You are on page 1of 263

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I
DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF

EVALUARE - TESTE GRILĂ
Ediţia a II-a

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
POSEA, GRIGORE
Geografia fizică a României. / Posea Grigore. Ediţia a II-a –
Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
264 p; 24 cm
ISBN (10) 973-725-711-1; (13) 978-973-725-711-6 – general
(10) 973-725-712-X; (13) 978-973-725-712-3 – vol. I

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 29.11.2006; Coli tipar: 16,5
Format: 16/70×100
Editura Fundaţiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ
A ROMÂNIEI
Partea I
DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF
EVALUARE – TESTE GRILĂ
Ediţia a II-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2006

Universitatea SPIRU HARET

Educaţia şi instrucţia prin geografie reprezintă educaţia
pentru mediu a mileniului III şi pentru supravieţuirea omenirii
pe Terra, deoarece Geografia este ştiinţa integratoare a
Terrei ca planetă a vieţii şi a omenirii.

Grigore Posea

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Prefaţă …………………………………………………………………….. 7
Îndrumări metodice pentru învăţarea Geografiei fizice a României ……... 9
Introducere ……………………………………………………………….. 13
România – date generale …………………………………………………. 15
Poziţia geografică a României – consecinţe ……………………………… 16
Structura geografică de sistem a spaţiului românesc ……………………... 27
Obiectul Geografiei fizice a României …………………………………… 31
Caractere generale ale elementelor de mediu …………………………….. 32

RELIEFUL ROMÂNIEI ……………………………………………….. 33

Unităţile (regiunile) morfostructurale ……………………………………. 35
Evoluţia morfotectonică şi etapele (fazele) de nivelare (Scara morfocronologică) 36
Sistemul geomorfologic românesc ……………………………………….. 39
Tipuri şi subtipuri majore de relief ……………………………………….. 64
Suprafeţele şi nivelurile de eroziune ……………………………………… 75
Piemonturile ……………………………………………………………… 82
Glacisurile şi pedimentele ………………………………………………… 85
Relieful structural ………………………………………………………… 91
Relieful petrografic ……………………………………………………….. 111
Relieful vulcanic ………………………………………………………….. 124
Relieful fluviatil ………………………………………………………….. 132
Condiţiile generale ale modelării reliefului în cuaternar (moştenirea cuaternară) 155
Relieful glaciar …………………………………………………………… 160
Relieful periglaciar ……………………………………………………….. 165
Relieful litoral şi platforma continentală …………………………………. 170
Procesele geomorfologice actuale ………………………………………... 178
Regionarea geomorfologică ………………………………………………. 188
Resursele naturale de bază şi perspectivele lor …………………………… 216
Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane ………….. 222

EVALUARE – TESTE GRILĂ ……………………………………….. 237

5

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

Regionarea Câmpiei Române 6 77 Universitatea SPIRU HARET . Piemonturile din România 52. Structura circular-concentrică a Domeniului Apuseni Carpato-Danubiano-Pontic 39. Abraziunea marină la Constanţa pe timp 31. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din populare Londra-Constantinopol-Bombay Munţii Apuseni 4. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic Roşu-Cozia 10. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la Dunării nivelul terasei I-II 19. Regiunile geomorfologice ale României (Podu Calului) 63. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul 11. Principalele falii crustale Transilvaniei la începutul romanianului 14. Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Burnas-Bărăgan Crişurilor 53. Carpaţii Curburii 64. Tors periglaciar în Igniş 28. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din 57. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii 6. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpato-Danubiano-Pontic Carpaţilor 9. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment între Argeş şi Călăraşi 24. Tipuri genetice de munţi 46. Lista figurilor 1. Evoluţia Jiului în Carpaţi teritoriul României. Profil schematic prin Muscelele Argeşului 55. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei 61. Structura în cinci plăci a teritoriului României Lipovei înainte de formarea Mureşului 12. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului 18. Cascada Pruncea. Limanurile şi lagunele din sud-estul României subcarpatic al Buzăului 60. Structura complexă (circular-radiară) 41. 25. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe 42. Aliniamente morfostructurale în bazinul 59. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări 33. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei 7. Schema formării teraselor Dunării 23. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei aval de Brăieşti 26. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 54. Aliniamente radiare ale Domeniului 40. documentate de anomalii 43. Structura complexă a Carpaţilor 48. Carpaţii Vulcanici de Nord Carpato-Danubiano-Pontic 36. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului 15. Limitele şi forma Domeniului 35. Relieful suprafeţei Mohorovič la sfârşitul ponţianului 8. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa Subcarpaţii de Curbură 58. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – 50. Aşezarea României pe axa de intensă 34. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului 49. Harta geomorfologică a sectorului dunărean 22. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile 2. Terasele din Depresiunea Lăpuşului Piatra Craiului 51. Delta Dunării 30. pe valea Caşoca 62. Munţii Harghita României 38. Evoluţia văii Nera gravimetrice 44. Munţii Gurghiu 5. Subcarpaţii Măţăului 56. Suprafeţele de nivelare din Podişul în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei Huedin-Păniceni de Vest 21. Scara morfocronologică a teritoriului 37. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei de furtună 32. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul 13. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest 20. Relief glaciar în Munţii Făgăraş 27. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic alunecări de teren 3. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului 16. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) 29. Tipuri de munţi în România delimitaţi Repede după indici morfometrici 47. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor pe actualul curs Româneşti 45. Luncă şi terase pe valea Bălăneasa. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor 17.

în Carpaţi. economic. de la litoral la etajul glaciar. de la glacisuri şi pedimente la pediplene şi peneplene. Spiritul general al cursului este cel geografic. Prof. ordonat şi îmbinat. la Dunăre şi Marea Neagră. doc.a. Am adoptat şi un stil didactic. foarte divers şi armonios alcătuit. cu întrebări şi probleme de autoevaluare pentru studenţi. a cărui sarcină de bază. de la peisaje de stepă şi silvostepă la pădurile de stejar. cu teste grilă pentru examen. încărcată de o mare şi bogată istorie şi moştenire culturală. în această lucrare. o gamă extinsă de reliefuri. climatele acestui teritoriu şi. Grigore Posea 7 Universitatea SPIRU HARET . apoi multele alunecări de terenuri etc. este aceea de a cunoaşte bine casa omenirii – Terra şi casa fiecărei naţiuni – Ţara. PREFAŢĂ Moto România este ţara uneia dintre cele mai vechi naţiuni europene. Ne întrebăm dacă toate acestea. ştiinţific şi cultural ? Oare. oferin- du-i-se numai o singură oră. cu diferite sublinieri în text. în învăţământul preuniversitar ? Încercăm să redăm. până la tundra alpină ş. care ne-a ţinut tot mai unitari. mereu aceeaşi. Sau. problematica generală a geografiei fizice a României. Geografia României este extrem de complexă. trebuie să îi cunoaştem toate faţetele geografice pentru a ne menţine unde suntem şi a prospera pe aceste locuri. Aşa au edificat-o evoluţia regională a ciclului alpin al scoarţei terestre. fac sau nu parte din patrimoniul nostru natural. mai recent. a obiceiurilor şi a enorm de bogatului nostru folclor nu are ca bază tocmai legătura dintre popor şi pământ. locuitorii săi. univ.m. situată pe un pământ unitar. pe acest pământ. Se reunesc.d. este ţara ale cărei elemente geografice şi aşezare geopolitică. între celelalte ştiinţe. şi multe altele neenumerate. de-a lungul istoriei. nu se învaţă temeinic în şcoală. nu au fost şi nu vor fi totdeauna marcate de avantaje. De aceea. dar şi mereu altfel pentru fiecare colţişor al mediilor noastre geografice atât de variate ? Şi atunci. săptămânal. de la relief de tip temperat şi periglaciar la cel deşertic. de fag şi conifere. tocmai această bază. podişuri şi dealuri la Carpaţii care au un specific cu totul aparte. specificul acesteia şi aspectele fundamentale stabilite de natură şi de către om. de ce oare. diversitatea costumelor populare. analitic şi sintetic. dr. de la câmpii.

8 Universitatea SPIRU HARET .

Sunt foarte multe fenomene şi probleme şi multe denumiri. el trebuie să înţeleagă faptul că geografia în general şi fiecare din disciplinele sale au. atât ca ştiinţă. cunoaşterea şi înţelegerea exactă a tuturor noţiunilor şi a denumirilor importante. elementele sale fizico-geografice şi uman-economice se interferează şi se intercondiţionează într-o structură legică şi logică. De altfel. destul de greu de asimilat la un nivel operaţional ridicat. începând de la acoperiş în jos. socotită la mărimi similare de suprafaţă. încălzire) şi în final îl ornamentezi într-o concepţie de ansamblu şi îl mobilezi. începând cu schema sau scheletul de bază al sistemului. Aşadar. este vorba de un schelet pe care se clădeşte apoi întreaga 9 Universitatea SPIRU HARET . de la început. În al doilea rând. pentru a viziona. pe care apoi îl finisezi. De aceea devine greu de însuşit. realizarea de sinteze regionale. când doreşti să faci o casă. structura principală a acestuia. Pornind de la aceste convingeri. din care rezultă şi particularităţi de însuşire. anumite particularităţi. La fel se întâmplă cu Geografia României: o dată cunoscut şi înţeles acest schelet. ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI (NECESITATEA INTUIRII INIŢIALE A SCHELETULUI SISTEMULUI) Primul aspect de care trebuie să se convingă studentul care abordează Geografia României îl reprezintă acela că este vorba de o disciplină foarte complexă. electricitate. în structura geosistemului românesc. ca punct de pornire pentru studiu şi cunoaştere. Succesiunea învăţării. care astfel se comple- xează tot mai mult. Cu toată complexitatea geografică a României. Aşa cum s-a spus. fiecare dintre acestea găsin- du-şi locul lor. tot legic. continui cu sistemul circulator (apă. desprindem cel puţin cinci concluzii în ce priveşte însuşirea geografiei: procesul de învăţare solicită o anume succesiune. se poate trece la amănuntele regionale şi locale ale elementelor de mediu. cât şi ca mod de însuşire. cât şi de redare în scris sau oral. necesitatea învăţării cu harta. în aşa fel încât să devină operaţionale. poate una dintre cele mai complexe dintre geografiile ţărilor lumii. a) Scheletul geografic al României. cât şi cu cele din atlas şi terminând cu scheme-hartă creionate singur. Geografia României este deosebit de complexă. ridici mai întâi scheletul. ce poate fi simplificată şi redată printr-un „schelet”. scheletul de bază al Geografiei României. atât cu hărţile din manual. necesitatea unei riguroase sistematizări a fiecărei lecţii şi evidenţierea unor legături cu aspecte din lecţiile anterioare.

se reţin. dar ea reprezintă ceva mai mult decât un auxiliar. dealuri şi podişuri. 02 …). precum şi etajele sau treptele morfologico-altimetrice (munţi. pentru început. Scheletul ne va ajuta ulterior să localizăm. spre a ne face o idee generală asupra părţilor şi capitolelor de bază şi asupra logicii întregii materii. reţeaua hidrografică şi reţeaua de oraşe. la rândul său. b) Urmează. 3 … sau 01. determină. fluviul sau ţărmul. pentru schema-schelet. şi chiar locul de izvor (ca unitate de relief) şi subregiunile de relief prin care trec sau pe care le delimitează râurile respective. fiecare element sau fenomen geografic (climă. care se vor studia ulterior şi în mod singular. Care sunt elementele scheletului ? Acestea fac parte din structura de bază a geosistemului românesc şi sunt: schema reliefului. se impune a avea în faţă. în timp (evoluţia lor). hărţile acestui teritoriu şi apoi texte cu descrierea lui şi a elementelor componente. A-F. atmosfera. reţeaua de drumuri etc. sau mai precis prin diferite tipuri de hărţi. să observăm diversitatea acestora de la un loc la altul. subregiunile şi principalele lor unităţi (ca denumire. reţeaua de aşezări. împreună cu toate fenomenele ce rezultă din întrepătrunderea pe teritoriu a celor patru învelişuri (litosfera – respectiv geologie şi relief –. vegetaţie. subregiunile şi unităţile principale – notate cu I-XII. reţeaua de aşezări. dacă vrem să cunoaştem un teritoriu. după însuşirea scheletului de bază. Reţeaua hidrografică serveşte ulterior fixării cunoştinţelor despre unităţile de relief. Necesitatea învăţării cu harta şi după hartă provine din particularitatea că geografia are ca obiect studiul suprafeţei Pământului. a-f. legăturile 10 Universitatea SPIRU HARET . Cât priveşte aşezările. soluri. elementul de referinţă se rezumă la reţeaua oraşelor. precum şi subregiunea sau aliniamentul de relief care i-au determinat localizarea. reţeaua hidrografică. vegetaţie. dar şi modul de dispunere etajat şi concentric-regional al celorlalte elemente de mediu (soluri. poziţie şi asamblare taxonomică). cu mai multă uşurinţă.). numai regiunile. câmpii). biosfera. 2. reţinându-se râul. care ne obişnuieşte să vedem fenomenele în spaţiu (dispunerea lor pe teritoriu). în primul rând. Este ştiut că reprezentarea sintetică a oricărui teritoriu se face prin hartă. drumuri ş. în harta regionării (numită şi harta unităţilor de relief) şi la capitolul „Regionarea geomorfologică” din această lucrare şi din Geomorfologia României (2002) (din care se reţin însă. căci contribuie la formarea unei aşa-zise gândiri geografice. la care se adaugă şi solul). reţeaua de drumuri şi alte elemente care depind de hidrografie. 2. o citire prealabilă rapidă a întregului manual. numai regiunile. Aceste elemente de relief se găsesc pe harta fizico-geografică a României. Este bine să fie cunoscute reţeaua râurilor principale. Cum relieful nostru este complex. hidrosfera.geografie a României. plus sfera activităţilor umane (raportate la mediul natural). depresiuni. Ca urmare. interrelaţiile dintre fenomene.). fiecare tip de industrie. pe grupe şi afluenţi mai importanţi.a. 1. Relieful ne va servi ulterior deoarece are legături strânse cu structura geologică pe care s-a grefat. Harta este un auxiliar al textului care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu.

va judeca locul acelui râu în contextul întregii reţele hidrografice a ţării. În caz contrar se fac confuzii în localizarea sau în scrierea corectă a numelui.). Călmăţui ş. În cazul nostru. se încheie cu întocmirea unui plan-schemă şi cu reţinerea legăturilor şi repercusiunilor cu/faţă de alte elemente sau fenomene (altimetria faţă de etajare. de tip schemă sau plan de lecţie. Baziaş (comună la intrarea Dunării în ţară) şi Buziaş (oraş în Câmpia Lugojului) etc. eră sau perioadă geologică etc. printr-o astfel de gândire geografică. va putea. 1986.a. Almăj (munte). sau denumiri. dom. la sfârşitul 11 Universitatea SPIRU HARET . cum ar fi: carst. spre exemplu. cea fizică folosesc un număr mare de noţiuni mai mult sau mai puţin specifice. fapt ce ajută cursul de Geografia regională a României. un auxiliar al textului. De exemplu. Atât Geografia României. când operează cu ele. amplitudine. repartiţia regională a reliefului periglaciar. Studiul şi sistematizarea fiecărui capitol sau fiecărei lecţii. mai ales.). O atenţie aparte trebuie să se acorde acelor denumiri care sunt identice: râul Bistriţa (afluent al Siretului şi altul. se enumeră între formele carstice şi crovurile). climă. consultându-l ori de câte ori întâlnim o noţiune pe care nu ştim să o definim (Geografia de la A la Z. Conţinutul exact al acestor noţiuni este adesea necunoscut de către student şi. dar şi o metodă şi „instrument” al gândirii geografice. izotermă. Este. crov. hidrografie etc. Câmpia Ploieştiului se confundă cu Câmpia Piteştiului etc. în amănunt. sau sintezele regionale generale. care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. în loc de Munţii Dognecea se scrie Docnecea ş.a. dar şi pentru a reţine punctele esenţiale care pot fi apoi dezvoltate cu mai multă uşurinţă. se confundă crovul cu dolina (de pildă. iar sintezele fizico-geografice. el le dă un alt sens. uşurează recapitularea întregului material. harta este. Cerna. care formează adesea subiect de examen. latitudine. dar de alt ordin. cu modul de folosire a apei sale. Aceste sinteze regionale parţiale sunt obligatorii mai ales la sfârşitul studiului fiecărui element de mediu (relief. de aceea. sub forma unei scheme sau plan. Sistematizarea fie- cărei lecţii. În unele cazuri se execută şi sinteze regionale (de exemplu. va face corelaţia cu relieful peste care curge.dintre cauze şi efecte în dispunerea lor teritorială. Harta este deci o sinteză a geografiei teritoriului. cu clima. structură. O problemă oarecum similară. va înţelege de ce în anumite puncte ale sale s-au fixat oraşe sau alte aşezări (de mărimi şi densităţi variabile) etc. 3.). sau longitudinea cu latitudinea etc. ca: Almaş (râu). Încă o regulă: planul oricărei lecţii să fie întocmit în aşa fel încât să se încadreze organic în întreg.. a teraselor etc. cât şi. Acestea sunt nume proprii (nu noţiuni) şi ele se impun a fi memorate cu ajutorul hărţii. se impune nu numai pen- tru ca aceasta să fie însuşită logic. de Grigore Posea ş. trecătorile şi pasurile faţă de drumuri etc.a. în procesul învăţării. afluent al Oltului). necesar ca pe lângă hartă să lucrăm în permanenţă şi cu dicţionarul geografic. densitate. 4.). în mod profund şi de mai multe ori. Cine ştie să citească o hartă. ci va intui şi o serie de caractere ale râului. deci. suprafeţele de eroziune faţă de păstorit sau turism. legile de producere şi evoluţie a fenomenelor de la suprafaţa Pământului şi modul cum sunt folosite de om etc. cută diapiră. Cunoaşterea precisă a tuturor noţiunilor şi denumirilor folosite în manual este necesară şi trebuie făcută în aşa fel ca ele să devină operaţionale. O astfel de sistematizare. să deducă nu numai de unde izvorăşte un râu şi unde se varsă. este aceea a denumirilor geografice. înainte de toate..

se realizează o învăţare „încrucişată”. care formează o reţea mentală tot mai complexă. şi desenul geografic (schiţe. Aici se observă în ce măsură candidatul la examen înţelege şi ştie să prezinte cauze şi efecte.). ca structură a elementelor şi ca funcţii specifice. aspecte practice ş. Sinteza apare însă şi ca un obiectiv strategic al studentului. interdependenţe între diferite elemente şi fenomene geografice.cursului. dar. Cum o arată şi numele. memorat şi judecat). În acest mod. Acesta. nu putem fi surprinşi de o eventuală „noutate” în formularea subiectelor de examen sau a grilei. parţiale sau generale. ne este stimulată gândirea. pune la lucru ochiul şi mâna. pregătirea este completă. dar acestea indică nivelul de însuşire şi stadiul operaţional la care a ajuns studentul respectiv. legături. formulăm răspunsuri. subregiune sau unitate. 12 Universitatea SPIRU HARET . De aceea. accentuăm că surpriza surprinde numai pe cei mai puţin pregătiţi. operând cu sinteze. „Caracterizarea climatică a Câmpiei de Vest” etc. Realizarea de sinteze şi/sau caracterizări ale unui singur fenomen. parţial. hărţi. * * * Concluzii generale. ne punem întrebări. pentru a se atinge un stadiu operaţional înalt. anumite funcţionalităţi. Cităm câteva exemple de asemenea subiecte: „Caracterizarea specificului fizico-geo-grafic al Dobrogei”. fiecare examen are. iar candidatul la examen poate face faţă oricărui tip de subiect. din care rezultă specificul concret al acesteia. cu ochiul (studiul hărţii) şi cu mâna (executarea de schiţe şi hărţi). toate noţiunile. făcute pe parcursul învăţării. Deci. 5. Sintezele la Geografia României se realizează în mod obişnuit conform unui plan. reprezintă partea cea mai greu de realizat. Introducem. dacă se insistă şi se rămâne numai la această treaptă) la un studiu activ al însuşirii cunoştinţelor citite şi studiate. desenând cu propria mână. ca o concluzie în plus. Sintezele geografice. efectuat concret de către fiecare. partea sa de surpriză. pentru o regiune. nu sinteză de dragul sintezei. sau numai al Dobrogei Nordice. ca întreg.a. ci pentru a ne ridica pe o treaptă superioară de percepere şi pregătire. În felul acesta. totodată. „Caracterizarea fizico- geografică a Câmpiei Banatului”. în pregătirea şi gândirea lor. Pentru că. sau ale tuturor. reprezintă în fapt aplicarea cu discernământ a fenomenologiei geografice teoretice la o anumită unitate teritorială. de obicei. să facă trecerea de la acumularea de date (putem să-i spunem chiar dopaj. este şi interesul profesorului să selecteze pe cei care. Pe de altă parte. O schiţă oferă imaginea sinoptică a unui fenomen. Ea prescurtează şi completează textul despre un fenomen. Totuşi. acestea au rostul de a sintetiza problematica geografică pe plan regional (pe unităţi geografice). Aplicarea tuturor acestor modalităţi de învăţare ajută studentul să stăpânească bine materia. cu puncte de întâlnire. mai ales. dar. conexiuni. observăm mai clar acea structură. este nevoie de exerciţiile amintite mai sus. mai ales în scris. şi la celelalte materii. cu alte cuvinte. grafice etc. De ce ? Pentru că. profiluri. dar. au atins un asemenea prag sau nivel. În felul acesta învăţăm geografia cu mintea (textul citit. care urmează succesiunea capitolelor din manual. chiar dacă aceasta s-ar referi numai la stilul de formulare a subiectelor. să înveţe ordonat şi logic. dar şi al examenului în sine. ce sprijină „jonglarea” cu materia învăţată în moduri şi stiluri variate. Ele sunt absolut necesare la Geografia României (disciplină de geografie regională). de întretăiere. fenomenele şi mecanismele geografice şi modul lor de distribuţie în spaţiu devin operaţionale. trebuie să o spunem. dar în sprijinul memoriei şi al logicii.

……………………………………………… Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României. pe care s-a zămislit neamul românesc. cu mintea. din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult. Moto Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit. 1974 INTRODUCERE 13 Universitatea SPIRU HARET . Grigore Posea. apărându-l cu braţul. dar şi cu viaţa.

14 Universitatea SPIRU HARET .

istro-români (în Peninsula Istria).6% maghiari şi secui.751 locuitori (2002). 43037’07’’ şi 25023’32’’ Est. circa 3-4 milioane. 46007’27’’ şi 20015’44’’ Suprafaţă: 238.5).A. cehi.5 km (0 + 0 + 193.2) Serbia şi Muntenegru. macedo-români.7) Ungaria. Capitala: Bucureşti – 1. (2002).391 km2 (a 12 în Europa) Frontiere: 3..a. restul (1.U.2 + 0) Marea Neagră.8 + 289.3 km (0 + 681.4 maritimă din care cu: Bulgaria. R O M Â N I A – DATE GENERALE Poziţia geografică: paralela 450N şi meridianul 250 E Extreme: Nord. 247. slovaci. în S. Densitate: 91. turci. bulgari.0 km (415.a. 6. Naţionalităţi: 89.7 % urban.5 km terestră. Bulgaria. Împărţirea administrativă: judeţe (41.0 loc/km2 (2002). Români peste hotare: la Est de Prut circa 4 milioane. comuna Beba Veche (Timiş). evrei ş. 52. America Latină. armeni. (2002). din care 95 municipii). greco- catolici. 546. 649. baptişti.4 km (inclusiv cu Bulgaria şi Ucraina) Populaţia: 21.181 locuitori (2002).8 + 343. 193. restul (13. sau 247. croaţi.4 km (273.085. satul Horodiştea (Botoşani). 681. Canada. 448. penticostali. Australia.5% români. * * * 15 Universitatea SPIRU HARET . 1817 km râuri. 45009’36’’ şi 29041’24’’ Vest. reformaţi.3%) romano-catolici. tătari. oraşul Zimnicea (Teleorman).5% rromi (ţigani).6 + 0) Republica Moldova.149. 631 km (139.4 km (256. în alte state europene (îndeosebi Germania). din care 1. Albania) circa 1. mozaicani ş.1%) ucraineni. oraşe (265.1 + 470 + 22. ruşi-lipoveni. Religie: 86.9 km.9 + 31.698. plus Municipiul Bucureşti).8 + 32. polonezi. 2.7% ortodocşi. 0. adventişti. oraşul Sulina (Tulcea).921. Grecia. sârbi. Forma de guvernământ: republică. musulmani. greci.3% germani. 48015’06’’ N şi 26042’05’’ E Sud.5 milioane – aromâni.3 + 0) Ucraina. la Sud de Dunăre (Peninsula Balcanică – fosta Iugoslavie. comune (2686). unitarieni.

Izbiceni-Olt (1095 ha). Altitudini specifice podişurilor: Podişul Transilvaniei 500-600 m pe culmi. Dranov (2170 ha). Gorgova (1377 ha). Măţău (1018 m). Mureş (761 km). Negoiu (2535 m). Ialomiţa (417 km). Podişul Mehedinţi 500-600 m. Gurbăneasa (979 m). Dognecea (617 m). Cârlige (871 m) – Subcarpaţi. Vârfu lui Pătru-Şureanu (2130 m). Peleaga-Retezat (2509 m). dar unele măguri şi masive formate din roci dure ating şi 500-811 m. Podişul Târnavelor 500-600 m. Ineu (2279 m). Iezerul (2462 m).000 ha). Jijia (275 km). Păpuşa (2391 m). Prima se referă la aşezarea pe Glob (matematică) şi pe continent (sau ocean). Firtuşu (1061 m). Târnava Mare (246 km). Înălţimile principale din dealuri: Chiciora – Muscelele Argeşului (1218 m). Prut (742 km). Runc (507 m). Jiu (339 km). Gugu-Godeanu (2291 m). Suru (2283 m). altitudini. Becheci (1080 m). Ţarcu (2190 m). Taşaul (2335 ha). Porţile de Fier I (10. Podişul Getic 200-600 m. Mostiştea (1860 ha). ţări etc. Someş (376 km). Brateş (2111 ha). Pleşu (911 m). Porţile de Fier II (Ostrovu Corbului) (40. Dâmboviţa (286 km). Oaş (824 m). Breaza – Lăpuş (976 m). Rez – estul Transilvaniei (933 m). Cele mai mici dealuri subcarpatice: Bran (333 m). Techirghiol (1161 ha). Parângu Mare (2519 m). Dobrogea 150-300 m. Gorjului (400 m).150 ha). Retezat (2482 m). Podişul Moldovei 200-688 m (Podişul Sucevei 500-600 m. Măgura Odobeşti (996 m). Principalele (peste 1000 ha) lacuri (după suprafaţă): Razelm (41. Podişul Bârladului 300-400 m). Timiş (244 km). Pietrosu-Căliman (2100 m). Zarand (836 m). cea de-a doua la caractere şi influenţe regional-locale (munţi. Câmpia de Vest 80-180 m. Subcarpaţii din Est 700-1000 m). Drăgăneşti-Olt (1080 ha). Siret (559 km). Leaota (2133 m). Argeş (350 km). Câmpia Transilvaniei 500 m. Dealurile Vestice – 200-300 m. Câmpia Moldovei 180-200 m.000 ha). Balta Albă-Buzău (1012 ha). Cei mai mici munţi (sub 1000 m): Măcin (467 m).Bisoca – Curbură (970 m). Corni (592 m). Bistreţ (1867 ha). Buzău (302 km). Locvei (735 m). Principalele 15 cursuri de apă (după lungimea pe teritoriul României): Dunărea (1075 km). Şureanu (2059 m). Cindrel (2244 m). Oltina (2509 ha). iar pe văi şi depresiuni 250-400 m (Podişul Someşan 500-700 m. Strejeşti-Olt (2204 ha). Omu (2505 m).500 ha). POZIŢIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI – CONSECINŢE Uneori se face distincţie între poziţie (aşezare) şi localizare. Izvoru Muntelui (3100 ha). Meseş (996 m). Şiclod (1028 m) – în estul Transilvaniei. Bistriţa (283 km). artere fluviale. Ipoteşti-Olt (1692 ha). Roşu-Deltă (1445 ha). Vârfuri montane peste 2000 m: Moldoveanu (2544 m). Sinoe (17. Frunzaru-Olt (1280 ha). expunere.). Merhei (1057 ha). Mihăileşti-Argeş (1013 ha). La Om (2238 m). Plopiş (918 m) (776 m). Pietrosu Rodnei (2303 m). Stânca Costeşti (5900 ha). Altitudinile câmpiilor: Câmpia Română 20-300 m. Răchitaş (917 m). Olt (615 km). Siutghiol (1900 ha). Bucovel (406 m). Zmeica (5460 ha). Lumina (1367 ha). Berzunţ (984 m). inclusiv 16 Universitatea SPIRU HARET .

punctul cel mai nordic este în satul Horodiştea (Botoşani). În exteriorul ţării. la 48015’06’’ latitudine nordică. de partea de vest a Angliei (2700 km). cu aproximaţie. Printre altele. Aşadar. cel mai sudic punct aparţine oraşului Zimnicea. sud de Milano. Africa de Sud – lângă Port Elisabeth.nord de Marea Azov-nord de Marea Caspică). Insula Hokkaido. iar în est. oraşul Sulina. punctul central al ţării se află la circa 20 km nord de oraşul Făgăraş. la jumătatea distanţei dintre ecuator şi pol. Această poziţie plasează România în climatul temperat. statele Wisconsin. Dakota. ca punct de uscat. Meridianul 250 E merge pe la Capul Nord. adică suntem la GMT + 2. nord de Ploieşti. România se află la întretăierea paralelei 450 N (sud de Delta Dunării. aşezarea şi localizarea au consecinţe geografice. În nordul ţării. pe Prut. Roşiori de Vede. la 43037’07’’ latitudine nordică. Târgu Jiu. suportăm patru anotimpuri şi o modificare permanentă a duratei zilelor şi nopţilor. această oră se dă în avans cu 60 minute (trecând la ora oficială a meridianului de 450 E). Matematic. aceasta înseamnă 525 km (N-S) şi 740 km (E-V). Cele două coordonate se intersectează în comuna Ţiţeşti (în Gruiurile Argeşului). est de Făgăraş. valorile celor două zile sunt de 15 ore 25 minute şi 8 ore 55 minute. Zair. iar în America – Ottawa. o extindere de circa 4038’ în latitudine şi circa 9026’ pe longitudine. în partea ei central-sud-estică. Oregon. paralela de 450 N trece. Poziţia pe continent a) România este situată în Europa Centrală. Pe Glob România este situată în emisfera nordică. la distanţe aproximativ egale de Capul Finister din Spania (2750 km). Ca urmare. 1). Totdeauna. În mod generalizat. Cât priveşte răsăritul Soarelui. la 20015’44’’ longitudine estică. Lacul Aral. de Munţii Urali (2706 km) şi de Capul Nord din Norvegia (2800 km). În kilometri. Mongolia. economice şi geopolitice (în special localizarea). dar la numai 1000 km de Capul Matapan din peninsula greacă Peloponez (fig. În vestul depărtat se află Beba Veche (Timiş). Spre est se adaugă o lăţime de circa 22 km (12 mile) de „ape teritoriale”. 17 Universitatea SPIRU HARET . pe platforma Mării Negre. 1. Urmare a climatului temperat este şi favorabilitatea dezvoltării anumitor tipuri de plante sau culturi. la 29041’24’’ longitudine estică (până în 1946. Vara. Consecinţe.legăturile create peste acele locuri de către om. Bordeaux. vest de Câmpulung. pe la Belgrad. 2. unde se întretaie meridianul de 250 cu paralela de 460 N. iar cea mai scurtă la sfârşitul lui decembrie. peste Finlanda. vest de Cristuru Secuiesc). Oraviţa) cu meridianul 250 E (est de Turnu Măgurele. Fusul orar care acoperă România are ca ax meridianul de 300. În sudul ţării. ocupată atunci de fosta URSS). Lacurile Huron şi Michigan. ce trece prin estul ţării. impus de intensitatea şi variaţia radiaţiei solare la această latitudine. ziua cea mai lungă este la sfârşitul lunii iulie şi are 16 ore. acesta apare mai devreme în est cu aproape 38 minute. prin Crimeea. graniţa Egipt-Libia. Insula Creta. Totuşi. era Insula Şerpilor. peste nordul ţării trece limita nordică a viţei-de-vie (Paris-Bonn. pe Dunăre. fiind de 8 ore şi 20 minute.

Aceasta se materializează prin vânturi de vest peste majoritatea teritoriului central-vestic şi prin vânturi uscate. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări În acest cadru european. Aceasta a fixat o bornă. dar în sens fizico-geografic. Tot sub aspect regional european. cu distanţele până la Arctica şi Creta. deci în nordul României. în satul de români Trebuşani. Fig. sau pe istmul ponto-baltic (fig. ceea ce impune climatului temperat-continental o aridizare specifică stepei. 1. Limita geografică a Europei Centrale merge aproximativ pe Dunărea inferioară. În primul rând. ţara noastră se situează deci cam la jumătatea distanţei dintre latura atlantică a continentului şi limita convenţională cu Asia. ne situăm pe linia ce desparte aşa-zisa Europă peninsulară (linia Marea Baltică-Marea Neagră) de Europa continentală (fără influenţe oceanice). Centrul Europei se găseşte la câţiva km de vărsarea Vaserului în Tisa. este vorba de continentalizarea (moderată spre excesivă) a climei temperate. România este fixată pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. Urmările acestei poziţii continentale sunt foarte importante. 18 Universitatea SPIRU HARET . 2). Totodată. Irlanda şi Urali. inclusiv Crivăţul. inscripţionată în latină. Acesta a fost definit prima dată în 18751 de către Societatea de Geografie Austro-Ungară. în est. În al doilea 1 An în care a fost înfiinţată şi Societatea Română de Geografie. Satul se numeşte azi Dilove şi a trecut ulterior la Cehoslovacia şi apoi la Ucraina.

rând. Toate aceste influenţe ajung şi la noi. est Carpaţii Orientali. 2. Fenomenul de venire şi aclimatizare la mediile 19 Universitatea SPIRU HARET . Limitele de extindere (fitogeografice) ale acestor formaţiuni vegetale trec prin România. Dacă nu ar exista Carpaţii. nord-baltic (boreal) în nord şi temperat moderat în centru. Fig. vest Bucureşti. vest Varşovia. limita de est a fagului trece pe la Oslo. limita respectivă a fagului ar fi mult mai la vest de România. mediteranean în sud. temperat continental excesiv în est. dinspre Baltica ajunge aer rece şi umed (temperaturile scad brusc). cald şi secetos vara. vest Atena. în ianuarie 1996). datorită poziţiei geografice: din vest vine aer mai cald şi umed (ploi). România se află la limitele extreme de influenţă climatică a principalilor centri barici care determină marile sectoare sau provincii climatice specifice Europei: climat temperat oceanic în vest. iar din est stepa. nordice şi sudice. Suntem deci la confluenţe climatice vestice şi estice. Din vest şi nord-vest a venit la noi pădurea de fag. din sud stejarii. din est soseşte aer uscat şi geros iarna. De exemplu. iar din sud aerul aduce secetă vara şi încălziri şi ploi iarna (exemplu. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic Urmarea directă a influenţelor climatice amintite se observă în vegetaţie.

iar dinspre locurile mediteraneene s-au extins viţa-de-vie. de unde trec în Peninsula Balcanică spre Mediterana. Mehedinţi) 20 Universitatea SPIRU HARET . din Europa de est au pătruns floarea soarelui. soia şi cânepa. sau pe Culoarul Mureşului şi defileul Oltului. asemenea drumuri s-au impus şi dinspre vest către est. Acesta este drumul Siretului. Depresiunea Braşovului şi pasurile Bran. unul dintre acestea. Amintim drumurile şi căile ferate ce merg pe Culoarul Timiş-Cerna. cartoful. În arealul ţării noastre. peste Dobrogea (fig. în special pe la nord de Dunăre şi peste pasuri şi trecători carpatice. 3). principal. tutunul. piersicul. Aceste drumuri se direcţionează fie spre porturi dunărene. fie spre porturi ale Mării Negre. inul şi sfecla de zahăr. porumbul. care au determinat realizarea de drumuri comerciale pe această direcţie. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay (după S. ce leagă Baltica de Marea Neagră sau de Mediterana. 3. precum şi cele de la Oradea pe defileul Crişului Repede. peste Transilvania. a trecut din Antichitate şi peste teritoriul Daciei şi al României. Schimburile zonale nord-sud specifice continentelor. se găsesc şi în Europa. Fig.geografice de la noi a multor plante din exterior a avut ca efect formarea unui covor vegetal foarte variat şi complex. Predeal. orezul. b) România la intersecţia unor mari drumuri europene. La fel s-a întâmplat şi cu plantele de cultură: dinspre Europa Centrală au venit grâul şi orzul. dinspre nord (Câmpia Germano-Poloneză) au coborât secara. Oituz şi Buzău.

ridicaţi ca o cetate central-europeană în faţa stepelor nord-pontice. Personalitatea Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă. Trei dintre aceste coridoare trec prin România: nr. România se deschide pe o lăţime de 245 km şi mai departe spre tot Oceanul Planetar. Întreaga structură geografică a ţării este determinată de cercul Carpaţilor Româneşti. Lanţul Carpaţilor se transformă în partea de est într-un cerc muntos pe care este situată România. a pasurilor şi trecătorilor. Acest cerc poartă numele de Carpaţii Româneşti şi ocupă 2/3 din întregul lanţ. este şi ţară pontică. teritoriul românesc a fost adesea ciuntit. făcând din ea centrul geografic şi geopolitic al României. Localizarea la trei importante componente (elemente) geografice care defi- nesc în mod deosebit România: Carpaţii. c) Teritoriul românilor s-a localizat de-a lungul istoriei şi la margini de imperii. Către Marea Neagră. ţară carpatică. de aceea. 3. 4 (Dresda-Praga-Bratislava-Nădlac-Arad-Timişoara2-Bucureşti-Constanţa-Thesalo- niki-Istanbul). într-o con- cepţie globală şi de cooperare regională. sau pentru unii români (deznaţionalizări în anumite locuri din Transilvania şi din estul Ungariei. România este principala ţară dunăreană. în estul Prutului şi Nistrului. Conferinţa Pan Europeană (Helsinki. a) România. în jurul nostru au fost şi sunt multe etnii. Piteşti. rus. d) Suntem situaţi şi la interferenţa a trei mari religii: catolică. 38% din lungimea sa se află pe teritoriul României. în Bucovina şi chiar la sud de Dunăre. cu 2 Pe varianta Lugoj. nr. Coroana Carpaţilor Româneşti închide în interior marea Depresiune a Transilvaniei. dar aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi navigaţie. Marea Neagră (Pontus Euxinus). care au avut repercusiuni şi în România. Sibiu. cu unele izbucniri naţionaliste. bogăţii acaparate. Consecinţe de ordin economic şi geopolitic: multe ţări europene sau din restul lumii au sau pot avea „interese” faţă de poziţia ţării noastre sau faţă de cele trei elemente geografice definitorii. Ca urmare. Aceştia fac parte din cel mai lung lanţ muntos european. România este deci ţară carpatică. multitudinea depresiunilor. părţi ale sale trecute de la unele imperii la altele. ortodoxă şi musulmană. a fost loc de desfăşurare a unor războaie imperiale etc. Cât priveşte Dunărea. cu interese diverse şi tendinţe acaparatoare: roman. 1997) a stabilit 10 coridoare prioritare de transport pentru dezvoltarea pe termen lung a reţelei europene de drumuri. România este ţară carpato-danubiano-pontică. 7. inclusiv delta şi gurile de vărsare în mare. diferite de cea latină. Deva. compus din două domenii. Dunărea. otoman. e) De asemenea. prin forma de cerc situat pe centrul României. cel al Beskizilor şi cel Danubiano-Pontic sau Românesc. În sinteză. Pot fi amintite şi efectele embargoului dunărean în timpul războaielor din ţările ex-iugoslave). care este în fapt fluviul Dunărea. 9 (Helsinki-Moscova-Kiev-Odesa-Chişinău-Albiţa (sau Kiev-Siret) - Bucureşti-Giurgiu-Dimitrovgrad-Alexandropolis) şi nr. adesea rivale şi cu urmări în plan social şi politic. 21 Universitatea SPIRU HARET . austro-ungar.

au fost adăpost pentru localnici în timpul migraţiilor. Pentru România (şi pentru alte câteva ţări). În perioada migraţiei popoarelor. Dunărea oferă şi peşte. b) România. care unesc porturile Rotterdam şi Constanţa. iar păşunile persistente iarna au atras turme şi ciobani carpatici. Penteleu. Având o singură ieşire prin Bosfor. Tot cercul carpatic a determinat şi forma rotundă a Daciei şi a României. sistemului de drumuri. O bună parte din cultura poporului român se leagă de Dunăre. Încrucişările de drumuri carpato-dunărene şi pontice pe centrul Câmpiei Române. Dar. sistemului de aşezări şi multor aspecte economice. în sud şi sud-vest. Marea Neagră este un fel de apendice al Mediteranei. fâşie de transhumanţă şi de urbanizare (19 oraşe. ca şi cea a Daciei romane. Delimitează. Haţeg. Aproximativ 38% din lungimea fluviului se află lângă sau pe teritoriul României (1075 km din 2900 km). În prezent.). au legat ţara într-o circulaţie intensă radiar-concentrică. otomanii). din partea anumitor mari puteri. sistemul geografic carpato-dunărean. ţară dunăreană. Tot sus. sau al gurilor de vărsare în mare (Rusia în 1812 şi fosta URSS în 1940). Braşov ş. Pădurile şi stuful din larga sa luncă. Colectează şi a unificat în sistem radiar-concentric aproape în exclusivitate hidrografia României (98%). au impus Bucureştiul drept capitală. Se remarcă multitudinea spaţiilor de habitat. cu economii specifice.). Uneori a stimulat tendinţe. Această personalitate s-a impus întregului sistem geografic românesc. pe micile platouri montane se ţineau cele mai mari şi mai fastuoase târguri (Găina. România este principala ţară dunăreană. Carpaţii impun şi cel mai accentuat complementarism geografico-economic cu celelalte regiuni ale ţării. cu nuclee prolifice de populaţie etc. tuturor regiunilor vecine şi chiar ţării întregi. Carpaţii au menţinut astfel insula de latinitate a românilor. O dată cu apropierea României de NATO şi UE. pe o mare distanţă. la noi se află Delta şi gurile Dunării. Dunăre şi Tisa.climate foarte variate. Formează principala noastră cale fluviatilă şi chiar europeană. plaiuri şi văi mai largi. Pe păşunile alpine ale coroanei carpatice s-a născut trans- humanţa de tip românesc spre Marea Neagră. prin care se leagă cu Oceanul. iar capitala lui Decebal a fost în inima Carpaţilor. tot Dunărea a funcţionat şi funcţionează ca axă de integrare europeană. Strămoşii noştri dacii au trăit „lipiţi de munţi”. Aici s-au conturat cele mai multe ţări feudale de tip românesc (Maramureş. plasată într-o depresiune intracarpatică. transport ieftin. precum şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. Carpaţii au avut şi rol de apărare. bazinete. Pe de altă parte. Aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi pentru navigaţie. transcarpatică şi circum- carpatică. ea a fost şi este o axă de polarizare economică şi umană. majoritatea porturi). în Vlăsia. ce se află în România. aceasta fiind şi o axă magnetică de unitate naţională. cu circa 30% din suprafaţă ocupată de depresiuni. integrarea noastră europeano-dunăreană devine şi mai necesară şi mai benefică. Dunărea ne formează graniţa cu Serbia-Muntenegru şi cu Bulgaria. pasurile şi trecătorile carpatice. cu o lăţime minimă 22 Universitatea SPIRU HARET . ţară pontică. de control al Porţilor de Fier (austriecii în 1718. când au ocupat Oltenia). de retragere a populaţiei în locuri ferite. Ca urmare. c) România. integrarea europeană şi mondială pe calea Dunării s-a lărgit şi mai mult prin construirea canalelor Dunăre-Marea Neagră şi Dunăre-Main-Rin.a. Rodna etc. împreună cu Dunărea şi Marea Neagră. Loviştea. de acaparare a navigaţiei (romanii. hidroenergie şi apă pentru irigaţii. Dunărea imprimă o vitalitate în plus Câmpiei Române.

către Europa Centrală şi de Vest. În secolele VII-VI î. prin care făceau negoţ cu băştinaşii. Toate ţările riverane. compus din unităţi care se asamblează într-un geosistem. surplusul de nivel trecând în Mediterana (325 km3/an. iar în sens invers vin ceva mai mult de jumătate). otoman.de 660 m. Este vorba de o structură de integrare regională cu scopul de a valorifica împreună potenţialul economic şi uman din sud-estul european. ƒ pentru multe alte ţări. Pe de altă parte. ƒ pe de altă parte însă. În ea se varsă fluvii multe şi mari. prin litoralul său de 245 km şi o frontieră pe mare. Prin poziţia noastră la gurile Dunării. România ocupă locul trei ca număr de populaţie (după Ucraina şi Turcia) şi unul din primele locuri strategice. Localizarea geopolitică (raportată la interesele economico-politice şi militare ale altor ţări faţă de România) decurge din punctele anterioare şi se poate rezuma la patru aspecte: ƒ România reprezintă în Europa un teritoriu deosebit de variat ca mediu (varietate impusă de Carpaţi). pe la noi. pe o lăţime de circa 12 mile. ca şi unele apropiate şi interesate (de exemplu. Să adăugăm şi faptul că platforma continentală din dreptul României. poate fi socotită o mare aproape închisă. cu toate bogăţiile acvatice şi din scoarţa terestră. Orientul Apropiat şi către est. grecii au construit pe ţărmurile de vest şi nord cetăţi-porturi.4 km. dar în prezent mai ales pentru Uniunea Europeană. Republica Moldova sau Albania). Între altele. ţara a fost de multe ori ciuntită.. un litoral strategic. şi poate redeveni. alături de Turcia. rus. În prezent. au încheiat în 1992 acordul numit Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN). între ţările pontice. spre Rusia şi ţările ex-sovietice.e. imperiile timpului. Romanii au cărat bogăţiile Daciei pe Dunăre şi mare. Stăpânim. deci. Foarte important este faptul că pe căi fluviale. exceptând Rusia. aparţin ţării noastre. euxino-europene. Ţările mici riverane au profitat adesea destul de puţin de vecinătatea lor cu această mare. Marea Neagră deschide României căi de transport pe apă către aproape toate ţările lumii. Din vechime a stat însă sub dominaţia unor imperii: roman. 4. o placă turnantă a circulaţiei între Europa şi Asia. dar şi pe alte direcţii sosesc la Marea Neagră multe drumuri europene şi asiatice. cu o poziţie strategică aparte şi cu posibilităţi de a avea legături cu aproape toate ţările lumii. plus gurile Dunării şi Canalul transdobrogean.n. România este interesată în atragerea transportului petrolului şi gazelor din arealul Caspicei. facilităm tranzitul Europei Centrale către Mediterana. România este una din ţările cele mai importante din bazinul Mării Negre. Uneori a fost. în număr de 11. România a reprezentat şi reprezintă o poartă deschisă a Europei către ţările balcanice. către Canalul Suez şi Orientul Apropiat. 23 Universitatea SPIRU HARET . la aceste locuri au râvnit uneori vecinii. pe aici au trecut cele mai multe popoare migratoare venite mai ales din est. de 247. cu resurse diverse. nedelimitată oficial cu Ucraina.

Elementele respective reprezintă o permanenţă geografică (nu se schimbă de la o etapă la alta) şi fac parte din structura geografică a României. prin folosirea unor grupuri etnice (subvenţii sau alte forme). la anumite elemente geografice. la ţărmul dobrogean s-au instalat grecii. interesele negative s-au manifestat mascat. unele bogăţii (cum au fost în anumite perioade aurul.U. Teritoriul geografic românesc a devenit teatrul unor lupte între cele trei imperii. Bucovina. ridicând oraşe-cetăţi şi făcând comerţ cu dacii. se extinde sau se restrânge acest interes. Se schimbă însă. fie că şi aceste ţări au probleme similare geopolitice şi. Ei şi-au păstrat individualitatea de popor latin. spre exemplu. interese diferite. de care are nevoie întreaga Europă. în timp. Aşezarea geopolitică şi geo-strategică se referă. faţă de care alte ţări (vecine.A. prin înţelegeri. grânele). În timpul feudalismului s-au extins către. a fost şi a rămas un factor de mare stabilitate în regiune. unitate clădită pe Carpaţi şi în jurul acestora. prin propagandă internaţională potrivnică ţării noastre. ca stat naţional unitar. Aşezarea geopolitică a României a reprezentat o permanenţă începând cu Antichitatea (Dacia). dar şi cel Rusesc şi cel Austro-Ungar. se ajunge la susţineri reciproce în politica externă. ca o insulă de romanitate într-o mare masă de popoare slave sau slavizate. există şi interese ale unor ţări străine care ne sunt favorabile – fie că e vorba de cooperări privind exploatarea elementelor „geopolitice” româneşti. inclusiv bogăţii. sarea. deci. prin poarta dintre Carpaţi şi Marea Neagră. valoarea intereselor altor ţări pentru ele. economice şi politice. unitatea geografică a pământului românesc. dacă spre aceste 24 Universitatea SPIRU HARET . pe Carpaţi. Carpaţii. Transilvania. S. Oltenia. în ultima vreme. din Europa. fie că interesele lor politice pe plan mondial coincid cu ale noastre. au început să curgă năvălitorii asiatici către Europa Sudică şi Central-vestică renumite prin oraşe cu fast. intersecţia unor căi terestre de comunicaţii ş. prin susţinerea unor oameni sau partide politice interne. aşezarea la Marea Neagră. şi Imperiul Otoman. Tot pe aici. dar şi la Pontus Euxinus şi la gurile Dunării. România. dar şi pe cele ale altor ţări care ne pot afecta. dar mai ales politicienii. trebuie să cunoască principalele probleme geopolitice ale ţării. lemnul. s-a impus cu permanenţă şi unităţii de neam a românilor. Dunărea ca arteră de transport a început să intre. petrolul. care le erau favorabile scopurilor lor. Aşa. spre a concepe strategii de politică externă şi internă pe măsura necesităţilor şi urgenţelor care se pot ivi în diferite momente. Chinei.A. sau a Australiei etc. chiar Muntenia în 1917. S. Aici. Pe de altă parte. Probabil că. chiar în atenţia Japoniei.a. De aceea. prin acţiuni ce conduc la scindarea ţării în aşa-zise regiuni autonome etc. apar noi forme de mascare a interesului sau noi aspecte de colaborare. ƒ cu toate acestea. Elementele geopolitice principale ale României sunt următoarele: aşezarea ţării în Europa Centrală şi de Sud-Est. cu supuneri sau ocupări periodice de provincii: Dobrogea. Fiind situată în sud-estul Europei. exemplu. sau indirect. sau nutresc. Spre aceste locuri ale noastre s-a orientat şi Imperiul Roman. iar mai apoi s-au extins căile comerciale dinspre Europa Apuseană şi Centrală. sau din alte părţi ale globului) au.U. şi chiar peste aceste teritorii. Dunărea. în interesul ţării. Cel mai adesea. oricare cetăţean. tot către Orient. în secolele VII-VI. aici se întretăiau căi comerciale care veneau dinspre ţările baltice şi nordul Europei către Mediterana şi Orientul Apropiat. De aceea. Basarabia.

au atras interesul unor imperii. A funcţionat însă când ca mare închisă pentru navigaţie (exemplu. n-ar fi persistat aici poporul român latin. aflându-se totodată într-un nou cadru geopolitic european şi global. Dacă Dunărea şi Marea Neagră. comerciale şi politice. cultura şi interesele de neam. catolică şi musulmană. nu totdeauna de colaborare. în plus. După 1990 s-a produs o nouă orientare a intereselor marilor puteri pentru Dunăre şi gurile sale. România a fost pusă cel mai adesea într-o dublă sau triplă polaritate politică. când ca mare deschisă şi în interesul tuturor riveranilor. economice şi politice. pe aceasta se interferează interese ale multor ţări europene şi nu numai. Pe de altă parte însă. Ca urmare a condiţiilor istorico-geografice. litoralul. fiecare cu conceptele sale şi alimentate adesea. ca exemplu.locuri s-ar fi extins un singur imperiu. În prezent. pe teritoriul nostru. religioasă şi culturală) şi latinitatea poporului român. Unirea Principatelor). Aspectele respective se concretizau adesea şi pe plan politic. Dunărea constituie ea însăşi o axă şi chiar o zonă geopolitică. unde turmele de oi găsesc ceva mâncare şi pe timp de iarnă. umane. Acelaşi rol l-a avut şi transhumanţa românească. După al doilea război mondial. Carpaţii Româneşti au avut. Această aşezare şi ciocnirile de interese politico-economice ne-au pus în contact şi cu cele trei mari religii ale globului: ortodoxă. aurul Apusenilor a impulsionat decizia romană de cucerire a Daciei. cu orientări fundamentaliste din exterior. am fi fost ocupaţi în întregime de acesta. Aşezarea la Dunăre. Ei au fost cetatea de apărare a neamului. şi un alt rol geopolitic şi geostrategic pentru români. lingvistică. unitatea (etnică. trebuind să-şi rezolve interesele prin dibăcie diplomatică (vezi. singurul şi foarte importantul fluviu transversal european („regele fluviilor europene”. a avut şi are alte multe consecinţe geopolitice pentru România. economică. cu bălţile dunărene şi chiar ale Tisei. Dacă n-ar fi existat Carpaţii. după Napoleon). Cât priveşte Marea Neagră. Ciobanii carpatici peregrini purtau cu ei limba. impusă de pajiştile alpine carpatice. obiceiurile. conturându-se ceea ce se cheamă „ţările socialiste est-europene”. complementare cu Delta. petrolul şi chiar vitele. axa respectivă se întâlneşte cu drumuri care vin din Extremul Orient (mai ales drumul mătăsii: China-Asia Centrală-Taşkent-Caspica-Baku-Poti-Constanţa). Dar. la marginea sa vestică. în special interese de transport. în schimb. 25 Universitatea SPIRU HARET . „aşezarea” noastră geografică ne-a inclus în aşa-zisul lagăr socialist. la Constanţa (gura canalului). după cum şi alte bogăţii ale pământului românesc. precum lemnul. sarea. ea a fost şi poate rămâne o placă turnantă a multor drumuri şi culturi europene şi asiatice. ţara noastră a aderat la NATO şi este asociată la UE. rezultate din poziţia de tranziţie şi interferenţe naturale. ocrotind permanenţa. grânele. au atras interese externe. ca elemente de interes central şi sud-est european. Există chiar intenţii de realizare a unor noi canale spre Rhon şi Adriatica (prin Sava). interesele lor s-au ciocnit peste noi şi nu am fost integraţi lor. când a fost „lac turcesc”).

Autoevaluare – întrebări. la multele trecători carpatice de interes european. pe 1075 km.Pe câte grade se întinde România în latitudine şi longitudine? (4038’ = 525 km 0 şi 9 26’ = 740 km). loc central al confluenţelor climatelor extreme europene. probleme 1. 11. drumuri şi aşezări etc. Ce relief major a jucat rol de cetate de apărare şi fiinţare a neamului româ- nesc? (Carpaţii. determină conturul de cerc al ţării. 5. structura administrativă pe judeţe. Oituz). De ce România este ţară pontică ? (Stăpânim un litoral strategic de 245 km – gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. Geografia României. cu numeroase depresiuni şi varietatea resurselor). res- pectiv inelul Carpaţilor Româneşti. în noul cadru geopolitic european şi global suntem plasaţi în partea de sud-est a NATO şi a UE). varietatea de resurse şi rolul de poartă a Europei spre sud-est. 4. Prin ce trecători şi pasuri carpatice trec drumuri de interes european ? (Porţile de Fier. variaţie permanentă a duratei zilei şi nopţii). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Fundaţiei România de Mâine. 4 anotimpuri. ne leagă pe apă cu restul lumii şi ne pune în contact cu drumuri asiatice care vin spre această mare. 6. Care sunt urmările aşezării României în Europa ? (Continentalizarea climei temperate. 13. şi în nordul Dunării. I. • Posea Grigore (1982). iar în prezent estre o axă de integrare europeană). 14. pentru noi a fost o axă de unitate naţională. 8. gurile fluviului şi canalul Dunăre-Marea Neagră. Lainici-Merişor. acesta a impus şi ţine sub control structura şi func- ţionalităţile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. Ce consecinţe rezultă din aşezarea pe Glob a României ? (Climat temperat. Pe ce meridian este situat fusul orar al României ? (Pe 300 E = GMT + 2). Bran-Rucăr. aşezarea la interferenţe de imperii. Care elemente geografice ale României au şi rol geopolitic şi geostrategic ? (Aşezarea la gurile Dunării şi la Marea Neagră. ne oferă bogăţiile platformei continentale şi facilităţile unui litoral bine însorit pe timp de vară ). Domaşnea. aclimatizate la noi). 3. 7. 9. România – geografie şi geopolitică. ne leagă pe calea apei de toată Europa central-vestică. structura sistemelor de văi. de religii diferite şi la polarităţi politice. Ciucea.). Austro-Ungar. confluenţe de specii vegetale şi de plante de cultură din toate părţile Europei. 10. Ce mari religii se interferează în sau lângă România ? (Ortodoxă. Rus (sovietic)). Enciclopedia geografică a României. vol. musulmană). Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). Culoarul Mureşului. cu forma lor de cerc. ca limită sudică a Europei Centrale). la noi se află cursul său inferior. Turnu Roşu- Cozia. Care imperii au încălcat deseori teritoriile Daciei şi României? (Roman. catolică. 2. Editura Academiei. 12. de naţiuni diferite. De ce România este ţară carpatică ? (2/3 din Carpaţi sunt în România. Otoman. Harţagu-Buzău. Câte ore au cea mai lungă şi cea mai scurtă zi în România ? (16 ore şi 8 ore). De ce România este ţară dunăreană ? (Dunărea udă tot sudul României. Prin ce este România ţară central-europeană ? (Se află în imediata apropiere a centrului geometric al Europei – confluenţa Vaser-Tisa. 26 Universitatea SPIRU HARET . • *** (1983). Predeal.

s-a născut astfel. aceasta înseamnă reconstituire paleogeografică. spre a observa când şi unde a început să se nască. Spaţiul geografic pe care se află România coincide numai în parte cu cel pe care s-a născut şi a persistat neamul românesc. călătorii străini au observat unele caracteristici ale acestui spaţiu. care copia forma reţelei hidrografice desfăşurate între Nistru-Tisa şi Dunăre. studiile geografice au evidenţiat noi caracteristici care indicau „unitatea pământului românesc”. S-a conturat şi structurat în timpul orogenezei alpino-carpatice şi a căpătat înfăţişarea fizico-geografică de azi în cuaternar. dar nedisociabile. limitelor sistemului. sau o parte nouă. Acest spaţiu este cunoscut sub numele de Domeniul (geosistemul) Carpato-Danubiano-Pontic. întrepătrunse pe Carpaţi. istoricii. ƒ Din Antichitate. pornită dominant din Transilvania. sau sisteme. O dată cu închegarea primului stat pe aceste locuri (al lui Burebista). Prin această „unitate” se înţelegea un întreg geografic teritorial. El reprezintă unul din marile geosisteme teritoriale ale continentului european. şi structura radiar-concentrică a sistemului de drumuri. 27 Universitatea SPIRU HARET . inclusiv sub diferite forme statale. prin Marea Neagră. geografii. Concluzia este aceea că spaţiul pe care se află România şi pe care s-a zămislit neamul românesc (spaţiu mai extins decât România de azi) formează un macrosistem teritorial. ƒ Cercetările de după al doilea război mondial au aprofundat analiza geografică a spaţiului românesc. formarea ţărilor feudale româneşti. ƒ O dată cu formarea poporului român a rezultat şi mai clar unitatea de limbă şi de neam a poporului care locuia în spaţiul carpatic şi împrejurimile sale până la Tisa. impusă la rândul ei de către structura reliefului. ţările vecine etc. Nistru şi Marea Neagră. funcţiilor acestuia şi mediului înconjurător cu care sistemul are interrelaţii (sistemele teritoriale vecine. au ieşit în evidenţă şi alte două caractere: forma rotundă a ţării. format din elemente şi părţi variate. care înconjura Carpaţii (şi care era sigur impusă de corona montium). treptat. vegetal şi uman numai în glaciar şi holocen. şi în calitate de centru politic al naţiunii. a condus la legături foarte strânse între ele. S-a acordat atenţie structurii (modul cum sunt organizate părţile. STRUCTURA GEOGRAFICĂ DE SISTEM A SPAŢIULUI ROMÂNESC Istoricul abordării. al Câmpiei Ruse. românii). iar ca înveliş de sol. Pentru cunoaşterea aprofundată a unui geosistem se încearcă reconstituirea istoriei acestuia. unde şi când s-a adăugat un nou element. În geografie. alcătuind un organism spaţial de tip geosistem. deoarece vorbeau aceeaşi limbă. care s-a impus. inclusiv prin abordarea sistemică. ideea de unitate naţională. cu alte sisteme. care intră în componenţa unui sistem şi mai mare – continentul Europa – şi care se învecinează cu alte macrosisteme. care impuneau aici o alcătuire armonioasă şi legături strânse între pământ şi poporul ce îl locuia (dacii şi apoi urmaşii acestora. elementele şi subsistemele). unitate rezultată dintr-o circulaţie relativ închisă pe acest spaţiu. Alpin şi. din centru geografic al spaţiului carpatic. Beskido- Panonic. ƒ În feudalism. dar copia şi structura circular-radiară a sistemului teritorial Carpato-Danubiano-Pontic. ƒ În vremuri mai recente. Dunăre. cum sunt: cel Balcanic. şi ce funcţii a determinat acest element în sistem.).

la schimbări locale sau regionale de mediu. apele. pădure de stejar. În cazul teritoriului României. produc remodelarea scoarţei terestre şi rearanjarea acesteia sub forma unor noi structuri. schimbările de climă din cuaternar. Părţile care se unesc între ele pentru a realiza un macrosistem sunt reprezentate prin regiuni geografice şi structurile geologice de sub ele. Subcarpaţii şi Dealurile Vestice. solul este erodat. Toate împreună constituie mediul geografic local. Liniile care definesc treptele de relief sunt. 28 Universitatea SPIRU HARET . părţi. dealuri plus podişuri. ci au apărut în diferite momente ale structurării macro- sistemului ca părţi ale acestuia. Podişul Getic. împreună fiind cunoscute şi ca „morfostructuri”. Mai putem anticipa că etajele sunt dispuse concentric (stepa şi litoralul apar însă numai ca segmente). formând un sistem morfostructural concentric. sau apariţia de rifturi şi de noi oceane şi închiderea altora. despăduriri. de exemplu. Podişul Dobrogei. de conifere şi stepă alpină. Ele joacă rol de subsisteme regionale sau locale (unităţile. Elementele sunt: geologia. O concluzie se poate trage: specificul îmbinării pe verticală a elementelor de mediu în sistemul nostru teritorial îl reprezintă etajarea tipurilor de mediu impusă de relief (de Carpaţi). elementele umano-economice. periodic. care. sau subregiunile care compun o regiune). hidrografia. solul. Unirea lor în sistem este comandată de una sau mai multe cauze comune care. Executând şi un profil cumulativ. pe diferite niveluri. Depresiunea Transilvaniei. construcţii etc. Structurile principale geologice de pe teritoriul nostru sunt delimitate în cadrul unui sistem concentric şi radiar de falii. elementele suport care se îmbină pe verticală sunt geologia şi relieful. de stepă şi silvostepă de tip temperat. poluare. elementele economice pot fi deteriorate etc. se schimbă local regimul scurgerii apelor. mişcările de ridicare a unor regiuni şi adâncirea văilor etc. concentrice şi radiare. … economia. Câmpia de Vest a României. schimbările se fac în timp îndelungat. Sub aspect peisagistic (peisajul sintetizează tipul local de mediu) există următoarele etaje: de litoral. Structura sistemului (elemente. Peste aceste elemente şi trepte de suport se aşază şi se combină celelalte elemente geografice. Câmpia Română. câmpii (inclusiv litoralul şi platforma litorală). Ele se intercondiţionează. Structura unui sistem teritorial geografic se realizează din îmbinarea pe verticală a elementelor geografice de bază şi îmbinarea pe orizontală a unităţilor sau regiunilor. sunt: clima. caracter determinat de forma Carpaţilor Româneşti. Acesta se poate schimba uneori rapid în funcţie de variaţia unor elemente – ploi. Podişul Mehedinţi. relieful. Podişul Moldovenesc. Toate acestea nu sunt independente. în aşa fel că fiecare schimbare a unuia conduce la reajustarea celorlalte. de fag. Câmpia Deltaică şi de Platformă. Părţile sau regiunile componente ale macrosistemului spaţial românesc sunt următoarele: Carpaţii Româneşti. de asemenea. Pe spaţii mai mari. limite). Dacă tăiem pădurea. pentru cele două elemente. în ordine determinantă pentru mediu. vegetaţia. rezultă trei trepte sau etaje: munte. Principalele momente de restructurare sunt impuse de declanşarea unor orogeneze prin deplasarea plăcilor terestre şi ciocnirea lor. etajat şi radiar. la nivel topografic.

29 Universitatea SPIRU HARET . o dată cu Carpaţii. inelul muntos carpatic. rolul esenţial l-au jucat Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. iar Transilvania a devenit locul central al sistemului. S-a născut astfel. un nou sistem teritorial european. în extinderea spaţiului etnogenetic de bază al dacilor şi românilor. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). În oricare sistem. făcându-le să li se asocieze şi să evolueze. Editura Fundaţiei România de Mâine. ele conducând evoluţia şi impunând fizionomia acestuia. închegate în evoluţia tectono-paleomorfologică. ale platformelor şi „semiplatformelor” din interiorul şi din jurul lor. la exterior s-a alipit sistemului carpatic o largă treaptă de podişuri şi câmpii. Câmpia Română şi Podişul Getic (situate pe părţile pericarpatice ale Platformei Moesice şi Plăcii Mării Negre) şi Câmpia de Vest a României (suprapusă acelei părţi din Placa Panonică ce a evoluat sub influenţa carpatică). pericarpatice. vegetaţie. chiar în dispunerea sistemului de drumuri. Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic are o structură concentrică-eta- jată-radiară. România – geografie şi geopolitică. acestea sunt: Podişul Moldovei (situat pe partea scufundată în faţa Carpaţilor a Platformei Est-Europene). în jurul său. născut „orogenetic” din ciocnirea mai multor plăci periferice cu cea centrală. Dunărea şi Nistru (fig. 4). şi apoi ridicarea lor în mai multe faze au impus noi structurări şi părţilor vecine. sau de podiş. Ele apar marcate de falii marginale arcuite (după forma Carpaţilor). de areale cu limite externe tot circulare până la care se face simţită influenţa Carpaţilor în topoclimate. sub formă de cerc. Limitele morfostructurale. marcând limita Domeniului: Tisa. părţi care au trecut evolutiv sub control carpatic. trei artere hidrografice au creat un larg cerc în jurul Carpaţilor. de câmpie. Părţile respective au căpătat. Începând cu cuaternarul mediu. caracter lacustru. Structurarea Carpaţilor Româneşti. în timpul evoluţiei sistemului carpatic. suprapusă pe o anume microplacă. în continuare. periodic. Podişul Dobrogei. compus morfostructural din trei-patru cercuri concentrice: la mijloc o depresiune relativ rotundă. ca şi la apariţia de noi raporturi şi interrelaţii cu acest mediu extern. Carpaţii Româneşti au reprezentat coloana vertebrală a închegării şi evoluţiei macrosistemului şi coloana vertebrală a structurii sale de bază. transilvană. sub control carpatic. Transilvania. soluri. suprapuse părţilor pericarpatice ale platformelor sau plăcilor din jur. de ape curgătoare cu dispunere circulară. Adăugarea la sistemul carpatic a părţilor amintite din platformele vecine a condus şi la conturarea limitelor macrosistemului faţă de sistemele din jur. în marginile sistemului economic de tip complementar carpatic etc. În cazul teritoriului românesc. în arealele limită ale transhumanţei de tip carpatic. unele părţi sunt mai importante. Pe total. s-au impus cu permanenţă şi tuturor elementelor geografice ale macrogeosistemului.

funcţiile şi limitele macrosistemului românesc. precum şi etajarea tipurilor de mediu). legătura strânsă a dacilor cu pământul şi mai ales cu Carpaţii. 6. mai ales. Care sunt etapele de înţelegere şi abordare a unităţii spaţiului românesc ? (În Antichitate s-au observat unele aspecte ale varietăţii şi armoniei teritoriului locuit de daci. probleme 1. Abordarea mai recentă este sistemică şi evidenţiază analitic structura. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (după S. 2. Care dintre regiunile geografice reprezintă nucleul sau coloana vertebrală a sistemului ? (Inelul Carpaţilor). 4. Mehedinţi şi G. Care sunt elementele-suport ale geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Geologia şi. 4. Vâlsan. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor geosistemului ? (Etajarea concentrică a tuturor elementelor geosistemului. inclusiv prin reconstituirea evoluţiei paleogeografice). Care elemente geografice şi cum se îmbină pe orizontală în cadrul Domeniului ? (Regiunile şi unităţile geografice şi în mod concentric. Fig. începând cu Transilvania şi macroregiunea carpatică şi continuând cu regiunile de dealuri şi câmpii). relieful). 5. 1930) Autoevaluare – întrebări. Care este structura generală a Domeniului ? (Concentrică-etajată-radiară). iar o dată cu închegarea Daciei lui Burebista a rezultat şi forma de cerc a ţării. 30 Universitatea SPIRU HARET . 3. O dată cu formarea poporului român şi apoi a ţărilor feudale se remarcă şi mai mult influenţa şi chiar determinismul structurii Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic în tendinţa de conturare a unui nou stat în limitele acestui geosistem teritorial.

pe etaje morfoclimatice şi pe regiuni extracarpatice pendinte şi influenţate de nucleul inelului carpatic. structură care este impusă de sistemul carpatic. dar barate de Carpaţi. Atât la nivel de sistem. un prezent şi un viitor. pentru a cunoaşte şi a menţine întregul. precum şi pe elemente şi subsisteme (fizice şi economice). geosistemul respectiv poate fi studiat ca întreg teritorial. Ca urmare. într-o permanentă împletire şi subordonare faţă de întreg. faună şi soluri. ca stat. factor nou ce a pătruns în geosistem. dar acestea în interdependenţă. dar şi de adaptările acestuia la structura şi particularităţile geosistemului. cu caracter de sistem teritorial. spre a înţelege cum s-au născut şi au evoluat acest întreg şi fiecare subsistem în parte. Sistemul geografic românesc se compune din două mari subsisteme. dacii şi poporul român ce le-au urmat s-au înrădăcinat şi s-au format ca neam şi naţiune aproape exact în limitele Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. Primul: râurile României. Ca orice sistem. fără însă a diminua importanţa şi interacţiunile celorlalte elemente. Abordarea Geografiei fizice a României se poate face atât pe elemente ale mediului (în sens general). se dispun radiar şi se colectează circular. în sens paleogeografic. în care mai recent s-a interferat şi omul. fără a coincide total cu acesta. are o structură proprie şi funcţionalităţi specifice. o dată pătrunse în sistemul Carpato-Danubiano-Pontic. vegetaţie. dar. cât şi pe regiuni şi unităţi (sens regional propriu-zis). se transformă şi se integrează specificului acestuia. relieful are rol de suport şi element structural conducător şi de control în sistem. dar ca elemente ale unui anume întreg. hidrografie. cunoscut sub numele de Domeniul Carpato- Danubiano-Pontic. conformă cu caracteristicile maselor de aer din exteriorul european. Totodată. ne-au obligat la unele explicaţii preliminare. dar şi un trecut. Al doilea exemplu îl constituie etajarea climatică în cercuri concentrice şi regionalizarea extracarpatică a acesteia. acesta se compune din elemente (fizice şi socio-umane). pe un sistem teritorial european. Elementele de bază ale acestui sistem sunt cele ale mediului geografic: relief. 3 Obiectul unei discipline se tratează obişnuit la începutul cursului. în mare şi la origini. Acest nucleu este cel care reglementează raporturile dintre elemente. care subordonează şi ţine sub control fiecare element şi sistemul în întregul său. În lucrarea de faţă se adoptă o abordare pe elemente. Limitele României. iar variaţiile de debit sunt puternic influenţate de etajarea Domeniului Carpatic. În acest sens cităm numai două exemple. Sistemul fizico-geografic românesc s-a conturat. obiectul Geografiei fizice a României. care s-a suprapus primului în timp. transformate şi integrate total sistemului românesc. studiul se face şi în sens istoric (paleogeografic) şi prospectiv (în special în legătură cu interacţiunile societăţii umane). prezentarea fenomenologiei şi caracteristicilor fiecărui element se face conform cu structura concentric-radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. OBIECTUL GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI 3 Geografia României (fizică şi economică) se ocupă cu studiul unei entităţi geografice de tip ţară. climă. dar şi socio-uman (geosociosistemul românesc). în principal. cu rang de domeniu. structurii şi funcţionalităţii sale. Inclusiv influenţele exterioare. au oscilat în timp din cauze istorico-politice. inclusiv raporturile şi schimburile de materie şi energie cu elementele şi sistemele teritoriale vecine sau mai depărtate. Ca urmare. precis localizată în spaţiul european şi al Terrei. acest sistem teritorial este. cât şi pe elemente trebuie ţinut cont şi de acţiunile omului în transformarea mediului. printre altele. Complexitatea Geografiei României şi situarea ţării pe un macrogeosistem teritorial european. 31 Universitatea SPIRU HARET . nucleul carpatic constituie componenta de bază a sistemului. Prin acest concept. În cadrul lor. cel fizic şi cel socio-uman (Geografia economică şi umană a României). Pentru oricare dintre elemente.

etajată (până la climat alpin inclusiv) şi cu influenţe externe: oceanice în vest. Reţeaua apelor curgătoare este radiar-concentrică. roci de construcţii. ape minerale şi termale. În stepa alpină se întâlnesc: capra neagră şi vulturul de munte. iar dintre peşti. Câmpia Română. Relief. Există şi soluri azonale (halomorfe. sare (foarte multă). Ape. se extind molisoluri (sub stepă şi silvostepă). România este situată în sud-estul Europei Centrale (centrul geometric al Europei se află în nordul României). proporţionale. Dealurile Crişanei şi Silvaniei. păsări (ciocănitoare. vulpe. Curburii. Podişul Moldovei. aluvionare). Meridionali. Marea Neagră ne limitează pe 245 km. Reţeaua de văi evidenţiază încă un caracter structural de bază. de fag (cam la 700-1200 m).50C (1942). ape etc. În sud-est a existat stepă (înlocuită de culturi). 36% dealuri şi podişuri. plumb.50C (în 1951) şi minimă de –38. cum ar fi cocoşul de munte şi găinuşa de alun. Precipitaţiile anuale scad de la vest (600 mm) la est (500 mm). hidromorfe. heleştee. sud şi sud-est. 35% dealuri şi podişuri. pisică sălbatică). Vegetaţia este dispusă zonal-concentric şi etajat (conform influenţelor Carpaţilor şi climei). în rest pădure de stejar. Delta şi Platforma litorală. limanuri fluviatile şi marine. prepeliţă. carstice. potârniche) şi peşti (crap. Climă. În părţile joase şi mai ales în sud şi sud-est. Dunărea curge pe 1075 km şi are un debit la Baziaş de 5560 m3/s. Temperatura maximă a fost de 44. Teritorial. pe Carpaţi şi la Dunărea inferioară. iar în munte se ajunge la 1000-1400 m. În dealuri şi podişuri se ridică la 700 mm.) şi chiar aşezărilor şi economiei. minereuri feroase. de conifere şi stepă alpină şi subalpină (le peste 1800 m în sud şi la peste 1600 m în nord). treptele de relief devenind complementare. orbete). gaze naturale. popândău. Podişul Mehedinţi. cărbuni. mici şi au origine diferită: glaciare. lagune. care la rândul său se impune şi reţelei de drumuri. Resurse de subsol: petrol. Temperatura medie anuală este de 110C în sud şi 80C în nord. se subdivide în 17 regiuni geografice: Carpaţii Orientali. 30% câmpii şi lunci). mediteraneene în sud-vest. cerb. Soluri. Faună. concentric-radiar. Se dispun. în Dobrogea sunt 400 mm. cinteză). continental excesive în est. 32 Universitatea SPIRU HARET . ştiucă. ca şi vegetaţia. Se extinde pe 4038' latitudine. apoi soluri argiloiluviale (sub pădurile de stejar). vulcanice. Banatului şi Apuseni. iazuri. iar pe Dunăre urcă sturioni). Podişul Dobrogei. neferoase (aur. Este temperat continentală de tranziţie spre excesivă. păstrăvul şi lostriţa. plătică. 33% câmpii şi Delta (uneori se dă 35% munţi şi Subcarpaţi. cambisoluri (sub pădurea de fag) şi spodosoluri (podzoluri sub fag şi conifere şi alpine brune acide sub stepa alpină). păsări (dropie. în crovuri. simetrice şi dispuse concentric faţă de cercul Carpaţilor Româneşti: 31% munţi. Vânturile dominante sunt din vest. CARACTERE GENERALE ALE ELEMENTELOR DE MEDIU Aşezare. Subcarpaţii. păsări. hârciog. Lacurile sunt multe. Caracterul concentric şi etajat al reliefului se impune şi celorlalţi factori de mediu (climă. silvostepă în est. Râurile izvorăsc în majoritate din Carpaţi şi sunt colectate aproape în exclusivitate de Dunăre (reţea carpatică şi dunăreană). argint. la intersecţia unor drumuri europene. Există multe izvoare minerale sau/şi termale. zonal-etajat-concentric. de baraj natural sau antropic. animale de pradă (lup. iar dintre peşti domină mreana şi cleanul. caras. nord-baltice în NE şi maritime pe litoral. Podişul Getic. bauxită). Câmpia de Vest. râs. Are trei trepte de relief major. de tranziţie în sud. iar în altitudine scade la 00C la 2200 m. Podişul (Depresiunea) Transilvaniei. Dealurile Banatului. În pădurea de conifere există: urs. viezure. şalău. nisipoase. pe sare. În stepă şi silvostepă sunt rozătoare (iepure. În pădurea de foioase: mistreţ.

RELIEFUL ROMÂNIEI 33 Universitatea SPIRU HARET .

34 Universitatea SPIRU HARET .

∗ Podişul Mehedinţi (pe fundament de orogen carpatic). uneori profunde. platformă. tot cu două subsectoare). unitate de tranziţie. avanfosă. sedimentaro-vulcanice. regenerat în orogeneza alpină prin fragmentări şi scufundări inegale. are două sectoare: vestic sau Getic şi estic – la est de Argeş). ∗ Delta Dunării (pe Platforma Scitică. de tranziţie. şi sedimentat puternic. de fliş. au două mari sectoare structurale: Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură. ∗ Câmpia de Vest a României şi Dealurile de Vest (fac parte din Depresiunea Panonică. iar cea externă pe platformă. de tip intermontan. partea românească stând sub influenţă carpatică. Unităţile de platformă ∗ Podişul Moldovei (pe Platforma Rusă). cuprinde două subunităţi structurale: Podişul Someşan şi Podişul propriu-zis al Transilvaniei). şi Subcarpaţii Getici. are trei sectoare structurale: bănăţean – sud de Timişoara. ∗ Câmpia Română (pe Platforma Moesică. 35 Universitatea SPIRU HARET . respectiv un fost soclu hercinic. cu două subsectoare. Unităţile de orogen şi de tranziţie ∗ Carpaţii (pe orogen alpin. neovulcanice şi depresiuni intramontane). partea internă fiind pe orogen. compusă din trei segmente: Dobrogea Sudică (precambriană). ∗ Podişul Dobrogei (pe o parte specifică a Platformei Moesice. cu cinci tipuri de subunităţi structurale: cristalino- mezozoice. crişan – sud de Oradea şi someşan). UNITĂŢILE (REGIUNILE) MORFOSTRUCTURALE Tipuri: orogen. ∗ Subcarpaţii (pe Avanfosa Carpatică. inclusiv pe fundament dobrogean şi pe o parte a Avanfosei Carpatice. sau Depresiunea Predobrogeană. partea numită Platforma Valahă. ca şi Transilvania. Dobrogea Centrală (pe platforma şisturilor verzi – caledonică sau precambriană) şi Dobrogea Nordică (pe platforma hercinică). dar plasată între Carpaţi şi Alpi. o fostă avanfosă hercinică). ∗ Depresiunea intercarpatică a Transilvaniei (pe o unitate de tranziţie. ∗ Podişul Getic (pe Platforma Valahă şi pe Avanfosă).

Câmpia şi Dealurile de Vest). Panonică. care au nivelat orogenele respective.Sectoarele (subunităţile) structurale ale Carpaţilor. Relieful României. Etapa cambrian-precambriană cuprinde toate ciclurile orogene precambriene şi fazele de eroziune. Podişul Getic şi Câmpia Română). a etajării reliefurilor şi a mediilor geografice. Geomorfologia României. faze. (Depresiunea Transilvaniei. 2. 4. fliş. II. iar pe plan suboceanic este era Atlanticului. dar s-a extins şi la sud. Dobrogea de Nord – Crimeea) şi suprafaţa posthercinică. • Posea Grigore (2002). deci. Era (epoca) Precarpatică (sau Era platformelor) cuprinde ciclurile orogene prealpine (precarpatice) şi fazele de nivelare postorogene.Unităţile de platformă. Podişul Mehedinţi). apariţia geosinclinalelor alpine (triasic-jurasic). III. în danian-eocen. Delta Dunării. ce apare la zi în Dobrogea Centrală. Subcarpaţii. neovulcanic. au loc detaşarea şi depărtarea microplăcilor (Transilvană. Valaho-Moesică. EVOLUŢIA MORFOTECTONICĂ ŞI ETAPELE (FAZELE) DE NIVELARE (SCARA MORFOCRONOLOGICĂ) Scara morfocronologică: ere (epoci). 5).Unităţile de tranziţie. dar acum. (Cristalino-mezozoice. etape (perioade). subfaze (fig. Era (epoca) Carpatică este era lanţurilor muntoase actuale. Editura Ştiinţifică. Transilvania. Editura Fundaţiei România de Mâine. sedimentaro-vulcanic. Acestea se reunesc în trei etape: 1. I. probleme 1. Etapa caledonică înglobează ciclul orogen caledonic şi suprafaţa postcaledonică. depresiuni). a formării domeniilor geomorfologice existente azi. Etapa de tranziţie (între erele Precarpatică şi Carpatică) se situează în timpul fazelor orogene alpine kimerice. 3. formându-se apoi. (Carpaţii. pediplena dobrogeană. reunite în ultimă instanţă în suprafaţa cambriană. mai ales. 3. Acestea au ca efect o uşoară restructurare a Dobrogei de Nord. Etapa hercinică cuprinde ciclul orogen hercinic (care afecta toată suprafaţa ocupată azi de Carpaţi. cea a Mării Negre) şi. 2. când s-au format reliefurile de tip platformă. Podişul Dobrogei. (Podişul Moldovei.Unităţile de orogen şi de avanfosă. Însumează toate fazele tectonice ale ciclului alpino-carpatic (mai puţin cele kimerice) şi cuprinde două etape (perioade): 36 Universitatea SPIRU HARET . ce retează în principal cristalinul soclurilor. Autoevaluare – întrebări. specifică Dobrogei de Nord. Bibliografie selectivă • Posea Grigore şi colab. (1974).

Scara morfocronologică a teritoriului României 37 Universitatea SPIRU HARET .Fig. 5.

g) Faza teraselor fluviatile şi a gheţarilor carpatici se declanşează în a doua parte a formării piemonturilor şi ţine în tot cuaternarul. cu inselberguri în Carpaţi. În Dobrogea se formează pedimente şi inselberguri. f) Faza nivelurilor carpatice de vale şi a piemonturilor villafrachiene se declanşează în urma mişcărilor rodanice şi valahe. dar dominant în ponţian-dacian. respectiv în würm (având subfazele W1. între danian-eocen-oligocen-prebadenian). dar uneori şi peste „podişurile” momentane din exterior. Cuprinde următoarele faze: a) Orogeneza savică (oligocen superior – helveţian) declanşează faza inversiunilor morfotectonice (se înalţă Carpaţii şi coboară fostele blocuri Transilvan şi Panonic). mai ales în exteriorul Meridionalilor şi Curburii şi mai restrâns în vest şi Transilvania unde par a începe din dacian. Etapa Carpatică Veche (a structurării şi nivelării totale a sectoarelor carpatice cristalino-mezozoice) include: a) două faze orogene foarte importante pentru structurarea sectoarelor carpatice. dar foarte diferenţiată a Transilvaniei şi Panoniei (inversiuni tectonice). 150. deltei. dar plasată pe alte locuri). cu nivelare dominantă în sarmaţian. cu 1-3 niveluri. În principal. urmate de faze de nivelare mai ales în interiorul Carpaţilor. b) Pediplena Carpatică (numită şi Borăscu). o lungă şi puternică fază de nivelare (circa 50 milioane ani. impuse de apropierea şi încălecarea marginilor labile ale plăcilor – fazele austrică şi laramică (plasate la sfârşitul mezozoicului). d) Faza piemonturilor sarmaţiene. 2-7 m. şi a doua. regiunile şi limitele respective. Se materializează prin două niveluri de umeri carpatici şi piemonturi în exterior. întrerupte de fazele orogene pirenaice şi savice. 200. W3). Fiecare fază de ridicări (carpatice) conducea la formarea unor piemonturi exterioare. 100. h) Faza luncilor. 1. care acum şi-a definit extinderea maximă morfologică. 50-70. când au luat naştere două suprafeţe: prima. după mişcările stirice şi moldavice. c) Faza suprafeţelor medii carpatice (Râu Şes). limanurilor şi a modelării actuale şi antropice. începe nivelarea pe alocuri la sfârşitul sarmaţianului şi poate ţine până în romanian. 35. Au avut loc mai multe faze de ridicări generale (diferenţiate) ale întregului Domeniu Carpato-Danubiano-Pontic. W2. 2. cu 1-3 trepte. între oligocen şi badenian (concomitent cu nivelul trei al Pediplenei Carpatice. 120. e) Faza suprafeţelor carpatice de bordură (Gornoviţa). 12-20. b) Faza piemonturilor acvitanian-burdigaliene reprezintă urmarea ridicărilor carpatice în fazele savică şi stirică. 38 Universitatea SPIRU HARET . concomitent cu oscilări epirogenetice negative şi pozitive ale platformelor din exterior şi o lăsare puternică. în holocen. iar glaciaţiunea se instalează după ridicările din faza pasadenă (riss-würm). Etapa Neocarpatică se caracterizează dominant prin mişcări sacadate de ridicare a Carpaţilor. declanşată pe alocuri de mişcările moldave şi de cele atice. altitudinile relative ale teraselor sunt: 280. Relieful de pe aproape tot cuprinsul ţării semăna cu un platou colinar jos.

În geologie. Autoevaluare – întrebări. Editura Ştiinţifică. considerate însă în împletirea şi interacţiunea lor la nivelul întregului teritorial. 4. în continuare. nivelurile umerilor carpatici de vale. în stil carpatic şi sub comandă carpatică. (1974). probleme 1. Această ordonare indică în mod vizibil o structură concentrică şi radiară. în ordine cronologică. treptele taxonomice ale scării morfocronologice a României ? (Eră (epocă). terase. relief glaciar şi periglaciar). Care sunt. Ce etape cuprinde era Precarpatică ? (Cambrian-precambriană. pe care le-a transformat în dealuri. • Posea Gr. SISTEMUL GEOMORFOLOGIC ROMÂNESC (Reluare şi descriere detaliată) 1. Sistemul geomorfologic al teritoriului României (Domeniul Carpato- Danubiano-Pontic). Carpaţii şi-au asociat şi adus sub control şi părţi din unităţile vecine de platformă şi de semiorogen hercinic. hercinică). Acest sistem are ca nucleu cercul Carpaţilor Româneşti şi ca loc central Depresiunea Transilvaniei. România se află situată pe macrosistemul european cunoscut sub numele de Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. subfază). etapă (perioadă). marcate şi de fâşii petrografice şi structurale 39 Universitatea SPIRU HARET . în centrul cărora domină „Coroana carpatică”. 3. şi faza Pediplenei Carpatice). Scara morfocronologică a evoluţiei teritoriului României. Etapa de tranziţie morfotectonică face parte din orogeneza hercinică sau din cea alpină ? (Reprezintă primele faze orogene alpine – kimmerice). fază. trei faze de piemonturi. De-a lungul timpului şi evoluţiei paleogeografice. Popescu N. Relieful României.. 2. cât şi în morfologie. Editura Ştiinţifică. Obiectul geografiei fizice a României este Sistemul teritorial fizico-geografic pe care se află ţara. Ce tipuri principale de reliefuri s-au format în fazele etapei Neocarpatice ? (Suprafeţele medii carpatice. apar falii radiare şi altele concentrice. acestea s-au structurat şi au evoluat. a) Structura generală şi limitele sistemului Regiunile amintite anterior. care formează baza sistemului. Popescu N. Ielenicz M. Delta.. de orogen şi platforme. 2. Bibliografie selectivă • Posea Gr.. pedimente şi inselberguri în Dobrogea de Nord. lunci. conceput ca întreg şi analizat pe elemente ale mediului fizico-geo- grafic. 5. în „Realizări în geografia României”. (1973). podişuri şi câmpii pericarpatice. Ce faze cuprinde etapa Carpatică Veche ? (Două faze orogene care au structurat sectoarele carpatice – austrică şi laramică –. caledonică. În mare. suprafeţele de bordură. Structura respectivă se remarcă atât în geologie. corespund morfologic unor regiuni geomorfologice care se leagă şi se orânduiesc în macrosistem sub formă de trepte concentrice segmentate.

diferite (cristalin, fliş, vulcanic etc. şi structuri cutate, în solzi, faliate, monocline,
orizontale etc.). În morfologie, se disting: un cerc de munţi, o depresiune centrală şi
cercuri externe de dealuri, podişuri şi câmpii. În munţi apar şiruri vulcanice, şiruri de
masive cristaline sau de fliş etc. Şirurile sunt sectorizate, prin discontinuităţi, în masive
sau culmi înalte, altele medii sau joase. În dealuri alternează fâşii de depresiuni
subcarpatice sau intradeluroase cu fâşii înalte sau joase de dealuri etc. În cercul
podişurilor şi câmpiilor s-au format sectorizări similare.
Un loc important în marcarea structurii generale radiar-concentrice îl are reţeaua
de văi. Acestea urmează, direct sau indirect, structura geologică şi pe cea morfologică a
Domeniului amintit. Determinismul respectiv se concretizează, la modul general,
printr-o reţea de văi radiare şi colectori circulari, care evidenţiază cel mai bine structura
radiar-concentrică a suportului morfologic.
Este important să se sublinieze că sectorizarea, uneori destul de densă, a
cercurilor care formează treptele de relief conduce la o mare diversificare regională şi
locală, transmisă dinspre Carpaţi spre dealuri, podişuri şi câmpii până la marginile
macrogeosistemului. Ca urmare, această diversificare nu devine haotică, ci ea se
produce sistemic şi în sistem, întărind şi mai puternic unitatea acestuia; este o unitate
sistemică a unei mari diversităţi.
Limitele sistemului teritorial fizico-geografic sunt marcate de extremităţile până
la care se resimt liniile geologo-geografice ale structurii radiar-concentrice şi
diversificările locale specifice spaţiului care s-a născut, a evoluat şi stă şi azi sub
control carpatic, sau până acolo unde circulă materia şi energiile acestui geosistem
teritorial. În mare, aceste limite sunt marcate puternic, spre sud, vest şi nord, de cercul
aliniamentelor curbate pe care s-a axat Dunărea mijlociu-inferioară continuată cu Tisa
de la vărsare până în nordul Carpaţilor Româneşti. În partea opusă, spre est şi nord-est,
apare valea uşor circulară a Nistrului, axată pe arcuri de falii de sorginte carpatică.
Către sud-est, mai precis prin sudul Dobrogei, trece falia Dâmboviţa–Fierbinţi Târg,
limită a Microplăcii Mării Negre, una dintre cele cinci plăci care au concurat la
formarea cercului carpatic şi a întregului sistem şi singura activă şi azi.
b) Structura concentrică
Este cea mai importantă, fiind formată din cel puţin şapte fâşii şi aliniamente
morfologice circulare şi/sau arcuite (fig. 6).
- Coroana Carpatică reprezintă cercul-nucleu sau baza macrosistemului. Forma de
cerc a Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă, cu excepţia discontinuităţii din dreptul
„porţii” Someşane, unde locul Carpaţilor este luat de podişurile Someşan şi Silvaniei, în
cadrul ultimului găsindu-se însă multe măguri şi chiar masive (Preluca) cristaline („Munţii
ascunşi ai Transilvaniei”). Cercul se compune din 5 segmente regionale diferite ca
structură: Carpaţii Orientali, ai Curburii, Meridionali, ai Banatului şi Apusenii (fig. 12).
În cadrul acestei coroane carpatice se disting şi trei cercuri subordonate, din care
două se evidenţiază mai ales biogeografic. Este vorba de: cercul depresiunilor şi văilor
largi carpatice (cu precădere cele longitudinale), cercul pădurilor carpatice şi cercul
pajiştilor alpine. Primul şi ultimul dintre aceste cercuri au determinat marea populare a
Carpaţilor de către daci şi români.
40

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET
Fig. 6. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: 1 – Aliniamente de
arcuri şi cercuri; a, b, … sectoare în cadrul fâşiilor circulare; 2 – Coroana carpatică; 3 – Cercul
depresiunilor şi dealurilor submontane transilvănene (a-g = sectoare); 4 – Nucleul transilvănean de
podişuri; 5 – Cercul Subcarpaţilor (a-c = sectoare) şi al Dealurilor Vestice (a-d = sectoare), la care se
adaugă două sectoare de podiş, Mehedinţi (e) şi Sucevei (d); 6 – Semicercul discontinuu al podişurilor
externe; 7 – Cercul câmpiilor: Câmpia Panonică, Câmpia Română, Delta şi Bugeacul; 8 – Resturi

41
de câmpii piemontane în Câmpia de Vest

- Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane peritransilvănene s-a format
imediat în interiorul inelului carpatic. Şi acest cerc se subîmparte în sectoare, impuse şi
conforme cu sectoarele carpatice care le-au determinat: Subcarpaţii Transilvaniei (în
dreptul Carpaţilor Orientali) împărţiţi la rândul lor în 3 subsectoare (Lăpuş-Năsăud,
Bistriţa – Târnave şi Homoroade), depresiunile sudice (Făgăraş – Sălişte – Secaş) în
dreptul Meridionalilor, depresiunile vestice (Alba Iulia-Turda) în dreptul Apusenilor de
est, depresiunile din dreptul Apusenilor de nord-est (Vlaha-Iara-Gilău-Huedin şi
Almaş-Agrij) împreună cu întregul Podiş Someşan, care aparţine şi el cercului
peritransilvan (ca şi segmentul Lăpuş – Breaza – Năsăud din Subcarpaţi).
- Nucleul transilvănean de podişuri se află în interiorul cercului depresionaro-
subcarpatic. Acest nucleu central s-a structurat deosebit faţă de cel anterior, şi anume
pe blocuri cristaline de tip hercinico-carpatic scufundate diferenţiat. Aceste blocuri sunt
acoperite cu sedimente care, spre suprafaţă, formează domuri, cute diapire, începuturi
de anticlinale şi monoclin. Sub aspect morfologic, nucleul de podişuri s-a structurat cu
precădere prin eroziune diferenţială şi prin delimitări impuse de culoare principale de
văi orientate mai ales est-vest. Uneori se remarcă şi influenţele fundamentului.
- Cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor Vestice încinge exteriorul imediat al Carpaţilor.
Subcarpaţii au o structură cutată, mai rar monoclină, uneori cu influenţe carpatice.
Se subîmpart structural şi ca poziţie în 3 sectoare cu rang de subregiuni, fiecare în dreptul
segmentului carpatic ce l-a determinat: Moldoveneşti, de Curbură şi Getici.
Dealurile de Vest formează semicercul vestic, dar sunt cu totul diferite faţă de
Subcarpaţi. Şi acest arc deluros se supune legii sectorizării transversale a cercurilor
pericarpatice: Podişul Silvaniei, în nord, care ia locul Carpaţilor la nord de Plopiş şi
Munţii Meseş, dar evidenţiază multe măguri cristaline, apoi Dealurile şi Depresiunile
Crişene, în vestul Apusenilor, şi Dealurile Banatului, mult mai înguste ca fâşie şi
uneori foarte joase, situate în dreptul Munţilor Banatului şi Poienei Ruscăi.
- Semicercul discontinuu al podişurilor externe este format din cele patru
podişuri: Moldovei, Dobrogei, Getic şi Mehedinţi. O primă observaţie este aceea că
fiecare se plasează, ca şi Subcarpaţii, în dreptul câte unui sector carpatic şi fiecare are o
structură aparte influenţată oarecum şi de Carpaţi: Podişul Moldovei este localizat în
dreptul Orientalilor, Dobrogea în dreptul Curburii, Geticul în dreptul Meridionalilor, iar
Podişul Mehedinţi în dreptul unui subsector unde Meridionalii se înconvoaie către sud
şi unde în exterior se termină Subcarpaţii.
Acest control carpatic se transmite, direct sau indirect prin intermediul
Subcarpaţilor, şi în alte aspecte. De exemplu, la extremităţile celor trei sectoare
montane, în dreptul Obcinelor şi în dreptul Munţilor Mehedinţi, podişurile se lipesc
direct de munte: Podişul Sucevei lângă Obcine, iar Podişul Mehedinţi lângă Munţii
Mehedinţi. De asemenea, unele diviziuni sau sectorizări interioare reflectă influenţe
carpatice tectonice sau şi de eroziune. Astfel, discontinuităţile care limitează la nord şi
sud gruparea carpatică a Munţilor Moldo-Transilvani (falia Someşului Mare continuată
în est prin Culoarul Moldovei şi în sud discontinuitatea Trotuşului) continuă şi peste tot
Podişul Moldovei, până la Nistru. Ele separă, în nord, două areale colinar-depresionare
(Câmpia Moldovei şi cea a Orheiului), pe centru un areal mai înalt cu uşor aspect de
masive (Podişul Bârladului şi Colinele Codrilor), iar în sud, începând aproximativ de la
est de aliniamentul Trotuşului, se află Câmpia Bugeacului, care include şi Delta
Dunării.
Cât priveşte Podişul Getic, el este sectorizat tot transversal prin văi tectonice care
vin din Carpaţi (Dâmboviţa, Olt, Jiu), ca şi Subcarpaţii.
42

Universitatea SPIRU HARET

Podişul Mehedinţi are o structură tipic carpatică.
Şi Dobrogea are legături directe şi indirecte cu Carpaţii Curburii. În principal,
Dobrogea stă pe microplaca Mării Negre, cea a cărei înaintare a impus Carpaţii şi
Subcarpaţii Curburii, care, la rândul lor, au transmis mişcări de ridicare sau coborâre
podişului. Sectorizarea sa transversală are însă mai puţine legături directe cu Carpaţii.
O ultimă problemă legată de semicercul podişurilor este discontinuitatea acestuia
introdusă de Câmpia Română de Est. Luând în considerare că această câmpie (până la
falia Fierbinţi Târg-Călăraşi) se află pe microplaca Mării Negre, care este însă în
mişcare spre nord-vest, putem admite, pentru un viitor geologic, o tendinţă de umplere
a acestui spaţiu cu Podişul Dobrogei, prin apropierea sa de Subcarpaţii Curburii.
- Cercul câmpiilor se întinde de la Trotuş şi Deltă până la Munţii Oaşului, cu o
mică întrerupere în Defileul Dunării.
Câmpia Română, din sud, este legată de Carpaţii Meridionali şi de Curbură, fiind
situată pe cele două microplăci care au impus aceşti Carpaţi, Moesică şi a Mării Negre.
Limita sudică a câmpiei este arcuită ca şi Carpaţii şi pe ea s-a fixat Dunărea inferioară.
De la linia dunăreană a început scufundarea sectorului valah al microplăcii Moesice (şi
a Mării Negre) în faţa Carpaţilor, sector pe care s-a format Câmpia Română. Estul
câmpiei, care stă pe microplaca Mării Negre, cu fundament şi structură dobrogeană,
este mult mai complex, având arcuri de câmpii piemontane şi de glacis, o fâşie
subsidentă arcuită şi extinsă spre Deltă pe falia Galaţi – Sf. Gheorghe şi o altă fâşie
predunăreană piemontan-terminală sau tabulară.
Câmpia de Vest a României, ca parte a Depresiunii Panonice care stă sub
influenţa a trei orogene (alpin, dinaric şi carpatic), a evoluat sub control carpatic.
Influenţa Apusenilor şi a Munţilor Banatului s-a făcut simţită structural până la arcul
Tisei, continuat cu Dunărea până la marele defileu. Este arcuită ca şi Carpaţii din vest
şi orânduită în mare pe două trepte, de asemenea arcuite: o câmpie înaltă subdeluroasă
(de glacisuri şi piemonturi) şi o alta subsidentă, cu o extindere mai mare.
În ce priveşte dispunerea oarecum întrepătrunsă a cercurilor de podişuri şi câmpii
s-a impus o concluzie: jocul câmpie-podiş-areal lacustru a fost o permanenţă în
evoluţia unităţilor extracarpatice (Grigore Posea, 2002, p. 49).
- Alte cercuri sau arcuri pericarpatice însumează linii de văi continuate cu unele
limite de unităţi sau regiuni. Cităm numai trei mai evidente: Arcul Nistrului, care
începe lângă unul din izvoarele Tisei şi care, după vărsarea în mare, continuă în estul
Dobrogei (peste partea cea mai lată a Platformei continentale) şi, pe total, formează
limita de est a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic; Arcul Siret - Subcarpaţii
Curburii - limita de sud a Podişului Getic – Dunăre-Şviniţa (în defileu); Cercul Prut-
Dunăre-Tisa, care nu trece prin defileu, ci peste râul Mlava (est de Morava) şi apoi
continuă arcuit pe Dunăre (la Belgrad şi confluenţa Tisei).
Toate cele trei, şi altele, indică deopotrivă structuri concentrice impuse de către
inelul carpatic. Aceste arcuri şi cercuri coincid, mai mult sau mai puţin, cu linii
tectono-structurale, precizate de geologi (I. Gavăţ, 1973 ş.a.). Astfel, Arcul Prutului a
urmat falia numerotată G1, Siretul s-a fixat pe G2, limita sudică a Podişului Getic
prelungită pe valea Timocului urmează G5 etc. În Carpaţi se evidenţiază G14, care trece
prin sudul Meridionalilor, G9 care urmează vestul lanţului eruptiv şi peste Podişul
Silvaniei, se arcuieşte prin vestul Munţilor Plopiş ş.a. (fig. 13).
O altă corespondenţă tectonică circulară este indicată de mersul suprafeţei
Mohorovici: scoarţa sub Transilvania are 29-30 km grosime, apărând aici o cupolă, iar
sub Carpaţi 35-41 km (fig. 7), (M. Socolescu, I. Gavăt, 1964 şi 1973).
43

Universitatea SPIRU HARET

44

Universitatea SPIRU HARET
Fig. 7. Relieful suprafeţei Mohorovič (după M. Socolescu ş.a.); cifrele (29-41)
reprezintă adâncimea la care se găseşte suprafaţa Moho, în km.

8. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 45 (marcate prin limite de relief sau/şi falii) .Universitatea SPIRU HARET Fig.

B – Inelul peritransilvănean (a – b = Subcarpaţii transilvăneni. măguri cristaline de tip carpatic). c = subsidente. b = piemontane şi de terase. depresiuni. I – Limite transversale (radiare) în cadrul unităţilor concentrice. d = piemontan-terminale şi fluvio-lacustre). Moldoveneşti). J – Limite de unităţi inferioare . Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: A – Nucleul transilvănean (podişuri deluroase). 9. D – Subcarpaţii (Getici. d = podiş). C – Cercul carpatic (masive. podiş. E – Podişuri (cu subdiviziuni). c = depresiuni de contact. 46 Universitatea SPIRU HARET Fig. F – câmpii (a = de glacis. Dَ – Dealurile de Vest (dealuri. depresiuni). de Curbură. H – Limite de unităţi concentrice.

fig. falia Oltului (G8). d) Structura complexă a macrosistemului Aceasta rezultă din combinarea diferită regional şi local a treptelor şi fâşiilor circulare cu aliniamentele radiare. din care a făcut parte. Diversificarea are două niveluri: primul. cât şi la contactul dintre plăci (fig. Gondwana în sud şi Laurasia în nord. care formează nucleul macrosistemului. falia Dâmboviţa (fig. Ambele îşi au originea în structura complexă inelar- segmentată a coroanei carpatice. Beiuşului etc. şi cel carpatic. reprezintă un cerc muntos heteroclit. şi al doilea. 8). s-a născut între două vechi continente paleozoice. Carpaţii Româneşti. 8). formând „bazine” de platformă. • Evoluţia geosinclinalului carpatic şi formarea Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic Geosinclinalul alpino-himalaian. dar şi precambrian. * * * e) Geneza Coroanei Carpatice şi a Domeniului A fost explicată prin două teorii: a geosinclinalului şi a plăcilor tectonice. legat de interferenţa dintre fiecare placă şi un sector de orogen. dar evoluează cu precădere în mezozoic. care s-a transmis în timp şi peste părţi ale plăcilor vecine. sau Tethys. compus din segmente diferenţiate structural. dar şi a unor părţi din platformele continentale (în special cu fundament hercinic. El se schiţează încă din paleozoic. în cadrul uneia şi aceleiaşi plăci sau în cadrul aceluiaşi sector de orogen. În Carpaţi sunt de menţionat faliile şi discontinuităţile dintre regiunile sau sectoarele şi subsectoarele carpatice cum ar fi: falia Someşului Mare. Întreaga diversitate s-a unit într-o structură complexă concentric-radiară (fig. c) Structura radiară Aliniamentele radiare carpato-extracarpatice sunt cele care divizează şi diversifică prin segmentare brâurile sau treptele intra şi extracarpatice. cele două falii (G7 şi G6). dar unite în sistem prin interacţiunile regionale ale microplăcii transilvane cu cele patru plăci venite spre ea din direcţii radiar-concentrice (vezi şi Structura geografică … punctul Structura sistemului …). a Zarandului. direct sau ca ramură distinctă. falia Mureşului (G7). prelungită se pare şi peste Podişul Moldovei (fig. dar a afectat şi o parte din aceste zone hercinice. cum a fost în parte Bazinul Getic. din exterior sau interior. geosinclinalul alpin a ocupat o poziţie mediană între hercinicul european şi cel african. 13). Evoluţia acestuia s-a făcut printr-o succesiune de faze orogenetice şi epirogenetice. 47 Universitatea SPIRU HARET . 9). Mişcările epirogenetice negative sunt specifice pentru tot mezozoicul şi conduc la afundarea geosinclinalului propriu-zis. Ele îşi au originea atât în Carpaţi. mai rar caledonic). 8) sau în interiorul acestora. În Europa. care trec prima pe la nord de Perşani-Nemira-Berzunţ (G7) şi a doua peste Rucăr-Braşov-Oituz şi Podişul Bârladului (G6 .

). Aceste mişcări finale. care între timp se exondaseră. capătă aspect de lanţ muntos. Panonica) sau depresiuni intramontane (Petroşani. avanfosa din care se vor naşte Subcarpaţii). cum ar fi cea Moesică. Moldovenească şi Dobrogeană. iar depresiunile intermontane şi intramontane sunt şi ele scoase de sub ape şi aduse la nivel de podiş ori dealuri (Depresiunea Transilvaniei. formând din ele podişuri (Moldova. Geosinclinalul (şi apoi orogenul) carpatic a fost o ramură periferică şi arcuită a celui alpin. 48 Universitatea SPIRU HARET . podiş şi câmpie. dintr-un lanţ muntos. de la sfârşitul oligocenului. atât spre exterior. valahă şi pasadenă) cutează uşor numai zona avanfosei. începând închiderea geosinclinalului alpino-carpato-himalaian. rodanică. de obicei. iar alteori relativ mici. Din acest mozaic de structuri şi unităţi vechi şi noi. combinate cu procesele tectonice. Fazele medii ale orogenezei alpino-carpatice au mai mult efect de mişcări pe verticală sau care cutează numai zone marginale. numai acum. Haţeg etc. se transformă definitiv în orogen. În paralel însă cu exondarea geosinclinalului se extind mult avanfosele în care se va depune molasă (exemplu. cât şi spre interior. precum şi schimbările climatice. cu Dobrogea hercinică şi precambriană. Dobrogea Sudică) sau câmpii (Câmpia Română). În ce priveşte mişcările de cutare sau orogeneza propriu-zisă.). Fazele finale (attică. acestea încep îndeosebi la sfârşitul mezozoicului şi se desfăşoară din plin în neozoic. au definitivat aspectele generale actuale ale sistemului alpino-carpato- himalaian. în fazele stirică şi moldavică. dar l-au şi diferenţiat spaţial în domenii regionale geomorfologice. având repercusiuni şi în depresiunile interne. ca şi cele de nivel de bază. care în partea sa sud-estică şi-a înfrăţit evoluţia cu margini din Platforma Rusă. este vorba de fragmente mai mari. numite uneori şi neotectonice (mai ales cele valahice şi pasadene). au fundament de platformă. exondează şi marginile platformelor vecine. Dornelor etc. şi care. ele ridică în bloc întregul edificiu alpino-carpato-himalaian care. care şi-au asociat şi asamblat evoluţia cu teritorii periferice vecine. formându-se depresiuni intermontane (Transilvania. Geosinclinalul se exondează tot mai mult. În asamblarea acestui edificiu un rol important l-au avut şi variatele procese de eroziune şi acumulare. devenite dealuri. mişcările tectonice complexe au clădit un edificiu nou. Acum. se consumă ultimele eforturi principale de cutare. încetează depunerea flişului. cercul carpatic. sau de câmpie (Depresiunea Panonică). Aşa s-a conturat şi Domeniul Carpaţilor Româneşti. Principalele faze de cutare sunt: austrică. cu părţi din Platforma Moesică (Platforma Valahă) şi cu blocuri hercinice existente în Transilvania şi Panonica. Ridicările antrenează şi avanfosa pe care o transformă în lanţ de dealuri subcarpatice. armonios. podişuri sau câmpii. laramică şi savică. coborât în trepte morfologice de deal. în interiorul orogenului în ridicare. avanfosele antrenează în mişcarea lor subsidentă şi o parte din marginile platformelor vecine. au loc şi unele distensii locale şi scufundări. O dată cu cutările savice.

Tot cam din acea perioadă se pot cita o serie de idei „geodinamice” referitoare la ariile carpato-balcano-dinarice la R. M. C. Roman (1971. În 1990. Se recunosc anumite aliniamente de subducţie şi resturi de magme bazice (ofiolite) care indică suturi ale unor foste funduri oceanice şi respectiv rifturi. Primul care a încercat o aplicare concretă a tectonicii de plăci la Carpaţi a fost geofizicianul american de origine română C. Socolescu (1972). V. Rădulescu şi M. lanţul vulcanic din spatele Orientalilor. Cât priveşte aplicarea teoriei plăcilor la relieful României. Bleahu şi colab. Din studiile de până acum există un consens în ce priveşte încadrarea teritoriului României într-un sistem de plăci şi microplăci. Ciocârdel şi M. Prin aplicarea acestui concept la teritoriul ţării noastre se lămuresc mult mai sistematic structura generală şi de amănunt. L. 1976). Constantinescu şi colab. Elementele de recunoaştere a plăcilor. cum ar fi morfologia discontinuităţii Moho (fig. 1976) şi într-un articol Tectonica plăcilor şi relieful (Grigore Posea. Bleahu. Şt. 10). Savu (1974).. dislocări tectonice de tip plan Benioff. La acestea se adaugă unele argumente geofizice. Săndulescu (1980).. (1973). într-o Geologie a României (Structura geologică . ca acela pe care se produc cutremurele vrâncene. apoi în 1984 (Grigore Posea. M. Săndulescu (1973). ridică noi aspecte ale tectonicii plăcilor. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor) şi în volumul I (1983) din Geografia României. aliniamentele de tip fliş care au fost depuse în fose de subducţie. păstrând multe din părerile anterioare sau întărindu-le. • Relieful României şi tectonica plăcilor Teoria tectonicii plăcilor a apărut ca o nouă paradigmă a ştiinţelor despre litosferă.a. aceasta s-a făcut prima dată într-un Tratat de geomorfologie (Grigore Posea. care face şi o analiză critică a modelelor anterioare. (1976). deşi părerile lui contravin unor realităţi geologice (citat de M. 1976). Grasu (1997) face o mică sinteză a ideilor cu privire la plăcile din România. Mutihac. cum ar fi mezogeizii sau masivele mediane ale lui Ciocârdel şi Socolescu ş. Airinei (1976). De asemenea. Bleahu (1976). Herz şi H. depresiunea de tip fosă de la exteriorul Curburii Carpaţilor unde sedimentele ating 17 km grosime.). Ulterior se remarcă ipotezele şi conceptele următorilor autori: D. 49 Universitatea SPIRU HARET . 1972). M. aliniamentele de ofiolite care indică foste zone de fund oceanic. N. 7) sau anomaliile gravimetrice (anomaliile de minim presupun contacte între plăci) (fig. caracterele şi funcţiile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic.

Există păreri şi modele geodinamice diferite în ce priveşte numărul de microplăci. Numărul microplăcilor care afectează teritoriul României variază. în partea de est-nord-est a ţării. între 3-5. cuprinse. Gheorghe . oarecum independente. după autori. în aşa-zisa Microplacă Intraalpină (fig. Microplaca Transilvană şi Microplaca Panonică. A = Partea sud-vestică a plăcii euro-asiatice. apartenenţa ariilor riftogene la Tethys. care pătrunde prin subducţie sub Carpaţii Orientali (şi Nordici). situată între falia Fierbinţi şi falia Sf. în dreptul Curburii Carpatice. 1977). situate în marginea plăcii Est-Europene etc. 50 Universitatea SPIRU HARET . desprinderea acestora din placa Est-Europeană sau din cea Africană. în sud şi sud-est. dar după alţi autori numai până la falia Dâmboviţa . sau la arii secundare.Fierbinţi-Târg (est de Bucureşti şi sudul Dobrogei). Microplaca Mării Negre. numită local şi Placa sau Platforma Moldovenească). Airinei. B = Segmentul nord-estic al microplăcii interalpine. în sud-est. C = partea nordică a microplăcii Moesice. D = Segmentul vestic al microplăcii Mării Negre Numărul plăcilor – microplăcilor. care pătrunde se pare uşor sub Meridionali şi Munţii Banatului.gura Trotuşului. documentate de anomalii gravimetrice (Şt. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. 10 şi 11). 10. după unii autori. Acestea sunt: Placa Est-Europeană (parte a Euroasiei.Fig. iar în est continuă şi peste Dobrogea. Microplaca (subplaca) Moesică.

5 = Microplaca Mării Negre. Structura în cinci plăci a teritoriului României: 1 = Placa Euro-Asiatică. 3 = Microplaca Panonică. 11. 2 = Microplaca Transilvană. 4 = Microplaca Moesică.Universitatea SPIRU HARET Fig. Săgeţile indică sensul deplasării plăcilor 51 .

faţă de toate celelalte. în timp. Aceste rifturi s-au unit prin Atlanticul de mijloc. unul nordic. Astfel. În felul acesta. cu funcţie de geosinclinal. prin subducţie şi topire. poziţia centrală a Microplăcii Transilvane. Ciocnirea sau coliziunea. cu sau fără subducţie. De asemenea. cu o înclinare de 55-600. adică numai coliziune fără subducţie. Laurasia (în nord) şi Gondwana (în sud). Toate acestea indică scurtarea scoarţei oceanice a Tethysului. admisă obişnuit numai de geofizicieni. reprezintă un aspect esenţial în explicarea structurii carpato-danubiano-pontice şi justifică existenţa a patru microplăci plus Placa Moldavă. Oceanul Tethys. şi construcţia. Ea nu reprezintă o placă unitară. Plăcile laterale acestui rift încep să crească prin materie oceanică. astfel. alteori se produc deversări de pânze în evantai peste marginile continentale etc. în formă de S. Apar şariaje. Pentru explicarea structurii actuale a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic sau. restructurările sunt în funcţie de evoluţia marginilor continentale şi a microplăcilor. Închiderea Tethysului şi naşterea orogenului alpin încep la sfârşitul jurasicului şi în cretacic. după alţi autori între triasic şi jurasic). producând efecte de împingere. iar între ele. Atlanticul s-a creat din două rifturi iniţiale. de deschiderea. desprinderea unor bucăţi din marginile continentale. este absolut indicată. Pangea. iar pe de alta. altfel spus. două continente. ciclul alpin. sau aproape de verticală. Unele porţiuni restrânse de scoarţă oceanică sunt totuşi prinse şi 52 Universitatea SPIRU HARET . o dată cu apariţia. „Placa” Atlanticului de Sud împinge Placa Africană spre nord. şi altul sudic. pornind de la structura sa actuală. când s-au născut şi riftul Atlanticului şi cel al Oceanului Indian. Pe acest plan sunt localizate cutremurele vrâncene. o dată cu deschiderea şi expansiunea Atlanticului. marginile microplăcilor au devenit labile şi au fost implicate variat în orogeneză. care. alături de Placa Est-Europeană. Au apărut. a despărţit Africa de America de Sud. Acest ciclu morfotectonic s-a declanşat acum circa 180-200 milioane de ani (mezozoicul inferior. în locul său. se va plămădi orogenul sau lanţul muntos Alpino-Himalaian. devenind unul singur. Aceste sectoare diverse s-au reunit. În ce priveşte Microplaca Mării Negre. admiterea celor 4 microplăci. iar „Placa” nord-atlantică împinge Eurasia către sud. prin despicarea singurului continent care exista. care a început. Eurasia şi America de Nord. a plăcilor din jurul celei Transilvane cu aceasta a impus câte un sector montan. în cercul carpatic peritransilvan. ci un amalgam implicând părţi din cea Moesică şi cratoane baikaliano-hercinice. pentru ea a fost identificat totuşi un plan Benioff activ pe care se face subducţia. La nivel regional. Structura generală morfotectonică a teritoriului României este strâns legată de ultimul mare ciclu evolutiv al plăcilor terestre. a orogenului. la rândul său. expansiunea şi închiderea unor oceane (rifturi). formarea de fose cu sedimente de tip fliş care apoi se cutează strâns. Cadrul global şi regional al evoluţiei Marile domenii şi regiuni geomorfologice continentale s-au restructurat periodic în funcţie de marile cicluri geodinamice ale evoluţiei plăcilor terestre. pe de o parte. În acesta din urmă. fiecare cu altă structură. Tethysul intră în compresiune şi începe formarea lanţului alpino-himalaian. expansiunea şi închiderea Oceanului Tethis (zeiţa mării la greci). ce a împărţit Laurasia în două plăci (şi continente). În procesul evoluţiei.

unei prealabile desprinderi a microplăcii Panono-Transilvane din cea Est-Europeană. La modul cel mai general se pare că Placa Est-Europeană este cea care se subduce sub cea africană. funcţionând ca microplăci. În România. S-a născut. este vorba de existenţa şi azi a Mării Mediterane. ca rest vestic al Tethysului. s-au format flişul extern. procesul geodinamic de subducţie s-a oprit.obduse (încălecate peste scoarţa continentală). Acesta din urmă. cutat şi acesta. format din fâşii paralele. pe total. Acestea s-au desprins din marginea devenită labilă a Africii şi au înaintat mai repede în interiorul Tethysului în restrângere. în timpul închiderii marginea devine activă sau labilă (margine activă). anume Placa Est-Europeană (parte a Plăcii Eurasiatice). conduc la formarea munţilor prin trei mecanisme: subducţie (cu topirea scoarţei oceanice). formându-se scoarţă oceanică şi acumulând sedimente. obducţie şi coliziune. sub care s-a subdus însă tot o placă de tip continental. a ridicat probleme aparte încă de la apariţia teoriei plăcilor. care a intrat apoi în expansiune. care ar indica faptul că cele două plăci vecine. un lanţ muntos linear. O altă problemă care trebuie avută în vedere este aceea a marginilor continentale care limitau Tethysul. pe aliniamentul unui rift. modelul tipic de subducţie îl oferă Cordiliera vest-americană. similară actualelor margini asiatice ale Pacificului. cu ridicarea şirului masivelor cristalino-mezozoice şi realizarea în estul acestora a unei fose în care s-a depus flişul cretacic. tot mai noi spre est (cu excepţia lanţului vulcanic). Africa (plus India) şi Eurasia. şi fosa molasei (subcarpatice). Există şi părerea că plăcile Est-Europeană şi Africană au intrat totuşi în coliziune. Marginile continentale labile se fragmentează. Subducţia s-a făcut sub o microplacă (Panono-Transilvană). respectiv pe un prim aliniament tectonic. împreună cu flişul foselor. din topirea frunţii plăcii subduse a apărut lanţul vulcanic oriental. 53 Universitatea SPIRU HARET .a. fie prin intermediul unor plăci şi microplăci care au impus subducţii şi fose locale şi regionale. contactul continent- ocean este pasiv (margine pasivă). S-a admis totuşi că în faţa celor două mari continente au existat plăci mai mici. Acesta s-a cutat apoi puternic în procesul subducţiei. egeeană (avansează spre sud. Au fost indicate microplăcile turcă (se deplasează şi azi către vest şi sud-vest cu 12 cm/an). Ea a urmat. sistemul carpatic este tangent arealului alpino-mediteranean. avanfosa carpatică. Europa şi Africa. iau parte la naşterea orogenului - diferenţiat de la un loc la altul şi. Transilvană. După aceea. exemplul de munţi creaţi prin subducţie apare în Carpaţii Orientali (şi Nordici). încă nu s-au ciocnit. fie în fundament. iniţial. Această labilitate este impusă de compresiunea rezultată din apropierea celor două plăci continentale. se pare. În acest ultim timp. microplaca Mării Negre (care s-ar deplasa spre nord). În principal. creându-se apoi sectoare montane cu orientări variate. astfel. interalpină ş. Pe plan regional. sud-vest faţă de Placa Est-Europeană). în fapt. iar plăcile s-au sudat. Moesică). După aceea s-au produs compresia şi subducţia. în spatele blocurilor cristaline ridicate. ca rest al Tethysului. S-a emis însă şi ideea că unele microplăci s-au rupt din marginea Plăcii Est-Europene (Panonică. Dacă. în cicatricele rămase azi sub formă de suturi. Pe glob. în faza de rift şi ocean în expansiune.

Cel de-al treilea mecanism este coliziunea continentală. iar în România apare mai tipic în Carpaţii Meridionali. Pe plan global se dă ca exemplu închiderea Tethysului şi apropierea Euroasiei de Africa (plus India). suturi marcate de ofiolite care penetrează masele sedimentare. Începutul se face cu conturarea Microplăcii Moesice. În timpul primelor faze orogene alpine (kimmerice). are tendinţa de a se ridica. Structurile rezultate sunt foarte complexe şi diferenţiate regional. specifice şi în Alpi. arealul nord-dobrogean a fost împărţit în două de un rift intracratonic local fixat peste unitatea Niculiţel. Important este faptul că aceasta din urmă. Aspecte ale acestui mecanism orogenetic se găsesc şi în România. ci din sedimente în straturi subţiri şi facies marin puţin adânc. Ea a fost unită cu cea Est-Europeană până în ciclul orogenetic baikalian (precambrian). Ia naştere o structură complexă. afectate mai puţin de orogeneza carpatică. Se produce la închiderea unui ocean. În aceste părţi apar şi blocuri hercinice sau mai vechi. mai mult la partea de margine activă a Plăcii Est-Europene şi nu la Tethysul în sine. Mişcările kimmerice. când le-a despărţit un rift. în parte şi ceilalţi subcarpaţi. Extinderea iniţială a orogenului hercinic. Marginile continentale devin active. unităţile Niculiţel şi Tulcea devin cratoane unite. cum ar fi mai ales Subcarpaţii Getici. trecea şi peste arealul actual carpatic. iar spre nord suferă o fracturare majoră (falia Sf. care nu ajungea până la noi. întinerite. Transilvană şi Panonică. fâşia despărţitoare devine un craton (Dobrogea Centrală). Pentru conturarea microplăcilor de pe teritoriul României se impune a merge înapoi în timp şi mai mult decât ciclul alpin. cu orogen şi erodare. baikalian. care apoi s-a fragmentat şi ea. iar în est se prelungea în spaţiul Mării Negre. deoarece a fost reluat. se pare. este oarecum invers subducţiei. coliziunea continentală poate duce şi la edificii de tip montan care nu provin din fund oceanic adânc. Aici a avut loc desprinderea microplăcii Transilvano- Panonice. impunând cutarea păturii continentale şi a acoperişului său oceanic. în cele două microplăci. Are loc o orogeneză puternică datorită tendinţei părţii continentale subduse de a se ridica. Pe aceeaşi margine labilă a avut loc apoi şi un ciclu caledonic. când plăcile continentale vecine se apropie. crusta oceanică încalecă pe cea continentală. de ciclul hercinic. Ele se referă. care însă nu s-a cratonizat total. poate şi a celui anterior. Acesta s-a cratonizat apoi şi de la el a rămas Dobrogea Nordică. care trecea peste Dobrogea Centrală. 54 Universitatea SPIRU HARET . pot intra mai târziu în coliziune directă cu „continentul” opus. care despărţea Masivul Măcin de unitatea Tulcea. apar şi subducţii şi falii majore al căror joc determină esenţial anumite structuri. Gheorghe) pe care se scufundă Depresiunea Predobrogeană. şariajele au lăţimi mari şi asociază ofiolite (roci bazice) cu sedimente oceanice (fliş şi radiolarite). cu excepţia marginilor acestora. În jurasicul superior. nu au afectat însă şi Carpaţii decât prin unele falieri. Acest tip de mecanism orogenetic este adesea asociat celui de subducţie. cutări. blochează subducţia şi determină un şariaj al fundului oceanic peste continent. Mai mult. Se produc şariaje. Munţii Banatului şi Apuseni. prin obducţie (obductio = a acoperi din nou). dar antrenează în mod obişnuit şi un acoperiş de crustă sau sedimente continentale. iar sedimentele lor se pot cuta. fiind mai puţin densă. în timpul închiderii acestuia. Fenomenul se produce în areal oceanic. După o evoluţie de expansiune şi apoi contracţie. pe grosimi foarte mari. pe riftul Apusenilor de sud şi est. în nord. Al doilea mecanism de producere a munţilor.

Universitatea SPIRU HARET Fig. 5 = Carpaţii Banatului 55 . 2 = Carpaţii Curburii. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti: 1 = Carpaţii Orientali. 3 = Carpaţii Meridionali. 4 = Carpaţii Apuseni. 12.

nu sunt de obicei crustale . Gavăt ş.a. după I. (G1 – G14 = numerotarea faliilor după autorii citaţi). 56 Universitatea SPIRU HARET Fig. preluate de la alţi autori. 13. celelalte falii. Principalele falii crustale.

orogeneza carpatică găseşte Placa Est-Europeană lipită de Microplaca Moesică prin cratoane baikaliano-hercinice.fig. Aici. un rift secundar faţă de Tethys. în fine. Structura aceasta liniar-paralelă suferă o mică deplasare spre est pe falia Someşului Mare (fig. În felul acesta. p. ajunsă la adâncimi de circa 135-165 km. precum cea Moesică şi cea Transilvană. Pe de altă parte. urmează apoi aliniamentele de tip culmi-obcine din fliş cretacic. putând fi urmărite până la Valea Dâmboviţei. formate în raport de unele microplăci. una din faliile crustale ale Meridionalilor trece pe la Bran-Braşov- Trotuş (G6 pe fig. se întâlneşte o interferenţă între Orientali şi Meridionali. 11). iar în vest lanţul vulcanic. cu Microplaca Transilvană (iar cei Nordici. care au delimitat Microplaca Moesică de cea Est-Europeană. cele din fliş paleogen şi. în final. litologie şi structură. După o perioadă de expansiune a riftului. aliniamentul riftogen s-a împărţit în sectoare cu condiţii regionale diverse. subdivizată ulterior. impunând o structură în tablă de şah. fruntea subdusă a Plăcii Moldave. În faţa riftului s-a desprins o Subplacă Transilvano- Panono-Rhodoppă. 13. dar şi restrângerea lungimii sale prin curburi. a molasei din avanfosa carpatică. De exemplu. Fâşia masivelor cristaline este cea mai veche. compus din fâşii structural- petrografice paralele. a stat şi la originea ulterioară a Mării Negre (V. Apariţia rifturilor baikalian şi caledonic. Carpaţii Orientali au rezultat prin coliziunea Plăcii Est-Europene. De aici. Între Trotuş şi Dâmboviţa se schimbă. falia G7). Aşadar. apoi prin încălecarea cristalinului peste flişul intern. Carpaţii Curburii au căpătat astfel o altă structură geomorfologică şi chiar geologică. în timp ce flişul de tip oriental o depăşeşte. iar mai târziu prin cutarea flişului extern şi. Deplasarea plăcilor şi ramurile carpatice Lanţul carpatic s-a născut din acelaşi aliniament de rift cu Balcanii. prin subducerea Plăcii Est-Europene sub părţile cristaline labile rupte din Microplaca Transilvană. dar diferite ca vârstă. În această ultimă parte (între tortonian-pliocen). în vestul Curburii apare pânza unităţii 57 Universitatea SPIRU HARET . direcţia de aliniere a structurilor. Subcarpaţii. chiar şi structurile în sine şi mai ales structura geomorfologică. au loc închiderea. mergând până la Dâmboviţa. 13). 8 şi 12) şi se menţine ca atare până la Trotuş şi Depresiunea Braşovului. începe să se topească şi expulzează lave acide pe aliniamentul ruptural iniţial din spatele cristalinului oriental. în funcţie de modul şi locul de coliziune al microplăcilor din faţa Plăcii Est-Europene. în arc de cerc. 97). din punct de vedere tectono-structural. Rezultatul orogenezelor carpatice a fost nu un lanţ linear şi unitar. Aliniamentele tectonice din ambele părţi se extind şi la Curbură. 1990. direcţia fâşiilor amintite se curbează către sud. cu Microplaca Panonică). sud-vest şi chiar vest. Coliziunea a început cu fazele orogene austrică şi laramică. despicat în marginea labilă a Plăcii Est-Europene continuată în sud cu Microplaca Moesică. formând şirul vulcanic. deci. dar asociate între ele într-un cerc (fig. ci sectoare montane cu structuri şi orientări diferite. pe un aliniament nord-vest–sud-est. chiar ceva mai de la nord (pe linia înşeuărilor din nordul munţilor Perşani-Baraolt- Bodoc-Nemira şi Berzunţ . Mutihac. S-a născut astfel un segment muntos destul de lat.

separate de ridicarea cristalinului în Leaota. Peste ea se revarsă flişul arcuit al Curburii. pe care fruntea Microplăcii Mării Negre se subduce cu o înclinare de circa 600. Clăbucetele. dar formându-şi şi caractere proprii. care în faza austrică a încălecat peste flişul intern. Microplaca Mării Negre. A admite Subcarpaţii Curburii până la Dâmboviţa. împingând şi sectorul Munţilor Meridionali al geosinclinalului carpatic în aceeaşi direcţie şi poziţionându-l est-vest. care au suferit chiar în cuaternar înălţări de circa 1000 m. Acestea. S-a format aici un plan Benioff curbat. pe linia de fractură Dâmboviţa - Fierbinţi-Târg. influenţat de ambele sectoare vecine. respectiv către un colţ al Microplăcii Transilvane. în jurasic şi mezocretacic. geologic. Ea a fost desprinsă din cea Moesică. dovadă pietrişurile de Cândeşti din Măgura Odobeşti. gruparea Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare aparţine Curburii. este o soluţie care separă forma (Subcarpaţii dintre Prahova şi Dâmboviţa) de geneza sa. a suferit şi suferă în continuare lăsări subsidente). Carpaţii Meridionali au o structură de mari blocuri cristaline aliniate est-vest. la început slab afectat de înălţări. unde este deplasat cu 15 km mai la sud faţă de Munţii Făgăraş.Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare (echivalentă cu cristalin-mezozoicul oriental). care separă tectonic Curbura de Meridionali. dar Carpaţii Curburii numai până la Prahova. în dreptul Curburii. plus o Pânză Supragetică. lăsând în spate falia profundă Bran-Braşov-Oituz. aşadar. Totodată. Sectorul Curburii este cel mai nou segment montan carpatic. Sunt formaţi din Cristalin Autohton (Danubian) şi Pânza Getică. către vest-nord-vest. extins între Trotuş şi Dâmboviţa. pânza respectivă este specifică Orientalilor. dar poziţia şi structura geomorfologică o plasează la Curbură. devenind larga Depresiune a Braşovului. până la latura nordică a Depresiunii Braşov. s-a lărgit apoi prin distensie. au rămas mai puţin înalte (1000-1200 m). motiv pentru care şi această latură. împinsă se pare de subplăcile Turcă şi Arabă. se conturează. La această alcătuire tectono-structurală aparte a Curburii s-a ajuns prin deplasarea Microplăcii Moesice. Despicătura braşoveană. acest sector are pe margini. unitatea a suferit o cutare largă. Influenţele Microplăcii Mării Negre se resimt. face parte din Carpaţii Curburii. iar în faţă luând naştere o „fosă” subsidentă (Focşani). 58 Universitatea SPIRU HARET . mai ales către Braşov. O dată cu încălecarea către est. În această parte. din spate. El se impune printr-un arc de masive montane. apărând două sinclinale mari: Piatra Craiului-Dâmbovicioara- Codlea-Vulcan şi Bucegi-Postăvaru-Piatra Mare. umplându-se cu sedimente în principal fluviatile. o treaptă mai joasă de munte. marginea de vest a pânzei a fost încălecată de Meridionali pe falia Iezer-Păpuşa. De asemenea. între Trotuş şi Dâmboviţa. oprită din deplasare. Arcul Curburii este completat cu subcarpaţii săi. În faza laramică. împreună cu depresiunea. Microplaca Mării Negre. concomitent cu înălţările montane. de asemenea curbaţi. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. Au luat naştere prin coliziunea Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. către curbura flişului oriental. ca şi latura montană nordică a depresiunii (Obcinele Braşovului). A rămas astfel un sector de tranziţie. Subducţia este funcţională şi azi. dovadă fiind cutremurele vrâncene. fiind lipite de Depresiunea Braşovului (care. se deplasează spre nord-vest.

Compresia de aici a fost mai mică decât la Meridionali. deoarece stă pe un fundament carpatic mai ridicat. mai ales la nord. totul e acoperit de sedimente sarmato-pliocene necutate. prinse azi între Getic şi Supragetic. Vâlcan. În plus. după structurare. formând un prag între Depresiunea Getică şi cea Valaho- Moldavă. areale de distensie. Cindrel. Acestea au fost mişcările moldavice. iar Geticul şi Suprageticul. în jur. şi pe cea Transilvană. Ele au impus cutarea sedimentelor Depresiunii Getice mai vechi ca sarmaţianul mediu şi încălecarea acestora (inclusiv a fundamentului carpatic al Avanfosei Getice) peste formaţiunile Platformei Valahe. anticlinalul Săcel-Gorj. unde avansează mai mult spre sud. La est de Olt aflorează mult paleogen. Ultimele mişcări de cutare au afectat numai Depresiunea Getică. plus Dognecea şi Locva. Pânza Getică de pe Autohton. nordul Masivului Poiana Ruscăi. părţile de nord-vest ale Cindrelului şi Sebeşului. dar au rezultat din coliziunea Microplăcii Moesice (frontul său vestic) cu cea Panonică. Munţii Căpăţânii. Munţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. anticlinalul Ocnele Mari (mai la nord este sinclinalul Râmnicu Vâlcea – sud). parte din Almăj şi arealul Reşiţa-Moldova Nouă. În rest. Munţii Cernei. Almăj (din Banat) şi Podişul Mehedinţi. Încălecarea Pânzei Getice a început în faza austrică. dar monoclin (cu excepţia anticlinalului Măţău). Între ele s-a interpus flişul de Severin. ea constituie masivele: Măgura Codlei. suprapus iniţial unei scoarţe şi fose oceanice. cuprinde masive prealpine rupte din Microplaca Transilvană şi un areal fost al fâşiei de expansiune din care au rezultat „cutele solzi".4 Arealul prezent al Suprageticului înglobează: Culmea Făgăraş. Iezer-Păpuşa. se pare. 59 Universitatea SPIRU HARET . La zi. mai ales între Argeş şi Dâmboviţa.după ce prima se deplasase mult către nord-vest. pe care îl încalecă. Munţii Banatului au rămas mai puţin înalţi decât Meridionalii. Încălecarea s-a făcut pe falia pericarpatică (identificată prin foraje). sub mioplicen. împingând către nord sectorul corespunzător al zonei carpatice de riftogen. se pare. din cea Transilvană. o continuare a suturii transilvane şi analogă pânzei Flişului de Severin. deoarece Microplaca Panonică înfrunta. sunt singurii Carpaţi care nu au o latură comună 4 Zona de solzi este. atunci când înaintează peste Flişul de Severin (suprapus crustei oceanice) şi s-a desăvârşit în faza laramică (sfârşitul cretacicului – paleocen). Retazat. a fost erodată puternic. Muntele Mic şi sudul Munţilor Poiana Ruscăi. Ca urmare. Autohtonul s-a rupt din marginea labilă a Microplăcii Moesice. care s-a subdus. s-a structurat în mezocretacic. deschis în jurasicul mediu. riftogenul Metaliferilor a creat. Din el sunt formate masivele: Parâng. când flişul şi unele ofiolite obduse intră în coliziune cu Autohtonul. inclus adesea la Getic. iar ulterior s-a înălţat puternic (la vest de Olt). aceste structuri cutate apar numai în câteva locuri din Subcarpaţii Olteniei: anticlinalul Govora-Slătioara (la nord de care este sinclinalul Horezu). Împreună cu pânza Getică şi Suprageticul. În rest. devenind un element important al structurii Meridionalilor. Sebeş. Suprageticul. din sarmaţianul inferior. Semenic. peste Autohton rămânând în prezent numai peticul de acoperire Godeanu. În mezocretacic. Autohtonul s-a subdus sub Pânza Getică. Totodată.

Ei reprezintă un diverticol carpatic ce face legătura cu Balcanii. În acest proces. Munţii Apuseni au o poziţie aparte faţă de geosinclinalul sinuos al restului Carpaţilor (Orientali – Banat). Sunt compuşi dintr-un Autohton (Bihor) şi două complexe de pânze de încălecare. Pânzele de Codru. apărând azi în horsturile Codru-Moma. la închiderea zonei riftogene. La acestea se alătură şi sedimentar prelaramic. Spre Microplaca Transilvană ei se delimitează tot printr-o falie. c) în estul Semenicului (Lăpuşnicel – Teregova – Armeniş). deoarece nu era tangent cu o placă. adică în Munţii Metaliferi şi Trascău. Ele mulează deci autohtonul. cât şi cei Nordici. formând Pânza de Drocea (V. ca structuri tectonice orogene. alunecări şi dezmembrări ale unor straturi sedimentare. Atât Apusenii Sudici. sud Bihor. 1990. au suportat numai mişcări rupturale. care s-au format din marginea labilă a Plăcii Panonice. cu o masă foarte mare de ofiolite (oceanice) întinsă între Arieş (şi afluentul său Hăjdate) şi Munţii Drocea (dominaţi de ofiolite). Autohtonul cuprinde azi Munţii Pădurea Craiului şi Gilău-Muntele Mare. sunt limitaţi la nord de falia din sudul munţilor Plopiş (G10 pe fig. au similitudini tectono-structurale cu ceilalţi Carpaţi. p. Urmele riftului şi geosinclinalului rezultat se găsesc azi în aliniamentul numit uneori Apusenii Sudici. sud şi est Gilău şi arealul Baia de Arieş. au suferit de asemenea fracturări. cu resturi reduse de cristalin (în Trascău şi Rapolt). şi din coliziunea celor două plăci. cu formarea de pânze tectonice în faza austrică şi puţin în laramică. sutura vest-carpatică. câteva corpuri magmatice (intruse. formate din sedimentar şi cristalin. ofiolitele rămase au fost obduse în faza austrică spre autohtonul de Bihor pe care se mula. având în Vlădeasa un fost graben umplut apoi cu banatite laramice.directă cu Microplaca Transilvană. cu precădere. 60 Universitatea SPIRU HARET . pe aproape 200 km. Banatitele (din paleocen) apar pe trei aliniamente: a) Moldova Nouă – Sasca – Oraviţa – Bocşa Română – Nădrag. Microplaca Panonică a avansat din vest sau nord- vest către est – sud-est. peste care încalecă. Pădurea Craiului şi Bihor. dyke-uri). apărut în jurasic. filoane. fliş mai puţin tipic. către nord. îndeosebi calcarele jurasice. domină de obicei corpuri mici intrusive (silluri. Pânzele de Biharia sunt numai din cristalin (pânze de soclu) şi cuprind Munţii Highiş (Zarand). impunând fracturi ale marginii plăcii vecine. Codru şi Biharia. După volumul mare de ofiolite rezultă că. Mutihac. Ei au rezultat din evoluţia unui rift intracontinental deschis între Microplăcile Transilvană şi Panonică (Apusenii Sudici). mai ales în ofiolite). Această sutură vest-carpatică (situată la vest de Alba Iulia) pare a fi. Ulterior. Mai mult. cu direcţie nord-sud. care merge între faliile Plopiş (nord) şi falia Sud-Transilvană (trece în lungul Mureşului şi nordul Meridionalilor). 362). înălţări şi unele lăsări în depresiunile zise posttectonice. 13) în lungul căreia Apusenii nordici s-au deplasat către est. consumul de scoarţă oceanică a fost mai redus. ci se afla între două microplăci. Apusenii de nord. iar cea Transilvană a opus rezistenţă. b) Berzasca – Şopot – Poiana Ruscăi. vulcanite neogene şi sedimentar postlaramic în depresiunile intramontane. Munţii Banatului se remarcă prin banatitele laramice ca manifestare finală a structurării munţilor (Meridionalii inclusiv).

(1972). Géographie”. Cercul carpatic s-a născut. radiar-concentrică. Spre sfârşitul miocenului apar şi erupţiile neogene folosind tot falii mai vechi. Géophysique. blocul panonic. oarecum paralel cu cel oriental. rupte din pătura calcaroasă a Pânzei de Drocea-Trascău. Din structurile menţionate mai sus şi forma curbată a fostului geosinclinal al Apusenilor Sudici (Metaliferi – Trascău) rezultă că acesta putea fi iniţial (ca rift şi perioadă de expansiune) alungit liniar între două microplăci. fenomen ce a prins la mijloc Microplaca Transilvană. (1976). Excepţie fac Munţii Banatului. Géographie”. Aspects of the Carpathian-Balkanic - Dinaric and Central Mediteraneean areas geodinamics. • Bleahu M. Géophysique. Ultimele deformări tectonice au avut loc în miocen şi au fost numai de natură rupturală. din curbarea a două arii riftogene situate în marginea labilă a Plăcii Est-Europene (cea Ccarpato-Balcanică şi cea Apuseană). Socolescu M. Géographie”. Géographie. prin Apusenii Nordici (autohton şi pânze). „Revue Roumaine de Géologie. un fost plan Benioff. în Colecţia „Ştiinţa pentru toţi”. „Revue Roumaine de Géologie. născut din ciocnirea Microplăcilor Moesică şi Panonică. Tectonica globală. deci. Recent seismic information of the litosphere in Roumania. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. şi peste unităţile vecine pe care şi le-a apropiat şi subordonat ca evoluţie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Aşa au luat naştere. • Ciocârdel R. I şi II. un diverticol al Meridionalilor. înălţări şi unele coborâri. (1979). care sunt (în ordinea vechimii lor): Moesică. Géophysique. Teritoriul României şi tectonica plăcilor. Panonică şi a Mării Negre. Panonică şi Transilvană. în Apusenii Sudici. 20. vol. cel mai complex fiind sectorul Munţilor Apuseni.. 2.după Airinei (1979). • Constantinescu L. şi forţează încălecări peste Autohtonul de Bihor. Structural position of the Apuseni Montains in the Alpine system. În orogeneza austrică. Pe laturile ei labile. Géophysique. s-a născut câte un segment montan cu altă structură. în perioada de închidere. o dată cu închiderea şi şariajele ce au urmat. cu rejucări de falii obişnuit mai vechi. 20. Din ciocnirea cu fiecare din aceste plăci. şi colab. produce curbarea Apusenilor Sudici. cu o înclinare de circa 300. Aceste blocuri au fost apoi însedimentate în roci moi. 16. (1976). depresiunile posttectonice Brad – Săcărâmb. „Revue Roumaine de Géologie. cu Placa Est-Europeană şi cu celelalte microplăci. • Bleahu M. care ulterior au fost erodate mai rapid. care şi-a impus structura sa. Bibliografie selectivă • Airinei Şt. aceasta s-a ciocnit. Géologie. În legătură cu aceasta din urmă se remarcă şi olistolitele calcaroase (precum cele din Vulcan şi cele din sudul Bedeleului). (1983 şi 1989). inclusiv Pânza de Drocea cu ofiolite. Sudarea segmentelor carpatice în jurul Microplăcii Transilvane a format un inel montan unitar ca formă şi în bună parte şi ca evoluţie ulterioară. Almaş – Zlatna şi Roşia Montană. împărţindu-i structural în două segmente (Metaliferi şi Trascău). avansează spre sud-est pe falia Plopiş. 61 Universitatea SPIRU HARET .

semicercul discontinuu al podişurilor. LVI. Structura geologică a teritoriului României. altitudini diferite. cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor de Vest..Analele Institutului de Geologie şi Geofizică”. Care fenomen structural diversifică foarte mult morfologia României şi peisajele sale geografice ? (Sectorizarea densă transversală a treptelor concentrice de relief prin elemente radiare – văi. IV. 4. 2. orientare şi înclinare a pantelor etc). Editura Tehnică. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor. în ajutorul profesorului de geografie. Care este obiectul de studiu al Geografiei fizice a României ? (Sistemul teritorial fizico-geografic al României conceput ca întreg şi pe elemente. Care sunt elementele concentrice ale reliefului României ? (Cercul muntos carpatic. Geografia României. 6. est şi sud-est valea arcuită a Nistrului. Autoevaluare – întrebări. • Posea Grigore (1976). cercul semicontinuu al câmpiilor. cercul sau aureola externă de dealuri şi podişuri.R. Editura Tehnică. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. vol. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. The plate tectonics concept and the geological structure of the Carpathians. 8. (1973). Depresiunea centrală a Transilvaniei. marginea platformei continentale şi sudul Dobrogei marcat de prelungirea faliei Fierbinţi-Târg). Care este nucleul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cercul Carpaţilor Româneşti). (1997). acest întreg corespunde. „Comunicări şi referate de geografie”. • Grasu C. Analyse geotectonique des chaines alpines situées autour de la Mere Noire Occidentale. Tectonopysics. iar în nord-est. • Posea Grigore (2002). (1976). Amsterdam. Geomorfologie. • Posea Grigore şi colab. Bucureşti. Ce forme de relief evidenţiază cel mai bine structura radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Reţeaua radiară de văi). roci. Care este locul central al sistemului teritorial românesc ? (Depresiunea Transilvaniei). probleme 1. Bucureşti. cu Domeniul geografic Carpato-Danubiano-Pontic). Ce structură geografică are Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? (Radiar- etajat-concentrică). 7. Care sunt cele 7-8 fâşii şi aliniamente circulare sau arcuite care compun structura concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Coroana carpatică. • Rădulescu D. Editura Fundaţiei România de Mâine. • Posea Grigore (1984). vest şi sud Tisa şi Dunărea mijlocie şi inferioară.S. nucleul transilvan de podişuri. • Săndulescu M. Tectonica plăcilor şi relieful. Editura Academiei R. (1980). 62 Universitatea SPIRU HARET . semicercul câmpiilor). • Mutihac V. 5. Geomorfologia României. Editura Didactică şi Pedagogică. Geologie structurală. 9. (1990). la care se adaugă arcul Nistrului şi cercul Prut-Dunăre-Tisa). 3.. 16. în mare. Care sunt limitele externe ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (În nord. I. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. • x x x (1983). Săndulescu M. filiala Bucureşti. Bucureşti. . vol.

). cu celelalte „plăci carpatice”). văi. falia şi valea Oltului până la Dunăre. Munţii Banatului. dar în mod divers. rodanică. culoare. ce s-a desprins în principal din Microplaca Moesică în momentul când s-a oprit subducerea plăcii Est-Europene sub cea Transilvano-Panonică. valahă şi pasadenă.a. apariţia şi expansiunea oceanului Tethys. şi Microplaca Mării Negre în sud-est. 18. care avansează sub Carpaţii de Curbură). şi teoria plăcilor aplicată sectorului Tethysului de vest şi Atlanticului). continuat cu valea inferioară a Trotuşului şi o falie peste sudul Moldovei. plus apropierea plăcilor Africană şi Est-Europeană. În care faze orogene s-au structurat Carpaţii ? (Austrică. care s-a subdus sub Carpaţii Orientali. 19. Ciocnirea căror plăci a condus la formarea fiecărui segment carpatic ? (Orientalii prin subducţia Plăcii Est-Europene sub cea Transilvană. când a avut loc închiderea geosinclinalului). Transilvană – care stă în centru –. discontinuităţi altimetrice) care indică structura radiară a Domeniului Carpato- Danubiano-Pontic. Curbura. 14. pe plan regional: evoluţia specifică a arealului mediteranean al Tethysului. care s-a ciocnit pe rând sau concomitent. prinsă la mijloc). Ce tipuri de mişcări principale ale scoarţei au avut loc în fazele orogene medii şi finale carpatice ? (Dominant. 10. subducţie şi coliziune: resturi de magme bazice de fund oceanic. 13. Culoarul Rucăr-Bran-Braşov-Oituz. 16. formată dintr-un conglomerat de vârste diferite. reunite în cerc în jurul Microplăcii Transilvane. sau numai ultimele două). din subducţia Microplăcii Mării Negre sub colţul de sud-est al celei Transilvane. 20. 63 Universitatea SPIRU HARET . Care sunt teoriile ce explică geneza Cercului Carpatic şi a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Teoria geosinclinalului. aliniamentul Crişului Repede ş. mişcări de înălţare. din ciocnirea mai redusă a Microplăcii Moesice cu cea Panonică). închiderea Tethysului şi apariţia Atlanticului. 15. cu ruperea unor microplăci care au impus rifturi şi geosinclinale locale – carpato-balcanice – şi închiderea acestora cu naşterea de segmente muntoase. lanţul vulcanic transilvan. 11. Cine şi cum a impus forma de cerc a Carpaţilor ? (Poziţionarea centrală a Microplăcii Transilvane. Care sunt elementele de recunoaştere a plăcilor şi microplăcilor pe teritoriul României ? (Cele care indică foste rifturi. aliniamente de focare seismice. prin evoluţia geosinclinalului Tethys şi a celui subordonat Carpatic. Meridionalii. falia şi culoarul Mureşului. Apusenii din subducţia Microplăcii Transilvane sub cea Panonică. din ciocnirea oblică a Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. şi microplăcile: Moesică – în sudul Meridionalilor –. falia Jiului. Nominalizaţi cel puţin cinci aliniamente morfologice (falii. Panonică – în vest –. aliniamente de minim gravimetric ce presupun contacte între plăci şi microplăci). Care sunt plăcile şi microplăcile care se extind pe teritoriul României ? (Placa Est-Europeană. planuri de discordanţă tip Benioff. 17. (Falia şi discontinuitatea Someşului Mare împreună cu aliniamentul Bârgău-Dorna-Valea Moldovei. sau sub Orientali). Definiţi Microplaca Mării Negre ? Cea mai tânără placă şi singura activă în prezent. Care faze orogene sunt numite şi „neotectonice” ? (Fazele finale – attică. aliniamente de sutură. laramică şi mai puţin în cea savică de la sfârşitul oligocenului. 12. mai puţin cutări şi subsidenţe). Care au fost cadrul global şi cel regional al apariţiei şi evoluţiei Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cadrul global: ciclul geodinamic alpin.

1. sau Munţii Vulcanici de Nord). Pe de altă parte. cu precădere Olimpul din Grecia). Stabilirea limitelor locale pe verticală. b) Grigore Posea (1981) aprofundează ideile de mai sus. până la individualităţi. Acest tip transilvan se împarte în trei subtipuri: meridional (mai înalt şi cu relief glaciar). de la lanţuri şi sectoare sau ramuri. jurasic şi transilvan. Tipizările cele mai des folosite sunt în funcţie de altitudinile relative sau şi absolute (munţi înalţi. care separă tipurile: alpin. cu un masiv central din care se desprind horsturi. 14). Ca urmare. dealuri. Tipurile majore de relief sunt: munţi.). câmpii şi depresiuni. Este vorba de: limita superioară a câmpiilor. limita inferioară şi superioară a dealurilor. geneza. iar Meridionalii reprezintă un tip aparte pe care l-a numit transilvan (similar celor din estul Peninsulei Balcanice. cu multe chei epigenetice. Orientalii sunt jurasieni (dar cu o notă proprie. Carpaţii Nordici sunt alpini. Tipuri şi subtipuri de munţi Noţiunea de munte se aplică atât unor individualităţi mici (un munte. câmpii joase etc. delimitând patru stiluri morfotectonice: alpin.a. de Martonne numeşte munţii noştri. Tipuri de ramuri montane Menţionăm trei criterii de tipizare. podişuri. aplicând fiecărora criteriile de clasificare. munţi de tip carpatic. mixt şi vulcanic. Astfel. lanţul vulcanic). Cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor majore de relief are o dublă importanţă: pentru sistematizarea taxonomico-geografică şi pentru practică. morfografia (în special forma ca perimetru şi în profil). bănăţean (cu altitudini mai joase) şi apusean (intermediar ca altitudine. care poate fi apoi aplicat şi pe alte unităţi (regiuni) compuse din aceleaşi tipuri de relief. tipizările trebuie să se facă gradat. ramuri sau şiruri de munţi (Munţii Parângului. hercinic regenerat. de Martonne (1908). limita inferioară a munţilor (se trasează după aproximativ aceleaşi criterii ca şi cele amintite mai sus). dar şi marilor lanţuri muntoase (Carpaţii. structura. sau pe trepte de mărime.). descrierea oricărei unităţi trebuie încadrată în regiunea sau subregiunea tipului major de relief de care aparţine. Pe total. dar evidenţiind şi un criteriu conducător. 64 Universitatea SPIRU HARET . un masiv etc. orice proiect de sistematizare şi amenajare a teritoriului se suprapune unui tip sau subtip major de relief.). Criterii de clasificare: altimetria (plus densitatea şi adâncimea fragmentării şi pantele dominante). Alpii. cât şi unor grupări. reducându-se astfel costurile. fiecare cu multe subtipuri. cu vulcanism intern). plus Măcinul (fig. a) Primul care a observat diferenţa de stil morfotectonic din cadrul Carpaţilor a fost Emm. Emm. etajarea morfoclimatică şi de vegetaţie etc. TIPURI ŞI SUBTIPURI MAJORE DE RELIEF Importanţă. sau lanţul Alpino- Himalaian ş.

Fig. Tipuri genetice de munţi 65 Universitatea SPIRU HARET . 14.

şi pe alocuri esenţial. fliş cretacic. în spatele căruia apar trei trepte mai joase: clăbucetele (curbate şi ele). În plus. creste structural-petrografice (Culmea Bedeleu. 66 Universitatea SPIRU HARET .a. ruptă din cea Moesică şi devenită acum foarte activă.) şi grabene (Culoarul Timiş- Cerna ş. format din fliş puternic cutat în orogeneza alpină. masive cupolare (Poiana Ruscăi şi Cozia). este vorba de subducţie de scoarţă oceanică. la structurarea şi ridicarea mai târzie a Carpaţilor Curburii. În general însă. cu acoperiş sedimentaro-mezozoic (Almăj. Siriu). Subducţia Plăcii Mării Negre se face pe un plan orizontal arcuit. Ivăneţu ş. Obcina Mare. Bodoc. Microplaca Mării Negre. reînălţate apoi puternic. platouri de aglomerate (în sud). marcate azi de aşa-zisa sutură transilvană. cu încălecarea Geticului (rupt din Placa Transilvană) peste Autohtonul moesic. Depresiunea Rucăr-Braşov-Oituz şi obcinele Perşani-Nemira-Berzunţ. măguri-cupole epigenetice (în Ţibleş şi Bârgău). Tipul carpato-alpin. obcine cristaline (Mestecăniş. Perşani) ş. fliş şi vulcanism). creste masive (Făgăraş).). extinzându-i până la actualele falii crustale G6 şi G7 (fig. Iezer etc. subdus ulterior.). ceea ce a impus un şir curbat extern de masive montane. s-au născut pânzele transilvane. care pot fi: înalte. Acestea au. Penteleu). o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. Tipul munţilor vulcanici cuprinde trei subtipuri: şirul nordic în stadiul de schelet. masive asimetrice (Rodna). Culmea Lăcăuţi). Baraolt.nord-vest.). în faze. platouri de lave (Igniş). A urmat subducţia frontală a Plăcii Moldave. a orientat către vest şi elementele structurale sudice ale Orientalilor. domină Carpaţii Orientali şi de Curbură. Întorsurii ş. Piatra Mare. Postăvaru. 13a). fliş paleogen şi subcarpaţi (molasă). Chiar flişul cretacic s-a depus tot pe substrat oceanic. rezultat din interacţiunea a câte două plăci vecine.). până la cutarea şi ridicarea Subcarpaţilor Moldovei. şirul sudic. diferite tipuri subordonate de relief: cratere. Fiecare dintre cele cinci ramuri carpatice a luat naştere printr-un alt mecanism. mari masive (gruparea Parâng şi Retezat- Godeanu). Au următoarele subtipuri: obcine (Feredeu. măguri de tip neck sau dyke (schelet).). sau fără (Făgăraş.a. Placa Moesică. la rândul lor. Ea a condus la o singură pânză tectonică principală. obducţie şi coliziune continentală. pe de altă parte. s-a conturat. Aici. Podu Calului. medii şi joase. • Carpaţii Curburii reprezintă un sector nodal de tranziţie între Orientali şi Meridionali. Ciucaş. masive structural-petrografice (Ceahlău. Bârgău şi Munţii Metaliferi). • Carpaţii Orientali s-au născut printr-o primă subducţie a scoarţei oceanice formate după deschiderea primului rift carpatic din care. c) Ramuri montane formate prin subducţie. masive de fliş cu altitudini diferenţiate de tectonica cristalinului de subasment (la Curbură – Penteleu. urmată de coliziuni şi subducţii continentale şi uneori chiar obducţii. pe de o parte. Cindrel etc.a. horsturi (Codru-Moma. Moesică şi Transilvană. A apărut astfel un segment muntos cutat în şiruri paralele – cristalin. Tipul mixt alpino-hercinic este specific Apusenilor (masive cristaline. deplasându-se către vest . sub Orientali. începută probabil concomitent cu subducţia ultimei scoarţe oceanice. Meseş etc. plus un lanţ vulcanic. cu conuri şi cratere şi subtipul sedimentaro-vulcanic (Ţibleş. Aceasta a contribuit în continuare. clăbucete (clăbucetele Predealului. • În Meridionali a dominat o coliziune oblică a Plăcii Moesice faţă de cea Transilvană. impunând alte structuri locale.a. prin restrângere. care a continuat însă. Tipul carpato-hercinic regenerat este dominat de masive cristaline. în dreptul Curburii. şi plăcile Moldavă.

15.Universitatea SPIRU HARET Fig. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 67 .

Giumalău.munţii cu relief glaciar şi etaj alpin (Meridionalii. cele din Munţii Vâlcan. Ciucaş. b) Clasificarea în funcţie de modelarea externă (Posea. în cadrul lor se remarcă subtipuri ca: platouri calcaroase (Pădurea Craiului. Cuprind vestul Banatului. Munţii Mehedinţi. Munţii Dognecei). compresia ce a condus la înălţări a fost mai redusă. până la Ţarcu. Munţii medii au altitudini dominante de 1000-1400 m şi se extind mai ales pe fliş (Obcinele. creste.). Buila-Vânturariţa. • Carpaţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. Cât priveşte Apusenii Nordici.a..). astfel. Rodna. Tipuri de individualităţi montane a) Clasificarea în munţi înalţi. remarcat îndeosebi în Apuseni. Giumalăul. Stânişoarei. cu similitudini şi în Apuseni. Culmea Bedeleu-Ciumerna.a. şi influenţe panonice. Bâtca Arsurii ş. vârstă (alpini şi hercinici). apoi Ţibleşul şi masivele vulcanice sudice etc. 68 Universitatea SPIRU HARET . Măcin etc. . 1981) distinge urmă- toarele subtipuri: . Frunţi.). Şureanu. Badea.a. Rodna). Codru-Moma. bare şi culmi calcaroase (Piatra Craiului. Iezer. ca. În această parte ar fi. Rodna. din Trascău ş. 1981) se face în funcţie de altitudinile absolute maxime şi minime de la noi din ţară (fig. masive şi martori calcaroşi (Rarău. Munţii Banatului. masivele Maramureşului. . Platoul Cărbunari. Bihor-Gilău-Vlădeasa).munţii cu relief carstic dezvoltat.). banatitele puse în loc în faza laramică. Aninei etc. ei s-au format din marginea labilă estică a Plăcii Panonice în interacţiune cu Microplaca Transilvană. • Carpaţii Apuseni prezintă ca specific şi obducţia unor părţi dintr-un fost fund oceanic secundar. Mehedinţi şi Godeanu. Aceasta se bazează pe două limite intermediare de altitudine (1000 şi 1500 m).000 (Grigore Posea.a. Bicaz. câteva masive din Vrancea. într-un fel. Gilău ş. cinci ramuri carpatice. pe rocile predominante. vestul şi nordul Apusenilor. ulterior.munţii cu suprafeţe de nivelare bine etajate şi bine păstrate (Meridionalii. Postăvaru. Bucegii. de exemplu. Podu Calului ş. Munţii înalţi au etaj alpin sau cel puţin subalpin. sau Apusenii Sudici. rezultând tot din coliziunea Plăcii Moesice. Hăşmaşu. medii şi joşi (Posea. altitudini dominante de peste 1400-1500 m (masive cristaline ca Făgăraş. singurul aliniament unde Microplaca Transilvană este încălecată de o microplacă vecină. Rarăul.masive conglomeratice (Ceahlău. Munţii Cernei. Munţii Oaş. Colţii Trascăpului ş. Piatra Mare. cele din Munţii Cernei. latura olteană a Meridionalilor şi parţial în Hăghimaş. Clifele. fiecare cu o altă structură. Giurgeu şi Rodna. . dar cuprind şi munţi cristalini (Ghiţu. Bucegi). klippe (Tarniţa. deci.). Acest segment a suferit.a. Tipizarea folosită pe harta geomorfologică 1: 400. unele masive din fliş ca Ceahlăul. 15). toate între Rarău şi Bicaz. Obcinele Braşovului. dar cu cea Panonică. 2. Găina. Munţii joşi au altitudini dominante de 500-1000 m. din care s-au născut Metaliferii şi Munţii Trascăului. culoare şi depresiuni intramontane.). Bran-Rucăr. 3. 1980). L. Au rezultat. Padiş- Scărişoara. apoi cele din Culoarul Bran. Almăj. Grebenul. sudul.

culmi. 8 – Depresiuni intracarpatice. 16. Structura complexă a Carpaţilor: 1 – Areale cu şisturi cristaline. 2 – Calcare mezozoice. 3 – Fliş cretacic.Universitatea SPIRU HARET Fig. limită de unităţi şi subunităţi – masive.) . 6 – Eruptiv în areale de fliş. 69 limită de sectoare sau grupări de masive. depresiuni etc. 4 – Fliş paleogen. 9 – Limite (limita Carpaţilor. 7 – Conglomerate. 5 – Eruptiv.

Muntele Mare. Podu Calului. Timiş-Cerna. Zlatna etc. Nemira. Piatra Mare . h) Depresiuni intramontane. Metaliferi şi Detunatelor). Ciucea. Gheorgheni. Tipizările se fac după mai multe criterii (Grigore Posea şi Valeria Velcea. tectono-erozive (Întorsura Buzăului. Rodnei. 70 Universitatea SPIRU HARET . Vrancei. Ana. Cernei. Gurghiu.între 1000-1500 m (Obcina Mestecăniş. Vlădeasa)..a.măguri vulcanice (vulcani schelet): Oaş. 16): .platouri de lavă: Igniş. din Podişul Mehedinţi. Culoarul Bistrei. . Zarand. Ciucaş .peste 1500 m (Maramureş. golf depresionar ş. .ofiolite. Suhard.a. Culoarul Mureşului. Poiana Spinului. Măgureaua . Berzunţ. până la 800-1300 m (Vatra Dornei) şi peste 2000 m circurile glaciare. Gilău). Goşmanu.după altitudine: de la 70-100 m în Defileul Dunării.peste 1500 m (Rarău. Haţeg. Semenic. glaciare (circurile glaciare). Loviştea ş. Postăvaru . Bozovici. Almăj. Harghita-Mădăraş ş. Saca. . Şaua Vârfuri (între Hălmagiu şi Beiuş). Aninei. Stânişoarei. terase şi lunci (Maramureş). Padiş ş. . Baraolt. d) Munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş.după relieful dominant: de câmpie şi glacisuri (Braşov). Lotru-Petroşani-Cerna. Mehedinţi.a. glacisuri.sub 1500 m (Perşani. Harghita.calcare. Leaota. Brad-Hălmagiu etc. Gurahonţ. Maramureş). bazinet. e) Munţi formaţi din roci vulcanice neogene: . vulcanice-cratere (Sf. cu piemonturi şi glacisuri (Haţeg.conglomerate. Există mai multe noţiuni cu înţeles uneori de depresiune: ţară. Loviştea.).).). .a. – la confluenţă). de podiş (Bozovici). cu piemonturi. Obcina Mare. .calcare). Ghiţu. Plopiş. Grohotiş. Bârgău. de dealuri (Petroşani. .conglomerate şi calcare. dealuri. dar şi cele citate mai sus lărgite adesea prin eroziune). Gutin. Abrud ş. Clăbucetele Întorsurii şi Predealului. Codru-Moma. Lăpuşna. Ciucuri. Tarcău. a) Munţi din roci cristaline fără cuvertură sedimentară: . Ivăneţu. culoar depresionar.conglomerate.platouri de aglomerate (poala transilvană a munţilor Căliman-Harghita). b) Munţi cristalini cu sedimentar deasupra (fig.sub 1500 m (Obcina Feredeu. Frunţi. cu relief montan (Vatra Dornei).între 200-600 m. Penteleu. carstice (Podul Dâmboviţei. uluc. . Culoarul Mureşului. cu lunci şi terase largi (Brad-Hălmagiu). Ciumatu). Măgura Caşin.sub 1000 m (Locva.peste 1500 m (Ceahlău . Piatra Craiului . Baiu.calcare. Giumalău. Trascău).conuri şi cratere (Căliman. c) Munţi formaţi din sedimentar (predominant fliş): .după geneză: tectonice (Braşov. de eroziune (Oaşa. Şaua Osteana (între Plopiş şi Meseş). Timiş-Cerna. Pădurea Craiului). f) Munţi hercinici (resturi): Măcin. poliile şi padinile din Munţii Dognecei. Ciuc. Bihor). Dognecei. Câmpeni. Hăşmaşu. 1967): . g) Culoare montane: Bran-Rucăr. Bucegi . Şumuleu. Gheorgheni). .a. Vâlcan. Bodoc. Siriu. Munţii Aninei. Lăpuş.). de baraj vulcanic (Ciucuri. Poiana Ruscăi. Meseş). Petroşani. Făgăraş-Retezat.

71 Universitatea SPIRU HARET . Bran (şi Giuvala). Lainici.a. Neteda. Bratocea. Poarta Orientală (Domaşnea).după gradul de închidere: închise (Sf. Trecători: Turnu Roşu-Cozia. Trecători şi pasuri în Carpaţii Meridionali. Boncuţa. Ciucea). Ivăneţu. Ana). Vlăhiţa. Tuşnad- Malnaş.).. Ghimeş Palanca. împreună cu depresiunile intramontane. Grigore Posea (1977 şi 1999) ş. Pasuri şi trecători carpatice* Nu reprezintă forme majore. Izvoru Ampoiului. De această problemă s-au ocupat Al. Almaşu. Mestecăniş. Cerna-Petroşani-Lotru ş. apare şi în arealul Câmpulung-Muscel). Trecători şi pasuri în Carpaţii Orientali.a. o ramă externă de dealuri piemontane. în principal de eroziune. Merişor (Băniţa). Ozunca. Gheorgheni. Oituz. Culoarul Bistrei). 2-7 şiruri de depresiuni pe sinclinale şi de eroziune. Predeal. Stâna de Vale. deschise prin porţi largi (Maramureş. Brădet (Întorsurii). Trecători: Topliţa-Deda. Oslea. Cărbunari. Borsec.după poziţia în cadrul lanţului montan: longitudinale (Maramureş. Brad-Hălmagiu. Muşat (Lăcăuţi). Ortelec. I.). Pasuri: Gărâna. Culoarul Timiş. Moineşti. Urdele. . moldav (cele mai extinse depresiuni. Bucium. 4. Bran-Rucăr. iar de rolul geopolitic al pasurilor şi depresiunilor. Bozovici. Pasul Romanilor. Caşin. Trecători: Ciucea.a. deschise prin chei sau defilee (Braşov. Cheile Minişului (Marila). Naideş-Pojejena. cei mai înalţi subcarpaţi). Prislop. Ursoaia. Pasuri: Huta. Lăpuşna. 225-226.a. Tihuţa. Osteana. Cristior. Moineşti. Bogata. Tipuri şi subtipuri de dealuri pre şi pericarpatice Dealuri subcarpatice Subtipuri: oltean (un uluc depresionar subcarpatic. Tărtărău. Tămaş. Pârâul Rece. Sicaş. Trecători şi pasuri în Munţii Apuseni. dar constituie o caracteristică importantă a Carpaţilor. Culoarul Mureşului ş. . Predeluş. Gutin (Pintea). Ghimeş (Păltiniş-Ciuc). Culoarul Mureşului (Zam). Trecători: Defileul Dunării şi Bârzava. Ozunca. curbură (2-5 şiruri de dealuri. culmi oblice pe munte axate pe conglomerate * Vezi şi p. Tulgheş. Rusca. Haţeg. Petroşani. Uz. Acestea facilitează circulaţia transcarpatică şi. Vârtop. Pasuri: Transfăgărăşanul. Rotunda. Bucin. Botiza. Trecători : Harţagu-Buzău şi Racoş. Bixad-Turia-Plăieşi. Izvoru Mureşului. Ciucuri. Trecători şi pasuri în Carpaţii Curburii. Trecători şi pasuri în Munţii Banat-Poiana Ruscăi. Tabla Buţii. Bicaz. Gurahonţ (Crişul Alb). Padiş. transversale (Braşov. La Comoară. Perişani. Tarniţa. Ciumârna. Şetref. au facilitat habitatul şi stăpânirea interiorului Carpaţilor de către daci şi români. Poarta de Fier a Transilvaniei. Cârşa Roşie. Zugreni. Diham. Comăneşti. Păduchiosul. Stânişoara. Pasuri: Vălişoara. Poarta Orientală. Buru (Arieş). Buceş. Savu (1972). Lotru. Şandru (1998) ş. Pasuri : Mereşti. inclusiv pinteni montani. în nord există un aliniament al pasurilor transcarpatice: Tihuţa-Mestecăniş. Ţarova (Pârvova). Rica (Mereşti). plus un şir de dealuri de anticlinal.

puternic sedimentat. podiş pe sedimente mio-pliocene. vulcanic sau roci sedimentare mezozoice dure. Dealurile şi depresiunile vestice Dealuri joase. dealuri subcarpatice de tip transilvan (Subcarpaţii Transilvaniei). piemontane (Podişul Lipovei). dealuri de tip inselberg şi pedimente (Tulcea-Cataloi-Dunavăţ şi cele din vestul Măcinului). 200-300 m. cât şi spre Podişul Getic). gruiuri piemontane (Gruiurile Argeşului şi Jiului). cu interfluvii înguste divergente (Piemontul Topolog-Bascov). cu următoarele subtipuri: câmp slab fragmentat (Piemontul Bălăciţei). Podişul Dobrogei este cel mai complex ca geneză (de platformă. Muscelele Năsăudului (monoclin). Tipuri de podişuri Fiecare podiş formează un tip aparte morfostructural. structural. podiş fragmentat în culmi înguste şi paralele cu văi consecvente (Colinele Tutovei. Dealuri subcarpatice transilvane Sunt dezvoltate dominant pe sinclinale. care pătrund şi în golfurile depresionare vestice. podiş de câmpie colinară (Câmpia Moldovei). Lăpuş (culme deluroasă pe conglomerate şi depresiune de eroziune pe roci moi cutate). Subtipuri: Homoroade-Târnave-Mureş (depresiuni pe anticlinale şi dealuri pe sinclinale şi parţial acoperite cu aglomerate vulcanice). platouri de diabaze (Niculiţel). în meoţian. acoperit la suprafaţă cu sedimente mio-pliocene. pe alocuri cu măguri formate din cristalin. cu interfluvii netede orientate nord-sud (piemonturile Cândeşti. Olteţului. iar apoi înălţat şi fragmentat diferenţiat în 5 subtipuri: podiş de sedimentar paleogen şi miocen (Someşan). Podişul Getic este tipic piemontan. Fălciului şi în parte în Podişul Covurlui). disecat în cueste şi văi structurale. fragmentat în culmi masive alungite est-vest şi culoare largi de văi (Podişul Târnavelor). podiş complex (Dobrogea de Nord) compus din munţi hercinici.şi un culoar depresionar la contactul cu Podişul Moldovei – Moldova-Siret). cu inselberguri) şi chiar ca subtipuri. bănăţene (relativ similare cu cele crişene). depresiune-pediplenă (Nalbant). iar depresiunile pe anticlinale. Cotmeana. pe roci moi miocene (Câmpia Transilvaniei). dar ultimul este un mozaic de alte subtipuri: podiş de platformă cu structură tabulară (Dobrogea de Sud). fosilizat în panonian şi renivelat în postponţian). podiş de platformă peneplenizat pe şisturi verzi (Dobrogea Centrală). podiş calcaros. pe roci moi necutate. Podişul Transilvaniei este situat pe fundament de orogen-tranziţie. Subtipuri: podiş uşor fragmentat cu multe măguri cristaline (Podişul Silvaniei). dealuri şi coline rotunde şi domoale. peneplenizat. crişene (dealuri înguste în vestul horsturilor şi depresiuni deluroase în grabene). cu cueste şi inselberguri (Babadag). muscele (dealuri pe monoclin şi depresiuni de eroziune atât la contactul cu muntele. cu creste şi masive deluroase. Are trei subtipuri de bază. cu oarecari trăsături de platformă.). Sibiu etc. Motrului). Prezintă 4 subtipuri: podiş de monoclin fragmentat în masive şi culmi deluroase şi cueste (Podişul Sucevei). peneplenizat în mai multe rânduri (în timpul lui SII peste Podişul Someşan. 72 Universitatea SPIRU HARET . Bistriţean (dominate de glacisuri şi depresiuni). Podişul Moldovei are fundament de platformă. podiş cu largi suprafeţe structurale şi cueste proeminente (Podişul Central Moldovenesc). depresiuni marginale largi (Făgăraş.

Câmpia Ierului. Câmpia Săratei. Câmpia Piteştiului. Câmpia Timişului. de glacisuri şi cu limanuri recente). piemontane subcarpatice (Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi Câmpia joasă a Râmnicului). Câmpia Lehliului.. în două mari subtipuri : Câmpia Getică (până la Argeş. Câmpia Iancăi. de tip baltă actuală (Balta Ialomiţei. Harta geomorfologică a R. de subsidenţă. Câmpia Cigherului. Tipuri de câmpii Tipurile generale genetice sunt: fluvio-lacustre (Câmpia Română şi Câmpia de Vest). de podiş peneplenat (Câmpia Buduslăului). Câmpia Strachinei. Balta Brăilei. Subtipurile genetice ale Câmpiei Române: piemontane getice (Câmpia Sălcuţei. de terase (cea mai mare parte din Câmpia Olteniei. Câmpia Padinei. Geomorfologia României. „Natura”. Câmpia Ţipariului). piemontane prebalcanice (cu straturi de Frăteşti – Câmpia Burnas). de glacis-piemontan (Câmpia Buziaş şi Bârzavei). de subsidenţă (Câmpia Someşului.. (1980).R. Câmpia Boianu). Câmpia Arancăi). compusă din două benzi cristaline între care se interpune o fâşie de calcare mezozoice carstificate. Câmpia Jimboliei. Câmpia Mureşului în ansamblu). • Posea Gr. Câmpia Siretului inferior). nr. Editura Fundaţiei România de Mâine. Valeria Velcea (1967). de glacis terasate (Câmpia Miersig şi Cermei). Câmpia Lugojului. Câmpia Buzău-Călmăţui. • Posea Grigore (1997). 3.Terra”. Toate se pot reuni. de terase (Câmpia Bocsigului. scara 1:400. Subtipurile genetice ale Câmpiei de Vest: de glacis neterasate (Câmpia Ardud şi Tăşnad. nr. 3. Câmpia Honoriciului. • Posea Grigore. Câmpia Leu-Rotunda. . litorale (fâşiile de plaje şi grinduri). Câmpia Aradului). piemontan-terasate (Câmpia Vingăi. piemonturi terminale (Câmpia Vlăsiei. Câmpia Joasă a Crişurilor. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Câmpia înaltă a Râmnicului). Editura Fundaţiei România de Mâine.000. de subsidenţă (Câmpia Titu. de abraziune (platforma continentală) şi câmpii deluroase (Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei.. după vechime şi aspectele actuale generale. Subtipurile câmpiei deltaice: fluviatilă şi fluvio-marină. Câmpia Pucheni. de tip baltă dunăreană veche (Câmpia Mărculeştiului. Balta Isaccei). Câmpia Viziru) (fig. de glacis subcarpatic (Câmpia Istriţei. Câmpia Mostiştei. Clasificarea depresiunilor. 17). Câmpia Barcăului). Câmpia Găvanu-Burdea).S. fluvio-marine (Delta). Câmpia Nădlac. Badea L. 73 Universitatea SPIRU HARET . de glacis-piemontan predobrogean (Câmpul Hagieni). • Posea Grigore (1987). Tipuri ale reliefului major în Câmpia Română. Câmpia de Vest a României. importanţă practică. care sunt dealuri). piemontan-terminale (Câmpia Carei. dominant piemontan veche şi de terase) şi Câmpia Limanurilor sau Estică (cu dominantă piemontan-terminală. Podişul Mehedinţi are o structură carpatică peneplenizată. Editura Didactică şi Pedagogică. de glacis premoldav (Câmpia Covurluiului). Câmpia Tecuciului).

17. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii . 74 Universitatea SPIRU HARET Fig.

grupate în 3-4 complexe. ani (oligocen). 6. 5. S I2 = 2-12 mil. S II2 = 2 – 4 mil. sau generalizat (Pediplena Carpatică. Autoevaluare – întrebări. S IV1-2 = 2 mil. ∗ Număr: 4-5 până la 9-10 niveluri. notate şi S IV1 – S IV2). în podişuri (la zi şi fosile). ani (sarmaţian-meoţian). peneplene. S III1-3 = 4 mil. dar mai sus cu 200-400 m. Cum oscilează limita inferioară (altitudinea) a munţilor: Banatului. Tipuri regionale: carpatice şi subcarpatice. Suprafeţele din Carpaţi ∗ Sunt cele mai studiate (studii pe unităţi. Carpaţilor Meridionali şi Oaş-Gutin? 3. Gornoviţa. ∗ Înclinarea medie a suprafeţelor: S I = 5-7‰. de Curbură. Zarandului. Fărcaşa. 7. Tipuri genetice de câmpii din Câmpia Română şi din Câmpia de Vest. S II1 = 13-23 mil. ∗ Denumiri: pe ramuri muntoase sau chiar pe masive (Borăscu. 10. 5 cristalino-mezozoice. notate şi S III1 – S III3 şi Nivelurile carpatice de vale. 9. Munţii Banatului şi Munţii Apuseni. ani (villafranchian). SUPRAFEŢELE ŞI NIVELURILE DE EROZIUNE Istoricul cercetărilor: cercetări în Carpaţi. 5 sedimentar fliş. 5 vulcanice şi 3 culoare montane. Meridionali. Râu Şes. Importanţa cunoaşterii tipurilor şi subtipurilor majore de relief. 8. Măguri-Mărişel. în lacune stratigrafice). Feneş-Deva etc. ∗ Altitudinile actuale: S I = 500-2300 m (după masive). ani (ponţian). S III = 8-10% şi S IV = 4-5 %. dar pe alte locuri). Tipuri de podişuri şi specificul fiecăruia. 4. în câmpii (fosile). 2 sedimentaro-vulcanice. Pasuri şi trecători în Carpaţii Orientali. probleme 1. cercetări în alte regiuni. ani (danian-eocen). Suprafeţele carpatice de bordură. suprafeţe de interfluvii. ani (egale cu S I3. Tipuri de depresiuni intramontane . niveluri de vale (umeri de eroziune). Tipuri de dealuri subcarpatice. Suprafeţele medii Carpatice. 2. sinteze). suprafeţe de eroziune. notate şi S II1 – S II2. Tipurile de ramuri montane după stilul morfotectonic şi după procesele de subducţie. suprafeţe exhumate. suprafeţe fosile (de soclu. S II = 12-15% (domină flişul cretacic). 3 din conglomerate. S III = 400-1100 m şi S IV = 300-900 m. Paralelă între Subcarpaţii externi şi Subcarpaţii Transilvaniei. S II = 350-1600 m (după masive). Tipuri: pediplene.). 75 Universitatea SPIRU HARET . S II = 20-30‰. exemplificări. suprafeţe la zi. ∗ Procentul extinderii actuale în Carpaţi: S I = 2% (şi dominant pe cristalino- mezozoic). SI3 = 13-23 mil. Enumeraţi câte 5 masive cristaline. S III = 5-20‰ şi S IV conformă cu actualele profile de râuri. ani (prebadenian). ∗ Durata perioadelor de eroziune (şi vârsta): S I1 = 30 mil. notată şi S I1 – S I3. obducţie şi coliziune continentală (exemplificări la ramurile carpatice).

S I2 apare rar. de unde urcă apoi ca umeri. unde S I – S III se întrepătrund în cercuri concentrice. S IV (umerii de vale) este for- mată din două rânduri de umeri. la 800-1000 m. 6 = Abrupturi petrografice. S II1 = 1000 m. iar în sud are 1-3 trepte între 650-800-1000 m. b) Munţii Apuseni au un model similar. S I are uneori trei niveluri situate la 2300-2200 m. pe defileul Dunării. 2000 m şi 1800-1900 m. 3 = Suprafaţa de 400-450 m (de borduri). S IV are 300 m şi apare ca un fost fund de vale (fig. cu 4 complexe poziţionate asimetric în Semenic şi Almăj la 300-1400 m. c) Munţii Banatului au două submodele: Poiana Ruscăi. S II are două niveluri situate pe culmile montane medii. 2 = Suprafaţa culmilor medii. Fig. 18). la 1500-1600 (1800) m şi 1200-1400 m. mai uniformă şi cu numărul cel mai mare de niveluri (10). Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării: 1 = Suprafaţa Almăjului. şi submodelul Banat. S III = 600-700 m şi S IV = 300-500 m. dar în vest se comprimă toate între 300-550 m. dar mai deranjat tectonic şi pe alocuri cu un număr de niveluri mai redus (maxim 6 în Bihor-Vlădeasa): S I1 = 1600-1800 m. 5 = înclinarea locală a suprafeţelor. S II devine dominantă. reunite în 4 complexe. S IV1 = 650-800 m pe văile transversale şi 750-800 m pe cele secundare şi S IV2 = 550-600 m. În masivele joase dispare S I1. formând o cupolă la 800-1300 m. 4 = vârfuri sub formă de martori. S II2 = 700-900 m. S III apare ca o mică treaptă orizontală pe bordura montană nordică la 1000-1100 m. 7 = Arii cu doline. Modele regionale carpatice a) Carpaţii Meridionali au scara grafică cea mai tipică. S I2 = 1400 m. 18. 8 = Limita Văii Dunării (deasupra umerilor carpatici de vale şi a teraselor) 76 Universitatea SPIRU HARET . iar S III şi S IV se interferează uneori la 400-500 m.

indică: S II1 (prehelveţiană) ca urme exhumate. pe culmile secundare). S III (ponţian-dacian) pe Culmea Groapa Oii şi nivelul romanian-villafranchian (S IV) pe interfluvii. 19). în arealul Câmpulung. Gh. dar cade la 600-700 m în Preluca). pe culmile ceva mai joase). Popp (1939) distinge 4 niveluri: 1000 m. ∗ În Subcarpaţii Moldovei. C. iar ca specific local. 550-450 m (între levantin şi mindel). Suprafeţele şi nivelurile de eroziune extracarpatice a) Subcarpaţii se remarcă prin prelungirea lui S IV din Carpaţi. ∗ Pentru Subcarpaţii Curburii. iar S IV2 are 550-750 m (fig. în 2001. 800 m. într-un paralelism de fâşii tot mai joase şi mai noi spre est. Postăvaru. Vulcanicii Sudici nu au suprafeţe evidente. trecând în Depresiunea Braşov (pe margini. Piatra Mare apar petice din Pediplena Carpatică) şi Orientali (domină S II2 şi S III. Vişan (1998) aminteşte pentru restul Muscelelor: Plaiurile Muscelelor (850-1120 m. pe flişul cretacic şi paleogen). Bucegi.). sarmaţian superior-pliocen mediu. sub forma unor suprafeţe de culmi şi umeri. S IV1 (750-900 m) urcă în defileul Buzăului la 1000 m. Grigore Posea (1993). dar care se degradează la sud de Trotuş. sau S IV). la 800-1100 m). care în sud trece în acumulări piemontane. e) Carpaţii Curburii prezintă un model de tranziţie între Meridionali (în Baiu. Ielenicz (1985) deosebeşte: 1000 m (suprafaţă submontană). David (1934) indică 3 niveluri (sarmaţian superior-meoţian. M. două niveluri de vale (400-650 m şi 380-500 m. Brânduş (1981) şi Gh. M. fără sectorul Muscele. foarte rar pătrunde chiar S III2 (în Muscele şi în rest pe marginea muntelui). în Bârgău (1000-1200 m) şi în Ţibleş (1400-1800 m). coboară pe interfluvii la 400-450 m (aval trece în piemont) şi un nivel de umeri la 500-300 m (trece şi sub nivelul piemontului). S III apare pe culmile marginale şi trece în boltă de umeri spre Depresiunea Braşov (900-1200 m). L. ambele sub formă de glacisuri). S II2 (sarmaţian-meoţian) pe bordura submontană. dar alţii au negat total existenţa suprafeţelor de eroziune (C. Sunt autori care au descris 3-5 niveluri. suprafaţa superioară subcarpatică (590-850 m. S II1 ocupă mai ales flişul cretacic (1500-1700 m). Lupaşcu (1996) susţin o singură suprafaţă de glacisare (sarmaţian-villafranchian) ruptă apoi de mişcările postvillafranchiene care au înălţat culmile Pietricica şi Pleşu şi au coborât depresiunile Tazlău şi Cracău. suprafaţa inferioară (450-750 m. S IV are umeri la 700-950 m şi la 550-600 m. S II1 apare numai în vest (Bucegi-Ciucaş la 1700-1900 m). S II2 (1300-1550 m) domină toate masivele situate mai la est şi prezintă o bombare transversală pe axa înălţărilor maxime. dar ultimele trei reprezintă amfiteatre de umeri în bazinele superioare echivalente teraselor din avale. d) Carpaţii Orientali se remarcă prin cea mai pregnantă asimetrie a dispunerii treptelor de eroziune.a. Martiniuc 1948. S I apare pe masivele cristaline (1800-2000 m în Rodna şi 1600-1800 m în celelalte masive. ponţian şi romanian). ∗ În Subcarpaţii Getici au fost descrise niveluri numai în Muscele. autorul face şi o sinteză pentru toţi Subcarpaţii. Badea 1966 ş. dar pe valea Trotuşului urcă la 1400 m. iar S II2 (1400-1600 m) trece şi în Gutin-Lăpuş. 650-620 m. ± 700 m. N. 77 Universitatea SPIRU HARET . S III domină flişul paleogen (800-900 m).

78 Universitatea SPIRU HARET Fig. Niveluri carpatice de vale . Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului (Gr. Suprafaţa carpatică de bordură (Brăneană). Suprafeţele medii carpatice. Posea) Pediplena Carpaţilor. 19.

geografie . Grigore Posea şi colab. are trei suprafeţe (300-400 m – postsarmatică. toate trei s-au unit şi au fost remodelate unitar în cretacicul superior (o dată cu S I) şi apoi fosilizate în sud de calcarele sarmatice. 20). ori fosilizată).geografie”. I. mai joasă (100-200 m). în lacunele sedimentarului. Popescu N. Editura Academiei. 380-420 m. S III şi S IV (nivelul Bahna la ± 350 m). 1. g) Podişul Getic este de acumulare piemontană (echivalent cu S IV). Donisă (1989) indică tot două. geofizică. d) Podişul Moldovei are o pediplenă fosilă a soclurilor şi unele niveluri. 1962). • Posea Grigore (2002). lacul Câmpiei Române a format o treaptă de abraziune (în V şi N). în Depresiunea Făgăraş. Tufescu (1937) găsesc 4-5 (450-500 m. (1974). • Tufescu V. A. Nordon (1930). la 700-800 m mai ales în Podişul Someşean (fig. sau ca martori piemontani. în Dobrogea Sudică în precambrian. 1997).G.R. (2001) Problema suprafeţelor şi nivelurilor de eroziune din Subcarpaţi. Geografie. incipient. (1974) admit o singură suprafaţă policiclică. Suprafeţele de nivelare din regiunile de deal şi podiş ale României. „Analele Universităţii Bucureşti”. în Dobrogea Centrală în mezozoicul inferior. XVIII. numai două (300-450 m – sarmaţiană şi 200 m – romaniană). • Posea Grigore (1997). iar măgurile şi masivele cristaline au şi suprafeţe vechi carpatice. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune. după C. • Emm. S-au identificat până la 4 trepte: Suprafaţa circumtransilvană (S II2 din sarmaţian- meoţian. 79 Universitatea SPIRU HARET . Relieful României. (1974) indică două trepte (o suprafaţă a culmilor superioare şi alta a umerilor şi culoarelor de vale). Mihăilescu (1930) şi V. • Posea Gr. f) Podişul Mehedinţi păstrează resturi din trei suprafeţe carpatice: S II (miocen). V. Editura Academiei. (1993). Masivul Preluca. Brătescu (1928). Suprafaţa Transilvană (dacian mediu-romanian. vol. iar în Nord în posthercinic. XLII. b) Dealurile de Vest reprezintă o fostă câmpie de glacis de vârstă dacian- romanian (Grigore Posea 1962. I şi II. după A. (1971). • Ielenicz M. Lucrări geografice despre România... Ielenicz M. Vechile suprafeţe de nivelare din Carpaţi. V. • * * *. cu suprafeţele Pretortoniană şi Pediplena Carpatică (Grigore Posea. „Studii şi Cercetări de geologie. 3. David (1923) admite două trepte (400 şi 180-200 m). 1985). acolo unde lipsesc terasele de 60-100 m apare un nivel inferior la 425-450 m (N. „Revista de Geomorfologie”. 340-450 m. 180-200 m – romaniană şi 80-120 m – cuaternară). Pentru suprafeţele la zi au fost emise păreri foarte diferite: M. ca de exemplu. e) Podişul Dobrogei. echivalentă cu suprafaţa Dealurilor de Vest) la 600-700 m pe cumpenele Târnavelor şi sub Munţii Făgăraş la 750-800 m (echivalentă cu S IV1). glacisoplena moldavă (pe rocile mai dure) şi o alta. Editura Ştiinţifică. Prezintă diferenţieri petrografice şi influenţe diferite ale ramurilor carpatice vecine. Editura Fundaţiei România de Mâine. formată. numai în Câmpia Moldovei. „Revista de Geomorfologie” nr. Suprafaţa de 450-500 m (postvillafranchian) în Podişul Secaşelor şi ca umeri în Podişul Târnavelor (exemplu. Popescu. Grigore Posea şi colab. Geomorfologia României. de Martonne (1983 şi 1985). iar în villafranchian s-au format pedimentele nordice. Bibliografie selectivă • Ielenicz M. 280-410 m şi 60-100 m). c) Podişul Transilvaniei are similitudini cu Subcarpaţii şi cu Podişul Moldovei. Culoarul Visei). Geografia României (1983). În romanian. Băcăuanu şi I. 2. tot fosile.

Fig. 3 = Interferenţa între suprafeţele Cârligata şi Vişag. 8 = Glacisuri. 12 = Cumpăna apelor în bazinul Huedin. 4 = Suprafaţa Traniş. 14 = Limita spre Podişul Someşan a Podişului Păniceni. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni: 1 = Suprafaţa Cârligata- Muncelu. prelungită uneori cu glacisuri 80 Universitatea SPIRU HARET . 9 = Cueste. 7 = Terase. 11 = Defileu. 15 = Luncă. 6 = Suprafaţa Fertişag. 5 = Suprafaţa Zece Hotare. 10 = Abrupt de falie. 13 = Limita muntelui. 2 = Suprafaţa Vişag. 20.

probleme 1. Ce denumiri locale au suprafeţele de eroziune din Munţii Apuseni ? (Fărcaşa. Cum se prezintă suprafeţele de eroziune din Transilvania ? (O suprafaţă mai veche fosilizată de panonian. 81 Universitatea SPIRU HARET . 3. de podişuri – la zi şi fosile –. Care podiş nu are suprafeţe tipice de eroziune şi de ce ? (Podişul Getic. S IV apare numai ca umeri aliniaţi la două niveluri: 750-800 m şi 550-600 m). Care podiş păstrează resturi din ultimele trei suprafeţe carpatice (S II – S IV)? (Podişul Mehedinţi). una echivalentă cu piemonturile dacian-romaniene. o suprafaţă restrânsă echivalentă teraselor de 60-100 m unde acestea lipsesc). Care este suprafaţa cu cea mai mare extindere în relieful de azi şi care cu cea mai mică ? (S II = 12-15% şi S I = 2%). Feneş-Deva şi Nivelurile umerilor de vale. Suprafeţele medii carpatice. Măguri-Mărişel. 11. 1000 m. Autoevaluare – întrebări. prezentând şi o bombare transversală ca specific local). Vişag- Traniş. 8. Piatra Mare şi Ciucaş – şi Orientali – domină S II2 şi S III care se extind pe fliş cretacic şi paleogen. Care este modelul regional al suprafeţelor de eroziune din Carpaţii Meridionali ? (S I este orizontală şi are trei niveluri: 2300-2200 m. 800 m. Câte niveluri de eroziune apar în Carpaţi şi cum sunt grupate ? (Sunt între 4-10 niveluri. Ce specific au suprafeţele de eroziune în Carpaţii Curburii ? (Prezintă un model de tranziţie între Meridionali – S I şi S II1 se extind numai peste Bucegi. situându-se la 1000-1100 m. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile umerilor carpatici de vale). iar următoarele se pot racorda cu nivelurile de umeri din Carpaţi. Ce tipuri regionale de suprafeţe şi niveluri de eroziune se găsesc în România ? (carpatice. ce apare în Podişul Someşan la 700-800 m. 5. Postăvaru. o a treia la 450-500 m în Podişul Secaş. deoarece are o suprafaţă piemontană). Baiu. 9. subcarpatice. cu niveluri piemontane şi chiar cu terase superioare de pe văile mari). sau: Cârligata. 7. Câte niveluri au fost observate în Subcarpaţii de Curbură ? (4 niveluri: cel mai înalt coboară puţin din Carpaţi. Zece Hotare. 2. S II este înclinată şi are două niveluri: 1500-1600 m şi 1200-1400 m. 10. iar în rest ca umeri largi de vale. S III1-3 şi S IV1-2). de câmpie – fosile). 2000 m şi 1800- 1900 m. extinsă pe interfluviile Târnavelor la 600-700 m. 6. S II1-2. S III se plasează pe bordura montană. grupate în patru complexe: Pediplena carpatică. Cum se notează prescurtat complexele şi nivelurile de eroziune din Carpaţi ? (S I1-3. iar în sud trei niveluri la 650 m. 4. Fertişag). este orizontală în nord.

rămase ca formaţiuni conglomeratice la nord de Perşani-Făgăraş-Cindrel. După ele urmează S II2. Bercu Roşu). Exemple sunt piemonturile depuse la poala unor masive hercinice (masivul transilvan) şi pietrişurile apţiene din Dobrogea de Sud (venite dinspre Munţii Măcinului). mai puţin cel al Ampoiului (Bilag) şi ceva mai dezvoltate în depresiunile nordice şi vestice (Lăpuş. uneori subsidente. climatul a fost mereu favorabil. Grigore Posea (2000) ş. piemonturi fosile. de aceea etapele (fazele) s-au ordonat după fiecare fază de mişcări de înălţare a muntelui.a. resturi de piemonturi în structurile subcarpatice (cuvete. Trascău ş. Hârjoabă (1974). declanşate de mişcările moldavice şi atice (în estul şi vestul Orientalilor). Principalele momente de referinţă: V. dar având un maximum în sudul Carpaţilor în villafranchian. Condiţii tectono-climatice de formare. specifice au fost însă etapele de după Pediplena Carpatică. Mihăilescu (1945) cu Piemontul Getic. Ielenicz (1974). mai puţin Burnasul şi sud-estul Bărăganului.). formată în Carpaţi. ∗ Piemonturile acvitanian-burdigaliene (impuse de ridicările savice şi stirice. I. Popescu. Prestien). 82 Universitatea SPIRU HARET . ∗ Piemonturile sarmatice. când se creau denivelări importante de relief având la bază areale de câmpii. dealuri ca Măgura Odobeşti). Paraschiv (1965). Fazele piemontane sunt marcate azi de formaţiuni de conglomerate sau resturi de conglomerate. unde se depuneau Straturile de Frăteşti (St. 1962). Par a fi sinorogene mişcărilor valahice din Carpaţii Sudici şi de Curbură. M. când în sudul lor funcţiona şi un extins areal subsident. ce cuprindea o parte din Subcarpaţii Curburii şi aproape toată Câmpia Română. Extinse au fost şi Piemontul Braşovean (Râşnoava-Sohodol- Zărneşti – nord de Codlea) şi piemonturile-conuri sibiene (Sadu. Beiuş etc. în culmile Pietricica şi Pleşu etc). între care unul secetos. Oaş. PIEMONTURILE Istoric. rămase azi ca urme (Dealul Ciungi. Şimleu. resturi de aluviuni piemontane. E. podişuri piemontane.. Cibin. Grigore Posea (1959. Grigore Posea. D. Copalnic. cu două anotimpuri. După ele urmează S II1. formând un piemont prebalcanic. (fig. ∗ Din era (epoca) posthercinică se păstrează conglomeratele cretacice de Bucegi (Ciucaş. pe aliniamentul Cluj-Jibou-Culmea Breaza.a. ∗ Piemonturile din pliocenul superior – cuaternarul inferior (zise şi villafranchiene) încep pe alocuri din dacian şi romanian (aliniamentul Lăpuş–Baia Mare–Crişuri). 21). Principalele etape piemontane Între cretacic şi villafranchian inclusiv. Dealul Mare ş. Maramureş. Acum s-a format Piemontul Getic. N.). Ceahlău. Pentru relieful carpato-precarpatic de azi. sau fosilizate de vulcanism în Transilvania).a. mişcări periodice de înălţare a unor ramuri de masive. Baia Mare. Climat semiumed spre arid. resturi de conuri piemontane (Sadu). Vespremeanu (1998). Donisă şi I. câmpii piemontane etc. depresiuni şi câmpii relativ închise.

Piemonturile din România (după Relieful României). Conul piemontan al Dâmboviţei şi Ialomiţei 2. Piemontul Gutinului 14. 9. Piemontul Poienii (Dornelor) 83 . Piemontul Şimleului 18. Piemontul Făgărăşan 13. Piemontul Negreştilor Universitatea SPIRU HARET 15. Piemontul Budureasa 20 Piemontul Haţegului 21. Piemonturile Gheorghenilor 24. 1. Piemonturile Braşovului 22. Conul piemontan al Buzăului 6. Piemonturile Ciucului 23. Piemontul Prahova-Mislea 5. 21. Pintenul Măgurii (Câmpia Cricovului) 3. Conul piemontan al Prahovei 4. Piemontul Sadului 12. Piemontul Poiana Nicoreşti. Piemontul Cibinului (Dumbrava-Şopa) 11. Piemontul Bercu Roşu (Depresiunea Săliştei) 10. Fig. Piemontul Cărpiniş 16. Piemontul Şatrei 17. Piemontul Orbenilor 8. Piemontul Zăbrăuţ 7. Înşeuarea Osteana 19.

Gutinului.a. simple sau în trepte echivalente teraselor (piemonturi subdeluroase terasate. ∗ Piemonturile cuaternare din câmpii.a. 2) Piemonturile circumtransilvane nu au fost unitare în nici o etapă. Padinei. dar mai bine se păstrează urmele de la ultima. în afara resturilor piemontului villafranchian (la zi şi fosile). Piemontul Rodna-Săpânţa. Jimboliei.). În Câmpia Română. Piemontul Getic (villafranchian). formate din conuri mari aplatizate. Sadu ş. Câmpia Vinga. sunt: Câmpia Târgovişte-Ploieşti (2-3 trepte).). Brad-Hălmagiu etc. şi glaciare (Haţeg. sunt cele villafranchiene. sarmaţiene sub Orientali şi fosilizate de vulcani. Ianca şi Găvanu-Burdea).a. iar din sud i se adaugă Piemontul Prebalcanic (straturi de Frăteşti. Piemontul Poienii în Depresiunea Dornei. în depresiunile Bozovici. Se compun din: Piemontul Moldav (resturi sarmatice – D. Ciuc-Gheorgheni. Ultimele. Mostiştea. în pliocenul superior şi villafranchian apar conuri la gurile râurilor importante (Ampoi-Bilag. piemonturi-glacisuri. dar şi în sudul Ignişului.a. chiar în Braşov (Timiş-Săcele-Tărlung). câmpiile piemontan-terminale (Vlăsia. Piemonturile de sub latura montană vestică s-au dezvoltat tot în trei etape. din Câmpia Română. Bistriţa Bârgăului. 4) Piemonturile din câmpii au început în villafranchian. aluviunile neputând fi evacuate în totalitate. Depresiunea Făgăraş. în cuaternar. mai ales în fazele glaciare. Leu-Rotunda. mai ales Piemontul Braşovean (Sohodol-Râşnoava şi fosilizat în Braşov) şi fostul Piemont Merişor (Haţeg). Câmpia joasă a Râmnicului. Piemontul Curburii nu se păstrează ca unitate regională (ci ca dealuri şi cuvete în Subcarpaţi şi fosilizat în Câmpia Română de Est). dar mai ales în depresiunile Lăpuş şi Copalnic. Boianu. Nădlacului. dar au continuat şi în cuaternar. Unităţile şi resturile piemontane regionale Se grupează în patru areale circulare: 1) Piemonturile pericarpatice aparţin sarmaţianului şi villafranchianului. 3) Piemonturile din depresiunile intracarpatice. piemonturi-conuri terminale). sunt şi câmpii piemontane mai noi. conuri simple. pe latura sudică a Depresiunii Maramureş. în Burnas). Corni 603 m. Timiş-Săcele-Tărlung. ∗ Piemonturile fluvio-glaciare s-au format mai ales în cele trei würmuri. cu îngusta deschidere estică. care se extinde şi peste câmpiile Sălcuţa. păstrate relativ bine. Sub Căliman–Harghita s-a dezvoltat piemontul structural al aglomeratelor vulcanice. ci s-au dezvoltat periodic pe 1-2 laturi: cele burdigaliene pe fâşia Cluj-Jibou-Breaza-Năsăud.). Sub Deltă se află un con piemontan villafranchian alcătuit de Siret. Ciungi 692 m. Beiuş-Budureasa. Oaş-Negreşti. Someşul Mare şi Mic. 84 Universitatea SPIRU HARET . în Haţeg. Piemontul Lipovei ş. i se adaugă Piemontul Poiana Nicoreşti (villafranchian). Cibin. Holm – Dealu Mare ş. în sau lângă depresiunile golf (Şimleu- Osteana. În Câmpia de Vest: Câmpia Carei. Condiţiile de formare. Arancăi. Aradului.). sunt în legătură cu suspendarea Câmpiei de Vest în spatele marelui Defileu şi cu forma de fund de sac a Câmpiei Române. Şatrei ş.

Hârjoabă I. inclusiv pe văile secundare. Ciucaş. (1969). villafranchian şi cuaternar – piemonturi fluvio-glaciare şi conuri piemontane în câmpii). (1998). VI. depresiuni. sarmaţian. lunci etc. • Paraschiv D. Pentru glacisuri. iar 85 Universitatea SPIRU HARET . şi Donisă I. vol. pedimentele apar în faza când fenomenul de glacisare (în detrimentul versanţilor) a pătruns adânc în cadrul unui podiş. (Piemonturile pericarpatice. III. an II. Vespremeanu. 1998). seria H. netede şi uşor înclinate. Piemonturile de acumulare şi importanţa studiului lor. în Probleme de geografie. • * * * Piemonturile (1973). care fac racordul între un abrupt sau un versant şi o suprafaţă relativ orizontală (câmpii. Bucegi. Care au fost principalele etape (faze) piemontane ? (Cretacic pentru Ceahlău. cioturi înalte stâncoase. 2. înălţări ale muntelui faţă de câmpiile alăturate sau faţă de depresiuni. 2. • Posea Grigore (1959). • Vespremeanu E. cupole sau coline mici şi rotunde). definiţii şi diferenţe. 1968. (1945). piemonturile din câmpii). cercetările se extind repede. I-IV. nr. în Probleme de geografie. Problema piemonturilor din Moldova. probleme 1. XX. „Revista de Geografie”. Grigore Posea defineşte diferenţele dintre glacis pediment. Pot fi citaţi: Coteţ P. Piemontul Getic. Dispunerea circumcarpatică a arealelor piemontane. Pedimentele reprezintă suprafeţe similare. Iaşi. Vespremeanu E. • Donisă I.a. Editura Universităţii Bucureşti. Piemonturile din Ţara Lăpuşului. Bibliografie selectivă • Coteţ P. vol. Bucureşti. (1973 şi 1998) ş. iar pentru pedimente în 1980 (Grigore Posea). Piemontul Cândeşti. În 1983 (şi 1997). 3. Pedimente. Cuza”. Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti. GLACISURILE ŞI PEDIMENTELE Istoric. (1965). „Analele Universităţii Al. Glacisurile reprezintă fâşii alungite de teren. 1962 (Grigore Posea). fasc. Ambele tipuri se dezvoltă puternic în climate aride şi semiaride. dispuse însă circular sau elipsoidal în jurul unor înălţimi izolate (inselberguri. t. cele circumtransilvane. demolând interfluviile în inselberguri. • Mihăilescu V. Ulterior. I. Studii tehnico-economice. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. acvitanian-burdigalian. piemonturile din depresiunile intracarpatice. terase. dar cu pantă crescândă în partea superioară. ca două stadii succesive în mersul spre pediplenă. Autoevaluare – întrebări.). Care au fost condiţiile morfo-climatice determinante pentru formarea piemonturilor ? (Climat mediteranean cu un semestru arid.. studii concrete genetice încep în 1959. şi E. (1989). secţia II-c. Băcăuanu V. Termenii respectivi s-au folosit mult timp cu acelaşi înţeles (vezi un istoric la Grigore Posea. (1974). (1956). eventual subsidente).

sau de-a lungul văilor scurte şi văiugilor. tot în acest timp s-au format şi glacisurile din câmpiile Română şi de Vest (glacisuri-câmpii. mai ales sub versanţii despăduriţi de către om. sau chiar arate. b) în villafranchian. uneori lăsate ca păşuni şi fâneţe. inclusiv în depresiunile intramontane. sub podurile de terase. unul dintre cele mai tipice este glacisul-pediment al masivului Şatra (Lăpuş). cu precădere în fazele glaciare (când versanţii abrupţi erau atacaţi puternic de dezagregare. deasupra luncilor (mai ales acolo unde lipsesc terasele). de terase. pomi. Se clasifică în glacisuri: de eroziune. disecate şi degradate ulterior. fostele suprafeţe de glacis au devenit culmi aliniate la acelaşi nivel. dezvoltarea glacisurilor din faza anterioară. formându-se şi glacisurile de luncă. la contactul câmpiilor cu unităţile deluroase (câmpii de glacis). Glacisurile din România Au o importanţă aparte. de eroziune şi acumulare (în partea inferioară). de abrupturi structurale sau petrografice. dar mai lent. d) în holocen a continuat. o dată cu piemonturile. de acumulare (proluviale). prispe în roci dure (pe abrupturile montane la contactul cu piemonturile) etc. glacisuri de front structural şi glacisuri de vale. Glacisurile de vale se alungesc sub frunţi de terase. c) în pleistocen. a celor de bordură şi a nivelurilor de umeri. dar şi în fazele interglaciare mai uscate şi calde (la poala versanţilor formaţi din roci mai moi.incipient şi în alte climate. mai ales cele cuaternare. Fazele de formare şi dezvoltare (vârsta). glacisuri-terase. iar glacisurile evoluează mai rapid pe roci moi. Se subîmpart în: glacisuri de pe rama depresiunilor. moderat înclinate. cu precădere în podişurile Transilvaniei şi Moldovei. Glacisurile s-au dezvoltat mai mult în următoarele faze: a) în timpul formării suprafeţelor medii carpatice. inclusiv cei de deasupra limbilor glaciare). Răspândirea glacisurilor pe trepte majore de relief: a) În munte există resturi din glacisurile foarte vechi (echivalente suprafeţelor medii. sau sub abruptul Dobrogei de Sud către Câmpia Română etc. când toate acestea şi-au început evoluţia ca glacisuri. dar şi glacisuri periglaciare.. de luncă. În plus. În prezent se întâlnesc fâşii de glacisuri dispuse sub majoritatea abrupturilor montane sau deluroase. Cele structurale apar deseori sub frunţi de cueste. de bordură şi nivelurilor de vale) transformate în culmi şi umeri de vale. Unele 86 Universitatea SPIRU HARET . ca şi glacisurile rezultate din retragerea frunţilor de terase. au fost despădurite şi cultivate cu viţă-de-vie. sau umeri de vale. deoarece suprafeţele lor. Umerii văilor glaciare provin tot din glacisuri periglaciare. sub straturi de conglomerate (mai ales burdigaliene) ş. pe multe dintre ele instalându-se şiruri de aşezări. formate sub diferite abrupturi. mai noi. de mai multe tipuri). chiar şi prin alunecări). pedimentele se păstrează tipic pe roci dure. la contactul muntelui cu depresiunile sau cu unităţile colinare. la poala despădurită a unor abrupturi.a. b) Glacisurile din treapta depresionaro-colinară sunt mult mai variate şi mai extinse din cauza alternanţei rocilor moi cu altele mai dure pe spaţii mari de versanţi. la contactul piemont-munte s-au format glacisuri înguste sau prispe de eroziune. iar în podişuri la contactul luncilor cu versanţii.

fiind confundate cu terase sau resturi de peneplenă. est şi sud ale Podişului Niculiţel. Câmpiile Miersig şi Cernei. Posea. se găsesc azi numai în Dobrogea de Nord şi în estul celei Centrale. 22. ele trecând pe valea Teliţa în Depresiunea Nalbant.glacisuri de văiugi. până la acea dată. în danian-eocen. urmează Dealurile Tulcei (sau Cataloi-Dunavăţ). sau în Dobrogea. În trecutul geologic însă s-a presupus că Pediplena Carpatică s-ar fi format prin pediplanare. 22). sau văi. format în timpul glaciar-periglaciarului. iar ca stadiu de pediplenă în Depresiunea Nalbant. Popescu (1988) şi mai recent de alţi autori. Cele mai tipice pedimente din această regiune sunt în Depresiunea Nalbant. dar izolat. sunt glacisuri-terase. POSEA Fig. În Dobrogea au fost cartografiate (1:50. pe laturile de nord-est. 1983). pare să fi domnit glacisarea şi mai puţin pedimentarea. uneori chiar după. ca în Depresiunea Braşov. Glacisul Şiriei. dominate de multe aliniamente de inselberguri cu pedimente mai reduse. mai ales la Dunavăţ. Glacisul Barcăului. dar alungite uneori mult spre şi sub Razelm şi Deltă. Câmpia Bârzavei) (fig. până în villafranchian. respectiv pleistocen (fig. Sub forma lor tipică (arealele rotunde sau elipsoidale în jurul unor inselberguri).000) şi descrise de Grigore Posea (1980. Câmpia Tăuţi. c) Glacisurile de pe rama subdeluroasă a câmpiilor s-au extins în detrimentul podişului sau dealurilor vecine. dar pătrunzând şi pe văile interioare mai ales din sud. apoi pe laturile Munţilor Măcin. FORMAREA CÂMPIEI DE GLACISURI GR. A mai fost remarcat ca glacis-pediment tipic. În Lacul Razelm apar şi inselberguri sub formă de insule sau 87 Universitatea SPIRU HARET . iar mai apoi de N. dând impresia unor terase. cel al masivului Şatra (Lăpuş). 1980). sau de pe marginile unor depresiuni s-au dezvoltat în 2-3 trepte „îmbucate”. Aşa sunt câmpiile de glacis din Câmpia Română (Câmpia înaltă a Râmnicului. Ulterior. Câmpia Istriţei) şi mai ales din Câmpia de Vest (Câmpia Ardudului şi Tăşnadului. 23). Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor Pedimentele din România Reprezintă o formă de relief intrată recent în literatura geografică a României (Gr.

iar alte inselberguri sunt scufundate sub Deltă. se lărgesc la Zebil (ieşirea pediplenei Nalbantului spre mare). inselbergurile se schimbă în movile mari. Cel mai impozant şi bine plasat ca poziţie este Inselbergul Dealul Mării sau Denistepe (270 m). precum şi multe inselberguri. Grădiştea. şi Podişul Babadag. ca şi la contactul său sudic cu Dobrogea Centrală şi în interior de-a lungul văilor Ceamurlia şi Slava. este presărat cu pedimente şi glacisuri. Fig. rar coline rotunde şi teşite. după care continuă în sud (marginea de est a Dobrogei Centrale) cu largul Pediment al Istriei. imediat la nord-vest se 88 Universitatea SPIRU HARET .popine (Popina. împreună cu pedimentul său elipsoidal şi foarte larg. pe de altă parte (Cerna–Horia–Iulia). Bisericuţa). în Dobrogea Centrală. Depresiunea Nalbant rămâne un fel de simbol românesc pentru pedimente (ca tip de forme şi ca extindere). Aici însă. 23. De altfel. pe de o parte. şi Insula Şerpilor este un inselberg dobrogean. Popineţul. Multe inselberguri şi pedimente apar şi în nordul şi estul Podişului Babadag. care trece puţin şi la sud de Lacul Taşaul – Capul Midia. dar şi pentru variatele stadii de evoluţie ale inselbergurilor. Culoarul dintre Munţii Măcinului şi Podişul Niculiţel. devin şi mai tipice în Pedimentul Vişinei (estul Babadagului). Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment Latura marină şi lacustră a Dobrogei Nordice şi Centrale prezintă pedimente foarte extinse. Acestea încep din estul Dealurilor Tulcei (sub colinele Cataloiului şi ale Dunavăţului). în care aflorează şisturi verzi şi care se ridică foarte puţin peste pedimente.

Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 89 Universitatea SPIRU HARET . Fig. iar în sud de Culoarul văii Taiţa şi inselbergurile Babadagului (fig. oarecum opusul său. 24). Pe total. deschisă spre Lacul Babadag. La nord. iar inselbergul a fost total retezat. din el rămânând o movilă. la vest de resturi ale Podişului Niculiţel. est şi vest de cele două se înşiruie alte pedimente.află. dar mărginită în est de şirul de inselberguri ale Colinelor Cataloi–Dunavăţ (Dealurile Tulcei). obişnuit mult mai asimetrice ca extindere faţă de inselbergurile lor. dar ceva mai redus. 24. numită local Colina. pedimentele de aici se reunesc într-o mică pediplenă. Colina (120 m). până la mici resturi de platou. dar acestea din urmă au forme de cioturi stâncoase (numite uneori colţani). cu un pediment la fel de oval.

„Studii şi Cercetări de Geologie. în pleistocen şi în holocen). posterioară înălţărilor valahe. Formarea lor a continuat lent şi în pleistocen. Editura Universităţii Bucureşti. „Terra” XII (XXXII). şi nu o terasă. iar glacisurile şi în climate temperate şi reci). Pediments in Romania. în villafranchian. Pedimentele din Dobrogea. 2. Géographie”. Unde se găsesc glacisuri în România ? (Sub majoritatea abrupturilor şi versanţilor. Definiţia glacisurilor şi pedimentelor. • Posea Grigore (1980). Géophysique. glacis şi studiul lor. „Revue Roumaine de Géologie. • Coteţ P. 1-2. Autoevaluare – întrebări. 24. 3. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V.. Grigore Posea). Sur la présence des glacis en Roumani. an XXXVII. • Vespremeanu E. inclusiv sub frunţile teraselor). Care este ordonarea glacisurilor pe trepte majore de relief ? (Glacisurile din munte. cele depresionaro-colinare. Editura Didactică şi Pedagogică. şi concomitente piemonturilor de tip getic. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geofizică. Suprafeţe uşor înclinate dispuse circular sau elipsoidal în jurul unui inselberg). (1998). „Revue Roumaine de Géologie. (1977). • Posea Grigore (1968). 2. 6. Câmpia Crişurilor. Géophysique. pediment. 90 Universitatea SPIRU HARET . prin studiu. Care au fost fazele de formare a glacisurilor în România ? (În timpul suprafeţelor S II-S IV din Carpaţi. iar fluviul le-a retezat aparent sub formă de frunţi de terase. Géographie. Relieful de pedimente din partea de vest a Munţilor Măcin. Géographie. Vârsta pedimentelor dobrogene este villafranchiană. În ce tip de climate se dezvoltă glacisurile şi pedimentele ? (Aride şi semiaride. (1969). Le rôle de la glacisation dans le modèle du relief du Plateau Moldave. Géographie”. nordică. Geografie – Geografie”. (1988). care pare să fi înălţat uşor şi Dobrogea Central-Nordică. 33. în volumul Sinteze geografice. • Măhăra Gh. Donisă I. „Revue Roumaine de Géologie. • Posea Grigore (1980). 12. Géophysique. Géographie”. Suprafeţe geomorfologice de tip piemont. Chiar Dealul Monument din Tulcea este un inselberg cu pediment bine dezvoltat mai ales către sud. XVI. Pe latura dunăreană. • Posea Grigore (1983). pedimente în România ? (În 1980. pe rama subdeluroasă a câmpiilor). motiv pentru care unii autori le-au considerat terase. (Fâşii de teren uşor înclinate şi alungite sub un abrupt sau un versant. Géographie. Când au fost sesizate. „Analele Universităţii Bucureşti”. probleme 1. 5. pedimentele se termină prin altitudini diferite. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. Terase marine în Dobrogea ?. • Popescu N. 4. 3. seria geografie. (1989). Pedimente.

7. apar însă şi structuri monocline (Muscelele Argeşului şi Năsăudului. Munţii vulcanici formează o categorie aparte. de tip bloc sau masive de tip horst. podişuri şi dealuri. Ca particularităţi. culmi petrografice (Pietricica. regional (pe regiuni). Adoptăm tratarea pe scurt a reliefului tectono-structural la nivel de ţară şi apoi tratarea categoriilor de forme structurale pe regiuni. Acestor forme tectonice li se alătură şi cele de eroziune diferenţială: butoniere. monoclinul piemontan dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş). Relieful major tectono-structural al României Se remarcă prin treptele majore ale reliefului – munţi. Carpaţii au o structură de orogen. ca şi pintenii montani de la Curbură. de platformă şi de interferenţă. cu unele moşteniri. Breaza. dar şi prin varietatea structurilor şi rocilor care apar la zi. Acest relief poate fi tratat în trei feluri: pe două categorii de mărimi (relieful tectono-structural sau reliefurile majore şi tipurile generale corespunzătoare fiecărei structuri cu influenţă în relief). culoare tectonice etc. 8. dealuri pe sinclinale suspendate. dealuri. cutată şi înălţată. Acestea din urmă reprezintă. masive sedimentaro- petrografice. orizontal etc. în cadrul acestora apar masive mici sau mari. reprezentată în principal prin sinclinorii şi sinclinale largi şi anticlinale înguste. abrupturi de falie. depresiuni tectonice. 91 Universitatea SPIRU HARET .). cu precădere la sfârşitul pliocenului şi în cuaternar –. Cu ce erau confundate suprafeţele de pedimente până în 1980 ? (Cu terase dunărene sau marine. Aceasta se explică îndeosebi prin tinereţea relativă a actualului relief al României – finisat în ciclul alpin. creste. podişuri şi câmpii. Unde au fost identificate pedimente şi inselberguri tipice în România ? (În Dobrogea de Nord şi Centrală). cutat şi înălţat în etape şi diferenţiat morfostructural în cinci ramuri principale. acestea determină şiruri de dealuri impuse de anticlinale şi aliniamente depresionare de sinclinal. Prin ce proces genetic s-a nivelat Depresiunea Nalbant ? (Prin pedimentare). tipuri de unităţi morfostructurale de orogen. culmi paralele. 9. ele însele. 10. RELIEFUL STRUCTURAL Aspecte generale Relieful structural are o dominantă importantă în Carpaţi. Subcarpaţii au o structură de ultim val carpatic sau de avanfosă. uneori cu suprafeţe de eroziune fluviatilă). ele au fost finisate în orogeneza alpină. pe conglomerate) etc. Pleşu. pe tipuri generale de structuri (tabelul 1) sau peisaje morfostructurale (monoclin. Din ce formă de relief provin Insula Şerpilor şi arealul său submers ? (Dintr-un inselberg cu pediment de tip dobrogean). dispuse în cercuri concentrice – care au luat naştere prin mişcări tectonice diferenţiate şi au stiluri şi structuri geologice diferite.

Tabelul 1 92 Universitatea SPIRU HARET .

Văile structurale subsecvente mai evidente sunt: Prutul (pe graniţa de nord). domină ca lungime. cu precădere pe structurile monocline. Ridicările au condus la accelerarea eroziunii în adâncime. dar uneori acestea au şi cute largi. afectând total sau parţial toate podişurile. cute diapire (Transilvania). sau pe orogen. mai tipice apar pe Coasta Iaşiului. Câmpiile subdeluroase ş. Vasluiul ş. depresiuni subsecvente şi înşeuări structurale. 93 Universitatea SPIRU HARET . ca şi pe unele porţiuni ale văilor Bahluiului superior şi Jijiei. Dragomirna (şi pe alţi afluenţi de stânga ai Sucevei). Jijia. iar cele mici sub 100 m. interesează structurile de suprafaţă. dominant monocline sau cvasiorizontale. Depresiunile subsecvente se întâlnesc la Rădăuţi. Au înclinări de 5-200. mai extinse în Podişul Central Moldovenesc. fără a fi totdeauna tipice. Bârladul în avale de Negreşti şi afluenţii de stânga ai Bârladului superior (Podişul Central). văi structurale. Prutul.a. intermediar. Bârladul superior. Cele mari au înălţimi de 100-400 m. Dealul Mare-Hârlău şi podişurile Dragomirnei şi Fălticeni. Cea mai cunoscută este Coasta Iaşului (Repedea) pe dreapta Bahlui-Bahluieţului cu o denivelare de 400 m. punând în evidenţă dealuri şi forme structurale specifice: cueste. sub formă de eroziune diferenţială. forme de dom. înclinate spre sud-est. Başeul. În rest sunt suprafeţe de eroziune ce retează mai multe straturi şi nu unul singur. Bahluiul. Indiferent dacă stau pe platforme.a. sau structuri tipice de platformă (Dobrogea de Nord şi Centrală). cu straturi moi. deşi sunt forme de acumulare fluvio-lacustre. formând adevărate peisaje structurale. pe platforme sau intermediare (Câmpia de Vest). Relieful structural din podişuri Este cel mai extins relief structural. sectoare din Başeu şi Jijia. suprafeţe tabulare. au fost aduse la stadiul de câmpie şi prin mişcări reduse de ridicare până la puţin peste 0-150 m. Podişurile (inclusiv Dealurile de Vest) au ajuns la altitudinile actuale prin ridicări tectonice mai reduse ale unor unităţi de platformă sau intermediare (Podişul Transilvaniei). Exemple: văile din Colinele Tutovei. Sitna. Aproape la fel de mari sunt şi coastele Hârlăului şi Ibăneştiului (care au şi câte un abrupt petrografic spre Câmpia Moldovei) şi Coasta Bârladului superior şi cea a Racovei (nordul Colinelor Tutovei). Alături de cueste apar şi văi structurale. domuri. sau chiar de orogen (Podişul Mehedinţi şi Dealurile de Vest). chiar discontinui şi se situează lângă râuri secundare. Spinările cuestelor sunt destul de restrânse. Racova. Câmpiile. Miletinul. chiar peneplene exhumate etc. uneori gresii şi conglomerate). dar dense. Cuestele mici sunt impuse în mod obişnuit de straturi dure mai subţiri. Văile obsecvente sunt scurte. În cadrul lor se mai manifestă însă parţial şi mişcări subsidente. Văile consecvente. Cuestele formează fronturi şi frunţi abrupte. Podişul Moldovei Este podişul cu cel mai reprezentativ relief de cuestă.). Suportul: monoclinul straturilor badenian-romaniene. pe alocuri şi înălţări (Burnasul. dar şi dure (calcare sarmatice.

iar straturile cuvetei centrale resimt şi influenţele tectonice ale platoşei de sare (badeniană). Între cele două subunităţi (de sud şi nord). În sens regional. impuse de gresiile oligocene. est şi nord şi domuri centrale. cute diapire şi alte complicaţii locale. Podişul Sucevei. Către Munţii Meseş s-a format depresiunea de contact. cu rol de lubrifiant. cu Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii Transilvaniei). şi eroziune diferenţială după ridicări) şi aliniamentele depresionare de contact (în sud şi vest. între care domuri. Structurile amintite plus petrografia au impus următoarele subregiuni structural- morfologice: Podişul Someşan (monoclin eocen-miocen). Nadeşul şi parte din Someşul Mic. Someşul (Dej-Jibou) şi chiar parte din Lăpuş (în defileu) sunt văi subsecvente. Câmpia Transilvaniei (roci moi. iar la Leghia (est de Huedin. vechi cursuri de râu. Podişul Târnavelor (diapir şi cute în vest. Podişul Someşan se remarcă prin şiruri puternice de cueste pe calcare eocene. Şeile structurale sunt pe stânga Siretului (Lozna. Podişul Transilvaniei Este mult mai complex structural. aceste structuri nu sunt însă bine evidenţiate în forme structurale tipice. uneori. se poate face următoarea clasificare: Podişul Central. cute diapire pe laturile de vest. deoarece stă pe un fundament orogen de interferenţă şi a suportat influenţe tectonice variate ale ramurilor carpatice vecine. Colinele Tutovei şi. pe ultimul loc. ca dominantă a reliefului structural. prezintă asemănări parţiale cu Podişul Moldovei (cueste). calcarele marnoase burdigaliene şi tufurile miocene. la contactul cu Meridionalii şi Apusenii). În cuvetă s-au format benzi structurale aproape concentrice. influenţe petrografice specifice etc. cât şi în nord (Culmea Prisnel . Bucecea. Dersca. cute diapire. în bazinul Nadeş) s-a sculptat cea mai frumoasă butonieră de dom din România. 94 Universitatea SPIRU HARET . plus straturi foarte groase de nisipuri uşor cimentate). diapir pe laturile de est. cu monoclin pe margini (mai puţin în est). O primă diferenţiere tectono-structurală se face între Podişul Someşan şi cuveta propriu-zisă. straturile mai noi de peste placa de sare a cuvetei au suferit cutări diapire. domuri sau sinclinale largi. dar are şi multe aspecte specifice. partea central- estică are straturi mai noi şi mai moi. depresiuni de contact. fiind socotite. În timp ce primul şi-a finisat structura monoclină la mijlocul miocenului şi a fost exondat mai devreme. Câmpia Moldovei. vest şi nord şi domuri spre interior). dar şi pe un anticlinal. dispuse în arcuri curbate către vest. atât în sud (şirul Huedin-Păniceni-Cluj). cu Muscelele Argeşului (Muscelele Năsăudului). Capuşul. spre Someşul Mic apare un abrupt structural la contactul cu aliniamentul diapir al Câmpiei. prin „alunecări” pe această placă. impuse de împingeri dinspre est sau şi din vest. În relief. deoarece petrografic domină rocile moi.Podişul Boiu - Gâlgău – cuesta Lăpuşului). Subcarpaţii Transilvaniei (anticlinale şi sinclinale nivelate în preponţian. Ca relief structural. Almaş-Agrij. apoi monoclin şi domuri. Ruginoasa). Crişul Repede (la Huedin). în care s-au format cueste mai reduse.

Almaş-Agrij. Subcarpaţii Transilvaniei nu reprezintă forme direct tectonice (ca Subcarpaţii). Hârtibaciu). Cueste arcuite apar pe domuri (impuse de nisipurile ponţiene uşor cimentate şi cu spinările pe straturile de marne). Mai des apar şi mici poliţe şi brâne. poliţe. falia Peceneaga-Camena şi Capidava-Ovidiu.a. opuse celor petrografice. Cuestele se dezvoltă mult. ci de inversiune – depresiunile sculptate în anticlinale diapire. Câmpia Transilvaniei este formată din roci moi. Odorheiu Secuiesc. Alba Iulia-Turda. iar în sudul Podişului Hârtibaciului est-vest. Târnave. ca şi Câmpia Moldovei. care impun abrupturi. Toate au pe una din părţi abrupturi structurale. alte domuri sunt traversate de râuri. în spatele căreia este Depresiunea Dumitra). trepte. uneori amplificate de om ca agroterase.. Pe planul al doilea se evidenţiază structurile specifice fiecărei subregiuni. sub gresiile subţiri badeniene. Depresiunea complexă Bistriţa-Budacu. ca la Deleni şi Bazna. nord (Dej-Beclean) şi est apar cute diapire. putând fi continuate din arealul Cuvetei Transilvane şi pe marginile dinspre Apuseni ale Podişului Someşan. aici se remarcă câteva interfluvii principale orientate est-vest. care reduc oarecum eroziunea şi au făcut ca altitudinile să rămână mai ridicate decât în Câmpie. Se diferenţiază însă destul de mult sectorial: Subcarpaţii Homoroade – Târnave – Mureş au văile depresionare săpate în anticlinale (Hoghiz-Homorod. Pe versanţi apar şi mici umeri structurali. iar şirurile de dealuri sunt pe sinclinale (au unele similitudini cu Subcarpaţii Moldovei). iar în partea central-sudică sunt domuri. Sunt de două tipuri: principale şi mai mari (orientate est-vest) şi secundare (cu orientări diverse). sau nisipurile sarmaţiene uşor cimentate. Relieful structural se întrevede numai prin uşoarele asimetrii ale interfluviilor. mai line. Vlaha-Hăjdate. de tip culoare (Mureş. dar mai puţin tipice. Filitelnic. Depresiunile marginale de contact sunt tipice sub Meridionali şi Apuseni. monoclin şi diapir (Ocna Mureş-Ocna Sibiu- Miercurea Sibiului). Sibiu. ceea ce le conferă şi caracter de depresiuni subsecvente. chiar începuturi de butoniere şi de cueste mai ales în est (Teaca-Sărăţel). Apold-Secaş. Iara. Huedin. care împart podişul în trei subregiuni. În unele domuri s-au fixat bazinete de râu şi sate. toate au pâraie radiar-convergente. Culmea Şieului plasată în parte pe un anticlinal şi Cuesta Năsăudului. Sălişte. ca la Nadeş. Cetatea de Baltă ş. Podişul Dobrogei În prim plan structural se remarcă patru falii principale: două în lungul Dunării (spre Câmpia Română şi Deltă). Subcarpaţii Bistriţei au mai puţine caractere structurale subcarpatice (se impun Piemontul Călimanului. Corund-Praid- Sovata) şi dealurile pe sinclinale acoperite cu aglomerate vulcanice). Podişul Târnavelor are domuri. şi două interioare. Anumite abrupturi structurale s-au format sub straturile de tufuri. Culoarul Gilău-Căpuş. De aceea. cu văi similare şi foarte largi. deşi în vest (Dej- Turda). dar mai importantă este dominarea straturilor groase de nisipuri uşor cimentate. 95 Universitatea SPIRU HARET . Acestea sunt depresiunile: Făgăraş. Cuestele secundare au o densitate mare şi sunt aliniate mai ales nord-sud. Subcarpaţii Lăpuşului (similari celor Moldoveneşti). cu excepţia celor din Podişul Secaşelor. Muscelele Năsăudului (monoclin).

Olt.). Spre mare. în special în vest (Huşniţa.). Crucea. abruptul structural evidenţiază uneori calcarele. determinând văi consecvente (Jiu. dar nivelată prin pedimentare).a. unele sinclinale suspendate şi mici platouri structurale). dar diferite de la un loc la altul. Depresiunea Nalbant (situată pe un larg sinclinal. dar către Subcarpaţi apare o puternică cuestă festonată. falii şi cute). Relieful structural din Subcarpaţi Ca şi Carpaţii. Dobrogea Sudică are structură tabulară. Nadanova. în faze tectonice apropiate. Dobrogea de Nord este foarte complexă structural. Pe calcare se dezvoltă şi multe abrupturi şi mici suprafeţe structurale. mai precis de avanfosă. de Martonne (1907. Colinele Tulcei sau Cataloi-Dunavăţ (unele influenţe ale sinclinalelor şi anticlinalelor în alinierea şirurilor de inselberguri) şi Podişul Babadag (un sinclinoriu de calcare. cu firide de abraziune. Argeş etc. Coşuştea ş. văi şi depresiuni subsecvente. Gălbiori. Mihail Kogălniceanu). după Emm. Stupina. 1931) fiind unicat pe glob. ca un ultim val carpatic. străpuns de polii. Dealurile de Vest Au numai reliefuri structurale incipiente. Podişul Mehedinţi Structura de bază este dată de o bandă de calcare între două fâşii longitudinale de cristalin. un lacolit granitic. cu mici excepţii în calcarele mezozoice ale sinclinalului Casimcea-Midia. În sud. În spatele barei calcaroase s-a format un şir de depresiuni de contact (Zăton. Podişul Niculiţel (curgeri de diabaze. Cireşu). sau de contact petrografic. Pe alocuri se interferează cu muntele sau cu piemonturi externe. Ponoarele. Adăugând şi eroziunea acerbă. alteori numai loess. la nord de linia Capidava-Ovidiu. cu unele cueste. toate au accentuat o caracteristică tectonică – varietatea pe distanţe reduse. imprimată de platoşa carstificată a calcarelor sarmatice. ca Slava Cercheză. Dobrogea Centrală este o peneplenă ce retează şisturile verzi. Subcarpaţii au o structură marginală de orogen. Cuesta Getică. lângă multe văi secundare. Podişul Getic Pătura sa piemontană înclină către sud. dar mai ales cueste. mai ales în Podişul Silvaniei. S-au născut pe fâşia internă a avanfosei. care determină aliniamente de cueste est-vest. în mare prezentând cinci unităţi: Munţii Măcinului (un început de relief apalaşian. Nicolae Bălcescu. cu versanţi abrupţi şi în trepte. Acestea din urmă se găsesc în stadiu incipient în tot podişul. doline şi văi cu aspect de canion miniatural. Relieful interfluvial este un podiş tabular. văi secundare subsecvente. cum este Camena. Structura nu se impune evident în relief. în spatele unui şir de movile calcaroase s-a format şi un şir de mici depresiuni de contact (Horia. pe structuri semiorizontale. Subcarpaţii reprezintă un relief structural-tectonic complex. 96 Universitatea SPIRU HARET . Balta.

Tabelul 2 97 Universitatea SPIRU HARET .

se pot lipi de marginea muntelui. pe Olteţ). Într-un tratat de geografie regională este mai indicată însă diferenţierea regională complexă. chiar mici depresiuni (Alunu-Berbeşti. între Tismana şi Horezu (Depresiunea Olteană). ambele relativ paralele cu rama montană. axat pe un sinclinal. şi un şir de dealuri de anticlinal (fig. Apar totuşi şi complicaţii. Pl = Pliocen. acestea se pot ridica sau coborî în brahianticlinale sau brahisinclinale. dar având cueste unghiulare pe cumpene (fig. în sudul său se află Depresiunea subsecventă Cioiana-Ţicleni. 25). Q2 = aluviuni şi terase Muscelele Argeşului. dealurile sunt joase (350-400 m). Mc = miocen. Paralel cu 98 Universitatea SPIRU HARET . Culmile (muscelele) sunt orientate nord- sud (consecvente). se pot depărta formând cuvete. Împreună cu muscelele din nord formează Subcarpaţii Vâlcii. în Măgura Slătioarei (769 m) şi la Ocnele Mari-Ocniţa (o butonieră de diapir). la sud de care se extind subcarpaţii cutaţi de la Ocnele Mari. iar în sudul lor s-a sculptat o depresiune de contact cu Podişul Getic (lărgită de râul Tismana şi de Jiu). În principal se compun dintr-un uluc subcarpatic. sau pinteni montani. detaşat din piemont. se remarcă prin monoclin şi roci mai vechi în fâşia nordică şi o cută anticlinală între Bughea şi Dâmboviţa (Dealurile Măţăului). Între Bistriţa Vâlcii şi Olt se produce o interferenţă cu Muscelele Argeşului (sunt Muscelele Vâlcii. Fig. care evidenţiază forme primare sau derivate. alteori straturile se ridică monoclin fără a fi cutate etc. Dar. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei: Cr = cristalin. iar la sud de Măgura Slătioarei şi până către Olt se înşiruie şi culmi orientate nord-sud. Modelul general porneşte de la şiruri de depresiuni impuse de sinclinale şi şiruri de dealuri determinate de anticlinale. Jiu- Cărbuneşti. cuta anticlinală apare evidentă în Dealul Săcel (570 m). Între Jiu şi Gilort mai apare ca specific Dealul Bran (333 m). cuta anticlinală este slab evidenţiată. Astfel. pot apărea 2-7 şiruri structurale. La vest de Jiu. care ocupă fâşia de sub munte până la depresiunea Păuşeşti-Măglaşii (pe valea Olăneşti). În sudul acestor dealuri s-au format înşeuări de contact cu Podişul Getic. iar la nord de Bran s-a lărgit mult Depresiunea intracolinară Tg. Tipurile de forme structurale se pot grupa în două categorii: relief tectono- structural (sau iniţial) şi relief structural derivat (tabelul 2). care fac legătura cu piemontul. Subcarpaţii Olteniei sunt cei mai mici subcarpaţi (333-769 m) şi cei mai puţin cutaţi. mult mai înalte). acest stil tectono-structural se complexează local şi regional foarte divers. La acestea se adaugă stadiile diferite de evoluţie. între Olt (Bistriţa Vâlcii) şi Dâmboviţa (Bughea). Q1 = pietrişuri. dealurile se înalţă. 26). se intercalează cute diapire. apar falii locale sau chiar mici horsturi şi grabene. 25. La est de Jiu.

Între Prahova şi Teleajen (Subcarpaţii Teleajenului) se separă un subsector ce are şi influenţe dinspre Subcarpaţii Buzăului. Bezdead). Arefu. Q = cuaternar Între Bughea şi Dâmboviţa se ridică o cută anticlinală ce trece prin dealurile Ciocanu. Râul Doamnei şi. d = dacian. Degeraţi. Plaiurile Bertei). e = eocen.muntele şi cu Podişul Getic s-au format trei şiruri de depresiuni subsecvente şi de contact. Albeşti-Bughea şi Câmpulung. Tot aici numărul şirurilor de bazinete depresionare se reduce la trei şi ele sunt mai largi. Ciuha. uneori ajungând până în câmpie (Dealurile Vulcanei. care se lipesc de munte şi sunt alungite nord-sud (Bărbuleţu. Berevoieşti. în parte. Subcarpaţii Curburii sunt cei mai complecşi structural şi ca relief şi se subîmpart în trei subsectoare (despărţite de văile Slănic-Buzău şi Teleajen-Cricovul Sărat). he = helveţian. Au cute mai multe. în care apar şi roci cretacice şi paleogene montane. Cosminele. Subcarpaţii Prahovei (între Dâmboviţa-Teleajen) au un relief dominant deluros- masiv. Nucşoara-Corbi. cu caracter tipic subcarpatic (Subcarpaţii Măţăului). ambele şi pe un sinclinal). Ţintea. spre Groapa Oii. Vâlsan. şirul sudic se află la contactul cu Piemontul Getic (le urmează şoseaua care pleacă de la Olt pe la Tigveni şi Curtea de Argeş. Schitu Goleşti – toate urmate de o şosea). aici. iar cele secundare sunt subsecvente. Profil schematic prin Muscelele Argeşului: Cr = cristalin. alungite tot nord-sud (Culmea Doftanei. cu masive deluroase puternice. culmile sunt mai netede. Robaia- Domneşti. faliate. Văile principale sunt consecvente (Topolog. dar în sud se termină cu un aliniament est-vest de măguri axate pe un anticlinal (Băicoi. b = burdigalian. 27). marcate şi de cueste: şirul nordic este la contactul cu muntele (Jiblea-Sălătrucel. mai puţin ordonate. mai ales la vest de Prahova (Subcarpaţii Dâmboviţei). cu interferenţe montane etc. Sălătruc. ol = oligocen. Bughea. Măţău. dar şi acestea se diferenţiază local. 99 Universitatea SPIRU HARET . Nordul muscelelor prezintă dealuri masive (roci mai dure). Bucovel).26. Argeş. m = meoţian. între care Chiciora (1218 m). Cândeşti. de unde acestea se restrâng către est) şi un şir median la contactul miocen-pliocen (Şuici-Cepari. lv = levantin. p = ponţian. mai rar obsecvente (fig. Râul Târgului şi Argeşel). Fig. Culmile Sultan-Teişu). Albeşti de Argeş. Slănic.

3 = Depresiune subcarpatică (a = depresiune propriu-zisă. 5 = Dealuri (muscele) de legătură spre culoarul şeilor. 6 = Muscele joase reunite sub formă de culoar intradeluros. 8 = Depresiuni de contact cu Piemontul (Gr. Subcarpaţii Măţăului: 1 = Limita Subcarpaţilor Măţăului.Fig.27. spre Piemontul Getic – Cuesta Getică. 2 = Limita de tip cuestă. 4 = Dealuri subcarpatice. 7 = Culmea submontană Piatra. Posea) 100 Universitatea SPIRU HARET . b = culmi în cadrul depresiunii).

Doiceşti. se compune din micile depresiuni: Izvoarele (pe Dâmboviţa). cei mai laţi. Slănic. Al patrulea şir este pe un sinclinal pliocen. dar şi de contact petrografic şi pe anticlinale. Urmează şirul depresionar al cuvetei Văleni-Drajna-Chiojdu limitată în sud de pintenul de Văleni sau Culmea Priporului. dar apare şi o butonieră de anticlinal (Schela-Glodeni). Ruşavăţu-Cislău. Se remarcă mai ales prin pătrunderea a doi pinteni şi două cuvete montane în Subcarpaţi (fig. Vulcana-Băi. Şirul al treilea. formate dominant pe segmente sinclinale. iar în est de Prahova apar Cornu. Breaza. Urmează şirul al cincilea de depresiuni. Cărbuneşti-Şiomari şi Pătârlage). În sens transversal se întâlnesc 5-7 şiruri de depresiuni. Câmpina. Nişcovul. au cea mai mare complexitate din toţi Subcarpaţii. Brebu. Pe acest fond deluros. între care paralelismul culmilor şi al şirurilor de depresiuni. mai ales pe oligocen. Bertea. Cea mai nordică este cuveta Măneciu-Ceraşu. Runcu. 28). conglomerate) şi eroziunea diferenţială acerbă. Gorgota. Al doilea şir de mici bazinete (intradeluroase) este axat în parte pe un sinclinal eocen: Gura Bărbuleţului. situată numai în est pe un sinclinal unde trece în şirul depresionar anterior (Sângeru-Apostolache-Podeni). Pucioasa. la sud-est de Cislău- Sângeru se află Culmea Ciolanu-Cerbu (pe anticlinalul Ciuta-Lapoş). Cosminele. Râul Alb. Pe cuveta-sinclinal de Calvini se înşiruie trei depresiuni (Gura Vitioarei. şi cuprinde bazinetele: Vulcana-Pandele. Buciumeni. Bezdead. Telega. Talea şi Comarnic. dar şi prin alte cuvete intradeluroase care mai păstrează pietrişuri piemontane (Calvini. Mislea-Podeni. la est de Prahova continuă cu bazinetele depresionare Frăsinet. 101 Universitatea SPIRU HARET . se pot observa şi 4-5 şiruri de bazinete depresionare restrânse (până la Prahova). în sudul lor fiind Culmea Salcia pe un anticlinal (se prelungeşte spre Teleajen până la cuesta Coada Malului). Măneciu. de unde trece în şirul anterior Telega-Vălenii de Munte. calcare. anticlinalul se pierde în golful Floreşti-Băicoi. despărţite de valea Buzăului. Vărbilău şi Vălenii de Munte. Moreni. Cel de-al cincilea şir de mici bazinete se află în cadrul aliniamentului dealurilor sudice axate pe un sinclinal cu romanian în ax (Şotânga. de interferenţă munte-Subcarpaţi. din vest. Păstrează sau au căpătat în timp multe caractere tipic subcarpatice. Se diferenţiază în două subsectoare. Unguriu-Cerbu). influenţa puternică a tectonicii şi petrografiei şi cel mai mare număr de şiruri de depresiuni intracolinare şi de culmi deluroase. Valea Lungă. Cislău. Edera de Jos. Şirul submontan este slab evidenţiat (pe un sinclinal şi un anticlinal ce conţin şi cretacic montan) în bazinetele depresionare de la Bărbuleşti. Cocorăştii Caplii) şi pe un anticlinal salifer cu lărgiri locale la Aninoasa. Al patrulea şir depresionar s-a fixat în mare tot pe o cuvetă (Sângeru-Cislău) şi cuprinde depresiunile: Măgurele-Podeni. Ocniţa. Glodeni şi la est de Prahova. Subcarpaţii Buzăului (Teleajen-Slănic) sunt cei mai complecşi ca tectonică şi relief. plus un mic şir de butoniere în dealurile Istriţa-Dealu Mare-Ceptura. dar subordonată unor paralelisme evidente nord-est – sud-vest (arealul pintenilor) şi est-vest (Culmea Istriţa-Ceptura şi depresiunile Nişcov-Sângeru- Apostolache-Podeni). mărginită la sud de pintenul de Homorâciu. în est. cu un relief structural derivat foarte divers. Apostolache-Sângeru. Pietroşiţa. ƒ Subcarpaţii pintenilor şi ai cuvetelor. la care au contribuit şi desele apariţii de roci mai dure (gresii.

Lopătari). se ridică trei masive deluroase. pe Valea Buzăului. 2 = Fliş paleogen. Bozioru. pe prelungirea cuvetei de Calvini. în cadrul căreia s-au format câteva butoniere. ridicând numărul şirurilor depresionare la şapte (fig. Răteşti-Grabicina. Colţi. Sărata Monteoru. 28. Călugăreni. sau subcarpaţii interni (Ursoaia-Blidişel. 102 Universitatea SPIRU HARET . butoniera Bucovelu. sunt ceva mai simpli. Dâlma-Botanu şi Bocu). sau subcarpaţi externi. Brăeşti. 3 = Formaţiuni miocene Dar. Sfinţeşti şi Viespeşti. în cadrul cărora apare şi un anticlinal (Berca-Arbănaşi) la nord de care se înşiruie un culoar depresionar. La contactul cu muntele apare un şir de înşeuări şi bazinete (Sibiciu. Şi mai la sud sunt dealuri de monoclin (Dealurile Pâclelor). şi la vest de Cricovul Sărat. 29). în estul Dealului Ciolanu-Cerbu. Pârscov şi Unguriu. alungită est-vest pe un anticlinoriu. Fig. mai apar două lărgiri depresionare pe sinclinale locale. Mai la sud. între Buzău şi Slănic. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură: 1 = Fliş cretacic. ƒ Subcarpaţii Dâlma-Blidişel. aceşti subcarpaţi se termină spre câmpie prin Culmea Istriţa-Dealul Mare-Ceptura. iar pe anticlinal. Rotari. un şir de butoniere Berca-Murătoarea- Pâcle-Beciu şi cuestele limitrofe. În fine.

Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului (Gr.Universitatea SPIRU HARET Fig. Posea) 103 . 29.

Vidra. Bistriţa şi Tazlău- Trotuş. Piemontul Zăbrăuţi. Răchitaşu Nerejului. Cuprind trei depresiuni mari. Câmpuri-Răcoasa (aceste depresiuni seamănă oarecum cu cele din sudul Muscelelor la contactul cu Piemontul Getic). axate în principal pe un sinclinal delimitat de falii. Depresiunile sunt pe sinclinorii nivelate prin eroziune: Tazlău-Caşin. având şi cueste incipiente. înşeuări şi depresiuni. Măgura Odobeşti (hogbac. dar formate din roci dure (conglomerate şi gresii): Pietricica (plus Chicera 104 Universitatea SPIRU HARET . sm = sarmaţian. 30). ƒ Şirul dealurilor externe stă pe monoclin piemontan şi are aspect de cueste: Blăjani. Prezintă câte două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri (fig. cu cele mai largi spaţii depresionare (circa 50%). Roşu. cei mai evoluaţi şi mai simpli. Ouşoru. Căpăţânii. Mera (pe Milcov). ƒ Dealurile subcarpatice care închid depresiunile de mai sus sunt impuse de câteva cute dominate de un sinclinal şi delimitate de falii inverse: Bisoca-Ulmuşorul. Subcarpaţii Vrancei sunt cei mai apropiaţi de tipul clasic de subcarpaţi. Bisoca. Lozii. Răiuţi. Jitia. Qp1-2 = pleistocen inferior şi mediu. Bistriţa- Cracău şi Neamţ-Topoliţa (fig. către est aceste dealuri se lăţesc mult pe monoclin sarmato-pliocen. Ghergheleu. 30. 996 m). Niculele (toate bazinete). Qp3 = pleistocen superior ƒ Şirul de sub munte se compune din bazinete. mai ales către munte: Lopătari. Gârbova (979 m). Momâia. Pg = paleogen. Dumitreşti. Răchitaşu. două culmi deluroase principale şi un larg culoar de contact cu Podişul Moldovei. Budei. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei: Ct = cretacic. Fig. Deleanu. Mc = miocen. ƒ Şirul depresiunilor intracolinare subsecvente şi de contact (cu straturile piemontane) începe de la râul Râmnicul Sărat şi sunt: Buda-Deduleşti. Pl = pliocen. Toate sunt relativ oblice pe munte şi paralele cu râurile Moldova. 31). Depresiunea Vrancei (Nereju-Năruja şi Bârseşti-Tulnici- Negrileşti) şi Soveja. Plopu-Odobasca-Poiana Cristii. Subcarpaţii Moldovei sunt cei mai vechi (straturi miocene). Culmile subcarpatice principale corespund unor anticlinorii.

Ambele grupe de forme au fost tratate de Grigore Posea (Geomorfologia României. văi longitudinale şi forme de amănunt). toate cele trei niveluri au fost impuse de aliniamentele de ciocnire ale plăcilor. sm = sarmaţian. Formele structurale derivate sunt. culmi.Mare) şi Pleşu (911 m. În esenţă. uneori combinate. Mc = miocen. Relieful tectono- structural începe cu forma de cerc a Carpaţilor (geneza sa fiind tratată la „Sistemul geomorfologic românesc”). Fig. depresiuni şi abrupturi marginale. 31. (tabelul 3). ca şi în Subcarpaţi. enumerate în tabel. Culoarul Moldova-Siret are caracter subcarpatic de contact cu podişul. iar relieful structural este bine reprezentat. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei: Pg = paleogen. dar şi pe trei unităţi regionale (sau peisaje carpatice morfostructurale). cât şi structural derivat. de asemenea. lărgit prin deplasarea celor două râuri către podiş. Categoriile genetice morfostructurale ƒ Aliniamentele carpatice sunt cele ordonate de factorul tectono-structural şi sunt ierarhizate pe trei niveluri: forma de cerc a Carpaţilor Româneşti. atât tectono-structural. 105 Universitatea SPIRU HARET . respectiv de alinierea geosinclinalelor şi apoi a orogenelor care au determinat orientarea cutelor principale. aliniamentele ramurilor sau principalelor sectoare (ambele tratate la „Sistemul geomorfologic …”) şi aliniamentele de masive. 2002) pe trei categorii genetice (aliniamente carpatice. dar în principal cu alte forme şi cu altă ordonare spaţială. Q = cuaternar Relieful structural din Carpaţi Carpaţii reprezintă cele trei tipuri de orogen. a pânzelor de şariaj şi în parte a faliilor. sau a lăsărilor şi ridicărilor unor compartimente. plus dealurile Corni-Chicera-Runcu). urmată de direcţionarea ramurilor etc.

faliile marginale au determinat şi cele mai mari abrupturi. Mureş-Gheorgheni. Siriu ş. iar în Apuseni un mozaic cu multe horsturi şi grabene. Tabelul 3 Relieful structural carpatic Relief tectono-structural Forme derivate • cueste şi hogbacks-uri de eroziune • forma de cerc segmentat a lanţului • sinclinale suspendate carpatic • direcţionarea ramurilor • suprafeţe structurale carpatice. ƒ Formele structurale derivate prezintă aspecte şi asocieri diferite în funcţie de următoarele structuri şi formaţiuni: fliş. În Meridionali s-au conturat trei masive-bloc. conforme cutelor cristalinului getic şi autohton. tectonica a impus cinci aliniamente paralele (NV-SE). poliţe. izvoarele Moldovei. culmi (obcine). cu alte ordonări structurale: trei trepte altimetrice intersectate de Depresiunea Bozovici în Banat. sunt reduse la Curbură (Bâsca. • abrupturi marginale de falie depresiuni suspendate) • cueste şi hogbacks-uri • abrupturi de contact (detaşate prin tectonice eroziune) • văi longitudinale • trepte. ca şi în Meridionali (Lotru-Jiurile-Cerna). Moldoviţa.). s-au fixat pe contacte tectono-petrografice şi domină în Orientali (Vaser şi Iza. aliniate E-V.a. dar cu o fragmentare diferită şi mai accentuată.). complicată cu fliş şi eruptiv intern şi. deci. a culmilor şi masivelor • văi structurale • relieful de horsturi şi • depresiuni de contact grabene • relief discordant (chei epigenetice. sau în Banat (Nera – paralelă cu falia Almăjului) şi Apuseni (Crişurile pe grabene şi Arieşul). cutele 106 Universitatea SPIRU HARET . formate din masive. dar cu altă origine. ca şi depresiunile corespunzătoare. În Munţii Banatului şi în Apuseni apar tot structuri în blocuri. La Curbură rămân numai trei aliniamente. Olt. brâne (pe versanţi) • aliniamente depresionare • butoniere (resturi foarte rare) • culoare tectonice În Carpaţii Orientali. ceea ce a dus la schimbarea structurii morfotectonice: aliniamentul extern curbat (format din masive şi clăbucete). un culoar depresionar linear (Rucăr-Braşov-Oituz) şi un aliniament de obcine în nord. Tarcăul ş. depresiuni şi văi longitudinale.a. Bistriţa. sedimentarul mezozoic de pe cristalin. ƒ Văile longitudinale.

Aproape toate sunt orientate NV-SE şi pe ele se aliniază principalele şiruri de culmi (obcine) şi masive. Pintenul de Văleni este o prelungire a Culmii Ivăneţu. Pe mezozoicul de pe cristalin: cueste. Acestea. mai rar pe anticlinale (Culmea Baiu). flişul şi terţiarul din depresiuni şi marginea Apusenilor. bombări şi lăsări locale. hagbacks-uri de eroziune. sinclinalul marginal este localizat în Piatra Mare. depresiuni de contact. formele fiind ordonate pe trei fâşii (exclusiv vulcanismul). Munţii Apuseni. În Ciucaş şi Bucegi se adaugă şi straturi de gresii sau şi calcare în Piatra Craiului şi Bucegi. Sunt tipice marile cueste care formează Obcina Mare (pe pânza Tarcău) şi Feredeu (pe pânza de Audia). chei epigenetice. brâne. Pe straturile neogene din depresiuni apar îndeosebi cueste. între ele rămânând numai petice pe un cristalin mai ridicat. b) Sinclinalul marginal al cristalinului conţine şi straturi mezozoice. în rest apar masive mai mici înşirate arcuit. mici platouri structurale. Tot la Curbură apare specificul pintenilor (un fel de obcine) şi cuvetelor care pornesc din munte spre Subcarpaţi: Cuveta de Slănic ajunge în munte până la Slon. iar în cadrul acestora sunt cute solzi. Penteleu. Dar. Calcarele sunt pe un sinclinal suspendat şi impun vârfuri. dar continuă cu înşeuări pe un sinclinal care trece pe sub vârful Siriu. asimetria obcinelor este atenuată. dar cu orientare N-S. Ciucaş. Cutele din cristalin dau praguri. masive ş. până la orientare E-V. Goru. poliţe. a) Fâşia flişului este formată din aliniamente paralele de pânze. peste înşeuări. ferestre. Bucegi şi Piatra Craiului. De la valea Trotuşului spre sud rămân însă paralele numai culmile din nordul Depresiunii Braşov. La sud de el. reliefuri discordante. La Curbură.a. circuri asimetrice şi începuturi de cueste şi văi structurale. Carpaţii Meridionali şi Banatului. până la râul Harţagu. Siriu). care determină cueste. pereţi abrupţi pe straturi semiverticale etc. la Nehoiu şi Bâsca Rosilei. cuveta de Drajna-Chiojdu ajunge. forme de versant (trepte. iar pe marginea Apusenilor. văi structurale. Mai la sud. culmile înalte şi mai ales vârfurile sunt pe sinclinale suspendate (Nemira. Zârna. ƒ Carpaţii Orientali şi de Curbură prezintă cel mai dezvoltat relief structural.de amănunt ale cristalinului. contacte tectonice şi petrografice etc. gresii. Bucegi şi mai puţin în Culoarul Branului şi Piatra Craiului. se extind pe aliniamentul Obcina Lucina-Rarău şi Hăşmaş-Bicaz. fiecare masiv fiind localizat pe un alt element structural (pânză sau sinclinale). Specifice arealului cu fliş sunt şi masivele din conglomerate cretacice. suprafeţe structurale reduse. păstrate pe sinclinale în Ceahlău. anticlinale şi sinclinale. conglomerate). ordonarea acestor formaţiuni este diferită pentru fiecare regiune carpatică. Postăvaru. Pintenul de Homorâciu (cu gresie de Tarcău) ajunge peste vârful Smeuretu. În fliş se întâlnesc: cueste. cueste. Formaţiunile generale care determină forme structurale sunt: şisturile cristaline şi sedimentarul lor mezozoic (calcare. mai ales calcarele. rupturi de pantă. La Curbură. Valea 107 Universitatea SPIRU HARET . dar în Bucegi domină conglomeratele (1000 m grosime). sedimentarul terţiar din depresiuni şi de pe marginea Apusenilor.). Peisajele structurale regionale Se grupează conform concepţiei regionale geologice în: Carpaţii Orientali şi de Curbură. În Carpaţii Orientali se remarcă îndeosebi cueste şi hogbacks-uri (tectonice şi de eroziune).

ca şi coborârile axiale ale anticlinoriilor impun limite între masive. La fel calcarele de pe Autohton: fâşia Polovragi-Câmpu lui Neag-Oslea-Cerna-Cazane şi fâşia de sinclinorii Sviniţa-Svinecea Mare. este pe un anticlinal cu cristalin în ax. faliile şi intercalaţiile de roci mai dure în şisturile cristaline. horstul Bihorului şi Vlădeasa (un fost graben umplut cu eruptiv): spre sud-vest este horstul Zarand. care porneşte de la un masiv central compus din Muntele Mare-Gilău. Culoarul Timiş-Cerna (aici apar şi chei epigenetice).. Haţeg-Hunedoara. grabenele au atras hidrografia. Se remarcă dominarea horsturilor şi dispunerea lor palmată. c) Epigeniile marginale au rezultat din transgresiunile badenian-sarmaţian- panoniene peste un fost relief deluros al poalei Apusenilor. o serie de falii. Bozovici. abrupturi etc. Petroşani. Cutele geticului. valea Cernei.). b) Relieful structural al straturilor suprapuse cristalinului este mult mai evident. Între horsturi. Fâşia vulcanică este tratată la . forme specifice flişului şi eruptivului. sinclinale suspendate (Buila. Exemple: peticele şi barele de calcare (uneori şi gresii şi conglomerate) de pe pânza Getică: Vânturariţa-Buila.a. b) Geosinclinalul flişului şi eruptivului Munţilor Apuseni este al doilea specific. văi structurale ş. Pe de altă parte. iar în Trascău. umplută cu conglomerate.Relieful vulcanic”. Oslea ş. c) Flişul paleogen transilvano-carpatic s-a extins în Bârgău. butoniera Natra-Dobra (Banat) ş. şi epigenii marginale. Cutele se grupează în anticlinorii şi sinclinorii care au impus masive diverse. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. cueste. ƒ Munţii Apuseni au un suport structural similar Meridionalilor. Masivul Godeanu (getic) stă suspendat pe un sinclinal al autohtonului. în parte şi ale autohtonului se aliniază E-V şi NE-SV. dar aici se adaugă o fragmentare mai puternică. sedimentarul mezozoic suprapus şi sedimentele terţiare din depresiuni. a) În masivele cristaline determinante sunt: direcţionarea cutelor. a) Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi acoperişului său mezozoic a impus specificul de bază al reliefului tectono-structural al Apusenilor. Din acest mozaic apar trei aspecte specifice: masive multe de tip horst (plus grabene).a. Aici. Plopiş şi Meseş. suprafeţe structurale. Masivul Leaota. marcat de arcul Metaliferi-Trascău. fâşia sinclinoriului Reşiţa-Anina-Moldova Nouă. În Munţii Metaliferi domină măgurile eruptive şi unele cueste pe straturi sedimentare. c) Relieful structural din depresiunile intramontane este prezent în Brezoi- Titeşti. Pui (Haţeg). straturile de gresii şi conglomerate ale cutelor au impus cueste. în schimb. cu multe culmi şi măguri 108 Universitatea SPIRU HARET . calcarele şi multe structuri longitudinale (vezi punctul d)). Ţibleş. Culmea Făgăraş urmează un anticlinoriu getic asimetric. culmi-bare. iar spre nord. flişul şi eruptivul intern al Munţilor Mureşului şi sedimentarul terţiar marginal. contactul getic/autohton. creste tip ciuceve (pe Cerna).a. Pe toate apar masive uneori izolate. sudul Rodnei şi Depresiunea Maramureş. ƒ Carpaţii Meridionali şi ai Banatului au reliefuri structurale impuse de: cutele şi faliile cristalinului.Dâmbovicioarei s-a fixat pe axa sinclinalului Bucegi-Piatra Craiului. iar de la masivul Poiana Ruscăi se curbează spre SV până ajung N-S în Banat. Gura Văii (Podişul Mehedinţi). contactul getic/autohton. Similară acestor direcţii este şi despicătura văilor longitudinale Lotru-Jiuri-Cerna şi Bozovici. către vest.

mai ales în bazinul Ampoiului. nr. eruptiv vechi şi cristalin. Sibiu. Un fenomen aparte îl reprezintă şi clipele calcaroase însedimentate în roci mai moi care se găsesc în Trascău. Editura Ştiinţifică. apare şi o fereastră la Briheni.a. Piatra Craivii. d) Relieful structural comun cu alte ramuri carpatice este impus cu precădere de mezozoicul suprapus cristalinului (calcare. paralele Văii Arieşului (similare structurii apalaşiene). cele mai extinse forme structurale sunt în Trascău şi mai puţin în Metaliferi. cristaline sau eruptive. Autoevaluare – întrebări. Intregalde. 4. Geografia României I. Savu Al. Brădişor ş. dar şi cueste şi văi structurale. determinate de straturile de gresii. (1982). Editura Fundaţiei România de Mâine. Vălişoara (Aiud). dar şi cu monoclin. Care sunt tipurile de reliefuri structurale ? (Tectono-structural. bloc faliat.a. numite adesea „bâtcă”. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Ampoiţa. din calcare. s-au impus multe chei. Asemenea clipe se găsesc şi în Culoarul Rucăr-Bran şi în sudul Rarăului. Geomorfologia României. conglomerate şi calcare. înălţimile munţilor Codru-Moma sunt pe un sinclinal suspendat. pinteni şi cute diapire. Pe această structură discordantă s-au impus depresiuni suspendate şi chei: Turzii (Hăjdate). înşirate pe sinclinalul marginal al cristalinului.calcaroase. sau „clife”. Zam şi Şoimuş-Lipova (Mureş). are o dublură în Culmea calcaroasă Râmeţi. Mai cunoscute sunt: Vulcanul (lângă pasul Buceş). apalaşian). în domuri. Tălagiu şi Gurahonţ (Crişul Alb). Editura Universităţii „Lucian Blaga”. Subcarpaţii cu anticlinale şi sinclinale. discordant. tot aici Vârful Osoiu este un petic din pânza de Codru. Piatra Cetii. Marca (Barcău) ş. monoclinal. cutat. În Podişul Padiş din Bihor şi în Pădurea Craiului sunt suprafeţe structurale şi începuturi de cueste. subsidenţe locale şi unele înălţări reduse). „Natura”. Geoagiu-Râmeţi. • x x x (1983). Geografia fizică a României. Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor. Cea mai evidenţiată este Culmea Ciumerna-Bedeleu-Cheile Turzii. un sinclinal intern impune un culoar suspendat între Baia de Arieş-Sălciua-Băişoara (pe Iara) şi un mic platou la izvoarele Galdei. Cutele erodate din Trascău au impus la suprafaţă aliniamente de roci mai dure. seria Geografie. • Velcea Valeria (2001). Sfredeluşul. Problema Subcarpaţilor în Transilvania. Dar. Vad (Crişul Repede). Peste barele dure. Astfel. conglomerate. Care sunt principalele reliefuri majore tectono-structurale din România ? (Carpaţii cu cele 5 ramuri. • Velcea Valeria. câmpiile - forme fluvio-lacustre. podişurile – fiecare cu structurile specifice. Editura Academiei. Ardeului (Geoagiu). falii. 109 Universitatea SPIRU HARET . • Posea Grigore (1968). 2. gresii) şi de terţiarul depresiunilor. Borzu (Crişul Negru). tabular. mai ales calcaroase. Buru (Arieş). De asemenea. probleme 1.

văile longitudinale. un şir de mici depresiuni suspendate în sud. domuri. pe contacte petrografice. Depresiunea Braşov continuată în sud-vest prin Culoarul Rucăr-Bran şi un şir nordic de obcine). 3. monoclin). flişul paleogen transilvano-carpatic şi fâşia vulcanică). structură tabulară în sud. văi structurale. masivele bloc din Meridionali. abrupturi de falie. două culmi principale şi un culoar larg de contact cu Podişul Moldovei). cute diapire. Relieful structural din Podişul Moldovei se remarcă prin următoarele forme: (Cueste. 9. 3 şiruri de depresiuni – sub munte. 15. Subcarpaţii Buzăului – cei mai complecşi. 14. direcţionarea diferită a celor 5 ramuri. Care este modelul general al reliefului subcarpatic ? (Depresiuni de sinclinal şi dealuri de anticlinal). depresiunile marginale de contact – subsecvente). trei depresiuni. masive deluroase înalte în nord. la contactul cu Podişul Getic –. 13. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Moldovei. cinci unităţi structurale în Dobrogea de Nord …). (2 falii interioare şi 2 exterioare. Caracterele morfostructurale ale Muscelelor Argeşului. butoniera Leghia. înşeuări de contact spre Podişul Getic. Care sunt fâşiile structurale din Carpaţii Orientali şi de Curbură ? (Fâşia flişului cretacic şi paleogen având cute-solzi. 12. dar cu vârfuri şi culmi de sinclinale suspendate. formele structurale derivate). 11. cuvete. (O cută slabă anticlinală în vest şi mai accentuată în est. 7. 4. ataşarea unui deal piemontan – Bran. cu 4-5 şiruri de bazinete depresionare dezvoltate pe sinclinale. Câmpia Transilvaniei – uşoare asimetrii de interfluvii. Care elemente geologice impun reliefuri structurale în Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului ? (Masivele cristaline împreună cu faliile şi cutele lor caracteristice. Caracterele structural-morfologice ale Dobrogei. 110 Universitatea SPIRU HARET . aliniamentele structurale din Carpaţii flişului. monoclin. Care sunt categoriile genetice morfostructurale ale Carpaţilor ? (Forma de cerc. interferenţă cu muscele între Bistriţa Vâlcii şi Olt). Podişul Târnavelor – domuri. pinteni. 5-7 şiruri de depresiuni. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Olteniei. cele mai extinse spaţii depresionare. Care sunt subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei ? (Podişul Someşan – cueste. depresiuni subsecvente. trepte tectono-structurale în Munţii Banatului şi un mozaic de horsturi şi grabene în Apuseni. cute diapire. 8. Subcarpaţii Transilvaniei – inversiuni de relief. cuvete. chiar pe anticlinale. (Culmi pe monoclin. pinteni montani. cu 50% din suprafaţă. sinclinalul calcaros Casimcea-Midia. (Cei mai complecşi structural. văi subsecvente. pe contactul miocen-pliocen. mici horsturi. diapir. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Curburii. 10. dealuri de anticlinal în Subcarpaţii Măţăului). sinclinalul marginal al cristalinului. Care sunt complicaţiile structurale din Subcarpaţi ? (Brahianticlinale. cu trei subsectoare: Subcarpaţii Prahovei cu dominantă de masive deluroase lipite de munte. (Cei mai vechi. Subcarpaţii Vrancei – două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri. 5. şei structurale). în Dobrogea Centrală – o pediplenă pe şisturi verzi. Care este specificul structural-tectonic al Carpaţilor de Curbură ? (Un şir curbat format dominant din fliş. un şir de clăbucete. falii locale. ce include şi straturi mezozoice. butoniere. 6. dintre care unul pe monoclin piemontan).

Bihor. 1969). Geografia României.cu martori insulari de tip piramidal. Masivele. Grigore Posea (2002). ƒ În Carpaţi. obcine (Mestecăniş. RELIEFUL PETROGRAFIC Varietatea mare a rocilor care apar la zi şi condiţiile schimbătoare morfo- climatice au impus un mare număr de reliefuri petrografice. Dominante. în masivele hercinice (sau mai vechi) din Carpaţi.despicătura longitudinală Loviştea-Lotru-Petroşani-Cerna-Bozovici. duritatea rocilor şi orogeneza alpină au impus masive de diferite forme şi altitudini.). dar şi cea din Măcin. Densitatea formelor specifice anumitor roci se distribuie adesea pe suprafeţe mari. cristalizate. granitele şi chiar eruptivul banatitic din Apuseni şi Banat. creste alpine (Făgăraş). alunecările de teren. secete. mai ales datorită tectonicii. cum sunt aliniamentele de tip apalaşian. relief carstic. gneisele. straturile mezo- zoice suprapuse cristalinului. loess. Care elemente geologo-tectonice şi morfologice impun specificul structural în Apuseni ? (Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi a acoperişului său mezozoic. sinteze la nivel de ţară se găsesc la: Grigore Posea şi colab. structurile sedimentarului terţiar din depresiuni). La zi apar numai pediplena şisturilor verzi din Dobrogea Centrală. Şimleului. I (1983).). Turnu Roşu-Cozia. îngheţ etc.). dar şi de explozie şi acumulări vulcanice. urmate de cele metamorfice (10%) şi eruptive (5%) (Şt.). mai ales calcarele şi conglomeratele. dar în etajul alpin 111 Universitatea SPIRU HARET . (1974). Crişul Repede la Ciucea etc. Perşani). Relieful dezvoltat pe cristalin. cupole (Poiana Ruscăi. 16. se deosebesc următoarele tipuri de reliefuri petrografice: pe cristalin. I. dar rupte adesea în horsturi şi grabene. sunt rocile sedimentare (85%). Relieful vulcanic îl tratăm aparte. care păstrează suprafeţe de eroziune dispuse în trepte. Vlădeasa). masive ca structură. au formă de: masive- bloc (cele din Meridionali. Valeria Velcea (2001). vol. Măcin sau măgurile din Podişul Silvaniei. Aceste roci se găsesc în soclul platformelor. Rodna. măguri (Morlaca. Lăpuş. ƒ Formele de relief principale din platforme sunt suprafeţele de eroziune bine nivelate şi păstrate. Jiu. dar şi pe timp scurt (anotimpuri. masive mici (Locva. epigeniile marginale. măgurile vulcanice din munţii Almăj şi Metaliferi). un rol important îl au proprietăţile fizice şi chimice ale rocilor în raport de procesele şi agenţii geomorfologici pe timp îndelungat. De obicei. pietrişuri şi nisipuri. Airinei. clipele calcaroase şi reliefurile structurale comune cu alte ramuri carpatice. Studii de amănunt şi pe suprafeţe restrânse asupra acestori tipuri de reliefuri sunt foarte multe. Docnecea. deşi foarte înclinaţi. conglomerate. ploi torenţiale.a. fiind un relief complex structuralo-petrografic. Ghiţu ş. care includ şisturile cristaline. Versanţii din etajul cu pădure sunt rectilini. În conturarea reliefurilor petrografice. fostul geosinclinal al flişului şi eruptivului. ca varietate şi extindere în suprafaţă. pe gresii. pe care însă s-au instalat ulterior şi reliefuri de amănunt. sau ca defilee şi chei (Porţile de Fier. Cozia. cum ar fi sedimentele din depresiuni). Gilău-Muntele Mare). dar mai ales inselbergurile şi pedimentele. impunând peisaje petrografice (exemple: carstul. relieful pe cristalin etc. Preluca. Văile şi versanţii sunt în formă de V. de obicei fosilizate. Este vorba de roci dure. Bojoi (2000). argile şi marne.

gradul de tectonizare. ƒ Formele „majore” imprimă caracterul general al peisajului carstic şi sunt de trei sau patru tipuri: a) Crestele sau culmile calcaroase alpine (la peste 1700 m). rocile cristaline au păstrat bine vechile forme glaciare: circuri. Suprafaţa ocupată de calcare în România este de 2%. respectiv. în principal pe calcare. răspândite în Carpaţi şi podişuri. bare. mult căutat de turişti. etajul morfoclimatic şi circulaţia apei. sau de Vest şi în Dobrogea de Sud. urmate la distanţă de cele eocene şi sarmatice. Se formează pe roci solubile. formându-se niveluri de carstificare. grohotişuri şi mări de pietre de dimensiuni variate. Alte roci pe care apar reliefuri similare sau de pseudocarst sunt: sarea. văi. Podul Dâmboviţei (Rucăr). Ca localizare. de fisurile din rocile vulcanice sau de structura grăunţos-cristalină a granitelor sau gneiselor. iar împreună cu celelalte roci se ridică la 21%. văiugi sau horjuri asimetrice. rezultate prin dizolvare şi precipitare. în care rezultă cel mai spectaculos relief petrografic. aglomeratele vulcanice calcaroase şi ghiaţa. calcarele sunt fragmentate în areale mai mari sau mai mici. La acestea trebuie adăugate formele fosile. gipsul. circuri suspendate asimetrice. loessoidele. Hăghimaş-Bicaz. Relieful carstic. Trascău. şi forme carstice propriu-zise. 112 Universitatea SPIRU HARET . marnele şi gresiile calcaroase. Podişul Mehedinţi.devin mult mai variaţi şi fragmentaţi din cauza gelivităţii mari a şisturilor cristaline. conglomeratele calcaroase. Calcarele principale. altitudinea şi. cele mai groase şi mai carstificate. mici platouri. ƒ Formele minore s-au născut prin eroziunea dirijată de pliurile şisturilor cristaline. Tot în acest ultim etaj. ca în nordul Făgăraşului. procesul de carstificare a evoluat şi în legătură cu mişcările de ridicare sau de coborâre (sedimentare şi fosilizare în câmpii şi unele podişuri). În Carpaţi şi chiar în celelalte regiuni. Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii) şi chiar creste din Retezat (cu două avenuri). sau Hăghimaş. Sunt de două mari categorii: forme relativ majore. date de calcarele în sine şi de eroziunea generală externă (masive. Formele de relief. pături de alterare. sau chiar carstoplene. sunt cele mezozoice. Apar. sau chiar în nordul Masivului Preluca. sau chei. Rodnei etc. Cele mai cunoscute şi mai vizate regiuni carstice sunt: Padiş–Cetăţile Ponorului. Platoul Vaşcău (Codru-Moma). acestea din urmă fiind exogene şi endogene. praguri. Pe verticală. iar cele fosilizate se găsesc şi sub câmpiile Română. În multe masive s-au format şi abrupturi marginale importante. arene şi blocuri sferoidale (Măcin). carstul Cărăşan (Munţii Aninei). Gradul de carstificare şi multitudinea formelor specifice depind de: grosimea calcarelor. carstul apare începând de sub nivelul mării până în etajul alpin inclusiv. măguri sau humuri sau cornete. unele situate mult sub nivelul mării şi dominate de goluri umplute cu apă. Diferenţele climatice de modelare între etajul forestier şi cel alpin au impus şi două tipuri de peisaje în aceste masive. din care două fosile. Rarău (toate pe calcare mezozoice). cum sunt unele fâşii din Făgăraş (la 2400 m. culmi şi creste calcaroase. văi oarbe şi văi cu trepte antitetice). ferestre glaciare. astfel.. echivalente într-o oarecare măsură etajării suprafeţelor de eroziune. De exemplu. în Bihor şi Pădurea Craiului se cunosc trei niveluri de carstificare. cele mai înalte din ţară).

c) Platouri calcaroase. ca. ca forme reziduale. în funcţie de înălţimea platoului (înalt. Boiu (nordul Podişului Someşan). Munţii Cernei. Lor li se adaugă cheile şi defileele în calcare. tectonizare etc. Dobrogea de Sud. acest tip poate avea mai multe subtipuri. Culoarul Rucăr-Bran sau aliniamentul Rarău-Bicaz. Padişul–Bihor. cornete sau humuri.podea • chei şi marmite (subţiri) terase în rocă • depresiuni de contact aluviuni litologic gheţari • sohodoluri • avene • izbucuri • izvoare vocluziene • ponoare • poduri • arcade • ciuceve 113 Universitatea SPIRU HARET . în Podişul Mehedinţi. plus podişurile Mehedinţi. polii concreţiuni de: (dominante) • văi dolinare . dar se adaugă ca subtipuri. Cele mai conturate platouri sunt: Pădurea Craiului. intercalarea cu alte roci impermeabile. Padiş. Galbenul şi afluenţi ai acestuia) şi în parte chiar fâşia calcarelor din Podişul Mehedinţi. de exemplu. defilee sau subteran . cu un carst interior foarte complex. De aceea.parietale • sarmaţiene • văi cu trepte antitetice . ƒ Exocarstul este reprezentant dominant prin lapiezuri. în cadrul platourilor sau fostelor platouri. Carstul Cărăşean. d) Măguri calcaroase. aşa este bara Polovragi-Cernădia (străbătută de Olteţ. Munţii Trascău. jos). b) Barele calcaroase sunt aliniamente care stau în faţa unor râuri ce vin de pe alte roci şi le străbat prin chei. Vâlcanul.tavan • eocene (subţiri) • văi oarbe . uvale. doline şi mult mai puţine uvale şi polii (tabelul 4). precum şi clippe se găsesc. Tabelul 4 Relieful carstic Endocarst Vârsta calcarelor Exocarst • peşteri • cristaline • lapiezuri 1-3 niveluri • mezozoice • doline.

Meziad din Apuseni. Zăton ş. În Masivul Codru-Moma se conturează trei areale : Vaşcău.a. La exocarst se adaugă şi văile oarbe. Bicazului. albii de râu. Vârtop. Cheile din calcare. Peste 200 de peşteri sunt în Apuseni. Culmea Colţii Trascăului.). Dobrogea de Sud ş. mai cunoscute.). la Izvarna şi alte locuri la poala Munţilor Vâlcan.a.000 de peşteri cu lungimi de peste 10 m şi peste 800 km de galerii. gururi. Turzii etc. Lapiezurile şi dolinele se găsesc pe toate rocile calcaroase la zi. Bolii (toate în Şureanu) etc. etc. perle de peşteră.a. Poiana Mare. patru peşteri cu gheţari (Scărişoara. Cloşani (pe Motru). Văi oarbe apar în carstul Vaşcău. Şura Mare. Cetăţile Ponorului. chiar în Dobrogea de Sud sub loess. sau formele hidrocarstice (izbucuri. Avenele sau puţurile carstice sunt mai reduse ca număr. se găsesc în platourile în care evoluţia carstică este în stadiu final (Banat. Se cunosc poliile Scocul şi Brădet în Munţii Aninei.a. 350 m (în sudul Rodnei). Ialomiţei. Ponor (Vaşcău). Minişului.a. Codru-Moma şi Trascău. Lumea Pierdută. Gaura Licaşului (Hăşmaş) ş. doline şi polii. nenumărate chei şi întortochiate cursuri subterane. Criminiş) şi izbucul Călugări. izvoare vocluziene ş. Dâmboviţei. ponoare. sau Zece Hotare şi bazinul Roşia). 114 Universitatea SPIRU HARET . În Munţii Trascăului se remarcă Culmea calcaroasă Bedeleu-Ciumerna-Cheile Turzii.. avenele şi hornurile ce fac legătura între peşterile etajate.a. ca. Unele peşteri sunt etajate (Vântului. stalagmite. Ponoraş. întinse câmpuri carstice (Padiş. Există peste 10. cheile. depresiuni carstice (Ponor. În peşteri sunt şi multe concreţiuni (stalactite. de exemplu. la Călugări (Vaşcău) şi în Munţii Aninei . Barsa. Cel mai adânc este Stanu Foncii (320 m) din Piatra Craiului. Scărişoara. Topolniţa din Mehedinţi. Se detaşează îndeosebi arealele carstice din Bihor şi Pădurea Craiului. Regiunile carstice le vom aminti suprapuse regiunilor geomorfologice. urmat de Dosul Lăcşorului (Şureanu). plus în avenul Borţig). Ţarina. Uvalele apar rar în Apuseni şi în Munţii Banatului. Olteţului. cu trei niveluri de carstificare. Focul Viu. câmpuri întinse de lapiezuri. sifoane etc. draperii de diferite tipuri. Podul Dâmboviţei (polie tectonică) etc. avene (Corbu. Ponicova în Defileul Dunării. sunt : Cazanele dunărene. între care domină peşterile. Poliile sunt şi mai rare. cinci gheţari subterani ş. care se grupează în următoarele unităţi : Bihorul şi împrejurimile. Caraşului. Cioclovina. iar Peştera Izvorul Tăuşoarelor are cea mai mare diferenţă de nivel. văi antitetice în Vaşcău şi Banat . Daniş ş. sorburi. uneori sunt socotite polii şi cele din spatele barei calcaroase a Podişului Mehedinţi. (vezi Regiunile carstice).). Ponorici. Tecuri. Moneasa şi Dumbrăviţa de Codru. Vaşcău. în care se cunosc polii (Ponor. Padiş şi Aninei . văi oarbe. Munţii Apuseni au cel mai dezvoltat carst. Pădurea Craiului.). Polovragi (pe Olteţ). Nerei. între care Urşilor (amenajată pentru turism).). ƒ Endocarstul se compune din toate golurile subterane. uneori şi în adâncime sau fosilizate de soluri şi loessuri (în Dobrogea de Sud). Apusenii au cele mai multe peşteri şi avenuri din ţară. izbucuri. Padiş. Cea mai lungă pare a fi Peştera Vântului de 32 km. izvoare vocluziene. multe chei. Şugău din Hăghimaş ş. Tinoasa). peşteri mici (Huda lui Papară) şi clippe.a.

mai ales cristaline. cu lapiezuri şi mici doline. apare lângă Cheile Turzii. Casa de Piatră. unde apar peşteri (Cloşani.). nişe. Masivul Hăşmaş–Bicaz. Bistriţei) şi ciuceve (Munţii Cernei). Babele. Muierii pe Galbenu. chiar peşteri. A doua unitate este Podişul Dacic din Şureanu. Calcare. ce a impus Cazanele Dunării (Sviniţa-Svinecea Mare). carst există pe valea Casimcea. Cărbunari). căpăţâni. aici apar doline. extrem de restrâns. Cel mai dezvoltat este pe Platoul şi bazinul Maledic (Slănicul de Buzău). gâlme. Nucşoara-Argeş. uneori lacuri antropice şi mai rar peşteri. Turda. Ocna Mureşului. Ocna Sibiului (cu lacuri helioterme). polii. avenuri şi poduri. Dâmbovicioarei. Bălţii). 115 Universitatea SPIRU HARET .). Orzei. Cleanţul Agăţat). Telega. Orăţii – clippe ş. Cojocna. unele peşteri. vârfuri piramidale). depresiuni de contact. Cheiul) şi multe peşteri (Cioclovina. Retezat (Iorgovanu. Dobrogea de Sud are şi un carst de mare adâncime. Nadanova ş. eocene (în Sud. Slănic-Prahova. Carstul din Dobrogea se dezvoltă pe calcare mezozoice (în Nord şi Casimcea şi fosilizate în Sud). Culoarul Rucăr-Bran (cornete. În Dobrogea de Nord. Văile sunt în principal seci şi au formă de canioane în miniatură (canarale). Carstul dezvoltat pe gipsuri. în Podişul Boiu (cu multe doline. În Dobrogea Centrală. Olteţul. Taia.a. Cheiţii. de la Bistriţa Vâlcii până în Munţii Cernei. chei) şi în Podişul Huedin-Păniceni. peşteri mici (Comarnic. creste. carstul apare în Podişul Babadag şi mai redus în Dealurile Tulcii şi chiar în Niculiţel. peşteri – Ialomiţei şi Ursului). uneori cu aspect de polii (Zăton. Galbenul. sunt şi în Făgăraş (cu peşteri şi la 2400 m). Ponoare. Carstul dezvoltat pe sare este mult mai restrâns. Tg. Podişul Someşan are carst pe calcare eocene. Carpaţii Meridionali au calcare pe latura sudică. În Munţii Căliman şi Depresiunea Ciucurilor a fost semnalat şi vulcano-carst. Pe sinclinalul Aninei se înşiruie multe platouri carstice (Iabalcea. Zănoagei. Polovragi pe Olteţ).). Formele dominante sunt lapiezurile şi dolinele. Alte locuri: Lopătari-Mânzăleşti. poduri naturale (Ponoare. Ocna Dejului ş.a. Colonovăţ. alveole. bazinul Vârghiş din Perşani şi calcare eocene în sudul munţilor Rodnei. chei (pe Cerna. Carstul pe conglomerate şi gresii calcaroase prezintă începuturi de lapiezuri. peşteri (Topolniţa). cu goluri mari umplute cu apă.a. Cel mai dezvoltat carst se află în Dobrogea de Sud. Piule) şi Godeanu. în Sud).a. Sohodol. Depresiunea Tazlău şi în câteva locuri din Subcarpaţii Curburii. Ocna. Tismana. Bigăr). abrupturi. Ocnele Mari.a. Tătaru Mare. Puţin carst apare şi în Postăvaru şi Piatra Mare. fosilizate) şi sarmaţiene (o placă relativ orizontală. izbucuri (Caraş. Sovata-Praid. Ponororici ş. Buhui ş. cu chei (Roşia. doline şi izvoare vocluziene ca acelea de la baza Ciucaşului. Podişul Mehedinţi are un carst complex pe calcare mezozoice: cornete (Cerbonia. Carpaţii Orientali au calcare mezozoice şi dolomite în Obcina Lucina şi Rarău. mulat însă de loess . Cel mai extins este carstul din Hăşmaş.). avenuri. sub Munţii Meseş. Munţii Banatului ocupă locul doi ca varietate carstică şi se compun dintr-o regiune mare (Munţii Aninei – Podişul Cărbunari) şi o fâşie mai mică. Pe valea Vârghişului sunt multe peşteri etajate. pe placa sarmatică. chei – Dâmboviţei. chei. Carpaţii Curburii prezintă carst pe calcarele din Piatra Craiului (avenul Stanu Foncii. Bucegi (cheile Urşilor. Motru. izvoare carstice.

rezultă şi forme mai de amănunt: coloane. forme aparte impun cu precădere gresiile masive. Bucegi. chei. Ciucaş. cu straturi foarte groase (Tarcău. mai ales când este calcaros. dar şi faptului că ambele sunt permeabile şi cimentate (calcaros. apar în straturi subţiri şi impun forme de amănunt. văi înguste. 32. ceea ce le dă o mai mare rezistenţă la eroziune. văi înguste. Un rol aparte are liantul. Codru-Moma. Aceste roci se impun cu un aspect măreţ şi masiv când au grosimi foarte mari. Buzău (Harţagu). ulucuri. sau Dâmboviţa (Cetăţeni). ce apar în arealul flişului paleogen. Fusaru. În podişuri domină culmile foarte alungite (Târnavelor).). Cel mai extins relief pe gresii există în Carpaţii Orientali şi de Curbură. poduri. Perşani. grohotişuri. cueste cu grohotişuri reduse pe frunte (Moldova. versanţi rectilini şi în trepte. elemente zoomorfe etc. Bucegi). Ele determină culmi masive uneori zimţate. şi izvoare de tip vocluzian la baza conglomeratelor (Ciucaş). babe (ambele au şi straturi de gresii). ca în Ceahlău. măguri (numite „bâtci” în Orientali). piramide cuafate (au şi gresii). cornişe şi grohotişuri. silicios. Fig. rupturi de pantă. în care s-au sculptat cheile 116 Universitatea SPIRU HARET . Alămj) şi mezozoice (Ceahlău. conglomeratele sunt mai restrânse. 32). tigăi. Trascău. uneori seci. Relieful dezvoltat pe conglomerate. Există totuşi multe diferenţe între cele două reliefuri specifice. unde apar gresii puţin cimentate care dau coloane. între care se remarcă cheile de pe Bâsca Mare şi Mică. reliefuri antropomorfe (apostoli. Relieful dezvoltat pe gresii. Oarecare excepţie fac conglomeratele care impun Culmile Pleşu. Cât priveste gresiile. Someşan) sau diferite forme dominant antropomorfe.a. dominat de formele amintite mai sus. moşi etc. Mâncu) În Subcarpaţi. Kliwa. tunele. Bucegi. ca în rezervaţia „Grădina Zmeilor” (sau Uriaşilor). turnuri. feruginos sau argilos). Cascada Pruncea. acest relief este asociat cu cel pe conglomerate. praguri.a. În arealele colinare. Ciucaş. iar reliefurile alternează mult cu cele specifice altor roci.a. Pietricica sau Breaza-Lăpuş şi cele de Brebu. Hăşmaş ş. Pe lângă cele trei masive impozante în raport cu relieful rocilor din jur (Ceahlău. În ceilalţi Carpaţi gresiile sunt mai subţiri. Adesea. Siriu ş. în parte Culoarul Rucăr- Bran şi Piatra Craiului ş. datorită alternanţei acestora în versanţi. alternanţele de straturi subţiri de gresii cu roci mai moi impun ziduri ciclopice. Ciucaş. Piatra Craiului. pe valea Caşoca (Podu Calului) (foto M. rupturi de pantă. Metaliferi.). cascade (fig.). În Carpaţi există conglomerate permiene (Bihor.

Arealul de la Reci (Braşov) are 1700 ha (rezervaţie). este cultivat cu pin. câmpiile piemontane. Regiunile cu relief nisipos se conturează dominant în câmpii. tot mai lină spre sud. Ele se extind peste toate cele trei unităţi (Blahniţei. mai ales în Oltenia şi în arealul Făcăieni. înalte de 5-40 m). interfluvii netede mărginite de abrupturi formate din pietriş. conurile de dejecţie. pluviodenudarea. cu desprinderi periodice de felii. uneori uşor cimentate şi foarte permeabile. văi şi văiugi largi. Brezoi- Titeşti. mai ales în timpul glaciaţiunii würmiene. dar şi dune de până la 20 m pe grinduri. Ocupă cel mai mare areal în Piemontul Getic. curgeri de nisip supraumectat sau uscat (ciuroaie).000 ha). Şirurile de dune sunt orientate NV-SE (vânturile băteau din sud-vest) şi au înălţimi de 3-20 m. În unele straturi de nisip marin apar sfere cimentate. în terase şi lunci. chiar recente şi se găsesc pe areale extracarpatice. Nisipurile şi pietrişurile care apar la zi. necimentate. având inclusiv dune la nord de Constanţa. între ele. inclusiv în versanţi. Culoarul Mehadia-Cerna ş. Deltă. Topografia este ondulată. se remarcă piemonturile. iar în subsol apar adesea sufoziuni care elimină elementele fine şi produc prăbuşiri verticale. dunele. sau intercalate cu alte roci moi şi aflorând în versanţi. Ambele sunt roci foarte friabile. Nisipurile din marile lunci. fluviatile şi eoliene (remaniate din cele fluviatile sau marine de plajă). Când sunt uşor cimentate. Apar şi barcane. înalte de 2-12 m.). la Reci. care impun forme adesea instabile şi efemere. apoi în dealurile piemontane externe dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş. numite trovanţi sau bălătruci. ƒ Nisipurile sunt de trei feluri : straturi compacte depuse marin sau lacustru. Scurgerea apei sub formă de râuri este. ƒ Pietrişurile se găsesc în piemonturi. dar şi cu argile sau loessoide. Costeşti (Vâlcea). Caraorman. în Depresiunea Braşov. cu excepţia cazului când sunt uşor cimentate sau umede.a. sau şiroiri.a. mărunte şi cu oxizi de fier. dar formează văi largi şi interfluvii netede- ondulate. în conurile de dejecţie. Câmpia Tecuciului are dune la Hanul Conachi (rezervaţie) şi lângă Iveşti. în partea superioară. Delta Dunării prezintă nisipuri fluviatile pe grindurile dunărene şi fluvio-marine (Letea. şiroirea şi torenţialitatea. în bazinul Vărbilău (Subcarpaţii Teleajenului). Ostrovul Corbului ş. şi ocupă cam 2/3 faţă de nisipurile oltene. 102 m. pe interdune se formează periodic aliniamente mlăştinoase. litoral şi marile lunci. Acestea din urmă sunt modelate şi eolian. iar în partea sudică. mai ales din cea a Dunării. lângă Moldova Nouă. ca la Feleac (Cluj). sunt de vârstă pliocen-cuaternară. Câmpia Olteniei are cele mai întinse câmpuri de nisip (150. hunii. Ca reliefuri. În Bărăgan se găsesc trei mari fâşii de nisipuri (sud de Buzău. Cele mai tipice forme sunt dunele eoliene. sau resturi piemontane. Litoralul prezintă nisip pe plaje şi în perisipuri. dominant în câmpii şi apoi în podişuri. în marile conuri de dejecţie de la intrarea râurilor în câmpii sau în unele depresiuni. Conglomerate reduse apar şi în depresiunile intramontane Petroşani. arealele cu nisipuri eoliene sunt mult mai reduse şi se găsesc îndeosebi în Câmpia Valea lui Mihai (cu şiruri foarte lungi de dune. Cele două tipuri de roci apar deseori în alternanţă sau combinaţie. Sunt nisipuri spulberate din lunca Dunării şi a Jiului. efemeră. sud de Călmăţui. prezintă o 117 Universitatea SPIRU HARET . Sărăturile). ridicând dune până la 7-12 m. iar în unele interdune s-au amenajat lacuri alimentate din pânza freatică. realizate concomitent cu remanierea. De aceea. de asemenea. formează ostroave în albie (Decebal. Desnăţuiului şi Romanaţiului). la sud de Curtici şi la Teremia (Câmpia Jimboliei). sud de Ialomiţa) ridicate de Crivăţ din albiile celor trei râuri. şi care se extind în Nord până la Craiova inclusiv. Relieful dezvoltat pe nisipuri şi pietrişuri. mai ales în SE. Rohia (Lăpuş). pe ele activează mai ales vântul.Doftanei. cu o excepţie. ca la Râpa Roşie (Sebeş). se aliniază mai ales NE-SV. Pe nisipurile umede sau aflorate în versanţi se formează versanţi abrupţi. În Câmpia de Vest.

dar depinde şi de pantă şi de regimul pluvial. calcare. mai ales Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. ca unităţi. Este vorba de roci care devin plastice în contact cu apa. pe sectoare de vale sau pe unităţi mai mari. Relieful dezvoltat pe argile şi marne. coloane. Similare sunt şi o parte din depresiunile. cu alunecări • alunecări submarine şi lacustre Relieful de ravenare se compune dintr-o densitate mare de rigole. bazinetele sau lărgirile locale de vale. înşişi aceşti vulcani reprezintă înmuierea şi transformarea în noroi a unor argile din 118 Universitatea SPIRU HARET . ca acelea din arealul vulcanilor noroioşi Berca-Arbănaşi. mai rar. dezvoltate pe roci argilo-marnoase. Se pot cita. Relieful specific la care dau naştere depinde şi de modul de combinare şi alternare cu alte roci. ravene. Ceva similar apare pe Valea Stăncioiului. Aceste roci sunt foarte răspândite în Carpaţii flişului. lapiezuri. subcarpatice şi intramontane. Formele generale de relief (tabelul 5) sunt modelate prin procese de şiroire. mai ales permeabile (nisipuri) sau roci mai dure (gresii. Domină alunecările care. conglomerate) cărora argilele le pot deveni pat de alunecare. pe mulţi versanţi. dense vezi tabelul 6 Alunecări • vulcani noroioşi • ogaşe şi mlăştinoase • lacuri de baraj • torenţi • interfluvii • solifluxiuni rotunde • pământuri rele • alunecări de plate grohotiş • versanţi lini. ogaşe şi torenţi. alunecări şi. Tabelul 5 Forme de relief create pe argile şi marne Alte fenomene Forme de şiroire Forme fluviatile • torenţi noroioşi • izvoare rare • ravene • văi largi. inclusiv sub forma unor deluvii argiloase groase. care uneori degradează total terenurile. creează peisaje de alunecări. podişurile Transilvaniei. Argilele care au luat naştere prin alterări vulcanice sau depuse marin şi care conţin montmorilonit sunt cele mai predispuse alunecărilor de teren. Mehedinţi şi Dealurile de Vest. dând ceea ce se cheamă pământuri rele (bad-lands). la est de Râmnicu-Vâlcea. ravene. împreună cu formele de şiroire şi torenţi. fluviatile. dar se contractă şi formează crăpături la uscare. în Subcarpaţi. De altfel. prăbuşiri. în parte Getic. Moldovei.feerie de rigole. două areale regionale cu altitudini mai joase decât unităţile din jur din cauza dominării argilelor. mici turnuri etc.

tipice sunt văile din Câmpia Transilvaniei. diguri de râu. cu pantă mică. Transilvaniei şi Dobrogei. cu unele înşeuări date de întâlnirea în cap a unor alunecări sau torenţi extinşi pe versanţi opuşi. Ravenarea este extrem de răspândită în podişurile Moldovei. uscate dar cu mlaştini. expulzate la exterior prin presiunea unor gaze cărora li s-a astupat deschiderea de ieşire. sunt cele mai specifice forme create în argile. cu pierderi de vieţi omeneşti. Varietatea şi extinderea alunecărilor au condus la multe denumiri populare (tabelul 6) şi mai multe criterii de clasificare (tabelul 7). Riscurile se referă la: degradarea terenurilor. adesea subechilibru. urmând. Gradul de dezastru este în funcţie de tipul de alunecare. Relieful fluviatil este reprezentat prin văi largi. Versanţii sunt concavi şi dominaţi de alunecări. poduri. uşor convexe. În România. adâncimea şi volumul materialului deplasat. prezintă multe şi haotice rupturi de pantă. distrugerea de clădiri. cu dese inundaţii la ploi. din care 700.000 ha agricole (în anul 2000). căi ferate. Suprafeţele afectate ating peste 1 milion ha. vârste Denumiri Cauze Vârste • pornitură • goarţe pregătitoare declanşatoare • vechi • fugitură • delniţe pleistocene • ruptură • fărâmituri holocen • râpă • borşituri inferior • roca • structură • hârtoape • glimei • recente • apa • ploi • holoage • gâlmei • în desfăşurare • panta • ape subterane • coabe • copârşae • despăduriri • vârtoape • ţiglăi • păşunat • iuzi • gruieţi • subsăpare • neotectonică • seisme • furtuni 119 Universitatea SPIRU HARET . inclusiv torenţii noroioşi. ca şi în arealele despădurite din Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. dar şi văile scurte din toată Transilvania sau Moldova. după inundaţii. ca pagube. O astfel de vale este Bâsca Rosilei. distrugerea de şosele. chiar cu nisipuri. dărâmarea de faleze etc. cauze. inclusiv pe loessoide şi pătura de alterări. cu coşcove şi tacâre (poligoane de crăpături) pe timp secetos . viteza şi durata alunecării. ele reprezintă un fenomen important de risc. Versanţii creaţi în argile care alternează cu roci dure. Tabelul 6 Alunecări – denumiri. iar interfluviile apar netede. Alunecările de teren.adânc.

insecvente: limbi.gruieţi. ţiglăi (holoage). detrusive (de împingere). bazine torenţiale-alunecări-detrusive- prăbuşiri. în valuri. alunecări complexe de circuri de alunecare la obârşia văilor vale secundare. masive. Râul Mare – baraj. sau cu aliniamente vechi evoluate până la stadiul de gruieţi. prăbuşiri-alunecări etc. câmpuri de cuiburi etc. tăpşane- glacisuri de alunecare pe marginile văii principale. iuzi. brazde. torenţi adânci. lenticulare. valuri mici. (superificale) limbi. în strate complexe cu consecvente: (puţin adânci). limbi. glimei-valuri. • cu alunecări superficiale versanţi de alunecări (în pătura de alterări sau pe argile şi marne). alunecări subacvatice • submarine (pe fruntea platformei continentale) • lacustre 120 Universitatea SPIRU HARET . brazde. limbi pe văile secundare. conuri la gura văii alunecări de grohotişuri grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi care. • cu alunecări masive dispuse în trepte. delapsive. după despăduriri şi la averse. alunecări sectoriale şi de încălecare pe valea principală. de vale. 3-8 m) noroioşi (în marne). prăbuşiri-alunecări. argile sau marne în bază monticoli. obsecvente: alunecări masive. detrusive. Ţibleş ş. delapsive (de în argile şi marne (puţin alunecare). lacuri. Voineasa. se declanşează brusc (ex. lineare. copârşae. circuri de alunecare. Tabelul 7 Tipuri de alunecări După adâncimea structurilor afectate După forma alunecării blocuri glisante blocuri izolate alunecate brazde înierbate solifluxiuni borşituri în pătura de alterări cuiburi.a. • alunecări masive zonale de versant. lacuri de albie şi val de refulare. ştrangulate (cu straturi de gresii).

pe văile transversale din fliş. „Optimum climatic” al „Aatlanticului”. ca la Ocnele Mari. au declanşat şi ele 3-4 faze de reactivări sau alunecări noi. Aici au fost descrise glimei sau alunecări sub formă de valuri cu evoluţie tipică de copârşaie. 121 Universitatea SPIRU HARET . dar nu prea mult. Apar alunecări dese şi masive. în secolul XVIII are loc o sporire importantă a satelor şi a suprafeţelor de păşuni sau arate. Există şi alte tipuri de ciclicităţi ale alunecărilor. Se resimt şi aici deosebiri subregionale. În prima parte a secolului XX se înfiinţează multe fabrici de cherestea şi joagăre. Dar. influenţate adesea de structură. mai ales în secolele XVIII-XX. Apar şi torenţi noroioşi (Buzău şi Vrancea) şi prăbuşiri în cutele diapire. dar şi din argile care declanşează frecvente alunecări superficiale. însoţite de o ravenare activă. După 1829 (pacea de la Adrianopole) se intensifică exportul de lemn pe Dunăre. unde rocile plastice au o pondere mare şi unde s-au făcut despăduriri cu precădere pe văile principale. Depresiunile au totuşi o mai mare densitate de alunecări. a declanşat alunecări ca şi. ƒ Carpaţii prezintă multe şi mari alunecări în flişul paleogen. pe suprafeţele structurale. Se pare că şi preborealul postglaciar (temperat rece şi umed). legate de anii ploioşi sau. Formele de alunecare existente sau păstrate ca martori au avut mai multe cicluri mari şi faze de declanşare. cum sunt valurile de La Movile (Hârtibaciu). petrecute mai ales în secolele XVIII-XX. Un prim ciclu a început după înălţările postvillafranchiene. cu un maximum în 1938-1942. împăduririle aproape generale din holocen au frânat alunecările de teren. de asemenea. recunoscut pentru multitudinea alunecărilor. care stimulează periodic alunecări (fig. probabil. cu implantări de blocuri mari de gresii. creând versanţi propice alunecărilor. Diversitatea regională se suprapune. Toate au declanşat alunecări. inclusiv în flişul cretacic. şi în valuri. la ploi şi dezgheţ. În Câmpia Moldovei domină alunecările superficiale şi de adâncime medie. Cauza constă în dominarea argilelor în Câmpia Moldovei şi alternanţa acestora cu roci permeabile (conglomerate. când râurile s-au adâncit în podişuri şi dealuri. în Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan. impuse îndeosebi de alternanţele argilelor cu nisipuri şi de multele poziţii structurale. alunecările sunt mai reduse. Domină alunecările superficiale. Astfel. despăduririle antropice. ƒ Podişul Moldovei este. Totuşi. gresii. ƒ Subcarpaţii au roci de tip molasă. într-o mare măsură. când nu avuseseră încă loc împăduririle masive. Au urmat alternanţele de faze periglaciare care au creat condiţii hidro-climatice de intensificare a alunecărilor. Podişul Sucevei şi Central Moldovenesc au multe alunecări în cuiburi şi brazde. ca Buzăul. gresii şi nisipuri) în rest. se reduc. ţiglăi şi gruieţi. În restul Carpaţilor. Cele mai multe şi mai felurite alunecări sunt în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. conglomerate şi unde defrişarea a fost puternică. regiunilor şi/sau unită- ţilor cu aceleaşi combinări de roci argiloase şi de alt tip. cu altitudini şi pante similare. în funcţie de convexităţile principale ale meandrelor. pe frunţile de cueste. în care alternează argile cu nisipuri. ƒ Podişul Transilvaniei are alunecări multe şi variate. Sudul Podişului Bârladului se compune dominant din roci friabile. dominant consecvente şi obsecvente (datorită monoclinului). pietrişuri. 33). în dealuri.

Fig. 6 = Vaduri de trecere. 7 = Versanţi în gresie. 3 = Cale ferată forestieră. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren: 1 = Cale ferată. 8 = Alunecări principale (I-III) 122 Universitatea SPIRU HARET . 33. 5 = Luncă neinundabilă sau terasă. 4 = Cale ferată forestieră abandonată. 2 = Şosea.

(1957). forme de versant marcate de prăbuşiri şi ravenare şi forme subterane create de sufoziune.000 km2. din care aproape ¾ în Câmpia Română. dar în rest poate avea 4-10 m. Pe fâşiile de lângă maluri se dezvoltă mult sufoziunea. méandres et voies de communication dans la vallée de Buzău. Milcoiu şi pe Dealul Negru. Specifice acestor formaţiuni sunt formele create de următoarele procese: depuneri de praf fin (eolian. Bibliografie selectivă • Bojoi V. Geomorfologia României. sau pe miocen. Editura Fundaţiei România de Mâine. dar mai importante sunt cele de pe faleză. Versanţii sunt afectaţi de alunecări şi torenţi. după care urmează Câmpia de Vest. Toate aceste forme sunt foarte dese în câmpiile de la est de Olt şi cunoscute sub numele de găvane (la vest de Argeş) şi de padine (în Burnas). Editura Universităţii „Lucian Blaga”. • Posea Grigore (1969). sau provenit prin denudare.I. (1974). sau până la 15 km când sunt axate pe braţe fluviatile fosilizate. Dobrogea şi Podişul Moldovei. ƒ Podişul Getic are lentile sau pânze argiloase în alternanţă cu pietrişuri şi nisipuri. • Posea Grigore (2002). găvane. padine şi văi de crovuri).. în volumul Geomorfologie aplicată (Travaux du symposium international). Geografia fizică a României. Apar şi prăbuşiri de sufoziune. Ielenicz M. observabile îndeosebi pe văile Bascov. surpări de maluri (terasetele de loess) şi fluviatile – văi înguste şi seci cu aspect de microcanion. ƒ Dobrogea prezintă slabe alunecări pe deluvii şi loessoide. • Posea Gr. însoţite şi de prăbuşirile de loessuri. acolo unde apare argila roşietică villafranchiană. Editura Ştiinţifică. • Dragoş V. Editura Universităţii „Al. 2003. Gro- simea loessului atinge maximum 20-40 m în Bărăgan. România – geografie fizică. Relieful dezvoltat pe depozite de loess şi loessoide se impune prin câmpuri netede perforate de procese de tasare şi sufoziune. ƒ Podişul Mehedinţi are alunecări în deluvii şi flişul de Severin. tasare (crovuri. Iaşi. iar ca lungime ating chiar 10 km. doline. Relieful României. iar în Dobrogea sunt extrem de dese ravenările de pe versanţii abrupţi şi prăbuşirile în felii (terasete). Editura Ştiinţifică. Glissement. Deplasări de teren.. padinele se adâncesc până la 5 m. 123 Universitatea SPIRU HARET . Popescu N. ƒ Câmpia Română are puţine alunecări (şi prăbuşiri) – pe malul dunărean al Burnasului şi pe fâşia de lângă lacul Brateş. Cuza”. hrube şi depresiuni endoreice). În Bărăganul Central li se alătură depresiuni endoreice. Suprafaţa ocupată de aceste roci este de circa 40. Crovurile sunt adânci de 1-3 m şi au diametrul de 10-300 m. (2000). • Velcea Valeria (2001). ƒ Dealurile de Vest sunt afectate de alunecări superficiale mai reduse spaţial. Peste tot apar şi soluri fosile. dovadă a genezei periglaciare a loessului. sufoziune (tuneluri. Sibiu. Loessoide se găsesc însă şi pe unele terase şi glacisuri mai joase din dealuri şi chiar în unele depresiuni intra- montane. din care au rezultat câmpuri).

areale. 5. 8.a. lacolite etc. 4. forme minore). dar în diferite stadii de evoluţie) şi vulcanism preneogen (care impune mai ales forme petrografice). relieful pe conglomerate. În România. precum şi forme create de/şi pe corpurile subvulcanice exhumate (batolite. şiroiri. Relieful pe gresii şi conglomerate (de ce rocile respective se iau împreună. sau primar. Relieful carstic: roci.). Riscuri şi dezastre provocate de alunecările de teren. fiecare cu forme proprii: vulcan intact. peisaje şi forme (alunecări. 2. gresos. Totodată.a.a. sau impune. în Carpaţi.). argile şi marne. erodarea vulcanilor. carstul. periglaciar. până la dispariţie. regiuni cu relief argilo-marnos. extindere – localizare. Iacobdeal. lacolite. relieful pe nisipuri. 6. masive. Vulcanismul poate realiza. bare. platouri. ƒ Rocile vulcanice ale ciclurilor hercinice şi prehercinice străbat. trece printr-un ciclu evolutiv cu 3-4 faze. Goudie. formele specifice unor agenţi şi procese (fluviatil. măguri – exemplificări). probleme 1. alunecările.). filoane ş. la care se adaugă modelarea ulterioară a structurilor specific vulcanice. podişuri. Este vorba mai ales de granite. se disting două categorii de vulcanism: neogen (de la care se păstrează forme vulcanice primare. în pietrişuri. tipuri de forme în cadrul platformelor. Vulcanismul preneogen aparţine unor cicluri vulcanice foarte vechi (hercinice şi prehercinice) şi ciclurilor mezozoice. vulcan rezidual şi schelet (după A. ca relief petrografico-structural. masive specifice). conglomeratele. ca intruziuni. sectoare de munţi). sub formă de batoline. 43). citat de Grigore Posea. exocarst). Relieful dezvoltat pe roci cristaline (tipuri de roci şi areale de apariţie. forme de dizolvare şi precipitare (endocarst. Relieful impus de argile şi marne. în Vulcanismul şi relieful vulcanic …. 7. relieful pe gresii. Regiuni carstice. Chei şi peşteri în România. în Carpaţii 124 Universitatea SPIRU HARET . tăiate de cheile de la Zugreni). Areale cu nisipuri şi areale cu pietrişuri. cristalinul). Se găsesc în Dobrogea (un lacolit granitic în Măcin. fluviatile). care impune Culmea Pricopan şi micile masive Megina- Romancula. din punct de vedere al reliefului. Care sunt tipurile de relief petrografic şi tipurile care impun peisaje specifice petrografice în România ? (Cristalin. stadiul de planeză. Autoevaluare – întrebări. Piatra Roşie ş. 2001. depresiuni de baraj vulcanic ş. p. nisipuri. Areale cu carst pe sare. în Carpaţii Orientali (gneisul de Rarău şi filoane porfirice în nordul Munţilor Bistriţei. forme petrografice propriu-zise (culmi. RELIEFUL VULCANIC Relieful vulcanic propriu-zis. glaciar ş. 3. Regiuni şi areale unde apar formaţiuni de loess şi loessoide. relieful impus de pietrişuri.a. şi unităţi (regiuni) sau tipuri de unităţi vulcanice sau peisaje specifice (lanţuri de munţi. regiuni. procese şi forme specifice. îndeosebi şisturile cristaline ale platformelor sau cele din orogenul Carpatic. conglomeratic. se compune din forme de acumulare şi forme de explozie. carstic.

măguri.Meridionali şi Banat (batolite în Autohton. diabazele sau ofiolitele.a. care se impun în masivele Parâng. 145). Ofiolite şi diabaze se mai păstrează dispersat în Metaliferi şi Trascău. Posea. 2 = Vulcanism mezozoic iniţial (ofiolite). uneori. în munţii Banatului. arene şi blocuri sferoidale în Măcin. 2001. masive. puse în loc în faza laramică) se înşiruie pe un aliniament de fracturi între gura Nerei şi Vlădeasa (fig. Mihailec ş. Retezat. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni: 1 = Intruziuni granitice hercinice şi prehercinice. Mai extinse sunt în Masivul Docnecea – Ocna de Fier şi Vlădeasa. Străbat cristalinul.) şi în Podişul Niculiţel. p. cel de al doilea rând de chei ale Hăjdatelui sunt în ofiolite şi nu par epigenetice. Highiş). Sfârdinu. Vâlcan. Fig. Iuţi. fiind foarte dure. 34). ƒ Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în faza de rift a orogenezelor carpatice (ofiolite şi diabaze) şi faza de subducţie (banatitele). rocile respective. Codru-Moma. Ţarcu şi Almăj – cu micile masive Cherbelezu. 3 = Vulcanism mezozoic subsecvent (banatite) 125 Universitatea SPIRU HARET . Ogradena). determină înălţimi mai mari ca acelea din jur. în Meridionali. Munţii Maramureşului (unde impun vârfurile Farcău. sedimentarul mezozoic şi. Perşani. În toate cazurile. în Apuseni (Gilău-Muntele Mare. în sinclinalul Rarău. Banatitele (roci acide. chei epigenetice în Meridionali. plus căpăţâni de zahăr. 34. (de exemplu. Lor li se adaugă masivul sienitic de la Ditrău.

Relieful vulcanic format în neogen cuprinde: un lanţ montan vulcanic în vestul Orientalilor (cel mai lung din Europa). Masivul Ţibleş este dominat de sedimentar. peste lanţul eruptiv montan al Orientalilor şi în sectorul sud-estic al Apusenilor (Metaliferii). iar cea joasă.) (fig. ca neck-uri. În Căliman-Harghita. cea înaltă spre Maramureş. dyke-uri. excepţie Ţibleşul 1839 m). cu multe măguri şi un mic platou în Muntele Văratic. în Apuseni şi Oaş-Lăpuş (poate şi Ţibleş – subvulcanic) unde este şi metalogenetic. În Căliman-Harghita a fost subacvatic. cu măguri de 350-600 m (vulcani schelet). rar măguri. platouri de lave şi de aglomerate vulcanice. Printre caracterele generale (comparativ cu nordul) se pot reţine: 126 Universitatea SPIRU HARET . reliefurile respective se dispun în trei unităţi: Vulcanicii Nordici (Oaş-Ţibleş). 35) foarte diferite între ele şi în raport cu cei Sudici. Ciclul prim a avut loc în badenian. ciclul trei a fost foarte puternic. ƒ se înalţă brusc deasupra unităţilor din jur (cu 500-1000 m). cel mai extins ca suprafaţă vulcanică. În afară de Bârgău. formată din măguri. au mineralizări importante. Masivele componente prezintă următoarele diferenţieri: Munţii Oaş sunt foarte mici (400-800 m). Sunt grupaţi în patru masive: Căliman. dar au masivitate ridicată.a. iar în Oaş-Lăpuş au fost numai unele curgeri de lave în nord şi dyke-uri în sud-est. resturi de planeze şi barancouri. compus din conuri (în diferite stadii de evoluţie). Ciclul al doilea aparţine sarmaţian-panonianului. impunând stratovulcani şi vulcani micşti. Gurghiu. Munţii Lăpuşului reprezintă vulcani reziduali spre schelet. văi epigenetice – în Bârgău. slab în Apuseni. este un platou de lave. Vulcanicii Sudici se extind de la Munţii Bârgău la Harghita inclusiv. Ciclul al treilea. dar au pasuri fixate între masive. Vulcanismul neogen (şi relieful) s-a manifestat. Ţibleş şi chiar în Apuseni). ƒ nu au văi transversale. Masivul Igniş. cueste. Harghita şi Ciumatu (Ciomatu). cratere. cu dacite şi andezite. praguri ş. lacolite. cu cratere ştirbite şi resturi de planeze şi barancouri. creste şi platouri. precum şi forme derivate prin eroziune. foarte extins în Apuseni unde este şi metalogenetic. celelalte reprezintă conuri vulcanice destul de bine păstrate. panoniano-cuaternar. sedimentaro-vulcanic. cu câteva vârfuri cupolare magmatice exhumate (1839 m). din obcine. ƒ prezintă o asimetrie transversală în două trepte (700-900 m şi 1100-1300 m). depresiuni de baraj vulcanic şi de contact. masive sedimentaro-vulcanice (cu forme de intruziuni exhumate – cupole. cu lave şi filoane bazaltice.a. Cavnic ş. 35). care este un masiv sedimentaro-vulcanic. prezintă totuşi câteva caracteristici comune: ƒ sunt puţin înalţi (800-1300 m. Firiza. cu urme a două caldere (Săpânţa şi Mara). conform majorităţii geologilor. a fost mai mult exploziv şi se remarcă prin riolite şi andezite. în trei cicluri. Masivul Gutin are o creastă de tip dyke şi o măgură masivă – Mogoşa. o culme mai înaltă către Maramureş (Culmea Cămârzanei) şi o mare depresiune – Oaş. Sub aspect regional. s-a manifestat efuziv şi subvulcanic. Vulcanicii Nordici reprezintă un şir de cinci masive (fig. caldere. Vulcanicii Sudici (Bârgău-Căliman-Harghita) şi Munţii Metaliferi şi împrejurimi. ƒ are depresiuni şi bazinete interioare săpate în roci sedimentare (Chiusbaia.

35.Universitatea SPIRU HARET Fig. Carpaţii Vulcanici de Nord 127 .

Fig. 36. Munţii Gurghiu: 1 = Compartimentul superior; 2 = Compartimentul intermediar;
3 = Compartimentul inferior; 3c = Şisturi cristaline; 4 = Masiv de sare; 5a = Cratere şi caldere;
5b = Neck; 6 = Dyke; 7 = Falie majoră (după D. Rădulescu)

128

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 37. Munţii Harghita (după W. Schreiber cu modificări): 1 = Cornuri; 2 = Cratere şi
caldere; 3 = Planeze; 4 = Lave; 5 = Platou; 6 = Curgeri de lave pe platou; 7 = Aglomerate şi
piroclastite; 8 = Sedimentar; 9 = Cristalin; 10 = Glacis; 11 = Depresiuni mici; 12 = Limita
munţilor Harghita; 13 = Limită de formaţiuni; 14 = Defileu

129

Universitatea SPIRU HARET

ƒ înălţimi mari (1700-2100 m);
ƒ sunt traversaţi de trei defilee (Mureş, Someşul Mare, Olt);
ƒ au forme vulcanice primare bine păstrate;
ƒ au două trepte: cea a conurilor în est şi cea a podişurilor în vest;
ƒ hidrografia este convergentă în cratere şi divergentă pe conuri;
ƒ Bârgăul este retezat de o suprafaţă de eroziune (circa 1200 m), străpunsă de
cupole, un lacolit şi silluri vulcanice, în care s-au impus văi epigenetice.
Treapta platourilor vulcanice este formată dominant din aglomerate depuse
subacvatic. Se extinde în vestul masivelor, iar în Căliman şi Harghita, şi în sudul lor,
inclusiv în nordul Perşanilor. Altitudinea acestor platouri este de 1600-1400 m, în nord, iar
în sud de 1000-750 m, formând un abrupt către Podişul Transilvaniei. Urme de aglomerate
s-au păstrat şi pe unele dealuri care închid depresiunea Sovata-Praid (Becheci, Şiclod,
Firtuşu), precum şi în arealul Subcarpaţilor Homoroadelor, sau peste nordul Perşanilor,
unde apar şi bazalte la Racoş. La poalele Călimanului există şi urme de lahare.
Treapta înaltă este compusă din 17 conuri, cu 15 cratere (din care 6 caldere).
Călimanul este un con mixt, dominant stratovulcan, având şi multe piroclastite, cu o
mare calderă (10 km diametru); Munţii Gurghiu (fig. 36) sunt formaţi din 5 conuri, din
care două îngemănate (Ciumani, Ferăstraie), cu 2 cratere şi 2 caldere, între care Fâncel-
Lăpuşna este cea mai mare (13 km diametru) şi Şumuleu (4 km); Munţii Harghita sunt
împărţiţi în două masive de către pasul Vlăhiţa (fig. 37), respectiv Mădăraş cu 5 conuri
(Răchitaş, Ostoroş, Muntele Mic, Harghita şi Arotaş) şi Cucu având 4 conuri (Luci,
Cucu, Pilişca şi Murgu); aproape toate au cratere, între care şi 2 caldere (Harghita şi
Luci); Masivul Ciomatu are 2 cratere gemene (Sfânta Ana, cu lac, şi Mohoş).

Fig. 38. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni
(după D. Rădulescu şi M. Borcoş): 1 = Ciclul I; 2 = Ciclul II; 3 = Ciclul III
130

Universitatea SPIRU HARET

Munţii Apuseni au vulcanism nou în Metaliferi şi împrejurimi (Zarand, sud şi
vest Codru-Moma, Poiana Ruscăi) şi accidental în Podişul Lipovei (Lucareţ şi Dealul
Bulzei-Zam) şi Câmpia Gătaia (Măgura Şumiga) (fig. 38). În Munţii Metaliferi şi
Detunatelor se remarcă urme de mari conuri vulcanice la Căraci, Barza, Săcărâmb,
Almaş-Stănija, Roşia Montană ş.a. Se mai evidenţiază Depresiunile Brad-Hălmagiu şi
Gurahonţ (un culoar tectonic, barat în vest de erupţii şi transformat în depresiuni
intramontane) şi cele două Detunate, compuse din prisme bazaltice.
Tufurile vulcanice se întâlnesc intercalate în sedimentele Depresiunii
Transilvaniei, în număr de circa 7 orizonturi. Impun mici trepte şi abrupturi structurale.
Manifestările postvulcanice se referă la emanaţii de gaze (de tip mofete,
fumarole, solfatare), izvoare termale şi minerale (cu CO2, sulfuroase ş.a.), chiar
gheizeri (într-o primă fază) şi formarea de minereuri prin circulaţia hidrotermală (fier,
sulf, sulfaţi, polimetalice). Acestea apar la zi (şi în subsol) atât în rocile vulcanice, cât şi
în sedimentar vecin, suprafeţele respective conturând ceea ce se cheamă aureola
mofetică.
Vulcanii noroioşi sunt pseudovulcani, care se formează din nămolul provenit
prin înmuierea unor argile de adânc, împins către suprafaţă pe fracturi, de către gazele
zăcămintelor de petrol, de gazul metan sau alte surse interne. În România există multe
locuri cu vulcani noroioşi. Cei mai tipici şi mai activi sunt vulcanii noroioşi de pe fâşia
anticlinală a pliocenului dintre Berca şi Arbănaşi, în special Pâclele Mici şi Pâclele
Mari. Mai sunt cunoscuţi sub numele de zalţe, fierbători, bolboroşi. În arealul Pâclelor
apare şi un peisaj de „pământuri rele”. În Transilvania, vulcanii noroioşi sunt legaţi de
cutele diapire (linia Turda-Sibiu) şi de domurile gazeifere; majoritatea se manifestă sub
formă de borboloşi sau fierbători (gropi cu apă şi noroi, din care ies periodic gaze). La
Homorod, conurile sunt nisipoase şi se distrug repede la ploi. Există şi în Oltenia, pe
unele anticlinale subcarpatice, iar în Moldova sunt cunoscuţi sub numele de gloduri.

Bibliografie selectivă
• Posea Grigore (2001), Vulcanismul şi relieful vulcanic – hazarde, riscuri,
dezastre, relieful vulcanic din România, Editura Fundaţiei România de Mâine.

Autoevaluare – întrebări, probleme
1. Categorii de reliefuri impuse de vulcanism şi rocile vulcanice.
2. Care este cel mai lung lanţ vulcanic din Europa ?
3. Vulcanismul preneogen şi formele de relief din România.
4. Ciclurile de erupţii ale vulcanismului neogen.
5. Caracteristicile munţilor Oaş-Ţibleş.
6. Caracteristicile munţilor Bârgău-Harghita.
7. Conuri şi cratere (caldere) vulcanice din România.
8. Vulcanii noroioşi (definiţie, mecanism de formare, repartiţie).
9. Desenaţi un profil transversal peste grupa vulcanică Harghita-Căliman şi
peste depresiunile de baraj; notaţi treptele de relief !

131

Universitatea SPIRU HARET

RELIEFUL FLUVIATIL
Complexitatea, extinderea şi importanţa acestui relief sunt cu totul deosebite,
deoarece acţiunea apelor curgătoare cuprinde aproape totalitatea uscatului, inclusiv
principalele etaje morfoclimatice. Totodată, formele fluviatile de relief reprezintă o
interfaţă de bază între hidrologie şi geomorfologie, realizând sistemul morfohidrografic.
Pe de altă parte, omul este în contact activ în primul rând cu aceste forme de relief.
Acţiunea fluviatilă dezvoltă, în timp, următoarele tipuri de relief:
ƒ bazine morfohidrografice, delimitate prin cumpene de ape;
ƒ văi, interfluvii şi versanţi;
ƒ terase, lunci şi albii minore;
ƒ forme de acumulare: conuri de dejecţie şi delte, glacisuri de acumulare,
piemonturi şi câmpii de nivel de bază.
Unele dintre aceste forme sunt însă tratate în alte capitole sau formează capitole
aparte (deltele, piemonturile etc.). În cele mai multe cazuri, în cadrul reliefului fluviatil
sunt abordate numai terasele şi luncile. Noi vom aminti majoritatea acestor forme, însă
pe scurt, detaliind văile, terasele şi luncile.
Bazinele morfohidrografice. „Bazinul morfohidrografic constituie cel mai
general sistem «evolutiv» geomorfologic, ca şi celulă de bază a unei reţele ce acoperă
şi stăpâneşte cea mai mare parte a zonelor de uscat; această reţea funcţionează
asemenea unui „sistem nervos”, ce înregistrează, autoreglează şi comandă eroziunea,
conform unor legi generale sau în funcţie de condiţiile particulare ale locului şi etapei
respective … Bazinul morfohidrografic înregistrează, totodată, în diferite moduri, şi
formele esenţiale ale evoluţiei trecute a reliefului său” (Grigore Posea, 1976,
Geomorfologie, p. 265).
În România, în afară de Dunăre, toate bazinele principale morfohidrografice
încep din Carpaţi şi se termină la Dunăre. Între acestea cel mai mare este bazinul
Siretului (circa 43.000 km2), urmat de bazinele Mureşului (circa 28.000 km2), Oltului
(circa 24.000 km2) şi Someşului (circa 15.000 km2). Ultimele trei bazine străpung
Carpaţii (Oltul, Mureşul şi Someşul), venind din Orientali peste Depresiunea
Transilvaniei şi trecând apoi peste alte ramuri carpatice către exterior. La Mureş şi Olt,
străpungerea s-a făcut prin captări şi antecedenţă, iar la Someş prin antecedenţă.
Diverticole transcarpatice au şi alte bazine, direct sau prin afluenţi ai lor (Buzăul,
Prahova, Crişul Repede ş.a.).
Ca orientare a scurgerii, spre vest se dirijează bazinele Tisei, Someşului,
Crişurilor, Mureşului; către sud-vest, Bega, Timiş, Caraş, Nera, Cerna; spre sud, Jiu,
Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa şi, tot către sud, se dirijează bazinele Siretului şi Prutului.
Se adaugă Dobrogea, cu două areale bazinale: dunărean (către vest) şi marin (către est).
Forma bazinelor morfohidrografice, respectiv mersul cumpenelor de ape, diferă de
la unul la altul în funcţie de nivelurile de bază locale şi generale şi de evoluţia în timp a
bazinului, extins sau restrâns prin eroziune regresivă şi captări. Oltul şi Mureşul au
bazinele cele mai complexe, formate în timp prin captări; Siretul are bazinul cel mai lat şi
mai asimetric; Someşul are un bazin triunghiular (pornind de la două izvoare poziţionate

132

Universitatea SPIRU HARET

Bazinul Crişului Repede). Siretului (559 km) ş. Dobrogea. în munţi 250-1000 m şi rar peste 1000 m. Ea diferă însă pe unităţi morfo-structurale în funcţie de etajare. Densitatea fragmentării impusă de către văile de peste 5 km lungime este de 0. iar în Câmpii şi Dobrogea la 0. Ţibleş ş. şi este chiar mai mare în unele depresiuni către care converg multe râuri (Gheorgheni.6-0. sub formă de pară. Dispunerea generală în teritoriu a reţelei de văi a României este radiar-circulară. împreună cu nivelurile de umeri şi terase. Amintim un exemplu: analiza cumpenelor bazinului Crişul Repede.opus).30 km/km2. incluzând numărul celor care trec de 5 km (4864). Oltului (615 km). Caracterele morfologice şi morfometrice ca şi cele hidrologice se supun legilor etajării concentrice morfoclimatice şi de vegetaţie. între care cele ale: Someşului. Mureşului.a. ne arată evoluţia bazinului respectiv. Aşa sunt masivele: Hăşmaşu. Poicu şi Izvorul Crişului (Aurora Posea. precipitaţii. Adâncimea văilor oscilează de la 5-10 m la peste 1000 m. Văile cele mai lungi. 1977. mai lat în Câmpia Moldovei. ele impunând adâncimea şi densitatea fragmentării teritoriului. densitatea scade la 0. Mureşului (761 km). Văile reprezintă un element de bază al reliefului. Parâng. atât pe orizontală. I. de 0. din care pornesc mai multe văi.000 km. Godeanu. Oltului etc. Bihor ş. pantă şi rocă. 133 Universitatea SPIRU HARET . în mod excepţional depăşesc 1000 m (circa 6%) (T. câmpii înalte 5-75 m. relieful impune noduri hidrografice. ca faze morfogenetice evolutive de nivel regional. văile au 500-1000 m adâncime. iar a celor codificate cadastral. dar oscilează între 5-150 m. Crişului Repede. pe teritoriul României.4 km/km2. 1960). ea fiind colectată de Dunăre (98%) şi are ca nivel de bază Marea Neagră. 1983). iar bazinul Prutului este foarte îngust şi alungit. Semenic. Dunării.2-0. cu înşeuări largi care indică.a.4-0.. sau Câmpiile Mureşului (vezi şi Geografia României. Mersul cumpenelor de ape.a. vol. Văile Aspecte generale. plus alte argumente. în dealuri şi podişuri. Ciucaş. cu o medie de 600 m.0 km/km2 în mai multe areale estice şi sudice din Câmpia Română. unde a captat ape de la Siret. Retezat.2 şi chiar 0. extinderea acestui bazin dinspre Oradea către Iad. sunt cele ale: Dunării (1075 km). cât şi în plan vertical. Vrancea. În proporţie de 70% văile au obârşia în Carpaţi. Cea mai mare densitate medie se întâlneşte în Carpaţi. Jiul prezintă un bazin echilibrat. iar în munţi. Godeanu. dar şi orientarea majorităţii pantelor şi a reţelei terestre de circulaţie. În arealele de podişuri şi dealuri. Un alt specific îl constituie şi mulţimea văilor transversal-carpatice. Aici. Adâncimea medie în câmpie este de circa 50 m. Aceleaşi cumpene scot în evidenţă şi suprafeţe şi niveluri de eroziune. numai 78. Drăgan. Lungimea totală a văilor este de circa 115. Prutului (742 km). variaţiile sunt între 100-400 m (cu o medie de 150 m). în dealuri şi podişuri 75-250 m. O hartă recentă (2002) a energiei reliefului a fost publicată în Atlasul România – mediul şi reţeaua electrică de transport (Editura Academiei) în care se redau următoarele trepte: în câmpii joase 0-15 m.6-1 km/km2. Ciucuri) sau în unele masive ca Bihor-Vlădeasa.905 km. Morariu şi colab.

rocă. 134 Universitatea SPIRU HARET . de aici. deşi gurile lor de vărsare sunt aproape identice altimetric (0-5 m). Bârlad ş. la început mai rapid şi neuniform. Bodoc şi Nemira) inversează direcţia spre NE-SV. în trepte sau sectorizate (cu pante mai mari în defilee sau pe roci dure). Interfluviile sunt de mai multe categorii. carstice (oarbe. de sinclinal. Argeşul 6‰ etc.5‰. dar apar şi subsecvent-asimetrice. sunt de mai multe feluri: ƒ după punctul de izvor: carpatice. de podiş. ƒ după forma în profil transversal: înguste. Jiu etc.1-0. culoare. Obcinele Braşovului (Perşani. Interfluviile şi versanţii. Controlul asupra profilurilor longitudinale este exercitat regresiv. interfluviile principale se dirijează NV-SE până la Trotuş. punctele principale de confluenţă. De exemplu. ca la Olt. văile prezintă caracteristici comune pe regiuni. dar în sens invers decât reţeaua de văi.8‰. respectiv. obsecvente. ƒ după structură: de falie. Panta de curgere a fiecărui sector de râu depinde însă de etajul morfologic. iar cele cu debite mari formează culoare (Siret. de anticlinal. De exemplu. Oltul 2‰. largi (cu luncă). de debit (lichid şi solid). Tipurile de văi. Buzău. chei. iar apoi tot mai lent. Prutul are albia şi sistemul de terase. prin Predeal. iar interfluviile îmbracă aspect de câmpuri. iar în câmpie. sau E-V (cel care trece prin vârfurile Siriu-Ciucaş- Baiu şi apoi. în Podişul Moldovei. orientarea culmilor principale diferă după regiunile carpatice. Ca formă. În Orientali. În Subcarpaţi şi podişuri. Ambele categorii sunt bine reprezentate în Carpaţi. pe paralela Ungheni. 5 Monografia geografică a R. Se adaugă văile submerse de pe Platforma litorală. de exemplu. subterane). consecvente. cu 160 m mai jos ca Siretul. Dunărea. subregiuni şi unităţi de relief. echivalente şi regional apropiate. dealuri şi podişuri. Anexa IV. ƒ după geneză: fluviatile. Furu-Ivăneţu şi cel din vestul Depresiunii Întorsurii). ƒ după mecanismul de impunere peste un şir muntos sau o bară dură: antecedente. Morariu (1960)5. ƒ În Carpaţi. dar şi câteva interfluvii principale dirijate NE-SV (interfluviul vrâncean. După aspectul morfografic general. iar Nistrul cu 50 m sub nivelul Prutului. profilurile longitudinale de vale pot fi: normale sau echilibrate (scad continuu şi uniform spre aval).P. important pentru morfologie: unele râuri. cele mai multe sunt consecvente. Baraolt. mai mică în arealele cu fliş şi în Apuseni. Încă un aspect. sub aspect morfografic şi genetic. 0. Someşul 3‰.a. profilul oscilează între 12-300‰ cu o medie de 60‰. I. sub denumirea de culmi. antitetice. Mureşul 1‰. de câmpie. văile sunt largi. defilee. transversale. în Bucegi-Leaota-izvoarele Dâmbovicioarei-Piatra Craiului). fiind înlocuiţi de maluri.065‰. desfăşurându-se ramificat. În munte. panta variază între 1-10‰. subcarpatice. longitudinale. glaciare. subsecvente. Editura Academiei. versanţii obişnuit lipsesc. de captare.). de către Marea Neagră prin Dunăre şi apoi de aceasta prin afluenţii şi colectorii săi principali. Române. Siretul 0. iar în câmpii. de către T. are o pantă medie de 0. Panta profilului longitudinal al văilor scade de la izvor la vărsare. au profiluri longitudinale foarte diferite ca altitudine. supraimpuse (epigenetice). La Curbura propriu-zisă există o orientare generală radiară spre exterior. La nivel de ţară au fost reprezentate generalizat în Harta hipsografică schematică.

mai rar sub formă de creste şi mixte. cu câteva excepţii (Dealurile Pogănişului şi parte din Podişul Silvaniei). ondulate. pe rocile vulcanice şi pe conglomerate. mai ales pe frunţile de cueste. şi de etajul morfoclimatic şi de tipurile de roci şi structuri. pornind din vârfurile principale. ultimii fiind cei mai numeroşi. Versanţii sunt de două feluri: tectonici şi de vale. având totodată multe grohotişuri şi umeri periglaciari. dar mai ales spre sud şi nord. cu râpe de alunecare şi alunecări masive. orientat N-S.În Meridionali există o orientare E-V în Făgăraş. Baza versanţilor care mărginesc văi cu lunci largi se termină cu glacisuri coluvio-proluviale pe care s-au fixat aşezări. sau. cu precădere în fliş şi în munţii cristalino-mezozoici). Versanţii foarte abrupţi apar pe calcarele masive mezozoice. În etajul pădurii. SE-NV (Codru-Moma. dar au şi câte 1-2 interfluvii principale orientate N-S în Moldova şi E-V în Transilvania. Majoritatea au pătură de alterări. interfluviile prezintă trepte impuse de petrografie. În Munţii Metaliferi orientarea este E-V. iar în profil transversal sunt uşor plate. aproape N-S în Almăj şi E-V în Locva. pe cristalin. cu ramificări diferite. cu terasete şi multe ravene. dar abrupţi. iar în Subcarpaţii Moldovei se impun culmile orientate NV-SV (ca şi în Carpaţii Orientali). În dealuri şi podişuri domină versanţii convecşi-concavi. versanţii sunt rectilini. interfluviul principal. sau versanţi mai lini consecvenţi pe structură. când au lungimi mari. uneori şi de roci. În Dobrogea. Totdeauna. Domină cei în trepte (impuse de nivelurile de eroziune. Cei cu argile şi marne prezintă alunecări şi profiluri foarte complexe. ƒ În Subcarpaţi. interfluviile se desfac fascicular dinspre munte către exterior. orientările dominante sunt perpendiculare pe munte. dar în special cele principale. În Poiana Ruscăi apare o culme centrală E-V. este curbat (concav spre est) şi un altul V-E peste Gilău-Muntele Mare. prezintă vârfuri şi înşeuări. Culmile din nordul Făgăraşului. Abrupţi sunt şi versanţii inselbergurilor şi relativ lini cei ai 135 Universitatea SPIRU HARET . În Munţii Banatului. bombate. iar în munte. ƒ Podişurile Transilvaniei şi Moldovei au interfluviile orientate diferit şi specific fiecărei subregiuni. Aceştia diferă în funcţie de tipurile majore de relief în care au fost tăiaţi. Şi Dobrogea are un interfluviu principal N-S. cu sau fără un profil liniar de legătură. În profil longitudinal. în etajul cu văi glaciare. cu multe rupturi de pantă determinate de gelivaţia diferenţiată. În Carpaţi există cei mai lungi. pe gresiile masive paleogene. Versanţii din etajul glaciar sunt adesea golaşi. orientarea interfluviilor principale este NNE-SVV. iar cele secundare se ordonează specific tot pe subregiuni. diferenţiată pe fâşii longitudinale şi nu prea groasă. au formă de custuri. versanţii în loess sunt cel mai adesea verticali. interfluviile se orientează diferit pentru fiecare masiv de tip horst: E-V (Zarand). toate interfluviile. ƒ În Dealurile de Vest. cu coborâri în arealele depresionare. mai abrupţi şi mai diverşi versanţi. În Apuseni. Interfluviile secundare sunt dominant radiare. iar în Trascău SV-NE. sunt convecşi (indică dominarea procesului de înălţare asupra eroziunii de versant). Există şi versanţi abrupţi. sudul Parângului şi vestul Retezatului şi radiară în rest. dar mai ales trepte echivalente nivelurilor de eroziune. În grupul central (Găina-Bihor-Gilău-Vlădeasa). Pădurea Craiului şi Plopiş) şi SV-NE (Meseş).

piemontană (cu două faze) şi cuaternară (a teraselor). de Martone). Grigore Posea (2002) marchează etapele: pediplena carpatică. rezultă că şi reţeaua hidrografică a urmat aproximativ aceeaşi cale. Oltului ş. Donisă). cu excepţia Dobrogei. Aşa sunt urmele de văi ale Râului Şes. condiţionată de apariţia şi extinderea paleogeografică a uscatului. Ficheux). În acest timp s-au conturat o serie dintre actualele bazinete şi culoare tectonice care au rupt vechea hidrografie a pediplenei. I. Nordon. peste Transilvania şi vestul panonic. cât şi arealele deluroase au evoluat în etape determinate de mişcări pe verticală (dominant înălţări) şi de eroziune. Bistriţa superioară (A. ƒ Urme sigure de văi au fost constatate din timpul suprafeţelor medii carpatice. Evoluţia generală a reţelei hidrografice. Cum relieful actual al geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic. unul Transilvan (cu legături peste Curbură) şi unele bazinete şi culoare vestice (între Bahna- Defileu-Haţeg şi până la Şimleul Silvaniei). Tot acum se conturează cumpăna marilor înălţimi carpatice. Moldova. rar prezentând abrupturi şi alunecări (Burnas. Fig. iar cele înalte au şi versanţi scurţi. În panonian. De exemplu. Bersu. marcate prin suprafeţe şi niveluri de eroziune.a. Există multe aspecte specifice pe subregiuni (sau regiuni). are loc o importantă coborâre şi transgresiune ce acoperă hidrografia anterioară (fig.pedimentelor. Rudăria. cu precădere în Transilvania. atât cercul carpatic. Prigor – Grigore Posea). peste Culmea Almăjului venind dinspre Defileu către Bozovici (Răchita. defileele epigenetice ale Lăpuşului şi Cavnicului (peste Masivul Preluca). s-a definitivat de la Carpaţi către periferie. unele rămase până azi. dinspre Podişul Someşean peste Munţii Meseş (Poicu. Câmpiile sunt dominate de maluri. 39. 39). (Emm. care ţineau de Marea Panonică. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 136 Universitatea SPIRU HARET . care apoi va suferi unele modificări şi care va dirija viitoarea hidrografie carpatică. în special cea tributară principalelor artere. motiv pentru care unii autori au etapizat evoluţia hidrografiei conform acestor suprafeţe. văile ce treceau peste Munţii Trascăului (R. de bordură (cu 3 faze). Dar. suprafeţele medii carpatice. de structura şi tectonica acestuia etc. Jiului. Ca niveluri de bază s-au instalat: un bazin Moldo-Getic. Ragu. dându-i noi orientări. Încatenarea reţelei hidrografice actuale s-a realizat printr-o îndelungată evoluţie. Poniţa). Majoritatea sunt convecşi-concavi.a. Covurlui). sau Topologului şi Argeşului (peste şirul masivelor Cozia-Ghiţu) ş. Subcarpaţi şi Dobrogea (mai ales Dobrogea de Nord). ƒ Pentru etapa pediplenei carpatice există numai presupuneri teoretice. Unificarea hidrografiei sub comandă dunăreană şi pontică s-a realizat însă numai în cuaternar.

ca văi transversale. influenţată de mişcările inegale de înălţare. unde hidrografia a fost divergentă pe marile conuri piemontane. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 137 Universitatea SPIRU HARET . în würm. În Transilvania şi peste toate părţile exondate de sub panonian s-au instalat noi artere. Atanasiu. dominant villafranchiană. sau a teraselor. Gârbacea. şi văi glaciare. Gabor. fie prin captări. ƒ Etapa piemonturilor pliocen-cuaternare. Ielenicz) (fig. cu unele epigenii şi antecedenţă ulterioară captării). 1969). Transilvan. Prahova şi Dâmboviţa cu Dâmbovicioara. Delta şi limanurile. extinde hidrografia şi peste câmpii. La acestea se adaugă văile Trotuş. Dunărea exista numai în Defileu. N. Argumentele pentru unul din aceste mecanisme sunt diferite şi uneori contradictorii. valea Buzăului (S. ƒ Etapa cuaternară. Barbu). Nordon. M. Fig. altele s-au întregit prin captări (cu precădere în Meridionali. de noile structuri şi de asimetriile unor masive rezultate din mişcări inegale de tip basculă. iar în holocen. se formează. Nordon. 40. Evoluţia principalelor văi transcarpatice. este importantă pentru arealele pericarpatice şi depresionare. Donisă ş. întreaga hidrografie fiind comandată de climă şi de 3-4 niveluri de bază (Getic. în special pe sectoare restrânse montane. ca de exemplu: antecedenţă pentru văile din Carpaţii flişului (cu unele excepţii locale) şi captări pentru Carpaţii dominaţi de blocuri masive cristaline (de asemenea. Gr. 1967. Munţii Banatului şi Apuseni). Acestea au fost studiate de mai mulţi autori. Doftana. de vulcanism. Înălţările (pe alocuri şi clima) impun terase. fie prin impunere epigenetică şi/sau antecedenţă.).a. inclusiv în celelalte podişuri şi noi reţele (în Depresiunea Braşov). S-au făcut şi generalizări (Grigore Posea. A. având un curs invers. ƒ Văile transversale din Carpaţii flişului izvorăsc din spatele cumpenei marilor înălţimi şi traversează în mod special aliniamentele culmilor flişului cretacic şi paleogen şi Subcarpaţii. Ele s-au format. Au fost studiate cu precădere: valea Bistriţei (S. ƒ Etapa pliocenă postpanoniană (suprafaţa de bordură) impune o hidrografie nouă. Bâsca Mare şi Mică. Orghidan. unde multe râuri erau divagante. A. se produce captarea prin deversare la Porţile de Fier şi începe unificarea hidrografiei prin Dunăre. Posea şi V. 40) şi Moldova (N. Panonic şi Moldo-Pontic?). I.

Peste unele praguri. este aceea că primele văi s-au instalat pe şirul masivelor cristalino-mezozoice. sau explicaţia de bază. masive sau măguri dure. ca în jurul Apusenilor. reliefurile vechi respective fiind acoperite anterior de sedimentar mai nou. 41. acestea sunt epigenetice. cu excepţia Tisei. Ideea. dovezile pentru antecedenţă primează. Antecedenţa iniţială. 41. în care s-au încastrat anumite sectoare de văi. mai ales la Olt.a. ca şi captările. Ghiţu-Frunţi etc. au folosit discontinuităţile tectono-structurale dintre masive şi rocile mai moi depuse în depresiunile posttectonice. Oltul şi Jiul. unde nivelul său se ridica până către 1000 m altitudine actuală (fig. ƒ Văile transversale carpatice din vest (Olt-Maramureş) s-au format dominant prin captări. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 138 Universitatea SPIRU HARET . sunt formate prin captări. Fig. 39. în Preluca.. Deşi s-au emis şi păreri că unele s-ar fi format prin captări. este exclusă de existenţa lacului panonian în Transilvania. născute ulterior. După captări s-a produs şi o antecedenţă puternică. studiate atent de către Emm. Primele trasee. 42). iar apoi s-au alungit şi s-au impus şi peste şirurile culmilor de fliş. de Martonne ş.

Ficheux. care susţin antecedenţa. formându-se apoi. prin impunere epigenetică şi antecedenţă.) (fig. N. 43). Cartări concrete la teren au fost efectuate însă de I. 42. Crişul Repede. iniţial: Iadul. Ilie. Terasele mai vechi şi mai înalte (150-160 m şi 200-210 m) indică un curs invers. O captare recentă este exclusă de înălţimea vârfului Tisa (459 m). care iniţial izvora din Depresiunea Petroşani (Parâng). după panonian. de către un râu avansat regresiv din bazinul Oradea-Vad. se pare. Pe aici se scurgeau. de Martonne. Dunărea s-a instalat iniţial numai în defileu. În defileul din Podişul Cărbunari. captat apoi de Timiş. în Depresiunea Transilvaniei. dar. Înşeuarea Osteana (între Plopiş şi Meseş) oferă cheia reconstituirilor. Popescu etc. Valea Nerei şi-a avut unul dintre izvoare. care se legau într-o strâmtoare dinspre Bahna–Subcarpaţi către Baziaş. Fig. 44). Posea şi I. Au fost captate pe rând râuri care curgeau spre Someş (Sebeş. P. Întoarcerea cursului s-a făcut printr-o captare de tip deversare peste cumpăna şisturilor cristaline de la Porţile de Fier (unde s-a construit barajul). Drăganul. O a doua problemă o constituie pătrunderea Mureşului. studii şi păreri. Târnava Mare ş. 1967). Cvijič. Aceeaşi direcţie este indicată şi de nivelul umerilor de 300-320 m (nivelul Ciucar). care urma să se continue către Zam (mai sus cu 150 m faţă de Holdea) şi peste care Mureşul nu poate fi decât epigenetic (fig.) şi către Olt (Secaş. Defileul Mureşului inferior (Zam-Lipova) a folosit un culoar tectonic acoperit de miocen. 45). G. dar mai ales captarea (I. printr-o suită de captări. 139 Universitatea SPIRU HARET . Emm. luat adesea drept terasa a opta. R. În cadrul Crişurilor s-au produs epigeneze şi captări. Evoluţia Jiului în Carpaţi Defileul Dunărean a făcut obiectul multor cercetări. Arieş. Călata. Mureşul a curs peste înşeuarea Holdea (321 m) către Bega actuală. M. Secuieul (Henţul). Gr. actualul defileu numit Ciucea (fig. Mureşul din Vulcanici ş. impunându-se epigenetic. valea este epigenetică şi antecedentă (fig.a. Izvoru Crişului şi Poicu. Cvijič şi colectivul condus de Grigore Posea. în Hidegul. prima ce trece peste Porţile de Fier şi ajunge până la Olt (cu altitudinea relativă de 90-70 m). pe rând. dinspre Cerna şi Bahna către Panonica. Înainte de panonian. respectiv cea de 90-115 m. Toate au fost captate. Din studiul şi cartarea teraselor şi a suprafeţelor de eroziune rezultă că sensul actual de curgere prin defileu s-a format numai o dată cu terasa a cincea.). dintre care mai spectaculoase au fost cele care au condus la formarea bazinului Crişul Repede. existent în arealul Deliblat din fosta Iugoslavie. iar mai apoi. Ampoi. de panonian. s-a orientat pe actualul curs. Coteţ.a. Grigore. prima fiind peste cumpăna ce mergea pe stânga râului Sebeş spre Apuseni (Grigore Posea. 46). Vâlsan. pe un sistem de linii rupturale situate perpendicular pe axa Carpaţi-Balcani şi pe câteva foste bazinete tectonice miocene. faptul este întărit şi de un con piemontan corelat.

Evoluţia văii Nera Fig. 44. Fig. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 140 Universitatea SPIRU HARET . 43.

Fig. 45. 46. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede (Aurora Posea) 141 Universitatea SPIRU HARET . Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului Fig.

captată ulterior prin formarea Săsarului. În faza piemonturilor. Arieşul. iar Vişeul s-a format ulterior. în special Ampoiul. Dovadă sunt resturile de văi. Poicu. Poniţa şi Ragul). unde Valea Iara s-a impus iniţial epigenetic. cu excepţia Someşului. Reţeaua hidrografică este postpanoniană şi a avut o evoluţie spectaculoasă. Multe captări s-au produs şi în interiorul Depresiunii Lăpuş (fig. râurile se orientau spre actualul podiş al Silvaniei. ƒ Evoluţia hidrografiei în regiunile de podiş şi câmpie Podişul Transilvaniei. plasate în dreptul afluenţilor de dreapta ai Vişeului. Izvorul Crişului. după câteva înşeuări existente pe interfluviul dintre Vişeu şi Iza. aici s-a impus epigenetic şi apoi antecedent. unde au rămas unele înşeuări şi crâmpeie de văi vechi. captat spre Baia Mare când Măgura Prisaca era acoperită încă de sedimente. ponţianul a fost foarte gros şi la nord de Mureş. Hidrografia Maramureşului se poate reconstitui. ca evoluţie. la contactul depresiune-Munţii Maramureşului. Ragul). Colectorul iniţial ar fi fost Iza. Valea Arieşului s-a format tot printr-o suită de captări ale unor văi care curgeau perpendicular pe Munţii Trascău. Someşul a fost. cu afluenţi din toate cele trei ramuri carpatice. la izvoarele văii Mingetului. Cavnicul a avut ca afluent şi valea Firiza. pragul cristalin zis al Şimleului nefiind încă ridicat. ele împrăştiau conuri piemontane la vest de Preluca. trecând peste Culmea Henţu-Meseş-Preluca. ce era acoperită cu sedimentar. poate. şi treceau peste Meseşul (inclusiv Prisaca) acoperit atunci de sedimente oligocene şi mai noi. ulterior au devenit şi antecedente. Mureşul superior (amonte de Deda). ar presupune şi o primă reţea. Paucă (1977). după care s-au îndreptat spre Depresiunea Baia Mare. situată sub vârful Hudin din Ţibleş. Toate s-au impus epigenetic. dar. În plus. iar apoi şi antecedent. Un rest de vale foarte veche. Deci. şi urmele de captări prin care Mureşul a pătruns în Depresiunea Transilvaniei. El colecta. dar erodat puternic după înălţarea sa cu circa 1000 m. după M. şi a continuat către Câmpeni. înainte de bararea totală a Depresiunii Maramureş şi înălţarea lanţului vulcanic. care curgea spre Depresiunea Copalnic. Poicu. este foarte vechi şi ar fi putut curge iniţial către vest. Călata. Singurul argument plauzibil pentru captare îl constituie seria văilor transversale peste Culmea Henţ şi Meseş (Mărgău. Şirul captărilor a început din amonte de Cheile Buru. Călata. Defileul Someşului de la Jibou ridică problema unei direcţii iniţiale către vest. Iniţial. 142 Universitatea SPIRU HARET . Râurile respective veneau din Podişul Someşean. epigenetice şi antecedente. se pare. şi văi dinspre Făgăraş. mai veche. care mai traversează şi azi această culme (Mărgăuţa. poate şi mai din est. 47). Poniţa. Valea Lăpuşului şi Valea Cavnicului sunt epigenetice peste Masivul Preluca. dintre râurile existente şi azi. la capătul căreia s-ar fi aflat şi Someşul. Crişul Repede. primul colector al Transilvaniei. Râul cel mai important care s-a format primul a fost Someşul. reţea care curgea dinspre Maramureş peste unele înşeuări situate între masivele vulcanice. printr-o suită de captări. peste Podişul Silvaniei (captat ulterior) sau epigeneză şi antecedenţă pe actualul curs care străbate măgura cristalină Prisaca (Ţicău sau Dealul Mare).

47.Universitatea SPIRU HARET Fig. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului (Grigore Posea) 143 .

multitudinea divagărilor în stare naturală (din cauza subsidenţelor şi a suspendării în spatele defileului) şi. printr-o captare peste sectorul Brezoi-Turnu Roşu. ca urmare. A urmat formarea Oltului. impunând şi un nou curs. Totuşi. înainte de toate Siretul şi Prutul. Reţeaua s-a instalat de la nord către sud. Ultimul a pătruns în Transilvania Mureşul. printr-o captare peste o cumpănă de ape din stânga Sebeşului. Pe de altă parte. Un prim punct de pornire este izvorul fostului râu Carasu. Bistriţa). atrăgând şi Târnava Mare şi un râu Săliştea-Cibin. şi formarea văilor subsecvente. existenţa unor înşeuări largi peste Culmea Siretului (Dersca. ca materiale mai fine. ba chiar exista şi un Siret peste Deltă. deci cu pantă est-vest. Avansarea sa a fost favorizată de largul culoar uşor subsident din sudul Apusenilor. iar apoi şi subsecvente. Panta s-ar fi inversat în timp datorită mişcărilor de coborâre dinspre Marea Neagră. Ruginoasa). probabil. paralel. şi un altul.) şi. o dată cu ridicarea la nivel de podiş. dar mai greu de reconstituit. alungite pe platforma continentală. Câmpia de Vest a României are drept caracteristici: lipsa văilor tipice în câmpiile joase. dominant subsecventă sau consecvent- subsecventă. foarte aproape de Marea Neagră şi plasat mult la est de linia marilor înălţimi. O dată cu ridicarea Podişului s-au declanşat. o reţea consecventă (Jiu. iniţial. care s-au lungit treptat către sud. El şi-a format cursul la contactul Meridionalilor cu Podişul Transilvaniei. dinspre Siretul inferior. râurile din Dobrogea de Nord. Ozana. Olt etc. se remarcă şi văile submerse. care izvora din amonte de Jina (izvorul Sebeşului). se dirijau către Prut. ca şi unele captări. Moldova. şi una secundară. Podişul Getic şi-a imprimat. mai ales Teliţa şi Taiţa. A urmat fixarea unor râuri consecvente. Prundişurile sunt de tip deltaic. conform cu poziţia vestică a Munţilor Măcinului. situat mai la nord (peste Secaş). Podişul Dobrogei are o reţea hidrografică postsarmatică. Brătescu explica acest fapt printr-o altitudine iniţială a Dobrogei mai ridicată în est. Arieşul. larga intervenţie antropică prin diguri şi 144 Universitatea SPIRU HARET . iar în partea superioară prin captări ale unor văi care. C. existenţa unor pietrişuri pe diferite dealuri sau şi înşeuări. Punctele de pornire în reconstituirea evoluţiei hidrografiei sunt următoarele: dominarea structurii monocline cu impunerea de văi consecvente. Mureşul superior şi Târnava Mare. Lozna. o dată cu retragerea mării. prin antecedenţă. formate în timpul regresiunii würmiene. începând cu sfârşitul sarmaţianului şi până în villafranchian. Suha. Secaşul de Sebeş. Acesta a captat apoi Ampoiul. Podişul Moldovei. şi apoi râurile din Colinele Tutovei. Înşeuările amintite au fost explicate ca fiind de natură structural-petrografică. tot de la nord către sud. ale râurilor din Colinele Tutovei. iniţial. la origine sarmaţiene. depuse de văile carpatice (Suceava. dar şi de ridicarea pragului Meseş-Şimleu-Preluca. în villafranchian. formată prin captări succesive. şi transportate către sud. fenomenului rezistându-i numai Carasu. Cracău. forma arcuită a Bârladului. Vorona. Forma de semicerc a Bârladului poate fi explicată ca o vale cu dublă subsecvenţă inversă (cursul inferior şi cel superior). ce a defavorizat Someşul. Aceste formaţiuni au fost apoi preluate. par a fi curs iniţial către est. Rezultă că inversarea majorităţii cursurilor din est-vest în vest-est s-a făcut probabil la începutul sau mijlocul cuaternarului. sau ca resturi de văi subsecvente care se scurgeau dinspre Câmpia Moldovei către Siret şi care au fost captate frontal dinspre Prut.

Mureşul prezenta difluenţe sau chiar trifluenţe. În timpul terasei 1. şi-a lăsat urmele evoluţiei în dispunerea teraselor piemontane. 48. Timişul a avut largi oscilări peste toată Câmpia Timişului. ca în Câmpiile Mureşului sau în piemontul terminal Carei-Nyr. cel mai mare afluent al Tisei. Szeged şi Sárrét). Fig. Urmele evoluţiei reţelei hidrografice sunt indicate de conurile de dejecţie imprimate cu albii. dirijate periodic spre una sau două din cele trei areale subsidente (Timişoara. Bega îşi însuşea periodic fie vechi cursuri ale Timişului. Nădlac.canale. însă. ambele s-au îndreptat către subsidenţa de la Bodrog (Ungaria). Cea mai spectaculoasă evoluţie a existat în Câmpia Someşului. Crasna a oscilat apoi către mlaştina Eccedea şi Someş. Posea) 145 Universitatea SPIRU HARET . Mureşul. Arad şi Aranca. fie chiar ale Mureşului. 48). Crişurile au divagat şi ele continuu. peste Bega şi Bârzava. Jimbolia. Aceste direcţii sunt indicate de poziţia câmpiilor: Vinga. V. dar cu direcţie finală spre vest. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului (Gr. NV). fosilizate sau menţinute la zi. Someşul şi Tisa au curs unite (la nivelul teraselor 3 şi 2) peste valea Ierului către confluenţele Crişurilor (subsidenţa de la Sárrét). către direcţiile amintite (SSV. De fiecare dată. sau către Ier (fig.

cu lunca ce a devenit apoi terasa cinci. piemontan- carpatică-villafranchiană. sub formă de braţe şi bălţi. A existat şi o hidrografie prealabilă. unde se retrăsese noul lac. În timpul terasei cinci se produce captarea peste Porţile de Fier. Dunărea intrând pe făgaşul actual (fig. pe Teleorman şi poate pe Câlniştea. o dată cu formarea Dunării ca prim şi general colector. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II Începând de la Argeş spre est au existat şi multe alte schimbări sau remanieri de cursuri. Prestien. Dunărea s-a deplasat mai spre sud. formându-se Dunărea până la Olt. La nivelul terasei 4. Pătrundeau câte puţin în câmpia de azi şi Jiul. 146 Universitatea SPIRU HARET . Oltul şi Argeşul. Astfel. O dată cu terasa 1 se realizează o captare prin deversare. pentru un timp. în fâşia nordică. Argeşul pare să fi curs la nivelul terasei 4. Câmpia Română are o hidrografie închegată de-a lungul cuaternarului mediu şi superior. Dunărea. apoi a deviat continuu spre stânga în Câmpia Piteştiului. pe diferite văi. peste un bazin hidrografic al Dobrogei de Sud colectat către Carasu. şi o alta coborâtă din Podişul Prebalcanic. 49. respectiv la vest de Câmpia Hagieni. Cricovul Dulce a curs pe Cricovul Sec spre Prahova. între Găeşti şi Colentina. curgea pe mediana Bărăganului sudic şi central către Câmpia Brăilei. Fig. în St. la est de Călăraşi. dar şi de la vest la est şi nord-est. unde se afla marginea lacului „marnelor şi argilelor”. În timpul teraselor 3 şi 2. şi ajunge până la Mostiştea. Dâmboviţa a avut devieri. dinspre nord către sud. la contactul pliocenului cu cretacicul prebalcanic. 49). peste Burnas şi Bărăganul sudic (pietrişurile de Frăteşti). Ialomiţa a oscilat pe Snagov-Ţuianca.

Bălteni, Vlăsia, Cociovalişte; Prahova, în micul defileu de la Tinosu, este antecedentă;
Buzăul s-a scurs iniţial pe Sărata, apoi spre limanul Fundata, limanul Strachina, pe
Călmăţui, şi în final şi-a însuşit o vale a Râmnicului Sărat care se mutase mereu mai
către est, peste actualele limanuri de pe stânga Buzăului. Limanurile fluviatile din
Câmpia Română de Est (Câmpia Limanurilor) s-au format prin bararea gurilor văilor
mici afluente, în timpul transgresiunii neolitice (Optimum climatic), dar adâncirea
prealabilă a acestor văi a avut loc o dată cu regresiunile würmiene.
Terasele fluviatile
În România, terasele sunt printre cele mai studiate forme de relief, apărând chiar
sinteze regionale sau la nivel de ţară, datorită folosirii lor pentru refacerea evoluţiei
văilor şi a unor unităţi regionale, dar şi datorită importanţei practice, omul având un
impact aproape permanent cu aceste forme.
Cauzele formării teraselor sunt în legătură, în primul rând, cu mişcările generale
şi/sau regionale de înălţare (neotectonice), cu oscilaţiile climatului cuaternar, care au
impus o adâncire sacadată a râurilor, şi cu nivelurile de bază sau oscilaţiile eustatice,
care determinau periodic formarea altor profiluri de echilibru ale râurilor. Aceste
condiţii au avut efecte regionale similare, care au condus la apariţia unor sisteme relativ
identice de terase, dar şi variabile, în funcţie de debitul lichid şi solid al râului, de rocile
în care acestea se adânceau, de poziţia unor locuri în raport cu axele principale de
înălţare etc. Terasele din munţi, dealuri şi podişuri sunt în primul rând tectonice, cele
din spatele unor defilee înguste pot fi dominant climatice (şi sunt mai puţine ca număr),
iar în Câmpia Română sunt şi eustatice.
În munţii cu ridicări foarte active, terasele sunt reduse sau lipsesc pentru că pro-
filurile de echilibru nu au avut timpul necesar de formare, ca, de exemplu, în majoritatea
Carpaţilor de Curbură, sau în lungul râurilor montane ale Lăpuşului, unde terasele se
pierd în luncă spre amonte, în ordine de la cele mai noi la cele mai vechi (fig. 50).
Numărul teraselor este deci variabil. Pe râurile mari din podişuri şi dealuri se
găsesc 5-8 terase, cu multiplicarea, respectiv dedublarea, unora la anumite confluenţe, la
unele coturi importante sau la rupturi de pantă în profilul longitudinal. Cel mai des
întâlnite sunt următoarele terase: 5-7 m (8-12 m)6, 15-25 m, 30-35 m (45-50 m), 55-60 m
(70-80 m), 90-110 m. Terasele şi mai înalte sunt mai rare: 130-150 m, 200-220 m şi 270-
280 m. Ultimele două terase corespund cel mai adesea cu ultimul nivel de umeri din
Carpaţi şi cu partea a doua a formării piemonturilor villafranchiene (terase piemontane).
În sens regional, numărul teraselor este aproximativ următorul: 5-8 terase pe marile
văi carpatice, 7-8 terase pe râurile principale din Podişul Moldovei şi Transilvaniei, cu
reducerea treptată la 3 terase în Câmpia Română şi de Vest (fig. 51); în depresiunile
Făgăraş, Sibiu-Sălişte, Copalnic ş.a. apar numai trei terase, dominant climatice, ca şi în
părţile submontane ale Depresiunii Braşov (dar nici una pe centrul său); trei terase,
maximum patru se găsesc în câmpiile înalte din Vest şi Câmpia Română de Est şi 5-3
terase în Câmpia Getică (fig. 52); 5-6 terase în Subcarpaţi şi cel mult 1-2 terase în
Dobrogea, unde nu apar nici terase marine; în câmpiile subsidente nu s-au format terase.

6
Nu apare totdeauna.
147

Universitatea SPIRU HARET

148

Universitatea SPIRU HARET
Fig. 50. Terasele din Depresiunea Lăpuşului

Fig. 51. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile
şi sub aluviunile Câmpiei de Vest (Gr. Posea)

Terasele reper sunt cele care apar larg dezvoltate şi aproximativ la aceeaşi
altitudine relativă peste aproape toate regiunile. Acestea sunt: terasa 3 = 30-35 m şi
terasa 5 (6) = 95-110 m. Ele sunt importante pentru efectuarea de racordări regionale
ale teraselor. În funcţie de aceste două terase reper, se separă trei complexe: complexul
inferior cuprinde terasele de 3-7 m, 8-12 m şi 15-25 m sau similarele lor, sunt terase
aluviale şi au adesea patul aluviunilor sub nivelul luncii; complexul mediu include
terasele de 30-35 m până la 95-110 m inclusiv şi sunt aluvionate (strat aluvionar bine
delimitat deasupra luncii); complexul superior (peste 110 m), de obicei lipsite de
aluviuni şi foarte fragmentate, apărând mai mult ca niveluri de umeri.
Structura teraselor este formată dintr-o pătură aluvionară, evidentă la complexul
mediu, o pătură aluvionară mai groasă decât fruntea terasei la complexul inferior (dar
nu exclusiv) şi lipsa acesteia sau dispersarea ei la complexul superior. Uneori, în
special la Dunăre, structura este binară: pietriş grosier, chiar bolovăniş la bază (depus
spre sfârşitul unui glaciar) şi apoi nisipuri şi prafuri argiloase (în interglaciar). Peste
stratul aluvionar s-au putut suprapune ulterior, loessuri sau loessoide, cu soluri fosile
(fig. 53).

149

Universitatea SPIRU HARET

150

Universitatea SPIRU HARET
Fig. 52. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan: racordarea teraselor dunărene din Burnas peste Câmpia
Mostiştei şi Bărăganul Sudic; 1) luncă; 2) terasa I; 3) terasa II; 4) terasa III; 5) terasa IV; 6) conuri deltaice ale Dunării (contopite
în câmpia fluvio-lacustră din Bărăganul Sudic) şi conul Argeşului la Olteniţa; 7) racordul terasei IV a Dunării între Burnas
şi Câmpia Mostiştei; 8) altitudinea frunţii de tarasă; 9) areal de crovuri; 10) văiugă de crovuri (Gr. Posea)

Fig. 53. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi
(săgeţile indică ridicările patului prin aluvionare şi coborârile de nivel)

Vârsta teraselor a fost determinată pe diferite căi, între care: fosile specifice
găsite în aluviunile unor terase, ca Mamuthus primigenius de vârstă würmiană
(I. Bojoi, 2000) în complexul aluvial din amonte de Piatra Neamţ, în care au fost tăiate
terasele de 16-20 m, 8-12 m şi 5-7 m; corelări cu pietrişurile piemontane
villafranchiene în care este retezată terasa 5 (110-70 m), aceasta fiind deci mai nouă;
corelări cu sedimente lacustre (lunca terasei 5 se corelează cu sedimentele lacului
„marnelor şi argilelor” din Câmpia Română etc.). Se poate, astfel, realiza următoarea
schemă: terasele mai înalte decât terasa de 110 m sunt din glaciarul günz şi ultima parte
a villafranchianului (apar două terase piemontane în Piemontul Getic, la 150 m şi
180-240 m); terasa de 110-70 m este din pleistocenul mediu (günz-mindel sau mindel);
următoarea sau următoarele (55-60 m; 45-50 m) au vârstă mindel sau şi mindel-riss;
terasa de 30-35-40 m s-a format în riss-würm, probabil cu tăierea frunţii în würm I;
terasele inferioare (sub 25 m) au fost plasate între würm I şi holocenul inferior.

151

Universitatea SPIRU HARET

acestea formând adevărate unităţi regionale. 22 km lăţime. Lăţimea luncii depinde de debitul râului.5‰ în colinele joase şi câmpii. 54). În podişuri. Siret. Luncile se dezvoltă din munte până în câmpie. în Ciuc. Prut. În câmpii. 152 Universitatea SPIRU HARET . În munte. mărimea bazinului hidrografic. lunca are 4-6 km şi ocupă până la 60-90% din relieful de vale. lăţimea luncii atinge până la câteva sute de metri. specifică profilurilor de echilibru. având funcţia de preluare a apelor de viitură. motiv pentru care adesea au fost îndiguite (fig.a. 3-5‰ în dealuri şi podişuri şi circa 0. Luncile Luncile reprezintă relieful neted cel mai tânăr din lungul râurilor. cu lăţimi şi complexitate crescute şi cu pantă longitudinală tot mai mică.5-1. aval de Brăieşti (umeri de terasă transformaţi în faţete triunghiulare şi hogback) (foto M. păşuni. Mâncu) Caractere generale. atingând. nivelul luncilor se prelungeşte în suprafaţa acestora. Gheorgheni. nu au luncă. irigări ş.. între 8-10 km. construcţii hidrotehnice. La râurile mari din câmpii. Sub aspect utilitar. Panta longitudinală medie este de circa 5‰ în munte. Râurile mici din munte şi dealuri. confluenţe. Bârlad. luncile ating 1-2 km sau chiar 3-4 km la râurile mari. Fig. cea mai largă luncă este a Dunării. drumuri. aşezări. 54. Luncă şi terase pe Valea Bălăneasa. adesea. ele sunt folosite pentru culturi. deci pot fi inundabile cel puţin în parte. ca. de exemplu. Braşov (fâşia Covasna-Feldioara). În câmpiile subsidente. iar în bălţile dunărene se ating 20 km. aprovizionare cu apă. de exemplu la Siret. dar în depresiuni se poate lărgi foarte mult. relief şi rocile în care se încastrează. Petroşani etc.

Bârladului. Târgu Jiu. de 0. Siret. şi colab. Ialomiţa. formate din nisipuri grosiere şi care la suprafaţă sunt uscate. Grosimea depozitului este de 1-2 m până la 5-10 m. Ca vârstă. şi colab. când albia minoră se lăţeşte mult.). uneori chiar cu aşezări (Olt. Culoarul Siretului.a. Specificul regional şi local.. Contactul cu albia minoră se face fie prin maluri. luncile din depresiunile intracarpatice şi subcarpatice. Mureş. Editura Universităţii „Al. luncile s-au format. pe văile înguste din munte. fie printr-o trecere lină. Aici se remarcă îndeosebi grinduri înalte. cu mlaştini sau bălţi sau chiar cu râuri paralele. Braşov. situate lângă albia minoră. Ca depozit. începând cu râurile principale colectoare şi avansând apoi pe afluenţi. .Revista Geografică Română”. luncile sub formă de culoare sunt specifice pentru Podişul Transilvaniei (Someş. cu excepţia Dunării în aval de Giurgiu până în Deltă. 153 Universitatea SPIRU HARET .5-2 m). racordabile cu terase din aval.a. popine. Microrelieful sau complexitatea morfologică a luncii se compune din forme individuale şi fâşii longitudinale..5-3 m.a. din cauza unor conuri submerse. Călmăţuiul ş. Culoarul Mureşului din sudul Apusenilor. ostroave alipite luncii ş. luncile din câmpiile subsidente fac adesea corp comun de la un râu la altul. compusă din materiale mai fine care. terase de luncă (0. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. unde grosimea aluviunilor creşte până la 60-80 m. cu luncă dominant interioară. I. Editura Ştiinţifică. • Burileanu D. Ca microforme. cu meandre adesea compuse. fasc. conuri de dejecţie ale afluenţilor. adesea. În munte pot exista crâmpeie de lunci şi mai vechi. Jiu. Etapele de evoluţie ale reţelei hidrografice din Carpaţii Orientali. compuse din elemente grosiere în bază (resturile aluviunilor de albie din timpul baleerii râului) şi nisipuri şi argile aluviale la partea superioară (depuse la inundaţii). Ciuc. (1973). mai mare după confluenţe. Târnave). Geografie fizică. sectorul Isaccea. cu multe bălţi laterale. Urmează o fâşie mai joasă. Cuza”. Iaşi. care se lărgesc foarte mult. glacisuri de contact cu versantul. Argeş. (2000). Podişul Moldovei. lunca Dunării prezintă trei sectoare: lunca asimetrică dintre Turnu Severin şi Călăraşi. • Donisă I. Acestea din urmă se întâlnesc numai la luncile largi. dar şi culoarele din câmpiile înalte cum este Argeş-Sabar. Dâmboviţa în Câmpia Târgoviştei ş. ca nivel orizontal şi ca pat aluvial. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.a. luncile râurilor mici din câmpiile înalte se încadrează unor văi calibrate. (1980). I-II. Prut (Jijia curge 70 km în lunca Prutului). Se deosebesc cinci tipuri: luncile în petice. Problema defileului Jiului. Lunca Moldovei ş. belciuge. în volumul Realizări în Geografia României. în holocen. obişnuit cultivate. ca la Olt (Sâiul). • Bojoi I. România.). bălţile. (1943). în lunci se întâlnesc: albii şi meandre părăsite. care sunt folosite adesea drept vaduri de trecere. se transformă într-un uluc larg. luncile sunt formate din aluviuni cu structură lenticulară. uneori impunând adevărate şesuri aluviale (Gheorgheni.

.Revue Roumaine de Géologie. I (LXXII). 1-3.. Evoluţia reţelei hidrografice din partea de nord-est a Podişului Transilvaniei. (1988). (1946). • Tufescu V. Văile transversale din România. vol. Terasele din Carpaţi. Oradea. Editura Academiei R. Academia R. (1960). III. Ielenicz M. Geomorfologia României. Probleme ale formării şi evoluţiei reţelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei. Confluenţele şi formarea luncilor Siretului şi Prutului. Cluj.. în volumul Comunicări. • Orghidan N. X. geologie-geografie. Editura Fundaţiei România de Mâine. .Terra”. Defileul Dunării. (1961).. în revista „Hidrotehnică. Câmpia Bărăganului. • Posea Grigore (2002). 1.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. în volumul Realizări în Geografia României. (1989).Géographie – Géographie”. în volumul Probleme de Geografie.. • Posea Aurora (1969). • Posea Grigore (1983).Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. II. 5. Gârbacea V. vale antecedentă. 28. • Posea Grigore (1967). Terasele Crişului Repede... . XVI. Valea Oltului între Turnu Roşu şi Cozia. Observaţii geomorfologice asupra Defileului Dunării. 2. • Velcea Valeria (2001).R. Editura Fundaţiei România de Mâine. 3. Oradea. nr. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. • Grigore M..P. 1. t.R. Dinamica albiei şi văii Buzăului în zona muntoasă. (1955). nr. seria IV. 154 Universitatea SPIRU HARET .S. „Natura”. (1963). 37..Revista de Geografie”. Posea Grigore (1973).R. . Editura Academiei. seria IV. Editura Ştiinţifică. (1969). nr. (1972)..C. Le système génétique-évolutif de la Plaine Roumanie. 6. Terasele din Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi raporturile lor cu Subcarpaţii. • Grecu Florina (1983). Valea Siretului şi problema şeii Ruginoasa. • Sârcu I. Gospodărirea apelor. . Defileuri. t. nr. • Posea Grigore (1989).. chei şi văi de tip canion în România. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.S.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. I. VI. Câmpia de Vest a României. • Popescu N. 2. • Posea Grigore (1964).. t. nr. în . Buzăul. • Popescu N. Geografia fizică a României. 3-4.Analele Universităţii Bucureşti”. Popescu N. • Gârbacea V. • Posea Gr. Antecedenţă şi captare la văile transversale carpatice. XII. • Ielenicz M. 1. • Posea Grigore (1997). • Posea Grigore (1969).. Meteorologie”. Géophisique. Seria A. seria Ştiinţele naturii. • Posea Gr.. Gârbacea V. „Studia Universitatis”. • Morariu T. fasc. Grigore M. Sibiu. • Posea Grigore (1984). nr. . în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic.G. 1. Editura Academiei R. Terasele fluviatile din România. VI. Terasele râurilor din Transilvania. geologie- geografie. „Terra”.. (1959).. „Natura”.

Descrieţi etapele de evoluţie ale reţelei de văi din România. terasele. Caracterizaţi. climatul a fost relativ similar celui actual. periglaciar şi temperat de diferite nuanţe (rece.2. a. 4. sau numai würm).) Postglaciarul (holocenul). După relieful moştenit se deosebesc trei subdiviziuni inegale ca timp: a. Vişeu şi Iza. 11. CONDIŢIILE GENERALE ALE MODELĂRII RELIEFULUI ÎN CUATERNAR (MOŞTENIREA CUATERNARĂ) Morfogeneza cuaternară a determinat o mare parte din elementele de relief ale peisajului geomorfologic actual al României. luând ca bază o hartă hidrografică a României. un bazin hidrografic important din România. pantă. probleme 1. Schiţaţi evoluţia hidrografiei în una din regiunile: Podişul Transilvaniei. umed). a. sub aspect morfologic. vârstă) ? 10.) Glaciarul propriu-zis devine foarte rece (îndeosebi würmul). număr şi altitudine. păturile de dezagregare şi alterare. inclusiv uneori pe platforma continentală.1. tipuri de văi). Caracterizaţi pe scurt reţeaua de văi a României (lungimea reţelei. panta longitudinală. loessoide şi nisipuri eoliene. Analizaţi şi descrieţi un sector de luncă (aşezare. Condiţiile specifice au fost. Caracterele generale ale luncilor (lăţime. cald. Crişul Repede. Buzăul superior. Mureşul. Analizaţi. 7. forma versanţilor ş. Schiţaţi. Care sunt caracterele de bază ale teraselor (geneză. 5. a impus instalarea de gheţari în Carpaţii înalţi şi un periglaciar activ în rest.). Ce regulă apare în geneza văilor carpatice ? Argumentaţi (antecedenţă şi captare). sub aceleaşi aspecte. în günz şi mindel. mişcările neotectonice şi oscilaţiile eustatice. Câmpia de Vest. 3. 9. în acest sens. la formarea uneia din văile: Defileul Dunării. sectoarele de văi care au contribuit. sunt: altitudinile şi treptele majore de relief actuale. trei: alternările climatice. Reprezentative. dar aridă (villafranchian). diferenţieri regionale. depunerile de loessuri. Autoevaluare – întrebări. 6.a. terase reper. luncile. secetos. formele glaciare şi periglaciare. structură. Analizaţi interfluviile şi versanţii dintr-un bazin hidrografic.3. 8. vârstă. un bazin hidrografic mic. Câmpia Română. glaciar. Podişul Moldovei. structură. a) Clima a variat puternic între submediteranean.) Preglaciarul ţine din villafranchian până la prima glaciaţiune care s-a instalat în Carpaţi (riss şi würm. Redactaţi o schemă cu tipurile de reliefuri fluviatile. În interglaciarul riss-würm. a avut variaţii: un început temperat rece şi 155 Universitatea SPIRU HARET . microrelief. 2. mai cald. cu precipitaţii reduse (20-30% din cele actuale). dimensiuni etc. adâncimea şi densitatea. Prima parte a preglaciarului era mai caldă. în principal. prin captare. clima a fost uşor periglaciară şi temperat-rece. dispunerea în teritoriu. mod de folosinţă).

Acestea au determinat colmatări de circa 300-400 m în Câmpia de Vest. Ciuc. dar cu trei secvenţe: faza „boreală” uscată. ƒ Câmpia Română + 1-2 mm/an în vest. În Pleistocenul superior. Reflexul direct al mişcărilor de ridicare. oarecum şi concomitent. iar apoi (faza actuală) prezintă o aridizare stepică. În Câmpia Română s-au manifestat frecvente regresiuni şi transgresiuni în tot pliocenul.5 mm/an. b) Mişcările neotectonice continuă înălţările generale începute la sfârşitul sarmaţianului. Au existat presupuneri asupra unor lacuri şi în depresiunile Braşov. dar nu lacuri închise. Munţii Banatului + 2 – 3.5 mm/an. ƒ Platforma Moldovenească +1. înălţarea dealurilor şi podişurilor la altitudinile prezente şi exondarea câmpiilor.5 mm/an. în final. Spre sfârşit acestea au început retragerea din Moldova şi Transilvania. Meridionalii +2 – 3 mm/an. Primele înălţări. Nu se cunosc raporturile lacului cu Marea Neagră. se instalase lacul „marnelor şi argilelor”.5 mm/an. Prestiene. dar accentuate în două faze: rodano-valahă şi pasadenă. regiunile de câmpie şi podişuri erau acoperite de lacuri.5 mm/an.5 mm/an. Acesta afecta şi depresiunile Podeni-Nişcov din Subcarpaţi. apoi „atlanticul” umed şi. El a fost secat prin deversare şi captare la Porţile de Fier. formaţiunile piemontane villafranchiene – St. Pe acest fond general au existat însă şi mişcări subsidente. cam până la altitudinea actuală de 290-350 m (dar pe atunci circa 35 m). 1979) şi se prezintă astfel: ƒ Carpaţii Orientali şi de Curbură +2 – 6 mm/an.3 –0. au fost aducerea Carpaţilor la altitudinile actuale. plus clima. Totodată.5 mm/an pe o axă Bucureşti-Siret. În Câmpia de Vest o excepţie a apărut imediat înainte de formarea terasei 5 (se pare. în acelaşi timp. În timpul cuaternarului. instalată aici în cuaternarul mediu. se scufundă. care atingeau către sud linia Dunării. au declanşat formarea piemonturilor villafranchiene şi apoi. ƒ Dobrogea +1. lacuri au rămas numai în Câmpia Română şi absolut răzleţe în Câmpia de Vest. când bilanţul hidrologic panonic a devenit pozitiv şi s-a format un lac în spatele Porţilor de Fier. din nou uscată. ƒ Depresiunea Transilvaniei + 0. în glaciarul mindel I). În Câmpia Română. a teraselor. faza „subboreală”. Gheorgheni. în depresiunile Braşov. Toate aceste modificări climatice accelerau diferenţiat procesele morfogenetice. Gheorgheni. Următoarele înălţări au ridicat o parte a Carpaţilor deasupra limitei zăpezilor din würm. Ciuc.umed şi apoi mai cald. holocenul superior începe rece şi umed. ƒ Depresiunea Braşovului minus 3-4 mm/an. în câmpie. unde se depun nisipurile de 156 Universitatea SPIRU HARET . pe timp îndelungat. lacul câmpiei se retrage spre est şi se reduce la un areal fluvio-mlăştinos. ƒ Depresiunea Panonică minus 1-2. cu excepţia fâşiei de litoral care coboară. formarea Subcarpaţilor. holocenul mediu (Optimum climatic) a fost cel mai cald. iar în nord-estul Câmpiei Române au atins până la 1000 m grosime. În pliocen. staţionează în sud-est şi coboară cu 0. c) Eustatismul. Mobilitatea verticală actuală a fost dedusă prin măsurători geodezice de precizie (Cornea I. echivalentă terasei 5-6 (160 m) de pe Buzău. Apusenii + 1. care s-au dovedit însă a fi fost în fapt unităţi subsidente fluvio- mlăştinoase. în relief. la est de Olt..

În ultimul timp s-au făcut corelări ale oscilaţiilor planetare. dar fără a atinge nivelul actual. deducând de aici mai mult mişcări de coborâre sau de staţionare tectonică a acestui ţărm în timpul cuaternarului. deoarece erau influenţate de mai multe cauze. Respectivele inversări magnetice au coincis. când nivelul său scădea foarte mult. aceste coborâri şi ridicări nu coincideau ca nivel cu cele ale oceanului planetar decât atunci când ea avea legătură cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. poziţia actuală a acestor terase a fost impusă de mişcări tectonice ulterioare. Întreaga evoluţie cuaternară a tins spre formarea unui nivel de bază comun. 25-35 m. De aceea. care şi-au interferat efectele. actuala platformă continentală în fazele glaciare (günz. iar Marea Neagră era în regresiune. marea este totuşi în uşoară extindere. Dar. mai ales datorită unor intense evaporări. acum 1. inclusiv climatice.. realizat. la Marea Neagră. dar subsidente pe altele. pot fi indicate următoarele faze ale oscilărilor nivelului Mării Negre: ƒ în villafranchianul inferior (pliocen superior).9 m. Ambele cauze au antrenat oscilări ale nivelului mării şi legături periodice sau întreruperi cu Caspica şi mai ales cu Mediterana. riss şi würm) şi ridicându-l în interglaciare. situat în est.. şi cu mişcări tectonice uneori importante. de Siret. în Deltă se depune un con piemontan (azi fosilizat).9 milioane ani). Marea Neagră a urmat şi ea oscilările climatice. mindel. români. sau sfârşit de glaciar-interglaciar. pozitive pe unele locuri. cel puţin în parte. Studiul teraselor marine din jurul Mediteranei indică poziţii de ţărm (terase marine) în ordine descrescândă la 80-100 m.a. Pe prim plan au stat schimbările climatice şi mişcările tectonice. 5-8 m şi 1-2 m. niveluri marine interglaciare. cel puţin pe litoralul românesc. fie din cauze tectonice. transgresiunea este mai importantă. Jaramillo la începutul mindelului şi Lashamp la începu- tul würmului). Pentru cuaternar au fost deduse patru inversiuni (Olduwai la începutul fazei glaciare günz. 157 Universitatea SPIRU HARET . Aceasta din urmă a avut şi ea oscilări mari de nivel şi întreruperi ale legăturilor cu Atlanticul. acum 0. nu există terase marine. chiar cu ridicări sau lăsări de praguri (Bosfor) sau panouri din platforme (din cea Moesică) etc. dar ele indică. S-au emis chiar păreri că unele transgresiuni s-au manifestat şi în fazele glaciare. fie datorită unor evaporări reduse în condiţii de mare continentală izolată. 10-15 m. după cei mai mulţi autori. Fără a fi unanim accceptate. Dunărea ajungea la Mostiştea (terasa 4). de principiu coborându-şi nivelul şi eliberând. Desigur. climatul se răceşte.Mostiştea şi. ƒ în villafranchianul superior (începutul cuaternarului. iar în interglaciarul günz-mindel. Gilsa la începutul interglaciarului günz-mindel. În raport cu Mediterana însă. se pare. la cel puţin 150-200 km de actuala Dobroge. în timpul günzului. şi cu inversiuni megnetice ale Terrei. d) Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre în cuaternar au fost foarte complexe. 50-60 m. Marea Neagră era un lac izolat.D. o serie de conuri piemontan-terminale în regiunea Vlăsia - Mostiştea – Bărăganul de vest şi de nord-est. în principal. în ultimul timp şi americani (Ross A. se pare. încercările diferiţilor autori – ruşi. ƒ în mindel se produce o regresiune. respectiv. 1975) – de a realiza o schemă a acestor oscilaţii nu coincid întotdeauna.

dar cu unele stadii: a) o primă ridicare până la – 4 m. retezată de lacul Câmpiei Române. care ajunge până la – 130 m.000 ani) este transgresiv. deoarece nivelul mării a oscilat pe cel puţin 130 m amplitudine. Dunărea (Sf. s-au dovedit a fi pedimente retezate de Dunăre sau mare la altitudini foarte variate.). legătura cu Mediterana se întrerupe.R. În holocen se formează Delta. iar în lungul unor văi apar încă 1-2 rânduri de umeri de glacisuri şi nu de terase fluviatile.2-0. deci fosilizate. Oscilaţiile de nivel ale apelor şi bazinului Mării Negre în Quaternar.. Terasele indicate de unii autori. LXI. are loc o regresiune importantă. e) Terasele marine sunt aproape inexistente pe litoralul românesc. geofizică. (1979). în nordul Dobrogei. văile dobrogene. cele din estul Dobrogei şi cele din sudul Basarabiei se lungesc peste platforma continentală. la 75. Harta mişcărilor crustale pe teritoriul R. Terase marine s-au format.S.1 m. regresiunea reduce nivelul mării la cel puţin minus 30 m. iar legătura cu Mediterana face să se acumuleze hidrogenul sulfurat. Nistrul.500 la + 500 ani). Gheorghe). b) o înălţare la + 5 m (în Optimum climatic. „Studii şi cercetări de geologie. ƒ interglaciarul riss-würm (0. (1943). Bibliografie selectivă • Brătescu C. Au fost identificate urme de cordoane litorale la minus 32-34 m. ƒ în würm (acum 75. c) regresiunea dacică.1 m. 158 Universitatea SPIRU HARET . ce se produce cu 2 mm/an. d) transgresiunea valahă (de la + 500 până azi). 1942. 23-27 m şi 18-19 m. acum circa – 5000 la – 1000 ani).. dar apoi aceasta se întrerupe din cauza unei prea mari evaporări (Mediterana pierduse legătura cu Atlanticul) şi a ridicării pragului Bosfor. .Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. geografie – geofizică”. chiar până la 60-100 m. se depun straturile de Mostiştea în Câmpia Română şi primele formaţiuni deltaice în Deltă. acum s-au format limanurile şi lagunele şi s-au depus cele mai groase aluviuni în lunca Dunării (60-80 m în bălţi şi Deltă).a. 17/1. în Câmpia Română exista lacul „marnelor”.a. Există urme ale unei terase de 2-5 m. şi colab. iar legătura Mării Negre pare că se făcea şi cu Caspica. la finele borealului (acum 7000 ani). datorită faptului că nivelul mării a fost în permanenţă mai jos decât cel actual. dar ele sunt dominant sub nivelul actual al mării. ƒ în mindel-riss intervine o transgresiune care afectează. ƒ în holocen se produce aşa-numita transgresiune Marea Neagră Veche. • Cornea I. Pe versantul vest-dobrogean există şi urmele unei terase lacustre de vârstă romaniană. la – 4 m (. şi Delta. transgresiunea neolitică sau flandriană-fanagoriană. dar cu oscilări în 3 stadiale (WI-WIII) şi cu uşoare creşteri în interstadiale. pe platforma continentală.000 – 9000 ani). cu o singură excepţie de + 5 m în Optimum climatic. ƒ în riss (între 0. se pare. marea pătrunde puţin în Deltă şi avea legătură la început cu Mediterana.

7. în Optimum climatic. (1966). relieful litoral actual. • Pană Ioana (1987). între – 5000 la – 1000 ani). aportul variabil de apă dulce de pe uscat). iar würmul foarte rece şi cu gheţari carpatici). 10. varietatea formelor de relief. 3. dar se pare fără gheţari. 3.. „Terra”. Ciuc. piemonturile cuaternare din câmpii şi din unele depresiuni. 4. litoral de climat rece). la est de Olt în Câmpia Română). relieful glaciar şi periglaciar. pădure de molid în arealul dealurilor. 1. nr. soluri fosile. (1974). forma versanţilor. Ce vegetaţie exista pe platforma continentală în timpul regresiunii würm ? (De tundră). câmpiile actuale şi delta -. 5. Terase marine în Dobrogea ?. terasele. • Posea Grigore şi colab. tundră cu depuneri de loess. Tipografia Universităţii din Bucureşti. (În depresiunile Braşov. riss-würm-ul similar celui actual. cu colmatări de până la 1000 m). depozitele: loess. De ce nu există terase marine pe litoralul românesc ? 12. 1. Ce faze climatice s-au succedat în timpul glaciarului carpatic ? (Riss-ul a fost rece – periglaciar. Cuaternarul din România. podişurile.Ştiinţe tehnice şi economice”. Editura Tehnică. Cauzele care au impus un specific aparte oscilaţiilor de nivel ale Mării Negre. Perioadele glaciare ale Pământului. glaciar. Ce importanţă ştiinţifică şi practică are cunoaşterea condiţiilor morfogenetice cuaternare ? (Explicaţi: altitudinile actuale. Aspecte ale evoluţiei Dunării şi Câmpiei Române. grohotişuri. Gheorgheni şi câmpiile joase din vest. 2. Ce etaje morfoclimatice existau în România pe timpul glaciarului würm ? (Supraglaciar. seria H. şi în Câmpia Română de nord-est.. (Variaţiile climatice între glaciar şi temperat. . Autoevaluare – întrebări şi probleme 1. 159 Universitatea SPIRU HARET . Fazele neotectonice de înălţare puternică ? (Rhodano-valahă şi pasadenă). Editura Ştiinţifică. nr. 11. • Petrescu Iustinian (1990). legăturile periodice cu Mediterana şi chiar cu Caspica. Când şi unde s-a situat în timp lacul „marnelor şi argilelor” ? (În Q mediu. unde s-au produs colmatări de 300-400 m.5 mm/an ? (Apusenii şi podişurile Moldovenesc şi Dobrogea. 8. Care sunt reliefurile şi depozitele moştenite din timpul cuaternarului ? (Treptele majore actuale – munţi înalţi. Ghenea C. Unde au existat subsidenţe cuaternare ? Efecte. mişcările tectonice litorale şi de subasment al mării. • Posea Grigore (1980). formarea unui nivel de bază unitar prin realizarea Dunării. „Terra”. Când s-a situat în timp regresiunea de minus 130 m şi când transgresiunea neolitică ? (În würm. loessoide. Geologie marină. periglaciar. Comitetul de Geologie. depozitele superficiale şi suportul genetic al solurilor). Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. • Posea Grigore (1984). fără litoral). 6. nr. 9. pături de alterare şi dezagregare). Relieful României. • Liteanu E. dealurile.

începând în fund de sac. Gheţarii de circ erau mici. 1907). 1963. Existau şi limbi glaciare (văi). Retezat. În Alpi au fost patru faze glaciare (günz. Gh. de Martonne (1899. aşa cum este Valea Caprei (fig. după cum în partea finală (cataglaciar). Sârcu la 1500-1550 m pentru Maramureş. Gh. şi nu pe bazinete de văi. Niculescu (1957. Morariu (1940). Rodna. maximului glaciar. Limbile (văile) porneau dintr-un singur circ important (Bâlea. complexe glaciare alpine şi gheţari de platou. Două concluzii sunt însă unanim admise: limita varia pe versanţii nordici faţă de cei sudici. Doamnei ş. (1960) la 1850-1900.a. limita urcă până dispare. würm). limita este mai înaltă şi coboară apoi treptat. Sârcu (1956. sau numai în riss-würm (faza pasadenă).a. până prin 1899 a fost numai presupus. Limbile glaciare se alungeau pe 3-8 km. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi au fost: de circ (pirineeni). Dar. RELIEFUL GLACIAR Un specific al reliefului României este diversitatea acestuia. nord sau nord-est. iar I. Parâng. Jieţul. chiar 726 m) în Rodna. acestea din urmă domină în Retezat. Emm. Lotrul şi Latoriţa (Parâng). De exemplu. Metodele de apreciere a acestei limite sunt diferite. de până la 1000 m Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa cam la 1800-2000 m în Meridionali şi 1600-1700 m în Munţii Maramureşului. La începutul unui glaciar (în anaglaciar). aceasta înseamnă că altitudinile maxime actuale au fost atinse în mindel-riss. la limita zăpezilor. Sawicki (1912). sub pediplena carpatică. dar văile lor glaciare se inserau în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes). mindel. de la forme de litoral la forme glaciare. Circurile lor se întâlnesc în Munţii Făgăraş (deasupra văii glaciare Capra. 1960). uneori până la 1300 m în sudul Făgăraşului şi 1100 m (după I. Th. sau mai sus. dar în Carpaţi cercetările au dovedit că gheţarii s-au instalat numai în ultimele două faze sau numai în würm (vezi „fazele glaciare”). riss. limitele amintite sunt echivalente. Grigore Posea (1983) ş. iar limbile glaciare coborau mult sub limita zăpezilor veşnice. Grigore Posea (1983) la 1900-2040 m în Munţii Făgăraş. aceste înălţări au avut o amplitudine. pe alocuri. În plus. argumentarea s-a făcut prima dată de către Emm. între care würmul a avut trei (WI-III). după villafranchian. Krautner (1929). care nu aveau obârşia într-un circ. Valeria Velcea (1973). Godeanu. de aceea. pe o suprafaţă redusă. de circ şi vale (alpini). 55). 1978). Instalarea gheţarilor în Carpaţi a avut drept cauze răcirea climei în mai multe faze cuaternare şi mişcările de înălţare. ce au adus o parte din culmile montane peste limita zăpezilor a unei faze reci. Exemple de asemenea văi sunt: Capra şi Buda (Făgăraş). T. Nucşoara şi Lăpuşnic (Retezat). sau dintr-un complex de văi convergente cu circuri reunite între limite lobate şi largi (complexe glaciare alpine). Sârcu. s-au instalat sub vârfuri sau sub culmi înalte. aliniate la 2000-2050 m). diferite sunt şi limitele precizate de cercetători. 160 Universitatea SPIRU HARET . de Martonne (1907) fixa limita zăpezilor pentru Meridionali la 2100 m. cele mai lungi fiind în sudul Făgăraşului şi în Retezat. Gheţarii de vale s-au fixat pe bazinete hidrografice preexistente. Ţarcu. Niculescu şi colab. Studiile au continuat apoi şi pot fi citaţi mai mulţi autori: L. deci cu coborâri şi urcări de limite. Cât priveşte relieful glaciar. 1904. ci pe mici suprafeţe şi scobituri structurale cu expunere către nord-vest.). I. unele faze glaciare au avut şi 2-3 stadiale. Sigur. Lala şi Cimpoieşul (Rodna). Pietrosul. în principal.

b. 2) creste glaciare secundare. 14) morena glaciară. 3) abrupturi structurale. 4) umeri periglaciari şi pereţii văii glaciare a Caprei. 8) gheţari de platou. 16) bazine torenţiale la nivelul circurilor suspendate. 5) văi glaciare şi circuri glaciare de obârşie (la văile glaciare s-a delimitat mai ales fundul acestora). 55. 7) vale glaciară suspendată provenită din gheţari de platou. 12) limbi glaciare temporare ale circurilor suspendate.Fig. 13) cascade pe praguri glaciare sau structurale. 17) urmele pediplenei carpatice. 10) circuri suspendate. creastă glaciară simetrică). 9) văi incipiente glaciare sau circuri glaciare incipiente. 18) urmele suprafeţelor carpatice medii şi umeri ai nivelelor de vale 161 Universitatea SPIRU HARET . de dezagregare. 11) lacuri în circuri glaciare. de eroziune. Relief glaciar în Munţii Făgăraş: 1) creasta principală a Făgăraşului (a. 6) căldări glaciare pietroase situate la obârşia văii glaciare. abrupt glaciar asimetric. fereastră). praguri glaciare. 15) şa glaciară (portiţă.

socotiţi în trecut ca resturi ale unor văi glaciare mult mai late. Bucegii nu au lacuri din cauza conglomeratelor. roci mutonate. Ei se situau la peste 2000 m. Bâlea. ferestruite. cele mai mici au diametrul de 200-400 m. În partea lor superioară. Toate pragurile sunt scrijelite şi şlefuite (mutonate) prin modelare glaciară. Parângul 23. Făgăraşul 26. Deasupra văilor glaciare principale apar umeri. Uneori. cum sunt custurile (karling) şi strungile. în spatele cărora se află câte o mică depresiune de vale. pe suprafaţa Doamnele din Bucegi şi pe câteva areale din Rodna. Lala. peste cumpăna principală a crestei Făgăraşului. Ca exemple de lacuri pot servi: Bucura. Lacul Negru. Pişota. lângă vârful Paltinul (deasupra izvoarelor Doamnei şi Bâlei) din Făgăraş. în nordul crestei Făgăraşului. Slăveiul (Retezat). la care se adaugă şi forme dominant periglaciare. Cercetările mai noi (Grigore Posea. plasate între două văi glaciare ale căror versanţi s-au retras până la intersecţie. Retezatul are 55 lacuri. 1983) au adus dovezi că este vorba de umeri periglaciari formaţi prin retragerea versanţilor de deasupra limbii glaciare datorită dezagregării lor intense. de 29 m. colmatată sau. circuri cu vale glaciară şi complexe de circuri cu vale glaciară. 55). În prezent. mai rar. 162 Universitatea SPIRU HARET . ace. Godeanu 12. portiţe şi ferestre (fig. 1971). pe calea dezagregărilor. care au şlefuit şei glaciare de transfluenţă. Împreună cu lacurile situate în spatele pragurilor de pe văile glaciare. fiecare cu obârşia într-un circ de care se despart prin câte un prag. praguri. Circurile s-au dezvoltat în preajma limitei zăpezilor şi. Podragu. iar cel mai adânc. Au lungimi de 2-8 km şi în lungul lor apar praguri cu contrapante. lacurile de acest tip din Carpaţi sunt în număr de 175 şi se situează între 1700 şi 2300 m (I. Cindrel 4. Capra. colţi. Văile glaciare au formă de „U”. Şureanu 3. retezate în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes) (fig. Relieful glaciar păstrat în prezent se compune din: circuri şi văi glaciare. cum este Curmătura Bâlei (între circurile Bâlea şi Doamnei). Buhăescu (Rodna) ş. microdepresiuni de vale glaciară şi şei de transfluenţă. sunt: mici sau simple şi totodată suspendate (pirineene). suprafeţele modelate de aceştia poartă uneori urme de scrijelituri glaciare şi au fost semnalate în muntele Borăscu. create în glaciarul riss. Cele mai lungi văi sunt pe versantul sudic al Făgăraşului şi în Retezat. Avrig. folosite ca poteci de tranzit. ocupată de câte un lac pe cale de colmatare. după tipul de gheţar care le-a creat. din care plecau limbi glaciare în direcţii opuse. Urlea (Făgăraş). aceste circuri au mult grohotiş. Rodna 23. Cele mai multe custuri se aliniază paralel. 55). Zănoaga. morene. umeri periglaciari de vale. Gheţarii de platou aveau forma unor platoşe care se suprapuneau resturilor netede ale pediplenei carpatice sau suprafeţelor structurale mai extinse. Multe din circuri păstrează lacuri zise glaciare.a. iar spre bază se adâncesc unele despicături. Peste anumite custuri au trecut ramuri ale unor circuri sau limbi glaciare. Văile secundare (trogurile) rămân suspendate faţă de cele principale. Ţarcu 7. Custurile (karling) sunt interfluvii ascuţite. Portiţele sunt tot înşeuări. care au condus şi la formarea custurilor. iar cele cu vale pot depăşi 1000 m. apar vârfuri alungite şi ascuţite numite ace sau coliţi. Cel mai extins ca suprafaţă este Bucura cu 10 ha. cărora li se spune strungi. dar realizate prin avansare regresivă a obârşiilor unor văi. Zănoaga. dezagregările erau mai active spre bază.

pe când în Orientali numai Rodna şi puţin Munţii Maramureşului şi Călimanul. are forme glaciare mai reduse decât Retezatul din apropiere. Rodna şi. Bucegi.a. Culmile Meridionalilor au fost cuprinse aproape în totalitate de gheţari. mai rar morene laterale şi de fund de vale. Sunt cunoscute: Fereastra Zmeilor (în Portiţa Arpaşului). unele masive cu asimetrie puternică pe direcţia N-S. NE. dominate de circuri. NV a impus. S-au păstrat unele urme din morenele frontale. Locurile următoare sunt ocupate de Iezer. de exemplu. iar Apusenii şi Munţii Banatului nu au avut gheţari. Repartiţie şi diferenţieri regionale. Şureanu. până la dispariţie. trebuie spus că altitudinea de topire a frunţii limbilor glaciare.. pe ramuri carpatice şi chiar pe masive. Cele mai complexe şi mai extinse forme glaciare se găsesc în Retezat. Călţunului ş. Ialomiţa din Bucegi. la sfârşitul würmului. Lăpuşnic şi Râul Bărbat. Totodată. de la care au rămas foarte multe circuri şi văi mari. în parte. dar cu largi suprafeţe de eroziune. ca limită inferioară. Urmează culmea Făgăraş. Poziţia. pe versantul nordic. cu altitudini mai mici. la care se poate adăuga şi valea glaciară. În acest masiv se evidenţiază complexele de pe văile Nucşoara. cu mici 163 Universitatea SPIRU HARET . Orientarea versanţilor spre N. la 800-1100 m în Rodna. Lotrului şi Latoriţei. mai ales altitudinea şi orientarea versanţilor. complexe alpine. respectiv nordul abrupt şi restrâns ca suprafaţă se remarcă prin gheţari mai denşi. cu văi de 1-2 km şi. văile glaciare depuneau morene mult mai sus decât pe versantul sudic din cauza asimetriei masivului. în majoritatea cazurilor. care are peste 50 de văi glaciare lungi de 2-8 km (mai scurte spre nord) şi peste 50 de circuri. se pare. 1650 m în Iezer. Ca urmare. Toate acestea s-au format în special prin avansul regresiv dominant al văilor nord-făgărăşene. cu forme grupate sub vârfurile Păpuşa şi Iezer. Masivul Godeanu. 1400-1700 m în Bucegi. ca în Parâng. începând de la cumpănă. mai lungă. caracteristicile morfografice şi morfometrice. în culmea Făgăraş şi în Retezat. Ca portiţe amintim: Avrigului. Podrăgelul ş. De aceea. se îngroşau şi se lungeau mai mult şi se topeau mai jos. precum şi Ţarcu. care are deasupra o arcadă. dar şi circuri suspendate. Doamnei (Paltinei). Arpaşului. gheţari mai mari. În schimb. excepţional la 762 m. erau preluate imediat de către apele curgătoare şi dispersate ca aluviuni. profilul longitudinal al văilor preglaciare era aici mult mai lin către sud. morenele carpatice nu s-au păstrat decât în parte sau deloc şi la altitudini foarte variate. 1400 m în Făgăraş. pentru toţi Carpaţii. 1700-1800 m în Şureanu etc. Cindrel. au suportat o intensă acţiune glaciară. Al treilea este Parângul. Pe de altă parte. în Făgăraş. În Făgăraş. deoarece linia de topire a suferit. cu abruptul spre nord. de 2000-2500 m. au fost afectaţi Bucegii şi foarte puţin Leaota. se află suspendată pe versant. Fereastra Podragu. Ţarcu. înălţări sacadate. dar cu limbi mai scurte decât cele sudice. iar limbile glaciare ce li s-au suprapus alunecau mai încet.marcându-se o străpungere numită fereastră. la Curbură. Morenele reprezintă formele de acumulare ale acţiunii glaciare. ca. şi nu la baza sa. au determinat diferenţieri ale reliefului glaciar sau lipsa acestuia. de principiu. care sunt amestecate cu grohotişuri mai noi.a. Văile ating lungimi de 6-8 km şi coboară spre 1300-1400 m. morenele depuse. Morenele frontale depistate se situează. Masivele cele mai înalte. cu relief glaciar bine dezvoltat la obârşiile Jieţului. Limbile glaciare ale acestor masive coborau până spre 1300-1400 m. iar în Rodna la 1000-1100 m. Fereastra Viştei Mari.

• Wachner H. t.Analele Institutului de Geologie”.Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al.Analles de Géographie”. IX. • Velcea Valeria (1973). Editura Academiei.. C. Urme de gheţari în Munţii Bucegilor. care au adus unele culmi carpatice peste limita zăpezilor veşnice). Care este limita zăpezilor veşnice în Carpaţii sudici şi nordici în timpul würmului ? (1800-2000 m în sud şi 1600 m în nord). Grigore Posea (1981). a demonstrat interpretarea greşită a argumentelor pentru două-trei faze glaciare. glaciaţiunea a fost bine dezvoltată. XXI. situate în faza pasadenă. indicând o singură glaciaţiune. 164 Universitatea SPIRU HARET . În Bucegi.Revue de Géographie Alpine”.P. Nouvelle contribution à l’étude de la morphologie glaciaire des Carpates roumaines.. . formele glaciare sunt grupate pe obârşiile văilor Mălăeşti. Congrès international de Géologie de Vienne. în volumul Recueil d’études géographiques concernant le teritoire de la R. Leaota are un circ incipient. O singură glaciaţiune în Carpaţi. (1963). III. (2000). WI-WIII. . würm cu trei stadiale. mai ales spre nord. Majoritatea cercetătorilor au acceptat părerea şi argumentele lui Emm.. „Studii şi cercetări de geologie. Geologie- Geografie. L. I.. cu efecte glaciare numai în riss şi würm sau numai în würm şi ultimele mişcări de înălţare. mindel. Ţigăneşti şi Ialomiţa. (1929). (1940). • Sârcu I.. La problème de la glaciation Quaternaire dans les montagnes de Maramureş. glaciaţiunea a fost redusă. • Posea Grigore (1981). • Sawicki L. probleme 1. geografie – Geografie”. Sawicki (1912) şi I. La période glaciaire dans les Karpathes Méridionales. • Morariu T. În Munţii Maramureşului şi Căliman. riss şi würm. în urma analizei glaciaţiunii din Făgăraş (Capra. 2. Care au fost cauzele glaciaţiunii carpatice ? (Răcirea climei în mai multe faze. Fazele glaciare. geofizică. unde se înşiruie 22 de circuri şi 10 văi glaciare. de Martonne. în . Sârcu (1978) au admis trei glaciaţiuni. mai mult incipientă.gheţari de platou.. Les études glaciaires dans les Karpathes (aperçu historique et critique). Autoevaluare – întrebări. . 1903. 1. potrivit căruia Munţii Carpaţi au fost afectaţi de ultimele două glaciaţiuni. Bibliografie selectivă • Martonne Emm. Editura Academiei. • Urdea P. Contribuţiuni la glaciaţiunea din Munţii Rodnei. De l’existence d’une glaciation de type Carpatique. Iancu Silvia (1960).. . Iaşi. Cuza”. XI. Roumaine. riss şi würm. • Niculescu Gh. iar ultima numai cu circuri suspendate. Bâlea). În Rodna. (1912). XXVII.R. Nedelcu E. Munţii Retezat. de (1904).Revista Geografică Română”. primele două cu gheţari alpini (văi şi circuri).

ca aluviuni. Arpaşu Mare. după Grigore Posea). würm. 4. Bucegi 1400- 1700 m. Dragoş-Buhăescu). Carpaţii Curburii numai în Bucegi şi. de Martonne ş. Ca efecte. (Bucura. şi nu un anume agent. 10. Rodna. Şureanu 1700-1800 m. Materialele fine. Nordul a avut mulţi gheţari în Ţarcu. Capra. 6. Sârcu – mindel. 11. este îngheţ-dezgheţul apei în roci şi în formaţiunile superficiale. după Emm. forme sau depozite create. Negoiului. Complexe de văi glaciare. în Parâng. în Făgăraş.. alpin. nivaţia şi eolizaţia. şi procese gravitaţionale. Limita inferioară a morenelor în diferite masive şi particularităţi de depunere. 8. Diferenţieri regionale ale glaciaţiunii carpatice. Trei procese specifice acţionează în acest sistem morfogenetic: îngheţul. Câlcescu. Bucegi – Mălăeşti. Bâlea. Ineu. Sawicki şi I. Urlea. ce afectează întreaga suprafaţă a teritoriului. în mod complementar. dar joase. ca orientare. (Rodna şi Maramureş 800-1100 m. 5. Lala. morenele se localizau tot mai sus). după L. complexe alpine. de platou). Principalul proces. Ialomiţa. în Rodna). Zănoaga. Definiţi şi exemplificaţi: umerii glaciari. Orientalii. Lăpuşnic. caractere şi exemple. determinat de o temperatură medie anuală de 00C şi sub aceasta.a. în Făgăraş – Bâlea. Buhăescu. sau în cele temperate reci. şi specific în acelaşi timp. Ţigăneşti. portiţele şi ferestrele glaciare. Până la ce altitudine coborau limbile glaciare carpatice ? (1300-1400 m în sud şi 1100 până la 726 m în Maramureş). RELIEFUL PERIGLACIAR Mediul periglaciar şi procesele. Circurile şi văile glaciare – dimensiuni. Tipurile de gheţari din Carpaţi şi caracterele lor (De circ suspendat. Periglaciarul reprezintă. 3. Făgăraş şi Retezat 1300-1400 m. în Retezat. în primul rând. iar în timpul retragerii gheţarilor. se depuneau pe versanţi şi erau preluate de râuri în mare parte. de tip nisip şi praf. riss. – riss şi würm. 165 Universitatea SPIRU HARET . un mediu. sau chiar din morene glaciare. incipient. unde sunt depuse. mediul periglaciar prezintă etaje specifice în reliefurile montane şi regiuni în arealele pericarpatice. trei. 9. Buda – Izvorul Mircea ş. Capra. Lotru. din depozite. o singură fază cu trei stadiale – WI. Podragu. Rodna – Lala. Parâng – Jieţ. (În Retezat – Nucşoara. WII. creând depozite periglaciare şi forme reziduale. Latoriţa. strungile. Exemple de lacuri glaciare pe masive. Lacul Negru. Lăiţa. Avrig. Parâng. tot în regiuni periglaciare. în Leaota. cu precipitaţii puţine şi în care se evidenţiază pe prim plan unele procese. şeile de transfluenţă. (Meridionalii au fost afectaţi aproape în întregime. iar Sudul în Retezat şi Făgăraş). Fazele glaciare şi stadiale din Carpaţi (Două. sunt preluate de vânt şi transportate la distanţe uneori foarte mari. custurile. nivoşiroirea şi nivodenudaţia. atunci când îngheţul pătrunde în subsol. inclusiv structuri periglaciare în depozite sau roci moi. incipient. obişnuit. care macină rocile.a. 7. Slăveiul. în Maramureş şi Călimani. Iezer 1650 m. în Rodna şi. Se adaugă însă. WIII. Râul Bărbat. diferite după intensitatea îngheţ-dezgheţului.

în sezonul rece. Gutin. grèses litée-uri (depozite monocline stratificate ritmic). • Forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni (fig. 166 Universitatea SPIRU HARET . colţi (Colţii Morarului – Bucegi). Observaţii şi cercetări de sistem au început însă numai după 1955. Siriu. Coteţ (1955). la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. marghile. ace (Acul Cleopatrei din Făgăraş). Grigore Posea (1958). chiar mai jos. Carpaţii Meridionali etc. babe şi sfincşi (Bucegi). depresiunile cu inversiuni de temperatură. măguri (măgurile din Munţii Lăpuşului. Godeanu etc. Niculescu şi E. plicaţii simple. Din punct de vedere al reliefului periglaciar. 57). Ichim (1973) ş. Valeria Velcea (1958). Ca forme şi structuri periglaciare observate întâmplător.. trepte şi suprafeţe de altiplanaţie (Căliman. Ciucaş etc. trene deluvio-coluviale. glacisuri de grohotiş (în Munţii Bicazului. periglaciarul pleistocen a cuprins. Acestea sunt: creste (custuri. Structurile periglaciare s-au realizat prin îngheţ-dezgheţul apei în rocile şi depozitele moi: ondulări sau involuţii. mări de pietre (în Retezat. la Cluj şi Bucureşti şi. Şatrei. tors-uri (Igniş. dispersia haotică a unor pietrişuri de terasă. Jahn. T.). În schimb. • Formele rezultate prin dezagregare criogenă apăreau ca specifice rocilor dure şi. Rodna ş. chiar sub dealurile Breaza şi Vima din Lăpuş. Igniş. Nedelcu (1961). eluvii periglaciare. versanţi în echilibru avansat (cu pătură de dezagregări şi alterări). de Martonne (1899. relief antropomorf (Ceahău. etajat şi regionalizat. pungi periglaciare. blocuri glisante (Muntele Mic. Depozitele periglaciare au o răspândire largă mai ales în părţile joase şi netede. Gh.). Măcin) (fig. în depresiuni sau pe versanţi abrupţi. loessuri. din Culoarul Bran-Rucăr etc. cu aspect mai aparte în anumite locuri. soluri poligonale. ca exemple. pături de alterare. semipâlnii nivale (Ţibleş). mediu periglaciar actual se întâlneşte numai în etajul alpin.a. • Forme nivale: culoare de avalanşe şi potcoave nivale (funcţionale şi azi în Făgăraş. glacisuri de nivoşiroire (sub Dealul Vima etc. Istoricul cercetărilor.). Se compun din: grohotişuri.).a. creste de cocoş). Retezat. moştenit şi actual. Pot fi amintite. în periglaciarele mindel (?). datorită importanţei practice a depozitelor periglaciare ca suport şi rocă-mamă a solului. Căliman). În România. vârfuri piramidale. scochine sau nişe nivale (se formează şi azi). excavaţiuni lacustre (sub abrupturile Gutinului. lentile solifluidale. la: Emm. G. dar cu unele fenomene coborând. Brătescu (1933). 1907). Cităm: P. Oltului. dominant. C. În timpul periglaciarului puternic apăreau şi pergelisol şi molisol. în al doilea rând. Vâlsan (1910). interesează: formele. Bihor ş. mai ales. würm I-III.). 1900. conuri de grohotiş. Rodna. în nord-estul Depresiunii Domaşnea). Morariu (1959). Parâng. gheţari de pietre (unii funcţionează parţial şi azi). I. Jiului etc.). defileurile Mureşului. uneori şi platforma continentală. se întâlnesc citate. Şatra. 56). până către 700 m. tigăi (Ciucaş).). tot teritoriul ţării. altitudinilor de peste circa 500-700 m. riss şi. pene de gheaţă. din două motive: conferinţe pe tema respectivă ţinute de polonezul A. Formele periglaciare pleistocene şi actuale pot fi grupate după procesele principale şi după rocă. coloane (Ciucaş). dar din conglomerate etc. mari alunecări de teren. argile gălbui roşcate cu concreţiuni manganoase. nisipuri eoliene. Parâng.a. depozitele şi structurile.

structuri incipiente periglaciare). iar în unele locuri joase se formau şi se depuneau loessoide). Diferenţierile dintre etaje sunt date de intensitatea criogenă (formele de dezagregare). • etajul periglaciar de contact (o bandă la limita morfologică a muntelui cu unităţi vecine sau cu depresiuni. aproximativ. În prezent. Aceste etaje sunt: • etajele montane: – etajul criogen supraglaciar (crestele şi vârfurile rămase peste gheţari). aici era şi limita pergelisolului multianual. alunecări masive. climatic şi în funcţie de instalarea gheţarilor din würm pe un anume etaj. cu regiunile climatice actuale. compus din două subetaje: ƒ subetajul nivo-criogen (între 1500-1900 m). 167 Universitatea SPIRU HARET . discontinuu. respectiv la limita superioară de atunci a pădurilor de pinete şi. cu dezagregări provocate de îngheţ-dezgheţ. • etajul dealurilor şi podişurilor (dominau solufluxiuni. se pare. • etajul câmpiilor şi al platformei continentale (cu loess. În aceste locuri se depuneau materialele coborâte din munte). Etajele periglaciare au fost motivate altimetric. Posea). Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa (foto Gr. ƒ subetajul crio-nival (între 700-1500 m. (foto Gr. şi coborî la 500 m). – etajul glaciar (dezagregările din spaţiile etajului glaciar). Regiunile periglaciare se aseamănă. solifluxiuni rare. ca şi de formele de acumulare (depozite). Fig. Este deci o etajare din timpul maximului glaciar carpatic. 56. dar numai ca extindere şi contur. 57. Posea). formarea unor structuri periglaciare. ce afectează versanţii abrupţi şi golaşi joşi şi depresiunile cu inversiuni de temperatură. ele aveau însă alte caracteristici climatice şi ca mediu morfogenetic. dar uneori putea urca şi la 1700-1800 m. există numai etajul periglaciar detritico-nival ridicat însă la peste 1700-1800 m în Carpaţii Sudici şi peste 1600-1700 m în nord. Mai poate fi marcat şi un etaj subperiglaciar. – etajul periglaciar detritic (procese criogene şi nivale). Tors periglaciar în Igniş Fig.

cu etaje morfoclimatice de munte. inclusiv prin alunecări masive. colţi. 58. chiar baraje aluvionare pe văile largi şi mai scurte.sol actual. cu aer rece şi uscat şi influenţe ale gheţarilor care au avansat. Aici aveau loc dezagregări puternice. Conform unor observaţii şi mai ales în urma analizei aşa-zisului profil periglaciar de la Floreşti (lângă Cluj) (fig. morene sau potcoave nivale. permitea. peste care stau soluri fosile şi trei benzi de loessoide würmiene. nord-vestic. stagnarea îndelungată a unor mase de aer arctic. ace. tigăi. cu instalarea de iazuri naturale şi unele structuri periglaciare. s-au presupus chiar urme importante ale periglaciarului riss (13 m de loessoide). cu impunerea de glacisuri la bază. babe. Formele periglaciare erau: vârfuri piramidale. coloane. pe calea alunecărilor periodice şi a solifluxiunilor. cu mediu silvestru. 7 – soluri fosile. atingerea unui echilibru avansat al unor versanţi. Eroziunea periglaciaro-fluviatilă a fost şi mai activă în Câmpia Moldovei. de tundră şi de stepă rece. pentru unele perioade. Regiunea periglaciară transilvană. Activ a fost şi procesul de formare a loessoidelor locale. 2. 6. mai mult pe Nipru şi Don. Din aceste părţi a venit şi loess eolian. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) (după Gr. Se deosebea de Transilvania printr-un continentalism mai avansat. coborând aproximativ până la limita de atunci a pădurilor de pinete. culoare de avalanşe. într-un anume timp. Se remarcă şi aici lărgirea văilor prin retragerea versanţilor. fiind înconjurată de munţi. custuri. În acest lung interval de timp. au avut loc solifluxiuni. 58). grohotişuri imense etc. Fig. Acest fenomen a condus la procese periglaciare importante. 8 – loessoide. semipâlnii nivale. blocuri glisante. iar pe culmi exista şi o eolizaţie puternică. cu formarea multor grohotişuri. frunţile de cuestă şi alte abrupturi s-au retras foarte mult. 9 – pietriş de terasă Regiunea periglaciară moldavă cuprindea centrul şi nordul Moldovei. formarea şi extinderea de glacisuri. sfincşi. 168 Universitatea SPIRU HARET . 4. inclusiv pergelisol. 5. Regiunea montană carpatică se extindea pe tot spaţiul. 1. creste de cocoş. compusă dominant din argile. Posea). se pare. 3.

lipsită de un pergelisol continuu. În stadiu incipient se formau şi structuri periglaciare. Roumaine. (1997). „Natura”. . Mai multe profiluri analizate.. Regiunea periglaciară vestică avea un mediu de stepă şi silvostepă rece.P. Se extindea peste Câmpia Panonică şi Dealurile de Vest. (1980). Solurile fosile indică însă. geofizică. În părţile nordice ale regiunii. Florea şi colab. loessuri şi o ariditate mai accentuată) şi Dobrogea de Nord (cu loessoide. un loess rissian şi.P. ce ar fi dintr-un loess mindelian transformat pedogenetic. Roumaine. Mihăilescu V. • Micalevich-Velcea Valeria (1958). Marea Neagră.Revue Roumaine de Géologie. care presupun existenţa temporară a unui pergelisol. X.. cu trecere către tundră. la bază. iar în Măcin cu vârfuri reziduale. mai înalte. Regiunea periglaciară sudică îngloba Câmpia Română.Revista de Geomorfologie”. Au fost observate multe structuri periglaciare. în Câmpia Română. • Morariu T. La această regiune au fost separate trei subregiuni: a podişurilor şi dealurilor din nordul Câmpiei Române (dominau loessoidele şi o eroziune mai puternică). 5. Relieful periglaciar din Ţara Lăpuşului. îngheţa des şi aridiza masele de aer nord-estice care veneau spre Câmpia Română. Editura Academiei. Le stade actuel des recherches sur le périglaciaire de la R. (1980). (1964). s-a retras şi a atins minus 130 m. XXVII. în plus. Recueil d'études géographiques concernant le territoire de la R. Asociaţia de Geomorfologie din România. între care au rămas urme şi din riss. precum şi inundaţii puternice. Formaţiuni cuaternare în Dobrogea. geologie. prezintă similitudini cu cel de la Floreşti-Cluj: 3 loessuri würmiene. Probleme ale cercetării periglaciarului în România. Regiunea respectivă făcea tranziţia către zona temperată rece de atunci şi se caracteriza printr-o stepă rece şi aridă. mai mult un mediu silvestru şi mai rar stepă. nr. 1966). partea mai joasă a Subcarpaţilor limitrofi şi Dobrogea.. „Natura”. • Niculescu Gh.. Peste Câmpia Română şi Dobrogea sudică s-au depus straturi de loess tipic. mai ales soluri poligonale. Editura Academiei. . • Ichim I. Editura Academiei. X.. Posea Gr. ceva mai puţin arid decât în regiunea sudică. lespezi suprapuse şi continuarea procesului de pedimentare). Formes de relief périglaciaire en Roumanie. • Conea Ana (1970). Bibliografie selectivă • Cârciumaru M. Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice din România. formarea de dezagregări. „Studii şi cercetări de geologie. (1960).. Géographie – Géographie”. între care în Câmpia Nădlacului (N. Podişul Getic. iar în würmul maxim şi platforma litorală. o argilă roşie. Câteva elemente periglaciare în morfologia Masivului Bucegi. Dragomirescu Ş. Géophysique. iar în Dobrogea central-sudică. 169 Universitatea SPIRU HARET . 8. 3. 1. remarcându-se bine însă trei orizonturi din würm. geografie. Se pare că au existat şi loessuri din mindel. • Coteţ P. 1. 1970). Sudul Moldovei. Relieful glaciar şi crio-nival. transformate în argile roşii printr-o pedogeneză avansată (Ana Conea. • Posea Grigore (1958). se depuneau loessoide. în vol. în interstadiale. geografie – geografie”. în würm. Câmpia Română împreună cu Dobrogea central-sudică (dominau depunerea loessului şi nisipuri eoliene.

De exemplu. În stadialele glaciare ale würmului. forme nivale: culoare de avalanşe. Între acestea există tranziţii şi chiar suprapuneri. litoralul mutându-se mult către est. 170 Universitatea SPIRU HARET . Dunărea. forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni. Care au fost etajele periglaciare în würm ? (Montane – supraglaciar. care se încadrează şi ele în această evoluţie şi interdependenţă. litoralul s-a retras spre Dobrogea. prin ceea ce se cheamă frontul Deltei şi prodelta. nivaţia şi eolizaţia. Gheorghe.. • Posea Grigore (1961). până spre Brăila.. regiunea transilvană . nivoşiroirea şi nivodenudaţia). Care sunt procesele periglaciare ? (Îngheţ-dezgheţul. 9. peste estul Deltei. 8. probleme 1. în sezonul rece. Care sunt şi unde se găsesc principalele forme periglaciare ? (Forme rezultate prin dezagregare: creste. 5. Autoevaluare – întrebări. iar marea a ajuns. vârfuri piramidale …. ca şi alte văi ale litoralului actual s-au extins mult peste platforma continentală. a început formarea Deltei. pene …). în timpul avansării transgresiunii neolitice (flandraină). în Comunicări ale Academiei. nr. în partea de nord. când a afectat şi platforma continentală). existând urme din mindel şi riss. RELIEFUL LITORAL ŞI PLATFORMA CONTINENTALĂ Unităţile şi interdependenţa lor. 6. Care sunt categoriile de elemente periglaciare ? (Formele de relief. 3. alunecări …). Editura Academiei. Unde se întinde periglaciarul actual în România ? (În etajul alpin sau detritico-nival. • Urdea P. mai ales în defilee şi chei). 10. observăm că. cel de dealuri şi podişuri şi cel al câmpiilor şi platformei continentale.. 1. şi în depresiuni cu inversiuni importante de temperatură şi pe versanţii abrupţi şi golaşi. în funcţie de oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. XI. glaciar. t. iar aceasta din urmă. morene nivale …. existând faleză şi în vestul lagunelor Razelm şi Siutghiol. la un moment dat. Care erau regiunile periglaciare şi prin ce se caracterizau ? (Regiunea montană caracterizată prin …. În schimb. depozitele periglaciare şi structurile periglaciare). periglaciar detritic cu două subetaje –. regiunea sudică …. Care sunt elementele principale ale mediului periglaciar ? (Temperaturi medii anuale sub 00C şi precipitaţii reduse care nu dau posibilitatea instalării de gheţari). În cadrul reliefului litoral şi marin sunt cuprinse următoarele unităţi: Delta (cu relief fluvio-marin). 4. (2000). prin braţul Sf. trece şi în platforma continentală. suprapunerile şi interdependenţele sunt şi mai importante. plus procesele gravitaţionale. pungi. litoralul se continuă. regiunea moldavă …. Unde s-a întins periglaciarul pleistocen ? (Pe tot teritoriul ţării. dar mai ales din würm. Editura Academiei. dar coboară punctual. Dacă urmărim situaţia şi ca evoluţie paleogeografică în cuaternar. Care sunt depozitele periglaciare ? (Grohotişuri. 2. loessuri …). fiecare se caracteriza prin …). custuri. Litoralul (în înţeles larg) şi Platforma continentală românească. 7. şi regiunea vestică …). Care sunt structurile periglaciare ? (Involuţii. Munţii Retezat. etajul de contact. Profil periglaciar la Floreşti.

15 m/an la Sulina şi 20 m/an la Sf. Plajele formate de grindurile nordice sunt mai puţin căutate de turişti. Sectorul sudic. cu o structură geologică mai mozaicată şi roci mai dure. pe alocuri. mai înaltă. Ultimul sector a avut faleză activă în timpul transgresiunii neolitice (de 4-5 m) şi a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică (la minus 4 m). Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (la sud de Deltă) şi până la Vama Veche. Popineţul. Partea submersă a litoralului este formată din: plaja submersă sau avantplaja (de la 0 m la minus 7-10 m). Midia 22 m). limanurile şi delta maritimă. între braţul Musura (al Chiliei) şi localitatea Vama Veche. Faleza nordică. Are o înălţime de 10-35 m. În lacurile din faţa falezei se pot vedea insule provenite din inselberguri înecate (Popina 47 m. Linia ţărmului actual (linia de ţărm) reprezintă însă un moment de recul (prin abraziune) început o dată cu transgresiunea valahă. poate atinge 5-30 m/an. Ţărmul respectiv se continua spre nord prin grindul marin Jibrieni-Letea-Caraorman. iar în baza lor se află o argilă roşie villafranchiană. Sub argile sunt straturi de calcare sarmatice. compusă din uscat şi o parte submersă. la nord (în vestul lagunelor Razelm-Siutghiol). activ. având două sectoare distincte: faleza activă (la sud de capul Singol-Constanţa) şi faleza moartă. în nord. 171 Universitatea SPIRU HARET . Această faleză este mai complexă. a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică. faleza se compune din 3-4 straturi de loess şi 2-3 orizonturi de soluri fosile. Enisala-Capul Stâncii 86 m. versantul litoral (între – 7 la – 15 – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). sectorului nordic. Se extinde pe o lungime de 245 km. azi colmatate (Hergheliei. cu precădere. Litoralul Reprezintă fâşia de interferenţă mare-continent. cu excepţia Mamaiei. din şisturi verzi). Cordoanele au început să se formeze o dată cu regresiunea dacică. Din loc în loc se întrerupe în dreptul văilor (cu limanuri) sau al unor foste mici lagune. se întinde pe 80 km lungime şi se retrage în prezent cu 2 mm/an (transgresiunea valahă). Retragerea. la nord de Mangalia şi Comarova – Jupiter). inactivă (între capurile Singol şi Dunavăţ). plaja şi cordoanele litorale. şi ciotul insular Histria. Plajele şi cordoanele litorale sunt caracteristice. Lupilor. Gheorghe). întins pe 65 km. actuală. în sens de tip major de relief. care limita iniţial Delta către est. dar există şi perioade de refaceri sau înaintări. toate din calcare mezozoice. în special în sudul gurilor dunărene (unde s-au măsurat avansări de până la 80 m/an la Chilia. Adâncimile respective sunt afectate de depuneri continental-fluviatile şi de baza valurilor. Perişor. continuate spre nord cu complexul grindurile marine deltaice. Grădiştea. care. frontul deltei (între 0 şi minus 5-7 m) şi prodelta (până la minus 50-60 m). plaje şi lagune. Include. Uneori se foloseşte şi termenul de câmpie litoralo-deltaică. Chituc. Bisericuţa 9 m. sub aspect morfologic. submers. complexele lagunare Razelm şi Siutghiol. Din punct de vedere geologic. în faţa sa formându-se un litoral cu multe cordoane litorale. având capuri care uneori avansează mult către est (Dunavăţ 56 m. ce provoacă uneori alunecări şi prăbuşiri. Doloşman 56 m. Iancina 62 m. prin acumulări. se ridică deasupra nivelului mării. iar în continuarea deltei se extind. Între cordoanele sau grindurile mai importante cităm: Mamaia. respectiv cu formarea deltei maritime şi închiderea lagunelor. faleza activă şi cea moartă.

172 Universitatea SPIRU HARET Fig. Limanurile şi lagunele din sud-estul României . 59.

Dacă lagunele s-au construit începând cu regresiunea dacică şi transgresiunea valahă. este cel mai rectiliniu ţărm. Plajele de pe litoralul sudic (sud de Constanţa) formează petice sau fâşii foarte înguste. producând prăbuşiri-alunecări (pe argila roşie şi loess). cel mai important este complexul lagunar Razelm-Sinoie. Ţărm neutru există pe sectoare extrem de mici la trecerea de la acumulare spre retragere. pe latura vestică. Aurora. Taşaul pe Casimcea. Între lagune. de asemenea. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză. cel puţin periodic.a. se adaugă o serie de limanuri lagunare (Calica. Pot fi adăugate şi limanurile fluviatile din nordul Deltei. adesea discontinue. Tot lagună este şi complexul Leahova-Periteasca. ţărm în înaintare (datorită dominării acumulărilor făcute de valuri sau aluviunilor dunărene) şi ţărm neutru. mai ales. formează o deltă secundară (Chilia). În retragere se află aproape întregul ţărm românesc.). sau firide marine în calcare. Costineşti. cu trei tipuri importante: ţărm deltaic. Cele mai importante sunt: Eforie Nord şi Sud. din nordul Razelmului. apoi Siutghiolul şi Tăbăcăria (lângă Constanţa) şi cele două colmatate de lângă Mangalia – Herghelia şi Comarova (fig. În România. Mai există o clasificare. Jupiter. Neptun. cordoane. în calcare. o bară permanent dragată (la Sulina). adâncirea văilor în timpul regresiunii maxime würmiene. Limanurile sunt de trei feluri: fluvio-maritime. la limanuri se adaugă o fază prealabilă. O altă clasificare este în funcţie de deplasarea liniei de ţărm: ţărm în retragere (datorită dominării abraziunii). Agigea (fost pe gura canalului Dunăre-Marea Neagră). chiar şi cel de la nord de Constanţa pe cea mai mare parte a lui. fluvio-lagunare (la vest de complexul Razelm) şi fluviatile (în Dobrogea de vest şi în Câmpia Română). Goloviţa. adevărate câmpuri. prezintă multe cordoane marine (până la grindul Letea-Caraorman). în nord are bare submerse şi periboine (portiţe). cel mai des se fac referiri la ţărm înalt (sud de capul Singol-Constanţa) şi ţărm jos cu cordoane litorale. Venus. format prin închiderea fostului golf Halmyris şi compus din patru lagune (Razelm. Zmeica). Tatlageac (pe valea Gherengeni) şi Mangalia. Olimp. Ţărmul deltaic este cel mai avansat către est. Vama Veche. dar în retragere. Catlapug. 173 Universitatea SPIRU HARET . Acesta din urmă are caracteristic faptul că marea vine în contact direct cu baza falezei. Acest ţărm este cel mai mobil şi prezintă o mare varietate locală. Mangalia. partea sa sudică (între capul Midia şi Singol) face tranziţia către ţărmul cu faleză. sectoarele de ţărm situate imediat în sudul celor trei guri de vărsare ale Dunării. Chitai. În cadrul său. Cele fluvio-maritime sunt următoarele: Gargalâc (Corbul) pe valea Vetrei. în Ucraina: Cahul. Avansează însă. Techirghiol. cordoanele sunt uneori foarte late. Sărătura. Lagunele şi limanurile sunt şi ele forme specifice litoralului. Sub mare se prelungeşte cu benciuri retezate. Ialpug. dar mult folosite de turişti. Ţărmul lagunar are. când s-au format cordoanele de baraj. Babadag ş. Agighiol. se prelungeşte sub mare prin frontul deltei şi prodeltă. Sinoie. Costineşti (la gura văii Cilic). Tipurile de ţărm se referă în mod obişnuit numai la părţile active în prezent ale litoralului şi cu precădere la linia de ţărm. 59).

Crasnicol. Perişor şi Chituc.a. bălţi. adâncimea medie a apei 1 m. Letea. Gheorghe). dar adesea. De aceea. Sf. Şontea ş. Sacalin.6 m la vârful Deltei şi 0. japşe şi zătoane. Cele mai importante au fost citate mai sus.34 m). pe alocuri acoperind şi loessuri. vântul formează dune. Şontea- Furtuna (între grindul Stipoc şi braţul Sulina). ocupat de mare în transgresiunea neolitică. la ape mici 35% uscat. geologiceşte. el a fost străpuns ulterior de braţul Chilia. • Grindurile fluviatile. Gheorghe. Caraorman). iar la aşa-zisele ape mici ea se restrânge în lacuri.5% din suprafaţă. pe Depresiunea Predunăreană. În delta fluviatilă există următoarele depresiuni sau câmpuri: Sireasa (un câmp dominat de grinduri şi mai puţin mlăştinos). Păpădia. la care s-au adăugat ulterior grinduri mai mici. Matiţa-Sahale7 (între Câmpul Chilia şi grindul Letea). Date morfometrice: 3. 60. Câmpul Rusca (între Sulina şi Sf. la niveluri medii ale apei 13-15% este uscat. dar 90% din topografie oscilează între minus 1 m şi plus 2 m. panta medie 0. grindul Stipoc închidea iniţial un liman comun al râurilor Catlapug şi Chitai (Ucraina). sau al unor foste braţe (Rusca. Gheorghe (-26 m) şi Sulina (-18 m). deltă fluviatilă de tip Mississippi (cu multe braţe). formate de-a lungul braţelor actuale ale Dunării. Se pot distinge următoarele faze în formarea Deltei: golf- liman. Direcţia de răsfirare (evantaie) a grindurilor indică uneori locurile unde gurile fluviului formau delte secundare. Relieful este de tip câmpie deltaică. deltă barată de cordonul litoral Jibrieni-Letea-Caraorman şi deltă fluvio-maritimă. împărţit în sectoare (Jibrieni. şi grindul Stipoc. Ele se umplu cu apă în timpul viiturilor. o grădişte desprinsă din Podişul Bugeac. • Grindurile marine au fost reprezentate într-un prim stadiu (bararea deltei) de un lung cordon litoral. Pardina (între Stipoc şi Chilia). grinduri late şi joase formează câmpuri în cadrul lor. Razelm şi 7 Sahalele sunt cele cinci braţe colmatate ale Chiliei. iar la ape mari numai 10%. înălţimile maxime 12. Tulcea (. având două subtipuri: fluviatilă şi marină. continuate către sud şi sud-est cu: Sărăturile.Relieful fosilizat de forma- ţiunile deltaice era fragmentat de văi (Dunărea şi cele din sudul Basarabiei) în timpul regresiunii würmiene. Delta Dunării Are forma unui triunghi cu vârful la Pătlăgeanca. atunci când nivelul apei a oscilat între –8 şi +4 m. pliată la sfârşitul volumului). Grindurile marine reprezintă vechi linii de ţărm. înalte de până la 7-12 m. Pe grindurile mai mari. iar adâncimile maxime sunt pe anaforele scobite în braţele Chilia (-39 m). la care se poate adăuga şi complexul deltaic submarin (fig. • Câmpurile şi depresiunile mlăştinoase se întind între grindurile principale.46 m la Sulina.). iar în dreptul Razelmului. deasupra lui 0 m se află 79.4 m (pe dunele din grindul Letea) şi 7 m (în grindul Caraorman). În cadrul celor trei subtipuri de câmpii există alte forme mai mici: • Resturile de câmpuri continentale (aşa-zisul grind Chilia. alungit ulterior cu segmente de grind fluviatil). dispuse în evantai faţă de primele. S-a dezvoltat. Gorgova (între Rusca şi grindul Caraorman) şi Câmpia Dranovului (între braţul Sf. grosimea aluviunilor deltaice variază între 5-80 m.006‰. 174 Universitatea SPIRU HARET . În aspectul său fluviatil. sau pe un fost golf.

se formează braţul Chilia peste limanurile nordice. N. Zencovici. acum 7200 ani (sau 5200 î. Ulterior. la gura Sf. Singurul braţ care ieşea în exterior era Sf. 60). bazat pe foraje şi datări de vârste absolute. peste grindul Crasnicol. iar braţul Sf. când începe abraziunea deltei Sulinei. clădind Delta Sulinei (5 pe fig. în urmă cu 8900-7200 ani. care clădeşte o primă deltă externă în sud – Delta Sf. I. Gheorghe (Sacalin). Panin (1974). În urmă cu 11. redă o etapizare mai aproape de realitate. apar primele condiţii de depuneri deltaice. Gheorghe I (3 pe fig. Ch. Mai recent.grindul Crasnicol). Petrescu. Gheorghe). 60). Ch. 11 pe fig. 1934. Gheorghe. P. respectiv. redusă la început şi apoi cea mai avansată către est. ambele forme se deplasează spre sud şi sud-est. • Deltele secundare se găsesc numai pe braţul Chilia. Gheorghe II) (9 pe fig. Sahale.700 – 7500 ani se formează cordonul litoral Letea-Caraorman (1 pe fig. V. Gheorghe) şi Câmpia Zătoanelor8 (la sud de Sf. O ultimă fază este declanşată de transgresiunea valahă. 1914. 60). Gheorghe) şi apoi uşor mai înclinat (până la 0. Delta are forma unui estuar. 10. Tot acum se alungeşte grindul Stipoc (2 pe fig. creând Delta Dranovului de Vest (între 5000-2500 î. Tot acum avansează şi braţul Sf.1‰) şi atinge adâncimea de minus 20 m în nord şi minus 35-40 m în sud. care construieşte pe rând trei delte secundare (Pardina. C. cea mai nouă este Delta Chiliei (la vărsarea în mare a braţului respectiv) şi alte două în amonte. Gheorghe deviază spre Razelm. C. 60). Începutul Deltei are loc în holocen. primul începe de la linia de ţărm şi se sfârşeşte cu un glacis fluviatil submers. G. 60).). realizând o deltă mai estică (Sf. barând limanurile din nordul său. Delta transformându-se în golf-liman şi apoi deltă fluviatilă cu multe braţe (de tip Mississippi). marea atinge + 4 – 5 m. 60). situaţia durează până către anul zero (7 pe fig.) (4 pe fig. 1957). în număr de trei. Gheorghe.) scade nivelul la – 4 m şi impune Sulina ca braţ principal. în urmă cu circa 12. prodelta este mai extinsă ca suprafaţă şi coboară la 50-60 m. Gheorghe) şi pe văile învecinate începe o colmatare regresivă. când gheţarii würmieni s-au topit şi nivelul mării creşte treptat. 60). 175 Universitatea SPIRU HARET . Vâlsan. 8 Fâşii înguste de grinduri despărţite de fâşii înguste de mlaştini (japşe). Ch. Când nivelul mării a atins minus 10-6 m (adâncime la care se află loessul sub grindul Caraorman). Regresiunea dacică (acum 2000 î. coborând mai lin până la minus 5-7 m (sau 12-15 m în dreptul braţului Sf. În cadrul deltei maritime se delimitează următoarele câmpuri şi depresiuni: Câmpul Letea (la nord de braţul Sulina). materializate în anumite modele (Grigore Antipa. Delta Sahalelor şi Delta Pardinei.000 ani. Chilia) (8. Câmpurile Caraorman şi Ivancea- Sărăturile plus Depresiunea Sulinei (între Sulina şi Sf. Formarea şi evoluţia Deltei au constituit obiectul multor lucrări ştiinţifice. 60). Pe valea adâncă a Dunării (Sf. • Frontul deltei şi prodelta. 1956. • Bară şi insulă barieră se formează la gura Sulinei şi. la optimum climatic. Brătescu. 1923).

un fost inselberg pe care Vâlsan (1934) credea că s-a sprijinit vârful deltei Sulina la un maximum de avansare. care se prelungesc sau nu din văile continentale: Nistru. a fost netezită. Casimcea. între – 7 şi – 10 m până la – 40 – 50 m. În unele lucrări. adâncimea coboară la 180-200 m. Gheorghe. 18 m). de la ţărm la taluz. extrem de rar până la 20‰. transportul sedimentelor aluvionare. În dreptul Constanţei. Fâşia internă. salinitatea şi temperatura apei etc. acţiunea curenţilor. Mangalia. Fâşia externă. se împarte în trei fâşii sau sectoare. În faţa Deltei. platforma se îngustează la 100 km. Fundamentul platformei este similar celor patru compartimente structurale ale ţărmului dobrogean. în general colmatate. între – 40 (50) la – 70 m. cu văi de tip canion şi alunecări de sedimente. Etapele la care a stagnat ţărmul mării în timpul transgresiunilor şi regresiunilor din pleistocenul superior au fost marcate de cordoane. Techirghiol. Gheorghe apare un fost con dunărean. platforma are cea mai mare extindere. 33 m. Fâşia mediană. această parte este asimilată cu sectorul intern al şelfului. circa 180 km.3‰ în nord şi 0. – 25-27 m şi – 33-34 m. Pe paralela Vama Veche. primul de litoral. uniformizate însă topografic de sedimentările mai recente. structura şi textura sedimentelor. la 37 km de ţărm se găseşte Insula Şerpilor. Aluviunile deltaice pătrunse în mare au creat. secunda de platforma internă.700 km2 (5. şi conuri aluviale würmiene. sau 1/10 din suprafaţa ţării. extinse peste platformă şi aparţinând. iar peste ele apar şi unele conuri de dejecţie. reunite uneori sub formă de glacis continental submers. şi versantul litoral (– 7 la – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). la diferite niveluri (minus 100 m. pe paralela golfului Musura. alteori de la – 180 m. remarcabilă fiind cea de la – 100 m. adică de la minus 7-10 m. distruse ulterior sau păstrate în parte. În partea sa superioară (până pe la – 700 m) este mai fragmentat. deci. este mai uniformă. Include. socotiţi de la linia de ţărm.7% din Marea Neagră). 25 m. Se remarcă şi resturile unor cordoane foste litorale. necoborând sub minus 70 m. prin abraziune. cum ar fi cele ale Casimcei şi Techirghiolului. şi este modelată de valuri şi curenţi.4. la circa 180 km în larg. Panta câmpiei de şelf este foarte mică. Mai departe urmează taluzul sau abruptul continental. acela influenţat de factorii continentali (sedimente terigene. între – 70 m şi – 130 m. 176 Universitatea SPIRU HARET . mai argiloase. iar în nord şi prodelta (până la – 55 m). ceea ce reprezintă 1/6 din totalul şelfului Mării Negre.). iar sub 1000 m există şi conuri de dejecţie. pe la – 18 m. ca şi restul. Au fost sesizate şi văi submerse. În mod obişnuit se consideră platformă continentală câmpia submersă care începe de la limita plajei submerse. care începe uneori de la – 130 m. Kogâlnic. Sf.1. sedimentele sunt mai fine. şi cea mai mică adâncime. de tip continental. Platforma continentală românească Cuprinde 23. de numai 0. în nord. În nord. grabenul Sulina). frontul deltei şi prodelta. dar are acumulări suprapuse.0‰ în sud Panta taluzului creşte la 6-10‰. prezintă unele ondulări paralele cu ţărmul. Are blocuri mai ridicate (horsturi) şi altele coborâte (exemplu. Întinsul platformei continentale. iar în dreptul braţului Sf.

limanuri. probleme 1. .. Şelariu O. . Văile submarine ale Dunării. . t. nr. nr. Constanţa.. Driga B. . Popescu N. Washington. Bucureşti. (1969). iar delta submersă.D. evoluţie. în . (1975)..Terra”. 5.... cu precădere în timpul würmului şi holocenului. • Posea Gr. • Panin N.. vol. plajă submersă. . nord şi sud. Terase marine în Dobrogea?. • Gâştescu P. Black Sea stratigraphy.Buletinul Societăţii de Geografie”. Deltă şi Platforma continentală ? (Legătura provine din oscilarea ţărmului şi litoralului către est şi vest. vol. un strat de argilă roşie şi calcare sarmatice în bază). Niprului. XLII. Rudescu C.. . Gospodărirea Apelor. Care sunt punctele extreme. Ce caractere are faleza activă ? (Înălţime de 10-35 m. Câte tipuri de faleză sunt la litoral ? (Moartă sau în conservare. • Brătescu C. (1982). Bucureşti.Revista română de geologie. Delta Dunării. În plus. Géographie– Géographie”. . 2-3 soluri fosile.Revue Roumaine de Géologie. lagune. baza sa ia contact cu marea. regresează cu 2 mm/an şi se compune din 3-4 orizonturi de loess. XLI. 3. Modificări actuale ale ţărmului românesc între Chilia şi Capul Midia. 12.Hidrotehnică. . (1980). Editura Ştiinţifică. versantul litoral. ale litoralului românesc ? (Braţul Musura şi localitatea Vama Veche). Géophysique. 4. 2. VI (LXXVI).. prin frontul deltei şi prodeltă). • Posea Gr.. Geneza şi evoluţia sa morfologică şi cronologică. geografie – geografie”. • Ross A.Terra”... Grigore M. Studii de geografie a Dobrogei.. 33. Ielenicz M. Privire de sinteză asupra cunoaşterii genezei şi evoluţiei Deltei Dunării. Procese morfogenetice ale ţărmului românesc al Mării Negre. Sea Driling Project”. 12. Meteorologie”. Popescu N.. Delta Dunării (geneză.. • Trufaş V. 3. Autoevaluare – întrebări.Deep. şi activă la sud). Cogâlnicului. delta maritimă continuată submers cu frontul deltei şi prodelta). • Năstase Gh. 4. LVI. 2. (1967). Ce dependenţe reciproce există între Litoral. (1984). sedimentologie). litoralul se suprapune estului Deltei. la nord de capul Singol.. I. 177 Universitatea SPIRU HARET .Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Delta Dunării. platformei. Ce unităţi şi forme genetice include litoralul ? (Faleză activă şi moartă. (1935). part.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. • Vespremeanu V. Nistrului. t. în prezent. (1982). • Posea Gr. plajă şi cordoane litorale. Morfological and morphodynamic aspects of the submarine relief in front of the Danube Delta. glacisul litoral. seria nouă. Morfologia litoralului românesc la sud de Constanţa. 29. geofizică. (1923). Bibliografie selectivă • Banu A. (1989). (1965). vol.

Costineşti. Matiţa-Sahale. 20. conforme cu structura geosistemului românesc. Vama Veche). În câte faze s-au format limanurile ? (Prima. 15. Ce depresiuni-câmpuri sunt la nord de Sulina ? (Pardina. Cu ce se continuă ţărmul falezei moarte la nord de capul Dunavăţ ? (Cu cordonul litoral Letea-Caraorman). Care sunt fazele prin care a trecut formarea Deltei ? (Estuar. ca în tratatele de geomorfologie generală. 21. 1974. Care sunt lăţimile platformei continentale româneşti ? (180 km în nord şi 100 km în sud). Care sunt altitudinile submerse care marchează trepte şi foste cordoane litorale ? (100 m. 18 m). Aceasta înseamnă însă că se consideră cunoscut. 9. Techirghiol. (3. Siutghiol. de exemplu. 12. Grigore Posea. Geomorfologia României. Care sunt grindurile maritime ? (Letea. în avansare şi neutru. PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE Introducere Procesele geomorfologice pot fi abordate individual pe toată suprafaţa acolo unde ele se exercită. se fac şi unele diferenţieri regionale. Considerăm că prezentarea proceselor pe etaje morfoclimatice. lagunar şi cu faleză activă). 7. Olimp. Chituc). 8. Neptun. 14. Chiliei). Caraorman. ţărm deltaic. 25 m. Altitudini caracteristice Deltei. golf-liman. Care sunt deltele secundare de pe braţul Chilia ? (Pardinei. 12 m. Venus. sau pe regiuni.a. 10. mai ales că. sau Grigore Posea. (Este inactivă. Relieful României. 17. Aurora. 6. Unde se găsesc plaje la sud de Constanţa ? (Eforie Nord şi Sud. 2002 ş. 13. înălţime mult mai mare. 19. Şontea-Furtuna. prezintă capuri proeminente care avansează mult către est). Caracterele falezei moarte. Mangalia. 13-15% uscat).6 la 0. 16. Cum se clasifică ţărmurile româneşti ? (Înalt şi jos sau cu plajă largă. Sahalelor. Pot fi abordate însă şi în mod asociat pe etaje geomorfologice. Leahova-Periteasca. plus Gargalâc. bararea gurilor de râu prin cordoane de nisip în holocen). specificul 178 Universitatea SPIRU HARET . Sărăturile. ori pe unităţi (vezi majoritatea tezelor de doctorat în geomorfologie). Jupiter. – 39 m. 11.). 33 m. limanuri: cele fluvio- lagunare. Mangalia). Herghelia. Taşaul. este mai adecvată pentru un curs didactic de Geografia fizică a României. ţărm în retragere. Tăbăcărie. Ce fel de grind este Stipoc ? (Martor continental prelungit cu grind fluviatil). deltă fluvio-marină). Letea). Ce insulă-barieră cunoşti ? (Sacalin). Perişor. rocile componente sunt dure – calcare mezozoice şi şisturi verzi. 18. adâncirea văilor în würm şi a doua. Sacalin. deltă fluviatilă tip Mississippi. Comarova. Care sunt lagunele şi limanurile maritime ? (Lagune: Razelm-Sinoie. dar şi în unele tratate de geografie regională (vezi.46 m. Ce niveluri avea Marea Neagră când s-a format Delta ? (Minus 8 m la + 4 m). fost Agigea. în prealabil. Crasnicol. o dată cu etajele.

ordonate uneori în râuri de pietre (horjuri). următoarele etaje: montane. roci dominant dure. eolizaţia. cu schimbări de la iarnă la vară şi cu stimulări reciproce. tasări şi sufoziuni nivale. Bucegi) se realizează. Semenic. cu orientări diferite. iarnă-vară. completată cu una pe etaje (B). deosebirile între masivele formate din roci dure cristaline şi cele de fliş.regional al fiecărui proces în parte.). îngheţul în sol şi în pătura de alterări. deluroase şi de podişuri. apar creste. Condiţiile morfogenetice din acest etaj sunt impuse de: altitudinile amintite. Procesele care acţionează în acest etaj sunt: dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. şi acestea cunosc unele diferenţieri regionale. 179 Universitatea SPIRU HARET . Se deosebesc. Toate acestea determină o varietate şi o intensitate mare a proceselor geomorfologice. care pot dura circa 9 luni pe an. sau particularităţile masivelor conglomeratice şi ale celor calcaroase. Geografia fizică a României. iar în calcare. cu formarea de structuri periglaciare (marghile. Siriu. prin dezagregare şi şlefuire eoliană. astfel. Ciucaş. Bihor etc. partea a II-a. sau versanţi complet golaşi şi condiţii climatice specifice ca: temperaturi sub 2-00C. În masivele calcaroase înalte există şi procese carstice. Desigur. dominarea versanţilor lungi şi cu pante mari. se adaugă lipsa vegetaţiei de pădure. dar omul a coborât această limită. frecvenţa mare a îngheţ-dezgheţului. până la 1300-1400 m. cu diferenţieri regionale) şi etajul litoralo-deltaic.a. Ciucaş. care îmbracă şi aspect regional. rămân netratate „cutremurele”. dominant în etajul alpin al Meridionalilor şi Rodnei. mai ales. Etajarea şi regionarea proceselor geomorfologice Structura concentric-radiară a teritoriului României. montan forestier şi de depresiuni intramontane. precipitaţii de peste 1000 mm. Faţă de prezentarea pe etaje. densitatea şi adâncimea mare a fragmentării. Rezultă reliefuri ruiniforme şi acumulări mari de grohotişuri. şi imense cantităţi de grohotiş stocate ca mări de pietre pe suprafeţele de eroziune. inclusiv mici peşteri (Făgăraş). care stă sub control carpatic şi impune etaje morfoclimatice şi trepte regionale pericarpatice. avalanşe. Etajul alpin aparţine culmilor şi vârfurilor care trec de 1600-1800 m. lipsite în mod natural de pădure. denudare şi fluviotorenţialitate pe timpul verii. reliefuri carstice incipiente. dar în general mai puţin pregnante. Pentru acest mod de abordare indicăm numai o schemă (A). Ţibleş. Etajele montane se subîmpart în: alpin. În masivele conglomeratice (Ceahlău. vânturi puternice şi o succesiune tipică a anotimpurilor. colţii etc. solifluxiuni şi mici alunecări de teren. ca etaj subalpin. cu zăpezi bogate şi persistente peste şase luni. pungi ş. Penteleu. etajul de câmpie (de asemenea. determină o instalare şi dispunere similară şi a proceselor geomorfologice. amintite însă la capitolul „Hazarde naturale” (în Grigore Posea. Se impun. în curs de apariţie). Gutin. Ceahlău. pe cele structurale şi ca grohotişuri mobile pe versanţi. reliefuri antropomorfe sau alte tipuri specifice. dar adesea foarte variate şi cu multe tipuri de structuri care aflorează. Exemple sunt masive ca: Igniş. În masivele cristaline. pe alocuri. ace.

180 Universitatea SPIRU HARET .

181 Universitatea SPIRU HARET .

Bâsca Mare şi Mică etc. dar şi o torenţialitate activă. până la circa 700 m. o presiune umană mare. dar au loc şi în deluviile. roci mai dure) pot începe de la circa 80 m (în defileul Dunării). adesea subregiuni. la Voineasa. Cât priveşte densitatea fragmentării. inversiuni puternice de temperatură şi despăduriri uneori totale. Nu lipsesc procesele carstice în masivele calcaroase. şi o şiroire agresivă în zilele de primăvară. iar în interiorul său activează îngheţ-dezgheţul. Braşov ş. care se poate declanşa după despăduriri. Gheorgheni. dar ploi mai puţine (600-800 mm/an.). îndeosebi. pe locuri despădurite. Etajul dealurilor şi podişurilor. pot apărea şi blocuri glisante (exemplu. la care se adaugă şi alte presiuni umane (arături. Aceste condiţii determină o morfodinamică foarte activă. se formează şi o pătură de alterări-dezagregări pe care se înfiripează un sol sărac.. transportul de aluviuni. Ca urmare. îngheţ-dezgheţul provoacă solifluxiuni. Etajul montan cu pădure coboară. Etajul depresiunilor intramontane are drept caracteristici morfogenetice următoarele: relief mai puţin fragmentat. cât şi. realizând structuri periglaciare. Un fenomen aparte. Un alt aspect îl constituie dominarea pe mari suprafeţe. de principiu. şiroire. în Muntele Mic-Ţarcu). În cadrul acestui etaj se face însă o diferenţiere între suprafeţele netede cu păşuni alpine şi cele abrupte. Igniş ş. loessurile din Dobrogea.a. Pe prim plan trec eroziunea şi transportul fluviatil şi alterarea biochimică sub pădure. alunecări superficiale. Pe păşunile alpine au loc mai puţine dezagregări. şi inundaţii relativ frecvente. dar impusă şi de ravenări şi văiugi. versanţi mai puţin lungi şi mai uniformi. 57). inclusiv pavaj de lespezi.). 182 Universitatea SPIRU HARET . sunt curgerile bruşte de grohotişuri periglaciare vechi (exemple. stagnarea de aluviuni venite din munte (conuri de dejecţie şi glacisuri de acumulare). În contrast cu Carpaţii. Tot aici acţiunea denudării şi torenţialităţii. marghilele şi potecile sau brazdele periglaciare (fig. Pe astfel de locuri. care rămân pe loc. uneori foarte groase. Oltului. Pe unii versanţi nu sunt excluse nici avalanşele. iar pe alocuri şi aluvionări. stâncoase. industrii poluante etc. cu precădere în depresiunile Ciuc. aşezări. aici s-a accelerat puternic eroziunea antropică. caracteristicile montane (fragmentare şi pante mari. prin pluvio-denudare. În acest etaj. Abrupturile de vale sau petrografico-structurale sunt afectate iarna şi de dezagregări şi prăbuşiri (defileul Jiului. periglaciare. se caracterizează prin dominarea rocilor moi şi friabile. torenţi şi alunecări de teren. În anotimpul rece. Oaş. mai ales pe porţiunile despădurite. exemple. lângă barajul Râului Mare. lipsite de dealuri intermediare. argilele din Câmpia Transilvaniei sau a Moldovei etc. în Dobrogea numai 400 mm/an). Alunecările sunt provocate de argile şi marne. dar în unele locuri. atât altitudinile mai reduse. Devin active şi eroziunea laterală a râurilor. covorul de pădure schimbă aproape fundamental procesele geomorfologice dominante. despă- duriri mult mai extinse. Frecvente sunt. precum şi tasarea nivală şi sufoziunea sunt foarte active. a aceluiaşi tip de rocă sau roci cu dispoziţii similare faţă de procesele geomorfologice. ea rămâne ridicată. aluviunile piemontane din Podişul Getic. în special pe versanţi. o creştere a suprafeţelor ocupate de interfluvii. În Carpaţii flişului apar şi alunecări masive de teren. care în multe cazuri sunt şi semidespădurite.). dar uşor înclinate. sau în defileul mehedinţean al Porţilor de Fier). sau circa 200-300 m (Zarand. roci moi. cu precădere podişurile. Maramureş. regiunile deluroase.a. care croiesc coridoare prin pădure.

Condiţii mai aparte au Subcarpaţii. În Dobrogea au loc însă şi tasări mai puţin importante şi sufoziuni. Când aceste suprafeţe sunt păşunate intens sau arate. suportă procese de tip spălare în suprafaţă. Nu lipsesc nici alunecările superficiale. care însă afectează des şi argila în loc situată sub pătura de alterări. În porţiunile cu lacuri de acumulare şi iazuri antropice se produc colmatări importante şi abraziune lacustră. tot roci moi. cu precădere cei de Curbură. de asemenea. acolo unde rocile dure apar la zi. Babadag ş. dar mai ales şiroiri. conuri submerse – vaduri) şi aluvionări în lunci. iar înălţimile urcă des şi la 800-1000 m. aluvionări în albie (ostroave. în Podişurile Mehedinţi. Procesele geomorfologice din dealuri pot fi grupate. Tg. • Unele deosebiri regionale ale condiţiilor morfogenetice. dar pe care acţionează din plin pluvio-denudarea. dar şi pe Suceava. Ocna Mureş ş. Prima categorie este specifică frunţilor de cueste sau versanţilor subsăpaţi de râuri (exemplu.a. Acestea au loc şi în limanurile fluviatile din vestul Dobrogei. respectiv retragerea versanţilor este puternică. particularizează şi procesele geomorfologice. În arealele cu sare (Transilvania. pe calcare intervin dizolvări. faliate. La vulcanii noroioşi de la Berca-Arbănaşi acţionează un proces fals de tip vulcanic. pantele mici. cu un echilibru mai avansat. Ceilalţi versanţi. densitatea fragmentării şi pantele sunt în general mai mari. sub 30. În toate cazurile în care s-a menţinut pădure există şi eroziune biochimică. Pe aceşti versanţi se dezvoltă alunecările de teren combinate cu torenţi şi ravene şi cu prăbuşiri.a. iar echilibrul fragil al versantului se degradează. se formează glacisuri coluvio-proluviale. • Procesele de versant sunt dintre cele mai intensive. ravenări şi torenţi. Se adaugă surpări de maluri la viituri. De exemplu. dar care provoacă şi imense prăbuşiri (Ocnele Mari. apar însă şi gresii. malul stâng al Siretului sau cel drept al Oltului în Depresiunea Făgăraş). uneori împingând cumpăna de ape în partea opusă. • Pe interfluvii. procese de versanţi şi procese de albie şi luncă. Sovata etc. aici se întâlnesc. În Subcarpaţii Moldovei (mai ales pe valea Moldovei). Pe lunci pot apărea şi procese incipiente de tasare (după viituri). iar structurile geologice sunt diverse. de eroziune de mal. Boiu (Someşan). acoperiţi cu pătură de alterări şi care sunt convecşi-concavi. Din acest punct de vedere. o oarecare eroziune eoliană. construite printr-un proces de puternică aluvionare a râului. chiar şiroirea şi un început de ravenare. mai ales în suspensie. renii.). procesele respective devin mai intense. luncile formează adevărate şesuri aluviale. cute diapire. Ocna. mai ales roca. în Dobrogea de Nord. la modul general. se produc şi dezagregări-alterări. creeping. Subcarpaţi) intervin de asemenea dizolvări. însoţit de o intensă şiroire şi ravenare. care face ca 183 Universitatea SPIRU HARET . domină şi procesele carstice. cutate. Evoluţia. Turda. versanţii pot fi separaţi în două categorii: versanţi cu înclinări mari şi versanţi cu pătura de alterări relativ uniformă. La poalele acestor versanţi. Este vorba de un transport masiv de aluviuni. fac să se evidenţieze pluviodenudarea. iar pe pante uşor mai crescute. uneori şi ale celor abrupţi. • Procesele de albie şi luncă sunt de tip fluviatil şi devin puternice la viituri. în: procese de interfluvii. dominant. uneori şiroirea.) şi/sau alunecări locale (Ocna Sibiului.

subsidenţa şi colmatările din iazuri şi din limanurile fluviatile ale Câmpiei Române de Est (Câmpia Limanurilor). • Procesele de albie. Ea este favorizată şi de crearea unor crăpături verticale în sol. Câmpurile cu nisipuri suportă procese de deflaţie. luncă şi bălţi dunărene sunt diferite la ape mici faţă de cele mari şi viituri. Pe timp ploios se formează înmlăştiniri. 184 Universitatea SPIRU HARET . dominante în Câmpia Română. În lunci pot avea loc crăpături verticale de secetă şi. La acestea se adaugă procese eoliene pe nisipuri. • Procesele de câmp sunt condiţionate. Câmpiile de glacis. fie din nisipurile periglaciare depuse pe câmpiile de lângă râuri. ca în Câmpia Brăilei şi Bărăganul de Mijloc.albia minoră să se despletească mult şi să se confunde într-un fel cu albia majoră. care au lacuri de acumulare (Siret. la rândul lor.a. o au procesele de versant. sunt atacate de pluviodenudare. şi procesele geomorfologice specifice. Argeş ş. praful rămas pe fostele mlaştini fiind îndepărtat de vânt. ceva mai mult în Moldova şi mai mult în Dobrogea. iar pe cei din loess au loc şi prăbuşiri sub formă de terasete. ca. ca suprafaţă. şiroire şi un început de torenţialitate. Câmpurile acoperite cu loess. suportă colmatări puternice. de exemplu. ravenări şi alunecări. Câmpia Carei etc. Valea Oltului. Găvanu-Burdea. iar la secete apar crăpături în sol. de altitudinea deasupra albiilor şi de pantă. Câmpia Tecuciului. eventual. în Câmpia Brăilei. Tasarea este foarte avansată acolo unde loessul este mai gros şi mai prăfos. Nădlac (Câmpia de Vest) ş. Sufoziunea este mai activă lângă malurile de râuri şi sub arealele endoreice. În unele crovuri s-au format chiar lacuri. eroziune în suprafaţă. fie din grindurile fluviatile sau din ostroave. Sunt cunoscute cele din Oltenia. ca şi alte văi din podiş. dar şi un început de tasare şi sufoziune. La ape mici este vorba de transport redus în suspensie şi o eroziune lineară nesemnificativă. fiind mai înclinate. Rezultă că în dealuri şi podişuri cea mai mare pondere. Câmpiile piemontane suportă. formate la secete sau pe timpul gerurilor mari şi câmp descoperit de zăpadă. şiroire şi ravenare.). Burnasul. Câmpiile de subsidenţă atrag aluvionări importante şi impun albiilor de râu o mare mobilitate laterală. care reduc volumul de apă al lacurilor. are ca specific şi un tip aparte de sufoziune care provoacă şi prăbuşiri „verticale”. există deosebiri şi în ce priveşte proporţia interfluviilor şi a versanţilor: în Podişul Getic se ajunge la circa 40% interfluvii şi aproape 50% versanţi. Câmpia Olteniei. Câmpia Tecuciului sau Câmpia Valea lui Mihai. suportă procese de tasare şi sufoziune. Podişul Getic. de tipul rocilor superficiale. dar şi unor porţiuni de luncă. Bărăganul de Mijloc şi Sudic. Pe versanţii câmpiilor înalte. se produc şiroiri. Bărăgan. La nivelul României. Bistriţa. care sunt specifice în estul Câmpiei Române. se poate spune că tipul genetic al câmpurilor respective determină. alături de climă. care. de asemenea.. în timp ce în Transilvania interfluviile se reduc la 8-10%. precum cei din Burnas. produc abraziune lacustră. pe lângă pluviodenudare. la vânturi puternice. torenţialitate şi alunecări. dar mai puţin în Subcarpaţi. Se manifestă pe alocuri şi sărăturări. Etajul câmpiilor condiţionează două categorii de procese: cele de câmp şi cele fluviatile sau de albie şi luncă.a. În fapt.

). dar a şi scăzut după ridicarea de baraje. Iau naştere chiar dune înalte. pe lângă colmatarea fluvio-lacustră şi eroziunea de mal. acţiunea eoliană. Tot în bălţi. mai redus şi în alte lunci. canale de irigat etc. în dealuri şi podişuri. de tasare şi subsidenţă şi antropice. dar măresc aluvionările laterale din luncă. iar spre cel de câmpie au loc aluvionări.). cu precădere pe cele fluvio-marine (Letea. Colmatarea rezultă din panta foarte mică de curgere şi cantitatea mare de aluviuni cărată anual (58-66 milioane tone) de fluviu. Eroziunea de mal poate provoca şi desprinderea din câmp a unor popine. acţiunile sale. uneori şi de alunecări (în Burnas. colmatarea a crescut datorită multelor desţeleniri din bazinul dunărean. dar s-a făcut simţit şi procesul de subsidenţă. chiar grindurile fluviatile. în câmpii. depresiuni şi lacuri. • Procesele litoralo-deltaice specifice sunt abraziunea şi acumularea marină. dar tot mai restrâns. Acţiunea vântului se face simţită pe nisipurile uscate. există şi o colmatare provocată de vegetaţia de baltă. Sacalin ş. Începând cu secolele XVI-XVII. Crasnicol. privind procesele geomorfologice. pentru Deltă.a. au afectat arealele cu nisipuri. Delta s-a înălţat în ultimii circa 2000 de ani cu aproximativ 4-5 mm/an. În Deltă. superioare. O parte din această cantitate ajunge în mare. împreună cu nisipurile marine aduse de curentul litoral şi de valuri. se creează. Sărăturile. urmată de prăbuşiri. 185 Universitatea SPIRU HARET . colmatând foste braţe dunărene. Caraorman.deflaţie a prafului şi nisipurilor din grinduri şi ostroave. Prin aluvionări. în special stuf şi papură. Specificul morfo-climatic local adaugă şi alte procese: eoliene. omul a intensificat procesele de versant şi efectele inundaţiilor. se resimt şi: colmatarea biogenă. sufoziunea şi tasarea pe grinduri. canaluri. şi cele fluvio-lacustre. Limanurile fluviatile. iar o alta rămâne în Deltă. aluvionările şi eroziunea de mal. Prin astfel de colmatări. prăbuşirile pe malurile dobrogene cu loess şi procesele antropice. dar şi ţesăturile de plaur. gârle. Procesele antropice din câmpii. crearea multor canale de desecare (în Câmpia de Vest) şi de legătură între râuri. Colmatarea biogenă este impusă de luxurianta vegetaţie ce creşte şi moare anual. Gheorghe. la viituri. prin arături. între care cel de la Porţile de Fier şi de la Ostrovul Mare. Sulina şi Sf. Câmpia Covurluiului spre Prut ş. biogene.a. Se adaugă excavările de nisipuri şi pietrişuri. pentru litoral. din grinduri. Din aluviunile vărsate în mare. Foarte importante sunt îndiguirile din lunci. Aceasta din urmă provoacă subsăpare. Delta avansează în mare la sud de braţele Chilia. cordoane litorale (la nord de Constanţa) şi plaje. iazurile şi lacurile de acumulare suportă o intensă colmatare fluvio-lacustră. fixarea unor albii în câmpiile subsidente prin îndiguiri. stagnarea aluviunilor în lacurile de baraj. rambleeri şi debleeri pentru diferite construcţii etc. care opresc în bună parte aluvionările de viitură şi accelerează uşor eroziunea liniară a râului îndiguit. La ape mari se dezvoltă mult transportul fluviatil în suspensie. Dacă. gravitaţionale. Sporirea continuă de aluviuni a condus şi la un proces de tasare a acestora. efectul eroziunii de mal se produce pe versantul dobrogean. În arealul bălţilor dunărene.

. (1974). iar în complexul Razelm există şi o uşoară abraziune lacustră. efectuat dominant de către valuri. Pe calcarele sarmatice. prin ziduri de faleză. dar prezentă şi pe litoralul jos nordic. curenţii litorali. la gura Sulinei şi la sud de aceasta şi la sud de gura Sf. Unele din aceste cordoane sunt submerse. Cele mai puternice acumulări fluvio-marine sunt în delta Chiliei. vizibilă prin efecte directe pe faleza de la sud de Constanţa. Procesele de litoral sunt provocate de valuri (fig. spre vest. Abraziunea marină la Constanţa. altele emerse. dar şi de vânturi. preponderent. dar şi prin rotirea şi împingerea nisipului. dar şi de o uşoară lăsare subsidentă a litoralului. abraziunea realizează benciuri submerse (suprafeţe orizontale de abraziune) combinate cu aspecte carstice. 61). Abraziunea falezei provoacă prăbuşiri ale loessului şi alunecări impuse de argila roşie villafranchiană de sub loess. de către valuri şi vânt. frânează abraziunea şi amplifică acumulările de nisip pe plaje. În cadrul lagunelor şi limanurilor fluvio-marine au loc colmatări fluvio-lacustre. diguri paralele sau transversale pe ţărm şi alte construcţii. abraziunea. dinspre ţărm către lagune sau deltă. Procesul de abraziune. Bibliografie selectivă • Posea Gr. Editura Ştiinţifică. mai ales pe cele cu flux turistic mare. Procesele antropice de litoral sunt cele care. Aici. Pe nisipurile uscate ale plajei şi pe cordoanele litorale se produc şi procese eoliene de deflaţie. este amplificat de ridicarea nivelului Mării Negre cu circa 2 mm/an. Acumulările marine şi formarea de cordoane litorale şi plaje se fac cu nisip şi cochilii marine. 61. iar pe faleza vie apar şi procese gravitaţionale. transportul fluviatil de aluviuni. dar mai ales cu nisip dunărean. Relieful României. fluctuaţiile retragere- avansare ale ţărmului sau staţionare-neutru sunt variate şi uneori rapide. Gheorghe. Popescu N. lângă faleza moartă. 186 Universitatea SPIRU HARET . Fig. pe timp de furtună Se remarcă. Ielenicz M.. Retragerea cordoanelor litorale din nord se face prin abraziune directă.

pante dominant mari. uneori şi a covorului iarbos. glisări de blocuri). solifluxiuni. (1998). Procese morfologice actuale din România. 8. Ce specific au procesele geomorfologice pe păşunile alpine ? (Existenţa unei pături de alterări-dezagregări şi a unui sol sărac. Ce factori determină combinarea etajată şi regională a proceselor geomorfologice ? (Structura etajat-concentrică a teritoriului României. fliş. procesele geomorfologice ? (Rocile – cristaline. 187 Universitatea SPIRU HARET . Ce anume diferenţiază. 12. Editura Presa Universitară Clujeană. fluvio-torenţialitate. 3. Unde se produce. versanţii mai puţin lungi şi mai uniformi. 7. Enciclopedia geografică a României (capitolele Procesele geomorfologice şi degradarea terenurilor. clima etajat- regională şi vecinătatea cu Marea Neagră). 6. precipitaţii reduse la 600-800 mm. versanţi alungiţi mult. densitate mare a fragmentării). precipitaţii peste 1000 m. despăduriri totale. 9. denudare puternică şi torenţialitate. lipsa pădurii. avalanşe. tasare nivală şi sufoziune. Ce factori schimbă profund asocierea proceselor din etajul montan cu pădure în raport cu cel alpin ? (Altitudinile sub limita pădurii. 2. 10. 11. Cluj. la fiecare judeţ). Geografia terenurilor degradate – Alunecări. îngheţ în sol. stagnarea unor aluviuni venite din munte. existenţa pădurii şi clima specifică etajului). după despăduriri). tasare nivală şi solifluxiuni. Ce condiţii specifice pentru procesele geomorfologice introduc depresiunile în etajul montan ? (Roci moi. probleme 1. presiune umană puternică). • Surdeanu V.. şi colab. cu structuri periglaciare. regional. inversiuni de temperatură. depresiunile intramontane). în „Realizări în geografia României”. Autoevaluare – întrebări. Care sunt condiţiile morfogenetice ale proceselor geomorfologice alpine ? (Altitudini peste limita superioară a pădurii. marea densitate şi adâncime a fragmentării reliefului. roci dure. Până la ce altitudine coboară etajul montan în Defileul Dunării ? (La 80 m). Ce reprezintă curgerile bruşte de grohotiş ? (Grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi prin împăduriri şi pornite brusc şi întâmplător spre aval. Care sunt etajele montane ce impun procese geomorfologice specifice ? (Alpin. îngheţ-dezgheţ frecvent). 5. eolizaţie. montan cu pădure. despăduriri extinse. alunecări reduse. dominant. vânturi puternice şi zăpadă multă. orientarea versanţilor carpatici). • Velcea Valeria (1973). • Posea Gr. Editura Ştiinţifică. temperaturi sub 00C. relief mai puţin fragmentat. procesul de eroziune biochimică ? (Sub pădure). roci moi. Care sunt condiţiile specifice desfăşurării proceselor geomorfologice în treapta dealurilor şi podişurilor ? (Interfluvii mai largi. sedimentar nou –. Care sunt procesele geomorfologice din etajul alpin ? (Dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. 4. pavaj de lespezi. blocuri glisante).

4.1. C …). şiroire şi pluviodenudare). prăbuşiri de tip terasete pe versanţi. În felul acesta.1. după o scară taxonomică valabilă la nivel de ţară. fiecare regiune sau unitate are codul său propriu. torenţi. Regionarea porneşte de la un întreg geografic.1. Procesele geomorfologice din unităţile cu loess şi cele cu nisipuri.…. care trebuie cunoscut de orice student-geograf. În total au fost separate 17 regiuni (I-XVII). Domeniul a fost subîmpărţit. sufoziune. REGIONAREA GEOMORFOLOGICĂ Prezentăm în continuare regionarea geomorfologică a României. pe calcare. de exemplu. Pe care unităţi din Câmpia Română se manifestă subsidenţa ? (Câmpiile: Titu.. aluvionări sub formă de ostroave în albie şi de suspensii în lunci. grupări de unităţi de ordinul I (1. 62). Enumeraţi cinci procese geomorfologice local-regionale specifice. sau 0. având 6-7 trepte subordonate unele altora şi codificate diferit: regiuni (I. cifra zero. …) subregiuni (A. (Procesele pe sare.1. Posea şi L. care este Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. abraziune lacustră. Acolo unde o grupare de unităţi sau o unitate se aliniază unei trepte superioare gradului său de mărime.2. colmatări fluvio-lacustre în limanuri şi lagune. 18. colmatare biogenă. Care sunt procesele asociate abraziunii şi acumulărilor pe litoral ? (Eoliene.3. antropice). III. 20. proporţia proceselor de interfluvii de 8-50%). 1. Badea). deflaţie şi acumulări). s-a folosit. etc.0. 15. vulcanii noroioşi. de Gr. Care sunt procesele de albie şi luncă din etajele de dealuri şi câmpii ? (Transport masiv de aluviuni în suspensie. sufoziunea şi tasarea specifice Piemontului Getic. grupări de unităţi de ordinul II (1. 16. astfel. 1. 14. 0.2. ravene. 19. depuneri de proluvii pe marginile luncilor în dealuri. colmatările biogene în bălţile Dunării).0.2. 2. unităţi şi subunităţi (1.. numai podiş etc. (Tasare.2. Călmăţui-Buzău şi Siretului inferior). sau un macrosistem teritorial.1. B.). Care sunt procesele de versant din dealuri şi podişuri ? (Alunecări multe. colmatările din lacurile de acumulare şi limanurile vest-dobrogene. Depresiunea Bixad are codul II. ca o sinteză a celei apărute în harta România-unităţile de relief 1:75.. De ce se manifestă o puternică abraziune pe litoralul românesc ? (Pentru că se combină: acţiunea valurilor create de vânt. 0.0. II.1. din dealuri şi podişuri. gravitaţionale. eroziune de mal şi prăbuşiri. 1.) şi având o poziţionare unicat şi chiar o structură morfologică proprie (fig. 0. pentru treapta respectivă. Sinteza respectivă reprezintă un element de bază al scheletului geografic al României. macroregiune europeană pe care se suprapune România. 188 Universitatea SPIRU HARET . Procesele geomorfologice din Deltă. 13. eroziune de mal cu mici prăbuşiri. parţial şi pietriş. 3 …). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. procese eoliene pe grindurile uscate). acţiunea curentului circular. (Colmatare fluvio-lacustră.1. colmatări în lacurile de acumulare şi limanuri. a.. ridicarea nivelului mării cu circa 2 mm/an şi o uşoară subsidenţă a estului Dobrogei).. Săratei. fiecare cuprinzând un singur tip de relief major (numai munte. 17.000 (1984. Puchenilor. …).

Regiunile geomorfologice ale României 189 . 62.Universitatea SPIRU HARET Fig.

. .3. a fixării fiecăreia pe o anume treaptă taxonomică şi a denumirilor acordate tuturora –. .3. 10 Aşa cum am menţionat anterior. Dealurile Crişanei. Munţii Toroioaga – Jupania 1. funcţionalităţi etc. mai pot fi enunţate şi următoarele: . Munţii Oaşului 0.1. Munţii Lăpuşului 6. 2002. Munţii Rodnei şi Maramureşului 1.2. Culmea Toroioaga 1.2. 190 Universitatea SPIRU HARET . Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei (vezi şi p. Munţii Maramureşului 1.3.4. Jiul.1. în Câmpia Română.există şi unele limite sau chiar regiuni – unităţi care nu coincid cu cele întâlnite la alţi autori. Ialomiţa ş. Munţii Fărcău 1.1. Munţii Ţibleş b. iar multe delimitări au fost controlate în teren.2.3. limita a fost dusă pe malul cel mai înalt şi mai abrupt. cum ar fi Oltul. Delta Dunării). – limita sudică a Orientalilor trecând prin înşeuările din nordul aliniamentului montan Perşani – Bodoc – Nemira. REGIUNILE GEOMORFOLOGICE ŞI SUBDIVIZIUNILE LOR9 I.2. plus sau minus Culmea Berzunţ şi Depresiunea Dărmăneşti (areal tranzitoriu). Culmea Pop Ivan 1. Obcina Ţapului 9 Numerotarea din acest capitol respectă numerotarea amănunţită din Grigore Posea. dar restrânsă la un strict necesar.a. Munţii Vulcanici de Nord (Oaş-Ţibleş) 0. considerăm – după poziţie.1.Masivul Igniş 0.în cazul limitelor care cad pe văi. structură. acestea se justifică prin faptul că noi am folosit criterii şi principii aplicate la întreaga ţară. care însă nu se pot subordona unei regiuni. care marchează mai clar discontinuitatea. Între alte aspecte.1. Culmea Cearcănu – Zimbroslăviile 1. CARPAŢII ORIENTALI (CARPAŢII DE RĂSĂRIT)10 A. Culmea Pietrosul Maramureşului (Bardăului) 1. ca ramă nordică a Carpaţilor de Curbură.separarea a cinci regiuni carpatice (şi nu trei). .3. Depresiunea Oaş 3. şi nu pentru o anume regiune. Munţii Ruscovei 1. Masivul Gutin 5. 225) a. Geomorfologia României.pe treapta regiunilor sunt aliniate şi câteva care au rang de subregiune (Podişul Mehedinţi. a unicităţii teritoriale a unităţilor de toate mărimile.1. ca noutate – în afara codificării. Dealurile Banatului.

Munţii Căliman 2. Obcina Putnei 3.2. 2.0.1. Depresiunea Vatra Dornei 2.3. Depresiunea Maramureşului 0. Obcina Lucina-Muncel 1.1.3.3.0.1.0. Culoarul Vişeului e.0. Depresiunea Humorului 0.4. Muntele Şumuleu 191 Universitatea SPIRU HARET .1.0.5. Munţii Vulcanici de Sud (Călimani-Harghita) 1. Obcinele Bucovinei 1.0. Carpaţii Moldo-Transilvani a.2.0.1.0. Munţii Gurghiu 2.4. Masivul Rodna (Munţii Rodnei) 3. Obcina Mare 3. Depresiunea Moldoviţei 3.4. Culoarul Izei 0. Obcina Mestecănişului 1. Obcina Lupcinei 0. Culoarul Moldoviţei 3.1.2. Obcina Săcăleşti-Cornu d.2. Depresiunea Lucina-Fundul Moldovei 1. Depresiunea Dornelor 2. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc 2.1.2. Culoarul Bârgău-Dorna 1. Depresiunea Şarul Dornei 2.3. Piemontul Maramureşului 0.3. Culmea Tătărcii 1. Obcina Scoruşetului 3.4. Muntele Saca 2. Dealurile Maramureşului 0. Munţii Bârgăului 2.1.5. Depresiunea Candreni B. Depresiunea Vama 3.1. Obcinele Brodinei 0.4. Obcina Feredeului 3. Obcina Bucovineşti 0.1.2. Obcina Humorului 3. Culoarul Moldovei-Sadova 1.4.3. Obcinele Curmăturii 3.4. Muntele Fâncel 2.2. Munţii Suhard c.3.

3.8. Depresiunea Ciucului 2. Depresiunea Bicazului 2. Culoarul Bistricioarei 2.2. Munţii Harghita 3. Depresiunea Borsec 2. Munţii Stânişoarei 3. Masivul Omu 2.2. Bodoc ?) b. Depresiunea Sândominic 2.1.1. Munţii Giurgeului 3.5.8. Munţii Mezoveşti 2.3. Muntele Ciomatu (Puciosu) (la M.7.0. Munţii Sabasei 3. Muntele Frumos 3. Muntele Cucu 3.3.3. Depresiunea Ciucului de Sus 2.1. Muntele Negru 192 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Bilbor 2. Munţii Ceahlău 1.2.8.1. Masivul Grinţieşul Mic 2.3. Munţii Bistricioarei 2.2.8.3.1.1. Culmea Racului 2.1. Depresiunea Tulgheş 3.0. Munţii Bistriţei 1. Depresiunile Gheorgheni-Ciuc 1.1. Depresiunea Ciceu 2. Depresiunea Gheorgheni (Depresiunea Giurgeului) 2. Masivul Budacu 2. Munţii Curmăturii 2.1. Depresiunea Drăgoiasa (Depresiunea Glodului) 2. Depresiunea Ciucului de Jus (Tuşnad) c.0.8. Muntele Mădăraş 3. Masivul Pietrosu 2. Munţii Rarău-Giumalău 1.2. Munţii Bicazului 1.2.0. Masivul Giumalău 1.6. Munţii Suhei 3. Masivul Călimănel 2.4. Munţii Licaş 2. Masivul Bârnaru 2.4. Munţii Corbului 3. Munţii Prisaca 3. Munţii Neamţului d.1.2.2.2.3. Masivul Ceahlău 1.1.1.0. Masivul Rarău 2.2.8. Masivul Grinţieşul Mare 2. Masivul Hăşmaş 2.1.1.0.

5. Depresiunea Bixad b. Depresiunea Şinca 3. Câmpia Covasnei 0.0.6. Plaiurile Slănicului 2. e.1. Depresiunea Aita 3. Obcina Rotundă 5. Depresiunea Bârsei 1.1. Golful Zărneşti 1.2. Culmea Gura Muntelui 5. Depresiunea Lunca 4.4. Depresiunea Vlădeni 193 Universitatea SPIRU HARET .3. Munţii Tarcăului 2.1. Piemontul Turia 3. Culmea Berzunţ (la Curbură ?) 4.0. Culoarul Râşnov 1. 226) a. Depresiunea Baraolt 4.1. Piemontul Săcele 2.2.4.1. Câmpul Frumos 3. Câmpia Câlnicului 2.0.0. Culmea Gruiul Mare 5.0.0. CARPAŢII DE CURBURĂ (vezi şi p. Culmea Cărunta 5. Depresiunea Ghimeş-Palanca 4.2.0.1. Munţii Ciucului 5. Depresiunea Dărmăneşti (la Curbură ?) 5.2. Câmpia Bârsei 2.1.4.0. Depresiunea Prejmer 2. Culmea Nemira 1. Munţii Bodoc 4. Depresiunea Braşovului 1.1.3. Munţii Vârghişului (Perşanii de Nord) 2.2. Culmea Viscolului 5. Munţii Nemirei 1.0.1.2. Munţii Trotuşului 1. Depresiunea Agăş (Brusturoasa) 4.0. Depresiunea Plăieşi II.0.1.0. Depresiunea Târgu Secuiesc (Râului Negru) 3.4.3. Culoarul Trotuşului 4. Munţii Codlei (Perşanii de Sud) 2. Munţii Baraolt 3.3.2. Podişul Bobişca 1.2.1.3. Obcinele Braşovului 1. Munţii Perşani 2. Munţii Goşmanu 0. Perşanii de Mijloc (Munţii Cetăţii) 2.3.

0.0.4. Muntele Zboina Frumoasă 0. Munţii Leaota 3. Depresiunea Timişului 194 Universitatea SPIRU HARET . Masivul Piatra Mare 5.0. Culmea Monteoru 0. Munţii Bucegi – Piatra Craiului 1.0. Culmea Tătarului 3.2. Muntele Gurguiatu 2. Muntele Furu d. Masivul Ciucaş 2.0. Munţii Buzăului 1. Culmea Lăcăuţi 2.6.1. Munţii Penteleu 2. Culoarul Bran-Rucăr 4.1. Muntele Zboina Verde (Neagră) 0.0.2. Depresiunea Comandău e.1.7. c.1. Clăbucetele Întorsurii Buzăului 5. Munţii Podul Calului 3. Masivul Bucegi 1. Munţii Teleajenului 1. Clăbucetele Predealului 5. Munţii Timişului 5.4.2. Munţii Grohotişu 3. Culmea Ivăneţul 5. Clăbucetele Breţcului 0. Depresiunea Întorsurii Buzăului 5.0. Măgura Caşinului 0.0.3. Munţii Vrancei 1. Masivul Postăvaru 5. Culmea Piatra Craiului 5.5. Munţii Baiului (Gârbovei) f. Munţii Siriului 3.3. Muntele Coza 3. Munţii Bucegi 1.4. Muntele Mălâia 3.1.

pasuri şi trecători: 1) Şinca (Şercaia) 765 m. 2. 11) Moineşti. 20) Bratocea 1263 m. 29) Dălghiu. Depresiunea Comandău. 9) Bixad. limita Carpaţilor Curburii. limită extinsă şi peste Culmea Berzunţ. 14) Valea Zânelor. limită de masive şi depresiuni mici. 31) Românilor 195 Universitatea SPIRU HARET . 25) Păduchiosul. 30) Rica. 3) Bogata 692 m. 4. 1. 17) Boncuţa 1078 m. C. 6. 27) Giuvala 1275 m. 24) Pârâul Rece (Crăcănel) 1095 m. 23) Diham. I. 3. 13) Muşat 1170 m. 28) Tămaş (Curmătura Foii) 1367 m. 6) Ozunca 710 m. 63. 26) Bran 1290 m. 5. 12) Oituz 866 m.Fig. 22) Predeal 1033 m. Carpaţii Curburii. 2) Vlădeni 619 m.B. 21) Predeluş 1295 m. 5) Mereşti. 4) Racoş 460 m. depresiuni şi culoare. 19) Ivăneţu. 16) Brădet (Întorsura Buzăului) 838 m. limita celor trei subdiviziuni ale Carpaţilor Curburii. Depresiunea Întorsurii Buzăului. 18) Tabla Buţii 1237 m. 15) Harţagu. 10) Turia. 7) Vâlcele 690 m. 8) Aita.

Muntele Ghiţu 6. Muntele Frunţi (Munticelu) 5. Masivul Buila (Vânturariţa-Buila) 0. Masivul Loviştei 0. Munţii Mehedinţi 5.2. Podişul Dacic 6.2. Munţii Sturului 2. Culmea Vlaşcului 4.2. Masivul Iezer 0. Culmea lui Pătru 6. Munţii Ţaga 5.1.0. 226) a.1.2. Masivul Retezat 1.3.0. Munţii Latoriţei 4.2.1.2. Munţii Cindrel 6. Munţii Retezatului 1. Munţii Căpăţânii 2.0.0. Depresiunea Brezoi b. Muntele Mic 4. Depresiunea Loviştei 6. Masivul Făgăraş 2. Munţii Şurean 6.0. Munţii Godeanu 3.3.0.1.3.1.0. Muntele Poiana Spânului 5.2.0.0. Munţii Cornerevei (Culmea Cerna Vâr) 5.4. Masivul Ţarcu 3. Munţii Lotrului 5. Culmea Strungari c. Munţii Tulişa 1. Masivul Cozia 5. Munţii Retezat-Godeanu 1.0. Culmea Cernei 5. Munţii Cernei 4. Piatra Cloşani 196 Universitatea SPIRU HARET .2. III. Masivele Domogled – Vârful lui Stan 5. Culmea Ursului 2.1.3. Munţii Ţarcu 3.0.1.1.3. CARPAŢII MERIDIONALI (vezi şi p.4. Masivul Piule 2. Munţii Parâng-Cindrel 1. Masivul Parâng 2. Masivul Făgăraş-Iezer 1.3. Depresiunea Titeşti 6. Masivele Cozia-Ghiţu 5.3.

2. Dealurile Cugirului 3. Depresiunea Petroşani d.0. Depresiunea Haţeg-Orăştie 1.1. Masivul Neman 0.2. Culmea Vâlcan 7. Depresiunea Gărâna 2.2.4. Depresiunea Bozovici 0. Munţii Iabalcei 2. 6.2.4.2. Depresiunea Cernei 2.0.0.3. Podişul Cărbunari 2. Culoarul Orăştiei 3. Munţii Caraşului 1.0.2. Culmea Mare 3.2. Munţii Gârliştei 2. Munţii Nemanului 2. Depresiunea Haţegului 2. Depresiunea Hunedoarei 2. Culmea Svinecei 2. Depresiunea Cerna-Strei (Simeriei) 2. Depresiunea Lupac 197 Universitatea SPIRU HARET .2. Culmea Certej-Puşcaşul Mare 2. Dealurile Ezerişului 0.4.4. Depresiunea Reşiţei – Câlnic 0.0.0. Masivul Oslea 6.3.1. Munţii Vâlcan 6.1.4.2. Munţii Goznei 2. Munţii Radimnei 1. Culoarul Vinţului IV.1.5.4.0.1. Culoarul Deva 3. Munţii Arenişului 0. Munţii Ravenscăi 1.4. Depresiunea Aninei 3. Munţii Dognecei 3. Munţii Leordiş 2. 227) a.2.2.1. Munţii Aninei 2.2.3.1.2. Dealurile Silvaşului 2. Munţii Semenic-Almăj 1. Depresiunea Strei 2.2.2. CARPAŢII BANATULUI (vezi şi p. Dealurile Ţârovei b.1.1. Munţii Semenic 2.3.4.1. Munţii Locvei 1.1. Dealurile Bucitu 0. Culoarul Reşiţei (Caraşova-Reşiţa) 0.2. Munţii Almăjului 1.

Munţii Mureşului 1. c. Depresiunea Brad-Hălmagiu 4.4.2. Masivul Highiş 1. Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna 0.4. Depresiunea Câmpeni 3.1. Depresiunea Hălmagiu b. Culmea Henţului 2. Depresiunea Brad 4.4.0.0.3.1. Munţii Gilăului 2.0.3. Masivul Bihor (Culmea Bihariei) 3.3.4. Depresiunile Arieşului 3. Munţii Arieşului (Masivul Central Apusean) 1. Masivul Drocea 1. Munţii Gilău – Muntele Mare 2. Depresiunea Mehadica 2.4. Depresiunea Lupşei 3.2.2. Munţii Zarandului 1. Munţii Vlădesei 1. Depresiunea Gurahonţ 1. CARPAŢII APUSENI (vezi şi p.1.7.0.2.0.2. Depresiunea Liubcova 0. Depresiunea Abrud 4. Munţii Bihorului 3.1. Culoarul Bistrei 2. Munţii Iadei 1. Depresiunea Albac 3.2. Munţii Poiana Ruscăi V. Cazanele (şi Dubova) 0. Depresiunea Orşova e.2.6. Depresiunea Ocoliş (Ocoliş-Poşaga) 3.1.1.0.1.2. Masivul Vlădeasa 1. Depresiunea Berzasca-Greben 0. Defileul Dunării 0. Muntele Mare 3. Podişul Padiş 3.1.4.3. 226) a.6.2.4.0.2.4.5. Depresiunea Greben-Plavişeviţa 0. Culoarul Timiş-Cerna 2. Dealurile Mădrigeşti 198 Universitatea SPIRU HARET . Defileul Pescari-Alibeg 0. Culoarul Cernei d. Depresiunea Sălciua 3. Depresiunea Caransebeş 2.3.4.1.1.2. Muntele Găina 3.5. Depresiunea Moldova Nouă 0.

0. Munţii Detunatelor 2. 230) A. Munţii Miseşului 0. Depresiunea Huedin 8.5. Culmea Hăjdate 3. 2.3. Munţii Meseş 2.1. Munţii Măgureaua 2.1.0.2.2. Munţii Trascăului 3. Depresiunea Trascăului c.0.2. Depresiunea Almaş-Agrij 7. Depresiunea Vlaha-Hăjdate 9.2. Dealurile Bobâlnei 5. Masivul Moma 0.0.3.3. Depresiunea Almaş-Balşa 2.3. Podişul Boiului 0. Munţii Osteanei 1. Munţii Săcărâmbului 2. Munţii Codru 0.0. Podişul Păniceni 8. Depresiunea Jibou (Guruslău) 4. Podişul Someşan 0. Depresiunea Meteş 3.3.4. Culmea Prisnel 0.6. Munţii Metaliferi 2.1. Podişul Huedinului (Huedin-Păniceni) 8. Dealul Feleac 9.3. Dealurile Dejeului 6. Depresiunea Ampoiului 2. Culmea Bedeleului 3.2.1. Dealurile Ciceului 5. Dealurile Căpuşului 9.3.0. Colţii Trascăului 3. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI (vezi şi p.0. Munţii Husului 2.1.6.2. Depresiunea Zlatna 2.2. Munţii Ampoiului 2.3. Depresiunea Iarei 199 Universitatea SPIRU HARET . Dealurile Agrişului 9. Dealurile Clujului 8. Înşeuarea Osteana d. Depresiunea Pleşcuţa VI.4. Dealurile Feleacului 9.3. Munţii Pădurea Craiului e. Munţii Codru-Moma 0. Depresiunea Băiţa 2.1.3.1.2.4. Munţii Plopiş (Muntele Şes) 0.0.1.0. Dealurile Gârboului 5.2.6.1.1.

Culoarul Mureşului C. Depresiunea Câmpia Turzii 8.2.3.5.0. Culoarul Visei 0. Podişul Hârtibaciului 2.1.6. Câmpia Transilvaniei 1.4. Depresiunea Secaşului Mic 4.5.1. Podişul Mediaşului 2.2.2. Dealul Bilag 200 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Dumbrăveni 1. 9. Podişul Secaşelor 4.3. Depresiunea Sibiului 0.5.1. Podişul Rotbavului 2. Podişul Lopadei 1. Podişul Târnavelor 1.7. Podişul Amnaşului 0. Culmea Făgetului 0.3.0. Depresiunea Făgăraşului 0. Culoarul Aiudului 8.0.3.0. Podişul Întresecaşe 4.4.0. Colinele Luduşului 2.2. Dealurile Aiudului 8.1.1.0.4. Dealurile Nirajului 1.2.3.2. Câmpia Fizeşului 1. Podişul Ticuşului 2. Culoarul Gilău – Cluj 0. Dealurile Sicului 1.0. Culoarul Someşului Mic B.0.4. Podişul Amnaş 4. Colinele Mădăraşului 0. Culoarul Târnavei Mici 1.1.0. Podişul Vurpărului 2. Podişul Blajului 1. Câmpia Sărmaşului 2. Dealurile Jimborului 1.7. Podişul Ghergheleu (Vânătorilor) 2.3. Podişul Cergăului 4.3.0. Depresiunea Alba Iulia-Turda 8.7.4.0.3. Depresiunea Apoldului (Secaşului Mare) 4. Dealurile Gârbovei 5.2.1.0.0.10.6.3. Culoarul Târnavei Mari 2.3. Culoarele Someşelor (Mic şi Mare) 0. Podişul Cincului 2. Dealurile Târnavei Mici 1. Dealurile Lechinţei 2. Depresiunea Slăliştei 8. Colinele Comlodului 2.6.5. Podişul Târnăveni 1.

Depresiunea Lăpuşului 1.4. Dealurile Coşeiului 2.2. Muscelele Năsăudului 3. Dealurile Chioarului 2. Culmea Şimleului 2.1.3. Depresiunea Baia Mare 2.4. Podişul Besnei (la Apuseni ?) 201 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Oradea-Vad 2. 231) a.2. Dealurile Crasnei 2.0.0. Subcarpaţii Homoroadelor VII.3. Depresiunea Barcăului 3.6.1. Culmea Codrului (Făgetului) 1.2. Dealurile Băii Mari-Chioar 1. Depresiunea Silvaniei 3.4. Subcarpaţii Transilvaniei 1.1.2.1. Depresiunea Şimleului 3. Dealurile Bârsăului 2. Dealurile Barcăului 1. Dealurile Sălajului 2. Colinele Halmăşdului 3. DEALURILE CRIŞANEI (vezi şi p.1. Subcarpaţii Târnavelor 5. Piemontul Şimleului 3. Depresiunea Zalăului c. Depresiunea Sovata (Sovata-Praid) 6. Masivul Preluca 2.4. Culmea Breaza 2.1.0.2.5. Colinele Meseşului 3.3. Dealurile Asuajului 1. Dealurile Oradei 1.3.3. Dealurile Viişoarei 3. Subcarpaţii Lăpuşului 1. Dealurile Codrului 1. Dealurile Mureşului 5. Depresiunea Oradea-Borod 2.2.0. Dealurile Plopişului 1.0.1.3. Depresiunea Borod (la Apuseni ?) 2. Dealurile Vulturului 2. Depresiunea Copalnicului 2.1.D. Dealurile Bistriţei 4. Dealurile Lugaşului 2. Colinele Codrului 1. Dealul Prisaca (Ţicău) b. Dealurile Fertişagului 1. Podişul Silvaniei 1.2.

Dealurile Teuzului 1. Dealurile Oraviţei 3.0.1.2.0. Dealurile Buduresei 2.1.3. DEALURILE BANATULUI a. Dealurile Tirolului 2. Dealurile Arenişului 3.0. Dealurile Begăi 1.4. Dealurile Zarandului şi Momei 1. Depresiunea Ezeriş 2. 6.0. Depresiunea Brebu 1. d.2.3. Dealurile Bulzei 0.2.2. Dealurile Pogănişului 1.2.3. Dealurile Pădurii Craiului 1.0. Dealurile Ciudanoviţei 3. Podişul Lipovei (Piemontul Lipovei) 0.3.0. Dealurile Nucetului 2. Dealurile Nerei 4.0. Dealurile Cigherului 2.0. Dealurile Agrijului VIII. Dealurile Hidişelului 1.3. Dealurile Caraş-Pogăniş 1.2. Dealurile Codru-Momei 1.2. Dealurile Ciclovei 3.3. Dealurile Zorlenţului 1. Dealurile Tărcăiţei e.0. Depresiunea Beiuşului 2. Dealurile Lăpugiului (Holdea) 0. Dealurile Dognecei 2.1. Dealurile Dobreştiului 1.2. Dealurile Buziaşului 1.3.5.1.4.5. Depresiunea Crişului Negru (Beiuş) 2. Depresiunea Vărădia 6. Culoarul Mureşului 6. Dealurile Poienii 1. Dealurile Tăşadului 1. Depresiunea Ilia b.1. Dealurile Cuedului 2.4. Dealurile Beiuşului 1.0. Dealurile Lugojului 0. Dealurile Mărăuşului 1.0. Depresiunea Conop 6. Dealurile Răbăgani 2.1. Depresiunea Caraşului (Câmpia Caraşului) 202 Universitatea SPIRU HARET .2.0.1. Depresiunea Făgetului.3.1. Dealurile Momei 2.1.

Depresiunea Prigoriei 2. Subcarpaţii Getici a. Dealurile Slătioarei 2.0.2. Dealul Ciocanu 0. Depresiunea Cărbuneşti (Câmpul Mare) 2.5.1. Depresiunea Câmpulung 203 Universitatea SPIRU HARET . Subcarpaţii Gorjului 1.6. Dealurile Săcelului 1. Dealurile Ciocadiei 1. Depresiunea Arefului 0.2.3. Depresiunea Hurez 3. Măgura Slătioarei 2.4.9. SUBCARPAŢII (vezi şi p.10. Culmea Groapa Oii 0.5.2. Dealurile Copăcioasei 1. Depresiunea Tismana-Stăneşti 1.7.2.1.4.1.4. Depresiunea Polovragi 2.2.7.4.0. Depresiunea Târgu Jiu 1.2.1. Culmea Tămaşului 0. Muscelele Argeşului 0.6.11. Dealul Sporeşti 1.4. Culmea Râuşorului 0.0.0.IX.4.3.3. Depresiunea Cioianei 1. Depresiunea Băbeni b.5.1.2.1.2.2. Dealurile Sporeşti-Bălani 1.0. Culmea Pletica 0. Subcarpaţii Vâlcii 2.3.2. 228-229) A.1.1. Dealul Cernişoarei 2. Depresiunea Sineşti 2.1.2. Culmea Runcului 0.2. Dealul Rasovei 1. Depresiunea Jiblea 3.3. Culmea Teaca 0.1.0. Depresiunea Polovragi-Hurez 2.1. Dealurile Sârbeşti 2.3.1.2.8. Subcarpaţii Olteniei 1.1. Dealul Târgului 1. Dealul Măţău 0.3.2. Dealurile Călnicului 2. Dealurile Olăneştiului 2.1. Dealurile Cârligei 2. Dealurile Govorei 2.0.3.6. Dealul Brediceni 1. Subcarpaţii Olteţului 2.3.1. Culmea Chiciurii 0. Dealul lui Bran 1. Depresiunea Bumbeşti-Novaci 1.1. Culmea Mateeşti 2.

Dealurile Vulcanei 1. Dealurile Nişcovului 2.1.1.2. Subcarpaţii Ialomiţei 1.1. Dealurile Cepturei 2.1.4. Subcarpaţii Buzăului 1. Dealul Bucovel 2.4.1.0.2.2. Depresiunea Podeni 2.6. Dealurile Bărbuleţului 1. Culmea Gurga 2. B.0. Dealurile Ocniţei 1. Subcarpaţii Prahovei 1.6. Depresiunea Vulcanei 1.5.0.2.1.3. Depresiunea Drajna 1.2. Dealurile Fusaru 1.1. Dealurile Lazului 1.2. Dealurile Stânei 1.1. Dealurile Câmpiniţei 2.4. Măgurile Ţintei b.1. Dealurile Cosminele 2.0. Plaiul Bughei 2. Dealul Ciortea 2. Depresiunea Mislea 2.1.0. Dealurile Bezdeadului 1.1. Plaiul Ciutei 1.3. Subcarpaţii Teleajenului 2.1. Dealurile Cornetului 1.5.0.0. Dealurile Priporului 1.2.0. Depresiunea Brebu 2.0. Depresiunea Proviţei 1.6.3.1. Depresiunea Cricovului Sărat 2. Depresiunea Bertei 2.3.9. Culmea Runcu-Bezdead 1.7.2. Dealurile Salciei 1. Dealurile Sultanu-Teişu 1.2.5.3. Dealurile Vărbilăului 2.2.4.2. Dealul Pripor 1.4. Dealurile Doftanei 2. Culoarul Văleni 2. Culmea Istriţa 204 Universitatea SPIRU HARET .2.10.7.0.8. Depresiunea Bezdead 1. Dealul Mare 2.3.3.5.1. Dealurile Istriţei 2.5.1. Depresiunea Măgurele 2.4.1. Subcarpaţii de Curbură a.3. Depresiunea Comarnic-Breaza 2.1. Depresiunea Valea Lungă 1.0. Dealurile Talei 1.

2.1.7.4.0.7. Dealurile Câlnăului 1.0.0.6. Dealurile Pâclelor 3. Dealurile Suşiţei 3. Dealul Bocu 3.3. Culmea Deleanu 2. Depresiunea Vrancei 2. Dealul Momâia 3. Dealul Cheia 2. Dealurile Dâlma .4.1. Dealul Gârbova 2.1. Dealurile Lopătari 0.9.2. Depresiunea Pârscov c.0.10. Dealurile Milcovului 2. Culmea Blăjani 1.4. Dealurile Bălănesei 3.5. Culoarul Buzăului 0.3.5. Depresiunea Tazlăului 1. Depresiunea Nişcovului 3.4. Depresiunea Tazlău-Caşin 1. Dealurile Zăbrăuţului (Piemontul) 3.8.4.4.1.0.3.0. Dealurile Dâlmei 3. Depresiunea Jitia 2.2. Dealul Răiuţi 2.3. Depresiunea Mera 2.0. Dealul Ghergheleu C.2.5. Depresiunea Dumitreşti 2. Depresiunea Cislău 0. Culmea Căpăţânii 2.4. Depresiunea Caşinului 1. Subcarpaţii Tazlăului 1.3.2. Depresiunea Vidra 3. Dealurile Blidişelului 3. Depresiunea Nereju 2.4. Măgura Odobeşti 2.2.0.3.1. Depresiunea Vizantea 3.Blidişel 3.10.3. Dealurile Berzunţului 205 Universitatea SPIRU HARET .0. Subcarpaţii Vrancei 1. Dealurile Bisocăi 1.0.0. Subcarpaţii Moldovei a. Dealurile Ouşorului 3. Culmea Ciolanu 2.7.2.0.1. Depresiunea Răcoasa 3. 2. Depresiunea Sărăţelului 3.0.0.10.0. Culmea Budei 1. Depresiunea Soveja 3.0.1. Depresiunea Pătârlage 0.0.2.6.6. Depresiunea Năruja 2.

10.8.0. Depresiunea Ponorăţ (Jupâneşti) 3.9. Dealurile Bodeşti 3. Depresiunea Mălini 3.0. Dealul Pleşu 3. Depresiunea Zăton 3.0.2.0.2.3.0.2.0.2. Depresiunea Cireşu 4.0.5. Podişul Dâlma 4.4. Dealurile Paharnicului (Izvernei) 1. Dealul Bobeica 2.0. Depresiunea Ponoare 3. Culoarul Roman-Adjud (Siretul Mijlociu) X.7.1.0.4.1.9. PODIŞUL MEHEDINŢI (vezi şi p.0. Dealul Olaru 0. Depresiunea Cracău-Bistriţa 0. Culoarul Moldovei 5. Depresiunea Izverna-Nadanova-Cerna Vârf 3.1.0. Depresiunea Baia de Aramă 3.7. Podişul Chiciora 206 Universitatea SPIRU HARET .4. Dealurile Chicerii 3.0.8.5.0. Depresiunea Ponorel 3.3. Depresiunea Balta (Gornoviţa) 3.4. Podişul Cornetelor 4. Depresiunea Râşca 3. Depresiunea Bahna 3. Dealul Comanac 2. Dealul Căpăţâna 2.6. Subcarpaţii Neamţului 1.3. 1. Glacisul Orbeni b. Dealurile Bahnei 3.2. Podişul Nevăţ 4. Dealurile Bahnei 0. Depresiunea Budeşti 3. Depresiunea Neamţului (Ozanei) 0. Culmea Pleşului 3. Glacisul Moldoveni 0.0. Chicera Mare 2. Dealurile Solonţului 1.2.6.2. Depresiunea Cusacu 3.5.1. Culmea Pietricica 2.1. Dealurile Mehedinţiului 1. 233) 1.3. Culoarul Cireşu – Baia de Aramă 3.5.0.2.4.2.0. Depresiunea Trebiş 2. Dealul Cărunta 2. Depresiunea Topoliţa 3.0.6.

233) 1.XI. Depresiunea Iaslovăţ 0.0.1. Dealurile Cernei 5. Podişul Mirceştiului 4. Dealul (Poiana) Ciungilor 0. Dealurile Coşuştei 1.1.3.0.3.0. Piemontul Motrului (Podişul) 1.3.4. Colinele Bucecea-Vorona 6.0.0. PIEMONTUL GETIC (vezi şi p. Podişul Botoşani 0. PODIŞUL MOLDOVEI (vezi şi p.3.3.1. Podişul Tesluiului 5. Dealurile Bour-Ibăneşti 6.2. Dealurile Jilţului 1. Culoarul Drobeta-Bala 2.3. Dealurile Ilişeşti 0. Depresiunea Cacica 0.7. Podişul Solcăi 0.3. Dealurile Holm-Dealul Mare 6. Podişul Dragomirnei 1. Piemontul Cândeşti XII. Podişul Mitocului 1. Podişul (Depresiunea) Liteni 5. Podişul Fălticeni 4.5.1.2.0. Culoarul Siretului 6.2. Podişul Beicăi 6.3. Depresiunea Soloneţ 4. Podişul Volovăţ 0.4. Culoarul Jiului 5. Podişul Tătăruşului 4. Depresiunea Rădăuţi 0.3. Colinele Bârei 207 Universitatea SPIRU HARET .4.4. Dealurile Amaradiei 5.2.1. Culmea Siretului (Dealul Mare-Bour) 6.2.3.0. Gruiurile Jiului 0. Podişul Bălcăuţi 1.1. Podişul Siminicei 1.0.3.1.1.3. Piemontul Cotmenei 6.3.5.1.2.2. Piemontul Bălăciţei 0.4. Culoarul Sucevei 0.3. Dealurile Hăpăi 6.1. Dealul Negru 0.7. Culoarul Oltului 8.6. Podişul Vultureşti 4. Colinele Ruginoasa-Strunga 6. Podişul Sucevei 1. Podişul Pleşului 4. Gruiurile Argeşului 9. Piemontul Olteţului 5.3.4. 231) A.6. Podişul Şomuzului 4.2.

1. Depresiunea Botoşaniului 1. Câmpia Jijiei Superioare (Başeului) 1. Culmea Vârlăneşti 0. Depresiunea Parincei 0. Colinele Volovăţului 1.2.0.3.2.5.0.1.0. Câmpia Moldovei 1.7.1. Colinele Viişoarei 0.4. Câmpia Jijiei inferioare (Bahluiului) 2.4.3. Culoarul Jijiei Inferioare 2. Colinele Tutovei 0.2.2. Depresiunea Negreşti 0.2. Colinele Dumeştiului 2.3.3. Colinele Sitnei 1. Colinele Gloduri-Coada Stâncii 2.2.2.3. Dealurile Cetăţuia-Mireni 0. Colinele Bahluiului 2. Culmea Huţanului 0.2. Culoarul Bârladului c.0.3. Culmea Doroşan 0.3.1.2.5.6. Dealurile Copălăului 1. Podişul Racovei 0. Podişul Central Moldovenesc 0. Colinele Bălăuşeşti 0.2. Dealurile Cozancea 1.4. Culoarul Bahluiului 2. Culmea Crasnei 0.3.1.0.4. Podişul Vasluiului 0. Colinele Başeului 1. B.2. Podişul Repedea-Zăpodeni 0.2.4. Colinele Fălciului 0.2. Culmea Vulturului 1. Colinele Pădureni-Căueşti 2.3.1.3. Podişul Bârladului a. Colinele Miletinului 2. Dealurile Măluşteniului 208 Universitatea SPIRU HARET .1.4. Culoarul Prutului C. Colinele Similei 0.4. Colinele Sârca 2.1.2.1.2.2.4.2.5. Colinele Ibănesei 1. Podişul Sacovăţului 0.2.1. Depresiunea Huşului b.2.1.4.0.3. Culmea Cucueţi 0.1.1.4. Colinele Răcătăului 0. Colinele Zeletinului 0. Dealurile Bourului 0. Depresiunea Dorohoiului 2.2.2.2. Podişul Sitnei 1.6. Depresiunea Hârlău 0.

235) A.3.2. Golful Holodului 2.3.2. Câmpia Micula 2. Câmpia Livada 2. Câmpia Gepiului 1.1. Câmpia înaltă a Someşului (de glacis şi podiş) 1.4.3. Câmpia joasă a Crişurilor 2. Glacisul Barcăului 1.0. Câmpia Barcăului 1. Câmpia Pişcoltului B.1. Câmpia Salontei 2. Câmpia Valea lui Mihai 4. Câmpia Craivei 1.2.4. Depresiunea Elanului 0. Culoarul Prutului XIII.3.2.2. Câmpia Crişului Alb 2. Câmpia Aradului 209 Universitatea SPIRU HARET .1.0.1. Câmpia Tăşnadului 1. Câmpia înaltă a Crişurilor (de glacis) 1.1. Lunca Barcăului 1.3.4. Câmpia Ardudului 1.0. Câmpia Cermeiului 1. Colinele Chinejei 0.2.1.2. Podişul Covurluiului 0. Câmpia Banatului 1. Câmpia Ecedea 2.2.2. Câmpia Bihariei 1.0.2.4.3. Golful Sebiş 2.2.1. Câmpia Miersigului 1. Câmpia Someşului 1. Câmpiile Mureşului 1. Câmpia Bocsigului 3.1. Câmpia Biharea-Paleu 1. Câmpia Crişurilor 1.1. Câmpia Crişului Negru 2. Câmpia Buduslăului 2. Câmpia Ierului 3. Câmpia Crasna-Homorod 3.0. Câmpia Cigului 4.1.4.2.2.3.1. Colinele Bălăbăneştiului e.1.3.1.2. CÂMPIA BANATO-CRIŞANĂ (Câmpia de Vest a României) (vezi şi p. Câmpia Trei Maluri 4.3. Câmpia Cermei 1.1. Câmpia Miersig 1. Câmpia Parhidei 1. 0. Câmpia Borşului 1.1. Câmpia Tauţului (Cigherului) C.4.3.0.3.1.1. Colinele Pădureni d. Câmpia Careiului (piemontană) 4. Câmpia joasă a Someşului 2.

Câmpia Bega Mică 2.0. Câmpia Buziaşului 4. Câmpia Desnăţuiului 2. Câmpia Băileştiului 2.0. CÂMPIA ROMÂNĂ (vezi şi p. Câmpia Honoriciului (Sinersigului) 3.0.3.2.0. Câmpia Galaţca 1. Câmpia Olteniei 1.1.4.1. Câmpia Grabaţului 1.5.2.3.1.3.4.2.1.1. Câmpul Nedeii 3. Câmpia Lucareţului 4. Câmpia Arancăi 1.1. Câmpia Bârzavei 4.2.0. Lunca Mureşului 1. Câmpia Şiriei 1. Câmpia Romanaţiului 3. Câmpia Curticiului 1.5. Câmpul Dăbuleniului 3.3.2.0. Câmpia Şegarcei 2.1.2.4.4.2.0. Câmpia Moraviţei XIV.0.4. Câmpia Timişanei 3. 1.0. Câmpul Leu-Rotunda 3.0. Câmpia Livadei 1. Câmpia Ierului 1.0.2. Câmpia Jianei 1.3. Câmpul Sălcuţei 2.0.0.1. Câmpia Ţipariului 3.2. Câmpia Clopodiei 4. Câmpia Blahniţei 1.2.2.1. Câmpia Tormacului 4.1. Câmpia Vingăi 2.2.1.3. Câmpia Timişului 2. Lunca Jiu-Jieţ 3. Câmpia Nădlacului 1.0. Câmpia Jimboliei 1. Şumiga 4. Lunca Olt-Sâi 210 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Glaviţei 3. Câmpia Timişoarei 2.1.4. Câmpia Punghinei 2.3.0. Câmpia Caracalului 3.3.1. Câmpia Gătaiei 4. 234) A. Câmpia Lugojului 3.2.3. Câmpia Beregsăului (Bega Veche) 2.3.4.5.1.5.0. Câmpia Birdei 3.1.

Câmpia Boianu 2.1. Câmpia Teleormanului 1. Câmpul Gemenele 3. Câmpia Iancăi 3.2.2. Câmpul Făcăeniului 2. Câmpia Găvanu 3. Câmpia Găvanu-Burdea 3. Câmpul Nana 1. Câmpul Copuzeanca 1.4.3. Câmpul Roşiori 2.1.2.3.2.4. Câmpia Câlniştei 4.3. Burnasul de Est C.1. Câmpul Ianca 3. Lunca Călmăţuiului de Est 211 Universitatea SPIRU HARET . Câmpul Călăraşiului 1.1. Câmpul Urziceniului 2.3. Câmpia Lehliului 1.1.2.3. Câmpia Brăilei 3. Valea Ianca 3.2. Câmpul Mircea Vodă 3.2.3.1. Burnasul de Vest 4.1.2.2. Bărăganul Mostiştei (de Sud) 1.2. Câmpul Viziru (Terasa Brăilei) 3.1.1.B. Lunca Ialomiţei 3.1.3.1.2. Câmpia Mostiştei 1. Câmpia Bărăganului 1. Câmpul Hagieniului 1.1. Câmpul Ştefan Vodă 1.2.2.2. Câmpul Mohreanu 2.3. Câmpia Piteştiului 2.3. Câmpia Mărculeştiului 1. Câmpia Urluiului 3.2.3.3.1.1. Bărăganul Ialomiţei (de Mijloc) 2.2. Câmpia Padinei 2.5. Câmpia Strachinei 2. Câmpia Burdea 3. Câmpia Iminogului 2. Câmpul Ciulniţei 1.2.3. Câmpul Amara 2.2.2.1.1. Câmpul Argovei 1. Câmpia Burnas 4. Câmpul Pogoanele 2.

Regionarea Câmpiei Române . 64. 212 Universitatea SPIRU HARET Fig.

3.1.1. Câmpul Cotroceni (Ciorogârlei) 4. Câmpia Puchenilor 3. Lunca Salciei 0. Câmpia Titului 3. Conul (Câmpul) Buzăului 0.1. Lunca Potelului 0. Câmpia Bucureştiului 4.4. Lunca Brateşului F. Câmpia Galaţiului 4.1.1.2.5. Câmpia Piemontană a Prahovei (C. Câmpia Tecuciului de Vest 4.2.3. Câmpia Ilfovului 4.2.1. Câmpia Snagovului 4. Câmpul Câlnăului 4.1.3.2.2.D. Câmpia Buzăului (Buzău-Călmăţui) 0. Câmpia (Piemontană a) Râmnicului 1. Câmpia Vlăsiei 4. Lunca Călmăţuiului de Vest 3.1. Câmpul Maia 4.1.2.1. Câmpia Lozovei 4.2. Câmpia Ploieştiului 0. Câmpia Cricovului 1.3. Câmpia Târgoviştei 1. Câmpul Colentinei 4.2.1.3. Câmpia Cuca 4.3.2.1.2.1.1. Câmpul Otopeni (Otopeni-Cernica) 4.6. Lunca Pasărea 213 Universitatea SPIRU HARET .2.4. Glacisul Râmnicului (Câmpia Înaltă a Râmnicului) 1. Lunca Dunării a. Lunca Drobeta-Călăraşi 0.1. Câmpia Buzău-Siret 1.4. Lunca Argeş-Sabar E. Câmpia Joasă a Râmnicului 0. Lunca Buzăului 0.2. Glacisul Pietroasele 3. Câmpia Covurluiului 4. Glacisul Istriţei 0.2. Câmpia Ialomiţei 1. Câmpia Titu-Sărata 3. Lunca Bistreţului 0. Târgovişte-Ploieşti) 1. Lunca Suhaei 0.2. Glacisul Valea Călugărească 0. Câmpia Moviliţei 4. Câmpia Tecuciului de Est 4.2.1.2. Câmpia Tecuciului 4.2.1.5.0.1. Câmpia Siretului 4.2.3.2.3. Câmpia Săratei 4. Lunca Bârladului 4.2.0.

Glacisul (Depresiunea) Luncaviţei 7. Dealurile Carierei 8.1. Depresiunea Mircea Vodă 3.2.7.7.1. Depresiunea Morilor 3. Depresiunea Cilic 3.1.1. Podişul Trestenic 3. 232) A.9.3.4.8.1. Dealurile Uzum-Malcoci 5. Depresiunea Dorobanţu 8. Balta Borcei (Ialomiţei) 2.4. Balta Brăilei 0. Depresiunea Iulia 4. Depresiunea Greci 2.2.4. Lunca Greaca 0.2. Colinele Beştepe 5. Glacisul Isaccei 7. Podişul Babadag 8.2. Colinele Tulcei 5. Depresiunile Taiţei 3. Glacisul Nufărului 7.1. Lunca Călăraşului b. Dealurile Pietrosul (Agighiol-Ortabair) 6. Bălţile Dunării 1. Podişul Visternei 8. Colinele Murighiol (Dunavăţ) 5.1. Podişul Slavelor 8. Depresiunea Alba 3. Dealurile Ciucurovei 8. Glacisul Măcinului 2.3. Depresiunea Nalbant 5.2.2. Muchia Cernei 8.4. Balta Isaccei XV. Podişul Dobrogei de Nord 1.4.2.6.3.6. Dealurile Atmagea 8. Podişul Isaccei 3. Glacisul (Depresiunea) Jijilei 8.3. Dealurile Somovei 7.3. Depresiunea Slavelor 8. Glacisul Nord-Dobrogean 7.3.2. Podişul Niculiţel 3.5. Depresiunea Nifon 3. PODIŞUL DOBROGEI (vezi şi p.2.1. 0. Depresiunea Cernei 2.3. Podişul Coşlugea 3. Dealurile Camenei 214 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Stupari 3.3.3. Depresiunea Horia 3.4.4. Câmpia Nucarilor (Pedimentul Agighiol) 7.2. Munţii Măcinului 2.5.

4.0. Grindul Chituc XVII. Podişul Gârliciului C.6.0. Podişul Cobadinului (Negru Vodă) 0.11.0.3. Grindul Stipoc 0.2.8.4.2. Depresiunea Gălbiori 1. Depresiunea Popina 0. Grindul Letea 0.3. Depresiunea Şontea-Furtuna 0. Depresiunea Pardina 0.0. Depresiunea Rusca (Litcovul de vest) 0. 8.3.0.0.2.2. PLATFORMA CONTINENTALĂ (vezi şi p. 235) 0.13. Podişul Mangaliei XVI. Depresiunea Horia 1.5.10. Grindul Caraorman 0.3.0.4. Lacul Zmeica 0.7. Podişul Cernavodei 1. Lacul Sinoie 0. Depresiunea Dorobanţu 1. Depresiunea Matiţa 0. Lacul Goloviţa 0. 60 şi p. Complexul lagunar Razelm 1. Depresiunea Stupina 1. Depresiunea Sireasa 0.0. Complexul Zătoanele b.6.0. Depresiunea Crucea 1. Grindul Chilia 0. Grindurile Ivancea-Sărăturile 0.5.12.5.7. Delta Dunării (vezi şi fig. Podişul Dobrogei Centrale 1. Depresiunea Mihail Kogălniceanu 0.10. Depresiunea Sulinei (Roşu-Puiu) 0. Podişul Dobrogei de Sud 1.14. Câmpia (Pedimentul) Ciamurliei B.1.0.0. Glacisul Babadagului 9. Depresiunea Gorgova (Litcovul de est) 0.1. Depresiunea Nicolae Bălcescu 1. CÂMPIA DELTAICĂ ŞI LAGUNARĂ A DOBROGEI a.6. Depresiunea Dunavăţ 0. Grindul Lupilor 0.2.15.0. Podişul Carasu 1.9.1. Podişul Casimcei 1.4. Lacul Razelm 0. 236) 215 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Medgidiei 2.0. Podişul Oltinei 3. Podişul Istriei 0.0.

Există în cantităţi mari îndeosebi în vestul Podişului Getic. Platforma continentală (petrol). zăcămintele minerale şi minereurile. În prezent.). Depresiunea Brad (Ţebea). Lupeni. Câmpia Română (petrol. Cărbunii. asupra resurselor naturale este necesară înainte de trecerea la Geografia economică a României. fiind legate de cele patru geosfere externe plus energia solară. ca. dar şi în termocentrale (Paroşeni. valurile marine). Subcarpaţii (petrol. Se găseşte în depresiuni intramontane sau la poala muntelui (Meseş): Depresiunea Comăneşti (Comăneşti şi Asău). Cele mai multe exploatări sunt în bazinele Rovinari. Antracitul se găseşte numai la Schela-Gorj (poala Munţilor Vulcan) şi este extrem de puţin. inclusiv valurile marine. Resursele fundamentale pentru om sunt cele care îi întreţin din totdeauna viaţa. precum şi recalificarea unei părţi dintre mineri. Principalele regiuni sau unităţi cu astfel de bogăţii sunt următoarele: Carpaţii Vulcanici de Nord. Rezervele sunt modeste. Pădurea Craiului (bauxită). eoliană. Resursele energetice Se încadrează în această categorie cărbunii. Ticu ş. aerul.a. de relief ş. iar multe dintre ele prezintă concentrări areale sau liniare. hidrocarburile (petrolul şi gazele naturale). apoi în Subcarpaţii Prahovei (Şotânga. Huila este localizată numai în munte. Subcarpaţii Buzăului (Ceptura). Resursele de bază de care dispune o ţară sunt considerate însă următoarele: resursele şi sursele energetice. Ele pot avea şi caracter de condiţii naturale (condiţiile climatice. Se foloseşte pentru cocs metalurgic. o sursă de energie etc. Podişul Transilvaniei (sare şi gaz metan). Dealurile de Vest (cărbuni şi petrol).a. Podişul Getic (cărbuni şi petrol). Podişul Dobrogei (cupru şi fier). Celelalte resurse sunt concentrate areal. aici. Mintia). energia atomică.). În ultima categorie intră energia apelor. vegetaţia. hidroenergia şi alte resurse (solară. în 216 Universitatea SPIRU HARET . Petrila. utilizat pentru energie electrică. Resursele naturale reprezintă toate elementele şi energiile utile omului. Munţii Metaliferi şi Munţii Locvei (toţi cu neferoase). Vulcan. gaze de sondă). dar globală. Munţii Poiana Ruscăi.). Depresiunea Almaş-Agrij (Cristolţel. dominant în Depresiunea Petroşani şi puţin în Munţii Almăj (Cozla) şi Munţii Aninei. de exemplu: apa. Petroşani. resursele de apă şi fondul funciar sub diferitele sale forme. depresiunile Petroşani. geotermală. în Dealurile de Vest şi nordul Depresiunii Braşov. Dognecei şi Gilău (fier). relieful). Vâlcan. Lignitul este un cărbune slab caloric. în Subcarpaţii de Curbură şi Getici. direct sau indirect. După puterea calorică şi modul de folosire. Comăneşti şi Brad (cărbuni). cum ar fi izvoarele. sunt mai multe tipuri. Filipeştii de Pădure). unele mine au fost închise şi se încearcă o modernizare şi reabilitare a producţiei de huilă. În Depresiunea Petroşani. sau de surse (locul unde se află sau se propagă ceva. Resursele noastre energetice sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării. Motru şi Husnicioara. Cărbunele brun este utilizat pentru energia electrică. Podişul Moldovei (nisipuri cuarţoase). sare şi cărbuni). Câmpia şi Dealurile de Vest (ape geotermale. RESURSELE NATURALE DE BAZĂ ŞI PERSPECTIVELE LOR O privire sumară. petrol şi cărbuni). numeroasele centre de extracţie au condus la apariţia. a mai multor oraşe: Uricani. dar în mod inegal.

Ip. Zemeş. Relativ importante sunt zăcămintele din Platforma continentală. Năvodari şi altele mai mici. Deocamdată. importăm petrol. după al doilea război mondial. apoi Podişul Getic. Moşoaia. Câmpia Ploieşti-Târgovişte (arealele nord de Ploieşti şi nord-vest de Târgovişte). Moineşti). Coşoveni). În Câmpia Transilvaniei există la: Puini. Timişoara. Glăvăneşti) şi arealul petrolifer al Câmpiei de Vest. Zăcămintele se găsesc în dealuri. Vărzari. Câmpia Boianu (Corbu. în Depresiunea Tazlău (Tazlău. precum şi Cristuru Secuiesc (în Subcarpaţii Târnavelor). Potcoava). Important este şi Podişul Târnavelor: Bazna.. Podişul Getic are petrol pe mai multe aliniamente între Dâmboviţa şi Jiu: Brădeşti. arealul Bucureşti-Periş. Podişul Moldovei (Găiceanca. Uraniul se foloseşte la centrala atomo-electrică de la Cernavodă. dar în regiuni petrolifere. fire şi fibre sintetice etc. în următoarele unităţi din Câmpia Română: Câmpia Brăilei (Oprişeneşti. gazele sunt insuficiente. Capacitatea de extracţie (în funcţie de rezerve) a petrolului românesc este de 3-4 ori mai mică decât posibilităţile de rafinare. Satchinez. Exploatarea lignitului este foarte costisitoare. Câmpia Găvanu-Burdea (arealul Cartojani-Videle-Valea Plopilor). de aceea importăm din Rusia. Gazele asociate cu petrol se găsesc fie în combinaţie cu acesta. Gazul metan se transportă prin conducte şi în exteriorul Transilvaniei. pentru mase plastice. Bogaţi. Galaţi. Zătreni. inclusiv Padina (în Bărăganul Central). dar mai reduse. mai ales în Subcarpaţii Curburii (pe aliniamentul Berca- Sărata Monteoru-Urlaţi-Câmpina-Moreni). Ambele tipuri de gaze sunt folosite în termoficare. Petrolul este folosit pentru producerea de energie şi în industria petrochimică. câmpii şi platforma continentală. Mediaş ş. Merişani.a. Oneşti. Câmpia de Vest prezintă o grupare de centre la contactul câmpiilor Arad-Vinga-Jimbolia (Biled. Jugureanu). adesea. Borzeşti. Ţicleni. Şincai. Nadeş. funcţionează un singur generator (produce 8% din energia electrică a ţării) şi se pregăteşte a doua unitate. la Cernavodă. 217 Universitatea SPIRU HARET . Brazi. Sângeorgiu de Pădure ş. Lişcoteanca. Sărmăşag). (îndeosebi gazul metan). Pentru necesităţile ţării. Hulubeşti. Variaş) şi foarte puţin la nord de Oradea. la: Bucureşti. unele pe cale de epuizare. Bustuchin). Sărmaşu. Arad. Piteşti.a. Bogate în astfel de gaze sunt unele areale din Câmpia Română: Câmpia Brăilei. Mai recent s-a descoperit petrol şi pe marginea Depresiunii Braşov (Ghelinţa). inclusiv Suplacu de Barcău (în Dealurile de Vest). În viitor. Ulmu. fiind subvenţionată. Gheorghe) şi în Dealurile Barcăului şi Crasnei (Popeşti. De aceea.Depresiunea Braşov-Baraolt (Vârghiş şi Căpeni şi la Valea Crişului – nord de oraşul Sf. Gazele naturale sunt de două feluri: Gazul metan formează zăcăminte în domurile din Transilvania. Iaşi. Copşa Mică. Zau de Câmpie. Câmpia Piteştiului (Oarja). împreună cu apa grea produsă la Halânga. Petrolul extras din regiunile amintite se transportă pe conducte la diferite rafinării: Ploieşti. fie în zăcăminte separate. Câmpia Romanaţi (Teslui. Luduş. Combustibilii nucleari (uraniu) se găsesc în Munţii Apuseni (Ştei sau Băiţa- Plai) şi Carpaţii Orientali (Crucea – Suceava. Satu Mare. Câmpina. Bicazul Ardelean şi Tulgheş-Grinţieş). termocentrale (Luduş. Cele mai multe au fost descoperite. în Subcarpaţii Getici (Băbeni. în număr mare. În Subcarpaţi au fost descoperite şi exploatate primele rezerve.) şi industria petrochimică. lignitul s-ar putea gazeifica şi folosi ca atare.

Câmpia Brăilei ş. baritină etc. Drăgan (Valea Drăganului). Bârzava (Văliug). am putea chiar exporta energia electrică. se găsesc dominant în Carpaţi şi Subcarpaţi. lacurile celorlalte hidrocentrale au perioade mari. Alte resurse energetice şi nepoluante. Unele râuri au fost amenajate în suite de lacuri şi hidrocentrale cum sunt: Oltul (din Depresiunea Făgăraş până la vărsare). Construcţia de hidrocentrale aduce şi multe alte avantaje: amenajări complexe ale bazinelor hidrografice. dacă se vor aplica tehnologii avansate. Argeşul. din care 5900 MW pe râurile interioare (80% aparţin muntelui). mai ales. Bucureşti. Aceste resurse.a. unde apa curge continuu. Amenajarea hidroenergetică şi complexă. Energia valurilor marine. dar costisitoare. Someşul Mic. Bistriţa. au fixat uneori 218 Universitatea SPIRU HARET . Potenţialul amenajabil la debite medii anuale este de circa 8000 MW. pe Siret (aval de confluenţa cu Bistriţa). ca şi hidroenergia. dar cu posibilităţi de construcţie a altora şi în aval. după informaţiile permanente pe care le are. Ca o concluzie generală se poate spune că resursele energetice ale României ar fi suficiente pentru necesităţile umane şi economice.). Se găsesc în cantităţi mari în Câmpia de Vest. amenajări complexe ale bazinelor hidrografice şi o bună gospodărire. Doftana (Paltinu). dar cu precădere în Câmpia Română şi pe litoral. hidrocentrale se găsesc numai pe Olt şi la Ostrovul Mare pe Dunăre. Sistemul central hidroenergetic. Una din greutăţile folosirii lor constă în depunerile care obstruează rapid conductele. în Depresiunea Făgăraş pe Olt. în special iarna. Energia solară poate fi obţinută în toată ţara. în combinaţie cu cele energetice sau singure. comandă continuu timpul şi puterea de funcţionare. rezerve de apă pentru perioade secetoase. ar putea fi captată cu tehnologii adecvate. Podişul Transilvaniei (Gilău pe Someşul Mic. care dau o producţie relativ ieftină. Apele geotermale reprezintă o resursă energetică prea puţin folosită. Resursele minerale Acestea sunt de două mari categorii: metalifere (feroase şi neferoase) şi nemetalifere (sare. deşi încercări şi perspective există. Ca repartiţie. Prut (Stânca Costeşti). care sunt deja studiate. reducerea sau oprirea efectelor de inundaţii. Sunt necesare tehnologii de captare şi de stocare. Sadu. când apa lor scade sub nivelul de uzinare şi centrala nu funcţionează. pe un aliniament la oarecare distanţă de ţărm.).000 MW. zone de agrement etc. alimentări cu apă ale unor localităţi. Prin amenajări complexe. dar are condiţii şi în estul Câmpiei Române şi la munte. este una din marile probleme economice şi de mediu pentru viitorul României. unde frecvenţa şi tăria vântului sunt mari. în continuare a râurilor. Hidrocentrale importante există şi pe Buzău (Siriu). Lotru (Lotru- Ciunget). Energia eoliană a avut tradiţii în Dobrogea (morile de vânt). Amenajările energetice de până acum au o putere de 5700 MW. iar în dealuri şi podişuri. cât şi. În câmpie. atât pentru termocentrale. pentru hidrocentrale. potenţialul se poate ridica însă la 13. Sebeşul. sunt folosite puţin sau deloc. apoi pe Sebeş). unde Soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. dar şi în Câmpia Română (de exemplu. În afară de cele două mari hidrocentrale de pe Dunăre. Hidroenergia se referă la folosirea energiei apelor în centrale hidroenergetice.

Manganul. pentru ceramică. Băiuţ). Mai apare în Metaliferi (Roşia Poieni) şi în marginea Podişului Babadag (Altân Tepe). Tg.a. la Lueta (Harghita) şi Iulia (Pod. Minereurile neferoase există. tot din familia fierului. Carpaţii Orientali. Baritină este puţină. Oţelu Roşu. Foarte puţine mai apar în roci vulcanice. Caolin. se găseşte în Depresiunea Dornelor (Şarul Dornei. importăm. Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). Nisipuri cuarţoase. Metaliferi-Detunate). Din aceste minereuri se extrag: metale colorate (cupru. Roşia Montană ş. aluminiu).) şi în munţii Gutin-Lăpuş (Şuior. auroargintifere şi metale rare (mercur. constituie una din caracteristicile de bază ale României (vezi tabelul 8)..a.a. dominant. Resursele nemetalifere sunt dominate de marile rezerve de sare. apărând la zi pe două mari aliniamente (Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului şi altul în est. Munţii Lăpuşului (Cavnic. Niculiţel). Zlatna. Nistru. Reşiţa. Aceasta se găseşte în tot subsolul Podişului Transilvaniei. Baia de Arieş. mai rar de cristalin (Locva.). Ocnele Mari ş. Zăcăminte dominant cuprifere se găsesc în Munţii Igniş (Ilba. Iacobeni) şi puţin la Cârlibaba (Obcina Mestecăniş) şi Masivul Preluca (Răzoare). pentru sticlă. după modul de folosinţă. de aceea.a. Minereuri de fier s-au format mai ales în cadrul rocilor metamorfice. Minerale auroargintifere se află. există la Harghita-Băi şi Aghireş (în Podişul Someşan). 219 Universitatea SPIRU HARET . Teliuc). Din sare se realizează produse clorosodice la Borzeşti. Fondul funciar Înglobează totalitatea terenurilor ţării şi reprezintă resursa generală fundamentală a patriei. la Miorcani (pe Prut) şi Vălenii de Munte (din Pintenul de Văleni). sub formă de mineralizări complexe şi sunt legate mai ales de vulcanismul neogen (munţii Vulcanici. Plumb şi zinc există în special în Igniş şi Poiana Ruscăi (Muncelu Mic). Băiţa. în Subcarpaţi şi Podişul Sucevei (Cacica. în Metaliferi-Detunate (Săcărâmb.locul unor centre mari industriale: Hunedoara. Borzeşti ş. wolfram ş. Baia Sprie). Ocna. Munţii Hăghimaş (Bălan) şi relativ mult în Munţii Locvei (Moldova Nouă). Bauxita (minereu de aluminiu) există şi se exploatează în munţii Pădurea Craiului (Dobreşti. obişnuit. Munţii Dognecea (Ocna de Fier) şi lângă Constanţa. Govora-Râmnicu Vâlcea ş. apoi în Munţii Gilău (Băişoara). Govora-Râmnicu Vâlcea. molibden. Zece Hotare) şi puţină în Şureanu (Ohaba-Ponor). Baia Mare. Structura acestuia. Resursele sunt insuficiente şi. Cavnic). Cele mai mari rezerve (50%) sunt în Munţii Poiana Ruscăi (Ghelari. Dobrogea). la Ostra (sud-est de Rarău) şi Somova (nord de Depresiunea Nalbant).a. care se exportă. plumb. Maramureşului (Baia Borşa). Slănic-Prahova. zinc.). Obcina Feredeu (Fundu Moldovei). la Palazu Mare (neexploatabil).

40 rezervaţii ştiinţifice.1 mil. dar din cauza degradărilor. din care 34234 miliarde ape de suprafaţă (Dunărea aduce 2000 mld. iar ca areale deluroase. Regiunile cele mai lipsite de pădure sunt: Câmpia de Vest (3. Metaliferi. Resursele de apă asigurate ating 40066 miliarde m3/an. Care sunt principalele regiuni sau unităţi cu resurse naturale de bază ? (Neferoase în: Vulcanicii Nordici. • păşuni şi fâneţe = 33% (5. Ape şi bălţi = 3. 28% în deal şi 7% în câmpie.6%*) • vii şi livezi = 4% (16%*) 2. probleme 1. Câmpia Moldovei (4%). Pot fi amintite. Autoevaluare – întrebări.5%). ha în anul 2000). hidroenergia. de secetă.7% 6. Care sunt resursele energetice ? (Cărbunii. Tabelul 8 Structura fondului funciar Total = 23839. 2. Numai secetele pot cuprinde până la ½ din terenurile agricole (circa 7. Retezatul şi Pietrosul Rodnei). Terenurile agricole au soluri de categoria I şi II în proporţie relativ redusă (vezi tabelul 5).7% 5. care ocupă aproape 28% din teritoriu. fier: Poiana Ruscăi. şi ariile protejate. Brad. ca o caracteristică a structurii fondului funciar.9% ________________________ * calitate foarte bună şi bună În cadrul acestei structuri se impun a fi subliniate trei sau patru categorii. energia eoliană. suprafeţe mari sunt afectate de eroziune prin apă şi vânt. Totodată.2 milioane ha. 573 rezervaţii de conservare a naturii şi 180 monumente ale naturii. Drumuri şi căi ferate = 1. Podişul Dobrogei (7%) şi Moldovei (12%).5% din suprafaţă. Agricol: 62% din care: • arabil = 63% (39. Braşov şi în Munţii Almăj şi Aninei. 15 parcuri naţionale. din care: 1. Bărăganul (3. este repartizată inegal: 65% în munte. cu 2. Locvei. 3. optimum în regiunile deluroase ar fi de 40%. exces de umiditate. hidrocarburile.7% 4. hidroenergie în toţi munţii.5%*).1 mii ha. Gilău. Construcţii = 2. cărbuni în depresiunile: Petroşani. Pădure = 28% 3. alunecări de terenuri. Comăneşti.2%).) şi 5838 mild. 220 Universitatea SPIRU HARET . Alte suprafeţe = 1. Dognecei. De câte feluri sunt resursele naturale ? (Resurse fundamentale pentru om şi resurse de bază pentru ţară). Pădurea. bauxită: Pădurea Craiului. energia atomică. sărăturare şi poluare. Amenajările pentru irigat se extindeau pe 3. combustibili nucleari în Apuseni şi Orientali). ape subterane. geotermală şi valurile marine). în anul 2000. în care intră: 3 rezervaţii ale biosferei (Dunărea. s-au udat numai 200 mii ha.

În care munţi se găsesc resurse energetice şi ce tipuri ? (Depresiunea Petroşani. depresiunile Comăneşti. Boianu. Paltinu – Doftana. Depresiunea Braşov-Baraolt – lignit. Baia Sprie. deoarece alimentarea lacurilor este redusă). Hăghimaş: Bălan. Dealurile Barcău-Crasna. Lueta. Subcarpaţi. se fac rezerve de apă pentru perioade secetoase. mangan la: Şarul Dornei. Cozla. Bistriţa. Munţii Lăpuşului: Cavnic. Iulia – Podişul Niculiţel. Iacobeni. Palazu Mare. Teliuc. 5. 14. 221 Universitatea SPIRU HARET . Sebeşul). Subcarpaţi. Unde s-ar putea obţine mai multă energie electrică de tip solar şi eolian şi de ce ? (În Câmpia Română şi pe litoral. 8. 10. Petrolul se găseşte în următoarele regiuni şi unităţi de relief (Câmpia Brăilei. estul Câmpiei Române şi la munte). Munţii Aninei. Unde sunt localizate rezervele de gaz metan ? (Câmpia Transilvaniei. reduce inundaţiile. Podişul Moldovei. Subcarpaţii Getici şi de Curbură. Unde se găsesc minereuri feroase ? (Fier la: Ghelari. 15. Dealurile de Vest. 7. Câmpia Ploieşti-Târgovişte. petrol: Podişul Getic. amenajările sunt complexe. Aninei – huilă. Băişoara – Gilău. Unde se găsesc combustibili nucleari în România ? (Uraniu se găseşte la: Băiţa-Plai. Romanaţi. Stânca- Costeşti – Prut. Băiţa. lignit: vestul Podişului Getic. Argeş. Enumeraţi 7 hidrocentrale de pe râurile interioare şi localizaţi-le ! (Vidra – Argeş. Băiuţ. Munţii Maramureşului: Baia Borşa. alimentare cu apă a localităţilor. gaze: Podişul Transilvaniei. Locvei: Moldova Nouă. Subcarpaţi. Ce avantaje aduce construcţia de hidrocentrale ? (Energie ieftină. Crucea. Câmpia de Vest. Care sunt râurile cu suite de hidrocentrale ? (Olt. 12. Dar în câmpie ? (Petrol şi gaze de sondă: câmpiile Română şi de Vest. Podişul Târnavelor şi Cristuru Secuiesc). Care sunt tipurile de cărbuni şi unde sunt localizate ? (Antracit: Schela. 11. Subcarpaţii Getici şi de Curbură. Sadu V – Sadu). 9. deoarece muntele acumulează 80% din volumul de apă al ţării fără Dunăre). 17. 18. Siriu – Buzău. Depresiunea Brad. Olt. huilă: Depresiunea Petroşani. Argeş. Platforma continentală). cărbune brun: Depresiunea Almaş-Agrij. nordul Depresiunii Braşov). 4. Vidraru – Lotru. iar energia eoliană în Dobrogea. Podişul Getic. Metaliferi: Roşia Poieni). Apuseni şi Carpaţii Orientali – uraniu. unde soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. Depresiunea Comăneşti. Almăj. zone de agrement). Dar în podişuri (Lignit în: Podişul Getic. 13. Bicazul Ardelean. Someşul Mic. în toţi munţii – hidroenergie. Cârlibaba. Găvanu-Burdea. Ocna de Fier. Brad – cărbune brun. Obcina Feredeu: Fundu Moldovei. Câmpia Piteştiului. 16. Nistru. 6. hidroenergie pe râurile mari). hidroenergie pe Dunăre. Răzoare). În care munţi şi centre există minereuri dominant cuprifere ? (Igniş: Ilba. În ce treaptă de relief există cel mai mare potenţial hidroenergetic şi de ce ? (În munte se află 80% din potenţialul amenajabil la debite medii. eoliană). În care anotimp hidrocentralele funcţionează cel mai puţin şi de ce ? (Iarna. Tulgheş-Grinţieş). energie solară şi eoliană în estul Câmpiei Române). Podişul Getic. Văliug – Bârzava. ape geotermale: Câmpia de Vest şi Câmpia Română.

Ce procent de împădurire au dealurile şi podişurile şi care ar fi procentul optim pentru mediu ? (28%. de versant. iar optim ar fi de 40%). În România. Acestea. Activităţile umane se localizează tot pe suprafaţa reliefului şi multe dintre ele sunt influenţate direct de aceasta. 21. Acesta din urmă este extrem de diversificat. structura: agricol 62%. 10% construcţii. de la litoral la stepa alpină. datorită cercului carpatic. Cavnic). aliniamentul estic: Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). Pe suprafaţa lui are loc interferenţa tuturor celorlalte elemente de mediu. Carpaţii. Roşia Montană. Prin fragmentarea lor şi prin orientarea versanţilor şi a culmilor. drumuri. RELIEFUL – SUBSTRAT AL MEDIULUI NATURAL ŞI AL ACTIVITĂŢILOR UMANE Relieful şi mediul. acvatic şi subteran. aici se întreţes circuitele de materie şi energie care structurează mediul.5%. 22. dar şi unele aspecte umane şi economice. iar regional joacă rol de barieră în calea circulaţiei maselor de aer extrem-europene. cum ar fi: „faţa” şi „dosul” muntelui. Munţii Gutin – Lăpuş: Şuior. relieful diversifică tipurile acestuia pe verticală. Carpaţii şi o parte din dealuri au scos la iveală şi numeroasele bogăţii ale subsolului. vii-livezi ? (Circa 61% din agricol). Ca element de mediu. pădure 28%. 26. atât pe verticală. păşuni- fâneţe. Ce procente din teritoriu ocupă ariile protejate şi de câte feluri sunt acestea? (2. alte suprafeţe). Ce procent deţin terenurile bune şi foarte bune folosite ca arabil. 20. Comparaţi suprafaţa fondului funciar cu cea a ţării ! (Sunt egale). ei diversifică şi mediile locale. Baia de Arieş. 23. varietăţile de relief determină repartiţia tuturor elementelor naturale de mediu. reprezintă resursa fundamentală. 24. Relieful este suport. rezervaţii ştiinţifice. iar valurile de popoare migratoare ar fi „măturat” de aici insula de latinitate daco-română. au introdus etajarea tuturor elementelor de mediu. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. sau energie solară. există trei mari categorii de mediu: terestru. dar în primul rând mediile locale. ape. mediile de vale. prin înălţimea lor. cu forma lor de coroană. rezervaţii de conservare a naturii şi monumente ale naturii). Ce valori au resursele asigurate de apă ale României ? (40066 miliarde m3/an). Aliniamentele cu iviri de sare din Transilvania (Aliniamentul vestic: Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului. Ce este fondul funciar şi care este structura lui ? (Totalitatea terenurilor ţării. 19. de depresiune. 15 parcuri naţionale. în 222 Universitatea SPIRU HARET . stepele din nordul Mării Negre s-ar fi extins până în pusta maghiară. au impus locuitorilor lor. de la roci şi minereuri până la apă. 25. determinând regiuni climatice şi de mediu. aer. până la mediu subteran-carstic. iar în cadrul acestora determină varietăţi de orientare faţă de razele solare şi vânturi. Dar auroargintifere ? (Metaliferi: Săcărâmb. impunând etaje morfoclimatice. cuprind: 3 rezervaţii ale biosferei. dar şi element primar al mediului înconjurător. În plus. cât şi regional. Dominant este mediul terestru-temperat continental.

poziţia sectoarelor muntoase faţă de circulaţia maselor europene de aer şi după expunerea versanţilor. podişuri şi câmpii exterioare. subcarpatic.timp. întregul sistem geografic românesc. Carpaţii au născut. păstor de oi. al câmpiilor. lucrător în lemn. preocupări. litoral şi marin. Microplaca Moesică. Influenţează. păstori.. Se situează în partea central- nord-estică a României şi au formă de cerc. pentru români. Aceste tipuri au fost pe alocuri intens transformate de om. locul central geografic al României. Forma lor de cerc. ultima este activă şi în prezent. cu multe tipuri. mediul urban este aproape total artificializat. în care locuitorii şi-au fixat aşezări multe şi stabile. astfel. în acelaşi timp. În cadrul mediului montan. multe văi transversale. Pe de altă parte. climatice. complementarismul economic regional al mediilor geografice a învăţat aceşti oameni să facă schimburi şi comerţ. podişuri şi în mediul litoral. Meridionalii. din care 90% sunt sub 1500 m. Fiecare tip de mediu se caracterizează prin anumite trăsături geomorfologice. la munte. impunându-i o structură radiar-concentrică. Considerând mediul natural ca integrare sistemică regională şi locală a tuturor elementelor fizico-geografice. Apusenii şi Munţii Banatului. miner. Sunt munţi de înălţime mijlocie şi mică. cu etaje climatice. viticultor. al podişurilor. păstrându-se. în armonie cu natura. deltaic. montan. de vegetaţie şi soluri şi cu trepte de dealuri. care impun la rândul lor trăsături ecologice diferenţiate. de apă etc. cojocari sau mineri şi lucrători ai pietrei. subcarpaţi. agricultori. o mare insulă de latinitate. uneori transhumant. pomicultor. Au multe depresiuni şi bazinete interioare (23% din spaţiul carpatic). Toate acestea determină câte un anume tip de utilizare a resurselor naturale şi un anume grad de umanizare a mediului pentru etapa dată. Din aceste ciocniri au rezultat cinci sectoare carpatice. determinând cutremurele vrâncene. Cel mai înalt grad de umanizare a mediului apare în câmpii. Dintre acestea. identificăm pe teritoriul României următoarele tipuri de mediu: montan. Ei erau. trecători şi pasuri transcarpatice şi suprafeţe de eroziune care retează culmile carpatice. vânători. prinsă la mijloc. unde s-au retras şi cei din jur pe timp de primejdie externă. cu structuri diferite: Orientalii. a rezultat din ciocnirea Microplăcii Transilvane. cu Placa Euroasiatică. conturându-se în mod deosebit şi un mediu agricol şi două medii de aşezări: urban şi rural. 223 Universitatea SPIRU HARET . Carpaţii şi mediile carpatice Carpaţii sunt munţi formaţi în orogeneza alpină. în funcţie de altitudine. un mediu natural specific. chiar determină. o caracteristică unicat pe glob. Curbură. având o medie de 840 m. caracteristica de bază au constituit-o forma de cerc şi prezenţa multor locuri de habitat şi adăpost. Activităţile din deal şi munte au făcut din oamenii locurilor multipli meseriaşi. în centru se află Depresiunea Transilvaniei. subtipuri şi varietăţi. activităţi şi ocupaţii variate: agricultor în câmpie. În afara caracterelor amintite. uneori depăşind pe cele din câmpie. o dată cu ei. numai depresiunile şi culoarele de văi cunosc valori crescute de umanizare. crescător de animale sau exploatator de sare în dealuri. pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. pescari. Microplaca Panonică şi Microplaca Mării Negre.

cer. Zlatna ş. În zonele cu pădure. Este un mediu stabil. Lăcăuţi. cu ierni lungi şi strat de zăpadă care ţine până la 200 zile /an. Siriu. pajişti secundare şi. care determină alunecări. Întorsura Buzăului. Oaş. relief glaciar şi periglaciar. rare suprafeţe agricole (Vatra Dornei. uneori terasări. Depresiunile mijlocii ca altitudine sunt obişnuit foarte extinse. pajişti de tip tundră alpină. Ciucaş. depresiunile din defileul Dunării. mai puţin în părţile joase. infiltraţia domină asupra scurgerii. Leaota. majoritatea masivelor Meridionalilor. diferenţiate prin temperaturi. Suhard. dar coboară şi la 50-300 m acolo unde muntele ia contact direct cu câmpia sau cu dealuri joase: Măcin. Timiş-Cerna. Braşov. Ţibleş. cu păşuni şi pădure de fag şi conifere. la poalele joase. Baiu-Neamţu. Se remarcă: văile Moldovei. de fag. montan mijlociu şi jos cu pădure. Igniş. Clima devine umedă şi rece. Gutin. Comandău. iar cele vestice au în schimb stejar.a. gârniţă. păduri de conifere. Harghita. Muntele mediu şi jos are două etaje de pădure. climatul este mai umed. Piatra Craiului. glacisuri şi terase largi. Altitudinea şi relieful împart mediul montan în patru subtipuri. fiind însoţită de eroziunea solurilor. Borsec. Depresiunile joase se găsesc. de amestec cu fag. Giumalău. tufărişuri. dar în arealele defrişate capătă caracter torenţial. Masivele cu mediu alpin-subalpin sunt: Munţii Maramureşului. chiar gorun. Ca element principal de mediu. Bihor. Gurahonţ. cu predominarea agriculturii. mijlocii (deluroase şi cu şesuri) şi joase (cu şesuri). Zarand. apărând şi un mediu subalpin. Bistriţei. Acestea sunt: Maramureş. Mediul alpin are stâncărie. Câmpulung Moldovenesc. curenţi de aer schimbători. Semenic. au multe păşuni şi terenuri agricole. care determină stabilitate. Brad-Hălmagiu. Muntele Mare. turism şi arderea sau defrişarea tufărişurilor. Câmpeni). Bilbor. altitudine şi orientare. mai ceţos. Bozovici. cu dealuri. depresiunile intramontane şi culoarele de vale. cu păduri de fag. Scurgerea apei de ploaie este rapidă. Petroşani. au climat de munte. Presiunea umană aici este mică şi se manifestă prin suprapăşunat. gorun. Aceşti munţi sunt mai reci şi mai umezi pe versanţii nordici. Comăneşti. Ecosistemele sunt de tip tundră alpină. precipitaţii şi vegetaţie şi mod de folosire: alpin sau montan înalt. Ceahlău. Mediul montan ocupă altitudini între circa 700 m şi 2544 m. Vlădeasa. iar versanţii domină ca suprafaţă. Brezoi (Ţara Loviştei). chiar industrie adesea poluantă (Petroşani. Mediul culoarelor de vale se individualizează mai ales la văile mari. Munţii Banatului. Căliman. Presiunea umană în depresiuni este veche şi puternică. acestea din urmă subdivizate în fag şi gorun (pentru munţii foarte joşi. dar cu unele dereglări în pajiştile secundare şi în arealele cu argile. deosebit de populate.). limita pădurii a fost coborâtă prin defrişări sub cea normală (1800 m în sud şi 1600 m în nord). Bucegi. Primele sunt mai mici. 224 Universitatea SPIRU HARET . Zlatna. Gheorgheni. cele din Orientali şi Curbură prezintă puternice inversiuni termice şi chiar molid. Precipitaţiile ating 1000-1400 mm. cu multe varietăţi locale după poziţie. În unele masive. în vest şi au un climat de dealuri joase: Oaş. aşezări dense. conifere şi foioase. Haţeg. energie şi fragmentări mari. cu pante mult înclinate. Suportă totodată uşoare influenţe oceanice spre vest şi continentale în estul Orientalilor. Penteleu. Rodnei. dar şi carpen. Braşov. circulaţie umană intensă. dominant. mai ales Defileul Dunării (la 70-80 m). Ciuc. sub 700 m). Mediul depresiunilor are trei variante: înalte – deluroase. relieful este accidentat. Văile sunt adânci şi înguste. Funcţionalitatea geosistemelor este în funcţie de pante şi de existenţa sau nu a pădurii.

numai până la nord de obcinele Depresiunii transversale a Braşovului. Dornei. Gutin. Culoarul Bran-Rucăr şi Piatra Craiului). Tarcău. Stânişoarei. cristalini şi două fâşii de fliş. Comandău. Tuşnad.Bistriţei. Întorsurii şi Comandău prezintă puternice inversiuni termice. b) Depresiunea Braşovului şi c) şirul Obcinelor Braşovului (Perşani. Ghimeş-Palanca. Predeal. cristaline (Maramureş. Igniş. Neteda. Bogata şi Racoş (peste Perşani). Au o structură geologică şi geomorfologică în patru fâşii paralele orientate NV-SE: munţii vulcanici. curbat. cu multe oraşe şi industrie. Printr-un culoar mai jos (Bârgău-Dorna-pasul Mestecăniş şi valea Moldovei) se subdivid în: Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei şi Carpaţii Moldo-Transilvani. Baiu. Şirul sudic. Bodoc. Giurgeu şi Hăşmaşu). Prislop. Şetref. Comăneşti. Buzăului. Bran (toate peste şirul Curburii). Se adaugă depresiunile: Oaş. câte o treaptă mai joasă de clăbucete şi culmi: Clăbucetele Predealului. Defileul Dunării (cel mai cald). până la Prahova). Rodna şi Suhard) şi obcinele (Mestecăniş – din cristalin –. Buzău-Harţagu. Clăbucetele Breţcului şi Măgura Caşin (în nord) şi Clăbucetele Doftanei. Piatra Mare. Bucegi-Postăvaru. Carpaţii Orientali se extind de la graniţa de nord până la Trotuş (după alţi autori. este invadat de aer continental. Lăpuş. mai are. În nord se mai găseşte Depresiunea Baraolt. Pasurile şi trecătorile din şi spre Depresiunea Braşov sunt multe: Vlădeni. iar latura externă sudică stă sub vânturi de tip foehn. Pasuri şi trecători: Topliţa- Deda. Zugreni. Gutin (Pintea). culoarele Oltului şi Mureşului. Predeal. Bucegi şi Bran. • Carpaţii Moldo-Transilvani au o structură similară: masive vulcanice (Căliman. în schimb. care aduc ploi şi zăpadă multă în Postăvaru. Bistriţei. Rucăr-Bran. Culmea Ivăneţu şi Muntele Furu (în sud). dar structural. în exterior şi spre Depresiunea Braşov. Baraolt. Bratocea. Câmpulung Moldovenesc. Muntele Monteoru. Domină coniferele şi fagul. Bixad-Tuşnad. Nemira şi Berzunţ). nord-estul Curburii. Tuhuţa şi Mestecăniş. Depresiunile principale sunt: Bilbor. Gurghiu. Podu Calului. Borsec. care impun aici chiar conifere. precum şi toate clăbucetele Braşovului. Trotuşului. Clăbucetele Întorsurii. Ciucaş. Bicaz. Siriu. Depresiunile Braşov. Oituz. ca şi obcinele nordice până la Nemira sunt afectate de mase de aer oceanic. iar partea de vest (până la Obcina Mestecăniş) primeşte adesea şi aer dinspre Ocean. Ciuc. Nehoiu şi Doftana. Depresiunea Braşov este foarte populată. Ţibleş. Munţii Bârgău). două şiruri din fliş (Ceahlău. Feredeu şi Obcina Mare – din fliş). dar este şi un teritoriu agricol. Carpaţii Curburii sunt formaţi din trei aliniamente structurale direcţionate invers decât Orientalii. Harghita). Goşmanu – unii geografi adăugând şi Nemira şi Berzunţ). Rarău. NE-SV. ca poziţie şi funcţionalităţi. Partea dinspre Braşov a şirului curbat sudic. La contactul acestor trepte cu şirul mai înalt sunt şi patru depresiuni mici: Întorsura Buzăului. Prahovei. Ciuc. Giurgeu (Gheorgheni). Penteleu. Sunt compuşi din următoarele grupe de masive: vulcanice (Oaş. Maramureş. între ele se alungesc depresiuni sau văi longitudinale. • Prima grupare de masive şi depresiuni stă oarecum sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice (climat bucovinean). şi curbate în exterior: a) şirul Curburii (Munţii Vrancei. 225 Universitatea SPIRU HARET . Ca pasuri importante: Huta. cristaline cu calcare deasupra (Giumalău.

Bucin. Depresiunea Haţeg şi bazinete mai mici ca Oaşa (pe Sebeş). şi Retezat. cu Găina. Buceş. Jiu-Strei). „Degetele” palmei. Cernei şi Ţarcului. au cele mai bogate precipitaţii (1400-1500 mm la Stâna de Vale în Vlădeasa). Toate împreună compun trei grupări de masive: Făgăraş (Culmea Făgăraş. dar cu temperaturi mai scăzute şi cu precipitaţii şi păduri mai extinse pe versanţii nordici. Gurahonţ. Parâng (Masivul Parâng. peşteri etc. Muntele Mare cu Gilău. despărţite prin falii şi defilee (Olt. Sus pe culmi apar pajişti subalpine. Pădurea Craiului şi Trascău. Munţii Mureşului. Păşunile alpine. Codru-Moma. Masivul Iezer şi masivele mai mici Cozia. Vălişoara. Pe partea estică. Vârtop. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile carpatice de vale). Aici se păstrează cel mai bine suprafeţele şi nivelurile de eroziune carpatice (Pediplena carpatică. Apusenii au şi un extins relief carstic. la vest de Olt. foarte extinse. Masivul Căpăţânii. prezintă fenomenul de foehn. Munţii Apuseni închid cercul carpatic în vest. Suprafeţele medii. Trecătorile sunt adânci şi pasurile înalte: Turnu Roşu-Cozia (pe Olt). vulcanice şi de roci sedimentare vechi şi cu roci mai noi în depresiuni şi culoare) şi una geomorfologică palmată. Sunt cei mai înalţi munţi ai noştri (vârfurile Moldoveanu 2544 m şi Negoiu 2535 m).). Frunţi şi Ghiţu). ca şi râul. iar pe versanţii mai umbriţi şi pe unele văi înalte sunt conifere. chiar cer şi gârniţă. Podul palmei îl formează trei masive mai înalte ce trec uşor de 1800 m (Bihor. cu mai multe pajişti secundare spre sud. Lainici (pe Jiu). Depresiunile sunt mai mici şi mai puţine: Ţara Loviştei (pe Lotru şi în Făgăraş). iar în vest comunică spre Culoarul Bistrei. Către vest se întind munţii: Zarand. est-vest. iar către E-SE sunt şi multe pajişti stepizate sub influenţa foehnului. Depresiunile sunt mai puţine: Brad-Hălmagiu. au o structură geologică mozaicată (cu masive cristaline. la poale se găsesc păduri de gorun. în sud. dar care va deveni unul din traseele turistice montane dintre cele mai interesante şi superbe. în nord-vest). la sud-vest de care sunt Munţii Detunatelor (o prelungire a Metaliferilor). Depresiunea Petroşani. Depresiunea Haţeg se continuă la marginea muntelui cu Depresiunea Hunedoara şi Culoarul Orăştiei. Câmpeni – Abrud. în special în Bihor. Godeanu. Mai au ca specific o despicătură longitudinală. Zlatna şi Borod. sub formă de masive. deşi abia depăşesc 1800 m. Ampoi. în nord). Munţii Apuseni. 226 Universitatea SPIRU HARET . Cindrel şi Şureanu. sub vârful Parâng) şi Transfăgărăşanul. au fost declanşatorul transhumanţei de tip carpato-ponto-dunărean. Sub aspectul mediilor geografice. 2141 m. şi Vlădeasa). compusă din trei mari masive cristaline. precum şi relieful glaciar. deoarece se află în calea vânturilor de vest. au şi relief carstic (chei. Jiul de Est şi de Vest şi Cerna. Masivele din sudul acestei despicături. se întâlnesc cu claritate cele patru subtipuri. formaţi din Metaliferi (până la râul Ampoi) şi Trascău. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. între ele pătrunzând golfuri de dealuri şi chiar de câmpie. iar spre nord: Plopiş şi Meseş. Carpaţii Meridionali (Alpii Transilvaniei) au o structură liniară vest-est. care continuă cu Pasul Merişor. fenomen unificator etnic şi lingvistic românesc. pasul Urdele (cel mai înalt din ţară. cu o şosea încă slab modernizată. Crişul Repede (Ciucea). Trecători şi pasuri: Ciucea. în sud-est şi Munţii Lotrului. pe care s-au axat văile Lotru. Culoarele principale de vale: Arieş. se extind spre vest şi nord. Retezat (Munţii Vâlcan şi Mehedinţi. Depresiunea Petroşani este ceva mai rece şi cu o poluare relativ ridicată. De-a lungul Mureşului se alungesc curbat.

Se află cu 1000 m mai jos ca Munţii Ţarcu. Poala acestor munţi coboară la 70-100 m în defileul Dunării şi la 300 m către Dealurile Vestice. Mediul subcarpatic este influenţat şi de poziţia subregiunilor sale. Au două depresiuni importante: Bozovici şi Reşiţa- Caraş şi câteva mai mici pe defileul fluviului. Subcarpaţii Moldovei stau sub influenţe continental-estice şi nord-estice. iar în rest stau sub influenţa fenomenelor de foehn şi chiar submediteraneene. Întregul complex muntos bănăţean primeşte multe precipitaţii.Culmile netezite de suprafeţele şi umerii de eroziune din Gilău-Muntele Mare şi din Bihor sunt acoperite de case risipite. între văile Moldova şi Motru. în părţile mai înalte se găseşte amestec de gorun şi fag sau numai fag. În depresiuni apar pajişti şi suprafeţe agricole. dar şi de către despăduriri. Relieful impune două subtipuri principale de mediu: de depresiune şi de deal. iar în nord apar mai rar chiar mase de aer scandinavo-baltice. ar fi împădurite cu gorun şi carpen. iar în părţile mai joase au fost introduse agroecosisteme. cu formă de mare cupolă. Mediul de dealuri se remarcă prin pante şi fragmentări accentuate. inclusiv zăpadă bogată. marne. pe pajişti secundare. Pădurea din Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi se compune din fag şi pâlcuri de conifere (Semenic). înconjurată de depresiuni şi culoare largi. păşuni şi chiar suprafeţe agricole. cu alunecări de teren şi o intensă eroziune a solurilor. dar şi majoritatea depresiunilor. Li se adaugă şi Culoarul Timiş-Cerna. fiind cel mai lung (144 km) şi mai măreţ din Europa. dar şi cer. Munţii Banatului apar ca o punte de legătură cu Balcanii. aici vegetând bine liliacul sălbatic şi alte plante sudice. Are o temperatură medie anuală de 11˚C (ca şi sudul Câmpiei Române sau Dobrogea). de Curbură şi Meridionali. iar pe versanţii văilor înguste domină gorun şi făgete. Subcarpaţii Curburii suportă. iar părţile joase stau sub influenţa climatului submediteranean (bănăţean). de care îl despart Culoarul Bistrei şi pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Defileul Dunării este unicat. nisipuri). În stare naturală. Masivul Poiana Ruscăi este unitar. păşunat intensiv. Subcarpaţii reprezintă şiruri de dealuri şi depresiuni care încing ca un semicerc exteriorul Carpaţilor Orientali. chiar viţă-de-vie în defileul Dunării. uneori şi de arături. deşi cu o masivitate relativ mare. în Vrancea. 227 Universitatea SPIRU HARET . dealurile. Au o structură în trei trepte. Cele mai extinse suprafeţe le ocupă dealurile. unul între 300-500 m şi altul la peste 500 m. Subcarpaţii şi mediul subcarpatic Situaţi între altitudini de 300 şi până la peste 1000 m. mai ales Poiana Ruscăi şi Semenic. Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi sunt cei mai mici dintre Carpaţi. gorun şi tei spre bază. influenţe estice. în general mai aride. gârniţă şi multe elemente sudice. Subcarpaţii Getici primesc mai multe influenţe sudice. Presiunea exercitată de om – Subcarpaţii fiind una din cele mai populate regiuni – a condus însă la extinderea pajiştilor stepizate. Ei fac tranziţia între mediul montan şi mediile podişurilor şi Câmpiei Române. Aceste procese de degradare sunt stimulate şi de dominarea rocilor moi (argile. Pe suprafeţele sale de culme se găsesc împrăştiate sate. uneori şi stejar pedunculat (în sud). acesta din urmă cu două etaje.

În Depresiunea Neamţ. numărul şirurilor de dealuri şi depresiuni. şi temperaturile mai ridicate (9-10˚C în sud şi 8-9˚C în nord). aici. Subcarpaţii prezintă şi alte particularităţi. chiar stejar pedunculat. Deosebirile între ele constau în poziţie. mai ales iarna. cu lunci şi terase largi. Dealurile se dispun oblic pe munte şi se reunesc în două mari culmi. Depresiunea Tazlău are sare şi petrol. Există şi excepţii. structură. pajişti. stau sub influenţe continental-nord-estice. pajişti stepizate şi multe aşezări. Subcarpaţii Curburii. tipurile de depresiuni şi de dealuri etc. arături. Prima culme se continuă către SE cu dealurile mai mici Corni şi Runcu. Şirurile de depresiuni se axează pe sinclinale şi sunt de două feluri: subcarpatice şi intradeluroase. iar în sudul lor sunt Subcarpaţii Tazlăului. mai multe aliniamente de anticlinale şi sinclinale. şi de mase scandinavo-baltice. unde pâlcuri de conifere coboară până pe marginile lor. ca Muscelele Argeşului. care pătrund în interiorul lor (pintenul de Văleni şi cel de Homorâciu). conglomerate): Pleşu (911 m) şi Pietricica (740 m). iar partea lor de nord este afectată. care îi subîmpart în trei subregiuni. altitudini medii. cei mai laţi şi singurii care în exterior ating câmpia. Subcarpaţii Buzăului (cu pinteni montani 228 Universitatea SPIRU HARET . Neamţ şi Secu. Subcarpaţii Moldovei. Depresiunile subcarpatice. plus depresiunile lărgite de râuri în lungul lor. sunt formaţi din trei mari depresiuni. în parte chiar Depresiunea Vrancei. cu rare păduri de gorun. sunt dominate de pomi. plus Culoarul subcarpatic extern Moldova-Siret. În schimb. formate din roci mai dure (mai ales. Structural. urmele cetăţii Neamţului şi satul lui Creangă. vie. De asemenea. tivesc Carpaţii Curburii. Complexitatea le este dată de structură: pinteni montani. iar la est de Slănicul de Buzău li se alipesc şi dealuri cu structură piemontană (şirul Blăjani-Zăbrăuţ). se găsesc mănăstirile Agapia. Astfel. depresiunile s-au format prin eroziune diferenţială. au un mediu natural mai blând. precipitaţiile sunt mai reduse. între Trotuş şi Dâmboviţa. Relieful Subcarpaţilor este de tip tectonic. care închid depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. extinşi între văile Moldova şi Trotuş. un unicat în cadrul Subcarpaţilor. dar şi mai umede. circa 600 mm. la care se adaugă multitudinea de sate şi unele oraşe. Aici. Sunt cei mai complecşi. Depresiunile subcarpatice moldoveneşti au un mediu de şesuri extinse. Există şi excepţii. cum este Depresiunea Soveja. ele aflându-se în faţa vânturilor de est. care impun mai multe şiruri de depresiuni şi dealuri (cel puţin câte două). Pe sectoare. Toate aceste trei unităţi formează Subcarpaţii Neamţului. fiecare lipită de ramura carpatică ce i-a născut. fiind mai adăpostite. sau către Ucraina şi Polonia. mai reci. cu largi terase şi glacisuri. cei mai înalţi (o medie de 700-800 m şi maximum 996 m în Măgura Odobeşti). spre Transilvania şi Maramureş. Râurile Teleajen şi Slănic separă trei sectoare cu structuri diferite: Subcarpaţii Prahovei şi Dâmboviţei (cu mai puţine depresiuni. mai ales sub munte). Şirurile de dealuri s-au conturat o dată cu formarea şi înălţarea anticlinalelor pe care se suprapun. cu un climat primăvăratec. formate din culmi perpendiculare pe munte şi cu straturi monocline. fiind urmat de drumuri importante. agricole. aici aflându-se şi Borzeştii lui Ştefan cel Mare. depresiunile şi culoarele de vale ocupă un spaţiu echivalent cu cel al dealurilor. ce reunesc Depresiunea Tazlău- Caşin şi Culmea Pietricica. Culoarul Moldova-Siret formează o altă unitate regională a acestor Subcarpaţi. care i-au născut.

Au un climat de adăpost. uneori şi pâlcuri de păduri. Rocile friabile favorizează intense procese de eroziune şi alunecări îndeosebi pe suprafeţele despădurite sau arate. Arefu. la contactul miocen-pliocen (Cepari ş. cu dealuri de tip muscele în nord şi de tip cutat în sud. Săcel) – cu 3 şiruri de depresiuni (unul subcarpatic – Baia de Aramă-Tismana-Novaci. podişurile includ multe depresiuni şi culoare de văi. cu influenţe submediteraneene. mai ales în Subcarpaţii Prahovei. Cândeşti şi Câmpulung). Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. prezintă amestec de fag. Subcarpaţii Olteţului (până la Bistriţa Vâlcii). 229 Universitatea SPIRU HARET . au şi multe aşezări. ca altitudine medie. dar coboară mult către Podişul Getic. astfel. mai rar păşuni. înălţimile lor aliniindu-se în vechiul plan morfologic din care au provenit prin fragmentare de către râuri. cultivate. restul Subcarpaţilor sunt dominaţi de fenomene de foehn. mai ales pe versanţii nordici.a. dar mai puţin decât în Subcarpaţi. Cu mici excepţii (Podişul Getic şi. care au formă de culmi şi de coline. terenuri agricole. cu păduri de fag. cei mai mici din toţi Subcarpaţii (Bran 333 m. Acestea din urmă se caracterizează prin lunci largi. două tipuri generale de medii: de deal. Seamănă ca mediu cu Subcarpaţii Prahovei. Se subdivid în: Subcarpaţii Olteniei (până la Olt) şi Muscelele Argeşului. de depresiuni şi de vale. terase extinse şi glacisuri marginale. un şir de contact cu Podişul Getic). dar mai păstrează pajişti. cu înălţimi dominant peste 800 m. Subcarpaţii Vâlcii (până la Olt. În afară de dealuri. Pintenii montani au un mediu mai rece. au şi anumite influenţe subme- diteraneene.) şi sub Podişul Getic (Curtea de Argeş). pajişti. Pantele versanţilor sunt variate şi divers orientate. Dobrogea). Celelalte dealuri. la care se adaugă. Prezintă trei şiruri de depresiuni de contact: sub munte (Jiblea. o depresiune intradeluroasă – Târgu Jiu-Câmpul Mare. Subcarpaţii Vrancei (cu 2 şiruri de depresiuni şi cu dealuri externe piemontane). gorun. Primele posedă încă şi păduri. În Subcarpaţii Olteniei se disting trei sectoare: Subcarpaţii Gorjului (până la Gilort). carpen. Partea de est a Subcarpaţilor Vrancei stă sub influenţe continentale estice. foarte reci iarna. în Depresiunea Soveja cresc şi conifere. Sporeşti. în parte. Dealurile de Vest şi Dobrogea. Dealurile Olteţului şi depresiuni de contact cu Podişul Getic aproape insesizabile. Aici au fost primele capitale ale Ţării Româneşti (Curtea de Argeş şi Câmpulung). între ele depresiunile Ocnele Mari şi Olăneşti). Se extind între râurile Motru (depresiunea subcarpatică Baia de Aramă) şi Dâmboviţa. sub aspectul mediului. cu multe culturi şi pajişti. ele au mai mult caracter de dealuri de podiş. Depresiunile au fost despădurite. cu Depresiunea Horezu. Muscelele Argeşului au dealuri mai înalte sub munte (Chiciora – 1218 m). Se deosebesc. de unde şi mai multe pajişti stepizate. Relieful deluros al podişurilor este fragmentat dens. Au un mediu de adăpost în depresiuni.şi 4-7 şiruri de depresiuni). Podişurile şi mediile de podiş Podişurile din România se situează în interiorul Carpaţilor (Podişul sau Depresiunea Transilvaniei) şi la exteriorul lor: Podişul Moldovei. Ecosistemele naturale au fost reprezentate prin păduri de gorun. Subcarpaţii Getici sunt cei mai mici.

Târnava Mică şi Mare. cu influenţă submediteraneană. Sălişte-Sibiu. Cele cinci subregiuni ale sale prezintă diferenţieri structural-morfologice. dar şi de nord-vest (mai reci). fiind înşirate sub Apuseni şi Meridionali. Podişul Târnavelor este situat la sud de Mureş. gorun. Are funcţionalitate de câmpie. iar altitudinile sale cresc de la circa 450-500 m în sud-vest (Podişul Secaşelor) la peste 700 m în Podişul Târnavei Mici şi Podişul Hârtibaciului. În sud şi nord. a fost mai erodată. rămânând la altitudini mai joase (450-550 m). în depresiuni şi văi. climă şi tipuri de mediu. Domină pomii fructiferi. Depresiunile marginale podişurilor au caracter submontan. Subcarpaţii Transilvaniei se găsesc sub lanţul vulcanic. mai puţine viscole. păşunile şi unele arături. mai rar vestică şi estică). Are o climă uşor mai răcoroasă vara. pe părţile mai joase. Relieful se compune din coline rotunjite. cu iazuri şi versanţi care prezintă multe alunecări. Se evidenţiază prin şiruri de depresiuni şi şiruri de dealuri paralele 230 Universitatea SPIRU HARET . motiv pentru care i s-a spus câmpie. de la Harghita până sub Munţii Lăpuşului. podişurile sunt mai puţin influenţate direct de Carpaţi. decât alte podişuri. Vestică (Dealurile de Vest. Podişul Someşan are o altitudine de 600 m. Sub aspect climatic. locurile respective fiind mai înalte şi păstrând ceva mai multă pădure (fag. care. în funcţie de poziţia faţă de munţi şi faţă de circulaţia maselor de aer. Huedin. Feleacul. El subînglobează şi un deal izolat. nord-est şi sud. mai puţin spre vest. Aliniamentul Dej-Turda-Ocna Sibiului are şi iviri de sare. Turda-Alba Iulia. formată dominant din argile şi marne. Câmpia Transilvaniei. Are şi domuri cu gaze. Acestea sunt: Almaş-Agriş (sub Meseş). Pe centru prezintă multe alunecări. gârniţă. Gilău-Cluj- Iara. în mod deosebit pe pante. Făgăraş. fiind afectate şi de mase de aer vest-mediteraneene). începând de jos în sus. Suportă parţial influenţele fenomenelor de foehn ale Munţilor Apuseni. uneori şi din nord-vest (scandinavo-baltic) şi chiar dinspre vestul Mediteranei. Secaş. Şi aici sunt domuri gazeifere. în raport cu Subcarpaţii. Estică-Moldavă (sub influenţa nord-estică şi nordică). Podişul Transilvaniei. iar precipitaţiile sunt mai regulate. sunt instabile. cu agrosisteme. în parte chiar Hârtibaciul. Toate se caracterizează prin terase largi. dealurile sale fiind arate şi în părţile superioare. stejar pufos şi brumăriu. Apare ca o mare depresiune deluroasă adăpostită de munţi către est. are roci ceva mai dure (calcaroase). iar în vest se resimt mai mult influenţele foehnale (creşte bine viţa-de-vie). Acest podiş se remarcă şi prin cele trei culoare largi de vale orientate est-vest: Mureşul. văi cu lunci extrem de largi şi mlăştinoase. Dobrogeană (sub influenţă nord-estică şi parţial pontică) şi sudică sau Getică (podişurile Getic şi Mehedinţi.amestecat cu fag pe dealurile mai înalte (cu excepţia Dobrogei şi sudul Dealurilor de Vest) şi cu cer. în vest viţă-de-vie. După structura geomorfologică. influenţe foehnale şi iarnă cu geruri mai mari în depresiunile Sibiu-Făgăraş. Acestea au fost înlocuite. care stau exact în faţa vânturilor de vest. Podişul este larg deschis către vest. suportând influenţe vestice. suportă însă din plin influenţele centrilor barici extrem-europeni. aproape fiecare formând câte o regiune climatică. se pot contura cinci regiuni morfo-climatice de podiş: Central-Transilvană (cu influenţe oceanice şi adăpostită de Carpaţi). carpen). dar şi uşoare deosebiri de mediu. pe unde pătrund mase de aer atlantic. culturi.

sau calcare dure similare celor din Apuseni: Culmea Codrului. care impun aici un climat „bucovinean”. Muscelele Năsăudului şi Subcarpaţii Lăpuşului. care stau. Înclinarea monoclină a straturilor de roci dure determină văi şi interfluvii asimetrice (cueste). Aici. prin dealuri piemontane. totuşi suprafeţele agricole domină aceste dealuri. Deşi au rămas multe pâlcuri de pădure cu gorun. căpătând aspect net de podiş. Târnavelor. viile având condiţii bune până la Someş. şi de mase nord-baltice (mai umede şi mai reci). Ca poziţie. Podişul Silvaniei. Înălţimile medii ale dealurilor sunt de 700-800 m. culoare mari de vale cu şesuri extinse (Siret. ca regionare. mai ales spre nord. Măgura Şimleului ş. marne şi nisipuri (Câmpia Moldovei). Podişul Moldovei are un mediu influenţat direct de mase de aer continental estice şi nord-estice. iar mediul este mai răcoros. în următoarele grupări de dealuri şi depresiuni: Subcarpaţii Homoroadelor. dar şi a maselor de aer vestice şi nord-vestice (în nord). în nord. Bistriţei. Eroziunea mai puternică în arealul nord-estic. şi pe cele baltice. fără depresiuni paralele muntelui şi fără o structură cutată. se ivesc însă şi măguri mai înalte. iar Podişul Silvaniei. mai secetoase.cu muntele. şi nu de munte. Dealurile şi Depresiunile Vestice sunt afectate direct de influenţe vestice- atlantice. gresii şi calcare. care diferă şi ca mediu. La sud de Barcău apare o altă caracteristică. a condus la delimitarea a trei subregiuni. dar mult mai joşi. Se compune din argile. întrerupând continuitatea Dealurilor de Vest. climatic. iar în nord-vest şi sud (podişurile Sucevei şi Bârladului) are şi straturi mai dure.a. dar ating 1080 m (Dealul Becheci din Subcarpaţii Târnavelor) şi 974 m în Dealul Breaza (Subcarpaţii Lăpuşului). dominat de argile. iar pe graniţă atinge Prutul (Dealurile Ibăneşti). Acestea ţin de Dealurile Vestice. roci vulcanice. depresiunile-golf. În afara influenţelor vestice. trecând şi Siretul printr-o culme foarte alungită – Culmea Siretului (cu Dealul Bour. Domină cuestele. Se subîmpart. uneori fag. În vest de Siret prezintă şi depresiuni largi (Rădăuţi). În partea lor de vest. De aceea. de 500-800 m. Mureşului. cu două mari depresiuni (Baia Mare şi Şimleului) şi cu multe măguri cristaline (500-800 m). apar ca un fel de subcarpaţi. sub influenţa muntelui. Şaua Bucecea şi Dealu Mare-Hârlău). Din loc în loc. Climatul său poate fi numit bucovinean. câmpia ia contact direct cu muntele. cu păşuni. de la sud la nord. deşi altitudinile medii sunt de numai 200-300 m. Înălţimile sunt de 450-500 m. terase şi lunci largi. ele nu apar unitar. Suceava) şi două podişuri (Dragomirnei şi Fălticeni). Porţiunea de la nord de râul Barcău se lăţeşte mult. marne şi nisipuri. Masivul Preluca. iar în nord. În dreptul Munţilor Zarand. toate înclinate spre sud-est. chiar stejar pedunculat. Dealurile Banatului suportă şi influenţe submediteraneene. 231 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Sucevei se află în nord-vest. formate din şisturi cristaline. care pătrund în interiorul Apusenilor şi Banatului. apar iviri de sare. precipitaţiile cresc la 700-750 mm/an. dar se atinge 688 m în Dealul Ciungi (cea mai mare altitudine din Podişul Moldovei). dar există şi alunecări. ca o singură regiune. de la râurile Homoroade până la Someşul Mare. culturi multe de cartof şi furaje şi pâlcuri de gorun. ci cu două subregiuni: Dealurile Crişanei şi Silvaniei (cu două sectoare: Dealurile Crişanei şi Podişul Silvaniei) şi Dealurile Banatului.

şi pontice. Podişul Bârladului scade de la circa 500 m la 200 m în sud. podişuri de peneplenă retezată în şisturi verzi (Dobrogea Centrală). iar în est. mai joasă. cu multe vii. Dealurile Fălciului. mai jos şi mai neted. cele mai multe terenuri sunt însă agricole. Bârlad şi Siret). şi cea de Sud. Niculiţelul. Mediul său natural. inclusiv tufărişuri submediteraneene. Mediul dobrogean este de tip temperat continental spre excesiv. înclinate spre sud şi cu mai multă pădure. cu uşoare influenţe vest-mediteraneene. dar prezintă şi altitudini sub 100 m. Câmpia Moldovei seamănă cu Câmpia Transilvaniei. Mai este numită şi Câmpia Jijiei şi se subdivide în Câmpia Başeului (sau a Jijiei Superioare) şi Câmpia Bahluiului. mai puţin Măcinul. Colinele Tutovei (între Tutova. Podişul Niculiţel. Babadagul. gârniţă. chiar de stepă. Suprafeţele mai joase au silvostepe. dar şi terenuri cu plante halofile. au fost acoperite. În prezent. Depresiunea Nalbant şi Dealurile Tulcei – şi cel sudic. despărţite de Dealul Cozancea. care are către Prut o lungă depresiune deluroasă. geologice şi de relief. Podişul Olteniei în sud-vest (cu văi adânci. dealuri şi depresiuni cu pedimente şi inselberguri (Dealurile Tulcei şi Depresiunea Nalbant). în sudul acestora. Structurile sale generale. Dobrogea de Nord se compune din două aliniamente de unităţi: cel nordic – Munţii Măcinului. dar cu o suprafaţă structurală determinată de placa orizontală a calcarelor sarmatice). o culme lungă pe stânga Bârladului. podişuri structurale pe calcare orizontale (Dobrogea de Sud). cel mai complex ca geologie şi relief (mai ales în nord). podişuri cu vechi curgeri de lave (Niculiţel). Este dominat de cueste. Podişul Babadag. Dobrogea de Nord e cea mai înaltă (maximum 467 m). se află Podişul Covurlui. Are folosinţă de câmpie. include: munţi joşi hercinici (Măcin). agricolă. podişuri joase de litoral şi faleze (Podişul Istriei şi Podişul Mangaliei). Podişul Dobrogei. Altimetric. cu un maximum în Dealul Cozancea. Depresiunea Huşi-Elan. iar în Depresiunea Elan. şi în parte mai sunt. cu pâlcuri restrânse de stejar pedunculat. părţile înalte ale Dealurilor Tulcei. formate din culmi înguste şi paralele înclinate lin către sud şi sunt foarte fragmentate. de păduri cu stejar pufos şi brumăriu. tei şi alte elemente sudice. domină suprafeţele agricole şi o puternică eroziune a solurilor. în medie sub 100 m). stepe. restul a fost un mediu de silvostepă. urmează Dobrogea Centrală. Dobrogea Centrală are o parte mai înaltă – Podişul Casimcei – şi una mai joasă în est – Podişul Istriei (de 150-40 m). dar este mult mai joasă. Podişul Cobadin-Negru 232 Universitatea SPIRU HARET . între Bârlad şi Prut. uneori vegetaţie halofilă. stejar pufos şi brumăriu şi arţar). Părţile mai înalte din nord. înguste şi seci cu limanuri fluviatile). 265 m. cu 350-200 m. cu suprafeţe interfluviale largi. Dobrogea sudică are patru unităţi: Podişul Carasu în nord (cel mai jos. din centru şi chiar Podişul Oltinei din sud-vest. ca şi versantul vestic dunărean. Dobrogea Centrală (cu şisturi verzi la suprafaţă) şi Dobrogea de Sud (cu cel mai vechi fundament. în parte şi alpină). Cu excepţia porţiunilor care trec de 400 m şi care au avut şi mai au în parte un mediu de pădure (cu gorun. a fost total transformat în agricol. sunt delimitate de două falii importante (Peceneaga-Camena şi Hârşova-Ovidiu) în trei subregiuni: Dobrogea de Nord (cea mai complexă şi dominant hercinică. Valea arcuită a Bârladului îl subîmparte în patru unităţi: Podişul Central Moldovenesc. sub 200 m. podişuri de calcare (Babadag). de silvostepă şi de pădure în Cozancea. cer. În prezent. 150-200 m.

se subîmparte în şapte unităţi: Podişul Cândeşti. Podişul Mehedinţi este foarte restrâns ca suprafaţă. Solurile sunt foarte sărace. cu un carst extrem de variat şi multe roci golaşe.Vodă în sud (suprafeţe netede interfluviale mai extinse) şi Podişul Mangaliei. dar pe versanţii văilor au rămas păduri de gorun. cer. Depozitele superficiale sunt foarte friabile. clima. sau centrul şi sud- estul Dobrogei – cu altitudini medii până la 180-300 m. Pădurile rămase sunt din gorun. Câmpiile şi mediul de câmpie Câmpiile reprezintă cele mai joase suprafeţe majore de uscat. rar fag pe dealurile înalte de la est de Olt. în care domină porumbul. care ţine mai mult de Podişul Getic. deşi sunt alăturate şi dominate de acelaşi climat submediteranean.deluros Drobeta-Coşuştea. ocupând 28% din teritoriu. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. vegetaţia. pe care s-a construit barajul actual. Înălţimile sale de 500-650 m. argile şi nisipuri. Mediul de câmpie. carpatică: două benzi externe din şisturi cristaline şi una la mijloc din calcare vechi şi dure. Mai trebuie amintit că Porţile de Fier dunărene. Agrosistemele instalate în locul pădurilor sunt dominate de livezi şi pajişti. Podişul Olteţului. Oltul. favorabile proceselor de tasare. cu pante reduse sau inexistente. se ridicau din şisturile sale cristaline. între care depozitele superficiale. atunci mediul de câmpie se extinde şi peste „câmpiile” Moldovei şi Transilvaniei. cu vânturi uneori puternice şi cu multe variante impuse de relief şi poziţie. fragmentarea relativ mare şi eroziunea puternică. având deasupra o groasă pătură de pietrişuri. dar are o structură aparte. Prin poziţia lor. Dealurile Jiului. Podişul Getic este foarte extins şi de tip piemontan. sufoziune. în funcţie de secete şi anii ploioşi. este un grânar. sunt foarte diferite prin geologie. pe lângă relief. unde pădurea se mai găseşte şi pe platouri. gârniţă. nisip şi aluviuni. 233 Universitatea SPIRU HARET . grânarele ţării. când se pot ridica la suprafaţă. ca expresie a acestora. gârniţă. După discontinuităţile impuse de culoarele văilor principale (Argeş plus Argeşelul. Ele se extind în sudul (Câmpia Română) şi vestul ţării (Câmpia de Vest a României). Ecosistemele de stepă. şi anume. 80-30 m). cer. fiecare suportă alte influenţe climatice externe. Jiul plus Gilortul şi Huşniţa-Motru). Podişul Motrului şi Podişul Bălăciţei. dominate de loess. ca şi netezimea culmilor cristaline şi poziţia subcarpatică îl aliniază regiunilor de podiş şi dealuri. pânzele freatice şi. de deflaţie şi acumulare. silvostepă şi pădure cu cer şi gârniţă au fost înlocuite cu agrosisteme care impun azi nota dominantă a peisajului. mai este influenţat şi de alte elemente. relief şi folosinţă agricolă. La contactul cu Subcarpaţii Getici urcă până la 500-700 m şi coboară la 200-300 m lângă Câmpia Română. uneori fag balcanic (pe calcare) şi tufărişuri submediteraneene. În prezent. bănăţean. Dealurile Argeşului. spre mare (mai jos. Clima este călduroasă şi relativ uscată. Podişul Cotmenei. generând exces de umiditate. Pânzele freatice sunt oscilante. ca şi în funcţie de densitatea fragmentării. Dacă ne referim la funcţionalitatea principală a câmpiilor. ca şi peste sudul puţin fragmentat al Podişului Getic. Se desparte de Podişul Mehedinţi prin Culoarul depresionar.

Dacă ne referim numai la cele două mari câmpii ale României, se remarcă un
mediu temperat continental, dar cu influenţe oceanice în Câmpia de Vest şi dominant
continentale în Câmpia Română. În cadrul acestora se mai individualizează două
categorii de submedii determinate, pe de o parte, de poziţia şi extinderea fiecărei
câmpii faţă de centrii barici şi, pe de altă parte, de tipul genetic al fiecărei unităţi de
câmpie. În primul caz, Câmpia de Vest are un climat bănăţean în sud (cu influenţe vest-
mediteraneene) şi este uşor mai rece în nord (uşoare influenţe scandinave). Câmpia
Română este secetoasă la est de Bucureşti (influenţe est-europene), uşor mai caldă şi cu
tendinţe stepice în Oltenia (influenţe central-mediteraneene) şi ceva mai umedă în
partea centrală (Câmpia Teleormanului – unde se interferează influenţele estice şi
vestice cu cele sudice). După geneza reliefului, deşi se spune că uniformitatea domină
câmpiile, se disting relativ multe subtipuri. De bază, pentru mediu, rămân însă
următoarele: câmpiile subdeluroase (de glacis, piemontane şi uneori de terase),
câmpiile subsidente (împreună cu luncile) şi câmpiile zise tabulare (care pot fi
piemontan-terminale şi de terase). Primele sunt uşor înclinate, uscate, cu soluri mai
erodate şi un climat ceva mai umed. Câmpiile subsidente şi luncile au pânză freatică
aproape de suprafaţă, iar râurile uneori le aluvionează. Cele tabulare sunt netede, cu
apă freatică adâncă, dar în anii foarte ploioşi pot avea exces de umiditate din lipsă de
scurgere.
Câmpia Română este a doua mare regiune a României, după Carpaţi. Are o
lungime (paralelă cu Dunărea) de 600 km, cu o lăţime maximă de 140 km (între Piteşti
şi Zimnicea) şi minimă de 20 km (în vestul Olteniei). Înclină uşor către sud şi est, cu
excepţia arealului dintre Siret şi Prut, unde coboară spre sud. Râurile urmează aceste
înclinări. Înălţimile oscilează între 5 şi 350 m. Cele mai multe suprafeţe sunt acoperite
cu loess, gros de 4-40 m. Uneori apar şi nisipuri eoliene (în Oltenia, Bărăgan, Câmpia
Tecuciului). Relieful neted, Dunărea, complementarismul funcţional cu alte regiuni
geografice şi clima au favorizat o profundă transformare a mediului Câmpiei Române,
care a devenit, din grânarul ţării, şi regiunea cu cea mai multă industrie, populaţie,
concentrarea principalelor căi de comunicaţii, cele mai multe oraşe, inclusiv capitala.
Tipurile genetice principale de câmpii sunt: câmpii piemontane (parte din
Câmpia Romanaţi, Boianu, toate cu pietrişuri aduse din Carpaţi, apoi Burnasul - cu
pietrişuri venite din sud –, Câmpia Târgovişte – Ploieşti, Câmpia joasă a Râmnicului),
câmpii de glacis (Câmpia Istriţei, Câmpia înaltă a Râmnicului, Câmpia Covurluiului),
câmpii de terase (cea mai mare parte a Câmpiei Olteniei, Câmpia Piteşti, Câmpia
Tecuci), câmpii de subsidenţă (Titu-Pucheni-Sărata-Buzău-Călmăţui-Siretul inferior),
câmpii piemontan-terminale (Găvanu-Burdea, Vlăsia şi cea mai mare parte din
Bărăgan). Toate aceste câmpii, de origini diferenţiate, care, prin caracteristicile lor,
impun propriul lor mediu, se reunesc în cinci subregiuni: Câmpia Olteniei, Câmpia
Teleormanului, Câmpia Ialomiţei, Câmpia Bărăganului şi Câmpia Buzău-Siret.
Câmpia de Vest a României se alungeşte nord-sud pe circa 500 km la graniţa
de vest. Lăţimile sale variază între 120 km (în sudul Mureşului) şi 10 km (la nord de
Oradea). Este de trei ori mai mică decât Câmpia Română şi mai uniformă ca înălţime
(între 80-180 m) şi ca structură genetică. Lângă dealuri se găsesc variate câmpii de
glacis (Ardud, Tăşnad, Barcău, Miersig, Cermei şi, în sud, câmpiile Buziaş şi
234

Universitatea SPIRU HARET

Bârzavei); urmează câmpiile de subsidenţă, zise şi joase (Someşului şi Ierului, câmpia
joasă a Crişurilor, Arancăi, Timişului şi Lugojului). Al treilea tip genetic îl constituie
câmpiile piemontane (Câmpia Carei, construită de Someş şi Tisa, şi Câmpiile
Mureşului, separate la rândul lor după altitudine în: Vinga, Nădlac, Jimbolia, Arad şi
Arancăi). Specificul, ca mediu, este impus de câmpiile joase de subsidenţă în opoziţie
cu cele înalte (de glacis şi piemontane). Primele domină ca suprafaţă, au pantă foarte
mică, ce impune râurilor o scurgere extrem de lentă, albii puţin adânci şi inundaţii dese.
Până acum circa 250 de ani, când au început lucrările de regularizare a scurgerii apelor,
suprafeţe extinse din aceste câmpii deveneau periodic o „mare albă”. Îndiguirile şi
canalele, executate în timp îndelungat, au transformat aceste câmpii, din păşuni şi
mlaştini, în terenuri arabile foarte fertile. Câmpiile zise înalte au avut iniţial ecosisteme
de pădure de stejar; ele sunt drenate natural, inundaţiile afectează numai luncile, iar
cele de glacis au soluri mai sărace. În Câmpia Carei există şi nisipuri, cu dune, în
majoritate cultivate cu viţă-de-vie, plantă întâlnită şi pe multe din câmpiile de glacis.
Tipurile de câmpii amintite se grupează teritorial în trei subregiuni: Câmpia
Someşului în nord (până în dreapta văii Barcău), Câmpia Crişurilor (până în stânga
Crişului Alb) şi Câmpia Banatului.
Delta Dunării şi mediul deltaic
Delta reprezintă câmpia joasă fluvio-lacustră situată la vărsarea Dunării în mare
prin cele trei braţe: Chilia (transportă 58% din debitul mediu al fluviului, de 6500 m3/s),
Sulina (19%) şi Sf. Gheorghe (23%). Are o altitudine medie de 0,50 m; cam 20% din
suprafaţa sa este sub 0 m, iar 55% între 0-1 m. Cea mai mare altitudine se găseşte pe
dunele de nisip din grindul Letea (12 m), iar cea mai joasă, - 39 m, într-o anaforă a
braţului Chilia. Delta s-a născut începând de acum 11000 de ani prin aluviunile depuse
de Dunăre într-un golf al mării, care concomitent a fost barat de către curentul litoral
prin cordoane de nisip şi transformat în liman. S-au format, astfel, două sectoare
distincte, dar unite în sistem: delta fluviatilă şi delta maritimă.
Relieful sistemului deltaic se compune din următoarele elemente: albii fluviatile
(active sau colmatate), gârle (funcţionale periodic), canale (create de om), grinduri
fluviatile şi maritime, câmpuri continentale, depresiuni mlăştinoase-lacustre, delte
secundare (Chilia), bare (la Sulina), insule paralele ţărmului (Sacalin). Elementele de
bază ale sistemului sunt cele trei braţe fluviatile, grindurile şi depresiunile. Grindurile
fluviatile se înalţă la 3-5 m ca nişte şosele largi din nisip de o parte şi de alta a braţelor
fluviului; se citează mai des grindul Stipoc. Grindurile maritime sunt alungite
perpendicular pe braţele fluviatile şi au formă de evantaie răsfirate obişnuit către sud-
est; ele încep cu un grind principal orientat nord-sud, care a barat golful, format din
Letea şi Caraorman; la acestea s-au adăugat ulterior Sărăturile şi Crasnicol. Câmpul
continental Chilia a fost desprins, o dată cu formarea braţului Chilia, din Câmpul
Bugeac. Depresiunile se găsesc între braţe, ocupă circa 70% din Deltă şi se compun din
mlaştini, bălţi şi lacuri adânci de până la 2-3 m; la ape mici rămân şi multe suprafeţe
uscate. Lacuri mai importante sunt: Dranov, Roşu, Gorgova, Furtuna.
Mediul deltaic este cel mai complex de la noi şi cel mai extins de acest tip din
Europa. Se caracterizează printr-o îmbinare permanentă şi variabilă între apă şi uscatul
235

Universitatea SPIRU HARET

care se clădeşte continuu şi prin inundaţiile care spală periodic şi reglator excesul de
substanţă organică şi minerală, dând o funcţionalitate intens-vitală acestui mediu. De
aici, abundenţa şi marea varietate a vegetaţiei şi faunei. Subtipurile principale ale
acestui mediu sunt cele de apă, dar în parte şi de uscat. Ca submedii acvatice amintim:
cel al apelor curgătoare (cu o multitudine de peşti), al apelor stagnante (cu o floră
submersă şi plutitoare foarte bogată şi o faună variată), mediul mlaştinilor şi al
arealelor inundabile (domină stuful, apoi papura, pipirigul, plaurul plutitor, mult puiet
de peşte, vidră, păsări ş.a.). Ca medii de uscat se remarcă grindurile, cu multitudinea de
sălcii. Pentru grindurile marine Letea şi Caraorman, se evidenţiază în plus două
aspecte: dune în nisipurile superioare neafectate de apa freatică şi pâlcurile de stejari în
amestec cu liane, numite hasmace, care oferă un peisaj subtropical. Trebuie să
adăugăm şi amenajările făcute de om, pentru folosinţe agricole, piscicole şi silvice.
Litoralul şi platforma continentală
Litoralul reprezintă fâşia îngustă de la ţărmul Mării Negre, alungită pe 245 km, unde
valurile se interferează direct sau indirect cu uscatul. Cuprinde faleze, plaje, precum şi
limanuri, lagune şi frontul deltei. În acest cadru au fost implantate şi elemente construite de
om: diguri, porturi, aşezări, staţiuni balneoclimaterice. Litoralul se subîmparte în două
sectoare, prin Capul Singol: cel nordic, cu largi grinduri maritime, cu lagune (Razelm şi
Siutghiol) şi delta maritimă, şi sectorul sudic, cu faleză, mici areale de plaje şi limanuri
maritime. Mediul său stă sub influenţa mării, elementele de bază fiind apa mării, plajele şi
falezele, brizele de zi şi noapte, temperaturile ridicate de iarnă (+0,50C în ianuarie), verile
secetoase, dar uşor mai răcoroase din cauza brizelor, precipitaţii puţine (380 mm/an), toate
favorabile unui intens turism balneoclimateric de vară.
Platforma continentală se extinde sub apele mării până la –130 m şi mai rar la –180
– 200 m. Se subîmparte în trei fâşii: marginală (modelată de valuri şi curenţi, până la – 40 –
50 m), mijlocie (– 50 – 70 m, cu sedimente marine argiloase şi cu unele conuri de dejecţie
vechi) şi internă (– 70 – 130 m, cu sedimente foarte fine şi unele trepte, foste linii de ţărm).
Mediul său este acvatic şi prezintă două tipuri: de fund marin sau bentic şi pelagic. Primul
este axat direct pe relieful foarte variat, de unde rezultă multe micromedii; are lumină, apa
este agitată de valuri, viaţa e foarte bogată (bentosul vegetal, care formează adevărate
păşuni submarine, şi bentosul animal, în care intră uneori şi specii pelagice). Mediul pelagic
este cel din apa propriu-zisă, fiind format din plancton (organisme mici care plutesc) şi
necton (organisme care înoată – peşti, meduze etc.).

236

Universitatea SPIRU HARET

EVALUARE – TESTE GRILĂ *

* Întocmite de Aurora Posea
237

Universitatea SPIRU HARET

238

Universitatea SPIRU HARET

b) Măgura Odobeşti. România – date generale 1. în est de Sulina. R=a 3. Cele mai înalte trei vârfuri din dealuri sunt: a) Măţău. Becheci. Care sunt primele trei lacuri în ordinea suprafeţelor ? a) Porţile de Fier I.500. c) Razelm. R=c 10. Ostrovul Corbului. Negoiu. Frontierele României în lungul râurilor şi pe uscat sunt de: a) 1085 km terestru şi 1817 km pe râuri şi Dunăre. Sinoe. b) 239. în sud de Zimnicea. în vest de Beba Veche. Izvorul Muntelui. b) Razelm. în est de Sulina.000 locuitori. Care sunt. b) Moldoveanu. b) 2. Prut. Firtuşu. b) Câmpia Moldovei. Negoiu. Sinoe.381 km2. în vest de Nădlac.000 locuitori. b) în nord de Horodiştea. R=c 239 Universitatea SPIRU HARET . R=b 7. Leaota. în cifre rotunjite. Populaţia României.600. Parângu Mare. b) Mureş. Suprafaţa României este de: a) 238.400 km2. Sinoe. c) Chiciora. Care din subregiunile de mai jos este cea mai înaltă ? a) Podişul Bârladului. Olt. Parângu Mare. R=a 4. c) Mureş. primele trei râuri? a) Siret.000 locuitori. Firtuşu. R=b 2. Olt. c) 1850 km terestru şi 1055 km pe râuri şi Dunăre. Pleşu. Negoiu.400. b) 20. Omu. Măgura Odobeşti.000 locuitori. Siret. în cifre rotunjite. ca lungime pe teritoriul României.700. Primele cinci vârfuri ca înălţime sunt: a) Moldoveanu. Punctele extreme ale României sunt: a) în nord de Horodiştea. Bucureştiul are o populaţie. c) Câmpia Transilvaniei R=c 9. în vest de Beba Veche. Olt. c) 238. în est de Chilia. Iezerul. Păpuşa.700.000 locuitori. b)1085 km terestru şi 1075 km pe râuri şi Dunăre.000 locuitori.900. Pleşu. Prut.391 km2. Parângu Mare. c) 1. Peleaga – Retezat. este de: a) 21. în sud de Giurgiu. c) în nord de Horodiştea. R=c 8. c) Moldoveanu. R=a 5. Zmeica. R=a 6. c) 23. de: a) 1. în sud de Olteniţa. Omu.

fusul orar = GMT + 3. R=c 240 Universitatea SPIRU HARET . c) Climat temperat moderat. influenţe climatice venite din toate punctele cardinale. Finlanda şi Grecia. c) Crimeea. Făgăraş. Vama Veche. R=a 19. fusul orar pe 450E. dominarea plantelor venite din est. Cluj. c) 450E iarna şi 350E vara. R=b 12. Munţii Urali. patru anotimpuri. iar limita de est a Europei Centrale este la Urali. c) Centrul Europei este la nord de confluenţa Vaserului cu Tisa. iar limita sud-estică a Europei Centrale este pe Dunărea inferioară. iar limita sudică a Europei Centrale este Dunărea. Roşiori de Vede. Timişoara. Timişoara. b) Tg. Rusia. Capul Nord. un covor vegetal foarte variat. Pe ce meridian se află fusul orar al României ? a) 300E iarna şi 450E vara. b) Climat temperat excesiv. b) Centrul Europei Centrale este oraşul Făgăraş. Câte ore are cea mai lungă zi în România ? a) 16 ore. Paris. R=a 17. modificarea continuă a duratei zilei şi a nopţii. b) 18 ore. limita de vest a fagului. R=b 16. Budapesta. vest de Egipt R = a şi b 13. Făgăraş. b) vest de Câmpulung-Muscel. c) Climat temperat moderat spre excesiv. fost Trebuşani) este imediat la nord de România. nopţi mai lungi ca zilele. fusul orar = GMT + 2. b) Climat moderat spre excesiv. Roşiori de Vede. R=c 18. Poziţia geografică a României 11. Capul Matapan şi Munţii Urali. Africa de Sud. Bordeaux. Paralela de 450N trece prin localităţile: a) nord de Ploieşti. Oraviţa. insula Creta. patru anotimpuri. c) nord de Ploieşti. c) Anglia. Care sunt consecinţele aşezării matematice. Giurgiu. c) Albiţa. oceanele Atlantic şi Arctic. Jiu. a României ? a) Climat temperat. b) Capul Finister. zile mai mari decât nopţile. b) 300E iarna şi 400E vara. De ce România este ţară central-europeană ? a) Centrul Europei (Dilove. R=a 15. b) Timişoara. c) 14 ore R=a 14. Cele trei mari coridoare europene vor trece pe la: a) Porţile de Fier. Care sunt consecinţele poziţiei României în Europa ? a) Climat temperat moderat spre excesiv. Meridianul de 250E trece prin: a) est de Făgăraş. Care sunt punctele extreme europene faţă de care se măsoară aşezarea României ? a) Mediterana. un covor vegetal complex şi variate plante de cultură. pe Glob. Siret. Albiţa. limita de est a fagului.

c) Carpaţii. caracterele elementelor de mediu 25. b) Frontierele României. la Marea Neagră şi lângă Peninsula Balcanică. În ce cadru geopolitic european şi global se află România la început de mileniu III ? a) În NATO şi UE. b) Etaje de mediu. Cum se realizează (şi se analizează) structura geosistemului românesc ? a) Din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu şi din îmbinarea pe orizontală a regiunilor şi unităţilor geografice. c) Domeniul Carpatic. Care sunt limitele geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Cercul văilor Tisa-Dunăre-Nistru. Care sunt elementele geopolitice principale ale României ? a) Aşezarea României la Dunăre. b) Silvostepă şi fag. Care este denumirea spaţiului geografic românesc ca geosistem teritorial ? a) Geosistemul Carpatic. posedăm gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. R=c 27. R=c 22. De ce România este ţara principală dunăreană ? a) 38% din fluviu udă teritoriul României şi tot în România se află gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. b) Dunărea parcurge 1200 km prin România. 20. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. România împreună cu care alt stat sunt principalele ţări la Marea Neagră? a) cu Rusia. c) Cercul conturat de Nistru. R=a 21. R=b 23. posedăm gurile fluviului şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. b) Din îmbinarea etajelor şi regiunilor climatice. R=b Structura de sistem a spaţiului românesc. R=b 241 Universitatea SPIRU HARET . R=a 28. marginea platformei litorale româneşti. Dunărea. sudul Dobrogei şi văile Dunăre-Tisa. care ar fi fost zonele de vegetaţie ? a) Pădure de fag. obiectul. b) cu Ucraina. b) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. Canalul Dunăre – Marea Neagră şi diferite bogăţii de subsol. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu ? a) Regiuni geografice. R=c 24. c) Dunărea parcurge 1075 km pe graniţa României. c) În Pactul de la Varşovia. gurile Dunării. este asociată la UE şi membră a organizaţiei regionale Cooperarea Economică la Marea Neagră. b) Ţară care a aderat la NATO. b) Carpaţii. sarea şi petrolul. iar România ar fi rămas o câmpie. c) Stepă şi parţial silvostepă. Depresiunea Transilvaniei. c) Din îmbinarea regiunilor morfostructurale. c) cu Turcia. R=b 26. c) Etaje topografice.

36%. fliş. R=c 40. Subcarpaţii Vrancei. Câte regiuni geografice (inclusiv subregiuni cu rang de regiune) are România? a) 20. Sectoarele structurale ale Subcarpaţilor sunt: a) Subcarpaţii Moldovei. b) Orogen. neovulcanic. Podişul Getic este unitate morfostructurală de tip: a) Platformă. neovulcanic şi depresiuni. Podişul Mehedinţi este unitate morfostructurală de tip: a) Orogen. b) 31%. c) Platformă. c) Subcarpaţii Moldovei. c) Rol de concentrare a hidrografiei. 33%. b) Tranziţie. Subcarpaţii Olteniei. b) 10. În ce an s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură ? a) 1942. c) Influenţele geografice externe asupra mediului nostru geografic. R=c 39. b) Rol de loc central. R=c 34. b) În etaje. 29. c) Societatea umană. Care este obiectul Geografiei fizice a României ? a) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic tratat ca geosistem teritorial. R=a 32. Subcarpaţii Getici. avanfosă. b) Subcarpaţii Getici. R=a 37. sedimentaro-vulcanic. Care este proporţia de munţi. 33%. c) Platformă şi avanfosă. dealuri-podişuri şi câmpii-lunci ? a) 33%. c) De tranziţie R=b 242 Universitatea SPIRU HARET . c) 1951. c) 17. 33%. R=c 35. Ce rol joacă Transilvania în cadrul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Rol de podiş. b) Avanfosă. R=b 33. b) 1902. Subunităţile structurale ale Carpaţilor sunt: a) Platformă. b) Avanfosă. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii Getici. R=a 30. orogen. Subcarpaţii Moldovei. 35%. Care sunt elementele suport ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Relieful şi geologia. c) Etajat şi zonal-concentric. R=c 38. fliş. R=c Unităţile (regiunile) morfostructurale 36. R=b 31. b) Clima şi hidrografia. c) Cristalino-me- zozoic. c) 35%. Subcarpaţii sunt unitate structurală de: a) Orogen. 30%. Cum se dispun asociaţiile vegetale în România ? a) În zone est-vest. b) Regiunile şi unităţile geografice.

c) Eră (epocă). Etapa de tranziţie morfotectonică se plasează între: a) Etapele Carpatică Veche şi Neocarpatică. R=c 243 Universitatea SPIRU HARET . R=a 42. b) Depresiunea Transilvaniei. neocarpatică. c) În timpul suprafeţelor medii carpatice. Care sunt. R=c 48. b) Etapă (perioadă). b) Etapa Neocarpatică. b) Radiară. Care este structura complexă a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Concentrică. c) Precambriană. 41. kimmerică şi neocarpatică. Obiectul geografiei fizice generale a României este: a) Teritoriul dintre graniţele actuale. Care este locul central al geosistemului teritorial al României ? a) Carpaţii. Era Precarpatică cuprinde etapele: a) Cambrian-precambriană. b) Teritoriul Daciei şi al României dintre cele două războaie mondiale. b) Era orogenelor. R=c 49. R=c Sistemul geomorfologic românesc 47. R=a 43. R=b 50. b) Cambriană. Care este nucleul şi factorul de control al Domeniului Carpato-Danubiano- Pontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. R=b 44. c) Intersecţia paralelei de 450N cu meridianul 250E. caledonică. R=a 45. Era (epoca) Precarpatică se mai numeşte şi: a) Era platformelor. Piemontul Getic s-a format în: a) Sarmaţian. fază. fază. c) Inelul carpatic. în ordine cronologică. c) Villafranchian. subfază. hercinică. b) Erele Precarpatică şi Carpatică. etapă (perioadă). etapă (perioadă). c) Fazele orogene hercinică şi alpină. eră (epocă). subfază. Pediplena Carpatică se situează în: a) Etapa Carpatică Veche. c) Studiul geosistemului teritorial numit Carpato- Danubiano-Pontic. fază. b) Badenian. b) Dunărea şi Marea Neagră. hercinică. R=c 46. c) Concentric-radiară. subfază. c) Era avanfoselor. treptele taxonomice ale scării morfo- cronologice ? a) Eră (epocă).

Gheorghe-Trotuş către est- nord-est şi planul Beniof vrâncean de sub Carpaţii de Curbură. cursul arcuit mijlociu şi inferior al Dunării. cercul Podişurilor. R=c 52. c) Pentru că ulterior formării lor au evoluat foarte diferit. falia Sf. căpătând noi structuri. Moesică. cercul Subcarpaţilor şi Dealurilor de Vest. c) Importanţă practică. Panonică. Moesică. b) Deoarece Mmicroplaca Moesică avansează spre cea Transilvană. b) Est-europeană. Ce importanţă are cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor de relief ? a) Teoretică – pentru sistematizarea taxonomico-geografică a formelor de relief –. a Mării Negre. c) Interalpină. R=b 55. Care sunt fâşiile şi aliniamentele morfologice principale dispuse circular şi arcuit. nucleul transilvan al podişurilor. Gheorghe şi planul Beniof vrâncean. Care sunt limitele microplăcii Mării Negre pe teritoriul României ? a) Falia Dâmboviţa-Fierbinţi Târg spre vest. Gheorghe. b) Falia Rucăr-Bran- Oituz. De ce se produc cutremurele vrâncene? a) Pentru că Microplaca Transilvană avansează spre Microplaca Mării Negre. c) Pentru că Microplaca Mării Negre avansează spre şi sub Curbură. Transilvană. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. Panonică. R=b 54. a Mării Negre. R=a 244 Universitatea SPIRU HARET . semicercul discontinuu al podişurilor. cercul semicontinuu al câmpiilor. c) Transilvană şi a Mării Negre. R=c Tipuri şi subtipuri majore de relief 57.concentric în Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. Ciocnirea căror microplăci a determinat naşterea Carpaţilor Meridionali ? a) Moesică şi Panonică. c) Coroana carpatică. Care sunt plăcile şi microplăcile de pe teritoriul României ? a) Transilvană. Panonică şi Moesică. b) Deoarece au rezultat din ciocnirea unor plăci diferite şi pe direcţii diferite cu placa Transilvană. Dobrogeană. falia Sf. b) Importanţă teoretică. b) Moesică şi Transilvană. şi practică – proiecte de sistematizare şi amenajare similare. R=b 53. arcurile Nistrului şi Dunării. cercul Prut-Dunăre-Tisa. dealurile şi podişurile. 51. falia Braşov- Oituz şi falia Sf. De ce sectoarele carpatice au structuri diferite ? a) Pentru că s-au format în faze orogene diferite. arcul Nistrului. R=a 56. b) Carpaţii şi Munţii Măcinului. c) Falia Oltului.

getic. bistriţean. c) Prislop. Următoarele pasuri se găsesc în Carpaţii Orientali: a) Huta. R=b 66. Gheorgheni. bistriţean. curbură. Depresiunile de mai jos sunt de tip longitudinal-carpatic: a) Braşov. c) 80 m. b) Homoroade-Târnave-Mureş. Lăpuş. moldav. b) Rodna. Petroşani. muscele. c) De glacis în general. Făgăraş. b) Şetref. Limita inferioară a muntelui în Defileul Dunării este la: a) 200 m. Bucegi. curbură. c) Obducţie. de terase. R=c 67. R=b 60. moldav. de baltă actuală. muscele. de subsidenţă. Gheorgheni. Bucegi. c) Getic. Mestecăniş. Carpaţii Orientali sunt munţi de: a) Coliziune. moldav. R=c 62. b) Oltean. Lotru- Brezoi. Merişor. b) De glacis în general. Ciucaş. curbură. Năsăud. b) Dealuri de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Tipurile generale de dealuri subcarpatice sunt: a) Getic. În Câmpia de Vest există următoarele tipuri genetice de câmpii: a) De glacis subcarpatic. c) Două benzi cristaline şi una calcaroasă. Muscelele Năsăudului. Podişul Mehedinţi are următoarea structură: a) Două benzi calcaroase şi una cristalină. R=a 65. Lăpuş. Vlăhiţă. R=b 64. Ceahlău. Vălişoara. b) O fâşie piemontană şi câte una cristalină şi calcaroasă. de terase. R=c 61. c) Homoroade-Mureş. R=c 245 Universitatea SPIRU HARET . 58. R=c 59. Ciucaş. Gutin. c) Prezintă numai dealuri şi lipsesc depresiunile. Dorna. piemontan-terasate. b) 600 m. Subtipurile principale ale Subcarpaţilor Transilvaniei sunt: a) Târnave. Subcarpaţii Transilvaniei au următoarele caracteristici: a) Dealuri de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. b) Ciuc. c) Gheorgheni. b) Subducţie. piemontan-terasate. Ciuc. piemontane. c) Ceahlău. Urdele. de subsidenţă. R=c 63. Masivele de mai jos sunt formate din conglomerate: a) Bucegi.

S II = 1200-1600 m. Care sunt complexele nivelurilor de eroziune din Carpaţi ? a) Pediplena carpatică. R=b 70. b) V. Suprafeţele de bordură. Cine a efectuat primele studii asupra piemonturilor din România ? a) S. b) Orizontal = S II şi S III. S III = 650-1100 m. Sub ce fel de climat s-au format piemonturile cele mai extinse din România ? a) Ecuatorial şi subtropical. S II. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune 68. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. c) 1400-1000 m. 700 m. b) Râu-Şes. Mehedinţi. R=a 74. S IV = 550-800 m. Borăscu. Care sunt denumirile generale echivalente suprafeţelor din Meridionali cunoscute sub numele de: Borăscu. 450-500 m. Care sunt altitudinile nivelurilor de eroziune din Subcarpaţii Curburii ? a) 800-900 m. S IV. S III = 1000-1500 m. b) S I 2000-2500 m. c) Borăscu = Suprafeţele medii carpatice. R=c 71. S IV = 650-1100 m. periglaciar. c) S I = 2200-2500 m. puţin. b) Podişul Getic. iar înclinat = S I. 300-400 m. Suprafeţele medii carpatice. S IV 300-500 m. Gornoviţa = Pediplena carpatică. Suprafeţele medii carpatice. b) S III = 20%. 380-500 m. Suprafaţa cu cea mai mare extindere în Carpaţi este: a) S I = 12-15%. b) Temperat şi periglaciar. c) Orizontal = S III. c) Mediteranean şi. 300-400 m. S III. Nivelurile carpatice de vale. S II = 1600-2000 m. R=c Piemonturile 75. Gornoviţa. Gornoviţa = Pediplena carpatică. c) Podişul Mehedinţi. c) Grigore Posea. R=c 246 Universitatea SPIRU HARET . 450-750 m. 700-750 m. Râu-Şes şi Gornoviţa ? a) Borăscu = suprafeţele de bordură. Nivelurile carpatice de vale. S IV? a) Podişul Moldovei. Care sunt altitudinile generalizate ale complexelor de eroziune din Carpaţii Medirionali ? a) S I = 1800-2300 m. Râu-Şes = Supra- feţele medii carpatice. Suprafeţele medii carpatice. S II = 1200-1600 m. Nivelurile umerilor carpatici de vale şi Suprafeţele de bordură în interiorul Carpaţilor. b) Borăscu = Pediplena carpatică. 700-800 m. 500-550 m. Gornoviţa = Suprafeţele de bordură. Care complexe de eroziune sunt dispuse orizontal şi care înclinat ? a) Orizontal = Pediplena carpatică şi suprafeţele de bordură dinspre Transilvania. c) Pediplena carpatică. iar înclinat = S I. c) S II = 12-15%. R=a 72. Care podiş păstrează resturi din suprafeţele carpatice notate S II. S IV. R=b 76. S III = 1000-1100 m. Mihăilescu. Râu-Şes = suprafeţele de bordură. b) 1500-1000 m. R=a 73. iar înclinat = Suprafeţele medii carpatice. R=c 69.

sarmaţian. villafranchian. Glacisurile se formează sub următoarele climate: a) Aride. R=c 87. Băcăuanu. periglaciare. b) Un inselberg. b) Aride. Mehedinţi. R=b 84. circumtransilvane. Pedimente şi inselberguri tipice au fost identificate în: a) Dobrogea de Sud şi pe litoral. R=b 247 Universitatea SPIRU HARET . c) Suprafeţe structurale şi glacisuri. b) În timpul Suprafeţelor medii carpatice şi în pleistocen. ele erau confundate cu: a) Terase dunărene şi marine. Coteţ. Insula Şerpilor este: a) Un pediment. Pedimentele au fost sesizate. c) Dobrogea de Nord şi Centrală. Cu studiul glacisurilor din România s-au ocupat: a) Posea. c) Temperate şi periglaciare. Gâştescu. sarmaţian. b) Carpatice. moldave şi subcarpatice. c) Posea. R=c 83. 77. Coteţ. uneori şi temperate şi reci. perigla- ciare. b) Dobrogea de Sud şi Câmpia Română. Cucu. Pedimentele se formează sub următoarele tipuri de climate: a) Ecuatoriale şi subtropicale. Care sunt fâşiile circumcarpatice ale resturilor piemontane ? a) Pericarpatice. Gâştescu. b) Aride şi semiaride. b) 1925. Înainte de a fi cunoscută geneza suprafeţelor de pediment. R=a Glacisurile şi pedimentele 80. în România la: a) 1900. piemonturile din depresiunile intracarpatice şi piemonturile din câmpii. pleis- tocen şi holocen. ecuatoriale. subcarpatice. villafranchian. c) 1980. villafranchian şi mai puţin în cuaternar. R=b 82. Unde se păstrează cel mai extins piemont din România ? a) În Podişul Moldovei. Fazele de formare a glacisurilor din România au fost: a) În timpul pediplenei carpatice şi în holocen. cuaternar. Care au fost principalele etape (faze) de formare a piemonturilor în Neozoic? a) Acvitania – burdigalian. b) Cueste şi terase. b) Posea. c) Ponţian. periglaciare şi de glacisuri. getice. c) Pericarpatice. c) În timpul suprafeţelor S II – S IV. b) În Câmpia de Vest. R=a 86. b) Hercinic. sarmaţian. Mihăilescu. c) Un atol. R=a 78. prin studiu. R=a 81. c) Aride. R=c 85. R=c 79. subecuatoriale. semiaride.. Vespremeanu. c) În Podişul Getic. Coteţ.

sunt: a) Brahianticlinale. b) Podişul Someşan şi Podişurile Transilvaniei. R=b 98. R=a 91. b) O depresiune epigenetică. Subcarpaţii Transilvaniei au ca model general următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. R=c Relieful structural 89. b) Podişuri. c) Două şiruri. şariaje. c) Culmi de anticlinal. c) Culmi de tip muscele şi depresiuni de eroziune de contact. b) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Podişul Târnavelor. şariaje. pinteni. monoclin. Câte şiruri de depresiuni se găsesc în Muscelele Argeşului? a) Un şir. c) Patru subsectoare structurale. 88. R=a 97. b) Trei subsectoare. falii. Relieful tectono-structural cel mai important se află în: a) Carpaţi. Modelul general al Subcarpaţilor se compune din următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal. c) Dealurile de Vest. b) Subcarpaţi. b) Cuvete. cuvete. b) În Podişul Moldovei. Subcarpaţii Curburii au: a) Două subsectoare structurale. faţă de modelul general. cute solzi. pinteni montani. c) Cuvete. R=b 93. b) Trei şiruri. c) În Munţii Apuseni. Câmpia Transilvaniei. b) Culmi de sinclinal şi depre- siuni de anticlinal. Subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei sunt: a) Podişul Someşean. Subcarpaţii Transilvaniei. c) În Podişul Mehedinţi. c) Podişuri. R=b 248 Universitatea SPIRU HARET . R=a 94. R=b 96. culmi de pinteni montani şi depresiuni de sinclinal. inversiuni de relief. c) O pediplenă. brahianticlinale. pinteni. R=c 92. Relieful structural cel mai extins din România se găseşte în: a) Carpaţi. Unde se găseşte cel mai extins relief de cueste şi văi subsecvente ? a) În Subcarpaţi. R=c 90. c) Podişul Someşan. Unde se găsesc reliefuri de tip bloc-faliat ? a) În Subcarpaţi. culmi de mono- clin şi depresiuni de eroziune. Depresiunea Nalbant este: a) O butonieră. b) În Podişul Moldovei. Complicaţiile structurale din Subcarpaţi. falii. cute diapire. Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei. R=b 95.

c) Peneplene fosile cu inselberguri şi văi antecedente. măguri vulcanice. două culmi principale şi un culoar de contact. Care tipuri de reliefuri petrografice impun adevărate peisaje geomorfologice ? a) Carstul. Jiul de Vest. reliefuri faliate. R=a 106. Nera. c) Patru. versanţi abrupţi. cuestele. 10% sedimentare şi 5% vulcanice. c)Masive calcaroase. R=a 100. c) Văi epigenetice. trei culmi principale şi un culoar de contact. clipe calcaroase. b) Trei. carst. Timişul. Jiul de Est. versanţi abrupţi. R=c 105. Jiul de Vest. reliefurile cristaline. Jiul. b) Horsturi şi grabene. văi antecedente. c) Opt. Jiul de Est. culmi. culmi. alunecările de teren. relieful loessian. 1% metamorfice şi 14% vulcanice. Care dintre formele structurale de mai jos sunt caracteristice pentru Apuseni? a) Sectoare de văi epigenetice. b) 85% metamorfice. carstul. c) Patru depresiuni. c) Lotrul. R=a 103. Câte şiruri morfostructurale au Carpaţii de Curbură? a) Două. Cerna. R=a Relieful petrografic 104. b) Sectoare de văi epigenetice. reliefurile monocline. R=a 107. b) Lotrul. R=b 102. relief calcaros. abrupturi marginale. b) Masive conglomeratice. R=a 249 Universitatea SPIRU HARET . suprafeţe de eroziune în trepte. Ce văi se dirijează pe despicătura longitudinală a Meridionalilor şi Munţilor Banatului? a) Lotrul. Câte fâşii sau aliniamente morfostructurale au Carpaţii Orientali ? a) Patru. măguri de fliş. c) Alunecările de teren. Subcarpaţii Moldovei au următoarele elemente morfostructurale: a) Trei depresiuni. Suprafeţele ocupate de tipurile principale de roci care apar la zi în România deţin următoarea pondere: a) 85% sedimentare. Tismana. Care sunt formele petrografice specifice cristalinului din platforme ? a) Peneplene şi pediplene. Formele petrografico-cristaline specifice Carpaţilor sunt: a) Masive de diferite forme. Cerna. suprafeţe de eroziune. 99. conuri vulcanice. b) Şapte. b) Carstul. R=a 101. 10% metamorfice şi 5% vulcanice. b) Două depresiuni şi trei culmi deluroase. c) 85% sedimentare.

c) Câmpia de Vest. lapiezuri. clippe. b) Lapiezuri. Cel mai dezvoltat relief pe gresii se găseşte pe: a) Flişul cretacic din Orientali. doline. Galbenul. R=b 118. 108. R=c 250 Universitatea SPIRU HARET . Bucegi. Urşilor. Zece Hotare şi bazinul Roşia) se găsesc în: a) Munţii Banatului. Cel mai dezvoltat carst pe sare se găseşte la: a) Platoul Meledic. zise şi calcaroase. Scărişoara. c) Flişul din Apuseni. Carstul fosil din România se găseşte în: a) Câmpia Română. Bucegi. c) Bucegi. chei. b) Flişul pelaogen din Orientali şi Curbură. b) Munţii Apuseni şi Subcarpaţii. b) Carpaţii Meridionali. c) Doline. sunt: a) Masive calcaroase. Topolniţa. b) Slănic – Prahova. Sohodol. Cioclovina. b) Câmpia Olteniei. b) Munţii Codru-Moma. Următoarele câmpuri carstice (Padiş. R=b 116. Ceahlău. platouri. R=a 115. Cheile de pe râurile Cerna. Lumea Pierdută. R=a 117. c) Sovata – Praid. b) Meziad. R=c 113. crovuri. chei. Olteţul şi Bistriţa se găsesc în: a)Munţii Banatului. Cloşani. Următoarele peşteri se găsesc în Apuseni: a) Vântului. văi oarbe. bare. Podişul Someşan. Următoarele câmpuri de nisipuri (Valea lui Mihai. c) Munţii Apuseni. stalactite. Ciucaş. polii. Ponicova. polii. creste. Ciucaş. doline. Scărişoara. c) Câmpia de Vest. b) Rarău. platouri. Principalele reliefuri pe conglomerate se găsesc în: a)Bucegi. lapiezuri. polii. b) Câmpia Bărăganului. c) Creste şi culmi. c) Penteleu. c) Munţii Apuseni. b) Creste şi culmi calcaroase. clippe. Formele principale carstice. Izvorul Tăuşoarelor. Exocarstul se compune din: a) Lapiezuri. platouri. Cele mai întinse reliefuri pe nisipuri se găsesc în: a) Bărăgan. c) Vântului. R=a 111. R=a 109. Teremia şi Curtici) se găsesc în: a) Câmpia Olteniei. Dobrogea de Sud. Focul Viu. R=b 110. Ceahlău. ba- re. R=b 114. R=b 112. măguri sau cornete. doline.

Ce tipuri de reliefuri se dezvoltă pe argile şi marne ? a) De ravenare. platouri de lave. alunecări. Vulcanismul neogen a realizat vulcani în următoarele unităţi: a) Căliman-Harghita şi Munţii Măcinului. b) Două faze. c) Câmpia Moldovei. b) Câmpia Moldovei. depresiuni şi pe cristalin. b) Banatite. Podişul Getic. Dobrogea de Sud. Cele mai întinse suprafeţe cu loess se găsesc în: a) Câmpia Română. Dobrogea. Câmpia de Vest. Dealurile Crişanei. lacolite. Subcarpaţii Curburii. forme carstice. R=b Relieful vulcanic 124. Câmpia de Vest şi Câmpia Transilvaniei. filoane exhumate. planeze. c) În flişul paleogen. vulcani noroioşi. b) Conuri. platouri de aglomerate. R=b 123. fluviatil. cratere şi planeze. c) Câmpia de Vest. b) Orogenezei austrice. cratere. R=a 127. în Carpaţi. c)Alunecări. Banatitele (roci acide) s-au pus în loc în faza: a) Rifturilor carpatice mezozoice. Podişul Moldovei. R=c 251 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Română. R=c 121. R=b 126. b) Câmpia Română. există cele mai multe alunecări ? a) În flişul paleogen şi în depresiuni. b) Oaş-Gutin-Ţibleş şi în Munţii Banatului. R=a 120. de tasare şi sufoziune. c) Vulcani activi. R=a 122. De câte categorii şi vârste sunt relieful vulcanic şi cel impus de rocile vulcano-magmatice din România? a) Preneogen (ca relief petrografic) şi neogen – ca relief vulcanic. c) Lacolite. stinşi şi reziduali. R=a 125. c) Trei-patru faze. vulcani noroioşi. Unde. Câmpia Moldovei. b) În flişul cretacic şi pe formaţiuni mezozoice. c) Vulcanite neogene. c) Subducţiei oroge- nezei laramice. R=c 128. b) Batolite. granite şi andezite. ravenări. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în rifturile carpatice sub formă de: a) Ofiolite şi diabaze. Pe care din următoarele subregiuni se găsesc foarte multe alunecări ? a) Câmpia Transilvaniei. Câte faze de reactivare şi declanşare a alunecărilor au provocat despăduririle antropice ? a) O fază. b) Alunecări. Resturi ale ciclurilor vulcanice hercinice şi prehercinice se întâlnesc sub formă de: a) Conuri. Podişul Mehedinţi. c) Oaş-Harghita şi Munţii Metaliferi. Podişul Moldovei. Câmpia Transilvaniei. 119.

Următoarele forme (cratere. Argeş. b) Gutin. Olt. R=a 252 Universitatea SPIRU HARET . Prut. Mureş. R=c 140. Care dintre următoarele tipuri de vulcani noroioşi au con şi crater? a) Bolboroşi. Siret. Brad-Hălmagiu. c) Munţii Lăpuşului. Ţibleş. c) 0. b) Oaş. b) NE-SV. Prut. b) Ciuc. Siret. Gheorgheni. R=b 137. Olt. planeze. Căliman. Vulcanicii Nordici cuprind următoarele masive: a) Oaş. R=a 131. Olt. Gurahonţ. Ţibleş. Someş. Gheorgheni. ca relief. c) Gheorgheni. Bârgău. Adâncimea fragmentării produse de văi oscilează între: a)0-1000 m. Gutin. c) Gutin. Căliman şi Harghita. R=a 139. c) Siretul. b) 2. Argeş. c) Siret.030‰. Măguri multe de tip neck se găsesc în: a) Munţii Lăpuşului. b) Zalţe. 129.065‰. Primele patru văi ca lungime pe teritoriul României sunt: a) Mureş. Gurghiu şi Ţibleş. R=c 132. Mureşul şi Someşul. R=a 134. dominant. R=a 136. Mureş. Cele mai complexe bazine hidrografice. Unul din masivele vulcanice de mai jos este platou vulcanic: a) Igniş. Ţibleş. R=b 138. b) Mureş. Oltul şi Prutul. Olt. b) 0-800 m. Oaş. c) Căliman. b) Muntele Igniş. c) Gloduri. platouri de aglomerate) se găsesc în: a) Ţibleş. b) Olt. Bârgău. c) N-S. Igniş. Primele trei bazine hidrografice ca mărime sunt: a) Siret. Bozovici. R=b Relieful fluviatil 135. Lăpuş. Interfluviile principale din Carpaţii Orientali se dirijează. astfel: a) NV-SE. Următoarele depresiuni sunt de baraj vulcanic: a) Ciuc.070‰. c) 0-2000 m. sunt: a) Siretul. Prut. Someşul şi Argeşul. Someş. b) Oltul. Braşov. Dunărea are o pantă de curgere în România de: a) 1. b) Igniş. c) Harghita. R=b 130. Gutin. Metaliferi şi Oaş. Lăpuş. R=a 133. c) Prut.

c) Someşul şi Barcăul. c) Epigenie. b) Formarea actualelor terase. Care din următoarele râuri actuale s-au format prin captări? a) Vaserul. c) Colţii Trascăului. Dunărea a ajuns iniţial. R=b 144. R=b 149. R=b 152. b) Iza. b) Cele sub 100-130 m. Versanţii convecşi-concavi domină în: a) Munte. Trecerea Dunării prin Defileu spre Câmpia Română s-a făcut prin: a) Captare. Care este cel mai vechi râu din Depresiunea Transilvaniei ? a) Mureşul. Pe valea Ierului. c) Târnava Mare. c) Eustatice. R=a 148. Care terase corespund cu nivelurile carpatice de vale? a) Cele peste 100-130 m. etapa villafranchiană se caracteriza prin: a) Oscilări ale râurilor pe conuri piemontane. b) Climatică. c) O suită de captări. b) Mostiştea. b) Prut. c) Epigenie. b) Podişuri. b) O captare. c) Mara. b) Antecedenţă. au curs iniţial: a) Crişul Repede şi Crasna. c) Cele de 100-130 m. R=b 147. R=a 150. Geneza teraselor din munţi şi Subcarpaţi este dominant: a) Tectonică. până la: a) Olt. R=b 142. Arieşul superior şi văile afluente pe stânga Arieşului au curs iniţial peste: a) Munţii Metaliferi. b) Climatice. din câmpia cu acelaşi nume. b) Munţii Trascăului. 141. c) Câmpii. b) Antecedenţă. c) Eustatică. R=a 253 Universitatea SPIRU HARET . Hidrografia iniţială din Câmpia Moldovei curgea dominant spre: a) Siret. R=a 143. R=c 146. În evoluţia hidrografiei. b) Someşul. c) Existenţa Dunării ca principal colector. R=b 154. văile principale transversale s-au format prin: a) Captare. Terasele din depresiunile Făgăraş şi Sibiu sunt dominant: a) Tectonice. c) Bârlad. c) Brăila. R=a 145. b) Someşul şi Tisa. În Carpaţii flişului. la terasa 5. Crişul Repede s-a format prin: a) Antecedenţă. R=a 153. R=a 151.

c) În câmpiile piemontane. teraselor. b) Valahă. b) Câmpiile de subsidenţă. c) Pasadenă. cuaternarul se subîmparte în: a) Preglaciar. R=a 162. Condiţiile climatice şi tectonice cuaternare sunt importante pentru a explica geneza: a) Formelor structurale. c) Limitate la exterior de braţe dunărene. Bălţile Dunării (Ialomiţei şi Brăilei) sunt lunci: a) Dezvoltate simetric faţă de fluviu. c) Supraglaciar. b) Pleistocen şi holocen. R=b 161. petrografice şi piemonturile. După relieful glaciar moştenit. c) În Bărăgan. păturilor de dezagregare. păturile de dezagregări. c) Pliocen. R=b 163. de tundră şi pădure de molid. glacisurile. R=c 254 Universitatea SPIRU HARET . glaciar şi periglaciar. b) În günz. Ce tipuri de depozite superficiale au fost moştenite din glaciar? a) Terasele. loessoidele. În ce fază tectonică s-au înălţat Carpaţii peste limita zăpezilor veşnice ? a) Rhodanică. b) În Dobrogea şi câmpiile de subsidenţă. Luncile cele mai late sunt în: a) Câmpiile piemontane. peri- glaciare şi suprafeţelor de nivelare. c) 15-25 m şi 130-150 m. loessului. piemonturile. marnele. R=b 157. R=c Condiţiile generale ale modelării în cuaternar 160. R=a 164. R=b 165. R=a 158. Unde lipsesc terasele tipice ? a) În câmpiile piemontane. b) Formelor glaciare. b) 30-35 m şi 55-60 m. b) Supraglaciar. Terasele reper au următoarele altitudini: a) 30-35 m şi 95-110 m. R=b 159. Unde se găseşte cel mai mare număr de terase? a) În majoritatea podişurilor şi pe majoritatea văilor principale din munte. c) Gresiile. b) Loessul. c) Formelor glaciare. R=a 156. nisipurile eoliene. Când au existat gheţari în Carpaţi? a) În würm. pleis- tocen şi holocen. b) În Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. glaciar şi postglaciar. de tundră şi pădure de molid. c) În mindel. 155. argilele şi loessul. c) Câmpiile de glacis. b) Dezvoltate asimetric faţă de fluviu. peri- glaciare. Etajele morfoclimatice din Carpaţi în timpul würmului erau: a) Periglaciar.

Burnasul.5 mm/an ? a) Apusenii şi Podişul Moldovei. În ce fază glaciară nivelul Mării Negre coborâse la minus 130 m ? a) În würm. În ce fază albia Dunării din Câmpia Română de Est şi din Deltă a fost cea mai adâncă ? a) În prezent. b) La maximum würmian. R=a 171. R=a 167. litoralul. Câmpia Siretului inferior. c) În maximum glaciar al würmului. b) Când comunica cu Mediterana şi cu Caspica. b) Fluvio-mlăştinos subsident. b) În transgresiunea valahă. Dunărea inferioară a avut cea mai mare lungime ? a) Când a pătruns peste Porţile de Fier. Care unităţi sau regiuni sunt subsidente în prezent ? a) Depresiunea Braşovului. R=b 170. c) Înălţarea Carpaţilor în faza pasadenă şi răcirea climei în würm. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. b) Depresiunile Transilvaniei şi Braşovului. c) În riss. Câmpia Olteniei. în depresiunile Gheorgheni. R=a 172.000 – 25. b) Depresiunea Panonică.). R=c 255 Universitatea SPIRU HARET . b) În holocen. R=c 174. la + 10 m (+ 500 la 2000 ani).). Ciuc şi Braşov a existat. c) În transgresiunea würmiană. c) Carpaţii Orientali şi de Curbură. Podişul Getic.n. R=b 173. R=b 168. b) Pentru că au fost erodate. c) În holocen. R=a Relieful glaciar 175. următorul regim morfogenetic: a) Lacustru.e. (5000-1000 ani î. c) Pentru că Marea Neagră nu a avut legătură cu Atlanticul. c) Când era o mare total închisă. Care au fost cauzele instalării gheţarilor în Carpaţi ? a) Răcirea climei în cele patru faze glaciare alpine. Depresiunea Braşov. De ce nu există terase marine evidente pe litoralul românesc ? a) Pentru că nivelul mării a fost în permanenţă mai scăzut decât + 4-5 m actual. În timpul cuaternarului. la + 130 m (între 15. R=a 169. b) În holocen. b) Răcirea climei în holocen.e. 166. În ce faze eustatice nivelul Mării Negre coincidea cu nivelul Oceanului Planetar ? a) Când comunica cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. c) De uscat în înălţare.000 î.n. În ce fază evolutivă. c) Câmpia Titu-Pucheni- Sărata. dominant. la + 5 m. Când a avut loc cea mai puternică transgresiune a Mării Negre ? a) În transgresiunea neolitică.

c) 1500 m în S şi 1300 m în N. Cine a demonstrat existenţa unei singure faze glaciare. Bucura. R=b 180. R=c 186. Complexele de văi şi circuri glaciare Lala. Făgăraş. c) Interfluvii netede. alpin. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi erau: a) De calotă. cu trei stadiale. Au circuri. alaskian. b) Pirinean. R=b 187. R=a 183. R=b 177. c) Şureanu. b) 1600-1700 m în S şi 1800-2000 m în N. b) Retezat. R=a 179. b) Retezat. R=b 182. b) Sârcu. Niculescu. Zăvoianu. în Carpaţi ? a) Martonne. R=c 256 Universitatea SPIRU HARET . c) Suspendat. b) 1800 m în sudul Meridionalilor şi 1600 m în nord. b) Sârcu. R=a 181. b) Munţii Maramureş. Limita morenelor frontale cobora până la: a) 1300-1400 m în sudul Carpaţilor Meridionali şi 800-1100 m în nord. Sawicki. R=a 185. Valeria Velcea. Ineu şi Buhăiescu se găsesc în: a) Făgăraş. Râul Bărbat) se găsesc în: a) Munţii Făgăraş. c) Făgăraş. complexe alpine. R=a 178. Ţarcu. b) Retezat. Gheţari de platou au existat în: a) Muntele Borăscu. b) Retezat. b) Rodna. Muntele Mic. Niculescu. complexe alpine. c) Parâng. de platou. Rădulescu. Bucegi. Posea. 176. Zănoaga şi Slăveiul se găsesc în: a) Ţarcu. c) Posea. N. Bihor. Cu studiul glaciaţiunii carpatice s-au ocupat: a) Martonne. c) Rodna. dar nu au lacuri glaciare: a) Bucegi. c) Rodna. Următoarele văi glaciare (Nucşoara. Cele mai multe lacuri glaciare sunt în: a) Făgăraş. b) Umeri periglaciari. R=b 184. Custurile sunt: a) Forme glaciaro-periglaciare. c) Posea. Mehedinţi. alpin. Borăscu. Lăpuşnic. pirinean. c) Rodna. Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa la: a) 1800-2000 m în S şi 1600-1700 m în N. c) 2000 m în Meridionali şi 1700 m în nord. Sârcu.

Care au fost regiunile extracarpatice periglaciare de pe teritoriul României? a) Moldavă. din etajul alpin. După procesele periglaciare şi după rocă. mările de pietre. scochine. excavaţiuni lacustre. Următoarele forme sunt de natură nivală: a) Scochine. de versant. b) De dezagregare. c) Involuţii. c) Înălţimi peste limita zăpezilor veşnice. b) Moldavă. de sud şi dobrogeană. roci mutonate. R=a 190. Care fenomene conduc la instalarea unui mediu periglaciar ? a) Temperaturi sub 00C şi precipitaţii reduse. dobrogeană. R=c 195. b) În toate fazele glaciare alpine. de vest. R=a 192. c) Ciucaş. formele periglaciare se grupează astfel: a) De dezagregare criogenă. de acumulare. R=a 196. c) Peste toată ţara. în/sau pe roci moi. a Câmpiei Române. c) Moldavă. b) Căliman. c) De alterare. R=a 197. de sud şi de vest. b) Cu etajul supraglaciar. potcoave nivale. b) Babele. R=c 193. 188. semipâlnii nivale. nici măcar incipienţi: a) Maramureşului. c) Şei de transfluenţă. etajul actual alpin ? a) Cu etajul periglaciar detritico-nival. nivale. ca denumire. potcoave nivale. R=c Relieful periglaciar 189. soluri poligonale. Structurile periglaciare păstrate ca urme sunt: a) Molisolul şi pergelisolul. culoare de avalanşe. Cu ce etaj pleistocen poate fi echivalat. scochine. b) Exca- vaţiuni lacustre. c) Cu etajul periglaciar de contact. transilvană. pene. Când au existat medii periglaciare în România ? a) În interglaciare. R=b 257 Universitatea SPIRU HARET . b)Temperaturi sub 00C şi preci- pitaţii multe. sfincşi. R=b 191. Periglaciarul din timpul würmului s-a extins în: a) Etajul alpin actual. b) Etajul deluros şi muntos. b) Etajul coniferelor. de alunecare. Periglaciar actual există în: a) Etajul alpin. R=a 194. c) Numai în faza würm. Următorii munţi nu au avut gheţari. sfincşii. pungi. c) Etajul conifere-foioase. lentile solifluidale.

Limanurile sunt de următoarele tipuri: a) Fluvio-marine şi fluvio-lagunare. Litoralul românesc cuprinde: a) Faleza. b) Faleza activă. conform urmelor de loessuri şi loessoide. faleza moartă şi prodelta. c) Lacul Razelm şi Vama Veche. c) Fluvio-ma- rine. Faleza moartă sau în conservare se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. R=c 202. R=c 258 Universitatea SPIRU HARET . fluvio-lagunare şi fluviatile. c) Prodelta şi grindurile litorale. b) Plaja submersă. 198. suprapuneri şi legături genetice impuse de oscilaţiile nivelului Mării Negre. b) Cu regiunea sudică. plaja emersă. plaja şi lagunele. b) Glacisul litoral şi cordoanele litorale. R=c 204. mediul periglaciar din regiunea transilvană ? a) Cu regiunea moldavă. c) Capul Dunavăţ şi Capul Singol. limanurile marine şi prodelta. R=c Relieful litoral şi platforma continentală 199. c) La sud de Constanţa. Care dintre următoarele forme sunt submerse: a) Frontul deltei şi prodelta. R=a 201. b) Capul Singol şi Vama Veche. R=a 206. versantul litoral. Cu cine se asemăna. cordoanele litorale. R=b 200. litoral şi platforma continentală există următoarele inter- dedependenţe: a) Au limite comune. R=c 207. c) Toate trei s-au format în timpul glaciarului würm. versantul litoral. c) Plaja submersă. Cele mai multe şi mai înalte capuri se găsesc în cadrul? a) Falezei active din sud. b) Cordoanele litorale. complexele lagunare. Ce formă de relief are în componenţa sa straturi de loess şi soluri fosile? a) Plajele. b) Falezei moarte. faleza activă. Între Deltă. plaja. c) Delta fluviatilă. R=b 205. c) Cu regiunea de vest. b) Prezintă tranziţii. prodelta şi cordoanele litorale. Litoralul submers se compune din: a) Plaja submersă. R=a 203. b) Capul Singol şi Vama Veche. b) Fluvio-marine şi fluviatile. c) Falezele. glacisul litoral. delta maritimă şi limanurile maritime. plaja. frontul deltei ± prodelta. Faleza românească se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche.

Şotânga. Sahalelor şi Pardinei. c) Estuar. Hulubeşti. R=c 218. relieful. R=a Resursele naturale de bază 214. b) Un grind maritim. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză ? a) Prin formele de relief pe care se suprapune. c) Holocen. golf-liman. b) Aerul. Siutghiolul este: a) Liman. deltă fluviatilă. apele. b) Comăneşti. Cozla. hidrocarburile. R=a 216. c) Berbeşti. c) Tazlău. b) Someşul Mic. c) Frontul deltei. „Grindul” Chilia reprezintă: a) O grădişte continentală. vegeta- ţia. 208. fondul funciar. c) Gaz metan. c) Prin forma de relief situată în spatele liniei de ţărm. b) Deltă secundară. c) Cărbunii. Delta Dunării a început să se formeze în: a) Pleistocen. La Bazna. R=c 210. minerale şi minereuri. Delta maritimă şi delta fluviatilă. hidroenergia. deltă fluvio-marină. R=a 215. energia solară. Satchinez. Moineşti. Alunu. c) Someşul Mare. R=b 259 Universitatea SPIRU HARET . c) Un grind fluviatil. Variaş. energia atomică. Dranov şi Pardinei. R=b 209. R=b 217. Nadeş şi Copşa Mică se extrage: a) Gaz de sondă. b) Lagună. R=c 213. apa. Resursele de bază ale ţării sunt: a) Energetice. Teritoriul Deltei a trecut prin următoarele stadii: a) Estuar. c) Chilia. deltă secundară şi deltă marină. Ţebea. R=a 211. Prin ce se justifică împărţirea ţărmului românesc în ţărm deltaic. Munţii Aninei. deltă tip Mississippi. Moşoaia. Hidrocentrala de la Gilău se găseşte pe: a) Someşul Cald. Asău. b) Biled. b) Petrol. Următoarele localităţi se găsesc în Câmpia de Vest: a) Zătreni. Zemeş. deltă fluviatilă de tip Mississippi. b) Glaciarul Würm. prodeltă. R=b 212. b) Prin geneza liniei de ţărm. b) Chilia. Deltele formate de braţul Chilia sunt: a) Chilia. Huila se găseşte la: a) Petroşani.

c) Baltice şi estice. Ca element de mediu. Zece Hotare şi Ohaba Ponor se găseşte: a) Fier. b) Cărbune brun. R=c 223. aerian. b) Stepic. Relieful este suport sau element primar al mediului ? a) Suport. b) Bauxită. R=b 229. de câmpie. estice şi vestice. moldav. R=b Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane 222. litoral. R=b 226. b) Element de mediu. agricol. b) Zone climatice. Categoriile de mediu natural din România sunt: a) Terestru. b) Scandinavo-baltice. munte jos. de depresiune. b) Acvatic. c) Subzone climatice. de podiş. terestru. Subtipurile de mediu carpatic sunt următoarele: a) Alpin. R=a 224. Teliuc şi Băişoara se găseşte: a) Cupru. de deal. R=a 230. fâneţele. urban. subteran. de câmpie. rural. Mediile intens transformate de om (antropizate) din România sunt: a) Păşunile. 219. b) Mangan. dobrogean. de depresiune. de conifere. La Săcărâmb. deltaic. subteran. marin. b) Mediul temperat-continental. meridional. R=c 221. R=b 225. c) Carpatic. b) Munte înalt. de deal. faţa şi dosul muntelui. munte mediu şi jos. R=b 260 Universitatea SPIRU HARET . marin. c) Suport şi element. R=a 228. rural. apusean. R=c 220. de câmpie. subcarpatic. c) Oriental. Tipurile principale de mediu natural pe teritoriul României sunt următoarele: a) Montan. Roşia Montană şi Şuior se exploatează: a) Cupru. În cadrul mediului terestru din România domină: a) Mediul carpatic. c) Regiuni climatice. c) Nisip cuarţos. b) Zone climatice. transilvan. relieful determină: a) Etaje morfoclimatice. c) Mediul de pădure. b) Agricol. de munte. podgoriile. bănăţean. R=c 227. c) Fier. Rolul de baraj oroclimatic al Carpaţilor impune în exterior: a) Etaje climatice. al culoarelor de vale. deltaic. La Ghelari. de pădure cu foioase. c) De munte. La Dobreşti. c) Minereu aurifer. c) Stepă. Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei stau sub influenţa maselor de aer: a) Estice şi sudice.

c) Stă sub influenţe de aer vestic. La poala Munţilor Apuseni se găsesc păduri de: a) Fag. „faţa muntelui” se află spre: a) Nord. b) Depresiunea Vatra Dornei. c) De munte jos. b) Sudic. c) Văi. b) Din vest. R=b 235. b) Continental-estice. aşezările sunt fixate pe: a) Culmi. c) 8-90C şi 800 mm. Ciuc. b) Gheorgheni. R=c 234. Depresiunile subcarpatice getice şi de curbură se caracterizează prin următoarele temperaturi şi precipitaţii anuale: a) 7-80C şi 700 mm. b) Sud. R=c 242. În Munţii Poiana Ruscăi. Muntele Nemira este afectat relativ des de mase de aer: a) Vestic. R=c 233. nord-estice şi vestice. Borsec. c) Vestice şi baltice. Ciuc. b) Muntele Mare. Inversiuni puternice de temperatură se produc în: a) Defileul Oltului. R=b 239. gorun. Gheorgheni. b) Versanţi. Mediul subcarpatic are două subtipuri: a) De culme şi versant. nord-estice şi baltice. Gheorgheni. b) De deal şi depresiune. Vârful Chiciora din Muscelele Argeşului are un climat: a) Subcarpatic. R=c 261 Universitatea SPIRU HARET . R=a 238. c) Fag. cer. c) Estic. 231. Comăneşti. c) Depresiunea Braşov. În Carpaţii Meridionali. Subcarpaţii Moldovei sunt afectaţi de mase de aer: a) Continental-estice. R=a 232. Comăneşti. Maramureş. c) De depresiune şi vale. c) La Stâna de Vale. Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei sunt dominaţi de vânturi: a) Din est. b) Fag şi conifere. Borsec. b) De deal jos. b) Stă sub influenţa vânturilor de nord-est. R=a 240. R=a 236. c) De foehn. R=b 243. În Depresiunea Soveja coboară coniferele deoarece: a) Stă sub influenţa foehnului. c) Bilbor. c) Vest. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în: a) Bihor. R=c 237. R=b 241. Vatra Dornei. b) 9-100C şi 600 mm. Climat de depresiune în Carpaţii Moldo-Transilvani se găseşte în: a) Bilbor.

b) De subsidenţă. R=c 253. b) Câmpiile de glacis. R=a 252. Podişul Mehedinţi are soluri: a)Foarte bune. Numele de Câmpia Transilvaniei a fost determinat de: a) Climatul de câmpie. c) Huedin – Agriş. În mediul pelagic al platformei litorale se dezvoltă: a) Bentos vegetal. c) Piemontane. R=a 249. c) Silvostepă. R=b 255. b) Funcţia agricolă a subregiunii. Cele mai întinse suprafeţe din Deltă le reprezintă: a)Depresiunile. c) Este o câmpie. b) Stepă. b) Făgăraş – Sibiu. dominant. Mediile naturale ale podişurilor sunt de următoarele tipuri: a) De deal. c) Câmpiile subdeluroase. c) Plancton şi necton. R=a 245. b) În două. c) De Subcarpaţi. piemontane. Întinderea cea mai mare în Câmpia de Vest o are unul din tipurile de câmpii următoare: a) Câmpiile de glacis. Suportă influenţe submediteraneene mediul dealurilor: a) Silvaniei. b) De stepă şi silvostepă. de glacis. 244. piemontane. Care dintre aliniamentele depresionare au un mediu mai cald ? a) Secaş – Alba Iulia – Turda. c) De deal şi de versant. R=c 262 Universitatea SPIRU HARET . Tipurile genetice de câmpii care au influenţă în ce priveşte mediul lor local sunt: a) Câmpiile subdeluroase. b) Bentos animal. de depresiune şi vale. b) Crişene. c) Silvostepă. c) Braţele fluviatile şi gârlele. R=b 246. c) Sărace. de terase. R=a 254. tabulare. de: a) Carpaţi. Podişul Babadag are un mediu de: a) Pădure de stejar. c) Bănăţene. R=c 250. b) Centrii barici externi. b) Pădure de fag. subsidente împreună cu luncile. c) Într-una singură. b) Bune. R=b 251. Climatul şi mediile de podiş sunt influenţate. R=b 248. Depresiunea Elan are un mediu natural de: a) Pădure. b) Grindurile. R=a 247. R=a 256. în două sau în mai multe? a) În mai multe. Podişurile României se includ într-o singură regiune climatică.