Claude Lévi-Strauss (28 noi. 1908 – 30 oct.

2009)

Claude Lévi-Strauss este considerat fondatorul antropologiei moderne şi un model pentru generaţiile de savanţi care i-au urmat. Studiile realizate de el au influenţat decisiv ştiinţele umaniste din secolul XX. El a făcut din etnologie o ştiinţă nobilă şi stimulativă pe plan intelectual. Jurnalist, filosof şi om de litere, Lévi-Strauss a avut la bază, în crearea operei sale, înţelegerea modului în care spiritul uman funcţionează. Lucrările sale sunt marcate de o dublă reflexie, elaborarea teoretică a obiectului de studiu al antropologiei şi, pe de altă parte, aplicarea principiilor antropologice în mitologie. Unul dintre marile sale merite a fost, fără îndoială, acela că ne-a adus aminte că etnologia vorbeşte despre noi, oamenii, sau că problemele pe care le pune ea „sălbaticului” ne readuc invariabil la noi înşine, mai mult chiar, la Om ca specie. Am putea spune că operele sale apar mai degrabă ca o filosofie sau ca o metafizică decât ca o teorie sociologică. Ne apare atât ca artist, cât şi ca savant. Gustul pentru ordine, pentru rigoare şi pentru analiză nu se desparte, la el, niciodată de un anumit sens al creativităţii şi al invenţiei. Ne aduce aminte că etnologia poate fi şi altceva decât o simplă culegere de fapte. A murit pe data de 30 octombrie 2009, la puţin timp înainte de împlinirea frumoasei vârste de 101 de ani Într-unul dintre puţinele interviuri acordate în ultimii ani de viaţă, maestrul antropologiei spunea: "Ne îndreptăm către o civilizaţie la scară mondială.(...) Trăim într-o lume căreia nu îi mai aparţin. Cea pe care am cunoscut-o, cea pe care am iubit-o, avea 1,5 miliarde de locuitori. Lumea de acum are 6 miliarde de fiinţe. Nu mai este a mea".

Originile sale Familia în care s-a născut Lévi-Strauss cuprindeanumeroşi artişti, atât muzicieni, cât şi pictori. Tatăl său însuşi era portretist. S-a născut la Bruxelles, la 28 noiembrie 1908, iar după puţin timp după naşterea lui, familia se întoarce la fostul domiciliu din Paris. Îşi petrece copilăria şi adolescenţa, într-un mediu intelectual şi cultural foarte bogat, chiar dacă în plan material viaţa nu a fost mereu uşoară. Regăsim urme ale educaţiei sale în toată opera, o educaţie care manifestă un gust rafinat pentru muzică şi pictură. Uneori îşi concepe propriile lucrări ca pe nişte construcţii artistice, până şi „sălbaticul” nefiind, pentru el, niciodată foarte departe de estet. Avem totuşi uneori impresia că artele frumoase ţin la el, mai degrabă de inteligenţă decât de emoţie. În timpul studiilor sale la Liceul Janson-de-Sailly începe să-l citească pe Proudhon şi pe Marx, lecturi care îl fascinează peste măsură. Pentru o vreme, devine

1

Rousseau îl consideră pe sălbatic ca pe un om primordial şi afirmă cât de important este să studiezi oamenii pentru a-l cunoaşte mai bine pe Om. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial. p. Lévi-Strauss astăzi. În 1973 accedă la Academia Franceză. urmează în paralel. iar ideile sale să fie discutate în lumea întreagă.chiar „activ în interiorul partidului socialist francez”. înainte de toate. Lévi-Strauss este mobilizat. „Sălbaticul” pentru el transpare mai degrabă printr-o mască. strădunidu-se să „dea impresia că un organism fără scop şi fără funcţie poate avea totuşi şi o raţiune de a fi. Lévi-Strauss este atunci în culmea gloriei. însă în opera sa interesul pentru marxism şi socialism a fost. după care este ales la Şcoala Practică de Înalte Studii. altfel spus. printr-un mit. contribuie la a pune bazele Secţiei a VI-a a Şcolii Practice de Înalte Studii în Domeniul Ştiinţelor Sociale. De la bun început îşi va manifesta gustul mai degrabă pentru cultura materială şi artistică. îşi va pierde.24 2 . el este numit doctor honoris causa a numeroase universităţi străine şi va continua să se bucure de un mare prestigiu. ci intrând cu-adevărat în consonanţă cu gândirea totemică. primul antropolog în sensul alrg al termenului. 1 Robert Deliége. 2008. din audienţă. unde îi va întâlni pe indienii Caduveo şi Bororo. în special după ce acumulează o colecţie de obiecte care aparţinuseră indienilor şi care vor fi mai târziu expuse la Paris. chiar şi atunci când structuralismul. întreprinde o „expediţie” în Mato Grosso. necorupt de legi şi care are să ne înveţe multe despre noi înşine.2 Orientare Într-un articol Lévi-Strauss face din Jean-Jacques Rousseau „inventatorul ştiinţelor omului”. Medaliat cu aur la CNRS. În 1936 organizează o a doua „expediţie”. pur intelectual. Operele sale ajung să fie traduse în nenumărate limbi. La sfârşitul primului său an în Brazilia. Din pasiune pentru exotism şi pentru exotism şi pentru aventură. La el nu experienţa pune bazele cunoaşterii. Editura Cartier. studii de drept şi de filosofie urmând să devină profesor la Mont-de-Marsan. De îndată ce se întoarce în Franţa. p. Va arăta cum filosofi precum Rousseau şi Bergson au reuşit mai bine să pătrundă înţelegerea clasificărilor totemice nu căutând să le înţeleagă prin simpla observaşie a manifestărilor concrete. care izbucneşte după întoarcerea sa în Franţa. unde va rămâne până la sfârşitul anului 1947. însă fundaţia Rockefeller îi dă şansa de a pleca la New York.1 La Sorbona. Din acestă cauză dă întrucâtva impresia că activitatea principală a indigenilor ar fi de ordin intelectual. Obţine un post de consilier cultural la New York. de această dată şa indienii Nambikwara. el nu le consideră decât ca nişte sisteme de gândire şi niciodate ca pe nişte ideologii revoluţionare. el predă la Institutul de Etnologie. decât prin activităţile sale zilnice. Lucrează şi la UNESCO. În 1935 obţine un post la Universitatea din Sao Paulo.20 2 Ibidem. Împreună cu Fernand Braudel. puţin câte puţin. Lévi-Strauss vede în „sălbatic” un om pur. simte trezindu-se în el interesul pentru etnologie. Introducere în antropologia structurală. an care îl va întoarce definitiv în Franţa. Chişinău. ca un curent important de idei.

Această mărturisire – consider eu. unde observă triburile caduveo. apud. comparând primele impresii cu vizitele ulterioare. mai ales în ceea ce priveşte metoda de analiză numită structuralism. Dincolo de călătorie. Savantul relatează si câteva aspecte legate de munca academică de la Universitatea din San Paolo. “Detesc călătoriile şi exploratorii. este doar o servitute care copleşeşte munca în sine cu timpul pierdut pe drum. remarcate de etnologii notorii ai vremii. ale concepţiei sale despre lume şi despre etnologie. Şi iată-mă gata să-mi povestesc expediţiile. autorul ne invită la meditaţie. în Franţa şi tradus 13 ani mai târziu în România. arătându-ne cum acestea ne pot face să trecem de la minune la repulsie. aspecte prezentate pe larg în Gândirea sălbatică (1962) si ciclul Mitologice (1964-1971). nambikwara şi tupikawahib. despre noi şi ceilalţi.”3 O carte care ne dezvăluie numeroase aspecte ale gândirii lui Claude Lévi-Strauss şi mai ales. organizate în nouă părţi sau secţiuni. Paris.. Tropice Triste „Aş vrea să fi trăit pe vremea adevăratelor călătorii. Robert Deliége. publicat în 1955. făcând totodată referiri la procese asemănătoare din India şi Pakistan. De asemenea. ironică. Tropice Triste ne vorbeşte despre lume. săptămâni şi luni de-a rândul. Lévi-Strauss denunţă exploatarea baştinaşilor de către 3 4 Claude Lévi-Strauss. un spectacol neîntinat. bororo. trecând de la minunare la regret. op. p. plon. În Antropologie structurală Levi-Strauss citează pasaje întregi din Tropice Triste. Acceptarea în 1935 postului de profesor în orasul brazilian San Paolo îl aduce pe Lévi-Strauss în contact cu populaţiile băştinaşe primitive. este explicată în rândurile ce urmează: ”aventura nu-şi are locul în meseria de etnolog. uneori a bolii”. Încurajat de rezultatele obţinute în primele cercetări. El pleacă deci la capătul lumii în căutarea filosofului. atunci când ni se oferea privirii. Cea de-a patra parte ”Pământul şi Oamenii” conţine o analiză geografică a evoluţiei colonizării în America de Sud. cu povara foamei.ro/citeste/25146705/cartea-online-cartea-online-cartea-online-claude-levi-strausstropice-triste 3 .cartiok. a oboselii. în toată splendoarea sa. dar şi de trecut. prezent şi viitor.38. necontaminat şi neatins de blestemaţiile progresului. Prefăcându-se că destestă călătoriile. în descoperirea de raporturi cauzale şi ”structuri” ale gândirii primitive. modul lor de viaţă şi organizarea socială. Lévi-Strauss hotăreşte să continue studiile.4 Cartea este structurată în 40 de capitole.cit. el ne invită să luăm parte la ele.” Cu această afirmaţie işi începe Tropice triste. „Eu-l” este pe toate paginile. ***** Descrierea detaliată din Tropice a acestor societăţi a reprezentat piatra de temelie pentru cercetările şi operele ulterioare.66 http://www. pe atât de personală. 1955.p. Este o carte pe cât de literară. Primele trei părţi prezintă reflecţiile autorului despre părăsirea Europei şi vizitarea Lumii Noi şi a Tropicelor. El întreprinde cercetări de teren în regiunea braziliană Mato Grosso şi în Amazonia Meridională. Studierea triburilor primitive l-a ajutat pe autor în definirea miturilor şi relaţiilor de rudenie. pe care le explică cu ajutorul demersului structuralist. Tristes Tropiques.În Tropice Triste în sfârşit vede în etnologie confirmarea tezelor lui Rousseau.

Lévi-Strauss relatează că tribul împărţea anul în două perioade distincte: sezonul ploios. înnodat în jurul taliei şi la alte câteva podoabe. din octombrie până în martie – când fiecare grup din trib locuieşte în colibe din ramuri de palmier. Prima era asigurată de bărbat. spre exemplu. este reprezentat de cunoştinţele toxicologice ale tribului. Aşa cum observă şi Ion Vladuţiu. născut din dorul său după o lume în care exotismul să se amestece cu inteligenţa şi bunătatea. Etnologul notează şi câteva ritualuri magice ale tribului. Comparat cu monştrii şi monstruozităţile din oraşe. Nu modul de viaţă a sălbaticului este ceea ce îl atrage pe Lévi-Strauss.colonişti. Lévi-Strauss ne povesteşte că. ci o 4 . care contrastează evident cu excesul de populaţie de pe subcontinentul indian. aceia pe care Lévi-Strauss i-a îmbrăcat în hainele tradiţiei. autorul vrea să sugereze că tropicele sunt triste prin insăşi realitatea existentă acolo. În ţările tropicale cea mai mare parte a populaţiei trăieşte într-o mizerie cruntă. Lévi-Strauss face o comparaţie a nambikwara cu tribul bororo: Îmbrăcămintea femeilor din trib se reducea la un şirag subţire de mărgele din scoici. brăţări sau cercei din sidef şi pene. La fel. Aici descoperă fraternitaea umană. chiar şi ceasul său de la mână reprezenta un atasu. ci afară. O dovadă de dragoste şi interes pe care membrii tribului şi-o arătau între ei era despăducherea. având doar un pompon de pai agăţat la brau. ci o imagine pe care el însuşi a construit-o. Ea conţine reflecţii despre natura şi scopul antropologiei. căci sălbaticul despre care ne vorbeşte este creaţiunea sa. cetele rătăcesc prin savana în căutarea hranei: larve. lăcuste. Ritualul despăducherii era socotit o mărturie a ataşamentului pe care îl aveau unii cu alţii. paianjeni. prin titlul lucrării. rozătoare. Bărbaţii erau la fel de sumar îmbrăcaţi. copiii işi înconjurau mamele cu o dragoste plină de grijă şi exigenţă. despre efectele călătoriei asupra spiritului uman. O atenţie deosebită a avut-o autorul pentru relaţiile din cadrul familiilor. nambikwara nu dormeau în colibe. rădăcini sau miere sălbatică. Un alt aspect important pe care Lévi-Strauss îl observă. Afirmă că nu există umanitate mai bună decât cea pe care a întâlmit-o în pădurile Amazonei. Nu oboseşte să critice modernitatea şi prin această critică schiţează un elogiu adus primitivităţii. precum şi fructe. pe de altă parte. ”Reîntoarcerea” închide cartea. sălbaticul este bun. pe pământ. remarcabil. Partea a noua. pe de o parte şi a culesului. pentru băştinaşi. şerpi. Otrăvurile preparate erau numite nande. precum şi despre rolul budismului şi islamismului în cultura globală. Singurul lucru pe care îl regretă este că societăţile primitive dispar încetul cu încetul. Timp de şapte luni. iar cea de-a doua de femeie. Atasul era denumirea pe care nambikwara o dădeau lucrurilor de care le era frică. Ceea ce găsim în satele cele mai uitate de lume ale lui Lévi-Strauss nu este groaza unei lupte pentru supravieţuire. el desemna un fel de spirit răufacator. Economia tribului era de natură dublă: a vânătorii şi grădinaritului. în orice caz. al unei anume primitivităţi. Noaptea. construite pe mici ridicături de pământ din apropierea râurilor. ei vegheau ca ea sa primească partea din produsele vânătorii. şi sezonul secetos – când satul este părăsit şi tribul se împarte în mai multe cete nomande. Ea se realiza prin aruncarea unor tepuse speciale în direcţia de unde credeau că vine atasul. gonirea furtunii. Civilizaţia nu pare făcută pentru locuitorii de la tropice. unde totul este dezumanizat. Autorul este profund impresionat de condiţiile precare în care trăiesc populaţiile de la tropice.

el îşi justifică admiraţia pe care i-o dovedeşte. Astăzi. 1996. apud.47. Magia şi vrăjitoria se bazează pe un sistem coerent şi integrat de credinţe. într-un mod poate mai conştient şi mai sistematic decât am fi putut crede. pe de altă parte . p. Pentru a-i cunoaşte pe „sălbatici”.. op.”6 5 6 Claude Lévi – Strauss. Lévi – Strauss refuză să vadă în sălbatic o fiinţă lipsită de raţiune. el face din acesta o fiinţă cu totul raţională. Plon/Julliard. Dimpotrivă. p. Pentru ca acest lucru să funcţioneze.fiinţă deosebit de inteligentă.73 5 . pricepută la tot felul de speculaţii. magia presupune credinţă. Sigur că ltiinţa sa este specială. Situaţia magică este un fenomen de consens.. aceste societăţi sunt egalitariste. mai mult decât raţionale. De aceea.. Moartea devine pentru acesta destinul său inelcutabil. conduse după regula umanităţii [.” Lévi – Strauss refuză oarecum să admită că ar exista şi o altă formă de gândire decât cea care guvernează ştiinţa. 1961. Entretiens avec Claude Lévi – Strauss. a cărei organizare socială se bazează pe schimb.5 Consideră că noţiunea de continuitate între experienţă este cea care ne permite să înţelegem realul. p. conştient că este obiectul unui blestem. Editura Fides. demonstrând că este un intelectual de înalt calibru. este să le reducem expresiile culturale la nişte modele abstracte de realaţii.] Dimpotrivă. capabilă de a peoduce opere de artă „de un foarte înalt grad de stilizare” şi demne de artiştii cei mai iluştri. care se coordonează toate în numele aceluiaş scop. însă produc şi multă entropie în cadrul societăţiilor: conflicte sociale. perfect ştiinţifice. Astfel. pentru ca magia să fie eficace. ceea ce trebuie. încearcă să reducă toate activităţile „sălbaticilor” la soluţii logice. căruia este greu să i te sustragi. pe de o parte. 31 G. Rasă şi istorie. Paris. o fiinţă solitară. Acordă o importanţă deosebită magiei. în sfârşit cea a colectivităţii. nu ne foloseşte la nimic să ni-i apropiem fizic. Credinţa implică trei aspecte: credinţa vrăjitorului în eficacitatea tehnicilor sale. După el. de tradiţia grupului din care face parte. trebuie să crezi în ea. căreia doar o analiză sofisticată poate să-i sesizeze complexitatea gândirii. este profund convins. toate lucruri împotrive cărora am văzut că primitivii se apără cu înverşunare. În mare. lupte politice. că este condamnat. exclus din societate. ale celor mai buni dintre noi. Studiează mecanismele sociologice şi psihologice pe care se bazează cazurile de moarte prin blestem sau vrajă: un individ. din contra. Charbonnier. de tip mecanic. sălbaticul este un om de ştiinţă. Robert Deliége. O lume mai bună „Primitivii construiesc puţină ordine prin cultura lor. însă ea utilizează intrumente conceptuale şi o gândire comparabilă cu ale noastre. se îndreptează de blestemat. Însă ei construiesc foarte puţină entropie în cadrul societăţii lor. „Rupt de legăturile sale de familie.. după cum ne-o arată maşinismul şi marile opere ale civilizaţiei. Vedem cum sălbaticul lui Lévi – Strauss este creat după propria sa imagine: este. cea a bolnavului sau cea a victimei în puterea vrăjitorului.cit. Comunitatea se retrage. îi numim popoare subdezvoltate. popoarele civilizate construiesc multă ordine în cultura lor. căci ni „atingându-i” îi putem „înţelege”. se poartă cu el ca şi cu un mort. de vreme ce până şi omul din neolitic este „moştenitorul unei tradiţii intelectuale”. integritatea sa fizică nu rezistă disoluţiei personalităţii sale.

religioase. ce sunt foarte diferite de cele pe care le considerăm ca fiind ale noastre. Cea mai veche atitudine. Fără îndoială că oamenii au elaborat culturi diferite din cauza depărtării geografice. clasele. cum ar fi acelea pe care le numim sălbatice sau primitive. 13-14 Ibidem. în toate grupurile care o compun: castele. pur şi simplu. la caracterul dezordonat şi nearticulat al cântecului păsărilor8. când par cu totul izolate. Termenul sălbatic. Rasă şi istorie. nu trebuie să uităm că societăţile contemporane care nu cunosc scrierea. din contra. Problema diversităţii nu se pune numai în cazul culturilor privite în relaţiile lor reciproce. Antichitatea califică. trebuie să ţinem seamă de formele de viaţă socială care s-au succedat în timp şi pe care nu le putem cunoaşte prin experienţă directă. la rândul lor. Diversitatea culturilor a fost rareori înţeleasă de oameni drept ceea ce este: un fenomen natural. a particularităţilor mediului şi a ignorării existenţei restului lumii. au fost. diversitatea culturilor umane este şi în prezent. a căror cunoaştere este prectic imposibilă. dar această observaţie nar fi riguros adevărată. Editura Fides.. Oricine poate să se transforme în etnograf şi să meargă să cunoască pe viu existenţa unei societăţi care îl intereseză. mai târziu.Rasă şi istorie Pentru a înţelege cum şi în ce măsură diferă culturile umane între ele. în acelaşi sens. Dezvoltă anumite diferenţe cărora fiecare grup le acordă o imprtanţă extremă. p. 1996. p. fără îndoială. tot ceea ce nu făcea parte din cultura greacă (apoi greco-romană) drept barbar. Se pare că barbar se referă. constă. etimologic. adică "din pădure". ci şi în interiorul fiecărei societăţi. mediile profesionale sau confesionale etc. bazată. rezultând din raporturile directe sau indirecte dintre societăţi. decât dacă fiecare cultură sau fiecare societate s-ar fi închegat şi sar fi dezvoltat izolată de toate celelalte. evocă şi el viaţa animală. În ambele cazuri se neagă existenţa însăşi a diversităţii culturale şi se preferă excluderea din cultură şi plasarea în natură a tot ce este în conformitate în vigoare. precedate de altele. în numele căruia "sălbaticii" (sau toţi cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) sunt plasţi în afara omenirii. ele se prezintă totuşi sub formă de grupuri sau cete. Apoi. morale. Trebuie să înţelegem că între culturile umane diferenţele nu sunt de acelaşi tip şi nici nu ţin de acelaşi plan. fără excepţie. sociale. se contrazic sau formează un ansamblu armonios. el nu va intra în contact direct cu o civilizaţie dispărută decât prin cunoaşterea documentelor figurative pe care această societate – sau altele – le vor fi lăsat despre ea. trebuie mai întâi să încercăm să le inventariem. Acest mod de gândire. cu mult mai mare şi mai cuprinzătoare decât o vom putea boi cunoaşte vreodată. 21 6 . dacăaceste diferenţe se anulează. Societăţile umane nu sunt niciodată singure. chiar devenind istoric sau arheolog. ei au văzut în aceasta mai degrabă un fel de monstruozitate sau de scandal. în a respinge formele culturale. "7 Prin consecinţă. opusă culturii umane. termenul de sălbatic. Trebuie să ţinem seamă de formele de viaţă socială care s-au succedat în timp şi pe care nu le putem cunoaşte prin experienţă directă. estetice. ". este tocmai atitudinea cea mai 7 8 Claude Lévi – Strauss. şi civilizaţia occidentală a folosit. ca şi în trecut.. chiar şi indirect. pe fundamente psihologice solide.

1996 Robert Deliége. De asemenea. adică un anumit mod de a vedea lucrulire. recunoscută. înţeleasă ca ştiinţă a legilor generale ale devenirii socialului în globalitatea lui.9 Puţini etnologi au scris atât de mult şi atât de divers. Ed. aşadar nu este o întâmplare dacă Lévi – Strauss a atras atât atenţia filosofilor. 2008 Ileana Petraş-Voicu. Chiar dacă poziţiile sale teoretice nu mai sunt cu-adevărat de actualitate. Introducere în antropologia lui Claude Lévi – Strauss. a subliniat-o şi Edmund Leach. p. Barbar este mai ales acela care crede în barbarie. iar autoritatea sa. Rasă şi istorie. Dacia.35 7 . Cluj. Editura Cartier. a way of looking at things. Se pare că ambiţia lui secretă era ridicarea antropologiei la rangul de ştiinţă socio-umană fundamentală şi ca atare conferirea locului ocupat altădată de sociologia generală. Introducere în antropologia structurală. pe bună dreptate. 1992. Ed. În acest sens. nu faci decât să adopţi una dintre atitudinile lor tipice. el este la fel de apropiat. Lévi-Strauss astăzi. Bibliografie Claude Lévi – Strauss. cu atât te vei asemăna mai bine cu ceea ce vrei să respingi. cât şi pe cea a etnologilor. Refuzându-le apartenenţa la umanitate celor ce par a fi drept cei mai "sălbatici"sau "barbari" dintre reprezentanţii săi. cât şi de etnologie. poate atât de metafizică. 1992 9 Ileana Petraş-Voicu. în schimb. pe atât de comentat. Chişinău.semnificativă şi mai distinctivă a sălbaticilor înşişi. sub alte forme): cu cât încerci să te delimitezi de o cultură sau de nişte obiceiuri. Dacia. Cluj. Editura Fides. structuralismul lui Lévi – Strauss nu este o metodă. Rlativismului cultural (îl găsim oriunde. Concluzii După cum. a fost pe cât de citit. prestigiul său rămâne neştirbit. ci mai degrabă. Introducere în antropologia lui Claude Lévi – Strauss.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful