MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI UNIVERSITATEA FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA:

TITLUL LUCRARII DE LICENTA:

COORDONATOR: ABSOLVENT:

Bucuresti -2011-

1

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Secţiunea 1. Aspecte generale privind infracţiunile contra libertăţii persoanei Secţiunea 2. Istoricul incriminării infracţiunii de violare de domiciliu CAPITOLUL II. ANALIZA INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Secţiunea 1. Condiţii preexistente ale infracţiunii de violare de domiciliu Obiectul infracţiunii Subiecţii infracţiunii Secţiunea 2. Conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu Latura obiectivă Latura subiectivă Secţiunea 3. Forme, modalităţi, sancţiuni Forme Modalităţi a) Săvârşirea faptei de către o persoană înarmată b) Săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane impreună c) Săvârşirea faptei pe timpul nopţii d) Săvârşirea faptei prin folosirea de calităţi mincinoase Sancţiuni Secţiunea 4. Aspecte procesuale CAPITOLUL III. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE INFRACŢIUNEA DE
2

VIOLARE DE DOMICILIU ŞI ALTE INFRACŢIUNI Secţiunea 1. Violarea de domiciliu şi tulburarea de posesie Secţiunea 2. Violarea de domiciliu şi tulburarea folosinţei locuinţei Secţiunea 3. Violarea de domiciliu şi violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice

CAPITOLUL IV. LEGITIMA APĂRARE ŞI VIOLAREA DE DOMICILIU Secţiunea 1. Legitima apărare în noua reglementare Secţiunea 2. Concluzii

3

CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN STUDIUL INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Secţiunea 1 Aspecte generale privind infracţiunile contra libertăţii persoanei Libertatea persoanei este un drept fundamental al omului, o componentă majoră a condiţiei umane. Atunci când vorbim de protecţia penală a libertăţii persoanei, ne referim la noţiunea juridică de libertate ca valoare socială promovată, dezvoltată şi ocrotită de normele juridice. Problematica libertăţii persoanei şi-a găsit o consacrare din totdeauna în legislaţiile conţinutul fiecărui şi stat. Normele întinderea de drept de configurează determină stării

libertate, stabilind astfel „status libertatis” al persoanei, starea de libertate fiind obiectul reglementărilor juridice. Literatura juridică distinge ca atribut al persoanei umane dreptul la libertate ca un drept fundamental al cetăţeanului. Ca atribut al
4

libertatea individuală. legea fundamentală1 a ţării noastre stabileşte în Titlul II. nr.53. Astfel. 767/31. în art. 5 . Capitolul II. a sănătăţii. Astfel.11. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale). Of. fiind revizuită şi republicată în M. libertatea însoţeşte toate manifestările sociale ale acesteia. se încorporează în toate drepturile fundamentale ale cetăţeanului ca o condiţie a exercitării acestora şi în acest sens este garantată de Constituţie. În plan internaţional. desfăşurarea instrucţiei penale.persoanei. fără ca această restrângere să aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. unele situaţii în care se impune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi (apărarea siguranţei naţionale.a. Constituţia României prevede. a ordinii. singura limită fiind aceea a legii care impune să fie respectat şi dreptul recunoscut semenilor săi. preocuparea pentru protecţia juridică a drepturilor omului şi-a găsit o deplină consacrare în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului2 care este primul document internaţional de ansamblu şi cu vocaţie de universalitate în 1 Constituţia României a fost adoptată la 21.2003. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica toate însuşirile. secretul corespondenţei.1948. interesele şi dorinţele legitime şi raţionale ale omului.1991. inviolabilitatea domiciliului.1991 şi a intrat în vigoare la 08. drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor cum ar fi: dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică.10. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.12. libertatea de exprimare ş.12. Ocrotirea juridică a drepturilor şi libertăţilor persoanei se face ţinându-se seama de măsura în care exercitarea lor în interes propriu nu contravine intereselor generale ale societăţii. 2 Adoptată printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU la 10. atributele.

a intrat în vigoare la 03. Declaraţia mai consacra dreptul la libertatea gândirii. două pacte4 referitoare la drepturile omului. economice.a.. Ed. Adunarea Generală a adoptat în 1966. dreptul la munca şi la alegerea liberă a muncii.12. în exercitarea drepturilor sale. Declaraţia prevede numeroase drepturi: civile. documentul cel mai important care a fost elaborat este „Convenţia Europeana pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”5. unor îngrădiri prevăzute de lege.Convenţia Europeană a drepturilor omului şi implicaţiile ei asupra dreptului penal român”. Întrucât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu a fost concepută ca un document juridic obligatoriu pentru toate statele. la 04. p. Bucuresti 1988.1 al Declaraţiei este enunţat temeiul filosofic pe care se sprijină concepţia despre drepturile omului şi libertăţile fundamentale: „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi”. . fiecare persoană este supusă. în „scopul asigurării. recunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor altuia”. 4 Este vorba despre Pactul cu privire la drepturile economice. în primul rând. sociale şi culturale şi Pactul cu privire la drepturile civile şi politice. după cum se prevede în finalul Declaraţiei. Predescu. dreptul la viaţă.09. s. drepturile recunoscute de comunitatea internaţională trebuind a fi garantate de state în mod corespunzător. Totodată. 16.1950. 5 Semnată la Roma. care au o forţă obligatorie pentru statele părţi. Încă din art. Ca drepturi specifice ale omului sunt consacrate. 3 Ov. ci ca o expunere de principii fundamentale. Lumina Lex.1953 6 . În cadrul sistemului european de apărare a drepturilor omului. la libertate şi la securitatea persoanei.acest domeniu3. sociale şi culturale. politice.

în Capitolul al II-lea de la art. faptele de pericol social prin care se încalcă dreptul la libertate. dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Cea mai mare parte a drepturilor şi libertăţilor ocrotite de Convenţie au un caracter civil sau politic. dreptul la libertate şi siguranţa persoanei.Această Convenţie a fost primul instrument de drept internaţional care a realizat apărarea individului în faţa propriului stat. a domiciliului şi a corespondenţei ş. în raport cu gravitatea lor. asigurându-se astfel ocrotirea sa prin intermediul mijloacelor de drept penal. dreptul la libertatea morală sau psihică.a. Obiectul juridic special al infracţiunilor contra libertăţii persoanei îl constituie relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. a corespondenţei. dreptul la libertate este ocrotit şi prin intermediul normelor de drept penal. garantându-i drepturile şi libertăţile fundamentale. Datorită însemnătăţii sale deosebite ca atribut esenţial al persoanei şi ca valoare socială.189 la art. Aceste fapte constituie infracţiunile contra libertăţii persoanei şi sunt reglementate în Titlul II al Codului Penal. sub oricare dintre aspectele pe care le implică. Aceste norme prevăd şi sancţionează. dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Amintim: dreptul la viată. 7 . Dreptul la libertate prezintă numeroase şi variate aspecte: dreptul la libertate fizică sau de mişcare. Unele dintre aceste infracţiuni aduc atingere relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea fizică sau de acţiune a persoanei.196.

personală.p.ca subiect de drepturi şi obligaţii în societate. Prin incriminarea acestor fapte s-a urmărit în unele cazuri. De exemplu prin incriminarea şantajului s-a urmărit. Astfel în art.194) etc. de familie. Sunt incriminate ameninţarea (art. violarea secretului corespondenţei. Libertatea persoanei se manifestă şi în dreptul acesteia de a comunica cu alţii prin mijloace folosite în condiţii în care să-i asigure secretul comunicaţiilor (corespondenţă. este incriminată violarea de domiciliu. Legea penală asigură şi secretul datelor pe care o persoana le încredinţează anumitor profesionişti sau funcţionari obligaţi a nu le divulga (art. în principal. cetăţenilor le este asigurată libertatea morală. telefon. a unor relaţii sociale referitoare la un anumit aspect al dreptului la libertate şi ocrotirea altor relaţii referitoare la alte valori sociale.p.p.196).189 C. Legea a incriminat astfel în art. unele dintre aceste infracţiuni au şi un obiect juridic secundar. Alături de libertatea fizică. pentru ca aceştia sa se poată manifesta liber în viaţa socială. alături de ocrotirea.190) şi supunerea la munca forţată sau obligatorie (art.191 C. la adăpost de intervenţiile abuzive ale altora. sclavia (art. Este vorba de lipsirea de libertate în mod ilegal (art.192. Inviolabilitatea domiciliului apare ca o prelungire a libertăţii fizice de mişcare şi manifestare liberă a persoanei. pe lângă ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la libertatea morală a persoanei şi apărarea relaţiilor sociale referitoare la 8 . Astfel.) Libertatea individuală poate fi lovită în una sau alta din componentele sale.193). şantajul (art.). telegraf).195 C.

Kahane s. Cu toate acestea. Întrucât infracţiunile contra libertăţii persoanei aduc atingere unui drept subiectiv al persoanei. Dongoroz. la unele dintre aceste infracţiuni sau la modalităţile lor de realizare poate să apară şi un obiect material. dreptul la libertate în general. sau prin sustragerea. atunci când făptuitorul foloseşte violenţa.190 C.a. cât şi în forma instigării sau complicităţii. Explicaţii teoretice ale Codului penal. în cazul infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi şantaj.III. atât în forma coautoratului. 6 V. obiectul material îl constituie corpul persoanei sau bunurile asupra cărora s-au exercitat violenţe. Participaţia penală este posibilă în toate formele. partea specială. vol. acestea nu au obiect material. distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe. 1971 p. a unei corespondenţe adresate altuia. atunci fapta se realizează prin deschiderea. constând în corpul persoanei care a fost redusă la un obiect al dreptului de proprietate6. Editura Academiei Române. De asemenea. întâlnim un obiect material. De exemplu. Infracţiunile contra libertăţii persoanei pot fi săvârşite de orice persoană. legea necerând vreo calitate specială a făptuitorului. Şi la infracţiunea de sclavie. fără drept. Subiect pasiv al infracţiunilor contra libertăţii persoanei poate fi orice persoană.299. 9 . întâlnim un obiect material. prevăzută în art. distrusă sau reţinută. Obiectul material este în acest caz corespondenţa care a fost deschisă fără drept sau care a fost sustrasă. la infracţiunea de violare a secretului corespondenţei.p.patrimoniul acesteia. S.

pot fi săvârşite şi printr-o inacţiune. suferind de o boală contagioasă. Sau. în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.Infracţiunile contra libertăţii persoanei se săvârşesc. şantajului etc). în cazul ameninţării. infracţiuni comisive. în lipsa acestora fapta neconstituind infracţiunea respectivă. printr-o acţiune. Fiecare dintre aceste infracţiuni se realizează în modalităţi specifice fiecăreia dintre ele. o stare de încălcare a libertăţii morale a persoanei. de regulă. sub unul din aspectele sale (o stare de încălcare a libertăţii de mişcare a persoanei. acţiunea de constrângere. în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal. Infracţiunile contra libertăţii persoanei au ca urmare socialmente periculoasă încălcarea dreptului la libertate. după însănătoşire. reprezintă inacţiune. în cazul violării de domiciliu constituie inacţiune refuzul făptuitorului de a părăsi domiciliul. a fost internată pentru tratament împotriva voinţei sale. nepunerea în libertate. de regulă. De exemplu: acţiunea prin care o persoană este lipsită de libertate. în cazul violării de domiciliu. Astfel. Infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi de violare de domiciliu. acţiunea de a pătrunde în domiciliul unei persoane. deşi. în cazul şantajului etc. Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi starea de 10 . Amintim cu titlu de exemplu: pătrunderea în locuinţa unei persoane constituie infracţiunea de violare de domiciliu doar dacă pătrunderea se face fără drept şi fără consimţământul persoanei vătămate. a persoanei care.

Infracţiunile contra libertăţii persoanei se săvârşesc cu intenţie. violarea secretului corespondenţei. Aceasta poate fi directă sau indirectă. În cazul infracţiunilor contra libertăţii persoanei. Pedeapsa complementară a 11 . ameninţare. stabilirea raportului de cauzalitate nu ridică nici un fel de probleme. Având în vedere faptul că infracţiunile contra libertăţii persoanei sunt de regulă infracţiuni comisive. Pentru existenţa acestor infracţiuni. ele sunt susceptibile de acte pregătitoare şi tentativă. pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu amenda. În celelalte cazuri mobilul sau scopul sunt împrejurări de care se ţine seama la individualizarea judiciară a pedepsei. adică starea de încălcare a libertăţii persoanei. unde este sancţionată şi tentativa. În cazul infracţiunilor de violare de domiciliu.încălcare a dreptului persoanei la libertate trebuie să existe un raport de cauzalitate. ale cărei limite variază de la o infracţiune la alta. săvârşite cu intenţie. în funcţie de gradul de pericol social al faptelor incriminate. Dacă faptele sunt săvârşite din culpă. ele nu au caracter penal. Infracţiunile se consumă în momentul în care se produce urmarea periculoasă. dar legea nu prevede sancţionarea acestora cu excepţia infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi sclavia. cu o singură excepţie – la infracţiunea de şantaj. legea nu cere vreun motiv sau scop special. Infracţiunile contra libertăţii persoanei sunt sancţionate cu închisoarea. pentru sine sau pentru altul. latura subiectivă include şi scopul dobândirii în mod injust a unui folos.

acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul violării de domiciliu. cât şi în formă agravată. precum şi în cazul divulgării secretului profesional. 12 . violării secretului corespondenţei. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. ameninţării.interzicerii unor drepturi este prevăzută doar în cazul infracţiunii de sclavie. Este vorba despre lipsirea de libertate în mod ilegal. în forma simplă. Sub aspect procesual. violarea de domiciliu şi şantajul. Unele dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei sunt prevăzute atât în formă simplă. Celelalte sunt prevăzute numai în forma simplă.

incriminarea faptelor de violare de domiciliu îşi are loc firesc printre infracţiunile contra persoanei. de a-şi alege munca pe care înţelege să o presteze. aceasta se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic aşa cum sunt enumerate în Codul Penal. fără imixtiuni abuzive şi nedorite din partea altora. romanii considerau locuinţa ca un refugiu. O lege (lex Cornelia de injuris) pedepsea aspru nu numai pătrunderea prin violenţă în locuinţa 13 . astfel că. trebuie să i se asigure. de a lua hotărâri în mod liber. şi posibilitatea de a-şi desfăşura viaţa privată acolo unde işi are domiciliul. în acelaşi timp. Astfel. Se ştie că. În acest sens se pronunţă şi legea fundamentală a ţării. Constituţia. presupune şi posibilitatea persoanei de a-şi desfăşura viaţa întrun loc ales de ea. nici a faptului posesiei. la adăpost de intervenţia abuzivă a anumitor persoane. Această posibilitate este recunoscută individului doar cu condiţia respectării ordinii de drept. Inviolabilitatea domiciliului nu a fost justificată în baza dreptului de proprietate. fără temerea că i s-ar face vreun rău. Alături de libertatea persoanei de a se deplasa sau de a acţiona potrivit voinţei sale. nici pe baza interesului ordinii publice. în antichitate. deşi este folosită noţiunea tradiţională de domiciliu. ca valoare socială fundamentală.Secţiunea 2 Istoricul incriminării infracţiunii de violare de domiciliu Libertatea individuală. azil sacru al persoanei.

apărării ordinii publice şi prevenirii faptelor penale. Totodată legislaţia britanică numeşte locuinţa persoanei „fortăreaţa sa”. 27. Potrivit aceluiaşi articol. Legislaţia română răspunde în cea mai mare parte exigenţelor Convenţiei. ci şi a organizaţiilor internaţionale care au adoptat o serie de acte în acest sens. inviolabilitatea domiciliului. Necesitatea asigurării şi garantării acestui drept constituie nu numai o problemă internă a statelor.12. siguranţei publice. inviolabilitatea domiciliului ca drept fundamental al fiinţei umane şi care reprezintă. legea fundamentală a ţării noastre consacră. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite proclama în art. La rândul ei Comunitatea Europeană a adoptat Convenţia europeană a drepturilor omului care. adică un loc ales în mod liber. dar şi fapta unui particular de a smulge din locuinţă pe cineva pentru a-l preda justiţiei. consacră dreptul individului de a avea un domiciliu.unor persoane. în articolul 8. De asemenea. Astfel. ceea ce semnifică importanţa deosebită acordată locului unde persoana îşi avea adăpostul. în art. alături de celelalte drepturi şi 14 . acest drept este consacrat şi în articolul 47 al Pactului cu privire la drepturile civile şi politice. paragraful 1. amestecul autorităţii publice nu este admis decât în măsura în care este prevăzut de lege şi dacă este o măsură necesară securităţii naţionale. protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora. Astfel. unde să-şi desfăşoare viaţa personală la adăpost de amestecul nedorit din partea altora. iar revoluţia franceză proclama din primele clipe: „casa fiecărui cetăţean este un loc inviolabil”.

secretul corespondenţei. deoarece reprezintă nu numai restrângeri ale inviolabilităţii domiciliului dar şi ale altor importante drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: libertatea individuală. În acest sens.Constantinescu. Situaţiile respective sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. a unei măsuri asiguratorii asupra bunurilor sau. art.a.Muraru ş. 1 statuează: ”Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. alin. 27. executarea unei hotărâri judecătoreşti. Bucureşti 8 Alexandru Ţuculescu. dreptul de proprietate. De la regula prevăzută în alin. În doctrina dreptului constituţional s-a subliniat că inviolabilitatea domiciliului exprimă interdicţia pătrunderii în domiciliul sau reşedinţa unei persoane. Ele se regăsesc chiar în cuprinsul art. valori supreme şi garantate ale societăţii7.27 şi se constituie într-un grup de garanţii având rolul de a asigura inviolabilitatea domiciliului. fiind circumscrisă unor coordonate impuse de necesitatea apărării ordinii de drept şi realizării justiţiei8.1 al art. Percheziţia domiciliară.59. Constituţia României comentată şi adnotată. 7 M. I. 15 . Această interdicţie nu este absolută. familială şi privată. Garanţiile inviolabilităţii domiciliului. ipoteză în care se încadrează: • executarea unui mandat de arestare. 27 se poate deroga în patru situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Pătrunderea în locuinţă a persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice determinată de o atitudine ilegală şi obstrucţionistă. viaţa intimă.2/1996 p. Revista „Dreptul” nr. putând fi grupate în două categorii: I. excepţiile de la regulă.libertăţi fundamentale ale omului.

Pe baza acestor prevederi şi urmărind să ocrotească libertatea persoanei sub acest aspect. într-o locuinţă. particulare sau oficiale determinate de o stare de necesitate.192 Cod Penal „pătrunderea fără drept. fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia”. în orice mod. în următoarele situaţii: • pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa. legiuitorul a incriminat în art. Editura LUMINA LEX. cu excepţia delictului flagrant. Situaţiile de mai sus care constituie limitări legale ale dreptului la inviolabilitatea domiciliului absolvă de răspundere penală. • pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.Nicolae Conea. dar. Aplicarea corectă a dispoziţiilor art.9 În alineatele 3 şi 4 se precizează că percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistraţi şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. agenţii publici ori persoanele particulare care pătrund în contra voinţei subiectului pasiv. cu respectarea dispoziţiilor legale în domiciliul acestuia. • pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice. 27 se realizează prin intermediul legii procesuale penale. Pătrunderea oricăror persoane. Drept Penal – Partea specială. prevăzute în alin 2 art 192: fapta se 9 Vasile Dobrinoiu. încăpere. Preocuparea legiuitorului pentru apărarea eficientă a inviolabilităţii domiciliului rezidă şi din reglementarea formelor agravate ale infracţiunii. Percheziţiile efectuate în timpul nopţii sunt interzise.II. integritatea fizică sau bunurile unei persoane. Bucuresti 2000 16 .

pentru existenţa infracţiunii. În Codul penal de la 1864 violarea de domiciliu era prevăzută în dispoziţiile art. în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase. iar în alin. în a sa calitate. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. În Codul Penal de la 1936 infracţiunea de violare de 17 . de două sau mai multe persoane împreună. Pedeapsa era în ambele cazuri. Alineatul 2 incrimina fapta săvârşită de „orice particular care. 2. se introduce în domiciliul unui cetăţean”.1 exista violare de domiciliu când „orice funcţionar administrativ sau judecătoresc. în domiciliul unui cetăţean. orice ofiţer de justiţie sau agent al forţei publice se va introduce.151 care. Astfel potrivit alin. prin ameninţări sau mijloace silnice. fapta săvârşită de particulari. închisoarea de la 15 zile la 3 luni şi amendă. în contra voinţei acestuia. împotriva voinţei persoanei vătămate.săvârşeşte de o persoană înarmată. Pentru funcţionarii publici legea nu prevedea o asemenea condiţie. în cazul lor se cerea. în primul alineat încrimina fapta comisă de funcţionarii publici. ca pătrunderea în domiciliu unei persoane să se facă folosindu-se de calitatea lor de funcţionari publici şi bineînţeles. Observăm că fapta săvârşită de particulari constituia infracţiune doar dacă era săvârşită prin ameninţări sau violenţe. afară de cazurile prevăzute de lege şi fără formalităţile ce ea prescrie”. Violarea de domiciliu a fost incriminată şi în Codurile Penale anterioare.

ameninţare.domiciliu era reglementată în mai multe texte de lege. prin simularea de calităţi oficiale sau prin întrebuinţarea unui ordin falsificat al autorităţii publice”. Atât în cazul infracţiunii în formă simplă. escaladare. 497. în toate cazurile. 496 era prevăzută forma simplă. în contra voinţei aceluia care locuieşte acolo sau are dreptul de a dispune de ele”. În fine. acţiunea penală era pusă în mişcare. efracţie. În art. Astfel. sau faptul de a rămâne acolo prin viclenie sau în mod clandestin. potrivit art. Capitolul al II-lea care cuprinde „Infracţiuni 18 . în localul său de afaceri..de o ceată.496 la art. pătrunde în locuinţa unei persoane. în dependinţele acestora sau într-un loc împrejmuit. 500. 500. de la art. ori în mod clandestin. reglementată de articolul 496. refuzul de a părăsi locurile arătate în art. la invitaţia expresă a celui în drept. violarea de domiciliu este reglementată în art. legea prevedea sancţionarea tentativei. potrivit art. Modalităţile agravate prevedeau săvârşirea faptei: .192 în Titlul al II-lea. în timpul nopţii. intitulat „Infracţiuni contra persoanei”.498. În actualul Cod penal. Forma agravată era reglementată în art. Tot ca o formă simplă a infracţiunii era. constituia infracţiunea de violare de domiciliu fapta aceluia care „prin violenţă. Articolul 499 incrimina fapta săvârşită de funcţionarii publici. întrebuinţare de chei mincinoase. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.496. prin viclenie. cât şi în cazul infracţiunii săvârşite de un funcţionar public.

fapta este mai gravă dacă se săvârşeşte prin simularea de calităţi mincinoase. În acest fel. actualul Cod penal prevede. De asemenea în Codul din 1936 nu se cerea ca locul împrejmuit să ţină de locuinţă sau dependinţe. ameninţare. se regăsesc.contra libertăţii persoanei”. în actualul Cod. Actualul Cod Penal nu mai cuprinde o asemenea prevedere. efracţie. ca o condiţie necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii. potrivit Codului penal anterior. cât mai eficient a domiciliului persoanei. în Codul Penal anterior pedepsele erau mai uşoare (de la doua luni la 1 an). o serie de deosebiri. Sub raportul sancţionator. fapta era mai gravă dacă se săvârşea prin simularea de calităţi oficiale. În Codul anterior exista violare de domiciliu şi în cazul pătrunderii în localul de afaceri al persoanei vătămate. în plus faţă de Codul anterior. 19 . sub aspectul incriminărilor. în scopul ocrotirii. spre deosebire de Codul penal anterior unde se cerea ca fapta să fie săvârşită prin violenţă. ca o circumstanţă care contribuie la creşterea gradului de pericol al infracţiunii. săvârşirea faptei de o persoană înarmată. Astfel în actualul Cod penal nu se prevede folosirea de mijloace calificate pentru existenţa infracţiunii. ci este suficient ca făptuitorul să fi acţionat fără drept. atât pentru faptele săvârşite de particulari cât şi de funcţionari publici. În dispoziţiile Codului Penal în vigoare cât şi în cel anterior. De asemenea. dar se pedepsea tentativa. legiuitorul român de la 1969 a urmărit extinderea sferei actelor de săvârşire a infracţiunii. În ceea ce priveşte formele agravate ale infracţiunii.

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. din alin. 500 din Codul penal anterior. În Codul penal de la 1969. acţiunea penală se pune în mişcare. cât şi pentru cele agravate. 20 . atât pentru formele simple ale infracţiunii. 2.Sub aspect procesual. numai pentru infracţiunea săvârşită în forma simplă acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. potrivit art. Pentru modalităţile agravate. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

. constituie de infracţiune fără pătrunderea fără drept.p. în orice mod. sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia. analiza conţinutului constitutiv al infracţiunii.CAPITOLUL II ANALIZA INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Potrivit dependinţă sau art. Secţiunea 1 Condiţii preexistente ale infracţiunii de violare de domiciliu Subsecţiunea 1. Studiul infracţiunii de violare de domiciliu impune analiza acesteia sub mai multe aspecte şi anume: stabilirea obiectului subiectului juridic activ şi şi obiectului a material al infracţiunii. împrejmuit ţinând aceasta. într-o locuinţă. Obiectul infracţiunii Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie 21 . consimţământul persoanei care le foloseşte. încăpere. Fapta este mai gravă dacă se săvârşeşte de o persoană înarmată. cât şi a subiectului pasiv. în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase. de două sau mai multe persoane împreună. loc 192 C.

de a trăi fără teama unei imixtiuni din partea persoanelor străine. De asemenea. în sensul textului. aşa cum sunt enumerate în Codul Penal. are un înţeles mai larg decât cel din vorbirea curentă. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. în realitate garanţia inviolabilităţii se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic. De exemplu. Nistoreanu. dacă făptuitorul foloseşte violenţa 10 Gh. Alexandru Boroi – Drept Penal. ci reprezintă un aspect al libertăţii individuale. Fiecărei persoane îi este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu. 10 Noţiunea de domiciliu. considerat în materialitatea sa. având în vedere modalităţile de săvârşire a faptei pot fi încălcate şi alte relaţii sociale ocrotite de lege. noţiunea de domiciliu. aşa încât incriminarea faptei de violare de domiciliu îşi are locul firesc printre infracţiunile contra persoanei. implică nu ideea de imobil. Inviolabilitatea domiciliului nu se justifică pe baza dreptului de proprietate. nici a faptului posesiei. la adăpost de intervenţiile abuzive ale altora. dar şi societatea.sfera de relaţii sociale a căror existenţă şi securitate sunt condiţionate de asigurarea libertăţii persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată într-un loc ales în mod liber.192 Cod Penal. interesând nu numai pe individ. ci ideea de loc în care o persoană îşi desfăşoară viaţa sa personală. 27 din Constituţie. Potrivit art. în sensul art. incluzând nu numai locuinţa propriu-zisă ci şi orice încăpere. Editura All Beck 2002 22 . Partea specială. Libertatea persoanei. În multe situaţii. domiciliul este inviolabil. Deşi Constituţia foloseşte noţiunea tradiţională de „domiciliu”. sub acest aspect constituie o valoare socială.

197 23 . infracţiunea nu are obiect material.împotriva persoanei care se opune vor fi încălcate şi relaţiile referitoare la integritatea corporala sau sănătatea persoanei. Astfel unii autori consideră că. Dacă am admite că această infracţiune are obiect 11 C. şi anume locuinţa. precum şi cele contra demnităţii mai sunt numite infracţiuni formale sau de atitudine. În ceea ce priveşte obiectul material al infracţiunii de violare de domiciliu. în care valoarea socială ameninţată este dreptul persoanei la libertate şi nu o entitate materială. vătămare corporală. Infracţiunile contra libertăţii. Ed. la care rezultatul constă într-o stare de pericol11. întrucât urmările acţiunii făptuitorului se răsfrâng asupra unui drept subiectiv al persoanei – dreptul la libertate. Bulai „Manual de drept penal”. incriminând violarea de domiciliu a inclus-o în categoria infracţiunilor contra libertăţii persoanei. sau între violare de domiciliu şi distrugere). pg. sunt încălcate şi relaţiile sociale care se referă la patrimoniul persoanei vătămate. Partea generala. distrugere). locul împrejmuit asupra căruia se îndreaptă acţiunea făptuitorului. În toate aceste cazuri. Alţi autori susţin ca infracţiunea ar avea un obiect material. All Bucureşti 1997. se vor aplica regulile concursului de infracţiuni (între violare de domiciliu şi vătămare corporală. Dacă actele de violenţă sunt îndreptate împotriva unor bunuri. întrucât legiuitorul. sub aspectul vieţii private. în doctrină părerile sunt împărţite. Consider corectă prima opinie. dependinţa. fiind fapte distinct incriminate (loviri sau alte violenţe.

complicitate). atunci am putea să o includem în categoria infracţiunilor contra patrimoniului considerând că dreptul la libertate al persoanei se încalcă prin atingeri aduse anumitor părţi ale patrimoniului. această împrejurare va fi reţinută ca o 24 . Legea nu impune vreo calitate subiectului activ al infracţiunii. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de vârstă şi responsabilitate cerute de lege. autorul şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu. 246 ( art. fapta va primi o încadrare diferită. Când funcţionarul sau un alt salariat nu se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Dacă autorul are o calitate oficială (funcţionar sau alt salariat).material. va fi corpul persoanelor sau lucrurile asupra cărora a acţionat făptuitorul. Infracţiunea poate fi comisă în oricare dintre formele de participaţie (coautorat. unei încăperi. Astfel fapta se va încadra în art. Subsecţiunea 2. obiectul material al infracţiunilor de loviri sau alte violenţe.258) ca abuz în serviciu în cazul în care la comiterea infracţiunii. după cum la săvârşirea acesteia făptuitorul se găsea sau nu în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Atunci când odată cu violarea domiciliului s-au produs vătămări persoanelor sau bunurilor. dependinţelor sau locului împrejmuit ţinând de acestea. instigare. dar s-a prevalat de calitatea sa. şi anume locuinţei. sau distrugere.

chiar proprietarul care pătrunde în locuinţa chiriaşului fără voia acestuia12. dec. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1976 p. intră cu forţa în cameră. Subiectul pasiv este persoana în folosinţa căreia se găsea domiciliul violat. Nr. Nr. Antoniu „Infracţiuni prevăzute în legi speciale”. Acest drept se poate exercita chiar împotriva proprietarului. având dreptul să permită sau să refuze intrarea sau rămânerea în domiciliu a unei persoane. nici cu posesorul. ci este cel care foloseşte încăperea respectivă. chiriaşului principal etc.375/1973. ori persoana care. În practica judiciară s-a hotărât că săvârşeşte această infracţiune. p. Ed.circumstanţă agravantă.176 25 .173 14 G. opunându-se oricărei încercări a cetăţenilor de a-şi face singuri dreptate14. înlăturând lacătul pus de proprietarul apartamentului13. Jud.238/1972. Legalitatea într-un stat de drept implică folosirea căilor legale de realizare a dreptului. deşi avea ordin de repartiţie.11/1972. RRD nr. Constanţa. Pen. Harghita dec. RRD nr. Fapta se va încadra în dispoziţiile alin.170 13 Trib. Legea ocroteşte pe deţinătorul de fapt al locuinţei. chiar dacă nu i s-au perfectat formele de dobândire a locuinţei (contractul de închiriere sau actul de proprietate). posesorului. împotriva oricăror acte samavolnice ale unei persoane. Subiectul pasiv nu se identifică cu proprietarul locuinţei. 192 în cazul în care autorul faptei s-a prevalat de o calitate mincinoasă. Pen. 2 al art. indiferent cât este de precar titlul său.2/1974. p. Jud. 12 Trib.

etc. 1975. pătrundere atunci când autorul aflat licit într-un imobil. Va exista. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. p. Ştiinţifică şi Enciclopedică. mai întâi o acţiune de pătrundere. G. însă. camera separată a unui bolnav. intr-o locuinţă. Nu va exista violare de domiciliu în sarcina aceluia care introduce numai capul pe fereastră ori sare pe acoperiş sau spionează de la distanţă interiorul locuinţei.176 26 . fie prin acţiunea de a pătrunde. Această pătrundere trebuie să fie efectivă. într-o cameră locuită de altă persoană. Vasiliu. locuinţa unui militar situată în incinta unităţii. Pentru existenţa infracţiunii în prima modalitate de săvârşire se cere. Antoniu ş. pe care subiectul pasiv o ocupă într-o locuinţă specială( de exemplu camera unui călugăr. încăpere.) 15 I. fie prin acţiunea de a refuza părăsirea locuinţei sau a celorlalte locuri menţionate mai sus la cererea persoanei care le foloseşte. Bucureşti. infracţiunea se poate realiza prin doua modalităţi. „Codul Penal comentat şi adnotat”. Ed. intră fără drept. Latura obiectivă Sub aspectul elementului material.a. fără drept.. cu întreg corpul15. partea specială. II.Secţiunea 2 Conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu Subsecţiunea 1. vol. În literatura juridică se arată că există infracţiunea de violare de domiciliu în cazul pătrunderii fără drept în camera separată.

Spre deosebire de accepţiunea domiciliului din dreptul 27 . Potrivit art. pe faţă sau pe ascuns în prezenţa sau în lipsa victimei. „domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică sau principală”. cu excepţia remorcilor sau rulotelor care servesc. locuinţa lor este unică. Nu sunt asimilate locuinţei mijloacele de transport. 13 din Decretul nr. În accepţiunea legiuitorului penal. în anumite cazuri. încăpere. „Domiciliul” provine de la expresia latina „domum colere” care înseamnă „casa pe care o locuieşte cineva”. privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Domiciliul persoanei fizice prezintă importanţă atât pentru dreptul civil. în consecinţă. drept locuinţă. domiciliul. Nu interesează cum se pătrunde în unul din locurile arătate. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. Pătrunderea trebuie să se facă într-un domiciliu format dintr-o locuinţă. nici una dintre ele nu este susceptibilă de a comite infracţiunea de violare de domiciliu împotriva celeilalte. Această accepţiune diferă de noţiunea de „domiciliu” din dreptul civil care reprezintă un atribut de identificare a persoanei fizice. cât şi pentru alte ramuri de drept. cu cele patru componente semnifică locul în care persoana vătămată îşi desfăşoară viaţa privată fără amestecul abuziv al altora. aceasta poate avea loc prin constrângere. 31/1954. constituind o valoare socială ocrotită de legea penală.Dacă mai multe persoane locuiesc în comun şi au o gospodărie comună. amăgire.

indiferent dacă locuinţa este permanentă sau temporară. dacă este destinat special acestui scop (de exemplu o casă sau apartament) sau nu este destinat dar este folosit pentru locuit (de exemplu. staul. Nu interesează dacă locul este închis sau parţial deschis. domiciliul este unic. cabina unui vapor etc). Prin locuinţă se înţelege un loc ales în mod liber. garaj etc. amenajate ca locuinţă sau având destinaţia lor iniţială). domiciliul este locul unde persoana îşi desfăşoară liber viaţa personală. stabil sau mobil. satisfacerea necesităţilor inerente persoanei pentru a asigura libertatea vieţii private a 28 . În schimb. umane). în dreptul penal i s-au adăugat şi cele patru componente individului. Plecarea cu caracter temporar de la domiciliu nu are semnificaţia schimbării lui.civil. unde înseamnă doar locuinţă statornică sau principală a unei persoane. alimentare. adică fiecare persoană are un singur domiciliu şi este stabil. Ceea ce este esenţial este efectiva folosire a acelui spaţiu delimitat pentru viaţa intimă a persoanei (repaus. potrivit legii penale. dacă reprezintă o locuinţă permanentă sau temporară (cameră de hotel închiriată pentru o noapte. domiciliul rămânând acelaşi. este vorba despre o magazie. O altă deosebire dintre noţiunea de „domiciliu” din dreptul civil şi cea din dreptul penal este că în legea civilă. destinat efectiv şi actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. aceasta presupunând o folosire constantă a acestuia (fiind în acest mod şi locuinţă principală).

Ele 16 Trib. camerele ocupate de persoane bolnave sau cele ocupate de militari în cazarmă etc16). prin escaladarea unei ferestre. Dobrinoiu ş. p. Reg. nu constituie „locuinţă”. V. dar încă nu s-a mutat în ea sau. Ed. într-un cămin. Bucureşti. câte o cameră separată în acelaşi apartament. deoarece camerele dintr-un cămin constituie pentru persoanele care le ocupă o adevărată „locuinţă” în sensul dispoziţiilor art.17 Prin „dependinţe” se înţeleg locurile care direct sau indirect sunt în relaţie de dependenţă faţă de locuinţă. 192 Codul penal. Europa Nova. De asemenea. Pătrunderea într-o asemenea construcţie va constitui infracţiune de tulburare de posesie incriminată în art. 1999. casa de vacanţă locuită doar pe anumite perioade ale anului). Dobrogea RRD 10/1967. s-a reţinut ca violare de domiciliu şi fapta inculpatului care a pătruns. Partea specială.147 17 Gh. 220 Codul penal dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii pentru esenţa infracţiunii. În practica juridică s-a reţinut de asemenea că nu constituie „locuinţă” construcţia destinată să servească drept locuinţă.. Dacă mai multe persoane au.150 29 . în care o persoană îşi desfăşoară viaţa). o cameră dintr-un apartament. „Încăperea” reprezintă o parte dintr-o construcţie destinată să servească drept locuinţă şi care este folosită în mod efectiv(de exemplu. fiecare. Drept Penal. casa pe care cineva şi-a construit-o.În practica juridică. infracţiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare încăpere. care nu este locuită în mod efectiv (de exemplu. Nistoreanu.a. locul în care o persoană locuieşte împotriva voinţei sale (camera ocupată de un deţinut. p.

pentru a tăia nişte pomi. pe o porţiune de teren îngrădită.Bucureşti. Ştiinţifică şi Enciclopedică. boxa de la subsol. Aceasta înseamnă că. „locul împrejmuit” este un loc separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate.pen.Ed.Papadopol şi Şt. În practica judiciară s-a reţinut că există violare de domiciliu în situaţia în care inculpaţii au pătruns. Nu este necesar ca împrejmuirea să fie făcută cu un zid sau gard care să facă inaccesibil locul. este indiferent. care întregeşte folosinţa locuinţei (de exemplu o grădină.18 Spre deosebire de Codul penal anterior.1989 30 . Dolj. holul. dacă făptuitorul s-a folosit de violenţă. 192. ameninţare. deşi o comisie a consiliului popular stabilise că aparţinea inculpaţilor. Intră în această categorie: bucătăria. ci este cuprinsă expresia „în orice mod”. p. Dacă locul împrejmuit nu are nici o legătură cu domiciliul (cu oricare dintre cele patru componente) nu sunt aplicabile prevederile art. dacă fac corp comun cu locuinţa sau nu. escaladare. magazia. efracţie etc.288. cămara. pentru existenţa infracţiunii. Daneş.Repertoriu de practică judiciară în materie penală în 1981-1985 de V.24/1981. terasa acoperită. încorporată în curtea casei persoanei vătămate. Nu interesează dacă aceste locuri sunt acoperite sau nu. Este suficient ca împrejmuirea să fie făcută în aşa fel încât să exprime voinţa titularului ca nimeni să nu pătrundă acolo fără voia sa.constituie o prelungire. În sfârşit. nu sunt enumerate mijloacele susceptibile a fi folosite de autor. Jud. Sunt dependinţe şi spaţiile comune ale unui imobil (scara. şi dacă acţiunea s-a săvârşit pe faţă sau pe ascuns.dec. Unele dintre modalităţi pot constitui circumstanţe agravante (de 18 Trib. o curte). etc. un accesoriu al locuinţei şi întregesc folosinţa acesteia. etc). în actualul Cod penal.

pen. pătrunderea în locuinţă pentru aducerea la îndeplinire 19 Trib.pen. RRDnr. în mod abuziv.9/1973. fapta nu constituie această infracţiune (de exemplu. într-o magazie deţinută de acesta ca dependinţă a locuinţei sale.21 deoarece calitatea de coproprietar asupra bunurilor comune.20 Constituie infracţiunea de violare de domiciliu şi fapta soţului care.RRD nr. întrucât legea urmăreşte să asigure libertatea persoanei de a-şi desfăşura viaţa personală în locul pe care şi l-a ales.166 21 Trib.p. de a pătrunde în fosta locuinţă comună.dec. prin mutarea inculpatului.Mureş. p. care este singura în măsură să consimtă la pătrunderea cuiva în locuinţă.).2/1972p.1/1958.pen 789/1957 RRD nr.Mureş. fără învoirea soţiei.Bucureşti.exemplu fapta săvârşită în timpul nopţii sau de o persoană înarmată etc. Dacă pătrunderea în locuinţă în virtutea unui drept lipsind o cerinţă esenţială a legii pentru existenţa infracţiunii de violare de domiciliu. ea a rămas în exclusivitate în folosinţa soţiei.pen. fiind despărţit de soţia sa şi având domiciliul flotant.).485/1972. S-a reţinut astfel ca violare de domiciliu şi nu tulburare a folosinţei locuinţei (art. în altă parte. Infracţiunea există indiferent dacă persoana vătămată deţine sau nu în baza unui titlu legal locuinţa. 320 C.dec. fapta proprietarului care. aflate temporar. în această locuinţă.178 31 . O altă cerinţă a legii este ca pătrunderea să se facă fără drept .698/1971. dec. pătrunzând fără drept şi fără consimţământul chiriaşului său.jud. nu-l îndreptăţeau să efectueze acţiunea de pătrundere în condiţiile date.nr.150 20 Trib. fără a exista o justificare legală. Chiar dacă locuinţa a fost anterior comună. mil. îi scoate afară lucrurile şi îi demolează magazia19.jud.

a unui mandat de arestare sau a unui ordin de percheziţie). dreptul de a permite sau de a interzice pătrunderea cuiva în locuinţa comună îl are oricare din acele persoane.dec. În cazurile în care lipseşte o interdicţie expresă din partea victimei. Consimţământul poate fi acordat şi condiţionat.nr. O ultimă cerinţă a legii pentru existenţa infracţiunii în această primă modalitate de săvârşire.J.N. au intrat în curtea unde locuiau reclamanţii. De exemplu.III. Lipsa consimţământului se poate manifesta în mod expres. lipsa consimţământului se prezumă până la 22 Trib. să se facă fără consimţământul persoanei care le foloseşte. interzicând astfel accesul făptuitorului) sau printr-o interzicere prealabilă a accesului făptuitorului în locuinţă. trebuie să emane de la o persoană responsabilă şi care are dreptul de a îngădui sau de interzice intrarea altei persoane în locuinţă.col.nr. Dacă locuinţa este folosită de mai multe persoane. Lipsa consimţământului poate avea şi un caracter tacit.843/1962. încăpere etc. chiar dacă aceştia din urmă leau cerut să plece. caz în care elementul material al faptei va exista numai dacă făptuitorul pătrunde în locuinţă în alte condiţii decât cele stabilite. Capit. este ca pătrunderea în locuinţă.147 32 .10/1963 p.pen.. În practică22 s-a stabilit că nu constituie infracţiunea de violare de domiciliu fapta inculpaţilor care venind la un alt locatar. Consimţământul pentru a fi valabil. printr-o interzicere făţişă din partea subiectului pasiv (de exemplu se pune în dreptul uşii. ea rezultând dintr-o anumită împrejurare. persoana pleacă de acasă şi încuie uşa sau închide poarta în momentul în care făptuitorul vrea să intre în locuinţă.

trebuie să fie acţiunea unei persoane fizice responsabile. adică până când făptuitorul face dovada că a pătruns în locuinţă cu consimţământul acesteia23. la cererea persoanei care le foloseşte. încăpere. D.op. Cea de-a doua modalitate de săvârşire a faptei constă în refuzul făptuitorului de a părăsi locuinţa. Cererea trebuie să fie expresă. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. încăperea. Nu interesează cum a pătruns în acel loc. în primul rând prezenţa făptuitorului în locuinţă. Nu va fi justificată însă.Pavel ş. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. dacă ar avea loc chiar în urma unei provocări din partea persoanei care se află în locuinţă24 Nu interesează motivele unei asemenea comportări din partea persoanei care locuieşte în locuinţa respectivă. Vasiliu. încăperea etc. p. Voinţa de 23 T. trebuie să existe o cerere adresată făptuitorului de a părăsi locuinţa. nr. Acţiunea de pătrundere într-o locuinţă. să exprime fără nici un dubiu.1/2003 33 . Pătrunderea este justificată dacă are loc la chemarea victimei unei agresiuni. voinţa celui care o formulează ca făptuitorul să părăsească locuinţa. 178 24 “Legitima apărare în noua reglementare” – Ilie Pascu R. încăperea în care se află.D. dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea. Vol. Nu are relevanţă dacă acţiunea de pătrundere s-a făcut prin folosirea unor mijloace fizice materiale sau folosind numai forţa fizică a agresorului. Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate se cere. să fie un act de voinţă al acesteia. În al doilea rând.ii. cit. . O simplă aluzie nu este suficientă. categorică.P. încăpere.proba contrarie.a.

a interzice rămânerea în locuinţă nu se prezumă nici dacă autorul comite în locuinţă un fapt ilicit sau o infracţiune. Textul legii nu enumeră mijloacele susceptibile a fi folosite de cel în cauză. La individualizarea pedepsei se va ţine seama de pericolul sporit pe care-l prezintă fapta în această situaţie. Cele două modalităţi de săvârşire a infracţiunii au caracter drept şi alternativ. sau să emane de la un reprezentant al acestuia (indiferent dacă are mandat sau nu. Prin săvârşirea oricărei dintre cele două acţiuni ale infracţiunii se produce o încălcare a libertăţii persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată în conformitate cu voinţa sa. rămânând în mod clandestin sau prin viclenie. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate. Refuzul se poate exprima direct. Cererea trebuie adresată direct celui vizat. Dacă violarea de domiciliu se săvârşeşte printr-un mijloc ce constituie el însuşi o infracţiune. fiind suficient să reprezinte interesele persoanei care locuieşte). mai departe în locuinţă. făţiş dar şi într-o formă ascunsă. Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate este necesar şi refuzul făptuitorului de a părăsi locul în care se află. se aplică regulile 34 . Cererea trebuie să fie adresată făptuitorului de cel în drept să aprobe rămânerea mai departe în locuinţă. infracţiunea rămâne unică. Efectele refuzului sunt aceleaşi. fără Asta înseamnă în că dacă şi făptuitorul refuză să-l săvârşeşte infracţiunea în ambele modalităţi (pătrunde fără consimţământ domiciliu părăsească).

absorbându-se în conţinutul infracţiunii în vederea căreia a fost comisă26. în sarcina inculpatului care a pătruns fără drept în curtea unei persoane şi fără consimţământul acesteia. În unele situaţii violarea de domiciliu serveşte ca mijloc pentru săvârşirea altei infracţiuni. RRD nr.referitoare la concursul de infracţiuni. i (furt prin efracţie. p. un concurs între violarea de domiciliu şi furt. Probleme deosebite se ridică în ceea ce priveşte relaţiile ce se nasc între violare de domiciliu şi furt calificat reglementat în art. dec. teza II referitoare la concursul real de conexitate. în scopul comiterii unui furt. în scopul pătrunderii în apartamentul victimei. În practica judiciară25 s-a reţinut. fiind aplicabile dispoziţiile art. aflată în concurs real cu cea de vătămare corporală (art.28 35 . i-a aplicat acesteia câteva lovituri care i-au produs o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile. în unele situaţii.).209 lit. Nr. 25 T.9. iar în alte cazuri s-a considerat că ea şi-a pierdut autonomia infracţională. . 33 alin. săvârşeşte infracţiunea de violare de domiciliu. ceea ce a şi realizat. 1/1981 26 V. RRD nr. violarea de domiciliu a fost reţinută ca o infracţiune autonomă.S. în concurs real cu infracţiunea scop.1. Consideraţii cu privire la încadrarea juridică a faptelor de violare de domiciliu comise în vederea săvârşirii altor infracţiuni. în sensul că. Atât în practica judiciară cât şi în doctrină problema încadrării juridice a unor fapte de violare de domiciliu comise în scopul săvârşirii infracţiunii de furt calificat a fost soluţionată în mod diferit. inculpatul care. 1997. p. 181 C. 452/1981. De exemplu.Papadopol. secţia penală. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase).

41 alin. escaladare ori prin folosire. infracţiunea săvârşită de inculpat în dauna persoanei vătămate este. prin decizia penală nr.1.. fără drept.Mitrache. potrivit art. există o singură infracţiune . o infracţiune complexă. pen. 3 C.209 C.cea prevăzută în art. 1994. În aceste condiţii.Curtea de Apel Constanţa. RDP nr. pen. 146 din noiembrie 1993. 208 raportată la art.124 36 . în latura obiectivă a acesteia incluzânduse şi fapta de violare de domiciliu27. p. Furt şi violare de domiciliu. a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase. 27 C. a decis că în cazul în care furtul comis prin efracţie.

În legătură cu ideea absorbţiei infracţiunii de violare de domiciliu în cea de furt calificat s-au formulat trei opinii diferite,28astfel: a) Potrivit unei opinii, în acest caz, furtul absoarbe în mod natural violarea de domiciliu, indiferent dacă este săvârşit în condiţiile art. 208 sau ale art. 209 C. pen., existând o „complexitate naturală”29. În esenţă se susţine că violarea de domiciliu constituie o treaptă necesară în desfăşurarea activităţii care caracterizează aici elementul material al infracţiunii de furt30, astfel că „infracţiunea de furt înglobează în mod necesar în conţinutul său obiectiv şi elementul obiectiv al violării de domiciliu şi, ca urmare, nu se poate constata într-o asemenea situaţie existenţa concursului real de infracţiuni”31. Cu alte cuvinte, din moment ce furtul nu poate fi comis, în concret, decât prin violarea domiciliului, rezultă că furtul absoarbe în mod natural violarea de domiciliu. Această opinie, după alţi autori, nu are temei legal, bazându-se doar pe legătura de fapt de la mijloc la scop - care există uneori, în concret, între infracţiunea de violare de domiciliu şi aceea de furt. Astfel de legături de fapt, întâmplătoare, pot exista şi între alte infracţiuni (de exemplu între falsul în înscrisuri şi delapidare, între furtul unei arme şi omorul comis cu acea armă, între vătămarea corporală şi
28 C-tin Duvac, Violare de domiciliu şi furt calificat, RDP nr. 4, 1998, p.86-89 29 G.Navrot, Încadrarea juridică a furtului săvârşit prin violare de domiciliu (I), RRD nr.6, 1974, p.18-20 30 G.Navrot, op. cit. P. 19. În acelaşi sens Trib. reg. Banat, dec. Pen. 478/1963, J.N. , nr.11, 1963, p.176 31 G:Navrot op. cit., p.19

37

lipsirea de libertate în mod ilegal, între violarea de domiciliu şi viol, etc.). Or, simpla legătură de fapt, întâmplătoare, nu constituie un temei pentru a opera o absorbţie naturală, dimpotrivă, potrivit art. 33 lit.a C. pen. există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni. Înlăturarea aplicării acestei dispoziţii legale nu poate avea loc pe baza unor argumente deduse din împrejurările de fapt ale cauzei, ci numai în temeiul altor dispoziţii legale, derogatorii32. b) Alţi autori consideră că numai furtul calificat săvârşit în condiţiile art. 209 lit. i C. pen. (prin efracţie, escaladare, sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase)absoarbe în mod natural infracţiunea de violare de domiciliu, iar dacă furtul este comis în alte împrejurări (art. 208 sau art. 209 lit. a, b, c, d, e, g, h şi alin. 2 lit. b şi c) va exista concurs de infracţiuni33. În argumentarea acestei opinii se porneşte de la fundamentul conceptului de „complexitate naturală”. Astfel, se arată că există complexitate naturală în cazul în care o anumită infracţiune, aşa cum este incriminată, nu se poate concepe fără să cuprindă în conţinutul ei activitatea proprie altei infracţiuni, în condiţiile în care aceasta din urmă este incriminată de lege34. Absorbţia naturală decurge în mod implicit, dar necesar, din cuprinsul expres al incriminării complexe absorbante. Necesitatea săvârşirii întotdeauna şi a infracţiunii
32 M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian, Drept penal.Partea specială.Pentru uzul studenţilor, vol.I, Universitatea din Cluj-Napoca.Facultatea de Drept,1985, p.130 33 V.Papadopol, Consideraţii cu privire la încadrarea juridică a faptelor de violare de domiciliu comise în vederea săvârşirii altor infracţiuni, RRD nr.9, 1975, p.28-35 34 D.Pavel, Infracţiunea complexă, J.N., nr.11, 1964, p.61

38

absorbite trebuie să apară ca o condiţie repetabilă în toate cazurile concrete ce se subsumează incriminării respective35 prin urmare, va exista o complexitate naturală numai dacă din însuşi conţinutul legal al infracţiunii absorbante rezultă, în mod implicit, că săvârşirea acestei infracţiuni nu este posibilă decât dacă se comite întotdeauna şi o altă infracţiune. De exemplu, violul nu poate fi săvârşit decât dacă victima este lipsită de libertate fizică (pe durata comiterii violului), cerinţă repetabilă în cazul oricărei infracţiuni concrete de viol. Aplicarea consecventă a celor arătate mai sus presupune, examinarea conţinutului legal al furtului calificat prevăzut la art. 209 lit. i Cod Penal, spre a vedea dacă realizarea acestui conţinut implică sau nu, în mod necesar şi întotdeauna, săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu. Procedând astfel, se ajunge la concluzia evidentă că furtul prevăzut în art. 209 lit. i C. pen., nu implică în mod necesar şi întotdeauna comiterea unei violări de domiciliu. Dimpotrivă, această modalitate a furtului calificat se comite, de regulă, în marea majoritate a cazurilor concrete, fără violare de domiciliu. Într-adevăr incriminarea din art. 209 lit. i C. pen nu vizează furtul comis într-un loc anume (locuinţă, încăpere etc) ci orice furt prin efracţie, escaladare etc. indiferent de locul unde ar fi comis (într-o locuinţă, întreprindere, instituţie, pe stradă, în tren, în avion etc.) şi indiferent de alte împrejurări concrete. Numai furtul prin efracţie, escaladare comis prin pătrundere fără drept într-o locuinţă, încăpere etc ar conduce la o absorbţie naturală, ipoteză care constituie deci numai un caz particular al furtului prevăzut art. 209 lit. i C. pen. Numai în aceste limite
35 D.Pavel op.cit. , p.68

39

efracţia încuietorilor unei locuinţe, încăpere, dependinţă etc. escaladarea şi folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase ca mijloc de săvârşire a furtului implică, întotdeauna, prin ele însele, datorită specificului acţiunii, şi o violare de domiciliu, în sensul art. 192 C. pen., furtul săvârşit în aceste condiţii agravante fiind de neconceput fără violarea domiciliului persoanei vătămate36. Se susţine că legătura dintre furtul calificat prevăzut în art. 209 lit. i C. pen. şi violarea de domiciliu nu este „una de circumstanţă, depinzând de împrejurările specifice fiecărei cauze, ci o legătură necesară, impusă de însăşi reglementarea legală”. Autorii care susţin că în acest caz există concurs de infracţiuni argumentează astfel:37 – când efracţia, escaladarea etc. au loc cu prilejul pătrunderii într-o locuinţă, încăpere, dependinţă etc. există întradevăr o legătură între furtul calificat şi violarea de domiciliu, dar această legătură este una de fapt. Ea nu decurge din conţinutul legal al infracţiunii de furt calificat prevăzut în art. 209 lit. i C. pen. (care poate fi realizat şi fără violare de domiciliu), ci din circumstanţa concretă în care se comite acest lucru (locul concret unde are loc efracţia, escaladarea ori folosirea cheii fără drept la intrarea într-o locuinţă, încăpere, dependinţă etc.). Dacă lipseşte această circumstanţă concretă nu mai există legătură între cele două infracţiuni. De exemplu, făptuitorul a pătruns în mod legal într-o locuinţă a altei persoane şi apoi a comis un furt prin efracţia încuietorilor unui şifonier ori prin deschiderea cu o cheie mincinoasă a unei valize, casete etc. Fapta constituie infracţiunea de furt calificat
36 V. Papadopol op. cit. p. 32. 37 M. Basarab, L. Moldovan, V. Suian, Drept penal. Partea specială. Pentru uzul studenţilor, vol. I, Universitatea din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, 1985, p. 62

40

dar numai dacă furtul calificat este comis în condiţiile aceleiaşi circumstanţe concrete. jud.R.... i C. – legătura de fapt dintre cele două infracţiuni este repetabilă. Hunedoara dec. au loc la intrarea într-o locuinţă. cea ce înseamnă că în anumite cazuri concrete furtul prevăzut în art. din conţinutul legal al infracţiunii de furt calificat prevăzută art. pen. Între aceste două infracţiuni va exista o legătură ori de câte ori furtul este comis. pen. escaladarea au avut loc chiar la intrarea într-un domiciliu. nr. aceasta furnizează doar o prezumţie relativă că făptuitorul nu avea dreptul (ori consimţământul locatarului) de a pătrunde în acel loc. 209 lit. prin ruperea plumburilor de la vagoanele C. 1980 p. pen. 8.F. că în acest caz există concurs de infracţiuni38. în mod implicit. poate fi săvârşit fără comiterea unei violări de domiciliu. 209 lit. cu deplin temei. de exemplu. 209 lit. Exemplu: între furt şi ruperea de sigilii. pen. aceasta a fost comisă într-o locuinţă dar nu a fost necesară săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu. nu rezultă. şi violarea de domiciliu nu este necesară nici chiar în cazul în care efracţia. pen. 527/1979. – legătura dintre furtul calificat prevăzut în art. i C. comiterea infracţiunii de rupere de sigilii. că această infracţiune nu ar putea fi comisă fără 38 Trib.prevăzută în art. În concluzie. În practica judecătorească s-a decis. chiar dacă efracţia. încăpere etc. escaladarea etc. pot exista şi în cazul altor infracţiuni. i C. RRD. 62 41 . i C. determinate de circumstanţe concrete. 209 lit. Astfel de legături de fapt repetabile. deşi furtul nu implică în conţinutul său legal. În concret această prezumţie poate fi oricând răsturnată prin proba contrară.

Cei care au susţinut că datorită acestei legături infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în cea de furt calificat art. editura Socec. Furt şi violare de domiciliu. escaladare. partea specială. o legătură de la mijloc la scop între cele două infracţiuni. au loc la intrarea într-o locuinţă. ceda locul infracţiunii calificate de furt. Potrivit art. dar aceasta decurge din împrejurarea de fapt că efracţia. reţinerea şi sancţionarea distinctă a infracţiunii de violare de domiciliu. pen. RDP nr. întrebuinţare de chei mincinoase. s-au bazat. încăpere etc. actual. pen. ameninţare. folosirea de chei mincinoase se sancţiona cu închisoare de la 1 la 5 ani) violarea de domiciliu având caracter subsidiar. 1937. Dimpotrivă. 1995 p.violarea domiciliului. fapta se pedepsea cu închisoare de la 2 luni la 1 an dacă nu constituia o infracţiune mai gravă. p. 1. Întrucât furtul constituia o infracţiune mai gravă (de exemplu furtul prin efracţie. totuşi. pen anterior constituia violarea de domiciliu pătrunderea prin violenţă. pe practica şi doctrina penală statornicite sub imperiului Codului penal anterior care incrimina violarea de domiciliu ca „infracţiune de instrument”40. escaladarea etc. 209 lit. 126 40 Codul penal Carol al II – lea adnotat. în opinia altor autori39. Bucureşti. III. efracţie. această infracţiune se poate comite în majoritatea cazurilor fără violarea de domiciliu. O astfel de dispoziţie nu o mai găsim în C. Uneori există. Dimpotrivă. 437 42 .. escaladare. Mitrache. prin viclenie şi în mod clandestin în locuinţa unei persoane. vol. 496 C. ca urmare soluţia absorbţiei infracţiunii de violare de domiciliu în infracţiunea de furt calificat nu ar mai putea fi susţinută. când aceasta a fost săvârşită cu ocazia comiterii furtului calificat apare a fi justificată şi din 39 C. i C.

În combaterea acestei teze s-a susţinut în mod corect că infracţiunea complexă definită în art. fie prin arătarea acţiunii sau inacţiunii sau a urmării specifice. va exista concurs de infracţiuni41. 1974. 41 alin. care absoarbe în conţinutul său. În acest text nu poate fi găsită nici denumirea infracţiunii care 41 L. pen. constituie o unitate legală de infracţiune. i C. Dacă norma de incriminare nu indică în mod expres infracţiunea absorbită. pen. 3 C. ca element sau circumstanţă agravantă. p. Potrivit acestei opinii. 3 C. este o infracţiune complexă. 209 lit. c) Într-o a treia opinie se susţine că furtul calificat prevăzut în art. pen.22 43 . ipoteză respinsă în cazul furtului prin efracţie). 3 C. ci eventual de o complexitate naturală (dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de aceasta. deci nu poate exista decât în temeiul unei dispoziţii exprese a legii. trebuie să fie indicată în mod expres în norma de incriminare. textul art. infracţiunea de violare de domiciliu. nu poate fi vorba de o infracţiune complexă în sensul art. 41 alin. ca circumstanţă agravantă. Încadrarea juridică a furtului săvârşit prin violare de domiciliu (II).. 41 alin. 27 din Constituţia României. pen. Aceasta înseamnă că infracţiunea absorbită în conţinutul infracţiunii complexe. RRD nr. 20 . i C. potrivit art. când furtul este comis în alte circumstanţe decât cele arătate mai sus. pen. drept al persoanei umane consacrat prin dispoziţiile art. Biro.necesitatea de a asigura o protecţie juridică unei valori sociale importante care este inviolabilitatea domiciliului. În cazul de faţă. nu conţine nici o referire expresă la infracţiunea de violare de domiciliu. 209 lit. fie prin denumirea acestei infracţiuni. 6.

f C.pretinde că ar constitui circumstanţa agravantă (violarea de domiciliu). pen. cât şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în art. în timpul nopţii. i C.într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia – este o infracţiune complexă în al cărei conţinut intră 42 M. pen. 211 alin. Astfel. . Discuţii au apărut şi în cea ce priveşte legătura dintre tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia şi violarea de domiciliu. p. Astfel chiar dacă efracţia priveşte încuietorile unei locuinţe. 134 43 C.”) şi nici urmarea acesteia („încălcarea libertăţii domiciliului”). pen. autorul este de părere că în mod greşit se consideră că violarea de domiciliu ar constitui o circumstanţă agravantă absorbită în conţinutul „infracţiunii complexe” prevăzută în art. nici acţiunea specifică acestei infracţiuni („pătrunderea fără drept într-o locuinţă. Alte instanţe au decis că tâlhăria săvârşită în condiţiile art. ea nu înseamnă „pătrunderea în locuinţă” ci numai „înlăturarea dispozitivului de închidere” a locuinţei respective. pen. săvârşite în concurs real43. cit. 211 alin. 42. Noţiunile de „efracţie. op. Prin urmare. 1474/1999 (nepublicată) 44 . S. pen. în locuinţa părţii vătămate. pentru a reuşi să plece cu bunul sustras din acea locuinţă. diferit de cel al noţiunii de „pătrundere” într-o locuinţă. 209 lit. Basarab şi alţii. J. constituie atât infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. f şi d C. urmată de exercitarea de violenţe asupra acesteia. s. 2 lit. 2 lit. d. escaladare şi folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase” au un sens larg. 192 alin 2 C. încăpere etc. unele instanţe au decis că pătrunderea inculpatului fără drept. încăpere etc.

Moreni şi pen.. În doctrina penală opiniile în această privinţă sunt de asemenea împărţite: unii autori promovează prima soluţie. în ipoteza în care făptuitorul pătrunde fără drept în locuinţă sau o dependinţă ţinând de aceasta. 211 alin. 1998. f C. şi anume de tâlhărie în împrejurarea la care ne referim. pen. 60-63 46 Dorin Ciuncan. de Apel Bucureşti. fără drept. 2. D. prin efracţie. pornesc mai întâi de la modul în care făptuitorul a ajuns în locuinţa victimei ori în dependinţele acesteia unde a comis tâlhăria. ori refuză să le părăsească şi comite tâlhăria trebuie să se reţină concurs real al infracţiunii între violarea de domiciliu şi tâlhăria în formă prevăzută în art. pen. art. S. 1999.2 lit. 289.şi violarea de domiciliu care astfel îşi pierde autonomia44. i C. 343/1998.împărtăşind aceeaşi soluţie. susţine că va 44 C. escaladare sau prin folosirea unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase nu poate fi reţinută infracţiunea de violare de domiciliu ci numai infracţiunea prevăzută în art.. Din nou despre infracţiunea de tâlhărie comisă într-o locuinţă sau 45 . pen. 1998 p. Culegere de practică judiciară penală. p. J. în cazul în care tâlhăria se săvârşeşte în locuinţă sau dependinţele acesteia unde făptuitorul pătrunde. pen. şi. 209 lit. Un alt autor 46. Bucureşti. în sfârşit. Despre infracţiunea de tâlhărie comisă într-o locuinţă sau dependinţele acesteia şi valoarea de domiciliu. Dacă pătrunderea în locuinţă sau într-o dependinţă a acesteia care le s-a realizat în urma consimţământului persoanei foloseşte. d. comiterea tâlhăriei în această situaţie atrage încadrarea juridică doar în art. nr. 211 alin. Autorii care promovează existenţa unei singure infracţiuni. f C. 1963/1997 (nepublicată) 45 Costel Niculeanu. alţii o susţin pe cea de-a doua. 211 alin. Se motivează că atât timp cât fapta de furt din conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie s-a comis în condiţiile art. a II-a pen. 2 C. 2 lit.. editura All Beck. aceasta absoarbe şi conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu45.

1999. fiind săvârşită atât fapta de violare de dependinţe ale acesteia şi violarea de domiciliu. În acest caz este limpede că ne aflăm în faţa numai a infracţiunii de tâlhărie. cu agravanta prevăzută în art.Astfel. i C. însă la cererea expresă a acesteia de a le părăsi refuză şi săvârşeşte tâlhăria. o primă ipoteză ar fi aceea în care făptuitorul a pătruns în locuinţa sau dependinţele care le ale acesteia şi cu consimţământul persoanei foloseşte ulterior săvârşeşte infracţiunea de tâlhărie. 211 alin. ori în alt mod. D.107-109. p.Tâlhăria săvârşită într-o locuinţă. 2. p. În literatura de specialitate. 209 lit. pen.exista o singură infracţiune în cazul tâlhăriei comise într-o locuinţă sau dependinţele acesteia. D. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase. 4. 47 Ioan Petru Cernat. un alt autor48 a analizat ipotezele în care s-ar putea afla făptuitorul care săvârşeşte tâlhăria într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia. 2 lit. 60-63. 1. făptuitorul pătrunde într-o locuinţă sau dependinţă cu consimţământul persoanei care le foloseşte. ori în tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia. Pentru a susţine soluţia contrară. 2. p. 48 Ilie Pascu. nr. s-a susţinut şi ideea că nu se poate accepta absorbţia naturală sau legală a violării de domiciliu în furtul calificat prevăzut în art. 46 . 96. nr. f C. întrucât condiţia infracţiunii complexe este unitatea de rezoluţie infracţională. neavând relevanţă dacă făptuitorul a pătruns în asemenea locuri prin efracţie. Din nou despre infracţiunea de tâlhărie comisă într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia şi violarea de domiciliu. RDP nr. pen. cea a concursului de infracţiuni. nefiind îndeplinite cerinţele unor atare soluţii47.Într-o a doua ipoteză. 1998. 2001. 2. În această situaţie există un concurs de infracţiuni.

cât şi infracţiunea de tâlhărie în formă agravată. Aceeaşi soluţie şi în cazul ipotezei când pătrunde prin efracţie sau escaladare în curtea persoanei vătămate unde săvârşeşte tâlhăria. prin refuzul făptuitorului de a părăsi locuinţa la cererea persoanei îndreptăţite să-şi dea consimţământul. comite tâlhăria. 2 lit. escaladare sau prin folosirea unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase: dacă în acest caz fapta de violare de domiciliu este absorbită sau nu în aceea de furt calificat. cât şi tâlhăria în modalitatea agravată când s-au comis într-o locuinţă cu aceea când faptele de mai sus s-au săvârşit într-o dependinţă a acesteia. Într-o ultimă ipoteză făptuitorul. 3. deoarece legiuitorul asimilează atât violarea de domiciliu. Soluţionarea acesteia readuce în discuţie problematica furtului săvârşit prin efracţie. escaladare sau prin folosirea unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia. Într-o a treia ipoteză.domiciliu. 211 alin. 5. uşa de la locuinţă este deschisă făptuitorul pătrunde şi săvârşeşte tâlhăria). făptuitorul pătrunde fără drept în locuinţă sau dependinţe ale acesteia şi comite tâlhăria (de exemplu. Şi în această ipoteză făptuitorul comite un concurs de infracţiuni. relaţiile sociale privitoare 47 . după ce pătrunde prin efracţie. 4. Această chestiune se ridică şi în cazul tâlhăriei agravate (în art. f) deoarece infracţiunea de furt constituie infracţiunea componentă a infracţiunii de tâlhărie. şi anume: infracţiunea de violare de domiciliu în modalitatea alternativă a pătrunderii fără drept în domiciliul victimei şi infracţiunea de tâlhărie în modalitatea normativă agravată.

există o pluralitate de infracţiuni49. făptuitorul îşi dă seama că prin inacţiunea sa are loc o rămânere ilegală în domiciliul unei 49 C. pentru a decide dacă există o singură infracţiune sau o pluralitate de infracţiuni ne vom raporta la conţinuturile de incriminare adică la faptele descrise în normele de incriminare din partea specială a Codului penal. Latura subiectivă Violarea de domiciliu se săvârşeşte cu intenţie. ori de câte ori există un complex de acte sau activităţi săvârşite de aceeaşi persoană. În prima modalitate de săvârşirii a infracţiunii. Editura ALL.la patrimoniu fiind în principiu ocrotite prin această incriminare (obiectul juridic principal al infracţiunii de tâlhărie îl constituie tocmai aceste relaţii). 209 lit. în ipotezele pe care le-am analizat. 466 48 . p. Bucureşti 1997.) implicit va coexista şi cu infracţiunea de tâlhărie. În a doua modalitate. Bulai. i C. partea generală. Manual de drept penal. făptuitorul are reprezentarea faptului că pătrunde fără drept şi fără consimţământul persoanei în domiciliul acesteia şi urmăreşte producerea urmării socialmente periculoase. care poate fi directă sau indirectă. În toate situaţiile când aceeaşi persoană prin activitatea sa a realizat conţinutul mai multor incriminări. dacă coexistă infracţiunea de violare de domiciliu cu furtul calificat (în art. Prin urmare. fapta săvârşită din culpă nefiind incriminată. pen. Aşa cum se subliniază în teoria dreptului penal. Subsecţiunea 2. ca atare ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni.

Într-o asemenea situaţie. Aceste împrejurări nu influenţează nici un fel existenţa infracţiunii dar se va ţine seama de ele la individualizarea judiciară a pedepsei. Nu interesează dacă făptuitorul a acţionat sub un anume motiv sau a avut vreun scop special.persoane ( este vorba despre un refuz de a părăsi locuinţa la cererea expres exprimată în acest sens de către victimă ) şi acceptă eventualitatea producerii urmării periculoase. sancţiuni A. Nu va acţiona cu vinovăţie cel care pătrunde într-o locuinţă folosită de mai multe persoane. Când aceste acte constituie. Forme Actele pregătitoare şi tentativa. La fel şi în cazul în care anterior sau concomitent o persoană din locuinţa respectivă îşi dă consimţământul iar alta se opune. făptuitorul nu acţionează cu vinovăţie. deşi posibile. atâta timp cât are aprobarea uneia dintre acestea. Eroarea făptuitorului asupra inexistenţei consimţământului persoanei îndreptăţite înlătură caracterul penal al faptei de violare de domiciliu. modalităţi. Secţiunea 3 Forme. încălcări 49 . deoarece el are consimţământul necesar dn partea uneia dintre persoanele îndreptăţite şi este explicabil ca el să considere acţiunea săvârşită ca îndreptăţită. prin natura lor. nu sunt pedepsite.

Infracţiunea de violare de domiciliu se consumă în momentul când s-a produs urmarea imediată. ameninţare. în afara cazului când modalitatea folosită constituie o circumstanţă agravantă. adică atunci când făptuitorul a pătruns în locuinţa unei persoane fără drept şi fără consimţământul acesteia sau a refuzat să părăsească locuinţa la cererea victimei. Dacă autorul săvârşeşte fapta sub ambele forme (pătrunderea fără drept şi refuzul de a părăsi locuinţa). injurii etc. va exista concurs de infracţiuni. Când fapta a fost săvârşită în participaţie. La individualizarea pedepsei se va ţine seama de pericolul sporit pe care îl reprezintă fapta în această situaţie.ale altor dispoziţii prevăzute de legea penală. Dacă făptuitorul săvârşeşte infracţiunea de violare de domiciliu pentru a realiza un alt scop (vătămare corporală. viol. violarea de domiciliu devine o infracţiune continuă. infracţiunea este unică. În ambele modalităţi de săvârşire.). ameninţare. va răspunde pentru un concurs de infracţiuni. Dacă prezenţa făptuitorului în domiciliul pe care l-a violat se prelungeşte în timp. infracţiunea 50 . vor fi sancţionate potrivit acelor dispoziţii (de exemplu: loviri sau alte violenţe. Dacă infracţiunea este comisă prin violenţă sau ameninţare sau prin alt mijloc care este incriminat distinct.). violarea de domiciliu este o infracţiune instantanee. omor etc. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca făptuitorul să rămână o anumită perioadă de timp în domiciliul unde a pătruns sau de unde a refuzat să plece.

. pen. Dacă momentul între momentul faptei consumării când infracţiunii şi epuizării (atunci infracţiunea este continuă) se produc consecinţe cu caracter penal. 175 51 . aceasta pentru că în momentul săvârşirii primului fapt. în acelaşi scop.192 alin. 471/1967. pen. Dacă violarea de domiciliu capătă caracterul de infracţiune continuă. Dongoroz.păstrează caracterul de continuă chiar dacă numai unul sau unii dintre participanţi rămâne în domiciliul violat50. pen. S. 312 51 Trib. dar şi în modalităţile agravate. Modalităţi Infracţiunea de violare de domiciliu se poate realiza nu numai în modalităţile prevăzute în art. ci un concurs de infracţiuni distincte de violare de domiciliu. de care trăia despărţit. 9/1967. În practica judiciară51 s-a arătat că acela care în cursul unei nopţi pătrunde într-o locuinţă. Astfel. în locuinţa respectivă. conform textului legal.. dec. în scopul de a vorbi cu soţia sa. N. pentru forma simplă a infracţiunii (pătrunderea imediată şi refuzul de părăsi locuinţa).. dar este scos cu forţa din locuinţă. 50 V. p. 192 alin. potrivit art.a. p. se vor aplica regulile cu privire la concursul de infracţiuni. op. 2 C. nu săvârşeşte o infracţiune continuată de violare de domiciliu. 1 C. iar după un interval de timp pătrunde a doua oară. B. J. Kahane ş. Epuizarea are loc în momentul în care făptuitorul părăseşte domiciliul violat. el nu avea reprezentarea concretă că în noaptea respectivă va mai viola domiciliul părţii vătămate încă o dată. Crişana. va exista şi un moment al epuizării. cit. Reg. Nr.

are asupra sa un instrument. piesă sau dispozitiv declarat armă prin dispoziţiile legale. op. în prima situaţie.I.pen. c)dacă fapta se săvârşeşte în timpul nopţii.cit. În literatura de specialitate. vol. astfel un efect intimidant asupra acesteia. „persoana înarmată” este persoana care în momentul săvârşirii faptei.107 52 . are asupra sa un obiect de natură a fi folosit ca armă şi pe care îl întrebuinţează la atac. potrivit unei opinii52. agravanta există independent de această împrejurare deoarece. în momentul săvârşirii faptei. b) dacă fapta se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună.a. „persoana înarmată” este persoana care. În cea de-a doua situaţie. vol. Pentru existenţa agravantei.Dongoroz. a) Săvârşirea faptei de către o persoană înarmată Conform art. Potrivit alin.1 C.. op.Kahane. având în vedere că este vorba despre o armă propriu-zisă. făptuitorul este mai hotărât şi mai îndrăzneţ în acţiunea sa.Pavel.2 al aceluiaşi articol. cit. având.III. . p. întrucât nu este vorba de o 52 V.151 alin. Conform unei alte opinii53. p. ş. D. S.292 53 T.infracţiunea este mai gravă dacă se săvârşeşte în următoarele împrejurări: a) dacă se săvârşeşte de o persoană înarmată.Vasiliu. arma trebuie să fie vizibilă pentru victimă. d)dacă fapta se săvârşeşte prin folosirea de calităţi mincinoase. este suficient ca făptuitorul să aibă asupra sa o astfel de armă. având arma asupra sa.

RRD nr. În literatura de specialitate s-a mai conturat o opinie56.Papadopol şi M. în această formă agravată. p. fapta unei persoane de a fi pătruns fără drept într-o locuinţă. dec.armă propriu-zisă.S. în condiţiile art.405 56 Dorin Ciuncan.405 55 T. RDP. este necesar ca făptuitorul să folosească efectiv obiectul susceptibil a fi folosit ca armă. înarmată cu un cuţit pe care l-a folosit în activitatea sa agresivă54.25 53 . secţia pen. În practica judiciară. susţinută de cei care afirmă că violarea de domiciliu are ca obiect material însuşi domiciliul violat.. 2.S.2.2876/1976. fără consimţământul celui care o foloseşte. 1996.2. p. Dacă obiectul nu este folosit efectiv pentru atac. folosirea armei la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu. s-a reţinut infracţiunea de violare de domiciliu. 1980. gradul de pericol social sporit al făptuitorului. Bucureşti. secţia pen. deoarece lemnul nu este o armă special confecţionată pentru a servi la atac sau apărare şi nici nu poate fi asimilat cu o armă. . nu poate fi reţinută această agravantă.151 alin. acesta nu constituie „armă” în concepţia legii penale şi prin urmare. Ei sunt de părere că făptuitorul poate folosi obiectul asimilat armei pentru atac atât împotriva 54 T.1435/1979.. Repertoriu alfabetic de practică judiciară pe anii 1976-1980. .Popovici. în mare măsură reuşita în săvârşirea infracţiunii. În schimb s-a decis că agravanta nu este aplicabilă în cazul inculpatului care s-a „înarmat” cu un lemn. nr. nr. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. de V. Raţiunea agravantei este ca şi în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal. întrucât nu a fost folosit efectiv pentru atac împotriva victimei55. dec. acesta recurgând la mijloace de natură să-i asigure. p. în care a pătruns fără drept. 1982. cu care a spart geamurile şi unele obiecte din locuinţa victimei.

de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului port armă”.. De asemenea constituie infracţiune potrivit alin. la art. fapta de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor. nr. portul. regimul armelor de foc şi muniţiilor. Legea specială stabileşte. integritatea persoanelor şi a bunurilor. armele de tir. la organul competent. art. De asemenea ei afirmă că agravanta este reţinută şi dacă atacul s-a îndreptat asupra altor persoane aflate în domiciliu sau asupra altor bunuri din locuinţă decât cele ale persoanei care foloseşte locuinţa.2 şi nedepunerea armei sau a muniţiei în termenul fixat de lege.74 din 11 aprilie 1996 54 . că prin .3 din L. Faptele de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor au un grad ridicat de pericol social. prin L. Sunt considerate arme de foc potrivit art. aşa încât pentru protejarea valorilor sociale ocrotite de lege. legiuitorul a reglementat. 17/199657. Întrucât. prin folosirea de arme de către infractori. substanţe aprinse sau luminoase ori împrăştierea de gaze nocive. a fost incriminată. 57 Publicată în M. iritante sau de neutralizare.O.pen. este pusă în primejdie ordinea publică. confecţionarea. armele de vânătoare. în art. armele ascunse a căror existenţă nu este vizibilă sau bănuită.17/1996: armele militare.3. Astfel.279 C.1 că este infracţiune „deţinerea. arme de panoplie.victimei cât şi împotriva obiectelor aflate în locuinţa acesteia. . precum şi orice altă operaţiune privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme fără drept”. 279 prevede în alin.arme de foc” se înţelege acele arme a căror funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile. transportul.

fapta de a avea asupra sa o armă nu constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor (cu condiţia să nu fie îndeplinite celelalte condiţii pentru existenţa infracţiunii). Dongoroz. 192 alin.. cât şi cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor. Legea. dacă nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la regimul armelor şi muniţiilor. fără drept. având asupra sa o armă pentru care avea permis sau autorizaţie. care le eliberează un „permis pentru armă”. În schimb.IV. S.Kahane ş. persoanele fizice pot deţine sau purta arme numai cu autorizaţia organelor prevăzute de lege.a. 2.. b) Săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună 58 V. reglementând regimul armelor şi muniţiilor stabileşte în primul rând condiţiile referitoare la deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor. armele asimilate. nu sunt considerate arme în sensul art. Astfel. ci doar o circumstanţă agravantă a violării de domiciliu. Nu intră în această categorie nici piesele sau părţile dintr-o armă şi armele care nu sunt în stare de funcţionare58.precum şi orice alte arme care acţionează ca arme de foc.2.329 55 . prevăzută de art. într-o locuinţă a unei persoane. având asupra sa o armă. p. dacă făptuitorul pătrunde în locuinţa unei persoane . op. cit. vol.151 alin. aflate în concurs. Întrucât toate aceste categorii de arme sunt arme propriu-zise. săvârşeşte atât infracţiunea de violare de domiciliu cu agravanta respectivă. În cazul în care cel care pătrunde fără drept.

75.a C. care au ştiut că fapta va fi săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. vor răspunde şi ei pentru forma agravată a infracţiunii. lit. instigatorii şi complicii anteriori. care acţionează cu mai multă eficienţă. Participantul care răspunde penal este sancţionat pentru forma agravată a infracţiunii. pen. 28) şi prin urmare. fie atunci când cel puţin una dintre persoane acţionează în calitate de autor. Nu are relevanţă dacă la săvârşirea faptei au participat şi persoane care nu răspund penal. chiar dacă toţi ceilalţi participanţi sunt exoneraţi de răspundere. întrucât măreşte şansele de reuşită ale făptuitorului. se va aplica doar agravanta specială. Legea a avut în vedere cooperarea materială care înlesneşte comiterea infracţiunii. potrivit art.. pentru că acelaşi temei nu poate să tragă o dublă agravare a pedepsei. c) Săvârşirea faptei în timpul nopţii 56 . poate avea loc fie atunci când toţi participanţii acţionează în calitate de coautori. Săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. împrejurare care constituie circumstanţă agravantă generală. Dacă fapta este săvârşită de cel puţin trei persoane împreună. iar celelalte în calitate de complici concomitenţi. reducând sau chiar anihilând posibilitatea victimei de a se apăra. Circumstanţa agravantă este o circumstanţă reală (art.Participarea mai multor persoane la săvârşirea faptei creşte gradul de pericol social al infracţiunii.

prin împrejurările specifice. reţinerea agravantei făcându-se în mod concret în funcţie de condiţiile de săvârşire a faptei. retragerea oamenilor pentru odihnă).Fapta săvârşită în timpul nopţii prezintă un grad de pericol social sporit pentru că stârneşte în sufletul victimei o stare de firească tulburare şi o temere. Atât în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate s-au ivit două probleme. 57 . Într-o altă opinie. Prima se referă la durata nopţii în condiţiile în care legiuitorul nu se referă la acest aspect. noaptea creează condiţii mai favorabile de săvârşire a infracţiunii. oamenii se retrag de la muncile câmpului. care slăbesc curajul şi posibilitatea de a se apăra. Agravanta ia în considerare faptul că. ceea ce uşurează comiterea infracţiunii. pen. 103 C. proc. Durata timpului nopţii nu este stabilită de legiuitor. Într-o altă opinie se consideră că timpul nopţii este cuprins între momentul în care apune soarele şi până se ridică zorile. Potrivit unei opinii timpul nopţii este intervalul de timp în care sunt interzise percheziţiile domiciliare respectiv între orele 20-06 conform art. circumstanţa se reţine din momentul în care în mediul rural. Printre împrejurările care pot duce la reţinerea circumstanţei agravante menţionăm: ambianţa generală pe care o presupune lăsarea întunericului (reducerea vizibilităţii. Pentru aplicarea agravantei este suficient să se stabilească faptul că violarea de domiciliu s-a săvârşit în timpul nopţii.

pen. RRD. p. în cazul omorului calificat prevăzut în art. Timiş. la cererea persoanei care le foloseşte. ş. Important este ca. dec. săvârşind mai uşor infracţiunea.6. nr. Aceasta pentru că.662/1971.d C. 175 lit. 1971.). jud. condiţiile atmosferice. În schimb.pen. dependinţa sau locul împrejmuit. în practica judiciară59s-a reţinut agravanta atât în cazul în care violarea de domiciliu se realizează prin pătrunderea fără drept cât şi în cazul în care fapta se realizează prin refuzul făptuitorului de a părăsi încăperea.„profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra”. Opinia majoritară însă consideră că agravanta se reţine indiferent dacă făptuitorul profită sau nu de această ambianţă specifică. poziţia geografică. P Prahova.11. agravanta nu a fost reţinută60 în cazul în care infracţiunea de violare de domiciliu se săvârşeşte 59 Trib. nr. cu notă de Eugenia Chivulescu 58 . agravanta se reţine numai dacă făptuitorul profită de ambianţa specială. RRD nr. în momentul şi la locul săvârşirii faptei. De exemplu. a prevăzut-o în mod expres. Potrivit unei opinii.pen. Pentru că legea nu face nici o distincţie.172 60 Trib. jud. 61.327/1884. într-o speţă. 1985. să se fi instalat întunericul ca fenomen natural. nr. A doua problemă ivită în literatura de specialitate şi în practica judiciară este dacă inculpatul trebuie sau nu să profite de această ambianţă specifică.. atunci când legiuitorul a înţeles să determine reţinerea unei circumstanţe de împrejurarea că făptuitorul a profitat în mod efectiv de aceasta. într-un loc iluminat artificial. Problema s-a pus în momentul soluţionării unei cauze în care făptuitorul a pătruns pe timp de noapte. dec.precum şi factorii care influenţează durata nopţii (anotimpul.a.

întrucât ea prezintă acelaşi grad de pericol social crescut. calitatea respectivă. d) Săvârşirea faptei prin folosirea de calităţi mincinoase Săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prin folosirea de calităţi mincinoase agravează infracţiunea.). întrucât cresc şansele de reuşită ale făptuitorului. Victima. exemplu: procuror. ci numai una dintre acele calităţi 59 . în cauză fiind aplicabile numai revederile art.prin refuzul făptuitorului de a părăsi imobilul. conferindu-i făptuitorului şanse mai mari de comitere a infracţiunii.). agravanta constă în simularea de calităţi oficiale(calităţi aparţinând unei categorii restrânse de funcţionari. Astfel. în realitate. Deosebirea între cele două modalităţi priveşte felul calităţii invocate de făptuitor. Această soluţie a fost criticată în literatura de specialitate. deoarece în ambele cazuri este vorba de folosirea de către făptuitor a unor calităţi pe care nu le are în realitate. pen. la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Săvârşirea faptei în această modalitate se aseamănă cu cea prevăzută la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. intimidată de calitatea pe care o arată făptuitorul sau indusă în eroare. 2 C.192 alin. nu reacţionează aşa cum ar fi făcut-o dacă ar fi cunoscut că făptuitorul nu posedă.1 C. Consider că agravanta trebuie reţinută indiferent de modalitatea de săvârşire a faptei. 189 alin.pen. dar nu orice fel de calitate oficială. ofiţer de poliţie etc.

În schimb. deşi în realitate nu o posedă. infracţiuni). făptuitorul simulează o anumită calitate oficială. dacă ar fi reală. de care făptuitorul se foloseşte pentru a intra în domiciliul străin. C. la gaze. pen. intră orice calitate pe care făptuitorul şi-o atribuie. pe cea aplicabilă cauzei. Dacă făptuitorul a uzat în mod mincinos de o calitate oficială. limite majorate prin legea 140/1996 prin care a fost modificat Codul penal. De exemplu: calitatea de rudă. calitatea de poliţist. acesta foloseşte orice calitate mincinoasă. În sfera calităţilor mincinoase. În timp ce în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal.care. pedeapsa era închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă. ar permite acelei persoane să comită actul încriminat . agravante. pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă. prevăzute în alin 1 art. 60 . 192. care este foarte largă. electricitate. mai întâi se stabileşte dintre cele două pedepse alternative (închisoare sau amendă). Sancţiuni În modalităţile simple de săvârşire a infracţiunii. pedeapsa concurs de atenuante. Dacă (circumstanţe există cauze care modifică recidivă. la violarea de domiciliu. calitatea de lucrător la telefoane. Până la această lege. 240 C. în cazul violării de domiciliu. agravanta presupune folosirea de calităţi mincinoase. cauzele modificatoare. abia pe urmă îşi vor produce efectul la pedeapsa aleasă. va exista şi infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale incriminată în art.

acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu de către procuror. se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani61. prin L.Formele agravate ale infracţiunii prevăzute la alin. 2. 140/1996. Urmărirea penală este de competenţa organului de cercetare penală. 2 lit. În cazul modalităţilor agravate. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. C. proc. 62 Conform art. Împăcarea părţilor în cazul alineatului 2 nu produce efecte. 61 Înainte de modificarea limitelor pedepsei. Organul competent să primească plângerea este organul de cercetare penală sau procurorul62. pen. 61 . Părţile pot pune capăt pricinii prin împăcare. Secţiunea 4 Aspecte procesuale Pentru infracţiunea simplă. 279 alin. b. Instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este judecătoria. iar instanţa pronunţă încetarea procesului penal. organul de urmărire penală va dispune încetarea urmăririi penale. pedeapsa era cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. situaţie în care. după caz.

a unui imobil aflat în posesia altuia”. tulburarea de posesie constă în „ocuparea. prin săvârşirea infracţiunii. tulburarea de posesie are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia asupra bunurilor imobile. mai întâi. Cele două infracţiuni se deosebesc.. Astfel. de asemenea. are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată în mod liber. provocând o schimbare ilicită a posesiei acestuia. în întregime sau în parte. şi în 62 . pen. aducându-se atingere stării de fapt în care se află un bun imobil.CAPITOLUL III ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE VIOLAREA DE DOMICILIU ŞI ALTE INFRACŢIUNI Secţiunea 1 Violarea de domiciliu şi tulburarea de posesie În conformitate cu prevederile art. Cele două infracţiuni se deosebesc. infracţiunea de violare de domiciliu. fără drept. prin obiectul lor juridic special. nestingherită de intervenţia vreunei alte persoane. În schimb. 220 C. în timp ce infracţiunea de tulburare de posesie se încadrează în sfera infracţiunilor contra patrimoniului. Infracţiunea de violare de domiciliu face parte din categoria infracţiunilor contra libertăţii persoanei.

în prima sa modalitate de săvârşire presupune numai o acţiune de pătrundere. indiferent dacă această persoană este sau nu proprietar al imobilului. în toate formele. Toader. în cazul violării de 63 O. cele două infracţiuni se aseamănă prin aceea că. adică să aibă o anumită durată. 1997. Astfel. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL Bucureşti. în cazul tulburării de posesie este vorba de o pătrundere urmată de luarea în stăpânire a imobilului. la ambele infracţiuni. Participaţia penală este posibilă. p. dacă violarea de domiciliu. fiind vorba doar de o pătrundere. T. O primă asemănare dintre cele două infracţiuni este dată de faptul că subiect atât al infracţiunii de violare de domiciliu.ceea ce priveşte obiectul material. 296 63 . fapta va constitui violare de domiciliu. 192 C. considerând corectă opinia conform căreia violarea de domiciliu este lipsită de obiect material. cât şi în forma instigării sau complicităţii. Luarea în stăpânire a imobilului trebuie să fie efectivă. Tot în ceea ce priveşte latura obiectivă. pen. efectuată în condiţiile prevăzute de art. atât în forma coautoratului. Drept penal român. tulburarea de posesie are un obiect material constând în bunul imobil aflat în posesia unei persoane. subiect al infracţiunii poate fi şi proprietarul imobilului stăpânit legitim de o altă persoană63. Dacă nu este îndeplinită această condiţie. Sub aspectul laturii obiective. La tulburarea de posesie.. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru săvârşirea acestei infracţiuni. Loghin. cât şi al infracţiunii de tulburare de posesie poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege subiectului activ al unei infracţiuni. Partea specială.

Toader. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL Bucureşti. Dacă făptuitorul. desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar (în ceea ce priveşte modalităţile agravante). 1997. Drept penal român. şi anume.domiciliu. Partea specială. iar în cazul tulburării de posesie. T. Dacă făptuitorul. Loghin. ca modalităţi de săvârşire. Această cerinţă a legii este îndeplinită dacă. Făptuitorul trebuie să fi ştiut. îi încalcă libertatea sau că ocupă fără drept un imobil aflat în posesia altuia. prin violenţă sau ameninţare pătrunde în locuinţa unei persoane. fapta sa nu constituie infracţiune. fără să aibă vreun drept. nici în cazul tulburării 64 O. legiuitorul nu a prevăzut vreo modalitate concretă prin care se realizează pătrunderea în locuinţă sau refuzul de a o părăsi. Sub aspectul laturii subiective. în sarcina sa va fi reţinut un concurs de infracţiuni între violarea de domiciliu şi ameninţare sau violare de domiciliu şi loviri sau alte violenţe etc. în momentul ocupării imobilului. făptuitorul nu avea un titlu legitim care să-i justifice fapta64. şi tot fără drept trebuie să fie ocupat imobilul aflat în posesia altei persoane. În fine. p. întrucât îi lipseşte unul din elementele constitutive. că pătrunde fără drept şi fără consimţământul persoanei în domiciliul acesteia şi prin aceasta. pătrunderea trebuie să se facă fără drept. momentul în care a săvârşit fapta. spre exemplu. în mod greşit a considerat că este îndreptăţit să pătrundă în domiciliul unei persoane sau să ocupe imobilul. 296 64 . intenţia. La violarea de domiciliu. ambele infracţiuni se săvârşesc cu intenţie. Nici în cazul violării de domiciliu. tulburarea de posesie presupune violenţă sau ameninţare.

În ceea ce priveşte momentul în care se consumă cele două infracţiuni. infracţiunile se epuizează când făptuitorul părăseşte domiciliul pe care l-a violat (în cazul violării de domiciliu) sau când încetează ocuparea fără drept a imobilului. după luarea în stăpânire. atunci când prezenţa făptuitorului se prelungeşte în timp. însă de acesta se va ţine seama la individualizarea judiciară a pedepsei. Astfel. făptuitorul rămâne în acesta. ci.de posesie nu se cere un motiv sau scop special. iar în al doilea caz. Tentativa. deşi posibilă la ambele infracţiuni. Şi violarea de domiciliu şi tulburarea de posesie sunt susceptibile de a fi săvârşite în formă continuă. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate . posibil.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. există unele deosebiri. nu este sancţionată de lege. Dacă nu are loc o luare efectivă în stăpânire . dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa acestei infracţiuni. în forma simplă. 65 . fapta nu constituie infracţiunea de tulburare de posesie. a imobilului. tulburarea de posesie se consumă în momentul în care cel care pătrunde în imobil ia în stăpânire efectivă imobilul respectiv. violarea de domiciliu se consumă în momentul în care făptuitorul pătrunde fără drept în domiciliul unei persoane sau atunci când refuză să îl părăsească. atunci când. efectiv. În aceste situaţii. Astfel. în cazul violării de domiciliu. În schimb. în primul caz. cât şi în cazul tulburării de posesie . violarea de domiciliu. Cele două infracţiuni se aseamănă şi sub aspect procesual.

.II.Pavel.Vasiliu. prin incriminarea lor. întrucât. op. în această situaţie. 320 alin. nestingherit. Prin incriminarea faptei prevăzute la art. Astfel. punându-l pe titularul dreptului de folosinţă în situaţia de a nu-şi putea exercita. făptuitorul împiedică folosinţa normală a unei anumite locuinţe. se 65 T.Secţiunea 2 Violarea de domiciliu şi tulburarea folosinţei locuinţei Potrivit prevederilor art. Însă ele se deosebesc prin obiectul juridic special. Tulburarea folosinţei locuinţei are ca obiect juridic special relaţiile sociale în cadrul cărora fiecare locatar poate beneficia nestingherit de folosinţa locuinţei sale. p. în mod firesc.1 C.. Cele două infracţiuni se aseamănă prin faptul că.a. violarea de domiciliu are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei de a-şi desfăşura în mod liber viaţa privată. legiuitorul a urmărit apărarea dreptului persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată în mod liber. . tulburarea folosinţei locuinţei constă în „fapta prin care se tulbură în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedică normala folosinţă a locuinţei”. ş. netulburat de vreo faptă a unei alte persoane. dreptul său65.pen.192 C. D.pen. cit.434 66 . vol. Problema asemănărilor şi deosebirilor dintre cele două infracţiuni prezintă importanţă atunci când tulburarea folosinţei locuinţei se realizează în a doua modalitate prevăzută de lege şi anume prin împiedicarea normalei folosinţe a locuinţei.

iar în cazul tulburării folosirii locuinţei.572 67 Trib. jud. cit. op. nr. o sursă de noi conflicte care pot duce. 1973. participaţia penală fiind posibilă în toate formele (coautorat. dreptul oricărei persoane de a folosi nestingherită o locuinţă în care îşi desfăşoară viaţa privată.485/1972 .ocroteşte un drept fundamental al persoanei şi anume dreptul la libertate. Nici una din cele două infracţiuni nu are obiect material. în cazul violării de domiciliu. p. la integritate fizică şi corporală. totodată. p. Mureş.)66. tulburarea folosinţei locuinţei face parte din categoria infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială. la demnitate ). fiind încălcat. de aceea infracţiunea de violare de domiciliu face parte din categoria infracţiunilor contra persoanei. în unele cazuri şi la săvârşirea altor fapte penale( insulte. Tulburarea folosinţei locuinţei constituie o încălcare a dreptului asigurat fiecărei persoanei de a se bucura de folosinţa nestânjenită a locuinţei şi.Loghin. pen.150. la libertate.Mureşan 67 . T. RRD nr. instigare. complicitate). prevăzute în Titlul al II-lea al Codului penal. prevăzute în Titlul al IX-lea al Codului penal. cele referitoare la liniştea publică etc. În schimb. dreptul la libertate al persoanei. ameninţări. în care sunt ocrotite drepturile fundamentale ale persoanei (la viaţă. cu notă critică de I. Aceste relaţii privind convieţuirea socială implică contacte directe.9. dec. frecvente între oameni. cele referitoare la sănătatea publică relaţiile între locatari. Subiect al infracţiunilor poate fi orice persoană. cum ar fi: relaţiile de familie. În practica judiciară67s-a reţinut că fapta proprietarului 66 O. loviri etc. .Toader.

fie printr-o faptă prin care se împiedică normala folosinţă a locuinţei. prevăzută în art. p. Sub aspectul laturii obiective. Practică judiciară penală. pătrunzând fără drept şi fără consimţământul chiriaşului său într-o magazie deţinută legal de acesta. infracţiunea de violare de domiciliu se săvârşeşte fie printr-o pătrundere fără drept în locuinţa unei persoane. atât violarea de domiciliu.III. Sub aspectul laturii subiective. În ce priveşte consumarea. Dacă făptuitorul distruge o locuinţă sau o dependinţă.Bulai. a ascensorului etc. pen. prin aceasta el nu aduce atingere normalei ei folosinţe. fie prin refuzul de a o părăsi. constituie infracţiunea de violare de domiciliu şi nu de tulburare a folosinţei locuinţei. dacă violarea de domiciliu 68 A se vedea C.275 68 . Astfel. cele două infracţiuni se deosebesc prin modalităţile de săvârşire. Soluţia a fost criticată.320 C. vol. însă locuinţa şi dependinţele acesteia continuă să existe ca atare. îi scoate lucrurile afară şi demolează magazia. Într-o altă opinie. arătându-se că în sarcina inculpatului trebuie să se reţină şi infracţiunea de tulburare a folosinţei locuinţei. iar tulburarea folosinţei locuinţei se săvârşeşte fie printr-o faptă prin care se tulbură în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil. fără să includă vreun scop sau motiv special. împotriva faptelor şicanatorii de orice fel (oprirea apei. ci însăşi existenţei acesteia68. s-a susţinut că ceea ce legea ocroteşte în acest caz este normala folosire a locuinţei. a curentului. cât şi tulburarea folosinţei locuinţei se săvârşesc cu intenţie care poate fi directă sau indirectă. inclusiv a dependinţelor.).care.

Infracţiunile sunt diferite şi în privinţa regimului sancţionator.2 din D. nu cuprinde şi sediile organelor de stat şi a formaţiunilor politice. care presupune mai multe acte repetate la diferite intervale de timp. care se consumă în momentul în care făptuitorul pătrunde fără drept în locuinţa altei persoane sau refuză să o părăsească. a instituţiilor 69 La violarea de domiciliu. legea prevăzând o pedeapsă mai mare în cazul violării de domiciliu. în prima sa modalitate de săvârşire.pen. în cazul alin. În cea de-a doua modalitate. în schimb.88/1990 privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat.L. împăcarea părţilor înlăturând răspunderea penală.este o infracţiune instantanee.nr. Secţiunea 3 Violarea de domiciliu şi violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice Noţiunea de locuinţă în sensul art. 1 acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.2 acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. se împiedică efectiv normala folosinţă a locuinţei. însă acţiunea penală în cazul ambelor infracţiuni69 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Pentru alin. tentativa nu este posibilă la această formă. Violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice este reglementată în art.192 C. tulburarea folosinţei locuinţei. tulburarea folosinţei locuinţei se consumă în momentul în care . printr-un singur act.s 69 . este o infracţiune de obicei. De aceea.

Astfel.1 al D.2 alin. aşa cum prevede expres textul. capitolul II din Titlu. Obiectul juridic generic este acelaşi atât la violarea de domiciliu de drept comun. C. a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept. ceea ce se tulbură nu este posesia. Această infracţiune specială constituie o variantă de specie a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art.publice. ci normala desfăşurare a activităţii organelor sau formaţiunilor politice. reglementate în Titlul II . tulburând desfăşurarea normală a activităţii acestora”. Această infracţiune specială poate fi inclusă în categoria infracţiunilor contra persoanei.în sensul că vizează libertatea de desfăşurare a activităţii normale în sediile autorităţilor de stat şi ale formaţiunilor politice. ci asigurarea normalei desfăşurări a activităţii organelor şi formaţiunilor politice. Prin incriminarea acestei fapte nu se are în vedere posesia. . fără drept.88/1990. comentariu în „Infracţiuni în legi speciale şi legi extrapenale”. 1994 70 . pentru că.L. Diaconescu.1 şi 2 C.192 alin. ale partidelor şi formaţiunilor politice. potrivit art. aşa încât această infracţiune nu poate fi considerată o variantă de specie a infracţiunii de tulburare de posesie. a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice. .I. cât şi la infracţiunea specială şi constă 70 Gh. în sediile organelor centrale şi locale de stat. Editura „Sirius”.pen.88/1990. Bucureşti. vol. aşa cum au arătat unii autori70. ale altor instituţii publice. în sediile acestora. infracţiunea constă în „fapta persoanei de a pătrunde. subgrupa infracţiunilor contra libertăţii persoanei. pen. partea specială. D-L nr. ca atribut al proprietăţii.

la infracţiunea de drept comun. însă. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. pentru infracţiunea specială.în relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. nu au obiect material. desfăşurarea normală a activităţii acestora. Subiectul pasiv al infracţiunii speciale este autoritatea de stat sau organizaţia politică al cărei sediu a fost violat. p.Ciopraga. 71 A.. cit. Este vorba de un „subiect activ cu calificare negativă”72. în care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile sau instituţiile respective. printre aspectele libertăţii persoanei numărându-se şi inviolabilitatea domiciliului şi a reşedinţei.cit.247 71 . A. deşi unii autori71consideră că aceasta din urmă ar avea un obiect material constând în imobilele. op. iar la infracţiunea specială.Ciopraga. relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei de a-şi desfăşura în mod liber viaţa privată. ale instituţiilor publice şi formaţiunilor politice şi implicit. Subiect pasiv al violării de domiciliu de drept comun este persoana în folosinţa căreia se găsea domiciliu violat. p. responsabilă penal. 72 A.Ungureanu. subiectul activ trebuie să fie o persoană fizică ce nu este îndreptăţită să pătrundă în sediul respectiv. Subiect activ al ambelor infracţiuni poate fi orice persoană fizică. spre deosebire de infracţiunea de drept comun care prezintă două modalităţi de săvârşire a faptei (pătrundere fără drept sau refuzul de a părăsi locuinţa). Obiectul juridic special îl constituie. În privinţa laturii obiective. cu rol de sediu.245. A. relaţiile sociale care asigură inviolabilitatea sediilor organelor centrale şi locale de stat. nici violarea de domiciliu de drept comun.Ungureanu. op. nici infracţiunea specială. Referitor la obiectul material..

adică fără permisiunea organizaţiilor reprezentanţilor cărora le oficiali ai organelor de regulă.88/1990. ale partidelor şi formaţiunilor politice. cit. Instituţiile publice74 sunt organismele definite ca atare prin actul de înfiinţare.ceea ce a creat personalului instituţiei o stare de temere.latura obiectivă a infracţiunii speciale se realizează doar printr-o acţiune de pătrundere în sediile organelor. Preşedintele. al organului ierarhic superior etc. în noaptea de 13 iunie 1990. organizare şi funcţionare. În practica judiciară 73s-a arătat că fapta inculpaţilor de a fi pătruns. Dacă cel care intră în sediu are dreptul să facă acest lucru în virtutea calităţii pe care o deţine (funcţionar al autorităţii respective.).2 alin.2 D. sau prin presiuni exercitate de un grup de persoane care nu poate fi oprit.M. p. sau prin aparţine sediul. ameninţări. „Organele centrale şi locale de stat” sunt cele arătate în Constituţie: Parlamentul cu cele două camere. tulburând desfăşurarea normală a activităţii Televiziunii . în curtea Televiziunii Române şi unii dintre ei chiar în clădire . prin escaladarea gardului. 42/1990. .L.2 alin. A. De exemplu: 73 T. prefecturile etc.1 din D.Ungureanu. . fără drept. Pătrunderea trebuie să se facă fără drept. în grup şi prin forţă.B.L..nr. p. Guvernul. Nr. pătrunderea trebuie să se facă în sediile organelor centrale şi locale de stat. ministerele.246 72 .constituie infracţiunea prevăzută în art. p. în „Culegere de practică judiciară penală”. 1991. s.205-206 74 A. nu se realizează condiţia pătrunderii fără drept. ale instituţiilor publice. Potrivit art. instituţiilor publice sau ale partidelor politice.Ciopraga. op. exercitarea de violenţe.

pen.88/1990. 75 Idem 76 Idem 73 . Formaţiunile politice76 sunt alte organizaţii care nu sunt constituite ca partide politice. unde tentativa.nr. pătrunderea trebuie să tulbure normala funcţionare a activităţii organului sau formaţiunii politice. ceea ce nu se întâmplă la violarea de domiciliu de drept comun. Latura subiectivă. deoarece sunt infracţiuni comisive.. împrejurarea că inculpaţii nu au urmărit producerea acestui rezultat nu semnifică absenţa laturii subiective. spre deosebire de infracţiunea de drept comun.8/1989. instituţiile publice de învăţământ etc. Tot în ceea ce priveşte latura obiectivă.2 C. Tentativa este sancţionată în cazul infracţiunii speciale.19 alin. potrivit art. neconferindu-le dreptul de a pătrunde în curte şi chiar în clădire. fiind suficient ca făptuitorii să fi prevăzut şi acceptat producerea urmării periculoase. În speţa dată. iar legea nu prevede expres că se sancţionează fapta săvârşită din culpă. să aibă o anumită gravitate. presupune vinovăţie sub forma intenţiei.L. fiind aplicabile prevederile art.3. „Academia Română”. pentru ambele infracţiuni.L. nu este sancţionată. D. Lipsa de ripostă a soldaţilor care asigurau paza Televiziunii nu este de natură a-i exonera de răspundere pe inculpaţi. directe sau indirecte. nr. dar cărora le sunt recunoscute drepturi politice. în cazul infracţiunii speciale. inclusiv organizaţiile sau filialele locale ale acestora. Partidele politice75 sunt constituite potrivit D. deşi posibilă.instituţia „Avocatul poporului”.

şi anume săvârşirea prin folosirea de calităţi mincinoase. de către două sau mai multe persoane împreună. Formele agravate ale infracţiunilor sunt aproape identice şi anume: săvârşirea faptei de către o persoană înarmată.2 C.Sub aspect procesual. infracţiunea specială se urmăreşte şi se judecă din oficiu. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. se urmăreşte şi se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Atunci când violarea de domiciliu este săvârşită în formă agravată. în forma simplă. 192 alin. săvârşirea faptei prin violenţă sau prin efracţie. în vreme ce infracţiunea de drept comun . în timpul nopţii sunt comune la ambele infracţiuni. ca circumstanţe agravante. dar îi lipseşte agravanta din art. 74 .pen. Însă infracţiunea specială mai conţine.

Legile penale moderne. 2000. cit. în totalitatea lor. Ea este o cauză care exclude caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăţie în condiţiile în care aceasta este săvârşită. p. 255 – 257 ). cât şi în partea specială ( art.. Dongoroz. stipulează legitima apărarea. op. p 359. Dongoroz. Bucureşti. 77 V. 365. 58 ). 75 . prevedea legitima apărare atât în partea generală ( art. Asociaţia Română de Ştiinţe Penale. astfel că aceasta este aplicabilă tuturor infracţiunilor comise în stare de legitimă apărare78. pentru a se salva pe el sau pentru a salva pe altul77. Codul penal român decretat la 22 octombrie 1864 promulgat la 30 octombrie 1864 şi modificat la 17 februarie 1874. 78 V. Majoritatea Codurilor penale au înscris legitima apărare în partea generală. Drept penal ( reeditarea ediţiei din 1939 ). şi numai pentru salvarea vieţii.CAPITOLUL IV LEGITIMA APĂRARE ŞI VIOLAREA DE DOMICILIU Secţiunea 1 Legitima apărare în noua reglementare Legitima apărare este o modalitate a constrângerii psihice ce se naşte dintr-un pericol care sileşte pe cel constrâns sa comită un fapt penal.

44 C. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. Conform prevederilor art.. viclenie. 44 alin.. 169 din 10 aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal.pen. drepturile acesteia ori interesul public. 261 din 18 aprilie 2002. cât şi pentru apărarea libertăţii acesteia ( fizice. ripostă determinată de necesitatea apărării valorilor sociale periclitate79. op. ). partea I nr. în art. etc. a fost completat cu alineatul 21 care are următorul cuprins: .. sexuale. legitima apărare apare ca o ripostă pe care o dă o potenţială victimă împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana. a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale80. aceasta fiind admisă atât pentru salvarea vieţii persoanei. din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul ”. Codul penal român din anul 1968. în vigoare în prezent. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care. imediat şi injust îndreptat împotriva sa. a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat ori interesul public. efracţie sau prin 79 C. art. cu modificările şi completările ulterioare.. 80 Publicată în Monitorul Oficial al României. cunoscut şi sub denumirea de . Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă. reglementează legitima apărare în partea generală.pen. Mitrache. cit. stipula legitima apărare în art. 132. morale. Prin legea nr. direct. . Aşadar. 76 . a onoarei sau averii persoanei. 44 . Codul penal Carol al II-lea ”. 2 şi 3 C.Codul penal din anul 1937.

Naghi. În doctrina penală modernă a fost stipulată drept cauză de justificare a omorului sau lovirii lor ori a vătămărilor corporale necesitatea actuală a legitimei apărări.pen. Codul penal român de la 1864 stipula în art. legiuitorul român a încercat să răspundă. omorul se considera 81 C. iar pe de altă parte. Prin exigenţelor această completare adusă la art.. a instituit o prezumţie relativă în sensul că. Bucureşti. Dreptul ” nr. încăpere. aceasta nu va beneficia de dispoziţiile legale referitoare la legitima apărare. dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.. 77 . 44 C.pen. 7/2003. Despre crime şi delicte în specie şi despre pedepsele lor ” că : . Dima. T.. când cel ce a săvârşit omuciderea. p. 58 ”. răspunzând penal pentru faptele săvârşite pentru respingerea agresorului. reacţiunea la un atac se consideră a fii necesară. 1883. “. pe de o parte. atunci când persoana al cărei domiciliu a fost violat a înlăturat pătrunderea fără drept. 256 din Cartea a II-a intitulată . 169/2002 . Potrivit doctrinei penale de atunci82. dacă nu este îndeplinită şi condiţia proporţionalităţii dintre apărare şi atac. 44 C. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate81 legiuitorul prin această completare a dispoziţiilor art. 82 Codice penal român . Condeescu. sentimentului de siguranţă de care omul trebuie să se bucure în propria locuinţă şi în locurile care ţin de aceasta. Adnotat şi comentat de Ioan I. Nu este nici crimă nici delict.alte asemenea mijloace intr-o locuinţă. conform art.. a domiciliului şi reşedinţei acesteia. rănirile şi loviturile a fost silit la aceasta prin necesitatea actuală a unei legitime apărări. întotdeauna. Instituţia legitimei apărări după modificarea suferită prin Legea nr. astfel încât. constituţionale referitoare inviolabilitatea siguranţei persoanei.

dacă fapta era săvârşită de către cel care se apărase împotriva unui furt sau jaf comise cu violenţă. limitele unei apărarea să fi fost necesară. agresiunea să fi fost injustă. . şi anume : .atacul să fi fost îndreptat în contra siguranţei persoanei. pe timpul nopţi. după ce acesta pătrunsese prin escaladare sau efracţie.dacă omorul erau sau lovirile ori ca vătămările urmare a corporale săvârşite respingerii de către făptuitor.legitim dacă erau îndeplinite trei condiţii. . . când agresorul care nu avea o armă asupra sa putea fi respins de către făptuitor fără ca acesta să-l ucidă ). sau în dependinţele acestora. 78 . În Codul penal român de la 1864 erau prevăzute în art. intr-un apartament locuit sau într-o casă locuită.când faptele menţionate mai sus s-au săvârşit de o femeie după ce fusese siluită. a unui atac din partea agresorului. Primele două cazuri erau preluate din Codul penal francez decretat la 12 februarie 1810 şi promulgat la 22 163. 257 trei cazuri particulare printre situaţiile de legitimă apărare. în sensul existenţei unui pericol actual. apărări proporţionale cu atacul îndreptate Nu era considerat în legitimă apărare cel care depăşise împotriva sa (de exemplu.

. 84 I. . cum ar fi cea franceză. În principiu.atacul să fi fost nelegitim.D.februarie 1810 ( art. ori pentru a proteja un bun. 329 pct. când făptuitorul era atacat în timpul nopţii în propria locuinţă de agresori. 1/2003. 1 şi 2 )83. dar cu scopul de a-şi însuşi bunuri din averea făptuitorului prin violenţă. legitima apărare este reglementată în mod similar existând totuşi şi unele deosebiri. Pascu. omorul era considerat licit.P. Astfel. referit mai înainte. sau că legitima apărare este permisă pentru respingerea unui atac împotriva averii sau proprietăţii84.să fi fost săvârşit în timpul nopţii la o casă locuită. Pentru ca făptuitorul să fi fost în stare de necesitate actuală de legitimă apărare trebuia îndeplinite mai multe condiţii: . sau domiciliu. Petite Collection Dalloz. În Statele Unite ale Americii reglementarea legitimei apărări.atacul să fi fost săvârşit în scopul însuşirii de bunuri prin violenţă. este de competenţa fiecărui stat federal în parte. şi în alte legislaţii penale. nr. Legitima apărare în noua reglementare. italiană sau suedeză se prevede că este prezumat ori că se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea intr-o incintă locuită. p. sau pătrundeau în aceasta indiferent de timp sau de mijloacele folosite. În prezent. R. 156. În majoritatea cazurilor cei 83 Code pènal et Code de justice militaire. 79 . care spărgeau încuietorile ori escaladau zidurile sau gardurile. prin escaladare sau efracţie. în situaţii similare cu cele la care ne-am. 1938.

garaje . pivniţe. ).atacaţi pot folosi orice mijloace. inclusiv cele letale. Secţiunea 2 Concluzii În societatea românească de azi atacurile împotriva incintelor locuite. prin efracţie sau escaladare. precum şi cele îndreptate împotriva proprietăţii ( pătrunderea într-o locuinţă pe timpul nopţii. etc. Acestea au un caracter special şi un impact social negativ puternic. ori în dependinţele unei locuinţe ( de exemplu magazii. dacă apreciază în mod raţional că acestea sunt necesare pentru a preveni sau a pune capăt agresiunii. Riposta făptuitorului trebuie să fie justă în sensul că aceasta are la bază voinţa celui atacat de a se apăra. în înţelesul cel mai larg al ei. de natură să zdruncine încrederea cetăţeanului în democraţie şi în instituţiile statului de drept. cel atacat în locuinţa sa. ) sunt tot mai frecvente. 80 . adică locul unde persoană îşi desfăşoară efectiv viaţa sa privată. Opinia majoritară este aceea că. prin acţiuni de natură să-i pună în primejdie reală viaţa şi proprietatea se poate apăra prin orice mijloace. chiar letale. furturile sau jafurile executate prin violenţa ş. ori prin violenţă.a. dacă apreciază în mod raţional că acestea sunt necesare pentru a preveni sau a pune capăt infracţiunilor contra incintelor sau împotriva proprietăţii.

.................... Condiţii preexistente ale infracţiunii de violare de domiciliu….....41 b) Săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună…44 81 ........... ......40 Forme………………………………………………….......................11 CAPITOLUL II................ Conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu ...... INTRODUCERE ÎN STUDIUL INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Secţiunea 1...........................39 Secţiunea 3.......CUPRINS CAPITOLUL I................... Forme............. 17 Obiectul infracţiunii…………………………………...........17 Subiecţii infracţiunii………………………………….............. 42 a) Săvârşirea faptei de către o persoană înarmată …… ................................40 Modalităţi…………………………………………….............20 Secţiunea 2......21 Latura obiectivă………………………………………... Istoricul incriminării infracţiunii de violare de domiciliu ....... sancţiuni…………………………………..... ANALIZA INFRACŢIUNII DE VIOLARE DE DOMICILIU Secţiunea 1.........21 Latura subiectivă………………………………………... Aspecte generale privind infracţiunile contra libertăţii persoanei .......4 Secţiunea 2......................... modalităţi...

...............51 Secţiunea 2.. Aspecte procesuale…………………………………………….... Violarea de domiciliu şi tulburarea folosinţei locuinţei……..................... ………………………………………………. Violarea de domiciliu şi violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice…………………....66 82 ...... ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE INFRACŢIUNEA DE VIOLARE DE DOMICILIU ŞI ALTE INFRACŢIUNI Secţiunea 1...........54 Secţiunea 3.............62 Secţiunea 2.......................c) Săvârşirea faptei pe timpul nopţii………………... ............ LEGITIMA APĂRARE ŞI VIOLAREA DE DOMICILIU Secţiunea 1..................... Concluzii .. Legitima apărare în noua reglementare………………………..........................44 d) Săvârşirea faptei prin folosirea de calităţi mincinoase…… .46 Sancţiuni……………………………………………….49 CAPITOLUL III................ 49 Secţiunea 4..........57 CAPITOLUL IV............. Violarea de domiciliu şi tulburarea de posesie…….

vol. All Bucureşti 1997 6. Dobrinoiu ş. Predescu. vol.2/1996 83 . C. M. Facultatea de Drept. V. Drept Penal. Bucureşti. Bulai „Manual de drept penal”. Bucureşti. 261 din 18 aprilie 2002 II. Drept penal. partea specială. „Convenţia europeană a drepturilor omului şi implicaţiile ei asupra dreptului penal român”. Codul de procedură penală 4. editura Socec. L. a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale . Suian. 1999 7. M.a. Alexandru Ţuculescu. Ed. Percheziţia domiciliară. Nicolae Conea Drept Penal – Partea specială Editura Lumina Lex 2000 Bucureşti 5.III.a. Partea generala. Bucureşti. MONOGRAFII: 1. Ed. partea I nr.publicată în Monitorul Oficial al României. Nistoreanu. Partea Specială. partea specială. Codice penal român . Bucureşti 1988 3. Code pènal et Code de justice militaire. Gh. V. Pentru uzul studenţilor.. CURSURI. III. Legea nr. Explicaţii teoretice ale Codului penal. 1938 7. Nistoreanu. Editura Academiei Române. Gh. Bucureşti 9. Kahane ş. Constituţia României 2. Vasile Dobrinoiu. Moldovan. Ed.Muraru ş. Europa Nova. Condeescu.Constantinescu.Constituţia României comentată şi adnotată. vol. Universitatea din Cluj-Napoca. Editura All Beck Bucureşti 2002 2. Adnotat şi comentat de Ioan I. Ov. Partea speciala. 1985 8. 169 din 10 aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal. Codul penal Carol al II – lea adnotat. Lumina Lex. 1971 4. LEGISLAŢIE 1. Codul penal 3. I. Revista „Dreptul” nr. TRATATE. Partea specială. 1883 6. Alexandru Boroi – Drept Penal. V. Basarab.BIBLIOGRAFIE I.a. 1937 5. Petite Collection Dalloz. S. I. Dongoroz. Garanţiile inviolabilităţii domiciliului.

1975 III. vol. mil. Pen. Jud. Jud. de Apel Bucureşti. 4. 1. Mitrache. Basarab şi alţii.pen. Bucureşti. Reg.698/1971. Dima. RRD nr. „Codul Penal comentat şi adnotat”. J. RDP nr. 1997 2.10/1963 9. S. 1995 5. Ed. Constanţa. Ştiinţifică şi Enciclopedica.Navrot. Capit. cit. Antoniu „Infracţiuni prevazute în legi speciale”.G. 6.dec. Ştiinţifică şi Enciclopedică.N.pen. C..a. editura All Beck.dec.Papadopol.C. Consideraţii cu privire la încadrarea juridică a faptelor de violare de domiciliu comise în vederea săvârşirii altor infracţiuni. Trib.III. RRD nr. Moreni şi pen. 3. 1998 3. 4.288. 2.Mureş. Bucureşti.1989 5. Nr. G. C. p.. 169/2002 . s. 7/2003. RRD nr. STUDII.843/1962.10. RRD nr. II.238/1972.. dec. M. S.2/1972 8. 1974 4. 1963/1997 (nepublicată) 84 .pen.pen 789/1957 RRD nr.nr.J. 343/1998.dec. 1998. Dobrogea RRD 10/1967 Trib. Antoniu ş.Papadopol şi Şt. d. J. C-tin Duvac. dec. Harghita dec. 1999. Biro. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1976 I. partea specială.Repertoriu de practică judiciară în materie penală în 1981-1985 de V.9.11/1972 Trib. a II-a pen.Bucureşti. Jud. Daneş. 1474/1999 (nepublicată) 10. Încadrarea juridică a furtului săvârşit prin violare de domiciliu (I). Violare de domiciliu şi furt calificat. d. Culegere de practică judiciară penală. Naghi.Mureş.9/1973 6.485/1972. RDP nr. Trib. Nr. op.dec. Furt şi violare de domiciliu. Dolj. Trib.RRD nr. Încadrarea juridică a furtului săvârşit prin violare de domiciliu (II). Dreptul ” nr.375/1973.col. Pen.jud.pen. Trib.nr. RRDnr.jud.Bucureşti.Ed. Ed. 1974 6. PRACTICĂ JUDICIARĂ: 1. 289. T. V. 7..nr. RRD nr. p. pen. Articole din Reviste de Specialitate: 1.6. C. L. Instituţia legitimei apărări după modificarea suferită prin Legea nr. Trib. G.1/1958 7.24/1981.2/1974 Trib. IV. Vasiliu.

în „Culegere de practică judiciară penală”.Papadopol şi M. pen. 1991 85 . 2. .662/1971. 9/1967 12.Popovici. cu notă critică de I.Mureşan 16. 42/1990. secţia pen.M. nr. . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.11.9. pen. Reg. dec. nr. p. 1982 14. nr. Bucureşti.B.Trib. pen. 1971 15. dec. N. 471/1967. Repertoriu alfabetic de practică judiciară pe anii 1976-1980. RRD nr.150. jud.2876/1976. p. Mureş. 1980.. 1973. jud. RRD nr. RRD.Trib. Crişana. dec. dec.405 13. s.1435/1979. de V. . Timiş.T. secţia pen.485/1972 ..T.T. nr. J.Trib. p.S. Nr. Nr.11.S. dec.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful