Icoane facatoare de minuni

Maica Domnului de la Cetatuia ± Buzau

Sus, la Schitul Cetatuia, vara dureaza doar cateva saptamani. E o alta lume aici, un alt anotimp. Pe creasta muntilor Buzaului, la aproape 1000 de metri altitudine, totul se masoara altfel: timpul, munca, rugaciunea. Cand in vale, la Manastirea ÄCiolanu´, pomii se opintesc sub povara florilor, sus la schit, troienele de zapada inca se ridica pana la streasina casei. Cand la Ciolanu ploua, sus e furtuna si prapad. Se uneste cerul cu pamantul. Inconjurata de padure si stanci domoale de calcar, locul are o frumusete tainica, nemaiintalnita. Din Poiana Calugarilor cuprinzi toata Valea Buzaului, pana departe, spre Viperesti si Patarlagele, spre Ramnicul Sarat si Mizil. Esti pe granita de munte a Munteniei cu Moldova. La picioare, se astern abia banuite satele, agitatia marunta, oamenii si toata sminteala lumii. Mai sus, nu ai unde sa urci. La Cetatuia, este locul de unde incepe cerul, cu spuza lui de stele varatece, abia date in parg. I se mai spune ÄSinaia Moldovei´ si, nu intamplator, regele Carol a dorit prima data sa ridice aici castelul Peles, pe chiar locul fostei cetati de refugiu a doamnei Neaga si a unui stravechi templu dacic. A renuntat doar cand calul sau s-a facut naluca si, cazand din sa intr-o parte, si-a rupt mana. A luat-o ca pe un semn de rau augur, ca pe un refuz al locului. Din gandul lui nedus pana la capat, au ramas doar o poveste si o bisericuta din piatra, pe care a construit-o dimpreuna cu soata sa, regina Elisabeta, prin danie si mila crestineasca, grijindu-se ca pictura sa fie incredintata marelui artist Tattarescu Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului In linie dreapta, drumul de la Ciolanu pana la Cetatuia nu depaseste un kilometru. In realitate, urcusul e cumplit. Nimeni si nimic nu te avertizeaza - nici pe unde sa o iei, nici ce te asteapta. Doar batranul parinte Evghenie, de la pangar, te lamureste cumva, facand vag cu mana si spunand: ÄIa-te dupa stalpii de curent si lasa-te in seama lui Dumnezeu. Pana la urma, ajungi. Nu ai cum rataci drumul´. Isi

dar a mai revenit de cateva ori la schit.´ Drumul spre Cetatuia urca pieptis si fara mila.000 de ori in 24 de ore. impinsi parca de o forta nevazuta. sprijinindu-se in doua bete. si maica stareta Olimpiada te intampina cu o bruma de zambet pe buze. Surasul de bunatate ii rotunjeste trasaturile si ii indulceste varsta de 72 de ani. chiar si cand asculti pe cineva sau atipesti pret de cateva minute. Nodulii disparusera in intregime. insa. repetand rugaciunea lui Iisus . ÄEra plansa si speriata. isi va schimba viata. insa aveam sa vad cu ochii mei cat de mare e puterea si pedagogia lui Dumnezeu.´ . te poticnesti intr-un fel sau altul pe drum: ÄAu fost oameni care nu au putut intra in Cetatuie. A murit batran si in putere. cum a fost ieromonahul Stelian. implinind astfel porunca Marelui Vasile de la Poiana Marului. asa cum a facut cu un copil epileptic din Merei sau cu o femeie care trebuia sa se opereze de cancer la san. N-au trecut trei saptamani si femeia a urcat din nou drumul anevoios al Cetatuii. ca un dar de sus. dupa dragoste si putere. medicul a constatat ca nu mai era nevoie de operatie. Are o cheie imensa in mana si se grabeste sa ne deschida biserica. te cerceteaza cu blandete. multumind cu lacrimi in fata icoanei. Ultima oara a facut-o prin 1945. oricat ar fi incercat. A suit pana la noi. intrand in biserica si afland ca icoana Maicii Domnului e facatoare de minuni. dimpotriva. in tot ceasul si tot locul. Privirea. dar daca va face cu el o minune.asa cum cerea pravila Sfantului Vasile Carpatinul . golita de orice ascunzis. Maica stie ca nimeni nu urca la schit din intamplare si fara ingaduirea Maicii Domnului. Repeta intruna: ÄMi-e frica. s-a pierdut. I-am taiat avantul si i-am zis: ÄEu am treaba. cum s-a intamplat cu un batran din Bucuresti. cum n-am mai vazut in alta parte. Daca ai ganduri ascunse si necurate. Omul nu numai ca a plecat pe picioarele lui. rugaciune pe care o spui mereu si fara vorbire. fara carje. Nu stiu ce sa fac. Doroftei si Nil. Vorbele lui m-au mahnit un pic. El nu mai poate sui la schit. Trageau zavorul de la intrare si poarta se inchidea la loc.insoteste zgarcenia vorbelor cu oftatul unei pareri de rau. Altii. abia tarandu-se. Poate ca am fost nitel cam dura cu ea. Te las cu Maica Domnului. Nu am timp de discutii. a zis ca nu crede acest lucru. Se intrerup brusc. veche de secole. traiau acolo doi pustnici batrani. ca o binecuvantare. Cei mai puternici urcau la schit. Maica Domnului ii vorbise prin fapte. a mai zis parintele Evghenie. Cele trei maici sunt intr-o camaruta. ÄCararea spre schit e sfintita de pasii batranilor. fara explicatie. E greu. maica. prindeau aripi la urcus. Voiau sa paseasca si un zid nevazut li se punea in cale. Cu ea sa vorbesti si ea o sa-ti zica ce sa faci´. ÄIa seama pe unde calci´. O repeta.de 300. fara tratament. desi povestea ei. Intr-un tarziu. e ca un canon de ispasire a unor mari pacate. la rugaciune. Printre goruni seculari si mici poieni invadate de fluturi colorati. cel care usca urzici si se ruga neincetat.´ Batrana stareta crede tot mai mult ca icoana e facatoare de minuni. suisul pare a nu se mai termina. de unde vii si ce greutate porti in suflet. Apoi. Grabnic ajutatoare. S-a mutat la Domnul. Sa ma operez sau nu?´. Toata viata a mancat pesmeti si ceai de urzici si nu a patit nimic. Pe vremea aceea. Regula schitului spune sa primesti orice calator cu toata dragostea. in salbaticimea muntelui. aducand cu sine daruri si alimente. I-a ramas. forta de a tamadui. dupa model athonit. La control. apare si poarta schitului. cerand lui Dumnezeu darul cel mai de pret: rugaciunea neintrerupta. care visa la Ciolanu o scoala a rugaciunii inimii. asa cum L-ai primi pe Hristos.

in mari lipsuri. cu insemne hristice pe ea. Primul care s-a mutat la ceruri a fost Iosif. ÄMa minunez cand vad o paine. stareta Olimpiada e o mare sentimentala. dar au castigat cinstirea cea adevarata. Te cutremuri gandind ca pasii tai calca pe urma pasilor lui Vasile de la Poiana Marului. Urcase sa pustniceasca la Cetatuia impreuna cu episcopul Filofteiu. bucuria de negrait ca locul sfintilor sihastri au ingaduit-o acolo. nu ai pace sufleteasca) si timpul (il pierzi. in liniste si rugaciune. ca un fosnet de vant. maica a simtit ca acolo era casa si ultimul ei adapost. Numai la schit puteau sa moara fara sa tulbure pe nimeni. Chiar daca sunt multe de facut (inclusiv restaurarea picturii) in jur. nu adaposteste sfinte moaste.sa nu stai. Undeva. in Poiana Calugarului. asa cum credeam. Maica ii priveste ca pe niste sfinti. ci sa adaugi. mai aproape de Dumnezeu. Cand si cand. E caramida de mormant a cuviosului Iosif Singhel. Fratele lui de pustnicie l-a grijit si l-a inmormantat crestineste. De atunci. Ei dau tarie locului. de cum a intrat in curtea paraginita a schitului. Doar ea si Maica Preacurata stiu pricina tulburarii. se afla o simpla caramida . drept pentru care se rugau fierbinte la Dumnezeu sa nu moara odata. In ciuda vietii aspre pe care o duce in varful muntelui. sta la loc de mare cinste o ladita de lemn inflorat. Era luna lui ianuarie. Sunt lacrimi oprite in fata altora. Nici nu-mi vine sa ma ating de ea´ Din prima clipa. Glasul lor tacut e ca o porunca . gandind ca lucrarea e prea grea pentru un singur om. Au fugit de slava lumeasca. Maica Olimpiada ne arata chipurile celor doi calugari. maica nu se simte niciodata singura. Stia Filofteiu ca lui nu are cine sa-i puna caramida de mormant si nici sa-i faca rugaciunile de trebuinta. in latura treflata din stanga naosului. 50 de monahi au murit martirizati de turci. pare ca vrea sa planga. rugaciunea neintrerupta a celor ce au fost si s-au ostenit aici. nu mai ai cum sa-l dai inapoi)´. cu geam deasupra.Caramida de mormant si mica ei poveste Candela din biserica palpaie molcom si stelar deasupra altarului. Amandoi erau batrani si ravneau. ca mai la vale. Te cutremuri imaginand multimea de colibe pustnicesti in care batranii se hraneau cu rugaciune si se incalzeau cu priveghere de toata noaptea. ca niste ctitori. miroase a flori si a curatenie. lacrimi tainuite. Facusera si o intelegere: sa se ingroape unul pe altul. sa se mantuiasca. alaturi de un nume scris in chirilice si un an: 1876. Viscolul sufla cu . Vede in infatisarea lor o pilda si un indemn. Spre surprinderea noastra. E drept ca o clipa s-a si clatinat. Invesmantata in brocart migalit cu fir de argint. O insoteste mereu. ci fiecare inaintea celuilalt. Stau pictati in dreapta intrarii. a ramas traditie la Ciolanu ca acei monahi care isi simteau sfarsitul aproape sa urce la Cetatuia. O lectie de Pateric romanesc: ÄCele mai scumpe lucruri pe lume sunt rugaciunea (nu o faci.o bucata de pamant ars. plangand zile si saptamani la rand. tacuta si emotionata. In padurea Cetatuii. Era ultimul lor drum.

dusmanie si zapada ajungea pana sub acoperis. A trecut peste toate. cei din vale. senin. a facut rugaciuni de sfintire si a stropit toate cotloanele bisericii cu agheasma. dar omul dupa ce desen il faci? Dar floarea din mijlocul ierbii? Dar stelele si cantul de noapte al pasarilor?´.´. ca in sihastria mea nu eram cu nimic mai presus decat altii din lume. chiar si o paine. la Cetatuia. ca parintele din altar sa poata tine in mana Sfantul Potir. In varful muntelui. ÄMa uit la ea si ma minunez cat e de frumoasa. zice batrana stareta. Acea carte il aparase de moarte pe front. nu am vazut chip omenesc. abia atingand-o. galben si portocaliu. Stia Visul Maicii Domnului pe de rost. cand croitoreasa´. cu paginile aproape carbonizate. Apoi. In loc de apa a topit zapada din curte.cum zicea ea: ÄSi om. mai ales. o felie de paine. cat am stat troienite anul trecut. Era veche. a incalzit pietre si caramizi. plin de dragoste. Pentru maica. intr-o zi. a facut ordine in biserica cea parasita. Nici nu-mi vine sa ma ating de ea. mi-a zis: ÄCu visul acesta m-am nascut si cu el ma duc la Domnul´. Cu bratele goale. fiind . A muncit pe rupte. cineva a batut la poarta. dar pentru nimic in lume nu ar fi renuntat la ea. Era bland. Il descopera pe Dumnezeu in toate cate sunt. iti trebuie desen.nici usa la chilie. Inainte de a pleca. invocand ajutorul Sfantului Trifon. ca pe o carte de rugaciuni´. descoperi toate greutatile pamantului. carand zilnic cufere cu apa tocmai de la Ciolanu. Mi-am dat seama ca niciodata nu trebuie sa judeci oamenii dupa straie. Era un batran de 85 de ani. cantand din Psalmi si repetand intruna rugaciunea lui Iisus. si atunci am tresarit. Noi. cand dulgher. . Mi-a aratat carticica. uimindu-se si gandind ca: ÄPornind sa ridici o casa. pana ce a scapat de invazia micilor salbaticiuni. Acolo avea ÄVisul Maicii Domnului´. A reparat chilia si. Tot un miracol este ca in singuratatea schitului cineva sa-i bata la usa. plina de musuroaie si soareci de camp. ci pentru altii. nici perna pe care sa-si puna capul. primind-o de la un credincios. padurea Cetatuii se imbraca in culori pastoase de rosu. dar si bucuria celor mai simple lucruri: un pahar cu apa. sa-i dea binete si sa-i ceara cuvant de credinta. pe care. pret de cateva luni. Nu voia nimic pentru el. ÄAproape cinci luni. Apoi. Avea doua straite grele pe umar si voia un parastas pentru parintii lui. un asternut cald. a dormit numai imbracata. Ma uitam la el ca la un trimis al Domnului. In loc de soba. mancand pesmeti si cateva urzici gasite cu greu sub zapada. am descoperit la gatul lui un saculet.´ * In tarziul verii. nu stim a le pretui. O tinea ca pe un talisman. dar si infatisarea. la Cotul Donului. Desi ostenita. M-a emotionat peste fire gestul lui. spre toamna. a trudit din rasputeri. ÄO privesc ca pe o icoana. Nu avea nimic . si femeie. maica Olimpiada mai zaboveste cu privirea atintita pe frumusetea locului din jur. Pana prin vara. nu indrazneste sa o rupa. totul pare invesmantat in miracol. intrand in biserica. fara sa o deschida. Nici nu avea nevoie.

vantul nu oboseste niciodata. asa cum nu oboseste soapta batranilor rugatori. In ferestrele Schitului Cetatuia. si pentru cele ale Domnului. la schit iarna cade greu si fara veste. La Cetatuia. au pierit.Crezi ca in varful muntelui e liniste profunda. Jos. Ca in toti anii. ca si-a pierdut marea lui rabdare. iar vantul flutura un grabit semn de adio. toamna bate usor cu degetele sale de lumina. sa stivuiasca lemnele cu grija. sub trei cruci mari din piatra. in vale. insirati in Poiana Calugarului. Ca orice monah.si pentru cele lumesti. A mai ramas doar una . SORIN PREDA Fotografii de PETRE COJOCARIU . Maica zambeste. Maica se grabeste sa stranga roada saraca a gradinii. O legenda a locului spune ca atunci cand crucile vor disparea. la Ciolanu. Judecata de Apoi este aproape. clatinand usor din cap. maica este mereu pregatita pentru toate .semn ca timpul ne zoreste. intr-o singura noapte. asurzitoare. sa acopere lucrarile incepute la noul paraclis. este inca vara. doua din ele au fost distruse. Deja.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful