Tema 2.

Organizarea activităţii în editură
Activităţi tipice într-o editură – o vedere de ansamblu • Principalele personaje dintr-o editură şi rolul lor • Organigrama editurii • Angajaţi în regim permanent şi colaboratori externi

2.0 INTRODUCERE Acest capitol vă oferă o vedere de ansamblu asupra unora dintre activităţile tipice dintr-o editură: achiziţia de manuscrise şi dezvoltarea noilor proiecte editoriale, redactarea, încheierea contractelor de editare, tehnoredactarea, concepţia grafică, pregătirea pentru tipar şi producţia, activitatea comercială şi de marketing, promovarea şi serviciul de presă. Vom descrie apoi unele personaje cheie din editură: directorul-general (DG), directorul editorial (DE) sau redactorul-şef (RŞ), directorul artistic (DA), secretarul general de redacţie (SGR), directorul de producţie (DP), directorul comercial sau de marketing (DC) şi directorul economic sau financiar (DF). Veţi afla cum se oglindesc toate aceste activităţi în organigrama unei edituri. În final, vom vedea care sînt principalele categorii de colaboratori externi ai unei edituri şi care este rolul acestora. 2.1 ACTIVITĂŢI TIPICE ÎN EDITURĂ – VEDERE DE ANSAMBLU Organizarea activităţii în editură depinde de mărimea acesteia şi diferă de la o editură la alta. Totuşi, indiferent de mărime, următoarele activităţi pot fi considerate, în majoritatea cazurilor, tipice: 1. Achiziţii şi proiecte editoriale noi (dezvoltare) 2. Redactare 3. Drepturi de editare 4. Tehnoredactare 5. Grafică 6. Producţie 7. Vînzări şi marketing 8. Promovare 9. Activităţi financiar-contabile
În fig. 2.1 sînt reprezentate activităţile enumerate mai sus sub forma unei inflorescenţe cu 9 petale. Acest model sugerează că ele au aproximativ aceeaşi importanţă şi că pentru a reuşi este importantă munca în echipă. Coordonarea revine persoanelor situate în centrul inflorescenţei şi care compun nucleul de decizie al editurii: directorul general (DG), directorul editorial (DE) sau redactorul-şef (RŞ), directorul comercial sau de marketing (DC) şi secretarul general de redacţie (SGR). Lor le revin atribuţii atît în stabilirea strategiilor editurii, cît şi în coordonarea activităţii curente. De asemenea, modelul pune în evidenţă faptul că editurile recurg la un număr important de colaboratori, chiar şi pentru activităţile curente (culegerea textelor, traducere, corectură, redactare, ilustraţii, vînzări etc.). De regulă, numărul colaboratorilor unei edituri, în special în zona de concepţie, este cu mult mai mare decît cel al angajaţilor permanenţi (ceea ce, după cum s-a văzut, repezintă una dintre caracteristicile modelului editorial).

2.1.1. Achiziţii şi dezvoltare. Proiectele şi manuscrisele noi reprezintă pentru edituri “materia primă” pentru viitoarele cărţi. O dată aprobate, ele alcătuiesc planul editorial de perspectivă. Deoarece, uneori, intervalul de timp scurs din momentul avizării unui proiect (vezi cap. 1.4) pînă cînd cartea ajunge în librării poate fi destul de mare (chiar şi doi ani), editurile sînt obligate să lucreze în perspectivă, alcătuind planuri pentru următorii 2-3 ani. Chiar dacă se întîmplă ca ideea unui proiect nou să ia naştere spontan sau informal, există şi unele căi “tradiţionale” prin care editurile îşi pot îmbogăţi portofoliul de idei noi şi îşi elaborează planurile de perspectivă:

Tema 2. Organizarea activităţii în editură (2007).

1

De exemplu. Tema 2.). b) stilizarea (uneori sînt rescrise pasaje întregi. Evident că acestea nu pot fi citite şi că pînă şi redactarea unor scrisori scurte. Include o serie de activităţi de pregătire editorială pe care le suportă manuscrisul pînă cînd ajunge în faza de bun de tipar. din discuţiile cu librarii sau chiar la o masă cu prietenii. marea lor majoritate avînd şanse foarte reduse de a fi acceptate (romane. de punctuaţie şi gramaticale în vigoare.2 Redactarea. f) Abordarea unor domenii editoriale noi. c) verificarea conformităţii cu normele ortografice. 2. activitatea de achiziţii este mai redusă. monografii etc.COLABORATORI COLABORATORI ACHIZIŢII DREPTURI DE EDITARE DG DE DC SGR REDACŢIE ECONOMIC PROMOVARE VÎNZĂRI MARKETING PRODUCŢIE COLABORATORI TEHNO REDACTARE GRAFICĂ COLABORATORI Fig. b) Proiecte iniţiate de către redacţie (manuscrise comandate). memorii. şi anume: a) lectura manuscrisului şi operarea unor modificări solicitate de editură (de comun acord cu autorul). teze de doctorat. În numeroase cazuri. Directorii editoriali se văd constrînşi să recurgă la tehnici speciale pentru a le analiza şi selecta fără un consum exagerat de timp. mulţumindu-se să publice “la comandă” cărţi pe cheltuiala autorilor. dar şi politicoase de refuz înseamnă un timp consumat. 2 . de cele mai multe ori. Se presupune că editurile ar şti mai bine decît autorii ceea ce oamenii vor să citească sau de ce cărţi ar avea nevoie pentru ca vînzările să fie mai eficiente. se estimează că un singur redactor primeşte mai mult de o mie de manuscrise pe an (Schuwer.1. editurile mari sînt pur şi simplu “asaltate” zilnic cu astfel de propuneri. Multe edituri nu se mulţumesc cu o atitudine pasivă. generînd proiecte noi şi furnizînd idei autorilor. e) Cataloage editoriale şi statistici de vînzări din alte ţări (în cazul traducerilor sau ca sursă de idei şi proiecte noi). în SUA. de aşteptare a propunerilor primite de la autori. La polul opus se situează acele edituri care nu dezvoltă proiecte editoriale proprii. ea fiind de obicei rezultatul experienţei pe care o are patronul editurii. 2. Mulţi editori sînt într-o permanentă “goană” după idei noi. Organizarea activităţii în editură (2007). ci adoptă ele însele o poziţie activă. întîlnirile de la un tîrg de carte. motiv pentru care în unele edituri există funcţia de rewriter).1 Activităţile editurii reprezentate sub forma unui model inflorescenţă cu 9 petale a) Propuneri primite de la autori. c) Proiecte iniţiate de către departamentul de marketing pe baza constatării unei cereri de piaţă. acestea putînd lua naştere în cele mai diverse împrejurări: scrisori de la cititori. 1999:165-169). d) verificarea traducerilor. inutil. d) Propuneri primite de la coordonatorii de colecţii şi consilierii editurii. În editurile mici.

evident. alegerea corpului de literă pentru text şi titluri. Astăzi. divertisment etc. ele pot apela la firmele de tehnoredactare sau pregătire pentru tipar (pre-press).1.4. tabele. – la lucrările de divertisment: eliminarea unor pasaje inutile (de exemplu. Activitatea acestui departament constă în special în elaborarea proiectelor de copertă (dar şi a desenelor. educare.). avînd implicaţii atît legale. a textului de copertă g) corectura manuscrisului după punerea în pagină ş. cu siguranţă că manuscrisul va trebui încredinţat unui expert din exteriorul editurii pentru confruntare (Rawsen şi Dolin. 1985. alegerea făcîndu-se în cadrul unei “şedinţe de copertă” la care un cuvînt decisiv îl poate avea departamentul de marketing (şi. grafice. Cei mai mulţi redactori au însă “doar” o cultură generală şi cunosc cîte puţin din fiecare domeniu. poziţionarea şi numerotarea notelor. La editurile medii şi mari. se încheie un contract prin care editura este licenţiată de către proprietarul copy-right-ului să publice şi să difuzeze respectiva traducere (şi. Opera este considerată o proprietate intelectuală a autorului ei. de exemplu: – la cărţile pentru copii: utilizarea unui limbaj adecvat vîrstei. Pentru cărţile de ştiinţă. anexe sau note. Organizarea activităţii în editură (2007). tabelelor etc. Ei recurg la întreaga lor putere de analiză logică (şi la experienţă!) pentru a ”vîna” eventualele inadvertenţe sau informaţii eronate. Drepturi de editare. Iar dacă găsesc mai multe. cît şi etice. Un cititor care descoperă o asemenea greşeală va începe să se îndoiască de întreaga carte. un contract de editare cu traducătorul).1. Aceleaşi cerinţe apar în cazul ilustraţiilor şi chiar al reproducerii parţiale a unor opere (fragmente care depăşesc 18 rînduri de text). f) elaborarea textelor de prezentare pentru catalog. desigur.a. departamentul este condus de un director artistic. Tehnoredactarea include punerea în pagină a cărţii. dar şi de consideraţii de ordin tehnologic sau economic. cu bibliografii. Pentru fiecare carte. evitarea paragrafelor prea lungi. Cartea redactată trebuie să răspundă cît mai bine unor necesităţi ale cititorului (informare corectă. Publicarea şi/sau difuzarea unei opere. fapt valabil chiar şi pentru operele de ficţiune (întîmplările sau replicile lipsite de logică pot pune sub semnul întrebării încrederea în “lumea” creată de autor). Preluarea unui fragment dintr-o carte fără indicarea semnelor de citare şi a sursei constituie un plagiat. – la lucrările didactice şi/sau de informare: includerea în lucrare a unor scheme. În această calitate. În cazul în care editurile nu dispun de echipamentul necesar. toate operaţiunile aferente tehnoredactării se realizează cu ajutorul tehnicii de calcul.e) corectarea erorilor de dactilografiere (erori de literă). contract pe baza căruia autorul cedează editurii (cesionează) dreptul de publicare şi difuzare a operei sale. Tema 2. a ilustraţiilor. un “apărător al cititorului”. procedura de selecţie a copertei poate fi mai dificilă deoarece la ea participă un număr mare de persoane. autorul). fie şi parţial. Toate aceste opţiuni depind de conţinutul cărţii şi de publicul ţintă.1. redactorul poate solicita modificări în structura sau în textul cărţii. redactorul fiind. La sfîrşitul tehnoredactării. În majoritatea cazurilor. Alte detalii privind tehnoredactarea vor fi prezentate în capitolul următor. redactorul cărţii trebuie să colaboreze cu autorul sau traducătorul astfel încît lucrarea să apară în cele mai bune condiţii. fiecare avînd propriile preferinţe. modificări de structură astfel încît expunerea noţiunilor noi să fie realizată într-o ordine logică. cartea este paginată şi listată pe un suport care să permită prelucrarea ei ulterioară la tipografie (film. în cazul cărţilor ilustrate). descrieri excesiv de lungi). 3 . 2. – restructurarea capitolelor cărţii astfel încît ideile expuse să fie clare şi uşor de receptat (redactorul poate oferi sugestii pentru punerea în pagină). stabilirea formatului (dimensiunile) cărţii. 32-33). Grafica. ar fi de preferat ca redactorul să fie familiarizat cu subiectul. – la lucrările ştiinţifice: completarea cu un index care să permită o informare rapidă. redactorul are obligaţia să verifice şi corectitudinea informaţiilor oferite de autor şi să elimine afirmaţiile contradictorii. futile sau redundante (repetiţiile). În editurile mai mari. sînt propuse cîteva variante de copertă. Publicarea unei cărţi impune încheierea unui contract între editură şi autor. fără consimţămîntul autorului (sau al urmaşilor acestuia) constituie o încălcare gravă a dreptului de proprietate intelectuală (este aşa-numita piraterie editorială). ilustraţii. 2. la editarea unei cărţi este necesară o bună conlucrare între redactorul şi tehnoredactorul acesteia. utilizarea dialogului în locul vorbirii indirecte.5. din acest punct de vedere. În cazul traducerilor. Toate aceste aspecte vor fi prezentate în detaliu în capitolul dedicat proprietăţii intelectuale.3. astfel încît informaţia să fie sintetizată şi mai uşor de înţeles sau de memorat. Pe parcursul acestor faze. Din acest motiv. 2. calc).

DG dispune de o echipă editorială extinsă. transport. rolul DG este mai curînd unul administrativ. În sarcina acestui departament se mai află şi alte activităţi. uneori chiar redactează sau face difuzarea cărţilor).). legătoria. propuneri de tiraje pentru viitoarele apariţii editoriale. La editurile medii şi mari. pur şi simplu. Atribuţiile departamentului de producţie pot fi îndeplinite de persoane cu anumite cunoştinţe tehnice specializate şi cu experienţă în domeniu.1 Directorul general. preluarea şi onorarea comenzilor etc. publicitate etc. estimarea costurilor de tipar sau coordonarea activităţii unor departamente din editură astfel încît să fie îndeplinite cerinţele impuse de tehnologiile poligrafice sau respectarea termenelor contractate de trimitere a cărţilor la tipar. cum ar fi aprobarea devizelor. c) activitatea de depozitare. 2. preluarea comenzilor. afişe etc. f) participarea la tîrguri şi saloane de carte. club de carte. contribuţia lor la cifra de afaceri globală de pe piaţa de carte este uneori nesemnificativă. cheltuieli de editare şi difuzare reduse. cataloage. În cazul editurilor mari. Adesea. Ea are în vedere atît cărţile noi. întocmeşte dosarele de presă şi comunicatele de presă ale editurii.1. editurile mici se pot dovedi foarte dinamice şi flexibile (editare rapidă. expediţii. tipul de hîrtie şi carton.. conferinţe de presă). g) studii proprii privind piaţa de carte.2. Atribuţiile cele mai importante sînt: a) relaţiile cu beneficiarii (negocierea contractelor de difuzare. DG va avea o serie de experţi (consilieri) care îl sprijină la elaborarea programului editorial. în practică. conferinţe.2.). organizează lansări de carte. participarea la elaborarea politicii de preţuri a editurii. DG va delega responsabilităţi colaboratorilor săi apropiaţi deşi. PRINCIPALELE PERSONAJE DINTR-O EDITURĂ 2. Tema 2. d) elaborarea statisticilor privind vînzările şi emiterea comenzilor de reprint pentru titlurile epuizate. Capitalul unei edituri mici este redus. fie prin crearea unor evenimente (lansări.a. conduce operativ editura. fiind implicat în majoritatea acţiunilor cu caracter de relaţii publice (detalii vor fi prezentate într-un capitol viitor). Atribuţiile DG depind în mare măsură de mărimea editurii (Schuwer 1999: 248-255). Editurile medii pot avea pînă la 100 de angajaţi.1. Deşi editurile mici pot oferi un număr considerabil de titluri. Organizarea activităţii în editură (2007).7. tîrguri de carte. librării virtuale proprii. simpozioane. ci să se preocupe direct şi de difuzare. Serviciul de presă gestionează relaţiile cu mass-media. de o direcţie comercială şi de compartimente specializate de marketing şi promovare. promovare sau de recuperarea rapidă a resurselor financiare investite (în majoritatea cazurilor DG fiind şi patronul editurii).). La editurile mici. deci şi riscuri mai mici). oferte pentru biblioteci ş. e) vînzări directe (carte prin poştă. finisajul) şi acordă asistenţa necesară pe durata tipăririi cărţii pentru a fi asigurată calitatea lucrărilor tipografice. DG are un rol de fac-totum (caută şi selectează manuscrise. b) urmărirea periodică a vînzărilor la beneficiari şi a modului de expunere a cărţilor în librării. Promovarea noilor apariţii este una dintre funcţiile oricărei edituri (vezi tema 1). astfel că un DG trebuie nu numai să impună un program editorial de calitate.1. a unor intuiţii sau partis-pris-uri). Activitatea comercială a unei edituri este extrem de variată şi impune folosirea unor resurse umane numeroase.2.). Producţia elaborează comenzile pentru tipografii (în care sînt specificate toate condiţiile tehnice – tirajul. 4 . fie prin internet. emisiuni-dezbateri la radio şi tv. 2. prezentarea noilor apariţii şi a ofertei de carte a editurii. de organizare a activităţii de ansamblu şi gestiune a resurselor. în vreme ce editurile mari (grupurile editoriale) ajung la mai multe sute. În aceste cazuri. în publicaţiile cu caracter general sau de specialitate. reduceri de preţuri. de un departament de producţie. ea putîndu-se realiza fie prin intermediul mass-media (recenzii şi semnalări în cotidiene. formatul cărţii. 2. h) promovarea vînzărilor (oferte speciale.6.8. Vînzări şi marketing. cît şi cele existente pe stoc (backlist). va continua să intervină chiar şi în întocmirea programului editorial (pe baza unor experienţe anterioare sau.

uneori. În practică. DP poate avea şi alte atribuţii: întocmirea devizelor editurii (evaluarea costurilor de editare).2. DE/RŞ dispune de o echipă redacţională (angajaţi şi colaboratori) care îi este subordonată. 1 5 . dar şi tehnice şi. să menţină legăturile cu editurile din străinătate (pentru achiziţionarea de licenţe de traducere sau coproducţii). să convingă directorul de marketing cu privire la succesul comercial al opţiunilor sale editoriale etc. Afişele. rezolvarea problemelor de calitate). directorul de vînzări şi directorul de producţie. este necesară şi o “redistribuire” a acestor atribuţii. aptitudini de bun organizator. În funcţie de organigrama editurii. Deoarece succesul unei edituri depinde în mod decisiv de capacitatea gestionării unor bune relaţii între editură şi autori. controlul calităţii. Directorul de producţie coordonează activităţile de culegere şi tehnoredactare. Este un personaj cu un rol de decizie important în ceea ce priveşte succesul programului editorial. analiza propunerilor de editare şi reeditare. o dată cu creşterea numărului celor din urmă. lectorii de carte şi coordonatorii de colecţii. Multe edituri fac apel la graficieni colaboratori. SGR este un homo faber al editurii şi trebuie să posede cunoştinţe culturale. Timpul unui DE/RŞ se împarte între selectarea noilor proiecte editoriale şi editarea celor deja acceptate.2. să cunoască piaţa de carte (concurenţa). În editurile mari pot exista mai mulţi directori editoriali (redactori-şefi). deoarece adesea DP lucrează sub presiunea termenelor.3. DE/RŞ trebuie să posede cunoştinţe profesionale solide. Coperta şi ilustraţiile sînt realizate de obicei de un personal specializat. DE/RŞ este de asemenea principalul gestionar al relaţiilor cu autorii. poate fi întîlnită şi denumira de director literar. pre-press. ca urmare a unor “accidente” (foarte frecvente) care întîrzie finalizarea redacţională a cărţilor. în cazul eşecului comercial al unei cărţi. mai ales. proiectul de copertă se aprobă de către mai multe persoane (în aşa-numita şedinţă de copertă). Din acest motiv. şi DG va întreţine relaţii cu anumiţi “autori de casă” şi nu numai. Este un personaj foarte important. 2. În relaţiile cu autorii. Desigur. mult tact. efectuarea unor deplasări pe teren. El trebuie să-şi împartă timpul între relaţiile cu difuzorii (de multe ori nu întru totul amicale). artistice. 2. SGR menţine legătura cu toate compartimentele editurii şi cu colaboratorii externi. de fapt. De cele mai multe ori. Secretarul general de redacţie (SGR)2. de obligaţia instruirii echipei cu care lucrează. Pentru aceasta. în funcţie de timpul de execuţie. Atribuţiile SGR vizează cărţile ce urmează a fi publicate în viitorul imediat. 2. urmărirea vînzărilor (efectuarea inventarelor periodice şi prelucrarea acestora). dar şi al programului de reeditări. Activitatea cotidiană a unui DC este extrem de agitată. 2 Folosim termenul prin analogie cu cel utilizat în instituţiile de presă scrisă. recuperarea banilor din vînzări. depozitare şi expediţie. Calitatea informaţiilor privind propriile vînzări şi ale concurenţei. adeseori. el fiind însărcinat cu planificarea şi urmărirea termenelor pentru diversele etape de pregătire editorială. La selectarea noilor proiecte. Directorul editorial (redactorul-şef). Alegerea tipografiilor se face pe baza raportului dintre preţ şi calitate sau.2. achiziţia de noi manuscrise şi calitatea editării (Schuwer. secrétaire des editions).5. simţ artistic. activitatea unui DE/RŞ nu este scutită de o serie de “corvezi” administrative. ci este un produs cultural al cărui “ambalaj” este coperta. de implicarea în activitatea de redactare şi promovare a cărţilor etc. stabilirea formatelor.2. cataloagele şi celelalte materiale de promovare trebuie să aibă şi ele un însemn de “marcă” uşor de recunoscut. DE/RŞ încheie contractele de editare şi urmăreşte derularea acestora. să aibă o bună cultură generală în profilul editurii. Pentru editurile specializate pe cărţi de literatură. Organizarea activităţii în editură (2007).4. instruirea echipei de vînzări (răspîndită în teritoriu) şi activitatea de promovare. realizarea lucrărilor de tip e-publishing etc. SGR este. Tema 2. pe care un DC le oferă. stau – de cele mai multe ori – la baza oricărei decizii care se ia într-o editură. Orice editură urmăreşte un “look” specific pentru cărţile sale care să confere o anumită personalizare (diferenţiere faţă de concurenţă). dintre care nu lipsesc redactorul de carte. întocmirea rapoartelor. este necesar însă un DA care să asigure o prezentare grafică unitară pentru cărţile publicate. DE/RŞ menţine legături profesionale cu referenţii. Cartea nu înseamnă numai text.2. în funcţie de domeniile editoriale abordate. achiziţionarea unor echipamente şi soft-uri. marketing şi promovare. 1999:218-21)1. DE/RŞ trebuie să aibă abilităţi de comunicare şi. Directorul comercial/marketing (DC) coordonează depatamentele de vînzări (directori şi agenţi zonali). La editurile mari. 2. alegere tipografiile şi colaborarează cu acestea (la negocierea preţurilor şi a contractelor. În acest scop.6. un secretar al editurii (în franceză. Directorul artistic (DA). deoarece de el depind întocmirea planului editorial.2.2.

cît şi de persoană care participă în mod direct la elaborarea proiectelor editoriale pentru respectiva colecţie.2. În cazul editurilor mari. În numeroase cazuri. specialişti în pedagogie şi psihologie şcolară pentru elaborarea unui manual sau un medic neurolog pentru lucrări de neuropsihologie etc. pot exista mai mulţi directori editoriali. publică serii şi colecţii corespunzătoare acelor domenii. În numeroase cazuri. Destul de laborioasă. gradul de interes (şansa de succes comercial). prieteni sau colegi ai acestuia. observaţiile primite de la referenţi pot contribui la îmbunătăţirea conţinutului unei lucrări. Referenţii trebuie să fie “la zi” cu literatura de specialitate pentru a putea aprecia şi gradul de originalitate al lucrării. De regulă. De regulă.2 Consultantul ştiinţific este persoana la care editura recurge pentru a se pronunţa cu privire la conformitatea ştiinţifică a unei lucrări deja acceptate spre publicare. COLABORATORII EXTERNI 2. activitatea contabilă a editurii se realizează astăzi cu ajutorul unor softuri specializate. DIRECTOR GENERAL SGR DIRECTOR EDITORIAL DIRECTOR DE PRODUCŢIE DIRECTOR COMERCIAL DIRECTOR ECONOMIC – REDACTORI – CORECTORI –.). 2.7. editura nu dispune de personal cu pregătire într-un domeniu de înaltă specializare (de exemplu. uneori. Directorul economic/contabilul şef (DE). accesibilitatea lucrării. Ei pot oferi sugestii importante privind publicul ţintă.DREPTURI DE AUTOR – COPYRIGHT – SECRETARI DE REDACŢIE – CULEGERE – TEHNOREDACTARE – PRE PRESS – PRODUCŢIE – GRAFICĂ – AGENŢI DE VÎNZĂRI – CARTE PRIN POŞTĂ – PROMOVARE – MARKETING – DEPOZITE ŞI EXPEDIŢIE Fig. de cele mai multe ori.3. DE este cel care confirmă dacă activitatea generală este profitabilă sau nu.3.1 Referentul este persoana cu pregătire de specialitate la care editura recurge pentru a se pronunţa cu privire la valoarea unei cărţi. o analiză economică bine întocmită poate identifica şi.autorul va considera că DC este principalul vinovat. În figură. Coordonatorul de colecţie trebuie să fie o personalitate de necontestat în domeniul său de activitate (de exemplu. editurile abordează doar anumite domenii editoriale şi.3. eventualele modificări sau completări necesare pe care editura ar trebui să le solicite autorului. Colecţiile sînt conduse de un coordonator (sau director) de colecţie al cărui rol este atît de consultant ştiinţific. 2. DE este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai DG şi o bună conlucrare poate asigura succesul activităţii firmei. Mai mult. Făcînd apel la un consultant ştiinţific. De regulă. se diminuează şansele ca în lucrare să apară erori ştiinţifice sau de terminologie (nici un autor nu este perfect!). Prin atribuţiile sale. iar direcţia de marketing poate avea o structură mult mai dezvoltată.2. Organizarea activităţii în editură (2007). se poate dovedi uneori păguboasă. Utilizarea unui consultant ştiinţific extern este necesară doar pentru lucrările cu un caracter deosebit. decizia de publicare a unei cărţi depinde de recomandarea referentului. redactori şefi sau secretari generali. numele referentului nu este cunoscut autorului. Ca în orice firmă. poate duce la compromiterea reputaţiei referentului. 6 . înlătura eventualele pierderi.2 Organigrama unei edituri oglindeşte structura organizatorică şi diferă în funcţie de mărimea editurii. Chiar şi restul editurii va considera că eşecul unor titluri este datorat activităţii necorespunzătoare de marketing şi promovare. Practica utilizării unor referenţi recomandaţi de autor. este prezentată organigrama pentru o editură medie. în majoritatea cazurilor fiind suficient un redactor (sau lector) de carte avînd cunoştinţe de specialitate. 2.3 Coordonatorul de colecţie. Un referat favorabil înaintat unei edituri pentru o lucrare ce s-ar dovedi ulterior necorespunzătoare.3. un critic literar de prestigiu pentru o colecţie de literatură sau un specialist de renume Tema 2. 2.

serviciul de producţie şi cel economic. lectorul de carte este un colaborator la care editura face apel pentru cărţile dintr-un domeniu în care nu dispune de un redactor cu pregătire de specialitate. eventual. o editură reuneşte în jurul său un număr de traducători stabili sau apelează la traducătorii cunoscuţi utilizaţi şi de alte edituri. O editură recurge la numeroşi colaboratori externi: referenţi. 1999:222-224).pentru o colecţie de carte medicală).5. chineză sau finlandeză. traducători. deşi el nu va îndeplini toate atribuţiile redactorului (de exemplu. NOŢIUNI CHEIE plan editorial achiziţia manuscriselor bun de tipar rewriter proprietate intelectuală piraterie editorială plagiat punere în pagină pre-press serviciu de presă funcţie comercială director editorial director artistic organigramă referent lector de carte consultant ştiinţific coordonator de colecţie vînzări directe probă de traducere delegare de responsabilităţi manuscris comandat şedinţă de copertă backlist copy-right REZUMAT 1. nu angajaţi permanenţi. Traducătorii sunt colaboratori. Există edituri la care persoanele angajate permanent reprezintă doar staff-ul propriu-zis şi.3. secretarul general. Nu este suficient ca traducătorul să cunoască foarte bine subtilităţile limbii din care traduce şi să aibă un desăvîrşit simţ al limbii în care traduce. unele dintre acestea putînd fi utile şi în munca redactorilor din mass-media (de exemplu . lectorul este utilizat pentru lucrări al căror nivel ştiinţific este mediu. a utiliza un traducător lipsit de experienţă este un risc pe care nici măcar recurgerea la o probă de traducere nu-l poate uneori înlătura. Lectorul de carte. El trebuie să stăpînească şi terminologia domeniului cărţii. directorul editorial (redactorul-şef). restul personalului avînd statut de colaboratori mai mult sau mai puţin permanenţi. Tema 2. ci va urmări mai ales corectitudinea terminologiei şi conformitatea ştiinţifică a lucrării. latină medievală sau cehă) găsirea unui traducător este şi mai dificilă. 2. motiv pentru care uneori este foarte dificil pentru o editură să găsească un traducător adecvat pentru o carte de specialitate. Evident. Numărul colaboratorilor unei edituri este cu mult mai mare şi poate include consilieri în diverse domenii (de exemplu.4. 2. În vreme ce numărul traducătorilor consacraţi este suficient de redus. încheierea contractelor editoriale. agenţi de vînzare etc. activitatea comercială şi serviciul de presă. consilieri ştiinţifici. De obicei. directorul comercial (de vînzări şi/sau de marketing) şi contabilul şef (directorul economic) 3. directorul de producţie. culegători. Lectorul are în acest caz rol de redactor de carte. 2. propriul serviciu de marketing. directorul artistic. Organizarea activităţii în editură (2007). nu se va preocupa de probleme stilistice).3. tehnoredactarea. corectori. Personajele principale pe care le veţi întîlni într-o editură sînt: directorul general. 7 . concepţia grafică. Cele 9 tipuri de activităţi tipice dintr-o editură prezentate în acest capitol sînt: dezvoltarea proiectelor editoriale şi achiziţia manuscriselor. lectori de carte.Bell. Spre deosebire de consultantul ştiinţific. redactarea. consilieri juridici sau fiscali). 1999). Au fost editate numeroase cursuri şi lucrări de iniţiere în domeniu. pentru anumite limbi (de exemplu japoneză. El trebuie să aibă de asemenea numeroase contacte profesionale şi o bună cunoaştere a lucrărilor publicate în domeniul său de activitate. Ca şi consultantul ştiinţific. Calitatea traducerilor rămîne una dintre problemele cu care se confruntă editurile din întreaga lume (Schuwer.

4. Responsabil copy-right 5. Lector de carte 5. Bell. Timişoara. Responsabil promovare 10. Philippe (1999). Economist 11. 3. Director editorial (red. Manuscrisele reprezintă “materia primă” pentru o editură. Iaşi. Gestionar COLABORATORI EXTERNI 1. Polirom. Editura Amacord. Director economic – şef DTP – directori de vînzări – director de promovare PRINCIPALELE FUNCŢII 1. Drepturi de autor 3. alcătuind planuri editoriale pe următorii 2-3 ani. 8 . Serviciu de presă 9. Director de producţie 4. Care credeţi că este principalul personaj dintr-o editură? Motivaţi-vă opţiunea. Coordonator de colecţie 4. Grafician 8. Rawson. Marketing. Roger T. (1999). Agent de vînzări 9. 5. Ce colaboratori externi foloseşte o editură şi pentru ce tipuri de activităţi? Specificaţi rolul acestora. vînzări 8. Redactor 2. 6. Editurile sînt obligate să lucreze în perspectivă. Dolin. Secretar de redacţie 4. Traducător – redactori – corectori – culegători text – graficieni EXERCIŢII 1. Tratat practic de editare. Corector 3. organigramă. 165-169. Consultant ştiinţific 3. şedinţă de copertă. Secretar general de redacţie 5. Director comercial (de vînzări şi/sau de marketing) 7. Referent 2. Director-general 2. The Business of Book Publishing. plan editorial BIBLIOGRAFIE Schuwer. lector de carte. Tehnoredactor 7. Boulder and London.TIPURI DE ACTIVITĂŢI 1. 7. Dactilograf 6. Arnold (1985) “The Editorial Process:An Overrview” in Geiser. În ce constă rolul de “apărător al cititorului” pe care trebui să-l îndeplinească redactorul unei cărţi? Sesizaţi eventualele asemănări şi deosebiri între rolul redactorului de carte şi cel al reporterului de la un ziar? 2. De ce sînt colaboratorii unei edituri atît de numeroşi? (Indicaţie: faceţi apel şi la modelul editorial elaborat de Miege). Financiar-contabilă PRINCIPALELE PERSONAJE 1. pp. aşa cum sînt ______ pentru un cotidian. Dezvoltare şi achiziţii 2. Organizarea activităţii în editură (2007). Prezentaţi principalele modalităţi prin care o editură îşi completează portofoliul de proiecte noi. Director artistic 6. rewriter. (1985). Producţie 7. Hugh. Tema 2. Grafică 6. Elizabeth A. Tehnoredactare 5. Redactare 4. Comentaţi această afirmaţie. Formulaţi 5 întrebări pentru un interviu ce urmează să-l luaţi redactorului-şef al unei edituri. Teoria şi practica traducerii. şef) 3. Westview Press. Explicaţi înţelesul următoarelor cuvinte cheie: manuscris comandat. Dezvoltaţi ideea şi evidenţiaţi eventuale similitudini între activitatea de achiziţie a manuscriselor în editură şi respectiva activitate din publicistică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful