PATRIMONIUL TURISTIC AL ROMÂNIEI (Note de curs

)
1. Patrimoniu turistic, potenţial turistic, resursă turistică, ofertă

turistică, fond turistic.
1.1.Concepte, componente, clasificări Conform Cap. II - Art.3, și următoarele, din Legea turismului - Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice şi este format din bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată, valorificată şi protejată în condiţiile legii. El reprezintă ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism. Evidenţa, atestarea şi monitorizarea patrimoniului turistic se realizează de către Departamentul Dezvoltării Turismului și se efectuează prin înscrierea acestora în Registrul turismului. Criteriile de atestare a patrimoniului turistic se elaborează de către Departamentul Dezvoltării Turismului. Atestarea obiectivelor patrimoniului turistic se realizează prin certificatul de patrimoniu turistic, care dă drept proprietarului sau administratorului legal să organizeze exploatarea turistică a obiectivului respectiv şi îl obligă să protejeze patrimoniul înscris. De asemenea, direcţiile de valorificare şi dezvoltare a patrimoniului turistic, inclusiv a proprietăţii publice din turism, sânt determinate de către Departamentul Dezvoltării Turismului în conformitate cu programele de dezvoltare a turismului. Patrimoniul turistic al unei țări, al unui teritoriu este definit, după alte opinii, ca totalitatea elementelor de atractivitate turistică, care acționează fie în ansamblu, fie independent, pentru dezvoltarea activităților turistice. Patrimoniului turistic rămâne la stadiul de p o t e n ț i a l t u r i s t i c sau r e s u r s ă t u r i s t i c ă naturală şi/sau antropică dacă nu este pus în valoare în urma unor amenajări turistice. Conceptul de patrimoniu turistic are şi o accepţiune juridică. Pentru a asigura conservarea unor importante monumente naturale sau antropice a fost aprobată Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural al omenirii (1972) sub egida UNESCO, prin care statele participante desemnează „moştenirile cu valoare extraordinară şi universală”, obligându-se să asigure protecţia lor sub toate aspectele. Din punct de vedere structural patrimoniul turistic al unui spațiu geografic este compus din: • potenţial turistic (natural şi antropic) - elementele naturale sau antropice constituie resurse turistice și reprezintă materia primă pentru activităţile turistice; • infrastructură (generală şi turistică); • structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului). După alți specialiști, patrimoniul turistic al unui teritoriu cuprinde: • resursele turistice atractive (naturale şi antropice) și • infrastructura turistică – în acest caz, infrastructura turistică este asimilată cu baza tehnico-materială, fiind inclusă ofertei turistice și însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor destinate consumului turistic, prin care resursele atractive sunt valorificate în turism. Funcția de bază a acesteia este satisfacerea cererii prin dotări și servicii specifice, pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor economico-sociale ale turismului. Structura de primire turistică - orice construcție și amenajare destinată, prin proiectare și execuție, cazării turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului,

1

transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear pentru turiști, împreună cu serviciile aferente. Structurile de primire turistice includ:  structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluriapartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, camere de închiriat în locuințe familiale, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și pensiuni agroturistice și alte unități cu funcțiuni de cazare turistică;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică: unități de alimentație din incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare, unități de alimentație publică situate în stațiuni turistice, precum și cele administrate de societăți comerciale de turism, restaurante, baruri, unități de fast fond, cofetării, patiserii etc., care sunt atestate conform legii;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalații și dotări specifice agrementului turistic;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de transport: transport rutier (autocare); transport feroviar (trenulețe, trenuri de cremalieră etc.); transport fluvial și maritim (ambarcațiuni cu scop turistic); transport pe cablu (telecabine, teleschi etc.); structuri de primire turistice cu funcțiuni de tratament balnear (unități de prestări de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate compleurilor de turism balnear). Componenta de bază a patrimoniului turistic este, deci, reprezentată de p o t e n ţ i a l u l t u r i s t i c = r e s u r s a t u r i s t i c ă (pot fi considerate sinonime deoarece potențial - poate fi definit ca ceva care există ca posibilitate, care exprimă o posibilitate de manifestare, iar resursă – o sursă, o rezervă de elemente susceptibile de a fi valorificate la un moment dat). P o t e n ț i a l u l t u r i s t i c a fost definit de către Organizaţia Mondială a Turismului şi alte organisme de profil din cadrul Comunităţii Europene ca fiind (la nivelul unei ţări sau zone geografice), ansamblul componentelor naturale, culturale şi socio-economice care oferă posibilităţi de valorificare în plan turistic şi dau o anumită funcţionalitate teritoriului, având un rol esenţial în dezvoltarea activităţilor de turism. Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni ,,atracţii turistice", constituindu-se în adevărate ,,resurse" turistice pentru industria turistică şi pot beneficia de amenajări specifice. Conceptul de r e s u r s ă t u r i s t i c ă este mult mai complex şi mai complet, incluzând (pe lângă atracţiile turistice pretabile pentru vizitare) şi elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în activităţile turistice ca ,,materie primă", generând diferite forme de turism (izvoarele minerale şi nămolul favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turism sportiv; diferitele tipuri de bioclimat şi aerul ozonat - turismul climateric; agricultura montană - agroturismul; satele - turismul rural etc.). Resursele turistice sunt componente ale mediului natural și antropic, care prin calitățile și specificul lor sunt recunoscute, înscrise și valorificate în turism. Resursele turistice pot fi:  naturale: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de floră și de faună, peisaje, zăcăminte de substanțe minerale, componente ale hidrosferei, etc.;  antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri memoriale, monumente tehnice și de artă, muzee, elemente de folclor și artă populară etc. Prin conţinut, specific şi valoare o resursă turistică poate deveni, în timp şi spaţiu, ,,punct de atracţie" pentru potențiali turiști. Orice resursă turistică, naturală sau antropică, prezintă pentru turist şi pentru activitatea turistică în ansamblu o anumită valoare: peisagistică, estetică, recreativă, cognitivă sau instructiv-educativă. A t r a c ţ ia t u r i s t i c ă, considerată de unii sinonimă cu resursă turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului 2

turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică influenţând, în mod direct, anumite segmente ale cererii turistice. Potenţialii turişti vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea, unicitatea, frumuseţea unor componente ale potenţialului turistic (cascade, chei, versanţi abrupţi, elemente floristice şi faunistice, picturi deosebite, edificii impozante, tipuri diverse de monumente, etc.) care conferă în plan personal emoţie, satisfacţie, cunoaştere. În paralel cu termenii potenţial turistic, resursă turistică - la nivel mondial şi naţional circulă şi termenul de f o n d t u r i s t i c - totalitatea resurselor naturale, social-culturale şi istorice de valorificare turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potenţiale a unui teritoriu (C. Zwizewski şi colaboratorii, 1978), de care se leagă prezenţa sau absenţa activităţilor turistice. O. Snak (1976) îl numeşte o f e r t a t u r i s t i c ă p r i m a r ă, ca premisă esenţială în amenajarea turistică a unei zone şi în dezvoltarea anumitor forme de turism, care împreună cu structurile turistice existente (structura de primire şi infrastructura specifică) alcătuiesc o f e r t a t u r i s t i c ă r e a l ă sau p a t r i m o n i u l t u r i s t i c, la acesta adăugându-se, nu în ultimul rând, şi factorii generali ai existenţei umane: ospitalitatea, obiceiurile, varietatea şi calitatea serviciilor prestate pentru buna desfăşurare a activităţilor turistice. Oferta turistică reală (patrimoniul turistic), alături de cererea turistică (necesarul de consum turistic) se constituie în componentă a pieţei turistice, între cele două componente existând relaţii de interdependenţă. Oferta turistică reală prezintă o serie de caracteristici specifice printre care se impun: • rigiditatea - are o anumită poziţie geografică, o localizare bine definită, fără a putea fi transferată în alte areale sau zone turistice, sau fără a putea fi deplasată spre consumator; • eterogenitatea - dată de varietatea şi marea diversitate genetică a componentelor din structura ofertei; • diferenţierea conţinutului ofertei pe categorii diferite de turişti în funcţie de vârstă, preferinţe, posibilităţi financiare etc. Conceptul de patrimoniu turistic are şi o accepţiune juridică. Pentru a asigura conservarea unor importante monumente naturale sau antropice a fost aprobată Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural al omenirii (1972) sub egida UNESCO, prin care statele participante desemnează „moştenirile cu valoare extraordinară şi universală”, obligându-se să asigure protecţia lor sub toate aspectele. Mulţi autori includ în potenţialul turistic şi infrastructura turistică, structurile de primire şi serviciile complementare, punând semnul egalităţii între potenţialul turistic şi patrimoniul turistic. Astfel, potenţialul turistic (P) rezultă - în opinia lui P. Cocean (1996), din asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă şi, sintetic, el se poate exprima prin formula: P = F + Bm (unde P - potenţial turistic, F - fond turistic, Bm - baza tehnico-materială). Ion Şandru (1970), prin formula propusă pentru estimarea potenţialului turistic, consideră că acesta cuprinde doar baza tehnico-materială a turismului: baza de cazare, de alimentaţie publică, de tratament şi agrement, infrastructura etc. P = Ii x Id x Ia unde Ii - indice de ierarhizare al ariei de puncte de atracţie; I d - indice de dotare; Ia - indice de accesibilitate. Aurelia Susan (1980) consideră potenţialul turistic premisa afirmării fenomenului turistic, care include atât premisele de localizare - adică fondul turistic cu funcţie de atracţie, de polarizare a cererii, cât şi premisele de realizare - care permit transformarea fondului turistic întrun factor activ al turismului, respectiv exploatarea fondului turistic. Edward Bergman (1996) consideră că potenţialul turistic al unei zone, regiuni depinde cele trei „A”: 3

• • •

Attractions (atracţii) - componentele potenţialului natural şi antropic cu valoare atractivă; Accessibility (accesibilitate)- gradul de accesibilitate al zonei sau regiunii de destinaţie turistică faţă de arealele generatoare de fluxuri turistice; Accommodation (baza de cazare, alimentaţie publică, agrement sub aspectul calităţii şi numărului).

1.2.Clasificarea potenţialului turistic Diversitatea resurselor turistice, gradul lor de valorificare în actul turistic, intensitatea cu care sunt atrase în circuitul turistic etc. fac ca potenţialul turistic să fie clasificat după o serie de criterii (M. Grigore, 1974): - Criteriul funcţionalităţii divizează potenţialul turistic în: potenţial turistic funcţional sau activ, intrat în circuitul turistic al unui teritoriu şi potenţial turistic latent sau disponibil reuneşte acele componente naturale sau antropice ale unei regiuni (zone) care, din anumite motive, nu au devenit elemente de polarizare turistică; - Criteriul capacităţii (volumului) diferenţiază potenţialul turistic total (absolut) care vizează, pe de o parte, intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu, iar pe de altă parte exploatarea la parametri maximali posibili a componentelor, precum şi un potenţial turistic relativ - constituie doar o parte a potenţialului turistic dintr-un teritoriu dat, care poate funcţiona şi independent ca element de atractivitate turistică (ex. Babele şi Sfinxul - în cadrul complexului turistic Bucegi; Muzeul de Istorie a României - în cadrul potenţialului turistic al Bucureştiului); - Criteriul limitei de consum evidenţiază un potenţial turistic inepuizabil - format din acele resurse turistice ale căror capacitate de exploatare turistică nu poate fi epuizată (teoretic): condiţiile climatice, relieful, apele etc.), alături de un potenţial turistic epuizabil care include componentele epuizabile în decursul timpului (elemente faunistice, floristice, monumente istorice, obiective arheologice etc.). - Criteriul genetic evidenţiază două mari categorii de potenţial turistic: unul natural (relief, clima, ape, vegetaţie, faună) şi altul antropic - care, la rândul său, reuneşte resursele turistice antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) şi activităţile şi manifestările antropice cu funcţie turistică. În mod curent, în turism se operează cu tipurile genetice de potențial turistic (potenţialul turistic natural şi potenţialul turistic antropic), fiecare tip avându-şi propriile criterii de identificare, propria structură şi forme specifice de exprimare şi valorificare în teritoriu. Potenţialul turistic natural- reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră), inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora. Potenţialul antropic - reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de vedere cultural-istoric şi tehnico-economic , reuneşte resursele turistice antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) şi activităţile şi manifestările antropice cu funcţie turistică.

2. Potenţialul turistic natural
Potenţialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziţie de cadrul natural al unui spaţiu: unităţi, tipuri şi forme de relief; tipuri şi subtipuri climatice; ape de suprafaţă şi subterane; etaje de vegetaţie sau asociaţii vegetale - incluzând şi modificările produse de intervenţiile antropice - care prin valoarea lor educativă, cognitivă, estetică, curativă şi atractivitatea lor justifică deplasări de populaţie pentru 4

 varietatea deosebită a tipurilor genetice şi a formelor de relief. hidrografic. estetice. în principal.. scunzi 1000-700). chei. eolian). Se caracterizează printr-o mare varietate genetică. aspectele particulare ale marilor unităţi de relief sunt date. prin:  valoarea peisagistică a unităţilor de relief existente în teritoriu. . . În general. ape.  calităţile terapeutice. dimensională.a. . în timp şi spaţiu.prezenţa formelor de relief deosebite . 5 . relieful poate fi considerat o adevărată „vitrină a naturii". . avene s.gradul de accesibilitate pentru aceste obiective turistice. el fiind suportul material al desfăşurării activităţilor turistice. în mare parte. curative şi atractivitatea componentelor se constituie în motivații ce declanșează fluxuri turistice. dar mai ales de structura geologică a acestora. de evoluţia. Potenţialul turistic natural se include în sfera atractivității și activităților recreative fie prin elemente concrete (relief. vârfuri ascuţite. în special. Fizionomia actuală a reliefului. . De altfel. unde acţiunea factorilor interni şi externi influenţează. Criteriile de identificare ale potenţialului turistic al reliefului se referă la: . vegetație.dispunerea treptelor de relief. biotic. Potenţialul turistic al reliefului Relieful reprezintă elementul major în structura potenţialului turistic al oricărui teritoriu. fie prin diferite însușiri ale unor componente (cele climatice. stâncării. carstic. . . prin componentele sale.  calitatea. de ordin climatic. piscicolă etc. Atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia şi poate fi definită. potenţialul turistic natural formează. faună).puncte de belvedere. valoarea peisagistică a tuturor unităţilor de relief. abrupturi. de tipurile de roci dominante şi structura acestora. relaxante ale unor factori climatici.analiza treptelor hipsometrice (munţi înalţi > 2000 m. dimensională şi fizionomică. defilee. cinegetică. rotunjite ş. mijlocii 1500-1000 m. care se identifică prin tipurile de bioclimat. de la unităţile montane .gradul de fragmentare și energia formelor de relief.carpatice şi până la Delta Dunării.creste. repartiţia şi densitatea elementelor componente ale hidrosferei. 2.dispunerea şi valoarea pantelor etc. pasuri. În foarte multe situaţii. suportul material și mediul ambiental al tuturor activităților turistice. componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potenţialului turistic al unui teritoriu şi a dezvoltării industriei turistice. El se caracterizează printr-o mare diversitate genetică. plate. vulcanic.aspectul general al microformelor de relief . peşteri. elementele sale fiind implicate în nuanţarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural. calitativă a componentelor.  biodiversitatea floristică şi faunistică . cognitive.1.care poate oferi elemente de cunoaştere ştiinţifică şi ecologică. sau cele ale hidrosferei).vizitare şi conduc la amenajări de ordin turistic. dar poate avea şi valoare estetică. iar prin însușirile educative.modul de concentrare sau dispersie al formelor de relief.gradul de complexitate a unităţilor de relief şi tipurile de relief (glaciar. fizionomică.a. .

Podragul este cel mai adânc (15. cu microrelieful său caracteristic. transformându-le într-un labirint de creste. custuri. fapt ce explică aspectul lor de spinări înguste. vârfuri puternic degradate. punctată de vărfurile cele mai înalte. formarea diferitelor tipuri şi forme de relief. Munţii Iezer se impun. de pe versantul nordic. Urlea.1. cu peste 30 de lacuri glaciare (I. care adăpostesc aproape tot atâtea lacuri glaciare. în mod evident. Pietrosu Mare – 2304 m. Adesea circurile sunt asociate cu întinsele suprafeţe de nivelare ale complexului structural Borăscu . exemplele cele mai tipice fiind: . Alături de acestea se remarcă şi lacurile Capra. văi şi circuri glaciare etc.creasta principală a Munţilor Rodnei.) . Nu lipsesc însă nici circurile complexe . cu circuri mai mici suspendate ( de cuib) în versanţi. de peste 60 km lungime. rezultate în urma intersectării circurilor glaciare instalate pe ambii versanţi ai culmilor muntoase. Buda. Vf.5 m. Maramureş). prin configuraţia lor. complexe montane care. abrupte. Făgăraş. Apar frecvent sisteme de creste impozante. Călţun situate pe versantul sudic al Făgăraşului. . separate prin creste secundare (custuri) mai scurte. suspendate deasupra văilor glaciare. sau Bâlea. Sub vârfurile amintite.5 m). vârfuri piramidale despărţite de şei adânci. custurilor. Parâng. Principalele tipuri de relief cu funcţie turistică deosebită Varietatea petrografică şi complexitatea structurală a Carpaţilor. frecvent peste 2500 m altitudine (în vârfurile Moldoveanu – 2544 m. prin câteva sectoare de custură: Colţii lui Andrei şi Colţii Cremenei. Galaţi etc. Relieful glaciar La antipodul platformelor de nivelare se situează relieful glaciar. jucând un rol deosebit în conturarea aspectului actual al reliefului ţării noastre. de atracţie turistică.În Munţii Făgăraş se impune creasta nordică principală. agresiunea modelării glaciare fiind cea mai evidentă în Masivul Parâng. modul de integrare în relieful de ansamblu al României alcătuiesc componente de bază ale peisajului. Strunga Dracului etc. succesiunea sistemelor de modelare de diferite tipuri au influenţat.în Munţii Ţarcu. Relieful glaciar al României. 1971). Viştea Mare – 2526 m. cu adâncimi între circa 1 m şi 15. Iezer. în sectoarele 6 . Puzdrele – 2188 m şi Ineu – 2279 m) ale masivului. care a acţionat asupra culmilor montane înalte. pe versanţii nordici. de peste 2000 m (Vf. Lala Mare şi Mică. dezvoltat în zonele montane înalte. Mioarelor se află la altitudinea cea mai mare (2282 m). L. din care procesele de gelifracţie au detaşat „ace” şi hornuri impozante: Acele Cleopatrei. culmi.prezente la peste 2300 m în Munţii Retezat. Asocierea lor sub cele mai variate forme definesc masive. introducând variaţii în peisajul geografic al munţilor înalţi prin prezenţa crestelor. Izvoru Cailor. unde modelarea glaciară a fost mai puternică şi mai avansată. Rebra – 2221 m.Pişota. Elementele cele mai spectaculoase sunt reprezentate de crestele alpine prelungi.conjugate sau lobate . Intensitatea mult mare a glaciaţieieste subliniat de frecvenţa mult mai mare a circurilor glaciare complexe. Peisajul glaciar carpatic are un caracter evident insular. ce se constituie în importante elemente de polarizare. Negoescu.1. la peste 2000 m în Carpaţii Meridionali şi 1850 – 1900 m în nordul Carpaţilor Orientali (unde gheţarii cuaternari s-au manifestat din plin ca factor modelator). a rezultat în urma sistemului de modelare glaciar şi periglaciar din timpul cuaternarului. cu numeroase lacuri glaciare (Buhăescu..Munţii din grupa Parâng au fost afectaţi de glaciaţiune la altitudini de peste 21002200m. circurilor glaciare şi văilor glaciare. Avrig etc. în primul rând. Vf. pe circa 30 km. se aciuiesc cele mai mari circuri glaciare complexe din Munţii Rodnei. Negoiu – 2535 m. instalat doar pe masivele cele mai înalte ale Carpaţilor Meridionali şi ale grupei nordice (Munţii Rodnei. Călţun – 2522 m şi Vânătoarea lui Buteanu – 2507 m). Godeanu. Turnurile Podragului şi Arpăşelului. prin funcţionalitate. compusă dintr-un aliniament de custuri orientate vest – est.2. dintre care: L. Predomină circurile simple.

Lotrului.).Urmele proceselor de modelare glaciară sunt prezente şi în Munţii Şureanu. cu numeroase circuri suspendate. cu câteva circuri mici. 1971) şi o adâncime de 15.7 m. Viorica. din bazinul Latoriţei (Urdele. Romanului. complexul Peleaga din Retezat. Brusturu. Gugu. **creasta principală stâncoasă. sunt prezente cu precădere pe versanţii nordici şi nord–estici ai Parângului. Godeanu. 1971) sau din Muntele Borăscu. cu un diametru de circa 2 – 3 km: complexul Bucurei. Galbenului. a Masivului Godeanu. Tăurile Custurii. datorită modelării 7 . situate în jurul Vârfului Şureanu (2509 m) şi Vărful lui Pătru (2130 m). Lotrului şi Latoriţei. astfel încât adâncimea lor abia mai atinge 1 – 2 m. fie în spatele unor morene frontale (L.. sculptate fie în jurul resturilor suprafeţei de eroziune Borăscu: Zănoaga. Iezeru etc. de pe versanţii nordici ai Retezatului: Galeşu.Ana). aproape fiecare cu circuri complexe. Tăul Negru. Mija. Custura principală. Tăul Porţii. cu un profil longitudinal accidentat. Vf. . dintre care se impun prin diferite caracteristici: Bucura – cu o suprafaţă de 10 ha (Gâştescu P. Galeşu. Cleanţu Horei etc. Văile glaciare. Muntinu). cu roci mutonate sau praguri etc. **surprinde numărul mare al circurilor glaciare asociate sub forma unor complexe glaciare. Slăveiul. pe câţiva kilometri lungime). Slăveiul. izolate. Slăveiul. Lăpuşnicului. **stâncăriile sălbatice din Custura Mătaniei. Borăscu Mare. unde se află şi cele mai reprezentative circuri complexe. Latoriţei (în sectoarele lor superioare. la care se adaugă şi altele. Zănoaga . modeste. -În Munţii Retezat. Găuri. Mohoru (2337 m). situate la izvoarele Gilortului. din bazinul Jieţului şi respectiv Lotrului. compuse din circuri glaciare suspendate („de cuib”) mai mici. Godeanu şi Ţarcu condițiile climatice au favorizat dezvoltarea unor gheţari puternici. de circa 18 km lungime.. sau circurile simple de pe versantul sudic al Masivului Parâng. Ţarcu (2190 m). Acestora li se adaugă circurile simple. masa de gheaţă acumulată în circurile complexe coborând pe văile Jieţului. Pietrii etc. cu versantul nordic abrupt şi punctată de o serie de vârfuri de peste 2100 m: Platina. mai mici. Gropata) sau sub Vârful Ştefleşti din Munţii Lotrului. Câlcescu. Iaşului etc.. şi formele glaciare grupate în jurul Vf. Roşiile. vârfuri impozante – uneori cu versanţi aproape verticali. Iezeru Mic. are doar 10 km – între Vf. la fel de spectaculoasă. care au modelat relieful preglaciar grefat predominant pe roci cristaline metamorfizate. unde gheţarii au avut o dezvoltare mai puternică.Lazăru. Florica în lungul văii Bucura). O mare parte a lacurilor din grupa Retezat – Godeanu sunt înşirate de-a lungul unor văi glaciare. Multe dintre lacurile glaciare sunt în diferite faze de colmatare. văi glaciare scurte de 1.5 – 2 km) – Munţilor Ţarcu. din ea desprinzându-se o serie de custuri secundare orientate radiar. Lia. Se constituie în atracţii turistice pitoreşti: **creasta glaciară principală din Retezat. Blojn etc. cu vârfuri între 2300 m – 2500 m: Peleaga – Custura. ce adăpostesc cochete lacuri glaciare (circurile complexe. ce despart principalele bazine hidrografice. sau complexul Paltina şi cel din Bazinul Pârâului Cârnea din Munţii Godeanu. (circuri cu pereţi stâncoşi. de circa 12 km lungime. Radeşu. din care se desprinde o creastă secundară. **mulţimea lacurilor glaciare (peste 80). sculptând creste glaciare cu frecvente sectoare de custură cu aspect ruiniform (rezultat în urma proceselor intense de degradare). Moraru. **frecvenţa mare a văilor glaciare şi morenelor. prelungită spre est. dar care prezintă o conservare relativă. fie de gheţarii mai mici.de obârşie ale Jieţului. pe latura nordică a Munţilor Cândrel (Iezeru Mare. desfăşurată pe aliniamentul vârfurilor Zlatna – Şesele – Judele – Bucura – Peleaga – Păpuşa – Vârful Mare. Vf. Ţarcu. ce prezintă la baza lor întinse „mări” de grohotişuri. care dovedesc intensitatea deosebită a glaciaţiunii cuaternare. Baicului. Tăul Negru. Pietrele (situate la peste 2200 m) (Gâştescu P. orientată şi aici pe direcţia vest–est.de 29 m adâncime şi deci cel mai adânc lac glaciar. Parângul Mare (2519 m) şi Vf. orientată pe direcţia vest–est. Piatra Scorilei. Vf. Zănoguţa. Galbena. praguri determinate de prezenţa unor pachete de roci dure. fiind cel mai extins lac glaciar din România. fie în spatele unor (Tăul Agăţat.

aglomerările de blocuri dintr-o serie de circuri glaciare ale Munţilor Retezat . cu o parte centrală mai înaltă. cu cele două componente ale sale – exocarstul şi endocarstul . pe faţada nordică. Ocolaşu Mare (1907). relief rezidual. s-a format fie în urma unor procese de modelare prin eroziune. denivelate între ele cu circa 200 m (Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic). Piatra cu apă. platouri structurale cu relief ruiniform rezultat prin eroziune diferenţiată sau cu lapiezuri şi doline. fie prin acţiunea de dizolvare a apelor încărcate cu CO2 asupra calcarelor. de dimensiuni variate. piramide. unde sunt peste 170 de circuri şi 50 de văi glaciare. câmpuri de lapiezuri şi de doline.Caprele.  Relieful modelat pe calcare. Se individualizează o mare varietate de forme rezultate prin dezagregarea fizică a conglomeratelor. caracteristic Carpaţilor.postglaciare. Neagra şi Pârâul Schitului. reprezentat prin platouri carstice de diferite dimensiuni şi la altitudini diferite. peşteri etc. Gheţari de dimensiuni considerabile au coborât pe Valea Bucura. Dochia. Ca forme glaciare relativ bine conservate pot fi menţionate: Custura Padina Crucii. Rodna. cascade. grefate pe dolomite. stânci bizare . Bâtca lui Ghedeoni (1844 m). cu suprafeţe relativ netede. chei. Pârâul Cârnea etc. Piatra Zimbrului. Clăile lui Miron – cu înfăţişări variate. văile glaciare cu praguri ale Văii Mălăeşti şi Ţigăneşti. peste nivelul cărora se ridică câteva proeminenţe piramidale.ca efect direct al gelifracţiei etc. nu se caracterizează prin prezenţa unui relief glaciar clasic. iar pe latura nordică – lângă Pojorita – se ridică vârfurile „gemene” Adam şi Eva. -În Munţii Rarău apar în urma eroziunii diferenţiate turnuri. colţii . abrupturi puternice cu relief specific de hornuri . Peleaga. • În Carpaţii Orientali calcarele sunt prezente pe suprafeţe relativ reduse. Atractivitatea reliefului glaciar sporeşte şi în sectoarele unde îşi fac apariţia mările şi râurile „de pietre" sau „blocuri" din Munţii Parâng. în timp ce Munţii Retezat adăpostesc -pe circa 54 km2 .cel mai complex relief glaciar. Piatra Şoimului etc. Gemenele. masive izolate pitoreşti. Râmnici Sărat.750 kmp) din suprafaţa României (în afara zonelor montane fiind prezente şi în Podişul Mehedinţi şi Podişul Dobrogei de Sud). poliţe etc. unic. Aici s-au păstrat doar local.. Galeşu. ele se remarcă printr-un relief carstic de mare spectaculozitate.Munţii Bucegi. de mare atractivitate: Toaca (1900 m). Deşi arealele calcaroase deţin doar 2% (circa 4. Valea Rea. turnuri.Bâtca Neagră. detaşate de unităţile vecine prin văi în general adânci. urme ale glaciaţiunii cuaternare – care au „supravieţuit” proceselor intense de modelare în postglaciar. Un impact peisagistic deosebit prezintă relieful carstic de suprafaţă: creste înguste şi zimţate. dolomite. Popii Rarăului. vestite fiind Pietrele Doamnei. reprezentat prin turnuri şi coloane de tip Panaghia. coloane. . cu aspect ruiniform. Cea mai mare suprafaţă ocupată de relieful glaciar caracterizează Munţii Făgăraş (127 2 km ). ideale pentru practicarea aplinismului. pereţi verticali. cele mai impozante fiind cele care mărginesc bazinele pâraielor Izvorul Muntelui. Lespezi (1802 m). (cu lungimi de până la 6 – 8 km). Ocolaşul Mic. Căciula Dorobanţului. La periferia masivului se individualizează o serie de abrupturi. unde se conturează două platforme structurale. dispuse discontinuu şi predominant sub forma unor sinclinale suspendate. Relieful carstic. Detunata. Valea Lăpuşnicului. conglomerate Acest tip de relief reprezintă opera conlucrării unor roci solubile cu apa şi se defineşte printr-o răspândire spaţială azonală şi o mare varietate de forme si fenomene. -Ceahlăul – sau „Pionul” cum îl denumea Dimitrie Cantemir – se impune în peisaj prin aspectul său inedit. 8 . Judele. ce compun un relief ruiniform de mare spectaculozitate. fiind grefaţi pe conglomerate şi calcare. sau circurile secundare în trepte – prezente în complexul glaciar al Văii Moralului. altele.

de asemenea. cu multe elemente „unicat”.Prăpastiei. În Piatra Mare se remarcă. chei etc. Crăpăturii). -Ciucaşul se impune. dominat în partea partea superioară de vârfuri semeţe: Coştila. Piatra Lată. (Niculescu Gh. -Munţii Timişului (Bârsei). cu un relief ruiniform impresionant prin varietatea şi mulţimea formelor. pe areale restrânse fiind prezente şi în Masivul Buila–Vânturariţa (din Munţii Căpăţânii) – cu abrupturi prăpăstioase şi creste puternic degradată de acţiune a agenţilor modelatori. Postăvaru se impune prin interfluviile structurale spectaculoase . cu numeroşi martori reziduali . Jepii Mici şi Mari. Podul de Aramă. numeroase hornuri îngustate formate pe liniile de diacleză (Hornul Închis. abruptul vestic al Hăşmaşului Mare (1792 m). Postăvarul şi Piatra Mare. prin relieful său rezidual extrem de pitoresc care apare fie pe liniile de creastă sau în apropierea acestora. Se impun prin spectaculozitate:  Abruptul prahovean al Bucegilor. de mare valoare estetică şi peisagistică. ca forme structurale . peşteri şi lapiezuri.  Creasta calcaroasă îngustă şi puternic zimţată a Pietrei Craiului. Furnica. Vârful cu Dor. dar pitoreşti formate de Valea Cheii şi Valea Cetăţii. dar mai des în spaţiul format de: Cheile Bicazului. Piatra Ascuţită (1707 m) etc. frecvent cu altitudini de peste 2000 m. Lespezi etc. Piatra Singuratică (1587 m). Suhardu Mare. 1982). unde valea s-a adâncit puternic. cu forme reziduale.Ciobanul. de peste 1000 m. Hornurile Grindului etc. o crestă tectonică şi de eroziune cu râuri de pietre şi trene de grohoţişuri la bază.. generând un peisaj magnific. -În sectorul curburii turismul şi turiştii beneficiază din plin de potenţialul turistic natural oferit de Munţii Ciucaş. unde calcare au favorizat dezvoltarea unui relief carstic reprezentat predominant prin doline. măgurile calcaroase – dolomitice Licaş. -Masivul Hăsmaşul Mare . abundă şi ei în elemente de relief specifice. oarecum..) şi văi de tip „horoabă” (seci) (…. avene. 9 . unde prezenţa flişului conglomeratic cretacic (de circa 700 m grosime) şi a calcarelor mezozoice şi conglomerate a favorizat dezvoltarea unor forme şi microforme de relief specific. cu versanţi foarte abrupţi. cu trasee de alpinism ce au un grad ridicat de dificultate. Atrag atenţia stâncile cu forme dintre cele mai ciudate. dar şi izolate: Ciobanul cu Oile. Piatra Arsă. dezvoltate pe calcare.relieful carstic este prezent în cadrul platourilor nu foarte extinse. ridicându-se impozant deasupra Văii Gârcinului. prin prezenţa unor chei mici. -În Munţii Bucegi şi Piatra Craiului este prezent un relief carstic deosebit de atractiv. formele structurale de mari dimensiuni: Turnu lui Goliat. Sfinxul Ciucaşului. respectiv în Munţii Mehedinţi şi Munţii Cernei. Turnu de Aramă. în primul rând. ponoare etc.Poliţa cu Crini.Postăvaru – Muchea Cheii. Hăşmaşul Negru (1773 m). roci care apar mai frecvent la cele două extremităţi ale ramei muntoase: în Munţii Bucegi şi Piatra Craiului. de cele mai multe ori grupate. versantul vestic apar văile de tip „horoabă” ale Taminei şi ale Şipoaiei. reprezentaţi de masivele Piatra Mare şi Postăvaru. cu 300 – 600 m sub nivelul culmilor.. abruptul tectonic şi structural ce marchează latura estică a platformei structurale. un peisaj asemănător este şi cel suprapus arealelor calcaroase din sudul MunţilorŞureanu – cu doline concentrate în aria Ponorici. câmpul carstic din Platoul Vârtoape. izolat. de circa 25 km. reprezentate de creasta puternic degradată. crestele zimţate ale Muchiei Cheii (din Zăgan). la care se adaugă. 1961 şi 1987). Turnul Vulturilor. • Carpaţii Meridionali se caracterizează prin extensiunea redusă a calcarelor şi conglomeratelor. Mâna Dracului. Caraiman. (Valeria Velcea. dominată parcă ostentativ de Piatra Altarului (Bardăului). Tigăile Mici şi Mari. Piuele Iorgovanului (2081 m) din sud–vestul Retezatului. alături de care se înalţă. cu un potenţial atractiv deosebit. Turnu Sihastrului. Babele la Sfat. constituindu-se în zone turistice de importanţă naţională. fie în zona abrupturilor marginale. turnurile etajate şi pintenii modelaţi pe vresanţii abrupţi ai Vârfului Ciucaş (1954 m) – cunoscuţi sub numele de Colţii Nitrii etc.

cu izbucul Aştileu. prin carstul de interfluviu. Podişul carstificat al Iabalcei şi podurile carstice suspendate (ce corespund unor zone de sinclinal) Colonovăţ. ce depăşesc rar 900 m şi prezintă abrupturi structurale. spre deosebire de celelalte două sectoare se impun. Zănoaga Mică şi Mare. Piatra Bulzului.  carstul de platou din Platoul Vaşcău. Miniş. Gârliştea etc. 198. Urşilor. Se remarcă frecvenţa mare a culmilor calcaroase. de mare interes ştiinţific. Buhui. Lacul Dracului etc. Savu Al. puternic fragmentate de torenţidin Piatra Cloşani şi Culmea Domoglod – Vârful lui Stan. lungimea totală explorată fiind de circa 43..35 km. Caraş. Dobreşti etc. cu lapiezuri de disoluţie şi câmpuri de lapiezuri.  10 . avene. densitatea mare a cheilor spectaculoase săpate de Nera. cel mai adânc aven . Tătaru Mic şi Mare. în Special. a generat forme de adânc deosebit de originale şi variate în acelaşi timp. Ciumârna. doline singulare sau asociate. „Ciupercile” de pe platoul Bucegilor. Cereşnaia sunt presărate cu câmpuri de lapiezuri şi de doline. Pleşa Râmeţului. Prisaca etc. prin bazine carstice închise printr-un adevărat labirint de chei şi o circulaţie subterană deosebit de intensă. Platoul Bătrâna. Colţii Trascăului. Ocoale-Scărişoara. poate ca o consecinţă a dispunerii rocilor calcaroase în anticlinale şi sinclinale. Barsa. sub toate formele sale de manifestare. lapiezuri etc. dar mai ales relieful carstic deosebit din spaţiul geografic al Cazanelor Dunării. singurele peşteri cu gheaţă fosilă.„Babele”. care. Zece Hotare. Orzei. sau din Masivul Bedeleu. Motru Sec. -Munţii Mehedinţi polarizează fluxurile turistice prin crestele stâncoase şi sălbatice. cele mai tipice şi impunătoare fiind:  carstul de creastă în Culmea Râmeţului.Avenul din Stanu Foncii de 11. Coşuştea sau cele din Valea Cernei (Corcoaia. Ravniştea. Cheile Ciucevelor). „Sfinxul”. polii de diferite dimensiuni. Vârtop. prin „Marele Abrupt” (Domogled). Vârtop. ca de exemplu avenul Poiana Gropii de 235 m adâcime (al doilea ca mărime din ţară). Aici sunt prezente şi o serie de lacuri carstice de dolină: Ochiul Beului.). Padiş-Cetăţile Ponorului. avene impozante.000 m). cu peste 21 de galerii. ce generează culmi şi văi paralele.. Culmea Sănduleşti. cu câmpuri de lapiezuri şi doline.  văile încrustate în chei pe zeci şi sute de metri. -În perimetrul Munţilor Almăj se conturează câteva areale deosebite din valoarea lor peisagistică: Platoul suspendat Cărbunari..unde se înregistrează cea mai mare lungime a cheilor pentru subunităţi de acelaşi ordin din Carpaţi. Piatra Cetii. de grosimi considerabile). corelat cu cantităţile mari de precipitaţii căzute (1000-1200 şi chiar 14000 mm/an). Formele carstice domină în Munţii Bihor. Piatra Grohotişului. Trascău. Dubrăviţa de Codru. Borţig. peşteri etc. relief ruiniform. suspendat sub formă de platouri. prin extensiunea şi personalitatea reliefului carstic fiind unic în ţara noastră. reprezentat prin toate formele specifice reliefului exocarstic de disoluţie (doline. Moneasa. • Carpaţii Occidentali.. la Scărişoara. Pădurea Craiului şi Codru Moma. unde se înregistrează şi câteva superlative sau elemente singulare (Valeria Velcea. Scăriţa-Belioara. Măreţia şi densitatea extraordinară a formelor carstice este reflexul litologiei (roci carstice puternic tectonizate. polii. Focul Viu. cea mai lungă peşteră (peştera Vântului. cu abrupturi impunătoare.). prin cheile pitoreşti sculptate de Motru. -Munţii Apuseni se constituie într-o zonă extrem de favorabilă pentru dezvoltarea carstului. -În Munţii Banatului relieful carstic este prezent mai ales în Munţii Aninei.  carstul de masive izolate specific pentru Piatra Craivii.  cheile din lungul Ialomiţei: Peşterii. toate în Munţii Pădurea Craiului. rezultate în urma modelării conglomeratelor şi gresiilor prezente aici.

). Avenul din Şesuri) şi Padiş-Cetăţile Ponorului. generând în timp depuneri sub forma unor suprafeţe vălurite. Tăuşoare etc. se găsesc în peşterile: Vântului. Cetăţile Ponorului cu trei avenuri impresionante.  izbucurile numeroase ce apar din pereţii abrupţi ai versanţilor etc. care cantonează cantităţi mari de gheaţă.000 m gheaţă este cea mai mare din sud-estul Europei.ce include: Platoul Podiş presărat cu doline. colorând în roşu atmosfera peşterii. stalactite. „macaroane"). conservată datorită existenţei unor condiţii topoclimatice şi particularităţi morfologice deosebite ale unor peşteri: Peştera Scărişoara. care prin volumul de peste 75. unic în felul său şi tăiat în gresii moi de culoare roşcată. cu sisteme dezvoltate pe mai multe nivele. O parte a peşterilor noastre pot fi considerate adevărate complexe carstice subterane. Comarnic etc.000 m3. -O valoare ştiinţifică şi estetică deosebită prezintă peşterile cu gheaţă. bazinele închise Ocoale-Scărişoara. -Stalactitele sunt formaţiuni ce atârnă din tavanul peşterilor. Lumea Pierdută cu numeroasele sale avenuri. Peştera Borţig (lângă Cetăţile Ponorului). Topolniţa. România dispune de un important potenţial speologic. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice .în acest caz se numesc „stalactite macaroane" . baldachinele) sau prin precipitare. Gheţarul Vârtop şi Gheţarul Barsa.). se întâlnesc în Peştera Urşilor (de lângă Chişcău). Elementele cele mai admirate de turişti sunt însă speleotermele . prin prelingere capilară (draperiile. fiind formate din mici baraje de diferite forme.900 peşteri ţara noastră situându-se. 11 . cu numeroase peşteri (Scărişoara. cu o acustică deosebită. coloane. Pojarul Poliţei etc. Pojarul Poliţei. care se înalţă în locurile unde apa prelinsă pe stalactită cade pe planşeu.depuneri de calcit prin picurare (stalagmite. -Stalagmitele se sprijină pe „podeaua" peşterii şi pot fi considerate „replici" ale stalactitelor. Topolniţa. Sunt forme carstice foarte căutate de turişti datorită atractivităţii determinate de forma deosebită a golului subteran.  Groapa de la Ruginoasa-un organism torenţial de foarte mari dimensiuni. care se nasc în urma picurării necontenite a apei din tavan. pe locul doi după Franţa. Săli de dimensiuni impresionate.până la 1-2 metri. în prezent (în urma dezmembrării Iugoslaviei).peşterile Peşterile sunt adevărate „palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia templelor create de mâna omului. unde se pot aduna apele rezultate prin prelingere . Vântului. razele soarelui pătrunse prin aven sunt puternic reflectate de masa de gheaţă. de prezenţa unor picturi rupeste. de prezenţa speleotermelor.Galeria Coloanelor. Lungimea lor variază de la câţiva centimetri la 5-7 m. -Draperiile rezultă în urma prelingerii apei încărcate cu carbonaţi pe pereţii peşterii. Comarnic. Şura Mare. în Peştera Osoi . care are circa 300 m lungime şi o înălţime de circa 100 m. Exemplare numeroase. -Gururile sunt mici bazinete. Cetăţile Ponorului. la o anumită oră a zilei. a depozitelor de gheaţă fosilă. cu râuri şi cascade (Topolniţa. care au generat speoturismul. cu cele peste 10. cu un volum de circa 30. adevăraţi „ţurturi" formaţi din calcit. Gheţarul Focul Viu din Munţii Bihor unde. cu mineralizaţii rare etc. Groapa de la Barsa-cu numeroase peşteri (Zăpodie. uneori dispuse în trepte. Zgurăşti. de o frumuseţe rară. iar diametrul de la câţiva milimetri . Gheţarul de la Barsa etc. axat pe Valea Ocoale. Peştera din Valea Firei (în Munţii Apuseni) adăposteşte una dintre cele mai impunătoare „săli” subterane din lume. asemănătoare unor cuiburi care se formează pe planşeele sălilor sau culoarelor subterane. Carstul subteran .„Sala Pădurii împietrite" etc. Prin unirea celor două formaţiuni se nasc coloanele ce pot forma adevărate „păduri": în Peştera Topolniţa . dimensiunile sale.generând lacuri minuscule.

cu precădere. O categorie aparte de peşteri sunt acelea care conservă urme ale locuirii omului preistoric – Peştera Ciur – Izbuc din Munţii Pădurea Craiului. haşmacuri aciuite între dunele de pe grindurile Letea şi Caraorman. cu o vegetaţie rară. reprezentată prin numeroase specii cu forme inedite (stejari.. morfohidrologică şi faunistică. 2. sau chiar inexistentă.-Câteva dintre peşterile României adăpostesc picturi rupestre.2%). a celui de la Cuciulat din Podişul Someşan. • porţiuni de uscat. sau cu dunele de nisip şi plaja – cu aspect arid. păduri de stejar termofil cu împletituri de liane şi alte plante agăţătoare.2. Tăuşoarelor. DELTA DUNĂRII – REZERVAŢIE A BIOSFEREI Delta Dunării – zonă permanent umedă. cu cele mai frumoase picturi rupestre din România. Urşilor etc. Cetăţile Ponorului. alături de cele mai întinse şi compacte stufării din lume (>150. de 7-8 m) sau de la Letea şi sărăturile. cât şi al modului de habitat în mediul deltaic. care se împletesc cu zonele mlăştinoase şi ape (67. plută. Cioclovina din Munţii Şureanu sau vestigii paleontologice (schelete de uşi de peşteră) în cazul peşterilor: Peştera Urşilor de la Chişcău.B. reprezentând. mai ales în sectoarele Sulina. de mare interes ştiinţific. gârle. din Defileul Dunării . Sfântu Gheorghe şi Perişor-Portiţa. dar exotic. în intervalul 1991-1994 şi prin fauna de mamifere – importantă pentru vânătoare: mistreţ. fiind declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice: Peştera Topolniţa. care prin îmbinarea lor armonioasă dau o mare varietate peisajului. deşi amenajarea lor în scopul vizitării este adesea necorespunzătoare. unele ocrotite de lege. în număr de circa 400.D.cognitivă deosebită.D. Din punct de vedere turistic este una din cele mai reprezentative şi valoroase zone din ţară. păsări şi brăduţi. din care 80 migratoare (variate ca origine geografică. de o importanţă ştiinţifică . • un element de mare atractivitate îl constituie vegetaţia specifică zonelor permanent umede. canale.6%). declarată rezervaţie a biosferei – se remarcă prin originalitatea sa peisagistică. • litoralul marin ce oferă întinse plaje cu nisip fin. bizon. dar şi locuri pentru excursii. din care 75 de apă dulce. insule plutitoare de plaur. 12 . Potenţialul turistic este dominat de elementele cadrului natural. Întâlnim aici. liane). Multe dintre ele au intrat în circuitul turistic. estetic şi chiar cinegetic. conferind acestui spaţiu renumele de „paradis al păsărilor”). vidră etc. sau Coiba Mare.000 ha). Structura spaţiului deltaic şi atractivitatea sa turistică este dată de: • reţea densă de braţe. care constituie căi de acces şi de circulaţie în Delta Dunării. toate inventariate în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (R.cu picturi executate cu argilă roşie. Peştera Zmeilor de la Onceasa. hermelină. realizate în aceeaşi perioadă cu celebrele picturi din Altamira sau Lascaux. suprafeţele acvatice alternând cu terenurile mlăştinoase şi grindurile. fiind un unicat european atât sub aspect ecologic. peştera Adam din Dobrogea etc. lacuri şi bălţi (10. sau chiar lipsite de vegetaţie. felurite plante de baltă şi nuferi etc. O parte din peşterile României constituie unicate pe plan naţional. Cloşani. reprezentată prin circa 310 specii. Scărişoara. • nota de originalitate este dată de dunele de nisip de la Caraorman (cele mai înalte dune din ţară.).. Este cazul peşterilor Gaura Mică de la Pescari. adevărate păduri galerii formate din sălcii şi plopi – ce însoţesc malurile apelor.6%). pescuit sportiv. reprezentate de grinduri de toate tipurile (16. agrement nautic. fauna piscicolă – cu circa 160 specii. Măgura etc. • lumea animală se impune prin fauna ornitologică.

2.B. zonă de cuibărit a vulturului codalb. sitari. lişiţe.. Aici cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus albicilla). prundăraşul de sărătură. 5. spaţiul vital pentru o bogată faună de păsări şi insecte. Răducu. un fragment al reliefului predeltaic în lacul Razim. Răducu – lac izolat în delta maritimă.500 ha şi fondul piscicol – cu un plafon maxim de 6280 t/an. Sărăturile-Murighiol. mistreţ.D.. loc de popas şi hrănire pentru foarte multe specii de păsări migratoare. cu cazare în circa 15 gospodării din localitatea Chilia. ce se întind sub formă de fâşii între dunele de nisip şi sunt influenţate de nivelul apei freatice. Bisericuţa este o insulă stâncoasă. unde se pot organiza diferite activităţi specifice spaţiului deltaic. Roşca-Buhaiova – adăposteşte cea mai mare colonie de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa. Erenciuc – pădure de arin negru. loc de cuibărire a califarului alb. între altele. Zona turistică Letea-C. Letea. Sacalin-Zătoane. Aici trăiesc dihorul pătat şi vidra. 7. înglobate în 18 rezervaţii reprezentate prin: Roşca-Buhaiova. sunt: 1. 3. Grindul Chituc.A. generând turismul de vânătoare şi pescuitul sportiv. Doloşman. ciocântorsul. cu o suprafaţă de peste 130.B. Capul Doloşman – loc de cuibărire pentru lăstunul mare. chira de baltă. constituie. Rotundu. Există 50. păduri de stejar şi alte specii de foioase. cu vegetaţie şi faună caracteristică. 4. Tot aici îşi au locul de iernare numeroase specii acvatice. piciorongul şi ciocântorsul. Zătoane este o zonă de grinduri marine cu vegetaţie de nisipuri sărăturate şi faună caractersitică. fazan. Periteaşca-Bisericuţa-Portiţa – cuprinde o zonă de popas.• fondul cinegetic. Popina. cu spaţii de cazare la Sulina şi localităţile rurale existente. PeriteaşcaLeahova. căprioară). Caraorman. Aceste păduri cu o structură complexă şi o mare diversitate de specii. Belciug. este de 4178 km2. cu rogozuri înalte. piciorong. Suprafaţa totală aflată în R.B. păsări şi mamifere. pasărea ogorului. 6. VătafuLunguleţ. pietrarul negru şi buha mare. 12.Rosetti. 11. Grindul Lupilor – între lacurile Zmeica şi Sinoe. corcodelul cu gât negru.000 ha de terenuri strict protejate. raţe. Sacalin-Zătoane – cuprinde Insulele Sacalinul Mare şi Sacalinul Mic. Grindul Lupilor. Istria-Sinoe. Erenciuc. 10. în care se protejează populaţiile de peşti. Grindul Chituc – grind litoral cuprinzând lacuri caracteristice. din care pe teritoriul României se află doar 3446 km 2. loc de popas şi de hrănire pentru foarte multe specii migratoare.C. 8. 2.D. piciorongul. Letea – cuprinde pădurile de tip „haşmac”. iepuri. Popina – insulă stâncoasă în lacul Razim. ciovlica roşietică. raţa cu perucă.D. organizat în 18 fonduri de vânătoare (gâşte. Potcoava. 13. Iată în continuare cele mai importante zone protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: 1.248/1994. Toate acestea au făcut ca Delta Dunării să fie decretată rezervaţie a biosferei – prin Legea 82/1994 şi H.D. Nebunu. Aici cuibăresc: chira de mare.D. Istria-Sinoe – zonă importantă de cuibărit şi hrănire pentru numeroase păsări acvatice dintre care amintim: călifarul alb. loc de popas al păsărilor migratoare. Este zona de hrănire şi popas a peste 200 de specii de păsări. Principalele zone turistice acceptate de R. prundăriş de sărătură. din care 8 t sturioni – pot fi exploatate în condiţiile stabilite de Administraţia R. Rotundu – lac de luncă din zona inundabilă Somova. cuibărire şi hrănire a numeroase păsări acvatice. Zona turistică Chilia-Padina. Sărături-Murighiol – complex de lacuri sărate unde se protejează locurile de popas şi de cuibărit pentru ciocântors.D. 13 . 9.

evoluţia sa fiind influenţată de regimul radiaţiei solare. temperaturile favorabile helioterapiei. cele adecvate pentru petrecerea timpului liber în natură etc. Canalul Sondei. 8. constituie o componentă de importantă majoră a potenţialului turistic natural al României. • apariţia și dezvoltarea staţiunilor climaterice. Hotel Jurilovca. 4. de un sejur in ambianţa zonei montane. • Temperatura este un parametru important al condiţiilor climatice. alături de relief. Chituc şi Portiţa. care susţin sau limitează – de la caz – activitatea turistică. fiind în strânsă corelaţie cu valorile înregistrate de elementele climatice. Impactul elementelor climatice şi a climei în ansamblu. 2. a unor servicii sunt afectate de schimbările climatice. de exemplu: temperaturile adecvate pentru practicarea sporturilor de iarnă. dimpotrivă.1. nebulozitatea.3.3. Aceste elemente și. Zona turistică Grindul Lupilor-Chituc.). cu complexul turistic Murighiol. din punct de vedere fiziologic. căci acestea imprimă ritmuri sezoniere. Zona turistică Gorgova-Uzlina. se manifestă foarte diferenţiat asupra organismului persoanelor participante la fenomenul turistic. de agrement etc. declanşând stresul bioclimatic. a litoralului Mării Negre sau lacurilor din estul Câmpiei Române. Zona turistică Matiţa-Bogdaproste. fiecare în parte. favorizând sau. în funcţie de caracteristici. în special a celor cu două vârfuri de sezon. cu cazarea turiştilor la particulari. Zona turistică Roşu-Puiu. Elementele climatice (temperatura. în general. vântul. • vânzarea băuturilor şi a echipamentului de recreere. Zona turistică a litoralului.). de valorile parametrilor climatici. climatul sunt importante deoarece. introducând chiar o "selecţie" a categoriilor de persoane ce pot beneficia. 5. precipitaţiile. dar şi o resursă importantă în procesul recreerii şi tratamentelor balneoclimaterice şi climaterice mai ales. inhibând organizarea şi desfăşurarea activităţilor turistice. Cercetările bioclimatice apelează frecvent la conceptul de confort termic – legat de proprietatea organismului de a-şi menţine temperatura constantă între anumite limite ale temperaturii mediului ambiant (homeotermic). cu plajele de la Sulina.3. Semnificative pentru desfăşurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile favorabile sau adecvate. presiunea atmosferică etc. Intervalul "indiferent termic" – care crează organismului acea senzaţie de confort – este în strânsă 14 . Zona turistică Razim-Dranov. Sfântu Gheorghe. sau ca un ansamblu unitar. Clima – resursă turistică Potenţialul turistic al climei se diferenţiază în timp şi spaţiu. Camping Portiţa. 6. Zona turistică Mila 36-23. sunt nefavorabile pentru turism. lucru posibil prin cedare sau prin acumulare de caldură (în funcţie de caracteristicile termice ale mediului la un moment dat). determină: • cererea dintr-o anumită perioadă a anului şi lungimea sejurului. de regulă. constituie pentru turism ambianţa necesară desfăşurării lui. POTENŢIALUL CLIMATO-TURISTIC Clima. foarte ridicate sau mult sub 00 C care. 2. Există însă şi temperaturi extreme. sportiv. 7. o resursă care oferă posibilităţi multiple şi variate de practicare a turismului (climateric. 9. • producătorii de servicii turistice trebuie să-şi coordoneze oferta la variaţiile climatice.

Rolul pozitiv al vântului este evident în cazul litoralului Mării Negre – unde devine un factor climatic cu evident caracter moderator şi agent de transport şi dispersie a aerosolilor + sau în cazul practicării unor sporturi nautice cu ambarcaţiuni. creşte senzaţia de confort termic). El are o mare stabilitate şi durată la peste 1800 m altitudine. se înregistrază valori maxime de 315 zile/an). devenind chiar element de stres. unde numărul mediu de zile cu strat de zăpadă este de 200 zile/an.până la 1500 m altitudine. Dată fiind importanţa condiţiilor climatice pentru desfăşurarea activităţilor turistice. reducând vizibilitatea şi condiţiile de siguranţă. de asemenea. până la sfârşitul lui mai. iar intervalul iunie – septembrie pentru helio şi aeroterapie şi respectiv.8 – 20. alpinismul. 1972). „a diferitelor activităţi” recreative (baia de soare. iar în regiunea litorală . În general. când este accentuată. poleiul) împiedică şi ele practicarea diferitelor forme de turism. în luna mai . 1983. ci este un „indice echivalent” şi legat de senzaţia termică resimţită de corpul omenesc (Elena Teodoreanu.interdependenţă cu umiditatea şi mişcarea aerului – fiind cuprinsă între 16. • Precipitaţiile.în câmpie.în noiembrie (Elena Teodoreanu. la Băişoara . stratul de zăpadă durează 80 – 120 zile / an. la care se pot adăuga şi altele. Stratul de zăpadă se instalează în zona montană încă din luna octombrie (sau chiar mai devreme) şi durează. Analiza distribuţiei lunare a elementelor meteorologice scoate în evidenţă faptul că turismul itinerant. deoarece în cazul temperaturilor scăzute vântul şi/sau umezeala amplifică şi mai mult starea de disconfort.6 T˚EE (temperatura echivalent eficientă).. orajele) sau hidrometeorologice (chiciura. 1984). Vântul puternic şi umezeala persistentă accentuează stările de disconfort. confortul termic încetează în octombrie . drumeţia. Sub valoarea limită a indicelui se resimte inconfortul (disconfortul) termic prin răcire. cercetătorii în domeniul 15 . cu impact deosebit la nivelul psihologiei turistului. pot fi apreciate global prin ceea ce în turism numim timp frumos sau timp urât. în luna iunie–septembrie . care nu reprezintă temperatura propriu zisă înregistrată într-un anumit spaţiu geografic. 1984). chiar sub 1800 m altitudine : în Munţii Semenic circa 225 zile/an. sau cele constituite din nori subţiri – tip Cirus – fie întregesc valoarea estetică a peisajelor. prin reducerea valorilor termice caniculare. Formaţiunile noroase izolate. • Nebulozitatea. fie reduc intensitatea radiaţiei. cu intermitenţe. fac ca masivele muntoase de aici să beneficieze de un interval mai mare cu strat de zăpadă. lunile noiembrie – aprilie sunt favorabile sporturilor de iarnă. iar peste acea valoare inconfortul (disconfortul) termic prin încălzire (Elena Teodoreanu. iar în Munţii Vlădeasa şi Ţarcu. constituie condiţii climatice restrictive.în regiunea de câmpie. slăbeşte vizibilitatea (mai ales în zona montană) şi reduce durata de strălucire a soarelui. unde se concentrează majoritatea staţiunile montane. Maximul de zile cu confort este în lunile iulie şi august. Zăpada în schimb şi acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent sunt elemente şi fenomene climatice indispensabile practicării sporturilor de iarnă.Muntele Mare 230 zile /an. Prezenţa şi frecvența mare a maselor de aer oceanic-umede. Ţîştea D. • Vântul. nefavorabile derulării activităţilor turistice.). La altitudini mijlocii. 800 – 1200 m. speoturismul beneficiază de condiţii optime de desfăşurare în intervalul august – octombrie. condiţiile climatice amintite. Zilele cu confort termic apar începând din aprilie . ceaţa. accentuând disconfortul termic şi stresul climatic cutanat (legat de senzaţia de frig sau de căldură). dacă sunt lichide. Toamna. în vestul ţării. Unele fenomene atmosferice (ninsoarea. turism balnear. schi. baia de aer etc. la 1800 m şi peste 1800 m. mai ales când este asociază cu temperaturi extreme. iar la valorile ridicate ale temperaturii aerului umezeala relativă mare accentuează senzaţia de disconfort termic (însă prezenţa vântului.în regiunea litoralului şi a dealurilor joase. influenţează negativ activităţile turistice.

6.5 3-5 Clasa C „acceptabilă” 22 . întrun sens sau altul. Lacul Sărat. între anumit limite ale parametrilor. 1990): Tab. In cazul bioclimatului de litoral. În funcţie de aceste situaţii.Moldovei. Depăşind aceste limite.turismului. 1981. Tipuri de bioclimat La nivelul teritoriului naţional.9 4–6 75 – 80 1.Besancenot. dar şi zonei de litoral (0 – 35 m).Barbierre. Datorită existenţei unor uşoare nuanţe în ceea ce priveşte manifestarea parametrilor climatici (temperatură. în patru clase (E. Băile Felix. prin parametrii elementelor componente. umiditate. cu numeroase zile ce au temperaturi caniculare. Dobrogei de Sud). în general. au încercat clasificarea elementelor climatice. a climatoterapiei şi bioclimatelor.nr. fie o stare de suprasolicitare. umiditatea realtivă a aerului redusă şi radiţia solară globală mai ridicată conduc la declanşarea mecanismelor de autoapărare şi adaptare a organismului în faţa stresului climatic (cutanat. deşi durata de strălucire a soarelui este mai crescută (2300 – 2400 ore anual şi în jur de 350 ore în lunile calde). Verile calde şi secetoase. nu influenţează starea organismului.P. prezenţa celor trei tipuri majore de relief – care se caracterizează prin proporţionalitate şi dispunere simetrică faţă de lanţul carpatic – are o influenţă evidentă asupra parametrilor climatici. nebulozitatea redusă.solicitant de litoral (0 – 35 m altitudine).7 Clasa D „defavorabilă” <22 <3 >8 >85 >10 >7 2.1 – 2.5 – 10 5. unde predomină climatul de câmpie. Nicolina – Iaşi. etajate pe verticală. F. Pod.6 6–8 80 – 85 2. puternic stimulativă sau chiar de stres. de dealuri şi podişuri. de cruţare. temperatura aerului este mai 16 . Clasificarea principalelor elemente climatice în funcţie de gradul de favorabilitate al acestora pentru desfăşurarea activităţilor turistice Elementul cliamtic Temperatura (˚C) Durata de strălucire a soarelui Nebulozitatea (1/10) Umezeala relativă (%) Cantitatea de precipitaţii (mm) Vântul (m/s) Clasa A „ideală” ≥28 ≥9 ≤4 ≥75 ≤1 ≤3 Clasa B „buna” 25 – 28 6 -. în funcţie de gradul de favorabilitate al acestora pentru turism.3. sub aspectul favorabilităţii lor balneare şi turistice. Câmpia Română) şi de dealuri joase. caracteristic zonelor de câmpie (Câmpia de Vest.B. durata de strălucire a soarelui). precipitaţii mai reduse: 400 – 600 mm /an şi chiar sub 400 mm/an. cu un grad de însorire ridicat (până la 2400 ore/an). poate influenţa organismului uman sănătos sau bolnav. sub 200 de m altitudine (C. Aceşti factori. ierni geroase. fiind „indiferenţi”. vânt. pe teritoriul României sunt prezente: Bioclimatul excitant – solicitant de stepă şi litoral. au fost stabilite mai multe tipuri de bioclimate.2. Bioclimatul reprezintă suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice (etaj climatic) care. temperaturi medii anuale ridicate: 10 – 110 C şi peste 110 C. specialiştii în bioclimatologie fac o diferenţiere între bioclimatul de câmpie propiu–zis (ce caracterizează staţiunile Amara. 1 Mai şi chiar Buziaş) şi bioclimatul excitant. Pe baza unor analize detaliate ale acestor etaje climatice şi ale componentelor climatice.25 3. generând tipuri de climat (montan. pulmonar sau termic). factorii climatici creează fie o stare de confort şi relaxare. de câmpie).

pentru curele de odihnă ca şi pentru neurastenii. Stresul bioclimatic este mare. la Praid. neavând contraindicaţii pentru persoanele bolnave sau sănătoase. Bioclimatul tonic – stimulent de munte caracterizează Carpaţii Româneşti (cu o bogată vegetaţie forestieră şi întinse pajişti alpine şi de munte). se activează mai intens sistemul nervos central şi metabolismul renal. cât și cel pulmonar ca efect al umezelii accentuate. durata de strălucire a soarelui şi vânturile mai moderate – ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mai repede şi principale funcţii biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ. Bioclimatul de salină şi al golurilor subterane. variaţii relativ mari de temperatură. iarna se formează frecvent inversiuni de temperatură. în intervalul octombrie – aprilie avându-se în vedere cantitatea mare de aerosoli salini. oarecum asemănătoare climatului de dealuri si podişuri. Este indicat în toate anotimpurile. pulmonar şi biocliamatic total prezintă valorile cele mai reduse din ţara.redusă faţă de câmpie. atât cel cutanat datorită vântului. Salinele. presiune atmosferică. se intensifică procesul de formare a vitaminei D2 şi de asimilare a calciului. ritmul cardiac. de regulă. iar stresul cutanat se manifestă. tonice – stimulative. dar cu o mare puritate a aerului. având calităţi de mai mare solicitare a funcţiilor organismului în condiţiile unei presiuni scăzute. Presiunea atmosferică are valorile cele mai mari în jur de 1015 mb. comparativ cu restul ţării. mobilizând toate mecanismele de adaptare. Efectul terapeutic se poate manifesta chiar şi în sezonul rece. podiş. pe când stresul cutanat. Vântul este o prezenţă permanentă în peisajul litoralului având vitezii medii de 4 – 5 m/sec. în anul 1961. nebulozitatea şi gradul de umiditate mai ridicate (75%) faţă de zonele de câmpie. cu altitudini de 200 – 800 m. În aceste condiţii confortul termic este redus. chiar în condiţiile în care radiaţia solară este mult mai mică. Bioclimatul sedativ-indiferent(de cruţare) este prezent în zonele de deal. Recunoaşterea şi utilizarea – în balneoterapie s-a realizat abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea când. Creşte ventilaţia pulmonară. Cantităţile de precipitaţii sunt cele mai mici din ţară – 400 mm. Odată cu creşterea altitudinii acest bioclimat devine şi mai solicitant pentru organismul uman. Dar pe fondul diminuării circulaţiei atmosferice. Umezeala este ridicată în jur de 80%. Condiţiile bioclimatice sunt. Climatul de adăpost este prezent în depresiunile intramontane. stresant.1972). dar şi în cazul unor culoare de vale „semiânchise” din spaţiul montan. concentraţiei de oxigen redusă. constituie un element important al potenţialului balnear. prin bioclimatul de salină. Valorile medii anuale (6 – 90 C) şi lunare ale temperaturii sunt mai moderate. Se recomandă. în depresiunile intramontane. În cazul acestui tip de bioclimat confortul termic anual prezintă valori maxime. în special. a fost experimentat pentru prima dată în România. stresul cutanat şi pulmonar este ridicat. în timp ce în anotimpul cald confortul termic creşte.210C). înregistrându-se un maxim al lunilor relaxante şi echilibrate. datorită condiţiilor locale specifice de adăpost. temperatura medie iarna 00C. Au fost introduse apoi în circuitul terapeutic balnear: sanatoriul subteran de la Slănic Prahova (1971 . În astfel de cazuri climatoterapia rămâne o formă principală de tratament. unde circulaţia atmosferică este mult schimbată datorită configuraţiei generale a orografiei de ansamblu. temperatura medie în iulie 20 . stări de covalescenţă. frecvenţa şi viteza mare a vântului. umiditate relativ mai mare (80%) etc. cu un climat de dealuri şi un covor vegetal variat. presupunând – printre altele – beneficiul terapeutic al aeroionozării negative şi aerosolilor vegetali cu efect sedativ în primul rând. radiaţiei ultraviolete mai intense. o parte a salinei de 17 . vara şi mai ridicată în timpul iernii din aceeaşi cauză (temperatura medie anuală 110C. tratamentul bronşitei acute şi astmului bronşic în condiţiile bioclimatului de salină. ce generează o stare de disconfort termic. sporeşte imunitatea organismului prin aeroionii negativi şi aerosolii terpenici. dar la valori relativ reduse. uşor relaxante.

intervine în suprimarea stresului pulmonar şi cutanat etc. izvoare. 2. în general. estetică sau cognitivă lacurile participă. umiditatea relativă fiind de circa 60 – 74%. nu în ultimul rând. . Terapia în salinele amenajate şi. Se remarcă lipsa poluanţilor şi a alergenilor. POTENŢIALUL TURISTIC AL LACURILOR Lacurile – prin geneză. prin calitatea sa şi.E. la scara anilor sau în răstimpul vieţii omeneşti. . pe scara timpului. datorită topoclimatului specific generat de „efectul de insulă”. din care 57% sunt naturale.).4. sedimentare). ocupând un loc binemeritat în cadrul patrimoniului turistic al ţării. Deşi pe teritoriul ţării noastre există o mare diversitate de lacuri. Datorită funcţiilor multiple pe care le îndeplineşte în actul turistic.par. diversitatea posibilităţilor de practicare a activităţilor turistice etc. „materie primă” pentru diferite forme de turism. turismul de recreere. au o importanţă 18 .. în mare parte. de 743 – 738 mm coloană de mercur.. începând cu litoralul Mării Negre. ce ocupă aproape 1% din suprafaţa teritoriului naţional. componenţa hidrografică exercită o putere de polarizare deosebită asupra turiştilor. Deşi „. turismul sportiv şi de sfârşit de săptămână. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii. Marea Neagră etc.4. componente ale peisajului. iar 43% antropice. reţele hidrografice. speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronşic. practic insesizabile.ele sunt. În cazul lacurilor destinate turismului de agrement-recreativ apelul turistic este nuanţat în funcţie de tipul genetic de lac.. Efectele biologice pozitive se datorează... fie în turismul de agrement-recreativ. Indiferent de formele de stocare a apei. la care se adaugă – cu posibilităţi reale şi multiple de utilizare cavităţile subterane a salinelor de la Cacica. impunându-se prin multiplele sale forme de organizare (ape subterane. cristaline. ca element al spaţiului geografic definit printr-o mare atractivitate – ocupă un loc prioritar în turism.. Ele sunt prezente în toate unităţile de relief. valoarea peisagistică sau terapeutică. prin calităţile fizico – chimice ale apelor lor. 2. În strânsă legătură cu sezonul turistic. prin caracteristicile calitative şi modalităţile de existenţă pe teritoriul României. evoluând şi dispărând lent şi imperceptibil. • O importanţă deosebită prezintă pentru turism (fie prin valoarea lor peisagistică – Lacurile sărate (terapeutice). prin conţinutul extrem de variat de săruri sau valoarea peisagistică deosebită. presiunea atmosferică este şi ea aproape constantă. cu valori aproape constante. conţinutul de săruri şi integrarea în peisaj – prezintă o valoare turistică remarcabilă. grupate – din punct de vedere turistic – în lacuri cu funcţii recreative şi lacuri terapeutice (cu funcţii balneare).. dar şi turism profesional. uşor răcoros ca temperatură (12 . la derularea diferitelor tipuri de turism. acţiunii decongestive produsă de aerosoli. poziţia geografică în cadrul spaţiului naţional. bronşitelor cronice. cu o puternică ionizare a aerului prin aerosoli săraţi.trecătoare . calitatea apelor. cu valori extrem de reduse ale indicilor de stres.13˚ C).1. lacuri.. alergiei căilor respiratorii.” (G. care pot fi incluse fie în turismul balnearcurativ. Turda sau Ocna Dej. Cel mai important tip de microclimat – bioclimatul de salină – are un caracter sedativ– de cruţare. lunca şi Delta Dunării şi până în zona montană înaltă şi pe toate tipurile de roci (vulcanice. în forme variate.Hutchinson) În România există peste 4000 de lacuri. în cazul Câmpiei Române devenind adevărate „oaze” turistice. dimensiuni. apa a generat aici turismul balnear. curenţii de aer au viteze reduse. POTENŢIALUL TURISTIC AL APELOR Apa – privită ca resursă turistică.la Târgu Ocna..

0 gr/l între 0 – 2 m adâncime. fiind cele mai “folosite” resurse naturale în domeniul turistic.0 gr/l intre 2 – 3 m şi fundul lacului (Pricajan A. Cloşca. Ocna Dej. mai mici (Lacul Mihai. cantonate în ocne de sare : Lacul Gavrilă (2. Crişan. Amintim. Tăul Făra Fund. 61 °C în 1902 și chiar peste 70 °C în 1989). ocupând vechile ocne de sare ( cu exploatări la zi sau în subteran şi prăbuşite ulterior).. 1969). Tot în jurul staţiunii Sovata sunt prezente şi lacurile Aluniş. 220. majoritatea naturale (circa 35).. dar şi lacurile din Depresiunea Maramureş. de aer sporesc efectul terapeutic al băilor în lac. Brâncoveanu). Ocna Sibiu ( cu lacurile Horia. când în urma proceselor de eroziune şi dizolvare laterală lacul s-a scurs.terapeutică deosebită.300 m² suprafaţă si 32 m adâncimea maximă) – formată într-o veche exploatare de sare tip clopot. Baia Verde. cu suprafeţe și adâncimi mai mari. lacurile de la Praid. Sărata–Buzău. Un factor de cură important şi totodată o caracteristică remarcabilă în cazul Lacului Ursu o constituie heliotermia: temperatura apei creşte relativ puternic de la 0 m la 1. sau prăbuşirea lui). (Pănzaru T. dar şi datorită prezenţei nămolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre. Govora (Gâştescu P. Frecvenţa deosebită a crovurilor rezultate în urma procesului de tasare. diferită faţă de lacurile cu apă dulce (fenomenul de heliotermie). Lacurile sărate de câmpie. cele din estul Câmpiei Române sau de pe litoralul Mării Negre – unde bioclimatul excitant–solicitant.0 – 300.3 ha şi 30 m adâncime). Lacurile sărate formate în mod natural. mai puţine ca număr: Ocnele Mari. dezvoltate pe depozitele loessoide ce acoperă Câmpia Română. Slănic Prahova. Sic etc.continentale de stepă) 19 . dar sunt prezente şi în Depresiunea Maramureş. Fie că s-au format în mod natural (prin tasarea materialului acoperitor. Fenomenul de heliotermie este prezent din 1879 şi se datorează echilibrului hidric şi stabilităţii salinităţii in profil vertical: 1. La acestea de adaugă lacurile sărate din zona subcarpatică de la curbură: Baia Baciului (aproape 6.0 – 75. de asemenea.funcţia terapeutică. asociată cu condiţiile climatice semiaride (datorate influenţei excesiv . băile de soare. Datorită utilizării exagerate a apei lacului şi aportului mai mare de apă dulce adusă de pâraiele Topliţa şi Auriu în ultimul timp se observă reducerea calităţilor balneoterapeutice şi a fenomenului de heliotermie. dispărând. Baia Roşie. Cojocna (Lacul Mare). Lacul Coştiui şi Ocna Şugatag etc. Lacul Pipiriga de Jos şi de Mijloc etc.) şi opt lacuri de natură antropică. situată în “Muntele de sare” şi unică la noi în ţară până în 1999. Telega. cele mai importante fiind cele din zona Sovata – Praid: Lacul Ursu – format într-o depresiune de prăbuşire de pe masivul de sare de la Sovata. O putere de polarizare deosebită prezintă lacurile sărate formate pe masivele de sare. 1985). O grupare mai numeroasă de lacuri sărate de natură antropică. Grota Miresei (1. între anii 1870 – 1880. ele au ca trăsătură comună -. se afla în Depresiunea Transilvaniei la Ocna Mureş. Turda (Lacul Roman şi Durgău). Lacul Vârşing. Ocniţa din Subcarpaţii externi sau interni. 1971). sunt de dimensiuni mai mici. unde există foarte multe astfel de lacuri.100 m². Lacurile sărate a căror geneză este legată de masivele de sare se concentrează în zona dealurilor subcarpatice sau de podiş (Podişul Transilvaniei). Lacul Alb.5 – 2 m (unde aceasta a atins 33 °C în anul 1965. Verde.000 m² şi adâncimea maximă de peste 18 m. formate prin acumularea apei în vechile exploatări de sare părăsite. concentraţia ridicată de clorură de natriu şi structura termică specială. fie că sunt de natură antropică. generând turismul balnear sau/si turismul recreativ. pentru a se menţine la 21 – 26 °C la adâncimi de peste 5 – 6 m (tot timpul anului). în depresiuni de prăbuşire. Roşu – primele doua cu nămoluri sapropelice de calitate deosebită şi fenomenul de helioterapie – care au susţinut şi ele dezvoltarea explozivă a staţiunii. sau lacurile din Subcarpaţii Vâlcii. prezintă şi ele calităţi terapeutice balneare prin concentraţia şi diversitatea sărurilor conţinute. 32 m adâncime). în sectorul ei estic. Lacul Roşu. cu o suprafaţă de peste 40.

cu apa sărată şi numeroase izvoare sulfatate.cu apa salmastră şi nămol. . nămolul este folosit în staţiunile Eforie Nord şi Sud şi Techirghiol.Lacul Amara .un vechi meandru părăsit al lalomiţei. Zmeica. Tatlageac etc.0 m)(influenţate de regimul hidric). Goloviţa. Importante pentru turismul balnear și turismul de sfârşit de săptămână sunt: . Sărăţuica (pe lalomiţa). Câineni (pe Buzău) etc. Ca. situat la sud de Mangalia. Mg ce dau gustul „amar". în 1953.. cu numeroase vestigii istorice pe maluri: cetatea Histria. De aici rezultă şi modalităţile de utilizare diferite. cu o salinitate de 4 ori mai mare decât cea a Mării Negre . cu apă relativ sărată şi nămol curativ. XIX apa sărată şi nămolul au fost folosite în tratarea bolilor de piele. Tătaru. . spaţii de cazare. Încă din prima jumătate a sec. ginecologice. bolilor cronice inflamatorii. prin amenajări. Lacul Costineşti. Lacurile din zona litorală prezintă diferenţieri evidente sub aspectul gradului de mineralizare. mezotermale (20-22°C) pe maluri. cu un grad de mineralizare ridicat şi nămol curativ. Sinoe. inundând parţial o serie de amenajări. bine conservate şi separate de mare prin cordoane de nisip de diferite lăţimi. care a făcut ca nivelul apei lacului să se ridice considerabil.situate în Câmpia Brăilei. tulburărilor endocrine. sunt reprezentate de lacurile de tip liman maritim.6 km2 şi o adâncime de peste 9 m. Colţea. boli de piele etc. fie în locul unor limane fluviatile. tulburări endocrine.format pe locul fostului golf Halmyris şi compartimentat printr-o serie de cordoane litorale în lacurile Razim. fie în 20 . pescuit sportiv etc. O altă categorie de lacuri sărate. cu o suprafaţă de 11. Lacurile Agigea. la nivel local şi zonal. Alături de acest tip de lacuri sărate. Lacul Mangalia. cu peloid deosebit de valoros.. amenajări pentru agrement. Interes deosebit pentru desfăşurarea diverselor activităţi turistice prezintă: complexul lagunar Razim . dotări sanatoriale şi de odihnă după 1950. în prezent dispune de instalaţii modeme. unde prin evaporaţia puternică a apei s-a produs.5-2. precum şi lacurile insuficient valorificate: Fundata . într-un vechi curs al Dunării la nivelul terasei de luncă. cu o mineralizare considerabilă: Lacul Techirghiol. Esna . Chichineţu din Câmpia Bărăganul Ialomiţei. a modificat sau a accentuat unele trăsături hidrochimice. formate în urma acţiunii combinate sau individuale a proceselor de acumulare şi transport. extrem de favorabile pentru diferite sporturi cu ambarcaţiuni. fost liman al Buzăului.dar care se reduce treptat în ultimii ani din cauza aportului considerabil de apă dulce provenită din sistemele de irigaţii.sunt doar câţiva dintre factorii care favorizează apariţia şi persistenţa acestor lacuri.Lacul Sărat. adesea chiar omul fiind acela care. de tip „Pelamar". Cele mai reprezentative. instalaţii balneare existente pe malul lacului. cu un conţinut ridicat de săruri (circa 220 g/1) şi mari cantităţi de nămol. Plaşcu. situat la sud de Brăila. Plopu. Nuntaşi cu mineralizare de peste 40 gr/l. cetatea genoveză Heracleea etc. reale „resurse" turistice pentru turismul litoral. susţinând dezvoltarea staţiunilor balneare de pe litoral. dar lipsite de dotări adecvate. • Ţărmul Mării Negre şi Delta Dunării găzduiesc numeroase lacuri. sunt lacurile: Movila Miresei (180 ha şi adâncimi de 0. legat de mare prin tăierea cordonului litoral de circa 40 m lăţime. folosit în balneoterapie încă din anul 1905. în timp. Ianca.Lacul Balta Albă.şi pierderea accentuată a apei prin evaporaţie . valorificat prin produse terapeutice şi cosmetice renumite pe plan internaţional. estul Câmpiei Române beneficiază şi de prezenţa unor lacuri de interes turistic-terapeutic care s-au format fie în vechi meandre părăsite. concentrarea treptată a sărurilor şi formarea nămolurilor (peloidului). cu apa cloruro-sodică şi nămol. folosite încă din secolul trecut în scop balnear. cu o concentraţie deosebită de sulfaţi de Na. Apa şi nămolul acestor lacuri sunt recomandate în tratamentul profilactic şi curativ al diferitelor boli reumatismale. modernizat prin amenajarea de băi calde. situat la 9 km de Slobozia.

prin formele de organizare hidrografică existente. fiind rezultatul direct al fenomenelor postvulcanice. bariu.prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută (fier. Hagieni) sau pentru agrement (Lacul Siutghiol. în zona montană (cu ape carbogazoase). Săpânţa. legate de faciesul litologic. în proporţii minim necesare. Costineşti). dar şi prin îmbuteliere – ca apă de masă. Covasna. Malnaş etc. Borsec. feruginoase. fie în piscicultură (Razim. Homorod. 21 . termale de mare adâncime. Ele iau naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. cu deosebire.conţinutul de săruri minerale dizolvate este de peste 1 g/l. Bodoc.conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice. Din punct de vedere genetic. iodurate. Acestea ape minerale se cantonează. BadenBadeen (Germania). Lacul Tăbăcăriei. mangan etc. care defineşte apa minerală doar prin acţiunea sa terapeutică. . se implică şi ele în derulare actului turistic. Apele minerale şi termale reprezintă principalul factor natural de cură din România atât prin volumul rezervelor. cu precădere.existenţa unei acţiuni terapeutice ştiinţific recunoscută. fie la conceptul german care ia în consideraţie criterii cantitative de compoziţie chimică. În general. Băile Harghita. în concentraţii stabilite (1000 mg CO2/l. sodice şi bicarbonatate. Mangaliei. respectiv. cât şi prin calităţile terapeutice pe plan intern şi internaţional. fie prin apariţia izvoarelor minerale şi. 1 mg H2S/l). sulfuroase. Prin calităţile lor fizico-chimice şi valoare terapeutică apele minerale şi termale româneşti sunt similare şi chiar superioare apelor minerale din vestitele staţiuni Bolzano (Italia). cloruratesodice. generând una dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. în aureola mofetică a eruptivului Oaş-Gutîi-Ţibleş şi Călimani-Gurghiu-Harghita.4. de zona montană vulcanică. apoi în zona dealurilor subcarpatice şi chiar podiş – unde predomină apele minerale clorurate. arseniacale. sunt apele carbogazoase. 2. Bilbor. Sâncrăieni. alcalino-teroase. cel mai extins areal cu acelaşi hidrochimism se grupează la Bixad. arseniu. Tuşnad.balneoterapie (Techirghiol. . a) Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potenţiale. termale (32380C) şi hipertermale (peste 380C).2. respectiv: hipotermale (20-310C). Nuntaşi. tipurile hidrochimice dominante. Nu există o definiţie unică dată apelor minerale. carbogazoase. Ezeru. Datorită structurii geologice complexe a teritoriului României. Sinoe. Zizin. . indiferent de conţinutul mineral. cele clorosodice şi sulfuroase-sulfatate. care este valorificat prin cură externă şi internă.). brom. . Valea Borcutului. sulf. Ele intră în fondul turistic al României fie sub forma lacurilor şi râurilor endocarstice din peşterile accesibile. a izbucurilor etc. • Apele carbogazoase se asociază. Goloviţa. radioactive).temperaturi de peste 200C. alcaline. de emanaţie a CO2 şi conţin cel puţin 1 g CO2/l. Lacul Belona). Potenţialul turistic al apelor subterane Apele subterane. constituind obiective naturale de atracţie turistică sau „materie primă” pentru diferite activităţi turistice. Karlovy-Vary (Cehia). apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial şi îndeplineşte una din condiţiile următoare: . dar mai ales varietăţii lor hidrochimice şi unui număr impresionant de izvoare cu debite exploatabile. țara noastră dispune de rezerve foarte mari de ape minerale aparţinând tuturor categoriilor recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (ape oligometalice. ţările aderând fie la conceptul latin. Taşaul. Zmeica. În zona de câmpie îşi fac apariţia apele termominerale. care le conferă caracteristica de ape termale. iod. Importanţa lor deosebită se datoreşte eficienţei în prevenirea şi tratamentul – prin cură internă sau externă – a diferitelor afecţiuni.

Staţiunile ce folosesc apa sărată în cură externă sunt: pe litoral (valorificând apa mării): Mangalia. Călimăneşti-Căciulata. Ocna Şugatag. având cel puţin 1 g săruri dizolvate la litru. Pb. cât şi pentru cură internă (în tratatmentul dispepsiilor. în afecţiuni cronice ale veziculei biliare etc. dar în acest caz este prezent şi radicalul SO4. Băile Herculane. Apele sulfuroase slab concentrate se folosesc în cură internă în: diabet zaharat. Slănic Moldova. unde CO2 dizolvat în apele carbogazoase urcă din adâncuri prin sistemul de falii majore (Tinca. inhalaţii. Eforie Nord. Buziaş. lacurile sărate formate în vechi ocne de sare părăsite (Ocna Sibiu – 230 g/l. Balta Albă.) dar şi în Câmpia de Vest şi Dealurile Vestice. Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g/l) provin din izvoarele minerale prezente în zona cutelor diapire şi sunt folosite predominant în cură internă. pe malul lacului Techirghiol: Eforie Nord. afecţiunilor sistemului nervos periferic şi ale sferei genitale. în Banat şi în nordul Transilvaniei. Covasna etc. Ele se utilizează în cura externă. Ocnele Mari. • Apele sulfuroase şi sulfatate . Rapolt. Sărata Monteoru. afecţiunilor inflamatorii ale căilor urinare etc. în vecinătatea lacurilor sărate: Sovata. dar ele au. în general. clorurate-sodice. pulverizaţii. • Apele minerale clorurate-sodice (sărate) În balneologie sunt considerate ape clorurate-sodice apele ce conţin peste 1 g/l NaCl. Sărata Monteoru. 22 . Pădurea Neagră. în contact cu aerul ele îşi pierd stabilitatea şi îşi modifică aspectul – devenind din transparente lăptoase.Apele sulfuroase se asociază. Bazna. gargarisme: Sângeroz Băi.Alte areale cu mofete şi izvoare carbogazoase există în Munţii Metaliferi (Geoagiu. de regulă. Venus. Praid. sulfuroase etc. Neptun. Nicolina-Iaşi. Târgu Ocna. concentraţii mult mai mari (>15 g/l). Slănic Prahova. Ocna Dej.. unde aceste ape sunt folosite atât în cură externă (în tratamentul afecţiunilor aparatului cardiovascular).18) şi conţin cel puţin 1 mg de sulf titrabil. Lipova. recunoscute şi pe plan internaţional. izvoarele Mircea şi Breazu de lângă Iaşi) deşi în alte ţări se utilizează cu succes în terapia afecţiunilor hepato-biliare şi intestinal. Amara. afecţiunilor ginecologice etc. Covasna). Se administrează şi sub formă de inhalaţii. Olăneşti. izvoarele sulfatate nefiind folosite în mod organizat pentru cură balneară (Ivanda în Banat. a conglomeratelor din Subcarpaţii Getici etc. • Apele alcaline şi alcalino-teroase Acest tip de ape minerale se cantonează îndeosebi în Carpaţii Orientali. Apele minerale cu o concentraţie de peste 15 g/l NaCl sunt considerate ape sărate (hipertone). Biborţeni. Ocna Mureş – 266 g/l etc. colite.Apele sulfatate prezintă un interes mult mai restrând. Ocniţa. Lipova. Lacul Sărat. având o acţiune antiinflamatoare. Techirghiol. se leagă de acelaşi substrat. bicarbonatate. limanele maritime sau lacurile de stepă sărate (70-80 g/l – Lacul Techirghiol). Mangalia. În cură externă se utilizează apele sulfuroase cu o concentraţie mare de H2S/l. intoxicaţii cronice cu metale grele (Zn. feruginoase. Ocna Sibiu. fiind prezente în Marea Neagră (15.). Chimindia etc. Ocna Dej – 260 g/l. Ocna Mureş. Buziaş). gastritelor. reumatismelor degenerative. Călimăneşti. cu prezenţa formaţuinilor gipsifere sau sulfurilor din Carpaţii Orientali. Boholţ. Vatra Dornei. Telega etc.nr.). Târgu Ocna. Bălţăteşti. . fiind indicate în tratatemntul afecţiunilor reumatismale degenerative inflamatorii.5 g/l). Hg). pentru tratatmentul afecţiunilor aparatului locomotor. Băile Govora – staţiuni de interes general. menţionăm: Sângeorz-Băi. Băile Olăneşti. Bălţăteşti. antiseptică şi desensibilizantă asupra mucoasei căilor respiratorii. cu ape minerale sărate concentrate: Băile Govora. Brădet. Dintre staţiunile cu izvoare carbogazoase mixte. Slănic Moldova. în zona masivelor de sare. dar şi în tratamentul unor boli de piele la: Pucioasa. Buziaş. (Fig. Cojocna. Borsec. Someşeni. Vâlcele (jud.

Carei (fiind indicate în cură internă). Surse de ape termominerale se întâlnesc şi în Munţii Apuseni la Moneasa (320C). Geoagiu (340C). sub formă de comprese sau băi (în afecţiuni dermatologice etc. . Biborţeni. Vâlcele etc. unde pe lângă apele mezotermale. terenuri pentru campare. Sărata Monteoru etc. ajungându-se chiar la peste 700 în unele cazuri. pe direcţie nord-sud. Cuprins între paralelele de 44°25' şi 43°45' latitudine nordică. unele dintre ele cu caracter de unicat. modelând peisaje de mare atractivitate. Jupiter. Bixad. pentru a beneficia de 10–12 ore de soare pe zi şi pe plajele cu nisip fin ale litoralului românesc al Mării Negre. Izvoarele cu ape minerale complexe cu conţinut de iod sunt prezente la Băile Olăneşti. zonă turistică de excepţie ce concentrează aproape 45% din capacitatea de cazare a României. 2002). Vatra Dornei.) • Apele iodurate sunt ape minerale cu un conţinut de iod de minimum 1 mg/l. De-a lungul multimilenarei lor existenţe. Ca urmare. izvoarele mezotermale sulfuroase de la Mangalia etc. Venus. mezotermale.5 milioane turişti români şi străini. Monaco. gastrice. Bălţăteşti. neuro-vegetative. Eforie Sud. Olimp. există ape mezotermale la Topliţa. bungalowuri. Avignon. sosesc circa 2. lacurile bogate în săruri. Homorod. Călan.R. în general. Techirghiol. Lipova. Praid. Insular ele apar însă şi în regiunea carpatică. Marghita. vile de 1–5 stele. Neptun. între 310 şi 380 şi hipertermale.. Rimini.Apele alcalino-teroase se caracterizează prin predominanţa bicarbonatului de Ca şi Mg.L. 2. fiind vestită pentru turismul balnear susţinut de cunoscutele nămoluri sapropelice. Siriu etc. aceste coordonate geografice şi-au pus amprenta şi pe istoria şi civilizaţia poporului român. Cea mai bogată în ape termale este Câmpia de Vest. Vaţa de Jos (35-380C). în cele 13 staţiuni – Năvodari (pentru copii).4. dar şi la Bazna. San Remo. gută etc. Costineşti (pentru tineret). În Carpaţii Orientali. la Băile Tuşnad. Saturn şi Mangalia – sau în oraşul Constanţa.. peste 380. Govora. b) Apele termale şi termominerale Se leagă genetic de apele de adâncime. fiind indicate în afecţiuni endocrine. campinguri. Orizonturi cu ape termale ce au temperaturi de peste 500 C au fost interceptate şi de o perie de foraje săpate la Ţicleni. metabolice. într-un foraj a fost interceptat un zăcământ de adâncime cu ape de peste 640C (Ciangă N. cu apariţii la zi la Băile Felix. hidrotermalismul este legat de vulcanismul neogen. Staţiuni cu ape alcalino-teroase sunt: Sângeorz Băi. Călimăneşti-Căciulata. în cele mai variate tipuri de unităţi: hoteluri şi moteluri de 1–4 stele. 23 . până la 31 0C. fluviul Dunărea şi Marea Neagră. Potenţialul turistic al litoralului românesc al Mării Negre Trei elemente naturale majore ale Europei definesc cadrul natural şi turistic al României – Munţii Carpaţi. Cap Aurora.4. pulverizaţii). având efecte deosebite în tratamentul tulburărilor metabolice.Apele alcaline şi alcalino-teroase se administrează şi sub formă de inhalaţii (în afecţiuni O. Cozia. se detaşează ca amenajări şi dotări coasta Mării Negre. impunând structuri în reţeaua de aşezări rurale şi urbane. 1 Mai. Călimăneşti-Căciulata. în zona Vadu Oii-Topalu. (indicate în cură externă şi inhalaţii. locuinţe particulare. cantonate de-a lungul faliilor majore din vestul ţării. Din punct de vedere turistic. Călacea. Săcelu. şi bronho-pulmonare). Apele termale existente se împart în trei categorii distincte: hipotermale. Tinca. Nisa. Teremia etc. zona litoralului românesc se găseşte pe aceleaşi coordonate geografice ca localităţile Split. orientate. în profilul social – economic local şi regional. Mamaia. Bivolari. în grabenul Cernei – la Băile Herculane (620C în cazul apelor din foraje). Din mai până spre sfârşitul lui septembrie. Eforie Nord.

de 5 – 15º înclinare. având tendinţa evidentă de retragere. În sectorul Mangalia Nord s-au amenajat. ce fac parte din complexul de cură balneară specific mării şi contribuie la refacerea şi călirea organismului. cu valuri mici favorizează băile de mare. fiind deosebit de apreciată de copii şi de neiniţiaţii în tainele înotului. cu o granulaţie fină spre medie. între gura de vărsare a braţului Chilia şi Vama Veche. Sectorul sudic. dominate de Complexul Razim . Zmeica. Salba staţiunilor româneşti de pe litoralul Mării Negre are o înşiruire aproape continuă. Pe o porţiune de circa 40 km. cuprins între Midia şi Vama Veche. faleza are înălţimi între 20-50 m şi este frecvent întreruptă de limane. Situată la 15-500 m de linia ţărmului. Amenajarea turistică complexă a litoralului. sulfatată. Plaja litoralului românesc este fie adăpostită la baza falezei. fiind aproape tot timpul uscat. fară denivelări şi gropi. recuperatorie) etc.000 m2 de plaje artificiale care. uneori. până la Capul Midia. naturală. grad de locuire şi utilizare etc. pentru care anumite staţiuni sunt destinate cu precădere copiilor – Năvodari. mersul şi jocurile în apă. Apa mării prin salinitatea relativ redusă. cură balneară complexă (profilactică. magnezică) este favorabilă organismului din punct de vedere 24 . a pus în valoare resursele fondului turistic natural şi antropic deosebit de variat. de tip faleză săpată în loess şi plaje deschise. O caracteristică aparte a litoralului românesc al Mării Negre este panta de imersiune lină. şi o lăţime ce variază între 4-8 km. favorizând talazoterapia. Plaja şi nisipul plajei oferă condiţii excelente pentru helioterapie şi psamoterapie. în general. amenajate în scopuri turistice. Plaja este. în schimb. Sectorul nordic este caracterizat prin ţărmuri joase. de 17-18 g/1. Goloviţa. cu plaja mai îngustă. pe o lungime de peste 70 km. fie prezintă o largă deschidere. neamenajată. Legătura complexului lagunar cu marea se realizează prin Gura Portiţa şi Gura Periboina. în sectorul dintre Constanţa şi Mangalia. valurile pot atinge 1 – 3 m. prin indiguire şi înnisipare. în funcţie de caracteristicile morfometrice. În competiţia europeană a litoralelor însorite. Zona este propice pentru pescuit sportiv şi agrement nautic. zona litorală coboară în trepte domoale spre ţărm. plaja românească are o orientare predominant estică (situaţie întâlnită doar pe coastele estice ale Italiei). despărţite de promontoriul „Cap Midia". cu grad mare de stabilitate şi o granulaţie foarte fină a nisipului. În continuare spre sud. Spre deosebire de cea mai mare parte a plajelor europene. Lăţimea plajelor variază între 400500 m la Mamaia şi Techirghiol şi doar 50-200 m în restul litoralului. Panta submersă domoală a platformei continentale. ce înaintează 50 – 150 m de la ţărm în larg. se desfaşoară o zonă de nisipuri joase. reprezentate prin Lacul Tuzla şi Carnasuf). coasta românească a Mării Negre se impune prin câteva elemente de potenţial turistic deosebit de atractive şi apreciate de turişti şi care conferă litoralului condiţii pentru a răspunde unei palete largi de motivaţii turistice: odihnă. fapt ce duce la expunerea ei la soare în tot cursul zilei de vară (chiar peste 10 ore/zi). dar nu singurul. este un ţărm relativ înalt. între Gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe. chiar areale înmlăştinite. Sinoe (cu două mici „anexe". protejate adesea de sistemul digurilor. Este unul din motivele. în restul litoralului.format din lacuri situate de-a lungul litoralului: Razim. sau a celei din zona Perişor-Portiţa). ţărmul este deltaic. s-au restrâns în suprafaţă datorită furtunilor puternice şi eroziunii marine. de la Năvodari la 2 Mai. cu numeroase cordoane litorale. Marea Neagra este lipsită de flux şi reflux. cu foarte rare aşezări omeneşti şi grad de utilizare nesemnificativ. terapeutică. diferenţiindu-se două sectoare (cu ofertă turistică evident diferenţiată). formată din nisip cuarţos-calcaros. foarte extinsă. şi compoziţia ei chimică (clorurată. în acest sector. morfologice. prin procesul de abraziune marină. sodică. reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. în ultimii ani.Cu o lungime de 245 km. peste 200. Eforie Sud. agrement sportiv. cu predominanţa resturilor cochilifere (cu excepţia plajei din dreptul grindului Sărăturile.

îmbinarea armonioasă a acestor două acţiuni.sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă. endocrine etc.2°C . în acelaşi timp. deci. 25 .intensitatea luminii solare este mărită cu 10% prin razele reflectate de oglinda mării şi a lacurilor. datorată faptului că majoritatea staţiunilor se află între două întinderi de apă: marea şi. dar.septembrie) fiind de 230 – 250 C. respectiv. cele mai scăzute de pe teritoriul României. o stimulare generală a proceselor biologice. Principalele caracteristici ale climei. dar mai puţin torid decât cel de pe litoralul mediteranean. oscilaţii diurne şi anuale mai atenuate. aparent contradictorii.temperatura medie a lunii ianuarie. cu circa 25 de zile însorite pe lună.puritatea aerului maritim permite radiaţiei solare să ajungă întreagă de sol. caracterizat prin nuanţe uşor excesive .terapeutic. în general moderate: 11. . care susţin balneoturismul şi. în timp ce salinitatea mai redusă a apei la suprafaţă favorizează sporturile subacvatice şi pe cele nautice. ceea ce face ca plajele să fie preponderent uscate. componente climatice. Bioclimatul marin este rezultatul interferenţei dintre climatul de stepă şi influenţa pontică. minima 758 mm – asigura o puternică oxigenare a sângelului. dă naştere unui climat stimulator. baia de soare. iar prin acţiunea valurilor şi prezenţa aerosolilor proveniţi din „sfărâmarea" valurilor la ţărm constituie un element de potenţial turistic natural deosebit. prin variaţiile foarte mici ale temperaturii. care generează o formă specială de cură .de suprasolicitare a organismului.presiunea atmosferică ridicată – maxima 746 mm. . . primăverile mai timpurii şi toamnele mai calde şi prelungite definesc un climat mai cald decât cel de pe litoralul Mării Baltice.prezenţa brizei de zi care aduce dinspre larg aerul mai răcoros al mării şi atenuează temperaturile specifice climei mediteraneene. De altfel. limanurile maritime.numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) şi durata mare de strălucire a soarelui (> 2. în general. Temperaturile. prin uniformitatea presiunii atmosferice. . cu temperaturi medii anuale mult mai moderate faţă de regiunile înconjurătoare (în sezonul estival).uniformitatea gradului de umezeală şi puritatea aerului încărcat cu aerosoli naturali (picături foarte fine de apă) proveniţi din spargerea valurilor în zona ţărmului şi care inhalaţi ajută la mineralizarea organismului şi tratamentul unor boli ale căilor respiratorii.500 ore/an) favorizează în mod evident băile de soare. cura de nămol. cu variaţii mici de temperatură în timpul zilei şi de la zi la noapte. care înmagazinează ziua o mare cantitate de căldură şi o degajă lent în timpul nopţii.precipitaţii de numai 380 mm/an. o combinare mai uşoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul atmosferic. .2°C .temperatura medie anuală. irigarea plămânilor şi creierului. conţinutul crescut de iod şi sărurile din atmosferă. şi calmă. ploi rare şi de scurtă durată. Mării Nordului sau Mării Mânecii. . 21. . datorită radiaţiilor ultraviolete puternice. temperatura medie a sezonului estival (iunie . precum şi de nisipul alb. tratamentul balnear se face prin cura de soare. baia de nisip. .8°C temperatura medie a lunii iulie şi 0.thalasoterapia.stabilitatea termică accentuată. o scăderea frecvenţei respiratorii.factorii naturali de cură de pe litoral sunt variaţi. . turismul de litoral sunt: . în perioada estivală sunt 10-11 ore de soare/zi. umezeala constantă. care determină o creştere a metabolismului. . de unde rezultă că litoralul românesc este tot aşa de bine încălzit ca şi litoralul mediteranean. Lipsa mareelor şi a valurilor mari permite folosirea optimă a plajelor.

rezervaţia de dune de la Agigea. Nămolul de turbă a fost pus în evidenţă şi este utilizat parţial la Mangalia. Eforie Nord. de pe litoralul Mării Negre şi până în zona montană. Tăbăcăriei .. tratamentul cu peloide devenind în timp o procedură cunoscută. Utilizarea peloidelor. Nămolurile terapeutice (peloidele) Nămolurile sau peloidele (de la grecescul pelos = mâl) sunt substanţe care se formează în condiţii naturale. principiile active fiind de natură chimică. ale sistemului nervos periferic sau chiar în cură internă (pentru tratarea colitei. deoarece substanţele minerale şi organice conţinute au o acţiune benefică asupra organismului. Belona. în stări de agregare şi forme structurale variate. ginecologice etc. răşină. Alte obiective naturale sau modificate de om. clorurate. a început încă în a doua parte a sec. ceruri. compusă din substanţe organice (celuloză. cu rezerve valorificabile în scopuri terapeutice de circa 400. sau existente prin intermediul unor lacuri sărate. sau după o prealabilă pregătire prin măcinare. din apa minerală (în nămolurile minerale şi unele turbe) şi din precipitaţii. Apele sărate ale lacului Techirghiol (50-55 gr/1) şi apele sulfuroase ale lacului Mangalia sunt folosite în cură externă. impunându-se prin calitate şi cantitate nămolul de la Techirghiol. Nămolurile au efecte deosebite în afecţiunile reumatice. circulatorii periferice. sunt din punct de vedere chimic bicarbonatate. sub influenţa proceselor geologice şi biologice. peştera de la Limanu etc. XIX la Techirghiol (folosind nămol sapropelic) şi Vatra Dornei (pe baza nămolului de turbă exploatat la Copăceni şi. fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare. componente lipidice etc. lignină.Apele mineralizate puse în valoare prin foraje. Saturn. Venus. aduse la suprafaţă cu ajutorul forajelor. • o fază gazoasă rezultată în urma diferitelor procese fizico-chimice şi biochimice.000 m3. sulfuroase. ce ocupă interstiţiile dintre particulele solide. fie sub formă de ungeri cu nămol. 2. ca factori terapeutici.) şi minerale (săruri insolubile şi o structură argiloasă). calcice. ulterior. nămolurile reprezintă amestecuri eterogene de substanţe organice şi minerale. Nămol sapropelic se află în câteva lacuri sărate de pe litoral. Pădurea Hagieni. Nămolul terapeutic are o acţiune benefică asupra organismului prin substanţele minerale şi organice conţinute.000 m3 şi valoare terapeutică deosebită. care prezintă interes pentru turismul litoral sunt lacurile cu apă dulce: Siutghiol. 26 . aplicată curent în numeroase staţiuni balneare şi balneoclimaterice. Techirghiol.ce îmbogăţesc aspectul peisagistic al litoralului şi permit practicarea agrementului nautic. asociate cu nămolul terapeutic. O2 .). dioxid de carbon (CO2 ). Ea provine din apa lacurilor (în cazul nămolurilor lacustre). Neptun.5. sunt resurse turistice de primă importanţă în susţinerea curei balneare. dischineziei biliare etc. cu rezerve de 500. ariile protejate reprezentate prin pâlcul de stejari brumării de la Neptun. • o fază lichidă reprezentată de soluţia apoasă a substanţelor solubile organice şi anorganice din nămol. fiind indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale. la Poiana Stampei-Pilugani). amestec cu ape minerale sau încălzire. fizică. fiind un important factor de cură. În concepţia actuală. H2 etc. microbiologică şi enzimatologică. folosit în cadrul stabilimentelor balneare de la Eforie Nord şi Sud. Apele de adâncime mineralizate (cu 618-1038 mg/1 săruri) şi mezotermale (24-28°C). Jupiter. ginecologice. în special pentru tratarea bolilor reumatismale. şi reprezentată şi prin hidrogen sulfurat (H2 S). Neptun. mecanică – determinate de compoziţia chimică. iodurate şi sunt valorificate la Mangalia. folosit fie sub formă de împachetări. Ele conţin: • o fază solidă.

urmat de Borsec în anul 1889. Ursu. emenaţiile de acest tip fiind cunoscute sub denumirea de sulfatară (cele mai reprezentative la Turia. sau sub formă de oncţiuni (o metodă de aplicare a nămolului rece.radonic). Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi. în condiţii de umiditate avansată. Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora (nămol silicios. pentru tratatment mofetic la Covasna. în România fiind cunoscute mai multe zone cu apariţii de emenaţaii gazoase de CO2 şi sulfatariene. Băile Harghita – cu emenaţii de o puritatea deosebită (peste 94% CO2). amenajându-se instalaţii adecvate. afecţiunile ginecologice cronice.După condiţiile de formare şi compoziţia lor chimică nămolurile se diferenţiază în: • Nămoluri sapropelice – formate pe fundul lagunelor şi lacurilor sărate prin sedimentarea sub ap a materiilor organice şi minerale şi sub influenţa proceselor microbiologice şi fizico-chimice. Someşeni. Au. în jurul izvoarelor minerale.. Turia (sulfatate). Ocna Sibiului. cum este Pel Amar. fie separat. la c0are se adaugă şi nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornei şi Depresiunea Borsec. cataplasme (aplicaţii de nămol. fie sub forma împachetărilor şi a băilor de nămol sau pentru obţinerea unor factori medicamentoşi de extract. practicat pe litoral). ivirile sulfatariene sunt insuficient şi empiric valorificate în cura balneară. Tuşnad-Băi. Felix. Malnaş. prin transformarea incompletă a materialului vegetal. împachetări. Sugaş Băi). Legat de manifestările postvulcanice din zona eruptivului sunt cunoscute şi câteva iviri gazeifere care conţin. Principalelel indicaţii ale nămoloterapiei le constituie afecţiunile aparatului locomotor. în 1880. la Bazna. Lacul Sărat. Mangalia (cu peste 300. Mădăraş. bolile endocrine. iodat). • Nămolurile minerale se formează în mod natural. cu amenajări moderne pentru tratament. Se pot obţine şi în bazine artificiale căptuşite cu un pat argilos. ca urmare aproceselor fizico-chimice şi microbiologice care se declanşează la contactul apei minerale cu un pat argilos. • Balvanyos.6. Băile Sântimbru. pe lângă CO2 şi H2 S. 27 . la contactul apă minerală – pat argilos). Sângeorz-Băi – cu mofete utilizate rudimentar. fiind prezente pe fundul lacurilor sărate: Techirghiol (cu rezerve exploatabile estimate la peste 500. Vatra Dornei. de data aceasta formarea fiind dirijată (tot prin procese microbiologice şi fizico-chimice. Dacă emanaţiile carbogazoase sunt intens utilizate în cura balneară. Voşlobeni. • Turia. 1 Mai. Tuşnad. la temperaturi variate. fiind şi ele utilizate în tratamentul balnear. pe regiuni limitate ale corpului). • Nămolurile de turbă – formate în mlaştini. în localităţile: • Covasna – cea mai mare şi cea mai pură (98.datorită monosulfurilor de fier. Amara. Coştini. Băile Tuşnad. obţinut din nămolul sapropelic din Lacul Amara şi având un efect sporit asupra aceloraşi afecţiuni. Băile Harghita. culoare neagră . în general. Slănic etc. Aşa sunt ivirile de emanaţii de CO 2 din zona eruptivului neogen Gutîi – Călimani – Harghita. nămolurile de la Covasna etc.000 m3). care imprimă gazului un caracter sulfurat. Pucioasa. Gazele terapeutice naturale (emanaţii de origine mofetică) Gazele terapeutice au origine mofetică. Slănic Moldova. în încăperi improvizate. fie asociate cu apele minerale. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei. Borsec. Borsec. dermatologice etc. mai mult sau mai puţin moderne. Ocnele Mari.000 m3 rezerve valorificabile) etc. Sângeorz-Băi (uşor radioactive . Geoagiu (feruginoase). importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei. Aluniş. Harghita Băi etc. 2. Acestea sunt utilizate în tratarea afecţiunilor locomotorii.0% CO2) emenaţie mofetică din Europa. Băile Sântimbru.

microclimatul de salină are un caracter sedativ de cruţare. Ca şi Mg având un rol deosebit în favorizarea respiraţiei profunde. intervine în suprimarea stresului cutanat şi pulmonar. uşor răcoros ca temperatură (de 12-130C). Praid. constituie un element important al potenţialului balnear. Termenul de „mofetă” s-a extins şi pentru gazele (CO2) extrase din ape carbogazoase şi utilizate în scop terapeutic. chimici şi microbiologici.Mofeta naturală (numai emanaţia de CO2 . speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronşic. şi este „îmbuteliat” (la Covasna). deci. aplicarea tratamentului realizându-se colectiv. bronşitelor cronice. alergiei căilor respiratorii superioare. Terapia în salinele amenjate şi. Cel mai important tip de microclimat. în încăperi amenajate în forma unui „circ roman”. este un fenomen unic în lume. presiunea aerului este constantă. practic insesizabile. curenţii de aer au viteze reduse. XX şi. când au fost introduse în circuitul terapeutic salinele de la Slănic Prahova. Târgu Ocna. în geenral.gaz uscat). practic fără variaţii zilnice şi sezoniere (spre deosebire de aerul din exterior). la care se adaugă Ocna Dej şi Cacica cu posibilităţi reale şi multiple de utilizare. Recunoaşterea şi utilizarea în balneoterapie a microclimatului de salină s-a realizat mai ales în a doua jumătate a sec. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii. prin microclimatul „de salină”. utilizată în scop terapeutic în România. o constanţă evidentă a parametrilor fizici. cu valori foarte reduse ale indicilor de stres. în ultimele trei decenii. Alături de apele minerale care îndeplinesc condiţiile de îmbuteliere şi CO 2 (rezultata din emanaţii naturale sau captat prin foraje până la stratul de gaz) poate fi. în special. Salinele terapeutice Salinele. aerosolii de Na.7. În condiţii de salină se remarcă. 28 . umiditatea relativă fiind de circa 60-80%. 2.

turismului cultural presupune trei elemente importante:  existenţa fondului turistic cultural propriu-zis (patrimoniul turistic cultural – potentialul turistic antropic). de a cunoaşte bunurile culturale existente.generând diferite forme de turism. al moralității. Turismul cultural se naşte din curiozitatea fiecăruia pentru valorile şi capodoperele umanităţii şi presupune două condiţii majore: • dorinţa de a se cultiva în plan spiritual şi cultural. literar.  asigurarea structurilor și serviciilor de primire . . Consideraţii teoretice Ultimul secol de cultură şi civilizaţie a societăţii umane a arătat că turismul s-a diversificat în mod continuu şi că prezintă din ce în ce mai multe produse "culturale". • consumarea unui produs turistic complex. Pe baza experienţei internaţionale.Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului). în sens larg. patrimoniul cultural material . și patrimoniul cultural spiritual . numismatic. artistic. teatre. climă. ştiinţific şi tehnic. documentar. care se sprijină pe servicii turistice de calitate. staţiune) este compus din: .clădiri. heraldic. bibliofil. hidrografie. tehnică mijloace de comunicație . etc. El cuprinde. etnografic. cu valoare deosebită sau excepţională (din punct de vedere istoric. prin potenţialul cultural. Potenţialul turistic natural .Potenţialul turistic (natural şi antropic). universități. În condiţiile redeschiderii porţilor României spre Europa şi lume un loc important deţine şi prezentarea. Valorificarea potenţialului cultural se poate face numai pe baza unui turism cultural durabil şi presupune importante eforturi de organizare.reprezintă materia primă pentru activităţile turistice. a bunurilor culturale şi va determina accelerarea procesului de restaurare a monumentelor şi de conservare a tradiţiilor naţionale. floră) inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.1.reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief.respectiv creațiile din domeniul științei.3. *Patrimoniul cultural = totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. . vestigii ale vieții materiale și spirituale prin care se poate reconstitui imaginea unei comunități omenești din trecut.îmbrăcăminte etc. a trăsăturilor definitorii de cultură şi civilizaţie naţională. Elementele naturale sau antropice .  asigurarea de servicii turistice complementare (dotări şi utilităţi de agrement şi divertisment în funcţie de motivaţiile turiştilor). *Patrimoniul turistic cultural = acele bunuri culturale mobile şi imobile. arheologic. faună. 29 . cartografic. Această nouă orientare va contribui la integrarea tot mai activă a potenţialul turistic antropic.). artelor. epigrafic). atunci când sunt asigurate serviciile de primire și cele complementare. Patrimoniul turistic (oferta turistică) a unui teritoriu geografic (judeţ. precum și totalitate instituțiilor necesare pentru crearea și comunicarea acestor valori (muzee. literaturii.resurse sau atracţii turistice . cinematografic. care au reale valenţe turistice şi pot constitui punctele de bază în realizarea unor produse turistice originale.Infrastructură (generală şi turistică).dar și nivelul educației. amenajare şi derulare a programelor turistice care sunt cerute de turiştii dornici să aibă percepţii şi experienţe inedite şi adevărate. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC (PATRIMONIUL TURISTIC CULTURAL) 3.

interesul turiştilor. al Huniazilor.  dimensiunea ieşită din comun a obiectivelor antropice este un atribut care polarizează atenţia şi interesul turiştilor. au fost realizate de om în alte scopuri.). În condiţiile redeschiderii porţilor României spre Europa şi lume un loc important deţine şi prezentarea. Valorificarea potenţialului cultural se poate face numai pe baza unui turism cultural durabil şi presupune importante eforturi de organizare.). datorită progresului tehnologic şi creşterii apetitului pentru nou şi inedit.potenţial turistic" treptat.  ineditul este şi el o sursă de atracţie care rezultă din natura materialului de construcţie (în cazul Crucii de pe Caraiman de exemplu). îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului. Atractivitatea componentelor antropice ale componentelor patrimonuilui cultural este determinată de o serie de însușiri:  unicitatea. fie că este vorba de un . fie că sunt obiective prezente în muzee (obiecte antice.reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de vedere cultural . de asemenea.. trebuie să se bucure de un parteneriat activ între domeniul cercetării. amplasarea obiectivelor în locuri insolite (Castelul Bran..îmbogăţindu-şi" mediul artificial. Teatrul Naţional). Cetatea Devei etc.) anumite componente antropice ale potenţialului sunt admirate de mii şi zeci de mii de turişti participanţi la diferite forme de turism. Dezvoltarea industriei turistice axate pe elemente de cultură. singularitatea este o însuşire a obiectivelor antropice care sporeşte atractivitatea turistică. fie că sunt obiective cu rezonanţă istorică (Biserica Densuş. administraţiile publice locale. Fondul turistic antropic din România reuneşte o gamă foarte largă şi variată de componente. elemente de tehnică populară veche etc. Mănăstirea Vodiţa). culoarea specifică (în cazul unor mănăstiri din Moldova). Palatul Parlamentului). prin potenţialul cultural.  funcţiile sau funcţia îndeplinită de anumite edificii poate deveni adesea o sursă de interes turistic (Clădirea Guvernului. autorităţile centrale. a trăsăturilor definitorii de cultură şi civilizaţie naţională. însă ele au ajuns în această ipostază de . fie de un obiectiv ajuns unicat datorită menţinerii în timp.  componente etnoculturale şi etnofolclorice.produs unicat". De dimensiuni foarte mari (Palatul Parlamentului. culturală sau tehnică.  vechimea unor obiective trezeşte. care sunt mărturii perene ale evoluţiei culturii şi civilizaţiei unui popor. cărţi vechi. care a produs mereu noi valori . podoabe foarte vechi. *Potenţialul turistic antropic este definit ca ansamblul de valori materiale și spirituale create de societate. societăţile şi agenţiile 30 . existente în prezent. socială. amenajare şi derulare a programelor turistice care sunt cerute de turiştii dornici să aibă percepţii şi experienţe inedite şi adevărate . care îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. Îndeplinind acastă condiţie ele au rolul de a reâmprospăta memoria socială a vizitatorului. în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie. cărţi etc. Crucea de pe Caraiman) sau foarte mici (obiecte de artă.Potenţialul antropic .. care pot fi grupate în:  componente cultural-istorice. Acesta s-a conturat în timp istoric. Societatea modernă se confruntă cu o creştere numerică fără precedent a fondului turistic antropic şi cu o diversificare pe unitatea de suprafaţă mult mai mare decât în cazul potenţialului turistic natural. pe măsură ce au ajuns să fie reprezentative pentru o anumită regiune sau etapă istorică.istoric şi tehnico-economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism. Obiectivelor turistice antropice. Opera Română. arhitectura deosebită (Castelul Peleş.

. energie electrică şi termică). artistic.Reţeaua comercială şi prestări servicii. regional şi local .Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi. multe bunuri culturalimobile şi mobile nu sunt puse în valoare datorită stării de degradare în care se află.Structuri tratament balnear.Reţeaua de transport comunicaţii. Cuprind: 1.Structuri de primire (hoteluri.Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei. Infrastructura generală: . . religios. în general .deţine un loc aparte. cu bunuri care îşi au originalitate izvorâtă tocmai din acest amalgam de stiluri şi curente. .Structuri de transport turistic 3. 4. pietonală). 1. cazinouri). . autoservire). Patrimoniul cultural include bunuri reprezentate prin: ansambluri şi situri.Structuri agrement (cluburi agrement. 5.  geniul tehnic care se referă la mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a-şi realiza 31 .Căi de comunicaţie. .  gradul de conservare şi restaurare . 2. 3. Infrastructura Aceasta caracterizează gradul de dezvoltare şi este menită să asigure funcţionarea normală a unor sectoare importante ale societăţii moderne. zone istorice reprezentative la nivel naţional. sunt vizitate şi atrase în circuite turistice bunurile culturale cu un nivel bun de păstrare şi conservare. estetic. infrastructura turistică. cât şi peisaje culturale. antropologic şi sociologic. un rol major în valorificare. fiind indispensabilă pentru industria hotelieră şi turistică.la nivel mondial. . utilizarea acestor bunurilor culturale se realizează ţinând cont de câteva criterii deosebit de importante:  poziţia (locul) . cabane. Criterii de identificare și de evaluare ale potenţialului turistic culturalistoric (potenţialului turistic antropic). 2. ştiinţific. Ea este de două feluri: 1.2. Infrastructura turistică: . Structurile turistice Sunt totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor sale economico-sociale. .Grupuri administrative gospodăreşti. moteluri. monumente cu valoare deosebită din punct de vedere istoric. deoarece. chiar dacă este vorba de situri arheologice şi/sau ruine ale unor vechi monumente. vile). În industria turistică. 2. Prezenţa României la confluenţa unor puternice imperii a făcut ca patrimoniul cultural să aibă particularităţi proprii.de turism care pot promova ideea de valorizare a bunurilor culturale deosebite.Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive.Reţeaua edilitar-urbană (construcţii. infrastructura generală. păstrarea şi conservarea acestor comori culturale.Structuri pentru servirea mesei (restaurante. ne oferă gradul de accesibilitate a bunului cultural şi sugerează dotările de infrastructură necesare pentru ca acesta să fie cunoscut şi vizitat. continental.Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă.

nr. pentru un anumit popor sau minoritate etnică. interioară şi exprimă plasticitatea.operele şi monumentele. cultural. sau unor construcţii care sunt legate de marile valori ale culturii şi civilizaţiei româneşti.1430/2003. tehnică.pe care o poate avea un bun cultural şi/sau monument aflat în folosinţă individuală . nr. de elaborare a listei monumentelor istorice. virtuozitatea tehnicii şi a execuţiei. dat fiind rolul său în plan social. coerenţei stilistice.valoarea urbanistică și constructivă .prin care un bun cultural devine reprezentativ pentru un anume spaţiu geografic şi cultural. expoziţie.  gradul de percepţie a bunurilor culturale . unicitatea unui bun cultural. Din întreaga zestre culturală a României numai anumite bunuri culturale mobile şi imobile au reale valenţe turistice şi pot constitui punctele de bază în realizarea unor produse turistice originale (Date prelucrate după informaţii de specialitate din Direcţia Monumentelor istorice din Ministerul Culturii.valoarea estetică . HG. de multe ori turiştii sunt deosebit de interesaţi să cunoască vechi tehnici artistice. prin ea unele elemente pot deveni componente ale unor produse turistice de marcă. modul de dispunere ale acestora . sau a unei societăţi de turism (casă memorială. . integrarea bunurilor culturale în cadrul aşezărilor rurale şi urbane şi care pot pune în valoare identitatea arhitecturală şi istorică a unei localităţi. . unde limitele de creaţie sunt elastice şi extensibile. în analiza bunurilor culturale și pentru determinarea importanţei acestora se aplică următoarele criterii: .unicitatea prin vechime. uneori simbolică şi/sau emblematică. . Pe măsură ce turismul cultural şi-a diversificat foarte mult formele de manifestare şi a inclus tot mai multe bunuri culturale s-au adăugat şi alte criterii valorice:  valoarea de utilizare -. turiştii prin cunoaşterea şi percepţia unor noi elemente de cultură şi civilizaţie pot respecta identităţile culturale şi devin mai toleranţi în raport cu alte forme de cultură.valoarea artistică . . se leagă de păstrarea unei anume identităţi culturale.reflectă nivelul de mediatizare a unor bunuri culturale. . . Potrivit ultimelor reglementări legislative (Ordinul Ministrului. stil.are în vedere reliefarea modului de ornamentare exterioară. . de toleranţă culturală. de atestare şi aplicare a unor criterii de departajare.dă măsura expresivităţii. Conform acestor ultime intervenţii legislative.local. de stilul arhitectural.2032/1999. HG.  valoarea estetico-ambientală -. minihotel).268/2003.la nivel regional.valoare arhitecturală ţine cont de modul de proiectare şi construcţie. armonia şi echilibrul elementelor care constituie un bun cultural.vechimea şi raritatea.valoarea memorial-simbolică .are în vedere beneficiile imediate care se pot obţine din valorificarea acestor tipuri de bunuri culturale.  valoarea economică -.se referă la elementele de arhitectură şi ornamentare a spaţiilor construite. notorietatea acestora şi modul în care ele sunt cunoscute de potenţialii turişti şi participă la deschiderea orizontului cultural şi educativ. de realizare a unor fişe de evidenţă. de monitorizare a lor pentru respectarea cerinţelor de conservare şi protecţie.exprimă un set de caracteristici proprii şi conferă şi o anume identitate culturală. 1995-1998).menţine atractivitatea turistică a zonelor istorice. materiale folosite. 32 . de manierea specifică a unor renumiţi arhitecţi.frecvenţa unui anume bun cultural .valoarea istorică . 493/2004) s-a creat cadrul adecvat pentru aplicarea unor norme metodologice de clasare şi evidenţă. unitate de alimentaţie publică. .raritatea .

3.3. memorială. ştiinţifică şi tehnică. structură.2053/2002. trecând de la forme simple la cele complexe de astăzi. În ciuda continuităţii materiale şi culturale a societăţii umane. temperaturi extreme.acţiunile de evidenţă şi inventariere (prin care se realizează fişe pentru fiecare bun cultural. ca mărturii ale relaţiei dintre creatorii de bunuri materiale şi demonstrează participarea lor la formarea culturii şi civilizaţiei româneşti. arhitectural. valoare artistică şi etnologică. . toate reprezentând valori adunate în timp. epigrafic). artistic. etnografic.prin care se asigură condiţiile de protecţie faţă de factori distructivi (atacuri de mucegaiuri. arheologic. Structura patrimoniului cultural mobil Patrimoniul cultural naţional mobil cuprinde bunuri cu valoare deosebită sau excepţională (din punct de vedere istoric. La acestea se adaugă O. colecţii şi case memoriale. peisagistic. Acest patrimoniu cuprinde mai multe categorii de bunuri mobile:  Bunuri arheologice şi istorico-documentare reprezentate. prin: 33 .182/2000.prin iniţiative culturale. cinematografic.acţiunile de conservare şi restaurare . istoric. documentară. toate cu un rol important în conservarea acestor obiectelor valoroase şi stoparea comerţului ilicit. colecţii publice. Multe dintre aceste bunuri s-au păstrat şi transmis din generaţie în generaţie. odată cu proprietăţile imobiliare.). Legea nr. numismatic. să le asigure protejarea. ştiinţifică.1. tehnică şi etnografică. ca o completare a Legii nr. insecte. heraldic. centre de cultură şi alte unităţi similare.3. Ordinul Ministrului nr. La baza selectării şi clasării acestor bunuri stau o serie de reglementări legislative: Ordinul Ministrului nr. ştiinţific şi tehnic. să ofere soluţii pentru valorificare economică şi să le promoveze la nivelul societăţii. Patrimoniul cultural mobil cuprinde o mare varietate de obiecte care au statut de exponate şi care au valoare istorică. urbanistic. fenomene de. bibliofil. În acest context pot fi menţionate: . cea mai mare parte sunt păstrate în muzee. case memoriale. utilitate. ciuperci.. cartografic. valoarea educativă şi de cunoaştere -. patrimoniul cultural beneficiază de o sumă de activităţi menite să identifice noi valori culturale.16/2003. clasarea şi declasarea unor monumente).acţiunile de valorificare .a. care include normele de clasare a bunurilor culturale mobile. privind protejarea patrimoniului cultural mobil. La nivel naţional există peste 20 de milioane de asemenea bunuri . literar.311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice. artistic. compoziţie. Bunurile imobile prezintă valoare din punct de vedere arheologic.U. în asigurarea păstrării identităţii culturale şi a dezvoltării toleranţei interumane. 3.2035/2000 privind normele metodologice de inventariere şi gestionare a bunurilor culturale din muzee. Bunurile mobile includ obiecte cu semnificaţie istorică şi documentară.acţiunile de informare şi promovare prin mass-media . . religios. Tipuri şi categorii de patrimoniu cultural Patrimoniul cultural include bunuri imobile şi mobile. altele au fost rezultatul muncii unor pasionaţi colecţionari de obiecte de artă şi nu numai. ş.are un rol deosebit în conturarea personalităţii umane. nr. documentar. . tendinţa fiind de îmbogăţire prin noi donaţii şi achiziţii. turistice (pentru a le face cunoscute dar şi pentru a obţine venituri suplimentare).pentru a fi cunoscute publicului larg în scop ştiinţific şi educativ. tehnico-ştiinţific. la rândul lor. aceste bunuri se diferenţiază de la o epocă la alta prin dimensiuni. Pe baza legislaţiei în vigoare. Dat fiind perisabilitate acestor bunuri.

utilizate în ateliere şi gospodării individuale. . . . obiecte de uz casnic şi gospodăresc. colecţii publice şi private.creaţii tehnice unicat din diverse sectoare industriale.cu valoare decorativă şi ornamentală.instrumente muzicale. etc. însemne funerare). militar. bine conservate în timp şi spaţiu. sau ca podoabe. . porţelan. piese de port popular. cărţi vechi. etc.desene. stindarde). textile. sportiv. gravuri. etc. din metal. .proiecte şi prototipuri de design create ca modele de încercare.  Bunuri de importanţă tehnică. drapele. publice.alte bunuri materiale din această categorie. . care includ o serie de obiecte mai rar întâlnite în muzee. dar şi în cele religioase sau private. insigne.manuscrise. anatomice. . .alte bunuri care se pot înscrie în această categorie.podoabe. orfevrărie în metal.  Bunuri cu semnificaţie artistică. podoabe. mărci poştale. fotografie şi litografie.obiecte de cult reprezentate prin icoane pe lemn. obiecte de cult. picturi. ceramică. . argintărie. primării. înainte de finalizarea unor obiecte artistice şi tehnice. sticlă. sticlă . care la rândul lor cuprind mai multe valori : .  Bunuri cu semnificaţie etnografică.obiecte textile.trofee de vânat aflate în muzee . obiecte de vestimentaţie. bănci. . geologice şi mineralogice. . aici fiind cuprinse pietre funerare.materiale primare de documentare. înregistrări audio şi video. cărţi cu importanţă bibliofilă care se regăsesc atât în marile biblioteci publice.). aflate în instituţii guvernamentale. catapetesme. strane. artistic.obiecte simple. acte de arhivă.. private (ministere. majoritatea acestora se concentrează în muzeele de istorie şi arheologie. evoluţia în plan economic.obiecte arheologice (unelte. decoraţii. . cuprinde însemne. diapozitive. care înglobează o serie de obiecte reprezentative pentru zonele etnografice româneşti: . de valoare tehnică . demolarea. uniforme militare. instrumente muzicale. cu valoare deosebită şi excepţională..mărturii materiale şi documentare referitoare la etapele istorice parcurse.documente şi tipărituri de interes special. colecţii particulare). ceramică. . piatră.  Bunuri de importanţă ştiinţifică cu valoare deosebită şi excepţională. hărţi şi alte materiale cartografice care sunt originale. . os. etc. arme.obiecte provenite din dezmembrarea.opere de artă decorativă realizate din lemn. fotografii. unelte.alte bunuri materiale din această categorie. documentare artistice şi de animaţie. metal. bunuri materiale. distrugerea (datorită unor factori de risc) a unor monumente istorice. inscripţii sigilii. sigilii.obiecte cu valoare memorialistică şi piese epigrafice. veşminte. . zoologice. mese de altar. colecţii publice şi private : . 34 . de valoare excepţională sau deosebită. filme. ceramică. acte şi documente emise la nivel public şi privat. monede. .opere de artă plastică . social. . brevete. mobilier (catapetesme. monede medalii.piese de mobilier. heraldică (bancnote. broderii..înainte de finalizarea unor creaţii de film.specimene rare aflate în colecţii botanice. . . sticlă. uşi de biserici.alte bunuri materiale din această categorie. utilizate ca ornamente aplicate de exterior – interior. obiecte din pielărie.materiale fotografice reprezentate prin clişee negative. sticlă. cărţi rare. filatelică. . filmare . religios. ştiinţific.obiecte şi documente cu valoare numismatică. reprezentative pentru o anumită etapă de dezvoltare istorică şi economică şi care cuprind: .

adesea el cooperează cu proiectarea peisagistică şi cea urbanistică pentru armonizarea aspectului exterior al clădirilor cu natura înconjurătoare. politice şi sociale specifice au impus o anume evoluţie a manierei de construcţie. . impresie vizuală.sunt elemente de valoare. etc. spiritul artistic şi de inovaţie. teatre. . Factorii economici şi sociali au influenţat vizibil principalele stiluri care şi-au pus amprenta în timp şi spaţiu asupra arhitecturii: egiptean. dispozitivelor. Arhitectura tradiţională mult mai conservatoare şi-a păstrat elementele şi ornamentica definitorii. catedrale..care înglobează cele mai multe tipuri de monumente (temple.fiind ponderate ca dimensiune. . fiind extins spaţiul de locuire şi modernizat doar parţial sistemul de ornamentare interioară. diferite ornamente de piatră. gotic. .matriţe de compact-discuri şi CD-ROM. Toate aceste bunuri pot fi cunoscute prin intermediul unor instituţii muzeale. colecţii. Patrimoniul arhitectural înglobează şi produse din alte arte: sculpturi. mărime. pagode. . Astfel. pe reglementările ICOMOS şi UNESCO privind patrimoniul cultural mondial. dintre care pot fi menționate: . Stabilirea statutului de monument se bazează.rarităţi indiferent de marcă. maşinilor . arhitectural.arhitectură civilă .pontic şi existenţa. Ele fac parte din tezaurul naţional şi reflectă nivelul de cultură şi civilizaţie al unui popor. În domeniul monumentelor de arhitectură există şi o clasificare axată pe utilitatea acestora: . în România monumentele arhitecturale dovedesc o mare simplitate . şcoli.. biserici. Dacă în multe ţări europene. dar şi biserici fortificate. picturi murale.care ulterior au intrat în producţie de serie. 35 . bizantin. romanic.arhitectură laică – reprezentată prin case. Vechimea locuirii în spaţiul carpato . casa ţărănească şi anexele gospodăreşti continuă să fie ridicate după modele tradiţionale.arhitectura religioasă .realizări ale tehnicii populare. bogat decorate în exterior şi interior. instrumentelor. staţii de cale ferată. în țara noastră. rococo şi modern. XVIII. volum.care include castele. artistic. care fac parte integrată din structura acestora.). hoteluri. biblioteci. roman.3.natura materialelor fizice şi gradul lor de complexitate rezultat prin prelucrare.danubiano .vechimea şi originea istorico-geografică. cu vădite influenţe occidentale. etc.2.). spitale. condiţiile fizico-geografice. dar şi o anumită structură a aşezărilor rurale şi urbane şi un anume mod de construire. palate. istoric. 3. baroc. clădiri fortificate.exterioare şi interioare .alte bunuri materiale din această categorie. a unui procent ridicat de populaţie rurală cu ocupaţii tradiţionale multiseculare. case memoriale şi cuprind câteva zeci de milioane de asemenea obiecte. fabrici. grec.. . castele etc. în urma dezvoltării oraşelor românești şi a consolidării unei categorii sociale mai înstărite. Patrimoniul cultural imobil Cuprinde clădiri sau/şi ruine valoroase sub aspect arheologic. religios. La sfârşitul secolului XVII şi sec. lambrisări în lemn. etc. .stilurile de artă folosite şi valoarea/notorietatea autorilor care au creat bunuri arhitecturale. mobilier. mănăstiri. renascentist. forturi. influenţele culturale şi tehnice venite din exterior. -prototipurile aparatelor. . au apărut numeroase clădiri de tip conace. ipsoserie. vitralii. baptisuri. ateliere. palate. creaţii tehnice cu valoare memorială. la care se mai pot adăuga o serie de criterii specifice. diferitele curente în arhitectură şi artă şi-au lăsat amprenta prin ridicarea unor clădiri somptuoase. cule. centre comerciale.calităţile psihologice şi senzoriale percepute (culoare. urbanistic şi unde toate părţile componente . clădiri de birouri.

introducerea în circuit a unor programe turistice noi. prin acţiuni ce aparţin turismului cultural şi care se traduc prin: . expoziţii. Astfel. restaurarea şi conservarea monumentelor de arhitectură. . . aeroporturi. . Patrimoniul arhitectural al oraşelor şi satelor face parte integrantă din ţesătura urbană. etc. baraje. mărime.includ de la piese de mobilier. Existenţa şi stabilitatea unui aşezări umane în timp şi spaţiu se exprimă şi prin relaţiile sale cu regiunea înconjurătoare. care îi sporesc importanţa.  componentele . dar cu importanţă istorică şi arhitecturală. la nivel de edificiu. adâncime.  valoarea culturală. ceramică. bunurile imobile se evidenţiază prin câteva elemente deosebite.. o valenţă arhitecturală. prin care se păstrează fragmente ale unui mod de viaţă şi de atmosferă. şi anume:  gradul de rezistenţă a elementelor constructive şi specificitatea acestora. etc. structuri turistice .arhitectura peisagistică . etc. viaducte. flori uscate. fiind elementul esenţial care exprimă identitatea oraşului şi a locuitorilor săi.. până la obiecte personale. Din dorinţa de integrare a turismului cultural românesc în cadrul celui european şi mondial. ambientală. Există două posibilităţi de valorificare a monumentelor istorice şi de arhitectură prezente în centre urbane cu mare vechime şi valoare istorică şi anume: fie utilizarea edificiilor ca centre culturale. obiecte de lut. compoziţie. formă. exprimate prin :  spaţiul pe care îl ocupă şi care poate avea. introducerea unora dintre acestea în rândul structurilor turistice.). contrast. porturi. regional. Bunurile culturale create de om se desfăşoară pe trei dimensiuni –înălţime. apeducte. îndeosebi a vechilor centre istorice. diguri. care conferă unicitate la nivel național. scoici. culoare. cămine şi sobe. care să includă monumente istorice mai puţin cunoscute. lăţime. dar şi ale unor monumentelor de arhitectură izolate. sau nevalorificate în turism.crearea unor programe turistice zonale care să pună în valoare centrele istorice ale unor oraşe mai mici.care se referă la modul de aranjare a grădinilor. care prin dimensiuni. sticlă.fie simpla lor vizitare ca obiective de interes turistic. stil exprimă o valoare estetică şi artistică. împletituri. Demararea acţiunilor de mai bună valorificare prin turism a bunurilor culturale va trebui să pornească de la o selecţie şi o promovare corespunzătoare. iar din combinarea acestora rezultă suprafeţe optice care se individualizează prin desen. parcuri de distracţii.arhitectura industrială – reprezentată prin elemente de inginerie (poduri. faruri.  valoarea manifestărilor artistice şi culturale organizate.  accesibilitatea şi gradul de amenajare turistică. culoare. oraşele şi satele româneşti ar trebui să pună un accent mai mare pe bunurile culturale care pot fi valorificate prin turism. vechi instalaţii. amenajarea apelor.). 36 . obiecte din lemn. artistică. Specialiştii din domeniul turismului au adăugat şi alte criterii de selecţie. grădinărit şi horticultură ornamentală. materiale folosite.realizarea unor amenajări care să vizeze accesibilitatea. echipamente. piese textile. cu care se află în permanentă relaţie socială şi economică. local şi care îi dă autenticitate şi singularitate faţă de alte oraşe sau sate. mijloacele de transport. la nivelul oricărei aşezări urbane şi rurale actuale au fost stabilite câteva criterii majore prin care să se evidenţieze valenţele turistice ale unor centre istorice vechi.  valoarea artistică a clădirilor prin ornamentele exterioare şi interioare existente. aranjamente florale cu materiale naturale prelucrate (piatră. În general.  valoarea estetică de ansamblu.

 monumente din perioada 1921-1960 – de valoare mică. reglementări urbanistice. funerare de for public. arhitectural. bunuri imobile situate suprateran.termen preluat din limba franceză şi care reprezintă terenuri delimitate topografic şi cadastral ce deţin bunuri culturale aflate într-un anume cadru natural bine conservat cu valoare importantă din punct de vedere arheologic. dar şi contribuţia personală a artiştilor şi creatorilor de bunuri culturale. spre 37 . cu precădere. cultural. plan topografic şi cadastral. Cunoaşterea acestor definiţii este foarte importantă deoarece se poate face o grupare a bunurilor cultural şi o ierarhizare a acestora în funcţie de criteriile amintite anterior. artistic. percepţie vizuală şi estetică. care alături de trenurile aferente dau o imagine de ansamblu sub aspect arheologic. ştiinţific şi tehnic. social.  monumente din perioada de după anul 1960 – fără valoare. de 200m în mediul rural şi 500 m în spaţiile libere din extravilane.  monumente din perioada 1776-1830 – de valoare foarte mare. • zona de protecţie din jurul unui monument . inclusiv monumentele. artistic. în funcţie şi de performanţele epocii. în două mari categorii: monumente istorice de importanţă naţională care reprezintă circa 20% din total şi monumente de importanţă locală care cuprinde restul de 80%. religios. artistic.  monumente din perioada 1871-1920 – de valoare medie. religios. arhitectural urbanistic.care împreună oferă o imagine asupra cerinţelor şi gusturilor personale ale artiştilor creatori şi care au evoluat cu fiecare perioadă istorică.arată influenţa generală a unui anumit stil artistic.  materiale şi procedee folosite . subteran şi subacvatic: • monument . religios. După legislaţia în vigoare sunt date şi principalele definiţii ale unor categorii de monumente.  monumente din perioada 11831-1870 – de valoare mare. arhitectural. etnografic. set de lucrări pentru restaurare –conservare. la care se mai adaugă și bunuri artistice. monumente de for public. • ansamblu . toate acestea includ şi terenurile aferente delimitate topografic şi cadastral şi alcătuiesc mărturii valoroase din punct de vedere arheologic. Clasificarea monumentelor după vechimea lor ne dă dimensiunea unei valori de vechime. monumente de arhitectură. elementele artistice interioare şi exterioare. istoric.  Structura patrimoniului cultural imobil Aprecierea bunurilor culturale imobile trebuie să pornească de la anumite aspecte teoretice legate de definirea acestora. ştiinţific şi tehnic. istoric. Legea protecţie monumentelor împarte toate bunurile culturale existente. cu un mare grad de coerenţă în plan istoric. Conform clasificării actuale există 4 categorii de monumente: monumente de arheologie. etnografic. etnografic. arhitectural. monumente memorial-funerare. resursele financiare sunt dirijate. prezente în mediul urban şi rural. ştiinţific şi tehnic. alături de dotările interioare. social.linia. istoric. eliminarea unor factori de risc natural şi antropic din vecinătate şi care este de 100 m în mediul urban. muzeistic. Cunoaşterea acestei delimitări temporale este foarte importantă deoarece. forma. subliniind şi necesitatea unor acţiuni susţinute de conservare şi restaurare:  monumente din perioada paleocreştină până în anul 1775 – de valoare excepţională. Pentru fiecare monument există un regim juridic.reprezintă o suprafaţă de teren menită să asigure o stabilitate constructivă. în iniţiativele de protejare şi restaurare. social. comemorative. constituie o structură unitară. culoarea .construcţie sau parte integrantă dintr-o construcţie anterioară care.include mai multe elemente constructive. • sit .

Categorii de bunuri culturale naţionale cu componente înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO În condiţiile redeschiderii porţilor României către Europa şi lume un loc important îl deţine şi prezentarea monumentelor care sunt de mare valoare. monumente şi ansambluri de arhitectură (inclusiv cele tehnice). care cuprinde o cetate ţărănească cu 3 incinte.ICOMOS şi cu Consiliul Internaţional al Muzeelor . Alături de aceasta mai sunt incluse cele situate la Câlnic . 12. a bunurilor şi bisericilor contra năvălirilor pecenegilor.colonizate sub regele Ungariei. Probleme deosebite ridică aceste monumente din punctul de vedere al acţiunilor de restaurare.. Prejmer şi Viscri din judeţul Braşov. Din patrimoniul UNESCO face parte ansamblul de la Biertan.primele trei categorii de monumente. economice. apoi a tătarilor. 38 .2000. apoi din piatră. categoria monumentelor și ansamblurilor de arhitectură și cea a monumentelor şi siturilor arheologice..04. localitate atestată în 1283. culturale. reglementate prin Legea nr. sosesc grupuri de germani din sud-estul Bavariei care se stabilesc în zonele Bistriţa-Năsăud. Saschiz în Mureş. sub aspect turistic. rezervaţii de arhitectură şi urbanism. alături de Biertan. Dat fiind faptul că procesul de colonizare a continuat şi în timpul regelui Carol Robert(1283-1318) şi realizarea şi consolidarea acestor cetăţi va continua.3. În urma acestui proces a rezultat un număr important de cetăţi ţărăneşti şi biserici gotice fortificate (circa 300 s-au păstrat). care necesită importante resurse financiare. deşi în momentul de faţă există altă structurare a patrimoniului cultural. 3 bastioane de apărare.5/2000 – M. principalele instituţii guvernamentale şi organizaţiile profesionale din domeniul culturii şi de patrimoniu acţionează în parteneriat cu Consiliul Internaţional al Monumentelor şi siturilor . cumanilor.4. o biserică (1492-1516) în stil gotic târziu. Din totalitatea bunurilor imobile au fost acceptate monumente din următoarele categorii: a) Categoria aşezări ţărăneşti cu biserici fortificate -. la sfârşitul secolului al XI-lea.Ulterior. fiind cuprinse în Patrimoniul Mondial UNESCO. În acest context foarte mulţi cercetători din domeniul turismului au ales această variantă.judeţul Alba.ICOM.) 3. În vedea apărării locuinţelor. Se disting. Geza al II-lea (1141-1162)îndeosebi în zona Sibiului şi în nord-vestul Transilvaniei . din judeţul Sibiu. secţiunea a III a– Zone protejate. 6 turnuri. Potrivit reglementărilor anterioare anului 2004 existau următoarele categorii de monumente: monumente şi situri arheologice.O. parcuri şi grădini. religioase. care reflectă evoluţia istorică a unei naţiuni. monumente de artă şi ansambluri memoriale. coloniştii acestor teritorii au ridicat primele cetăţi. Dârjiu în Harghita. Reghin şi Rodna. la început din lemn. clădiri memoriale. În vederea respectări cerinţelor legate de conservarea acestora. conservare. Vezi xerox (edificii istorice. cele mai atractive sunt monumentele şi bunurile culturale cu vechime mai mare. Pentru a realiza o prezentare succintă a ceea ce înseamnă mai valoros sub raportul potenţialului turistic antropic se poate utiliza ordonarea existentă în planul de amenajare a teritoriului naţional. locuri istorice. Valea Viilor. De asemenea. care prin particularităţilor lor sunt adevărate embleme ale culturii şi civilizaţiei româneşti. astfel.care sunt realizări ale minorităţilor germane .

b) Categoria cetăţilor dacice -. a fost construită în plan triconc. continuarea intensă a luptei antiotomane vor determina realizarea unui număr important de biserici ca simboluri de mulţumire religioasă pentru bătăliile câştigate. Ulterior şi urmaşii la domnie au continuat ctitorirea unor astfel de lăcaşe de cult. În perioada aceasta. două schituri – Sf. turn la poartă. biserica mănăstirii. a modului de organizare socială a societăţii pe clase. legate de cultul strategic al dacilor. iar modul de dispunere şi împărţire a spaţiilor interioare sunt expresia arhitecturii şi a modului de construcţie a poporului dac. Ştefan realizat de fiul voievodului în 1703.reprezintă construcţii cu rol de locuire şi apărare contra încercărilor de cucerire romană. respectiv domnitorul Petru Rareş şi familiile boiereşti 39 . anexe gospodăreşti. În biserică se găsesc. Humor (ambele ctitorite de Ştefan cel Mare). sub influenţă renascentistă. ferestrelor se resimte influenţa gotică. a contraforturilor în exterior.Grădiştea de Munte din comuna Grădiştea. Ansamblul monahal Hurez (denumirea veche pentru Horezu) include: ziduri de incintă. la care se adaugă cetatea de la Căpâlna din localitatea omonimă din judeţul Alba. a ancadramentelor uşilor. culorii şi prin picturile cu teme religioase realizate de pictorul grec Constantinos. Acestea sunt situate pe culmi de dealuri. Reprezintă cele mai renumite monumente de arhitectură ale Evului Mediu românesc. c) Categoria arta şi arhitectura brâncovenească --constituie expresia culturală a perioadei de domnie a lui Constantin Brâncoveanu (1668-1714). dispuse mai izolat. Urmaşii lui Ştefan cel Mare. realizate în piatră. Voroneţ. ctitorit de stareţul Ioan în 1690 şi Sf. reprezentative pentru perioada când satul dac s-a aflat sub conducerea regelui Burebista. fiind dispuse de-a lungul văii Grădiştea. Întregul complex a fost realizat între anii 1690-1693 şi se remarcă prin dispunerea în patrulater. Dintre aceste bijuterii arhitecturale fac parte: ansamblurile mănăstirilor Vatra Moldoviţei (ctitorită de Toma Bubuiog şi prin contribuţia domnitorului Petru Rareş). d) Categoria bisericilor cu pictură exterioară din Moldova . împărţirea în pronaos. a unui sistem de boltire în arce care să permite prezenţa turlelor. a firidelor interioare şi ocniţelor în exterior. a celei colorate şi smălţuite. Acestea se detaşează prin expresivitatea şi măiestria artistică a desenului. cu un stil arhitectural şi artistic propriu perioadei lui Ştefan cel Mare. etc. Ele includ ruinele unor puternice ziduri. paraclis. Brâncovenilor. Apostoli. Ioan Botezătorul” din localitatea Arbore. bibliotecă cu 4000 de volume. cerdace lungi cu arcade. toate situate pe teritoriul judeţului Suceava. Cel mai reprezentativ obiectiv arhitectural realizat sub domnia sa se găseşte în oraşul Horezu. Blidaru. Sub aspectul planului de construcţie. cetatea de la Piatra Roşie Luncani. Împăraţi Constantin şi Elena”. Din această grupă fac parte: complexul de la Sarmizegetusa – Regia . din care s-au păstra doar 20. muzeu. Suceviţa (ctitorită de familia boierilor Ieremia şi Ioan Movilă). Aceste biserici se remarcă prin planul dreptunghiular. Probota (ridicată de Petru Rareş) şi biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. de meşteri locali. chilii. depozite şi locuinţe. din judeţul Vâlcea. În timpul domniei sale au fost realizate 24 de biserici. Cantacuzinilor. cu hramul ”Sf. Ţara Românească cunoaşte o revigorare economică. case domneşti. sanctuare. cu amplu pridvor în partea de vest şi cu un valoros iconostas. bolniţă. Biserica mănăstirii. Cele mai cunoscute pe plan intern şi european sunt bisericile de zid cu frescă exterioară situate în Bucovina românească şi Moldova Centrală. tablourile votive ale familiilor domnitoare ale Basarabilor. iar în realizarea frescelor exterioare şi a picturilor interioare a celei de tip bizantin. folosirea cărămizii aparente. cetatea de la Băniţa toate situate în judeţul Hunedoara. Acestea includ ornamente exterioare bogate. cetăţile de la Cetăţuia. Relaţiile politice şi economice pe care Moldova le va avea sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504). de asemenea. fapt ce a permis realizarea unor edificii religioase şi culturale deosebite. naos şi altar. ordonarea simetrică a elementelor componente amintite.

ale lui Ieremia Movilă. Sunt realizate din bârne groase de stejar. vechea scară cu 175 de trepte. Prin reprezentativitatea lor. dar le-au dat o mai mare monumentalitate. Părţile componente ale acoperişurilor au pante moderate şi se termină cu un turn ce poate avea înălţimi diferite. bisericile cu hramul „Sf. vechea şcoală. XIII). 40 . Pe teritoriul judeţului există circa 90 de asemenea obiective religioase care se remarcă prin echilibrul proporţiilor şi a volumelor elementelor constructive. „Naşterea Domnului” din Ieud-Deal. la care s-au adăugat motivele artei populare în ornamentarea exterioară. 35 de covoare orientale. e) Categoria bisericilor de lemn din Maramureş -. Nicolae” din Budeşti Joseni. Un loc aparte în arhitectura tradiţională a acestei zone etnografice îl deţin bisericile din lemn. pârcălabului Luca Arbore. ambele incluse în patrimoniul UNESCO. etc. f) Centrul istoric al municipiului Sighişoara reprezintă cel mai bine păstrat spaţiu urbanistic medieval din Europa Centrală şi de Est. Dintre toate artele tradiţionale cea a sculpturii şi cioplitului în lemn a adus cea mai mare faimă acestui ţinut. 164 de case. Rogoz. La capătul superior turnul are o galerie cu arcade şi poate avea pe colţuri turnuleţe. etc. toate terminate cu o cruce metalică. din patrimoniul UNESCO fac parte: biserica cu hramul ”Intrarea în biserică” din Bârsana. XII-XV). Bisericile sunt alcătuite din pronaos. la capete în coadă de rândunică. margini sculptate sub forma dinţilor de lup. galeria din lemn. cu altar în stil baroc. se termină sub forma capetelor de cal şi deţin console pentru sprijinirea acoperişului. Picturile interioare sunt realizate fie direct pe pereţii grunduiţi. orga construită în 1680. arce frânte la ferestre. unele turnuri se continuă printr-un coif piramidal sau conic foarte ascuţit. Este format din CITADELA –așezarea fortificată de pe Dealul Cetăţii. Surdeşti. Acestea au fost realizate în secolele XVII. care domină valea Târnavei. arborelui vieţii. actualmente muzeul armelor. și din Orașul de Jos – situat la poalele acestuia.demonstrează faptul că satele maramureşene au vechi obârşii istorice şi au păstrat în timp şi spaţiu valori cultural-istorice. iar unele au pridvor sau prispă cu stâlpi de lemn. La acestea se mai adaugă biserica evanghelică (sec. biserica „Sf. Astfel. vechea biserică gotică (sec. la 425 m altitudine. XII-XV şi păstrează multe elemente valoroase.XVIII şi prima parte a sec. dispuse orizontal. rozetei solare. apar motivele ornamentale ale funiei răsucite. Cetate medievală datează din perioada sec. casa lui Vlad Dracul. colonete la uşi. XIX. 13 edificii publice. scrijelituri geometrice. Stilul de construcţie deţine multe elemente gotice. Alături de acestea mai sunt trei biserici. astăzi muzeul de istorie al oraşului. situate în plan longitudinal. au continuat să ctitorească asemenea biserici. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Plopiş. Paraschiva” din Deseşti şi Poenile Izei. fiul domnitorului Mircea cel Bătrân. care include şi figurinele care arată zilele săptămânii )şi bastioane. naos şi altar. fie pe pânze lipite direct pe lemn şi se disting prin simplitatea desenelor şi coloritul armonios. etnografice de mare autenticitate şi frumuseţe. toate cu hramul „Sf. iar ultimul rând de bârne. au adăugat pridvor şi au selectat mai atent temele religioase pictate. Impresionante sunt zidurile cetăţii. cele 9 turnuri( Turnul cu ceas.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful