aliaþi s-a reinstaurat pacea. Prin
În ochii aliaþilor, aceasta a apãrut, din nou, ca o întorsãturã aceastã miºcare politicã, Ungaria a ajuns pe „ pãmântul nimãnui” .
destul de neaºteptatã, cel puþin la nivelul faptului cã nu erau ª i astfel, a apãrut un vid în chiar interiorul acestui imens vid de
pregãtiþicu un rãspunselaborat din timp. Din structuraimperiului, putere, în care se întretãiau mereu alte ºi alte interese. Guvernul
ºi-au fãcut pe neaºteptate apariþia republicile austriacã ºi ungarã, francez a renunþat, aºadar, la ea; pentru moment însã, nici Anglia,
dar o idee sau un plan în legãturã cu ce trebuie fãcut cu acestea nici Italia n-au putut-o include în propria lor sferã de interese.
nimeni din lume nu avea. Primele care au reacþionat au fost Era o perioadã în care frontierele proiectate se desenau ºi se
cercurile franceze. Ele au decis grabnic trecerea Ungariei în zona redesenau aproape de la o clipã la alta, schimbãrile gândite la
francezã deja configuratã din Europa Centralã ºi, în consecinþã, nivelul tuturor marilor puteri înscriindu-se într-o tendinþãsimi-
s-au ºi grãbit sã încheie cu guvernul ungar convenþia militarã de larã. Pentru Ungaria, proiecteleelaboratelasfârºitul lui 1918 erau,

280 281
în toate cazurile, mai defavorabile decât cele de la începutul aranjamentelor legatedeacesteaspecteºi apromisiunilor înscrise
anului. în acordurile secrete, neîncetat invocate.
Frapanta concordie anglo–francezã iniþialã referitoare la Nu putem prezenta aici întreaga reþea a mecanismelor aflate în
problemeleMonarhiei, atât dedeosebitãfaþãdemodul deabordare acþiune în ce priveºte Ungaria. Ne vom mãrgini sã amintim doar
a chestiunii germane, abia dacã poate fi explicatã altfel decât prin câtevaexemple. Problemafrontierei esticeaUngariei afost tranºatã
consensul prealabil privindîmpãrþireazonelor deinfluenþã. Având defapt — aºacum ºtim cãs-aprocedat — în februarie1919 în zona
în vedere cã sub acest raport se punea problema unei viziuni Lvovului (Lemberg). Cercurile conducãtoare franceze au reuºit sã-i
coerente asupraunui uriaº spaþiu geografic, târgul funcþionachiar convingãpe toþi cã, pentru aveni în ajutorul polonezilor în regiunea
ºi atunci când era vorba de interese existente în zone foarte Lemberg, armataromânãaveaabsolutãnevoiederutaArad–Oradea,
îndepãrtate una de cealaltã ori se discuta despre compensarea respectiv de calea feratã ce pornea de la Oradea spre nord. Aceastã
acestora. acþiune militarã au prezentat-o ca luptã antibolºevicã, fiind, de fapt,
Italia privea lucrurile total diferit, deºi excludea ºi ea sã se într-o mult mai maremãsurã, o împãrþealãpolono–francezãîn partea
constituie într-o protectoare serioasã a Ungariei, în vederea in- apuseanã a fostului imperiu rus.
cluderii ei în propria-i zonã de influenþã. Italia n-avea perspective În acelaºi timp, chestiunea Burgenlandului ca ºi a graniþei
pentru realizarea unei astfel de zone mai ample, dar, profitând de sudice definitive a Ungariei a fost hotãrâtã de fapt la Rin. În
dezmembrarea Monarhiei, dorea sã capete ceea ce i se promisese perioada martie–aprilie 1919, devenise limpede cã statul francez
în 1915. Ca sã nu piardã sprijinul tot mai inconsistent al aliaþil or nu-ºi va putea finaliza pretenþiile privind fixarea pe Rin a graniþei
în finalizarea propriilor pretenþii, delegaþia italianã a renunþat franco–germane. În contrapondere, el a impus, iar aliaþii au fost
aproape constant ºi cu cea mai mare uºurinþã la orice propunere de acord ca în tratatele de pace sã fie înscrisã interdicþia unirii
cât de cât mai raþionalã privind graniþele nordice ºi estice ale Austriei ºi Germaniei. S-a considerat cã Austria, epuizatã în toate
Ungariei. resorturile ei, trebuie compensatã pentru aceastã interdicþie, în
Delegaþia americanã nu era amestecatã în nici o iniþiativã care scop pretenþii le pe care statul sud-slav le formulase la adresa
europeanã; pentru StateleUniteînsãprotejareaintereselor statelor ei (oraºul Klagenfurt ºi împrejurimile acestuia) au fost „ ajustate” ,
slave — fie ele situate la nord ori la sud — constituia o chestiune acþiunerealizatãînsã, larândul ei, prinuºoararectificare, peseama
de principiu. Aºa se explicã de ce, în privinþa Ungariei, iniþial, Ungariei, a frontierei sudice a acesteia. Alipirea la Austria a
eforturile ei s-au concentrat asupra frontierei estice a acestei þãri, þinutului numit mai târziu Burgenland va fi cerutã ºi se va realiza
pentru ca, în cele din urmã însã, sã batã ºi aici în retragere. în temeiul unei finalitãþisimilare.
Au fost puse în miºcare complicate sisteme de valori. Noua În tot acest proces de transformãri, Ungariei, ajunsã pe
hartã a spaþiului fostei Monarhii a fost redesenatã în cursul trata- „ pãmântul nimãnui” , nu i s-aîngãduit sã-ºi spunãcuvântul. Spaþiul
tivelor dedelegaþii leparticipante, constituindu-seîntr-o rezultantã demanevrãi s-aluat în totalitate, politicaexternãcufundându-i-se
nu doar a aspiraþiilor formulate în cadrul dezbaterilor, ci ºi a în bezna cea mai deplinã. În jocul de interese al marilor puteri, a
pretenþiilor, cu mult mai mari, cu care se venise la discuþii , a jucat cu precãdererolul mingii. Nu prezentainterespentru nimeni.
A slujit drept antrepozit, ale cãrei comori puteau fi distribuite în

282 283
funcþie de interesele, reale ori închipuite, ale unor puteri mai mari cinat peOszkár Chermant sãpropunãcreareauniunii personalecu
sau mai mici. În acest tezaur, se gãseau ºi valori cu drept de România, în contul obþinerii sprijinului Italiei. Trimisul lui Káro-
proprietate nesigur. O parte însemnatã a teritoriului fostului stat lyi a reuºit sã ajungã pânã la cabinetul ministrului italian de
ungar era într-adevãr locuitã de nemaghiari, astfel încât, dacã externe, iar Sonnino a trimis fãrã întârziere la Budapesta un prim
naþiuneamaghiarãîºi cereadreptul laautodeterminare, eaatrebuit reprezentant. Pânã sã ajungã însã trimisul, în persoana lui Tacoli,
ºi trebuie sã le recunoascã ºi celorlalþi — slovaci, români, în capitala ungarã, Károlyi, în urma acþiunilor româneºti care
ucraineni etc. — drepturile similare. Din teritoriul fostului stat avuseserãloc întretimp, s-aconvinsîn mod practic cãdeocamdatã
ungar, au fost desprinse însã nu doar zonele locuite tradiþional de planul sãu n-are nici o bazã realã. În aceste condiþii, a început sã
naþionalitãþi, dar, în febra împãrþelii, a cãzut jertfã ºi o treime a se gândeascã la un al treilea plan, orientarea spre Rusia sovieticã;
teritoriilor locuite de maghiari (41 000 km pãtraþi), respectiv 30% înmânarea notei Vix l-a determinat sã acþioneze, dar, ºi de data
din etnia maghiarã (aproximativ 3 milioane de persoane). aceasta, fãrã sã fi avut vreun contact prealabil cu conducãtorii
Faþã de toate acestea, se pune întrebarea: au fãcut oare cu bolºevici, pentru a-ºi faceo imaginedespreposibilitãþileºi intenþi-
adevãrat totul guvernele ungare, în situaþia prezentatã, pentru ca ile sovietice.
þara sã poate dispune în jocul de forþe al marilor puteri de spaþiul Din perspectiva relaþii lor ºi a informaþii lor de care dispunea,
necesar care sã-i asigure un rol activ? situaþia guvernului sfaturilor nu se prea deosebea de cea în care
Un sistem multilateral de relaþii ºi un nivel de informare cât s-a aflat Mihály Károlyi. Deºi conducerea social-democratã aus-
mai cuprinzãtor constituie — alãturi de un temeinic bagaj de triacã a facilitat crearea unei misiuni la Viena, iar cu Moscova s-a
cunoºtinþe ºi de un nivel adecvat de inteligenþã— condiþii sine instituit o legãturã telegraficã relativ permanentã, nici una, nici
qua non ale acþiunii la nivelul politicii externe. Or, guvernele cealaltã nu s-au dovedit o sursã eficientã de informaþii. Guvernul
ungare care s-au succedat erau lipsite de aceste prime douã „ vir- sfaturilor ºi Béla Kun au avut o vreme o viziune eronatã despre
tuþi” . Tocmai de aceea, nici nu suntem îndreptãþiþi sã vorbim de o planurile de politicã internã ale social-democraþilor austrieci, iar
politicã externã în adevãratul sens al cuvântului. Legat de acea de solicitarea, formulatã încã din martie, privind Burgenlandul
perioadã, putem mai degrabã vorbi de zbaterea într-o beznã abso- au luat cunoºtinþãabia la începutul lui iunie. Pe sovietici, n-au
lutã a unei þãri private de orice legãturã normalã. reuºit sã-i determinesãtrimitãun reprezentant laBudapesta, fiind
Tocmai de aceea s-a putut întîmpla ca, deºi marile puteri au sfãtuiþi sã renunþe la încercarea de a stabili relaþii cu Bielorusia ºi
izolat þara în acest spaþiu al nimãnui încã de la începutul anului Ucraina, cât despremiºcãrilesovieticedetrupeºi despreplanurile
1918, abia dupã trecerea unei luni s-a putut Károlyi convinge cã acestora abia dacã ºtiau ceva. Iar alte surse de informaþii demne
în zadar aºteaptã sosirea trupelor franceze. Ca urmare a acestui de crezare privind probleme legate de Ungaria nu aveau.
fapt, guvernul a trecut, pe de o parte, la revigorarea armatei, iar, Mai important decât aceste aspecte e însã de a ºti care era
pe de altã parte, Károlyi acãutat un nou sprijin în Italia. Cunoºtea situaþia realã privind noua orientare sovieticã ºi ce ºanse existau
filoromânismul anumitor cercuri italieneºti, ºi, mai ales, al minis- ca þara sã gãseascã în sfârºit un partener ºi un sprijin.
trului de externe Sonnino, dar nici mãcar n-avea habar despre La vremea lui, în mare, planul lui Béla Kun era — pãstrând
iminentaacþiunemilitarãromâneascã; în acestecondiþii, l-aînsãr- proporþii le ºi þinând seama de situaþia specificã — la fel de realist

284 285
sau de nerealist ca ºi cel al bolºevicilor ruºi. Succesul sau insuc- cadrul concepþiei generaleapãturii conducãtoare, situaþiei defapt.
cesul lui depindea, pe de o parte, de destinul revoluþiei mondiale ºi, În douã privinþe — cu siguranþã nu. Propunerile maghiare sub-
legat de aceasta, de înseºi posibilitãþile puterii sovietice. ª i, cum liniau cã guvernul nu are în vedere ideea unei Ungarii integre,
amplificareapescarãmondialãarevoluþiei n-amai avut loc, succesul observaþie justã, dar, în loc sã se cearã o Ungarieetnicã, solicitare
maghiar aajunssãdepindãdeevoluþiarãzboiului civil din Rusia. În caresãseinstituiecamãsurã, în abordareapracticãalucrurilor s-a
vara anului 1919, a devenit limpede cã sovieticii nu sunt destul de dat dovadãdeo considerabilãinconsecvenþã: Kun vorbeacând de
puternici sãiaUngariasubprotecþialor. Sãadãugãmcãnici înadoua o linie, când de alta, mergând chiar pânã acolo, încât s-a declarat
jumãtate a anului 1919, nici în 1920 n-ar fi putut s-o facã. gata sã ducã tratative despre orice. Azi e deja un lucru bine ºtiut
S-aprocedat oarebineprin angajareaîn aceastãluptãîncrânce- cã, în acest domeniu, social-democraþii i-au pus lui Kun beþe-n
natã? E o întrebare pe care ne-o putem pune nu atât în legãturã cu roate. În ce priveºte relaþii leetnice, separecãle-au avut în vedere
comuniºtii, cât cu Károlyi, cel care a formulat, iar apoi a acceptat poate mai degrabã din instinct decât principial, poate mai curând
orientarea sovieticã a politicii ungare, ca ºi cu social-democraþii, din spirit pragmatic decât în urma unei deliberãri teoretice. Ei au
realizatorii de fapt ai schimbãrii. Conducãtorii comuniºti întem- fost cei care l-au împiedicat pe Károlyi sã accepte nota Vix, dupã
niþaþi, a cãror influenþãla nivel social, deºi tot mai pregnantã, nu cum tot ei au fost cei cel-au determinat peKun sãnu-ºi însuºeascã
era nici pe departe atât de mare încât, doar prin ei înºiºi, sã poatã propunerea — cu care venise generalul Smuts de la Paris — de
iniþia, cu ºanse de izbândã, o revoluþie, o loviturã de stat sau orice corectareaprevederilor referitoarelasuprafeþealenotei Vix. Le-a
altceva de acest fel, aveau — conform propriei lor convingeri — fost limpedecãacest lucru nu schimbãcu nimic fondul chestiunii,
nu doar libertatea, ci de-a dreptul datoria revoluþionarã sã profite eaprivind deaceea, ºi pemai departe, întreagapopulaþie maghiarã
de ocazie. Béla Kun a trebuit, în angajarea sa politicã, sã încerce din Transilvania.
chiar ºi imposibilul, nebãnuind nici în cele mai negrevisealesale În strânsã legãturã cu aceste aspecte era ºi faptul cã toþicon-
cãrãsplatafinalãpentruaceastaurmasãfieexecuþia ºi unmormânt ducãtorii Republicii sovietelor abordau cel mult tangenþial inter-
anonim, care nici nu se ºtie unde se aflã. esele naþionale, internaþionalismul constituind reperul tuturor
Nici Károlyi, nici conducãtorii social-democraþi maghiari nu declaraþii lor oficiale, sloganurilor ºi simbolurilor utilizate. Nici
se gândeau însã la revoluþia mondialã, nici primul, ºi nici ceilalþi comuniºtii, ºi nici Béla Kun nu gândeau de fapt în termenii unei
nedorind sã se ajungã în Ungaria la un sistem social bolºevic. Cu etnii, ci, în cadrul marii unitãþiproletare europene de perspectivã,
toate cã social-democraþii din conducerea republicii sfaturilor au pe termen mai scurt, în termeni de structurã a fostului imperiu
înghiþit, dedragul eficienþei, multebrutalitãþi, acuzaþiileulterioare austro-ungar.
ale comuniºtilor privitoare la atitudinea social-democraþil or de Conducerea politicã a Ungarei, o Ungarie rãmasã, ca urmare a
frânare a luptei de clasã corespund, fãrã îndoialã, realitãþii. Con- evoluþiei raporturilor de interese dintre marile puteri, pe dinafara
ducãtorii social-democraþi doreau cu mult mai mult democra- competiþiei internaþionale, n-a fost în stare nici mãcar în ultimul
tizarea, ºi nu bolºevizarea þãrii. ceas sã-ºi dea seama de însemnãtatea principiului etnic, singurul
În legãturã cu guvernul sfaturilor, ne putem întreba, pe baza care, eventual, ar fi avut forþa sã adune masele largi ale þãrii în
celor de mai sus, în ce mãsurã corespundea politica externã, în jurul unei politici naþionale.

286 287
Zsuzsa L. Nagy Wilson, precum ºi prim-miniºtrii englez O. Lloyd George, francez
G. Clemenceau ºi italian V.E. Orlando — cei Patru Mari, cum se
TRATATELE DE PACE DI N Î M PREJURI M I LE spuneaîn epocã. ª efii celor cinci mari puteri împreunãcu miniºtrii
PARI SULUI lor de externe ai acestor state formau Consiliul celor Zece. Ches-
tiunile teritoriale, noile graniþe de stat au fost discutate în comisia
condusã de ministrul francez de externe A. Tardieu. Bazele siste-
Versailles, cu strãlucirea sa conceputã de Ludovic XIV, Re- mului de reglementare a situaþiei coloniilor germane ºi a unor
gele-Soare, ºi unde Marie Antoinette interpreta idile pastorale teritorii ce aparþinuserã imperiului turcesc au fost elaborate de
într-un sãtuc artificial, apoi Sèvres, renumit în întreaga lume generalul englez J.Ch. Smuts, membru al cabinetului, prim–min-
pentru porþelanurile sale, respectiv Neuilly ºi St. Germain, unde istru de mai târziu al Uniunii Sud-Africane. (Smuts e o „ veche
sepoateajungecu metroul delaParis, sunt, azi, importantepuncte cunoºtinþã” a noastrã: el e cel pe care, la începutul lunii aprilie
de atracþie pentru turiºti. În acesteîncântãtoareorãºeleau semnat, 1919, conferinþa de pace îl trimite la Budapesta ca sã negocieze
la sfârºitul primului rãzboi mondial, tratatele de pace reprezen- cu Béla Kun.)
tanþii pãrþii învinse, ai fostelor Puteri Centrale. La consfãtuire, au fost prezente doar „ puterile aliate ºi asoci-
ate” ; din EuropaCentralãºi deEst, caºi din Balcani, doar Polonia,
Conferinþa Cehoslovacia, România, Regatul Sârbilor, Croaþil or ºi Slovenilor
Conferinþade pace a început la Paris la 18 ianuarie 1919, în (din 1929, Regatul Iugoslavia) ºi Grecia. Învinºii au fost solicitaþi
împrejurãri solemne. „ Atmosferafrancezã” alocului eradominatã doar ca sã li se înmâneze ºi apoi sã semneze documentele gata
de spirit revanºard ºi represiv. Chiar ºi data la care au demarat elaborate ale tratatelor.
lucrãrile exprima acelaºi lucru: cu aproape cincizeci de ani în Ca sã-ºi asigure fidelitatea aliaþil or, încã din timpul rãzboiului
urmã, în aceeaºi zi a anului 1871 prusacii învingãtori procla- Antanta a semnat o serie de obligaþii, pe care însã în 1919 nu le-a
maserã, pe pãmânt francez, imperiul, ca simbol al naºterii Ger- mai respectat în totalitate. Auprotestat mai cuseamãStateleUnite,
maniei unite. N-a fost deci doar o frazã goalã ceea ce, în cuvântul care, dupã intrarea lor în luptã, n-au aderat la aceste înþelegeri.
de deschidere, a afirmat Raymond Poincaré, preºedintele Repub- Careau fost aceste„ poliþe” ?La18 august 1915, Anglia, Franþa
licii Franceze: „ De-acum nu ne mai rãmâne decât sã culegem ºi Rusia au promis Serbiei Bosnia, Herþegovina, o parte a Dal-
împreunãcu Dumneavoastrãtoateroadeleacestei victorii.” Pentru maþiei, Slavonia, Croaþia, Fiume, Backa, Banatul — adicã pãrþi
înfrângereasuferitã, fostelePuteri Centraleau trebuit sãplãteascã aleMonarhiei ºi aleUngariei istorice. Pentru caRomâniasãnu se
cu pierderi deteritorii ºi desferedeinfluenþã, cu platadereparaþii, rezume la declaraþia deneutralitate, ci sãintre în rãzboi împotriva
reducerea forþelor armate etc. Puterilor Centrale, la 17 august 1916 Antanta a recunoscut pre-
„ Cvintuplul echipaj” al „ alianþei cordiale” (ententecordiale, de tenþi i l e guvernul ui român asupra Bucovi nei , Dobrogei ,
aici cunoscuta denumire de „ Antantã” ) era alcãtuit din Statele Basarabiei, Transilvaniei, Cîmpiei Tisei (spre nord, pânã la De-
Unite, Marea Britanie, Franþa, Italia ºi Japonia. În problemele breþin, inclusiv Seghedin, Orosháza), ca ºi asupra Banatului,
europene, cei care luau decizii erau preºedintele american T.W. promis anterior Serbiei. Italia s-a alãturat Antantei în contul

288 289
promisiunii fãcute în cadrul înþelegerii de la Londra din 26 aprilie crearea unei Polonii, Cehoslovacii ºi Românii puternice. Italia
1915 cã va primi o parte a Austriei (Tirolul de Sud), ca ºi zonele voia sã-ºi extindã influenþa asupra Bazinului Dunãrean, dorind sã
locuitenu doar deitalieni, ci ºi deslavii din împrejurimileoraºelor joace în zona adriaticã ºi Balcani rolul de mare putere. Englezii ºi
Görz/Gorizia ºi Triest/Trieste. Ulterior, italienii au revendicat ºi francezii fãceau planuri pentru rãsturnarea regimului sovietic; ar
Fiume, având pretenþii ºi în Balcani. fi dorit sã treacã þiþeiul din zona Baku, respectiv regiunile sudice
Când aliaþii au acceptat ca„ puterealiatã” guvernul cehoslovac ale fostului imperiu þarist sub „ protectoratul” lor.
aflat în emigraþie, au recunoscut în acelaºi timp dreptul ceho- Europa nu constituia un punct de interes pentru Statele Unite.
slovacilor la independenþã„ în cadrul hotarelor teritoriilor lor Izolaþioniºtii, care formau majoritatea în Congresul american,
istorice” . În 1919, discuþia s-apurtat în jurul înþelesului cetrebuie se opuneau vehement sã se complice în chestiunile — pentru ei,
dat sintagmei „ hotare istorice” . Printre planurile Antantei, figura de nepãtruns — existente aici. Anexarea de teritorii nu-i interesa
refacerea unitãþii ºi independenþei Poloniei, divizatã în trei între pe oamenii politici americani. În schimb, erau cât mai interesaþi
Germania, Monarhia Austro-Ungarã, respectiv imperiul þarist. sã-ºi extindãsferadeinfluenþãîn Extremul Orient, China, Siberia,
Urmarea acestor promisiuni ºi scopuri a fost cã delimitarea respectiv America de Sud. Dupã semnarea pãcii cu Germania,
opþiunilor teritoriale era deja limpede conturatã încã înainte de Statele Unite au ºi pãrãsit conferinþade pace, semnând celelalte
deschiderea conferinþei de pace. Aceastã situaþie n-a fost desigur tratateseparat. N-au devenit nici membru al Societãþii Naþiunilor,
de naturã sã înlãture continuarea unor aprige dispute, cãci noile deºi preºedintele Wilson a fost creatorul acesteia.
frontiere trebuiau trasate de-a lungul unor teritorii compozite din În octombrie 1917, Rusia a ieºit din Antantã, declanºând lupta
punct de vedere etnic, ceea ce constituia în sine o sarcinã dificilã. împotriva pãcii imperialiste, a despãgubirilor de rãzboi, a
Toate aceste lucruri erau îngreunate ºi de disensiunile la nivelul cuceririlor de teritorii. Dupã exemplul ei, miºcarea comunistã
intereselor marilor puteri, caºi — nu depuþineori — deignoranþã. internaþionalã, tot mai activã, a vrut sã instaureze o nouã ordine ºi
În multecazuri, oamenii politici cu funcþii dedecizie, careluau o nouãpaceprin crearearepublicilor sovieticeºi realizareaalianþei
hotãrâri pebazapropunerilor elaboratedespecialiºti, nu ºtiau nici lor. În aceastã situaþie, pentru Antantã roadele victoriei au pierdut
mãcar undetrebuiecãutatepehartãteritoriileaflateîn discuþie. Pe din dulceaþã, astfel cãle-afost mai greu sã-i constrângãpeînvinºi
nimeni nu l-a frapat cã, de pildã, Lloyd George a confundat sã le accepte deciziile. Existenþaunui stat socialist, Rusia Sovie-
localitãþileSalgótarján [oraº din nordul Ungariei] ºi Pécs[oraº din ticã, în relaþiile internaþionale a însemnat o schimbare calitativã.
sudul Ungariei] — eroare care mãcar se referea la realitãþil e din Deºi guvernul sovietic n-a fost invitat la Paris, a trebuit totuºi sã
una ºi aceeaºi þarã. se þinã seama de el. Izolarea Rusiei Sovietice a fost unul dintre
Anglia dorea slãbirea Germaniei coloniale ºi maritime, scopurile importante ale conferinþei.
ridicând pretenþii asupra fostelor colonii germane. Singura grijã
Noile frontiere
„ europeanã” a britanicilor era ca locul rivalei Germanii sã nu-l
ocupe altcineva — nici mãcar mult prea puternica Franþa. Tratateledepaceau fost semnatedeGermaniala28 iunie1919
Francezii vedeau chezãºia propriei lor siguranþeîntr-o Germanie la Versailles, în castelul Grand-Trianon (masa la care a avut loc
încercuitã ºi dezamorsatã economic, militar ºi politic, ca ºi în acest act existã ºi azi, expusã în clãdirea transformatã în muzeu);

290 291
de Austria, la 10 septembrie 1919 la St. Germain; de Bulgaria, la rolul de Sud (Alto Adige) au fost incluse în componenþaIu-
27 noiembrie 1919 la Neuilly; de Ungaria, la 4 iunie 1920 la goslaviei, respectiv a Italiei. În urma referendumului din octom-
Versailles, în palatul Petit-Trianon; de Turcia, la 10 august 1920 brie1920, zonasudicãaCarinthiei ºi Klagenfurt aurãmas, în ciuda
la Sèvres. E perioada în care Reich-ul german, Monarhia Austro- pretenþii lor iugoslave, sub autoritate austriacã. Pe de altã parte
Ungarãºi imperiul turcesc dispar depehartã, dând locul unor state însã, în ciuda cererii austriecilor, conferinþa de pace a atribuit
noi sau având o nouã configuraþie teritorialã. Ungariei localitãþile Csorna ºi Szentgotthárd, pentru ca astfel sã
Pacea de la Versailles a redat francezilor Alsacia-Lorena, „ atenueze” duritatea deciziilor de la graniþadintre Cehoslovacia
pierdutã de ei în 1871; a plasat þinutul Rinului sub ocupaþia ºi Ungaria.
temporarã a marilor puteri, iar regiunea a fost demilitarizatã; a Între Austria ºi Ungaria, au izbucnit înverºunate divergenþe în
atribuit Belgiei unele teritorii mai restrânse. chesti unea stãpâni ri i Burgenl and-ul ui . Regi mul con-
Antanta a vrut sã întãreascã Polonia nu numai faþãde Germa- trarevoluþionar ungar asprijinit grupurileînarmatealcãtuiteîn cea
nia, ci ºi faþã de Rusia Sovieticã; ca o consecinþãa politicii ei mai marepartedin rãmãºiþedetrupeneregulatestrânseîn zonãcu
antisovietice, a sprijinit independenþastatelor baltice. În urma scopul de a împiedica punerea în practicã aprevederilor tratatului
presiunii exercitate de Lloyd George, cu toate cã Danzig-ul n-a de pace de la St. Germain. În aceeaºi perioadã, iugoslavii þineau
fost adjudecat Poloniei — cu careformadoar o uniunevamalã—, sub ocupaþie oraºul Pécs ºi partea atribuitã Ungariei din judeþul
el trece în administrarea SocietãþiNaþiunilor ca oraº liber, ca ºi Baranya. Astfel, guvernul Bethlen, dupã oprirea luptelor duse de
þinutul Saar-ului. O parteînsemnatãaReich-ului german deatunci grupurile înarmate, a reuºit sã decidã situaþia oraºului Sopron ºi a
a fost anexatã la Polonia. împrejurimilor sale prin referendum, dupã care ºi iugoslavii s-au
Noua configuraþie a Bazinului Dunãrii fusese stabilitã prin retras de pe teritoriile pe care le þineau sub ocupaþie.
pacea cu Austria ºi cea cu Ungaria. Ca urmare a acestora, au luat Fiume (azi, Rijeka) a devenit, în temeiul tratatului de graniþã
fiinþãîn primul rând Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, delaRapallo, din 1920, oraº liber, fapt carenu apuspunct disputei
Româniaºi, în parte, chiar ºi Polonia. Ar fi însãeronat sãsecreadã italo-iugoslave. În cele din urmã, prin tratatul de frontierã de la
cã noile state au fost create ex nihilo de conferinþa de pace. Cãci Roma din 1924 portul trece sub autoritate italianã.
procesul deafirmarenaþionalã, decreareastatalitãþiest-europene Articolul 88 al tratatului de pace cu Austria interzicea unirea
de sine stãtãtoare mãcina de decenii Monarhia Austro-Ungarã ºi acesteia(Anschluss-ul) cu Germania(un articol asemãnãtor figura
crea neliniºte în Balcani. Dorinþa de independenþã era atît de ºi în tratatul de pace cu Germania); era de asemenea prevãzut cã
imperioasã, încât orice plan federalist — ºi, în acest cadru, ºi în locul denumirii Austria Germanã trebuie folosit numele Aus-
modelul socialist de rezolvare a problemei naþionale — a trecut tria.
pe planul al doilea. Tratatul de pace cu Ungaria a fost denumit încã de contempo-
Austriaatrebuit sãrenunþeîn beneficiul Cehoslovaciei nu doar rani „ PaceadelaTrianon” pentru aputeafi deosebit detratatul de
la fostele provincii cehã, moravã ale Monarhiei, ci ºi la þinuturile pace cu Germania, cãci amândouã au fost semnate la Versailles.
locuite de populaþie germanã (regiunea Sudeþil or), în timp ce Reprezentanþii marilor puteri au audiat în primele zile ale lunii
teritoriile adriatice de odinioarã ale imperiului habsburgic ºi Ti- februarie 1919 rapoartele verbale ale delegaþii lor cehoslovacã,

292 293
românã ºi iugoslavã participante la tratative. Dispute au existat în americanilor, Csallóköz/Zitny Ostrov [cea mai importantã insulã
primul rând cu Brãtianu. Româniaþineacu tot dinadinsul laaplicarea din zona slovacã a Dunãrii — n.t.] a trecut la Cehoslovacia.
tratatului semnat în 1916, cu toate cã ea însãºi încãlcase prevederile Despre situaþia regiunii Kárpátalja [viitoarea Ucrainã Subcar-
acestuia prin încheierea pãcii separate din 1918, declarând din nou paticã, a cãrei denumire oficialã în cadrul tratatului de pace de la
rãzboi Puterilor Centrale cu doar douã zile înainte de capitularea St. Germain era Podkarpatská Rus (Rusia Subcarpaticã) — n.t.],
Germaniei. Guvernul român s-a opus cel mai vehement ºi cel mai s-a discutat vreme îndelungatã, deoarece marile puteri nu doreau
mult timp înscrierii în tratateledepaceaparagrafelor privind asigu- cu nici un chip sã sporeascã, prin atribuirea acestui þinut, puterea
rarea drepturilor minoritãþilor naþionale, considerând acest lucru ca Ucrainei. S-avorbit pânãºi despreposibilitateaalipirii laUngaria
un amestec în treburile interne ale României. Armata românã a aacestui teritoriu, înapoiat din punct devedereeconomic ºi politic
ocupat în cursul intervenþiei împotriva Republicii Sfaturilor din ºi nedezvoltat din punct de vedere social. A devenit în cele din
Ungaria þinutul de la rãsãrit de Tisa, Budapesta ºi alte teritorii. S-a urmã parte a Cehoslovaciei. Praga ar fi vrut sã capete un rol
retras, în celedin urmã, în varaanului 1920, cu condiþiasãcapeteîn conducãtor în Bazinul Dunãrean. Tocmai de aceea, n-a pregetat
schimb Basarabia de la Rusia Sovieticã. sã insiste iar ºi iar, deºi fãrã succes, sã obþinã, prin ruperea unor
Lloyd Georgeainsistat în vedereaorganizãrii unui referendum teritorii austriece ºi ungare, ieºire la Marea Adriaticã. (Acesta a
în Transilvania, în timp cespecialiºtii americani n-au vrut sãatribuie fost planul, cunoscut în epocã, al coridorului cear fi urmat sãlege
României Satu Mare, Oradea ºi Arad. Graniþa ungaro-românã — Cehoslovacia ºi Iugoslavia.) Stãpânirea bazinelor carbonifere din
rezultat, chiar dacã nu în totalitate, al pretenþiilor româneºti — s-a Silezia ºi din zona Salgótarján i-ar fi dat posibilitatea sã manipu-
conturat în urzeala complicatã adiferitelor compromisuri, care doar leze politic problema indispensabilului combustibil.
în parte aveau atingere cu chestiunea maghiarã. Bucovina, Transil- La 13 iunie 1919, conferinþadepaceafãcut cunoscute pãrþil or
vania ºi teritoriile dinspre vestul acesteia, o parte a Banatului ºi, de frontierele, dar Consiliul Dirigent Revoluþionar n-a fost invitat la
la Bulgaria, Dobrogea de Sud au trecut la România. Pentru cã la Paris, deoarece astfel s-ar fi recunoscut Republica Sfaturilor din
conferinþa de pace s-a hotãrât ca zona dimprejurul Bratislavei sã Ungaria. Tratatul depacecu Ungariaafost semnat la4 iunie1920
revinã cehoslovacilor, la propunerea americanilor Seghedin a fost de reprezentanþii regimului contrarevoluþionar.
atribuit Ungariei.
State noi — cu minoritãþinaþionale
În cadrul discuþii lor privitoare la graniþacehoslovaco-ungarã,
un interes cu mult mai mare l-a suscitat latura germanã ºi polonã În urma marilor prefaceri petrecute în Bazinul Dunãrean, doar
a chestiunii, ºi nu cea maghiarã. La ministerul englez de externe douã state au rezultat cu minoritãþinaþionale minime: Austria ºi
— puternicul lobby cehoslovac care era Foreign Office-ul — se Ungaria. Situaþia minoritãþil or a devenit însã problema generalã a
afirmase: „ Lasã sã capete prietenii noºtri cehoslovaci cevor!” ; cu întregii regiuni, deoarece prevederile privind drepturile mi-
toate acestea, Vác, Sárospatak, Sátoraljaújhely, Tokaj, Salgótar- noritãþil or naþionale înscrise în tratatele de pace au rãmas în mare
ján ºi bazinul carbonifer din zonã, Miskolc ºi împrejurimile, parte doar pe hârtie.
respectiv Csap au rãmassub autoritateungarã. În pofidareþinerilor SchimbãrilepetrecuteînBalcani au fost definiteîncadrul pãrþilor
corespunzãtoare ale tratatelor de pace cu Bulgaria, respectiv cu

294 295
Turcia. E adevãrat cã sultanul a semnat tratatul, dar miºcarea József Galántai
„junilor turci” avându-l în frunte pe Kemal Atatürk a rãsturnat
monarhia ºi a pornit o luptã diplomaticã ºi armatã. În aceste PROTECÞI A M I NORI TÃÞI LOR LA
condiþii, la 23 iulie 1923, la Lausanne, în Elveþia, s-a semnat o CONFERI NÞA DE LA PARI S (1919—1920)
nouã pace cu Turcia. Aceasta putea pãstra Anatolia, Tracia Orien-
talã ºi alte teritorii, atribuite anterior Greciei, iar strâmtoarea
Bosfor era declaratã cale maritimã internaþionalã. Laconferinþadepacecareapuscapãt primului rãzboi mondial,
Pacea încheiatã cu Germania ºi Turcia a avut urmãri impor- s-a cerut Germaniei, Austriei ºi Ungariei sã-ºi accepte ºi sã ia act
tante ºi în afara continentului. Germania a trebuit sã renunþe la de noile lor hotare, dându-li-se însã în acelaºi timp asigurãri —
fostele colonii, Turcia la teritoriile sale din Orientul Apropiat; chiar în cadrul aceluiaºi document — privitoarelaprotecþia inter-
harta Asiei Mici ºi a Orientului Apropiat a suferit transformãri naþionalã a drepturilor de care trebuie sã se bucure acele pãrþiale
fundamentale. naþiunilor lor care ajunseserã în afara hotarelor ca minoritãþi. În
Dintre coloniile germane din Africa Centralã, o parte din cadrul aranjamentelor de pace de dupã primul rãzboi mondial,
Tanganika a trecut sub autoritate englezã, iar cea mai mare parte toate aceste prevederi au apãrut ca un tot unitar, ca douã laturi
din Camerun ºi Togo sub autoritatea francezã. Ruanda a revenit indisociabile ale unuia ºi aceluiaºi lucru.
Belgiei. Uniunea Sud-Africanã, Noua Zeelandã, Australia, Asigurarea garantatã internaþional a acestor drepturi ale mi-
Japonia ºi Anglia ºi-au împãrþit Africa de Sud-Vest, respectiv noritãþil or a avut în vedere toate domeniile: cel al egalitãþii în faþa
Samoa, NouaGuineeºi insulelesituatelanord deecuator, în zona legii, al egalitãþii în ce priveºte posibilitatea ocupãrii unor funcþii ,
devest aOceanului Pacific. Dintrefostelevilaieteturceºti, Irakul, al dreptului egal deexercitareaprofesiunilor etc. Sferadrepturilor
Mesopotamiaºi Palestinaau trecut sub autoritateenglezã, iar Siria asigurate minoritãþilor nu s-a restrâns însã doar la atît. Tot aici
— sub autoritate francezã. trebuie amintitã utilizarea neîngrãditã a limbii materne. Articolul
Conferinþanu se terminase încã, ºi primele îndoieli, temeri se 7 al tratatului depacecu Iugoslaviaºi Cehoslovacia, caºi articolul
ºi fãcuserã simþite: constituiau oare aceste aranjamente o garanþie 8 al tratatului cu Româniastabileau fãrãechivoc: „ Nici uncetãþean
pentru o pace trainicã? La sfârºitul lui martie 1919, Lloyd George nu poate suferi îngrãdiri în viaþa religioasã, în domeniul
afirma, într-un memorandum secret, cãdeciziileluatesunt denaturã anunþurilor fãcute în presã sau în orice mod, ori în adunãrile
sãpunãbazeleunei alianþegermano-ungaro-bulgaro-turceºti. publice.” „ Nu se va legifera nici o restricþie împotriva folosirii
E cert cã Antanta, prin politica ºi metodele pe care le-a folosit, a liberedecãtreoricecetãþean român aoricãrei limbi, fieîn relaþiile
deteriorat atmosfera politicã în Bazinul Dunãrean ºi în Balcani, private sau comerciale, fie în probleme de religie, de presã sau
creândîntremai multeþãri relaþii deadversitate. Procesul deafirmare publicaþii de orice naturã, fie în reuniunile publice.”
naþionalã ºi de apariþie a noilor state s-a desfãºurat, respectiv s-a Sferadrepturilor sancþionateinternaþional aleminoritãþil or era
terminat în condiþiile în care toate pãrþile implicate i-au simþit, ºi mai cuprinzãtoare. Din ea fãcea parte ºcolarizarea în ºcoli cu
respectiv i-au suportat consecinþele pozitive ºi negative. limba de predare maternã. Minoritãþil e „ au dreptul, pe cheltuialã
proprie, sã înfiinþeze, sã conducã ºi sã controleze instituþii de

296 297
binefacere, decult sau sociale, ºcoli ºi alteaºezãmintedeeducaþie, În noua structurã de state central-est-europene, acestea au
având dreptul sã-ºi foloseascã în cadrul acestora, în mod liber, devenit þãrile cu cea mai numeroasã populaþie. Tocmai acestea
propria limbã ºi sã-ºi exercite nestânjenit religia” (art.9.). În afara sunt ºi statele în care proporþia naþionalitãþil or a atins cele mai
acestora, din sfera drepturilor minoritãþil or fãcea parte obligaþia înalte valori; astfel, în Cehoslovacia 34,6% (socotind naþiunile
statului de a construi ºcoli cu limba de predare maternã în zonele cehã ºi slovacã împreunã, ca naþiune majoritarã), în Polonia
unde populaþia minoritarã trãia în numãr mai mare, urmând sã 31,2%, în România 28,8%, în Iugoslavia 20,7% (însumând naþi-
finanþezeaceste ºcoli, respectiv instituþii proporþional delabuget. unilesârbã, croatã, slovenãºi considerându-lenaþiunemajoritarã).
Aceste drepturi ale minoritãþilor au trebuit sã le asigure atît Marile puteri — pe baza unor criterii economice ºi strategice
Cehoslovacia, Iugoslavia, România, cât ºi Ungaria ºi Austria, — au luat act ºi, de cele mai multe ori, au încurajat pretenþiile
deoarece obligaþii le respective au fost incluse ºi în tratatele de noilor state asupra unor însemnate teritorii locuite ºi de per-
pace. Aceasta însemna cã toate statele situate în Bazinul soane de alte naþionalitãþi. În acelaºi timp, în contrapondere, au
Dunãrean, fie cã erau „ învingãtoare” , fie cã erau „ învinse” , ar fi îmbrãþiºat ideea protejãrii importantelor efective aleminoritãþil or
trebuit sã asigure drepturile minoritãþil or sub control, respectiv înglobateîn noileþãri. În ciudaopoziþiei respectivelor state, eleau
sancþiuni internaþionale. Astfel, în sistemul tratatelor de pace ce rãmas fidele ideii ca aceastã protecþie sã fie garantatã pe baza
puneaucapãt primului rãzboi mondial, încheiereapãcii ºi protecþia dreptului internaþional. Pe de o parte, ºi-au dat aºadar acordul în
minoritãþil or constituiau un tot unitar. ce priveºte extinderea ca teritoriu ºi populaþie a noilor state pe
Sã analizãm pe rând câteva fraze mai importante ale aran- socoteala foºtilor inamici, respectiv a Rusiei, iar, pe de altã parte,
jamentelor de pace, precum ºi principiile de bazã puse labãtaieîn au stãruit în privinþaprotejãrii minoritãþilor trecute astfel sub
polemicile dintre noile state, respectiv marile puteri. autoritatea unor state strãine, insistând asupra garantãrii acestei
Î n locul M onarhiei protecþii pe baza dreptului internaþional.

Eliminarea influenþei Germaniei din spaþiul central-est-euro- Principiile fundamentale


pean a constituit de la bun început un obiectiv al rãzboiului purtat Statele Unite ale Americii, Anglia ºi Franþa au dat glas
de Antantã, care însã, în nici un caz, nu-ºi propusese lichidarea aceloraºi principii în domeniul politicii de protecþie a mi-
celorlalte douã puteri dominante în aceastã zonã — Monarhia noritãþil or, considerând cã nu se poate vorbi de un spor de putere
habsburgicã ºi Rusia þaristã. Având în vedere cã înfrângerea al noilor state extinse teritorial ºi cu un efectiv sporit de populaþie
Germaniei — ºi, în felul acesta, trecerea ei în plan secund — a decât în condiþiile în care numeroasa populaþie minoritarãinclusã
coincis cu dezagregarea-dizolvarea puterii celor douã state, care între graniþele acestora va dovedi o atitudine de loialitate faþãde
astfel ºi-au încetat prezenþaîn Europa central-rãsãriteanã, statele- statul respectiv. În caz contrar, va fi vorba nu de o întãrire, ci —
reper din cadrul noii structuri a autoritãþii statale central-est- datoritã unei foarte periculoase stãri interne de ostilitate — de o
europene — Polonia, Cehoslovacia, România, Iugoslavia — au slãbire a acestora.
constituit rezultanta mersului de pânã atunci al rãzboiului, a ª i, dacã au insistat pe protecþia internaþional garantatã a mi-
evoluþiei sau involuþiei sistemului de alianþe. noritãþilor — chiar ºi împotriva poziþiei adoptate de conducãtorii

298 299
noilor state —, au fãcut-o tocmai în scopul consolidãrii acestor Protecþiea minoritãþilor — suveranitate
state. Doar în felul acesta au considerat cã se poate ajunge la O datãcu înfiinþareaComitetului pentru NoileStateºi Minoritãþi,
formarea unei atitudini loiale faþã de stat, a încrederii în trãinicia alcãtuit din reprezentanþii Puterilor Principale, chestiunea protejãrii
unei existenþe protejate, ceea ce va avea ca efect consolidarea noii minoritãþilor fãcea progrese prin elaborarea de prevederi concrete
structuri statale central-est-europene. (unele pasaje din tratatul de pace cu Germania, structurarea proiec-
În procesul de punere la punct a sistemului de protecþie a tului de tratat cu Polonia). S-a decis în acelaºi timp cã nu se dorea
minoritãþil or, precum ºi a garanþiilor internaþionale legate de ea, asigurarea autonomiei pentru minoritãþi, ci egalitate în drepturi în
un rol însemnat l-ajucat ºi faptul cãîn secolul al XIX-leaînaceastã toate domeniile a cetãþenilor aparþinînd minoritãþilor. (Prin accep-
regiune au existat numeroase precedente în care sancþionarea de tarea ºi întãrireacaracterului „naþional” al statelor — defapt, multi-
cãtre marile puteri a constituirii (respectiv extinderii) noilor for- naþionale — noi ºi al celor mãrite teritorial.) Au fost recunoscute
maþiuni statale a fost legatã de obligativitateaprotejãrii din partea „intereselespecifice” aleminoritãþilor în cepriveºtefolosirealimbii
acestor state a minoritãþilor. În dreptul internaþional, demersul nu ºi, în general, cerinþeleculturalealeacestora; s-arespinsînsãprezen-
numai cã era cunoscut, dar era ºi uzitat în acest spaþiu geografic tarea lor ca un corp politic. Direcþia pe care o va cunoaºte protecþia
în veacul al XIX-lea. internaþionalã a minoritãþilor va fi asigurarea drepturilor minimale
La 28 aprilie 1919, ºedinþa plenarã a conferinþei de pace a aleacestora(celespecificedincadrul sferei drepturilor fundamentale
aprobat documentul de constituire a Societãþii Naþiunilor. Tot la ale omului). Aceastã tendinþã de bazã nu elimina însã din sistemul
acea datã, Consiliul Suprem a pregãtit, pe baza lucrãrilor dif- internaþional deprotecþieaminoritãþilor cuprindereaîn sferaîndato-
eritelor comisii ale conferinþei, ºi planul tratatului de pace cu ririlor a unor elemente ale drepturilor colective ºi ale autonomiei
Germania, care, dupã câteva zile, a ºi fost predat reprezentanþil or culturale. Consiliul celor Patru a dat indicaþii Comitetului în ºedinþa
guvernului german. ComisiaaIX-apentru problemeteritorialeîºi din 1 ºi 3 mai — aºa cum va face Berthelot cunoscut în ºedinþa din
formulase deja în linii generale ºi-ºi pusese de acord cu Consiliul 7 mai — sã-ºi extindã activitatea, în afara statelor noi (Polonia,
Suprem punctele de vedere referitoare la graniþele noilor state, Cehoslovacia, Iugoslavia), ºi asuprapregãtirii tratatelor privind pro-
precum ºi ale celor care-ºi sporiserã teritoriul. S-a acceptat ca tecþiaminoritãþilor ceurmeazãsãfieîncheiatecu Greciaºi România,
principiu de bazã cã la stabilirea graniþelor statelor noi, respectiv deoarece aceste þãri „vor beneficia de un însemnat spor teritorial”.
ale celor mãrite teritorial criteriul suprem nu este principiul etnic Comitetul a primit indicaþii ºi în ce priveºte elaborarea de articole
(respectiv autodeterminarea), ci se vor avea în vedere ºi aspectele privitoare la protecþia minoritãþilor din cadrul tratatelor de pace cu
economice, de transporturi ºi strategice. Punctele de vedere în Austria, Ungaria ºi Bulgaria, aflate în pregãtire. Pânã la jumãtatea
problemele de frontiere se refereau ºi la însemnatele minoritãþi lunii mai, în centrul activitãþii Comitetului pentru Noile State ºi
naþionalecuprinseîn stateleavuteîn vedere. În acest fel, adevenit Minoritãþi a stat redactarea textului tratatului cu Polonia. Proiectul
o sarcinã urgentã ºi elaborarea unor proiecte concrete obligatorii detratat - care, cu excepþiaunor neînsemnatemodificãri, corespunde
pentru protejarea minoritãþilor din statele noi, precum ºi din cele textului tratatului încheiat întrecelecinci Puteri Principaleºi Polonia
mãrite teritorial. - cuprinde în douãsprezece articole obligaþiile Poloniei privind
protecþia minoritãþil or.

300 301
România se împotriveºte în privinþaprotecþiei minoritãþil or, au cerut eliminareaarticolului,
dar — cu excepþia românului Brãtianu — au luat act de hotãrârea
În a doua jumãtate a lunii mai, activitatea conferinþei de pace
Puterilor Principale. Prim–ministrul român Brãtianu însã, care a
privitoare la protecþia minoritãþilor s-a accelerat ºi a devenit mai
luat cuvântul chiar de mai multe ori, a mers foarte departe,
complexã. Dupãceproiectul tratatului depacecu Germaniaafost
declarând cã, în mãsura în care pasajele incriminate vor rãmâne
înmânat reprezentanþilor guvernului german, asupra proiectului
în tratatul de pace cu Austria, guvernul sãu nu-l va mai semna.
tratatului cu Austria s-a lucrat în ritm accelerat, deoarece —
Cea mai cuprinzãtoare expunere a poziþiei Puterilor Principale a
disociindu-l de-acum de cel cu Ungaria, pe care se lucrase pânã
fost fãcutãdeWilson. Ceeaceel aexplicat cu precãdereprotestatar-
atunci în paralel — se dorea sã fie înmânat reprezentanþil or
ilor afost cãtocmai îninteresul statelor lor doreauPuterilePrincipale
guvernului austriac la sfârºitul lunii mai.
protecþia minoritãþilor ºi garantarea ei internaþionalã, deoarece doar
În a doua jumãtate a lunii mai, guvernele polon, cehoslovac,
înfelul acestasevaputearealizacaminoritãþilesãnudevineinamicii
român, iugoslav ºi grec cunoºteau deja proiectul Puterilor Princi-
statului, ci elementele ei integrante.
paleprivitor laobligaþiilepecareurmau sãºi leasumeîn domeniul
Însã hotãrârea Puterilor Principale de a încheia tratate privind
protecþiei minoritãþil or — proiect faþãde care au adoptat o atitu-
protecþia minoritãþilor adevenit limpedenu doar în urmadiscuþiei
dine de respingere, invocând faptul cã prin acest demers li se
din 31 mai, ci ºi datoritãfaptului cã, în nici un caz, Consiliul celor
ºtirbeºte suveranitatea. În general, n-au contestat caracterul justi-
patru puteri nu s-a arãtat dispus sã facã schimbãri substanþiale în
ficat al protecþiei minoritãþilor, dar au considerat-o o chestiune ce
textul tratatului privind protecþia minoritãþilor deja definitivat ºi
þine de suveranitatea lor, ºi nu un angajament internaþional.
care fusese comunicat pãrþii poloneze, nici chiar în urma pro-
Cel mai vehement a protestat guvernul condus de Brãtianu.
testelor acesteia. Textul, purtând semnãturalui Clemenceau, afost
„ S-a format o opoziþie — scrie Temperley, participant la confer-
înmânat la 24 iunie guvernului polonez.
inþadepace—, în cadrul cãreiarolul principal l-ajucat prim–min-
Înparteaintroductivãascrisorii ceaînsoþit tratatul eraformulat
istrul român Brãtianu.” Brãtianu arespinscu hotãrârecaguvernul
fãrã echivoc: condiþia recunoaºterii Poloniei ca stat independent,
condus de el sã încheie cu Puterile Principale vreun tratat privind
respectiv a trecerii la Polonia a unor teritorii care anterior
protecþia minoritãþil or existente în statul român.
aparþinuserãGermaniei esteasigurareaprotecþiei minoritãþilor din
La 29 ºi 31 mai 1919, conferinþa de pace a þinut o ºedinþã
Polonia pe bazã de tratat, precum ºi acceptarea acestuia de cãtre
plenarã cu scopul ca textul elaborat de Consiliul Suprem pentru
Polonia. Aceastã interdependenþãexplicitã afost evidenþiatãcu ºi
tratatul de pace ce urma sã fie încheiat cu Austria sã fie aprobat
mai multã limpezime de decizia Puterilor Principale de a proceda
înainte de a fi dat reprezentanþilor guvernului austriac. Proiectul
simultan, la 28 iunie, la semnarea tratatului de pace cu Germania
de tratat conþinea articole ce fãceau referire la disponibilitatea
ºi a tratatului cu Polonia privind protecþia minoritãþilor.
guvernelor cehoslovac, român, iugoslav de a încheia cu Puterile
Principale ale conferinþei de pace tratate cu prevederi obligatorii I ugoslavia, România
în privinþaprotecþiei minoritãþilor. La ºedinþa din 31 mai, au avut
O datã cu tratatul de pace cu Austria, n-au existat speranþe de
loc discuþii aprinse. Reprezentanþii lacel mai înalt nivel ai statelor
semnare a tratatului privind protecþia minoritãþilor decât cu Ce-
noi, respectiv ai celor cu teritoriul mãrit, ce urmau sã se angajeze
hoslovacia, cu toate cã ºi tratatele cu Iugoslavia ºi România erau

302 303
elaborate ºi aºteptau sã fie semnate. Guvernele Pasic ºi Brãtianu Tratatul privind minoritãþile ar fi trebuit semnat împreunã cu
însã au eludat semnarea lor. tratatul de pace cu Austria la 10 septembrie. Delegaþia românã —
Pasic aadoptat iniþial poziþia conform cãreiastatul iugoslav nu la fel ca ºi cea iugoslavã — nu ºi-a fãcut apariþia. În acest fel, o
e nou, ci e unul ºi acelaºi cu vechiul regat sârbesc ºi cã, aºadar — datã cu tratatul de pace cu Austria, s-a semnat doar tratatul
spre deosebire de situaþia Poloniei ºi a Cehoslovaciei —, nu e cehoslovac privind protecþia minoritãþil or.
vorba de o formaþiune statalã nouã, astfel încât obligaþia deprote- Abia la începutul lui decembrie a avut loc la Bucureºti schim-
jare a minoritãþil or nu are nici o bazã care sã trimitã la vreun bareaguvernamentalãdispusãlacompromiscu Consiliul Suprem.
precedent istoric. Puterile Principale au respins unanim aceastã La 5 decembrie, guvernul a fost alcãtuit de Vaida-Voievod, care
argumentare, ba chiar au invocat faptul cã nici mãcar extinderea s-a arãtat gata sã încheie tratatul privind protecþia minoritãþil or.
teritorialã realizatã de Serbia în urma rãzboiului balcanic din anii
1912-13 nu a primit încã recunoaºtere internaþionalã, astfel încât,
în schimbul recunoaºterii decãtremarileputeri astatului iugoslav,
se persistã pe necesitatea protecþiei minoritãþilor, ºi aceasta nu
doar pentru teritoriile dobândite în urma rãzboiului mondial, ci la
nivelul întregului stat.
Pentru Consiliul Suprem, carestãruiapeîncheiereatratativelor
privind protecþia minoritãþil or, fãrã îndoialã cã problema cea mai
grea o reprezenta Brãtianu, prim–ministrul român.
În raportul justificativ al proiectului detext elaborat pânãla16
iulie, Comisia a stabilit: „ România mai mare a viitorului nu va fi
un stat omogen din punct de vedere rasial, lingvistic sau religios,
deºi sperãm ca diferitele elemente ale statului sã-ºi manifeste,
toate, loialitatea patrioticã faþã de guvernul român. Tocmai de
aceea, e de dorit încurajarea tratatului. O numeroasã populaþie —
de limbã maghiarã, germanã, rusã, bulgarã, sârbã etc. — va trece
sub autoritate româneascã. În regiunile care se unesc acum cu
regatul României, ei vor avea parohii, ºcoli, tribunale, în care vor
folosi alte limbi decât româna.” — Tocmai de aceea, Comisia a
considerat absolut justificatã protecþia minoritãþilor ºi în privinþa
României.
Proiectul de text elaborat de Comisie integral pânã la 16 iulie
Biserica reformatã de la Sântana Nirajului
a fost dezbãtut ºi aprobat de Consiliul Suprem la 6 august, fiind
înaintat delegaþiei române. Delegaþia românã însã nu a rãspuns.

304 305
Zoltán Szász presei, a întrunirilor ºi a învãþãmântului, se proclama principiul
organizãrii descentralizate a administraþiei. Deºi nu cunoaºtea
PROTECÞI A M I NORI TÃÞI LOR Î N ROM ÂNI A noþiunea de minoritate, prin enunþarea principiului deplinei
egalitãþi a promis naþionalitãþilor un amplu cadru de afirmare.
În ce priveºte însã legile ºi decretele efective, ele slujeau la
Aproximativ 27-28% din populaþia României Mari, stat care a politica de oprimare. Legea învãþãmântului elementar din anul
luat naºtere dupã primul rãzboi mondial, a fost neromâneascã. 1924 nu permitea „ celor cu origine româneascã” sã frecventeze
Proporþia persoanelor cu limba maternã maghiarã reprezenta, în ºcolile maghiare; e epoca în care a fost iniþiatã acþiunea de cer-
1930, 8,6% la nivelul întregii þãri ºi 26,7% în Transilvania. cetare a originii etnice. Statul a sprijinit funcþionarea unui numãr
Politica naþionalã a primilor cincisprezece ani ce au urmat redus de ºcoli ungureºti (112 în 1934-1935), în þinuturile locuite
schimbãrilor de pe harta politicã a fost caracterizatã deopotrivã de compact demaghiari instituind o zonãculturalãceaveadrept scop
afirmareapescarãlargãaprincipiilor liberaleºi aarbitrarului naþion- românizarea ºi unde noii profesori cãpãtau un salariu ºi jumãtate
alist al autoritãþilor. Când, la 1 decembrie 1918, reprezentanþii ºi 10 hectare de pãmânt. Învãþãmântul secundar de stat1 [cu
românilor transilvãneni au proclamat unirea cu România, Rezoluþia caracter neobligatoriu — legea din 1928 datã sub ministrul C.
de la Alba Iulia stabilea: „Deplinã libertate naþionalã pentru toate Angelescu împarte învãþãmântul secundar teoretic într-un ciclu
popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ºi inferior: gimnaziul, cu trei clase, ºi ciclul superior: liceul, cu patru
judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul sãu.” Nu acest clase; obligatoriu era doar învãþãmântul primar de ºapte ani —
principiuînscrisînRezoluþieadevenit însãtext delege, ci doar partea pentru copiii care nu treceau în ºcoli secundare —, ale cãrui
care se refera la unirea teritoriilor. Conducãtorii minoritãþilor au reformã ºi unificare s-au realizat în 1924, tot sub ministeriatul
invocat înrepetaterânduri — imputândnerespectarealor — promisi- Angelescu — n.t.] se putea desfãºura doar în limba românã, la fel
unilecuprinseîn acest document; în acelaºi timp, politicienii români ca ºi, începând cu 1936, învãþãmântul mediu industrial, indiferent
evocau acest text în faþa lumii ca dovada unei mãrinimoase politici de susþinãtorul ºcolii. „ ª colile particulare” [organizate conform
naþionale, trecând sub tãcere realitatea de acasã. legii din 1925 privind învãþãmântul particular - n.t.] - adicãºcolile
Tratatul privind minoritãþil e semnat la Paris la 9 decembrie minoritãþil or ºi celealeBisericilor - nu puteau eliberadiplome, iar
1919 stipula cã persoanele în cauzã „ au dreptul de a înfiinþa ºi la examenele de bacalaureat organizate în limba românã în faþa
administra... pecont propriu instituþii debinefacere, religioasesau unor profesori strãini elevii picau în masã la examene. (77% în
sociale, ºcoli ºi alte aºezãminte de educaþie... Organizaþiile 1925, 83% în 1927). Tendinþele opresiveprezente la nivelul vieþii
secuilor ºi saºilor... sevor bucuradeautonomielocalãîn chestiuni economice ºi culturale erau amplificate de politica foarte activã a
religioase ºi de învãþãmânt.” Guvernul român a socotit aceste „ stãrii de asediu” ºi, legat de ea, de cenzura prezentã în domeniul
prevederi ca o ingerinþã în treburile interne, însuºindu-ºi-le doar presei, care lãsa respectivele zone la discreþia bunului plac al
în urma ultimatumului venit din partea marilor puteri. comandanþil or militari (fireºte, români).
Constituþia din anul 1923 a fost elaboratã în spiritul naþional-
1
ismului liberal modern. Eastabileacã„Regatul României esteunstat
naþional unitar ºi indivizibil.” Pelângãdeplinalibertateacuvântului, a

306 307
Magda Ádám alianþãerafãcutãrãspunzãtoarepentru situaþia tragicãexistentãîn
Bazinul Dunãrean între cele douã rãzboaie mondiale. Dupã cel
CERCUL SE Î NCHI DE! de-al doilearãzboi mondial, perspectiveledeabordare, cu toatecã
FORM AREA M I CI I Î NÞELEGERI au cunoscut o apropiere mai pronunþatã de adevãr, n-au fost nici
în continuare imune la o tratare dihotomicã. La originea erorilor,
continua sã se afle invariabil o cauzã fundamentalã: asimilarea
Ce a fost de fapt Mica Înþelegere? Când a fost înfiinþatã, cine obligaþii lor ce decurgeau din politica curentã cu cerinþele isto-
a creat-o ºi în ce scop? Ce rol a avut în istoria Europei Centrale ºi riografiei. În anii ‘ 50, istoricii din þãrile socialiste evidenþiau cu
de sud-est între cele douã rãzboaie mondiale? Articolul nostru îºi precãdere funcþia antisovieticã ºi contrarevoluþionarã a Micii
propune sã dea rãspuns la aceste întrebãri pe baza rezultatelor Înþelegeri, bagatelizându-i însã finalitatea propriu-zisã: cooper-
celor mai recentecercetãri, precum ºi aunor surseneutilizatepânã areapoliticãºi militarãîn faþatendinþelor revizionistemaghiareºi
în prezent. a restauraþiei habsburgice. În cursul anilor ‘ 60, aceastã abordare
Mica Înþelegere a fost o alianþãpoliticã ºi militarã creatã în unilateralãpierdedin ceîn cemai mult teren în istoriografiaþãrilor
1920-1921 între Cehoslovacia, Iugoslavia ºi România. Membrii socialiste, în locul ei însã fãcându-ºi de multe ori apariþia un
ei s-au asociat în scopul stãvilirii tendinþelor revizioniste ale reducþionism cu semn invers. Nu puþine au fost lucrãrile care
Ungariei ºi al împiedicãrii restauraþiei habsburgice, principala repetau aproape identic opiniile antebelice ce idealizau Mica
finalitate urmãritã fiind menþinerea situaþiei apãrute dupã primul Înþelegere. Combaterea schematismului din anii ‘ 50 stãtea adesea
rãzboi mondial ºi consfinþit în tratatele de pace. Într-unul din sub semnul parþialitãþii naþionale.
articolele pe care le-a publicat în Pesti Hírlap în aprilie 1920, un Eroareafundamentalã— comunãpunctelor devedereamintite
ziarist maghiar numea colaborarea celor trei state în cadrul Con- — era cã apariþia Micii Înþelegeri era atribuitã rolului ofensiv al
ferinþei de pace de la Paris Apró Antant „ Antanta cea mãruntã” . politicii externe franceze, modului în care concepea problemele
Autorul articolului nici nu bãnuia pe atunci cã îmbogãþea astfel Bazinului Dunãrean. Aceastã interpretare greºitã a continuat cu
lexicul diplomatic cu o expresie nouã, care s-a dovedit perenã. îndãrãtnicie sã alimenteze opinia generalã mai bine de o jumãtate
Cãci sintagma utilizatã într-un registru peiorativ devenea ulterior de secol. Situaþie datoratã în primul rând faptului cã Arhiva
denumire general acceptatã a acestui grup de state. Ministerului Francez deExterne, caredeþinedocumentedeimpor-
tanþãhotãrâtoare pentru abordarea realistã a acestei probleme, a
I storiografia cautã rãspunsuri devenit accesibilã cercetãtorilor abia în perioada din urmã. Dupã
În legãturã cu apariþia ºi scopul Micii Înþelegeri, în opinia cum, politica francezã — asupra cãreia vom reveni — îndreptatã
generalãau apãrut ºi s-au rãspândit numeroaseconcepþii ºi puncte împotriva Micii Înþelegeri a durat, cu totul, sub un an, abordându-
de vedere contradictorii, care de multe ori se excludeau unele pe ºi — chiar ºi în scurtaei perioadãdeafirmare— proiecteleprivind
celelalte, vehiculând, în cel mai bun caz, doar adevãruri parþiale. Bazinul Dunãrean ºi tratativele secrete legate de ele cu cea mai
Poziþii le s-au polarizat: la una din extreme, Mica Înþelegere era mare circumspecþie.
idealizatã, exagerându-i-se rolul pozitiv, la cealaltã însã aceastã

308 309
Nu francezii Dechanel ºi Millerand, ce au trecut în locul lui Poincaré ºi Cle-
menceau. Noul preºedinte al Republicii ºi ºeful guvernului, dar
A indus ºi continuã sã inducã în eroare faptul cã, abstracþie
mai alesPaléologue, secretarul general al Ministerului deExterne,
fãcânddescurtaperioadãamintitãmai sus, Franþaasprijinit politic
au început sãsepreocupecât sepoate deseriosdeideeacreãrii pe
ºi economic Mica Înþelegere timp de peste cincisprezece ani,
teritoriul fostei Monarhii a unei puteri dunãrene unitare din punct
protejând aceastã coaliþie de state, formatã de fapt împotriva
de vedere economic, care sã facã fidel parte din sfera de influenþã
voinþei ei, ºi considerând-o un bastion al politicii sale est-
francezãºi caresãconstituiepentru Parisun sprijin atât în politica
europene. În perioada în care însã acest sistem de alianþese
faþãdeGermania, cât ºi în ceaprivind Rusia. Dupãdezmembrarea
înfiripa, situaþia se schimbase. Documentele arhivelor franceze,
ei, Europa Centralã ºi de Sud-Est nu era consideratã o contrapon-
italiene, cehoslovace, respectiv mãrturiile scrise rãmase de pe
dere corespunzãtoare în faþa pericolului german ºi a aºa-zisei
urma ministrului de externe român Titulescu, ministrului de ex-
primejdii ruseºti. Noii conducãtori de pe Quai d’ Orsay doreau sã
ternecehoslovac Beneš, aregelui iugoslav Alexandru, respectiv a
uneascã micile state succesoare, considerate neviabile — fãrã
principelui regent iugoslav Pavle (materiale pe care autoarea
deosebire: învingãtoare ºi învinse —, într-o confederaþie a
rândurilor de faþã le-a studiat în Statele Unite) demonstreazã fãrã
statelor dunãrene sau eventual prin restaurarea dinastiei habsbur-
putinþãdetãgadãcãMicaÎnþelegeren-afost creatãdeFranþa, care
gice.Ungaria a devenit astfel punctul-cheie al politicii franceze.
— mai mult decât atât — nici mãcar n-a luat parte la plãmãdirea
Millerand ºi Paléologue doreau sã reuneascã statele dunãrene în
ei. Dimpotrivã, Franþaa dezaprobat ºi a împiedicat tendinþele lui
jurul Budapestei. Aspectele geografice, politice ºi economice
Beneš îndreptate în aceastã direcþie, deoarece ele se opuneau
veneau deopotrivã în sprijinul acestei abordãri. Atât harta, cât ºi
planurilor franceze privind Bazinul Dunãrean ºi aveau ca scop
istoria zonei stãteau pentru ei mãrturie cã Ungaria a jucat un rol
dejucarea lor.
de echilibru în Europa Centralã, fiind consideratã poartã a Bal-
Dupã terminarea rãzboiului, importante cercuri din Occident
canilor. Dupã cum la fel de evident era ºi faptul cã, fãrã partici-
au fost atrase de ideea reunificãrii economice — ºi poate chiar
parea Ungariei, era de neconceput consolidarea politicã ºi
politice — a Europei Centrale dezmembrate — „ balcanizate” ,
economicã a Bazinului Dunãrean.
cum se obiºnuia sã se spunã. S-au fãcut nenumãrate planuri, ce-ºi
Alegerea a cãzut asupra Ungariei ºi pentru faptul cã a putut fi
propuneau sã reuneascã micile state apãrute pe teritoriul fostului
cu certitudine luatã în considerare când s-a pus problema ajutoru-
imperiu habsburgic într-un sistem de uniune vamalã, ba chiar
lui ceurma sãfiedat Poloniei în faþaameninþãrii Rusiei sovietice,
într-o structurãconfederativã. LaLondraºi Paris, chiar ºi laRoma,
fapt care, în ochii lui Millerand, principalul organizator al celei
sevorbeadeopotrivãdereintegrareaEuropei Centrale. Exceptând
de-atreiaintervenþii militare, aconstituit un argument esenþial. ª i,
tatonãrile britanice, pânã în 1920 aceste planuri au rãmas mai
în sfârºit, un rol însemnat în abordareaproblemei l-ajucat ºi faptul
degrabã la nivel de principii. Era încã perioada în care politica
cã Ungaria însãºi ºi-a oferit Franþei serviciile, fiind gata sã punã
oficialã a Parisului se opunea proiectelor de aceastã facturã ale
la dispoziþia intereselor franceze elemente importante ale vieþii ei
Angliei. O schimbare radicalã s-a realizat însã prin alternarea la
economice, slãbind legãturile cu englezii, în speranþa cã se va
guvernare, în urma alegerilor din ianuarie 1920 din Franþa, a lui
reuºi, cu sprijin francez, sã se modifice condiþii le de pace.

310 311
Lui Paléologueîi eracât sepoatedelimpedecãîn împrejurãrile Iugoslavia, cât ºi România o respinseserã. Cãci cele trei state
date era greu de realizat pânã ºi cea mai neînsemnatã modificare a cãutau sã-ºi „ rotunjeascã” hotarele ºi — fiecare — pe seama
graniþei. Cãci tratatul depaceeradejafinalizat, fiind garantat detrei celeilalte. Dupãcum serioasestãri deîncordaresefãcuserãsimþite
— iar, dacã se þinea seama ºi de Austria, de patru — state gata sã atât între Iugoslavia ºi Italia, cât ºi între România ºi Rusia sovie-
reacþioneze. Dupã cum, chiar dacã era încã nesemnat, documentul ticã. În acesteîmprejurãri, alianþapropusãdeBenešn-ar fi consti-
nu puteafi invalidat dintr-o trãsãturãdecondei nici datoritãfaptului tuit cu adevãrat un scut deapãrare. În ceo priveºte, Ungaria, sleitã
cã statele vecine — cu excepþia Austriei — realizaserã deja practic de puteri ºi izolatã, n-a reprezentat — pânã la apariþia concepþiei
împãrþireateritorialã. Casãnu mai vorbim cãAngliaºi Italia— care politice a lui Paléologue — o sursã de pericol.
în cadrul conferinþei de pace se ridicaserã în sprijinul unor condiþii
I a fiinþã nucleul M icii Î nþelegeri
de pace mai blânde pentru Ungaria — erau de-acum adeptele unor
hotare sigure, protestând ºi în acest mod împotriva încercãrilor În urma evenimentelor amintite mai sus, dar mai ales a ºtirii
revizionistedeinteresfrancez alelui Paléologue. Apropiereafranco- privind „ înþelegerea secretã” , la 14 august 1920 se semneazã la
ungarãeradejaîntr-o fazãcrepuscularãcând în Europas-arãspândit Belgrad Tratatul dintre Republica Cehoslovacã ºi Regatul Sâr-
cu iuþealafulgerului ºtireacãFranþaaîncheiat „o înþelegeresecretã” bilor, Croaþilor ºi Slovenilor, care a constituit nucleul Micii
cu Ungaria. Partea francezã s-ar fi angajat, chipurile, sã modifice Înþelegeri. Scopul tratatului eramenþinereaordinii createdePacea
clauzele teritoriale ºi militare ale tratatului de pace, sã înarmeze de la Trianon ºi împiedicarea restauraþiei habsburgice.
armata ungarã ºi s-o trimitã pe frontul polono-sovietic. De la Belgrad, Beneš s-a grãbit sã se ducã direct în capitala
Legat de pretinsa „ înþelegere secretã” , s-a reuºit ºi producerea României. Pentru moment însã, România n-a aderat la aceastã
unui document. Cancelarul austriac Renner acumpãrat, cu 10 000 alianþã, nefiind dispusã decât la un acord verbal, conform cãruia,
de coroane de aur, de la un înalt funcþionar ungar, copia actului, în cazul unui atac ungar, Cehoslovacia, Iugoslavia ºi România
pe care i-a trimis-o lui Beneš, iar acesta s-a grãbit sã facã publicã urmau sã-ºi acorde una alteia sprijin militar, iar, în cazul unui
vestea „ înþelegerii” . Ca urmare a informaþiei, în cercurile guver- rãzboi sovieto-român, Cehoslovaciaºi Iugoslaviatrebuiau sãdes-
namentale de la Belgrad ºi Bucureºti toatã lumea a fost de acord curajeze Ungaria, respectiv Bulgaria de a ataca România. La
cu opinia lui Beneš: „ Ungaria nu ne mai este duºman, ci rival!” Bucureºti, n-a putut trece neobservatã atitudinea nefavorabilã
Astfel încât „ înþelegerea secretã” , care ori a fost un fals, ori e Micii Înþelegeri a Franþei; cu atât mai mult cu cât ajutorul pentru
posibil sã fi fost unul din puzderia de planuri ungureºti fãcute în pãstrareaBasarabiei ocupatesamavolnicdinteritoriul Rusiei sovi-
acea perioadã, ºi-a fãcut efectul. În vara anului 1920, guvernul etice se aºtepta în primul rând din partea Parisului.
iugoslav aînceput sãinsistepentru traducereaîn viaþãapropunerii În ce-i priveºte, ºefii diplomaþiei franceze au fãcut demersuri
lui Beneš de alcãtuire a unei coaliþii, propunere ce fusese pânã în sensul împiedicãrii lãrgirii pe mai departe a Micii Înþelegeri.
atunci respinsã de mai multe ori. Îndatã dupã încheierea rãzboiu- Paléologue îi atrãgea atenþia lui Osusky, trimisul cehoslovac la
lui, ministrul cehoslovacdeexternes-alansat dealtfel într-oamplã Paris: guvernul lui a luat-o pe o cale greºitã; Franþa nu e de acord
activitate diplomaticã, în scopul atragerii Iugoslaviei ºi României cu alianþa proiectatã, deoarece aceasta nu e îndreptãþitã.
de partea unei alianþe, idee pe care însã pânã în acel moment atât

312 313
La 24 august, Millerand îºi definea într-o circularã punctul de vedere împãrtãºit pânã atunci, cã vede cu ochi mai buni Mica
vedere în legãturã cu Mica Înþelegere: „ Aceastã politicã [de edi- Înþelegere ºi cã ar privi cu simpatie aderarea lor la acest grup.
ficare a Micii Înþelegeri — M.Á.] poate avea ca urmare gravul
Cercul se închide
inconvenient cã izoleazã guvernul ungar, care va încerca în mod
inevitabil sã treacã de partea Germaniei, pentru a gãsi sprijin Dupã schimbarea înregistratã de politica externã francezã,
acolo. Aceastã alianþãîmparte Europa Centralã în douã tabere, România nu s-a alãturat imediat Micii Înþelegeri, ci a continuat sã
sporind primejdia unor conflicte.” ducã cu vorba. Pânã când, în aprilie 1921, încercarea de revenire
Aderarea României la Mica Înþelegere are în sfârºit loc în a lui Carol, aºa-numitul puci regal, a pus capãt tergiversãrii.
primãvara anului 1921. Încercarea nereuºitã a fostului suveran a contribuit la consti-
În toamna lui 1920, politica de orientare ungarã a lui tuirea definitivã ºi consolidarea Micii Înþelegeri. Scurt timp dupã
Paléologue a eºuat. Dupã semnarea tratatului cehoslovaco-iu- plecarea silitã din Ungaria a exregelui, la 23 aprilie 1921, Take
goslav, opoziþia francezã ºi-a sporit atacurile împotriva liniei de Ionescu a semnat cu Cehoslovacia, apoi, ceva mai târziu, ºi cu
politicã externã promovate de Millerand – Paléologue. Parisul a Iugoslavia tratatele concepute dupã modelul celui cehoslovaco-
devenit conºtient cã restructurarea Europei Centrale a demarat nu iugoslav. Singura deosebire consta în faptul cã acestea obligau
doar fãrã el, ci, în modul cel mai evident, împotriva lui, Mica pãrþilesãapere, pelângãprevederilePãcii delaTrianon, ºi pecele
Înþelegere pe cale de a se forma având clar ºi o componentã alePãcii delaNeuilly încheiatecu Bulgaria. Inelul format în jurul
antifrancezã. În capitala Franþei, nu se privea cu indiferenþãnici Ungariei secompletaprin semnarea, în decembrie1921, atratatu-
faptul cã la Londra ºi Roma exista tendinþa de a folosi situaþia lui dintre Cehoslovacia ºi Austria, aºa-numitul tratat de la Lan,
creatã în vederea slãbirii poziþiei ocupate de Franþa. În aceste care avea ca obiect respectarea prevederilor Tratatului de pace de
împrejurãri, Millerand a socotit cã e mai bine sã renunþe la la Trianon. Cu aceasta, cercul s-a închis.
planurile sale legate de Ungaria, iar pe Paléologue, care se ex- Prin realizarea amintitelor tratate, s-a decis în privinþa alterna-
pusese prin susþinerea deschisãaplanului deintegraredunãreanã, tivei confederaþie dunãreanãori MicaÎnþelegere. Dintreceledouã
luând, în acest context, poziþie de partea Ungariei, l-a oferit planuri opuse, atriumfat MicaÎnþelegere, ceacare-ºi propusesesã
criticilor sãi ca jertfã. edifice viitorul Bazinului Dunãrean pe respectarea întocmai a
ÎnfrunteaQuai d’ Orsay-ului afost numit Berthelot, bunprieten tratatelor de pace de la Paris, prin crearea alianþei politice ºi
al lui Beneš. Noul secretar general de la externe a considerat cã e militare a statelor interesate. Ungaria, izolatã, s-a vãzut obligatã
periculossãmanifesteîngãduinþãfaþãdeinamicul deieri, fiind de sã se supunã situaþiei date. „ Ratificarea Pãcii de la Trianon,
acord cu concepþia de politicã externã a lui Beneš în ce priveºte realizarea Micii Înþelegeri, încercarea nereuºitã a lui Carol i-a
formarea Micii Înþelegeri, cu deosebirea cã, dupã pãrerea lui, ºi convins pe maghiari cã trebuie sã se aplece în faþaliniei noastre
Polonia ar fi trebuit sã facã parte din alianþã. În ziua de 2 octom- politice” — nota Beneš în însemnãrile sale.
brie, la24 deoredupãpreluareafuncþiei, Berthelot fãceacunoscut MicaÎnþelegereafost denaturãsãapropieîntreelemicilestate
guvernelor român ºi polonez cã Franþaîºi schimbase punctul de aflate în tabãra învingãtorilor, diminuând — fãrã sã le elimine
totuºi — contradicþiile dintre acestea. Pe de altã parte însã, a

314 315
adâncit prãpastia existentã în regiune între învingãtori ºi învinºi, Magda Ádám
sporind ostilitatea dintre ei. O datã cu schimbarea, în anii ‘ 30, a
raporturilor deforþãpeplan internaþional, contradicþiilelatenteau M I CA Î NÞELEGERE ª I PROBLEM A
izbucnit — dupã cum se ºtie — cu o amploare nebãnuitã. M I NORI TÃÞI I M AGHI ARE
Caracteristicile evoluþiei politicii internaþionale ºi-au pus ca
urmare amprenta ºi asupra rolului jucat la nivel general european
de Mica Înþelegere. În anii ‘ 20, mijloacele de apãrare a preveder-
În 1919, în cadrul dezbaterilor privind statutul Ligii Naþiunilor,
ilor tratatelor de pace n-au coincis — deºi au existat unele su-
lapropunereapreºedintelui americanWilson, Consiliul Ligii Naþi-
prapuneri — cu modalitãþil e de apãrare a pãcii la nivelul Europei
unilor urma sã cearã tuturor noilor state sã promitã protecþia
Centrale ºi de Sud-Est. Pe mãsura modificãrii situaþiei în anii ‘ 30
dupã accederea la putere a lui Hitler, deºi caracterul nedrept al minoritãþil or. Dupãtratativecareau durat destul demult timp, s-a
sistemului imperialist al tratatelor de pace încheiate dupã primul hotãrât ca protecþia minoritãþilor sã fie asiguratã nu de cãtre
rãzboi mondial nu s-a schimbat, apãrarea acestora a însemnat statutul Ligii Naþiunilor, ci în cadrul tratatelor încheiatecu fiecare
totuºi respingerea planurilor agresive ale Germaniei fasciste. dintre statele amintite. Pe baza deciziei Consiliului Suprem, s-au
pus bazele unei comisii însãrcinate sã elaboreze convenþii le priv-
ind protecþia minoritãþilor.
Plan ºi realitate
Prim–ministrul român Brãtianu, cel iugoslav Pasic ºi cel
polonez Paderewski au protestat în cadrul conferinþei de pace
împotriva întregului plan, ridicându-se în mod deosebit contra
ideii privind controlul internaþional.
În aceastã acþiune, au fost sprijiniþide prim–ministrul Beneš,
care, altfel, era de acord cu proiectul ca atare al convenþiilor
privind minoritãþile.
În cepriveºteînsãminoritãþil e, preºedinteleRepublicii Cehos-
lovace, Masaryk, dorea realizarea unui stat asemãnãtor Elveþiei,
în care administrarea localã sã se desfãºoare în limba majoritãþii
locuitorilor, iar drepturileminoritãþil or sãfieasigurate prin legi ºi
decrete.
România ºi Iugoslavia au respins însã categoric propunerea
referitoarelaprotecþiaminoritãþilor. A început o îndelungatãluptã
Cristur - Criºeni între comisie, respectiv guvernele român ºi iugoslav. În cele din
urmã, Pasic — dupã ce a reuºit sã obþinã anumite concesii — s-a

316 317
arãtat dispus sã semneze convenþia privind minoritãþil e. În aceste Minoritatea maghiarã trãia, în toate cele trei state din sistemul
condiþii , la 10 septembrie 1919, Iugoslavia ºi Cehoslovacia sem- Micii Înþelegeri, lipsitã de drepturi. În privinþaºcolilor, preveder-
neazã la Saint-Germain-en-Laye ºi convenþia privind protecþia ile legale de ocrotire a minoritãþilor n-au fost respectate. Minori-
minoritãþil or. România continuã, chiar ºi în aceastã împrejurare, tatea maghiarã a cunoscut un proces tot mai pronunþat de
sãi seîmpotriveascã, dar, în celedin urmã, pierdeteren. Brãtianu, excludere din viaþapublicã, la angajare în muncã fiind defavori-
care s-a opus semnãrii convenþiei, demisioneazã. Succesorul sãu, zatã. Reforma agrarã realizatã în toate cele trei state din Mica
Vaida-Voievod, semneazã la 10 decembrie 1919 la Paris acordul Înþelegere ascundea ºi tendinþe antimaghiare. Problema naþionalã
care conþinea ºi prevederi privitoare la minoritãþi. a constituit o piedicã însemnatã în calea realizãrii unor relaþii
Guvernul ungar aluat cunoºtinþãfãrãsãseopunãdeconvenþia normale, sau mãcar a unui modus vivendi între þãrile din sistemul
elaboratã în vederea ocrotirii minoritãþilor din Ungaria. A fãcut Micii Înþelegeri ºi Ungaria.
acest lucru nu doar din constrângere, ci ºi dintr-o cumpãnire
Î ncercãri de acord
raþionalã a lucrurilor, cãci era cât se poate de interesatã sã se
asigure, printr-o convenþie supusã controlului internaþional, În adouajumãtateaanilor ‘ 30, caurmareaevoluþiei raportului
ocrotireadrepturilor omului ºi aleminoritãþil or pentru cei aproape de forþepe plan internaþional, politica lui Beneš faþã de Ungaria a
trei milioane ºi jumãtate de maghiari ce treceau în situaþia de cunoscut o schimbare importantã. În 1935—1936, s-a conºtienti-
minoritari. În acelaºi timp, pentru ea n-a constituit o problemã zat faptul cãstateledin MicaÎnþelegereseamãgeau cu iluzii când,
deosebitã sã se angajeze în asigurarea drepturilor cerute pentru în faþapericolului german ºi italian, îºi întemeiaserã apãrarea pe
naþionalitãþil e, mici din punct de vedere numeric, rãmase în Un- puterile apusene. În situaþia în care apãrarea împotriva unui atac
garia. (Proporþia celor aparþinînd altor naþionalitãþi era de doar din partea Germaniei ori din partea Italiei le-ar fi fost în mare
aproximativ 9%.) O deosebire importantã se constata ºi în faptul mãsurã periclitatã de un eventual atac ungar, Cehoslovacia ºi
cã naþionalitãþil e Ungariei nu trãiau pe teritorii geografic unitare, Iugoslavia ºi-au propus sã-ºi normalizeze cât mai curând relaþiile
ci rãspânditeîn întreagaþarã. Iar acest aspect excludeaeventualele cu Ungaria. Au depuseforturi sãcâºtigeºi Româniadepartea lor,
cereri de realizare a autonomiei teritoriale. dar guvernul de la Bucureºti, într-o fazã iniþialã, a respins planul.
Cu toate acestea, Ungarianu ºi-aaduslaîndeplinireîntru totul Când însã aliaþii i-au adus la cunoºtinþãcã vor cãdea la învoialã ºi
obligaþiile. Au contribuit la aceasta, pe de o parte, vechile auto- fãrã ea, a consimþit sã înceapã tratative.
matisme legate de minoritãþi. Pe de altã parte, convenþia privind Anii ‘ 20 oferiserãmulteposibilitãþidenormalizarearelaþii lor.
minoritãþil eeraparteaodiosului Tratat depacedelaTrianon, fapt MicaÎnþelegere— învingãtoarele— însãau pierdut ocaziaacestei
ce trezea aversiune ºi în legãturã cu aceste dispoziþii. perioade favorabile. Împãcarea a venit cu întârziere, deoarece
Deºi toate statele, aºadar ºi România, ºi Iugoslavia, au semnat poziþia economicã ºi politicã a Germaniei, care se împotrivea
ºi ratificat convenþii le referitoare la protecþia minoritãþil or, n-au acordului dintre Mica Înþelegere ºi Ungaria, a cunoscut o re-
recunoscut decât în vorbe egalitatea în drepturi a acestora. În vigorare considerabilã, astfel încât modul ei de a vedea lucrurile
constituþii , erau cuprinse lungi declaraþii în aceastã privinþã, dar nu mai putea fi ignorat. Dar a venit cu întârziere ºi pentru cã
drepturile minoritãþilor n-au cãpãtat o formã codificatã specialã. Ungaria, ieºitã din izolare, n-a mai dorit sã se punã de acord cu

318 319
Mica Înþelegere în totalitatea ei, mai exact cu Cehoslovacia. Cãci România ºi Cehoslovacia — care, între timp, aflaserã de trata-
prin aceasta ar fi pus capãt singurei posibilitãþi reale de înfãptuire tivele secrete — au împiedicat realizarea acordului-puci proiectat
a revizuirii graniþelor. Era perioada în care Hitler sprijinea cu Iugoslavia. Ca urmare, guvernul ungar a putut negocia cu
nãzuinþele maghiare de revizuire a frontierelor cu Cehoslovacia. Iugoslavia doar în condiþiile în care a iniþiat în acelaºi timp
În privinþa Iugoslaviei, cerea realizarea unei înþelegeri, iar a tratative cu Cehoslovacia ºi România. La convorbirile din august
României — a unui modus vivendi. 1937 de la Sinaia, Ungaria a fost reprezentatã de ambasadorul ei
Guvernul ungar a încercat realizarea unui acord separat cu la Bucureºti, László Bárdossy.
Iugoslavia, fãcând Belgradului, în martie 1937, urmãtoarea Membrii Micii Înþelegeri erau dispuºi sã contribuie la reved-
propunere de îmbunãtãþire a relaþiilor: ereaclauzei militareaTratatului depacedelaTrianon, mai exact sã
— sãsecreezeºcoli cu limbadepredaremaghiarãpretutindeni recunoascãegalitateaîndrepturi aUngariei lanivel militar,înmãsura
unde numãrul de elevi maghiari atinge minimul de 30, prevãzut în care guvernul ungar semneazã cu Mica Înþelegere un pact de
de lege; neagresiune. Bárdossy sublinia: Ungaria e gata sã încheie pactul
— în localitãþile în care numãrul de elevi maghiari e sub solicitat, dar numai în situaþia în care se realizeazã o înþelegere ºi în
minimul legal, populaþia maghiarã sã aibã posibilitatea sã organ- chestiuneaminoritãþilor, cãci fãrãmãsuri deremediereaproblemelor
izeze pe cheltuialã proprie cursuri pentru însuºirea scrisului ºi existente în aceastã privinþã Ungaria nu poate semna pactul propus.
cititului în limba maghiarã; Ministrul român de externe, Mihai Antonescu, a respins aceastã
— în toateºcolilemedii din Voivodina, sãseînfiinþezecatedre solicitare, refuzând continuarea tratativelor.
în vederea predãrii limbii ºi literaturii maghiare; Cehoslovaciaºi Iugoslaviaau exercitat presiuni asupraguvernu-
— sã se ia mãsuri de susþinere a învãþãmântului pedagogic; lui român, astfel încât acesta, de voie, de nevoie, a fost de acord sã
— învãþãmântul religios pentru elevii maghiari sã aibã loc în
setreacãdinnoupeordineadezi aconsfãtuirii delaGenevaproblema
limba maghiarã;
normalizãrii relaþiilor cu Ungaria. La aceste tratative, a luat parte
— populaþia maghiarãsãfiereprezentatãîn corpurilereprezen-
personal ministrul de externe, Kálmán Kánya. Omul politic maghiar
tative ale comunelor ºi oraºelor în proporþie corespunzãtoare
sublinia: din perspectiva pãcii la nivel european, dar mai ales a unor
ponderii ei;
relaþii paºniceîntrestateledunãrene, apropiereaar aveao însemnãtate
— ca urmare a desfiinþãrii marilor proprietãþi funciare, argaþii
ºi muncitorii agricoli maghiari rãmaºi fãrã muncã ºi venituri sã deosebitã, dar succesul negocierilor depinde doar de politica faþã de
primeascã ºi ei din suprafeþele rãmase disponibile loturi de 3-5 minoritãþi astatelor dinMicaÎnþelegere.Caºi latratativeledelaSinaia,
pogoane. ministrul român de externe Antonescu a dat dovadã de o atitudine
Stojadinovic înclina cãtre un acord separat. Era dispus sã rigidã. România a fost fãcutã rãspunzãtoare de cãtre Iugoslavia ºi
analizeze situaþia minoritãþii maghiare ºi sã treacã la remedierea Cehoslovaciapentruîntrerupereanegocierilor. I-aufãcut cunoscut
aspectelor reclamate. cã, în mãsura în care nu e dispusã la compromisuri, vor cãdea la
învoialã cu Ungaria chiar ºi fãrã ea. Abia în urma acestui fapt au
România pune piedici început ºi Bucureºtiul sã se preocupe serios de aceastã problemã.

320 321
La 12 martie 1938 — ziua Anschluss-ului —, guvernul român aceea, la începutul anului 1938, pe neaºteptate, s-adat publicitãþii
a transmis un mesaj la Budapesta, prin care a fãcut cunoscut cã statutul naþionalitãþilor, pe temeiul cãruia se dorea „ reglemen-
doreºte sã reia tratativele întrerupte în toamna lui 1937. La scurtã tarea” situaþiei minoritãþii maghiare. Legea desfiinþaresorturile
vreme dupã aceea, Carol, regele României, a înºtiinþat guvernul pentru minoritãþi din cadrul Ministerului Cultelor, înfiinþând în
ungar cã, laproximareuniuneaConsiliului deMiniºtri, vaînainta locul acestora un comisariat guvernamental pentru minoritãþi, ce
o propunere în legãturã cu înfiinþarea unei Direcþii pentru Mi- funcþionapelângãpreºedinþiaConsiliului deMiniºtri. Obligaþiilepe
noritãþi, care sã-ºi desfãºoare activitatea pe lângã prim–ministru, care le stabilea erau definite în 28 de principii de bazã. Acestea se
în vederea reglementãrii unor situaþii concrete de nemulþumire în refereau la învãþãmânt, la folosirea limbii materne, la diferitele
rândul minoritãþil or. asociaþii etc. Din analiza statutului, reieºea cât se poate de limpede
Ca urmare, guvernul ungar s-a arãtat dispus sã continue trata- cãscopul noii reglementãri achestiunii minoritãþilor erablocareasau
tivele. În cursul noilor convorbiri însã, unelecontradicþii izbucnite îngreunarea posibilitãþii de implicare a unor instanþe juridice inter-
între cele trei state ce fãceau parte din ica Înþelegere s-au dovedit naþionale în rezolvarea problemelor. În ce priveºte dispoziþiile fa-
insurmontabile. În timp ce iniþial politica dusã de Cehoslovacia vorabileexistenteînstatut,acestean-auavut oînsemnãtatedeosebitã,
fusese dintre cele mai maleabile, aportul ei la acordul dintre Mica deoarece nu s-au luat mãsuri de transpunere a lor în viaþã.
Înþelegere ºi Ungaria fiind cel mai însemnat, ea devenise în acel În perioada analizatã, ºi Iugoslavia a luat unele mãsuri de
moment cel mai mare obstacol în calea realizãrii unei înþelegeri. ameliorare a situaþiei minoritãþii maghiare. Guvernul ungar a
Schimbarea a fost cauzatã de politica guvernului Darányi apreciat cã demersurile româneºti ºi iugoslave sunt de naturã sã
(1936—1938) faþãde Cehoslovacia. Dupã vizita din noiembrie faciliteze acordul cu România ºi Iugoslavia.
1937 a primului ministru în Germania, a devenit evident cã el Alta a fost situaþia cu Cehoslovacia; în chestiunea mi-
urmãreºte excluderea Cehoslovaciei de la negocieri. În acelaºi noritãþil or, Ungaria a solicitat mai mult decât de la aliaþii acesteia
timp, s-a rãspândit ºtirea cã la Praga se lucreazã la o nouã lege a din cadrul Micii Înþelegeri, fapt pe care însã Praga l-a refuzat. De
naþionalitãþil or. aceea, la 21 august 1938, la urmãtoarea (ºi ultima) reuniune, dela
Bled, a Micii Înþelegeri, nu s-aputut realizadecât un acord parþial
Compromisuri târzii
între aceasta ºi Ungaria.
La începutul lui august 1938, guvernul român s-a decis pe Cu Iugoslavia ºi România, Ungaria s-a înþeles în toate proble-
neaºteptate sã treacã la mãsuri concrete în chestiunea mi- mele, inclusiv chestiunea minoritãþil or. Acordurile au fost para-
noritãþilor. La Bucureºti, se punea mare accent pe crearea im- fate. Cu Cehoslovacia, nu s-aajunslanici un rezultat în problema
presiei cã în problemele minoritãþil or compromisul era rodul minoritãþilor, astfel încât ºi celelalte înþelegeri ºi-au pierdut
iniþiativei proprii, ºi nu o consecinþãa unor presiuni externe. Pe valabilitatea. Acordul de la Bled n-a intrat niciodatã în vigoare.
de altã parte, se prinsese de veste cã în Cehoslovacia legea mi-
noritãþilor, ce asigura drepturi importante, era gata elaboratã ºi
urma, în scurt timp, sã fie datã publicitãþii. Din raþiuni politice ºi
tactice, românii au dorit sã devanseze ambele evenimente. De

322 323
György Ránki cernãmânt politic ºi cu un complex de inferioritate faþã de con-
ducãtorii unguri.
„DEZBI NÃ ª I STÃPÎ NEª TE!” În 1943, adeclarat cãGermaniavaapãraSlovaciaîn faþaUngariei
HI TLER ª I STATELE M I CI ºi cã, atâtatimpcât existãGermania, Slovaciei nutrebuiesã-i fieteamã
demaghiari. Hitler vorbeaderãuconducereaUngariei, pentrucã— în
contrast cu guvernul slovac — nu-i soluþionase revendicãrile privind
În realizarea planurilor sale privind Europa de Sud-Est, Hitler „rezolvarea” problemei evreieºti.Supralicitândaceastãcriticã,Tisos-a
a putut conta, ca pe un preþios ajutor, pe nesfârºitele disensiuni plânsdeoprimareaslovacilor,declarândcãînrânduriletrupelor ungare
existente între statele mici din regiune. N-a fost o sarcinã trimisepefront numãrul celor denaþionalitateslovacãedisproporþionat
diplomaticã prea grea sã exploateze conºtient aceste contradicþii demare.
ºi sã prezinte politica germanã ca pe o forþã justiþiarã, de pãstrare Adevãratul motiv al discuþiei adevenit însãlimpedeîn momen-
a ordinii, care apãrã interesele unuia în raport cu celãlalt. tul în care Hitler a întrebat dacã n-ar fi oare necesarã instalarea
Politica lui „ Dezbinã ºi stãpâneºte!” a fost posibilã ºi datoritã unor trupe germane în Carpaþii Mici, adicã, invocând pericolul
faptului cã aproape toate statele — când în mod deschis, când maghiar, extinderea substanþialã a ocupaþiei germane pe teritoriul
într-ascuns, când adulând în modul cel mai dezgustãtor, când doar slovac.
acþionând cu docilitatea celui ce întãreºte cu realism raportul de În 1944, Tiso saluta cu entuziasm ocuparea Ungariei de cãtre
forþe— rivalizau tot timpul ca sã intre în graþii le Germaniei. trupele germane, acþiune care, dupã pãrerealui, eraimportantã nu
În aceastãoriginalãîntrecere, un rol esenþial l-ajucat tot timpul doar din punct de vedere strategic, ci contribuia ºi la uºurarea
— alãturi de punerea în evidenþãa propriilor „ merite” ºi a „ fide- situaþiei politice ºi sociale din þara vecinã. A declarat din nou:
litãþii” — denunþarea vecinului rival. Tactica exploatãrii cu bunã motivul pentru care Ungaria n-a trimispânã în acel moment trupe
ºtiinþãa contradicþiilor, respectiv torentul de acuzaþii reciproce pefrontul deest, respectiv atrimisdoar trupeformateîn majoritate
sunt aspecte pe care le vom analiza în cele ce urmeazã. din minoritãþi, epentru cadupãrãzboi sã-ºi recuperezecu o armatã
puternicã vechile teritorii. Acum însã, în urma mãsurilor luate de
Hitler ºi Tiso Führer, vor fi nevoiþi sã trimitã pe front divizii alcãtuite cu
În cadrul negocierilor pe care le-a purtat în octombrie 1939 cu adevãrat din unguri.
ministrul slovac, Hitler i-ainoculat ideeacãstatul îi esteameninþat Tisovorbeadesprecorupþiaclasei conducãtoareungare, despre
de maghiari. Cancelarul a afirmat cã, vreme îndelungatã, ºi el a evrei ºi magnaþi care storceau poporul de vlagã. Dupã opinia lui
considerat Slovacia ca parte a statului ungar milenar. Hitler, „ în Ungaria, comunismul are condiþii cât se poate de
La tratativele cu oamenii politici unguri, nu s-a prea vorbit prielnice. Acolo, vârfurile societãþii îi exploateazãpeoamenii din
despre Slovacia. Pe maghiari îi preocupa mai mult România. La popor, despre care chiar ºi Horthy vorbeºte doar ca despre niºte
negocierilepecarele-aavut însãcu Tiso, Hitler acãutat sãfluture animale de povarã. Þara e plinã de englezi, americani ºi refugiaþi
„ pericolul maghiar” ca pe o sabie a lui Damocle deasupra capului polonezi, ba chiar ºi de emigranþi germani.” „ Horthy e incapabil
politicianului slovac — cam neîncrezãtor în propriul sãu dis- sãvadãlucrurileîn profunzime, deoareceeîn întregimereprezen-

324 325
tantul intereselor evreieºti.” Acum însã, ocupaþia germanã a Un- rãzbunare a cercurilor militariste ungare care, dupã intrarea tru-
gariei acreat o altãsituaþie, „ acum ungurii audeaduslaîndeplinire pelor în Transilvania de Nord, au sãvârºit în câteva locuri
în orice caz mai mult decât în primul rãzboi mondial, când au sângeroase atrocitãþi — spre maxima stupefacþie a guvernului
contribuit cu prea puþin la eforturile Germaniei ºi Austriei” . condus de Teleki.
Observaþia fãcutã colegului sãu bulgar Simanov de cãtre min-
Hitler ºi Horthy
istrul german de externe Ribbentrop cu privire la cel de-al doilea
Slovacia era însã atât de esenþial creatura lui Hitler, era un Arbitraj de la Viena e cea mai limpede formulare a punctului de
factor atât de lipsit de independenþã în viaþa politicã a zonei, încât vedere german: „ Ce poate adeveri mai pregnant justeþea Arbitra-
nu putea fi decât un mic pion pe tabla de ºah sud-est europeanã a jului delaVienadecât faptul cã, dupãpronunþareaei, ministrul de
lui Hitler. Partidaclasicãde„ Dezbinãºi stãpâneºte!” afost jucatã externeromân aleºinat, iar ministrul deexterneungar ºi-aanunþat
în relaþiile româno-maghiare, unde marionetele fãceau tot ce le demisia!”
stãtea în putinþãsã nu fie considerate marionete, încercând sã-ºi Despre tratativele purtate de Hitler cu oamenii politici
pãstreze — în mãsura posibilitãþilor — propriul spaþiu demiºcare maghiari, au rãmas puþine procese-verbale. Se pare cã pânã în
ºi propria capacitate de manevrã. 1944 aceºtia au dat dovadã de mai multã „ fermitate” decât
Pentru înþelegerea împrejurãrilor istorice ale celui de-al doilea românii. Acesta e motivul pentru care problema româneascã n-a
Arbitraj de la Viena, trebuie sã se þinã seama de faptul cã Hitler ocupat în procesele-verbale privitoare la tratativele germano-un-
considerainevitabilãsoluþionareaîntr-unfel oarecareatensiunilor gare un spaþiu atât de întins ca problema maghiarã în cadrul
existenteîn relaþii leromâno-maghiare, careameninþau aproapecu discuþii lor purtate între Hitler ºi oamenii politici români. În ce
un rãzboi. Fireºte, pe el nu-l interesa rezolvarea justã a disputei priveºte partea ungarã, nu dispunem decât de douã documente
iniþiale. Complicatele raporturi demografice le cunoºtea ºi con- privitoare la acest aspect, dintre care doar convorbirile lui Bár-
ducãtorul german. Cu toatecãcel de-al doileaArbitraj delaViena dossy de la 21 martie 1941 conþin un angajament de fidelitate în
n-a satisfãcut pretenþiile ungare, ce aveau în vedere recuperarea a contul unor câºtiguri teritoriale. „ Ministrul deexterneungar — stã
douã treimi din teritoriu, acest act politic s-a dovedit un prilej de scrisîn procesul-verbal — ...îl asigurãpeFührer cãpentru întregul
înregimentare de partea lui Hitler atât a Ungariei, care spera sã-ºi popor maghiar fidelitatea faþãde Germania are o importanþã
apere sau sã-ºi sporeascã astfel achiziþia teritorialã, cât ºi a deosebitã. Locul Ungariei estealãturi deGermaniaîn acest rãzboi,
României, care socotea cã poate evita continuarea amputãrilor ºi lafel caºi în viitor, atât din motivegeopoliticeºi sentimentale, cât
cã-ºi va putea recupera teritoriile pierdute. ºi spirituale ºi economice. Suntem cât se poate de recunoscãtori
Cel de-al doilea Arbitraj de la Viena ca atare, respectiv cei pentru promisiunea fãcutã de Hitler cã în cazul ivirii vreunei
aproape un milion de români câþi au trecut cu acest prilej la greutãþi, oricare ar fi ea, ne putem adresa cu încredere Reich-ului
Ungaria ºi cei o jumãtate demilion deunguri rãmaºi României au pentru ajutor. Legat de Arbitrajul de la Viena, domnul Bárdossy
creat dealtfel un permanent focar detensiune, menþinând posibili- a declarat cã Ungaria înþelege necesitatea unei soluþii pe bazã de
tatea continuãrii uneltirilor ºi intervenþiei unuia în detrimentul compromis. Ungaria nu doreºte sã-ºi manifeste în prezent ne-
celuilalt. Aceastã situaþie era accentuatã de dorinþaîngustã de mulþumirea, dar sperãcão datã, mai târziu, sevor operaschimbãri

326 327
în folosul Ungariei, ceea ce din punct de vedere economic este de Hitler ºi Antonescu
altfel ºi în interesul Germaniei. În continuare, a subliniat de mai
ConducereaRomâniei, mai exact Antonescu, luptacu fanatism
multe ori funcþia extrem de importantã pe care, din perspectiva
pentru rolul de prim aliat al germanilor. Sacrificiile fãcute de
Germaniei, o are Ungaria, ca un fel de þarã de legãturã spre sud.”
România pe frontul sovietic au fost uriaºe; referindu-se la lungi-
Prin aceastã afirmaþie, Bárdossy n-a fãcut decât sã accentueze o
mea cu adevãrat fãrã sfârºit a acestuia, n-au scãpat nici un prilej
datã mai mult concepþia politicã a Ungariei, susþinutã cu începere
sã aducã vorba de participarea anemicã a Ungariei, pe care au
din toamna anului 1940, ce ar fi vrut sã defineascã rolul Ungariei
acuzat-o ºi pentru tratamentul relativ mai blând aplicat evreilor,
în sistemul de alianþe sud-est european al germanilor, ca primus
ca ºi pentru tratativele secrete purtate de aceasta cu puterile
inter pares „ primul printre egali” .
occidentale; l-au îndemnat pe Hitler sã ocupe Ungaria ºi ºi-au
Formularea lui Bárdossy dateazã din perioada victoriilor mili-
oferit participarea la aceastã acþiune. Toate acestea pentru ca
tare germane. Observaþia fãcutã de Horthy cu ocazia vizitei sale
Hitler, mãcar verbal, sã declare nul cel de-al doilea Arbitraj de la
din aprilie 1943 — într-o epocã de declin al Germaniei — e însã
Viena ºi sã aibã în vedere revenirea acestui teritoriu la România.
cu mult mai precautã. „ Departedeel gândul — aspusregentul —
Tristã ºi consternantã întâmplare! Dupã Arbitrajul de la Viena —
sã lucreze România, dar dã citire unei scrisori ce i-a parvenit din
în urma alunecãrii României spre dreapta, prin instaurarea dic-
Transilvania, conform cãreia regele României a declarat cã, de
taturii militare antonesciene —, tonul s-a schimbat brusc.
îndatã ce va sosi momentul, va rupe cu politica filogermanã a lui
Dupã dificultãþile primei vizite, de prezentare, Antonescu a
Antonescu ºi va orienta politica româneascã în direcþia sentimen-
devenit aliatul cel mai preþuit al lui Hitler. În ianuarie 1941, cu
telor ei fireºti.” E neîndoielnic cã Horthy — care tocmai atunci
ocaziarebeliunii legionare, politicagermanãnus-asituat departea
trebuise sã asiste la lunga tiradã a lui Hitler privitoare la infideli-
partidului fascist (Garda de Fier), ci a lui Antonescu ºi a armatei.
tateapoliticii externeungareºi latatonãrileei depaceîn Occident
Vizitele erau din ce în ce mai frecvente, iar convorbirile tot mai
— voia prin aceasta sã abatã bãnuiala de infidelitate, de care era
lungi ºi mai familiare. Antonescu a fost prima personalitate din
învinuitã Ungaria, asupra României. Bãtrânul regent nu avea de
strãinãtate cãreia Hitler i-a înmânat cea mai înaltã distincþie mili-
undesãºtiecãHitler îi debitasecu câtevazileînainte— chiar dacã
tarã germanã ºi cãreia a fost dispus sã-i cedeze comanda supremã
pe un ton mult mai moderat — lui Antonescu o astfel de listã; ºi,
a unor corpuri de armatã germane. Antonescu — dupã ce l-a
aºa cum în faþalui Horthy îl acuza pe primul ministru ungar
asigurat pe Hitler de întreaga admiraþie ºi fidelitate, ºi dupã ce i-a
Kállay, tot aºaîn faþalui Antonescu îl acuzapelocþii torul acestuia,
comunicat cãtot ceeaceanterior afost prost în politicaRomâniei,
Mihai Antonescu. Când Hitler duceatratativecu românii, îi amen-
a fost opera bolºevismului ºi a evreilor — a trecut la plângerile
inþacu ungurii, apoi criticaUngariaîn faþaconducãtorilor români,
sale privitoare la Ungaria. Brutalitãþile ºi anumite atrocitãþi
ca sã le întãreascã convingerea cã rãzboiul pe care-l poartã alãturi
sãvârºite de armata ungarã — ca, de pildã, alungarea a numeroºi
de germani va da roadele scontate. Germania tinde tot mai mult
locuitori de naþionalitate românã din Transilvania de Nord — au
sãconsidereRomâniacaaliatul ei fidel, situându-seºi în problema
motivat în parte argumentele conducãtorului statului român, care
Transilvaniei mai aproape de punctul de vedere românesc.
se folosea însã de cifre într-un mod cu totul arbitrar. Expunerile

328 329
sale istorice deveniserã ecoul cunoscutelor teze ale ºovinismului ungaresimilare. În acest sens, acerut tot mai insistent caGermania
românesc din epocã. A vorbit delupteleduseîmpotrivaromanilor, sãiao poziþie oficialã. „ Pânãîn prezent, pentru acest rãzboi purtat
slavilor, tãtarilor, ungurilor timp de douã mii de ani, subliniind cã în comun Româniaacheltuit 200 miliardedelei ºi amobilizat 700
nici datele etnice, nici cele istorice nu vin în sprijinul pretenþiilor 000 deoameni.” Iatãcifreleprivind pierderilesuferitedeRomânia
Ungariei, cãci Transilvania a aparþinut de fapt Ungariei doar timp aºa cum le-a prezentat el: 5 400 de ofiþeri = 25% din efectiv; 130
de cincizeci de ani (adicã cu începere de la realizarea, în 1867, a 000 de ostaºi = 23% din efectiv. „ Cu armata românã completatã
dualismului austro-ungar), iar secuii nici mãcar nu sunt unguri. Iar ºi înzestratã din nou — promitea el —, va sta tot timpul la
Hitler era un politician destul de abil ca sã „ înþeleagã” supãrarea dispoziþia lui Hitler, fiind gata sã înainteze pânã la Caucaz ºi, de
ºi durerea lui Antonescu. va fi nevoie, pânã la Ural.” Ce face însã în acest timp Ungaria? În
Mihai Antonescu, adjunctul primului ministru român, refer- timp ce românii furnizeazã din ce în ce mai mult grâu ºi þiþei,
indu-se, la 28 noiembrie 1941, la atacurile ºi violãrile de frontierã UngariaameninþãRomâniafãrãîncetare. Poporul român pretinde:
ale armatei ungare, a declarat în faþa lui Hitler cã acest lucru ar ori sã participe ºi Ungaria în proporþii adecvate la eforturile
putea tulbura ordinea internã ºi capacitatea de rezistenþã ale comune de rãzboi, ori sã se tragã concluzii corespunzãtoare. E
României, arãtând apoi cã „ între România, Bulgaria, Slovacia ºi dispussãpunãladispoziþiagermanilor chiar ºi 1miliondeoameni,
Croaþia s-ar putea constitui relaþii mai strânse ºi cã-l roagã pe dar cere asigurãri cã Ungarianu sevabucuranici acum, nici dupã
Führer sã-ºi spunãpãrereadacãaprobãsau nu formareaunui astfel rãzboi de un regim special.
de sistem de relaþii ale României” . Revigorarea sub protectorat Dând evenimentelor interpretãri originale ºi neomiþând nici
german a fostei Mici Înþelegeri a fost aºadar explicit formulatã. unele observaþii critice referitoare la politica româneascã ante-
Era însã tocmai perioada în care relaþia ungaro-germanã îºi trãia rioarã, Hitler a încercat sã-l liniºteascã pe Antonescu, atrãgându-i
— dupã expresia lui Ribbentrop — „ luna de miere” . Iatã de ce, atenþia asupra prioritãþii rãzboiului împotriva Uniunii Sovietice.
Hitler, în locul unei politici revanºiste, a preferat sã-i promitã lui Aºa cum a afirmat, vizita recentã la Budapesta a lui Ribbentrop ºi
M. Antonescu teritorii ruseºti. „ România, ca ºi Germania — Keitel a avut ca scop tocmai casã-i determinepemaghiari sãfacã
spunea el —, trebuie sã populeze în rãsãrit teritorii uriaºe. Intere- mai multe sacrificii, ceea ce — se pare — s-a ºi reuºit. În mod
sele româneºti ºi germane coincid ºi obligã la decizii de naturã evident, pe Antonescu explicaþia nu l-a liniºtit, astfel încât „ a
biologicã, mai exact ca România, în scopul menþinerii teritoriilor revenit asuprasacrificiilor fãcutedeRomânia. A vorbit desprecei
dobândite acum, sã colonizeze în zonã populaþie proprie într-o 40 000 de morþi— dintre care 2 000 de ofiþeri — ºi 110 000 de
proporþiecât mai însemnatã, pânãlalimitanoilor regiuni. Führer- rãniþi. A adus vorba de pericolul inflaþiei ºi de cheltuielile de 34
ul ar puteafi deacord nu doar cu pretenþia României dea-ºi reface miliarde fãcute de stat. A amintit de faptul cã din producþia de 5
vechile hotare, dar ºi, dacã ar cere, în scopul garantãrii acestora, 300 000 tone de þiþei 3 900 000 de tone au ajuns în þãrile Axei,
cu creareaunei zonecorespunzãtoaredeprotecþie, din caresãfacã afirmând cã80% din exportul deþiþei al þãrii seîndreaptãsprezona
parte ºi Odesa.” În februarie 1942, dupã cea dintâi înfrângere Germaniei ºi aputerilor Axei. Faptul cãUngariaparticipãlarãzboi
gravã, Antonescu a adoptat faþã de Ungaria o poziþie din ce în ce într-o mãsurã relativ restrânsã îngrijoreazã România în cel mai
mai agresivã, invocând în majoritatea demersurilor demersuri înalt grad în privinþaperioadei ce va urma rãzboiului.”

330 331
Jocul final þarã a tuturor trupelor ungare, atunci cu siguranþã cã Ungaria a
primit anumite asigurãri de la adversar. ª i asupra lui s-au fãcut
Am putea presupune cã în ultima fazã a rãzboiului, când deja
acasã presiuni sã cearã revenirea trupelor româneºti, dar el unul
o mare parte a cercurilor conducãtoare din ambele þãri considera
s-a opus... Pretenþia referitoare la rechemarea trupelor înseamnã
cã singura posibilitate de evitare a catastrofei era semnarea unei
practic ruperea alianþei. Tocmai de aceea trebuie intervenit în
pãci separate cu puterile occidentale — acþiune în cadrul cãreia
Ungaria, ºi cât mai repede posibil, ca nu cumva, în cazul în-
fiecare voia de fapt sã câºtige puncte favorabile în detrimentul
rãutãþirii situaþiei, o Ungarieîn carenu te poþiîncredesãcreezeîn
celeilalte —, lui Hitler nu i-a mai fost la îndemânã sã-ºi con-
spatele frontului un pericol deosebit... Un milion deostaºi români
solideze dominaþia pe baza dejucãrii contradicþiilor ungaro-
vor sta la dispoziþia luptei comune dacã pericolul maghiar va fi o
române. Dar n-a fost aºa. Dimpotrivã, lui Hitler i-a reuºit atât de
datã eliminat” — adãugã conducãtorul statului român, sugerând
bine sã-l înregimenteze pe Antonescu cu nada Transilvaniei de
parcã grãbirea ocupãrii Ungariei. Tragerea pe sfoarã, unii în
Nord, încât conducãtorul român a devenit nu doar sprijinitorul, ci
detrimentul celorlalþi, aromânilor ºi maghiarilor areuºit — separe
de-a dreptul stegarul ocupãrii militare aUngariei decãtre Germa-
— din nou de minune ºi în martie 1944. Horthy a declarat cã un
nia. Mai mult, s-a arãtat dispus sã-ºi dea concursul la aceastã
important rol l-ajucat în deciziasa— dearãmânepeloc — faptul
acþiune. Hitler însã nu de mâna de ajutor româneascã avea nevoie
cãîn acest fel participareaarmatei româneºti în ocupareaUngariei
— cãci pentru el era cât se poate de limpede cã acest lucru mai
— cu care Hitler îl ameninþase la Klessheim — pare evitabilã.
mult ar dãuna, decât ar fi de folos ca sã-ºi realizeze intenþia —, ci
La23 martie, Hitler l-aconvocat din nou peAntonescu, cãruia
de promisiunea participãrii României, cu care — se pãrea —
i-a comunicat între patru ochi: „ Ca urmare a atitudinii neloiale a
maghiarii puteau fi ºantajaþicum se cuvine.
Ungariei — având în vedere cã Arbitrajul de la Viena n-a fost de
La 26 februarie 1944, la sfârºitul convorbirii, cancelarul —
naturã sã mulþumeascã nici România, nici Ungaria, ca sã nu mai
altfel decât de obicei — a adus vorba de unguri. A comunicat,
vorbim de Italia —, Germania nu considerã necesar sã continue
într-un mod care la prima vedere pãrea tangenþial, cã a primit o
sã funcþioneze ca putere garantã a Arbitrajului delaViena. Îi cere
scrisoare de la Horthy, în care regentul solicita retragerea de pe
lui Antonescu sã trateze aceastã comunicare cu cea mai mare
frontul sovietic a trupelor ungare.
stricteþe; la momentul potrivit, el (Hitler) o va face publicã. Pânã
Antonescu areluat temaplin dezel, spunând cãungurii nu sunt
una-alta însã, e în interesul României ºi Germaniei sã se evite în
oameni de încredere ºi cã Hitler trebuie sã se ocupe serios de
Ungaria un rãzboi de partizani, cãci e nevoie de toate diviziile
Ungaria. ª i Hitler i-a ºi fãcut promisiuni în acest sens.
germane, ºi nu e bine sã fie angajate în Ungaria, deoarece nu
Antonescu ºi-adetaliat apoi în faþalui Ribbentrop reclamaþiile:
poporul maghiar decide soarta þãrii, ci evreii, care dirijeazã în-
„ A fãcut referire la faptul cã, dupã 1919, Ungaria a trecut
treaga politicã. Aºa a fost ºi înainte, aºa e azi, ºi aºa va rãmâne ºi
imediat de partea englezilor, cu scopul de a-ºi susþine pretenþii le
în viitor.” Antonescu a avertizat Germania cãlasã în deplinãstare
revizioniste, pentru caapoi, dupã1935, sãtreacãdin nou departea
de funcþionare un adversar care la un moment dat poate ataca
Germaniei. Dacã Ungaria, ca þarã micã, îºi permite acum ca în
frontul pe la spate. Tocmai de aceea, e de pãrere cã „ e mai bine sã
scrisoarea regentului adresatã Führer-ului sã cearã revenirea în
dezarmeze cât mai curând trupele ungureºti” . Antonescu — dupã

332 333
ce ºi-a exprimat de câteva ori recunoºtinþa în legãturã cu cele secundar. Cu toate cã o scurtã remarcã plasatã de Antonescu nu e
comunicate privind Transilvania de Nord — a subliniat din nou lipsitã de interes. Conducãtorul român ºi-a exprimat din nou
infidelitatea maghiarilor: „ În mare mãsurã, aristocraþia ungarã a îndoielile în legãturã cu atitudinea Ungariei — pentru cã, dupã
luat în cãsãtorie ori evreice, ori englezoaice, respectiv americane, pãrerea sa, continuã sã fie inactivã. „ Dacã azi ruºii ar pãtrunde pe
aºa cã vor lupta în interesul acestora. Pentru asta însãsunt în stare acolo ºi ar ataca România trecând prin Transilvania, întreaga þarã
de orice.” ar fi lipsitã de acoperire în faþa lor, pentru cã armata românã
În cursul convorbirilor care au avut loc a doua zi, Hitler a staþioneazã pe frontul de est.” În încheiere, l-a asigurat pe Hitler
afirmat cã Transilvania va fi declaratã teatru de operaþiuni ºi cã cã „ nici un aliat al Germaniei nu e atât de loial ca România.
toate trupele ungare vor fi retrase de acolo. Antonescu ºi-a expri- România va rãmâne alãturi de Germania, ºi va fi ultima care sã
mat cu bucurie aprobarea, ºi a arãtat din nou cã trupele sale, în abandoneze Reich-ul.” Nici trei sãptãmâni n-au trecut, ºi eveni-
mãsura în care va fi nevoie, sunt gata sã ia parte alãturi de Hitler menteleau contraziscuvintelelui Antonescu. Româniaareuºit cu
în lupta împotriva Ungariei. „ A formulat propunerea cã ar fi succes sã iasã din rãzboiul antisovietic, astfel cã armata ungarã a
posibil ca din refugiaþii români originari din Transilvania un- fost cea care, în bunã parte, a ajuns în situaþia de care Antonescu,
gureascã (adicã Transilvania de Nord), care vor sã se reîntoarcã referindu-selasituaþia României, îl „ avertiza” peHitler înlegãturã
pe teritoriul Transilvaniei ungureºti, în cazul declanºãrii unui cu o eventualã ieºire din rãzboi a Ungariei.
eventual rãzboi de partizani, s-ar putea alcãtui unitãþi româneºti
de partizani, care ar putea fi utilizate împotriva formaþiunilor
ungureºti de partizani.”
A insistat în oricecaz peîndepãrtareacât mai urgentãatrupelor
ungare din Transilvania de Nord, pentru ca nu cumva ele sã se
retragã în munþiºi, ca trupe neregulate, sã punã în primejdie linia
de legãturã a armatei româneºti.
Datoritã noilor aspecte apãrute în desfãºurarea evenimentelor,
mai exact din cauza faptului cã nu s-a mai trecut la dezarmarea
armatei ungare, eafiind trimisãpefrontul sovietic, Hitler nu s-aþinut
decât în parte de promisiune. E adevãrat cã în cea mai mare parte
formaþiunileArmatei 1 ungaretrimisepefront proveneau din diviz-
iile ungare staþionate anterior în Transilvania, dar nu s-a ajuns la
evacuarea totalã a trupelor ungare din Transilvania de Nord.
Evenimentele s-au precipitat, iar problema nu s-a mai pus din
nou. Cu ocazia ultimei întrevederi, la 5 august 1944, a lui An-
tonescu cu Hitler, în afarã de chestiunile militare actuale, Biserica reformatã de la Eremieni
problema maghiarã nu s-a mai pus decât într-un mod cu totul

334 335
Júlia Balogh noritãþil e din Transilvania au trebuit sã ducã lupta pentru înfi-
inþarea de instituþii independente de învãþãmânt ºi culturã în
VI AÞA CULTURALÃ Î N TRANSI LVANI A 1918—1940 condiþiile în care drepturile le erau asigurate doar pe hârtie.
Organele internaþionale de control obligau România doar în
mod formal sã respecte articolele Tratatului privind minoritãþile,
La ratificarea, în 1920, a Tratatului de pace de la Trianon, în astfel încât n-a trebuit sã se confrunte cu nici un fel de control.
componenþanoului stat român au intrat ºi regiuni în care români Aceasta, în timp ce, într-o primã fazã, cei ajunºi minoritari n-au
nu trãiau deloc sau doar într-un numãr foarte redus. O astfel de îndrãznit sã-ºi ridice glasul în apãrarea propriilor drepturi, cãci n-au
zonã a fost bunãoarã þinutul secuiesc, unde proporþia populaþiei putut avea încredere în puterea noii Constituþii, deoarece drepturile
maghiare — în judeþele Odorhei, Trei Scaune ºi Ciuc — a fost ºi înscrise în ea nu ºi le-au putut exercita.
este de peste 85%, dar putem aminti ºi judeþele Durostor ºi O abordare realistã, conºtientã ºi sistematicã a situaþiei n-a
Caliacra din Dobrogea de Sud, unde prezenþa româneascã abia putut fi realizat decât dupã câþiva ani, când grupuri de intelectuali
depãºea 20%, ori zona Cernãuþi din Bucovina sau judeþul Cetatea din rândurile minoritãþil or au putut trece la analiza corelaþiilor
Albã din Basarabia. dintre elementele cu pondere în angrenajul opresiv în care erau
În existenþaunor þãri, transformãrilesocialesunt în numeroase prinºi. Biserica a trebuit sã înfiinþeze ºcoli, ºi abia dupã aceea s-a
cazuri însoþitedeapariþiaunor importantedisonanþe. Dupãprimul putut trece la cercetarea cauzelor involuþiei ºcolilor de stat ºi ale
rãzboi mondial, majoritatea româneascã victorioasã a cãutat sã închiderii unor aºezãminte bisericeºti.
punã la bãtaie toate mijloacele ºi ideologiile pentru ca în cadrul Între 1918 ºi 1921, cultele maghiare din Transilvania au pus
vieþii social-politice create de ea sã devinã cu adevãrat dominantã bazeleunui numãr de403 noi ºcoli elementare: 23 unitariene, 319
în toate sectoarele. reformate, 61 romano-catolice, 33 de gimnazii, 7 licee, 7 ºcoli
În vederea apãrãrii intereselor ei naþionale ºi culturale, popu- comerciale superioare, 4 ºcoli pedagogice, 1 institut pedagogic.
laþia maghiarã din Transilvania avea la dispoziþie doar douã baze De asemenea, diferite asociaþii, societãþi ºi organe teatrale, de
dereferinþã: HotãrîreadelaAlba-Iulia, în caresepromiteadeplinã presã ºi literare de nivel european în limba maghiarã s-au strãduit
autonomie naþionalã pentru popoarele cetrãiau peteritoriul Tran- sã satisfacã cerinþele populaþiei maghiare din Transilvania. În
silvaniei, ºi Tratatul de la Paris din 1919 privind protecþia mi- Constituþia României Mari din 1923, eraprevãzutãºi libertateade
noritãþilor, în care acestora li se asigurau apãrarea vieþii ºi a asociere ºi de întrunire. În realitate însã, legea asociaþiilor (mai
libertãþii (art.. 2), dreptul la cetãþenia românã (art. 2-7), egalitatea exact, „ Legea privitoare la persoanele juridice” ) limita dreptul de
în drepturi (art. 8), dreptul de a înfiinþaºcoli ºi aºezãminte sociale asociere. În privinþa „ legalizãrii” oricãrei asociaþii era necesarã o
(art. 9), dreptul la ºcoli de stat în limba maghiarã ºi la ajutoare decizie a tribunalului, iar acesta era obligat sã þinã seama de
(art.10), respectiv autoguvernarea bisericeascã ºi ºcolarã pentru pãrerea ministerului de resort. În acest fel, capriciile guvernelor
secui ºi saºi (art. 11). Cu toate acestea, la 1 ianuarie 1920, dintre care s-au perindat la cârma þãrii au avut o puternicã influenþã
toate hotãrârile luate la Alba Iulia, legislativul românesc a ridicat asupra existenþei acestor asociaþii.
la putere de lege doar articolul ce proclama unirea. Astfel, mi-

336 337
Tot de aprobareeralegatãºi organizareadereuniuni, deserate lingvisticã ºi istorie, ca ºi 163 ale secþiei de ºtiinþenaturale ºi 257
cu caracter religios, de reprezentaþii culturale. La sat, trebuia alecelei de ºtiinþemedicale. A editat, în 8 volume, revistaErdélyi
solicitat consimþãmântul primarului, iar la oraº — chiar a mai Múzeum, precum ºi 101 lucrãri din colecþia Erdélyi Tudományos
multor autoritãþi, cu atât mai mult cu cât între 1919 ºi 1940 — cu Füzetek.
excepþiaperioadei 1928-1934 — într-o mareparteaTransilvaniei Încã înainte de primul rãzboi mondial, EMKE a considerat
eraîn vigoarestareadeasediu (cucenzurãprealabilã). Acest regim protejarea grupurilor rãzleþe de maghiari din zonele în care trãiau
ce funcþiona ca un amestec de libertãþi ºi de bun-plac din partea în minoritate ca una dintre cele mai importante misiuni ale ei. A
autoritãþilor a însemnat pentru asociaþii o epocã de nesiguranþã. înfiinþat diferite fundaþii, a pus bazele unor ºcoli cu caracter
Din cauza interdicþiei emanate de la autoritãþi, de multe ori reuni- agricol, strãduindu-se sã vinã în ajutor cu mijloace sociale ºi
uni anunþate nu mai aveau loc. culturale. Dupã 1918, administraþia româneascã a considerat ac-
Majoritatea asociaþii lor maghiare luaserã fiinþã încã înainte de tivitatea desfãºuratã de EMKE ca o „ ofensã personalã” , iniþiind,
1918. Cele 195 de cercuri de lecturã ºi alte societãþi(cazinouri, tocmai deaceea, începând cu 1920, repetateinvestigaþii împotriva
asociaþii cetãþeneºti, societãþi ale industriaºilor, cluburi, societãþi societãþii, care nu ºi-a putut relua activitatea decât abia dupã
debinefacere) cefuncþionau în 1930 numãrau aproximativ 16 000 cincisprezece ani, în 1935. Având în vedere cã ti mp de
de membri, o asociaþie numãrând în medie 153 de membri. cincisprezece ani EMKE n-a existat ca persoanã juridicã, ea n-a
Miºcarea femeilor a început sã se afirme dupã 1925, când a fost putut þine legãtura cu comunitatea maghiarã. Reorganizarea ei nu
înfiinþat Secretariatul Central al Femeilor Maghiaredin România. s-a realizat decât pas cu pas, iar o adevãratã activitate n-a putut
Cele mai importante asociaþii au fost EME (Erdélyi Múzeum desfãºura din nou decât între 1940 ºi 1944, când a realizat o
Egyesület „Asociaþia Muzeului Transilvãnean”) ºi EMKE (Erdélyi evaluare a situaþiei maghiarilor ce trãiau rãzleþiþi ca minoritari.
Magyar Közmûvelôdési Egyesület „Societatea Culturalã Maghiarã Înfiinþarea de noi asociaþii s-a lovit de cele mai mari greutãþi,
din Transilvania”); în afarã de acestea, mai funcþionau diferite cazi- devenind, în general, dupã un an–doi detergiversãri, imposibil de
nouri, asociaþii de femei, ca ºi asociaþii corale ºi cercuri de lecturã. realizat. Singuraposibilitatedeorganizareauconstituit-oasociaþi-
EME aluat fiinþãîn 1859, regulamentul ei fiind admischiar de ile corale. Bazele acestora au fost puse de Uniunea Maghiarã a
reprezentanþii autocraþiei austriece din epocã. Timp de mai mulþi Corurilor din România. În câþiva ani, în întreaga Transilvanie
ani, asociaþia a pus bazele unei foarte bogate colecþii de minerale activau deja peste 150 astfel de asociaþii , care organizau concur-
ºi plante, ale unei biblioteci de mare valoare, toate acestea fiind suri zonale ºi naþionale ºi în acelaºi timp concursuri de dirijori.
puse, în1872, când aluat fiinþãUniversitateadinCluj, ladispoziþia Cel mai mare duºman al aºezãmintelor culturale maghiare a
acesteia. Universitatea plãtea pentru aceste colecþii o chirie sta- fost, timp de22 deani, cenzuraprealabilã. Cu ajutorul ei, seputea
bilitã prin contract, de care Universitatea româneascã înfiinþatã în anihila din germene pânã ºi cea mai nevinovatã acþiune culturalã.
1919 (pe locul ºi în locul celei maghiare) n-a þinut seama, fapt Acest lucru eravalabil nu doar în cepriveºtefondareadeasociaþii ,
pentru care noua universitate ºi EME s-au judecat pânã în 1940! ci ºi, în primul rând, pentru lumeapresei ºi ateatrului, dar ºi-apus
Chiar ºi în aceste condiþii, asociaþia a reuºit sã organizeze 237 de amprenta ºi asupra editãrii de carte.
întruniri în deplasare, 114 conferinþe ale secþii lor de filozofie,

338 339
Au existat ºi oameni politici români care au dezaprobat perse- Tibor Hajdú
cutareaminoritãþii caparteapoliticii oficiale. IatãcescrieTiberiu
Vornic despre acest aspect: PUTERI LE ANGLO-SAXONE
„ ...Când þara noastrã, neamul nostru va ajunge sã-ºi teamã ª I HOTARELE STABI LI TE LA TRI ANON
existenþade o mânã de oameni intraþi înetapa umilã a istoriei lor,
rãu are sã fie. Nu dãrâmând ce e al altuia, ci clãdind alãturi, mai
mare, mai frumos ºi mai mult — vom ajunge în scurtã vreme la o Întâlnim adeseori în publicisticã, dar chiar ºi în rândurile
conºtiinþãdeplinã a Siguranþei noastre ca neam ºi þarã. Deci specialiºtilor în istorie câteva teze eronate, precum ºi una doar pe
libertate — nu opresiuni.” („ Reforma învãþãmântului. ª colile jumãtate greºitã în legãturã cu preliminariile Trianonului. Teza
minoritare sub regimul românesc” , în Adevãrul, an XXXVII, nr. doar pe jumãtate eronatã este aceea cã Monarhia Austro-Ungarã
12287/sîmbãtã, 16 februarie 1924.) afost consideratãpânãîn1917drept unul dintrefactorii importanþi
ai echilibrului european, astfel încât dezmembrarea ei nici mãcar
nu se punea la acea datã, cãci pânã ºi cele paisprezece puncte
wilsoniene vorbeau doar despre transformare, federalizare, în-
vingãtorii ajungând abiaîntrelunafebruarieºi toamnaanului 1918
la concluzia cã, pentru pãstrarea stabilitãþii, în locul menþinerii
Monarhiei este preferabilã realizarea unui cordon sanitar format
din mici state naþionaliste antibolºevice.
Factorul rus
Aceastã abordare e viabilã doar în mãsura în care premisele le
vom cãuta exclusiv în situaþia ºi acþiunile care au avut loc în 1917
ºi nu vom þine seama de nimic din toate câte s-au întâmplat pânã
în toamnalui 1916. În1917, ºi pânãînlunafebruarieaanului 1918,
între pãrþile beligerante au avut loc tratative secrete de pace, în
vederea încheierii unor acorduri de pace sau a unor pãci separate,
toate acestea presupunând aºadar menþinerea Monarhiei, una din-
tre pãrþile principale la masa tratativelor. Mai mult, importanþa
Monarhiei ca factor de echilibru a crescut — e adevãrat, doar
temporar — în momentul în care, în martie 1917, revoluþia rusã a
învins, fapt ce însemna din punct de vedere militar ieºirea Rusiei
din rãzboi ºi în acelaºi timp apariþia unei crize de putere, a
pericolului anarhiei.

340 341
Prãbuºirea þarismului în Rusia a mai avut însã o semnificaþie în 1917, politica externã britanicã s-a întemeiat, în general, pe
pentru Monarhie, ale cãrei cercuri conducãtoare au primit cu recunoaºtereapretenþii lor ºi aspiraþiilor ruseºti; cu elementeorigi-
bucurie nu doar revoluþia din martie, ci ºi pe cea din noiembrie: nale nu se prea putea lãuda, astfel încât, în ciuda propagandei
dispãruse una dintre marile puteri, cea care, din prima clipã a slavofile a orientãrii Seton-Watson, ea n-a recunoscut aspiraþii le
rãzboiului, bachiar încãdinanii premergãtori conflagraþiei, fusese de independenþã ale cehilor, dându-ºi, în schimb, concursul la
adepta dezmembrãrii Monarhiei, cerând acest lucru cu insistenþã. satisfacerea pretenþiilor româneºti asupra Transilvaniei ºi Ba-
Vreme de un deceniu, politica rãsãriteanã a Franþei a constat din natului.
susþinerea financiarã, diplomaticã ºi militarã a Rusiei þariste, E explicabil, aºadar, cã, la demersul din ianuarie 1915 al lui
aceasta în timp ce imperiul rus sprijinea aspiraþii le expansioniste Albert Apponyi, care, decis sã facã un pas temerar, a formulat în
ale Serbiei. Ataºatul militar rus la Belgrad, colonelul Artamonov, faþa papei ºi a ambasadorului britanic la Roma, prin intermediul
nu se mulþumea doar sã-i încurajeze pe ucigaºii lui Franz Ferdi- lui Pál Szapáry, dorinþaUngariei de a pãstra Transilvania în
nand, dar îi ºi plãteaºi îndruma, fãrãsã-i pesedetemerilelui Pasic, schimbul separãrii de Austria ºi al încheierii unei pãci separate,
primul mininistru al Serbiei. Presa ruseascã de dreapta fãcea încã ministrul de externe Grey, reacþionând laraportul ambasadorului,
din primãvara lui 1914 propagandã de rãzboi, ameninþând destul a rãspuns: „ Mi-e teamã cã prezenta propunere legatã de Ungaria
de limpede Monarhia cu repercusiunile alianþei cu Germania. e irealizabilã.”
Dupãizbucnirea, în august 1914, aconflagraþiei mondiale, coman-
Transilvania, România, Anglia
dantul suprem al trupelor ruseºti, Marele duce Nicolae Nico-
laevici, a emis o proclamaþie privind reconstituirea Poloniei, Declaraþii le publice ale guvernului britanic erau desigur cu
bineînþelessub sceptrul þarului Rusiei. Ministrul deexternerusi-a mult mai reþinute decât cele formulate de aliaþii ei mai mici sau
comunicat ambasadorului francez încãdela20 august 1914 planul mai mari, în spiritul moderaþiei specifice ºi în lipsa unui interes
de realizare a unei Cehii autonome, iar acesta l-a asigurat de nemijlocit. Pânã în 1917 însã, în Anglia au luat poziþie împotriva
deplinul lui acord. La mijlocul lunii septembrie 1914, Nicolae dezmembrãrii Monarhiei doar oameni politici destânga, laburiºti,
Nicolaevici „ a adresat o proclamaþie cãtre popoarele Austro-Un- respectiv liberali radicali deorientareantiimperialistã(Brailsford,
gariei, în care le chema sã scuture jugul habsburgic ºi sã-ºi Toynbee, Noel Buxton etc.). Ei recomandau federalizarea Mon-
realizezeîn fineaspiraþiilenaþionale” . Încãdelaînceputul confla- arhiei.
graþiei, Rusia a fãcut demersuri sã convingã România sã intre în Tratatul de la Bucureºti din august 1916, încheiat în urma
rãzboi, promiþându-i cã, dacão vaface, vacãpãtaTransilvania; în deciziei României de a intra în rãzboi ºi semnat ºi de puterile
luna mai a anului 1915, ministrul de externe rus Sazonov a occidentale, prevedeatrasareagraniþei ungaro–românemai lavest
supralicitat, oferind, suplimentar, chiar ºi Banatul ºi Bucovina. Ba cu 30–40 de kilometri chiar ºi decât viitoarea frontierã de la
Transilvaniaafost oferitãchiar ºi doar pentru cazul încareromânii Trianon, prevãzându-se trecerea în întregime la România a
se angajau sã pãstreze o neutralitate binevoitoare. Aceastã din judeþelor Sãtmar, Bihor ºi Cenad, a unei pãrþi importante din
urmã promisiune a fost consideratã „ nefericitã” de diplomaþia Békés, a jumãtãþii dinspre rãsãrit de Debreþin a judeþului Hajdú,
britanicã, fapt pentru care nici n-a sprijinit-o. De altminteri, pânã iar a Banatului pânã la linia Tisei.

342 343
În cazul în care Antanta ar fi câºtigat aºadar rãzboiul luptând guvern revoluþionar din Rusia, cadecaurmareapropriei saleprocla-
alãturi de Rusia þaristã, Ungaria ar fi pierdut Croaþia, Rutenia, maþii marþiale, în care afirma, printre altele, cã „Ungaria trebuie
Transilvania, Banatul ºi cea mai mare parte a þinutului dinspre redusã la limitele ei etnice” ºi cã trebuie susþinutã crearea Cehos-
rãsãrit de Tisa. Ungaria ºi-ar fi pierdut jumãtate din teritoriu ºi o lovaciei independente, Lloyd Georgeaîncercat din nou sã-i îmblân-
treime din populaþie (fãrã Croaþia) chiar ºi în condiþii le în care, sã zeascã pe italieni, care, timp de câtevaluni, constituiserã, din partea
presupunem, Slovacia, Backa ºi Burgenland i-ar fi rãmas ei. Antantei, principala frânã în calea acordului, dar degeaba. Lloyd
Dupãrevoluþia rusã, vremedeaproximativ zeceluni s-aupurtat George l-a primit personal pe cumnatul lui Carol IV, principele
diversetratativesecrete, lacareau participat cercuri conducãtoare Sixtus, dupã cum au mai avut loc ºi alte tratative secrete (...).
engleze ºi franceze, dar diplomaþia Antantei n-a abordat nici cu Cel mai departe a mers însã Lloyd George la conferinþa puter-
acesteprilejuri problemaintegritãþii teritorialeaUngariei. Guver- ilor Antantei care a avut loc la 25—26 iulie 1917, cu care prilej a
nul britanic condus de Lloyd George ar fi fost cel mai dispus la declarat: „ Satisfacereaintegralãapretenþii lor Rusiei, României ºi
concesii, aceastaîn condiþii leîn caretotuºi influenþagrupãrii New Serbiei faþã de Austria ar însemna dezmembrarea Imperiului
Europe, adeptã a dezmembrãrii Monarhiei, era tot mai pregnantã. Austriac, pretenþii le Italiei însãpot fi satisfãcute ºi fãrão astfel de
Chiar ºi Lloyd George dorea sã ducã tratative nu cu cercurile împãrþire [...]. Austria ar putea fi determinatã sã þinã seama de
pacifiste ungare ori cu alte cercuri ale opoziþiei, ci în mod expres solicitãrileItaliei, însãdoar dacã-i vom dao loviturã[...]. Dacãam
cu reprezentanþii lui Carol de Habsburg; când, de pildã, dupã continua sã susþinem toate pretenþiile de obþinere a Galiþiei, Bu-
nesfârºite tergiversãri, în noiembrie 1917 Mihály Károlyi s-a dus covinei, Banatului, Timiºoarei, Transilvaniei, precum ºi cele ale
în Elveþia, primul lucru pe care Foreign Office-ul a vrut sã-l ºtie Serbiei, ar însemna cã ne lipseºte curajul sã privim realitatea în
a fost dacã tratativele pe care le poartã au acordul suveranului. faþã.” Lloyd Georgeaveaîn vederefaptul cãprãbuºireainevitabilã
AtitudineaAngliei în legãturãcu abordarea posibilitãþii încheierii a armatei ruseºti va trage România dupã sine, drept care va înceta
unei pãci ungareseparatenu s-aschimbat, aºadar, cu nimic. Când, ºi obligaþiadeaducelaîndeplinireacordul delaBucureºti, cauna
în Elveþia, Károlyi ºi Jászi au fãcut propunerea ca Monarhia sã se dintre obstacolele majore ale realizãrii unei pãci separate.
transformeîntr-o confederaþie decinci state(împreunãcu Polonia Propunerea i-a fost respinsã de aliaþii italieni ºi francezi. E drept
ºi Iugoslavia; Croaþia urma sã se separe de regatul ungar), parten- cã previziunea i s-a realizat, numai cã între timp situaþia se
erii de tratative englezi au întrebat cu maliþiozitate: ºi ce spune schimbase ºi în apus: intrarea în luptã, în Europa, a trupelor
despre asta Carol IV? americane a restabilit superioritatea militarã a Antantei, atât în
Nici tratativele mai oficiale n-au fost mai rodnice, cum s-a Franþa, cât ºi în Germania fãcându-se auzite glasurile adepþil or
întâmplat bunãoarã cu cele purtate în aprilie 1917 de contele luptei pânã lacapãt. Ultimeletratativedefond anglo–austrieceau
Mensdorff, care a stãruit pentru rãmânerea Tirolului de Sud ºi a avut loc în decembrie 1917: de data aceasta, generalul Smuts,
þinutului Trentino în componenþaAustriei, diplomaþia britanicã partenerul dedialog al lui Mensdorff, apropusrealizareaunei pãci
nereuºind însã sã-i determine pe italieni sã renunþela principala separate, în schimbul federalizãrii Monarhiei ºi al unor concesii
lor revendicare teritorialã, înscrisã într-un acord secret. Când, cu teritoriale „ rezonabile” , Mensdorff însã doar la Bucovina s-a
una–douã zile mai târziu, Miliukov, prim–ministru al celui dintâi arãtat dispus sã renunþe — la Transilvania, în mod expres, nu —,

344 345
în timp ce Carol IV nici în aceastã situaþie nu s-a putut decide sã nu i-a reuºit, a cãutat sã le susþinã pretenþii le, cãci principalul sãu
renunþela aliatul sãu, împãratul Wilhelm. obiectiv era consolidarea alianþei încheiate cu Antanta; în acest
fel, StateleUniteau ieºit pescenapoliticãinternaþionalã, de-acum
America intervine
însã nu în rolul de intermediar între douã pãrþi beligerante, ci ca
Intrarea în luptã a Americii a trezit mari speranþe nu doar în principal factor economic al taberei învingãtoare, tabãrã ce-ºi
proprii ei aliaþi, ci ºi în cadrul Monarhiei, printre partizanii re- asigura astfel dominaþia mondialã.
alizãrii unei pãci pe bazã de acord. În mare mãsurã însã, aceste Dacã nu vom face deosebire între preºedintele Wilson cel din
nãdejdi se întemeiau pe înþelegerea greºitã a politicii externe anul 1917 ºi Wilson cel din anul 1918, dacã declaraþiile nu i le
americane, cu adevãrat complexã. În prim-plan, stãtea preºedin- vom analiza în contextul cronologic al pronunþãrii lor, ne vom
teleWilson, care, în conformitatecuviziuneaStatelor Uniteprivind înºelalafel cum ºi-aînºelat el contemporanii. În momentul în care
politica externã ºi economia mondialã, nu numai cã nu era adeptul colaboratorii pacifiºti ai lui Wilson au vrut sãacþioneze în spiritul
realizãrii acordurilor secrete— care,pentruel,nici nuerauobligatorii primelor sale declaraþii , interdicþia nu s-a lãsat mult aºteptatã.
—, dar nici nu putea sã înþeleagã ºi sã accepte obsedanta zbatere a În numele lui Wilson, la începutul lui februarie 1918 — la
aliaþilor ºi adversarilor deopotrivãdeaîmpingemai încoacesau mai câteva sãptãmâni dupã publicarea celor paisprezece puncte —,
încolo câte o bornã de hotar. El ºtia cãfrontierele nu pot staîn calea Herron a început tratativele cu profesorul Lammasch, trimisul lui
dolarului. Ideea de bazã a politicii externe a lui Wilson o constituia Carol IV. Lammasch a propus federalizarea Monarhiei, pe unguri
LigaNaþiunilor,singuraînstaresãrezolvecontradicþiiledintrestatele vorbindu-i de rãu pentru cã nu erau — chipurile — dispuºi sã
membreºi sãdiminuezeînsemnãtateagraniþelor. Alãturi deWilson, renunþela sistemul dualist. Explicaþia pe care, pe baza raportului
se afla, pe de o parte, diplomaþia SUA, eficientã prin modul tacit în întocmit deHerron, o dãWilson, în cuvântareasadin 11 februarie,
careacþiona, decealaltã toþi adepþii preºedintelui,partizani,înacelaºi celor paisprezece puncte, în scopul eliminãrii tuturor posi-
timp, ai democraþiei ºi libertãþii, ca de pildã „mâna lui dreaptã”, bilitãþilor de interpretare, se referã la încurajarea lui Carol IV de
colonelul House, ori delegatul sãu din Elveþia, Herron. Ei federalizare a Monarhiei. Acesta a fost ultimul fir de pai pe care
propovãduiau sus ºi tare ideile preºedintelui lor, semãnând, prin l-a oferit vasului în derivã al Monarhiei. Nu s-a angajat desigur la
aceasta, pretutindeni, iluzii. nimic, dupã cum nu ºi-a asumat nici rãspunderea vreunui acord
Pe mãsura ponderii tot mai însemnate a participãrii Statelor secret; când însã ambasadorul Italiei la Washington a protestat
Unite la rãzboiul din Europa, diplomaþia americanã de carierã — împotriva celor paisprezece puncte, afirmând cã Wilson nu ºi-a
avându-l în frunte pe omul de încredere al cercurilor marelui luat nici un angajament în privinþa pretenþii lor teritoriale ale
capital, secretarul de stat pentru afaceri externe Lansing — ºi-a Italiei, acesta l-a calmat: „ Nu-mi pot angaja poporul sã lupte pe
fãcut, ºi ea, simþitã tot mai pregnant prezenþa. Lansing era, ca toþi þãrmurilerãsãritenealeAdriaticei; nimic însãdin ceeaceam omis
ceilalþi, un tipic om politic american, pentru care problemele sã spun nu e de naturã sã constituie pentru poporul italian motiv
Europei — deopotrivã cele naþionale ºi cele privind graniþele — de neliniºte.” Un rãspuns asemãnãtor a dat ºi ministrului
erau prea îndepãrtate; tocmai de aceea, a încercat, ca un diplomat României, nemulþumit ºi el.
cu simþpractic ce era, sã-ºi tempereze aliaþii. Iar dacã acest lucru

346 347
Aspiraþii franceze ºi italieneºti Váhom—Nagyszombat /Trnava—Lundenburg /Breclav—Nik-
olsburg /Mikulov.
În condiþiile în care conducãtorii Monarhiei au fost incapabili
„ Observaþii leprivitoarelagraniþeleproiectatealeIugoslaviei”
sã facã ceva în vederea sprijinirii liniei politice engleze ºi ameri-
au fost înmânateautoritãþil or destatul-major britanic la10 decem-
cane moderate, iar sorþii luptei au înclinat de partea Antantei, în
brie. Linia Ada–Villány, situatã la nord de canalul Franz Joseph,
martie 1918 Wilson ºi Lansing au croit de fapt drum în faþa
era marcatã ca hotar etnic. De la Donji Miholjok, graniþaurma
imperialismului francez ºi italian, declaraþii le lui Wilson ºi ale
cursul râurilor Drava ºi Mura. S-a propus ca, deºi cu populaþie de
secretarului sãu de stat pentru afaceri externe fiind chiar, într-un
etnie slovenã, porþiunea dintre Mura ºi Szentgotthárd sã rãmânã
fel, disonante. Mai mult decât atât: în câteva rânduri, Wilson ºi
Ungariei, ca o compensaþie pentru þinuturile pe care urma sã le
adepþii sãi au dat glas unor presimþiri rele, pentru ca, în cele din
piardã.
urmã, ca protest împotriva soluþiilor gãsite la Paris, Statele Unite
La 20 decembrie 1918, ministrul de externe cehoslovac Beneš
sã refuze sã intre în Societatea Naþiunilor, iar hotarele trasate la
ºi-a prezentat în faþa aliaþilor revendicãrile privitoare la graniþe.
Trianon sã le întâmpine cu reþineri; în cele din urmã însã, a cedat
Frontiera cehoslovacã solicitatã era desenatã pe o hartã a naþion-
în faþa aviditãþii aliaþil or.
alitãþilor, careprezentacu totul deformat situaþiadin teritoriu. Beneš
Lloyd George a renunþat ºi el, în cele din urmã, la drumurile
doreaanexarealaCehoslovaciaºi alocalitãþilor Börzsöny, Salgótar-
lui speciale. În politicaAngliei, nu atât deo schimbaredeatitudine
ján, Miskolc, Sátoraljaújhely, dar la acea datã încã nu-ºi definise
era vorba, cât de o batere în retragere. E un aspect demonstrat,
pretenþiile asupra þinutului rutean situat la est ºi sud-est de
printrealtele, cât sepoatedelimpededefaptul cãguvernul britanic
Ungvár/Ujgorod. În expertiza pe care a fãcut-o, Louis Namier,
arespinscategoric ocuparea— plãnuitãîn noiembrie1918laParis
celebrul istoric de mai târziu, la acea datã încã specialist la Foreign
— cu trupe anglo–franceze a Budapestei ºi Ungariei. E greu de
Office, a fãcut observaþii pline de sarcasm privind denaturãrile pe
spus dacã prin aceastã hotãrâre ne-a fãcut un lucru bun sau rãu; în
care le constatase pe harta ce prezenta situaþia în teritoriu a naþion-
orice caz, nu a influenþat întru nimic dezmembrarea Ungariei ºi
alitãþilor — mai ales cele referitoare la Moravia cehã. În ce priveºte
trasarea noilor ei hotare, pe care le putem — liniºtit — saluta ca
graniþa ungaro–slovacã solicitatã, nota ironic: „Frontiera slovacã
graniþefranceze; obiecþiile ridicate la Paris de Anglia ºi Statele
trasatã pe hartã depãºeºte substanþial hotarul propus în proiectul Dr.
Unite s-au referit de-acum doar la aspecte de amãnunt.
Seton-Watson — iar acesta chiar cã nu poate fi bãnuit cã ar avea
Graniþele Cehoslovaciei sentimentefilomaghiaresau cãar nutri prejudecãþi antislovace.”
Dupã ce au acceptat varianta moderatã de francezi a propunerii
În acest fel, în conformitate cu proiectul „ Frontierele Cehos-
lui Beneš, marileputeri au permisocupareadecãtrecehi aSlovaciei
lovaciei”, semnat la 14 octombrie 1918 de statul-major britanic,
— o ocupaþie care n-a prejudiciat conferinþa de pace. În numeroase
Cehoslovaciei îi trebuiau asigurate — din pure considerente
rânduri, Beneš a încercat ulterior sã determine acceptarea solicitãrii
strategice, prin încãlcarea deschisã a principiului etnic — urmã-
sale iniþiale, dar fãrã succes. În faþa planului franco–român privind
toarelestaþii decaleferatã: Kassa/Kosice—Pelsõc/Plesivec—Loson
Transilvania, rezistenþa britanicã s-a dovedit ºi mai anemicã. În
/Lucenec—Nyitra /Nitra—Galgóc /Hlohovec—Szered /Sered na
chestiunilelegatedegraniþeleUngariei, ultima licãrire de generoz-

348 349
itate din politica externã britanicã a constituit-o misiunea lui comun, specialiºtii americani au renunþat însãcurând ºi laaceastã
Smutsdin aprilie1919, binecunoscutãîn cercuriledespecialitate. propunere contradictorie.
Însãºi cãlãtoria lui Smuts a pus în evidenþãfaptul cã majoritatea
Cine pe cine reprezenta?
diplomaþilor din cadrul Foreign Office-ului sunt mai aproape de
abordarea francezã a problemei decât de atitudinea ezitantã a lui Cu toatecãn-aavut o influenþãnemijlocitãîn stabilireafrontiere-
Lloyd George ºi a guvernului sãu. Dupã insuccesul misiunii lor, nu e lipsit de relevanþã din perspectiva aplanãrii neînþelegerilor
conduse de Smuts, diferenþele existente la nivelul diplomaþiilor dintre aliaþi cã statele învingãtoare — între care erau frecvente
englezã ºi francezã în privinþa hotarelor Ungariei ºi, în general, a disputele de autoritate, dar care abordau problemele într-un mod
problemelor legate de aceastã þarã au continuat sã se estompeze, destul deasemãnãtor, proclamareaRepublicii Sfaturilor din Ungaria
ceeaceînseamnãºi cãiniþialaconsonanþãanglo–americanãprivi- nefãcînd decât sã confirme acest lucru — au fost reprezentate în
toare la aceste aspecte începuse sã se erodeze. Cu toate cã ambele regiunile disputate înseºi nu atât de diplomaþi, cât de cadre militare
delegaþii anglo-saxone au respins constant pretenþii extremiste de ºi de informaþii. Astfel, încã de la 11 aprilie 1919, legaþiile la
felul solicitãrilor prevãzute în acordul de la Bucureºti sau al Bucureºti ale statelor aliate au propus guvernelor lor sã sprijine
coridorului iugoslavo–cehoslovac prin Burgenland, în primãvara ocupareaBudapestei decãtretrupeleromâneºti. Pânãîn iunie1919,
lui 1919, în ultima fazã a trasãrii graniþelor, în numeroase prob- guvernul britanic a respins însã orice încercare venitã din partea
leme diplomaþii britanici au sprijinit punctul de vedere francez, României de a trece dincolo de linia Tisei, temându-se, desigur, cã,
situându-seîn opoziþiecuabordareaamericanã. Astfel, aurenunþat dupã fixarea graniþelor, nu va fi uºoarã înduplecarea trupelor
sã se împotriveascã anexãrii insulei Csallóköz/Zitny Ostrov, aºa româneºti deapãrãsi teritoriilerevendicate. Dupãceînsã, la10 iunie
cã ºi americanii, rãmaºi singuri, s-au vãzut nevoiþi sã batã în 1919, Consiliul Suprem al Conferinþei de pace de la Paris a trasat
retragere. Acelaºi lucru s-aîntâmplat în câtevacazuri ºi în privinþa liniafrontierei ungaro–cehoslovaceºi ungaro–româneºi le-acomu-
precizãrii unor aspecte referitoare la frontiera cu România. Cãci nicat-o lui Brãtianu ºi Kramar ca un fapt împlinit, nici Foreign
într-adevãr înseºi propunerile americane se îndepãrtaserã deja de Office-ul n-a mai considerat periculoasã sprijinirea intervenþiei îm-
ceea ce însemna spiritul wilsonian cu nici un an în urmã. potriva Republicii Sfaturilor din Ungaria. Profesorul Brown,
Astfel, propunerea americanã prezentatã la 21 ianuarie 1919 reprezentantul laBudapestaal misiunii Statelor Unite(Coolidge) de
(deºi elaboratã în are parte de foºtii colaboratori din Inquiry-ul la Viena — cel care a încercat, printr-o pilduitoareimparþialitate, sã
wilsonian) se deosebeºte de graniþa fixatã la Trianon doar în contribuie la afirmarea, independent de relaþiile dintre aliaþi ºi de
aspecte de detaliu. Pe lângã chestiunea insulei Csallóköz/Zitny formadestat, aspiritului pacific ºi adreptãþii —, separecãafost cel
Ostrov, se impune atenþiei faptul cã propunerea lãsa într-adevãr din urmã partizan al spiritului wilsonian. Încã de la începutul lunii
Ungariei þinutul rutean cu Ungvár/Ujgorod, Munkács/Mukacevo mai 1919, guvernul sãu l-a rechemat — o datã cu el, dispãrând din
ºi Sighetul Marmaþiei, dar, în mod destul de contradictoriu, de- calea pragmatismului politic al învingãtorilor ºi ultima remuºcare
clarãdezirabilãfrontieracehoslovaco–românã. În cadrul comisiei pacifistã.
cehoslovace de stabilire a frontierei, în care aliaþii ºi Beneš —
singurul invitat în calitate de parte interesatã —, fãcuserã front

350 351
Lóránt Tilkovszky germani ºi slovaci, Ungaria— invocând de-acum drepturi istorice
—, printr-oacþiunemilitarãindependentã, apusstãpânirepeîntregul
SUCCESE, PROBLEM E, DEZI LUZI I REVI ZI ONI STE teritoriu al Subcarpatiei, cu populaþie majoritar ucraineanã. A treia
oarãlasfârºitul verii anului 1940, când guvernul ungar, ameninþând
cuacþiuni militarelaadresaRomâniei, aforþat puterileAxei sãdecidã
Regimul contrarevoluþionar ungar a exploatat marea traumã pe în cadrul celui de-al doileaArbitraj delaViena, în sensul caTransil-
care dezagregarea Ungariei istorice a provocat-o întregii societãþi vania de Nord ºi þinutul secuiesc, cu o populaþie maghiarã, alãturi de
maghiare,proclamândneabãtut cãTrianonul stãlaorigineaexclusivã care, într-o proporþiedeaproapejumãtate, trãiau români (ºi germani),
atuturor relelor, amizeriei din þarã. Voiasãdeailuziacãrecuperarea sã revinã Ungariei. A patra oarã în primãvara anului 1941, cu ocazia
teritoriilor pierdute e de naturã sã rezolve toate problemele — dezmembrãrii Iugoslaviei, în cadrul unei colaborãri militarecu trupele
principiu de altfel cât se poate de nimerit ca sã abatã atenþia de la germane, când Ungaria anexeazã Backa, Medimurje, Prekomurje.
dificultãþile sociale interne. Propaganda revizionistã îi avertiza pe Întreagapopulaþiemaghiarãateritoriilor reanexateaprimit cu bucurie
maghiarii din þãrile vecine ce luptau pentru obþinerea de drepturi cã vestea reunificãrii. Mai ales intelectualitatea a fost cea care a sperat
singurul remediu adevãrat în situaþia pe care o incriminau nu putea prin aceasta îmbunãtãþirea propriei situaþii, amplificarea perspec-
fi decât realipirea. Dupãcumºi populaþianemaghiarãdepeteritoriile tivelor culturale.
anexate la alte state în urma Tratatului de pace de la Trianon era Luarea în posesiune a Subcarpatiei ºi din nordul Voievodinei
ademenitã sã revinã sub autoritatea statului ungar prin generoase (Délvidék) a avut loc în urma unor acþiuni militare, a unor lupte
promisiuni, repetate fãrã încetare. În maghiarii de dincoace ºi de de mai micã sau mai mare anvergurã, nelipsind, în unele locuri,
dincolo de hotarele fixate la Trianon aceastã propagandã a ºi reuºit nici violenþele împotriva populaþiei civile nemaghiare. Acelaºi
sã trezeascã iluzia cã realizarea reviziei teritoriale deschide porþile fenomen s-a petrecut ºi cu ocazia pãtrunderii trupelor ungare în
„resurecþiei ungare” ºi cã ºi popoarele nemaghiare doresc sã se Transilvania, când s-a trecut, de obicei în urma unor inofensive
reintegreze „sub scutul lui ª tefan cel Sfânt”. împuºcãturi, lanejustificaterepresalii în masã. Dupãcum, în toate
Politica revizionistã ungarã a reuºit, între 1938 ºi 1941, sã cazurile, aceeaºi tendinþã s-a manifestat pe teritoriile luate în
recuperezeîn patru rânduri teritorii pierdutelaTrianon, extinzând posesie prin mãsurile administrative tranzitorii, care au avut ca
astfel în mod substanþial frontierele þãrii. Mai întâi în toamna scop intimidarea cu bunã ºtiinþãa populaþiei: au fost imediat
anului 1938, când, urmând principiul etnic ce a stat la baza eliminate „ elementele neloiale” din punct de vedere social sau
acordului cvadripartit de la München, dar — ca urmare a dezin- naþional, comuniºti, social-democraþi, intelectuali, iniþii ndu-sede-
teresului englez ºi francez — pe calea Arbitrajului de la Viena, la mersuri antisemite ce au depãºit în intoleranþãcu mult legile de
care n-au mai participat decât puterile Axei, Ungaria a obþinut de aceeaºi naturã aflate în pregãtire sau deja în vigoare pe teritoriul
la Cehoslovacia fâºia sudicã a Slovaciei ºi a Subcarpatiei [vii- Ungariei propriu-zise. ª i, deºi în toate zonele redobîndite admin-
toarea Ucrainã Subcarpaticã], cu populaþie majoritar maghiarã, istraþia civilã a luat în câteva luni locul celei militare, cu greu ºi-a
alãturi de care trãiau ºi slovaci. A doua oarã în primãvara anului revenit populaþia de pe urma acesteia, cãci, invocându-se motive
1939, în cadrul dezmembrãrii totale a Cehoslovaciei de cãtre de siguranþã— mai ales în Subcarpatia ºi în þinuturile din sud —,

352 353
diferitele organe militare, de contraspionaj etc. ºi-au continuat s-arfifãcutpeseamasuprafeþel ordeþi nutedenaþion alitãþi, intenþie
neabãtut activitatea. Cea mai evidentã confirmare a incapacitãþii frânatã însã de probabila expropriere — ca mãsurã de represiune
criminale a guvernului vizavi de ascendentul ºi acþiunile unei — a proprietãþil or mijlocii ungureºti care mai existau în statele
conduceri militare tot mai energice ºi mai indocile o reprezintã, vecine. În aceastã situaþie, solicitarea de pãmânt a fost canalizatã
prin dimensiunile sale de masã ºi cruzimea cu care s-a procedat, spre proprietãþil e evreieºti, dar pânã ºi pe aceastã linie au fost
„ razia” de cea mai tristã amintire din Novi Sad. create mai degrabã proprietãþi nemeºeºti mijlocii. Maghiarii care,
În toate cazurile, în legi speciale se decreteazã solemn unirea în perioadastãpânirii strãine, au beneficiat deo oarecaresuprafaþã
cu þara a teritoriilor redobândite. Punerea în practicã — dacã de pãmânt doar apelând la incerte sisteme de arendare au fost, în
exceptãm excesele de naturã militarã — s-a lovit de mari di- noile condiþii, blamaþi pentru infidelitate naþionalã, cãci în contul
ficultãþi. S-a constatat astfel cã interesele patriei-mamã ºi cele ale ei fuseserã nevoiþi sã voteze cu unul dintre partidele ce au slujit
locuitorilor din þinuturile realipite sunt de multe ori divergente, ºi stãpânirea strãinã. Iar în Ungaria horthystã aceastã populaþie ru-
chiar opuse. Nu doar popoarele ajunse sub dominaþie ungarã au ralã sãracã n-a putut beneficia de pãmânt, ºi chiar ºi de lucru doar
refuzat sã se împace cu situaþia lor ºi cu politica autoritãþilor faþã cu greu putea cãpãta.
denaþionalitãþi, care, în ciudapromisiunilor, nu seschimbaseprea Posesorii de gospodãrii þãrãneºti din teritoriile reanexate au tre-
mult, dar chiar ºi maghiarii depeacesteteritorii s-au simþit înºelaþi buit sã facã faþã unor însemnate dificultãþi în privinþa valorificãrii
în aºteptãrile lor. În afarã de aceste aspecte, dezacordurile ºi produselor ºi unor preþuri mari laproduseleindustriale,iar impozitele
conflictele interne, ca ºi nedreptãþile suferite în perioada cât trãis- pecareaufost obligaþi sãleplãteascãaucrescut considerabil. Aufost
erã ca minoritari au fost de naturã sã-ºi punã cu prisosinþãam- obligaþi sã reducã producþia unor ramuri foarte rentabile (cultura
prenta asupra comportamentului lor, fapt care, în noile condiþii , a sfeclei de zahãr, a tutunului, a ardeiului pentru condimente), pentru
contribuit ºi el la întreþinerea unei permanente stãri deneliniºteîn a le alinia la nivelul intereselor þãrii-mamã. Interesele de cartel ale
zonelereanexate. Tensiunilepoliticedin acesteregiuni sedatorau Ungariei au determinat ºi pelinieindustrialãrestrângereaproducþiei ºi
în primul rând faptului cã maghiarii ºi nemaghiarii de acolo ºtiau închiderea unor fabrici. ª omajul agricol mergea mânã în mânã cu
deopotrivã — sau cel puþin simþeau — cã revizia n-a rezolvat ºomajul industrial. Faptul cã, în împrejurãrile rãzboiului mondial,
„ definitiv” ºi problema apartenenþei lor, situaþia teritoriilor în lipseau condiþiile unei dezvoltãri economice fundamentate, sãnãtoase
chestiune rãmânând de fapt deschisã. eradenaturãsãsporeascãdificultãþileeconomice. Populaþiaobiºnuitã
Propagandarevizionistãungarãaademenit populaþia maghiarã cu ajutoaredeºomaj azonelor preluatedelaCehoslovaciaasimþit din
din þãrile vecine, afirmând cã recuperarea teritoriilor trecute în plinlipsaacestoraînUngaria; iar începriveºteasigurãrilesociale,pânã
componenþaaltor state va însemna revizuirea reformelor agrare ºi situaþia celor aflaþi pe teritoriile preluate de la România a devenit
realizate sub semnul discriminãrii naþionale în perioada când într-un fel mai nefavorabilã. Condiþiile de aprovizionare a populaþiei
ungurii se aflaserã sub dominaþie strãinã, ºi deci împroprietãrirea în Subcarpatia ºi în regiunea transilvãneanã erau deosebit de grave,
maselor de solicitanþide pãmânt maghiari ignoraþi. În loc de asta încercându-se—subsemnul discriminãrii naþionale— sãsefacãceva
însã, au trebuit sã constate cã foºtii latifundiari maghiari îºi doar în favoarea populaþiei maghiare. Lozinci de tipul „Maghiarul
revendicã în serie proprietãþil e, iar realizarea reformei agrare

354 355
pentru maghiar!”, „Pentru Transilvania!” n-au fost în stare sã n-a însemnat însã ºi cuvenita respectare a drepturilor de care ar fi
atenueze demoralizarea. trebuit sã beneficieze limbile materne ale popoarelor nemaghiare.
Situaþia funcþionarilor a fost de naturã sã creeze îngrijorare. La toate nivelurile, s-au manifestat tendinþe de maghiarizare, de
Dupã posibilitãþi, funcþionarii nemaghiari au fost destituiþi, feno- „remaghiarizare”, care n-au fost compensate prin anumite mãsuri
men care n-a însemnat însã pentru numeroºii localnici maghiari simetrice pozitive, ca de pildã obligativitatea limbii române în
cetrãgeaunãdejdeaunui locdemuncãundãverdepentruobþinerea ºcolile medii maghiare din Transilvania.
acelor posturi defuncþionari pentru care, în perioadacât s-au aflat Situaþia a fost foartemult îngreunatãdefaptul cã, ridicându-se
sub stãpânire strãinã, nu avuseserã nici o ºansã; ºi s-a întâmpla în apãrarea propriilor „ grupuri etnice” ce trãiau ca minoritãþi
astfel, deoarece patria-mamã, cãreia-i prisoseau ºomerii, a trimis naþionale în Ungaria, statele „ noii mici antante” organizate în
acolo slujbaºi, pe care oamenii i-au numit ironic „ paraºutiºti” . umbra Reich-ului german nazist — Slovacia, România, Serbia,
Demersurile de verificare a fidelitãþii faþãde naþiune — lacareau Croaþia — au mers la fel de departe în excese ºi au reacþionat la
fost iniþial supuºi funcþionarii de loc din zonele trecute în compo- fel deagresiv caºi Germaniaîn politicapecareeaaadoptat-o faþã
nenþa statului ungar, respectiv solicitanþii de locuri de muncã — de propriul „ grup etnic” ce trãia ca minoritate în Ungaria. Guver-
au fost de naturã sãînveninezeatât de mult atmosfera, încât, dupã nul ungar a avut mult de furcã, în afarã de Volksbund, ºi cu
obþinerea teritoriilor din Transilvania ºi a fâºiei din sudul Un- miºcãrile, organizaþiile, partidele — ce activau mai ales pe terito-
gariei, nu s-amai þinut seama de ele. Preþiozitateafrecvent afiºatã riile trecute în componenþa Ungariei ºi care, în parte, aveau tot un
a funcþionarilor sosiþidin þara-mamã a suscitat aversiune. Chiar caracter fascist — ale altor naþionalitãþi, încercând sã le con-
ºi maghiarii care, anterior, se obiºnuiserã cu o administraþie trapunã organizaþii , partide create chiar de el. Situaþia se schim-
descentralizatã, mai rapidã ºi mai simplã, s-au convins de carac- base: de-acum statel e înveci nate demaraserã o pol i ti cã
terul greoi al administraþiei ungare excesiv decentralizatepecare revizionistã, proclamând lozinca „ Totul înapoi!” învãþatã de la
o practicau aceºtia. Delabun început însã, oricecomparaþie, orice unguri. Minoritãþile incriminau nedreptãþile — de altminteri, în
asemuire erau suspectate; o criticã sau o ieºire se taxau drept maremãsurãlegitime— cesefãceau în cepriveºtelimbamaternã,
defãimare a naþiunii ºi se soldau cu o condamnare. învãþãmântul; pe acest temei, ele duceau o luptã nedisimulatã
De mare importanþã pentru populaþia maghiarã de pe teritoriile pentru îngreunarea articulãrii teritoriilor intrate în componenþa
trecuteîncomponenþaUngariei afost cãtoateopreliºtileceexistaserã Ungariei la viaþaþãrii, cu perspectiva recuperãrii acestor þinuturi.
în multe privinþe pânã atunci în calea afirmãrii drepturilor legate de Ambele pãrþi prigoneau pe întrecute forþele de stânga, cu
limbalor maternã, deînvãþãmântul maghiar ºi în general decerinþele precãdere pe cele comuniste.
lor de naturã culturalã au fost îndepãrtate. În ciuda acestui fapt, n-a Dintre oamenii de stat maghiari ai acelor ani, cel mai fin
putut trece neobservat cã în sistemul de învãþãmânt, în instituþiile observator al vulnerabilitãþii succeselor politicii revizioniste un-
culturale din statele învecinate — ºi cu deosebire în Cehoslovacia gare a fost Pál Teleki. În numeroase ocazii, s-a plâns de demer-
burghezo-democraticã — se afirmaserã aspecte democratice, tend- suri l e autori tãþi l or mi l i tare ºi ci vi l e, care-i încurcau ori
inþepragmatice, mai bineorientatedupãnevoilereale, celipseauunei zãdãrniceau indicaþii le de naturã politicã ºi dispoziþiile pe care le
Ungarii contrarevoluþionare.Repunereaîndrepturi alimbii maghiare dãdea în calitate de ºef al guvernului, dupã cum a dezavuat ºi

356 357
sãlbãticia, ºovinismul elementelor iresponsabile din rândurile Interviu cu fostul rege al României, Mihai I
populaþiei maghiare, ca ºi lipsa de reacþie a opiniei publice. În (9 decembrie 1993) realizat de Mihály Fülöp
condiþiile în care — ca urmare a împrejurãrilor istorice —
dobândirea de teritorii pe calea politicii revizioniste însemna tot ROM ÂNI A REGALÃ ª I TRANSI LVANI A, 1944–1947
atâtea trepte pe calea înregimentãrii unilaterale din ce în ce mai
accentuate faþãde puterile Axei, ºi mai ales faþã de Germania,
principala lui îngrijorare a fost provocatã de faptul cã acest lucru — Sire aþi avut un rol determinant nu doar în ce priveºte
putea contribui la implicarea Ungariei în rãzboi de partea Axei, ieºirea României din rãzboi, ci ºi în anexarea Transilvaniei de
aºadar de partea pãrþii mai slabe. Situaþie care ar pecetlui soarta Nord la România. Ce rol au avut în 1944 — în preajma arestãrii
achiziþiilor teritoriale realizate pe calea politicii revizioniste — ºi lui Antonescu ºi a trecerii României de partea aliaþil or — în
eventual aîntregii þãri. Temerileºi autoacuzaþii lecare, în preajma concepþia politicã a Maiestãþii VoastreTransilvania ºi chestiunea
anexãrii zonelor de la sud, au fost de naturã sã-l determine sã se teritorialã?
sinucidã s-au dovedit întemeiate; o þarã cu rol de acolit înarmat al Fostul suveran român, Mihai I: — Ladrept vorbind, înaintede
lui Hitler, complicitate de care nu s-a putut dezice pânã la sfârºit, 23 august nu mi-am pusaceastãproblemã, cu toatecãnepreocupa
nu putea spera nici ca învingãtorii sã abordeze echitabil proble- încã de la Arbitrajul de la Viena. Atunci, gândul nostru principal
mele reale ale etniei maghiare. Puterile din coaliþia antihitleristã era sã ieºim din rãzboi ºi sã scãpãm de nemþi...
seobligaserãîncãdinaintesãrefacãCehoslovaciaºi Iugoslaviaîn În ce priveºte arestarea lui Antonescu, aºa cum am spus-o de
esenþã între vechile graniþe. În chestiunile etnice ºi teritoriale mai multe ori, la început nu ne-am gândit la asta; am fi vrut ca
controversate din aceste þãri, lupta antifascistã ºi-a ridicat glasul Antonescu sã schimbe lucrurile. El însã n-a vrut aºa ceva...
în sprijinul aceloraºi revendicãri. Româniaa fãcut tot cei-astat în — Care a fost principala cauzã? Dacã Antonescu a fost de
putinþã, caacolit zelosdepânãatunci al Germaniei, sãrecupereze acord cu armistiþiul pecarel-a propusMaiestatea Voastrã, atunci
teritoriile pierdute în urma celui de-al doilea Arbitraj de la Viena; de ce n-a acceptat? Care a fost momentul hotãrâtor care v-a
prin actul pozitiv cât se poate de important al întoarcerii armelor, determinat sã dispuneþi arestarea lui?
realizat latimp ºi cu fermitate, ainfluenþat în mod esenþial destinul M.I: — Pentru cãruºii strãpunseserãliniafrontului, englezii ºi
Transilvaniei. americanii n-au vrut sã ne ajute; în ce ne priveºte, din cauza
Problemele etnice a cãror rezolvare s-a încercat — fãrã succes sovieticilor au bãtut în retragere. Am rãmassinguri, ºi negândeam
— prin schimbãri de configuraþii teritoriale nu ºi-au pierdut din tot timpul cum ºi în ce fel sã ducem la bun sfârºit ieºirea noastrã
însemnãtate; a sporit însã rãspunderea politicii naþionale în ce din rãzboi. Când ruºii au rupt frontul, iar nemþii au retrasdelanoi
priveºte necesitatea abordãrii absolut echitabile a revendicãrilor douã-trei divizii de blindate pe care le-au dus în Polonia, acest
legitime ale naþionalitãþilor. lucru ne-a dat posibilitatea sã respirãm cât de cât uºuraþi.
— La 22 august, dupã arestarea lui Antonescu, s-a produs o
mare confuzie, deoarece ieºirea din rãzboi fusese proiectatã sã

358 359
aibã loc trei zile mai târziu. Maniu ºi mulþi alþi oameni politici — Ruºii au fost neîncrezãtori faþãde Maiestatea Voastrã?
v-au telefonat sã vã spunã cã v-aþipripit. M.I: — E foarte adevãrat cã Uniunea Sovieticã ºi regalitatea
M.I: — Da. Dar a trebuit sã acþionez pentru cã Antonescu s-ar nu se prea aveau bine. La noi, monarhia au tolerat-o doar pânã au
fi dus pe 24 pe front. Nu ºtiam când se întoarce. Ne-ar fi scãpat vrut ei. Au observat curând cã fac tot ce pot ca sã mã împotrivesc
din mâini. Existãcevacarecontinuãsã-mi fieneclar. I-am convo- sovietizãrii României. Pentru ca, în cele din urmã, sã spunã, gata,
cat laPalat pentru dupã-amiazaaceleiaºi zilepeprincipalii oameni nu mã mai acceptã.
politici: Maniu, Brãtianu, Petrescu, Pãtrãºcanu, dar mi s-a comu- — Conform memoriilor mareºalului Stemenko, conducãtorii
nicat cã sunt de negãsiþi. militari sovietici au propus, pur ºi simplu, de la bun început
— Se ascunseserã? arestarea Maiestãþii Voastre.
M.I: — Pãi, adevãrul e cã toþi erau care încotro. Mie mi s-a M.I: — Despre acest lucru n-am auzit vorbindu-se aºa de fãrã
spus cã nu pot fi gãsiþi. Am aflat mulþiani dupã aceea cã au fost echivoc, dar bãnuiam cã nu erau deloc mulþumiþi de atitudinea
gãsiþi, dar au fost convocaþi nu pentru dupã-amiazã, ci pentru ora mea. Acest lucru e sigur.
4 dimineaþa. Nici pânã azi nu mi-e clar cine a intervenit, dar — Ce scop a avut prima vizitã a lui Vîºinski, în noiembrie
Pãtrãºcanu a trecut pe la mine, însoþit de Bodnãraº, care pe atunci 1944? Schimbarea guvernului Sãnãtescu, ori remanierea, even-
se numea inginer Ceauºu, dacã mi-amintesc bine, pe la ora 6-8. tual reorganizarea acestuia?
Iar asta n-am s-o uit cât voi trãi. A venit spre mine ºi mi-a zis-o M.I: — Nu, în acel moment, au fost destul de blânzi cu mine.
pe faþã: „ Ce-aþi fãcut? Ne-aþinenorocit!” Vîºinski a dus la Bucureºti tratative secrete cu partidul comunist,
—ª tiaþicã dupã 23 august sovieticii au vrut sãanexezeimediat dar faþãde mine a fost blând. Asta laînceput. Abia dupãaceea, cu
Transilvania de Nord la România? ocaziavizitelor saleulterioare, adevenit tot mai dur. A vrut sãºtie
M.I: — Nu. cum vãd eu treburile þãrii, politica în general... lucruri de-astea...
— Englezii ºi americanii însã au refuzat; aºa a fost inclus în În afarã de acest lucru, n-au spus deschis ce anume îi interesa.
armistiþiul cu România articolul 19, careprevedea ca dupã trata- — ª i cum s-a întâmplat cã Uniunea Sovieticã a instituit totuºi
tivele de pace România sã primeascã întreaga Transilvanie sau în Transilvania de Nord administraþia militarã?
cea mai mare parte a acesteia. M.I: — Da, pentru cã... noi ºtiam deja cã nu vor sãreintroducã
M.I: — Am vãzut acest articol în documentele armistiþiului, administraþia româneascã pânã nu se terminã rãzboiul. Aºa ne-au
dar n-am ºtiut ce s-a întâmplat în culise. Atunci nu mi s-a spus. spus. [La12noiembrie1944, administraþiamilitarãsovieticãafost
—Cums-au raportat autoritãþilemilitaresovieticelainstituþia introdusãcaurmareadevastãrilor ºi asasinatelor comisedegãrzile
regalitãþii ? maniste. Ea a durat pânã în martie 1945, când primului–ministru
M.I: — Nu-i prea interesa. Au fãcut în mod ilegal câteva mii Groza, om politic cu vederi de stânga i s-a oferit posibilitatea sã
de prizonieri din rândurile celor care fuseserã pe front. S-au introducã administraþia civilã româneascã. (N.r. H.)]
comportat ca niºte ocupanþi, dar asta a fost. Deºi spuneau cã noi —Iar prin acest lucru au exercitat presiuni asupra Maiestãþii
ne-am fãcut datoria, situaþia s-a schimbat, i-am alungat pe nemþi, Voastre?
noi n-am observat sã se fi schimbat situaþia.

360 361
M.I: — Nu. Direct asupra mea nu, dar situaþia era cu totul în M.I: — Când i-am spus categoric cã la Ialta marile puteri s-au
mâinile lor ... înþeles cã fiecare þarã îºi poate alege liber forma de guvernãmânt,
— În þarã, erau aproape un milion de ostaºi sovietici, astfel s-aaprinsºi mi-azis: „ Aici eu sunt Ialta!” Adicã: el hotãreºtecum
încât Maiestatea Voastrã practic nu puteaþi face nimic ... crede de cuviinþã. Asta a fost. Când am încercat sã mai trag de
M.I: — Nu, într-adevãr nu. timp, a venit Malinovski, cu tancurile lui scoase în stradã.
— Au apãrut unele documente sovietice care atestã cã demult — Cum au reacþionat americanii ºi britanicii?
seavea în vedereca la prima ocazieîn Transilvania ruºii sã preia M.I: — Nici ei n-au putut facenimic, deoareceComisiaAliatã
administrarea militarã, pentru ca astfel sã se exercite presiuni în de Control era formatã în proporþie de 90% din ruºi, englezii ºi
aceeaºi mãsurã asupra României ºi Ungariei. americanii fiind prezenþi doar ca observatori, ºi orice ar fi spus
M.I: — Personal, eu n-am simþit, dar din culise mi-a ajuns la n-ar fi avut nici o importanþã.
ureche aºa ceva. Acum, din perspectiva timpului, e uºor sã-þi dai — Acesta e motivul pentru care americanii le-au cerut ruºilor
seama ce aveau de gând, pentru cã dupã formarea guvernului în vara lui 1945 sã ducã la îndeplinire prevederile acordului de
Groza au trecut imediat la acþiune. la Ialta?
— Prin faptul cã s-a format guvernul generalului Rãdescu? M.I: — În august 1945, americanii au declarat deschis cã nu
M.I: — Da. semneazãnici un tratat depacecu Româniapânãcând nu vaexista
—În martie1945, în Transilvania deNord s-a instituit admin- unguverndereprezentarepopularã. Acest lucrumi-acreat condiþii
istraþia civilã româneascã. Sovieticii au cedat aºadar la un mo- sã fac ceva — sau mãcar sã încerc sã fac.
ment dat administrarea. Chestiunea Groza e interesantã ºi — La 19 august, aþi încercat sã-l debarcaþipe Groza ...
esenþialã ºi din acest punct de vedere. Cu ocazia vizitei lui Vîºin- M.I: — Într-adevãr. I-am zis lui Groza sã-mi uºureze situaþia,
ski, sovieticii i-au transmis lui Groza cã, dacã preia el con- sã-ºi dea demisia, ca sã pot semna tratatul de pace. Dupã asta, am
ducerea, atunci se va reveni la administraþie româneascã. fost vizitat de ruºi.
M.I: — Groza mi-a spus aºa ceva, ruºii însã nu. — De Susaikov?
— Acel lucru vi l-a spus Groza? În mod nemijlocit ruºii nu? M.I: — Da. Am dus tratative timp de peste douã ore. I-am
M.I: — Nu, nu. Cred cãGrozaºi generalii din anturajul lui s-au explicat principiile noastre constituþionale, iar dupã douã ceasuri
vândut cu toþii ruºilor, cãci ruºii ºtiau cã, dacã-l vor pune prim- a avut obrazul sã-mi zicã: tot ce i-am spus e perfect logic ºi ºtie
ministru pe el, atunci vor putea face în þarã tot ce vor. precis cã vreau binele statului român, doar cã ei au decis deja. Ce
— Ce ascendent aveau asupra lui Groza? sã tratez cu ei? Am scris o scrisoare despre destituirea lui Groza.
M.I: — Nu înþeleg de ce þinea atît de mult la ei. ª tiu cã era Le-am trimis câte un exemplar americanilor ºi englezilor, dupã
latifundiar, mare latifundiar la Deva. Înainte, fusese mare capital- care l-am chemat la mine pe Susaikov ºi i-am înmânat ºi lui unul,
ist. Ce s-a putut întîmpla cu el cã li s-a alãturat — nu ºtiu. împreunã cu actul de demitere a lui Groza...
— Ce argumente a pus la bãtaie Vîºinski când l-a vrut pe Pe mãsurã ce interpretul i le citea, vedeam cum se schimbã la
Groza? faþã. A pretins sã-l trag neîntârziat la rãspundere pe cel care a
îndrãznit sã trimitã la americani acest document. I-am spus cã eu

362