You are on page 1of 276

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

BULETINUL POMPIERILOR
Nr. 2/2009

Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor
1

Publicaţie editată de: INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Bucureşti, România Fondat – 1955, Apare semestrial ISSN 1222-1352 Nr. 2 – 2009

Colegiul de redacţie: Preşedinte: General-locotenent Vladimir SECARĂ Redactor-şef: Colonel Valentin UBAN Secretar responsabil de redacţie: Locotenent-colonel drd. ing. Cristian DAMIAN

© Copyright: I.G.S.U. ® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor Materialele pentru publicare pot fi trimise la adresele de e-mail din pagina web: www.revista.pompieri.go.ro/altepublicatii

2

CUPRINS
SECŢIUNEA 1 Lucrări cu caracter profesional
1. Conceptul unităţii mobile de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi – dr. Raed Arafat, Subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii, preşedintele Societăţii de Medicină de Urgenţă şi Catastrofă din România ........................................................................5 2. Hazardurile naturale în contextul dezvoltării durabile şi al schimbărilor climatice – acad. prof. univ. dr. Dan Bălteanu, Institutul de Geografie al Academiei Române ....................9 3. Riscuri naturale şi antropice pentru patrimoniul construit al Bucureştiului – Director general prof. univ. dr. ing. Dan Lungu, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti..........................................................13 4. Reducerea potenţialelor de dezastru în caz de cutremur în România în contextul cerinţelor Uniunii Europene şi platformei ONU-ISDR – prof. univ. dr. ing. EmilSever Georgescu, INCERC Bucureşti, Laboratorul de Evaluare a Riscului Seismic şi Acţiuni în Construcţii................................................................................................................34 5. Fenomene meteorologice extreme în România – dr. Ion Sandu, dr. Aristiţa Busuioc, dr. Elena Mateescu, Dumitru Baltă, Administraţia Naţională de Meteorologie .......................44 6. Reducerea dezastrelor şi implementarea programului APELL în România – prof. dr. ing. Alexandru Ozunu, prof. dr. Cristina Roşu, drd. Camelia Costan, Lucrina Ştefănescu, Facultatea de Ştiinţa Mediului, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; E. Roman, Fundaţia Centrul Naţional APELL pentru Managementul Dezastrelor ..................59 7. Norme juridice şi administrative ce reglementează activitatea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul urgenţelor civile – colonel drd. Decebal Chifulescu, Centrul Operaţional Naţional, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă .....................68 8. Determinarea zonelor inundabile în cazul viiturilor rapide – prof. dr. ing. Radu Drobot, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti ...........................................................................75 9. Schimbările climatice şi reducerea riscului dezastrelor – căpitan drd. ing. Nicolae Merlă, Direcţia Protecţie Civilă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă .....................................87 10. Senzori inteligenţi – aplicaţii ale acestora în managementul dezastrelor – lt. colonel drd. ing Cristian Damian, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă............................................94 11. Aportul datelor şi tehnologiilor spaţiale la managementul eficient al situaţiilor de urgenţă create de dezastre naturale – drd. Ioana Vlad, dr. Ion Nedelcu, Agenţia Spaţială Română; Vasile Crăciunescu, Administraţia Naţională de Meteorologie.................129 12. Fenomenul de prăbuşire de la Ocnele Mari. Un pericol depăşit colonel drd. Adrian Andrei Mesescu, colonel Virgil Popa, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al Judeţului Vâlcea..............................................................142

13. De la hazarduri naturale la dezastre naturale – sublocotenent Florinela Luca, Direcţia Protecţie Civilă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ...........................148 14. O altfel de abordare: dezastrele naturale nu există, deci nici hazardurile naturale nu există – căpitan. drd. ing. Nicolae Merlă, Direcţia Protecţie Civilă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă..........................................................................................152 15. Prăbuşirea de teren din câmpul II de sonde – Teica, Ocnele Mari, judeţul Vâlcea – colonel drd. Adrian Andrei Mesescu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al Judeţului Vâlcea ................................................................................................157

3

SECŢIUNEA 2 Lucrări cu caracter ştiinţific
16. Algoritmi de optimizare multiagent; aplicaţii în managementul dezastrelor – lt. colonel drd. ing Cristian Damian, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ........161 17. Măsuri generale/specifice pentru controlul riscurilor de deteriorare a furtunurilor plate destinate stingerii incendiilor – lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”; colonel dr. ing. Liviu Dumitraşcu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Lt. col. Dumitru Petrescu” al judeţului Gorj; lt. colonel Ion Vintilă, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Drobeta al judeţului Mehedinţi; locotenent drd. ing. Aurelian Constantinescu, Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă – Ciolpani; ag. pr. de poliţie ing. Octavian TIVIG, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”.............202 18. Instalaţie experimentală pentru studiul termohidrodinamic al proceselor de stingere a incendiilor – locotenent drd. ing. Aurelian Constantinescu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti; locotenent asist. univ. dr. ing. Dragoş-Iulian Pavel, lt. colonel conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie, lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, Facultatea de Pompieri; ag. pr. de poliţie ing. Octavian Tivig, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza” ................................................................................211 19. Elemente generale/specifice referitoare la utilizarea apei pulverizate ca substanţă pentru stingerea incendiilor – lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, lt. colonel conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie, locotenent asist. univ. dr. ing. Dragoş Iulian Pavel, student sublocotenent Liviu Sbora, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”................... 219 20. Conceptul de inertizare, alternativă la conceptele de prevenire/stingere a incendiilor şi suprimare/inhibare a exploziilor – lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, sublocotenent student Liviu Sbora, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza” ......................................................................................................................................225 21. Achiziţia automată a temperaturilor în structurile cu risc ridicat de incendiu. Stand experimental pentru conducţia termică într-o bară cilindrică – lt. colonel conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie, student sublocotenent Liviu-Mihai Sbora, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”; Conf. univ. dr. ing. Eleonora Darie, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii ..............................................................232 22. Achiziţia automată a temperaturilor în structurile cu risc ridicat de incendiu. Stand experimental pentru determinarea coeficientului de convecţie termică la curgerea peste un cilindru orizontal – lt. colonel conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie, student sergent Marius-Eugen Pîrvuleţu, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie Al.I. Cuza; conf. univ. dr. ing. Eleonora Darie, Facultatea de Instalaţii, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti............................................................................................243 23. Riscuri/pericole determinate de descărcările sub formă de trăsnet – lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”; conf. univ. dr. ing. Eleonora Darie, Facultatea de Instalaţii, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti......................................................................249

SECŢIUNEA 3 Varia
24. Jocurile dinamice de mişcare – metodă eficientă în pregătirea psiho-fizică a studenţilor de la specializarea Pompieri – comisar-şef lector univ. dr. Doru Galan, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza” ...........................................................................................261 25. Rezolvarea subiectelor la disciplina fizică date la concursul de admitere la Facultatea de Pompieri, sesiunea iulie 2009 – lt. colonel conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie, lt. colonel lector univ. dr. ing. Garibald Popescu, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I. Cuza” ...........................................................................................267 26. Principiul antropic – prof. Alexandru Mironov.....................................................................271

4

CONCEPTUL UNITĂŢII MOBILE DE INTERVENŢIE LA ACCIDENTELE COLECTIVE ŞI CALAMITĂŢI
dr. Raed Arafat Subsecretar de stat, Ministerul Sănătăţii, Preşedintele Societăţii de Medicină de Urgenţă şi Catastrofă din România

Capacitatea de intervenţie în cazul accidentelor colective şi a situaţiilor în care există victime multiple necesită o pregătire prealabilă a sistemului. La baza modului de organizare a unei intervenţii se regăsesc echipajele şi resursele utilizate în mod curent în cazul situaţiilor obişnuite. În anumite situaţii numărul de victime poate să depăşească această capacitate de intervenţie de bază resursele disponibile devenind insuficiente. Din punct de vedere al modului de organizare a intervenţiei în situaţiile care implică multiple victime s-au definit mai multe concepte: în anumite cazuri există posibilitatea intervenţiei cu un număr mare de resurse care sunt implicate în mod curent în acţiunile de salvare cotidiene, acest lucru permiţând evacuarea rapidă a victimelor către unităţile sanitare; în alte situaţii, evacuarea se realizează treptat din dorinţa de a nu transfera haosul şi situaţia greu de controlat de la locul dezastrului în interiorul unităţilor sanitare, ceea ce ar determina blocarea structurilor destinate gestionării victimelor respective, de la serviciile de primiri urgenţe la secţiile specializate. Alegerea unui anumit concept de organizare a intervenţiei în cazul accidentelor colective trebuie să ia în considerare mai multe aspecte: 1. Capacitatea sistemului de intervenţie la situaţiile cotidiene, curente; 2. Capacitatea suplimentară de reacţie sau rezerva de resurse la care se poate apela şi timpul de mobilizare a acestora; 3. Elementele geografice specifice ţării sau regiunii în care funcţionează sistemul de urgenţă respectiv; 4. Raportul dintre capacitatea spitalelor, nivelul lor de competenţă şi, respectiv, răspândirea în teritoriu şi numărul total al acestora; 5. Corelarea dintre distanţele care vor fi parcurse până la unităţile sanitare competente şi disponibilitatea unor mijloace de transport speciale: mijloacele de transport aerian sau mijloacele pentru multiple victime. Aplicarea unui anumit concept pe teritoriul unei anumite ţări nu trebuie să fie restrictivă. Ambele concepte prezentate pot funcţiona în paralel sau concomitent. Totuşi, aplicarea celui de-al doilea concept, respectiv al celui care implică utilizarea sistemelor de triaj şi a mijloacelor de stabilizare în faza prespitalicească determinând o evacuare controlată a victimelor, este strict condiţionată de o planificare şi o pregătire prealabilă, necesitând totodată o dotare şi o instruire specifică, inclusiv validarea modului de intervenţie prin exerciţii repetate. Transportul victimelor de la locul accidentului direct la spital fără o stabilizare şi fără prioritizare va determina inevitabil blocarea activităţii unităţii sanitare ceea ce va induce diminuarea capacităţii de intervenţie a unităţii sanitare respective. În astfel de situaţii există o tendinţă a serviciilor de urgenţă de a transporta victimele la cel mai apropiat spital, dar care de cele mai multe ori nu este şi cel mai potrivit, fiind necesar, ulterior, transferul victimelor la alte unităţi sanitare, pierzând astfel timp valoros. În România sistemul de intervenţie în cazul accidentelor colective este încă la începutul organizării sale. În cazul intervenţiei la un accident colectiv, unde numărul 5

Galaţi şi Cluj. e) echipament de descarcerare grea şi de stabilizare a structurilor sau construcţiilor afectate. asigurând o capacitate de transport pe targă pentru mai mult de 40 de victime. generând un număr mare de victime. astfel de unităţi sunt în curs de înfiinţare la Bucureşti. Totodată. Luând în considerare aspectele enumerate mai sus. A doua misiune este de transport a 8 pacienţi în poziţie şezândă şi administrarea de oxigen la nevoie sau transportul a patru pacienţi pe targă din care doi cu posibilitatea de ventilaţie mecanică şi monitorizare a funcţiilor vitale. rămâne postul medical avansat de tip I. 2. La momentul actual. unităţile mobile au fost amplasate în oraşe care au capacitatea de a mobiliza un număr adecvat de personal medical şi paramedical care să asigure funcţionarea lor. Acţionarea lor este regională. Amplasarea lor a fost astfel gândită încât luând în considerare disponibilitatea resurselor umane medicale în anumite centre. chiar şi pentru cea mai îndepărtată unitate. chiar dacă acestea nu erau şi cele mai competente şi nu erau pregătite să facă faţă necesităţilor terapeutice ale acestor victime. Craiova. Constanţa. Componenţa unei unităţi de intervenţie la accidentele colective. ducând la întârzieri importante în acordarea tratamentului adecvat şi definitiv victimelor. pe lângă personalul asigurat de către structurile IGSU. către cele mai apropriate unităţi sanitare. f) echipamente de comunicaţii locale. şi deseori improvizat. Timpul maxim de deplasare poate fi încadrat în 5–6 ore.U. considerând că efectuarea triajului. c) mai multe containere portabile care conţin echipamentele. de cele mai multe ori s-a procedat la transportul rapid. stabilizarea victimelor şi evacuarea lor în mod controlat poate fi soluţia pentru particularităţile menţionate. Trei autospeciale de transport personal şi multiple victime: Autospecialele de transport personal şi multiple victime sunt construite pentru a îndeplini o dublă misiune. Este prevăzută deja şi înfiinţarea unor noi unităţi şi dotarea lor şi în alte oraşe cum ar fi Timişoara. organizarea intervenţiei la accidentele colective a fost abordată într-un mod similar cu alte ţări europene. este posibilă mobilizarea acestor unităţi şi punerea lor la dispoziţie în zona calamitată. Prima este cea de transport al personalului de intervenţie în poziţie şezândă fiind posibilă transportarea astfel a 11 persoane/autovehicul. care poate fi mobilizată parţial sau în totalitatea sa. este următoarea: 1. 6 . De exemplu.victimelor a depăşit capacitatea de intervenţie a sistemului. şi translocarea lor oriunde se consideră că este necesară prezenţa lor. b) un număr de genţi/truse de prim-ajutor pentru echipele care se deplasează să asiste la operaţiunile de salvare la faţa locului şi la transportul victimelor până în postul medical avansat. Ca atare am început înfiinţarea unităţilor mobile de intervenţie la accidentele colective. medicamentele şi materialele sanitare necesare postului medical avansat. d) spaţii de depozitare a tărgilor şi echipamentelor de imobilizare a victimelor accidentelor.G. în cel mult 20 de minute. este cunoscut faptul că în România există mai multe aglomerări urbane si rurale situate în zone cu risc seismic ceea ce poate să determine afectarea inclusiv a capacităţii de primire a unităţilor sanitare din zonele situate în imediata vecinătate. O autospecială de intervenţie la accidente colective şi calamităţi „post medical avansat”: Vehiculul de bază al unităţii mobile de intervenţie în caz de accidente colective. Acesta este format dintr-o autospecială de mare tonaj. fiind posibilă mobilizarea în orice moment prin ordin al inspectorului general al I. Târgu Mureş şi Iaşi având dotarea de bază asigurată. în cazul unui cutremur cu efecte majore. amplasarea unui punct medical avansat pentru 40–50 de victime de diferite grade de gravitate.S. 4x4 cu caracteristici „off-road” care are în dotare următoarele: a) trei corturi care permit.

În cazul alertării unei unităţi. În caz de nevoie vor putea fi mobilizate şi echipajele de descarcerare grea care sunt în curs de dotare. astfel va putea fi alertat un anumit număr de persoane aflat în gardă la domiciliu. Zona de acoperire va fi astfel organizată încât să permită accesul la nivelul fiecărui judeţ în care este amplasată o unitate de intervenţie. SMURD poate fi concentrat pe plan regional sau chiar naţional pe un interval de timp determinat urmând ca echipajele retrase să fie înlocuite temporar de către echipaje suplimentare ale serviciilor de ambulanţă. în cadrul programelor finanţate prin fondurile structurale. 6. Un număr de ambulanţe de prim-ajutor şi de reanimare din structura SMURD care sunt retrase de la activitatea lor zilnică şi mobilizate către zona calamitată. Tetra sau cele de transmitere prin sateliţi. având două sectoare de lucru: primul este reprezentat de o sală de comandă unde se pot ţine întâlniri între responsabilii echipajelor aflate la locul intervenţiei şi comandantul intervenţiei. 5. Personal specializat în CBRN şi în decontaminare. Personal paramedical şi medical care însoţeşte ambulanţele tip B şi C. Comparând situaţia de acum cu cea din urmă cu 2–3 ani. biologic. nuclear) aceste unităţi urmează a fi dotate cu autospeciale de intervenţie şi decontaminare care sunt în curs de achiziţie. Este clar că realizarea unui sistem eficient de intervenţie în cazul accidentelor colective nu poate fi asigurată decât printr-o 7 . 4. La nevoie astfel de echipaje pot fi incluse în unităţile mobile de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi. pe plan naţional. personalul poate fi mobilizat prin acest sistem în cel mult 30 de secunde. putem afirma că România evoluează rapid şi în direcţia optimă în acest domeniu.3. regionale sau naţionale utilizând mai multe sisteme inclusiv. iar cel de-al doilea este destinat telecomunicaţiilor locale. Alertarea se va realiza printr-un sistem de paging special destinat personalului de serviciu în cadrul echipelor respective. Cel puţin 15 persoane din rândul cadrelor medicale şi care include cel puţin cinci medici care urmează să activeze în postul medical avansat. Principiul de bază este că în caz de calamitate. În paralel. din cadrul SMURD. cât şi transmiterea unor mesaje vocale ce vor putea fi stocate în pagerele respective. Structura de comandă a unităţii mobile din cadrul ISU care va include şi un medic cu experienţă şi pregătire în domeniu. Astfel de acţiuni au avut loc deja în cursul anului trecut în cazul accidentului minier de la Petrila şi în cazul exploziei din judeţul Harghita soldate cu mai multe victime”. la nevoie. 5. 4. Un centru mobil de comandă şi control: Centrul mobil de comandă şi control este amplasat pe un şasiu 4x4 cu capacităţi off-road. În cazul accidentelor colective cu implicare CBRN (chimic. Personal specializat în operarea centrului mobil de comandă. indiferent de locul în care se află. 2. Sistemul va permite atât alertarea simultană. În cursul lunii octombrie 2009 va începe implementarea sistemului de alertare a echipelor de intervenţie la calamităţi în şapte regiuni. dacă este în zona de acoperire a sistemului respectiv. radiologic. Personalul care deserveşte o astfel de unitate mobilă include: 1. 6. la nivel regional. „Echipajele SMURD pot fi concentrate şi mobilizate în alte judeţe sau oraşe dacă este nevoie. în cadrul programelor finanţate prin fondurile structurale. la nivelul municipiului Bucureşti şi a zonei limitrofe acestora. se realizează definirea standardelor şi a modului de intervenţie. Cel puţin 15 pompieri care au responsabilitatea ridicării corturilor şi punerea în funcţiune a postului medical avansat. 3.

cel care permite desfăşurarea intervenţiilor curente. Sistemul de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi depinde în mare parte de modul de organizare şi funcţionare a sistemului de intervenţie de bază. 8 . dar mai ales a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă împreună cu sistemul medical de urgenţă al Ministerului Sănătăţii. de zi cu zi.abordare integrată a diferitelor instituţii care aparţin mai multor ministere. iar nivelul său de pregătire crescut continuu. Acesta va trebui întărit în continuare.

În ultimii ani acestor hazarduri li se adaugă din ce în ce mai evident ameninţările legate de activităţile teroriste. programe internaţionale. inundaţiile.HAZARDURILE NATURALE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE ŞI AL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE Acad. care afectează direct procesul de dezvoltare economică şi socială.000 2.500 4. expuse producerii unor fenomene extreme. ridicarea nivelului Oceanului Planetar şi reducerea stratului de ozon. determinând apariţia unor hazarduri care. univ. Amploarea şi frecvenţa hazardurilor prezintă o evidentă tendinţă de creştere în legătură cu creşterea rapidă a populaţiei globului. 2003) Data 4–20 august 31 august – 6 septembrie iulie-august iunie Iulie–decembrie 26–28 august 23 septembrie – 3 noiembrie Ţara/regiunea Europa Coreea de Nord şi de Sud SUA. valuri de căldură Inundaţii Secetă Furtuna Jeanette Uraganul Lili Victime 230 50 Pierderi economice (mil. În ultimele decenii.000 9 . şi cu dezechilibre din ce în ce mai accentuate ale mediului. prof. Cuvinte-cheie: hazardurile naturale. Introducere Hazardurile naturale şi tehnologice generează. Relevant notions of presentday environmental problems and development stipulated in IDNDR and ISDR HYOGO programmes are also incuded. avariază şosele şi căi ferate. În ultimele patru decenii costul global al dezastrelor naturale a crescut cu peste 800% în strânsă legătură cu creşterea vulnerabilităţii populaţiei care trăieşte în zonele cu risc mare. alunecările de teren distrug numeroase localităţi.100 3. cutremurele puternice. În această categorie se încadrează fenomenul de încălzire al Terrei datorat efectului de seră. în fiecare an. numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale uriaşe. au devenit fenomene globale.500 3. prin amploarea lor. The article approaches some aspects related to international cooperation in the field hazards prevention and mitigation in relation with sustainable development. omul a influenţat din ce în ce mai mult mediul Terrei. devastează terenuri agricole. Uraganele violente. care se extinde tot mai mult în regiunile nefavorabile. special Nebraska China Australia Europa Centrală şi Occidentală Fenomenul Inundaţii Taifunul Rusa Secetă. Dan Bălteanu Institutul de Geografie al Academiei Române Abstract: Natural hazards and sustainable development. Tabelul 1 – Dezastrele naturale cu cele mai mari pierderi economice în anul 2002 – Natural disasters in 2002 (Cornford. dr. dezvoltare durabilă. USD) 18.300 500 33 8 3.000 2.

În România lipsa unei legislaţii ferme la începutul perioadei de tranziţie a determinat o înrăutăţire a condiţiilor de mediu prin despăduriri necontrolate. hazardurile cunoscute încă din vechime şi-au modificat tiparele. Aceste modificări includ nu numai tendinţele globale de încălzire. numai în perioada 1995–2004 au fost afectaţi de dezastre naturale circa 2. Programul IDNDR s-a concentrat cu precădere asupra acţiunilor de prevenire şi de planificare prealabilă şi a cuprins o mare diversitate de aspecte referitoare la dezvoltarea unor scenarii pentru dezastre potenţiale. Aspectele esenţiale ale acestei colaborări au fost dezbătute în 1994 în cadrul Conferinţei Mondiale pentru Reducerea Dezastrelor Naturale de la Yokohama. acţiunile de reconstrucţie. 2002).Spre exemplu. s-au înregistrat 890.000 de decese şi pagube de 570 miliarde dolari. Prin desfăşurarea unor planuri complexe de asistenţă tehnică şi de transfer tehnologic s-a asigurat accesul ţărilor sărace. distrugeri ale perdelelor forestiere şi ale sistemelor de irigaţii din câmpie şi o accentuare a impactului hazardurilor naturale asupra societăţii. 10 . ci şi incertitudinile legate de magnitudinea şi frecvenţa unor hazarduri şi de apariţia sau intensificarea unor fenomene extreme noi pentru anumite teritorii cum sunt: precipitaţiile torenţiale. tornadele. Planificarea prealabilă a cuprins acţiuni pentru dezvoltarea infrastructurii de detectare şi alertare specifică pentru fiecare hazard în parte şi un management mai bun al acţiunilor de salvare. analiza vulnerabilităţii. Modificările climei constituie unul dintre obiectivele prioritare din Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă (A European Union strategy for sustainable development. Numeroase activităţi cuprind educarea populaţiei pentru a lua parte activă la toate acţiunile impuse de producerea unor evenimente extreme. Cea mai mare parte a dezastrelor 75% este legată de fenomenele extreme climatice (ISDR). afectate de dezastre naturale la sisteme de alertă globale şi regionale corelate cu cele naţionale. cartări şi evaluări ale hazardurilor şi vulnerabilităţii şi la constituirea unor echipe de urgenţă. 2003). Programul internaţional IDNDR referitor la dezastrele naturale (ISDR) Prin Rezoluţia 236/1989 ONU a stabilit organizarea unui amplu program de cercetare intitulat International Decade for Natural Disaster Reduction (IDNDR) pentru a coordona colaborarea internaţională în acest domeniu în perioada 1990–1999. A fost avută în vedere şi îmbunătăţirea activităţilor post-dezastru care cuprind serviciile de urgenţă. Şerban. furnizarea de bunuri populaţiei afectate şi ulterior. s-au extins şi au devenit mai frecvente. eforturile de prevenire a hazardurilor şi de atenuare a impactului lor asupra societăţii sunt incluse în politicile de dezvoltare durabilă. evaluarea riscului şi la monitorizarea acţiunilor de salvare. În aceste condiţii. secetele şi deşertificarea (Bălteanu. Pentru aceste activităţi complexe care impun corelarea precisă a unor specialişti din diferite domenii este esenţială utilizarea unor Sisteme Geografice Informaţionale (Geographical Informational Systems – GIS) specializate referitoare la cartarea hazardurilor. În acelaşi timp.500 milioane de oameni. Principalele obiective ale Decadei au cuprins activităţi menite să îmbunătăţească situaţia din fiecare ţară prin creşterea capacităţii de reacţie în cazul producerii unor dezastre naturale şi prin conturarea unor măsuri diferenţiate pentru fiecare situaţie în parte. În acest fel strategiile sunt diferenţiate în funcţie de specificul naţional al dezvoltării economice şi de tradiţiile culturale specifice. În această strategie s-a precizat că dezvoltarea durabilă poate să contribuie la atenuarea efectelor dezastrelor naturale. care a elaborat Strategia şi Planul de Acţiune Yokohama pentru o lume mai sigură. de atenuare a efectelor şi de restabilire a arealelor afectate. fiind din ce în ce mai dificilă prognozarea lor.

Forumul internaţional desfăşurat cu acest prilej în iulie 1999. societăţii civile şi sectorului privat asupra managementului riscurilor în relaţie cu problemele actuale ale mediului şi cu dezvoltarea durabilă. tehnologice şi environmentale pentru societatea modernă.. organizaţii non-guvernamentale. la orientarea cu precădere a acestora spre managementul riscului prin integrarea strategiilor de prevenire a riscului în planurile de dezvoltare durabilă. Forumul de la Geneva a pus în evidenţă necesitatea continuării. 11 . cartarea hazardului alunecărilor.. Deci noul program are o sferă de preocupări extinse de la protecţia faţă de hazarduri la acţiuni de prevenire a riscurilor prin integrarea problematicii acestora activităţile politice şi economice. Prin rezoluţia Adunării Generale A/54/219 s-a stabilit că ISDR va continua programul IDNDR prin intensificarea eforturilor multidisciplinare şi intersectoriale pentru cercetarea impactului hazardurilor naturale. habitatul factor de risc pentru sănătate. vulnerabilitatea marilor oraşe. obţinerea hotărârii autorităţilor publice de a reduce riscurile pentru populaţie. la Geneva „Towards Partnerships for Disaster Reduction in the 21st Century” a transmis. O nouă strategie pentru reducerea efectelor dezastrelor Încheierea Programului IDNDR (1990–1999) a pus în evidenţă complexitatea deosebită a problemei dezastrelor naturale şi necesitatea continuării eforturilor interdisciplinare internaţionale pentru a se garanta generaţiilor viitoare o lume mai sigură. În cuvântarea Secretarului General ONU rostită la acest forum a fost subliniată importanţa prevenirii dezastrelor: „Trebuie să trecem. reducerea pierderilor economice şi sociale generate de dezastre (UN Documents on ISDR. managementul integrat al inundaţiilor şi o mare diversitate de studii educaţionale. în primul rând. şi anume strategia „A Safer World in the Twenty-First Century: Risk and Disaster Reduction" şi „A Geneva Mandate on Disaster Reduction" care au pus în evidenţă consensul dintre guverne. 2000). Strategia actuală elaborată de ONU în cadrul Programului Internaţional ISDR (International Strategy for Disaster Reduction) continuă Programul internaţional IDNDR prin concentrarea eforturilor guvernelor. tehnologice şi environmentale asupra societăţii moderne. Principalele preocupări ale ISDR constau în: conştientizarea publicului privind riscurile pe care le implică hazardurile naturale. a eforturilor de reducere a impactului dezastrelor asupra societăţii în cadrul unui nou program internaţional numit International Strategy for Disaster Reduction – ISDR. în viitor. de la o cultură a reacţiei la o cultură a prevenirii. organizaţii internaţionale. sub egida Naţiunilor Unite. în primul rând. Procesul politic derulat la Geneva a inclus adaptarea a două documente. pentru spaţiul în care trăieşte pentru infrastructura socială şi economică şi pentru resursele mediului. De la alocarea preponderentă a resurselor şi a activităţilor pentru protecţia faţă de hazarduri se va trece.În cadrul IDNDR au fost elaborate numeroase proiecte ştiinţifice referitoare la: managementul integrat al dezastrelor. În Declaraţia de intenţii a Forumului de la Geneva a fost subliniat rolul esenţial al voinţei politice pentru implementarea unei „culturi de prevenire” la toate nivelele societăţii. angajarea participării publice la toate nivelele în scopul de a forma comunităţi rezistente la dezastre printr-o colaborare mai intensă şi prin crearea unor reţele de reducere a riscului la toate nivelele. este şi mai ieftină (.) Este necesar să nu uităm că prevenirea dezastrelor este o obligaţie morală la fel de importantă ca şi reducerea riscului de război”. comunitatea academică şi sectorul privat. Acest concept nou este semnificativ pentru corelarea activităţilor referitoare la calitatea mediului cu cele legate de prevenirea riscului în spiritul Conferinţei de la Rio. cartarea arealelor susceptibile de a fi afectate de diferite dezastre. agenţiilor internaţionale. Prevenirea este nu numai mult mai umană decât vindecarea. un mesaj politic precis subliniind necesitatea de a se integra managementul riscului şi reducerea efectelor dezastrelor în politicile guvernamentale ale fiecărui stat.

Ban-Ki-moon a propus ca până în anul 2015 să se realizeze o reducere la jumătate a pierderilor de vieţi omeneşti. Bull. . D. V. care s-a desfăşurat la Geneva în iunie 2009. Au fost stabilite cinci obiective majore care cuprind: actualizarea Strategiei Yokohama. Bibliografie: [1. Conséquences socio-economique des phénomenes météorologiques en 2002. În acest sens s-a subliniat necesitatea intensificării eforturilor pentru reducerea sărăciei. A doua Platformă Globală pentru Reducerea Riscului Dezastrelor (2009) La cea de a doua Platformă Globală pentru Reducerea Riscului Dezastrelor. Geneva. Planul de acţiune adoptat pentru perioada 2005–2015 s-a conturat asupra dezvoltării rezilienţei naţiunilor şi comunităţilor faţă de dezastre şi pe realizarea unei strategii coerente pentru reducerea vulnerabilităţii. şi de ameliorare a stării de sănătate a populaţiei. În sinteza realizată de Preşedintele sesiunii au fost puse în evidenţă progresele realizate după Planul Hyogo (2005) şi orientările actuale care ar fi util să se concentreze asupra unor aspecte care măresc riscul la dezastre cum sunt sărăcia în mediul rural. din ianuarie 2005 a marcat un moment important pentru accentuarea colaborării pe plan internaţional.G. a pierderilor economice şi sociale prin reducerea vulnerabilităţii societăţii moderne în contextul dezvoltării durabile. ISDR. European Communities. Hyogo. S. Modificările globale ale mediului. Concepte.] Bălteanu. Concomitent în această conferinţă s-a desfăşurat un Forum al publicului şi o sesiune de postere referitoare la dezvoltarea societăţii reziliente la dezastre. S-a pornit de la premisa că dezastrele subminează dezvoltarea economică şi în acest fel împiedică dezvoltarea durabilă şi eradicarea sărăciei. (2003). [5. conform unor principii strategice bine conturate în acest domeniu. 3.] *** (2002). (2003). (2001). Mihaela.. Chendeş.] *** (2000). au participat reprezentanţii a 152 de ţări şi peste 140 de organizaţii non-guvernamentale. D. soluţii şi strategii pentru România”. vol. În sesiune s-a pus un accent deosebit pe reducerea riscurilor generate de schimbările climatice în contextul creşterii voinţei politice de sprijinire a reducerii riscurilor generate de fenomenele extreme. secretarul general al Naţiunilor Unite.. 52. 12 . implementarea politicilor de reducere a dezastrelor.Scopul major al acestor activităţi constă în reducerea pierderilor de vieţi omeneşti. Şerban.. S..] Cornford. Brussels. informarea cât mai largă a publicului. A geographical information system (GIS) for the study of natural disasters. de la Décennie Internaţionale des Nation pour la Prevision des Catastrophes Naturelles.] *** (2002). [2. 1992–2000. [4.Societatea informaţională. Corelarea cu Planul Johanesburg privind dezvoltarea durabilă diseminarea cât mai largă a practicilor dezvoltării durabile. Societatea cunoaşterii. În acest context. [6. Bucureşti. Bull. Stop Disasters. pentru adoptarea unor măsuri de adaptare la schimbările climatice. A European Union strategy for sustainable development. OMV. [3.] Bălteanu. Planul Hyogo de acţiune (2005–2015) Conferinţa Mondială asupra reducerii dezastrelor de la Kobe. pericolele legate de creşterea oraşelor şi reducerea calităţii unor ecosisteme. Centrul de Învăţământ la Distanţă CREDIS Universitatea din Bucureşti. Editura Expert. Cheval. în vol. Living with risk.

Monumentele istorice din Bucureşti şi din România Număr monumente Bucureşti România 2627 29425 I Arheologie 190 9585 II Arhitectură 2089 17708 III For + public 112 678 IV Memoriale 236 1464 Monumente grupa valorică A 247 6640 Distribuţia pe categorii şi vârstă a monumentelor istorice din Bucureşti grupa A (importanţă naţională) şi grupa B (importanţă locală) este cea din Tabelul 2. XVI 14 Sec. Monitorul Oficial al României. Institutul Naţional al Monumentelor Istorice& Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti 1. dr. Statistica monumentelor istorice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice 2004. exemple Grupa A Clădiri de cult Hoteluri Imobile. Patrimoniul construit al capitalei Patrimoniul de arhitectură. istoric şi cultural al Bucureştiului a fost. XVII 8 17001776 29 1 4 7 17761830 3 1 1 18311920 10 1 4 2 1 6 19211945 10 9 7 19 19461960 4 5 3 2 11 3 13 . case Palate Clădiri industriale Instituţii Sec. Anul 172 (XVI) – Nr.RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE PENTRU PATRIMONIUL CONSTRUIT AL BUCUREŞTIULUI Prof. XV Sec. 646 bis.. Tabelul 2. Monumente istorice de arhitectură în Bucureşti. 16 iulie 2004. II. III indică distribuţia din Tabelul 1 a monumentelor istorice din Bucureşti şi respectiv din întreaga ţară. (ii) Construcţii situate în „zone protejate”. Patrimoniul construit al capitalei aparţine următoarelor clase din punctul de vedere al legislaţiei naţionale de protecţie: (i) Monumente istorice. este şi va fi expus la trei surse majore de distrugere: (i) Cutremurele. (iii) Demolarea intenţionată. ing. Dan Lungu Director general. (ii) Incendiile. Tabelul 1. Volumele I.

1808 (Str. XV Sec. II. Casa Melik (Str. 1 – Distribuţia bisericilor din Bucureşti. Spătarului nr. XVII 1 17701776 18 1 2 2 17761830 16 7 3 1 18311920 3 2 16 3 1 4 19211945 8 11 941 12 56 19461960 4 6 705 3 8 40 Între cele mai vechi monumente istorice din patrimoniul construit al Bucureştiului pot fi enumerate: – în secolul XVIII: Hanul Gabroveni. Dacia nr. Casa Kreţulescu. 86-88). III(1999) 20 16 16 2 0 4 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000 1550 1600 Fig. 36). 1863 (Muzeul Literaturii Române. I. monumente istorice. cu perioada de constructie Date: Ministerul Culturii si Cultelor Institutul Naţional al Monumentelor Istorice Lista Monumentelor Istorice (2004) 24 20 10 5 1 6 9 12 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900 1950 2000 Distributia celor 184 de biserici din Bucuresti descrise in 50 47 Atlas-Ghid al lacasurilor de cult (1999). Lipscani nr. – în secolul XIX: Hanul lui Manuc. 1739 (Str. 1848 (Calea Victoriei nr. 12). 21) ş. Bd. ş. 42). 1. 60 50 40 30 20 10 0 60 1550 50 40 30 20 10 Distributia celor 87 de biserici din Bucuresti cuprinse in Lista Monumentelor Istorice 2004. 1833 (Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti).a.. 5). cu perioada de constructie 29 Date: Atlas-Ghid. Franceză nr. 22).Grupa B Clădiri de cult Hoteluri Imobile. Palatul Suţu. case Palate Clădiri industriale Instituţii Sec. 1822 (Str. XVI Sec. Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti. în funcţie de perioada de construcţie 14 . Palatul Ghica Tei. Vol. Doamna Ghica nr. Casa Capşa. Reşedinţa patriarhală (Aleea Dealul Mitropoliei nr. Distribuţia bisericilor din Bucureşti cuprinse în Lista Monumentelor Istorice 2004 împreună cu distribuţia tuturor bisericilor din capitală inventariate în Atlasul – Ghid privind istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti (1999) sunt indicate în funcţie de perioada de construcţie în Fig.a.

1889 şi Bucureştii de altădată. 1767 Foc la Mănăstirea Cotroceni şi casele domneşti. 185). 1824 Foc pe Calea Şerban Vodă şi în împrejurimi. 2 – Distribuţia palatelor şi hotelurilor din Bucureşti. 2. mici 77. Au ars 419 case. monumente istorice. Cronica Românilor. Şincai. în Fig. Paris. 1981: 1691 Foc şi moarte de oameni (Gh. şi la biserica Mihai Vodă. chilii 5. 15 . 2 este indicată distribuţia în funcţie de perioada de construcţie a palatelor şi hotelurilor monumente istorice din Bucureşti. Ionescu Gion. 1704 Foc la Hanul Şerban Vodă (pe locul actualei Bănci Naţionale).Similar. 1845 Foc în Centrul comercial al Bucureştiului. 15 15 12 Palate: 27 10 12 12 Hoteluri: 15 9 9 8 6 6 4 3 3 4 2 1 0 1 0 1750 1800 1850 1900 1950 1750 1800 1850 1900 1950 Fig. 1881. biserica Bărăţia şi biserica Sf. Incendiile în Bucureşti Una dintre explicaţiile numărului redus de clădiri vechi în Bucureşti provine din numărul mare şi locaţia în oraş a incendiilor din Bucureşti în secolele XVII – XIX. Legrand. mijlocii 49. 1822 Foc la Cavafii vechi. p. Au ars 500 – 600 case mari şi mici şi prăvălii (poate chiar peste 2000 după Dionisie Eclisiarhul. 1804 Foc în tot târgul. în funcţie de perioada de construcţie Analiza tipului şi vârstei monumentelor istorice din Bucureşti este de natură a atrage atenţia asupra responsabilităţii majore de a păstra intact un patrimoniu construit care a fost realizat înainte de 1800 numai în relativ puţine cazuri. 1812 Foc la Casele domneşti din Dealul Spirii (Arhivele statului). Potra. Chronograph). 1716 Foc în Centrul târgului. în cele ce urmează se consemnează asemenea locaţii şi efecte ale incendiilor după Istoria Bucureştilor. Anton. Vol. 3. mănăstirea Sf. Iaşi. biserica Colţea şi alte trei biserici (E. G. 1739 Au ars case mari 16. prăvălii 9. la spitalul Colţea. 1854. Sava. Ephemerides Daces. activat de vânt. 163). p.

5 aprilie1847 1847.a. Focul se porneşte lângă biserica Sf. prezintă date privind clădirile ce au ars la focul din 23 martie 1847 în Vestitorul Românesc din 5 aprilie 1847. 2. Fig. Sf. Dumitru şi Palatul Poştelor şi cuprinde rapid Lipscani. Vergului ş. str. la amiază. date ce pot fi sintetizate ca în Tabelul 3. 3 – Vestitorul Românesc. Marele logofăt Ioan Manu. Vineri. Incendiul de Paşte. p.Fig. Şeful Poliţiei Capitalei. Sf. 100. Gheorghe. Colţea. Curtea Veche. Şelari. Franceză. 23 martie. 16 .

Fig.Tabelul 3 – Consecinţele incendiului din 23 martie 1847 în Bucureşti Prăvălii cu Prăvalii Case Hanuri Biserici Zona etaj fără etaj „Vopseaua” de 130 354 713 16 7 Roşu „Vopseaua” 31 359 75 5 Neagră 130 385 1072 91 12 Total S-au primit 6. domnitorul Moldovei 35. 4 – Incendiul de la Catedrala din Bistriţa.500 lei. 72334/9 iunie 2006 al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Catedrala din Bistriţa (iunie 2008). Şi astăzi focul este unul din principalii duşmani ai patrimoniului construit. consulul Austriei 6.a. Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. fostul domnitor al Serbiei M. Bucureşti – v. 3 şi Moara lui Asan. Fig 13. Obrenovici 31. Incendiile s-au datorat unor cauze de natură tehnică în proporţie de cca 50% şi unor deficienţe de natură organizatorică în proporţie de peste 30%. Exemple de incendii contemporane cu efecte majore asupra patrimoniului cultural al României sunt cele ce au afectat Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti. din care domnitorul Gh. aproximativ 30% dintre acestea afectând lăcaşuri de cult de diferite confesiuni. mai 2008 17 . Raportul nr. siturile istorice şi naturale din România. indică că între 1995 şi 2008 sau produs peste 550 incendii la construcţii de cult. Bibescu 230. sau mai recent.775 lei.500 lei. în general şi al monumentelor istorice.733. consulul Rusiei 3980 lei. Fig.000 lei pentru refacerea oraşului după incendiu. în special.000 lei. Lizeanu/Obor.000 lei. destinat Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul construit. consulul Franţei 1000 lei ş. sultanul Turciei 161.

după cum urmează: „În 1802. 1841 & 1854. Cutremurul. qui ébranla fortement la plupart des édifices de Bukharest. 5. la Valachie et la Moldavie” par M. care a dărâmat o parte din turnul Colţei în Bucureşti şi s-a simţit până la Moscova. foarte adânc. Istanbul şi în insulele greceşti. Depuis que ces lignes sont écrites. qui renversa la tour du monastère de Koltza. magnitudine Gutenberg-Richter MG-R= 7. a pensé engloutir Bukharest. le-au dărâmat casele şi le-au crăpat zidurile şi au fost consemnate în numeroase documente româneşti şi străine ale vremii cu distrugerile provocate în Bucureşti şi nu numai. de celui de 1829. au înspăimântat oamenii. E. Câteva dintre efectele celor mai puternice patru cutremure vrâncene din ultimii 200 ani sunt notate mai jos. intensitatea epicentrală peste 9. Efectele cutremurelor din Vrancea în Bucureşti Cea mai importantă sursă de hazard natural pentru construcţiile Bucureştiului o reprezintă marile cutremure moldave. din zona Vrancea situată la curbura Carpaţilor. Unele dintre efectele sale majore sunt descrise în Pomelnicul Mănăstirii Văleni. Asemenea au zidit şi pe Sfânta Mănăstire Vălenii de Munte…” Fig. Fig. A. De Démidoff. éditeur Paris. două cutremure cu intensitate epicentrală peste 8 – Cutremurele au produs victime. Astfel cutremurele din 1802. – 1802. 18 . 1824 şi 1836 sunt descrise după cum urmează în „Voyage dans la Russie Méridionale et la Crimée par la Hongrie. 5 – Pomelnicul Mănăstirii Văleni – 1838 şi 1829. este apreciat ca cel mai puternic cutremur istoric din sursa Vrancea. une secousse plus violente que toutes celles dont le souvenir attriste encore le pays. 14 octombrie la 7 ceasuri şi jumătate ziua fost-au mare şi năpraznic cutremur care a prăbuşit multe sfinte Mănăstiri.7. Informaţii recente publicate de noi consideră cutremurul din 1838 mai puternic decât cel din 1829. Illustré par Raffet.3. page 144. 6: « On conserve encore le souvenir du tremblement de terre de 1802. Fig. prăbuşindu-se şi sfânta Mănăstire Cotroceni… Căzut-au şi Sfânta Mănăstire Vălenii de Munte… Şi atunci îndemnându-se de râvna dumnezeiască au zidit mai întâi sfânta Mănăstire Cotroceni adică biserica. clopotniţa şi casele cele mari. Bourdin.

magnitudine MG-R= 7.Tout à coup. éditeur Paris. Bourdin. Beleş a publicat în numerele 10 şi 11 din 1941 ale publicaţiei „Buletinul Societăţii Politehnice”. cu 11 etaje şi înălţimea de peste 47 m. Cutremurul a provocat peste 350 victime în România şi prăbuşirea (cu peste 130 victime) a blocului Carlton în capitală (cea mai înaltă clădire din ţară din beton armat. precum şi într-o broşură separată.578 victime.424 în Bucureşti. dans tout ces ravages. Fig. magnitudinea MG-R=7. adâncimea 109 km. din care 1. adâncime cca. plusieurs hommes perdent la vie. A. de Démidoff. cea mai mică distanţă evaluată instrumental pentru un cutremur vrâncean puternic. – 1977. et. lucrarea intitulată „Cutremurul şi construcţiile”. c'était le soir.221 19 . les plus solides monuments chancellent. toutes son endommagées. Fig. plusieurs maisons s'écroulent. înainte de cutremurul din noiembrie 1940 Academicianul Aurel A. la Valachie et la Moldavie par M. » Fig. 6 – Voyage dans la Russie Méridionale et la Crimée par la Hongrie. E. Cutremurul a cauzat 1. 1841 & 1854 – 1940. 7). le 11–23 janvier 1838. lucrare care pune pentru prima dată diagnosticul vulnerabilităţii seismice extreme a tuturor clădirilor înalte din beton armat construite între cele două războaie mondiale în centrul Bucureştiului. la ville s'ébranle. distanţa epicentrală faţă de Bucureşti cca.4. 11. Illustré par Raffet. 7 – Blocul Carlton.2. 105 km. 140 km.

Facultatea de Medicină. Blocul Dunărea Fig. din care 29 au fost clădiri înalte din beton armat (sau beton armat şi zidărie de cărămidă) construite înainte de cel de Al Doilea Război Mondial. În secolul XX. cu excepţia cutremurului din sudul Italiei (la începutul secolului XX).răniţi. Fig. 11. 9 – 4 Martie 1977.a. Bucureşti 20 . Fig.. 9. 32 clădiri integral prăbuşite în Bucureşti.05 miliarde $ în 1977 (valoare ce poate fi actualizată la 6–7 miliarde $. Fig. Facultatea de Medicină. Palatul de Justiţie. din care 7. Ca urmare. numeroase biserici. 8m Fig. pagube la construcţii. în general. 10. Fig.598 în Bucureşti. Fig. ş. 12. Muzeul de Istorie a României. cutremurul din România din 1977 a fost evenimentul seismic din Europa cu cel mai mare număr de victime. Primăria. spitale. şcoli şi clădiri de locuinţe au fost grav avariate. Blocul Casata Clădiri monumentale din capitală precum: Palatul Telefoanelor. astăzi). 8 – 4 martie 1977. peste 70% din totalul de 2. Bucureştiul a fost calificat de Banca Mondială ca fiind capitala din Europa cu cel mai ridicat risc seismic. Palatul CFR. Fig. 10 – 4 martie 1977.

însemnate cu „bulina roşie” care ne reaminteşte că „nu suntem nemuritori”. clădiri istorice şi clădiri înalte din beton armat interbelice şi postbelice. 12 – Bucureşti. 11 – 4 Martie 1977.Practic întregul fond construit vechi al Bucureştiului. numeroase palate ce au ilustrat numele de „micul Paris” Fig. cum recent remarca maestrul Radu Beligan într-un interviu la împlinirea vârstei de 90 de ani! (a) (b) Fig. Facultatea de Chimie după 4 Martie 1977 (a) şi după bombardamentul din 1944 (b) 21 . Biserica Sfântu-Elefterie din Bucureşti dat Bucureştiului „de altădată” au avut de suferit şi se află astăzi pe lista de priorităţi de consolidare.

în absenţa cunoştinţelor de protecţie seismică la vremea când ele au fost ridicate. cladiri P+3E III Protejata. cladiri P+6E (pline) V Comerciala. Zona si tipul cladirilor Zona si tipul cladirilor Spatii verzi Spatii verzi Rurala I Rurala II Residentiala. 13 – Planul director de sistematizare a Bucureştiului din 1935. zonele roşie şi portocalie recomandate pentru clădiri înalte au furnizat majoritatea colapsurilor în 1977 22 . cladiri P+5E (pline) V Comerciala.Explicaţia pentru numărul foarte mare de clădiri înalte prăbuşite în centrul Bucureştiului în 1977 rezultă din: (i) planul Director de Sistematizare a Capitalei din 1935. cladiri P+5E (pline) IV Mixta. cladiri P+1E II Residentiala. cladiri P+3E IV Mixta. cladiri P+6E (pline) VI Industriala VI Industriala Suburbii Suburbii Bucureşti – zona centrală Fig. cladiri P+1E I III Protejata. care a fixat perimetrul pentru clădirile înalte în centrul oraşului ca în Fig. şi (ii) vulnerabilitatea mare a clădirilor înalte din beton armat construite înainte de război. 8.

14 – Locaţia clădirilor prăbuşite la 4 martie 1977. şi (IV) urmează să se contracteze proiectarea lucrărilor de consolidare la alte şapte clădiri în Bucureşti. (iii) au proiecte de consolidare în curs de elaborare 14 clădiri in Bucureşti şi două în ţară. 108 mil. Proiectul Băncii Mondiale (componenta B) pentru reducerea riscului seismic (2005– 2009. 56. extinderea instrumentării seismice a construcţiilor şi teritoriului. a finalizat lucrările de consolidare pentru 12 clădiri în Bucureşti şi trei în ţară. (ii) au documentaţiile de execuţie pregătite în vederea contractării. 23 .8 mil. (ii) în curs de execuţie lucrări la 17 obiective. implementarea unei noi generaţii de coduri de proiectare. în centrul Bucureştiului În ultimii ani România a continuat programele naţionale şi internaţionale de reducere a riscului seismic prin consolidarea şi reabilitarea clădirilor din clasa 1 de risc.$ 33 29 $ 31 $ 32 $ 9 1 $ 16 17 Collapsed building $ $ $ 8 $ 2 4$ 3 $ $ 5 $ $ $ 18 $ 19 $ 25 $ 12 23 13 $ $ 11 10 20 21 $ $ 28 24 27 $ 67 $ $ $$ $$ 22 26 $ $ Land use Street Urban built zone Rural built zone Lake.ESRI California $ 15 $ 14 1 0 1 2 Kilometers Fig. iar conform Programului de acţiuni al MDRL. (iii) în curs de licitare a execuţiei şase obiective (IV) în pregătire documentaţiile de licitaţie pentru 12 obiective. Programul MLPAT/MTCT/Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei dezvoltat în baza Ordonanţei nr. din fonduri proprii MDRL. USD (16. cu extindere până în 2011) în valoare de 73. aprobat prin HG nr. De asemenea.7 mil.9 mil. 14 clădiri în Bucureşti şi cinci în ţară. USD contribuţia Guvernului României. river. 491/2009: (i) se află în curs de consolidare trei clădiri în Bucureşti şi trei în ţară.2 . USD de către beneficiarii lucrărilor de reabilitare şi consolidare seismică are în prezent: (i) finalizate lucrările la opt clădiri publice de importanţă majoră. 20/1994 pentru clădiri de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public. USD împrumut de la BIRD) implementat de MTCT/MDRL şi cofinanţat cu cca. dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi crearea de parteneriate între instituţiile de specialitate cu atribuţii specifice în domeniul protecţiei seismice a construcţiilor şi monumentelor istorice. canal Park Forest Garden Cemetery Economic zone Agricultural zone N W E S ArcView GIS 3. sunt 40 construcţii în ţară şi opt în Bucureşti nominalizate ca prezentând pericol public în Programul MDRL pe anul 2009 pentru expertizarea tehnică şi proiectarea unor lucrări de intervenţie în prima urgenţă.

se demonstrează în prezent. Demolarea clădirilor din Bucureşti situate în zone zise „protejate” Din păcate pentru identitatea culturală. (iii) proiecte de consolidare cu soluţii inovative pentru clădiri înalte din Bucureşti. Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi protecţia clădirilor din „zone protejate” sub autoritatea Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei/Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor şi a planurilor urbanistice administrate de administraţia locală conduce în final la o protecţie ce tinde spre zero pentru clădirile din zonele numai formal şi global denumite „protejate”. peste noapte. că cel mai important contributor la pierderea construcţiilor frumoase din zonele protejate ale Bucureştiului este acţiunea conştientă a unor ambiţii de arhitectură şi. de acestea. cuprinzând. s. construcţii neprotejate de furia imobiliară. deşi aprobaţi de direcţiile de specialitate ale autorităţilor locale şi centrale. de arhitectură şi urbanistică a Bucureştiului. Magheru (No 12 – 14 şi No 20). Legislaţia în vigoare care prevede protecţia monumentelor istorice sub autoritatea Ministerului Culturii. În prezent Lista clădirilor expertizate tehnic şi încadrate în Clasa 1 de risc seismic de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei cuprinde 392 poziţii/adrese ce pot fi grupate (în % din totalul clădirilor expertizate) după cum urmează: (i) Clădiri înalte ≥ P + 9E sub 3% ≥ P + 7E 16% ≤ P + 4E 57% ≤P+1E 17% Dintre cele 392 poziţii numai şase sunt din Clasa de importanţă 2. Calderon (No 2). în câmp liber şi în foraje de adâncime (până la –150 m) in valoare de cca 3 mil. cu succes!. (ii) Clădiri joase Cele şase clădiri din Clasa 2 de importanţă sunt situate în centrul Capitalei pe străzile Franceză (No 9). a intereselor speculative imobiliare ale momentului. ale clădirilor istorice nedegradate seismic. Democraţia este un sistem evident şi indiscutabil mai eficient decât dictatura şi este pe cale de a-şi demonstra superioritatea şi în politica de demolare a construcţiilor din zonele capitalei declarate „protejate”.a. 4. amestecându-se cu clădiri de joasă înălţime şi creând probleme de circulaţie şi parcare irezolvabile (atât în prezent. J. pe întreaga suprafaţă a Capitalei.Proiectul pentru reducerea riscului seismic pentru construcţii şi structuri din România (2002-2008) al Agenţiei de Cooperare Internaţionala a Japoniei. 24 . USD (donaţie a Guvernului Japoniei către Guvernul României) s-a finalizat prin (i) donarea şi instalarea unor echipamente japoneze avansate pentru încercări dinamice pentru structuri şi pentru teren şi a unei reţele seismice de excepţie în Bucureşti cu senzori pe construcţii înalte.L. Michelet (No 2 – 6). istorică. J. este alarmant şi prefigurează o distrugere a Bucureştiului care o va depăşi pe cea din perioada comunistă. în fapt. Tabloul de astăzi al Bucureştiului cu (i) demolări rapide. (ii) acordarea a 26 de burse de studiu şi cercetare în Japonia pentru ingineri români. realizat in cooperare cu MTCT/MDRL prin CNRRS. inclusiv în zona de protecţie a monumentelor istorice. iar restul în Clasele de importanţă 3 (311 clădiri) şi 4 (75 clădiri). USD. reprezentând construcţii comune. JICA. Calea Victoriei (No 33 – 35) şi Bd. situate în centrul capitalei şi în zonele rezidenţiale elegante şi nepoluate al oraşului şi cu (ii) zgârie-nori care răsar în mod aleator şi dezordonat. Centrul Naţional pentru Reducerea Riscului Seismic în parteneriat cu UTCB şi INCERC. în valoare de peste 7 mil. mai presus. cât şi în viitor).

Bălcescu (No 32 – 34). economice şi structurale complet diferite de cele ce au fost provocate de prăbuşirea construcţiilor multietajate înalte din beton armat.Clădirile înalte (≥ P +9E) interbelice sunt situate tot în centrul capitalei pe Calea Victoriei (No 33–35. No 95 şi No 101 A şi B). iar cele construite după 1945 sunt pe Şoseaua Ştefan cel Mare (No 33 şi No 32). Brezoianu (No 44) şi str. similar cu cel din 1977. în general cu structura din zidărie portantă sau mixtă (zidărie şi beton) şi cu planşee uneori din lemn sau cu profile metalice şi bolţi de cărămidă. 1977 şi 1990 a fost realizarea unei Liste de priorităţi de consolidare şi de punere în siguranţă a locatarilor din construcţiile cu probleme grave la structura de rezistenţă a imobilelor. 15 – „Bulina roşie” (i) Scopul iniţial ale programului de expertizare seismică a clădirilor din Bucureşti avariate de cutremurele vrâncene din 1940. sub P + 4E (17 % fiind construcţii P şi P + 1E) şi întrucât nicio construcţie nu aparţine clasei de importanţă 1 şi numai şase construcţii din cele 392 din Listă aparţin Clasei de importanţă 2. având câteva nivele. Gării de Nord (No 6–8) şi Piaţa Romană (No 9). str. (iii) Întrucât peste 50% din Lista de construcţii din Bucureşti încadrate în Clasa 1 de risc seismic sunt construcţii joase. (ii) În ultimii ani lista s-a completat cu un număr foarte mare de construcţii joase. (unde 1 m2 de teren costă între 3. Practic. Magheru (No 12 – 14). la 4 martie 1977. Beldiman (No 1).a. Examinarea datelor prezentate pentru cădirile expertizate tehnic în Clasa 1 de risc seismic din Bucureşti – clădiri cu „Bulină roşie” (Fig 15) – permite şi următoarele două concluzii: Fig.000 şi peste 6.000 Euro/m2!). I. Bulevardul Gh. A. se poate simplu observa că sensul listei de priorităţi de consolidare seismică a fost deviat spre alte scopuri. 25 . ş. Aceste construcţii pot fi eventual încadrate în aceeaşi clasă de vulnerabilitate seismică cu cele înalte – de tipul celor prăbuşite în 1977 – dar nu pot fi riguros considerate ca aparţinând aceleiaşi clase de risc seismic şi pentru simplu fapt că pe baza experienţei seismice din 1977 ele generează. consecinţe umane. în prezent „bulina roşie” devine o „invitaţie” pentru desfiinţarea a numeroase clădiri introduse din Clasa 1 de risc seismic ce sunt situate în zonele din centrul capitalei sau în zonele rezidenţiale din nordul oraşului. Bulevardul N. str. neexplicit declarate. în cazul unui cutremur major.

8 şi altele. Jules Michelet Nr. Eminescu/Calea Dorobanţilor. Dionisie Lupu Nr. Raportul din septembrie 2008 privind Patrimoniul Construit şi Naţional al României în Pericol. 70-72. fie cu îngăduinţa Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (imobilul din str. şi au devenit astfel extrem de „atractive” pentru speculaţiile imobiliare menite să creeze terenul liber pentru viitoarele investiţii în clădiri înalte având trei până la opt niveluri peste nivelul general al zonei/cartierului în care se vor implanta. Visarion Nr. În ultimii ani nu se cunoaşte decât o singură cerere de clasare de urgenţă a unui imobil privat din Bucureşti însoţită şi de propunerea de asociere la clasarea acelei clădirii a întregului agregat urban din care face parte şi care a cuprins câteva clădiri importante din punct de vedere arhitectural în zona M. D. INMI a iniţiat numeroase acţiuni de clasare de urgenţă a unor asemenea clădiri. Conseil de Paris a validat construcţia turnurilor înalte (până la 150–200 m) numai la periferia capitalei Franţei şi a limitat la 50 m înălţimea construcţiilor în zonele centrale ale Parisului (anterior fusese limitată la 37 m). 59 (în prezent în demolare). O asemenea măsură reprezintă în prezent singura posibilitate eficace de a bloca „epidemia” de demolări în zonele centrale ale Bucureştiului devenite zone ţintă pentru acei dezvoltatori imobiliari care consideră că Istoria Românilor şi Istoria Arhitecturii trebuie studiate numai la timpul trecut! În măsura în care legislaţia de azi privind construcţiile noi înalte din Paris poate şi ar trebui să constituie un model pentru „zonele protejate” din Bucureşti trebuie arătat că în 8 iulie 2008. Arh. M. repara şi dezvolta oraşul în beneficiul locuitorilor săi şi pentru confirmarea valorii şi identităţii sale culturale şi istorice de oraş european. în aria de incidenţa a legislaţiei în vigoare privind monumentele istorice. Catargiu). Ţovaru pentru acest demers. Nu în ultimul rând trebuie subliniat că drept răspuns la intervenţiile vizibile de desfiinţare a unor clădiri istorice semnificative pentru Bucureşti. Piaţa Romană Nr. Str. colţ cu Şos. Şcoalei) Clădiri splendide ale Bucureştiului de altădată au fost pierdute pentru totdeauna. de exemplu (case salvate): Calea Dorobanţilor Nr. Visarion nr. Racoviţă Nr. Siturile Istorice şi Naturale propune explicit şi foarte clar ca măsură urgentă: includerea temporară a zonelor construite protejate – în calitate de ansambluri sau situri. L. Mincu Nr. Petre Antonescu). 8 – 10.Aceste clădiri au structura de rezistenţă fragilă. 16 (arh. prea puţine dosare au putut fi finalizate ca urmare şi a procedurilor şi a „actorilor” implicaţi în acest proces. 8. Din păcate. Str. Fig. I. întocmit de Comisia Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit. Fig 17. 7 (corp A. din zidărie de cărămidă. 12 (Institutul de Geografie al Academiei). 16 ). dar şi fiecare clădire din ansamblu. Catargiu.. de exemplu: Str. Eminescu Nr. colţ cu Bulevardul L. Str. Capitala are nevoie urgentă alături de sprijinul populaţiei. Str. Kiseleff („Colecţia Avachian”). 26 . corpul B deja demolat). în categoria juridică de „monument istoric”. 27 şi Nr. Vasile Lascăr Nr. (de exemplu imobilul din str. G. Mulţumim şi pe această cale profesorului medic Ş. Casa Nemiţescu (Str. prin urmare. de o nouă strategie politică a administraţiilor centrală şi locale pentru a conserva. 8 (colţ cu B-dul. fie cu avizul autorităţilor locale. Clemenceau Nr. 29. Str. intrând. Măsuri prioritare de protecţie şi o ilustrare a stării de fapt. uşor de demolat (practic într-o noapte). 19.

C. G. 27 . 8 5. prin H. 17 – Str.Z.02. PUZ-urile pentru 12 zone protejate din Bucureşti Recent. 34/19.B. Clemenceau nr. nr. 8–10 Fig.Fig. 16 – Str. „Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele construite protejate şi construcţiilor situate în zonele de protecţie ale monumentelor istorice în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al municipiului Bucureşti”.U. Visarion nr.2009 a fost aprobat P.G.M.

un set de reglementari de urbanism vizând stabilirea intervenţiilor posibile la clădirile cuprinse in perimetrul acestor zone. 822/Z/05.B.12. Perioada de valabilitate a acestui document este de 10 ani. 279/2000.P. – aviz nr.Hotărârea a fost avizată în prealabil de organismele centrale competente: – M. Fig. M. urban. b) fie la nivelul de expertiza si consultare a Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. considera necesar acest demers.N. – aviz nr.C. expertiza tehnica. aprobat prin H.v. 18 – Zona protejată 73: Parcelarea Domenii 28 .B. 165/2007. după caz.07.Z.C. M. Conform Hotărârii s-a instituit pentru un număr în 12 zone construite protejate din Bucureşti din totalul de 98 zone construite protejate reglementate prin P.C.2006 şi aviz nr.C. actele de proprietate.N. prin gruparea acestora în următoarele patru clase: – construcţii protejate ca monument istoric (clasate în LMI 2004. – M.C. în baza Certificatului de urbanism emis de Primăria de sector.C.B. – construcţii cu grad mare de protecţie – conservare obligatorie (marcate cu roşu). neavariată seismic şi situată privilegiat în vecinătatea Arcului de Triumf.d. – clădiri inaccesibile (marcate cu maro). – clădiri fără grad de protecţie – desfiinţare posibilă (marcate cu gri). releveul construcţiilor propuse pentru desfiinţare. Fig.C.P.M.N. în cazul în care specialişti atestaţi ai D. curată din p. 1311/Z/15. funcţionari publici ai D. Documentaţia solicitând desfiinţarea unei construcţii aflate într-o zonă construită protejată din Bucureşti se depune la D. studii/referate privind evaluarea istorica si de arhitectura a clădirii.G. iar avizul respectiv se elaborează la Direcţie. grupa A sau B.2007.C.D. Decizia privind desfiinţarea construcţiilor se adopta: a) fie la nivelul de expertiza al specialiştilor atestaţi.G. 18.B. după caz (marcate cu roşu). Întrucât numărul construcţiilor fără grad de protecţie este neaşteptat de mare – cca.U.C.P.P. în cazul în care concluziile studiilor/rapoartelor depuse sunt admise.M.C.P. 34/2009 nu s-a realizat o acţiune efectivă de protecţie.B. ci – contrar aşteptărilor – hotărârea încurajează desfiinţarea a cca 1/3 din fondul construit al celor 12 zone protejate din Bucureşti.C. 1/3 din totalul clădirilor cuprinse în perimetrul celor 12 „zone protejate” – prin H. Ca un studiu de caz al consecinţelor noii legislaţii asupra patrimoniului construit din zonele denumite protejate am ales: Zona protejată 73: Parcelarea Domenii – o zonă extrem de ordonată. fără obiecţii.C.M.N.-D.C..N. a Municipiului Bucureşti de către proprietarul clădirii.C. – construcţii cu grad mediu de protecţie – intervenţie posibila (marcate cu galben).C. modernă (interbelică). nr.L.L.

9% – Clădiri cu grad ridicat de protecţie şi conservare obligatorie (din care 2. declasată apoi în toamna aceluiaşi an. Extras din Monitorul Oficial al României nr.646/bis. 24.1% – Clădiri cu grad mediu de protecţie şi intervenţii posibile.33% sunt monumente istorice. pag.8% – Clădiri inaccesibile 100 % 729 clădiri Clădirea de la Nr. 20. 19 – Clase de protecţie a clădirilor din Zona protejată 73: parcelarea Domenii O examinare a zonei protejate Domenii indică un total de 729 corpuri de clădiri din care un număr de 574 sunt clădiri principale. şi demolată în iulie 2009. clasa B).26% 8.2% – Clădiri fără grad de protecţie – practic demolabile.Zona protejată 73: Parcelarea Domenii Clădiri cu diferite grade de protecţie (toate clădirile) total rosu galben maro gri 729 65 185 324 155 8. 2004. la stradă şi : 8. Vol. Strada Drossu Nicolae Strada Sanatescu Stefan rosu galben 3 9 27 8 0 9 14 0 4 0 27 41 0 24 30 6 14 34 gri 7 69 64 19 43 29 31 13 49 maro 4 14 37 0 26 37 1 13 23 total clădiri 23 137 150 19 102 110 38 44 106 Fig. 23. 501 Fig.26% 21. 63 pe strada Alexandru Constantinescu (fost monument istoric) 29 .44% 21. I. 41.44% Clădiri cu grad mediu de protecţie Clădiri fără grad de protecţie Construcţii inaccesibile Construcţii inaccesibile Bd Marasti Strada Sandu Aldea Strada Zorileanu Mircea Strada Marasescu Ion Strada Petre Cretu Strada Alexandru Constantinescu Strada Stalpeanu Ghe.38% Clădiri cu grad mare de protecţie Clădiri cu grad mediu de protecţie Clădiri fără grad de protecţie Clădiri cu grad mare de protecţie 44.92% 25.92% 25. 20 – „Clădirea” de la Nr.38% 44. Fig. 63 (pe strada Alexandru Constantinescu) a fost listată Monument istoric în LMI 2004.

nr. 21 – Clădirea de pe Str. 22 – Cererea proprietarilor din imobile din str. Fig. iar avizul de demolare a DCCPCN a fost eliberat în 25 august 2009. încă în urmă cu peste 1 an!. 63 Datare prima jum. 22. are certificat de urbanism de desfiinţare emis de Primăria Sector 1 în iunie 2009 (informaţie de la DCCPCN). 2009) Fig. Lucrările de desfiinţare sunt în curs. Constantinescu Al. Aviator Sănătescu. 760 Cod LMI 2004 Denumire Adresă Str. Sănătescu 30 .Nr. crt. nr. Fig. Av. XX B-II-m-B-18481 Vila Sava Goiu Clădirea aflată pe strada Aviator Sănătescu nr. 37. 21. 37 (oct. Fig. deşi 28 de familii de pe stradă au cerut Primăriei Sectorului 1 stoparea acestei acţiuni. sec.

în aceeaşi parcelare „Domenii”. cât şi Ministerului Culturii. 8” la numai 150 m de acesta. Această clădire a devenit în ultimele 2–3 luni al doilea caz „Visarion nr. pe str. Cererea de clasare ca monument istoric a acestei clădirii redactată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice şi trimisă atât Direcţiei pentru Cultură. 7 31 .În ultimii 2 ani. Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Clădirea este în prezent într-un proces de degradare progresivă şi accelerată prin metodele deja bine cunoscute: uşa de intrare larg deschisă zi şi noapte. Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural Naţional în mai 2008 nu a fost finalizată conform solicitării. Imobilul din Piaţa Romană Nr. din zidărie portantă pentru a face loc altora. geamurile larg deschise şi sparte. în vecinătatea clădirii ASE. având un procent practic dublu de ocupare a terenului şi având un număr de 2–3 ori mai mare de nivele decât cel al clădirilor din cartier. A. Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti.încă . Fig. scările intrării devastate. tâmplăria în curs de distrugere etc.una dintre puţinele clădiri de referinţă ale vechiului Bucureşti. Constantinescu s-au demolat sau sunt în curs de demolare 12 clădiri de înălţime redusă P + 1. situat în centrul capitalei. reprezintă . 23 – Piaţa Romană nr. 7.

expusă autodegradării Un alt exemplu semnificativ de clădire din zone protejate în curs de degradare spre demolare este splendida vilă din str. Clădiri cu diferite grade de protecţie (toate clădirle) Total 4285 rosu 1200 28. 15. 15.Fig. 34/19. 24.2009 32 . Primăverii Nr. la 50 m de Piaţa Charles de Gaule. 25 şi sugerează gravitatea situaţiei fondului construit din centrul capitalei. 24 – Splendida clădire din Str.85% Fig. Primăveri nr.52% gri 1495 34.00% galben 965 22. O analiză globală a situaţiei clădirilor din cele 12 zone protejate (din totalul de 98) din Bucureşti este indicată în Fig.79% galben 965 26.89% maro 625 14.59% Clădiri cu diferite grade de protecţie (clădiri principale) Total 3660 rosu 1200 32.02. 25 – Cele 12 Zone protejate în Bucureşti conform HCGMB nr. Fig.37% gri 1495 40.

Capitala are nevoie urgentă alături de sprijinul populaţiei.285 Clădiri cu grad mare de protecţie 65 14 115 70 28 43 78 518 52 127 0 90 1. 33 . Desfiinţare posibilă 324 29 152 12 67 38 7 684 33 37 0 112 1. demolare şi implantare de zgârie-nori în centrul istoric al oraşului.495 Dezvoltarea urbană a zonelor istorice şi protejate ale Bucureştiului în Uniunea Europeană nu se poate realiza prin mansardare.2009 Nr. repara şi dezvolta oraşul în beneficiul locuitorilor săi şi pentru confirmarea valorii şi identităţii sale culturale şi istorice de oraş european.728 109 328 83 389 4.Cele 12 Zone protejate sunt următoarele: Tabelul 4 – Cele 12 Zone protejate conform HCGMB nr. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Zona protejată 73: Parcelarea Domenii Strada Alexandru Constantinescu 02: Calea Griviţei 12: Lascăr Catargiu 40: „Icoanei” 53: Parcelarea Mormand 4: Bulevardul Magheru 46: Parcelarea Vatra Luminoasă 48: Parcelarea Filipescu 49: Parcelarea Bonaparte 56: Parcelarea UCB 94: Căderea Bastiliei Total Nr. de o nouă strategie politică a administraţiilor centrală şi locale pentru a conserva. total de clădiri 729 110 288 102 157 147 115 1.200 Clădiri fără grad de protecţie.02. 34/19.

care acţionează în numele guvernului. univ. începând cu anul 1994 a fost aplicată Ordonanţa Guvernului nr. – Acordul EUR-OPA Hazarduri Majore. accidente. care sunt prin tradiţie o componentă tipică de protecţie civilă. după o perioadă de căutări. 47 a fost diviziunea între responsabilitatea dată Prefecturilor şi resursele disponibile teoretic numai la Consiliile locale. un teritoriu dens construit şi locuit. inundaţii şi alunecări de teren. ca tipuri de risc. 21/2004 un sistem coerent de management al situaţiilor de urgenţă sub coordonarea MAI – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – IGSU. De aceea este de interes o privire critică asupra a ceea ce s-a realizat până acum. expus la numeroase hazarduri naturale şi riscuri asociate. avalanşe. îmbolnăviri în masă. prăbuşiri ale unor construcţii. eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale. OUG 21/2004 introduce la litera j) . În România. Director ECBR – Centrul European pentru Reabilitarea Clădirilor. Punctul slab al aplicării OG nr. Şef Laborator Evaluarea Riscului Seismic şi Acţiuni în Construcţii. ca şi asupra cerinţelor şi perspectivelor care ar depinde de politicile şi resursele UE. cel puţin conform notei de fundamentare de la Parlament. ing. În privinţa managementului situaţiilor de urgenţă.REDUCEREA POTENŢIALELOR DE DEZASTRU ÎN CAZ DE CUTREMUR ÎN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL CERINŢELOR UNIUNII EUROPENE ŞI PLATFORMEI ONU-ISDR Prof. tornade. sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factori de risc specifici. explozii. INCERC Bucureşti România după accesul în Uniunea Europeană: puncte tari şi puncte slabe în pregătirea pentru a face faţă unor situaţii de urgenţă România a intrat în Uniunea Europeană în 2007. 34 . instalaţii ori amenajări. În mod special poate fi de interes situaţia pregătirii pentru un posibil cutremur. Emil-Sever Georgescu Director Ştiinţific INCERC. 47 privind apărarea împotriva dezastrelor. Sistemul românesc de protecţie şi intervenţie la dezastre se caracterizează prin: − noile ordonanţe care au introdus IGSU au pornit. ca şi al valorilor pierderilor probabile rezultate din studiul finanţat de Banca Mondială. de la riscurile generate de terorism şi alte aspecte militare.incendii. În cursul anului 2004 sistemul de apărare şi intervenţie la dezastre a fost complet restructurat. avarii. pe lângă certitudini şi iluzii. inundaţii. alunecări sau prăbuşiri de teren. în fapt insuficiente. aşteptările publice sunt de natura unei mai bune gestiuni cu ajutorul UE şi/sau al ONU şi NATO. aducând cu sine. introducându-se prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. adoptată ulterior ca lege. dr. căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos. 20 privind reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. cutremure. mai ales în condiţiile proiectului de lege privind asigurările obligatorii pentru cutremure. În anul 1994 s-a adoptat şi Ordonanţa nr. totuşi. eşuarea sau scufundarea unor nave.

proiect E. de aceea acestea apelează practic la autorităţile centrale chiar pentru evenimente care nu par dezastre zonale. coordonat de MLPAT (ulterior MLPTL/MDLPL). MDLPL). prin colaborarea INCERC. deşi în SUA. FEMA are o denumire similară.− în 3 ani s-a realizat o puternică restructurare a sistemului existent. MAI au fost elaborate materiale de tip text ilustrat. prin: − programe de educare generală a populaţiei. În 2005–2006. MLPTL) a utilizat materiale cu rol de strategie elaborate de INCERC 35 . MDRL (MDLPL. care prin denumire pare puternic orientată către perioada de impact imediat al unui factor de risc. a probat că se preocupă mult de prevenire. cu respectarea terminologiei de specialitate în domeniul ingineriei seismice. dacă la nivel urban sau judeţean au existat entităţi care au putut fi unite. • Fascicula pentru elevii de liceu. MLPAT. cu solicitarea şi parţial alocarea de resurse şi formarea unor noi echipe. IPCT şi PRODOMUS S. (dir. − ghiduri practice şi filme documentare video pentru pregătirea populaţiei în vederea protecţiei antiseismice pe categorii specifice. MAI-IGSU şi prefecturi. la nivel de mic oraş sau comună nu exista aproape nimic. dedicate comunităţii locale. Georgescu – INCERC). Programul naţional de educare antiseismică a populaţiei. − deşi IGSU are servicii civile combinate cu cadre militare profesioniste. − sub sintagma „situaţii de urgenţă”. Puncte tari: − legislaţia şi structurile instituţionale au fost recent reorganizate. asociate cu postere. − programe de educaţie specifică a unor categorii socio-profesionale şi de vârstă ale populaţiei. elaborată de INCERC Bucureşti. eficienţa lor depinde încă de deciziile şi resursele atribuite de autorităţile locale. − deşi nu au fost întotdeauna adoptate ca documente oficiale. Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi publicată în Monitorul Oficial al României şi în Buletinul Construcţiilor „Metodologia privind investigarea de urgenţă a siguranţei post-seism a clădirilor şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie”. a urmărit prevenirea. pliante cu reguli de bază de protecţie în caz de cutremur. • Fascicula pentru elevii din învăţământul gimnazial. consilieri) şi în privinţa celor numiţi (prefecţi) nu au resurse şi nici experienţă proprie. dar dotarea nu este finalizată în raport cu riscurile evaluate. evitarea şi reducerea efectelor cu caracter de dezastru în rândul populaţiei şi în sistemul social-economic. UTCB şi CNRRS. pentru comparaţie. prin parteneriatul MTCT (MDRL)–MEdC. broşuri. sistemul european păstrează termenul de „protecţie civilă” în timp ce SUA utilizează şi această instituţie sau termen pe lângă sistemul FEMA. comitetele ministeriale MDRL (MDLPL).A o serie de studii si materiale: − afişe. În perioada 1990–2003 s-au elaborat sub egida MDRL (MLPAT. MLPTL. profesioniste.S. în principal prin sistemul naţional al situaţiilor de urgenţă. În ţara noastră în anul 2007 a fost aprobată prin Ordin al Ministrului Dezvoltării. care în privinţa reprezentanţilor aleşi (primari. începând cu 1990. care vor constitui un manual non-formal care va transmite cunoştinţe corecte. corelată cu terminologia specifică din ştiinţele pedagogice şi cu elemente care fac legătura cu cunoştinţele predate la alte obiecte de studiu. • Fascicula pentru elevii din învăţământul primar.

economice şi sociale. considerarea hazardurilor şi riscurilor în amenajarea teritoriului naţional (de ex. fiind adoptate documente corespunzatoare. 20/1994 a depăşit sursele blocajului şi aplică doctrina interesului şi pericolului public. condusa de un subsecretar general ONU pentru probleme umanitare 36 . proiectarea seismică şi structurală armonizată cu Eurocodurile. Exigenţele internaţionale în domeniu au fost reprezentate de STRATEGIA ŞI PLANUL DE ACŢIUNE DE LA YOKOHAMA PENTRU O LUME MAI SIGURĂ. predominant administrativă. afective şi coercitive (interesul şi pericolul public) de necesitatea consolidărilor cât mai rapide. cu scopul general de a permite tuturor societăţilor să devină rezistente la efectele hazardurilor naturale şi a dezastrelor tehnologice şi de mediu. au fost elaborate unele materiale de educare a populaţiei. coordonate de ONU în cadrul Deceniului Internaţional pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (IDNDR-ONU). Cele două organisme au roluri specifice: − IATF/DR este organismul principal pentru dezvoltarea politicilor de reducere a dezastrelor. − considerăm că proprietarii de apartamente trebuie convinşi cu argumente combinate. Puncte slabe − deşi au fost notificaţi toţi proprietarii. A fost creată Forţa specială inter-agenţii pentru reducerea dezastrelor – IATF/DR şi Secretariatul inter-agenţii al ISDR (UN/ISDR). − deşi MDRL a difuzat materiale cu rol informativ-educativ. argumentarea legală a OG nr. aspectele tehnice sunt în linii mari reglementate. există normative. comunicarea cu cetăţenii din clădirile din clasa I de risc este indirectă. iar unele nu sunt pe înţelesul cetăţenilor. aplicarea PATN-Secţiunea V zone de risc natural).− − − − pentru a fundamenta legile promovate sau reglementările proprii. ONU a trecut la adoptarea Strategiei Internaţionale de Reducere a Dezastrelor – ISDR. nu sunt difuzate suficiente materiale. o mare parte din aşteptări depind de acum de autorităţile locale. Pe baza documentelor şi preocupărilor instituţionalizate în perioada 1990-1999. Activităţile de instituţionalizare a continuării IDNDR in secolul XXI au primit cel mai înalt sprijin din partea structurilor de conducere ONU. pentru a reduce pierderile de vieţi. cele mai cunoscute sunt cele privind reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. cetăţenii sunt vulnerabili la informaţii false şi zvonuri vehiculate de unele segmente din massmedia. fiind postate şi ca strategii pe aspecte specifice în site-ul MDLPL. protecţia aşezărilor urbane la cutremur şi elaborarea de materiale de educaţie antiseismică.Strategia pentru o lume mai sigură în secolul XXI: reducerea riscului şi efectelor dezastrelor şi HOTĂRÂREA CONSILIULUI ECONOMIC ŞI SOCIAL AL ONU (1999). Strategia ONU privind dezastrele În perioada 1990–1999. o parte dintre aceste elemente de strategie au intrat şi în strategia de guvernare. − sunt necesare noi materiale şi forme pentru educaţia antiseismică şi convingerea populaţiei ca să întreprindă mai mult pentru reducerea riscului seismic. coduri şi metodologii. deşi numărul consolidărilor este încă redus. comunitatea internaţională şi-a propus un set de acţiuni energice concertate. Principiile au fost incluse în MANDATUL DE LA GENEVA PRIVIND REDUCEREA DEZASTRELOR .

coduri de proiectare seismică. − s-a adoptat Declaraţia Comună a Sesiunii Speciale a Conferinţei. a fost decisă prin Rezoluţia Adunării Generale ONU A/RES/58/214 şi a constituit un punct de analiză şi de revizuire a acţiunilor concertate. Din păcate. inclusiv România. de exemplu în cadrul MLPAT-INCERC. cu privire la reducerea dezastrelor produse de seisme asupra clădirilor şi locuinţelor. ca document director al politicilor globale corelate de apărare împotriva dezastrelor şi dezvoltare durabilă ale statelor membre ONU. Conferinţa Mondială privind Reducerea Dezastrelor. − instituirea bazei de date despre materiale educaţionale pentru dobândirea cunoştinţelor prin intermediul Internetului etc. − a fost lansat Deceniul Internaţional al Educaţiei pentru Dezvoltare Durabilă. S-au luat următoarele decizii: − constituirea unei baze de date internaţionale referitoare la sistemele de control al clădirilor. regionale. − identificarea riscurilor. Japonia are un rol important de iniţiator şi coordonator. coordonează şi sprijină integrarea politicilor propuse. iar ziua IDNDR a fost anual marcată prin manifestări specifice.. − UN/ISDR este punctul focal al sistemului ONU care promovează legături şi acţiuni sinergice. deşi astfel de activităţi au fost numeroase. Kobe. şi ale societăţii civile. − a fost adoptat Planul cadru de acţiune Hyogo . − instituirea unui sistem pentru investigaţii pe teren în urma unui seism. − managementul cunoştinţelor. − pregătirea anticipată şi planificarea pentru situaţii de urgenţă. coordonate de ONU. Au prezentat rapoarte naţionale extinse 113 ţări. − specializarea prin intermediul IISEE. − instaurarea site-urilor web portale pentru membrii IPRED. este centru de informare. Platforma Globală pentru Reducerea Riscului Dezastrelor (IPRED) Între 2007 şi 2009 s-au organizat sesiuni ale Platformei Globale pentru Reducerea Riscului Dezastrelor. 2005 – 2014 – prin Alianţa Globală pentru Reducerea Dezastrelor în colaborare cu UNESCO. − promovarea cercetării internaţionale în comun. ISDR. internaţionale.programul de reducere a riscului dezastrelor pe perioada 2005-2015. cu privire la 5 domenii: − angajamentele politice şi aspecte instituţionale. pe durata IDNDR România nu a reuşit să organizeze şi să raporteze la ONU – OCHA un punct focal pentru coordonarea şi raportarea activităţilor proprii. 18-22 ianuarie 2005. cu privire la dezastrul produs de seismul şi valul tsunami din Oceanul Indian din decembrie 2004. Ca urmare a prezentărilor şi dezbaterilor din cadrul Conferinţei: − a fost revizuită Strategia de acţiune de la Yokohama şi planul de acţiune pentru o lume mai sigură. − publicarea „Seriei de Cursuri UNESCO-IISEE”. 37 . organizator de campanii şi publicaţii.(ONU-OCHA) şi este formată din 25 organizaţii ONU. − aplicaţii şi instrumente privind managementul riscului. − a fost adoptat Documentul Final: „Realizarea unei rezistenţe a ţărilor şi comunităţilor la dezastre”. situaţii ale clădirilor existente etc.

− programe de educare de îmbunătăţire a capacităţii de răspuns pentru ca echipele să poată lucra în comun şi să promoveze complementaritatea optimă între ele.G. cu privire la noua strategie UE de reducere a riscului dezastrelor şi îmbunătăţire a pregătirii anticipate în ţările membre şi finanţare prin Comisia Europeană a programelor necesare. Un obiectiv suplimentar al noii scheme era de a îmbunătăţi intervenţia în cazul dezastrelor din Europa printr-o coordonare mai bună a mijloacelor şi îmbunătăţirea comunicării şi a capacităţii de educare. Consiliul a adoptat o decizie care a stabilit un mecanism comunitar de uşurare a îmbunătăţirii cooperării în intervenţiile de asistenţă din protecţia civilă. încă din 1996 Comisia a adoptat un veritabil „plan de bătaie” pentru a garanta o protecţie mai mare cetăţenilor Uniunii. ca partener ONU. ca şi cu ţări membre NATO. Mecanismul Protecţiei Civile constă în următoarele patru elemente-cheie: − preidentificarea resurselor de intervenţie pentru identificarea în avans a echipelor de intervenţie disponibile în cadrul serviciilor de protecţie civilă ale statelor membre într-un interval de timp scurt (2-24 ore după producerea evenimentului) şi care ar putea să fie mobilizate (componenţa lor variază în funcţie de tipul stării de urgenţă şi necesităţile particulare). În 2009 I. în interiorul şi exteriorul Uniunii Europene. aplică principiile ISDR. pe baza Propunerii Comisiei. Mecanismul permite asistenţă concretă şi promptă a echipelor de intervenţie ale statelor membre UE când resursele unei ţări nu sunt suficiente pentru a face faţă efectelor dezastrelor. cu prilejul celei de a II-a Sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Riscului Dezastrelor. cu ţările europene membre şi nemembre UE. prin redactarea proiectului de hotărâre a Guvernului privind Platforma Naţională de Reducere a Riscului Dezastrelor.− participări sau contribuţii la evenimentele internaţionale/regionale referitoare la seismologie sau la ingineria seismică. Uniunea Europeană şi mecanismul protecţiei civile Uniunea Europeană/Comisia Europeană.S. La 23 octombrie 2001. În anul 2000 miniştrii de externe UE au decis să stabilească un comitet de management al crizelor civile care să ajute UE să coordoneze resursele nemilitare şi lucrătorii. în Europa şi în afara ei.U. Chiar înainte de intrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Deşi s-a pornit de la necesităţi militar-umanitare. Statele membre au fost chemate să actualizeze informaţiile privind sistemele de comunicaţii. deşi fiecare ţară membră a UE are un program pentru protecţia civilă. 38 . prin exerciţii comune şi oportunităţi pentru membrii echipei de a fi introduşi pentru perioade scurte în echipele din celelalte state membre. să dezvolte o cooperare internaţională (în particular cu Japonia) şi să implementeze sistematic eurocodurile şi sistemul de standarde pentru industria construcţiilor. Este foarte importantă declaraţia Preşedintelui” ceh al Uniunii Europene din 16-19 iunie 2009 de la Geneva. tehnologice şi de mediu. a reluat iniţiativa participării României la ISDR. Mecanismul acoperă intervenţiile în dezastrele naturale. România a participat la multe acţiuni comune cu ONU. cutremurele din Turcia şi Grecia din 1999 au subliniat şi necesitatea includerii explicite a hazardurilor naturale între factorii de risc importanţi pentru Europa. se consideră ca acest proces reprezintă o parte integrantă a strategiei UE de dezvoltare. Trebuie remarcat că.

pentru geotehnică etc. Comisia Seismologică Europeană a pornit de la datele GSHAP privind regiunea Euro-Mediteraneană (1999). Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene. permiţând fiecărei ţări să selecteze principalii factori pentru proiectare.− evaluarea şi coordonarea echipelor. Studii şi decizii ale instituţiilor UE privind reducerea riscului seismic În cadrul IDNDR a fost aprobat. documentele de politică ale UE în materia protecţiei civile se referă direct la dezastre din cauze naturale şi antropice. Ca realizări semnificative la nivel UE în inginerie sunt Standardele Europene SREN şi EUROCODURILE pentru structuri din diferite materiale (zidărie. 39 . ca şi un acord inter-instituţional între Parlamentul European. Consiliu şi Comisie.). Prevenţia este componenta de bază a acestui nou sistem şi se bazează pe scenarii de efecte posibile în viitor din factori de risc specifici unei zone sau ţări şi exerciţii comune mai multor ţări. − stabilirea unui sistem comun de comunicare în caz de urgenţă pentru dezvoltarea unui sistem comun operaţional între Protecţia Civilă a statelor membre şi serviciile Comisiei Europene. cu particularităţi impuse de mediul local. În prezent. Odată cu intrarea în UE. utilizând şi dezvoltările din Programul Internaţional de Corelaţie Geologică – Proiectul 382 SESAME (2000) pentru primul model integrat al surselor seismice şi cartarea omogenă a hazardului seismic în regiunea Euro-Mediteraneană. pe baza unor metode de calcul şi legi de atenuare omogene. Protecţia Civilă Europeană este parte a Direcţiei Mediu. Strategia integrată europeană privind prevenirea.EC8 (1998. ţară şi regiunile afectate. în 1992 pentru o perioadă de 5 ani. Eurocode 8 . în corelaţie cu condiţiile locale şi nivelul riscului. să facă legătura cu autorităţile competente ale ţării care necesită asistenţă. pentru a face posibilă mobilizarea unei echipe de evaluare imediată şi de coordonare care să poată fi trimisă imediat la locul evenimentului şi să facă posibilă identificarea rapidă a resurselor care sunt corespunzătoare pentru a face faţă situaţiei. pe bazele unui acord tripărtit între Comisia Europeană. Cu toate acestea. Acest set de standarde înglobează şi armonizează experienţa ţărilor europene. oţel etc. şi în special Codul european pentru proiectarea antiseismică în zone seismice.. pregătirea şi răspunsul la dezastrele naturale. ca un grant de ajutorare global. iar reacţia UE în raport cu dezastrele seismice din întreaga lume se face prin această componentă. Banii din fondul de ajutorare pot fi acordaţi la cererea ţărilor afectate. iar hazardurile naturale nu sunt menţionate întotdeauna explicit în relaţia lor cu construcţiile şi populaţia. ca proiect internaţional aplicativ. în cazul unui dezastru major. fiind adoptate instrumentele legale şi bugetare în noiembrie 2002. România introduce aceste documente şi poate elabora şi o anexă naţională. antropice sau alte riscuri După inundaţiile care au lovit Europa în august 2002 s-a decis crearea unui nou instrument european pentru ajutorarea în cazuri de urgenţă a statelor membre şi statelor candidate. Programul Global de Evaluare a Hazardului Seismic (GSHAP) care include multe din strategiile şi priorităţile IDNDR. perfecţionat până în ultimii ani).

iar Asociaţia Europeană de Inginerie Seismică – EAEE a conlucrat cu parlamentari europeni. s-a propus emiterea de directive şi recomandări către statele membre. în acest sens. sub diverse denumiri. dar şi a fondurilor de solidaritate. protejarea clădirilor şi a centrelor istorice. infrastructurilor etc. Grupul de lucru a detaliat toate măsurile tehnice necesare. În prezent există un astfel de document. dar politicile UE nu reflectau în întregime aceste cunoştinţe. • o zonare îmbunătăţită a hazardurilor. Cu toate acestea. cutremurele în cazul de faţă.. investiţii în sectorul privat. asigurarea calităţii clădirilor noi. cu peste 170 de parteneri) a acordat asistenţă în mai mult de 85 de ţări. ca urmare a studiilor probabilistice şi hărţilor de zonare GSHAP şi SESAME. Ca element al temei principale de reducere a dezastrelor. făcând parte dintr-o strategie UE cu programe coordonate la toate nivelurile. Noii Zeelande şi Japoniei în privinţa politicilor de reducere a riscului seismic. Există Proiecte ale Uniunii Europene privind pregătirea pentru reducerea efectelor dezastrelor în afara Europei. reţelelor vitale. Ideile directoare ale studiului EAEE sunt: − este evidentă şi cunoscută amploarea zonelor seismice în Europa. evaluarea şi consolidarea clădirilor existente. dar şi transfrontalieră. − rolul protecţiei civile este important în salvarea de vieţi şi revenirea la normal. naţional şi la nivelul uniunii. 40 . s-a considerat că este esenţială adresarea cel puţin a următoarelor subiecte: • o bază de date seismologică fundamentală îmbunătăţită şi reţele instrumentale (regionale şi locale pentru clădiri specifice) pentru monitorizarea seismelor. • evaluarea vulnerabilităţii clădirilor. ca răspuns la perioada de după încetarea războiului rece. de ex. − multe dezastre seismice au o dimensiune naţională. cu Comisia Europeană şi asociaţiile din unele ţări spre a se elabora politici coerente de reducere a riscului seismic. institutele de cercetare care se ocupă.Oficiul de Asistenţă Umanitară al Comunităţii Europene (ECHO) (înfiinţat în 1992. cu unul dintre diversele hazarduri naturale. local. dacă nu se va înţelege acest lucru. ca institute dedicate numai cercetării sau laboratoare ale unor universităţi.. este însă de reţinut că pentru politicile de coeziune şi dezvoltare durabilă nu sunt suficiente doar fondurile de urgenţă. fiind necesară aplicarea Eurocodurilor. în majoritatea statelor nu există o succesiune organizată de preluare a responsabilităţii care să se ocupe de toate componentele riscului seismic. în principal. reabilitare şi reconstrucţie după cutremure. ministerele responsabile de managementul teritoriului şi de urbanism. − căile de acţiune sunt aplicarea codurilor inginereşti. a industriilor-cheie şi a reţelelor vitale. o defalcare a fondurilor UE pentru reducerea riscului seismic pe acţiuni specifice şi urmărirea acestor programe. spre a reduce la minimum rănirile în clădirile care nu se avariază. autostrăzilor şi a altor infrastructuri. • standarde comune de protejare a clădirilor publice existente. finanţate de UE. Banca Europeană de Investiţii (EIB) acordă de asemenea împrumuturi pentru infrastructură. se ocupă de hazardurile naturale. dotări. Ca urmare. dezvoltarea Europei poate fi puternic afectată de seismele viitoare. ca şi efectele de dezastru precedente. reabilitarea şi conservarea monumentelor etc. Începând cu anul 2000 au fost organizate dezbateri. dar poate fi la fel de important şi indispensabil în educarea populaţiei. cutremurele din Vrancea fiind de acest tip. ca rezultat al unui seminar de la Lisabona. − s-a apreciat că UE a rămas în urma SUA-California. în special după evenimente. − s-a constatat că fiecare stat din UE posedă entităţi care. la 31 octombrie 2005.

Proiectul european STEP este coordonat de Italia. Se cere statelor membre să includă problema cutremurelor în strategiile naţionale şi regionale pentru dezvoltare durabilă şi să stabilească platforme naţionale pentru a discuta managementul riscului seismic şi protecţia civilă bazată pe o analiză corespunzătoare de vulnerabilitate. În acest context s-a solicitat CE să treacă la acţiuni de prevenire. România. incluzând diverse instituţii şi partenerii relevanţi în societatea civilă. între anii 2002 şi 2007. cât şi posibilitatea dezvoltării durabile. cu referire directă şi la România. iar în mod specific se solicită Consiliului şi Comisiei Parlamentului European să acorde importanţa corespunzătoare cutremurelor în finalizarea şi implementarea cadrului legislativ revizuit pentru protecţia civilă. Parlamentul European. Subliniază necesitatea unor campanii de informare a publicului. de obicei cooperarea de protecţie civilă se referă numai la ajutoare umanitare şi la echipe de căutare-salvare şi medicale. Bulgaria. Rezoluţiile formulate de Parlamentul European în 2007 şi 2008 cu privire la impactul regional al cutremurelor. acestea sunt tratate la nivel european pe plan secundar prin comparaţie cu alte fenomene naturale cărora li se acordă o abordare mai structurată. Cipru şi Slovenia. regiunile europene fiind lipsite de asistenţă din partea UE ca urmare a acestui fapt. a luat act de faptul că o mare parte a statelor membre ale Uniunii Europene este supusă riscului seismic. necesare pentru elaborarea unei metodologii armonizate privind investigarea de urgenţă post-seism a clădirilor şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie. respectiv cu privire la creşterea capacităţii de a face faţă dezastrelor. programe în discipline relevante precum ingineria şi în scopul de a antrena profesiile corelate din întreaga UE. Republica Cehă. Franţa. Grecia. înţelegerea comportamentului uman în cazul unui cutremur şi răspunsul public la risc.• • • • metode îmbunătăţite de intervenţie pentru a creşte rezistenţa seismică. Proiectul are în vedere posibilitatea de cooperare internaţională în cazul în care după cutremure distructive ar fi nevoie de experţi care să fie solicitaţi din alte ţări membre UE. prin cooperare interregională şi prin reţeaua de centre de cercetare. cele mai active arii din punct de vedere seismic fiind Italia. iar Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene a fost acordat doar o singură dată pentru a se confrunta cu efectele unui cutremur. incluzând cursuri universitare. remedierea avariilor. tehnologică şi arhitecturală. S-a apreciat că un astfel de proiect este unic în domeniu. mastere. cu accent pe măsurile de prevenire şi de pregătire. Cu toate acestea. rezistenţa comunităţilor şi capacitatea lor de răspuns. doctorate. a face faţă situaţiilor de criză şi a minimiza impactul dezastrelor în conjuncţie cu acţiunile dezvoltate în cadrul celui de-al VII-lea Program Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică şi solicită Comisiei să ajute la formularea unei agende europene speciale de cercetare a cutremurelor. ţinându-se cont de prevederile naţionale în acest sens. solicită ţărilor membre UE. având în vedere Comunicatul Comisiei de îmbunătăţire a Mecanismului de Protecţie Civilă a Comunităţii şi alte decizii conexe. deoarece. finaţare şi coordonare. Se are în vedere ca statele membre şi Comisia Parlamentului European să încurajeze stabilirea unor centre de excelenţă în inovarea ştiinţifică. Parlamentul solicită statelor membre să grăbească programele de cercetare pentru a putea preveni avariile. deşi alte state membre precum Germania. în scopuri educaţionale. răspuns. Austria. vizând atât asigurarea siguranţei publice. deşi cutremurele au ocupat cel de-al patrulea loc în topul celor mai frecvente dezastre din statele membre şi din cele candidate. având colaborarea Portugaliei şi a Germaniei şi are ca obiectiv stabilirea unor strategii şi mecanisme comune în domeniul evaluării post seism a avariilor. Portugalia şi Malta sunt de asemenea supuse unui risc seismic destul de ridicat. politici specifice şi măsuri de pregătire pentru cutremur. Spania. proiectarea mai adecvată a structurilor şi a fundaţiilor. întreprinderile mici şi mijlocii şi autorităţile 41 .

protecţia civilă din România este integrată în multe privinţe în sistemul european şi în cel internaţional. Avem multe elemente în care suntem avansaţi. Deşi România nu a făcut parte dintre semnatarii iniţiali. instituit la INCERC. În privinţa riscului seismic situaţia României este diferită de cea a multor ţări central europene. sub egida MTCT (MDRL). Ca o componentă a Sistemului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Concluzii Deşi este membră UE. care a devenit de interes şi pentru România după inundaţiile din 2005. − îmbunătăţirea cunoaşterii ştiinţifice. gestionarea dezastrelor şi finanţarea intervenţiilor. dar este şi “deschis” deoarece trei ţări sud-mediteraneene sunt membre. Consiliul Europei şi Acordul ”Eur-opa Major Hazards” În 1987 la nivelul Consiliului Europei s-a semnat un acord interguvernamental privind managementul hazardurilor naturale şi tehnologice. în principal în partea operativă. dar multe aspecte implică buna colaborare cu cei care au competenţe tehnice directe. cunoscut sub denumirea de „EUR-OPA Major Hazards Agreement”. dar este similară cu ţări ca Grecia sau Italia. unii specialişti români au participat ca invitaţi la acţiuni tehnico-ştiinţifice. Se doreşte ca viitoarele finanţări ale infrastructurilor de către Fondurile Structurale să fie realizate în mod condiţionat de implementarea măsurilor de protecţie seismică şi de definirea unor astfel de măsuri de către statele membre în programele lor operaţionale. ţările membre ale Consiliului Europei au pus bazele unei reţele de centre europene specializate pe probleme de dezastru privind: − dezvoltarea unei cooperări inter-guvernamentale privind riscurile majore.locale. Dar cutremurele de Vrancea sunt 42 . de notificare-alertă pentru suport reciproc. Prin Acordul EUR-OPA Major Hazards. deoarece nu toate ţările membre participă la Consiliul Europei. Partea de prevenţie referitoare la efectele seismelor nu intră direct în atribuţiile IGSU-DPC. Dar în privinţa integrării în acest concept lărgit de protecţie civilă din UE. iar participarea se face prin reprezentanţii conducerii MDRL şi prin Centrul European pentru Reabilitarea Clădirilor. Acordul este “parţial”. România este încă într-o etapă de tranziţie în privinţa aplicării la scară naţională a abordărilor avansate care ar corespunde cerinţelor instituţiilor europene. În anul 2002. Începând cu 2002 UE a trecut la o nouă abordare în protecţia civilă. punându-se accent pe cunoaştere şi prevenire. nu trebuie să ne gândim numai la ce vom avea nevoie la o anumită situaţie de urgenţă. − adoptarea unei cooperări cu alte instituţii europene şi internaţionale. a accesării de fonduri. România a aderat la Acord. Numai aşa se poate asigura o dimensionare şi pregătire corespunzătoare a personalului. de la care trebuie să preluăm experienţa. Sunt solicitate programe europene speciale pentru pregătirea şi schimbul reciproc al unora dintre cele mai bune practice profesionale necesare pentru prevenirea şi tratarea avariilor provocate de seisme şi se cere ca statele membre să utilizeze fonduri sociale europene în acest scop. au prezentat demersurile din ţara noastră şi au pregătit terenul aderării. utilizării informaţiilor şi a expertizelor ştiinţifice care contribuie la luarea de decizii. acolo unde este posibil. să se înceapă finanţarea măsurilor de protecţie seismică sub programele operaţionale curente. precum: ESA&EC. În prezent sunt 25 state membre la acord. instruire etc. se încurajează statele membre ca.

ca şi de studii inginereşti şi de econometria dezastrelor. inamovibili în raport cu fluctuaţiile vieţii politice şi ciclurile electorale. Acestea trebuie să se bazeze pe scenarii de cutremur. O serie de standarde europene şi eurocoduri sunt în vigoare sau în curs de adoptare în România. de aceea toate acţiunile cu caracter de cercetare. pentru a asigura atât dezvoltare durabilă. pregătirea adecvată a IGSU pentru „gestionarea situaţiilor de urgenţă” sau „managementul riscului” în caz de cutremure şi inundaţii presupune o cunoaştere anticipată şi o recunoaştere a cauzelor dezastrelor. pentru reduceri semnificative ale riscului. − instrumente cu caracter director privind ceea ce trebuie făcut după perioada de urgenţă. suficiente intervenţii de tip expertiză. În contextul apartenenţei României la UE. Cu toate acestea. − un corp de funcţionari publici specializaţi pe toate domeniile şi aspectele privind gestiunea dezastrelor. pentru a nu afecta dezvoltarea durabilă. impun noi abordări care să fie mai eficiente. date de pierderile posibile. INCERC. în special a EC 8. intră în sfera preventivă a protecţiei civile şi servesc cetăţeanul european. urbanism. iar din 1994 a legiferat punerea în siguranţă la acţiunea seismică a clădirilor existente. protecţie civilă şi apărare împotriva dezastrelor. potrivit unor priorităţi. Populaţia este foarte vulnerabilă la zvonuri şi predicţii neconfirmate. iar resursele depind mult de ce se ştie sau se va evalua în detaliu la nivel teritorial. Studiul EAEE a arătat că şi în Europa sunt necesare noi abordări. cât şi reducerea riscului seismic pe termen scurt. atât la inundaţii cât şi la cutremure sau alunecări de teren. ca şi la Acordul EUR-OPA Major Hazards. pe o mare arie din teritoriul naţional şi chiar transfrontalier. pornind de la datele locale. ştiinţific şi ingineresc. Specialiştii în seismologie şi ingineria seismică participă la programele ESC şi EAEE. sunt necesare: − studii şi instrumente cu caracter predictiv. un sistem de evaluare a avarierilor şi pierderilor reale. cele financiar-administrative. proiect şi consolidare până la un mare cutremur. a cărui aplicare şi interpretare poate însă prezenta dificultăţi. 43 . În acest sens. Pentru ingineri sunt necesare cursuri de explicare a unor aspecte dificile din Codul P100-1 /2006 ca şi din SREN sau Eurocoduri. măsurile anticipate şi cele post-dezastru.complet diferite de cele crustale. iar protecţia civilă a cetăţenilor europeni nu se restrânge la intervenţia post-seismică. cu finanţare publică. Studiul finanţat de Banca Mondială a pus în evidenţă pierderi probabile considerabile la impactul cumulat al cutremurelor şi inundaţiilor. în expresie cantitativă şi teritorială privind situaţiile/scenariile de dezastru posibile în fiecare zonă / locaţie. România se înscrie pe linia europeană deoarece aplică de multe decenii coduri de proiectare antiseismică. − un sistem de asigurări corelat cu legislaţia de construcţii. − un sistem de a reflecta în bugetul naţional şi în cele locale. inclusiv în domeniul urbanismului. Chiar dacă o parte din prevenţie este în responsabilitatea altor parteneri. Un rol important revine aplicării Eurocodurilor. ECBR vor continua seminarele de educaţie privind efectele cutremurelor şi comportarea la seisme în şcoli şi comunităţi locale spre a convinge mai mulţi proprietari de apartamente să treacă mai repede la consolidări şi să nu facă intervenţii neautorizate la clădiri. care nu au fost întocmite încă. − corelaţii fundamentate între alocaţiile bugetare naţionale şi aplicaţiile pentru fonduri europene. 575) sunt încă la început şi depind de MDLPL şi autorităţile locale. în special EC 8. mediu şi lung. comandate de autorităţile locale pentru a şti la ce să se aştepte. pentru a cunoaşte cantitativ vulnerabilitatea zonelor construite. legislaţia fiscală şi a tranzacţiilor imobiliare. care asigură funcţii suport specifice. specificul riscului seismic şi mai ales numărul redus de clădiri care sunt consolidate. studiile pentru hărţile de risc (Legea nr.

Emil ALBOTA: STRUCTURAL AND LIFE SAFETY ALTERNATIVES IN URBAN LANDSCAPE UNDER EXTREME ACTIONS IN SEISMIC ZONES OF ROMANIA. [10.. D. Cea de a 3-a Conferinţă Naţională de Inginerie Seismică. E. August 1st-6-th. E. 13-th ECEE. Cristian Paul STAMATIADE . Final Edition (2007/2151(INI)). 31 October 2005. M. Georgescu. Gabriela IONESCU: Earthquake preparedness in Romania and knowledge dissemination in a JICA project on seismic risk reduction. Lisbon. M. Proposals for a European earthquake risk reduction programme – a discussion document... The 14-th World Conference on Earthquake Engineering.] xxx European Parliament resolution of 19 June 2008 on stepping up the Union's disaster response capacity. The 14-th World Conference on Earthquake Engineering. The International Platform for Reducing Earthquake Disasters. R. [9. 2008.] Spence. [13. Beijing.S.: Managementul riscului seismic: specific. Switzerland. În acest scop. E. 2008. 2008. Stamatiade Cristian. [7. Proc. La toate acestea avem nevoie şi de parteneri din I. EAEE-SPES-EC-JRC. 2006 [6. Editura Fundaţiei Culturale LIBRA. al ISDR şi al Protecţiei Civile a cetăţenilor din România.] xxx UNO-ISDR: The Structure. în România nu este vizibilă din partea guvernului şi a altor autorităţi o abordare coerentă şi transparentă a rolului institutelor de cercetare care au dovedit capacitate tehnico-ştiinţifică şi devotament în acest domeniu.org [11. A. SEISMIC RISK REDUCTION. Beijing. Radu VACAREANU. 13-th ECEE. Switzerland.U. deşi Uniunea Europeană ne-o cere explicit.] xxx European Parliament Resolution of 14 November 2007 on the regional impact of earthquakes. percepţie şi comunicare. Radoi Raluca: Japan–Romania knowledge transfer for earthquake disaster prevention preparedness of citizens in Bucharest.] Georgescu. Plumier. 2005.] Emil-Sever GEORGESCU. Koichiro MIYARA. Vladescu Cristina. Beijing. Bibliografie: [1. 44 . Hiroto KATO. Stamatiade. P6_TA(2007)0507.. Bisch.. October 12-17. Geneva. Koichiro MIYARA. Proc. Iftimescu Roxana. Gabriela IONESCU: SEISMIC RISK PERCEPTION VS. S.] Emil-Sever GEORGESCU. Dobre. RESULTS OF A JICA PROJECT IN ROMANIA.] xxx UNESCO-IPRED. Mihaela Stela GEORGESCU. Raluca GHICA .] Georgescu Emil-Sever. vom servi cu toţii interesul Uniunii Europene. 2006.U. Canada.: Earthquake Probable Maximum Loss vs. Portugal. Proc. Lopes. Web http://www. Gabriela IONESCU: A METHODOLOGY FOR POSTEARTHQUAKE DAMAGE INVESTIGATION AND SAFETY ASSESSMENT OF BUILDINGS IN ROMANIA. Workshop “Reducing Earthquake Risk in Europe”. Negulescu Caterina. IN EURO-MEDITERRANEAN AND WORLDWIDE CONTEXT. în noua accepţiune europeană.Georgescu.P.-Protecţia Civilă şi celelalte componente ştiinţifice şi tehnice ale societăţii. 2004..unesco-ipred. ISBN 973-8327-96-2.: Earthquake Risk Reduction in the European Union..Există şi aspecte care trebuie studiate suplimentar spre a se ajunge la soluţii care să corespundă specificului seismicităţii locale. C. a multihazards approach for a compulsory insurance in Romania. 9 decembrie 2005.: Educaţia şi protecţia elevilor în caz de cutremur. British Columbia. S. Liviu CRAINIC. de o colaborare între I. pentru a identifica detaliat riscurile şi a găsi căile cele mai eficiente de prevenire şi reducere a riscurilor. Vancouver. Cristian BALAN. P. Strasbourg.S.G. În acest proces. G. [5. [8. The 14-th World Conference on Earthquake Engineering. October 12-17. Ionescu. [2. în cadrul cooperării la cercetările europene vom promova proiecte cu parteneri din UE şi alte ţări. Basarab CHESCA. Cristian Paul STAMATIADE . China.S. Dacă vom trece de aceste dificultăţi. Dolce. Cristian Paul STAMATIADE.. Takashi KAMINOSONO . October 12-17. Geneva.] Emil-Sever GEORGESCU. China. Role and Mandate of Civil Protection in Disaster Risk Reduction for South Eastern Europe – South Eastern Europe Disaster Risk Mitigation and Adaptation Programme. China.] Emil-Sever GEORGESCU. [12.G. 13 th WCEE. Tojo Isao.

− Guido Podesta. − Nigel Haigh. Report on the proposal for a decision of the European Parliament and of the Council on the mobilisation of the EU Solidarity Fund.coe. Joan Colom I Naval – Report on EU Draft Supplementary and Amending Budget No.int. Contract nr. www.int.] **** Documentaţie INTERNET: − Institutions of the European Union. Man-made and Other Risks.Civil Protection.unisdr. Construcţiilor şi Turismului – Direcţia Generală Tehnică.int/T/E/Cultural_Co-operation/ Disasters/.int 45 .coe.[14. − Europa-Environment – Civil Protection – Integrated Strategy – An Integrated EU Strategy on Prevention. www. www.europa.] www.org.cec. Preparedness and Response to Natural. EPA Journal 16 (4): 58-60.eu. Konrad von Moltke – The European Community: An Environment Force. 2002. www.] **** Documentare privind acte normative şi proceduri internaţionale privind apărarea împotriva dezastrelor seismice în ţările participante la Acordul EUR-OPA Major Hazards Referate INCERC. [17. 1990. 5/2002 for the 2002 financial year.eu. [15.] **** Documentele de bază ale Acordului Interguvernamental Parţial Deschis privind managementul hazardurilor naturale şi tehnologice ’EUR-OPA Major Hazards Agreement’ (1987-2002) [16.jrc. 78/2003 între INCERC şi Ministerul Transporturilor. − Europa-Environment – Mechanism for co-ordination of interventions.

Datele şi metodele de analiză utilizate în această lucrare sunt sintetizate în secţiunea 2. conduc la dezechilibre ale mediului înconjurător. dr. Aristiţa Busuioc. Elena Mateescu. 2007) arată că. Concluziile studiului sunt prezentate în secţiunea 4.FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME ÎN ROMÂNIA Dr. cantităţile foarte mari de precipitaţii căzute în intervale scurte de timp. Un studiu de caz înregistrat la Bucureşti în data de 2 iunie 2009 este analizat în paragraful 3. Aceste rezultate sunt prezentate în paragrafele 3.3. cât şi de a salva/proteja vieţile omeneşti. cunoscute în literatura de specialitate ca evenimente de vreme/climatice extreme. care se suprapune peste influenţa factorilor naturali ce determină variabilitatea naturală a climei. după o sinteză generală a caracteristicilor de variabilitate climatică ale acestui fenomen pe teritoriul României şi a condiţiilor sinoptice de producere. Un alt fenomen meteorologic extrem care produce efecte negative în activitatea economico-socială îl constituie şi intensificările vântului. Analize anterioare pentru evenimentele pluviometrice extreme şi fenomenele periculoase din sezonul rece din România au fost prezentate de Busuioc şi alţii (2003). în funcţie de intensitatea. Acest fenomen prezintă anumite caracteristici regionale (Christensen şi alţii. o atenţie importantă este acordată analizei detaliate a caracteristilor regimului pluviometric din România şi. furtuni/vijelii. la nivel global. în ultimele decenii se constată o tendinţă de creştere a frecvenţei evenimentelor climatice extreme ca urmare a intensificarii fenomenului de încălzire globală a climei. inundaţiile) atât pentru a diminua pagubele materiale produse de acestea. Ion Sandu. a cantităţilor de precipitaţii extreme căzute în intervale scurte de timp (24 de ore). O anumită categorie a evenimentelor de vreme extreme necesită luarea unor măsuri de urgenţă din partea comuităţilor locale sau chiar la nivel guvernamental (ex. respectiv Baciu şi alţii (2004). fiind mai frecvente sau mai puţin frecvente în anumite perioade de timp. 46 . cunoaşetrea particularitălor regionale ale variabilităţii spaţiale şi temporale a evenimentelor extreme este foarte importană pentru dezvoltarea strategiilor pe termen mediu şi lung de diminuare a pagubelor produse de aceste evenimente Ultimul Raport IPCC (IPCC. viscole. persistenţa unor intervale foarte reci/calde. durata şi frecvenţa lor. Introducere Este cunoscut faptul că anumite fenomene meteorologice.1 şi 3. dr. 2007) ceea ce necesită studii de fundamentare ştiintifică aprofundate la nivel regional. mai ales atunci când acestea capătă aspect de vijelie. O asemenea analiză se prezintă în lucrarea de faţă. Apariţia acestor evenimente ţine de variabilitatea climatică naturală. Abaterile frecvenţei sau intensităţii unor asemenea evenimente faţă de regimul lor climatic normal. provoacă mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Dumitru Baltă Administraţia Naţională de Meteorologie 1. în mod special. cum ar fi secetele prelungite. determină anomaliile climatice ale acestor evenimente care. Având în vedere faptul că unul dintre evenimentele extreme de vreme care produce cele mai mari pagube materiale şi umane şi care presupune disponibilizarea unor fonduri financiare importante este cel al inundaţiilor. Din acest motiv.2. principala cauză fiind creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră din atmosferă.

iar rezultatele pot fi sintetizate astfel: – în cazul iernii şi al primăverii s-au identificat tendinţe de scădere a cantităţilor de precipitaţii în majoritatea regiunilor ţării. pe intervalul menţionat. primavară. iar cea de 5% poate defini o lună extrem de secetoasă (extrem de rece). 2008). Analiza evenimentelor pluviometrice extreme din această lucrare este realizată la nivel lunar (cantitatea maximă absolută din 24 de ore) şi sezonier (iarnă. Astfel. 47 . nu s-a indentificat o tendinţă semnificativă clară de schimbare la nivelul întregii ţări. 1996). 3. în mod obiectiv. cât şi a condiţiilor sinoptice de producere a fenomenului analizat concret sunt prezentate în paragraful 3. percentila de 90% (10%) poate fi utilizată pentru definirea extremelor superioare (inferioare). doar pe anumite arii din sudul şi estul ţării (iarna) şi în câteva puncte din Oltenia (primăvara). Această metodă este des utilizată pentru a estima extremele unei distribuţii. O analiză a caracteristicilor regimului pluviometric excedentar din România pe perioada 1946–1999 pentru 36 staţii meteorologice este prezentată de Busuioc şi alţii (2003). este definită luna foarte caldă. au fost utilizate şirurile de date lunare şi zilnice de precipitaţii de la 104 staţii meteorologice cu observaţii complete pe perioada 1961–2008. se consideră zi foarte ploioasă ziua în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte percentila de 90%. Pentru cantităţile lunare de precipitaţii percentila de 90% defineşte pragul pentru lunile foarte ploioase. perioadă în care sunt disponibile observaţii complete la un număr mare de staţii meteorologice pe teritoriul României. toamnă) pentru identificarea tendinţelor semnificative pe termen lung în frecvenţa cantităţilor zilnice de precipitaţii care depăşesc anumite praguri. vară. În mod similar. Caracteristici ale variabilităţii regimului pluviometric din România pe intervalul 1961–2007 Tendinţă generală şi variabilitate decenială Din analiza cantităţilor sezoniere de precipitaţii. De exemplu. respectiv foarte rece. Pentru studiul de caz referitor la intensificările de vânt. În lucrarea de faţă. Diferite valori ale percentilelor arată diferite grade de intensitate pentru evenimentul extrem analizat. Ca evenimente pluviometrice extreme au fost considerate cantităţile maxime absolute căzute în 24 de ore şi frecvenţa cantităţilor zilnice de precipitaţii care depăşesc anumite praguri fixe (10mm/zi) sau variabile determinate probabilistic pentru fiecare staţie meteorologică. iar cea de 10% defineşte pragul pentru lunile foarte secetoase.3. pragurile pentru diferite evenimente extreme care permite compararea regiunilor cu diferite regimuri climatice. Astfel. Date şi metode Perioada de analiză utilizată în această lucrare este 1961–2008. în cazul temperaturii medii lunare a aerului. 1992. Pentru aceasta sunt utilizate testele neparametrice Mann-Kendall şi Pettitt (Boroneanţ şi Râmbu. Această metodă determină. detaliile privind sinteza generală a caracteristicilor de variabilitate climatică ale acestui fenomen pe teritoriul României. pentru a da o mai bună coerenţă analizei respective. Rezultate 3. Busuioc şi von Storch. analiza se realizează pentru ultimii 48 de ani (1961–2008) pentru toate datele complete disponibile. Această analiză se realizează în comparaţie cu cea referitoare la regimul pluviometric sezonier pentru a identifica particularităţile de variabilitate spaţio-temporală ale fiecăruia. În figura 1 sunt prezentate tendinţele liniare pentru cele patru sezoane. la un nivel de încredere de cel puţin 90%. De exemplu.1. percentila de 95% poate defini lunile extrem de ploiose (extrem de calde). însă acestea au fost semnificative din punct de vedere statistic.2. chiar dacă aceasta a avut acelaşi semn (Busuioc şi alţii. care este definită ca o valoare pe scara de la 0 la 100 ce indică procentul din setul de date care este mai mic sau egal cu această valoare.

Având în vedere importanţa pe care o prezintă precipitaţiile pentru domeniul agricol. O caracteristică importantă a variabilitaţii temporale a cantităţilor de precipitaţii o constituie componenta interdecenială pronunţată (figura 2) care face dificilă separarea semnalului climatic pe termen lung. Vara. 48 . mediate pe ţară.– tendinţe semnificative de creştere a cantităţilor de precipitaţii pe arii mai extinse se remarcă în anotimpul de toamnă.7 pentru descreştere). aceeaşi concluzie fiind menţionată şi în ultimul raport al IPCC (IPCC.7 pentru creşere şi Z<=-1. 2 – Anomaliile cantităţilor de precipitaţii din iarnă (stânga) şi vară (dreapta) faţă de media multianuală 1961–1990. deşi arii extinse prezintă o tendinţă de creştere. Ariile haşurate arată tendinţe semnificative la nivel de încredere de cel puţin 90% (valori ale statisticii Mann-Kendall Z>= 1. s-a realizat o analiză separată numai pentru regiunile agricole (fără zona de munte) a variaţiei deceniale a cantităţilor lunare de precipitaţii pe perioada 1961–2008. 2007) privitor la variabilitatea cantităţilor de precipitaţii la nivel global. iar pe unele arii mai restânse prezintă o tendinţă de scădere. aceasta fiind semnificativă doar în câteva puncte izolate. 150 pp-anomalii-iarna 200 150 anom alii (m m ) pp-anomalii vara 100 anomalii (mm) 100 50 0 -50 50 0 -50 -100 1962 1967 1972 1977 1982 1987 1992 1997 2002 2007 anul -100 -150 1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006 anul Fig. Iarna Primăvara Vara Toamna Fig. 1 – Tendinţa cantităţilor sezoniere de precipitaţii (mm) pe intervalul 1961-2007. aceasta nu este semnificativă din punct de vedere statistic.

iulie. În luna mai. există o creştere semnificativă îndeosebi în intervalul 2001–2008. Dobrogea şi Moldova (fig. în luna septembrie. în luna septembrie 2005. 3). la Mangalia. 4). în intervalul 1–20 septembrie 2005. din care 154. în ordine descrescătoare. începând din 1981. mediate pe ţară. IANUARIE 45 40 35 30 l/mp 25 20 15 10 5 0 80 08 00 90 70 90 -1 9 -2 0 -2 0 -1 9 -1 9 -1 9 71 01 81 91 61 61 19 19 19 20 19 19 90 80 70 MAI 1961-1990 l/mp 60 50 40 30 20 10 0 90 08 00 80 70 90 -2 0 -1 9 -1 9 -2 0 -1 9 -1 9 01 91 81 71 61 61 20 19 19 19 19 19 1961-1990 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2001-2008 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2001-2008 IULIE 90 80 70 60 l/mp 50 40 30 20 10 0 70 90 00 08 80 90 -1 9 -1 9 -2 0 -2 0 -1 9 -1 9 61 61 01 71 81 91 19 19 19 20 19 19 50 70 60 SEPTEMBRIE 1961-1990 l/mp 1961-1990 40 30 20 10 0 90 70 80 90 00 08 -1 9 -1 9 -1 9 -1 9 -2 0 -2 0 61 61 71 81 01 91 19 19 19 19 19 20 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2001-2008 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 2001-2008 Fig. mai.6 l/mp (comparativ cu valoarea medie multianuală lunară de 32. în comparaţie cu perioada de referinţă 1961–1990 Din analiza comparativă a cantităţilor de precipitaţii căzute pe fiecare regiune agricolă s-a constatat că. se constată aceeaşi tendinţă de scădere uşoară. Muntenia. comparativ cu perioada climatică de referinţă (1961–1990). În luna ianuarie se remarcă. acestea fiind mai mari îndeosebi în intervalul 2001–2008. o uşoară scădere a cantităţilor de precipitaţii începând cu deceniul 1971–1980. precipitaţiile deosebit de abundente înregistrate pe secvenţe temporale scurte (1–3 zile) având efecte negative asupra productivităţii agricole. La polul opus se situează lunile iulie şi septembrie. cantităţile cele mai mici de precipitaţii producându-se însă în deceniul 2001–2008. Spre exemplu. 49 . au căzut 329. care prezintă anumite creşteri. Transilvania-Maramureş. 3 – Mediile pe ţară ale cantităţilor lunare deceniale de precipitaţii înregistrate la nivelul suprafeţelor agricole din România pe perioada 1961–2008. ce corespunde cu perioada consumului maxim faţă de apă la speciile cerealiere de toamnă. cele mai mari valori ale precipitaţiilor lunare. precipitaţiile au fost absente sau nesemnificative pentru agricultură (sub 5 l/mp/zi).În figura 4 sunt prezentate abaterile faţă de perioada 1961–1990 a cantităţilor lunare de precipitaţii pentru patru luni caracteristice (ianuarie.4 l/mp în data de 21 septembrie. cantităţile cele mai mici înregistrate la staţiile meteorologice reprezentative pentru agricultură semnalându-se în deceniul 1991– 2000.0 l/mp). (fig. septembrie). în general. Banat-Crişana. datorită cantităţilor abundente căzute îndeosebi în anul 2005. înregistrandu-se în Oltenia. De menţionat faptul că la Mangalia.

cu unele tendinţe spre excedent în nord-vest: scăderea frecvenţei şi intensitatii circulaţiilor sud-vestice şi creşterea frecvenţei unor circulaţii de nord-vest.7 l/mp. Bojariu şi Paliu. când circulaţia atmosferică de suprafaţă joacă rolul predominant.1 l/mp). anul 2005. a fost ploios şi chiar excesiv de ploios. 4 – Mediile regionale ale cantităţilor deceniale de precipitaţii din luna septembrie înregistrate la nivelul suprafeţelor agricole din România pe perioada 1961–2008. excese de umiditate care au afectat starea de vegetaţie a culturilor. La suprafaţa solului s-au semnalat băltiri de apă de lungă durată în culturi şi ogoare. sub aspectul regimului pluviometric. s-au identificat de asemenea două mecanisme: primul se referă la o creştere a frecvenţei structurilor ciclonice. umiditatea specifică la 850 mb). in luna septembrie / 1961-2008 es ur ram Ma iana an ilv isa Cr ns a tTr na Ba ia ten Ol n Mu 2001-2008 1991-2000 1981-1990 1971-1980 1961-1970 1961-1990 ten ia og br Do ea a v ldo Mo 0 10 20 30 40 l/mp 50 60 70 80 90 Fig. Valorile medii multianuale lunare ale cantităţilor de precipitaţii s-au atins şi chiar depăşit în intervale foarte scurte de timp (1–2 sau 3 zile consecutive). Busuioc şi altii. S-a evidenţiat faptul că rolul predominant în variabilitatea precipitaţiilor din timpul verii îl are umiditatea specifică. mecanismele sunt mult mai complexe. centrate în vestul României. atât dinamici (presiunea aerului la nivelul mării şi la altitudine). faţă de normala climatologică (41. creşterea pronunţată a umidităţii specifice a aerului la 850 mb peste România (asociată. Această legătură depinde de anotimp. Busuioc. 2001. cu creşterea cantităţilor de precipitaţii).4 l/mp. mai pronunţată în sud-est. în comparaţie cu perioada de referinţă 1961–1990 În intervalul 2001–2008. Pentru toamnă. acţiunea cumulată a două mecanisme explică tendinţa de scădere a cantităţilor de precipitaţii pe toată ţara. producând inundarea şi calamitarea culturilor pe suprafeţe agricole extinse. al doilea mecanism presupune creşterea frecvenţei circulaţiilor zonale peste Europa. spre deosebire de iarnă. prin acţiunea cumulată a mai multor factori: creşterea frecvenţei structurilor anticiclonice de altitudine centrate pe România (asociate cu deficit de precipitaţii şi temperaturi ridicate). s-a identificat o legătură semnificativă între indicele 50 . precum şi creşterea frecvenţei unor configuraţii regionale ciclonice sau anticiclonice de suprafaţă care influenţează România (asociată cu creşteri sau descreşteri de precipitaţii pe România). Astfel. 2001. iar pe profil. în timpul iernii. în general. 2008). De asemenea. fiind puternic influenţată şi de factorii locali/regionali (orografia). cât şi termodinamici (ex. media fiind de 91. iar în luna septembrie 2005. în lucrarea de faţă fiind prezentată numai o sinteză a acestora. asociate cu o tendinţă spre excedent în regiunea intra-carpatică (mai pronunţată în nord-vest) şi spre deficit uşor în restul ţării. Pentru vară. cantitatea medie de precipitaţii la nivelul întregului teritoriu agricol al ţării fiind de 818. Mecanismele care controlează variabilitatea regimului pluviometric din România Variabilitatea anomaliilor pluviometrice din România este controlată de acţiunea simultană a mai multor factori. 1996. asociată cu o creştere a cantităţilor de precipitaţii în toată ţara. mai puţin intense. În studii anterioare au fost analizate în detaliu aceste mecanisme (Busuioc şi von Storch. chiar calamitarea acestora.Evolutia precipitatiilor pe regiuni agricole.

Se constată că cele mai mari valori sunt înregistrate.4 mm/zi la Bucureşti-Filaret. frecvenţa zilelor cu cantităţi de precipitaţii > 10 mm/zi şi frecvenţa zilelor foarte ploioase) atât sub aspectul identificării unei tendinţe generale pe termen lung.0 mm/zi la Constanţa. evoluţiile temporale ale cantităţilor maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore pentru lunile iulie şi septembrie. până la 3 zile (figura 5). Din analiza seriilor lunare a cantităţilor maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore la cele 104 staţii meteorologice. septembrie (161.Oscilaţiei Nord Atlantice (NAO) şi regimul termic şi pluviometric de iarnă din România (semnificativă în regiunea extracarpatică). sudul şi estul ţării. Rezultatele arată o creşterea semnificativă a frecvenţei zilelor cu precipitaţii excedentare pe areale extinse din jumătatea de nord. rezultat confirmat şi de concluziile prezentate într-un studiu 51 .2. rezultă că cele mai mari valori sunt înregistrate în luna iulie (224. au fost calculaţi şi analizaţi mai mulţi indici sezonieri referitori la evenimentele pluviometrice extreme (cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore. cu excepţia unor puncte izolate. Schimbările în regimul evenimentelor pluviometrice extreme sunt în concordanţă cu cele identificate în regimul cantităţilor sezoniere de precipitaţii (vezi secţiunea 2) şi anume: tendinţa spre excedent în cazul toamnei determină şi o tendinţă de creştere a frecvenţei zilelor cu cantităţi mari/excepţionale de precipitaţii. În figurile 6 şi 7 sunt prezentate. iar în luna mai şi în regiunile nordice. Repartiţia spaţială a acestor valori pentru cele patru luni menţionate este prezentată în figura 8. a) b) Fig.0 mm/zi la staţia Drobeta Turnu-Severin. 2005) şi mai (137. 5 – Distribuţia spaţială a tendinţei numărului de zile cu precipitaţii >= 10 mm/zi (a) şi a tendinţei numărului de evenimente care depăşesc percentila de 90% (b). în sud-vest. Pentru celelalte sezoane. 2004). Haşurile sunt aplicate în acele regiuni în care tendinţa calculată este semnificativă la nivelul de încredere de cel puţin 90%. urmate de luna august (201. Evenimente pluviometrice extreme Aşa cum s-a menţionat în secţiunea 2. 1999). Analiza evoluţiei temporale a cantităţilor maxime zilnice de precipitaţii înregistrate în fiecare sezon a evidenţiat faptul că nu există o tendinţă generală semnificativă de creştere sau descreştere pe regiuni extinse. cât şi a cantităţilor maxime absolute căzute în 24 de ore. în timp ce tendinţa spre deficit din iarnă determină o tendinţă de creştere a duratei maxime a intervalelor fără precipitaţii. nu s-au identificat tendinţe semnificative pe arii extinse.6 mm/zi la Târgovişte. 3. Rezultatele obţinute arată că există caracteristici diferite de variabilitate spaţială între cantităţile maxime absolute lunare de precipitaţii înregistrate în 24 de ore şi regimul pluviometric mediu multianual. 2005). spe exemplificare. vestul şi sud-estul ţării în anotimpul de toamnă. în general. în anotimpul de toamnă.

MAX=107. la staţia Hârşova.0 1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006 Fig. cantităţile de precipitaţii sunt mai mari în zonele montane.4(2005) 200.0 100. 6 – Cantitatea maximă de precipitaţii cazută în 24 de ore pentru luna iulie. Astfel.anterior pe perioada 1901–2000 (Clima României. Trebuie menţionat faptul că valorile extreme ale cantităţilor de precipitaţii căzute în 24 de ore depind de intervalul de analiză luat în considerare.1 mm.-Iulie. Tabelul 1 prezintă primele trei cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzute în 24 de ore pentru câte o lună caracteristică din fiecare sezon.0 1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006 Fig.0 0. 7 – Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore pentru luna septembrie. ppmax24.0 0.septembrie. Maxima absolută pe toata perioada analizată este de asemenea reprezentată IASI-septembrie.0 80.0 60.0 40.3 (1969) 140.0 200.0 0.0 1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006 DR.. în anul 1966 s-a înregistrat în 24 de ore o cantitate de 77.0 60.0 100.0 20. situată într-o regiune cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii în toate lunile anului. Chiar dacă.0 1961 1966 1971 1976 1981 1986 1991 1996 2001 2006 BUCURESTI FIL. Se constată că ecartul cel mai mare se înregistrează pentru lunile ianuarie şi iulie. este demn de remarcat exemplul din luna august.0 40. MAX=161. MAX=224. ppmax24.0 150.0 50. ppmax24. fiind mai scăzut pentru lunile de tranziţie mai şi septembrie.0 50. ppmax24.0 150. în Dobrogea. în special în perioada caldă a anului. Un exemplu similar poate fi dat pentru luna ianuarie când. pot să apară cantităţi excepţionale de precipitaţii în intervale scurte de timp (24 de ore) în zonele de câmpie şi pe litoral.0 (1999) 250. Maxima absolută pe toată perioada analizată este de asemenea reprezentată 52 .0 100.TR. M AX=125.0 120.0 20. 2008).0 80. care este a treia ca ordin de mărime (după valorile înregistrate la Ţarcu şi Sinaia) în această lună (vezi tabelul 1).0 100. când cantitatea maximă absolută pe ţară a fost înregistrată în anul 2004 la staţia Constanţa.SEV.0 0.9(1981) 120. în toate lunile anului. IASI-Iulie.

4 3.2005 Rm.0 02.01. condiţionat de contrastul baric orizontal în cadrul circulaţiei generale a atmosferei.4 146. determinat la rândul său de diferenţe de temperatură şi umezeală.01.3.2 30.1997 Septembrie statia/an Bucureşti-Filaret /20. acestea din urmă fiind specifice anotimpului cald.2005 Bucureşti-Băneasa /20.01.4 13.1999 Padeş/ 154. un loc important îl ocupă şi intensificările vântului.1973 Baia Mare/ 121.05.1969 Tulcea/ 134. 8 – Repartiţia spaţială a cantităţii maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore pe intervalul 1961–2008 pentru patru luni caracteristice Tabelul 1.09.2005 valoare valoare valoare 161.1 20.07.3. Vântul este un fenomen meteorologic deosebit de variabil în timp şi spaţiu.1965 Hârşova/ 77.05.0 126. 53 . într-o masă de aer cald şi umed în care instabilitatea atmosferică este puternică.Tr.6 7.1966 Sinaia-1500/ 79.05. Studiu de caz 3. Cele mai mari trei cantităţi maxime de precipitaţii căzute în 24 ore (mm) pentru patru luni reprezentative Ianuarie valoare statia/an Ţarcu/ 126.1 Caracteristici generale ale vijeliilor pe teritoriul României Între fenomenele meteorologice periculoase care produc efecte negative în activitatea economico-socială. cât şi în cadrul aceleiaşi mase de aer.Severin/ 224. Intensificările de vânt se produc atât la contactul de separaţie între două mase de aer cu caracteristici diferite.1 06.1966 Mai statia/an Târgovişte/ 137. dar şi de configuraţia suprafeţei subiacente. Intensificările de vânt.3 10. mai ales atunci când acestea capătă aspect de vijelie.5 27.07. fenomen sever în România.1970 Iulie statia/an Dr.Vâlcea/ 122.09.09.2005 Mangalia/22.0 12.ianuarie mai iulie septembrie Fig.07.

cu 16. mai puţin în cele de toamnă şi de primăvară şi aproape deloc în cursul iernii. Când viteza vântului este de intensitate mare. acestea mai pot apărea în zilele cu instabilitate atmosferică mare. În altitudine. fenomenul se încadrează în categoria de vijelie sau furtună. cu o pondere de 21. regiunea geografică a României se află într-un talveg îngust dinspre nordul continentului până în sudul Peninsulei Balcanice şi al Italiei. în Depresiunea Braşov şi în Câmpia Buzăului. cele mai mari viteze maxime ale vântului. Dacă vijeliile determinate de trecerea unui front atmosferic pot să dureze până la câteva zeci de minute. adică 145–160 km/h. Intensificarea vântului la Bucureşti în data de 2 iunie 2009 Situaţia sinoptică La nivelul solului. Vijeliile de pe linia frontului rece se produc cel mai frecvent în lunile de vară.500 metri altitudine. acesta era susţinut de un câmp de geopotenţial scăzut. sub nori Cumulonimbus cu mare dezvoltare verticală. putând ajunge până la 10–14 grade. acestea atingând uneori 40– 45 m/s. şi într-un timp scurt. de peste 10 m/s.6%.3. pe areale mai restrânse. fenomenul de vijelie se poate desfăşura pe durata de la 2–3 minute până la 35–40 de minute şi poate fi însoţit de descărcări electrice şi ploaie cu caracter de aversă. nordul Dobrogei şi pe litoral. Viteze mari ale vântului. în funcţie de lăţimea benzii frontale.6%. în proporţie de 22. Teritorial. Acestuia îi corespundea un front atmosferic rece. în proporţie de 62%. deplasare relativ lentă datorită masei de aer cald–tropical din partea anterioară a acestuia. dar şi în cea mai mare parte a Podişului Moldovei. Din analizele realizate până în prezent. şi când variaţia presiunii atmosferice este de 2–5 milibari sau chiar mai mult. care pot depăşi 40 m/s. se înregistrează la munte – în zonele degajate. În funcţie de intensitatea vântului – elementul caracteristic al vijeliilor – acestea pot fi împărţite în trei categorii: − vijelii în care intensitatea vântului este între 10 şi 20 m/s. sud-estul Transilvaniei şi Moldova. − vijelii în care intensitatea vântului depăşeşte 30 m/s. în Câmpia Română.Pe teritoriul ţării noastre. urmată de luna iulie. după care urmează vijeliile cu viteza vântului între 20 şi 30 m/s (în proporţie de 30%) şi pe locul trei cele cu viteza vântului de peste 30 m/s (în proporţie de 8%). uneori chiar torenţială. într-o masă de aer mai rece. − vijelii în care intensitatea vântului este între 20 şi 30 m/s. zonele cele mai afectate de vijelii sunt Muntenia (judetul Teleorman) urmată de Crişana (judetul Arad). peste estul ţării noastre până în centrul şi estul Câmpiei Ruse. Banat (zona Oraviţa). în sud-vestul Banatului şi. 54 . de descărcări electrice şi de foarte multe ori de grindină. şi mai putin noaptea. În afara vijeliilor provocate de trecerea unui front atmosferic rece. Cele mai multe vijelii se înregistrează la trecerea unui front atmosferic rece. este în luna iunie. 3. în aceeaşi masă de aer cald şi umed. viteza vântului poate depăşi 70 m/s. o au vijeliile cu viteze între 10 şi 20 m/s. în deplasare dinspre sud-vest către nord-est. La munte. atunci când contrastul dintre masa caldă şi cea rece este de cel puţin 6–8 grade.2. Vijeliile au loc în urma creşterii bruşte a presiunii atmosferice cu 2 până la 6 milibari şi a scăderii temperaturii cu până la 14–15 grade. Frecvenţa cea mai mare a vijeliilor. fiind însoţite aproape întotdeauna de ploaie cu caracter de aversă. care pot depăşi 60 m/s se înregistrează în Depresiunea Oraviţa. vijeliile de sub norii Cumulonimbus foarte rar depăsesc 10 minute. Acestea se produc ziua. în marea lor majoritate. rezultă că frecvenţa cea mai mare. devansat către vest. În funcţie de lăţimea benzii frontale. iar pe litoralul Mării Negre acestea pot depăşi 45 m/s. la peste 2.1% şi de luna august.

ora 12 UTC. La nivelul solului. 55 . de peste 10 grade.Fig. ora 12 UTC.06. contrastul termic între zonele de răsărit ale României şi cele vestice era relativ mare. 9 – Presiunea la nivelul mării şi înălţimea geopotenţialului la 500mb în ziua de 2.06. datorită pătrunderii unei mase de aer continental polar în centrul Europei (figura 10). 2009.2009. 10 – Temperatura aerului peste regiunea atlantico-europeană în ziua de 2. Fig.

Zimnicea – vânt la rafală de 10 m/s). în faţa frontului. 11 – Frontul atmosferic la ora 17 UTC În jurul orei 17 UTC sistemul frontal a atins limita vestică a Municipiului Bucureşti şi se manifesta prin fenomene electrice la staţiile Filaret şi Băneasa. Piteşti – 21 de l/mp într-o oră şi 20 de minute şi vânt la rafală de 15 m/s. Stolnici – 11 l/mp în 30 de minute. energia potenţială convectivă disponibilă în strat avea valori ridicate. Turnu Măgurele – 23 de l/mp într-o oră şi 30 de minute şi vânt de 12 m/s. iar conţinutul de apă precipitabilă era mai mare de 30 mm. generând în Muntenia fenomene de vreme severă (Câmpulung-Muscel – 31 de l/mp în interval de 1 oră. În acelaşi timp. descărcări electrice şi precipitaţii însemnate cantitativ. Efectele la nivelul solului Începând cu ora 12 UTC. sondajul indică un nivel de echilibru ridicat al particulei în ascensiune până la 10. Sistemul frontal şi-a continuat deplasarea de la vest la est. aproape de nivelul de 850 mb. vânt la rafală de 8 m/s şi grindină). frontul atmosferic rece era activ în vestul Olteniei. ceea ce înseamnă formarea norilor Cumulonimbus cu dezvoltare verticală foarte mare. Calafat – 11 l/mp în 30 de minute.000 metri. Totodată. Astfel. nori care generează la sol fenomene de vreme severă. forfecarea vântului era mare. caracterizate prin intensificări ale vântului care pot lua aspect de vijelie. o masă de aer instabil cu un potenţial convectiv ridicat. cu viteze 56 .Sondajul de la ora 12 UTC indica. În straturile joase ale atmosferei. Fig. unde pe arii relativ extinse se înregistrau descărcări electrice şi precipitaţii însemnate cantitativ (Drobeta-Turnu Severin – 10 l/mp în 30 de minute. dar vânt slab. din datele de aerosondaj rezultă potenţialul de declanşare a convecţiei termice foarte mari într-o structură a atmosferei instabilă cu formarea norilor de tip Cumulonimbus de mare dezvoltare verticală.

4 mm/zi la Bucureşti-Filaret. situaţia s-a agravat la ora 17:50 UTC. când în Dobrogea. Acestea se referă la cantităţile mari de precipitaţii căzute în intervale scurte de timp (24 de ore) care pot provoca indundaţii. Trebuie menţionat faptul că valorile extreme ale cantităţilor de precipitaţii căzute în 24 de ore depind de intervalul de analiză luat în considerare. care produc unele dintre cele mai mari pagube materiale şi umane şi care presupun disponibilizarea unor fonduri financiare importante. este demn de remarcat exemplul din luna august. 4. pe intervale scurte de timp (24 de ore) pot să apară cantităţi excepţionale de precipitaţii în zonele de câmpie şi pe litoral. Trebuie semnalat faptul că în zona capitalei aceste efecte au fost generate din cauza canalizării vântului de-a lungul străzilor. rezultat confirmat şi de concluziile prezentate într-un studiu anterior pe perioada 1901–2000 (Clima Romaniei. septembrie (161. Astfel. iar vântul s-a intensificat la rafală până la 20 m/s. Mass-media a relatat pe larg amploarea acestora. pentru a identifica particularităţile de variabilitate spaţiotemporală ale fiecăruia. când cantitatea maximă absolută pe ţară a fost înregistrată în anul 2004 la staţia Constanţa. Chiar dacă. în special în perioada caldă a anului. 1999). În acelaşi timp. Această analiză s-a realizat în comparatţie cu cea referitoare la regimul pluviometric sezonier. iar vântul s-a intensificat până la 15 m/s la rafală. la Afumaţi cantitatea de apă căzută a fost de 13 l/mp în 20 de minute. Cantităţile de apă înregistrate pe parcursul întregului episod au fost relativ mici. Pagubele majore au fost provocate de intensificările vântului. acest lucru datorându-se vitezei mari de deplasare a sistemului frontal şi a aerului foarte cald din faţa acestuia. situată într-o regiune cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii în toate lunile anului. După numai 10 minute. durata fenomenelor a fost de aproximativ o oră. După cum se observă. Intensificările vântului mai violente au fost în sectoarele 1 şi 2. Cele mai mari valori pe întreaga perioadă analizată au fost înregistrate în luna iulie (224. Concluzii În această lucrare au fost analizate evenimentele meteorologice extreme. Rezultatele obţinute arată că există caracteristici diferite de variabilitate spaţială între cantităţile maxime absolute lunare de precipitaţii înregistrate în 24 de ore şi regimul pluviometric mediu multianual.0 mm/zi la staţia Drobeta Turnu-Severin. Convecţia termică determinată de temperatura foarte ridicată a determinat dezvoltări verticale locale care s-au adăugat părţii anterioare a frontului atmosferic amintit aflat în deplasare în lungul lui. 2005). iar acoperişuri au fost smulse. analiza referindu-se la identificarea posibilelor tendinţe semnificative de variaţie pe termen lung. cu excepţia unor puncte izolate. 2008).1 mm. sudul şi estul ţării. în general. urmate de luna august (201. Intervalul luat în considerare este 1961–2008 pentru 104 staţii meteorologice cu şir complet de observaţii pe această perioadă. care este a treia ca ordin de mărime (după valorile înregistrate la Ţarcu şi Sinaia) în această lună. la staţia Hârşova. în sud-vestul. iar în luna mai şi în regiunile nordice. 57 . în anul 1966 s-a înregistrat în 24 de ore o cantitate de 77. 2004). suma totală de precipitaţii este mai mare în zonele montane. Au fost rupţi 250 de copaci care în cădere au avariat autoturisme. au fost avariate linii de înaltă tensiune. astfel încât în unele zone viteza vântului a depăşit 72 km/h.de 2–3 m/s. la Băneasa s-au înregistrat 14 l/mp in 20 de minute şi vânt la rafală de 10 m/s. cât şi al frecvenţei sezoniere.0 mm/zi la Constanţa. fiind analizate atât sub aspect cantitativ (maxima absolută lunară). 2005) şi mai (137. Repartiţia spaţială a acestor valori pentru cele patru luni menţionate arată că cele mai mari valori sunt înregistrate. când la staţia Filaret au căzut 11 l/mp în 10 minute. în toate lunile anului. Studiul evoluţiei temporale a cantităţilor maxime zilnice de precipitaţii înregistrate în fiecare sezon a evidenţiat faptul că nu există o tendinţă generală semnificativă de creştere sau descreştere pe regiuni extinse.6 mm/zi la Târgovişte. Un exemplu similar poate fi dat pentru luna ianuarie.

. 6. M. Romanian Journal of Meteorology. într-o masă de aer mai rece.] Bojariu. W. [4. 2008. C. C. [1. Brunet and D. 996 pp. Springer-Verlag. ISBN 978-973-27-1674-8. Canada. Boroneant. A. NY. C. deplasare relativ lentă datorită masei de aer cald – tropical din partea anterioară a acestuia. Hewitson. 1998: Connection between maximum temperature variability in Romania and the large scale circulation... K. S. Buta. 2002: Decadal variability of the Danube river streamflow in the lower basin and its relation with the North Atlantic Oscillation.] Busuioc. nr 1-2. Administraţia Naţională De Meteorologie. Brunet and D.. Springer-Verlag 2001. Tignor and H.] Christensen. A. Manning. au avut loc intensificări importante ale vântului. [12. Cambridge University Press. D. A. în deplasare dinspre sud-vest către nord-est. [3. Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Solomon. 2003. M. Boroneanţ. 43-50. Averyt. Seria: Geografie. USA.. Miller (eds. 538-552. [9. M.. 27-39. I. Tomozeiu. A. 2001: Large-scale mechanisms influencing the winter Romanian climate variability. A. Cambridge. A. Marquis. D. Jones.. Administraţia Naţională de Meteorologie. 1169-1179.B. R. [2.. Proceedings of the 5th International Meeting on Statistical Climatology .B.K.L.] Clima României. 2001: North Atlantic Oscillation projection on Romanian climate fluctuations in the cold season. No 1-2. Paliu . Cambridge University Press. M. Bucureşti.. 333-343. [10.Analiza frecvenţei sezoniere a cantităţilor zilnice de precipitaţii excedentare arată o creştere semnificativă pe areale extinse din jumătatea de nord. Kown. Detecting and Modelling Regional Climate Change and Associated Impacts. Busuioc. Chen. Cambridge.] Busuioc. M.] Boroneanţ C. Romanian J. [7. 2004: Spatial and temporal variability of meteorological phenomena frequency in the cold season. B. Matei. până la 3 zile. X.)]. au fost avariate linii de înaltă tensiune.] Rimbu N. Tellus. 2003: Analiza variabilitatii frecventei evenimentelor pluviometrice extreme in Romania în Analele Universităţii Ovidius. C. A. R. R. 1. Held.G.. Manning. 22-26 June 1992. vol... 1992b: Contributions to the study of climatic change as occurring at some representative stations in Romania. Averyt. United Kingdom and New York. Baciu. NY. R. Gao. [6.] IPCC. 61-64. Miller (eds. 2007: Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Studiul de caz referitor la intensificările de vânt din data de 2 iunie 2009 arată că în condiţiile sinoptice favorabile producerii acestui fenomen (talveg îngust dinspre nordul continentului până în sudul Peninsulei Balcanice şi al Italiei. Bojariu. K. [8. Räisänen. Kolli. M. In: Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Qin. Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Solomon. Boroneant. von Storch.] Busuioc A. Breza.. Chen.mmediu. Al. si D. M. care au produs pagube majore: au fost rupţi 250 de copaci care în cădere au avariat autoturisme. A. 1996 : "Changes in the winter precipitation in Romania and its relation to the large scale circulation"..)]. Marquis. and R. http://www.] Busuioc. Rinke. 2008: Scenarii de Schimbare a Regimului Climatic din România pe perioada 2001-2030. C. 5. Busuioc.. H. vestul şi sud-estul ţării în anotimpul de toamnă. L. smulgerea unor acoperişuri. Râmbu.] 58 .. vol. T. United Kingdom and New York. J.H.. Toronto. Saar and P.] Busuioc. M. International Journal of Climatology.. susţinut în altitudine de un câmp de geopotenţial scăzut. A.. V. Dima. Magana Rueda. Qin. Z.T. Vol. front atmosferic rece. Lopez eds.ro/departament_mediu/schimbari_climatice/Schimbare_Regim_Climatic_20 01-2030.L. 345-356. 996 pp. Editura Academiei Române. M. 2007: Regional Climate Projections. Cheval. Mearns. Bibliografie: Baciu. Chen. Raport. Caian. 22. [11. 29-38.. cât şi unor caracteristici locale (canalizarea vântului de-a lungul străzilor în oraşul Bucureşti). Dumitrescu. Whetton. M. USA..). Lopez eds. Meteor.. S. Tignor and H. R. In: Detecting and Modelling Regional Climate Change and Associated Impacts (M. peste estul ţării noastre până în centrul şi estul Câmpiei Ruse). M.doc [5. D. S. J. Menéndez. Laprise. Z. N.

România E. Roman. APELL plays a important role in increasing awareness about disasters and their negative impact. represents the practical implementation of the APELL guides and brochures. The implementation activities for the APELL programme are supported in Romania by the APELL National Center for Disaster Management Foundation. prevent technological accidents and natural disasters. ing. The major elements of emergency plans which APELL process completes are the involvement of the local communities and the preparedness and training of local communities. and its contribution to the overall implementation of sustainable development. including Ocnele Mari. Universitatea Babeş-Bölyai. The main purpose of the project is the completion of the existing emergency plans. The voluntary initiative discussed here. developed within the DENATEH project. developed and supported by UNEP is the Awareness and Preparedness for Emergencies at the Local Level (APELL) addressing emergency response and management. România Abstract: This paper highlights one of the voluntary environmental initiatives that might improve the awareness of the community regarding environmental emergencies. prof. conduct programmes necessary to performing policies in the field of risk and environmental security. and the second one is the Maramureş-Baia Mare area. The implementation characteristics of the APELL programme to end-users were identified in two interest areas in Romania: the first area is the Râmnicu-Valcea area. The objectives of the Foundation are to educate. dr. Cluj-Napoca. promote fundamental. Turda. there were organized trainings and workshops on emergency procedures. The DENATEH Project “Mitigation of vulnerability and consequences of natural and technological disasters. drd. Lucrina Ştefănescu Facultatea de Ştiinţa Mediului. in order to prevent natural and technological disasters. The completions will improve the emergency plans and the response will be more rapidly. with a view to create the necessary system to ensure an efficient crisis situations and disaster response management and assesses the environmental impact by means of GIS (Geographical Information System) and ACR (Quantitative Risk Analysis) Technologies. Alexandru Ozunu. train and improve specialists in technological risks assessment and management. created according to the current Romanian legislation.REDUCEREA DEZASTRELOR ŞI IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI APELL ÎN ROMÂNIA Prof. Fundaţia Centrul Naţional APELL pentru Managementul Dezastrelor. experimental and applicative research in the field of environmental protection. with the APELL principles and concepts. 59 . The standard steps of the APELL process for the identified risks and intervention measures for the two areas were assessed and the involved stake-holders were established. to promote APELL in internal seminars and brochures. technical-scientific. dr. The APELL prototype. Camelia Costan. and related mitigation strategies. The programme resulted in enhanced awareness throughout the world of the role of accident prevention. APELL has proved a most suitable tool for effectively supporting developing countries in establishing emergency response. Cristina Roşu. in order to support local communities” promotes the APELL Programme nationally and founds the partnership to establish a regional implementation network. integrate within an international network. Over the years.

Unul dintre programele internaţionale complexe şi interdisciplinare. În România. Aceste măsuri se concretizează în planul asigurării siguranţei şi securităţii legat de activităţile de producţie. precum şi asupra etapelor parcurse de autorităţi şi industrie pentru a proteja comunitatea de aceste hazarduri. (www. Procesul de dezvoltare implică întreaga comunitate cu scopul de a asigura pregătirea optimă în cazul declanşării unei situaţii de urgenţă. Implementarea procesului APELL implică persoane şi comunităţi din perimetrul local. Programul are două obiective majore: o Să creeze şi/sau să crească gradul de conştientizare a comunităţii asupra posibilelor hazarduri implicate în administrarea şi utilizarea materiilor periculoase şi fabricarea. 60 . acronim DENATEH este structurat pe două componente de bază: implementarea programului APELL pentru managementul dezastrelor în România (APELL – RO) şi evaluarea impactului prin utilizarea tehnologiilor de evaluare a riscului şi a sistemelor informatice geografice. Comunitatea internaţională îşi uneşte eforturile pentru a asigura premisele dezvoltării durabile. APELL – RO. iar la derularea sa au contribuit următorii parteneri: Universitatea Babeş-Bölyai – Cluj-Napoca. Universitatea Politehnică Bucureşti. prima componentă a proiectului DENATEH este focalizat pe managementul şi diminuarea riscurilor şi hazardurilor naturale şi tehnologice. filosofia acestuia fiind de a întări cooperarea şi a dezvolta coordonarea planurilor comune de răspuns în situaţii de urgenţă. Proiectul s-a desfăşurat pe durata a doi ani. deversărilor sau emisiilor de materii periculoase.UNEP este operaţional începând cu anul 1986. administrarea şi utilizarea materiilor periculoase. o Să dezvolte planuri de intervenţie în caz de urgenţă în cooperare cu comunităţile locale. constituit de către Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite . între 2006 şi 2008. Reducerea vulnerabilităţii şi combaterea consecinţelor dezastrelor naturale şi tehnologice. Programul APELL APELL se adresează tuturor urgenţelor legate de operaţiunile industriale sau comerciale cu potenţial de producere a incendiilor. Institutul de Cercetări pentru Instrumentaţie Analitică – ClujNapoca. prin intermediul tehnologiilor software utilizată în prelucrarea datelor.Introducere Multe evenimente petrecute într-un interval scurt de timp au condus la necesitatea dezvoltării de măsuri pentru situaţii de urgenţă legate de siguranţa amplasamentelor industriale. GISAR.uneptie. exploziilor. Centrul Regional pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore – Cluj-Napoca. în sprijinul comunităţilor locale. de obiectivele industriale şi de sănătatea comunitară. regional şi chiar internaţional. indiferent de cauza care-l determină. generează impact asupra mediului. programul APELL este introdus prin intermediul unui proiect de cercetare. a doua componentă a proiectului DENATEH.org/pc/apell/) APELL se adresează hazardurilor de pe amplasamentele industriale şi activităţile conexe legate de substanţele periculoase care ameninţă întreaga comunitate. Graniţele statelor şi cadrul legislativ nu trebuie să restrângă participarea tuturor părţilor interesate în dezvoltarea procesului APELL. Este de asemenea acceptată ideea că orice dezastru. 303/2006. şi îşi înteţeşte acţiunile începând cu anii 1980. Proiectul CEEX nr. Institutul de Geografie al Academiei Române Bucureşti. îşi propune asigurarea unui echilibru între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă. fiind cunoscut sub denumirea generică APELL (acronimul pentru Awareness and Preparedness for Emergencies at Local Level – Pregătirea şi Conştientizarea pentru Urgenţe la nivelul Comunităţilor Locale).

APELL pentru minerit. publicat în 1988. [4] „Ghidul APELL asupra Conştientizării şi Pregătirii pentru Urgenţe la Nivel Local” asistă factorii de decizie şi personalul tehnic în procesul de creştere a gradului de conştientizare de către comunitate a instalaţiilor periculoase şi a planurilor de intervenţie în caz de urgenţă. APELL pentru şcoli şi instituţii de educaţie. APELL a apărut iniţial pentru a acoperi riscurile care apar la instalaţiile fixe. favorizează reducerea şi diminuarea riscurilor şi dezvoltă pregătirea pentru răspunsul la situaţii de urgenţă. APELL pentru accidente tehnologice. APELL pentru transporturi. echipele de intervenţie şi alţi factori. dar a fost adaptat de asemenea pentru aplicaţii specifice: APELL pentru zonele portuare. după cum urmează: Pas 1: Identificarea participanţilor şi stabilirea liniilor de comunicare Pas 2: Evaluarea riscurilor din afara amplasamentelor Pas 3: Revizuirea planurilor existente şi identificarea punctelor slabe Pas 4: Identificarea acţiunilor şi activităţilor Pas 5: Alocarea resurselor pentru fiecare activitate Pas 6: Integrarea planului individual într-un plan general şi asigurarea consensului Pas 7: Pregătirea planului final şi obţinerea aprobărilor Pas 8: Training. [1] Programul APELL a dezvoltat pe plan internaţional nouă direcţii de acţiune în scopul prevenirii şi minimizării efectelor dezastrelor. a distrugerilor materiale şi asigurarea unei stări convenabile a mediului în comunităţile locale. revizuire şi actualizare Pas 10: Educarea publicului Fig. publicat în 2000. Acest proces amplifică conştientizarea hazardurilor în cadrul comunităţilor situate în apropierea instalaţiilor industriale. APELL pentru cutremure. APELL pentru parcuri industriale. stabileşte un proces cu 10 etape pentru dezvoltarea unui plan integrat şi funcţional de răspuns la situaţiile de urgenţă. apărut în 1996 şi TransAPELL. APELL pentru zone portuare. Ghidul APELL Ghidul APELL. guvernele. a ameninţărilor la adresa sănătăţii şi a bunurilor sociale. instruire Pas 9: Testare. 1 – Procesul specific APELL (cei 10 paşi) 61 .Scopul primordial al APELL este evitarea pierderii de vieţi omeneşti. care să implice comunităţile locale. în scopul asigurării securităţii mediului: APELL pentru inundaţii. Ghidul stabileşte un proces de implementare a APELL cu 10 etape. Ghid pentru transportul substanţelor periculoase: planificarea de urgenţă într-o comunitate locală.

În fiecare caz. din presă. procesul este flexibil şi nu intenţionează să ofere un model unic pentru prevenirea şi pregătirea accidentelor şi nici să impună anumite acţiuni care să fie întreprinse.org/pc/apell) Fig. ai protecţiei civile şi pompierilor. obiectivele APELL rămân aceleaşi. grupuri care asigură servicii de îngrijire. în virtutea funcţiei ocupate (religioşi. educaţională. prefecţi. Membrii acestui Grup trebuie să fie respectaţi în rândul grupului pe care îl reprezintă.).Cu toate acestea. fie numiţi să guverneze ori să asigure populaţiei anumite servicii. iar autorităţile locale trebuie să asigure siguranţa publică. 2 – Colaborarea părţilor implicate Modul de funcţionare al APELL Grupul de Coordonare reprezintă motorul principal al procesului APELL. De multe ori este chiar indicată şi implicarea angajaţilor. din mediul de afaceri. care sunt fie aleşi. deşi mecanismele de operare pot fi definite de la loc la loc şi pot necesita adaptarea lor la condiţiile locale. 62 . Rolul Grupului de Coordonare apare datorită necesităţii armonizării responsabilităţilor părţilor care-l constituie: reprezentanţii industriei trebuie să asigure acţiuni de protecţie în interiorul amplasamentelor deţinute. indiferent de apartenenţa culturală. şefii de la sănătate publică servicii sociale etc. judeţean. responsabili de consilii locale. primari. membri ai ONG-urilor etc. (www. a siguranţei şi proprietăţii locale. acţionând pentru cooperare în folosul bunăstării comunitare. lideri din sectorul educaţional. Industria – administratorii şi managerii amplasamentelor industriale care operează sau produc substanţe periculoase. Comunitatea locală şi alte părţi interesate – toţi liderii comunităţii. şefii poliţiei. grupuri de servicii comunitare – camere de comerţ etc.uneptie. Liderul Grupului va trebui să motiveze şi să asigure cooperarea tuturor segmentelor sociale ce acţionează pe plan local. asociaţii şi grupuri cu orientare privind protecţia mediului. comunal ai oraşului sau municipiului. Partenerii APELL Autorităţile locale – oficialităţile la nivel regional. ex: guvernanţi. comisari. Totodată este utilă includerea alături de industria producătoare a sectorului de transportatori. economică sau de altă natură a acestora.

managementul siguranţei mediului. precum şi a comunităţii. activităţile de implementare a programului APELL în Europa nu au fost foarte vizibile. ELSEDIMA”. companiei îi va fi mult mai uşor să comunice în mod eficient în cazul unei situaţii de urgenţă. Beneficiile implementării APELL Majoritatea companiilor au planuri de răspuns la urgenţe pe amplasament. Principalele activităţi din această ţară s-au concentrat pe cooperarea transfrontalieră în cadrul regiunii arctice şi pe problemele ridicate de centralele nucleare. care să fie implementate în cazul apariţiei unui accident. Cluj-Napoca. comunitate şi autorităţile locale. În Rusia s-a desfăşurat o serie de patru seminarii APELL. APELL poate ajuta la protejarea companiei. prin expunerea condiţiilor şi a măsurilor ce trebuie adoptate de către fiecare în acele momente. Chiar dacă riscurile sunt considerate a fi mici. fie că se înfruntă sau nu cu un accident. Procesul APELL aduce beneficii în cel puţin trei direcţii: • În reducerea probabilităţii accidentelor şi diminuarea impacturilor acestora. Cu toate acestea. De asemenea. În cadrul seminarului a fost prezentat Programul APELL al Naţiunilor Unite. prin cooperarea cu liderii comunităţii şi prin dezvoltarea unei abordări a planificării pentru situaţii de urgenţă şi a comunicării cu comunitatea. financiar sau al reputaţiei acesteia. Acest lucru a dus în primul rând la o îmbunătăţire a comunicării riscului şi a informării populaţiei. ingineria siguranţei şi managementul dezastrelor . Companiile miniere devin din ce în ce mai transparente. [6] În 2003 au început şi acţiunile de implementare a programului APELL în Franţa. consecinţele unui accident major asupra unei companii pot fi severe din punct de vedere fizic. • În ajutarea construirii de relaţii între operaţiunea minieră şi comunitate. pe care le testează periodic.Grupul de Coordonare trebuie să realizeze cadrul de colaborare între industrie şi autorităţile locale. Seminarul Internaţional Necesitatea şi importanţa introducerii Programului APELL în România. 63 . ceea ce va avea beneficii pe termen lung. ceea ce ajută la consolidarea relaţiilor bazate pe interes comun. [1] Deşi Grupul de Coordonare nu deţine un rol operaţional direct într-o situaţie limită. • În favorizarea conştientizării comunităţii şi a înţelegerii de către populaţie a operaţiunii şi a managementului acesteia. APELL poate fi util în orice situaţie care necesită planificarea integrată ce presupune implicarea mai multor părţi. Planificarea răspunsului la urgenţe necesită o comunicare eficientă între toate părţile implicate. Acest lucru a fost sprijinit de serviciile profesioniste de răspuns la urgenţă şi s-a transpus în practică prin mai multe proiecte-pilot. Ţările Baltice. Piaţa Ştefan cel Mare nr. Franţa şi Polonia. Diseminarea programului APELL în Ţările Baltice a început în 1992. Cehia. acesta pregăteşte toate părţile implicate într-o astfel de situaţie. 4. 33/2006. Str. Programul APELL în România În ultimii cinci ani. desfăşurat în 27 iunie 2006 la sediul Facultăţii de Ştiinţa Mediului. a fost implementat un program de siguranţă şi protecţia mediului înconjurător în regiunea Mării Baltice. a făcut parte din proiectul CEEX „Legislaţie de mediu. demonstraţii şi seminarii de pregătire. Acest aspect lucru va fi foarte serios testat dacă apare un accident major. s-au desfăşurat importante activităţi APELL în Rusia. dar dacă există încredere. precum şi la o cooperare mai strânsă între industrie. mai active şi mai responsabile în ceea ce priveşte relaţiile cu purtătorii de interese. ceea ce ar trebui să genereze încrederea şi suportul de care companiile au nevoie. precum şi să revină mai repede la starea normală după o astfel de situaţie. nr. pentru a dezvolta planuri de răspuns integrate şi bine înţelese.

pregătire şi perfecţionare a specialiştilor în domeniul analizei şi managementului riscului tehnologic. Promovare de tehnici. între 2006 şi 2008. 2. cercetare. Generarea unor cercetări semnificative interdisciplinare/proiecte de dezvoltare. academice şi agenţi economici. precum şi promovarea politicilor de mediu şi implementarea strategiilor. Obiectivele fundaţiei sunt de educare. autorităţi centrale şi locale. prevenirea accidentelor tehnologice şi a dezastrelor naturale. Fundaţia Centrul naţional APELL pentru managementul dezastrelor este o entitate a dreptului privat. desfăşurat pe durata a doi ani. Coordonarea şi/sau implementarea unor studii relevante şi a unor proiecte de dezvoltare de interes local/regional/naţional. APELL-RO şi Evaluarea impactului asupra mediului prin utilizarea tehnologiilor analizelor cantitative de risc şi a sistemelor informatice geografice. pentru a facilita introducerea şi implementarea lor în toate sectoarele industriale. s-a desfăşurat în 31 iulie 2006 la Baia Mare. informarea şi educarea populaţiei pentru răspuns la urgenţe de mediu. produse şi echipamente cerute de standardele internaţionale. în contextul dezvoltării durabile prin informare. fiind prezente instituţii şi organizaţii guvernamentale. 3. Proiectul DENATEH Proiectul Reducerea vulnerabilităţii şi combaterea consecinţelor dezastrelor naturale şi tehnologice. A V-a ediţie a Conferinţei Internaţionale ELSEDIMA. fără vreo orientare politică şi nonprofit.precum şi proiecte naţionale în derulare. simpozioane. al cărei scop este prevenirea riscului tehnologic. 6. Continuând succesul ediţiilor anterioare. Cooperarea cu companii şi organisme guvernamentale şi non-guvernamentale pe plan naţional şi internaţional. ELSEDIMA s-a bucurat şi acum de un real succes. Alocarea suportului financiar pentru activităţile profesionale. Activităţile fundaţiei sunt axate pe integrarea în structura unitară a conceptelor de creştere şi dezvoltare durabilă. Organizare de cursuri. în sprijinul comunităţilor locale – acronim DENATEH. fiind discutate aspecte importante privind planurile de urgenţă şi planurile de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale şi comunicarea riscului. Seminarul a reunit experţi din domeniul academic. prima broşură APELL tradusă în limba română – APELL pentru minerit – a fost lansată şi a fost bine primită de participanţi. a fost structurat pe două componente de bază: Implementarea programului APELL în România pentru managementul dezastrelor. integrare într-o reţea internaţională. înregistrându-se prezenţa a 154 participanţi. Cu această ocazie. documentare. Elaborarea unor studii de mediu şi a rapoartelor de analiză pentru examinarea posibilităţilor de reabilitare şi/sau asigurarea integrităţii mediului. 4. GISAR. 64 . precum şi organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale. 9. tehnologii. operatori industriali şi ONG-uri. consultare şi activităţi de diseminare. pe managementul securităţii mediului. training. birouri de informare. neguvernamentale. Cooperarea cu universităţi. precum şi pe bunăstarea comunităţilor locale în contextul prevenirii poluărilor accidentale şi a pregătirii răspunsului pentru situaţii de urgenţă. S-a observat interesul deosebit manifestat de factorii implicaţi în acest domeniu din ţară. organizaţii profesionale. workshop-uri şi conferinţe. promovarea cercetării experimentale şi aplicative în domeniului protecţiei mediului. 5. instituţii de cercetare. prin luarea unor măsuri de protecţie. edituri tehnice. Această broşură a fost publicată cu sprijinul şi acordul UNEP şi a fost distribuită reprezentanţilor autorităţilor. Activităţi: 1. 7. 8. independentă şi non-guvernamentală. de coordonare a programelor necesare pentru politici performante în domeniul riscului şi securităţii mediului. în scopul realizării unei reţele instituţionale APELL. Tipărirea unor reviste şi cărţi despre subiectele de interes. răspuns şi metodele de reducere a riscului.

precipitaţiile maxime în 24 de ore (mm/24 ore). prezentând o importanţă practică pentru comunităţile umane la nivel regional şi local. fapt explicat prin faptul că este vorba de un areal depresionar. panta (declivitatea). determinarea principalelor zone de risc şi realizarea unor hărţi de risc. Cunoaşterea în detaliu a mecanismelor de producere. şi anume: litologia. hărţile impun o delimitare a arealelor cu diferite grade de vulnerabilitate faţă de hazardurile analizate. Analiza hărţii din arealul depresionar Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari a evidenţiat o pondere redusă a teritoriilor cu hazard foarte ridicat. s-a focalizat pe managementul şi diminuarea riscurilor şi hazardurilor naturale şi tehnologice. asigurând crearea unei baze de date interactive. 3 – Harta de hazard la alunecări în arealul depresionar Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari 65 . fapt explicat prin faptul că se analizează un areal depresionar. a fost promovat programul APELL la nivel naţional şi au fost realizate parteneriatele necesare pentru implementarea acestui program. În cazul Depresiunii Baia Mare se întâlneşte de asemenea o pondere redusă a teritoriilor cu hazard foarte ridicat. prima componentă a proiectului DENATEH. care să „ocrotească” mediul înconjurător şi populaţia şi să „pună la adăpost” economia naţională în vederea unei dezvoltări durabile a societăţii. [5] Pentru elaborarea hărţii GIS de hazard la alunecări pentru arealul depresionar Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari şi pentru Depresiunea Baia Mare au fost folosiţi factori potenţiali ai producerii alunecărilor ce pot fi cuantificaţi. managementul riscurilor prin elaborarea unei strategii pe termen lung. chiar evitării consecinţelor nefaste produse de manifestarea acestora. pentru hazardurile identificate considerate a fi cele mai reprezentative. Scopul final al acestui proiect este crearea sistemului necesar asigurării unui management eficient al situaţiilor de criză şi al intervenţiilor în cazul dezastrelor.APELL–RO. permit organelor administraţiei locale o bună gestionare a lor având în vedere protecţia civilă. Rolul tehnicilor GIS în realizarea acestor hărţi este deosebit de important. Importanţa realizării hărţilor de hazard constă în evaluarea vulnerabilităţii mediului la diferiţi factori perturbatori şi monitorizarea stării acestuia în vederea diminuării. Astfel. energia de relief. uşor de adus la zi şi de accesat. Fig. ca şi stabilirea „lanţului trofic” al acestora şi întocmirea hărţilor de vulnerabilitate pe baza cercetărilor întreprinse. Hărţile de risc sunt utilizate la prevenirea dezastrelor naturale şi tehnologice. seismicitatea. GISAR – cea de-a doua componentă a proiectului DENATEH. evoluţie şi stingere a hazardurilor şi riscurilor de mediu. În acest sens. utilizarea terenurilor. a avut ca scop identificarea şi analiza principalelor riscuri din cele două teritorii analizate. Unul din rezultatele finale ale proiectului a fost realizarea unor hărţi de hazard în cele două areale.

selectându-se cele care au prezentat un impact negativ asupra mediului şi a organismului uman. ceea ce permite luarea de acţiuni de prevenire a accidentelor în zonele critice. furtunile cu grindină. viscol. furtuni însoţite de grindină. precum şi pregătirea comunităţilor cu privire la dezastre. cât şi semestrului rece al anului. deoarece în spaţiul analizat aceastea sunt extrem de importante. analiză finalizată prin crearea unor hărţi de hazard climatic al arealului depresionar Râmnicu-Vâlcea – Ocnele Mari şi Baia Mare atât pentru semestrul cald. s-au identificat areale cu vulnerabilitate mixtă la inversiuni de temperatură. depunerile acide. 66 . foarte mare şi mare la lapoviţă şi zăpadă umedă. În urma analizei hărţii pentru arealul Râmnicu-Vâlcea s-au identificat areale cu vulnerabilitate mixtă la inversiuni de temperatură. prin intermediul acestor hărţi se pot determina zonele cele mai expuse riscurilor. Harta de hazard climatic din semestrul cald al anului s-a obţinut pe baza suprapunerii hărţilor care reprezintă arealele vulnerabile la diferite fenomene meteorologice periculoase din această perioadă a anului: ploile torenţiale. depuneri acide) şi medie la vânt tare. fiind folosite de autorităţi la elaborarea planurilor de urbanizare şi de utilizare a terenurilor. cât şi pentru semestrul rece al anului. mare la îngheţ şi brumă. arealul depresionar Baia Mare prezintă o vulnerabilitate mare la depuneri acide şi ceaţă. îngheţ şi brumă. mică şi medie la stratul de zăpadă. 4 – Hazardurile climatice din semestrul cald şi rece al anului în arealul Ocnele Mari – Râmnicu Vâlcea În ceea ce priveşte arealul Baia Mare. grindină. Au fost analizate principalele fenomenele meteorologice caracteristice atât semestrului cald. arealul depresionar Râmnicu-Vâlcea – Ocniţa. fenomenele orajoase. fenomene orajoase şi ploi torenţiale şi parţial la grindină şi la ceaţă şi vulnerabilitate mică la manifestări eoliene. mare şi mixtă la îngheţ şi brumă. medie la valurile de căldură. Hărţile de risc şi hazard elaborate în cadrul proiectului sunt extrem de utile. În semestrul cald al anului. fenomene orajoase. prezintă o vulnerabilitate mare la fenomenele periculoase specifice acestui interval din an (ploi torenţiale. vântul tare. Pentru semestrul rece al anului au fost utilizate hărţile care reprezintă arealele vulnerabile la următoarele fenomene meteorologice periculoase: inversiunile de temperatură. În semestrul cald al anului. De asemenea. chiciură şi strat de zăpadă.Hazardurile climatice au fost analizate şi reprezentate cartografic. cu diferite grade de vulnerabilitate climatică. Fig.

] United Nations Environment Programme.] United Nations Environment Programme. precum şi planuri de management al situaţiilor de urgenţă în caz de dezastru. iar rezultatele au oferit beneficiarilor metode şi procedee de evaluare a riscurilor.Concluzii Lecţiile învăţate din incidentele anterioare au o importanţă crucială în perfecţionarea politicilor şi acţiunilor de diminuare a consecinţelor unor incidente viitoare similare şi. TransAPELL.org/pc/apell 67 . [6.] United Nations Environment Programme. APELL for Mining: Guidance for the Mining Industry in Raising Awareness and Preparedness for Emergencies at Local Level (TR 41). acolo unde este posibil..] United Nations Office for the Coordination of Humanitarian Affairs (Ocha).uneptie.org/pc/apell/publications/pdf_files/explaining_apell. [5. Prin implementarea programului APELL. 2001. Sweden. APPEL oferă informaţiile necesare membrilor comunităţii interesaţi cu privire la hazardurile implicate în operaţiunile industriale precum si cele naturale potenţiale şi la măsurile luate pentru reducerea riscurilor. În acest context. Claudia. 63 pages. Bucureşti. Dezvoltarea durabilă în context est-european. Guidance for Dangerous Goods Transport Emergency Planning in a Local Community (TR 35). Report of 7th Meeting of the Advisory Group on Environmental Emergencies in association with the Awareness and Preparedness at Local Level programme. United Nations Environment Programme (UNEP). Bibliografie: [1.] Bălteanu. Rosersberg. 2000.uneptie. [7. (1996). APELL continuă să disemineze informaţii în mod eficient. [3. 13-15 June 2007. a fost creat un sistem necesar asigurării unui management eficient al situaţiilor de criză şi al intervenţiilor în cazul dezastrelor. APELL poate fi util în orice situaţie pentru a dezvolta planuri de răspuns integrate şi bine înţelese care să fie implementate în cazul apariţiei unui accident. Popescu. Industry and Economics – Explaining APELL. Terra 26-27.pdf [2. D. Awareness and Preparedness for Emergencies at Local Level: a Process for Responding to Technological Accidents. 1988. disponibil la: http://www.] www. oferă instrumente utile pentru conştientizarea şi pregătirea la nivel local şi sprijină dezvoltarea politicilor de prevenire. background to Awareness and Preparedness for Emergencies at Local Level. octombrie 2001. în prevenirea unor astfel de riscuri şi a consecinţelor acestora. ISBN 92-807-1183-0.] UNEP Division of Technology. [4.

Una dintre aceste decizii. Alte două decizii ale Comisiei au fost eliberate imediat după adoptarea acestor doi mari piloni ai legislaţiei în domeniul protecţiei civile. o serie de iniţiative specifice de sector. manifestate la nivel global. Este mai mult decât evident că dezastrele nu respectă frontierele naţionale şi pot avea o dimensiune transnaţională (astfel cum s-a întâmplat în cazul inundaţiilor din 2002 şi a incendiilor forestiere din 2007). În acest context. De asemenea. Există. pregătire şi răspuns. dezastrele tehnologice şi deversările de petrol. distrugerea infrastructurii economice şi sociale şi degradarea ecosistemelor deja fragile. Acestea includ Comunicarea Comisiei privind consolidarea capacităţii de reacţie a Uniunii în caz de dezastru şi Comunicarea privind consolidarea sistemelor de avertizare timpurie în Europa. Euratom de instituire a unui mecanism comunitar de protecţie civilă (reformulată) şi Decizia Consiliului 2007/162/EC. al dezvoltării industriale. în consecinţă. reacţia şi redresarea în cazul producerii unor dezastre. ca rezultat al sporirii intensităţii utilizării terenurilor. desigur şi alte texte juridice. se preconizează că pierderile de vieţi omeneşti. cu toate că acesta se bazează pe mai mulţi ani de texte juridice anterioare. ce conţin propuneri sau observaţii cu influenţă asupra mecanismului de protecţie civilă. se ocupă de stabilirea normelor de aplicare pentru transport. În fine. instrumentul financiar susţinând mecanismul de protecţie civilă. acestea fiind Decizia Consiliului 2007/779/EC. Cele două acte legislative sunt complementare. este adesea nevoie de finanţare comunitară pentru a putea face faţă daunelor provocate de dezastre. Dezastrele pot avea un impact negativ asupra politicilor comunitare în materie de agricultură şi infrastructură. de asemenea. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Pe fondul schimbărilor climatice majore. Efectele economice ale dezastrelor pot afecta negativ creşterea economică şi competitivitatea regiunilor UE (şi. fiind vizate inundaţiile. Întrucât documentele menţionate anterior au fost adoptate în cursul anului 2007. 68 . Statele membre ale Uniunii Europene au cunoscut în ultima perioadă o creştere netă în ceea ce priveşte numărul şi gravitatea dezastrelor naturale dar şi ale celor provocate de om. al expansiunii urbane şi al dezvoltării de infrastructuri. Există două acte legislative care acoperă domeniul protecţiei civile la nivelul Uniunii Europene.NORME JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE CE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL URGENŢELOR CIVILE Colonel drd. Decebal Chifulescu Centrul Operaţional Naţional. furtuni şi precipitaţii torenţiale). Euratom de instituire a unui instrument financiar de protecţie civilă. Mecanismul comunitar de protecţie civilă şi instrumentul financiar de protecţie civilă. întreaga UE). Există. Comunitatea a elaborat deja un set de instrumente cu scopul de a aborda diverse aspecte legate de pregătirea. cadrul actual este relativ nou. iar celalată prevede punerea în aplicare a conceptului de module. care nu sunt încă piese legislative. acoperă împreună trei dintre principalele aspecte legate de gestionarea dezastrelor: prevenire. fiecare având un anumit scop în sensul celor două decizii ale Consiliului. Au fost identificate o serie de motive pentru care prevenirea dezastrelor trebuie examinată la nivel european. examinările efectuate de ONU şi de alte organizaţii internaţionale au subliniat vulnerabilitatea crescândă la dezastre. care duc la creşterea frecvenţei şi magnitudinii fenomenelor meteorologice extreme (valuri de căldură. care abordează elemente ale prevenirii dezastrelor. se vor accentua.

6.S. precum şi experţilor din echipele responsabile cu evaluarea şi/sau coordonarea (denumite în continuare "echipe de evaluare şi/sau coordonare”).) şi puncte de contact în statele membre. la cerere. 7. Asistenţa în domeniul protecţiei civile poate fi solicitată în toate aceste situaţii de urgenţă pentru a completa capacităţile de răspuns ale ţării afectate. 8. ultraperiferice. Mecanismul comunitar de protecţie civilă facilitează răspunsul în domeniul protecţiei civile la toate tipurile de situaţii de urgenţă majoră care se produc pe teritoriul Comunităţii sau în afara acestuia.I. Punctele de contact din statele membre sunt în măsură să furnizeze informaţii cu privire la disponibilitatea asistenţei în domeniul protecţiei civile solicitată de către ţara afectată.I. monitorizare şi detectare existente şi se dezvoltă pe baza acestora. seminarii şi proiecte-pilot privind principalele aspecte ale intervenţiilor. radiologice şi de mediu. care cuprind: 1. inclusiv informaţii cu privire la disponibilitatea activelor şi resurselor militare. 3. 779 din 8 noiembrie 2007 instituie mecanismul comunitar de protecţie civilă având ca obiective generale acordarea de sprijin. 5. 4. care constă într-un centru de monitorizare şi de informare (M. 2. precum şi a împărtăşirii experienţei dobândite în intervenţii. a apărut necesitatea dezvoltării unei capacităţi europene de răspuns rapid.C. ţinând cont de necesităţile speciale ale regiunilor izolate. Instituirea şi gestionarea unui centru de monitorizare şi de informare (MIC). 24 de ore pe zi. inclusiv la dezastre naturale sau provocate de om. în vederea facilitării punerii în comun a acestor resurse de echipament şi de transport. pentru a permite un răspuns rapid al statelor membre şi al Comunităţii. Mecanismul constă într-o serie de elemente şi acţiuni.) şi un sistem comun de comunicare şi de informare în caz de urgenţă (C. Sprijin pentru statele membre în vederea obţinerii accesului la resurse de echipamente şi transport prin: (a) furnizarea şi schimbul de informaţii referitoare la resursele de echipamente şi transport care pot fi puse la dispoziţie de către statele membre. Constituirea şi trimiterea de echipe de evaluare şi/sau coordonare. Aceste sisteme ţin cont de sursele de informare. precum şi o contribuţie la instituirea unor astfel de sisteme prin studii şi evaluări cu privire la necesitatea şi la fezabilitatea acestora şi prin acţiuni de promovare a interconexiunilor acestora şi a conexiunilor cu MIC şi CECIS. Instituirea şi gestionarea unui sistem comun de comunicare şi informare în situaţii de urgenţă (CECIS) pentru a permite comunicarea şi schimbul de informaţii între MIC şi punctele operaţionale de contact din statele membre. Înfiinţarea şi punerea în aplicare a unui program de instruire destinat echipelor de intervenţie şi altor forme de sprijin pentru intervenţie.Decizia Consiliului nr. în vederea difuzării acestor informaţii către statele membre. acte de terorism şi accidente tehnologice. accesibil şi capabil de a răspunde imediat. aflat în serviciul statelor membre şi al Comisiei. bazată pe modulele de protecţie civilă ale statelor membre. Cooperarea consolidată în domeniul intervenţiilor de asistenţă în domeniul protecţiei civile se bazează pe o structură comunitară de protecţie civilă. Întrucât în perioada 2005–2007 s-a constatat o creştere considerabilă a numărului ţărilor care apelează la asistenţă comunitară în domeniul protecţiei civile şi pentru ca solidaritatea europeană să se manifeste mai eficient şi mai vizibil. în situaţii de urgenţă majoră şi facilitarea unei mai bune coordonări a intervenţiilor de asistenţă. Sistemul furnizează un cadru pentru colectarea de informaţii confirmate privind situaţiile de urgenţă.C. 69 . insulare sau a altor regiuni ale Comunităţii. O contribuţie la dezvoltarea sistemelor de detectare şi de alertă timpurie în caz de dezastre care pot afecta teritoriul statelor membre. disponibile în statele membre pentru intervenţii de asistenţă în situaţii de urgenţă. întreprinse de către statele membre şi de către Comunitate.E. incluzând şi poluarea marină accidentală. Identificarea echipelor de intervenţie şi a altor forme de sprijin pentru intervenţie. Ateliere. pentru necesităţile mecanismului.

Detectarea şi prelevarea de probe de natură chimică. Alte acţiuni de sprijin şi complementare necesare în cadrul mecanismului. bacteriologic. actele teroriste. inclusiv de pe pieţe comerciale. cum sunt dezastrele naturale şi cele provocate de om. în special. din cadrul serviciilor lor de protecţie civilă sau a altor servicii de urgenţă. Decizia Comisiei nr. precum şi accidentele tehnologice. 73/2008 detaliază principalele caracteristici ale modulelor de protecţie civilă. În această decizie sunt prevăzute cerinţele generale pentru 13 module europene de protecţie civilă: 1. inclusiv terorismul cu mijloace chimice. Acestea ţin cont de faptul că structura echipei sau a modulului ar trebui să depindă de tipul situaţiei de urgenţă şi de necesităţile speciale ale acesteia. Suplimentarea transportului furnizat de statele membre prin furnizarea de resurse de transport suplimentare necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid în situaţii de urgenţă majoră. 2. 162 din 5 martie 2007 instituie un instrument financiar de protecţie civilă în temeiul căruia să se poată acorda asistenţă financiară. componentele acestora şi viteza lor de desfăşurare. radiologică şi nucleară (CBRN) portabil sau mobil de detecţie. Evacuarea medicală pe calea aerului a victimelor dezastrelor. predefinită şi orientată pe sarcini şi necesităţi sau o echipă mobilă operaţională a statelor membre care reprezintă o combinaţie de resurse umane şi materiale. Modul de căutare şi salvare în zonele urbane dificile. radiologice şi nucleare. inclusiv reacţia în caz de poluare maritimă accidentală. precum şi gradul corespunzător de autonomie şi de interoperabilitate al acestora. Modul de luptă aeriană împotriva incendiilor forestiere cu ajutorul elicopterelor. 8. Spital de campanie. (c) sprijin pentru statele membre în identificarea eventualelor echipamente provenite din alte surse. 11. dacă acest lucru este solicitat de către autorităţile consulare ale statelor membre. inclusiv de pe pieţe comerciale. 9. 11. biologică. biologice. Modul de purificare a apei. 70 . 7. Adăpost temporar de urgenţă. pentru combaterea consecinţelor imediate ale unei situaţii de urgenţă majoră. 10. 4. 9. Decizia se aplică măsurilor de prevenire şi pregătire pentru toate tipurile de urgenţe de pe teritoriul Comunităţii. 10. Prin „modul” se înţelege o grupare a capacităţilor statelor membre care se poate autosusţine şi este autonomă. 6. capacităţile.(b) sprijin pentru statele membre în identificarea şi facilitarea accesului la eventualele resurse de transport care pot proveni din alte surse. Post medical complex cu secţie de chirurgie. Sprijin pentru asistenţa consulară acordată cetăţenilor UE privind activităţile de protecţie civilă în situaţii de urgenţă în ţări terţe. cât şi ca o contribuţie la îmbunătăţirea măsurilor de prevenire şi pregătire pentru toate tipurile de urgenţă. Decizia consiliului nr. 5. Modul de căutare şi salvare în zonele urbane. 12. Modul de luptă aeriană împotriva incendiilor forestiere cu ajutorul avioanelor. Operaţiuni de căutare şi salvare în condiţii de risc chimic. 13. atât ca o contribuţie la îmbunătăţirea eficacităţii reacţiei în caz de urgenţe majore. care poate fi definită sub aspectul capacităţii sale de intervenţie sau prin sarcina (sarcinile) pe care le poate întreprinde. care pot fi disponibile pentru intervenţie şi care pot fi constituite în termen foarte scurt şi trimise – în general în termen de 12 ore de la formularea unei solicitări de asistenţă. radiologic sau nuclear. Statele membre identifică în avans echipele de intervenţie sau modulele din cadrul serviciilor lor competente şi. 3. Modul de pompare cu capacitate mare. Post medical complex. radiologice şi ecologice. indiferent de natura acesteia. cum ar fi sarcinile.

În acest sens. 71 . având în vedere că una dintre condiţiile de acordare a sprijinului financiar este ca toate celelalte posibilităţi de a găsi transport în cadrul mecanismului să fi fost epuizate. Euratom. Comisia cere statelor participante să furnizeze detalii privind resursele de transport pe care le pot pune la dispoziţia statului participant solicitant şi stabileşte. Comisia adună informaţiile privind resursele de transport disponibile şi le transmite statului participant solicitant sau altor state participante cât mai curând posibil. fie un serviciu de transport. de asemenea. În cazul în care se poate furniza asistenţă financiară comunitară în conformitate cu Decizia 2007/162/CE. 606 din 8 august 2007 stabileşte normele de aplicare a dispoziţiilor referitoare la transport prevăzute în Decizia 2007/162/CE. inclusiv în caz de urgenţe manifestate în regiuni izolate. fiind prevăzute normele de furnizare a asistenţei financiare pentru: (a) acţiunile din domeniul mecanismului comunitar de facilitare a cooperării consolidate în cadrul intervenţiilor de asistenţă în domeniul protecţiei civile. Comisia notifică imediat punctele de contact desemnate de statele participante cu privire la această cerere. Perioada respectivă nu poate depăşi 24 de ore de la notificare. în mod voluntar. statele participante beneficiază de posibilitatea de a solicita fie o subvenţie. Pe lângă informaţiile menţionate Comisia transmite statelor participante şi alte informaţii pe care le deţine. unele şi prevederi speciale pentru finanţarea anumitor resurse de transport în cazul unei urgenţe majore. La primirea unei cereri de sprijin prin intermediul mecanismului pentru punerea în comun şi identificarea resurselor de transport pentru asigurarea transportului ajutorului în domeniul protecţiei civile către un stat afectat. Comisia poate scurta perioada respectivă până la minim 6 ore dacă este necesar. aceasta din urmă nu este luată în considerare de către Comisie până la finalizarea procedurilor menţionate anterior. Procedurile se aplică în momentul depunerii de către un stat participant a unei cereri de sprijin prin intermediul mecanismului pentru transportul ajutorului în domeniul protecţiei civile către un stat afectat. propunând norme şi proceduri cu privire la cererile de sprijin financiar comunitar ale statelor participante pentru transportul ajutorului către ţările afectate şi soluţionarea acestor cereri de către Comisie. Euratom. insulare sau ale altor regiuni din Comunitate. Decizia 2007/162/CE prevede că statele membre care solicită sprijin financiar comunitar pentru transportul ajutorului trebuie să ramburseze cel puţin 50% din fondurile comunitare primite. de asemenea. inclusiv piaţa comercială şi facilitează accesul statelor participante la aceste resurse suplimentare. (c) acţiunile destinate să îmbunătăţească nivelul de pregătire al Comunităţii pentru reacţii în situaţii de urgenţă. ultraperiferice. (b) măsurile de prevenire sau reducere a efectelor unei situaţii de urgenţă. Statele participante informează Comisia în cel mai scurt timp posibil cu privire la resursele de transport pe care le pot pune. Dacă o cerere de sprijin pentru transport include o cerere de sprijin financiar. în termen de 180 de zile de la intervenţie. prin mesagerie electronică sau prin CECIS este acceptată sub rezerva ca originalele semnate de către autoritatea competentă să fie transmise fără întârziere Comisiei. pentru a putea răspunde eficient nevoilor urgente şi vitale. privind resursele de transport disponibile din alte surse. la dispoziţie ca răspuns la cererea de sprijin pentru punerea în comun şi identificarea resurselor de transport. prin mesagerie electronică sau prin intermediul sistemului comun de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS) instituit prin Decizia 2004/277/CE. o perioadă la expirarea căreia cererile de finanţare comunitară pot deveni eligibile. Decizia include. această decizie introduce norme şi proceduri în ceea ce priveşte punerea în comun şi identificarea resurselor de transport. Decizia Comisiei nr. Cererile se pot transmite prin fax. În notificare.în interiorul sau în afara Comunităţii. inclusiv acţiunile de conştientizare a cetăţenilor UE. Transmiterea cererilor care implică finanţare comunitară prin fax. pentru a facilita o reacţie rapidă şi eficientă.

În 2007. care au fost modificate ultima dată de Directiva 80/836/Euratom şi de Directiva 84/467/Euratom. inclusiv costurile tuturor serviciilor. în urma căruia are loc sau este posibil să apară o eliberare semnificativă de material radioactiv.Atunci când a fost identificată o soluţie posibilă de transport. apă şi sol şi să comunice aceste informaţii Comisiei pentru ca aceasta să fie informată de la nivelurile de radioactivitate la care este expusă. statele membre trebuie să stabilească facilităţile necesare pentru a efectua monitorizarea continuă a nivelului de radioactivitate din aer. ajutându-se reciproc să facă faţă catastrofelor. precum şi alte costuri indirecte precum taxele. La 2 februarie 1959. Italiei şi Ciprului în lupta împotriva incendiilor de pădure. (b) detectării. Experienţa acumulată în urma gestionării efectelor accidentului de la centrala nucleară de la Cernobîl din Uniunea Sovietică a demonstrat că. Consiliul a adoptat directiva de stabilire a standardelor de bază pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante. (c) Costurile necesare pentru drumul de întoarcere al resurselor de transport. Ţările Uniunii Europene acţionează în comun şi în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă. comisioanelor. costurile pentru combustibil şi eventuale costuri de cazare. 72 . Sistemul asigură monitorizarea permanentă şi schimbul reciproc de informaţii între statele comunitare privind urgenţe radiologice de tipul: (a) accident pe teritoriul său. Următoarele costuri sunt eligibile pentru sprijin financiar comunitar: (a) Costurile legate de deplasarea resurselor de transport la punctul de expediţie pe teritoriul statului participant care oferă asistenţă în domeniul protecţiei civile. impozitele în general şi costurile de tranzit. costurile pentru combustibil şi eventuale costuri de cazare. Mecanismul de protecţie civilă al UE înseamnă că resursele comunitare pot fi puse în comun pentru a asigura o reacţie mai eficientă în scopul reducerii efectelor negative ale unor catastrofe. impozitele în general şi costurile de tranzit. dar nu mai puţin de 50%. costurile de logistică şi manevrare. inclusiv costurile serviciilor. (c) altor accidente decât cele menţionate la litera (a) care implică instalaţiile sau activităţile menţionate la alineatul 2. al echipelor şi al echipamentului acestora. costurile de logistică şi manevrare. Bulgaria şi Grecia au primit ajutor din partea Spaniei. 87/600/EEC din 14 decembrie 1987 instituie procedura comunitară de schimb rapid de informaţii în caz de urgenţă radiologică – Sistemul ECURIE (European Community Urgent Radiological Information Exchange). precum şi alte costuri indirecte precum taxele. Decizia Consiliului nr. (b) Costurile de la punctul de expediţie pe teritoriul statului participant care oferă asistenţă în domeniul protecţiei civile la destinaţia finală. Astfel. În 2008. pe sau în afara teritoriul său. dar este necesară finanţarea comunitară pentru a permite transportul ajutorului în domeniul protecţiei civile. comisioanelor. a unor niveluri anormale de radioactivitate care ar putea fi dăunătoare pentru sănătatea publică în acest stat membru. indicând în cererea sa procentul costurilor eligibile pe care le va rambursa. din care o eliberare semnificativă de material radioactiv are loc sau este posibil să apară. Comisia trebuie să primească prompt toate informaţiile relevante într-un format agreat. Franţei. statul participant poate solicita o subvenţie din partea Comunităţii. mecanismul de protecţie civilă a fost activat de 12 ori în 11 săptămâni. Toate costurile trebuie să fie justificate corespunzător. cu ocazia incendiilor care au izbucnit în întreg sudul Europei şi opt state membre ale UE au ajutat România să combată efectele inundaţiilor. în caz de urgenţă radiologică şi pentru a-şi îndeplini sarcinile.

În acest scop. Comisia pregăteşte propuneri pentru a consolida formarea în materie de gestionare a dezastrelor la nivel comunitar. La nivel comunitar. ale inundaţiilor din Bolivia.Ajutoare de urgenţă au fost. – reducerea timpilor de alertă ale sistemelor existente de alertă rapidă. oferite ţărilor din afara UE – pentru a veni în sprijinul victimelor cutremurelor din China şi Kârgâzstan. în general. pasul următor fiind de a extinde programul privind experienţa acumulată pentru a examina posibile îmbunătăţiri în materie de prevenire a dezastrelor. proceduri de intervenţie. de asemenea. prevenirea dezastrelor fiind considerată o investiţie judicioasă. – stabilirea de legături între actorii şi politicile relevante care ar trebui implicate în prevenirea incendiilor forestiere şi a altor tipuri de incendii de vegetaţie din UE. pentru acordarea asistenţei umanitare şi acţiunea comună în cadrul intervenţiilor de urgenţă care ţin de protecţia civilă. deoarece costurile măsurilor preventive sunt. – consolidarea cooperării cu reţeaua serviciilor europene de meteorologie pentru a include alertele de inundaţii pe termen scurt (inclusiv inundaţiile din zonele costiere) în cadrul sistemelor de alertă rapidă. dezvoltare economică. procedurile dificile de notificare şi solicitare de sprijin internaţional. mult mai mici faţă de cele ale măsurilor de redresare. În momentul de faţă. acestei componente a managementului situaţiilor de urgenţă. Această punere în comun a resurselor asigură un impact mult mai mare decât cel pe care îl pot obţine ţările prin eforturi individuale. În urma intervenţiilor efectuate în cadrul mecanismului comunitar de protecţie civilă. prin implicarea diferitelor părţi interesate din mediul public şi privat. – sporirea gradului de sensibilizare a cetăţenilor cu privire la numărul european pentru apeluri de urgenţă (112). De asemenea. Experienţa acumulată în anumite state membre demonstrează utilitatea stabilirii de mecanisme coordonate de gestionare a crizelor. care are drept scop îmbunătăţirea accesului sistemelor existente de alertă rapidă la informaţii în timp real. în colaborare cu statele membre. Ecuador şi Ucraina. relief şi climă. Legislaţia comunitară în domeniul urgenţelor civile constituie primul pas pentru armonizarea la nivel european a principiilor de management al situaţiilor de urgenţă specifice fiecărui stat european. Diferenţele de dotare. redresare. 73 . – continuarea cooperării cu ţările din sudul Mediteranei. Cooperarea europeană aduce valoare adăugată în privinţa protecţiei oamenilor. a bunurilor şi a patrimoniului cultural. acordându-i-se o atenţie sporită în cadrul programelor şi al politicilor (cum ar fi politicile comune privind agricultura sau dezvoltarea rurală). pregătire. Comisia a stabilit un program bazat pe „experienţa acumulată”. direcţiile prioritare de acţiune sunt orientate către: – identificarea de bune practici în ceea ce priveşte stabilirea de legături între actorii şi politicile relevante prin intermediul ciclului de gestionare a dezastrelor. Evaluarea capacităţii de reacţie directe în faţa dezastrelor se va utiliza în vederea identificării posibilelor îmbunătăţirii. a mediului. urmând să includă prevenirea în cadrul acestor propuneri şi va institui cursuri speciale privind prevenirea în cadrul programului comunitar de formare în materie de protecţie civilă. precum şi ale uraganului din Haiti şi ale ciclonului din Myanmar. la nivel european. – stabilirea de legături între sistemele de alertă existente utilizate în cazul incendiilor forestiere (EFFIS) şi al inundaţiilor (EFAS) în cadrul sistemului global de alertă şi coordonare în caz de dezastre (GDACS – Global Disaster Alert and Coordination System ). încercându-se astfel depăşirea graniţelor. statele membre fiind încurajate să implementeze astfel de iniţiative. există o serie de instrumente financiare şi legislative care vin în sprijinul măsurilor luate de statele membre şi în ceea ce priveşte prevenirea. este necesar să se stabilească legături între actorii implicaţi în elaborarea şi implementarea măsurilor care pot avea efecte semnificative asupra activităţii de prevenire a dezastrelor. O serie de politici naţionale şi comunitare pot fi gestionate astfel încât să se asigure sprijin pentru ciclul de gestionare a dezastrelor – prevenire. au fost luat în considerare fiind emise acte legislative comunitare ce orientează politicile naţionale de management al situaţiilor de urgenţă într-o direcţie comună. reacţie.

[3. Euratom a Consiliului de instituire a unui instrument financiar de protecţie civilă. Euratom de instituire a unui instrument financiar de protecţie civilă. 73/2008 de modificare a Deciziei 2004/277/CE. [7.] Decizia Consiliului 2007/162/EC.] Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. [9.] Decizia Comisiei nr. Euratom de instituire a unui mecanism comunitar de protecţie civilă (reformulată).coe. 606 din 8 august 2007 de stabilire a normelor de aplicare a dispoziţiilor referitoare la transport prevăzute în Decizia 2007/162/CE.] 74 . [4.int/t/ro/com/about_coe/ [1. [10. [8. Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecţie civilă. semnat la Lisabona.] Decizia Consiliului 87/600/EEC din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitară de schimb rapid de informaţii în caz de urgenţă radiologică.] Decizia consiliului nr.] Comunicarea Comisiei privind consolidarea sistemele de avertizare timpurie în Europa. 13 decembrie 2007.] http://www. [5. 277 din 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei Consiliului 792/2001.] Decizia Comisiei nr. Euratom a Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2007/779/CE.] Comunicarea Comisiei privind consolidarea capacităţii de reacţie a Uniunii în caz de dezastru.Bibliografie: Decizia Consiliului 2007/779/EC. [2. [6.

2006 şi 2007. cu o viteză a apei de peste 9 m/s. de la sud-vest către nord-est are loc o ascensiune pe versanţi în zona piemontană. 2002. cu caracter torenţial. cu consecinţe dezastruoase în aval: unda de rupere. În mişcarea aerului încărcat cu umiditate.400 l /s/ km2 ). Mediu. 1995. având un debit de culminaţie de 870 m3/s (4. Spaţiu. ceea ce a condus la formarea unei viituri excepţionale. urmat de al doilea vârf de circa 900 m3/s . care a fost atins în mai puţin de 3 ore de la începerea ploii. c) Inundaţiile din estul României sunt generate de precipitaţii torenţiale în condiţiile circulaţiei de blocaj pe versanţii estici ai Carpaţilor Orientali şi în Podişul Moldovei şi de formarea de cicloni retrograzi în nord-vestul Mării Negre. Această viitură a provocat ruperea barajului Belci. în România inundaţiile prezintă trăsături regionale distincte (România. 2000. în timp ce ploile torenţiale convective de mare intensitate din bazinele hidrografice mici conduc la formarea unor „viituri rapide” (flash floods) şi la inundaţii locale. Un alt eveniment remarcabil a avut loc în noaptea de 28/29 iulie 1991 în bazinul râului Tazlău. În condiţiile unor ploi generalizate. dar cele mai sensibile regiuni se găsesc în Subcarpaţii Meridionali şi de Curbură. 2006): a) Inundaţiile din partea central-vestică a României. generate de ciclonii mediteraneeni. Introducere Pe baza repartiţiei spaţiale a dinamicii factorilor generatori. dr. a extinderii şi particularităţilor propagării viiturilor şi a riscului de afectare a diferitelor obiective economice şi sociale. 75 . 1997. de ordinul a 2–3 ore. care a condus la producerea unei ploi de intensitate deosebită. pe bazine mici şi pe o perioadă scurtă (2–3 ore sau chiar mai puţin) se pot produce ploi de intensităţi deosebite. 1991. în zona de ascensiune pe versanţi a avut loc o puternică cumulizare. Pe fondul unei advecţii masive de aer umed mediteranean. pe suprafeţe întinse. rezultând ploi cu intensitate deosebit de puternică şi cu durată scurtă. s-au produs în anii 1969. când în mai puţin de două ore au căzut peste 150 mm de coloană de apă. 1999. pe o suprafaţă de 196 km 2 . datorate circulaţiei vestice a maselor de aer prin extinderea spre est a Depresiunii Islandeze sau prin deplasarea maselor de aer umed pe dorsala Anticiclonului Azoric. provocând moartea a 40 persoane. Societate. O astfel de viitură rapidă este cea formată în noaptea de 21–22 iunie 1979 în bazinul superior al râului Potop şi în sub-bazinele afluenţilor săi Cobia şi Răstoaca. inundaţii de proporţii. Inundaţiile sunt produse de viituri generate de ploi torenţiale precedate de ploi de intensitate redusă. ing. 1970. b) Inundaţiile din sudul României sunt datorate precipitaţiilor abundente.550 m3/s . a distrus satele Slobozia şi Gura Văii. rezultând o viitură rapidă cu un prim debit de vârf de peste 1. într-un interval de două ore. 1975. 2005. Radu Drobot Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti 1. însoţită de o destindere pseudo-adiabatică. Viiturile rapide se pot produce în orice zonă caracteristică de relief. Ploile generalizate generează viituri regionale. dar de lungă durată care saturează solul. expuşi cel mai mult advecţiilor bogate de aer umed mediteranean.DETERMINAREA ZONELOR INUNDABILE ÎN CAZUL VIITURILOR RAPIDE Prof. 1. în nucleul principal s-au măsurat peste 200 mm coloană de apă (fig. În ultimii 50 de ani.1). Acest debit maxim a avut o frecvenţă apreciată la 1/200–1/500 ani.

07.06. ** Suprafaţa pe care s-a produs ploaia generatoare a viiturii rapide a fost de câteva sute de km2.1999 43 201 213mm/7h Cerna Cerna Sat 12. În Tabelul 1 sunt prezentate debitele de vârf ( Q max ) şi ploile generatoare ale celor mai mari viituri rapide din România.1999 234 850 190mm/2h Tazlău** Belci 29. cu durate de câteva ore.5 * Confluenţa 02.07. 2.06. Formarea viiturilor rapide în bazine mici este condiţionată de procesele care au loc pe versant şi pe formaţiunile torenţiale (ogase. Dintre caracteristicile fizico-geografice se menţionează: suprafaţa bazinului. Viituri rapide se produc chiar şi în zone de mică altitudine. Pe de altă parte.1988 114 330 115mm/3h Râul Mare Gura Apei 12. fiind de maxim 3 ore. (Stănescu. cauzând atât pagube.07.1948 328 * Apa Neagră 30. înregistrate sau reconstituite pentru bazine cu suprafaţă F mică.07.1980 29 320 200mm/2h Valea Cladova Cladova 29.1991 1. torenţi). − vitura este generată de o precipitaţie torenţiala care depaşeşte 100 mm. Această concordanţă dintre durata redusă a ploilor torenţiale şi timpul scurt de răspuns al bazinelor conduce frecvent la formarea viiturilor rapide în Dobrogea.1979 196 870 220mm/2h Hauzeasca Firdea 29.1979 41.5 209 3 Intensitatea ploii Padăşel 06.1975 17 250mm/2h Argeşel Cârcinov Priboieni 21. în 2006. forma acestuia. − durata ploii torenţiale este de regulă mai mică decât timpul de concentrare al bazinului.1979 54 540 300mm/2h Potop Strâmba 21.3 350 180mm/2h Potop Toleşti 21. Un exemplu elocvent îl constituie viiturile din Dobrogea.07.Relativ recent. 2000).1999 170 436 193mm/7h * Nu există informaţii asupra intensităţii ploii.550 150mm/2h Cerna Cerna 12. fragmentarea puternică a reliefului în această regiune determină bazine hidrografice de suprafaţă mică. Condiţiii care favorizează producerea viiturilor rapide şi a inundaţiilor în bazine mici A.06. unde fenomenele de ciclo-geneză datorate Mării Negre provoacă ploi torenţiale foarte intense.1979 102 720 250mm/2h Potop Gura Foii 21. al căror timp de răspuns este de acelaşi ordin de mărime cu durata scurtă a ploilor torenţiale.07.07. Elementele care favorizează producerea viiturilor rapide pot fi grupate în: a) Caracteristici fizico-geografice ale bazinului şi reţelei hidrografice. s-au produs viiturile rapide de la Arbore şi Tarlisua.05.07.1972 10. Tabelul 1 – Caracteristicile celor mai mari viituri rapide din România Râul Secţiunea Data F [km2] Q max [m /s] 800 640 97. Râul Mare Motru Valea Iris Mâzgana Pe baza considerentelor prezentate anterior o viitura poate fi considerata viitura rapida atunci când urmatoarele condiţii sunt îndeplinite: − suprafaţa bazinului de recepţie este cuprinsă între câţiva km2 şi câteva sute de km2. cât şi pierderi de vieţi omeneşti. panta 76 . ravene.07.06.000 1.1969 292 175mm/3h Petreni 20.1980 40 200 * Milcov Cârligele 23.

cât şi debitului maxim al viiturii.versanţilor. Formele de eroziune în adâncime conduc la concentrarea rapidă a scurgerii de suprafaţă în reţeaua hidrografică permanentă. 2) viteza de concentrare a scurgerii de suprafaţă şi hipodermice în reţeaua hidrografică (funcţia de transfer). practici agricole neadecvate. realizarea de construcţii sau depozite în imediata vecinătate a malurilor. Fenomenul este deosebit de puternic în perioadele de viitură. forma acestuia. Panta versanţilor şi a bazinului. textura solului. panta reţelei hidrografice secundare influenţează funcţia de transfer. acolo unde s-au dezvoltat aşezări omeneşti. 1 – Depuneri de transport solid în zona de confluenţă (ANAR. Producerea inundaţiilor în aval de secţiunile de închidere ale bazinelor mici este condiţionată nu numai de debitul maxim generat de o ploaie torenţială. 3) deplasarea viiturii către aval (funcţia de propagare). lipsa măsurilor antierozionale şi de corectare a formaţiunilor torenţiale. În depresiunile intramontane sau la ieşirea din zona montana. Friabilitatea rocilor favorizează fenomenele de eroziune din bazin. care determină în ultimă instanţă capacitatea de înmagazinare a zonei nesaturate. 1). cu influenţe directe atât asupra volumului. caracterizate prin debite mari şi transport târât important (Fig. – antropici: despăduriri excesive. Caracteristicile fizico-geografice influenţează: 1) mărimea scurgerii de suprafaţă (funcţia de producţie). Umiditatea iniţială a solului din bazin joacă un rol important în generarea scurgerii de suprafaţă. Lipsa măsurilor antierozionale şi de amenajare a formaţiunilor torenţiale contribuie la creşterea torenţialităţii şi a transportului solid. respectiv a transportului solid. altele pot fi calculate cu ajutorul funcţiilor GIS. densitatea reţelei de drenaj. densitatea reţelei de drenaj. transportul solid afectează totodată şi capacitatea de tranzit a albiei râurilor. B. formaţiunile torenţiale înrăutăţesc condiţiile de curgere în aval datorită transportului solid pe care îl generează. capacitatea de înmagazinare a coloanei de sol. ceea ce conduce la micşorarea vitezei de curgere în raport cu reţeaua hidrografică din amonte. torenţi). Utilizarea GIS este indispensabilă pentru definirea sau calculul elementelor primare care intervin în diversele modele matematice pentru obţinerea hidrografelor de viitură sau a debitelor maxime ale viiturilor rapide. Trotuş – 2004) 77 . ceea ce conduce în primul rând la diminuarea capacităţii de înmagazinare a precipitaţiilor la locul unde se produc. utilizarea terenului. existenţa formelor de eroziune în adâncime (ogase. iar caractersticile albiei principale funcţia de propagare. panta râului principal. combinate cu nerespectarea normelor silvice de tăiere sau de depozitare a deşeurilor lemnoase. panta râului este relativ redusă. ravene. Depunerea materialului solid în aceste zone conduce la înrăutăţirea condiţiilor de curgere şi la creşterea nivelurilor. Despăduririle neraţionale şi practicile agricole neadecvate (arături în lungul liniei de cea mai mare pantă. Unele dintre aceste caracteristici pot face obiectul unor layere GIS. ci şi de capacitatea de transport a albiei. Funcţia de producţie este puternic dependentă de textura solului şi de utilizarea terenului (inclusiv gradul de împădurire). lipsa terasărilor etc) au ca efect creşterea coeficientului de scurgere. Fig. gradul de împadurire. b) Factori agravanţi: – naturali: umiditatea iniţială a solului din bazin. în plus. friabilitatea rocilor.

În acest sens. sau chiar în albiile pâraielor (Cocean şi Cocean. un rol important în generarea inundaţiilor şi în producerea de distrugeri în zonele locuite îl are modul de exploatare a pădurilor. interesul major îl reprezintă lemnul masiv. 2). 2006). Fig. Creşterea nivelului din spatele obstacolului conduce la inundarea zonelor locuite din vecinătate. al cărui nivel ajunge la un moment dat la cote periculoase. unda de inundaţie rezultată are un mare potenţial distructiv pentru zona din aval. toate construcţiile realizate în imediata vecinatate a malului râurilor (gatere. 2006). De asemenea.Evacuarea debitelor de viitură este de asemenea mult îngreunată în condiţiile în care în zona podurilor/podeţelor sub sau supratraversărilor capacitatea de transport a albiei este practic nulă din cauza blocării cu material târât şi plutitori (Fig. 2 – Blocarea deschiderilor la subtraversarea unui drum judeţean şi a căii ferate (ANAR. 78 . Depuneri de materiale lemnoase la confluenţa Văii Uleasa cu Valea Izvorului – localitatea Tarlisiua (Cocean şi Cocean. în cazul bazinelor mici în care există aşezări umane. Ca urmare. dacă barajul creat de plutitori cedează brusc. menţinerea capacităţii de transport a albiei joacă un rol de maximă importanţă în prevenirea inundaţiilor în zona. alte construcţii) sau materialele depozitate în aceste zone trebuie îndepărtate pentru a nu înrăutăţi condiţiile de curgere la ape mari. Trotuş – 2004) În amonte de aceste obstacole se crează un adevărat lac. în timp ce părţile secundare ale arborilor sunt abandonate pe versant. 3. După 1990. Capacitatea de transport a râului este de asemenea diminuată în zona coturilor şi îngustărilor de secţiune sau în cazul acumulării de gheţuri. Fig. grajduri şi anexe gospodăresti.

precipitaţiile au depăşit pragul de 100 mm în decurs de o oră. Pentru această probabilitate de depăşire se vor lua în considerare diverse durate ale ploii generatoare. 3). 4). Pe pârâul Uleasa s-a înregistrat o creştere de peste 7 m a nivelului într-o zonă unde o cantitate enormă de material lemnos a fost depusă sub forma unui con de dejecţie la confluenţa cu Valea Izvorului (Fig. Pe de altă parte. Ajunşi în vale. ale îngustărilor de secţiune sau formează depozite cu înalţimi de până la 5–10 m la confluenţe. stocarea materialului lemnos recent exploatat şi netransportat din vecinătatea albiilor favorizează antrenarea lui în perioadele de viitură. 3. cât şi pe plan mondial cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti se produc din cauza viiturilor rapide. se consideră ca precipitaţie de referinţă precipitaţia cu prababilitatea de depăşire de 1%. ANM) se consideră că precipitaţia orară situată în intervalul 100-130 mm corespunde unei probabilităţi de depăşire de 1% (Fig. 2% şi 0. de mare intensitate şi durată redusă. de regulă mai mică decât timpul de concentrare al bazinului. precum şi forme ale hietogramelor corespunzatoare pentru a identifica situaţia cea mai defavorabilă din punct de vedere al debitului maxim. Plecând de la constatările anterioare.1. în practica (INMH.Aceste resturi sunt antrenate în timpul precipitaţiilor torenţiale şi se acumulează în secţiunile podurilor. având în vedere faptul că atât în ţară. 4 – Zonarea precipitaţiei maxime orare cu probabilitatea de depăşire de 1% (Diaconu et al. aceşti copaci exercită un efect distructiv extrem de puternic în aval sau blochează împreună cu resturile de la exploatările forestiere secţiunile de curgere ale podurilor şi podeţelor. se recomandă analiza condiţiilor de curgere în albia râului principal şi pentru viituri generate de precipitaţii cu probabilităţile de depăşire p% de 5%. Pentru definirea precipitaţiilor care declanşează viituri rapide s-a pornit de la constatarea că în ultimii ani în mai multe bazine mici în care s-au produs astfel de viituri. De asemenea. O astfel de situaţie s-a produs în timpul viiturii din 20 iunie 2006 care a afectat grav localitatea Târlişua. De asemenea.5%. 1995) 79 . Probabilitatea de depăşire corespunzătoare ploii generatoare de viituri rapide Factorul declanşator al viiturilor rapide în bazine mici îl constituie precipitaţiile torenţiale. Geneza viiturilor rapide în bazine mici 3. Fig.

pe baza probabilităţii spaţio-temporale de depăşire. 2h 2h 30 min.08.08. 5) au furnizat printre alte valori şi precipitaţiile h1% stratul precipitat cu probabilitatea de depăşire de 1% în bazine cu suprafeţe de 10. Sarat 4h 13 min.1897 02.07. Intervalul în care variază durata ploii va fi ales funcţie de istoricul precipitaţiilor torenţiale din zona.1991 12.07. precum şi de caracteristicile fizico-geografice ale bazinului hidrografic.1999 29. Astfel. 35 min 30 min.1991 24.1889 Caraomer-Constanţa Lucieni-Damboviţa Livezi-Bacău Lunca Tomeasa Piria-Mehedinţi Piria-Mehedinţi Lucaceşti-Bacău Tatarani Curtea de Argeş Piria-Mehedinţi Laslea-Mureş Solont-Bacau Cuzganu-Constanţa Paltinu-Prahova R.07.1 80 35 35 Durata 17. sau în cazul general p%.06. 20 min.5 256 204.1979 07. Mărimea ploii generatoare de viituri rapide Diaconu şi Serban (1994). 2h 2h 30 min.1889 02.1897 09. pentru fiecare bazin analizat se vor alege diverse durate ale ploilor torenţiale generatoare de viituri rapide. cuprinse între 5 minute şi 3 ore. precum şi a studiilor de regionalizare (Fig. se vor considera mai multe scenarii de producere a precipitaţiilor.06.6 180.07. 30 min.2.o6. Tabelul 2.1897 28/29. 2h 2h 2-3 h 20 min.2 98 95. 15 min 6 min Pentru identificarea celei mai defavorabile situaţii de producere a viiturilor rapide corespunzătoare probabilităţii de depăşire de 1%.06. 1994) 80 .06.2 şi Tabelul 2 (Stănescu şi Drobot.05.1997 28.1889 02.1900 21.06.1991 21.06. Durata ploii generatoare de viituri rapide Informaţii referitoare la precipitaţiile extreme înregistrate în România pe diverse durate sunt prezentate în Figura 3.5 52 56. 2002).3. 3.1999 27. 5 – Regionalizarea precipitaţiilor maxime în România (Diaconu şi Serban. Fig.3. Precipitaţii exceptionale înregistrate în Romania Data Localitatea Stratul precipitat (mm) 300 260 149 136 145. 07.1979 28. 100 şi 1000 km2 pentru durate cuprinse între 15 minute şi 6 ore (Tabelul 3).

bazate pe evaluarea timpului de concentrare şi a precipitaţiei punctuale maxime instantanee.3 89.8 124 179 68. 1998) pentru determinarea hietogramei ploii de calcul. − coeficientul de periculozitate al viiturii π .9 96. respectiv h p % .3 136 100 1000 3. Aşa cum s-a specificat. Utilizând în locul timpului de concentrare diverse durate δ = Di . se vor lua în considerare diverse durate ale ploii de calcul pentru a identifica situaţia cea mai defavorabilă.4 107 147 63. Autorii propun calculul intensităţii medii a precipitaţiei maxime cu probabilitatea de depăşire de 1% cu relaţia: S1% (mm/min) (3.7 103 138 52. Coeficientul de scurgere Coeficientul de scurgere α este definit ca raport între stratul scurs hs (ploaie efectivă sau ploaie netă) şi stratul precipitat h p .1) I1% = (tc + 1)n unde S1% este intensitatea instantanee (mm/min) pentru precipitaţia de 1%.6 84. modelul POTOP sau modelul Mike She).4 127 179 72.1 122 49 78.3 100 135 56.000 km2 (Diaconu şi Şerban. fie hidrograful de viitură (modelul Vidra. Parametri caracteristici ai scurgerii torenţiale Drept parametri caracteristici ai scurgerilor torenţiale pot fi consideraţi: − coeficientul de scurgere α . care conduce la formarea debitului maxim al viiturii rapide. − coeficientul de torenţialitate a scurgerii lichide τ l .7 121 182 63.4 117 157 63.6 136 5F 81.8 136 206 74. t c – timp de concentrare.1 119 181 67 106 162 56.4 107 ZONE 3C 75.Tabelul 3 – Valori ale precipitaţiei maxime cu probabilitatea de depăşire de 1% în bazine sub 1.2 136 4D 84.1. formula reducţională. 1994) F (Km2) 10 t (ore) ¼ 1 6 ¼ 1 6 ¼ 1 6 1A 62.8 129 52.k cuprinse între 5 minute şi 3 ore se va obţine valoarea intensităţii medii a ploii de calcul pentru duratele δ .3 102 154 5E 76. Valorile precipitaţiilor h1% . 4.9 106 2A 72. n – exponent de reducere a intensităţii ploii.7 93.4. pentru fiecare durata δ se pot utiliza diverşi algoritmi (Musy. − torenţialitatea scurgerii solide τ s .5 91.5 94. precum şi hietogramele corespunzătoare pentru diverse durate ale ploii de calcul vor fi utilizate ca intrări în etapa de modelare matematică.7 114 2B 72. În continuare. Hietograma ploii generatoare de viituri rapide (ploaia de calcul) Diaconu şi alţii (1995) au furnizat hărţi cu izolinii.4 113 159 61. Coeficientul de scurgere pentru bazine mici variază în 81 . modelul SCS). i = 1. 4.6 77.3 111 159 58. Funcţie de complexitatea modelelor utilizate se obţine fie debitul maxim al viiturii (formula raţională.

a. textura solului (textura usoară. Coeficientul de torenţialitate τ l a scurgerii lichide Prentru coeficientul de torenţialitate τ1 se propune expresia: Q τ l = max prec1% Qcap a m (4. cât şi formarea.8 ale coeficienţilor de scurgere sunt posibile pentru terenuri cu pante foarte mari sau cu valori ridicate ale API. 8 – Zonarea coeficientului global de scurgere α al viiturilor din precipitaţii (Diaconu et al. prin multiplicarea valorilor din această hartă cu 0. s.general între 0. precum şi de valoarea API (Antecedent Precipitation Index). care pot surveni după precipitaţii importante anterioare ploii torenţiale şi care conduc la saturarea stratului superior de sol.80 fiind o funcţie de panta bazinului ( I b %).35–0. conduce la zonarea aproximativă a precipitaţiei orare nete cu aceeaşi probabilitate de depăşire. 4).28 este un coeficient de transformare. În sfârşit. 8 sunt prezentate izoliniile coeficientului global de scurgere α . respectiv propagarea viiturilor prin albie. medie şi grea).2) unde: Qmax prec1% este debitul maxim generat de precipitaţia cu probabilitatea de depăşire de 1% Qcap a m – debitul capabil al albiei minore. În Fig.2. 1995) 4. conducând la ierarhizarea acestora în ceea ce priveşte gradul de pericol pe care îl reprezintă pentru localităţile din aval. Comparând aceasta valoare cu debitul maxim care poate fi transportat prin albie în zona localităţilor se obţine o primă informaţie asupra bazinelor susceptibile a genera viituri rapide cu efecte grave. 1995). Fig. Coeficientul τ l reprezintă o măsură a gradului de depăşire a capacităţii de transport a albiei minore şi permite compararea bazinelor mici. Valori mai mari de 0. Suprapunerea în mediu GIS a acestei hărţi peste harta intensităţilor maxime orare cu probabilitatea de depăşire 1% (Fig.28 F . Pentru aceste bazine urmează a se efectua ulterior analize detaliate. 82 . care reprezintă o măsură a influenţei precipitaţiilor produse în zilele anterioare. utilizate în cadrul formulei reducţionale (Diaconu. rezultă valoarea aproximativă a debitului maxim de viitură produs de precipitaţia maximă orară cu probabilitatea de depăşire de 1% pe bazinul de suprafaţă F. privind atât ploaia generatoare. unde 0. gradul de împădurire ( C p %)..

nu este necesară introducerea factorilor de transformare a unităţilor de măsură în vederea omogenizarii acestora.0 t/ ha an – cls.0 – 2. Ca urmare.08.1991 24.50 6.1999 26.35 8.00 8.11. se propune ⎟ ⎜ t cr ⎠ Helegiu 1991 ⎝ următoarea expresie pentru coeficientul π de periculozitate al viiturii: Δh ⋅ ΔQ lg tcr π = 10 ⋅ ⎛ Δh ⋅ ΔQ ⎞ ⎜ lg ⎟ ⎜ tcr ⎟ Helegiu 1991 ⎝ ⎠ (4. respectiv invers proporţional cu t cr Δh ⋅ ΔQ (timpul de creştere al viiturii).1993 99.00 8.05.05.0 t/ha an – cls. Tabelul 4 – Coeficienţi de periculozitate ai viiturilor rapide ΔQ Δh Q max π Râul Staţia S (km**2) Data Maxim (m**3/s) (m**3/s) t cr (ore) (cm) Sighişoara V.05.1988 21. Utilizând valoarea raportului ⎜ pentru scalare. Factorul 10 din faţa fiecărei expresii a lui π are rolul de a extinde scara din intervalul (0.0 54. cât şi la numitor aceleaşi mărimi.1995 22.12.5 t/ ha an – cls.07. 5 4.43 8.4.5 2.0 – 8. 2 0. Coeficientul de periculozitate π al viiturii Coeficientul de periculozitate π al viiturii se consideră direct proporţional cu Δ h (diferenţa între nivelul maxim în râu şi nivelul anterior producerii viiturii) şi ΔQ (diferenţa între debitul maxim şi debitul anterior producerii viiturii).29 10. 4. în micile bazine forestiere se disting următoarele clase de torenţialitate (Giurgiu şi Clinciu.1988 15.06.0 t/ ha an – cls. 10). 6 8. în expresia lui π va interveni raportul .4”) Datorită faptului că în expresia lui π se utilizează atât la numărător.2 250 1550 144 316 141 235 130 100 139 98. tcr Pentru viiturile înregistrate în ţară.78 83 . 1) în intervalul (0.06.37 7.0 – 16 t/ha an etc.47 8.1997 29.5 – 1.25 6 224 150 417 371 300 279 171 243 251 215 217 7.1998 07.0 t/ ha an – cls.0 – 4. 4 2.5 53 249 1523 142 315 135 234 129 99 138 6 7 12 10 4 13 6 9 3. Cerbului Bistra Tazlău Poiana Milcov Crişul Alb Crişul Alb Borod Borod Sighişoara Brazii Buşteni Chiribis Helegiu Poiana Blenchii Goleşti Blăjeni Blăjeni 2 Topa de Criş Topa de Criş Brazii 120 26 169 999 96 395 111 111 112 112 120 16.54 8. care a condus la distrugerea ⎛ Δh ⋅ ΔQ ⎞ ⎟ barajului Belci.4. cea mai mare valoare pentru acest raport se obţine la postul Helegiu de pe râul Tazlău pentru viitura din anul 1991. 2006): – cls. Pentru a caracteriza transportul solid al viiturilor rapide se va utiliza aceeaşi clasificare.1995 11.1985 24. dar referitoare strict la evenimentele extreme din bazin. Coeficientul de torenţialitate τ s a scurgerii solide Funcţie de mărimea transportului solid.07. 3 1. Pe măsura acumulării de date privind transportul solid târât în perioadele de viitură. se va încerca o abordare statistică a acestuia sau cel puţin o corelare cu debitul de viitură.1975 17. 1 0 – 0.3.06 7. Utilizând caracteristicile viiturilor rapide din Tabelul 4 s-au calculat coeficienţii de periculozitate ai acestora.07.

urmată de extrapolarea ei prin procedeul hidraulic.m este debitul la momentul i determinat cu modelul m. τ s ) reprezentând (coeficientul de scurgere al bazinului. Caracterizarea potenţialului de generare a viiturilor rapide Pentru caracterizarea complexă a viiturilor rapide a unui bazin hidrografic se pot utiliza următoarele perechi de valori: a) ( α . iar ∑ λ m = 1. În toate cazurile. În primul caz. b) Mike She. unde ∀ λ m ≥ 0 .M . dezvoltat în Danemarca (Anexa 2). τ s ) reprezentând (coeficientul de torenţialitate a scurgerii lichide. care este un model foarte robust şi necesită date puţin pretenţioase. b) modele de tip rezervor. produs în Romania. în fiecare din secţiunile considerate critice se va determina o cheie limnimetrică locală prin procedeul hidrologic (pe baza câtorva măsurători expediţionare). se recomandă utilizarea unuia din modelele: a) Potop. cât şi hidrograful de viitură pot fi determinate printr-o procedură multi-model. 5. coeficientul de torenţialitate a scurgerii solide). care se compară apoi cu capacitatea de tranzit al albiei minore din zonele vulnerabile. m =1 m =1 M M (5. cu alte cuvinte. care se aplică pe suprafeţe mai mici de 10 km2. b) ( τ l . Se vor utiliza abordări diferite. care furnizează doar debitul maxim al undei de viitură. utilizând rezultatele obţinute prin modelele Μ m =1.m . Pe baza cheilor astfel determinate şi afectate evident de un grad ridicat de incertitudine se va obţine limita zonei inundate doar în ipoteza păstrării capacităţii de transport a albiei minore. în acest caz nu poate fi determinat efectul obturării secţiunii de curgere la poduri sau podeţe. după cum se dispune doar de debitul maxim de viitură sau de întreg hidrograful. având la baza calculul ploii nete (de exemplu modelul VIDRA) precum şi al al funcţiei de transfer. 2) Modele cu parametri distribuiţi. Atât debitul maxim. în acest caz. Un rol important în determinarea zonelor cu gradul cel mai ridicat de expunere la viituri rapide revine determinării capacităţii locale de transport a albiei în zona localităţilor. − formula reducţională pentru suprafeţe mai mici de 100 km2. τ s ) reprezentând (coeficientul de periculozitate a viiturilor rapide. Determinarea zonelor inundabile datorate viiturilor rapide Pentru determinarea zonelor cu cel mai mare grad de expunere la viituri rapide se utilizează diverse modele de calcul al debitului de viitură. c) ( π . Calculul de 84 .5.1) unde Q i . debitul instantaneu se determină cu o relaţie de tipul: Qi = ∑ λ m ⋅ Q i .4. Funcţie de datele disponibile se pot utiliza următoarele modele: 1) Modele de tip global: a) bazate pe calculul coeficientului de scurgere. în această categorie intră: − formula raţională. coeficientul de torenţialitate a scurgerii solide). coeficientul de torenţialitate a scurgerii solide). precipitaţia declanşatoare corespunde ploii maxime cu probabilitatea de depăşire de 1% pentru durate ale ploii mai mici de trei ore.

Caracteristica principală a viiturilor rapide constă în faptul că sunt produse de ploi torenţiale cu durate de maxim 3–6 ore. − idem. ci şi de capacitatea de tranzitare a albiei. În acest caz. fiind necesară trecerea la delimitarea zonelor inundabile pe bază de calcule hidraulice complete. ravene.inundabilitate se va efectua în ipoteza ploii cu probabilitatea de depăşire de 1%. 2% şi 0. Suprapunerea în mediu GIS a izoliniilor coeficientului global de scurgere α şi a intensităţilor maxime orare cu probabilitatea de depăşire 1% a condus la zonarea aproximativă 85 . se efectuează calcule hidraulice detaliate (utilizând unul din modelele: UNDA. După ce se dispune de hidrograful de viitură. eroziune accelerată) această valoare este probabil mai mare. care presupun cunoaşterea hidrografului de viitură.1) Probabilitatea ca o persoană din zona rurală să facă faţă consecinţelor unei viituri rapide generate de o precipitaţie h p1% nu este de loc neglijabilă. sunt necesare profile transversale prin albie pe toată raza localităţii. depăşind 50%. ca urmare a construcţiilor realizate în apropierea malurilor şi a depozitării de deşeuri lemnoase sau menajere. Cel mai reprezentativ este coeficientul de periculozitate al viiturii π . Calculele hidraulice pe raza localităţii se vor efectua pentru următoarele scenarii: − viitura rapidă produsă de precipitaţia cu probabilitatea de depăşire de 1%. De asemenea. coeficientul de torenţialitate al scurgerii lichide τ l . Aşa cum s-a specificat. În contextul schimbărilor climatice. limitele zonelor inundabile aferente precipitaţiilor generatoare cu probabilităţile de depăşire de 1% şi p% trebuie marcate cu probabilitatea de depăşire corespunzătoare duratei de viaţă medii a unui cetăţean. Se precizează că această abordare trebuie să aibă un caracter provizoriu. torenţi). subtraversări sau supratraversări. Zonele inundabile. − idem. având probabilitatea de depăşire egală sau mai mică de 1%. pentru a avea o imagine reală asupra pericolului. Formarea viiturilor rapide în bazine torenţiale este condiţionată de procesele care au loc pe versant şi pe formaţiunile torenţiale (ogase. Potop. − idem. Funcţie de lăţimea albiei minore. Mike 11). distanţa între profile va fi de câteva zeci de metri până la maxim 100–200 metri. Drept parametri caracteristici ai scurgerilor torenţiale au fost consideraţi: coeficientul de scurgere. dar mai ales a modificărilor brutale din bazinele mici (despăduriri masive. care împreună cu coeficientul de torenţialitate a scurgerii solide caracterizează global viiturile rapide într-un bazin hidrografic. Concluzii Viiturile rapide se produc pe bazine mici. se vor lua în considerare diverse durate ale ploii de calcul pentru a identifica cazul care conduce la formarea debitului maxim al viiturii rapide. podeţe. coeficientul de periculozitate al viiturii π . în condiţiile cedării zonelor blocate. respectiv pentru alte probabiltăţi de depăşire p% = 5%. Debitele obţinute prin modelare se compară cu capacitatea de tranzitare a albiei minore din zonele locuite. în condiţiile micşorării secţiunii de curgere în diverse ipoteze. Aceste valori se obţin cu relaţia: n Pn = 1 − (1 − p % ) (5.5%. trebuie afişate la primărie în vederea conştientizării populaţiei asupra pericolului pe care îl reprezintă viiturile rapide. având suprafeţe de recepţie cuprinse între câţiva km2 şi câteva sute de km2 . în timp ce producerea inundaţiilor în aval de secţiunile de închidere ale bazinelor mici este condiţionată nu numai de debitul maxim generat de o ploaie torenţială. în ciuda incertitudinii de care sunt afectate. torenţialitatea scurgerii solide τ s . în condiţiile blocării parţiale a secţiunii de curgere la poduri. cărora li se adaugă cel puţin câteva profile amonte şi aval de localitate.

P. 2006. R. E. 1999. 86 . C. Beck. A Statistical-Distributed Hydrologic Model for Flash Flood Forecasting. teaching note courses. Evident. 1994. 1998. Sinteze şi Regionalizări Hidrologice... 2000.] Lance. A. Miţă. Suisse. EPF Lausanne....] Musy. P. Prise en compte des dangers dus aux crues dans le cadre des activités de l'aménagement du territoire. Măsuri nestructurale de gestiune a inundaţiilor. J.] Reed. Petrascheck. [8.. Metzger. Drobot. şi 200 km2.a bazinelor torenţiale din România şi a debitelor de vârf ale viiturilor rapide generate de precipitaţii orare maxime cu probabilitatea de depăşire de 1% pe bazine de 50 km2. 2002. R. Şerban. Bucureşti. Bassin versant de la Venoge.] Diaconu. Niţă. A. Z. 1997.] Loat. Editura HGA. Bucarest.] Stănescu. Editura HGA.M.] Musy.Lausanne. Bibliografie: [1. [10. [7.. Office Fédéral de l'Economie des Eaux. C.. [2. A. IATE/HYDRAM. Swiss Federal Institute of Technology .. [3. R. étude des risques liés aux inondations. Editura Tehnică. [4. et al. Bienne. J. R. Schaake. 1995. Bucureşti. J. Zhang. dar furnizează informaţii asupra zonelor care necesită o analiză mai atentă şi care urmează a fi studiate prin modelare matematică avansată.. [5. Hydrologie Appliquée. INMH. 100 km2. 1997. Editura HGA. Al. P. Aplicaţii de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor. Hydrological Risk. S. Şerban.International Workshop on Flash Flood Forecasting. V.] Diaconu. [6. Instrucţiuni pentru calculul scurgerii maxime în bazine mici.] Drobot. această zonare are un caracter aproximativ.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Abstract: This Briefing article outlines the nature and significance of climate change for disaster risk. activitate care duce la alterarea compoziţiei atmosferei globale şi care este în trend cu variaţia climatului natural observat în diferite perioade comparabile de timp”. Această idee este parte componentă din definiţia dată de Cadrul de Acţiune al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climatică – UNFCCC. termenul de climă descrie caracteristicile generale pe termen lung ale vremii existente într-un anumit 87 . intensificarea frecvenţei producerii fenomenelor meteorologice extreme va implica o manifestare tot mai frecventă a dezastrelor. teachers. journalists and the interested public. tăiere a pădurilor şi a altor practici care duc la creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă. practitioners. Vremea. fie că această modificare este din cauze strict naturale sau din cauza activităţilor desfăşurate de om. Vremea şi clima Vremea reprezintă de fapt o serie de condiţii meteorologice – vânt. ing. temperaturi etc. – la un moment dat într-un anumit loc. It is aimed at experts. ploaie. În contrast. soare strălucitor. care să furnizeze capacităţi superioare pentru adaptarea la schimbările climatice. students as well as other categories such as. Nicolae MERLĂ Direcţia Protecţie Civilă. as well as the main perspectives and approaches of disaster risk reduction and how they can support adaptation strategies. Cu toate acestea. Schimbările climatice şi reducerea riscului dezastrelor sunt foarte strâns legate. oamenii de ştiinţă utilizează termenul pentru orice schimbare a climei.SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR Căpitan drd. În viitor. zăpadă. definiţie care susţine faptul că schimbarea climatică este schimbarea care poate fi atribuită „în mod direct sau indirect activităţii umane. clima şi schimbarea climatică Pentru majoritatea oamenilor expresia „schimbarea climatică” înseamnă înrăutăţirea climei globului pământesc din cauza desfăşurării activităţii umane – de ardere a combustibililor fosili. fapt ce ar trebui să determine o îmbunătăţire a metodelor şi instrumentelor de reducere a riscului dezastrelor.

– nivelul mărilor va creşte cu 18–59 cm. agricultura. în special arderea combustibililor fosili şi schimbarea destinaţiei pământurilor. în timp ce Mongolia are întotdeauna ierni reci. o creştere a acestor gaze cu efect de seră nu poate duce decât la o încălzire globală şi mai mare. modele care includ factori importanţi.1 – 6. mijloacele de trai şi aşezările unei regiuni depind foarte mult de climatul acestora. Din estimările sale. De exemplu. de erupţiile vulcanice şi de alţi factori naturali.4° C. de schimbarea curenţilor oceanici. Aşadar. din atmosferă acţionează ca o „pătură” care împiedică pătrunderea razelor solare şi menţine suprafaţa Pământului mai caldă decât ar trebui să fie şi. în general. Concentraţia gazelor cu efect de seră din atmosferă este acum cea mai mare din ultimii 5. Diferenţa acum este aceea că temperaturile globale au crescut neobişnuit de repede în ultimele decade. ale topirii accelerate a zăpezii şi gheţarilor şi ale creşterii nivelurilor medii globale ale mărilor. Organismul Interguvernamental privind Schimbarea Climatică – IPCC consideră că până în 2010 vom avea următoarele schimbări: – încălzirea medie globală a planetei va creşte cu 1. oceanele şi suprafaţa Pământului în conceptul de „sistem climatic global”. procesele de transformare prin care trec atmosfera şi oceanele şi evoluţia creşterilor gazelor de atmosferă din scenariile socio-economice ale următoarelor decade. Cel mai cunoscut fenomen dintre acestea este El Niño. Singapore. – oceanele vor deveni mai acide. Dacă în trecut mai existau şi alte opinii privind acest fenomen. este necesar uneori să includem atmosfera. 88 . acum se ştie de către toată lumea că activitatea umană. nu trebuie să credem că orice eveniment extrem şi singular este datorat neapărat schimbării climatice. Ecosistemele. schimbările nivelului mărilor şi înregistrările din istoria omenirii din ultimele sute de ani. constituie factorii direct responsabili pentru încălzirea din ultimii 50 de ani. de asemenea. luând totodată în considerare condiţiile medii şi variabilitatea acestora. de activitatea solară. Fluctuaţiile care apar de la an la an şi condiţiile extreme provocate de furtuni severe sau sezoane neobişnuit de calde sunt părţi componente ale variabilităţii climatului. după cum o arată dovezile geologice ale erelor glaciare. Oamenii de ştiinţă ştiu de mult faptul că gazele cu efect de seră. la tropice are o climă caldă umedă. Deoarece sistemul climatic este într-un flux continuu şi întrucât a suferit dintotdeauna fluctuaţii din cauze naturale şi s-a manifestat sub forma condiţiilor extreme. Există dovezi consistente ale creşterii temperaturilor medii globale ale aerului şi oceanelor. Ce ne rezervă viitorul? Previziunile privind evoluţia factorilor climatici în viitor se bazează pe modele realizate pe calculator ale sistemului climatic. Clima poate fi considerată aşadar ca o sumă pe termen lung a condiţiilor de vreme. De vreme ce atmosfera este aceea care face legătura între sistemele de vreme şi climă. Cauzele schimbărilor din trecut nu sunt întotdeauna foarte clare. Unele schimbări lente ale fenomenelor climatice pot dura tot sezonul sau chiar câţiva ani.000 de ani crescând în proporţie de 70% între anii 1970 şi 2004. temperaturile atmosferice şi ale oceanelor sunt mai ridicate decât au fost vreodată în ultimele cinci secole şi probabil în ultimul mileniu.000. dar se ştie că sunt cauzate.loc. Factorii care au dus la schimbarea climatică Clima Pământului a variat considerabil şi în trecut.

– este foarte probabil ca precipitaţiile să fie mai abundente la latitudini mai mari şi mai scăzute în majoritatea zonelor subtropicale. Pe parcursul ultimelor două decade (1989–2008) un procent de 76% din dezastre au fost de natură hidrologică. Viitoarele impacturi asupra mediului şi societăţii sunt inevitabile acum din cauza cantităţii de gaze cu efect de seră care există deja în atmosferă acumulată din decadele trecute. În domeniul schimbării climatice. în special în ceea ce priveşte utilizarea combustibililor fosili. Identificarea problemelor legate de schimbarea climatică Diminuare şi adaptare Majoritatea statelor sunt foarte preocupate de modalităţile de rezolvare a problemelor cauzate de schimbarea climatică. meteorologică sau climatologică. În perioada 1991–2005. vulnerabilă şi nepregătită şi un eveniment declanşat de un hazard poate duce la apariţia unui dezastru. valurile de căldură şi precipitaţiile abundente să aibă o frecvenţă tot mai mare. cauzate de uraganul Ivan din 2004.– este foarte probabil ca temperaturile extreme. Primul lucru care trebuie întreprins este acela de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră provocate de activitatea umană. sunt de 2. pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră se foloseşte termenul de diminuare („mitigation”). – este foarte probabil ca ciclonii tropicali (taifunurile şi uraganele) să fie de o intensitate mai mare. 3.000 au decedat şi s-au înregistrat pagube în valoare de peste 1. dezvoltarea tehnologiilor care să permită un consum mai scăzut în sectoarele energiei şi transportului şi utilizarea unor noi forme de producere a energiei precum cea solară sau puterea vântului. Mijloacele de a rezolva această problemă sunt discutabile şi necesită schimbări radicale în modul în care sunt unele societăţi organizate.193 miliarde de dolari americani. Schimbările climatice şi dezastrele Factorii de vreme care contribuie la apariţia dezastrelor Hazardurile naturale nu duc de unele singure la apariţia dezastrelor – combinaţia dintre o populaţie sau o comunitate expusă. 960. dezvoltarea urbană şi folosirea terenurilor. Ţările sărace sunt afectate disproporţionat din cauza vulnerabilităţii ridicate la hazarduri şi a măsurilor şi capacităţilor scăzute de reducere a riscului dezastrelor. în valoare de 919 mil. O altă metodă prin care putem interveni în procesul de schimbare climatică este administrarea impacturilor acesteia. din activitatea industrială a omului şi din emisiile prezente şi 89 . Printre exemplele de acţiuni de diminuare putem enumera sistemele mai eficiente de furnale de ardere. cu viteze mai mari şi precipitaţii mai abundente.470 de milioane de oameni au fost afectaţi de dezastre. Ţările mici sunt vulnerabile: pierderile suportate de Grenada. Diminuarea este definită conform IPCC ca „o intervenţie antropogenică pentru a reduce forţa antropogenică a sistemului climatic şi care include strategii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră”. operaţiile industriale. dolari SUA.5 ori mai mari decât produsul intern brut al ţării.

4 şi 7. totodată. Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto. a identificării şi corelării activităţilor de dezvoltare şi implementare a măsurilor. a obligaţiilor privind schimbările climatice asumate prin integrarea în Uniunea Europeană. în funcţie de model. emisii care vor scădea atunci când politicile de diminuare vor începe să fie eficiente. Schimbările climatice în România Strategia României privind schimbările climatice defineşte politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevăzute de Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice semnată la Rio de Janeiro în 1992 şi de Protocolul de la Kyoto la Convenţia Cadru. Adaptarea se poate defini ca fiind „reglarea sistemelor naturale sau care depind de om. legate de schimbările climatice. de reluare a dezvoltării economice într-un context internaţional cu un grad ridicat de dinamicitate. Suntem deci obligaţi să ne supunem acestor schimbări. după integrarea în Uniunea Europeană. Caracterul extensiv al acţiunilor economice care induc schimbări climatice face necesară o abordare globală. îmbunătăţirea sistemului de asigurare la dezastre şi dezvoltarea cadrelor sociale de siguranţă. Pentru elaborarea scenariilor de schimbare a climei s-au folosit rezultatele următoarelor modele de circulaţie generală GISS.40 C. construirea aşezărilor în zone sigure. România se găseşte într-un proces complex. – cu 20–40% până în anul 2020. îmbunătăţirea proiectării clădirilor. România s-a angajat să reducă emisiile de GES cu 8% faţă de nivelul din 1989 (anul de bază pentru România) în prima perioadă de angajament 2008–2012. dezvoltarea sistemelor de alarmare timpurie. administrarea raţională a resurselor de apă. comparativ cu anul de bază 1990. la nivelul economiei. UK89. Programul European privind Schimbările Climatice constă în politici şi reglementări la nivel UE. protejarea ecosistemelor.viitoare. direct sau indirect. Printre exemplele de adaptare putem enumera pregătirea evaluărilor de risc. Scenariile climatice pun în evidenţă faptul că dublarea concentraţiei de CO2 în atmosferă conduce la o creştere a temperaturii aerului. Urmarea paşilor necesari pentru a face faţă condiţiilor schimbării climatice se numeşte „adaptare”. CCCM. fapt ce duce la moderarea răului făcut şi care exploatează oportunităţile benefice”. variind între 2.şi inter-sectoriale. faţă de nivelul din anul 1990. la realizarea angajamentelor UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG sau GES): – cu 8% în perioada 2008–2012. astfel încât să facă faţă factorilor climatici actuali sau viitori sau efectelor acestora. care contribuie. Toate aceste măsuri sunt intrinsec legate de dezvoltarea durabilă întrucât ele reduc riscurile care pot afecta viaţa şi mijloacele de trai şi îmbunătăţesc rezilienţa comunităţilor la toate tipurile de hazarde. – limitare cu 70% pe termen lung. În prezent. îmbunătăţirea metodelor din agricultură. 90 . semnat în 1997 şi. GFDL. intra. Abordarea aspectelor de protecţie a mediului are prioritate în cadrul acţiunilor strategice de dezvoltare.

– dezvoltarea unor mecanisme care să angreneze femeile.Adaptarea prin intermediul reducerii riscului dezastrelor şi rolul Cadrului de acţiune de la Hyogo 2005–2015 Reducerea riscului dezastrelor poate fi definită ca „o acţiune desfăşurată pentru reducerea riscului dezastrelor şi a impacturilor negative ale hazardurilor naturale prin intermediul unor eforturi sistematice de analiză şi management al cauzelor dezastrelor. Utilizarea cunoştinţelor. – organizarea unui dialog naţional la nivel înalt pentru a pregăti o strategie naţională pentru adaptare care să fie în strânsă legătură cu strategiile de reducere a riscului dezastrelor. economic şi de mediu al comunităţilor şi ţărilor”. tehnologiilor inovatoare şi educaţiei pentru construirea unei culturi de securitate şi de rezilienţă la toate nivelurile. cu suportul a 168 de guverne. – revizuirea eficienţei sistemelor de alarmare timpurie. comunităţile şi administraţiile locale în procesul de evaluare a vulnerabilităţii şi impacturilor şi conturarea unor activităţi locale privind adaptarea. 3. precum o Platformă Naţională de reducere a riscului dezastrelor. – pregătirea rezumatelor pentru elaboratorii de politici şi liderii de sectoare. prin evitarea hazardurilor. reducerea vulnerabilităţilor sociale şi economice la dezastre şi prin îmbunătăţirea pregătirii pentru astfel de evenimente negative. Japonia.” Cadrul de acţiune de la Hyogo 2005–2015 furnizează elementele de bază pentru implementarea reducerii riscului dezastrelor. cât şi pentru adaptare. – realizarea unor programe publice care să vină în sprijinul populaţiei pentru a înţelege riscurile la care este supusă şi cum să reacţioneze la avertizările emise. prin intermediul unui mecanism multisectorial. Cadrul de acţiune intenţionează în decada aceasta să „reducă substanţial pierderile în domeniul social. 91 . Acestea oferă un fundament puternic pentru dezvoltarea măsurilor concrete de reducere a riscului şi de adaptare: 1. Acest cadru identifică în mod deosebit nevoia de „a promova integrarea reducerii riscului asociată cu variaţia climatului existent şi cu viitoarele schimbări climatice în strategiile de reducere a riscului dezastrelor şi de adaptare la schimbarea climatică”. Pentru aceasta este nevoie de următoarele: – etapele specifice trebuie să includă diseminarea bunelor practici. Asigurarea că reducerea riscului dezastrelor este o prioritate naţională şi locală care are o puternică bază instituţională pentru implementare. Câteva sugestii privind acţiunile ce trebuie întreprinse pentru dezvoltarea acestei priorităţi ar fi: – încurajarea formării unui grup de lucru interministerial care să aibă un mandat bine stabilit şi care să fie responsabil pentru dezvoltarea politicilor şi activităţilor de adaptare la schimbările climatice. Kobe. Pe baza unei analize a ceea ce s-a făcut bine şi ce nu în trecut în domeniul reducerii riscului dezastrelor. – adoptarea unei forme legale pentru colaborarea şi coordonarea activităţilor de reducere a riscului dezastrelor şi schimbării climatice. Câţiva dintre cei mai importanţi paşi care trebuie făcuţi pentru această prioritate sunt: – strângerea şi diseminarea informaţiilor calitative despre hazardele climatice şi despre eventualele modificări viitoare ale acestora. Cadrul de acţiune de la Hyogo stabileşte un număr de 5 priorităţi de acţiune. – elaborarea evaluărilor vulnerabilităţilor şi a grupurilor vulnerabile în special. cât şi la reducerea riscului dezastrelor. Această necesitate este critică atât pentru reducerea riscului. Acest principiu se poate aplica atât la adaptare. – implementarea procedurilor în vederea ajungerii la timp a avertizărilor la grupurile vulnerabile. Adoptat la Conferinţa Mondială de Reducere a Dezastrelor din ianuarie 2005. 2. evaluarea şi monitorizarea riscurilor dezastrelor şi îmbunătăţirea alarmării timpurii. Identificarea.

Alte acţiuni specifice sunt: – revizuirea planurilor de pregătire şi planurilor de intervenţie astfel încât să facă faţă noilor provocări şi nu hazardurilor manifestate în trecut. regularizarea cursurilor de apă. De exemplu. Acest program a fost dezvoltat în urma valului de căldură care a lovit regiunea în anul 2003 şi care a făcut numeroase victime. Reducerea factorilor care stau la baza riscurilor. – includerea informaţiilor legate de climă în planificarea oraşelor. Introducerea schemelor de asigurare pot ajuta agricultorii să treacă mai uşor peste şocul pierderii recoltelor. managementul apelor şi managementul mediului şi resurselor naturale. igienizarea fără apă şi managementul bazinelor hidrografice şi a resurselor de apă trans-frontaliere. lucrări de îmbunătăţiri funciare care să ajute la reţinerea umezelii în sol şi care să reducă eroziunea solului. planificarea utilizării terenurilor. Sănătate: măsurile includ sisteme de alarmare şi aer condiţionat pentru manifestări extreme ale vremii. desalinizarea. Philadelphia a dezvoltat un program de pre-alarmare a populaţiei în cazul unor călduri extreme şi un program de răspuns pentru a reduce numărul victimelor cauzate de un posibil nou val de căldură. Măsurile care trebuie întreprinse sunt: – includerea consideraţiilor legate de climă în procesele de planificare a dezvoltării şi în previziunile macro-economice. – conştientizarea mass-mediei asupra aspectelor legate de schimbarea climatică. modificarea datelor de însămânţare şi a distribuţiei recoltei. – dezvoltarea mecanismelor de transfer al riscului şi a programelor de protecţie socială. – publicarea şi promovarea succeselor comunităţii. – realizarea unor curricule şcolare despre adaptarea climatică şi reducerea riscului. sprijinul educaţiei. proiectarea în construcţii şi în alte practici inginereşti. – acordarea sprijinului programelor de diversificare a mijloacelor de trai. – dezvoltarea unor planuri specifice de pregătire pentru aşezările care sunt ameninţate de diferiţi factori care sunt într-o continuă schimbare. Aceasta constă în combinarea cultivării plantelor cu creşterea animalelor. Apa: măsurile de adaptare includ măsuri atât pe linia alimentării cu apă cât şi a protejării împotriva inundaţiilor. Astfel pot fi enumerate protecţia infrastructurii de alimentare cu apă şi a surselor tradiţionale de apă. 4. – îmbunătăţirea mecanismelor de transfer al cunoştinţelor de la mediul ştiinţific la sectoarele de management aplicat al riscului. colectarea apei de ploaie. 5.– desfăşurarea unor programe publice informaţionale cu privire la acţiunile locale şi personale care pot contribui la un cadru de siguranţă şi rezilienţă. Construirea rezilienţei şi a sistemelor de alarmare timpurie contribuie semnificativ la această prioritate. – necesitatea unor evaluări şi raportări privind riscurile climatice în proiectele de infrastructură. Diversitatea este o altă alternativă. îmbunătăţirea sistemelor de irigaţie. cercetării şi dezvoltării unui risc de îmbolnăviri datorat schimbărilor climatice. Exemple practice de adaptare şi reducere a riscului de dezastre Siguranţa alimentelor şi a agriculturii: printre măsurile binecunoscute pot fi enumerate: creşterea rezistenţei plantelor la boli şi secetă. Întărirea pregătirii pentru un răspuns eficient în cazul producerii unor dezastre la toate nivelurile. – sprijinirea programelor de cercetare referitoare la rezilienţă. – întărirea şi menţinerea lucrărilor hidrotehnice de protecţie. dezvoltarea cadrului legislativ. – construirea unor mecanisme de evacuare şi a facilităţilor de adăpostire. 92 . – introducerea unor activităţi de adaptare în planurile de revenire la starea de normalitate ca urmare a producerii unor dezastre.

Aceştia au suferit de opt ori mai puţine pierderi decât cei care nu au implementat acest sistem de protecţie. Conştientizarea anumitor formatori de opinie. alunecărilor de teren. Eficienţa prevenirii dezastrelor Scăderea riscurilor de dezastre ajută la reducerea impactului negativ al inundaţiilor.] United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC). ducând. [10. [3.Educaţia şi conştientizarea: măsurile includ modificarea programelor şcolare. ceea ce a dus la salvarea a 12 miliarde dolari. [6. exploatarea pădurilor) pentru a obţine un management eficient al terenurilor.preventionweb. în Franţa a fost dezvoltat un sistem de pre-alarmare în cazul valurilor de căldură. campanii publicitare şi implicarea personalităţilor în asemenea campanii. Beneficiile pot fi cuantificate nu numai în bani.] IPCC Fourth Assessment Report.] www. Planuri de dezvoltare şi aplicaţii: măsurile de adaptare şi reducere a riscului de dezastre constau în dezvoltarea proceselor şi bugetelor necesare şi aplicarea lor într-un anumit sector (aşezări umane. cum ar fi profesori.org. la un raport beneficii/costuri de 52. • Plantarea de păduri de mangrove în Vietnam a ajutat la protejarea populaţiei de pe coastă. a evita zonele expuse la risc şi a construi şcoli. Bibliografie: [1. păduri de mangrove). India a dus la un raport beneficii/costuri de 13. Rezoluţia Parlamentului European privind schimbarea climatică. investind doar 2. temperaturilor extreme.] Protocolul de la Kyoto la Conventia cadru a Organizatiei Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice. Managementul mediului: un ecosistem sănătos poate oferi beneficii certe pentru locuitori. secetei sau furtunilor.] http://www. [7. valurilor de căldură. Sisteme de alarmare timpurie: măsurile includ îmbunătăţirea sistemelor actuale. jurnalişti şi politicieni. programe de radio şi televiziune. încă din 2003. Astfel. [8. transmiterea de informaţii către comunităţi şi organizaţiile de femei. • Proiectul de reconstrucţie şi prevenire a inundaţiilor în Rio de Janeiro a generat creşterea veniturilor cu 50%. întărirea legislaţiei referitoare la aceste măsuri.38. [5. poate fi de asemenea foarte importantă.unisdr. [2. infrastructură. într-un mod clar şi precis. instituirea unor mijloace specifice de diseminare a atenţionărilor către populaţie care să se facă în timp util. Măsurile includ managementul mediului în zone predispuse la fenomene meteorologice periculoase. Unele exemple ar putea fi: • China a cheltuit 3. [9. ci şi în crearea unui climat de siguranţă pentru cetăţeni.5 miliarde. • Proprietarii din golful Mexic care au implementat metode de protecţie împotriva uraganelor în aproape 500 de locaţii au evitat în cazul uraganului Katrina pierderi de aproape 500 miliarde de dolari. reducerea riscurilor şi pentru capacitatea de adaptare.] www.emdat.15 miliarde de dolari pentru prevenirea inundaţiilor între anii 1960 şi 2000. [4. protejarea ecosistemelor aflate pe coaste (recifuri de corali.] Strategia naţională a României privind schimbările climatice 2005–2007.net.] Hyogo Framework for Action 2005–2015: Building the resilience of nations and communities to disasters (HFA). dezvoltarea zonelor de coastă.] P6_TA(2007)0038 Schimbarea climatică.] Convenţia cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992.be/ 93 . faună. şi care să ofere sfaturi despre acţiunile ce trebuie luate în continuare. în perioada 1994 – 2001. • Programul de prevenire şi reducere a dezastrelor din Andhra Pradesh. spitale şi alte construcţii sociale pe teren sigur.

în comparaţie cu traductoarele care de regulă nu au prevăzute aceste funcţiuni. alarmă şi indicarea sau neindicarea locală a acestor stări. respectiv ieşire. realizându-se optimizarea amplasării unui sistem de senzori wireless. pentru o eficienţă maximă. detectoarele declanşează un semnal care este transmis la centrală prin intermediul circuitelor de legătură.2. Cristian Damian Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Rezumat În această lucrare se prezintă importanţa utilizării şi alegerii corespunzătoare a detectoarelor de incendiu. care sunt exemplificate în acest referat ca elementele cele mai des întâlnite din categoria dezastrelor. Detectoare de incendiu Detectoarele de incendiu sunt elemente ale instalaţiilor de semnalizare a incendiilor prin care se supraveghează. care sunt dispozitivele ce stabilesc o corespondenţă între mărimea de măsurat şi o mărime cu un domeniu de variaţie calibrat. uşor vizibilă de la distanţă. prin eliminarea sau cel puţin reducerea posibilităţilor de alarme false. În caz de incendiu.[2]. un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului [1]. prezentându-se evoluţia şi creşterea continuă a performanţelor acestora în vederea obţinerii unei cât mai bune supravegheri a spaţiului în care se desfăşoară monitorizarea. detectare. Oricare ar fi tipul de detector. prelucrarecalcul sau sesizare. Se prezintă conceptul modern de senzori şi traductoare inteligente precum şi evoluţia acestora.). Structura traductorului cuprinde următoarele blocuri funcţionale principale: element sensibil şi adaptor. Traductoare utilizate în sistemele automate Operaţiile de măsurare în sistemele automate sunt efectuate de traductoare. Aceste blocuri corespund funcţiilor de intrare. detectoarele de incendiu sunt prevăzute cu indicator optic local. se utilizează pe scara largă traductoarele inteligente sub forma detectoarelor de incendiu analog adresabile.1. Dispozitivele optice utilizate în acest scop emit lumină de culoare roşie. ing.colonel drd. calculatoare de proces etc. 94 . 1. Pentru a indica local intrarea în stare de alarmă. 1. Diferenţele între traductor şi detector sunt mici. aptă de a fi recepţionată şi prelucrată de echipamentele de conducere (regulatoare. Pentru securitatea clădirilor la evenimente de tip incendiu. rolul său într-o instalaţie de semnalizare constă în a depista şi semnaliza cât mai repede incendiul. modurile lor de funcţionare prezentând diferenţe numai în ceea ce priveşte organizarea detectorului în jurul unor stări: veghe.SENZORI INTELIGENŢI – APLICAŢII ALE ACESTORA ÎN MANAGEMENTUL DEZASTRELOR Locotenent. în mod continuu sau la anumite intervale de timp. măsurare-comparare.

2. trebuie avut în vedere că o eventuală defectare a circuitelor. nu va reduce semnificativ sensibilitatea detectorului la incendii cu dezvoltare lentă.[4] 1.1. Caracteristici generale pentru detectoarele de incendiu utilizate în clădiri [2].1.2. Pentru detectoare detaşabile indicatorul se poate integra cu soclul sau cu capul detectorului.2.2.1. 95 . care declanşează o alarmă. Răspunsul la incendii cu dezvoltare lentă (pentru detectoarele de fum) Funcţia de „compensare de drift” – compensarea alunecării sensibilităţii senzorului din cauza depunerilor din detector.3. Soclurile necesare instalării detectoarelor au o singură poziţie de fixare şi contacte autocurăţătoare. poate fi identificat.6.1. pentru a da un semnal de defect. Ajustarea la locul de montare a caracteristicii de răspuns Dacă este posibilă ajustarea la locul de montare a caracteristicii de răspuns a detectorului atunci: a) pentru fiecare setare corespunzătoare cu o clasă de funcţionare. până când starea de alarmă este resetată. detectorul nu mai este conform specificaţiei de utilizare. defectele prin întrerupere sau prin scurtcircuit ale acestor conexiuni nu trebuie să afecteze funcţionarea corectă a detectorului.1.3 ± 0. accesul la mijloacele de ajustare trebuie să fie posibil numai prin utilizarea unui cod sau a unei scule speciale sau prin înlăturarea detectorului din soclu sau prin demontare. excepţie fiind reprezentată doar când detectorul este comutat în modul de întreţinere.4. 1. ca stare de defect.2. o sensibilitate etc. 1. sau prin ruperea sau îndepărtarea unui sigiliu). 1. care poate scoate din funcţiune aparatul sau împiedică iniţierea şi transmiterea semnalului de incendiu la centrală. 1. Protecţia împotriva pătrunderii corpurilor străine (pentru detectoarele de fum) [1] Detectorul trebuie să fie proiectat astfel încât o sferă cu diametru (1.2. Alte stări ale detectorului pot fi indicate vizual. prin care detectorul individual.1. b) orice alte setări să fie accesibile numai prin utilizarea unui cod sau a unei scule speciale. ele trebuie să fie clar distinctibile de indicaţia de alarmă. 1. Indicatorul individual de alarmă Fiecare detector este prevăzut cu indicator integrat roşu.În construcţia detectoarelor.7. 1.[3].1. Indicatorul vizual trebuie să fie vizibil de la o distanţă de 6 m direct sub detector într-o lumină ambiantă de intensitate până la 500 lux.5. relee de control). Reglajele producătorului Schimbarea setărilor producătorului trebuie să fie posibilă numai prin mijloace speciale (de exemplu un cod sau a unei scule speciale. că dacă aceste setări sunt utilizate. Conectarea dispozitivelor auxiliare Dacă detectorul este prevăzut pentru conectarea unor dispozitive auxiliare (de exemplu: indicatoare la distanţă.1.2.1.2.05) mm să nu poată pătrunde în camera(ele) senzorului(ilor).2. Sistemul de prindere al conductoarelor aferente circuitelor electrice asigură un contact electric sigur. Monitorizarea detectoarelor detaşabile Pentru detectoare detaşabile este prevăzut un mijloc pentru ca sistemul de monitorizare la distanţă (de exemplu echipamentul de control şi semnalizare-centrală) să detecteze detaşarea detectorului din soclu. şi trebuie arătat prin marcare clară pe detector sau în datele sale. să fie semnalizată la centrală. 1.

1. pe acest domeniu. • detector parţial reutilizabil.În acest caz se evaluează răspunsul detectorului la creşteri foarte mici ale densităţii de fum prin analiza circuitului sau a programului şi/sau prin încercări fizice şi simulări.2. care este mai mare decât A/4 pe oră.3. Clasificarea detectoarelor de incendiu se poate face [1].3. • detector nereutilizabil. după o cădere a alimentării.3. • detector de flacără.6 x A/R cu mai mult decât 100 s. Detectoarele controlate soft Pentru a se asigura fiabilitatea detectorului.3. • detector de gaze de combustie. există o serie de cerinţe pentru proiectarea software: a) software-ul este structurat modular.2. 1. • detector de fum. • detector multipunctual. După configuraţia senzorului: • detector punctual. • detectoare cu acţionare diferenţială. • detectoare cu acţionare velocimetrică. b) interfaţa pentru datele generate manual sau automat să nu permită datelor invalide să producă erori în funcţionarea programului. trebuie să fie păstrate într-o memorie nevolatilă. 96 . Detectorul este conform specificaţiilor dacă această evaluare arată că: a) pentru orice rată de creştere a densităţii fumului R. După modul de reutilizare: • detector reutilizabil. 1.8. 1. cum ar fi setările producătorului. • detector liniar.1. Memorarea programelor şi a datelor Programul necesar şi orice date presetate. numai dacă sistemul în care este conectat detectorul este prevăzut să reînnoiască aceste date. compensarea nu face ca valoarea de prag de răspuns a detectorului să depăşească valoarea sa iniţială cu un factor mai mare decât 1.4.3. 1.9.3. şi b) domeniul de compensare este limitat astfel încât. c) software-ul se proiectează pentru a se evita apariţia blocării execuţiei. 1.1.2.6. timpul pentru ca detectorul să dea o alarmă nu trebuie să depăsească 1. După modul de răspuns: • detector cu acţionare statică. După parametrul supravegheat: • detector de temperatură.1. cu A valoarea de prag de răspuns iniţial necompensată a detectorului. într-o oră de la restabilirea alimentării.[7]: 1. Scrierea în zonele de memorie care conţin acest program şi date trebuie să fie posibilă numai prin utilizarea unei scule speciale sau unui cod şi trebuie să nu fie posibilă pe durata normală de funcţionare a detectorului. Datele specifice sunt păstrate într-o memorie care va reţine datele cel puţin două săptămâni fără alimentare externă.

cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid. sunt hotărâtoare pentru realizarea acţiunilor de alarmare. Pentru apariţia focarului este de interes. În funcţie de degajările de gaze sunt posibile două situaţii în mediu gazos optic transparent când influenţa mediului gazos asupra propagării fluxului termic de radiaţie este neînsemnată şi optic dens când se ţine cont de componenta radiantă a fluxului termic. CO2. În detectarea şi semnalizarea incendiului primele două faze.4. Temperatura creşte lent.4. În general sunt acceptate în evoluţia unui incendiu cinci perioade posibile ale evoluţiei sale în timp: apariţia focarului. ardere generalizată şi regresie. CO2. − structura particulelor care este în funcţie de neomogenitatea materialelor. scântei de frecare. autoaprindere. Faza dispersă a fumului este caracterizată în principal de: − forma şi mărimea particulelor. În funcţie de mărimea şi concentraţia particulelor care alcătuiesc fumul poate fi vizibil sau invizibil. particule de apa etc. Fumul ca parametru de incendiu Fumul este un aerosol care se compune dintr-un mediu de dispersie: CO. Aria de combustie este limitată la zona focarului unde incendiul se propagă la materialele din vecinătate.1. În faza de ardere lentă aria de combustie este limitată la zona focarului. NO2 etc. jocul copiilor cu focul. intervenţie pentru stingere. HCl. căldura mecanică. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care împreună cu aerul formează un amestec combustibil ce poate fi aprins de flăcări. 97 . Dimensiunile flăcărilor sunt mici. în principal. − în fum se pot observa particule cu compoziţie chimică şi structură diferite determinate în principal de compoziţia materialelor combustibile care ard. ardere activă. În ceea ce priveşte sursele de aprindere statisticile realizate pe perioade mari de timp indică pentru clădiri: surse de aprindere necunoscute. printre acestea găsindu-se particule fine de apă şi particule de funingine care sunt îmbrăcate într-o peliculă fină de apă. fără a atinge valori importante. indicele de refracţie şi de constanta Birkard a particulelor. NO2. Mărimi tipice ale incendiului Incendiul este un fenomen care se dezvoltă aleatoriu şi nu poate fi descris printr-o schemă simplă sau unică [1]. Mediul de dispersie este un gaz rezultat din amestecul dintre aer şi gazele de ardere CO. în comparaţie cu dimensiunile încăperii. evacuare şi protecţie. durata poate fi extrem de variată. Faza dispesră este formată din particule lichide şi solide rezultate în urma procesului de ardere a materialelor combustibile. instalaţii electrice necorespunzătoare. HCN. În această fază cu cât combustibilul se aprinde mai uşor. − distribuţia mărimii particulelor. de la câteva minute la ore. şi o fază dispersă formată din particule lichide şi solide rezultate în urma procesului de ardere: particule de funingine. De regulă o energie de ordinul sutelor de jouli uneori mai mică poate fi suficientă pentru iniţierea unui focar.1. HCN. aprinderi intenţionate. ardere lentă. poate lipsi sau poate dura zile sau saptămâni. studierea surselor de aprindere şi a energiei de aprindere. − concentraţia particulelor. apariţia focarului şi faza de ardere lentă. 1. HCl. Frecvent în fum se întâlnesc particule de funingine formate din carbon pur.

lemn. în funcţie de compoziţia chimică a materialelor care ard. favorizând formarea unor aerosoli cu masă mare. care sunt puţine la număr au în majoritatea cazurilor şi o concentraţie prea mică pentru a avea importanţă practică. Evoluţia aerosolilor emişi de arderile mocnite. t – temperatura fumului. se formează curenţi turbionari de convecţie care deplasează particulele de fum. la care coagularea este favorizată de viteza de deplasare redusă determinată de cantitatea scăzută de căldură care se degajă în exteriorul focarului. geometria clădirii şi ventilaţia clădirii. cartonul şi sodiul au emis în condiţii de ardere mocnită aerosoli cu o granulometrie mai mare de 1 μm . efectul de coş. Unghiul diedru al conului de fum este direct proporţional cu mărimea suprafeţei incendiului şi cu intensitatea acestuia. gen acetonă. bumbac. Dimensiunile acestor particule pot varia în limite foarte largi. carton este lentă. şi C f = 1 ln⎛ I 0 ⎞ coeficient de extensie a fumului. Deplasarea fumului în clădiri are loc prin difuzie. Detectoarele de fum răspund la faza dispersă a fumului. pe când variaţia de volum a acestora poate depăşi valori de ordinal 103. Δ p – diferenţa de presiune. Întrucât detectoarele de fum utilizate în mod obişnuit nu reacţionează decât la anumite caracteristici specifice ale fumului. Numai metanolul emite aerosoli foarte fini. Numai doi combustibili. La arderile lente fumul se repartizează uniform şi are loc o stratificare a fumului cu temperatura descrescătoare către părţile inferioare.01 μm .2 μm . păcură evoluează cu o granulometrie medie centrată pe valoarea de 0. Viteza de generare a fumului este dată de relaţia dintre debitul de gaze şi concentraţia gazelor[1]: W f = C f bA(2 gΔ p ρ ((273 + t ) / 273))2 1 Unde: b – coeficient de curgere. în medie fiind de ordinul 10. lemn. fază care din cauza produselor ce se degajă pe durata arderii reprezintă un amestec neomogen de particule. Pentru arderile normale. acest lucru fiind explicabil prin efectul de coagulare. cu vârful în jos deasupra focarului. L ⎜ I ⎟ ⎝ ⎠ ( ) 98 . dacă în încăpere nu există mişcări puternice ale aerului. este bine de ştiut că aerosolii emişi de focarele cu flăcări. benzină. A – secţiunea de curgere. PVC. În funcţie de poziţia lor în raport cu focarul. Particulele cu un diametru mai mic de 5 nm nu sunt durabile şi se coagulează prea repede pentru a avea importanţă reală. acesta reprezentând tipul perfect de focar cu flăcări la care granulometria este sub 0. însoţite în unele cazuri de anumite mirosuri caracteristice. convecţie sau mişcări provocate ale aerului. Astfel masa aerosolilor generaţi este concentrată într-un număr mic de particule la care sedimentarea (căderea la sol) este importantă pentru acelea ce au un diametru mai mare de 1 μm . Deplasarea fumului depinde de presiunea şi temperatura aerului. Variaţia diameterului aerosolilor este relativ mică. Pentru detectoarele de fum de un real interes sunt particulele ale căror dimensiuni sunt cuprinse în intervalul de la 5 nm…la 5 μm . fumul poate prezenta diverse nuanţe coloristice. la focarele cu flacără. alcool etilic. Particulele de fum formează un con răsturnat. ρ – densitatea fumului. Particulele cu un diametru mai mare de 5 μm .În plus. se constată că granulometria aerosolilor creşte pe măsură ce distanţa se măreşte faţă de focar. viteza vântului.

99 .1. Detectoare de fum Detectoarele de incendiu sunt elemente periferice ale instalaţiilor de detecţiesemnalizare a incendiilor prin care se supraveghează. Deplasările maselor de gaz sunt asigurate de diferenţele de densitate. La incendiu. 2 −5 1. o importanţă deosebită o are transportul de energie termică care se realizează prin convecţie. În funcţie de metoda de măsurare a parametrilor fumului. se disting două mari categorii de detectoare de fum: – detectoare funcţionând pe principiul optic. se transmite mediului înconjurător prin conducţie. detectoarele de fum sunt considerate cele mai utile tipuri disponibil pentru a da o avertizare rapidă.1. h – distanţa fată de focar. fluidul în mişcare este constituit din aer. ca urmare a arderii substanţelor şi materialelor combustibile. de regulă este lichid sau gazos. Cum fiecare detector răspunde la un produs particular al incendiului. consecinţă a diferenţei de temperatură. Transmisia căldurii prin radiaţie se realizează după legi similare cu cele ale propagării radiaţiei electromagnetice. unul cald şi unul rece sunt în contact direct. în mod continuu sau la anumite intervale de timp. Căldura ca parametru de incendiu Energia termică – căldura care se degajă la incendiu. Cum fumul este prezent la o fază de început în cele mai multe incendii.26Q 3 h 2 T – creşterea de temperatură la înălţimea h faţă de focar în raport cu temperatura mediului Q – fluxul de căldură transferat de la focar prin convecţie în unitatea de timp.4. vapori şi rezidurile gazoase ale arderii. viteza relativă a răspunsului este dependentă de tipul incendiului detectat. Transmisia căldurii prin convecţie are loc atunci când schimbul de căldură se efectuează prin intermediul unui mediu care desparte corpurile şi care poate fi aerul. Mediul care. şi a tipului de senzor. – detectoare funcţionând pe principiul camerelor de ionizare.5.5. deoarece conţine intrinsec conducţia interioară. De obicei corpul mai cald se numeşte sursă de căldură. iar cel mai rece se numeşte receptor de căldură. facilitează transmiterea căldurii prin intermediul particulelor componente. prezintă o coeziune moleculară mai mică decât în cazul corpurilor solide. Regimurile de curgere ale curenţilor de convecţie pot fi laminate sau turbulente funcţie de valoarea criteriului de similitudine Reynolds. gaze. Temperatura considerată constantă în secţiunea transversală a conului de convecţie pentru faza iniţială a incendiilor este dată de relaţia: unde: T = 0.2. Caracteristică a fluidelor convecţia termică este un fenomen complex. Transmisia căldurii prin conducţie are loc atunci când două corpuri. apa. convecţie şi radiaţie. Principii de funcţionare ale detectoarelor de incendiu 1. În cazul detectorului de temperatură. cel puţin un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului.

împrăştiată spre receptor. Pentru valori ale raportului dintre mărimea particulelor si lungimea de undă a radiaţiei incidente de până la 0. Din cauza emisiei radioactive detectoarele cu cameră de ionizare mai sunt utilizate doar în aplicaţii speciale. care generează un flux de particule ionizate între doi electozi încărcaţi electric. Detectorul va declanşa alarma la diminuarea de către particulele de fum a curentului dintre aceşti electrozi. P – puterea radiaţiilor primite de receptor măsurată la momentul alarmei.Primele detectoare de fum au fost cele cu ionizare. Acestea îşi bazează funcţionarea pe un senzor cu cameră de ionizare. pentru valoarea aceluiaşi raport între 0. de regulă Am 241 – radiaţie alfa. 1. • la trecerea prin aer a particulelor emise de sursa radioactivă din cauza ciocnirilor neelastice cu moleculele de aer se produce ionizarea si se stabileşte un curent electric între electrozi. la camera bipolară. 1. Principiul utilizat în funcţionarea acestor detectoare constă în ionizarea aerului în camera de măsură sub acţiunea radiaţiilor emise de o sursă radioactivă. Domeniul de interes pentru detectarea incendiului pe baza fumului este de la 5 nm la 5 μm.2.1. intensitatea luminii difuzate este invers proporţională cu puterea a 4-a a radiaţiei incidente. de obicei militare.5.1. în volum existând astfel un număr egal de ioni pozitivi si negativi. Detectoare cu cameră de ionizare (detectoarele cu ionizare) utilizează o sursă radioactivă. Detectoare optice de fum Detectoarele optice de fum se bazează. d – lungimea optică de măsură. în funcţionare. putând genera cheltuieli importante în cazul unui incendiu.5.1. Senzorul este practic o cameră neagră. etanşă la lumină. P0 – puterea radiaţiilor primite de receptor în absenţa aerosolilor. Principiul de funcţionare este următorul: • pe cei doi electrozi ai camerei de ionizare se aplică o tensiune U. Relaţia dintre densitatea optică a fumului şi transmisia luminii este următoarea: m = (10 / d ) lg((P0 / P )) unde: m – densitate optică. cu ajutorul unei surse radioactive închise. • când pătrund în cameră particule de fum au loc o serie de fenomene dintre care cel mai important este cel al formării de perechi de particule de fum – ioni care duc la micşorarea vitezei de deplasare a ionilor din cauza masei mari a particulelor de fum şi implicit se produce o scădere a curentului dintre electrozi. astfel încât lumina să nu ajungă în aer curat pe receptor.0 intensitatea luminii difuzate este direct proporţională cu puterea a 2-a a radiaţiei incidente. iar la particule mai mari fenomenul se poate aproxima cu o reflexie pe suprafaţa respectivă. La pătrunderea fumului în cameră lumina este difuzată . în care sunt dispuse un emiţător şi un receptor de lumină.1 si 4. 100 . Proprietatea caracteristică a fazei dispersă a fumului care este utilizată în acest caz este indicele de refracţie. pe un senzor TYNDALL la care se utilizează proprietatea de refracţie a fazei de dispersie a fumului.1. • între electrozi aerul este ionizat uniform. Costurile depozitării şi prelucrării deşeurilor radioactive sunt ridicate.

Pot fi folosite de asemenea pentru aplicaţii unde este dificil de utilizat detectorul punctual de fum: încăperi în care există curenţi de aer. de ordinul milimetrilor. au loc variaţii de curent care. Atunci când particulele de fum intră în camera de măsură. este un element fotosensibil. Detectoare funcţionând pe principiul atenuării radiaţiei Un astfel de detector este alcătuit. Spre deosebire de sistemele clasice de detectare a fumului. Detectoare funcţionând pe principiul difuziei radiaţiei Aparatul este alcătuit în principiu. în principiu. în principiu. care pot conduce la diluţia fumului şi detectarea târzie a acestuia. dar trebuie ţinut cont de faptul că sensibilitatea detectorului este împărţită la numărul de orificii de eşantionare asociate acestuia. o sursă şi un receptor de radiaţie dispuse astfel încât intensitatea luminii să afecteze receptorul ca urmare a unui proces de difuzie. la care deplasarea produselor de ardere către camera de măsură a detectoarelor de fum se face prin convecţie naturală.5. control şi semnalizare. 101 . Variaţia de intensitate luminoasă conduce la modificarea curentului din elementul receptor. Semnalul furnizat este transmis în unitatea de procesare.1. Cu cât detectorul este mai sensibil. Elementul receptor. În condiţiile apariţiei în camera de măsură a particulelor de fum radiaţia luminoasă iniţială este atenuată. acolo unde este necesară o detectare timpurie a incendiului şi unde este cerută o sensibilitate mai mare a detectorului. apoi printr-o reţea de conducte de transport aerul este aspirat şi dirijat către detector.3. Numărul total de orificii de eşantionare variază de la producător la producător. Detectoare liniare de fum constituie o soluţie alternativă de protecţie la incendiu pentru anumite spaţii în care nu mai este posibilă utilizarea detectoarelor de incendiu obişnuite. aceleaşi funcţiuni ca şi cele de la detectoarele punctuale de incendiu.5. formează şi transmit semnalul de alarmă. astfel încât să se formeze şi să se transmită semnalul de alarmă. încăperea protejată este prea înaltă şi/sau pot apărea probleme la stratificarea aerului. la aceste detectoare transportul produselor de ardere la elementul de detecţie se realizează printr-o convecţie forţată. dintr-o cameră de măsură unde se află emiţătorul şi receptorul de lumină care sunt astfel alcătuite încât intensitatea luminii asupra receptorului scade în prezenţa fumului.4. instalaţia trebuie să fie invizibilă pentru utilizatori. se ajunge la difuzia luminii de către particule şi prin aceasta la schimbarea stării de iluminare a receptorului. În lipsa fumului elementul receptor nu primeşte radiaţii datorită paravanului care are rolul de a suprima pe cele directe şi cele reflectate de pereţii interiori ai camerei de măsură. fapt care este sesizat de elementul receptor. receptorul primeşte o radiaţie maximă de lumină. în camera de măsură. Detectoare de fum prin aspiraţie sunt utilizate. În absenţa fumului. cu atât există mai multe orificii de eşantionare În camera de analiză a detectorului se măsoară cantitatea de particule aflate în suspensie în aerul prelevat. alcătuite din următoarele elemente principale: – unitatea de procesare. prin intermediul unor circuite electronice. pe baza proprietăţii de absorbţie a luminii de către fum. din motive estetice. dintr-o cameră etanşă la lumină. Acestea sunt detectoare de mare precizie. 1. Captarea aerului din spaţiul protejat se realizează prin intermediul unor conducte în care sunt practicate nişte orificii de dimensiuni relativ reduse.1. unitatea de detectare a fumului şi unitatea de aspiraţie şi transport a aerului. în special.1. control şi semnalizare care îndeplineşte.

1.5. de la particule invizibile până la aerosoli cu dimensiuni mari. fiind posibilă în anumite limite şi detectarea diferitelor tipuri de fum. Principiul optic cu lumină albastră Acest detector va utiliza un LED emiţător albastru în locul LED-ului emiţător în infraroşu. Detectorul dispune de un LED şi o diodă receptoare. o parte a radiaţiei LED-ului emiţător va fi dispersată. Emiţătorul şi receptorul sunt astfel amplasate încât să se protejeze un spaţiu se 1500– 1800 m.7. Principiul de funcţionare este similar cu cel al detectoarelor punctuale de fum funcţionând pe principiul absorbţiei radiaţiei emise. Detectoarele liniare de fum funcţionează pe principiul optic. La pătrunderea unor particule vizibile în camera de măsură.1.5. distanţa dintre emiţător şi receptor. construcţii tip mall. Suprafaţa protejată cu un astfel de detector este echivalentul a 20–30 de detectoare punctuale de fum obişnuite. Principiul detecţiei optice bidirecţionale Spre deosebire de detectoarele optice obişnuite. care emite o radiaţie infraroşie modulată. fiind astfel capabile să evalueze diferenţiat diferitele tipuri de particule ajunse în camera de măsură. costului redus si robusteţii. 1. 1. Principiul detecţiei optice cu infraroşu Funcţionarea detectoarelor optice de fum se bazează pe dispersia luminii. Datorită sensibilităţii semnificativ îmbunătăţite. Detectarea de gaz cu sensor CO. Astfel. Pentru creşterea gradului de siguranţă. fapt posibil până în momentul apariţiei acestui senzor doar utilzând detectoare de fum cu cameră de ionizare. un sistem optic de focalizare a radiaţiei I. muzee. clădiri istorice.R. Detectoarele cu lumină albastră înlocuiesc cu succes detectoarele cu cameră de ionizare care aveau ca principiu de funcţionare utilizarea unei surse radioactive.1. Lungimea de detecţie. Un detector de incendiu cu senzor CO va declanşa alarma la depăşirea unei anumite valori a concentraţiei de gaze de ardere. Acest senzor funcţionează pe principiul combinării chimice a gazelor din mediu cu un compus aflat pe suprafaţa senzorului. este posibilă detecţia spectrului complet de particule de fum.R. În principiu un astfel de detector este alcătuit dintr-un emiţător în infraroşu I. Astfel este posibilă diferenţierea netă a mărimilor perturbatoare de mărimile specifice ale unui incendiu. detectoarele O2T utilizează tehnica de evaluare în două direcţii. Detectoarele termice sesizează creşterea temperaturii generate de ardere.1.p. Astfel lungimea de undă mai redusă a radiaţiei permite şi recunoaşterea unor particule de dimensiuni reduse. 1.5. această creştere de semnal va fi evaluată de receptor. Detectoare de căldură (de temperatură) Au fost cele mai răspândite datorită simplităţii. 1. este situată între 10–100 m.6. reacţionând la 102 . de exemplu monoxidul de carbon într-o incintă. săli de conferinţe.5. opuse şi având axele sub un anumit unghi.Astfel de situaţii se pot întâlni în cazul în care înălţimea spaţiului de protejat depăşeşte valorile maxime de instalare ale detectoarelor punctuale de fum sau când se doreşte protecţia unor spaţii speciale cum ar fi săli de concerte.8. moleculele de gaz vor determina sarcini electrice care vor mări conductivitatea unui semiconductor. şi un receptor de radiaţii infraroşii. un astfel de detector va dispune de mai mulţi senzori care vor evolua în mod inteligent şi corelat mărimile caracteristice incendiului.5.

Principiul termomaximal Cablul termosensibil constă într-o pereche de cabluri de oţel izolate individual cu o cămaşă termosensibilă. Principiul termodiferenţial Sistemul de detecţie cu cablu termosensibil se bazează pe proprietatea metalelor de a-şi schimba rezistenţa electrică la modificarea temperaturii mediului. dar cu bune proprietăţi termoconductoare şi tot ansamblul este introdus fie într-un tub metallic.5. Cele două conductoare sunt protejate de o manta de material izolator. de regulă situată în jurul valorii de 600 C. 103 .1.depăşirea unei valori.9. bimetale. Prin încălzirea lamei formată din două lamele suprapuse.10. din cauza dilatării inegale a celor două feţe. în funcţie de tipul constructive. fie într-un alt tub de material plastic termoconductor. Detectorul cu fibră optică şi laser este alcătuit din unul sau două conductoare centrale din fibră optică izolate între ele. fire fuzibile. 1. Pentru înlăturarea fenomenelor perturbatoare s-au elaborat scheme termodiferenţiale. Din punct de vedere al principiului folosit au fost construite detectoare pe baza fenomenelor de dilatare lichide.5. O întrerupere a buclelor generează un semnal de deranjament. pneumatice. Detectoarele cu elemente semiconductoare au fost realizate pentru a elimina dezavantajele legate de inerţia termică relativ mare a senzorilor descrişi mai sus. Detectoare liniare de căldură Pot fi menţionate mai multe principii de funcţionare: 1. semiconductoare cu elemente semiconductoare termorezistente. Detectoarele de căldură cu elemente bimetalice se bazează pe proprietatea dilatării inegale a două metale ce coeficienţi diferiţi de dilatare (alamă şi constantan) sudate pe suprafaţă. Firele se leagă în aşa fel încât să se realizeze două bucle separate care se leagă la unitatea de evaluare ce le supraveghează permanent. Domeniul temperaturilor utilizate în detectarea incendiilor este de la 570 C până la valori de peste 1000 C si de la circa 50 C/minut la peste 100 C/minut funcţie de aplicaţii. Variaţia de rezistenţă este preluată de circuite electronice şi în final transmisă sub formă de semnal de alarmă. torsadate spre a asigura o anumită presiune între cele două fire. În momentul în care se va atinge un anumit prag de temperatură cămaşa termosensibilă cedează din caza presiunii ce acţionează asupra ei. Ca urmare. specificând mediului în care se va monta. aliaje eutectice. Principalele surse de alarme false sunt radiaţia solară şi căldura provenită de la instalaţiile tehnologice sau de încălzire. va închide sau va deschide un contact electric. Termistorul este un element semiconductor a cărui rezistivitate este puternic dependentă de temperatură. prin evaluarea gradientului. sau la variaţii bruşte de temperatură. acoperite cu o bandă protectoare şi îmbrăcate într-o manta protectoare.1. 1. termovelocimetrice sau combinate detectare de prag sau de nivel şi termovelocimetric. diode care îşi modifică rezistenţa electrică sub influenţa căldurii etc. Detectoare punctuale de căldură Principiile constructive în funcţionarea detectoarelor de căldură sunt: topirea. 2. permiţând contactul între cele două cabluri de oţel şi generând astfel alarma. Clasificarea în conformitate cu temperaturile maxime de declanşare şi de funcţionare este definită în standardul EN 54-5. dilatarea şi modificarea caracteristicilor electrice ale materialelor sub influenţa căldurii. funcţionarea acestor tipuri de detectoare se bazează pe variaţia rezistenţei termistorilor sub influenţa căldurii. Cablul termosensibil constă în patru fire de cablu din cupru izolate individual cu un material cu coeficient de temperatură negativ şi îmbrăcat într-o manta rezistentă la foc şi temperaturi ridicate. aceasta se va curba în direcţia lamei cu coeficient de dilatare mai mic şi.

lumina soarelui şi sursele artificiale de iluminat sau lucrările de sudură şi cele de turnare materiale. Pentru a reduce numărul de alarme false (un dazavantaj pentru aceste tipuri de detectoare) se realizează o filtrare a semnalului electric provenit de la traductor prin prevederea unor filtre electromagnetice cu banda de trecere. cât şi o temporizare de ordinul milisecundelor. O persoană aflată în domeniul în cauză ar fi intoxicată de gazele de ardere înaintea atingerii temperaturii de declanşare a acestui tip de detector.5. situată în domeniul 5–30 Hz. cauzate de factori de mediu perturbatori de scurtă durată. 1. Caracteristicile spectrale prezentate de traductoarele de radiaţii electromagnetice determină tipul detectoarelor de flacără. – traductorul are rolul de a transforma radiaţia incidentă într-un semnal electric.1. respectiv în scăderea rezistenţei electrice. sub efectul căldurii. cu atât frecvenţa de pâlpâire a flăcării este mai redusă. în prezenţa radiaţiilor din banda spectrală a traductorului şi preluarea curentului electric de circuitele electronice aferente aparatului. un detector de flacără este compus din următoarele părţi componente: – sistem optic. de regulă. existentă într-un unghi solid.5. Detectoarele termice se utilizează în special cu scopul de a proteja bunurile materiale. Domeniile de interes sunt infraroşu 1–5 μm şi ultraviolet 300–400 nm. Detectoare multisenzor Prin combinarea în acelaşi detector a mai multor senzori de exemplu: de fum şi temperatură s-au obţinut detectoarele multisenzor sau multicriteriu.11. detectându-se de fapt creşterea temperaturii. La incendiile reale cu cât suprafaţa de ardere este mai întinsă. Detectoarele de temperatură Se pretează domeniilor în care la incendiu se poate lua în considerare o dezvoltare rapidă a incendiului. – circuit electronic are rolul de a procesa semnalul provenit de la traductor şi de a produce semnalul de alarmă.5 la 10 sau chiar 30 Hz. 104 . 1.5. Receptoarele utilizate sunt dispozitive optoelectronice semiconductoare pentru infraroşu şi tuburi (diode) pentru ultraviolet. Funcţionarea detectorului constă în modificarea caracteristicilor electrice ale traductorului. Detectoare de flacără În principiu.12. care are rolul de a concentra radiaţia produsă de flăcări. înaintea izbucnirii flăcării deschise.13. Datorită utilizării unei game largi de materiale de construcţie.1. fiind mai puţin adecvate protecţiei persoanelor. Stabilirea benzii de trecere a filtrului electronic fost dictată de rezultatele obţinute experimental cu privire la frecvenţa de pâlpâire a flăcărilor din incendiu. cu modulaţii de la circa 1.1. pentru a reduce numărul alarmelor false. Pentru detectarea incendiului pe baza flăcărilor se are în vedere spectrul de emisie al radiaţiei flăcărilor şi modulaţia acestora. în clădirile moderne apar frecvent dezvoltări ale unor incendii însoţite cu degajări masive de fum. 1.Principiul de funcţionare constă în modificarea. a caracteristicilor spectrale şi de formă a trenurilor de impulsuri laser produse de emiţătorul laser care se propagă prin fibra optică. Sursele de alarme false sunt. Pentru realizarea acestor traductoare se folosesc elemente traductoare de tipul semiconductorilor sau a tuburilor cu descărcări în gaze. pe elementul traductor. nu şi a fumului şi gazelor de ardere. Aceste detectoare sunt indicate în general pentru spaţiile în care este posibilă apariţia unor incendii la care nu se cunoaşte modul de evoluţie.

în domenii ocupate de persoane. Datorită principiului detecţie în două direcţii vor fi distinşi cu precizie atât aerosolii de culoare deschisă. ca de exemplu aburi sau praf. integrând o cameră optică de detecţie. studiile arătând că 95% din cazurile de deces la incendiu se produc în somn. aceste detectoare oferă o caracteristică de răspuns aproximativ constantă pentru diferitele tipuri de fum. în industria de panificaţie sau a altor tipuri de spaţii de producţie. Prin tratarea diferenţială şi evaluarea mărimilor de dispersie în două direcţii aceste detectoare pot recunoaşte cu precizie mărimile perturbatoare. Acest tip de detector se va utiliza cu precădere acolo unde se generează fum rece la izbucnirea incendiului. ca urmare a emisiilor de monoxid de carbon. Utilzarea detectoarelor OTG este posibilă pentru orice incintă cu ocupare permanentă de personal. Detectoarele OT aduc în aceeaşi carcasă principiul detecţiei prin difuzie optică şi cel al detecţiei termodiferenţiale şi al temperaturii maxime. asociate cu temperaturi normale. În comparaţie cu un detector optic. Sunt adecvate obiectivelor cu dezvoltări frecvente de mărimi perturbatoare. cât şi cei de culoare închisă. deci acolo unde are loc o ardere mocnită. în faza de ardere mocnită a incendiului. detectoarele de fum ar declanşa alarme false în asemenea incinte (bucătării. Astfel se îmbunătăţeşte semnificativ siguranţa detecţiei. reducând astfel riscurile de alarme false. un exemplu foarte simplu pentru a proba această afirmaţie fiind depozitarea diferitelor materiale cu diverşi factori de ardere: cabluri. precum cele generate de exemplu de arderea lemnului într-un mediu deschis. Detectoarele de temperatură se folosesc cu precădere în incinte cu dezvoltări frecvente de fum sau praf. Astfel este posibilă acoperirea unui spectru larg al unor scenarii relevante de incendiu. Detectoarele optice de fum se folosesc pentru detectarea timpurie a incendiilor cu degajare puternică de fum. ca de exemplu a prafului fin utilizat în tipografii pentru hârtia proaspăt tipărită. 105 . Detectoarele O2T vor fi utilizate pentru detectarea alarmelor în mod precis din incinte.Combinaţia mai multor senzori într-un detector nu face altceva decât să crească securitatea punctual în zona supravegheată. În astfel de situaţii principiul detecţiei multicriteriale se dovedeşte a fi optim. Detectoarele O2T vor detecta cu o sensibilitate constantă incendii generate de arderea celor mai diverse materiale. Corelarea datelor celor două detectoare asigură o recunoaştere sigură a incendiilor cu ardere mocnită. substanţe de curăţare. pentru analizarea monoxidului de carbon. Detectoarele OTG constituie prima opţiune acolo unde trebuie protejată viaţa ocupanţilor şi predomină funcţia de protecţie a persoanelor. a aburilor proveniţi de la duşul unei camere de hotel. textile. concomitent cu reducerea ratei de alarme false. Se obţine totodată o combinare de caracteristici funcţionale cu o redundanţă sporită cu posibilităţi multiple de aplicaţii. solvenţi. Adesea un singur principiu pentru detectarea incendiului nu se consideră a fi satisfăcător. termomaximale. spaţii de producţie). a microparticulelor provenite de la umidificatoarele utilizate în muzee sau a diverselor tipuri de particule de praf care apar cu ocazia lucrărilor de tăiere. Din cauza mărimilor perturbatoare. acolo unde este probabilă apariţia frecventă a mărimilor perturbatoare. Patru din cinci victime sunt intoxicate cu gazul otrăvitor. deoarece recunoaşterea timpurie a gazelor provenite de le un incendiu este de maximă importanţă. un senzor de temperatură şi un element electro-chimic. Detectorul OTG este un dispozitiv de tip multisenzor. Detectoarele optice O sunt capabile să detecteze particule invizibile de aerosoli. oferind totodată un nivel ridicat de imunitate împotriva alarmelor false. precum şi a celor cu dezvoltare termică accentuată.

oferă o caracteristică de răspuns considerabil mai rapidă decât detectoarele optice standard. La proiectarea sistemelor de detecţie a incendiilor este foarte importantă alegerea tipului potrivit de detector. prevenindu-se intoxicarea cu fum. conform aplicaţiei concrete de date. recunoaşterea timpurie a incendiilor implică stabilirea optimă a mărimilor specifice şi bazându-ne pe caracteristica de răspuns al fiecărui tip de detector. 106 . incinte IT sau laboratoare. implică măsurarea în două direcţii. Alarmarea va avea loc foarte timpuriu. având în comparaţie cu detectoarele cu cameră de ionizare o sensibilitate mai redusă la mărimi perturbatoare precum curenţii de aer şi umiditatea. Incendiu-test Detector Detector Detector Detector Detector Detector conform EN optic de termodiferenţial OT O2T OTG OT blue 54-7/9 fum Ardere Nu se Bun Bun Bun Bun Foarte bun deschisă a foloseşte lemnului (TF 1) Ardere lentă Foarte bun Nu se foloseşte Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun prin piroliză(TF 2) Ardere Foarte bun Nu se foloseşte Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun mocnită cu jar (TF 3) Ardere Bun Bun Bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun deschisă a maselor plastice (TF 4) Arderea Bun Bun Bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun lichidelor 1 (TF 5) Arderea Nu se Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun lichidelor 2 foloseşte (TF 6) Arderea Nu se Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun lichidelor 3 foloseşte (TF 8) OT – combinarea unor criterii consacrate de recunoaştere optică a fumului şi a temperaturii. luarea corectă a deciziei în alegerea detectoarelor. Nemaifiind necesare costuri de neutralizare în caz de incendiu. Deoarece nu există un detector de incendiu universal. fiind primul detector care a putut să înlocuiască cu succes variata detectorului optic cu cameră de ionizare. de exemplu în rafinării. Spre deosebire de detectoarele cu cameră de ionizare funcţionează fără sursă radioactivă. prin evaluarea diferenţială a difuziei frontale şi posterioare. cauza cea mai frecventă a decesului în aceste cazuri. care să reacţioneze la fel de bine la toate tipurile de incendii. Utilizarea detectoarelor OT blue este recomandată a se utiliza oriunde sunt depozitate sau procesate materiale inflamabile. centrale de producere a energiei. OTG – protecţia vieţii prin recunoaşterea timpurie a apariţiei monoxidului de carbon OT blue – detecţia foarte timpurie a celor mai fine particule cu ajutorul principiului luminii albastre. Detectorul OT blue poate fi utilizat în toate obiectivele unde s-au utilzat până acum detectoarele optice de fum cu cameră de ionizare. până la particulele care puteau fi recunoscute doar de detectoare cu ionizare. Este adecvat domeniilor susceptibile la producerea de incendii cu degajări energetice mari. În plus. pentru a putea acoperi o gamă cât mai largă de scenarii de incendiu posibile. iar timpii de alarmare trebuie să fie foarte mici.Existenţa monoxidului de carbon va fi detectată înainte de izbucnirea vizibilă a incendiului. Poate recunoaşte arderea lichidelor. O2T – siguranţă sporită prin diminuarea alarmelor false. arderea deschisă a lemnului şi aerosoli invizibili.

modul de răspuns. analogic şi adresabil. Introducerea microprocesoarelor în construcţia detectoarelor a avut ca scop iniţial îmbunătăţirea caracteristicilor legate de divizarea spaţiilor de supravegheat din clădirile mari sau cu multe încăperi. Parametrii măsuraţi. cum ar fi: prelucrarea locală a semnalelor de la senzori. funcţie de producător rezultă moduri diferite de rezolvare a problemelor de adresare şi de utilizare a întreruperilor în caz de evenimente prioritare. Prelucrarea semnalelor de la senzori se efectuează la locul producerii evenimentului. detectoare de scântei. detectoare de presiune. programe de calcul pentru realizarea funcţiilor de prelucrare din adaptor şi de control al întregului traductor. dar se obţine de regulă un raport optim între limitarea de timp şi siguranţa cu care sunt identificate adresele. codificarea şi nivelul diferă. comunicarea interactivă a datelor.14. funcţionarea fiind sigură şi rapidă. sunt temperatura şi fumul.1. numărul impulsurilor care formează răspunsul dispozitivelor. compararea valorilor măsurate cu detectoare montate în vecinătate. la care prin utilizarea detectoarelor adresabile este uşurată identificarea şi localizarea pericolului fără recunoaştere locală pentru confirmare. 1.6. Traductoarele inteligente Traductoarele inteligente nu sunt altceva decât traductoare similare celor utilizate în sistemele de automatizare având implementate. Acestea sunt: detectoare liniare de fum. digitizarea valorilor parametrilor măsuraţi şi transmiterea lor. fiind de tip simplex. Din analiza mai multor tipuri de detectoare de incendiu a rezultat că deşi comunicaţia este guvernată de aceleaşi principii. detectoare liniare de temperatură. detectoare pentru canale de ventilaţie. proveniţi de la incendiu. utilizarea microcontrolerului pentru coordonare crescând gradul de siguranţă şi fiabilitatea întregului sistem. La conectare poate determina tipul de circuit pe care se găseşte şi în consecinţă modul de funcţionare în raport cu restul elementelor din sistem. cu algoritmi de prelucrare paralelă a semnalelor de la senzori. La diferite protocoale de comunicaţie. Pasul următor a fost cel de a implementa algoritmii de analiză a efectelor produse de diferitele evenimente pe acelaşi suport hardware.1.5. detectoare multipunct care funcţionează prin aspiraţia aerului. Comunicaţia se iniţiază şi se realizează de regulă prin multiplexare de la centrală în sensul crescător sau descrescător al numărului adresei dispozitivului sau în altă ordine prestabilită. Alte tipuri de detectoare de incendiu Pentru aplicaţii normale de supraveghere la incendiu în clădiri sau pentru aplicaţii speciale se pot utiliza detectoare de construcţie specială. În principiu un traductor inteligent de incendiu poate fi de exemplu un detector de incendiu multisenzor cu microcontroler. În standardul european singurele limitări sunt la numărul maxim de adrese pe centrala la 512 dispozitive şi pentru un singur eveniment de tip întrerupere sau scurtcircuit nu trebuie pierdute mai mult de 32 de adrese. Limitările pentru timpul de reacţie a instalaţiei trebuie să fie minime acest lucru conducând la o relaţie între timpul de baleiaj al tuturor adreselor şi întârzierile maxim admisibile pentru comunicaţia cu adresa de la care se raportează un eventual eveniment. 107 . cu rejectarea semnalelor false şi corectare a parametrilor de funcţionare. acestea nefiind standardizate. în tehnologia cu microcontrolere. detectoare autonome sau alarme de fum. Puterea de calcul descentralizată a condus aproape imediat la utilizarea sa şi pentru alte procese în afară de cel de comunicaţie.

Utilizând aceste tipuri de detectoare se obţine o prelucrare diferenţiată a semnalelor şi a parametrilor de incendiu. utilizând aceşti algoritmi. informaţii cu un anumit grad de importanţă în evaluarea fenomenelor. O dată cu evoluţia incendiului în detector se obţine un prag de prealarmă. Mai multe elemente de detectare. Se obţine astfel siguranţa în funcţionare cu sensibilitate ridicată. Analiza şi evaluarea semnalelor se desfăşoară în paralel pentru fiecare din cei doi senzori fără influenţe reciproce. Se poate obţine o funcţionare corelată. temperatură. Recunoaşterea în grilă a nivelurilor de semnal este modul în care valorilor obţinute prin măsurare li se atribuie ponderi necesare în procesul de conducere. de diagnosticarea evoluată la supravegherea spaţială a incendiului şi pentru luarea unor măsuri eficiente de corecţie împotriva alarmelor false. „Semnalele nedorite” sunt separate prin recunoaşterea „în grilă” a nivelului cu scopul de a fi îndepărtate sau pentru a se lua măsuri de corectare a parametrilor de funcţionare. Pentru o gamă largă de incendii rezultă. Incendiile reale sunt diferite între ele. Comunicarea datelor se face interactiv obţinându-se o supraveghere sigură cu detectarea parametrilor de alarmă în domeniile critice. de exemplu la sesizarea fumului de două sau mai multe detectoare sau o grupă de detectoare se trece sistemul în starea de alarmă. control şi verificare a criteriilor de plauzibilitate. Sistemul de prelucrare a semnalelor specifice fiecărui senzor are ca funcţie aducerea valorilor măsurate la nivelurile necesare prelucrării ulterioare. La conectarea pe un circuit adresabil. Valorile momentane ale datelor transmise digital de la 32 detectoare se memorează în centrală şi rămân la dispoziţie pentru documentare. 108 . fără însă a influenţa sensibilitatea detectării. fum. căldurii etc. cât şi ulterior. Ieşirea detectorului pe un circuit neadresabil se face printr-o conexiune logică de tip SAU între semnalele măsurate. cu grade ierarhice similare sunt asamblate împreună în aceeaşi carcasă şi fiecare senzor furnizează semnale. la care în centrală sunt evaluate datele de la mai multe detectoare care comunică între ele. Detectorul utilizează algoritmi de selectare şi cuantizare dedicaţi celor două tipuri de senzori. alarma producându-se numai în anumite condiţii. urmând ca în urma semnalelor de la detectoare centrala să valideze decizia de alarmă la nivelul sistemului. evoluţiile lor temporale fiind caracteristici unice şi neputând fi reprezentate în totalitate riguros. O mărime specifică incendiului este cu atât mai bine reprezentată. cu cât metoda de măsurare şi prelucrare este mai bine adaptată mărimii măsurate. dar şi imunitate la semnalele perturbatoare în consecinţă rata scăzută a alarmelor false.La conectarea pe linie neadresabilă se comportă ca detector unic. Pentru evaluare trebuie dezvoltate modele speciale pentru anumite semnale caracteristice evoluţiei fumului. Detectorul are un grad de „inteligenţă” dat de algoritmul de evaluare. valorile momentane ale mărimilor sunt transmise digital la centrală. fiecare detector având în timp un mod propriu de comportare determinat de locul de montare şi de corectarea permanentă a caracteristicii de răspuns. Transmiterea la centrală a semnalelor măsurate şi înregistrarea evoluţiei acestora în timp la centrală permite consultarea acestora atât „on-line”. La conectarea pe circuite adresabile transmite digital valorile analogice ale semnalelor măsurate la centrala sistemului de semnalizare. Se obţine astfel un sistem interactiv de detectare a incendiilor. două unităţi independente în aceeaşi carcasă. Valorile măsurate de două detectoare pot fi comparate şi prezentate împreună pentru luarea deciziei. un nivel bun de sensibilitate şi o imunitate acceptabilă la semnale false.

pentru anumite condiţii de mediu date. adaptarea este un proces continuu care condiţionează existenţa indivizilor sau speciilor de abilităţile de percepţie şi de corecţia unor funcţii vitale. „Sensibilizarea” sau creşterea sensibilităţii în situaţiile cu pericol de incendiu este o caracteristică a detectoarelor. semnalul transmis de senzor este amplificat şi la depăşirea unui prag se generează o alarmă. z Analiza semnalului şi evaluare x2 Senzor de temperatură Interfaţa detector cu circuitul conventional sau adresabil ALARMĂ DEFECT ANALOGIC REGLAJ t Algoritm Fig. Se poate spune că detectorul învaţă să-şi adapteze sensibilitatea la cerinţele mediului Un detector convenţional are o structură simplă pentru evaluare. „sensibilizarea”.x1 Senzor optic de fum Convertor analog numeric şi ponderare y. Rigiditatea schemei şi implicit a modului de decizie conduce doar pentru anumite cazuri la realizarea unei detectări optime. Pentru a detecta rapid incendiul este deci necesară o sensibilitate ridicată şi respectiv un prag coborât de intrare în alarmă. yg. y x Senzor Amplificator Comparator Releu 1 yg Fig. Reglarea adaptivă a sensibilităţii. Astfel modul de funcţionare de veghe cu o anumită sensibilitate se adaptează pentru fiecare senzor şi pentru fiecare detector la condiţiile de mediu existente şi la situaţiile de pericol. 1 – Schema bloc detector multisenzor inteligent Semnalele analogice primite de la senzorii detectorului sunt convertite în semnale numerice care sunt apoi prelucrate. 2 – Schema bloc a unui detector convenţional 0 La detectoarele convenţionale mărimea de intrare la senzor x este transformată de amplificator după o relaţie liniară în y = f(x) 109 . Impulsurile perturbatoare. în multe cazuri semnalele eronate conducând la alarme false. este o altă caracteristică a detectorului. parazite şi deviaţiile semnalelor sunt îndepărtate prin filtre numerice. În lumea vie.

adică poate anticipa situaţii de tipul murdăririi sau îmbătrânirii. impuls caloric sau perturbaţie electromagnetică acest lucru conducând la măsuri corespunzătoare. de la instalare. x(t): R → R şi z(t) grila predefinită. z(t). Rezultă o adaptare a mărimii yg = g (x(t). Davis 1999) ar fi cele care au la bază prelevarea de probe. aceste metode nu sunt întotdeauna fiabile. t) cu x(t): R→R. se evaluează valorile fizice curente şi condiţiile de mediu care pot influenţa funcţionarea detectorului. Dintre cel mai frecvent utilizate metode de testare pentru detecţia de incendiu (de exemplu. indiferent de modul de evoluţie al incendiului. de particule. Funcţia de ieşire y=f(x(t). Optimizarea acestor valori de referinţă este foarte importantă şi este obţinută prin evaluarea empirică a unui număr foarte mare de încercări ale unui model de referinţă. fie că dau alarme false declanşându-se în absenţa unui incendiu. în special în recunoaşterea focului din diverse înregistrări video.După compararea cu un prag fix yg ieşirea detectorului de regulă de tip releu ia o valoare de tip logic 0 sau 1. Utilizarea sistemelor video pentru detecţia incendiilor Printre cele mai noi sisteme de detecţie a incendiilor se numără şi cele care au la bază supravegherea video a spaţiului care urmează a fi protejat. Estimarea evoluţiei viitoare şi ajustarea succesivă a valorilor de ieşire pentru influenţele din mediu de tipul celor care produc murdărirea. Respectarea corelaţiei dintre desfăşurarea temporală şi pragul de răspuns indică adaptabilitatea sensibilităţii de detectare. măsurători de temperatură. 110 . Operaţia de comparare poate fi afectată şi de zgomote. 1. Punctul de intersecţie dintre pragul dinamic de răspuns şi nivelul semnalului corespunde declanşării alarmei. t). Detecţia video a incendiilor este o metodă foarte modernă care devine din ce în ce mai utilă în condiţiile în care alte metodele considerate convenţionale nu pot fi utilizate sau nu dau rezultate satisfăcătoare. Cleary 1999. z(t).7. caracteristici neliniare ale componentelor etc. curent veghe sau curent alarmă. În plus. care din păcate necesită o apropiere de focare. este o funcţie de corectare a alunecării sensibilităţii în timp. îmbătrânire. tensiune veghe sau tensiune alarmă. Cu ajutorul recunoaşterii în grilă a nivelului de semnal se evaluează elementele caracteristice de legătură cu evoluţii tipice de incendii. În modul de diagnostic detectorul îşi citeşte chiar starea sa viitoare. În starea de funcţionare normală detectorul reacţionează imediat la apariţia unui deranjament sau la murdărirea sa. În funcţia g (x(t). fie că nu semnalează întotdeauna incendiul. Pentru că fiecare incendiu îşi are intensitatea şi desfăşurarea sa temporală pragul de răspuns trebuie adaptat corespunzător. t) Cu acest algoritm se obţine. În general în lipsa aerosolilor nivelul acestei corelaţii este ridicat detectorul fiind „mai puţin sensibil”. deschis sau închis. Dacă valorile instantanee nu se încadrează în grila predefinită semnalele sunt neglijate în procesul de stabilire a alarmei şi pot fi evaluate pentru încadrare în alte criterii: murdărire. Pentru nu a transmite mesaje eronate şi a păstra sensibilitatea neschimbată în timp comparativ cu valorile iniţiale. La apariţia aerosolilor pragul de răspuns al detectorului evoluează până la un anumit nivel spre valoarea măsurată a semnalului. Înregistrările momentane ciclice şi convertite numeric sunt comparate cu valori prememorate. o valoare ridicată a sensibilităţii de detectare şi o imunitate ridicată împotriva mărimilor perturbatoare. factori de mediu.

ambele se bazează pe condiţii ideale. de obicei ca în metodele convenţionale să avem cât mai puţine alarme false este nevoie de detectoare de calitate ceea ce înseamnă preţuri mari. lumina farurilor. a unor imagini alb-negru cu nuanţe de gri. O altă limită de detecţie incendiu este dată de utilizarea unor senzori cu preţuri mari. Acest lucru se va schimba doar în cazul în care există asemănări de culori de fundal şi prim-plan. Prima metodă a lui Healey din 1994 utilizează culoarea şi mişcarea pentru a clasifica drept regiuni de incendiu sau de non-incendiu. folosite în urma preluării imaginilor de către o cameră digitală de mare viteză. Iniţializarea necesită crearea manuală a unor ferestre dreptunghiulare pentru supraveghere bazate pe distanţa de la un posibil focar faţă de cameră care trebuie să rămână staţionară. Cea de-a doua metodă Foo din 1995 decide că avem un incendiu utilizând metode statistice. lămpi electrice. CCTV începe să capete un rol tot mai important în furnizarea de informaţii în timp real şi este totodată un mod foarte eficient de 111 . mai ales din cauza existenţei unor surse puternice de lumină. Are preţuri mici de achiziţie şi de întreţinere în comparaţie cu sistemele clasice şi nu în ultimul rând este uşor de utilizat. În plus. a fost dezvoltat pentru a rezista la zgomot. Având în vedere toate cerinţele de mai sus. FireEye poate detecta flacăra la distanţe destul de mari chiar şi în spaţiu deschis şi de aceea este o soluţie eficientă la monitorizarea incendiilor de pădure. iar camera trebuie să fie staţionară. Deşi ieftină ca soluţie această metodă funcţionează doar în cazul în care există foarte puţine posibilităţi ca imaginea să poată fi confundată cu un foc. acest lucru fiind foarte important deoarece sistemul poate acoperi suprafeţe mari cu un număr mic de camere. dar în marea majoritate a cazurilor acest lucru nu influenţază. acest lucru ducând la o puternică limitare a metodei. folosind de cele mai multe ori o aparatură de spectroscopie care are mari inconveniente şi anume este destul de rară din cauza faptului că este foarte scumpă. Poate fi foarte bine utilizat şi la supravegherea unor materiale care sunt depozitate în clădiri de mari dimensiuni. emanaţii de gaze. Acest algoritm de căutare a culorilor poate fi rezumat: Sistemele video de detecţie a flăcării de tip FireEye prezintă o nouă generaţie de software utilizate pentru detectarea flăcării video care pot fi uşor adăugate la oricare din sistemele existente CCTV (sistem de televiziune cu circuit închis). CCTV ca sistem de supraveghere. aceste abordări sunt încă vulnerabile existând posibilitatea unor alarme false cauzate de obiectele care au spectrul de culoare asemănător cu al focului şi. chiar zeci de mii de metri pătraţi.Multe din metodele de detecţie vizuală a unui incendiu se bazează aproape exclusiv pe analize spectrale. fără ca acest lucru să necesite un upgrade la hardware-ul deja existent. incendiile care pot izbucni într-o foarte mare proporţie sunt de intensitate mai mare şi nu pot fi influenţate de mişcare şi de componente similare cum ar fi fundaluri asemănător colorate. Culoarea este adesea utilizată în detecţia incendiului pe baza unor modele generate prin spectroscopia de culoare. de foarte multe ori chiar lumina solară. Cu toate acestea. pur şi simplu are în compunere instalaţii de tip FireEye de control şi poate fi folosit chiar şi un aparat de fotografiat ca sistem de supraveghere video. de poluarea aerului într-un nivelul normal de fum. de aerul cald şi chiar fiebinte care ar putea fi în mediul de supraveghere. Dintre avantajele pe care le prezintă acest sistem FireEye ar fi de menţionat rata foarte scăzută de alarme false. Healey în 1994 şi Foo în 1995 au prezentat două metode video care par a fi promiţătoare. utilizând camera de Webcam din reţelele obişnuite care sunt deja folosite la detectarea incendiilor în spaţiu deschis. nu este influenţat de lumina soarelui stralucitor.

ceea ce nu se putea obţine în varianta detectoarele clasice de incendiu. de asemenea peste un pragul de valoare St.avertizare la incendiu. deoarece limita de foc din regiunea monitorizată creşte pur şi simplu în înregistrarea video. acest lucru implică apariţia unor relaţii între R. acestea fiind calculate în ferestrele de date. va fi considerat un pixel care caracterizează un incendiu. variază rapid în timp. 112 . În supravegherea video. S-a constatat că în ciuda unei mari diversităţi ale tipurilor de incendii şi a modelelor de flacără. apariţia unui obiect. Puterea de a folosi aceste sisteme video de detecţie a incendiilor este dată tocmai de posibilitatea asigurării monitorizării incendiilor pe distanţe mari chiar şi în spaţii deschise. acestea sunt marcate ca fiind posibile regiuni de foc monitorizate chiar şi de un aparat de fotografiat. Este bine cunoscut faptul că pot apare turbulenţe ale flăcării atunci când avem o imagine cu o frecvenţă de aproximativ 10Hz. în flacără apare o gamă largă de culori de la galben. sistemele de detecţie a incendiilor pot fi făcute mai robuste ţinând cont de acest lucru. fără a avea dubii referitoare la eventuale alarme false. G şi B. este mai robust în comparaţie cu celelalte sisteme. Dacă aceste regiuni colorate se deplasează. acest comportament este un factor important. Toate aceste condiţii pot fi rezumate în următoarele condiţii: R>Rt R>G>B S>(255-R)*St/St/Rt Dacă cel puţin două din cele trei condiţii sunt îndeplinite de un pixel. În ceea ce priveşte valorile RGB. Mai apare şi o altă condiţie pentru ca R să fie peste un anumit prag predeterminat Rt. Prin urmare procesului de modelarea a flăcării. transformata Fourier nu transporta în orice moment informaţii. În practică. în care contururile au crominanţe sau luminozităţi care se modifică repede în timp devin similare cu comportarea flăcării apărute ca urmare a izbucnirii unui incendiu. mai ales că sistemul furnizează informaţie vizuală a ceea ce se întâmplă. putând astfel avea certitudinea că se întâmplă. Valoare pixelilor de saturaţie de culoare trebuie să fie. Modelul de culoare pentru determinarea focului şi a flăcării este utilizat pentru definirea pixelilor din flacăra. ferestre de dimensiuni temporale care sunt importante pentru detectarea incendiului. culoare predominantă într-un canal de culoare RGB în cazul apariţiei unei flăcări. Forma regiunii de foc este foarte bine reprezentată cu ajutorul transformatei Fourier. O altă metodă de identificare a flăcării în cazul supravegherii video are la bază culoarea. prin detectarea frecvenţelor mai înalte din flacără colorată. În cazul în care conturul unui obiect. deoarece. fiind un semn de prezenţă a flăcării în spaţiul de protejat. Prin urmare. acest lucru ducând într-un final la minimizarea daunelor şi a pierderii de vieţi omeneşti. imaginea unei flăcări va avea o frecvenţă care poate fi bine aproximată ca fiind constantă şi pe o perioadă destul de lungă de timp nu se modifică. canalele de culoare: R>G şi G>B combinate în condiţiile apariţiei unui incendiu în regiunea de imagine capturează predominant R> G>B lucru care scoate în evidenţă faptul că începe să predomine componenta R. O altă problemă este că nu se poate detecta o periodicitate într-o dezvoltare rapidă a unui incendii. sistemul se bazează pe detectarea unui incendiu determinând apariţia acestor regiuni colorate. în special în primele etape ale izbucnirii unui incendiu. roşu. bazat pe Markov.

dar şi de caracteristicile constructive ale clădirii. cât şi în asigurarea protecţiei instalaţiilor dispuse în aer liber.35 0 C peste temperatura cea mai ridicată care poate apărea în apropierea lor. La alegerea şi amplasarea detectoarelor de incendiu se va ţine seama de natura riscului care este evaluat în spaţiile care trebuiesc protejate. 113 . În spaţiile în care datorită proceselor tehnologice. se pot utiliza în spaţii a căror temperatură se situează în domeniul − 20. în special înălţimea acestuia. în faza iniţială.8.Aceste tipuri de detectoare se folosesc numai în spaţii închise. înălţimea estimată a flăcărilor). Parametri care pot influenţa alegerea detectoarelor sunt: a) Temperatura: – detectoarele de fum şi flacără. la care flăcările reprezintă preponderant primele manifestări. în condiţii normale de funcţionare a instalaţiilor şi utilajelor din spaţiul protejat. precum şi în alte cazuri când în faza iniţială se estimează o ardere lentă sau mocnită. În mod deosebit toate căile de evacuare şi traseele de circulaţie obligatorii în caz de incendiu trebuie protejate cu detectoare de fum.. 1. ambele valori ale Rt şi St sunt definite în funcţie de diverse rezultate experimentale. În cazul apariţiei incendiului. La alegerea tipului de detectoare de incendiu trebuie să se aibă în vedere.. pot apărea variaţii mari de temperatură în intervale reduse de timp. În funcţie de intensitatea fenomenelor ce însoţesc un incendiu se vor avea în vedere: – detectoarele de fum se folosesc la semnalizarea incendiilor de materiale şi substanţe combustibile care..După cum se ştie. – geometria spaţiului protejat. Detectoarele de fum se folosesc în mod special pentru protecţia vieţii oamenilor. de regulă. – condiţiile microclimatice existente în spaţiul protejat şi sursele potenţiale de alarme false. permite identificarea surselor potenţiale de alarme false.. precum şi de instrucţiunile producătorilor. Alarmele false pot duce la scăderea încrederii utilizatorului în sistemele de protecţie. trebuie avută în vedere corelarea caracteristicilor de sensibilitate specifice tipului de detector şi înălţimea de montare a acestuia. – detectoarele de căldură se folosesc la semnalizarea de materiale şi substanţe combustibile. saturaţia va descreşte cu creşterea valorii R. după faza de iniţiere (direcţii de propagare a fumului.35 0 C . – detectoarele termice – temperatura de acţionare trebuie să fie cu circa 10. ci determină şi gradul de sensibilitate la alarmele false. Aceste tipuri de detectoare se folosesc atât în spaţii închise. Tipul detectorului de incendiu ales determină nu numai perioada de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia. întrucât proporţional cu înălţimea spaţiului protejat creşte şi timpul de întârziere în acţionarea detectoarelor de incendiu. valorile tipice ale lor variază de la 40 la 60 şi 170 la 190. nu se recomandă utilizarea detectoarelor termice de tip velocimetric. Analiza condiţiilor de mediu existente la locul de montare. din cauza pericolului deosebit pe care îl prezintă fumul.. degajă o cantitate mare de fum şi gaze combustibile. în principal următorii factori: – dezvoltarea cea mai probabilă a unui incendiu. comparativ cu principiile de funcţionare specifice ale fiecărui tip de aparat. Alegerea şi amplasarea detectoarelor de incendiu Gradul de protecţie asigurat de instalaţiile de detecţie-semnalizare a incendiilor este asigurat în mare parte de o alegere corectă a detectoarelor de incendiu.

în unele situaţii. Această situaţie se datorează formării pernei de aer cald care împiedică propagarea fumului către detector: – în încăperile cu rafturi şi în depozitele cu stelaje înalte. flăcări) şi elementele constructive existente în spaţiile de protejat au o importanţă hotărâtoare în amplasarea eficientă a detectoarelor de incendiu: – detectoarele de căldură se montează de regulă pe plafon sau la partea cea mai înaltă a spaţiului de protejat. atenuare sau întârziere. – pentru detectoarele de căldură principalele surse de perturbaţie provin de la radiaţia solară directă. activităţile de sudură şi tăiere a metalelor. – detectoarele de fum se montează. căldura produsă de instalaţiile tehnologice sau de instalaţiile de încălzire. de regulă pe tavan sau la distanţe cuprinse între 30mm şi 800 mm faţă de acesta. În cazurile în care umiditatea este ridicată şi temperaturile pot scădea sub 0 trebuie luate măsuri pentru a nu se produce condens sau depuneri de gheaţă pe elementul senzor. Nu se recomandă utilizarea acestor tipuri de detectoare în spaţiile în care se efectuează operaţii de rectificare cu scule aşchietoare şi pietre abrazive. vapori de apă. de regulă. sau de unde se poate răspândi. dar la viteze mari este influenţat timpul de intrare în alarmă. în spaţii în care viteza curenţilor de aer se situează în intervalul 10–15 m/s. e) tensiunile şi curenţii induşi pot afecta integritatea unor componente active şi pasive care pot fi scoase din funcţiune fie pot perturba buna funcţionare a detectoarelor de incendiu. pulberi. f) alţi factori perturbatori: – pentru detectoarele de fum şi gaze de combustie. căldură. Pentru a se evita aceste influenţe se folosesc cabluri ecranate sau. aparatele şi instalaţiile de forţă pot afecta siguranţa în funcţionare a detectoarelor de incendiu. lămpile de iluminat fluorescente şi incandescente. procesele de tratamente termice. uleioase. în incinte sau canale unde se vehiculează rumeguş sau materiale pulverulente. La amplasarea detectoarelor de incendiu se ţine seama de următoarele principii generale: – detectoarele de incendiu se amplasează astfel încât produsele de ardere degajate în zona de acţiune a acestora să ajungă la ele fără diluţie. – detectoarele de incendiu se montează în toate încăperile şi spaţiile ascunse în care incendiul se poate iniţia. gaze de ardere. fum. În asemenea cazuri la detectoarele de fum creşte numărul alarmelor false. ecranarea electromagnetică a detectoarelor de incendiu(carcase metalizate). se reduce parţial sau total sensibilitatea detectoarelor de flacără şi se măreşte exagerat de mult durata de răspuns a detectoarelor de căldură. Distanţarea detectoarelor de fum faţă de tavan are scopul de a evita instalarea acestora într-o zonă de aer cald în care propagarea particulelor de fum este mult îngreunată sau chiar stopată. – pentru detectoarele de flacără. detectoarele se amplasează în spaţiul liber dintre acestea. depunerile de substanţe pulverulente. 114 . – pentru toate tipurile de detectoare de incendiu. Modul de propagare a produselor ce însoţesc un incendiu (gaze de ardere. – detectoarele de fum se pot utiliza. pe elementul senzor conduc la o funcţionare necorespunzătoare a acestora. care pot apărea în condiţii normale de funcţionare a instalaţiilor şi utilajelor. c) umiditatea: – detectoarele de incendiu pot funcţiona în condiţii de umiditate relativă a mediului ambiant în limite foarte largi 0–90%. în ateliere de vopsitorie.b) viteza curenţilor de aer care pot apărea în condiţii normale sau accidentale: – pentru detectoarele de căldură şi flacără nu sunt restricţii privind viteza curenţilor de aer. trebuie luate în considerare reflexiile produse de radiaţia solară. trebuie analizate concentraţiile de praf. d) perturbaţiile de natură electromagnetică produse de circuitele.

9. În spaţiile în care există instalaţii de ventilare sau condiţionare. către partea cea mai înaltă a acestuia. În aceste situaţii. Într-un spaţiu închis. Tipul detectoarelor este dat de perioada de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia şi de modul eficient de a elimina alarmele false. În situaţia însă în care aceste detectoare de incendiu se montează pe maşini. La deplasarea pe verticală. depunerile de diferite substanţe pe senzori conduce la o funcţionare necorespunzătoare. Pentru cazul în care acoperişul unei încăperi este şi plafonul acesteia. adoptarea tipului de protecţie parţială va conduce la amplasarea detectoarelor de incendiu.Totodată. în sus gazele de ardere şi fum. În general.[10]. de regulă. Sisteme inteligente Calculul inteligent este un domeniu al Inteligenţei Artificiale care grupează tehnici de rezolvare a problemelor „rău-puse” sau a celor pentru care modelele formale conduc la algoritmi foarte costisitori. este necesar să se prevadă ecrane care să limiteze influenţa acestora. atunci produsele de ardere se vor deplasa în sus. În cazul în care curenţii de aer sunt prea puternici şi perturbă funcţionarea detectoarelor de incendiu. în scopul determinării direcţei de deplasare a curenţilor de aer care antrenează gazele de ardere şi fumul. Dacă într-o încăpere există valori materiale mari concentrate pe suprafeţe reduse. 1. De aceea este necesar ca la amplasarea detectoarelor de flacără să fie stabilite acele locuri care să asigure o vizibiliatate directă a flăcării de către elementul senzor al detectorului. ci aşezate decalat în plan transversal: – în încăperi climatizate. Consideraţii privind posibilitatea de optimizare a reţelelor de senzori wireless cu algoritmi de inspiraţie naturală şi sisteme de inteligenţă artificială [9]. Pentru toate tipurile de detectoare de incendiu. dacă întâlnesc plafonul plat şi orizontal.9. este necesar ca spaţiul protejat să fie împărţit în zone de supraveghere.6–1. este recomandabil ca detectoarele de incendiu să nu fie amplasate simetric în cadrul culoarelor din rafturi. Zonele cu arii mai mari vor fi divizate în subzone. o zonă nu trebuie să fie extinsă la mai mult de un compartiment de incendiu. gazele de ardere fierbinţi şi fumul formează un con cu vârful în focar şi baza spre plafonul compartimentului. iar izolaţia termică nu este corespunzătoare. este necesar ca montarea acestora să se facă printr-o fixare elastică.1. 115 . se formează un strat de aer cald care poate întârzia mult propagarea produselor către plafon. Perturbaţiile de natură electromagnetică. amplasarea detectoarelor de fum şi temperatură este mai dificilă. produse în general de instalaţiile electrice de forţă pot şi ele să influenţeze funcţionare detectoarelor de incendiu. fără circulaţie forţată a aerului. la distanţe de 0. În scopul realizării unei identificări rapide a locului de unde provine o semnalizare de incendiu. deasupra şi în jurul acestor obiecte.[11] 1. locurile de amplasare se vor stabili. se vor răspândi radial sub acesta. În cazul în care plafonul prezintă diferite grade de înclinare. Gradul de protecţie asigurat de o instalaţie de semnalizare a incendiilor este dat în mare măsură de alegerea corectă a detectoarelor. trebuie avut în vedere că în imediata vecinătate a acestuia. prin focuri experimentale. astfel încât spaţiul afectat să nu depăşescă de regulă 500 mp. detectoarele de incendiu se vor amplasa în apropierea gurilor de evacuare a aerului. Radiaţiile produse de flăcările unui incendiu se propagă în toate direcţiile cu viteza luminii.5 m de acestea.

predicţie etc. dar ea devine astăzi posibilă şi pentru roboţi. Evoluţia până astăzi a fost considerată un domeniu propriu doar organismelor vii. Inteligenţa reprezintă abilitatea unui sistem artificial de a acţiona adecvat într-un mediu incert. în toată complexitatea lui poate lua decizii. Aceste sisteme pot lucra eficient şi rapid în folosul omului. scopul pentru care a fost creat. Pe lângă componentele amintite deja. vehicule autonome. fiind necesară o codificare numerică adecvată a problemei. ci există un grad de incertitudine („fuzziness”). Este folosit în principal în rezolvarea problemelor bazate pe căutarea soluţiei într-un spaţiu mare de soluţii potenţiale (în particular în rezolvarea problemelor de optimizare). aproximare. bazându-se pe extragerea. Această abordare de tip bottom-up este în contrast cu abordarea de tip „topdown” specifică altor abordări din Inteligenţa Artificială. Calculul neuronal şi cel evolutiv fac parte din sfera mai largă a calculului natural al cărui principiu este de a prelua idei de rezolvare a problemelor din sistemele naturale (fizice. – Calcul evolutiv. biologice. calculul cu membrane (Membrane Computing) şi calculul cuantic (Quantum Computing). comportamentul complex al acestor sisteme derivând din aplicarea în paralel şi într-o manieră interactivă a acestor reguli. inclusiv pentru accelerarea evoluţiei sale. Principiul fundamental al calculului neuronal şi al celui evolutiv este de a dezvolta sisteme de calcul inteligente pornind de la implementarea unor reguli simple. în formele sale cele mai avansate. Dacă primele două direcţii sunt deja tradiţionale. astfel încât acest sistem să îşi poată realiza cu şanse cât mai mari de reuşită. Un sistem inteligent. Obiectivul principal al calculului natural este de a dezvolta metode de rezolvare a problemelor rău-puse şi a celor nerezolvabile prin metodele tradiţionale (de exemplu. capacitatea de a acţiona cu succes în cazul unor multitudini de circumstanţe. Sistemele inteligente au la bază o viziune ultramodernă de realizare a unor procese decizionale. 116 . ultimele trei sunt încă în primele faze de dezvoltare. să prospere şi să-i asigure reproducerea într-un mediu oricât de complex şi ostil. Pe de altă parte în fiecare dintre direcţiile de mai sus se încearcă simularea unor comportamente inteligente ceea ce motivează prezenţa termenului inteligent. Ideea de bază este de a înlocui valorile exacte („crisp”) cu valori fuzzy descrise prin funcţii de apartenenţă. ecologice). Sursa de inspiraţie o reprezintă principiile evoluţionismului de tip darwinist.). a unui model pornind de la exemple. Este folosit atunci când datele problemei (şi relaţiile dintre acestea) nu pot fi descrise exact. imprecis. trebuie să ofere capacitatea de percepere şi de înţelegere. capacitatea de a alege pe baza raţionamentelor făcute . chimice. În fiecare dintre cele trei direcţii majoritatea prelucrărilor care se efectuează au caracter numeric. rezolvarea problemelor NP-complete în timp polinomial). Pornind de la acest lucru cercetările ştiinţifice au permis apariţia unui domeniu nou. precum şi a soluţionării unor probleme bazându-ne pe teoria cunoaşterii. prin învăţare. astfel încât să supravieţuiască. Creierul uman. Sursa de inspiraţie o reprezintă structura şi funcţionarea creierului. al sistemelor artificiale inteligente.Principalele direcţii ale calculului inteligent sunt: – Calcul neuronal. calculul natural mai include calculul molecular (DNAComputing). maşini cibernetice de toate tipurile şi creiere artificiale. Este folosit în principal în rezolvarea problemelor de asociere (clasificare. – Calcul fuzzy. Aceasta motivează parţial prezenţa cuvântului calcul în denumirea domeniului. dispunând de capacitate de cunoaştere.

Nivelurile foarte mari de inteligenţă permit unui sistem să îşi imagineze evenimente şi să aleagă cel mai bun raţionament pe baza căruia să intuiască rezultatele acţiunii de întreprins. oportunitatea utilizării. Abilitatea de a transforma realitatea într-o reprezentare eficientă este considerată cea mai importantă aserţiune legată de inteligentă. care face parte din domeniul informaticii. Reţele de senzori wireless Reţelele de senzori fără fir (WSN) în ultima perioadă de timp sunt tot mai prezente în viaţa noastră de zi cu zi. deplasând centrul de greutate al definiţei IA către cunoaşterea aplicată. Agenţia Europeană pentru Monitorizare. durata de exploatare a reţelei. raţionamentului. structuri inteligente. Inteligenţa biologică.Inteligenţa este integrarea percepţiei. inteligenţa reprezintă mecanismul capabil să genereze cel mai avantajos comportament. Pot fi gândite şi dezvoltate aplicaţii diverse. Urmare a realizărilor din domeniile microsenzorilor şi reţelelor fără fir. Luată din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). cadrul computaţional. 1. distribuţia apei. bazat pe tripla formaţie universitară în matematică. deozitare de deşeuri) şi culegerea datelor de pe teatrele de operaţiuni. care doar recent au pus pe primul plan cunoaşterea. monitorizarea infrastructurilor (reţele de putere. În fiecare sistem inteligent. raţionament. care. după care treptat au fost identificate şi aplicaţii civile. acestea devin disponibile pentru foarte multe aplicaţii comerciale şi militare cum ar fi monitorizarea mediului şi factorilor înconjurători (trafic.2. îmbunătăţind abilitatea de a acţiona eficient şi de a alege cea mai bună dintre alternativele comportamentale. cu obiective destul de ambiţioase.9. este produsul unei competiţii continue în strădaniile pentru supravieţuire. bazate pe capacitatea mecanismelor de a extrage informaţii din mediul înconjurător. acestea au fost motivate de aplicaţiile militare. evaluarea şi analiza riscurilor. Astfel de sisteme pot răspunde flexibil în situaţii ce nu au fost anticipate de programator. detecţia şi diagnosticarea în domeniul industrial (fabrici. toleranţa la avarii. Definiţia dată de Barr&Feigenbaum în 1981 [10] prezintă Inteligenţa Artificială ca fiind ştiinţa. care stă la baza dezvoltării acestui domeniu. robusteţea. monitorizarea ciclului de viaţă. În martie 2006. emoţiilor şi comportamentului într-un sistem care simte. zoologie şi filosofie. reuşeşte să pregătească terenul formării unui nou domeniu în cartea sa Cibernetică sau control şi comunicaţie la om şi maşină. costul. rezolvarea problemelor. securitate). În utilizarea reţelelor de senzori trebuie luate în considerare marile lor avantaje şi anume mobilitatea reţelei. percepe. siguranţă şi securitate. pentru a le procesa şi utiliza. Precursorul domeniului este considerat Norbert Wiener. cunoaşte şi ia atitudine.înţelegerea limbajului. învăţare. eficienţa. Ca şi în cazul celor mai multe din cercetările importante şi în cazul reţelelor de senzori fără fir. Se poate remarca şi din această definiţie că intuiţia lexicografului a devansat cercetările de Inteligenţă Artificială. 117 . cum ar fi crearea unei reţele de monitorizare structurală şi a infrastructurii integrată la nivel european până în anul 2020. planificând un calendar de cercetare. definiţia inteligenţei pune în evidenţă capacitatea individului de a se adapta şi de a rezolva situaţii noi pe baza experienţei acumulate anterior. autoconfigurarea. Priorităţile agenţiei europene sunt: senzorii şi reţelele de senzori. instalaţii). Evaluarea Structurală şi Control (European Network for Structural Assessment Monitoring and Control) şi-a manifestat interesul în cercetările în reţelele fără fir de senzori. având drept obiectiv proiectarea unor sisteme artificiale cu comportament inteligent – adică sisteme ce manifestă proprietăţi pe care în mod obişnuit le asociem cu existenţa inteligenţei în comportamentul uman .

precum şi creşterea masivă a puterii de procesare disponibilă computerelor mobile s-au îmbinat pentru a aduce unui segment de populaţie cât mai mare şi mai multe aplicaţii bazate pe procesarea de către calculator. presiunea atmosferică. Reţelele ad-hoc oferă o alternativă eficientă şi economică pentru comunicaţii şi informatică în situaţiile în care utilizarea unei infrastructuri de reţea nu ar fi practică sau ar fi prea costisitoare. Gama foarte mare de aplicaţii arată că reţelele wireless de senzori oferă capabilităţi şi îmbunătăţiri în aplicaţiile civile. cu scopul de a ajunge la noduri care nu sunt în interiorul ariei de transmisie a nodului-sursă. – supervizarea unui obiect. Senzorii unei reţele pentru supravegherea unei anumite arii geografice ar trebui să fie adresabili individual. Dar aceste tipuri de reţele au şi dezavantaje. conectivitatea dintre noduri şi topologia reţelei poate varia foarte mult. reţeaua ad-hoc nu poate exista. ci detecţia şi estimarea unor evenimente de interes din reţea. folosind un spectru energetic din zona undelor radio. a microundelor şi din domeniul infraroşu. ar fi interoperabilitatea şi banda redusă. Dintre marile avantajele ale reţelelor wireless. – detectarea momentelor în care au loc evenimentele de interes şi estimarea parametrilor evenimentelor detectate.Miniaturizarea continuă a componentelor pentru calculatoare. simplitatea instalării. un anumit senzor poate fi conectat la alte diferite tipuri de senzori. precum şi umiditatea relativă pentru mai multe locuri diferite. flexibilitatea. vor fi stocate şi distribuite în acea reţea. dispozitive mici care pot fi distribuite pe o anumită zonă. Abilitatea unei reţele de senzori de a agrega datele strânse poate reduce substanţial numărul de mesaje care trebuie transmise în reţea. lumina solară. Principalele scopuri ale unei reţele ad-hoc de senzori depind de aplicaţie. În cazul reţelelor de senzori. fără această funcţie. 118 . scalabilitatea. precum şi dacă datele din reţea sunt agregate. pentru a culege date şi mostre din natură. ar fi de menţionat mobilitatea. Reţelele de senzori pot fi clasificate după nodurile reţelei care sunt sau nu adresabile individual. astfel încât să se poată determina cu exactitate locul unde au apărut probleme. În reţelele ad-hoc. Tehnologia wireless se bazează pe transmiterea informaţiilor cu ajutorul undelor electromagnetice. se poate cunoaşte temperatura. dintre care principalele pentru care mai erau încă reţineri în promovarea acestui tip de reţele. Ca tipuri de reţele wireless există reţele mobile ad-hoc şi reţele ad-hoc de senzori. pentru ca ulterior şă fie analizate. acestea din urma reprezintă o aplicaţie a primului tip de reţele. Fiecare astfel de senzor poate comunica wireless şi are un anumit nivel de inteligenţă pentru procesarea semnalelor şi transmiterea datelor. precum şi în asistarea efortului naţional de creştere a alertei în cazul unor ameninţări teroriste. care le şi recomandă utilizarea. O reţea ad-hoc de senzori constă într-un număr de senzori distribuiţi pe o anumită arie geografică. fiecare având o rată diferită de eşantionare a valorilor şi un interval al valorilor permise. acest lucru implicând că pachetele pot fi dirijate prin noduri intermediare. – clasificarea unui obiect detectat. care au fost însă înlăturate pe parcurs. Diferenţa esenţială între cele două tipuri de reţele este că scopul reţelelor de senzori nu este numai comunicarea. Problema cea mai importantă legată de reţele ad-hoc este păstrarea evidenţei conexiunilor dintre calculatoare. nodurile mobile au o rază de transmitere limitată. următoarele principii fiind practic comune cam tuturor reţelelor: – determinarea valorii unui parametru într-o anumită locaţie: într-o reţea din mediu.

până la câţiva cenţi pentru reţele cu noduri foarte simple. cu puteri computaţionale între ele şi astfel se pot colecta. Această fuzionare a datelor necesită transmiterea datelor şi a mesajelor de control. este posibil să nu se poată transmite un flux mare de date în reţea. în general. poziţiile acestora. dar mai multe noduri locale de colectare vor aduna datele dintr-o anumită arie şi vor creea mesaje de sumar. cum ar fi sistemele de poziţionare globală (GPS – Global Positioning System) care se comportă ca nişte balize de localizare pentru alte noduri. astfel. deducând. – abilitatea de interogare: un utilizator poate dori să interogheze un nod individual sau un grup de noduri pentru informaţiile culese din regiunea respectivă. deoarece configurarea manuală nu este realizabilă. iar energia disponibilă alături de alte resurse sunt limitate de dimensiuni şi costuri. unele noduri senzor pot fi echipate cu dispozitive hardware speciale. existând de cele mai multe ori cereri stricte legate de timp. reţelele GSM. şi astfel pot apărea constrângeri asupra arhitecturii reţelei. procesa şi ruta date de la mai multe alte noduri cu capabilităţi mai limitate. Cerinţele reţelelor wireless ad-hoc includ următoarele: – numărul cât mai mare de senzori staţionari. Pe lângă dezvoltarea senzorilor care să fie proiectaţi pentru suprafaţa unui ocean sau pentru roboţi din operaţiunile militare. alte noduri se pot comporta asemeni unor pasaje de trecere pentru reţelele de comunicaţii cu raza mare de acţiune (de exemplu. 119 . Mobilitatea are un puternic impact asupra dinamicii reţelei. identice în mare măsură din punct de vedere hardware şi software. Comunicaţia fără fir între nodurile senzor utilizează undele radio. Studiile efectuate asupra reţelelor de senzori au anticipat că acestea se vor constitui. reţeaua trebuie să fie capabilă să se reconfigureze periodic pentru a putea continua să funcţioneze. lumina difuză. este esenţială ca reţeaua să funcţioneze corect. Resursele energetice pot fi stocate (de exemplu în baterii). durata de viaţa a nodului poate fi determinată în funcţie de baterie. Nodurile pot să difere în ceea ce priveşte tipul şi numărul senzorilor ataşaţi. cuplajele inductive sau capacitive şi chiar sunetul. pentru reţele cu număr redus de noduri extrem de capabile. Nodurile senzor sunt dispozitive autonome. Nodurile individuale se pot deconecta de restul reţelei. – organizarea de la sine a reţelei având în vedere numărul mare de noduri şi plasarea lor în locaţii mai ostile. Nodurile pot eşua (fie din lipsa energiei. O interogare poate fi trimisă nodului de colectare care este cel mai aproape de locaţia dorită. fie din distrugerea fizică) şi noduri noi se pot adăuga reţelei. reţelele satelitare sau internetul). de forma şi dimensiunea reţelei costurile pot varia foarte mult. viteza efectivă a mişcării având un impact asupra intervalului de timp în care nodurile sunt la o distanţă la care comunicaţia e fiabilă. adesea este util să fuzioneze datele de la mai mulţi senzori. cele mai multe noduri dintr-o reţea de senzori sunt staţionare. Prin urmare. şi implicit a proiectării protocoalelor şi algoritmilor de repartizare. Pentru a îmbunătăţi performanţa de detecţie/estimare. undele laser. – consumul scăzut de energie este un atribut foarte important deoarece în multe aplicaţii senzorii sunt plasaţi într-o zonă mai îndepărtată. ori pot fi captate din mediul înconjurător.O cerinţă importantă a reţelei de senzori este ca datele necesare să fie trimise utilizatorilor care le-au cerut. În funcţie de cerinţele particulare ale aplicaţiei. din dispozitive omogene. iar întreţinerea unui nod un este posibilă. şi nu comunicarea. Mobilitatea reţelei constă în posibilitatea nodurilor de a-şi modifica poziţia după desfăşurarea iniţială. dar trebuie menţinut un grad mare de conectivitate. costul unui nod poate varia de la câteva sute/mii de euro. – procesarea colaborativă a semnalelor este un alt factor care distinge aceste reţele de reţelele mobile ad-hoc care au ca scop final detecţia/estimarea unor evenimente de interes. În funcţie de datele fuzionate.

se spune că este vorba despre o reţea conectată. şi comunicaţiile de raze peste medie pot fi implementate cu un consum de putere redus şi cu ajutorul unor antene de dimensiuni relativ mici (câţiva centimetri în benzile de frecvenţă uzuale de câţiva gigahertzi). Variatele metode de comunicaţie pot fi folosite în diferite feluri în scopul implementării unei reţele de comunicaţii. mai mulţi senzori acoperă aceeaşi locaţie fizică. o reţea de senzori poate folosi în cadrul aceleaşi reţele modalităţi diferite de comunicaţie. doar ocazional. În reţelele ad-hoc. în reţelele bazate pe infrastructură. iar pe de altă parte. Utilizarea fasciculelor de lumină pentru comunicaţii implică un câmp de vizibilitate directă şi există şi posibilitatea de a interfera cu lumina ambientală sau chiar cu lumina zilei. însă. Putem spune că există două tipuri de reţele: pe de o parte. răzleţită. greu realizabilă. ad-hoc şi bazate pe infrastructură. în general. Dacă nodurile sunt izolate în cea mai mare parte a timpului şi intră în raza de comunicaţie a altor noduri. 120 . Gradul efectiv de acoperire este.Cea mai des utilizată metodă pentru comunicaţie are la bază undele radio. în comunicaţiile sub apă sau pentru măsurarea distanţelor bazate pe dimensionarea timpilor de propagare. Gradul de acoperire influenţează. Dar cu o acoperire densă. mesajele pot fi transportate peste acestea cu ajutorul nodurilor mobile. bazată pe infrastructură. fără aportul infrastructurii. Cu o acoperire redundantă. reţelele ad-hoc sunt preferate în majoritatea aplicaţiilor. din moment ce acestea nu necesită un câmp de vizibilitate directă. deseori. de asemenea. zona de interes va fi aproape complet acoperită de senzorii respectivi. Din moment ce desfăşurarea unei infrastructuri este un proces costisitor şi instalarea ei poate fi. dar se permite folosirea unor transceivere de dimensiuni mai mici. în care fiecare comunică direct cu oricare alt nod din sistem. transmiţând mesaje. vorbim despre o conexiune sporadică. nodurile pot comunica unele cu altele direct. în principal. algoritmii de procesare a informaţiilor. Raza de comunicaţie şi locaţiile fizice ale fiecărui nod senzor în parte definesc conexiunile unei reţele. Uneori. Raza efectivă de acţiune a senzorilor ataşaţi unui nod senzor defineşte aria de acoperire a acestuia. mai departe în numele altor noduri. O bună acoperire este cheia către sistemele robuste şi poate fi exploatată pentru a extinde timpul de viaţă a reţelei prin trecerea nodurilor redundante în stare de repaus ("sleep mode"). În forma ei simplificată. Conexiunile pot fi discontinue sau intermitente dacă reţeaua este ocazional partiţionată. o serie de senzori formează o reţea. determinat de acurateţea observării şi de redundanţa necesară. reţelele ad-hoc. reţelele care se bazează pe infrastructură. Nodurile se pot comporta ca routere. Acoperirea reţelei măsoară gradul de acoperire a ariei de interes corespunzătoare nodurilor senzor. un singur sistem de senzori. De notat că. unde grupuri de noduri senzor sunt interconectate printr-o reţea întinsă. Dacă există permanent o conexiune în reţea (posibil cu salturi multiple) între două noduri oarecare. în scopul conservării resurselor. uneori. Sunetul sau ultrasunetul sunt folosite. doar unele părţi din zona de interes vor fi acoperite. Cu o acoperire împrăştiată. este folosită. nodurile senzor pot comunica doar direct cu device-uri care au funcţii de staţii de bază. cu un consum energetic mai eficient decât în cazul comunicaţiilor radio. Combinarea celor două tipuri de reţele. prin salturi multiple. în ciuda existenţei partiţiilor.

cerinţele de proiectare privind durata de viaţă a acumulatorului nu sunt foarte dure. În funcţie de aplicaţie. Un scenariu tipic este detecţia incendiilor din medii extraurbane. robusteţea reţelei. fluxului de aer. Modelarea reţelelor de senzori din perspectiva senzorilor cu sisteme inteligente Reacţia la dezastre reprezintă una din cel mai frecvent utilizate aplicaţii ale reţelelor wireless de senzori. acest lucru implicând o mapare a biodiversităţii. care le permite determinarea poziţiei propri (fie în relaţia cu vecinii sau în coordonate absolute). substanţe chimice periculoase. împotrivirea contra tentativelor de acces nepermis. Mărimea reţelei poate varia de la câteva noduri senzor la câteva mii sau chiar mai mult. În aceste condiţii. ventilaţie şi controlul umidităţii (HVAC). Dimensiunea ei determină cerinţele de scalare cu privire la protocoale şi algoritmi. monitorizarea platoului marin printr-o mai bună înţelegere a fenomenelor de eroziune ale acestuia. proiectarea protocoalelor de comunicaţii şi a metodelor de colectare a datelor. Scenarii similare se pot imagina şi pentru controlul accidentelor chimice. monitorizând emanaţiile de gaze. în general. Numărul nodurilor constituente ale unei reţele de senzori este. timpul de viaţă a unei reţele poate varia de la câteva ore la câţiva ani. la aria ei de acoperire şi la zona de interes. secretizarea prezenţei. împreună cu un software adecvat. aspecte cum ar fi cele legate de buna funcţionare în timp real. În funcţie de aplicaţii.Quality of Service). în principal. rampe de gunoi. 1. nodurile echipate cu senzori de temperatură şi optice de fum. Unele din aplicaţiile de monitorizare a incidentelor au puncte comune cu aplicaţii de tip militar. Din datele centralizate se formează o hartă termică a regiunii. determinat de cerinţele relative la conexiunile reţelei.Conexiunile influenţează. în momentul izbucnirii unui incendiu. fie preventiv. Se cunoaşte că în domeniul clădirilor acestea risipesc cantităţi foarte mari de energie prin utilizarea ineficientă a surselor de aer condiţionat. pe care se poate determina zonele de temperatură ridicată care sunt accesibile terestru. Aceştia sunt răspândiţi într-un perimetru extraurban (de exemplu o pădure).3. în timp real pentru monitorizarea temperaturii. Necesitatea unui timp de viaţă cât mai lung are un mare impact asupra gradului de eficienţă energetică şi asupra robusteţii nodurilor reţelei. În domeniul controlului ecologic aceste reţele de senzori se pot utiliza pentru evaluarea numărului de specii de plante şi animale dintr-un habitat.Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea simplităţii în utilizare sunt unele din motivele pentru care aplicaţiile tip „clădire inteligentă” sunt studiate cu un deosebit interes. rezistenţa la atacuri. Reţelele wireless de senzori pot fi utilizate şi în controlul calităţii mediului.9. având în vedere numărul lor mare. fie din aeronave specializate. Principalele avantaje ale utilizării reţelelor de senzori wireless în astfel de aplicaţii sunt legate de funcţionarea pe o durată cât mai lungă a senzorilor în maximă proximitate cu subiecţii de interes. umidităţii şi alţi parametri ai unei clădiri prin intermediul unei reţele de senzori wireless pot creşte semnificativ confortul şi scădea consumul de energie . 121 . o reţea de senzori trebuie să fie capabilă să satisfacă anumite proprietăţi în ceea ce priveşte calitatea serviciilor (QoS . Senzorii se proiectează pentru a se obţine costuri minime. Un sistem de înaltă rezoluţie. senzorii din componenţa nodurilor fiind proiectaţi să detecteze mişcările de trupe (în loc de incendii).

o reprezintă optimizarea poziţionării acestora. nodurile de senzori pot fi instalate în clădiri deja construite. O reţea de senzori transferă biţii de la sursă la destinaţie. dar acesta nu reprezintă scopul ei principal. fie că este vorba de regiuni geografice sau de intervale de timp vor avea un rol predominant. În viitor. pentru o bună funcţionare. Aspectul principal este de a descoperi abilităţile de detecţie a reţelei de senzori. În funcţie de tipul de aplicaţie.4. Există un număr mare de posibilităţi referitoare la modul în care s-ar putea rezolva problema de acoperire şi de organizare a nodurilor unei reţele de senzori wireless [12] [13] [17]. precum şi de noi moduri de gândire referitor la serviciile oferite de astfel de reţele. tratând amplasarea lor optimă fără a ţine cont de tehnologia în care aceştia au fost realizaţi. De la o reţea de senzori. Un senzor poate avea un număr de caracteristici. UC Berkeley). 1. dar cu maximizarea conectivităţii şi păstrarea unei bune acoperiri a reţelei. Nodurile cu senzori pot fi utilizate în monitorizarea stresului mecanic la care sunt supuse clădirile în zonele active seismic. o problemă comună tuturor [15]. gama optimă de funcţionare a senzorilor. 122 . Măsura cea mai simplă. Zigbee. în reţea putând participa şi tipuri de senzori dedicate detecţiei formelor de viaţa prinse în cladirile prăbuşite. ci o reţea inteligentă distribuită. la timp. fiind capabil să comunice cu un nod central sau cu alţi senzori care sunt realizaţi de cele mai multe ori în tehnologii diferite. RFID etc. este posibil să se stabilească pe baza informaţiilor provenite de la reţelele de senzori. deoarece este şi o reţea de comunicaţii. sau încorporaţi în clădiri aflate în construcţie.[16] este cea de poziţionare a senzorului în nodurile reţelei în care a fost divizat domeniul care este supravegheat. a unor noi interfeţe.Standardele dezvoltate includ şi dezvoltarea de componente wireless sau au incorporate astfel de componente. care pare a fi şi una suficientă pentru a reduce costurile şi eforturile pentru implementarea unei reţele de senzori. dacă o clădire mai constituie un obiectiv sigur după un cutremur sau dacă este în pragul colapsului. În reţelele de senzori fără fir este însă crucială oferirea de informaţii cu o precizie specificată. printr-un studiu comparativ care a fost efectuat în comparaţie cu o parte din cei mai importanţi algoritmi de optimizare. aria lor de detectare.9. utilizatorii aşteaptă răspunsuri clare şi inteligibile. Se poate pune astfel problema comunicării între senzori care au fost realizaţi pentru a îndeplini misiuni diferite.. Serviciile oferite de o reţea tradiţională de comunicaţii însumează transferul de informaţie dintr-o locaţie în alta. Se prevede necesitatea găsirii unor noi moduri de utilizare şi exploatare a unei reţele de senzori. Exemplu de optimizare a unei reţele de senzori wireless cu ajutorul algoritmului de optimizare Particle Swarm Optimization În domeniul sistemelor care folosesc senzori autonomi. aceasta oferind o gamă limitată de posibilităţi de comunicaţie între ei. eventual chiar acţiuni specifice unei anumite sarcini trasate. în special în cazul aplicaţiilor în timp real sau care depind critic de timp şi cu un consum cât mai redus de resurse. mai rapide. Pentru optimizarea plasamentului reţelei de senzori se propune a se utiliza un algoritm de optimizare a cărui eficienţă a fost verificată în referatul anterior. Nu este deci o simplă reţea de transport. WiFi. concepte precum evaluarea interacţiunilor la nivel local. cum ar fi de exemplu Bluetooth. capabilă să ofere „răspunsuri şi soluţii nu numere” (Steven Glasser. cum ar fi încărcarea la încovoiere a grinzilor. Avantajul reţelelor într-o astfel de aplicaţie îl reprezintă maparea spaţială a parametrilor fizici. Prin măsurarea parametrilor mecanici.

Senzorii nu ar trebui să acopere aceeaşi zonă de detecţie şi ar trebui să tindă să nu fie amplasaţi prea aproape unul faţă de cealaltă. poate fi asemănată cu cea a unui roi de particule care se deplasează sub incidenţa algoritmului de optimizare Particle Swarm Optimization. şi de aceea nu se propune crearea unor reţele care să se bazeze pe calcule complexe. În acest scop. Menţinerea în parametrii normali a surselor de alimentare[1] în cazul senzorilor autonomi. În scopul de a reproduce şi testa o soluţie a acestei probleme. reprezentând o parte mică din roi. impunând astfel un set de reguli care să implementeze matematic toate aceste constrângeri: Regula 1: O particulă nu trebuie să fie amplasată în zona de detecţie însoţită de mai mult de alte câteva particule. din contră scopul ar fi ca aceste calcule să fie pe cât posibil mai simple. poate reprezenta o constrângere. 123 . va fi nevoie de acceptarea unor zone care se suprapun în aria lor de detecţie. pentru a fi siguri că sistemul va acoperi zona în întregime. Se poate presupune că orice zonă de detecţie prezintă eventuale simetrii. a fost elaborată o platformă software [18]. regula 1 va restrânge numărul de senzori care să acopere aceeaşi zonă. Într-un caz real al implementării unei reţele de senzori de tip wireless. Optimizarea poziţiei senzorilor se referă în principal la aria lor de detecţie. Cu acest soft se poate marca poziţionarea senzorilor pe o hartă vizuală. Regula 4: Roi-ul tinde să se aglomereze spre centrul zonei care este supravegheată. când se analizează senzorii unei reţele wireless. particulele pot fi obligate să se raporteze la un nod central. este necesară optimizarea poziţionării lor în zona de detecţie. Pentru ca aceste noduri să poată comunica între ele. Acest roi poate număra de la câteva bucăţi la multe sute. Regula 6: Roiul trebuie să aştepte rezolvarea problemei în cel mai bun mod posibil. Pentru a avea siguranţa că senzorii vor acoperi cât mai mult din zona de detecţie în care sunt amplasaţi. Rezolvarea cât mai eficientă a problemei optimizării amplasării impune stabilirea foarte clară a unui set de reguli care au menirea de a trata problema optimizării. Un grup de senzori pot fi optimizaţi pentru a oferi o arie de detecţie şi o acoperire corespunzătoare a unui domeniu de supravegheat. de aici şi posibilitatea abordării unei optimizări cu Particle Swarm Optimization. unde se va considera punctul central care intră sub incidenţa Regulii 4. sau chiar mii de parcule. în vederea găsirii unui minim la nivel global. Regula 2: O particulă nu trebuie să fie prea aproape de orice altă particulă. apărând astfel o limitare a duratei de viaţă a acestora. impusă evident de durata de bună funcţionare a sursei de alimentare. Regula 3: Roiul trebuie să comunice în permanenţă cele mai bune valori descoperite la nivelul global. ca o consecinţă directă a autonomiei e care o au. pornind de nişte condiţii simplificatoare. cu care să comunice în permanenţă. şi ar fi de dorit ca roiul de particule să fie adus spre centrul zonei. Problema de optimizare a amplasării senzorilor necesită un set special de reguli pentru a determina obiectivul şi comportamentul roiului de particule. sau într-un mod manual. simplu de utilizat. mai eficientă decât cea în care aceştia ar fi fost reprezentaţi doar prin coordonatele lor într-un sistem de axe. ţinând cont de mobilitatea lor. în condiţiile unui număr cât mai mic de senzori. Regula 5: Roiul de particule trebui să stea în suprafaţa delimitată ori de câte ori este posibil. Rezultatele experimentale precum şi o versiune de funcţionare a optimizării senzorilor cu PSO sunt disponibile on-line [18].Desfăşurarea senzorilor în aria pe care aceştia o protejează. asemănător cu soluţia problemei din lumea reală. dar care în acelaşi timp să poată demonstra în mod credibil şi de a soluţiona cu uşurinţă problema.

0. care va reprezenta poziţia cea mai bună determinată la nivelul global.0). Valoarea α serveşte la decelarea roiului de particule de-a lungul timpului.Sistemul software a fost adaptat pentru utilizarea eficientă a acestui set de reguli speciale. Pentru o mai bună urmărire a procesului de optimizare particulele/senzori au fost marcate ca puncte de culoarea roşie. şi cu turcoaz a fost stabilită zona de comunicaţie între senzori aflaţi pe poziţii învecinate. în pixeli – reprezintă raza în care senzorul poate comunica.1. py) reprezintă coordonatele particulei într-un spaţiu normalizat de la poziţiile (-1. fiecare particulă din cadrul roiului având proprietăţi care ajută algoritmul să determine cât mai bine comportarea sa: – comunications_range. Acţiunea implicită a funcţiei este de actualizare în permanenţă a poziţiei particulei. la sfârşitul fiecărui ciclu de actualizare. testând în permnenţă dacă particula se află într-o poziţie aproapiată de centrul reţelei. Pentru a identifica cu uşurinţă zona în care are loc detecţia. Cercul de culoare albastră şi crucea care apar în timpul rulării programului marchează centrul sistemului. iar restul (caseta exterior) este gri deschis. zonele de detecţie sunt nişte cercuri concentrice în jurul fiecărui senzor. negru reprezintă plaja în care se realizează detecţia.0) la (1. 124 . care vor fi prezentate în figurile care urmează. şi gx şi gy este cea mai bună poziţie găsită la nivel global. Calculul se va face pornind de la stabilirea unei funcţiei obiectiv. care va fi minimizată prin algoritm şi care reprezintă poziţionarea senzorului: fitness = − 4 * (( px ) + ( py )) 2 2 unde (px. bx reprezintă cea mai bună poziţie descoperită pe plan local până în prezent de particule. Pentru stabilirea acestui lucru se utilzează testul de distanţă minimă. Acestă funcţia va tinde să crească spre o valoare 0. are loc o reinţializarea a roiului de particule ţinându-se astfel cont de cele mai bune rezultate care au fost obţinute atât local cât şi global. care permit actualizarea vitezei de deplasare a particulei şi de a schimba direcţia cât mai departe de centrul sistemului. poziţia particulei fiind în permanenţă actualizată. folosind atributul de descreştere a roi. – min_peer_distance în pixeli – determină distanţa minimă la care un alt senzor ar fi considerat că este situat prea aproape. sub formă de pătrat umplut cu alb. vx vy reprezintă vitezele la un anumit moment de timp ale particulei. La ieşire după ce a avut loc o rulare completă a soft-ului specializat. iar ca urmare a acestei poziţionări se vor obţine optimizări ale poziţiei senzorilor. aceasta este colorată cu (galben/portocaliu). cu culoare verde a fost marcată distanţa minimă între senzori. între cele mai bune valori care au fost determinate la nivel local şi cele mai bune la nivel global. folosind următoarele relaţii: x = x + (α * vx + β1 * (bx ) | β 2 * ( gx − x )) y = y + (α * vy + β1 * (by ) + β 2 * ( gy − y )) Unde x şi y reprezintă coordonatele în sistemul cartezian de referinţă ales. 1. precum şi un fişier cu cele mai bune poziţii. – max_too_close – este numărul maxim de senzori care ar trebui să fie în min_peer_distance. – sensing_range în pixeli – este raza în care senzorul poate lucra eficient.0. β1 şi β 2 valori sunt valori aleatoare.0. Caseta de legătură este colorată cu albastru. – min_sensors_in_comms_range – este numărul minim de senzori care ar trebui să se afle în acelaşi timp în comunicaţie. care va tinde să se deplaseze spre centrul zonei de detecţie. – ratio_of_swarm_sensed – este raportul care arată cât de multe particule din roi se găsesc în zona de detecţie.

0) în 2D. Pentru fiecare experiment s-a folosit a zonă de supravegheat de formă pătrată cu dimensiunile 500 x 500 de pixeli.0 şi 1. care reprezintă cam 7 % din suprafaţa de supravegheat.0) din normalizarea (între -1.01. Pentru exemplificare au fost aleşi un număr de 16 senzori. care pot fi modificate după necesităţi. în gama de detecţie de 75 de pixeli şi cea de comunicaţie de 150 de pixeli. să se modifice doar poziţionarea senzorilor [14]. Particulele au fost. Particulelor (senzorilor) li s-a permis să părăsească domeniul de detecţie al reţelei de senzori. Fig. Acoperirea de detecţie aproximativă a unui senzor se ia cam de 75 pixeli. 1 – Poziţionarea iniţială a sistemului de senzori 125 . cu un număr fixat de senzori pe toată perioada cât se desfăşoară optimizarea. de asemenea iniţializate cu un factor de accelerare 1. şi un factor de decelerare de 0.precum şi un sistem de cruci de culoare albastră. cu dimensiuni mai mici decât prima. pentru ca în fiecare caz în parte să se stabilească cele bune poziţii atât la nivel global (gBest) spre centrul zonei. în care a fost convenit ca în condiţiile unor costuri stabilite de implementarea reţelei de senzori. cu un minim al distanţei între senzori de 25 de pixeli. obţinându-se o acoperire optimă. a căror poziţie a fost optimizată. centrul zonei fiind considerat în sistemul de coordonate a fi punctul central (punctul 0. Rezultatele optimizării reţelei de senzori sunt prezentate în figurile de mai jos. A fost rulat de un număr mare de ori softului de optimizare a poziţiei senzorilor. care reprezintă cele mai bune poziţii individuale ale fiecărui membru al roi. precum şi în fişierul de date. pornind de la algoritmul de optimizare Particle Swarm Optimization.

Fig. 2 – Optimizarea poziţionării senzorilor cu Particle Swarm Optimization 126 .

53122. 564 38.53122.53122. 77. 76. 75. 75. 76. 75.53122. 75.53122.724. 23 25. 75.53122. 75. 76. 140 13.Run.53122. 438 6. Fitness. 69 4.53122. 74. 747 35.53122. 75. 401 15. 22 32.53122.222. 75.53122. 74. 74.744. 75. 74. 879 17.1676. 75.53122.53122. 75. 127 21.4784. Best Run 0. 75.204. 75.5692. 765 30. 729 10. 74. 942 5.694.0632.1248.5976. 183 14. 74. 75. 75. 75. 366 33.428. 75.53122. 75. 891 39.4464.9836.4952. 75. 75. 75.2828.53122. 43 24. 75. 74. 75.53122. 75.53122. 76. 76. 75. 71 28.53122. 278 7. 76. 744 8. 243 3.53122.7544.9244. 75. 228 9. 221 16. 71. 77. 74. 192 19.3136.924.53122. 644 29. 75. 74.53122.3132.1024.53122. 75. 800 26. 75. 75. 943 23. 86 34. 75.718. 75. 72.1528.134.0788.0768. 450 11.53122.8564.1088. 77.952.6456. 499 31.5808. 58 36. 75.53122. 76.0352. Average.2744.53122. 75.53122. 72. 71. 76.53122.53122. 75.53122.3504 18. 75. 75. 75. 75. 33 37.53122.3504. 75.53122. 75. 74. 80. 75. 72. 71.822. 80. 75. 79. 75.53122. 80. Epoch.53122.53122. 351 12. 77.7504. 935 1.53122.7264. 82 27.53122. 795 20. 75. 75. 807 2. 75. 247 22. 74.53122.53122. 134 127 .828.6012. 75.53122.53122. 75.

Willig. Concluzii Aceste reţele inteligente de tip wireless... ca urmare a studiului comparativ realizat între cei mai importanţi algoritmi. pages 372{375. Protocols and Architectures for Wireless Sensor Networks. Feigenbaum. [17] J. Proceedings of the 2005 International Conference on. and J. "Particle swarm optimization for mobile ad hoc networks clustering". Partea 4: Echipament de alimentare electrica 2000. Partea 5: Detectori de căldură. July 2001..20(3):33-38. K. EUSAS Newsletter. 2001. Yamamoto. Fire Technology. pages 918{924. Ailawadhi V. Partea 10: Detectoare de flacără.. Research Challenges în Wireless Networks of Biomedical Sensors. The handbook of Artificial Intelligence.. IEEE [see also IEEE Wireless Communications]". Ping Yuan. [3] IGSU – Manualul Pompierilor. E. S. Japan association for fire science and engineering. “Development of fire sensing system with CCD camera”. [8] Pfister G.. NY. [18] Matt Stabeler. O'Hare. Tuchiya. Tynan... Pottie G. [4] CEN European Committee for Standardization EN 54. Performance Studies of Multi Sensor Fire Detection Algorithms by Modelling of Fire Signals. New York. William Kaufmann... (optimizarea a poziţionării unui sistem de senzori wireless utilizaţi la detecţia unui incendiu într-un spaţiu monitorizat cu un număr prestabilit de senzori). J. Holger. Sensor Networks and Information Processing Conference. A particle swarm model for swarm-based networked sensor systems. Partea 2: Echipament de control şi semnalizare 2000. Sohrabi. In Proceedings of the 7th International Conference on Mobile Computing and Networking (ACM Mobicom).9 Components of automatic fire detection systems. Partea 12: Detectoare de fum. 1994. Tahara. 2005. [12] L. A.10.. Sci. Gao. Fire sensitivity test 2004. Italy. March 2004. prin nenumăratele avantaje pe care le prezintă deschid calea unui nou domeniu de perspectivă. Comput.. Pentru optimizarea poziţionării senzorilor a fost preferat algoritmul Particle Swarm Optimization. Anthony Kadrovach and Gary B.. Northeastern Univ. 5-8 Dec. ACM Press. A. Akkaya Kemal. Schwiebert."Personal Communications. G. transmisia luminii sau ionizarea 2003. Detectoare punctuale 2002..co. S. Eng. realizându-se o acoperire maximă a suprafeţei de protejat. Rome. pages 13{18. Mohamed Eltoweissy. (5):27-47. 67(1):111{124. 7(5):16{27. Partea 18: Dispozitive de intrare/ieşire 2003. In SAC '02: Proceedings of the 2002 ACM symposium on Applied computing. [11] Younis Mohamed. Shen Yang. 2004 IEEE International Conference on". Zhe Li. “Application of multi-sensor/multicriteria detector in fire detecting”. 2002. A. 1981. 1996. Partea 7: Detectoare de fum. cu aplicaţii deosebite în mai toate domeniile de activitate. Inc. Sensor pso. The e_ects of deployment irregularity on coverage in wireless sensor networks. Lamont. 2005. Energy and QoS aware Routing in Wireless Sensor Networks. of Inf.P. Partea 5: Detectoare de căldură. [14] B. Parallel Distrib. JohnWiley & Sons 2005. [7] Zheng-hua Tang. K. Protocols for self-organization of a wireless sensor network .uk/projects/sensorpso/ 128 .M. [9] Barr. Shu Wang. volume 1. Detectoare punctuale 2001. Sensor technology. [13] Shixing Gao. Weinmann. [15] R. China".J. D. and Mohamed Younis. Detectori punctuali 2003. http://mattstabeler. [16] Stephan Olariu. Intelligent Sensors. Bibliografie: [1] Standardul SR EN 54-2 – Sisteme de detectare şi de alarmă la incendi cu părţile: Partea 1: Introducere1998. USA. Yangyang Zhang. cu un număr fixat de senzori. [5] Fischer. Sensing and Control. oct 2000. Nishiyama and Suzuki.. Gupta. [10] K. Ruzzelli A. 2007. pp.1. [2] Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmare contra efracţiei din clădiri I 18/2-02. “Multisensorimulticriteria fire detection: A new trend rapidly become state of the art”. Detectoare liniare care utilizează principiul transmisiei unui fascicul de unde optice 2002. Marsh. "Sch. [6] Tanaka. In "Networking. Detectoare punctuale care utilizează dispersia luminii. Answer: Autonomous networked sensorsystem.8-9. 1997 (33): 115-139. pages 151–165. Chunlin Ji.

caracteristicile fiziografice ale zonei. Dezvoltarea şi implementarea de strategii bine fundamentate. diseminarea şi utilizarea efectivă a informaţiei. inundaţiile. În acest sens. Pentru România. dr. precum şi parametrii meteorologici. Ion Nedelcu. Acestea permit dezvoltarea unor baze de date conţinând informaţii extrase din imagini de teledetecţie înregistrate cu ajutorul senzorilor spaţio-purtaţi. în acest fel. cutremurele şi incendiile fiind cele mai frecvente. suprafeţele afectate sau cu risc de inundaţii. Ioana Vlad. Agenţia Spaţială Română. Date spaţiale utilizate în managementul situaţiilor de urgenţă La baza realizării produselor informaţionale care pot sprijini procesele de evaluare şi analiză în ajutorul prevenirii şi monitorizării mai eficiente a fenomenelor care produc dezastre naturale stau o serie de date spaţiale. posibilitatea prevenirii acestora. acumulările de apă. Introducere Frecvenţa fenomenelor naturale extreme care determină situaţii de risc este în creştere în multe ţări ale lumii. tehnologiile spaţiale în conexiune cu mijloacele tradiţionale pot oferi instrumente utile pentru o mai bună gestiune a inundaţiilor. hidrologici sau de altă natură caracteristici diverselor fenomene naturale producătoare de dezastre. Informaţiile referitoare la observarea şi evoluţia inundaţiilor obţinute din imaginile optice sau radar vor contribui substanţial la determinarea zonelor cu risc de inundaţii. Combinate cu modele avansate de predicţie. 129 . Acestea produc daune importante pe suprafeţe întinse. Informaţiile obţinute din imaginile radar şi optice vor fi utilizate de asemenea pentru determinarea anumitor parametri necesari în monitorizarea inundaţiilor: reţeaua hidrografică. aceste date pot favoriza efectuarea unor analize complexe care pot facilita o mai bună cunoaştere a acestor fenomene şi. dezastrele naturale cu consecinţele cele mai grave sunt inundaţiile. depinde de disponibilitatea. Păstrând un nivel redus de complexitate. Eficienţa în gestiunea inundaţiilor asociate fenomenelor meteorologice şi hidrologice şi. realiste şi integrate este absolut necesară în scopul de a reduce frecvenţa şi importanţa pagubelor produse de inundaţii.APORTUL DATELOR ŞI TEHNOLOGIILOR SPAŢIALE LA MANAGEMENTUL EFICIENT AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ CREATE DE DEZASTRE NATURALE drd. a viiturilor de amploare. la fel ca şi pentru alte ţări din Europa. în mod special. mergând până la pierderi de vieţi omeneşti şi consecinţe cu efecte economice grave. 2. datele spaţiale pot fi clasificate în date de tip raster şi date de tip vectorial. Vasile Crăciunescu Administraţia Naţională de Meteorologie 1.

2 – În funcţie de rezoluţia spectrală.Fig. 130 . 1 – Date în format raster.45 şi 0.51 şi 0. Intervalele largi ale spectrului electromagnetic poartă numele de rezoluţie spectrală brută. De exemplu. banda 1 a senzorului TM al misiunii Landsat înregistrează energia între 0.52 µm din partea vizibilă a spectrului. cât şi cele vectoriale (figura 1) pot fi caracterizate pe baza unor parametri ce dau indicaţii asupra posibilităţilor de utilizare ale acestora în diverse aplicaţii. De exemplu. se pot genera imagini în culori naturale (stânga) sau fals color (dreapta) Sursa: Fundamentals of Remote Sensing Tutorial – Canada Centre for Remote Sensing Rezoluţia spaţială Rezoluţia spaţială (figura 3) este o măsură a celui mai mic obiect care poate fi înregistrat de senzor sau regiunea din teren reprezentată de fiecare pixel. În cazul imaginilor satelitare. Rezoluţia spectrală Se referă la intervalele specifice de lungimi de undă din spectrul electromagnetic pe care le poate înregistra un senzor. caracteristicile de rezoluţie sunt determinante în selectarea şi utilizarea lor în operaţiuni de management al situaţiilor de criză. De exemplu. Fig. Cu cât rezoluţia este mai fină. iar intervalele înguste sunt denumite rezoluţie spectrală fină.73 µm. respectiv vectorial Atât datele raster. cu atât se pot înregistra obiecte mai mici. senzorul pancromatic SPOT este considerat ca având o rezoluţie spectrală grosieră deoarece înregistrează între 0. o rezoluţie spaţială de 79 m este inferioară unei rezoluţii spaţiale de 10 m.

(tabelul 1) 2) Senzori cu rezoluţie spaţială medie.4 – 12. se pot numi: Thematic Mapper (TM) şi Enhanced Thematic Mapper (ETM+) – 30 m. MSU-SK de la bordul satelitului RESURS-01. au o frecvenţă foarte mare de obţinere a imaginilor.68 μ 0.45 – 0. HRV şi HRVIR (20 m în modul multispectral şi 10 m în cel pancromatic) de la bordul sateliţilor SPOT 1. IR termic TM : 0. AQUA.3.63 – 0. respectiv SPOT 4 şi HRG (10 m în modul multispectral şi 2. WiFS pe satelitul IRS-1C. pe sateliţii LANDSAT 1-7.68 μ 0.73 μ XS: 0.89 μ PAN: 0. Dintre senzorii utilizaţi în misiuni şi programe operaţionale. de exemplu.75μ 10. MODIS pe platforma EOS/TERRA.000 m şi 100 m.0. MW (Vapori de apa) Vis. P3.76.86 μ 1.08 – 2.52 – 0.1 x 1.79 – 0.69μ 0. fiind în prezent foarte utilizaţi în multe aplicaţii pentru studiul şi supravegherea unor fenomene dinamice pe arii întinse. Din această categorie sunt operaţionali senzorii: AVHRR/2. cuprinsă între 1.55 – 1.62 – 0.52 μ 0. PLATFORME/ SENZORI MSG REZOLUŢIA TEMPORALĂ 15 min REZOLUTIA SPAŢIALĂ 3 x 3 Km Nadir REZOLUTIA SPECTRALĂ VIS. MERIS pe ENVISAT. Centre for Remote Sensing Din punctul de vedere al rezoluţiei spaţiale.77 – 0.59 μ 0. 14 – 18 (ultimul lansat în luna mai 2005). VEGETATION pe SPOT 4.55 – 1.5μ 2. IRTermic.61 – 0. 1D.59 μ 0. 3 – Imagini generate din înregistrări cu rezoluţii spatiale diferite Sursa: Fundamentals of Remote Sensing Tutorial – Canada.2. LISS (Linear Imaging Self Scanner) pe sateliţii IRS (25 m în modul multispectral şi 5 m în cel pancromatic).52 – 0. oferă condiţii deosebite pentru detecţia şi discriminarea corpurilor de pe suprafaţa terestră. senzorii se pot clasifica în următoarele patru categorii: 1) Senzori cu rezoluţie spaţială scăzută.51 – 0.75μ XS : 0. 3) Senzori de înaltă rezoluţie spaţială între 80 m şi 5 m.Fig.1 Km Nadir TM: 30 x 30 m SPOT/PAN/XS 2 – 3 zile PAN: 10 x 10 m XS: 20 x 20 m IRS/PAN/XS 7 zile PAN :5m XS : 25 m PAN: 0. au o frecvenţă mare de înregistrare (de 4 ori în 24 de ore).6μ 0.35μ NOAA/AVHRR 12 ore 8 – 16 zile 1.9μ 1. cuprinsă între 5 km şi 2–3 km. sistemele sateliţilor meteorologici geostaţionari METEOSAT Second Generation (MSG) oferă în prezent informaţii cu o periodicitate de 15 minute.5 – 0. 3 pe NOAA 12.575 – 0.70 μ Tabelul 1 – Exemple de platforme satelitare şi caracteristicile lor de rezoluţie 131 .5 m în cel pancromatic) de la bordul satelitului SPOT 5.

dar şi creşterea şi diversificarea numărului de senzori reprezintă argumente viabile în favoarea utilizării datelor de teledetecţie pentru gestiunea inundaţiilor. pentru evaluarea pagubelor şi reducerea efectelor. în cea mai mare parte. De exemplu. 132 . Contribuţia informaţiei satelitare la monitorizarea inundaţiilor în România Aşa cum s-a arătat în paragraful anterior. sub 3 m. Progresul făcut în domeniul prelucrării şi analizei datelor de imagine. De exemplu.4) Senzori de foarte înaltă rezoluţie spaţială. activitatea de supraveghere a inundaţiilor a căpătat un interes deosebit odată cu posibilitatea utilizării combinate a datelor de teledetecţie din domeniul optic cu cele din domeniul microundelor (radar). Această rezoluţie reprezintă un factor important de luat în seamă în studiile de detectare a schimbărilor sau în monitorizarea fenomenelor naturale. Centre for Remote Sensing Rezoluţia temporală Se referă la frecvenţa cu care un senzor obţine imagini dintr-o aceeaşi locaţie sau regiune geografică. Dacă utilizarea imaginilor (date multi-temporale şi multi-spectrale) pentru identificarea şi delimitarea ariilor inundate este una din activităţile comune ale folosirii tehnologiei spaţiale pentru managementul inundaţiilor. 4 – Imagini generate din înregistrări cu rezoluţii radiometrice diferite Sursa: Fundamentals of Remote Sensing Tutorial – Canada. 3. imaginile satelitare pot constitui surse de informaţii obiective şi disponibile în timp util pentru determinarea parametrilor necesari supravegherii şi evaluării fenomenelor naturale şi a consecinţelor acestora. ceea ce înseamnă că intensitatea totală a energiei pe care o măsoară un senzor este descompusă în 256 de valori de strălucire. informaţia provenită din imagini poate fi de asemenea folositoare în fazele premergătoare inundaţiilor şi de post-criză. cum ar fi IKONOS (1 m). o reprezentare pe 8 biţi permite înregistrarea unor valori de la 0 la 255. pe folosirea datelor LANDSAT. satelitul Landsat poate observa aceeaşi regiune o dată la 16 zile. Bazată la început. Rezoluţia radiometrică Rezoluţia radiometrică (figura 4) se referă la intervalul dinamic sau la numărul de valori posibile asociate unui pixel şi este dată de numărul de biţi pe care este reprezentată o anumită valoare. Fig.

Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) şi United States Geological Survey (USGS). agenţia spaţială europeană (ESA) şi cea franceză (CNES) au iniţiat Carta Internaţională “Space and Major Disasters”. inclusiv obţinerea Modelului Digital Altimetric al Terenului (MDAT). – obţinerea de informaţii hidrologice utile (determinarea zonelor inundate. desemnaţi de către fiecare ţară în parte (figura 5). Dintre numeroasele informaţii ce derivă din analizele de imagini satelitare de medie şi înaltă rezoluţie spaţială (ex. Argentine Space Agency (CONAE). prin corelarea cu informaţiile măsurate pe teren pentru convertirea lor în informaţii cu caracter hidrologic. Fig.Chiar dacă senzorii satelitari nu pot măsura direct parametrii hidrologici. În 2000 la această convenţie s-a alăturat şi agenţia spaţială canadiană (CSA). cât şi pentru perioadele de viituri. Utilizarea informaţiilor rezultate din prelucrarea imaginilor satelitare este utilă atât în fazele premergătoare inundaţiilor.disasterscharter. 5 – Schema de organizare şi acţiune a Charter-ului Internaţional „Spaţiu şi Dezastre Majore” 133 . hărţi de risc) prin interpretarea şi corelarea caracteristicilor imaginilor satelitare cu informaţiile hidrologice obţinute la staţiile hidrometrice şi a altor date spaţiale geo-referenţiate într-un mediu SIG. zone potenţial a fi inundate o dată cu evoluţia în continuare a fenomenelor hidrometeorologice. – caracteristicile biofizice şi antropice: acoperirea/utilizarea terenului din informaţia radiometrică conţinută în datele satelitare. datele SPOT. LANDSAT. datele de teledetecţie pot furniza informaţii şi parametri care să contribuie la identificarea şi cartografierea riscului hidrologic la nivelul bazinelor hidrografice. NOAA) se pot determina o serie de parametri referitori la: – caracteristicile morfometrice ale bazinelor.org În iulie 1999. Produsele derivate din prelucrarea imaginilor satelitare permit: – extrapolarea spaţio-temporală a anumitor informaţii hidrologice la nivelul unui bazin hidrografic. Deosebit de importantă în managementul crizelor provocate de inundaţii este menţinerea relaţiei cu International Charter Space and Major Disasters – http://www. prelucrarea şi analiza acestora prin procedee specifice şi interpretarea produselor obţinute. Scopul acestei convenţii este de a furniza date satelitare pentru zonele afectate de dezastre naturale unor utilizatori autorizaţi. Ulterior s-au alăturat National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA). În acest sens este necesară achiziţia sau recepţionarea datelor imagine. Indian Space Research Organization (ISRO).

htm) 134 .ro/Inundatii_Moldova_2005/inundatii2005. 6 – Hartă de criză a zonelor inundate pe râul Siret (http://web. în colaborare cu Agenţia Spaţială Română şi câteva laboratoare din Franţa. http://www. în urma inundaţiilor masive care au avut loc în această perioadă.rosa. Administraţia Naţională de Meteorologie şi Hidrologie a accesat o serie de imagini de la satelitul METEOSAT (Europa) şi imagini multispectrale Modis la o rezoluţie de 250 m.Inundaţiile din 2005 În iulie 2005 Charterul Internaţional pentru Spaţiu şi Dezastre Majore a fost activat la cererea autorităţilor din România. modelul digital altimetric şi date despre acoperirea şi utilizarea terenului. În urma acestui proces au fost obţinute imagini înregistrate de sateliţii optici SPOT-2 şi SPOT-5 (Franţa) şi RADARSAT (Canada). ROSA a furnizat partenerilor date auxiliare necesare prelucrării imaginilor şi realizării hărţilor de risc. Fig. au fost responsabile pentru managementul activităţilor de prelucrare a acestor date în urma cărora au fost elaborate 28 de hărţi de risc şi patru simulări 3D.rosa. CNES.ro. cu sprijinul Agenţiei Spaţiale Europene şi Biroul Naţiunilor Unite pentru Afaceri Spaţiale a coordonat activitatea de programare a sateliţilor pentru a înregistra imagini din zonele afectate de inundaţii din România. Agenţia Spaţială Română – ROSA. Produsele satelitare astfel realizate (figura 6) au fost trimise spre utilizare autorităţilor române şi au fost publicate pe pagina de web a ROSA.

Charter-ul a sprijinit întregul proces de achiziţie a peste 30 de imagini satelitare din zonele afectate. imaginile provenind de la SPOT.Inundaţiile din 2006 Inundaţiile din aprilie 2006 au afectat 172 hectare. Astfel au fost create peste 50 de hărţi (figura 8) şi simulări video ale ariilor afectate de inundaţii. ERS şi DMC. Toate aceste activităţi au fost coordonate de ROSA şi au avut loc în România. Călăraşi. IRS. cu ajutorul CRUTA şi laboratorului de GIS şi Teledetecţie al ANM. Centrul pentru Situaţii de Criză al Agenţiei Spaţiale Germane – ZKI şi ROSA. 8 – Hartă de criză evidenţiind inundaţiile din Sudul oraşului Călăraşi 135 . Fig. Hârşova. Rast. în special în zonele: Bistreţ. Toate aceste produse au fost trimise la autorităţile din România (pe hârtie) şi au fost publicate pe pagina web a ROSA. 7 – Regiunile din Sud-Estul României afectate de inundaţii în 2006 Comisia Europeană pentru Protecţie Civilă şi cea pentru Mediu au activat pe 19 aprilie Charterul Internaţional pentru Spaţiu şi Dezastre Majore. Brăila (figura 7). Fig. Radarsat. cu scopul de a ajuta autorităţile române. au coordonat procesarea datelor şi informaţiilor derivate din imagini satelitare.

Mai precis. care au trimis date din zonele afectate de inundaţii de la satelitul radar TerraSAR-X. inundaţii însemnate au afectat multe zone populate din România şi Ucraina. 5. Într-o strânsă cooperare. cum ar fi: primării. ROSA. baraje şi facilităţi ale protecţiei civile. ENVISAT. la cererea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).Inundaţiile din 2008 La sfârşitul lunii iulie 2008. RADARSAT. în aproximativ 2 zile Charterul a pus la dispoziţia utilizatorilor români imagini de la sateliţii SPOT. de către Agenţia Spaţială Română. străzi. Zonele afectate din România au fost situate în Maramureş şi Moldova. SERTIT şi Charter. Aceste regiuni afectate de inundaţii au inclus elemente de infrastructură importante. DMC. din cauza ploilor.000 de oameni au fost afectaţi de inundaţii. 9 – Zonele (cu galben) afectate de inundaţii în iulie 2008 Pe baza informaţiilor privind zonele afectate furnizate de către IGSU şi Centrul Operaţional pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. Administraţia Naţională de Meteorologie şi CRUTA au prelucrat datele satelitare şi au produs informaţii utile redate sub forma unor hărţi de criză (figura 10).545 de case au fost luate în calcul pentru a fi reconstruite. Prut şi Siret (figura 9). sedii ale poliţiei. achiziţia datelor a fost programată în timp şi. Charterul a fost activat pe 28 iulie.859 de case şi mai mult de 21. De asemenea. Infoterra şi Agenţia Spaţială Germană (DLR). de-a lungul râurilor Suceava. Aceste hărţi au fost publicate pe site-urile ROSA. Fig. acest lucru a fost sprijinit de partenerii ROSA din Germania. 1. ALOS şi LANDSAT. dar şi pe informaţiile culese din media românească. 136 . SERTIT (Franţa). astfel încât autorităţile publice să le poată accesa şi folosi cu uşurinţă.

Group on Earth Observation – GEO. 10 – Hartă de criză evidenţiind inundaţiile pe cursul râului Prut Agenţia Spaţială Română împreună cu parteneri. utile pentru managementul situaţiilor de urgenţă. Aceste iniţiative au ca scop reducerea pagubelor materiale şi salvarea vieţilor omeneşti prin eficientizarea gestionării 137 . va asigura o mai bună cunoaştere a dimensiunilor şi amplitudinii fenomenului în cauză. infrastructura. 4.Fig. evoluţia lor spaţială şi temporală precum şi cuantificarea informaţiei privind pagubele). Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. Contribuţia informaţiei satelitare la prevenirea şi managementul situaţiilor de urgenţă în Europa În ultima decadă comunitatea ştiinţifică şi tehnologică din domeniul Observării Pământului folosind sisteme spaţiale a dezvoltat o serie de iniţiative: International Charter Space and Major Disaster. institute şi colective de cercetare din Administraţia Naţională de Meteorologie. Centrul Român pentru Utilizarea Teledetecţiei în Agricultură şi Universitatea Politehnică Bucureşti. capabil să ofere produse provenite în principal din prelucrarea imaginilor satelitare. derulează o serie de proiecte care pot contribui semnificativ la îmbunătăţirea managementului situaţiilor de urgenţă folosind date satelitare. SIGUR – Serviciu bazat pe Informaţii Satelitare pentru Gestionarea Situaţiilor de Urgenţă este un proiect în care se urmăreşte realizarea unui prototip de serviciu la nivel naţional. unităţi administrative) dar şi produse utilizabile în caz de urgenţă (hărţi cu delimitarea zonelor afectate. contribuind în final la reducerea pierderilor umane şi materiale. Sistemul Sistemelor Globale de Observare a Pământului – GEOSS. Utilizarea serviciului SIGUR în cadrul celulelor de criză va creşte eficienţa intervenţiilor. Serviciul va livra utilizatorilor produse cu informaţie de bază (hărţi cu acoperirea/utilizarea terenului. grupul de lucru din cadrul iniţiativei ONU pentru crearea unui sistem de gestionare a situaţiilor de urgenţă folosind informaţii satelitare – SPIDER etc. Global Monitoring for Environment and Security – GMES.

Cartografierea rapidă trebuie să vizeze: • apariţia unor evenimente anormale/neregulate. Datele şi informaţiile generate pe 138 .situaţiilor de criză datorate fenomenelor naturale (inundaţii. dar şi date relaţionate. şi în special componentele funcţionale cerute pentru a procesa datele şi de a furniza informaţia ceruta în caz de urgenţă. nu sunt însă deloc utilizate. fără riscuri. Necesitatea activităţilor de management în situaţii de criză Plecând de la tsunami din Asia. Luând în calcul principiile proporţionalităţii şi ale subsidiarităţii. şi efectele critice care urmează. indiferent de nivelul la care acesta are loc. pentru a proteja vieţile oamenilor şi oferă sprijin. alunecări de teren. Multe din aceste produse. răspunsul în situaţii de urgenţă este proporţional cu nivelul dezastrului. care corespund nivelelor de intervenţie locale. populaţie. secete. în special cele la scări medii şi mari. precum şi timpul şi locul desfăşurării. • distribuţia în spaţiu şi timp a resurselor disponibile (echipe de salvare. Ajutor Umanitar şi Relaţii Externe). bazându-se pe date in-situ şi date de teledetecţie (imagini satelitare). dintre care multe se adresează utilizatorilor din domeniul gestionării situaţiilor de criză. Conform termenilor de referinţă. sau sunt folosite ocazional de potenţialii beneficiari. navigarea şi integrarea de date în special în sprijinul acţiunilor serviciilor de protecţie civilă. hărţile astfel realizate trebuie să permită: evaluări generale. Situaţiile de criză sunt clasificate în trei categorii. incluzând date in-situ. principalele rezultate stabilite de Grupul de Implementare sunt: Funcţiile Serviciului European pentru Răspuns în Situaţii de Urgenţă. prin implementarea componentei spaţiale ca urmare a acţiunilor Comisiei Europene de a identifica şi dezvolta servicii. GMES este un program european care vizează capacitatea europeană de observare a Pământului. planul de acţiune al Uniunii Europene şi rezoluţia Parlamentului European. hidrologice şi seismice. Făcând referire la conţinut. Serviciul GMES pentru răspuns în situaţii de urgenţă se va baza pe informaţia furnizată pe baza capacităţilor tehnice şi operaţionale de observare a Pământului din spaţiu şi susţinând integrarea lor cu alte surse de date şi informaţii. Integrarea Serviciul European pentru Răspuns în Situaţii de Urgenţă în procesele operaţionale ale utilizatorilor. discuţiile au evidenţiat tot mai mult necesitatea de a reface capacitatea de răspuns în cazul situaţiilor de urgenţă în Uniunea Europeana. Alte surse de date pentru Serviciul European pentru Răspuns în Situaţii de Urgenţă. din cauza insuficientei diseminări. identificări de reţele şi infrastructuri de bază. etnie. doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă în păduri. eroziuni costiere etc). regionale şi naţionale. Grupul de Implementare a Serviciului European pentru Răspuns în Situaţii de Urgenţă este compus din reprezentanţii serviciilor de protecţie civilă şi ai serviciilor Comisiei Europene (Mediu. mişcările şi distribuţia religiilor. incluzând comunicarea. având în vedere că cerinţele pentru conţinuturi informative specifice pentru situaţii şi evaluări în caz de pagubă depinzând de conjunctura geografic (în cadrul sau în afara Uniunii Europene) şi pe tipul. incendii de pădure. În prezent sunt disponibile sute de produse derivate din date satelitare. Scopul iniţial al Serviciului pentru răspuns în situaţii de urgenţă este de a furniza servicii de cartografiere rapidă a fenomenelor şi dezastrelor înregistrate. forţe care ajută la restabilirea condiţiilor de bază în vederea menţinerii stării de pace) care vor fi folosite pentru a contrasta asemenea efecte. a dificultăţilor de interpretare şi mai ales din lipsa validărilor în activitatea operaţională. scara şi intensitatea critică a situaţiilor de urgenţă. cu referire la surse de informaţii şi date meteorologice.

– realizarea hărţilor de hazard pentru zonele de test. crize umanitare. Agenţia Spaţială Română şi Administraţia Naţională de Meteorologie participă în acest proiect la activităţile de realizare a materialelor cartografice de bază şi la realizarea produselor informaţionale în sprijinul evaluării riscului la inundaţii pentru două zone de test din România. extinderea serviciului prin considerarea situaţiilor de dinainte. bazinul Timiş (judeţul Timiş) şi bazinul Siret (judeţul Bacău). – realizarea hărţilor pentru evidenţierea inundaţiilor şi evaluarea pagubelor. Principalele activităţi şi produse ce vor fi realizate în cadrul proiectului de către participanţii români sunt: – cartografierea inundaţiilor care au avut loc până în prezent (în cazul în care datele sunt disponibile). Fig. Principalul scop este de a dezvolta şi valida serviciul european pentru răspuns în situaţii de urgenţă. 139 . pe o perioadă de 3 ani. erupţii vulcanice. reacţia neîntârziată în prevenirea dezastrele (figura 11).baza unor astfel de servicii pot fi folosite pentru a îmbunătăţi pregătirea pentru situaţii de urgenţă. alunecări de teren. bazate pe date de referinţă de calitate superioară. în timpul şi după producerea dezastrului şi furnizarea unor produse informaţionale cu valoare adăugată. 11 – Structura managementului pentru situaţii de urgenţă (Sursa: GMES Fast Track Emergency Response Core Service Strategic Implementation Plan Final Version. inundaţii. atunci când situaţiile de urgenţă au loc prin implementarea unor proceduri eficiente de cartografiere rapidă. Proiectul SAFER este dezvoltat în cadrul programului cadru 7 de cercetare al Uniunii Europene (FP7) de către un grup format din 54 de organizaţii. cutremure. având în vedere două priorităţi: reducerea timpului de răspuns. bazate pe date satelitare. În realizarea materialelor cartografice de bază se vor urmări următoarele obiective: – cartografierea acoperirii şi utilizării terenului şi identificarea tipurilor de zone vulnerabile la inundaţii. pentru toate aceste faze de management al dezastrelor. 24/04/2007) În cadrul programului GMES (Monitorizarea Globală a Mediului şi Securităţii) proiectul SAFER (Servicii şi Aplicaţii pentru Situaţii de Urgenţă) are ca scop implementarea versiunilor preoperaţionale ale Serviciului Nucleu pentru Răspuns de Urgenţă. – realizarea un sistem informaţional al inundaţiilor care să permită accesul la toate aceste date. SAFER va întări capacitatea europeană de a răspunde în situaţii de urgenţă: incendii.

spectrală şi temporală. pe baza materialelor menţionate mai sus şi a datelor statistice oficiale. În acest scop. Specificaţiile pentru acest serviciu au fost incluse într-un document intitulat “GMES Fast Track Emergency Response Core Service – Stategic Implementation Plan” elaborat de către un grup de experţi selectaţi de către Comisia Europeană. Agenţia Spaţială Română. 12 – Produse informaţionale în sprijinul evaluării riscului şi a pagubelor produse la inundaţii 5. de la prevenire până la monitorizare şi evaluarea pagubelor şi înlăturarea efectelor. Centrul Român 140 . institute şi colective de cercetare din Administraţia Naţională de Meteorologie. Fig. Uniunea Europeană a iniţiat prin intermediul programului GMES crearea şi dezvoltarea unui Serviciu de bază pentru răspuns în situaţii de urgenţă. datele înregistrate cu ajutorul sateliţilor pot avea un aport semnificativ în ridicarea calităţii procesului de management al situaţiilor de urgenţă provocate de dezastre naturale. Începând cu ianuarie 2009. Concluzii Datorită caracteristicilor lor de rezoluţie spaţială. România. România participă la acest proiect prin Agenţia Spaţială Română şi Administraţia Naţională de Meteorologie şi întreţine un contact permanent cu organizaţiile abilitate în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă. împreună cu parteneri. în toate fazele acestora. – evaluarea pagubelor şi exprimarea lor în unităţi economice (euro/kmp). Câteva din aceste produse sunt prezentate în figura 12. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă fiind un utilizator direct al rezultatelor acestui proiect. Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. ca stat membru UE trebuie să asigure condiţiile necesare implementării componentelor acestui serviciu la nivel naţional. realizarea acestui serviciu până în stadiu pre-operaţional este abordată în cadrul proiectului SAFER (Services and Applications for Emergency Response).– cartografierea zonelor urbane şi a distribuţiei populaţiei.

SIGUR – Serviciu bazat pe informaţii satelitare pentru gestionarea situaţiilor de urgenta.Remote Sensing Tutorial 141 . al. SPIM – Sistem pilot integrat de monitorizare şi determinare a efectelor inundaţiilor în bazinul Siretului Inferior. [2.] Bernardo De Bernardinis et. CGINT – Tipuri şi structuri de date spaţiale digitate. Marc. 2007.] *** 2007.emergencyresponse. Raport de cercetare. Raport de cercetare. Final Version. Raport de cercetare. Prezentare. Raport de cercetare. Infoterra’s Risk and Emergency Projects within GMES. [9.] *** 2007.] European Commission.eu [5. Agenţia Spaţială Română. LUCIUS – Construirea unei reţele naţionale pentru aplicaţii suport GMES definind un sistem unificat de informaţii privind acoperirea/utilizarea terenurilor. SAFER – Implementation of the Emergency Response Core Service –. Agenţia Spaţială Română. [4. Tehnici şi algoritmi de prelucrare a semnalelor utilizate în prelucrarea imaginilor digitale. Directorate General for Humanitarian Aid – Echo. Agenţia Spaţială Română.pentru Utilizarea Teledetecţiei în Agricultură şi Universitatea Politehnică Bucureşti. GMES Fast Track Emergency Response Core Service – Stategic Implementation Plan. [7.] *** 2008. Concepte şi principii de prelucrare.] *** 2008. Eurisy Workshop on Risk Management. Summary description of products and services. Franz. [6. http://www.] Mueller.] Canada Centre for Remote Sensing – Fundamentals of Remote Sensing . Jaskolla. 2008. derulează o serie de proiecte care pot contribui semnificativ la îmbunătăţirea managementului situaţiilor de urgenţă folosind date satelitare. Directorate General External Relations. 24/04/2007. Sinaia. Preliminary User Requirements for GMES – like services. Agenţia Spaţială Română. [3. [8. Bibliografie: [1.] *** 2008. România.

În aceste condiţii. cu implicarea tuturor factorilor responsabili. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al judeţului Vâlcea. cu efecte dezastruoase asupra populaţiei şi mediului. Realizarea unor lucrări necesare minimizării impactului scurgerilor de saramură asupra gospodăriilor. respectiv realizarea unui sistem de pompare. s-a executat o serie de acţiuni: Monitorizarea permanentă prin măsurători cavernometrice. pentru limitarea efectelor prăbuşirii. a acţionat conform planului de măsuri elaborat pentru fiecare cod în parte. s-au stabilit soluţii tehnice care să permită o prăbuşire controlată într-un orizont de timp determinat. metoda folosită fiind cea de exploatare prin dizolvare cinetică cu ajutorul sondelor săpate de la suprafaţa solului.FENOMENUL DE PRĂBUŞIRE DE LA OCNELE MARI. topometrice şi de nivelment. pe culori. În 2002 a luat fiinţă Societatea Comercială de Conservare şi Închidere a Minelor – Conversmin S. precum şi pentru protejarea vieţilor şi a proprietăţilor. s-a creat o cavernă comună cu un volum de aproximativ 1 milion mc saramură cu presiune la tavan de aproximativ 8 bari. Adrian Andrei Mesescu. Volumul total de saramură existent în golurile de dizolvare interconectate hidraulic ale celor 10 sonde ale Câmpului I şi a celor 3 sonde din Câmpul II este de circa 2. corespunzătoare nivelului de retenţie a saramurii şi a proceselor petroliere. la o adâncime de peste 110 metri. exploatarea în Câmpul I a încetat. care are ca obiect principal de activitate închiderea şi ecologizarea minelor.400. din care 6 sunt unite între ele şi formează un gol comun aflat în legătură hidraulică cu 3 sonde din Câmpul II. iar pentru a tempera fenomenele declanşate.000 mc (în Câmpul I cca 1 milion mc). dar în mod indirect s-a exploatat sare prin procesul de dizolvare. UN PERICOL DEPĂŞIT Colonel drd. Pentru evitarea declanşării unor fenomene similare celor petrecute în Câmpul II. Colonel Virgil Popa Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al Judeţului Vâlcea În Câmpul I s-a exploatat sare pentru prima dată. În acest sens. Activităţi pentru încetinirea fenomenelor în curs de desfăşurare. Câmpul I are 10 sonde. asupra drumului judeţean şi asupra conductelor (apeduct şi saleduct). Ca urmare a exploatării din ultimii 50 ani. precum şi măsuri de limitare a efectelor. se are în vedere pregătirea unei eventuale strămutări a populaţiei care poate fi afectate. care s-a comunicat tuturor autorităţilor implicate în această acţiune. pentru creşterea presiunii hidrostatice cu 2–3 bari la nivelul tavanului cavernei din Câmpul I. între anii 1960–1972.A. Din 1972. situaţie care a impus riscul prăbuşirii accidentale şi posibila inundare a zonei aflate la baza versantului Urzicaru. în funcţie de amplitudinea evenimentelor. în Câmpul I de Sonde. s-a întocmit un program de măsuri care să fie aplicat în regim de urgenţă. În funcţie de concluziile acestor rapoarte şi de observaţiile zilnice s-a stabilit CODUL CONVENŢIONAL DE EVOLUŢIE. 142 . precum şi conservarea lor din momentul sistării activităţii acestora până la contractarea lucrărilor de închidere. care s-a concretizat prin rapoarte realizate prin interpretarea şi corelarea datelor.

J. scopul acestei acţiuni fiind de a strămuta numai proprietarii afectaţi direct. direcţionarea. ca urmare a intrării într-o fază periculoasă a proceselor de prăbuşire din Câmpul I de Sonde. regularizarea pârâului Sărat pe porţiunile de legătură între componentele sistemului de protecţie şi decantor. Ca urmare. cu o rată de maxim 1m/zi. ora 06:50 a fost modificat codul de evoluţie. existente. Lucrări de lichidare a sondelor cu risc de prăbuşire din Câmpul I. ora 13:00 a fost observată prima fisură la suprafaţa solului. Începând cu 04.08. de la GALBEN la ROŞU. La 15 iulie 2009 a început acţiunea propriu-zisă de detensionare a situaţiei existente în Câmpul I de Sonde de la Ocnele Mari.Realizarea sistemului de protecţie a zonei de influenţă a Câmpului I prin colectarea. de la VERDE la GALBEN.000 mc. În acest sens. În data de 8 august. presupunea apariţia unor procese anormale care însă nu indica intrarea în faza de colaps a cavernei.2009 a fost modificat codul de evoluţie a fenomenelor din Câmpul I de Sonde de la Ocnele Mari. s-a acţionat în vederea punerii în aplicare a „Planului de măsuri ce revin instituţiilor publice. alcătuit din: barajul de retenţie de pe Pârâul Sărat cu o capacitate de 500. bunurilor materiale si animalelor in cazul prăbuşirii tavanului cavernei Câmpului I de Sonde din oraşul Ocnele Mari” şi a „Planului de 143 . întrucât în data de 03. amenajarea căilor preferenţiale. Codul GALBEN.S. care indica o viitoare scufundare a terenului. dar şi de a nu păstra în zonă proprietari stresaţi de pericolul probabil al viiturilor de saramură.U. autorităţilor locale şi agenţilor economici în gestionarea stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă în localitatea Ocnele Mari – Câmpul I de Sonde”.2009. Lucrări pentru înlăturarea efectelor produse de închiderea Câmpurilor de sonde. Tavanul cavernei a început să se scufunde pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp. Această fază a durat 10 zile şi a condus la reducerea sarcinii piezometrice cu 6– 8 metri. 16 din 24. ulterior. în locuinţe pe loturi la Căzăneşti. Dialog cu comunitatea în vederea strămutării sau despăgubirii cetăţenilor afectaţi de lucrările de detensionare a Câmpului I de Sonde. retenţia şi. Proiectarea şi construcţia locuinţelor pentru strămutarea gospodăriilor afectate de lucrările de lichidare a riscului în Câmpul I. conform specialiştilor din cadrul Asistenţei Tehnice Ocnele Mari.09. de curgere a saramurii debuşate pe versantul dintre Câmpul I şi Câmpul II şi în continuare până în albia Pârâului Sărat. transferul scurgerilor de saramură debuşată în timpul lucrărilor de detensionare. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al judeţului Vâlcea a întreprins următoarele măsuri: punerea în aplicare a „Planului Operativ de intervenţie pentru evacuarea populaţiei. prin oprirea pompării saramurii concentrate în caverna din Câmpul I. aprobat prin Hotărârea nr.08.2007 a C.

cu privire la evoluţia fenomenului şi posibilităţile de acţiune.evacuare a populaţiei. instituirea punctului de comandă mobil la faţa locului. s-a impus dislocarea unei bărci pneumatice pentru facilitarea tranzitului cetăţenilor din cătunul Cosota (la solicitare) până la construirea punţii pietonale şi pentru prelevarea de probe de saramură din bazinul de retenţie. întocmirea unei situaţii cu persoanele suferind de boli cronice. menţinerea forţelor şi mijloacelor proprii şi cu care se cooperează în dispozitiv – permanent la locul evenimentului. efectuarea periodică (din 3 în 3 ore) de recunoaşteri în teren. identificarea. bunurilor materiale şi animalelor în cazul prăbuşirii tavanului cavernei Câmpului I de Sonde Ocnele Mari”. pentru monitorizarea în permanenţă a procesului de prăbuşire controlată din Câmpul I. deoarece drumul care face legătura între satul Cosota şi restul localităţii a fost inundat. 144 . cu prezenţă 24 ore la faţa locului. din familiile posibil a fi afectate şi înaintarea acesteia echipajului SMURD. asigurarea asistenţei medicale de urgenţă cu un echipaj SMURD. pentru intervenţie optimă în caz de urgenţă. s-au constituit echipaje formate din ofiţeri şi subofiţeri pentru evacuare/intervenţie.

la solicitare.U. ai instituţiilor şi agenţilor economici implicaţi în gestionarea programului de detensionare şi prăbuşire controlată a cavernei din Câmpul I de sonde Ocnele Mari. participarea reprezentanţilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă la şedinţele de lucru cu membrii Grupului de Suport Tehnic.C. Oltchim S. iar cealaltă într-un apartament pus la dispoziţie de administraţia locală. prin efectuarea unor transporturi de apă pentru locuitorii din satele Cosota şi Coceneşti. Până în prezent au fost evacuate patru familii – trei în tabăra de la Ocniţa.asigurarea permanentă a fluxului informaţional cu toate componentele implicate în gestionarea situaţiei. De asemenea. 145 .S. asigurarea consumului de apă potabilă permanent. o altă parte în bazinul de retenţie construit pe Pârâul Sărat. cu privire la: executarea în regim de urgenţă a unor lucrări tehnice impuse de evoluţia fenomenului.L. iar cealaltă parte a fost preluată şi utilizată în fluxul tehnologic de către Uzinele Sodice Govora şi S. participarea la şedinţele Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. în funcţie de evoluţia fenomenului. a unor lucrări de necesitate pentru populaţia din zona aflată sub incidenţa Câmpului I de Sonde. în măsură să acţioneze la solicitarea C. Din cantitatea totală de saramură.A. Ocnele Mari. menţinerea pregătită a unei autospeciale de la Detaşamentul de Pompieri Râmnicu-Vâlcea pentru alimentarea cu apă potabilă sau de uz menajer. precum şi măsuri de atenţionare a populaţiei care ar putea fi afectată. au fost evacuate bunurile materiale a cinci familii. în urma cărora au fost adoptate şase hotărâri. o parte a fost deversată în craterul din Câmpul II. vor fi sau nu evacuate. Pericolul pentru locuitorii din zonă este acela ca saramura evacuată din subteran să se reverse în gospodăriile din apropierea salinei. În zona de risc locuiesc 19 familii care.

20 din 17.2009. Pentru asigurarea în permanenţă a apei potabile s-au efectuat lucrări la vechea fântână din zona Buridava. impactului economic şi social la Ocnele Mari au fost prezenţi: prim-ministrul Emil Boc. col.2009. culegere de date. De asemenea. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă General Magheru al judeţului Vâlcea îşi retrage forţele şi mijloacele în unitate.A. mr. În conformitate cu Hotărârea C. Primăriei localităţii şi ai S. au reevaluat terenurile şi gospodăriile aflate în cuveta barajului de pe Pârâul Sărat şi au renegociat cu aceştia. lt.S.U. o comisie de la Agenţia Naţională a Evaluatorilor din România şi o comisie formată din reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului Judeţului Vâlcea. informaţii şi analiză. la Ocnele Mari a fost prezent Corpul de control al primului-ministru. Puiu Horea din partea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.09. prin deplasarea în teren a unei echipe formată dintr-un ofiţer şi doi subofiţeri pentru inspecţie vizuală.C. Pentru evaluarea pagubelor produse de evoluţia procesului de prăbuşire din Câmpul I de Sonde. s-a construit. 146 . urmând să efectueze zilnic monitorizarea zonei. adusă cu o autospecială de către I. ministrul-secretar de stat Mihai Viorel Fifor. pentru localnici şi pentru populaţia din alte sate. în contextul depăşirii pragului critic privind evoluţia fenomenului din Câmpul I. Vladimir Secară. Datorită importanţei acestui fenomen. Viorel Liviu Nemeş. directorul în cadrul Direcţiei Resurse Minerale Utile din Ministerul Economiei.J.S. şi s-a realizat o rezervă de apă potabilă într-un rezervor de 1 mc. începând cu data de 18. Vâlcea. Mateescu Dragoş. Mircea Geoană. datorită nemulţumirilor exprimate de cetăţenii afectaţi direct. prim-adjunctul inspectorului general gl. un drum de acces provizoriu către gospodăriile din sat. în regim de urgenţă.Deoarece drumul care face legătura între satul Cosota şi restul localităţii a fost inundat.09. inspectorul general gl.U. Conversmin S. conform specialiştilor. Constantin Ene şi col. nr.

iar după rectificarea bugetului de stat s-a alocat diferenţa. Fenomenele înregistrate la Ocnele Mari sunt unice în lume. iar restul de 4 milioane pentru despăgubirea terenurilor afectate şi ecologizarea zonei.5 milioane de lei. Toate activităţile desfăşurate au vizat menţinerea nivelului saramurii în lacul de pe Pârâul Sărat la o cotă cât mai redusă. din care 8 milioane pentru finalizarea celor 20 de case de la Căzăneşti. Specialiştii susţin că este şi singurul caz în care sarea s-a exploatat în soluţie sub o zonă populată. în vederea afectării unui număr cât mai mic de locuinţe. În regim de urgenţă a fost alocată suma de 1. 147 .A fost solicitată suma de 12 milioane lei. Procesul de prăbuşire controlată din Câmpul I de Sonde a evoluat şi evoluează în conformitate cu „Programul de operare privind detensionarea situaţiei existente în Câmpul I de Sonde de la Ocnele Mari”.

Hazardurile naturale reprezintă o formă de interacţiune dintre om şi mediul înconjurător. În cadrul IDNDR sunt abordate dezastrele naturale cum ar fi cutremurele. furtunile. Organizaţia Naţiunilor Unite. la care se adaugă accidentele tehnologice şi situaţiile conflictuale. cât şi pentru reconstrucţia regiunilor afectate. emanaţii de gaze toxice. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Abstract: The paper proposes various ways for classifying hazards. numite hazarduri. tornadele etc. Reducerea efectelor acestor dezastre implică studierea interdisciplinară a hazardurilor. Clasificarea hazardurilor se poate face după mai multe criterii. 236 din 1989. în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri de adaptare a societăţii. sunt necesare studii asupra valorilor extreme. a pierderilor de bunuri materiale şi a dereglărilor sociale şi economice cauzate de dezastrele naturale. a vulnerabilităţii. erupţiile vulcanice. Numai cunoaşterea precisă a acestor fenomene. accidentele tehnologice (explozii. într-o perioadă de timp. cu atât este mai dificil de făcut o clasificare. Omul trăieşte permanent într-un mediu în care este expus unei mari diversităţi de situaţii mai mult sau mai puţin periculoase.DE LA HAZARDURI NATURALE LA DEZASTRE NATURALE Slt. În acest context. ca de exemplu. Direcţia Protecţie Civilă. respectiv de la starea de echilibru la cea de dezechilibru. care necesită măsuri speciale de prevenire. it defines disasters and analyzes their causes and consequences. inundaţiile.). from various view points. a hotărât să organizeze un amplu program de cercetare intitulat Deceniul Internaţional pentru reducerea efectelor dezastrelor naturale – IDNDR. alunecările. informarea şi educarea populaţiei. În ultimele trei decenii. pot să aibă influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane şi asupra societăţii în ansamblu. 1996). ciclonii. în special în ţările în curs de dezvoltare. generate de numeroşi factori. Pornind de la noţiunea de hazard ca probabilitate de apariţie a unui fenomen. diferite calamităţi naturale au generat peste trei milioane de victime. Având în vedere aceste aspecte. Acest program are ca scop o colaborare internaţională efectivă pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti. Florinela Luca. caracteristicile şi impactul unor fenomene considerate hazardurilor naturale sunt notate gradat (după autorii citaţi.. ambele considerate ca fiind reprezentative. sărăcie şi multe suferinţe pentru un miliard de oameni şi au produs pagube materiale de sute de miliarde de dolari. On the other hand. permite luarea celor mai adecvate măsuri atât pentru atenuarea efectelor. pointing out that prevention of disaster consequences is a global challenge requiring international cooperation in the field. a riscului şi. au adus boli. cele mai utilizate criterii sunt: – după caracteristici şi impact (Frampton şi colab. cu cât sunt luate în considerare mai multe criterii. 148 . semnificând trecerea peste anumite praguri sau intervale critice. Manifestările extreme ale fenomenelor naturale – cum sunt cutremurele puternice. fenomenele extreme fac parte din procesul natural de evoluţie. în mod deosebit. accidente legate de transporturi şi agricultură etc. în care are loc trecerea sistemului de la o stare la alta. prin Rezoluţia nr. în vederea calculării probabilităţii apariţiei acestora. seceta. inundaţiile. Societatea şi mediul sunt afectate şi de unele dezastre produse de om. Unii autori consideră hazardul ca fiind probabilitatea cu care orice fenomen poate produce diferite tipuri de pagube (materiale sau umane) într-un spaţiu bine definit.

dar şi de gradul de educare şi instruire în această direcţie. cu precizie medie.). materiale şi de mediu. în timp ce pentru alţii el este înregistrat ca un fenomen ce poate fi depăşit prin resurse proprii. valorile sunt inversate). în fiecare an. geomorfologice). decât în statele slab dezvoltate. geofizice. Cercetarea globală a riscului este orientată spre sistematizarea şi tipizarea fenomenelor de risc. hazarduri naturale determinate de fenomene naturale obişnuite (meteorologice. rare şi foarte rare. Spre exemplu. sinonim cu catastrofă (lb. Dezastrele sunt adesea clasificate în funcţie de modul de apariţie (brusc sau progresiv) sau de origine (naturală sau antropică). cu precizie mică) şi hazarduri naturale care nu pot fi prognozate sau sunt prognozate cu puţin timp înainte de declanşare. durată.indicele 1 reprezintă valoarea maximă. după alţi autori. un fenomen extrem este un dezastru pentru un anumit grup de indivizi. iar cenuşile vulcanice şi mâlurile fertile. hidrologice. – după frecvenţa într-un areal dat se deosebesc următoarele categorii: foarte frecvente. materiale şi de mediu pe care le produc. precizia prognozei în timp util se pot deosebi: hazarduri naturale care pot fi prognozate (cu precizie mare. – hazardurile naturale pot fi clasificate după fenomenul natural caracterizat drept fenomen extrem: hazarduri geofizice (meteorologice. care cauzează pierderi umane. invazii de dăunători etc. faunistice). pierderi de vieţi omeneşti. transportate de viituri. alte tipuri). hidrologice. numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale uriaşe. şi anume: intensitate. alegerea nivelului admisibil al riscului. frecvente. Uraganele violente. valoarea minimă. înglobarea şi studierea hazardurilor naturale în planningul teritorial etc. extinderea arealului. elaborarea hărţii riscului (metode şi mijloace de cartografiere). După mediul în care se produc. se deosebesc: marine. într-o anumită arie. Hazardurile naturale şi antropogene generează. manifestarea de hazarduri asociate. – după mărimea suprafeţei afectate se deosebesc: hazarduri naturale globale. pe care societatea afectată nu le poate depăşi cu resursele proprii. complexe (care se desfăşoară în cel puţin două medii). frecvenţă medie. continentale. complexe). Cele două definiţii sunt în esenţă sinonime. Una dintre problemele care stau în atenţia specialiştilor este stabilirea limitelor de la care un hazard devine un dezastru. hazarduri naturale regionale şi hazarduri naturale locale. hazarduri naturale determinate de agenţi biologici (epidemii. cutremurele puternice distrug numeroase localităţi. viteza. Astfel. De exemplu. cunoaşterea factorilor de risc. climatice. viteza de declanşare. 1978). relativ frecvente. Criteriile sunt în funcţie de scara la care se analizează fenomenele. iar 5. – după originea hazardului: această clasificare ţine cont de evenimentul natural care stă la baza hazardului şi care este în esenţă relativ similară cu clasificarea de mai sus. găsirea unui sistem unic al măsurării. care afectează direct procesul de dezvoltare economică şi socială. Situaţia este similară la nivelul statelor. îmbogăţesc solul şi ajută la obţinerea unor recolte bogate. avariază şosele şi căi ferate. 149 . franceză) este definit în dicţionarul IDNDR (1992) ca o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi. incendierea savanelor ajută la creşterea mai viguroasă a ierburilor în anul următor. atât catastrofa. Pe lângă aceste efecte negative. hazardurile naturale au uneori şi urmări benefice. (Burton. Kates şi White. geologice. devastează terenuri agricole. Diminuarea efectelor hazardurilor naturale ţine de capacitatea economică a societăţii. geomorfologice. costiere şi insulare. geofizice. hazarduri biologice (florale. stabilirea unor criterii şi parametri de apreciere. – după posibilitatea. cât şi dezastrul fiind clasificate după pierderile umane. se deosebesc: hazarduri naturale determinate de fenomene naturale extreme împărţite la rândul lor în mai multe categorii (meteorologice. Rangul fiecărui hazard rezultă din media tuturor variabilelor luate în calcul. Dezastrul (din engleză) natural. impact pe termen lung. Posibilitatea de a diminua efectele negative ale fenomenelor extreme face ca dezastrul să aibă valori mai reduse în statele puternic dezvoltate. efecte sociale.

ridicarea nivelului Oceanului Planetar şi reducerea stratului de ozon. 1974). hazardurile cunoscute încă din vechime şi-au modificat tiparele. apei şi aerului şi de conservare a diversităţii biologice. Având în vedere implicaţiile economice şi sociale majore ale hazardurilor naturale. În cadrul conferinţei au fost adoptate cinci convenţii importante. Întotdeauna hazardul reprezintă o ameninţare. Conferinţa mondială asupra mediului de la Stockholm (1972) a pus în evidenţă necesitatea corelării mai strânse a dezvoltării economice cu protecţia mediului înconjurător şi. Conceptul se bazează pe principiul moral al echităţii dintre generaţii. În orice ipostază. Orice sistem teritorial se defineşte printr-o amprentă a hazardului conţinut. Orice hazard poate fi caracterizat printr-o anumită localizare geografică.Amploarea şi frecvenţa hazardurilor prezintă o evidentă tendinţă de creştere în legătură cu creşterea rapidă a populaţiei globului. evenimente extreme. incluzând criterii precise de protejare a ecosistemelor. În schimb. 1997). Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat în 1982. fiind din ce în ce mai dificilă prognozarea lor. au devenit fenomene globale. 1992. conceptul de dezvoltare durabilă. care se extinde tot mai mult în regiunile nefavorabile. care pot reprezenta pericole viitoare. expuse producerii unor fenomene extreme. IDNDR. combinate sau întrepătrunse secvenţial în cauze şi efecte. şi cu dezechilibrele din ce în ce mai accentuate ale mediului. aşa încât se cuantifică prin relaţia magnitudine-frecvenţă. între care se detaşează Agenda 21. ţinând cont de necesităţile diferenţiate ale ţărilor dezvoltate şi ale celor în curs de dezvoltare. omul a influenţat din ce în ce mai mult mediul Terrei. Alexander. de cele mai multe ori. s-au extins şi au devenit mai frecvente. Hazardul natural se poate manifesta sub forma unor evenimente singulare. intensitate sau magnitudine. Comisia Internaţională a Mediului şi Dezvoltării a propus. 1961. dezastrul redă situaţia în care evenimentul de risc s-a produs şi efectele sale depăşesc capacitatea de adaptare imediată din partea comunităţii umane (Fritz. Naţiunile Unite au stabilit desfăşurarea unui program internaţional interdisciplinar. Tobin şi Montz. iar nu evenimentul în sine. a solului. În ultimele decenii. într-un document numit Raportul Brundtland. El mai poate include însă şi condiţii latente. frecvenţă şi probabilitate de manifestare. pe baza arhivelor istorice sau a modelărilor probabilistice. hazardul conţine un anumit grad de periculozitate. Colaborarea internaţională pentru prevenirea şi combaterea efectelor dezastrelor Cu aproape trei decenii în urmă. În 1987. implicând. 1993. prin amploarea lor. În acelaşi timp. care să prevină sau să atenueze efectele hazardurilor naturale. Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare din iulie 1992 de la Rio de Janeiro a abordat problemele dezvoltării economice în armonie cu modificările mediului. determinând apariţia unor hazarduri care. În cadrul politicilor de dezvoltare durabilă sunt urmărite şi aspecte legate de îmbunătăţirea legislaţiei şi mecanismelor de control ale dezvoltării în raport cu mediul. în acest context. Dezastrul este expresia gradului de vulnerabilitate a comunităţii afectate de un hazard natural şi capacitatea insuficientă a măsurilor de adaptare la risc (Westgate si O’Keefe. Carta Mondială a Naturii. prin care aceasta este definită ca „dezvoltarea care satisface cerinţele prezentului fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi”. El are un trend dinamic (este legat de o magnitudine particulară şi o perioadă de revenire specifică). Barkun. În această categorie se încadrează fenomenul de încălzire datorat efectului de seră. numit Decada Internaţională pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale (The International 150 . 1976. care este un program orientativ de acţiune referitor la dezvoltare şi mediu.

Credem că nu greşim afirmând că este timpul să învăţăm să convieţuim cu dezastrele. – luarea unor măsuri de evaluare. Grecu.] [2.. (2003). Editura Universitară. Unul dintre obiectivele IDNDR constă în transferul atenţiei comunităţii internaţionale de la activităţile imediate.] [3. prin măsuri de asistenţă tehnică. Geografia hazardurilor naturale şi antropice.] Bălteanu. – stabilirea unor strategii de atenuare a efectelor dezastrelor naturale. Reducerea efectelor dezastrelor naturale se bazează şi pe acordarea ajutoarelor internaţionale de către ţările cu experienţă în domeniu şi cu posibilităţi materiale de intervenţie rapidă. – accesul la sisteme de alertă globale. prin realizarea unor planuri naţionale şi locale de atenuare a efectelor dezastrelor naturale. www. efectuate cu mult profesionalism şi bine cunoscute. transfer de tehnologii şi de educare a populaţiei.. regionale şi naţionale. Bucureşti. Editura Ars Docendi.org/europe 151 . predicţie. D. Hazarduri şi riscuri naturale. prevenire şi atenuare a efectelor dezastrelor naturale. Prin colaborarea internaţională se intenţionează reducerea efectelor negative ale dezastrelor naturale şi micşorarea riscurilor pentru societate. să ştim cum să ne apărăm de efectele lor. Acest program are următoarele obiective importante: – îmbunătăţirea capacităţii fiecărei ţări de a reduce efectele dezastrelor naturale în funcţie de specificul naţional al dezvoltării economice şi de tradiţiile culturale specifice. F.Decade for Natural Disaster Reduction – IDNDR). cu începere de la 1 ianuarie 1990.unisdr. spre cele de prevenire şi la studiile prealabile. prin aplicarea tuturor cunoştinţelor şi realizărilor tehnice. (2005). Bibliografie: [1. Acest transfer implică necesitatea de a convinge factorii de decizie în domeniu şi instituţiile asupra rentabilităţii planificării prealabile pentru asigurarea reducerii pierderilor.

Riscul este definit ca produsul între probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane şi pagubele materiale şi valoarea acestora.). inundaţii. ing. 152 . Elementele expuse hazardului natural reprezintă totalitatea persoanelor şi bunurilor materiale ce pot fi afectate de producerea fenomenului natural. Nicolae Merlă Direcţia Protecţie Civilă. Măsura hazardului este probabilitatea de depăşire a mărimii caracteristice a respectivului fenomen natural într-un areal şi într-un interval de timp dat. DECI NICI HAZARDURILE NATURALE NU EXISTĂ Cpt. decisions.E. and values leading to vulnerabilities which cause disasters. viituri. 1993. generatoare de pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti (ploi abundente.U. Hazardul natural reprezintă posibilitatea de apariţie într-o zonă şi pe o perioadă determinată a unui fenomen ce poate genera distrugeri.O ALTFEL DE ABORDARE: DEZASTRELE NATURALE NU EXISTĂ. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Motto: „Dezastrele se produc atunci când hazardurile se intersectează cu vulnerabilitatea. drd. şi adoptat în legislaţia ţărilor membre U. This idea is now embedded in the disaster literature and is actually a newer approach taken over by organizations like United Nations – International Strategy for Disaster Reduction and other key actors involved in disaster risk reduction concept. pentru un anumit tip de dezastru. 1996. cutremure de pământ etc. behaviour. defineşte dezastrele naturale ca fiind fenomene naturale distructive. with the potential implication that disasters are never “natural”. alunecări de teren. depuneri masive de zăpadă şi gheaţă.N. Glosarul internaţional al termenilor de bază. Riscul este estimarea matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane şi pagube materiale pe o perioadă de referinţă (viitoare) şi într-o zonă dată.. editat de Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) – Geneva 1992. sub egida O." Abstract: This article focuses on human actions. specific managementului dezastrelor. Vulnerabilitatea reprezintă gradul de pierderi (de la 0% la 100%) rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane şi materiale.

” În anul 2001. inclusiv pentru cei din Vest. Într-o lucrare intitulată Taking the ‘naturalness’ out of natural disasters. publicată în anul 2009 nu include termenul de „dezastru natural”. artista de origine americană Georgia Totto O'Keeffe (1887–1986) s-a concentrat mai mult pe comportamentul oamenilor în cazul producerii dezastrelor. totodată. Pe data de 1 noiembrie 1755. a fost devastată de un cutremur. scriitor şi compozitor. identificând cauza creşterii numărului dezastrelor ca fiind datorată „creşterii vulnerabilităţii populaţiei în faţa evenimentelor fizice extreme” şi nu modificărilor din natură. urmat de un tsunami. Jean-Jacques Rousseau. În fiecare fază sau aspect al unui dezastru – cauzele. precum o inundaţie sau o erupţie vulcanică. scriitor şi filozof al Iluminismului francez. Strategia Internaţională de Reducere a Dezastrelor a Organizaţiei Naţiunilor Unite. făcea următoarele precizări: „Este acceptată în mare parte în rândul geografilor ideea că nu există nimic mai deosebit decât un dezastru natural. zeităţile declanşează „dezastre naturale” pentru a pedepsi umanitatea sau pentru a-şi demonstra puterea. Natura produce efecte uneori prin intermediul unui eveniment care afectează mediul înconjurător. Turcios afirma că: „Dezastrele naturale nu există. El a propus o serie de „ajustări” ale comportamentului oamenilor pentru reducerea pagubelor datorate inundaţiilor. răspunsul şi reconstrucţia – contururile unui dezastru şi diferenţa dintre cine trăieşte şi cine moare reprezintă mai mult sau mai puţin un calcul social. Într-o scrisoare adresată lui Voltaire (pe numele său adevărat François-Marie Arouet). Aceste conotaţii au condus la ideea că acest tip de dezastru este datorat naturii. pregătirea. Gilbert White (1942–1945) analiza dezastrele produse de inundaţii din perspectiva comportamentului oamenilor şi nu din perspectiva naturii. Pentru mulţi dintre credincioşi. deci este un dezastru natural. Concluzia care se desprinde este aceea că acţiunile oamenilor sunt cauzele producerii dezastrelor şi nu fenomenul natural în sine. Argumentul este acela că dezastrele naturale nu există deoarece toate dezastrele presupun implicarea factorului uman. filozof francez de origine geneveză. depăşind nivelul abordării guvernamentale care avea la bază controlul apelor. În anul 2005. 153 . Aproape două secole mai târziu. rezultatele. Rousseau (1756) scria că nu natura a construit casele care s-au prăbuşit şi a sugerat că densitatea mare a populaţiei din Lisabona a avut o contribuţie majoră la dimensiunile dezastrului. Neil Smith.Există dezastre naturale? Termenul de dezastru natural este adesea utilizat atunci când se face referire la un dezastru care a fost provocat de o modificare a mediului ambiant. vulnerabilitatea. că au existat victime datorate comportamentului inadecvat al oamenilor după producerea primei replici a cutremurului şi că un cutremur care s-ar produce într-o zonă sălbatică nu ar fi aşa de important pentru societate. unul dintre cei mai iluştri gânditori ai Iluminismului. Lisabona. ele sunt construite în mod social”. capitala Portugaliei. dar deciziile oamenilor i-au pus pe aceştia şi bunurile lor în pericol atunci când nu s-au luat măsuri adecvate pentru respectarea mediului înconjurător. El a precizat. în terminologia privind reducerea riscului dezastrelor. a fost una dintre primele persoane care s-au întrebat dacă dezastrele sunt naturale sau sunt provocate de divinităţi. distins profesor de antropologie şi geografie.

distrugerea serviciilor şi a condiţiilor normale de trai. cutremurele au o durată scurtă şi de obicei afectează o regiune relativ mică. în perioada 2003–2007.Căderile de obiecte din spaţiu – o excepţie de la această ipoteză? Ar trebui considerată umanitatea vinovată dacă un obiect astronomic precum o cometă sau un asteroid ar lovi Pământul? În situaţia în care răspunsul este negativ. se înţelege că orice locaţie din Univers este vulnerabilă la astfel de obiecte şi că umanitatea nu a avut un cuvânt important de spus în evoluţia Pământului. datorită deciziilor luate de oameni. care se îndreaptă spre Pământ. în timp ce secetele se instalează lent şi adesea afectează regiuni întinse. cum este cazul inundaţiilor cauzate de uragan sau tsunami-ul creat de un cutremur. aleg să nu o facă. durată şi aria de extindere. SUA a cheltuit peste 1. pagube materiale. Perspectiva afirmativă se luptă cu ideea că umanitatea are abilitatea de a monitoriza potenţialele ameninţări. acestea sunt considerate astfel. Hazardurile naturale reprezintă o subcategorie a hazardurilor. Natura produce fenomene precum: cutremurele. 154 . Monitorizarea spaţiului cu scopul de a avea răgazul necesar luării unor decizii pentru evitarea unor dezastre este o activitate foarte costisitoare din punct de vedere financiar. Naţiunile mai bogate au resursele să facă acest lucru dar. Aceste fenomene pot fi defavorabile şi neprevăzute pentru umanitate. care poate cauza pierderi de vieţi omeneşti.000 de miliarde de dolari americani cu acţiunile militare din Irak. Dacă. sunt identificate prea târziu pentru a lua vreo măsură de protecţie. 2009. ploaia pătrunde pe fereastră şi îmi distruge covorul pentru că eu nu am închis fereastra. pentru a avea suficient timp de a avertiza asupra producerii unei eventuale calamităţi. precum şi condiţiile de hazard latente care pot da naştere la viitoare evenimente. inundaţiile. Rămâne de discutat dacă natura sau umanitatea pot fi învinovăţite în cazul în care astfel de corpuri cereşti. Perspectiva afirmativă se luptă cu faptul că umanitatea nu doreşte să cheltuiască resursele necesare acestei activităţi. trebuie să precizăm că un lucru e sigur – resurse financiare există. cu toate acestea. Există hazarduri naturale? Hazardul natural reprezintă un proces sau un fenomen natural. furtunile şi căderile de obiecte din spaţiu. De exemplu. În acest moment. doar că destinaţia acestora este aleasă în funcţie de alte priorităţi. în cazul de faţă prin devierea traiectoriei obiectului sau prin distrugerea acestuia. răniri sau alte probleme de sănătate. hazardurile pot fi cuplate. Fără să judecăm dacă această cheltuială este justificată sau nu. Termenul este utilizat pentru a descrie evenimentele neprevăzute actuale. alegerea de a face sau nu un efort ne aparţine (cel puţin celor care deţin resursele necesare). În concluzie. De exemplu. putem afirma că aproape că nici nu încercăm să o facem. Hazardurile naturale pot fi caracterizate prin magnitudine sau intensitate. întreruperi în activitatea socială şi economică şi daune ale mediului (UNISDR Terminology on Disaster Risk Reduction. viteza de propagare. Nu putem afirma cu tărie dacă ameninţările din spaţiul cosmic sunt sau nu o excepţie de la ideea că „dezastrele naturale nu există”. În unele cazuri. de exemplu. Totuşi.

cutremur sau alunecare de teren). În concluzie. Pandemia poate fi un hazard natural sau rezultatul unei slabe guvernări. putem să ne imaginăm cum ar fi să încercăm să facem faţă unui potop fără ca porţiuni uriaşe din suprafaţa Pământului să nu devină nelocuibile şi o mare parte a populaţiei să nu moară. fără să se ia în considerare măsurile de rezistenţă la cutremur a clădirilor. începând de la vârste timpurii. amplasăm semne de atenţionare şi descriem pericolul potenţial pentru copii. Pierderile rezultate depind de capacitatea populaţiei de a face faţă dezastrului şi de rezilienţa acesteia. Un hazard natural nu va produce niciodată un dezastru natural în zone unde nu există vulnerabilitate (de exemplu. În loc să sugerăm că diminuăm gravitatea. 155 . orice demers la scară socială de ocrotire a mediului este supus eşecului. Concluzii Aşadar. responsabilitatea moştenirii de către generaţiile viitoare a unui mediu sănătos şi a unui climat de siguranţă stă în mâinile noastre. Căderea de pe o stâncă denotă gravitatea hazardului. o sarcină a cărei realizare trebuie coordonată şi armonizată foarte bine. De aceea diminuăm hazardul reprezentat de omul aflat pe stâncă în loc să dăm vina pe natură pentru gravitatea întâmplării. hazardul este considerat cutremurul sau decizia de a construi astfel în acel loc? Orice fenomen natural poate fi denumit „hazard natural”. noi construim gărduleţe de protecţie pe acea stâncă. producerea unor cutremure puternice în zone nelocuite). care afectează mediul şi duce la pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale. fie că hazardurile şi dezastrele sunt considerate naturale sau nu. cele mai importante lucruri sunt acelea pe care nu le putem vedea! În concluzie. Adesea. Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor cu aproximativ 5 metri se poate datora topirii calotei glaciare din Antarctica de Vest. Ar trebui să se aplice aceleaşi principii şi pentru ploile abundente şi cutremure? Extincţiile în masă de pe planeta noastră s-au produs cel mai probabil ca urmare a unor căderi de obiecte cosmice sau ca urmare a unor inundaţii masive. Schimbarea mentalităţii oamenilor este dificilă.hazardul este ploaia sau neluarea în considerare a acestui aspect? Dacă se aprobă dezvoltarea unui proiect imobiliar într-o zonă seismică cunoscută. malnutriţiei şi existenţei condiţiilor neadecvate de trai. A ocroti şi îmbunătăţi mediul înconjurător trebuie să reprezinte pentru întreaga societate un obiectiv primordial. un dezastru natural este efectul unui hazard natural (inundaţie. erupţie vulcanică. Termenul „natural” este foarte aprig discutat în zilele noastre datorită faptului că evenimentele nu pot fi considerate hazarduri sau dezastre fără implicarea factorului uman. iar fără educaţia fiecărui individ în acest sens. sărăciei. dar acest lucru se întâmplă din cauza schimbărilor climatice declanşate de activitatea umană.

] Smith. Worldwatch Paper 158. Rousseau à François-Marie Arouet de Voltaire (Lettre 424. Switzerland. Regions of Risk: A Geographical Introduction to Disasters Addison Wesley Longman.. Institut et musée Voltaire. T. Geneva. [3. Les Délices. Worldwatch Institute.] HGR nr. Understanding Katrina: Perspectives from the Social Sciences. Leigh. [8. At Risk: Natural Hazards.A. 1997. Number 5/2001. 447 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc natural la alunecări de teren şi inundaţii. USA.. B. [11. P. Unnatural Disasters. [6.. 2001. 2001. [4. J. University of New Mexico Press. 1976. 1999. Intermediate Technology Publications. 2004. and I. People’s Vulnerability and Disasters (2nd ed. Editura R.] UNISDR. pp.. Blaikie. 1756-1757...] Wisner. Davis. T. New Mexico.J.I. London. and B. Cannon.. Taking the naturalness out of natural disasters. 2005. UK.] Hewitt. P. Tome IV. The Martyred City: Death and Rebirth in the Andes. N. There’s No Such Thing as a Natural Disaster... USA.] Lewis. [9. A. Wisner. 37–50. [7.Bibliografie: Abramovitz.] O’Keefe. 1756. [5.. J. UK. Central America: A region with multiple threats and high vulnerability? Norwegian Church Aid Occasional Paper Series. Routledge. Albuquerque.] Oliver-Smith.. J. DC. 2009. 1986. le 18 août 1756). Essex.). Washington. London.M. K. [2. Westgate.] 156 . UK. In Correspondance complète de Jean Jacques Rousseau.] Turcios. Development in Disaster-prone Places: Studies of Vulnerability. Terminology: Basic terms of disaster risk reduction [10.] Rousseau. K. 1967.. [1.

acest teritoriu va constitui punctul de atracţie a multor domnitori ai Ţării Româneşti. Cuza care a vizitat şi salina. Ocnele Mari aduceau venituri importante visteriilor domneşti din secolele XIV–XVI. As a result of some uncontrolled dissolutions there appeared an underground cavity represented at the surface by a section larger than 10 he. Adrian-Andrei Mesescu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al Judeţului Vâlcea Abstract: The Technological Disaster in Ocnele Mari (Vâlcea County). romanii au preluat exploatarea sării in aria Ocnele Mari. The 300 m. momente de înflorire (1833. De-a lungul timpului. după 1948. Ocnele Mari este atestat din anul 1402. Vestigiile arheologice atestă că încă din Neolitic aici exista o aşezare înfloritoare.PRĂBUŞIREA DE TEREN DIN CÂMPUL II DE SONDE – ŢEICA. 1905 etc. de exemplu că revoluţionarii lui Tudor Vladimirescu din 1821 au ocupat Ocnele Mari. După anul 106 e. Alutus Râmnicu Vâlcea. Prin importante transformări trece şi staţiunea balneoclimaterică. 1899. o lăţime de 1. documentele istorice păstrează dovezi privind viaţa socială şi economică a acestor locuri. având. 157 . The protection measures have required the performing of a retention wall. Să consemnăm.578 locuitori) se află la 8 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. iar astăzi sunt administrate de S. Repere istorice Oraşul Ocnele Mari (care la recensământul din 18 martie 2002 avea 3. 2001 a catastrophic collapse took place in the area of the II probes field (Ţeica). 1.000 m of brine. execution of lopsided drillings for the directed gravitational collapse of the cave floor etc. diameter crater induced the collapse of the 377 probe. şi este cunoscut prin calităţile terapeutice.650. a fost primit la Ocnele Mari Al.. through dissolution. Evident. OCNELE MARI.). periodic. Geto-dacii au continuat exploatarea sării şi în mai multe localităţi există consistente dovezi ale unor aşezări dacice. I. În 22 iunie 1859. JUDEŢUL VÂLCEA Colonel drd. băile au trecut în patrimoniul statului. 2. In the evening of September 12. ale staţiunii. The total volume of the cavity at the six leads (joined by the uncontrolled dissolution) was estimated to be of 3. a cărei dezvoltare era strâns legată de exploatarea masivului de sare. collapse of houses etc. Pe parcursul secolelor următoare. pe DN67. Exploatarea zăcământului de sare Din cercetările geologice se ştie că masivul de sare de la Ocnele Mari are o lungime de 6 km. Râmnicu Vâlcea. localitate care a devenit un puternic centru economic şi politic daco-roman. iar în ultimele decenii ca important centru de extragere a sării pentru industria chimică vâlceană. Salt exploitation has been performed in Ocnele Mari since 1961.C. which led to the immediate evacuation of 90 households (with 209 persons). brine evacuation of the collapse cone. Câineni şi alte localităţi vâlcene.n..5 km şi o grosime ce depăşeşte pe alocuri 400–500 m. by means of probes in order to meet the requirements of chemical industry in Râmnicu Vâlcea.

din care 3. 158 . cât şi de consorţiul german SOCON-DEEP (în 1993. şi S. 369). care la suprafaţă însumează o arie de cca 10 ha.000 tone sare în soluţie. în Câmpul II de sonde Ţeica (evaluat la 4 mii m3) rezultat prin unirea hidraulică a 6 sonde.350. creându-se în acest fel o cavernă de mari dimensiuni. În situaţia creată. apariţia de fluid izolant la suprafaţă şi în conducta de refulare a saramurii la unele sonde) activitatea de exploatare (extracţia saramurii) în Câmpul II Ţeica a fost sistată începând cu 15 martie 1991. în cursul lunii ianuarie 1991 (evidenţierea unor zgomote puternice în subteran. tone. a sării prin dizolvare cinetică a început în 1961.5 ha (situaţie nemaiîntâlnită până în prezent pe plan mondial).C.9 mil. 3. creşterea bruscă a presiunilor. Urmare a complicaţiilor apărute în teren. cu anul 1964. în raport cu secţiunea orizontală a unei sonde de extracţie (diametru 100 m) a fost posibilă prin dezvoltarea cu predilecţie a dizolvărilor în plan orizontal. Golul format prin dizolvarea totală a 2 pilieri intercamerali şi dizolvarea în proporţii diferite a altora a condus la slăbirea portanţei elementelor de rezistenţă (pilieri şi planşee). pe care erau amplasate 22 de gospodării. procesul tehnologic de extracţie. SA. au evidenţiat că golul de la Ţeica s-a format în cca 7 ani. golul de dizolvare a generat probleme de stabilitate.G. Deşi au fost proiectate să funcţioneze individual. Apariţia şi dezvoltarea unei secţiuni de dizolvare supradimensionate (de peste 10 ha).400. Din cauza unirilor realizate între sondele Câmpului II Ţeica şi ulterior unirea acestuia cu Câmpul I. beneficiarii fiind S. a fost slăbită rezistenţa planşeelor dinspre suprafaţă. cu ajutorul sondelor. la partea superioară a golurilor de dizolvare a 6 sonde (363–367. afectând întreaga arie de exploatare. volumul total de goluri la cele 6 sonde unite a fost evaluat la aproximativ 4. Calculele efectuate.650. U. Prăbuşirea terenului din Câmpul II de sonde Ţeica Cele 15 sonde de exploatare din zona Ţeica au intrat etapizat în exploatare începând. pe parcursul procesului de exploatare sondele s-au unit între ele. Până la data respectivă s-au extras din Câmpul II cca 16.Exploatarea. (ambele din Râmnicu Vâlcea). 1996.C. care au ţinut cont de viteza de dizolvare a sării. în contextul arătat. care a provenit din patru câmpuri de exploatare. De la începutul activităţii şi până în prezent a fost livrată beneficiarilor o cantitate totală de 46.000 m3 saramură. OLTCHIM SA. care avea secţiunea orizontală maximă de cca 10.S. pe o înălţime de 40–60 m. Evident. creând canale de legătură hidraulică. 1997) a fost pus în evidenţă un gol de dimensiuni considerabile. pe un interval de timp de cca 7 ani. s-a desfăşurat în limite necontrolabile.000 m3. În urma măsurătorilor de cavernometrie executate atât de Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea.

La 8 ore de la producerea fenomenului situaţia se prezenta astfel: – craterul avea diametrul de cca 300 m şi 150 m luciul apei.09.30 unda de saramură a ajuns în Râul Sărat. acesta s-a fracturat puternic. – în urma debuşării s-au prăbuşit: – Sonda 377 din Câmpul II Ţeica. rolul de menţinere a stabilităţii suprafeţei a revenit.09. Inspectoratului de Protecţie Civilă. Datorită reducerii în limite necorespunzătoare a portanţei pilierilor de câmp şi marginali. la sonda 365 (situată la mijlocul secţiunii orizontale maxime de dizolvare) grosimea planşeului s-a redus cu 20 m (de la 45 m la 25 m) reprezentând în aceste condiţii zona cea mai labilă a planşeului de tavan. 16. Cetăţenii afectaţi au fost repartizaţi la blocul de locuinţe construit deja de Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea în Ocnele Mari. Surparea s-a produs după linii de rupere concentrice cu lacul format în urma debuşării ceea ce a permis evacuarea treptată a saramurii.2001. Ulterior. pentru a supraveghea zona. Deja la ora 19. jandarmi şi pompieri. pe o porţiune aferentă pilierului marginal cuprins între flancul nordic al golului sondei 365 şi al sondei 377. Inspectoratului de Protecţia Mediului.295 m3/s.În intervalul de timp amintit au fost dizolvaţi complet (pe înălţime de până la 60 m) 2 pilieri de câmp. s-a produs surparea taluzelor din jurul lacului. Consiliului Judeţean.000 m3 de material solid (steril+sare) a penetrat în sistemul de caverne unite hidraulic. crăpăturile de rupere ale terenului fiind în imediata apropiere. Au fost ameninţate sondele 365 şi 367.200. Astfel. din cauza fenomenului de încovoiere a planşeului. 4. în mod predilect. Din probele de apă prelevate se poate afirma că nu s-au semnalat influenţe majore asupra florei şi faunei acvatice (mortalitate piscicolă). La faţa locului s-au deplasat imediat reprezentanţi ai Prefecturii Vâlcea. Filmul dezastrului În seara zilei de 12 septembrie 2001. deversarea înregistrând duminică. precum şi forţe de poliţie.00 au fost luate măsuri de evacuare a celor 22 gospodării aflate în zona de prăbuşire Ţeica. mai ales la sonda 365. într-un ritm continuu. 18. iar marţi. cât şi sarcina suplimentară dată de pachetul de roci sterile (care are grosimea medie de 60 m). ce străbate localitatea Ocnele Mari. iar alţi 3 pilieri au fost afectaţi de supradizolvări (în proporţie de 40–60% din secţiunea lor portantă). iar la ora 01. În intervalul 1993 (după efectuarea primelor măsurători SOCON) şi până în 2001. iar grosimile sale în diferite secţiuni s-au redus între 10–20 m. ulterior fiind evacuate şi alte gospodării (în număr de 90). însumând 209 persoane. din cauza apariţiei unei breşe produsă prin ruptură. iar alţii la rude. un debit mediu de 0. – 3 locuinţe cu dependinţe. 159 .100 rnVs. cantonate deasupra planşeului.2001. dar relativ calm. dislocând un volum echivalent de lichid. în pilierul marginal (la o dată anterioară celei sus-menţionate) s-a produs o surpare în urma căreia aproximativ 1. planşeului de tavan care suportă atât greutatea proprie. alţii au fost cazaţi în Tabăra Şcolară de la Ocniţa. Evoluţia fenomenului a fost lentă. debitul mediu a ajuns la 0. Debuşarea forţată de saramură s-a împrăştiat în imediata vecinătate.

studiul fenomenului de la Ocnele Mari. Băile Ocnele Mari. − umplerea conului de surpare cu steril (din Dealul Mătuşii şi Dealul Crucii). Dezamorsarea situaţiei actuale din Câmpul II de sonde urmează să se realizeze prin prăbuşirea controlată a planşeului cavernei..03. MINESA Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere S. pe o perioadă îndelungată. Lucrările propuse să fie executate într-o primă fază au fost: − strămutarea a 113 gospodării. Ocnele Mari. Impactul industriei miniere asupra mediului. Cluj-Napoca. urmează să se realizeze dizolvarea cinetică parţială a blocurilor de sare vizate. Prin intermediul unui sistem de foraje executate înclinat.C. 602/2001. în etape succesive. este de o complexitate deosebită şi necesită să fie ţinut sub observaţie.A. Editura Infomin. ClujNapoca şi de la Facultatea de Geologie-Geofizică a Universităţii din Bucureşti. 1999–2001. Băican G. Sumele necesare finalizării lucrărilor de consolidare. [3] *** Informări cu privire la evoluţia situaţiei din Câmpul II de sonde Ţeica. jud. care s-a produs şi este în continuare în desfăşurare. Acest program. − evacuarea saramurii din conul de surpare. Bucureşti. nr. 2003. 336/20. folosind tehnologii care să nu inducă factori suplimentari de risc în desfăşurarea fenomenelor geomecanice din zonă.C. 160 . Măsuri pentru protecţia zonei Formarea conului de surpare şi debuşare a saramurii în Câmpului II de sonde (Ţeica) a atras după sine necesitatea unor măsuri urgente de protecţie.5. Băile Govora. nr.2003. precum şi diminuarea efectelor unor posibile noi surpări.G. Cluj-Napoca. S.G. s-au obţinut prin H. Bibliografie: [1] Berbece V. Numai astfel se vor putea stabili măsurile adecvate care să ducă la evitarea pe viitor a unor fenomene asemănătoare cu cele întâmplate în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2002. creându-se astfel condiţii pentru prăbuşirea gravitaţională în cavernă a părţilor rămase nedizolvate. stabilit prin H..C. et al. [5] *** Studii pentru lichidarea situaţiei din Câmpul II de Sonde Ocnele Mari şi reconstrucţia ecologică a zonei. care traversează planşeul de sare. care s-a dovedit o măsură nejustificată şi chiar periculoasă.. 1982. Universitatea Bucureşti. [2] Fodor D. [4] Vâlcea. în Câmpul II de sonde (Ţeica–Ocnele Mari). MINESA Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere S. S. − executarea unui zid de retenţie. Având în vedere prognozele prezentate de specialiştii de la S. nu cuprinde măsuri de reconstrucţie ecologică. reconstrucţie ecologică etc. Editura Sport-Turism. Deva. 2001.A. MINESA SA.

la condiţiile impuse de modificările survenite în permanenţă în mediul înconjurător.. Dacă ceva este important şi poate prezenta un anumit grad de abstractizare. 161 * . existând o tendinţă evidentă de a le şi obţine. Aici. şi tot felul de alte specii existente în regnul animal. atunci acest lucru poate fi abordat prin metode matematice.[3].1. încercau să-şi asigure structuri optime de cristalizare. pornind de la un set de valori iniţiale X. . în scopul îmbunătăţirii unor sisteme care vor fi utilizate în managementul dezastrelor. care în timp printr-o atentă studiere au dus la eficientizarea luptei pentru supravieţuire. f2. Această mulţime este stabilită în funcţie de problema care urmează a fi rezolvată ca urmare a supunerii ei unui proces de optimizare. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Rezumat Lucrarea îşi propune prezentarea principalilor algoritmi de optimizare care ar putea fi utilizaţi la optimizarea funcţiilor obiectiv. 1. Scopul global al oricărei optimizări este de a găsi cele mai bune elemente notate de exemplu cu x . ing Cristian Damian. astfel încât energia consumată pentru menţinerea acestei structuri să fie minimă. ambele submulţimi fiind ale mulţimii numerelor reale şi care va fi supusă optimizării. Pentru sfera biologică. Aceste funcţii care stabilesc criteriile sunt denumite în matematică – funcţii obiectiv. unde atomii din fizică încercau modalităţi de organizare pentru a-şi reduce la minimum energia. Optimizarea globală (Global optimization) – este acea ramură a matematicii aplicate care utilizează metode de analiză numerică şi care se concentrează în mod deosebit pe optimizare [1]. în timpul procesului de congelare. Acest lucru începe încă din microcosmos.. Introducere Unul dintre principiile considerate ca fiind fundamentale în lumea în care trăim o reprezintă tendinţa oricărui sistem de a ajunge la o stare optimă. păsări. Homo sapiens a atins nivelul optim de adaptare. prioritară este supravieţuirea care. Funcţiile obiectiv nu sunt întotdeauna expresii matematice simple.[4]. când moleculele de formă solidă. împreună cu evoluţia speciilor va concura la o tot mai bună adaptare a speciilor la mediul lor. Noţiunea de optimizare este omniprezentă. un optim local ar putea fi considerat o cât mai bună adaptare a speciilor. De când există omenirea au fost făcute eforturi susţinute pentru atingerea perfecţiunii în multe domenii. fn). fiind una dintre cele mai vechi ştiinţe. inspirându-se şi partajând informaţiile provenite din lumea animală. bacterii. ele pot fi la rândul lor chiar şi algoritmi complecşi care să implice un număr mare de simulări.ALGORITMI DE OPTIMIZARE MULTIAGENT. O funcţie obiectiv este definită în general pe un domeniu de definiţie X. pe baza utilizării unui set de criterii F = (f1.[2]. colonel drd. luând valori într-un domeniu Y. care se regăseşte şi în viaţa de zi cu zi. de la coloniile de furnici. gândaci. APLICAŢII ÎN MANAGEMENTUL DEZASTRELOR Lt.

bazat pe o abordare care în detrimentul corectitudinii soluţiei problemei are un timp relativ scurt pentru găsirea acesteia. Algoritmii determinişti sunt dintre cel mai des utilizaţi. care vor ajuta în stabilirea deciziei. Dacă însă între relaţia dintre o posibilă soluţie candidat şi funcţia obiectiv nu se pot stabili legături atât de evidente. Această combinaţie este adesea utilizată stochastic prin utilizarea statisticilor obţinute de la regiuni din spaţiul de căutare sau pe baza unui model prestabilit al unor procese naturale sau fizice. Viteza şi precizia. Prin definiţie metodele heuristice reprezintă o parte a unui algoritm de optimizare care utilizează informaţiile colectate de algoritm. Metodele probabilistice utilizate pot lua în consideraţie doar acele elemente de căutare din spaţiul de căutare care au fost selectate de către metodele heuristice. un optim poate să fie stabilirea unui minim sau a unui maxim în funcţie de ceea ce am căuta. 162 * x* este un set care conţine . setul optim toate elementele optime. Dintre cei mai spectaculoşi algoritmi probabilistici. Metodele metaheuristice utilizează o abstractizare a funcţiilor obiectiv şi a metodelor heuristice fără a se realiza introspecţiuni la nivel de structură. o regulă generală de bază este că se pot obţine îmbunătăţiri de precizie. care se pot folosi în scopul găsirii celor mai bune soluţii x .Optimizarea globală (Global optimization) cuprinde toate tehnicile de optimizare. Această distincţie între un singur obiectiv de optimizare şi multi-obiectiv constituie una din părţile fundamentale în rezolvarea unei probleme date. Unele din cele mai importante componente care se utilizează sunt algoritmii evolutivi şi inteligenţa de tip swarm bazată pe roiuri. din cauza dimensiunilor prea mari ale spaţiului de căutare. Aşa cum a fost scos în evidenţă. Metodele heuristice care se utilizează în optimizarea globală sunt funcţii. sunt însă în conflict de obiective. parametrii de bază în alegerea unei metode. pentru a ajuta în scopul de a decide care dintre soluţiile candidate ar trebui să fie testate în viitor. şi nu unul la nivelul global aşa cum se cere în rezolvarea problemei. sau acest lucru este mult prea complicat. Monte Carlo. tratându-le ca pe proceduri tip black-box. Pe de altă parte sunt momente în care ne-am dori să avem o soluţie optimă şi la nivel local. aici începând afirmarea algoritmilor probabilistici. Aceasta nu înseamnă însă că rezultatele obţinute cu ajutorul acestei metode sunt neapărat incorecte. dintre care unul dintre seturile determinate. în cazul în care se poate stabili o legătură clară între caracteristicile soluţiilor posibile şi utilitatea lor pentru o anumită problemă dată. În conformitate cu metoda de operare. din cel al tuturor soluţiilor posibile este interesant de a fi examinat şi utilizat în continuare. care înseamnă totuşi ceva mai bine decât situaţia de la care am plecat. atunci metoda deterministă devine greu de aplicat. În cazul în care avem un singur criteriu de optimizare a funcţiei obiectiv f. sau pentru seturi de astfel de funcţii ţintă. obiectivul găsirii unei soluţii la nivel global este de a găsi cele mai bune soluţii posibile pentru anumite probleme date. putându-se astfel face căutări pe spaţii restrânse. care au avut ca punct de plecare inspiraţia de tip biologic. pornind de la setul X şi ţinând cont de setul de criterii impus f ∈ F [1]. De obicei algoritmii determinişti utilizaţi folosesc metode heuristice în scopul stabilirii ordinii de prelucrare a soluţiei candidate la a fi cea mai bună soluţie la nivel global. Algoritmii de optimizare pot fi împărţiţi în cei care încearcă să găsească cele mai bune valori pentru o singură funcţie obiectiv. dar cu preţul de a investi mai mult timp. cel puţin din punct de vedere al algoritmilor probabilistici. dar soluţia găsită ar putea fi optimul căutat doar la un nivel local. din numeroasa lor familie ar fi de menţionat poate cel mai cunoscut şi des utilizat. algoritmii de optimizare pot fi împărţiţi în două mari categorii de bază: determinişti şi probabilistici [4].

cercetător) care-şi propune realizarea unui scop precis al cercetării efectuate. Construirea modelului ca reprezentare satisfăcătoare a realităţii este un proces iterativ. Definiţia cea mai îngustă include în categoria de model numai reprezentările prin relaţii matematice. simplificarea realităţii fiind absolut necesară. constând în culegerea de date şi interpretarea lor în vederea cunoaşterii tot mai detaliate şi aprofundate a elementelor sale şi a mulţimii relaţiilor dintre acestea. un model este o descriere – în formă definită – a anumitor comportări ale sistemului cu scopul de a prognoza o serie de comportări pentru seturi de mărimi de intrare şi de perturbaţii [5]. oferind o imagine intuitivă şi totuşi riguroasă a fenomenului studiat. Modelarea este un proces iterativ. iar pentru fiecare variantă se determină o singură consecinţă în cadrul fiecărui criteriu de decizie. Există numeroase definiţii şi clasificări ale modelelor. astfel. a unui obiect sau fenomen din lumea reală. Modelul poate fi privit ca o imagine convenţională a obiectului supus studiului. * * 1. Astfel spus. modelul se rafinează. ţinând cont că de multe ori acestea sunt foarte diferite unele de altele. Această imagine este construită de un subiect (observator. putând fi astfel privit ca o abstractizare a realităţii. iar pe măsură ce se aprofundează relaţiile între variabile. facilitează descoperirea unor legături imposibil sau foarte greu de realizat pe alte căi. Dacă în urma analizei modelului (care se poate face prin experiment sau cercetare deductivă) se constată că este un procedeu mai accesibil decât în cazul studierii nemijlocite a obiectului. cu ajutorul unor modele matematice flexibile şi cu posibilitatea utilizării tehnicii de calcul. distincţia între setul optim global x şi setul x (aparent de elemente optime). 163 . provenind de la rădăcina latină „modus”. Modelarea proceselor decizionale multicriteriale presupune existenţa unei singure stări a condiţiilor obiective. Modelul este o reprezentare izomorfă a realităţii care. Modelul procesului de optimizat Termenul de model a fost folosit pentru prima dată de matematicianul Beltrami în 1868. sau se mai adaugă noi variabile. iar complexitatea lui creşte. Rezolvarea prin prisma doar a unui singur criteriu decizional presupune simplificarea foarte mult a evenimentelor. având în vedere complexitatea ei. Modelul este un obiect sau un dispozitiv creat artificial de om care seamănă într-o anumită măsură cu altul (acesta din urma fiind un obiect de cercetare sau de interes practic). Modelul reprezintă o abstractizare a sistemelor. Sarcinile algoritmilor de optimizare de la nivel global sunt de a găsi nişte soluţii care sunt atât de bune pe cât acest lucru este posibil. cu perfecţionări succesive ale reprezentării realizate. înseamnă şi „mijloc”.Avem. care uneori ar putea conduce chiar la denaturarea realităţii. care porneşte de la stabilirea unui model simplu. care. Modelarea este o disciplină situată la graniţă cu matematica şi tehnica de calcul. Noţiunea de model se referă la un mod de cunoaştere a realităţii care constă în reprezentarea fenomenului studiat cu ajutorul unui sistem construit artificial. care se ocupă de fundamentarea deciziei manageriale în condiţiile de eficienţă pentru organizaţie.2. Definiţia cea mai generală consideră modelul ca o reprezentare simplificată (materială sau simbolică) a realităţii obiective (uneori a unei teorii abstracte) care se subordonează scopului cercetării. printre altele. atunci realizarea acelui model îşi justifică utilitatea.

iar fiecare variantă este caracterizată de mai multe atribute. În funcţie de criteriul exactităţii. având la bază mai multe criterii după care se face optimizarea. între metodele intuitive şi cele analitice. simularea îşi găseşte un loc bine conturat în procesul de selectare a metodelor de luare a deciziei. restricţiile impuse şi/sau condiţiile de optim. finititudine – se referă la timpul de rezolvare a problemei. a deciziilor. optimizarea multiatribut presupune că mulţimea soluţiilor posibile este finită. mărimi stochastice – aleatorii – cu o mulţime de valori cărora li se asociază o probabilitate de producere. cu o valoare unică. • metode euristice – permit obţinerea unei soluţii. iar criteriile de optimizare se prezintă sub forma unor funcţii obiectiv care trebuie maximizate sau minimizate. cu o eroare ε  dominată de o eroare ε 0 stabilită anterior. Din acest punct de vedere. În situaţia în care unei probleme i se asociază un model aleatoriu (probabilist). bine determinate. Ca metodă de studiu a realităţii. pe baze deductive. În orice proces de decizie. 164 . în vederea formulării.Conceptul multicriterial este legat de optimizarea flexibilă şi reflectă aspecte de suboptimalitate şi de abordare fuzzy. după compararea diverselor variante se alege aceea care satisface cel mai bine toate atributele considerate. unde modelele matematice clasice nu sunt în măsură să surprindă situaţiile cele mai variate şi neprevăzute ale realităţii. mărimi vagi – fuzzy – cu o mulţime de valori cărora li se asociază un grad de apartenenţă la o anumită proprietate. care trebuie să satisfacă următoarele condiţii pentru a fi eficienţi: universalitate – este privită în sensul că aceste modele se pot aplica pentru un număr mare de probleme care ar putea fi grupate într-o aceeaşi clasă. se foloseşte metoda Monte Carlo. acceptabilă din punct de vedere practic. în unele cazuri metodele euristice reuşesc să asigure satisfacerea condiţiei impuse. • metode aproximative – permit obţinerea unei soluţii diferită de soluţia optimală. Simularea reprezintă o implementare ierarhică a unui model pentru un proces sau fenomen real cu scopul studierii comportamentului acestuia în condiţii de experiment. iar prin generarea unor variabile aleatorii legate funcţional de soluţie se realizează experienţe pe model şi se furnizează informaţii despre soluţia problemei deterministe. şi poate fi utilizată separat (ca variantă independentă) sau în completare cu oricare din celelalte metode. determinism – implică definirea modelului printr-o serie de relaţii matematice precise. care îşi propune să abordeze problema de optimizat întrun mod mai avansat. Aceste condiţii pot depinde de voinţa şi acţiunile celor care iau decizii sau pot reprezenta complexe de împrejurări naturale în care se desfăşoară evenimentul. În cadrul optimizării funcţiilor prin utilizarea mai multor criterii (multicriterială) se tratează distinct următoarele aspecte [6]: optimizarea multiobiectiv. Modelele se bazează pe o succesiune coerentă de operaţii logice şi aritmetice. importante sunt condiţiile care influenţează asupra variantelor posibile. Metodele exacte permit obţinerea unei soluţii S care îndeplineşte fără nicio eroare. mărimile care caracterizează procesele se împart în trei categorii: mărimi deterministe – riguros stabilite. dar cu o anumită probabilitate. admite că mulţimea soluţiilor posibile este infinită. excepţie făcând algoritmii vagi unde există tehnici specifice pentru modelarea incertitudinii. fără a avea garanţii asupra rigurozităţii rezolvării. pe algoritmi. metodele utilizate în modelare pot fi împărţite în: • metode exacte – permit obţinerea unei soluţii care îndeplineşte fără eroare condiţiile de optim impuse. Simularea este un instrument necesar pentru studiul sistemelor complexe.

iar problema care se rezolvă constă în estimarea valorii medii a unei variabile aleatorii în funcţie de o eroare admisibilă şi o probabilitate dată. Când soluţia nu este un punct în spaţiul problemei ci o cale de la o stare iniţială la starea scop. chiar în cazul unei probleme complexe. dar şi de personalitatea modelatorului. o soluţie S.3. Metodele euristice pot fi considerate ca o succesiune de tatonări.1. Funcţia de test poate conţine euristici care să estimeze cât de aproape e varianta curentă de starea scop a problemei. Fiind dat vectorul erorii admisibile ε a . Metodele aproximative sunt acele metode care permit obţinerea unei soluţii S. metoda asociază problemei respective un model aleatoriu. care diferă de soluţia adevărată S* printr-un vector ε dominat de un vector ε a dinainte stabilit. Se generează mai întâi o soluţie posibilă. Din 165 . acceptabilă din punct de vedere practic. programarea. însă nu este eficientă când spaţiul de căutarea al problemei este mare. dacă nu se va relua ciclul generând o altă soluţie. încercări . Metodele euristice sunt metode în care. ca la metode de generare şi testare. dar cu preţul că avem garanţia că se va găsi o soluţie pentru problema dată.3. aceasta necesitând în general un timp lung în încercarea tuturor variantelor. Dacă există o modalitate de verificare a soluţiilor parţiale metoda devine o procedură backtracking. În unele cazuri se reuşeşte obţinerea relaţiei. Metoda presupune estimarea parametrilor repartiţiei unei variabile aleatorii pe baza realizărilor acesteia. S − S* < ε ≤ εa Metoda Monte-Carlo are la bază unele concluzii rezultate din teoremele limită ale teoriei probabilităţilor. dar cu o anumită probabilitate. analiza rezultatelor. Analiza Monte-Carlo este legată de problemele teoriei probabilităţilor. se impune ca variabilele aleatorii care intervin să fie estimate cu o abatere cât mai mică în probabilitate în raport cu acelea ce ar putea fi considerate reale. Realizarea experimentului de simulare face necesară parcurgerea unor etape şi anume: modelarea. comparativ cu alte metode. Metode şi algoritmi de optimizare (Generalităţi) 1. statisticii matematice şi analizei numerice. 1. tehnica devine o procedură de căutare în adâncime (depth-first) întrucât necesită generarea soluţiilor complete înainte ca testarea să fie posibilă. Metoda gradientului Este o variantă a metodei precedente în care procedura de test furnizează informaţii generatorului de soluţii despre direcţia în care se va efectua în continuare căutarea.2. fără a avea însă garanţii despre rigurozitatea rezolvării.Dacă notăm cu S vectorul soluţiei efective şi cu S* vectorul soluţiei adevărate. În efortul său permanent de cunoaştere a realităţii înconjurătoare omul a inventat „unelte” din ce în ce mai perfecţioniste care să-i uşureze munca. metodele euristice nu reuşesc întotdeauna să ne conducă la o soluţie S care să verifice relaţia matematică de mai sus. modelarea reprezentând un proces de cunoaştere bazat pe model. 1. atunci S-S*=0. Metoda de generare şi testare Este o metodă foarte simplă care generează o soluţie posibilă şi se testează dacă ea este sau nu o soluţie acceptabilă. a căror alegere este legată de fiecare dată de problema pe care o avem de rezolvat. Datorită faptului că metoda conduce la construirea prin experiment statistic a imaginii unor procese. se obţine într-un timp relativ scurt. iar prin generarea unor variabile aleatorii legate funcţional de soluţie se realizează experienţe pe model şi se furnizează informaţii asupra soluţiei problemei deterministe. Metoda se poate aplica pentru probleme de complexitate redusă. Există şi posibilitatea generării aleatorii a variantelor.3.

[7]. Regulile se prezintă sub forma unei părţi stângi. Căutarea poate fi modelată printr-un graf. Procedura de test estimează care dintre aceste variante este mai apropiată de soluţia finală. una în spaţiul problemei pentru a găsi o următoare stare posibilă. un model matematic) pe baza căruia să se poate dezvolta o metoda de rezolvare cu caracter algoritmic. Transformările sunt operaţii de calcul. rezultatele sunt fie valori numerice rezultate din agregarea mai multor numere. fie numere ordonate. fie imagini sau sunete. cu ajutorul unor operaţii succesiv ordonate şi unic determinate Din punctul de vedere al rezolvării lor automate. aplicat la o anumită clasă de probleme de acelaşi tip. Algoritmul reprezintă o metodă de rezolvare a unei probleme. procesul de căutare a soluţiei este realizat prin două căutări concurente. potrivită acestui subscop. Metoda analizei mijloace scop Ideea care stă la baza metodei este detectarea diferenţei dintre starea curentă şi starea scop şi găsirea unei operaţii care să micşoreze această diferenţă. texte prelucrate. 166 . În cazul problemelor bine-puse. Rezolvarea unei probleme implicând în general stabilirea unei asocieri între datele de intrare (valori iniţiale. Informaţiile de intrare sunt numerice. în care soluţia problemei o impune. problemele se pot clasifica în două mari categorii [7]. – probleme „rău-puse”: caracterizate prin faptul că acestea nu pot descrise complet printr-un model formal. şi o parte dreaptă care descrie schimbările din starea problemei care se fac datorită aplicării setului de reguli.[10]: – probleme „bine-puse”: caracterizate prin faptul că li se poate asocia un model formal (de exemplu. comparări. această asociere este o relaţie funcţională explicită construită pe baza modelului asociat problemei. înmulţiri. Prin algoritm se înţelege deci un sistem de reguli care. se abandonează calea curentă [1]. Structura de date este un mod de a stoca informaţii. pentru a determina că o anumită stare este într-adevăr o stare scop. 1.3.[8]. împărţiri.acest punct se aplică regulile posibile pentru generarea unei mulţimi de soluţii propuse. 1.[7]. interschimbări.) şi răspunsul corect. şi cealaltă în lista de constrângeri. se alege un nod încă neexpandat şi se aplică acestuia regulile de inferenţă ale constrângerilor pentru a se putea genera toate noile constrângeri posibile. care descrie condiţiile de aplicare.4. Descrierea se face în termenii unor operaţii elementare (adunări. Pentru a găsi o soluţie. Rezultă astfel o nouă problemă care la rândul ei trebuie rezolvată şi metoda se aplică recursiv. algoritmii construindu-se pe baza modelelor matematice de rezolvare a problemelor. Pe baza acestui model se construiesc algoritmii corespunzători. comparaţii). se elaborează o aşa numită tabelă de diferenţe. ci cel mult se cunosc exemple de rezolvare a problemei. În acest scop. Dacă operaţia nu poate fi aplicată în starea curentă. La rândul lor. Pot exista şi mai mulţi algoritmi care să rezolve aceiaşi clasă de probleme. care rezolvă o clasă de probleme. Generatorul va prelua varianta respectivă şi o va folosi în continuarea unei noi mulţime de stări potenţiale şi procesul se repetă [1]. Pentru a fi mai eficienţi se folosesc structuri de date adecvate. alfanumerice. ipoteze etc. Dacă mulţimea constrângerilor conţine o contradicţie. Algoritmii Constituie o succesiune logică de transformări ale informaţiilor de intrare I. pentru obţinerea de rezultate finale R. O caracteristică a metodei este faptul că se bazează pe un set de reguli care pot transforma o stare a problemei în alta. conduce de la o informaţie iniţială la soluţia finală. În cazul în care sunt impuse anumite constrângeri.3. lucru frecvent întâlnit într-o multitudine de probleme de inteligenţă artificială.3. imagini sau sunete. alfabetice. scăderi. Este o descriere a unui proces de calcul care produce date de ieşire pe baza datelor iniţiale. în care se precizează ce operaţie este aplicabilă pentru fiecare stare a problemei [1]. trebuie găsită o nouă stare.

la rândul său. diferit pentru seturi diferite de date. de căutare. Din acest motiv. rolul sistemului care rezolvă problema fiind de a dezvolta o relaţie de asociere între întrebare şi răspuns pe baza unor exemple. Procesul prin care sistemul îşi formează modelul propriu al problemei şi pe baza acestuia relaţia de asociere se numeşte adaptare sau chiar învăţare. numărarea instrucţiunilor executate fiind o sarcină foarte dificilă. Cel mai interesant atribut al performanţei a fost judecat a fi timpul de execuţie al unui algoritm. datorită vitezei de calcul şi performanţelor calculatoarelor actuale. o astfel de relaţie explicită nu poate fi pusă în evidenţa.4. Analiza algoritmilor Construirea algoritmilor nu se încheie odată cu elaborarea şi cu demonstrarea corectitudinii acestora.În cazul problemelor rău-puse. Necesitatea analizei algoritmilor derivă din următoarele aspecte [1]. timpul de execuţie poate avea una din următoarele semnificaţii: – timpul în cazul cel mai defavorabil. problemele se pot clasifica în: – probleme pentru care este esenţială obţinerea unui răspuns exact indiferent de resursele implicate. Timpul necesar execuţiei algoritmului este. În analiza optimalităţii. şi se găseşte de regulă în interiorul tuturor buclelor. Numărul de repetiţii al instrucţiunii dominante este o aproximaţie rezonabilă pentru numărul total de instrucţiuni executat de algoritm. Analiza unui algoritm presupune studiul eficienţei sale. Timpul este asimilat cu numărul de operaţii elementare pe care le efectuează un algoritm pentru a rezolva o problemă dată. În ceea ce priveşte determinarea optimalităţii algoritmului. În programare este importantă măsurarea eficienţei unui algoritm.1. a timpului execuţiei algoritmilor. Pentru a putea măsura eficienţa unui algoritm trebuie stabilite o serie de repere. cât de bun este algoritmul pe care îl aplicăm problemei pe care vrem să o rezolvăm. de optimizare. Aceasta este instrucţiunea dominantă. decât un răspuns exact dar folosind resurse foarte costisitoare. de inserare. 1. mai ales în funcţie de volumul datelor din fiecare set. La rândul său. asupra cărora se aplică operaţiile conţinute în algoritm. – timpul mediu de execuţie. numărul de calcule este în general variabil în funcţie de numărul n al datelor de intrare în algoritm. –de a ne asigura că algoritmii construiţi nu vor fi eliminaţi de practică datorită timpului mare şi/sau spaţiului de memorie mare necesare execuţiei.[12]: – de a elabora algoritmi cât mai performanţi în condiţiile abordării cu ajutorul calculatorului a unor probleme din ce în ce mai complexe. problema timpului de execuţie se pune doar pentru valori foarte mari ale numărului de calcule. ştergere şi traversare în structuri dinamice de date. Analiza algoritmilor constă în determinarea memoriei suplimentare care este necesară. numit şi lungimea intrării în algoritm. – probleme pentru care este preferabil să se obţină un răspuns „aproximativ” folosind resurse „rezonabile” din punct de vedere material şi financiar.[9]. cum ar fi numărul de instrucţiuni. a optimalităţii algoritmului. Pe de altă parte. Algoritmii pot fi clasificaţi ca fiind: de sortare. ca media aritmetică a timpilor necesari pentru toate seturile de date posibile. cel puţin din punct de vedere al timpului cerut pentru execuţia sa şi al necesarului de memorie. având în vedere cele arătate. are importanţă criteriul conform căruia judecăm algoritmul şi care. din punctul de vedere al complexităţii rezolvării şi al relevanţei răspunsului. 167 . este de obicei.3. Dar şi în această privinţă.[8]. acestea necesitând utilizarea unor tehnici exacte. timpul de execuţie. aceasta este cea mai dificilă problemă. ci se continuă cu analiza lor. Din această cauză se socoteşte suficient a se măsura de câte ori se repetă instrucţiunea care se execută cel mai mult. timpul de execuţie într-una din accepţiunile de mai sus.

Studiul eficienţei algoritmilor pune în evidenţă necesitatea evaluării complexităţii acestora sau, cu alte cuvinte, al ordinului de mărime al complexităţii determinat de timpul de execuţie necesar şi de spaţiul de memorie, primul factor fiind considerat ca esenţial. Cunoaşterea complexităţii şi eficienţei algoritmilor depinde, în mare măsura, de problema concretă supusă analizei, ceea ce face posibilă, dar nu şi facilă, clasificarea problemelor şi algoritmilor conform acestui criteriu de comparare.

1.4. Metode clasice optimale
Aceste categorii de metode şi algoritmi sunt tratate în mod special de către economişti pentru rezolvarea problemelor specifice, care conduc la soluţii optimale ale unor probleme cu un grad mai scăzut de dificultate, în special a celor cu abordare liniară. Din aceasta grupă de metode fac parte metoda „Bactracking”, metoda „Branch and bound” şi metoda programării dinamice [1],[8].
1.4.1. Metoda Backtracking (Metoda căutării cu revenire) În multe aplicaţii, găsirea soluţiei este rezultatul unui proces de căutare sistematică, cu încercări repetate şi reveniri în caz de nereuşită. Metoda se aplică problemelor în care soluţia se poate prezenta sub forma unui vector s = (s1 , s 2 ,...s n ), s ∈ D, D = D1 xD2 x...xDn unde D1 , D2 ,..., Dn sunt mulţimi finite având | Di | = di elemente[15],[21],[24]. Pentru fiecare problemă concretă sunt date anumite relaţii între componentele s1 , s 2 ,..., s n , numite condiţii interne. Mulţimea finită D = D1 xD2 x...xDn se numeşte spaţiul soluţiilor posibile. Soluţiile posibile care satisfac condiţiile interne se numesc soluţii finale (soluţii rezultat). Metoda Backtracking urmăreşte să evite generarea tuturor soluţiilor posibile. În acest scop, elementele vectorului s primesc pe rând valori, în sensul ca lui s k i se atribuie o valoare numai dacă au fost atribuite deja valori lui s1 , s 2, ...s k −1 .

Mai mult, deoarece a fost stabilită o valoare pentru s k , nu se trece direct la atribuirea unei valori lui s k +1 , ci se verifică condiţii de continuare referitoare la s1 , s 2, ...s k .

Aceste condiţii stabilesc situaţiile în care are sens să se treacă la calculul lui s k +1 , neîndeplinirea lor semnificând faptul că oricum s-ar alege s k +1 ,..., s n nu se va putea ajunge la o soluţie mai bună, sau la soluţia finală. Evident că în cazul neîndeplinirii condiţiilor de continuare va trebui să se facă o altă alegere pentru valorile lui s k ∈ Dk , sau dacă Dk a fost epuizat, se micşorează k cu o unitate, încercând să se facă o nouă alegere pentru s k −1 etc. Această micşorare a lui k justifică denumirea metodei de „căutare cu revenire”, fiind des utilizată în optimizarea unor probleme liniare.
1.4.2. Metoda „Branch and Bound” (ramifică şi mărgineşte) Această metodă este înrudită cu metoda Backtracking. Diferenţele constau în ordinea de parcurgere a arborelui spaţiului soluţiilor (stărilor) şi în modul în care se elimină subarborii care nu pot conduce la rezultat. Metoda foloseşte o listă în care vor fi înscrise vârfuri ale arborelui spaţiului soluţiilor pentru a fi prelucrate ulterior, numite vârfuri active. Dintre vârfurile active se va alege câte un vârf care va fi prelucrat, numit vârf curent. În momentul în care un vârf activ devine vârf curent se vor genera/determina toţi descendenţii săi, aceştia devenind vârfuri active (se vor adăuga listei vârfurilor active) după care unul din elementele acestei liste devine vârf curent. Lista poate funcţiona ca o coadă sau ca o stivă.

168

Parcurgerea (vizitarea) arborelui spaţiului soluţiilor, în cazul metodei „Branch and Bound” diferă de metoda Backtracking prin aceea că în momentul în care un vârf activ devine vârf curent sunt generaţi (determinaţi) toţi descendenţii săi, aceştia devenind vârfuri active (fiind deci adăugaţi listei vârfurilor active), după care unul dintre elementele acestei liste devine vârf curent.
1.4.3. Programarea dinamică Este o metodă care rezolvă problemele combinând soluţiile subproblemelor în care acestea au fost împărţite [9],[10],[16]. Pentru aplicarea metodei este necesară satisfacerea principiului optimalităţii: dacă există un şir optim de decizii (d1 , d 2, ..., d n ) care transformă o stare iniţială s 0 într-o stare

finală s n , trecând printr-o serie de stări intermediare (s1 , s 2 ,..., s n −1 ) , atunci şirul de decizii este optim pentru s1 ca stare iniţială şi s n ca stare finală. După ce principiul optimalităţii a fost verificat, problema constă în a scrie relaţiile de recurenţă corespunzătoare şi a le rezolva. Aceste relaţii sunt de două tipuri: – dacă fiecare decizie d i depinde de deciziile (d i +1 ,..., d n ) , se aplică metoda înainte, iar deciziile se iau în ordinea d n , d n −1 ,..., d1 ; – dacă fiecare decizie d i depinde de deciziile (d1 ,..., d i −1 ) , se aplică metoda înapoi. Deciziile vor fi luate în ordinea d1 , d 2 ,..., d n . În programarea dinamică se rezolvă probleme combinând soluţiile mai multor subprobleme (la fel ca şi în cazul metodei divide et impera). Există trei principii: – evitarea recalculării de mai multe ori a unor subcazuri care sunt comune, prin memorarea rezultatelor intermediare; – metoda operează de jos în sus, pornind de la cele mai mici subcazuri, se combină rezultatele şi se obţin soluţii pentru subcazurile din ce în ce mai mari până când se ajunge la soluţia cazului iniţial; – trebuie să fie satisfăcut principiul optimalităţii. Un algoritm de programare dinamică poate fi descris prin următoarea secvenţă de paşi: – se caracterizează structura unei soluţii optime; – se obţine recursiv valoarea unei soluţii optime; – se calculează de jos în sus valoarea unei soluţii optime; – din informaţiile calculate, se construieşte de sus în jos o soluţie optimă.

1.5. Metode clasice suboptimale
Aceste categorii de metode şi algoritmi ataşaţi sunt tratate de asemenea, în cadrul disciplinelor strâns legate cu domeniul programării şi au proprietatea că nu conduc în general, la soluţii optimale ale problemelor, sau nu se cunoaşte acest lucru. Ele se pretează la rezolvarea problemelor reale combinând cu alţi algoritmi deoarece aceste metode se blochează, de obicei, într-o soluţie suboptimală pe care nu reuşeşte să o mai îmbunătăţească. Din această grupă de metode fac parte metoda „Divide et impera”, Metoda optimului local (Greedy) şi metodele euristice [20],[21],[22].
1.5.1. Metoda Greedy (Metoda optimului local) Metoda se aplică problemelor în care există o mulţime A de n date de intrare şi se doreşte determinarea unei submulţimi B a lui A (B ⊂A) care să satisfacă anumite condiţii pentru a fi acceptată.

169

Totalitatea submulţimilor de acest tip formează mulţimea soluţiile posibile (SP) ale problemei. Dintre soluţiile posibile, pe baza unui criteriu suplimentar de alegere, se selectează o singură soluţie, numită şi soluţie optimă (SO). Sunt în general algoritmi simpli care se pot folosi la optimizarea unor funcţii obiectiv de o complexitate redusă. În cele mai multe dintre cazuri avem: – o mulţime de candidaţi; – o funcţie care verifică dacă o mulţime de candidaţi constituie o soluţie posibilă pentru problema dată, nu neapărat soluţia optimă; – o funcţie care verifică dacă o mulţime de candidaţi este fezabilă, adică dacă este posibil să completăm această mulţime astfel încât să obţinem o soluţie posibilă, dar nu neapărat soluţia optimă; – o funcţie de selecţie care indică la orice moment care este cea mai promiţătoare dintre candidaţii încă nefolosiţi; – o funcţie obiectiv care dă valoarea unei soluţii şi pe care urmărim să o optimizăm. Algoritmul construieşte soluţia pas cu pas, iniţial pornind de la o mulţime vidă. La fiecare pas se adaugă mulţimii cel mai promiţător candidat, conform funcţiei de selecţie. Dacă după o astfel de adăugare, mulţimea de candidaţi numai este fezabilă, se elimină ultimul candidat adăugat, care nu va mai fi niciodată considerat. Dacă după adăugarea ultimului candidat, mulţimea rămâne fezabilă atunci aceasta va rămâne de acum încolo în ea. De fiecare dată când lărgim mulţimea candidaţilor selectaţi facem şi verificarea că aceasta nu constituie o soluţie a problemei ridicate. Spre deosebire de metoda Backtracking, algoritmul Greedy nu permite atunci când s-a observat că nu se poate ajunge la o soluţie pentru o anumită secvenţă de elemente, revenirea înapoi pe nivelele anterioare. Deşi pentru multe probleme, nu se ajunge de multe ori la soluţia optimă, este totuşi foarte important să se ajungă la o soluţie. Dacă algoritmul funcţionează corect, prima soluţie găsită va fi totodată şi o soluţie optimă a problemei. Soluţia optimă nu este neapărat şi una unică, fiind posibil ca funcţia obiectiv să aibă aceeaşi valoare optimă pentru mai multe soluţii posibile. Se poate justifica şi denumirea algoritmului de lacom, poate chiar şi nechibzuit, deoarece la fiecare pas procedura alege cel mai bun candidat la momentul respectiv, fără a-i păsa însă de viitor şi fără să se răzgândească. Dacă un candidat este inclus în soluţie, el va rămâne acolo, iar dacă va fi exclus din soluţie el nu va mai fi luat în discuţie niciodată. Un algoritm greedy nu conduce întotdeauna la o soluţie optimă, uneori nu duce la nicio soluţie. Metoda însă nu şi-a propus niciodată să caute şi să determine toate soluţiile posibile, alegând una optimă, conform criteriului de optimizare dat, (ceea ce necesită timpul de calcul şi spaţiu de memorie mari), ci constă în alegerea pe rând a câte unui element, urmând să-l introducă (să-l înghită), eventual, în soluţia optimă (de aici şi numele metodei: greedy = lacom). Metoda prezintă anumite dezavantaje, pe de o parte, există dificultăţi în alegerea elementului, iar pe de altă parte, se pune întrebarea dacă prin maximizări succesive se ajunge într-adevăr la optimul global (lucru care în general nu este adevărat). De aceea metoda Greedy trebuie privită doar ca o sursă de idei, urmând să se determine apoi dacă soluţia obţinută este optimă.
1.5.2. Metoda „Divide et impera” Este o metodă generală de elaborare a algoritmilor care constă în împărţirea repetată a unei probleme de dimensiune mai mare în două sau mai multe subprobleme de acelaşi tip, urmată de combinarea soluţiilor subproblemelor rezolvate pentru a obţine soluţia problemei iniţiale.

170

secvenţele {a p ,...a m } şi {a m +1 ,...a q }, apoi combinând rezultatele pentru a obţine prelucrarea dorită a întregii secvenţe. Cel mai cunoscut algoritm de instruire este algoritmul backpropagation, bazat pe metoda gradientului, mai precis pe metoda celei mai rapide descreşteri, denumită şi metoda cu descreşterea gradientului.
1.5.3. Structura unui algoritm aleator de descreştere[1] Pas 1. Iniţializări. Se alege aproximaţia iniţială, x0 ; se iniţializează contorul de iteraţii, k = 0; se iniţializează un contor de eşecuri, e = 0. Pas 2. Generarea noii direcţii. Se generează o valoare aleatoare ξ k şi se efectuează analiza: dacă f ( x + ξ k ) < f (x k ) atunci x k +1 = x k + ξ k , altfel x k +1 = x k şi e=e+1 Pas 3. Criteriul de oprire. Dacă este satisfăcut criteriul de oprire atunci se opreşte algoritmul, altfel se incrementează indicatorul iteraţiei (k) şi se reia de la pasul 2. Criteriul de oprire poate să fie k = kmax (numărul maxim de iteraţii) sau e = emax. Variante ale algoritmului se obţin prin concretizarea repartiţiei valorilor variabilei aleatoare ξ k 1.5.3.1. Algoritmul Matyas (1965): Pentru fiecare iteraţie k, ξ k se generează în conformitate cu repartiţia normală standard, de medie 0 şi dispersie 1. Valorile corespunzătoare unor iteraţii diferite vor fi independente. 1.5.3.2. Algoritmul Solis-Wets (1981): ξ k se generează în conformitate cu repartiţia normală de medie mk şi dispersie 1. Se alege m0 = 0 şi pentru fiecare k se face analiza: Dacă f ( x + ξ k ) < f (x k ) atunci x k +1 = x k + ξ k ; mk +1 = 0.4ξ k + 0.2mk Dacă f ( x − ξ k ) < f ( x k ) atunci x k +1 = x k − ξ k ; mk +1 = mk − 0.4ξ k Dacă f ( x − ξ k ) ≥ f ( x k ) şi f ( x − ξ k ) ≥ f ( x k ) Pentru generarea de valori repartizate în conformitate cu repartiţia normală standard se poate folosi metoda Box-Muller care conduce la următorul algoritm: u:=Random; v:=Random; r:=sqrt(-2*ln(u)); z1:=r*cos(2*pi*v); z2:=r*sin(2*pi*v); Return z1,z2 [1],[9] unde Random este o funcţie ce generează valori uniform distribuite în [0; 1]. O variantă a acestui algoritm care evită folosirea funcţiilor trigonometrice şi care se bazează pe generarea de puncte uniform distribuite în interiorul cercului unitate este:

Se presupune un vector A = (a1 , a 2 ,..., a n ) asupra elementelor căruia trebuie efectuată o prelucrare oarecare. Mai mult, se presupune că pentru orice p, q naturali cu 1 ≤ p < q ≤ N există m ∈ {p,..., q − 1} astfel încât prelucrarea secvenţei {a p ,...a q } se poate face prelucrând

Repeat u:=2*Random-1; v:=2*Random-1; s+u^2+v^2; Until 0<s<1; r:=sqrt(-2*ln(s)/s); z1:=r*u; z2:=r*v; Return z1, z2 171

La fiecare apel al funcţiilor de mai sus se generează două valori normal repartizate. Dacă z este o valoare aleatoare având repartiţia normală standard pentru a obţine o valoare aleatoare repartizată în conformitate cu repartiţia normală de medie m şi dispersie d este suficient să se calculeze: m + d z. Studiul convergenţei. Rezultate suficiente privind convergenţa în probabilitate a lui x k sunt date în teorema următoare: Fie x k minimul global al funcţiei f : ℜ n → ℜ Presupunem că: 1. f : ℜ n → ℜ este continuă; 2. pentru fiecare δ > 0 mulţimea Vδ = x x − x * < δ este de măsură nenulă, adică
M (Vδ ) ≠ 0 3. densitatea de probabilitate, q k a fiecărei variabile aleatoare ξ k are proprietatea: Atunci f ( x k ) → f (x * ) Faptul că este o metodă de descreştere face ca blocarea în minime locale a procesului de căutare să nu fie întotdeauna evitată. Din acelaşi motiv rezultatul obţinut este influenţat esenţial de aproximaţia iniţială. Soluţii pentru eliminarea acestor deficienţe sunt: (a) execuţia repetată a algoritmului pentru diverse aproximaţii iniţiale şi folosirea rezultatelor obţinute la rulările anterioare în stabilirea aproximaţiei iniţiale; (b) eliminarea caracterului de metodă de descreştere acceptându-se şi perturbaţiile care conduc la creşteri ale funcţiei obiectiv. Algoritmul stochastic de optimizare globală cu un singur agent de căutare este foarte bun pentru medii n dimensionale. Aceşti algoritmi sunt un pic mai lenţi decât cei cu gradient de căutare, dar au o probabilitate mărită de a găsi minimul global al funcţiei obiectiv, chiar şi în cazul când acestea nu sunt definite analitic. La fiecare iteraţie vectorul de căutare xk asociat pentru fiecare agent în parte îşi actualizează permanent poziţia în căutarea minimului global. Pentru a face acest lucru este necesară utilizarea unor generatoare de numere aleatoare uniform distribuite, şi depinzând de algoritm putându-se folosi anumite informaţii locale, asupra vârfurilor funcţiei obiectiv. Algoritmul Matyas 1965 este unul dintre cei mai simpli algoritmi aleatori de căutare, cu un singur parametru, cunoscut şi sub numele de algorimul Greedy [1]. Ideea este foarte simplă, se foloseşte un vector Gaussian generat aleator pentru a caracteriza schimbarea poziţiei din poziţia curentă în cea de căutare. Este un greedy deoarece se acceptă doar mutaţii care fac să descrească valorile funcţiei obiectiv. Se selectează un punct inţial x 0 , numărul total de paşi T, Fbest = F (x 0 ) şi k=0 q k ( x − y ) > 0 ∀x, y ∈ A

{

}

Pentru k=1:T se generează aleator un vector gaussian W k cu dispresia σ Se actualizează punctul de căutare z = x k −1 + w k Dacă acest punct nu face parte din domeniul D, din constrângerea domeniului D se reface pasul de actualizare a punctului de căutare până se îndeplineşte condiţia Dacă F ( z ) < F (x k −1 ), x k = z O variabilă gaussiană generată aleator pentru w poate fi construită prin utilizarea generatoarelor aleatoare cu distribuţie uniformă rand(1). w = − 2 ln (rand (1)) ⋅ cos(2π ⋅ rand (1)) σ 172

Această strategie nu conduce însă întotdeauna la o soluţie optimală. Un algoritm se numeşte euristic dacă are următoarele proprietăţi: • furnizează. dar şi la o scăpare mai rapidă decât a celorlalţi algoritmi din punctele de minim locale. În aceste situaţii. greu controlabile. este un algoritm euristic. unele mutaţii sunt acceptate chiar dacă nu îmbunătăţesc valorile funcţiei obiectiv (Metropolis). sau cele care provin din domeniile de inspiraţie naturală şi inteligenţă artificială. combinatoriale şi de dimensiuni mari. fără a se mai putea ajunge la minimul la nivel global. Algoritmii euristici furnizează soluţii aproximative. Aceasta deoarece timpul de rezolvare şi/sau memoria internă necesară este exponenţială în raport cu dimensiunile problemei [13]. în general. şi o optimizare totală (sau optimul local de cele mai multe ori nu va coincide cu optimul global). se acceptă utilizarea unor algoritmi despre care nu se ştie sau nu s-a demonstrat deocamdată că sunt optimali. • condiţii necesare (neîndeplinirea lor împiedică obţinerea unei soluţii posibile). care furnizează o soluţie care nu este optimă (sau nu i se poate demonstra optimalitatea). O idee frecvent utilizată în elaborarea algoritmilor euristici constă în descompunerea procesului de căutare al soluţiei. soluţii bune dar nu neapărat optime. satisfacerea condiţiilor necesare e obligatorie. • condiţii pentru care se poate accepta un compromis. Din aceste puncte de vedere condiţiile pot fi: • condiţii uşor de îndeplinit. în orice caz mai scurt decât cel cerut de orice algoritm exact cunoscut. 1. • poate fi implementat mai uşor şi permite obţinerea rezultatelor în timp rezonabil. care pot transforma un proces convergent într-unul divergent. în sensul că ele pot fi înlocuite cu alte condiţii care permit apropierea de o soluţie optimală (eventual optimă). • condiţii dificil de îndeplinit (se poate accepta îndeplinirea primelor). Cu o mică probabilitate p se acceptă mutaţii ale agenţilor care să ducă la o creştere a funcţiei obiectiv. Metode euristice Algoritmii şi metodele prezentate anterior sunt neeficienţi pentru probleme grele. fără a lua în considerare propagarea erorilor de rotunjire. Datorită importanţei mari a criteriului timp în raport cu spaţiul de memorie necesar. Algoritmii euristici sunt utili pentru utilizări sporadice. Un algoritm elaborat pe baza metodei Greedy. se va avea în vedere criteriul timp. dar care furnizează rezultate “acceptabile” într-un timp mai scurt şi cu un consum mai redus de memorie. deoarece optimizarea locală nu implică. Aceste criterii pot fi facilitatea satisfacerii condiţiilor şi necesitatea satisfacerii lor. unice.[26]. În această situaţie. iar calitatea soluţiei depinde în mare măsură de compromisul adoptat pentru condiţiile din a doua categorie. în mai multe subprocese (etape) succesive şi căutarea soluţiei optime a fiecăreia în parte (presupunând că fiecare subproces este suboptimal). 173 . dar şi algoritmii analizei numerice au soluţii aproximative. Algoritmul Greedy are o probabilitate destul de mare de a se bloca într-un punct de minim local.6.Metropolis este un algoritm care duce la o îmbunătăţire a vitezei de căutare. deoarece efortul determinării soluţiei optime este prea mare faţă de câştigul obţinut.[23]. Pentru elaborarea unui algoritm euristic se pun în evidenţă toate condiţiile pe care le satisface o soluţie exactă şi se împart condiţiile în două sau mai multe clase conform unor criterii. Acest lucru duce la o strategie care va permite evitarea blocări în puncte de minim local. pentru astfel de probleme. iar pentru a evita acest lucru se poate ajunge la mai puţin decât greedy. de obicei.

Dacă răcirea metalului se face treptat. Z(T) este un factor de normalizare ales astfel încât suma probabilităţilor ∑ Pa = 1 . Metode de simulare locală Aceste metode sunt caracterizate prin faptul că ele caută ieşirile dintr-un optim local şi sunt foarte bine paralelizabile pe oricâte procesoare paralele.[10]. Starea de echilibru termic este descrisă de distribuţia de probabilitate: ⎛ E (S ) ⎞ 1 exp⎜ − ⎟ ⎜ k T ⎟ (1) Z (T ) B ⎠ ⎝ unde s ∈ S este o stare a sistemului. dar verificarea acestui fapt devine practic imposibilă. iar mulţi algoritmi pleacă cu un punct iniţial. T este temperatura la care se află sistemul. Când temperatura este scăzută nu mai este posibilă nicio mişcare. simulare de tip călire. simulare dirijată. La temperaturi înalte atomii metalelor sunt liberi să se deplaseze şi tind să o facă aleator. solidului îi este permis să atingă starea de aşa-numitul echilibru termic. Din această grupă fac parte metodele de simulare pură. în cele mai multe din cazuri aceste ajustări se fac însă cu o probabilitate mică.[34]. Pornind de la aceste constatări.[6]. pentru rezolvarea problemelor de optimizare combinatorică – Simulated Anneling. reţele neuronale. Algoritmul de recoacere simulată este propus de Kirkpatrick.7. nu se preocupă de determinarea efectivă a soluţiei iniţiale şi nici de existenţa ei.7. Se observă că pentru un T dat. algoritmi genetici şi evolutivi. iar kB > 0 este o constantă (în fizică este denumită constanta lui Boltzmann). atomii tind să se aşeze în punctele de minimă energie (astfel încât energiile dintre atomi să fie minime). 174 . în literatura de specialitate s-au conturat o serie de cercetări în direcţia îmbunătăţirii algoritmilor clasici sau elaborarea algoritmilor noi. structura fiind îngheţată. pe măsură ce temperatura scade particulele tind să ajungă în stări cu energie din ce în ce mai mică. – alţii nu pot să conducă la o soluţie optimă globală. 1. Ideea acestor algoritmi provine de la analogia dintre căutarea soluţiei unei probleme de optimizare şi evoluţia stărilor unui solid supus unui tratament termic care începe printr-o încălzire bruscă şi continuă cu o răcire lentă. cu cât E(S) este mai mică cu atât probabilitatea PT (S).1. – unii algoritmi conduc la optim şi acest lucru se poate şi verifica. E(S) este energia stării PT ( S ) = a S. Algoritmii din această categorie nu sunt algoritmi de descreştere întrucât se pot efectua ajustări care conduc la creşterea funcţiei obiectiv.1. simulare de tip călire (SA) Simularea de tip călire (simulated annealing) este o metodă de căutare în spaţiul soluţiilor prin simulare dirijată după curba de răcire a metalelor în timpul călirii (de unde şi denumirea metodei). căutarea deterministă a celor mai bune soluţii este prohibitivă. Dacă temperatura scade suficient de lent atunci. cu o anumită probabilitate. ca sistemul să se afle în starea S este mai mare. Deoarece problema găsirii unui punct iniţial de pornire poate fi complicată. pentru fiecare valoare a temperaturii. Analizând algoritmii determinişti (din analiza numerică sau cercetări operaţionale) şi algoritmii stochastici se constată că majoritatea au elemente comune: – pornesc de la o soluţie iniţială şi caută să îmbunătăţească soluţia curentă. Călirea simulată este o tehnică de tip Monte-Carlo care poate fi folosită pentru a găsi soluţii în problemele de optimizare. tabu. Algoritmi de tip „Simulated Annealing”. Metoda de simulare de tip călire este o metodă promiţătoare şi tot mai mult utilizată [1]. Gellat şi Vecchi în anul 1983. alţii conduc la optim. [3].

atunci schimbarea este acceptată.7. Algoritmul Metropolis Metropolis a propus o metodă de simulare de tip Monte Carlo a cărei idee are ca sursă de inspiraţie starea curentă a sistemului când este generată o perturbaţie aleatoare (mică) care este 175 .2. Atomii sunt înlocuiţi cu obiecte. După un număr de permutări cu succes temperatura este scăzută cu o rată de răcire.Rezultă că probabilitatea relativă a două stări este determinată doar de diferenţa energiilor lor: Pb E − Eb =e a Pa K BT Prin urmare probabilitatea este maximă pentru stările de energie minimă. Multe probleme de optimizare pot fi considerate ca un număr de obiecte care trebuie planificate astfel încât o funcţie obiectiv să fie minimizată. – partiţionarea configuraţiei. iar valoarea funcţiei obiectiv înlocuieşte energia sistemului. a obiectelor. iar energia coincide cu funcţia obiectiv rezultă că pentru a identifica configuraţii de cost minim ar fi suficient să le generăm în conformitate cu repartiţia (1). spaţiul stărilor sistemului coincide cu spaţiul configuraţiilor problemei. Alegerea şirului Tk este deci o problemă de implementare. dar obţinem soluţii mai bune faţă de varianta de descreştere rapidă a temperaturii când procesul merge repede dar calitatea soluţiilor nu este aşa de bună. fac ca PT (S ) ≈ 1 / cardS adică stările sunt aproape echiprobabile. Sunt create o planificare iniţială. analogie bazată pe corespondenţa dintre ele. Dacă. 1). 1. sunt rearanjate şi se calculează schimbarea în cost. aleatoare. şi T influenţează distribuţia staţionară. un cost iniţial (c0 ) şi o temperatură T0 . Pe de altă parte. Dacă Δc > 0 se calculează probabilitatea schimbării la temperatura T: P (ΔC ) = e − ΔC ΔT Dacă probabilitatea este mai mare decât o valoare aleasă aleator în intervalul (0. Paralelizarea algoritmilor de tip călire se poate realiza pe mai multe căi: – căutarea simultană independentă. Dacă facem ca Tk să descrească încet va dura mult procesul. atunci obţinem comportarea termodinamică a gazelor ideale şi deci procedura converge. Dacă alegem probabilitatea de atingere a lui s ecuaţia: f T (S ) = Z T e − E ( s ) / T unde ZT este o constantă de normalizare. Valori mari ale lui T ( T → ∞ ). – căutare simultană periodic interactivă. Acest lucru este dificil de realizat practic datorită necesităţii calculului lui Z(T) (care este o sumă după toate configuraţiile posibile ceea ce presupune o parcurgere exhaustivă a spaţiului de căutare .imposibil de realizat pentru probleme de dimensiuni mari). Pentru a evita acest calcul se poate simula evoluţia unui proces stochastic (de tip lanţ Markov) către distribuţia staţionară. – paralelizare masivă. Folosind analogia dintre un sistem fizic şi o problemă de optimizare. Δc ≤ 0 atunci schimbarea este acceptată. Dacă T este mic ( T → 0 ) atunci vor avea probabilitate nenulă doar stările de energie minimă. Permutările se realizează astfel: se aleg aleator obiecte.

prin modificarea uneia sau mai multor componente ale lui x Pas 3: Acceptarea noii configuraţii. X 0 şi se iniţializează indicatorul iteraţiei K=0 Pas 2: Generare perturbaţie. care generează o secvenţă de stări [1]. un algoritm de tip Metropolis are următoarea structură: Pas 1: Iniţializări. Se stabileşte aproximaţia iniţială. Funcţia de modificare a temperaturii la distribuţia Cauchy este: T T (t ) = 0 1+ t 176 ( ) .[17]. În caz contrar. T > 0 Pas 4: Criteriul de oprire Dacă k < k max atunci k=k+1 şi se trece din nou la pas 2. Dacă diferenţa de energie ΔE dintre energia Ep a stării perturbate şi energia Ec a stării curente este negativă. Aplicarea acestei idei pentru determinarea minimului unei funcţii obiectiv se bazează pe următoarele analogii: – funcţia obiectiv f. altfel algoritmul se opreşte. exp(−Δf k / T }.[19]. Se generează o nouă configuraţie x . probabilitatea de a accepta schimbări care conduc la mărirea energiei este mai mare (particulele sistemului fluctuează aleator). S-a constat că se poate obţine o convergenţă mai bună. prin înlocuirea distribuţiei Bolzmann cu distribuţia Cauchy. atunci procesul continuă cu noua stare. – T este un parametru prin care se poate controla probabilitatea de acceptare a perturbaţiilor care conduc la creşterea funcţiei obiectiv. Dacă această perturbaţie provoacă o descreştere a energiei sistemului atunci noua stare va fi considerată cea obţinută prin aplicarea perturbaţiei. Paşii făcuţi spre minimul global pot fi uneori mai mari şi numărul de iteraţii necesar poate fi mai mic. algoritmul de recoacere simulată converge asimptotic spre un minim global al problemei de optimizare combinatorială C (i ) → min S-a demonstrat că pentru convergenţa spre un minim local este necesar ca temperatura să descrească cu logaritmul timpului. temperatura. altfel perturbaţia se va accepta numai cu o anumită probabilitate (care depinde invers proporţional de variaţia energiei şi direct proporţional de temperatură).[20]. Pentru T constant. Pentru o alegere convenabilă a funcţiei de modificare a temperaturii. Fiind dată starea curentă. iar t este timpul măsurat prin numărul de cicluri de prelucrare. – modificarea unei componente a vectorului corespunde perturbării unei particule.aplicată uneia dintre componentele (particulele) sistemului[1]. ∈ ℜ n . Generarea unei noi valori x pornind de la x k se face printr-o perturbaţie care depinde de natura problemei. coincide cu energia E. se aplică o mică perturbaţie generată aleator. probabilitatea p de acceptare a stării perturbate este dată de expresia p=e − ΔE K BT Astfel cu cât temperatura este mai ridicată. Se calculează Δf k = f (x ' ) − f ( x k ) Configuraţia x ' se acceptă cu probabilitatea Pa x k +1 = x ' = min{1. Algoritmul Metropolis foloseşte o metodă de tip Monte Carlo. conform distribuţiei Bolzmann: T0 T (t ) = 1 + ln (t ) unde T0 este temperatura iniţială. – vectorii din domeniul de definiţie corespund unei configuraţii (stări) a sistemului. Algoritmul de recoacere simulată poate fi privit ca o secvenţă de algoritmi Metropolis aplicaţi unui şir descrescător de valori ale parametrului de control.

∀x ∈ ℜ . situaţii în care efectuăm mutări multiple la o iteraţie sau când se pleacă cu mai multe soluţii iniţiale. Abordarea de a găsi un punct de minim sau de maxim în alte cazuri va presupune o abordare unitară. Este adevărat că transpunerea problemei reale într-o formă corespunzătoare de fi optimizată pe baza unui algoritm este de cele mai multe ori implică un efort şi cunoştinţe deosebite. pentru că acceptă. Aceste coordonate se modifică în permanenţă cu scopul găsirii unor valori din ce în ce mai mici. Pasul de determinare a unei soluţii iniţiale nu este specific metodei şi constă din ordonarea elementelor mulţimii soluţiilor după un criteriu sau altul şi încărcarea capacităţii. dusă până la refuz (de exemplu. Metoda eşantionării O metodă foarte simplă de optimizare ar fi utilizând eşantionarea uniformă. cu o limitare a domeniului de definiţie a funcţiei D. modificarea funcţiei criteriu. 1. Funcţia F este asociată cu o arhitectură pentru descrierea procesului la nivel informaţional. prezentate de o restricţie. Lista tabu nu permite mutări care au fost efectuate în ultimele iteraţii. care permite împărţirea domeniului de căutare într-un număr de q intervale în fiecare direcţie. Funcţia F se numeşte şi funcţie obiectiv căreia i se va face o optimizare. Îmbunătăţirea soluţiei curente se bazează pe o mutare (efectuarea unei schimbări locale) şi pe construirea unei liste tabu. A maximiza funcţia G(x) este acelaşi lucru cu a minimiza funcţia F(x) = .Iar probabilitatea P(x) a unui pas de mărime x în această distribuţie este: T (t ) P(x ) = 2 T (t ) + x 2 Algoritmul cunoscut şi sub numele de recoacere Monte Carlo.G(x). O listă Tabu (T) conţine la un moment dat mutările nepermise în cadrul iteraţiei curente. Un algoritm de optimizare are drept scop descoperirea unei valori x* de cele mai multe ori un vector în n dimensiuni pentru o perioadă de timp T. 1. Pentru fiecare aceste eşantioane se va face o evaluare a funcţiei F şi se vor reţine rezultatele în scopul determinării unei valori considerată ca fiind cea mai bună. 177 . cu o probabilitate care scade odată cu scăderea temperaturii. de asemenea.7. Algoritmul are o serie de implementări sofisticate. aşa cum ar fi: F(x)>F(x*). Algoritmul Tabu se bazează pe doi paşi clasici ai algoritmilor de căutare în general. adică i se va stabili un minim sau un maxim în funcţie de problemă. Foarte multe din problemele din lumea reală pot fi descrise pe baza abordării de mai sus.3. Algoritmi tabu (AT) Algoritmii Tabu sunt algoritmi perfecţionaţi pentru căutarea în spaţiul soluţiilor care evită. eventual evită cicluri şi accelerează convergenţa. Pentru un algoritm de optimizare indiferent de care se utilizează este de dorit ca: Să avem o convergenţă sigură spre valoarea x* şi de a avea o complexitate computaţională cât mai mică dacă se poate o reducere la o funcţie polinomială. impiedicând revenirea la stări anterioare [1]. sau răcire statistică. blocarea în puncte de optim local. algoritmul GREEDY2). este o generalizare a algoritmilor de ameliorare iterativă.8. Putem avea o clasificare a algoritmilor din care reliefăm două mari clase: una în care căutarea se face după gradient şi algoritmii stochastici de inspiraţie naturală. iar x reprezintă setul de parametri.

care pot fi folosiţi cu succes pentru abordarea problemelor simple. În aceşti algoritmi nu se utilizează avantajele desfăşurării funcţiei care pot duce la o creştere semnificativă a performanţei algoritmului. Algoritmii de optimizare care se bazează pe gradient. căutarea făcându-se în domeniul de căutare D. Metoda prezintă însă şi avantaje. în scopul obţinerii celei mai bune poziţii la nivel global. Acest algoritm de optimizare prezintă marele avantaj că nu va necesita parametri de căutare. dar cu preţul de multe ori al ratării optimului la nivel global. O altă metodă de optimizare ar fi cea a gradientului conjugat. Dezavantajele principale ar fi că timpul de rulare va creşte exponenţial cu valoarea n. unde η reprezintă pasul de căutare. Algoritmii de optimizare mai sus prezentaţi se încadrează la algoritmi rudimentari de optimizare. Punctele de căutare sunt modificate după următoarea formulă: ∂F Δxi = −η . Cu toate astea durata de execuţie este totuşi mare mai ales pentru problemele mai complicate. Polak – Ribiere β k −1 = 178 . Pentru fiecare eşantion se va face o evaluare a valorii funcţiei obiectiv. Din punctul de vedere al vitezei algoritmului. acesta este mai rapid decât cel cu eşantionare uniformă. în acest caz nefiind nevoie de a determina o valoare optimă pentru q. Iniţierea aleatoare a vectorului viteză de căutare x0 ∂F Evaluarea componentelor gradientului g i0 = 0 ∂xi x Aproximarea direcţiei de căutare pentru pasul 1 ca în metoda gradientului descendent 0 d = −g 0 Găsirea η min astfel încât F (x k −1 + η min d k −1 ) să devină minimă. deşi timpul de lucru este mare totuşi ea este garantat convergentă şi este aplicabilă unor probleme cu o abordare mai simplistă. o simplă problemă unidimensională. g k − g k −1 d k −1 . ∂xi Un pas de căutare mai mare ar putea duce la viteză de convergenţă mai mare. şi întotdeauna convergent. Direcţia după care se face căutarea poate fi determinată.Această metodă prin eşantionare uniformă va duce la considerarea domeniului ca fiind făcut din qn puncte. g k − g k −1 g k −1 . g k −1 . cu stocarea datelor. dar fiecare pas este mai complicat. pentru abordările simplificatoare este rezonabilă. g k − g k −1 g k . impun o căutare într-un domeniu D pe direcţia gradientului descrescător. O altă metodă de optimizare utilizează o eşantionare cu pas aleator. iar în timpi mai mici este foarte posibil să nu se poată obţine optimul global al funcţiei obiectiv. care va duce la o accelerare a căutării. . Actualizarea vectorului de căutare x k = x k −1 + η min d k −1 Evaluarea vectorului gradient g k = ∇F ⎛ k ∂F ⎞ ⎜ gi = k ⎟ ⎜ ∂xi x ⎟ ⎝ ⎠ k k k −1 k −1 Se evaluează noua direcţie de căutare d = − g + β d k = k +1 Până când se îndeplineşte criteriul de oprire x k − x k −1 < ε xk Pentru β k −1 se pot alege mai multe variante şi anume: Hestenes – Stiefel β k −1 = g k .

Performanţa algoritmului Este definită prin capabilitatea algoritmului de a atinge cât mai repede minimul global. Noua viziune bazată pe agenţi oferă astăzi o gamă largă de instrumente. indicator foarte important în stabilirea eficacităţii unui algoritm în a converge spre un minim global. fără a se bloca în alte puncte de minime locale. Din fizică se ştie că valoarea p este mică pentru o variaţie negativă a unei funcţii obiectiv este mare. Mărimile uzuale folosite în algoritmii de optimizare sunt: 1. deosebit de complexe. La o primă vedere. Agenţi şi sisteme multiagent Agenţii şi sistemele multiagent reprezintă o nouă modalitate de analiză. Procentul de reuşite în îndeplinirea unor criterii – reprezintă proporţia de rezultate favorabile din toate încercările efectuate. g k −1 1. tehnici şi paradigme cu un uriaş potenţial de a îmbunătăţi modul în care oamenii concep şi utilizează tehnologia informaţională[26]. printr-un număr de iteraţii având ca poziţie de start un număr iniţial de iteraţii predefinit [1]. în care este în particular interesat de căutări la nivel local şi determinarea unor minime locale.Fletcher – Reeves β k −1 = gk.gk g k −1 . Dacă în ceilalţi algoritmi toate direcţiile de mişcare erau considerate ca fiind la fel de importante. cum ar fi filtrele personalizate pentru email sau agenţii pentru cumpărături (shopbot) şi până la sisteme mari. chiar şi în cazul în care funcţia obiectiv prezintă în evoluţia ei multe puncte de extrem. Agenţii sunt şi vor fi utilizaţi tot mai mult într-o mare varietate de aplicaţii. Alopex este un algoritm cu generare aleatorie de căutare directă. Pentru a putea face însă o comparaţie ar trebui rulat acelaşi algoritm de un număr foarte mare de ori şi analizat din punct de vedere statistic. modelare şi implementare a sistemelor complexe. Evaluarea performanţelor algoritmilor Algoritmii stochastici sunt destul de dificil de comparat din punctul de vedere al vitezei. dacă acceptăm că îi cunoaştem valoarea. Numărul de iteraţii – reprezintă numărul mediu de iteraţii pe care le facem pentru a stabili un anumit criteriu optimul global. Acest algoritm este inspirat din statistica aplicată în fizică. ar putea apărea că aceste 179 . Din comparaţia acestor algoritmi rezultă că Metropolis este mai rapid ca ceilalţi în descoperirea minimului global.9.[19].9. ⎛ − ΔF ⎞ p = exp⎜ ⎟ ⎝ T ⎠ Unde T este denumită temperatură şi ea este constantă pentru algoritmul Metropolis.[20]. A fost adăugat un parametru p care a făcut ca acesta să fie un algoritm ceva mai complex decât Algoritmul Greedy. Trebuie menţionat că sunt şi cazuri în care nu se poate îndeplini niciun criteriu. cum sunt organizaţiile şi sistemele economice virtuale.1. datorită faptului că timpii lor de lucru depind de modul de generare a valorilor aleatoare [9].10. aceste cazuri izolate nu se folosesc în stabilirea valorii medii. 1. mergând de la sisteme de dimensiuni mici. aici unele direcţii devin favorizate depinzând de un coeficient de corelare care măsoară cât de mult duce modificare a vectorului x la scăderea funcţiei obiectiv.

Inteligenţă colectivă care stă la baza descrierii unui sistem multiagent în care nu există o structură centralizată de comunicare sau control reprezintă capacitatea de a învăţa şi a se adapta continuu. iniţiind acţiuni prin care este afectat mediul lor mai degrabă decât ca ei să fie afectaţi de acest mediu. au şi avantajul suplimentar al reprezentării modalităţilor complexe de interacţiune. aşa cum este definită. ştiinţele complexităţii sistemelor. sau prin care se exercită putere sau produce un efect”. mai multe modalităţi de structurare şi/sau mai multe entităţi care le rezolvă (ca în cazul sistemelor distribuite). în esenţă. în raport cu percepţia sa asupra mediului. Totuşi. deci. un concept central în câteva dintre disciplinele ştiinţifice cu o dezvoltare de-a dreptul explozivă.Agenţii fac lucruri. Conceptul de agent a devenit. Astfel de sisteme au. Sistemele multiagent cu inteligenţă colectivă sunt considerate astăzi ca fiind tipul de sisteme care se va impune tot mai mult în aplicaţiile practice ale viitorului. dar şi a interdependenţelor interne dintre agenţi. Ferber (1995) detaliază şi mai mult lucrurile. Oferă cunoaştere şi servicii. că un agent funcţionează fără intervenţia directă a omului sau a altor agenţi. în curând. schimbă ceva în mediul înconjurător. avantajul natural al rezolvării distribuite şi concurente a problemelor dar. ei acţionează: de aceea ei se numesc agenţi” [30].tipuri de sisteme sunt extrem de diferite şi că nu au nimic în comun unele cu altele. acţiunea raţională autonomă. că agenţii sunt entităţi reale (fizice) sau virtuale care [32]: Acţionează într-un mediu specificat.. cel puţin ea indică faptul că agentul exercită o acţiune. în general. este un criteriu prea general pentru agenţi. Totuşi. fac apel din ce în ce mai frecvent la conceptul de agent şi la metodele derivate din acesta. Se observă că se folosesc trei concepte cheie pentru a defini un agent: poziţionarea în raport cu mediul.. Sistemele multiagent reprezintă mijlocul ideal de a aborda probleme care au mai multe metode de rezolvare. ceea ce face ca în această categorie să se regăsească o clasă prea largă de obiecte.cineva care. agentul este definit ca . în acelaşi timp. Percep mediul înconjurător până la o anumită limită. Autonomia presupune. Reprezintă intern mediul înconjurător (unii agenţi doar reacţionează). Inteligenţa artificială şi subdomeniul acesteia. Urmează un set de tendinţe. ştiinţa calculatoarelor. economia computaţională etc. Sycara şi Wooldridge pentru care . autonomia şi flexibilitatea. Shardlow arată că: . inteligenţa artificială distribuită. deşi nu este exclus ca.un agent este un sistem de calcul situat într-un anumit mediu. cibernetica de ordinul trei. el spunând. 180 . Agenţii au deci un rol activ. deci care sunt capabili să exprime emoţii şi sentimente umane. reprezentând obiective sau optimizează o funcţie. Inteligenţa unor astfel de sisteme este legată mai mult de capacitatea lor comună de a învăţa şi a se adapta la cerinţele mediului. care este capabil de acţiune autonomă flexibilă pentru a realiza obiectivele sale proiectate” [31]. Dispun de resurse. Mai precis. În dicţionare.. în anii ’90 ai secolului XX şi în primii ani ai secolului XXI. J.. Comunică cu alţi agenţi. Se autoreproduc (opţional). Tipurile principale de interacţiuni sunt: cooperarea (lucrul împreună pentru atingerea unui scop comun). să vorbim despre agenţi care au convingeri proprii sau despre agenţi emoţionali. o astfel de definiţie este prea generală pentru a putea fi considerată operaţională. Doi termeni pot fi utilizaţi pentru a descrie această acţiune a agenţilor: autonomia şi raţionalitatea aşa cum afirmă Wooldridge şi Jennings. Mai multă precizie în acest domeniu este introdusă de definiţia dată de Jennings. coordonarea (organizarea activităţii de rezolvare a problemelor astfel încât interacţiunile dăunătoare sunt eliminate iar cele favorabile sunt utilizate) şi negocierea (ajungerea la un acord care este acceptabil pentru toate părţile).

Evoluţia în natură este un bun mecanism de dezvoltare şi adaptare a organismelor vii la mediul ambiant. Principiile naturale de luare a deciziilor s-au dovedit a fi efective pe parcursul a milioane de ani. comportamentul întregului sistem se primeşte uimitor de raţional. În aşa fel. calităţile generaţiilor noi.[45]. Din aceste considerente. Rezultatele obţinute în laboratoare de multe ori rămân utile din punct de vedere teoretic. Calităţile individului (speranţa de viaţă) sunt apreciate cu ajutorul unei funcţii speciale (fitness function). capabile să execute operaţii în medii dinamice şi deschise”. Algoritmii genetici lucrează analogic naturii: operează cu o populaţie de indivizi. Tipurile principale de interacţiune ce pot fi găsite în sistemele multiagent includ: cooperarea. Recent. reprezentare şi stimuli. În timpul 181 . [33]. a structurii proteinelor). S-a observat astfel că. putem incorpora în categoria agenţilor şi muşuroaielor de furnici. au definit rezolvarea problemelor ca pe un proces cognitiv de nivel înalt care necesită modulaţia şi controlul mai multor capacităţi intelectuale fundamentale. Golstein şi Levin încă din 1987. bazată pe capacitatea furnicilor de a găsi repede cel mai scurt drum de la furnicar până la hrană şi de adaptare la condiţii noi. Dintre acestea fac parte: – algoritmii genetici (GAs). În comparaţie cu comportamentul primitiv al agentului. dar cuprinzător într-un raport pentru Agentlink. Procesul rezolvării problemelor diferă în funcţie de domeniul de cunoaştere şi de nivelul de expertiză. comunitatea europeană a oamenilor de ştiinţă din acest domeniu de către Luck. ţinând cont de resurse. GAs au aplicabilitate în rezolvarea unor probleme cu caracter ştiinţific şi ingineresc. percepţie. – algoritmii coloniilor de furnici (Ant Colony Optimization – ACO. cunoştinţe. coordonarea şi negocierea. sunt mai bune de cât a populaţiei precedente. M. modelând comportamentul unei colonii de furnici. câteva din acestea sunt: probleme de optimizare în domenii continui şi discrete cu aplicaţii în proiectarea sistemelor. autonome.Satisfac obiective bine definite. GAs prezintă un larg domeniu de cercetare din contul posibilităţii de modificare a parametrilor. elaboraţi pe baza noţiunilor de selecţie naturală şi genetică. dezvoltarea de strategii. fiind considerată ca cea mai complexă dintre toate funcţiile intelectuale [39]. roiurile de albine sau bancurile de peşti. modelarea sistemelor dinamice şi efectuarea de predicţii (predicţia vremii. stabilirea arhitecturii reţelelor neuronale. cercetătorii în tehnologii computaţionale s-au inspirat din natura la elaborarea noilor algoritmi. în ultima vreme. pe când cei mai slabi sunt eliminaţi. în mediu. O colonie de furnici poate fi privită ca un sistem multiagent. agenţii pot fi definiţi ca fiind „entităţi computaţionale rezolvitoare de probleme. fiecare individ este un vector în care se codifică o soluţie a problemei. modelarea sistemelor economice şi predicţia fenomenelor cu caracter economic. Cei mai buni indivizi au şansa de a se încrucişa şi forma descendenţi. planificarea activităţilor (generarea automată a orarelor). Se poate întâmpla ca o modificare neesenţială a unui parametru să conducă la îmbunătăţirea considerabilă a soluţiei problemei. unde fiecare agent (furnica) acţionează automat după nişte reguli foarte simple. agenţii au fost definiţi extrem de sintetic. aplicând o astfel de definiţie. Ant Sistem – AS). dar nu pot fi extinse pentru situaţii reale care de obicei sunt mult mai complexe. aşa-numiţii algoritmi evolutivi. Ideea ACO – modelarea comportamentului coloniei. Rezolvarea problemelor apare necesară atunci când un organism sau un sistem ce posedă inteligenţă artificială nu cunoaşte drumul pe care trebuie să îl parcurgă de la o stare dată la o stare scop dorită. modelarea sistemelor biologice. Desigur că o astfel de definiţie este prea cuprinzătoare pentru a putea separa mai bine agenţii de alte tipuri de sisteme.

Anume aceasta regulă elementară determină capacitatea furnicilor de a găsi un nou drum (cel mai scurt). Soluţiile vor juca un rol de indivizi. furnicile vor căuta şi alte drumuri.deplasării. acele furnici care întâmplător au ales cel mai scurt drum. 1. Indivizii neselecţionaţi din populaţia curentă vom spune că „mor”. adică creează un nou individ printr-o modificare a valorii unei variabile (noua valoare fiind din domeniul de valori sau intervalul corespunzător variabilei). iar pentru compararea indivizilor este necesară o măsură comună de apreciere. Soluţia va fi un ansamblu de valori numerice ale variabilelor extrase din domeniile corespunzătoare.[36]. Aceştia se bazează pe o selecţie naturală şi pe exploatarea eficientă a informaţiilor de specialitate acumulate în timp. furnicile marchează drumul cu feromon (pheromone). această informaţie se foloseşte de alte furnici la alegerea drumului. acelaşi lucru se va întâmpla şi la întoarcere. care reunite formează genotipul. Potenţialul unui individ va fi în acest caz valoarea funcţiei obiectiv în soluţia corespunzătoare. [26]. iar funcţia de optimizat va reprezenta mediul. 1. o metodă evoluţionistă operează cu o populaţie de indivizi. adică sunt omişi în consideraţiile următoare. fiecare luând valori într-un anumit interval [26]. Totalitatea calităţilor unui individ. Algoritmi Genetici (GA) şi evoluţionişti Algoritmii genetici folosesc experienţa strămoşilor transmisă genetic la urmaşi [1]. Aceste calităţi sunt variate şi diferă de la individ la individ. informaţia genotipică este moştenită de urmaşi.11. Metodele evoluţioniste au ca obiectiv maximizarea unei funcţii de mai multe variabile. Însă. Transformările simple se numesc mutaţii şi asigură o anumită variabilitate în interiorul populaţiei. Aceasta măsură numită potenţial depinde de modul în care calităţile individuale sunt corelate cu cerinţele mediului înconjurător. Fenotipul e determinat de premizele genetice ale individului. la fiecare pas al algoritmului se lucra cu o singură soluţie. vor ajunge mai repede la destinaţie şi după câteva deplasări acest drum va fi mai îmbogăţit cu feromon. Pornind de la teoria evoluţionistă a lui Darwin. atunci şi celelalte furnici vor alege cel mai scurt drum. O parte a indivizilor selecţionaţi sunt supuşi unor transformări în cadrul unui proces de recombinare prin intermediul unor operatori genetici pentru a obţine noi indivizi. speciile se orientează spre indivizi cu potenţial din ce în ce mai ridicat prin selecţie naturală. Modelarea evaporării feromonului ne garantează că soluţia optimă locală nu va fi unică. Cum mediul este unul şi acelaşi pentru toţi. Indivizii care compun populaţia sunt aleşi la întâmplare din mulţimea tuturor soluţiilor problemei şi apoi prin procesul ce imită selecţia naturală se alege din populaţia curentă un număr de supravieţuitori care vor constitui „izvorul” generaţiei următoare. 182 .[29]. calităţi care determină potenţialul său se numeşte fenotip. dacă drumul vechi nu mai este accesibil.12. iar procesul evolutiv al unei specii trebuie înţeles ca un schimb continuu şi permanent de material genetic. indivizii cu cele mai bune calităţi pentru supravieţuire vor avea mai mulţi urmaşi cărora le vor transmite aceste calităţi.[28]. Deoarece deplasarea furnicilor este determinată de concentraţia de feromon. Furnicile cu aceeaşi probabilitate vor înconjura obstacolul din stânga şi din dreapta.[27]. Rezultă deci că dacă în metodele clasice. Selecţia se face astfel ca indivizii cu potenţial mai ridicat (soluţii ce oferă funcţiei obiectiv o valoare mai mare) să aibă şanse mai mari de a se număra printre supravieţuitori.

Metodele evoluţioniste [10] pot fi diferenţiate pentru una şi aceeaşi problemă prin: – structura S de reprezentare a indivizilor. mediul ambient reprezentat prin funcţia de optimizat clasifică soluţiile după potenţialul lor. t=1. căutări din mai multe puncte deodată şi aplicarea regulilor probabilistice şi deterministice judicios combinate. toţi cromozomii au acelaşi număr de componente. Terminologia este cea specifică geneticii. Primii algoritmi genetici au fost elaboraţi la sfârşitul deceniului şapte de către Holland ca o alternativă la metodele clasice de optimizare [32]. menţinând la fiecare pas o populaţie de soluţii posibile si încurajând culegerea de informaţii pe o direcţie sau alta. adică de precizia dorită în calcule.vn) se face prin calculul valorii unei funcţii f(xv). cât şi prin poziţia ei în secvenţă. probabilităţile de aplicare a diverşilor operatori). prin ele se creează noi indivizi prin combinarea de părţi provenind de la mai mulţi indivizi selecţionaţi (de obicei. numărul indivizilor care compun populaţia iniţială va fi menţinut şi pentru generaţiile următoare P(t). Încrucişarea sau mutaţia încrucişată (crossover mutation) implică doi „părinţi” şi înseamnă concatenarea unei părţi din v1 cu a doua parte din v2 şi invers. cele slabe mor. Diferenţele esenţiale faţă de alte metode de căutare sunt: multiparametrizare. doi). după amânarea unui număr suficient de mare de generaţii soluţia cea mai bună găsită este foarte aproape de soluţia optimă. număr ce depinde de precizia soluţiei. şi anume: – cromozomi: denumire folosită pentru indivizi sau soluţii posibile ale problemei de optimizare.….[36]. astfel încât se obţin doi „urmaşi”. o genă este caracterizată atât prin valoarea ei (0 sau 1). Algoritmii genetici sunt algoritmi stochastici care folosesc metode de căutare ce modelează fenomene naturale: moştenirea genetică şi lupta pentru supravieţuire din teoria darwiniană. 183 . – operatorii genetici de recombinare. numită funcţie obiectiv. – evaluarea potenţialului indivizilor selectaţi sau a unui cromozom v=(v0. Dacă în timpul procesului iterative este obţinut individul cu potenţialul cel mai ridicat. Un algoritm genetic este o procedură evoluţionistă în care indivizii sunt reprezentaţi prin şiruri de valori 0 si 1.2. – alegerea parametrilor (dimensiunea populaţiei. – modul de generare a populaţiei iniţiale. – gene: componentele unui cromozom ordonate liniar. – recombinarea pentru obţinerea de noi indivizi: pornind de la populaţia iniţială. Mutaţia alterează una sau mai multe gene ale unui cromozom. Populaţia suferă o evoluţie orientată: la fiecare generaţie soluţiile bune se reproduc. Fundamentarea teoretică a algoritmilor genetici se bazează pe reprezentarea binară a soluţiilor şi pe noţiunea de schemă. Metodele evoluţioniste spre deosebire de cele clasice realizează o căutare multidirecţională.Transformările complexe sunt încrucişările (sau mutaţii încrucişate) şi au rolul de a realiza schimbul de informaţii între soluţiile combinate (sau indivizi). – modul de tratare a restricţiilor populaţiei. reprezentaţi prin vectori binari. precum şi schimbul de informaţii între direcţii. v1. algoritmul genetic utilizează doi operatori genetici: mutaţia şi încrucişarea. valorile acestora schimbându-se din 0 în 1 sau invers. În urma acestor transformări se obţine o nouă populaţie care la rândul ei este supusă transformărilor de mai sus. – populaţie: algoritmul începe prin a selecta arbitrar un număr de vectori binari care vor forma populaţia iniţială P(0).

Algoritmii care permit rezolvarea unei astfel de probleme necesită stabilirea a două elemente: direcţia de căutare şi dimensiunea „pasului" efectuat în direcţia respectivă. Ideea acestor algoritmi simpli de căutare este de a stabili. Fiecare agent este o particulă ale cărei coordonate sunt chiar parametri de optimizat. iar o schemă medie rămâne la acelaşi nivel.O schemă este un template ce permite explorarea similarităţilor între cromozomi. Numărul de şiruri (care se potrivesc cu o schemă S) într-o populaţie creşte proporţional cu raportul dintre potenţialul (fitness-ul) schemei şi potenţialul mediu al populaţiei. Schema va reprezenta toate şirurile care se potrivesc cu poziţiile diferite de „*”. procesul iterativ rămâne blocat acolo. Spaţiul de căutare în care se face optimului căutare este euclidian deci fiecare particulă are o poziţie şi o viteză. foloseşte metode de descreştere de tip gradient. Aceasta înseamnă că o schemă „deasupra mediei” va avea un număr crescut de şiruri în generaţia următoare. algoritmi de descreştere. Schemele au trei proprietăţi importante: 1. probabilitatea ca aproximaţia să fie într-o vecinătate oricât de mică a optimului global tinde către 1). care sunt folosite pentru schimbul de informaţii în timpul încrucişării. deasupra mediei vor avea un număr exponenţial de încercări în generaţiile ulterioare. O consecinţă imediată a teoremei schemei este că algoritmii genetici explorează spaţiul de căutare prin scheme de ordin scăzut. Ipoteza blocurilor constructive – un algoritm genetic caută să obţină performanţe aproape de optim prin juxtapunerea schemelor scurte. 1. Algoritmii tradiţionali de învăţare. Potenţialul (fitness-ul) unei scheme S – este media potenţialelor tuturor şirurilor din populaţie care se potrivesc cu schema S. de ordin scăzut. Ei sunt. cum este algoritmul „backpropagation”. Algoritmii aleatori de căutare se caracterizează prin utilizarea unor elemente aleatoare în stabilirea direcţiei de căutare. ceea ce din punct de vedere al unui algoritm de învăţare reprezintă o învăţare incompletă. în sensul că direcţia nou generată este acceptată doar dacă asigură micşorarea funcţiei cost însă nu folosesc nicio informaţie asupra gradientului funcţiei f. Lungimea de definiţie – este distanţa dintre prima şi ultima poziţie fixă din şir. la fel ca metodele de tip gradient.13. Principalul dezavantaj al acestor metode este faptul că nu asigură o convergenţă în sens clasic ci doar o convergenţă în sens probabilist (de exemplu. 2. Fiecare 184 . Un alt dezavantaj pe care îl prezintă algoritmii bazaţi pe metode de tip gradient este că necesită ca funcţia obiectiv să fie suficient de netedă în vecinătatea minimului căutat. scurte. o schemă „sub medie” va avea un număr mai redus de şiruri. Ea este construită introducând simbolul „*” în alfabetul genelor. Algoritmii de învăţare bazaţi pe minimizarea unui criteriu de eroare folosesc metode numerice de minimizare. Ordinul – reprezintă numărul de valori ale fiecărei poziţii fixe (0 şi 1) prezente în schemă. numite blocuri constructive. în mod aleatoriu. direcţia de căutare. având un ordin scăzut. multiagent inspirat din comportamentul stolurilor de păsări. Teorema schemei – Scheme scurte. ceea ce poate fi o restricţie în anumite situaţii. O dată ajuns într-un minim local. Algoritmul de optimizare Particle Swarm Optimisation Particle Swarm Optimization este un algoritm de optimizare de tip stochastic. Algoritmii aleatori care vor fi prezentaţi au avantajul că nu impun ipoteze de netezime asupra funcţiei obiectiv şi datorită prezenţei perturbaţiilor permit uneori evitarea minimelor locale. Aceste metode au un caracter local conducând la minimul din vecinătatea căruia aparţine aproximaţia iniţială. 3.

particulă memorează două soluţii, şi anume cea mai bună soluţie individuală (numită şi soluţia cognitivă) şi cea mai bună soluţie a întregii populaţii (numită şi soluţia socială). Vitezele sunt modificate la fiecare iteraţie în funcţie de viteza din iteraţia trecută (inerţie), distanţa faţă de cea mai bună poziţie personală (termenul cognitiv) şi distanţa faţă de cea mai bună poziţie găsită de toate particulele (termenul social). Partea stochastică a algoritmului o reprezintă factorii aleatori cu care sunt scalaţi termenii cognitivi şi cei sociali. A fost dezvoltat de dr. Eberhart şi dr. Kennedy în 1995 [37],[38];[39]. PSO are multe similarităţi cu tehnicile de calcul evoluţionare cum sunt algoritmii genetici. Sistemul e iniţializat cu o populaţie de soluţii aleatoare în schimb, faţă de algoritmii genetici PSO nu are operatori evoluţionari cum sunt cei de crossover şi de mutaţie. În PSO, soluţiile posibile „zboară” prin spaţiul problemei sub influenţa soluţiilor optime curente. Este cunoscut faptul că în lumea reală, de cele mai multe ori problemele nu pot fi abordate discret, ci este nevoie de o tratare continuă, găsirea unei soluţii la problemele continue fiind de cele mai multe ori o provocare pentru un număr mare de motive. Problemele într-o lume reală nu pot fi bine definite, sunt dinamice, sau sunt definite într-un mediu dinamic. Mai mult problema poate fi deosebit de complexă, având numeroase optimizări locale de făcut, numeroase puncte de extrem, de minim sau de maxim, sau domeniul în care se cere soluţionarea ei poate fi mult prea mare pentru o rezolvare satisfăcătoare. În general pentru găsirea unei soluţii exhaustive este nevoie de o foarte mare putere de calcul sau de timp pentru a fi rezolvate. O modalitate de a simplifica problema este prin reducerea domeniului la un domeniu discret fapt care sigur va atrage un nivel mai redus de precizie al soluţiei, dar va reprezenta o bază de plecare în căutarea unei soluţii mai apropiată de realitate într-un mod exhaustiv. Această metodă, totuşi, poate să conducă la o soluţie mai mult sau mai puţin corectă. ”Evolutionary computation” este cunoscut ca un subdomeniu de vârf al inteligenţei artificiale care se bazează pe un progres iterativ, de exemplu, creşterea şi dezvoltarea într-o populaţie care este apoi este selectată pentru o căutare aleatoare, utilizând procesarea paralelă cu scopul obţinerii rezultatului dorit. Asemenea procese au la bază surse inspirate din mecanismele biologice ale evoluţiei, incluzând un număr mare de algoritmi de optimizare metaeuristici, cum ar fi: – Evolutionary Algorithms (EAs): Genetic Algorithms (GAs), Evolutionary Programming (EP), Evolution Strategy (ES) – Memetic Algorithms (MAs); – Swarm Intelligence (SI): Particle Swarm Optimization (PSO), Ant Colony Optimization (ACO). În ultimii ani, graniţele între aceşti algoritmi de optimizare au fost estompate, iar azi EAs combină avantajele tuturor abordărilor. Toate aceste tehnici sunt, de fapt, algoritmi care au la bază principiile evoluţiei şi sunt numiţi adeseori Algoritmi Evolutivi. Un astfel de Algoritm Evolutiv este un algoritm de optimizare metaeuristic bazat pe existenţa unei populaţii şi care utilizează mecanisme inspirate din evoluţia darwiniană: reproducerea, mutaţia, recombinarea, selecţia naturală şi supravieţuirea celui mai adaptat. Un mod eficient de a aborda aceste probleme deosebit de complexe într-un mod continuu, este de a utiliza tehnici de căutare şi de optimizare, cum ar fi de tipul algoritmilor stochastici, determinişti, sau uneori combinaţii ale ambelor metode, care se pare că devin tot mai des utilizate. Algoritmii stochastici de căutare şi tehnicile de optimizare cel mai des utilizate sunt algoritmii genetici şi Particle Swarm Optimization care în principiu presupun soluţii, valori şi obiective similare Particle Swarm Optimization are drept scop asemenea celorlalţi algoritmi de optimizare îmbunătăţirea performanţelor de căutare aleatoare în optimizare, prin identificarea şi explorarea spaţiilor cu o probabilitate mai mare de a conţine soluţii care să fie cât mai bune. 185

Alegerea unei tehnici, care ar garanta cea mai bună soluţie ar avea nevoie de cunoştinţe extinse ale problemei de spaţiu de căutare. În cele mai multe probleme din lumea reală, acest lucru nu este însă posibil. Mulţi astfel de algoritmi de optimizare stochastici, precum şi tehnicile de căutare şi optimizare sunt inspirate din natură. Natura ridică multe probleme dificile, cum ar fi modul păsărilor de a găsi o sursă de hrană, sau de modul în care un animal de pradă îşi găseşte hrana. Pe termen scurt, problemele se rezolvă prin învăţare şi adaptare, pe termen lung, problemele sunt rezolvate de către evoluţie. Darwin descrie în teoria evoluţiei în 1859 modificările impuse de selecţia naturală. Principiile biologice ale inteligenţei swarm are rădăcini adânci în modul de organizare şi comportamentul social al insectelor. De la reţele de telecomunicaţii la algoritmii de control ai roboţilor, comportamentul social al acestor grupuri de insecte a inspirat multe din domeniile de cercetare. Tehnica de optimizare de tip Particle Swarm Optimization are ca inspiraţie comportarea socială legată în special de transmiterea şi utilizarea în comun a informaţiei, a unor fiinţe vii cum ar fi stolurile de păsări, roiurile de albine sau bancurile de peşti. În variantele artificiale, procesul de căutare este asigurat de un ansamblu de particule a căror mişcare este caracterizată de o „viteză” care se modifică în timp, în funcţie de caracteristicile întregului sistem. Pentru găsirea rapidă a optimului însă au dificultăţi în evitarea minimelor locale. S-a remarcat din experienţa acumulată în timp din domeniul social că oamenii îşi pot rezolva anumite probleme discutând cu alte persoane despre ei şi îşi pot schimba anumite atitudini. Acest algoritm de optimizare are la bază optimizarea de inspiraţie socială. O problemă este dată, iar calea de a o soluţiona este de a o pune sub forma unei funcţii obiectiv (finess function) şi de a studia această funcţie. Particle Swarm Optimization (PSO) este un foarte actual şi modern algoritm stochastic de optimizare, independent de gradient, de tipul multi-agent, în care fiecare agent îşi va desfăşura căutarea într-un domeniu D de căutare şi va memora valoarea cea mai bună, valoarea minimă a lui F găsită la o distanţă foarte bună. În variantele artificiale, procesul de căutare este asigurat de un ansamblu de „particule”, tip roi-uri de particule a căror mişcare este caracterizată de o „viteză” care se modifică în timp în funcţie de caracteristicile întregului sistem. Căutarea permite găsirea rapidă a optimului însă de multe ori se mai întâmpină dificultăţi în evitarea minimelor locale. În decursul scurtei lui perioade de existenţă, algoritmul Particle Swarm Optimization a suferit numeroase schimbări până la introducerea lui în anul 1995 [1]. În versiunea originală a algoritmului Particle Swarm Optimization Kennedy, un psiholog din domeniul social şi Eberhart, un inginer din domeniul electric, au folosit acest algoritm în domeniul inteligenţei computaţionale, utilizând simple analogii cu interacţiunile sociale. Prima simulare Kennedy Eberhart, din 1995, a fost influenţată de munca lui Heppner and Grenander, din1990, introducând analogii cu un stol de păsări în căutarea hranei. Cu timpul au fost dezvoltate noi versiuni ale algoritmului, noi programe de implementare a acestuia şi au fost introduşi noi parametri care au apărut în timp şi care au influenţat algoritmul. Acum foarte puţini ani acest algoritm era privit ca o curiozitate, care a atras însă astăzi numeroşi specialişti şi cercetători din întreaga lume. Lucrurile se schimbă repede şi cercetătorii descoperă numeroase metode de a produce lucruri noi, iar multe din aceste lucruri au evoluat datorită acestui nou algoritm. Acest lucru a condus rapid la realizarea şi perfecţionarea acestui nou algoritm de optimizare, foarte puternic, numit Particle Swarm Optimization (PSO). În Particle Swarm Optimization, un număr de simple entităţi denumite particule, sau agenţi sunt plasate în domeniul de căutare a unor funcţii, numite şi funcţii obiectiv care sunt evaluate mereu în locaţiile curente. 186

Fiecare particulă îşi determină mişcarea din spaţiul de căutare combinând aspecte legate de cea mai bună poziţie a lui, precum şi cele mai bune poziţii ale particulelor învecinate numită şi best-fitness, precum şi de poziţiile curente pe care le are influenţate şi de perturbaţii aleatoare. Următoarea iteraţie are loc după ce toate particulele s-au mişcat. Aceste poziţii curente, cea mai bună poziţie anterior determinată şi viteza de deplasare. Poziţia curentă este considerată ca un set de coordonate descriind un punct din spaţiu. La fiecare iteraţie a algoritmului, poziţia curentă este evaluată ca o problemă, căreia trebuie să i se găsească o soluţie. Dacă poziţia găsită este mai bună decât cele anterior găsite, atunci aceste coordonatele sunt stocate într-un vector. Valoarea celei mai bune poziţii găsite este stocată într-o variabilă numită cea mai bună poziţie Pbesti, pentru a putea face în continuare comparaţii cu rezultatele date în urma altor iteraţii. Dar Particle Swarm este ceva mai mult decât o colecţie de particule. S-a constatat că o particulă de una singură nu are puterea de a rezolva aproape nici una din problemele ridicate, constatându-se că progresul apare numai când aceste particulele încep să interacţioneaze între ele. Rezolvarea problemei este un fenomen la scară largă, pornind de la impactul social al unei particule individuale până la interacţiunea lor. În orice caz, populaţia este organizată având la bază un sistem de comunicare după o oarecare topologie, de cele mai multe ori învârtindu-se în jurul unei reţele de tip social. Direcţia de căutare, viteza şi pasul de căutare sunt actualizate mereu în căutarea valorii optime. Fiecare agent „pasăre” va comunica cu ceilalţi agenţi unde a găsit cea mai bună valoare F. În căutarea unui optim fiecare agent în deplasarea lui va stoca informaţii locale despre cea mai bună poziţie găsită pe care o va comunica altor agenţi, dar va dobândi în urma schimbului permanent de informaţii şi o cea mai bună poziţie globală dată de comunitatea cu care se învecinează şi spre care va tinde să ajungă. Aceste informaţii sunt incluse în fiecare pas de actualizare şi este de crezut că viteza algoritmului creşte datorită acestui proces de comunicare. Pentru implementarea lui matematică fiecărui agent aflat în mişcare i se asociază un vector de poziţie n dimensional

r X

i

(t ) ) şi un vector

r v (t ) n dimensional în care se stochează date despre viteza agentului
i

În studiul roiului de agenţi n dimensional la fiecare iteraţie, calitatea unei particule este evaluată prin intermediul unei funcţii obiectiv. Interacţiunea socială între particule le permite să reţină valorile cele mai bune ale funcţiei obiectiv pe care întregul roi le-a atins de-a lungul timpului. Mişcarea particulelor poate fi într-un domeniu continuu, discret sau mixt [Kennedy, 1997]. Printre cele mai utilizate tehnici euristice care se folosesc împreună cu algoritmul PSO ar fi de amintit: cea mai bună vecinătate locală (Kennedy, 1999), viteze iniţiale nenule (întârzie căutările liniare în PSO), restricţionarea vitezei maxime (Eberhart, 1995) sau minime, restricţionarea poziţiei (Robinson, Rahmat-Samii, 2004), craziness (Kennedy, 1995), utilizarea factorului de inerţie aleator unic (Zheng, Qian, 2003). r Astfel, fiecărui agent în parte i se va determina o poziţie pibest (t) pe care acesta şi-o reţine ca fiind cea mai bună poziţie a sa pe care şi-a putut-o determina la nivel local, dar şi o r poziţie g best (t) care de fapt este cea mai bună valoare provenită de la vecinii cu care acesta comunică şi spre care va tinde să ajungă, fiind astfel în permanenţă informat de performanţele vecinilor săi.
187

1.13.1. Algoritmul PSO original Fiecare particulă îşi înregistrează coordonatele celei mai bune soluţii pe care a obţinuto până acum, soluţia proprie, precum şi cea mai bună soluţie găsită de toate particulele, soluţia dată de întregul roi de particule. Optimizarea prin roi de particule înseamnă, la fiecare iteraţie, schimbarea vitezei (accelerarea) fiecărei particule către locaţiile soluţiei proprii, respectiv soluţiei roiului. Acceleraţiile sunt ponderate cu nişte factori aleatori. şi vectorii de poziţie, Fie N particule distribuite în spaţiul de căutare. Notăm cu respectiv viteză ai particulei . Notăm cu vectorul celei mai bune poziţii găsite şi cu vectorii celor mai bune poziţii găsite de fiecare particulă. Vectorul viteză al particulei la iteraţia este calculat astfel:

şi sunt factori de influenţă cognitivă, respectiv socială. unde , iar cu valori generat aleator, distribuit uniform în intervalul Hadamard (înmulţirea element cu element). Noile poziţii ale particulelor devin astfel:

este un vector de s-a notat produsul

La fiecare iteraţie se evaluează fiecare particulă şi dacă se găsesc soluţii mai bune, iar sunt în permanenţă actualizaţi. vectorii şi Algoritmul PSO clasic în pseudocod este: Iniţializează particulele Cât timp nu s-a atins optimul sau nu s-a depăşit numărul maxim de iteraţii { pg = min(p(k)) Pentru fiecare particula k { Dacă f( x(k) )<f( p(k)) atunci p(k) = x(k) Pentru fiecare dimensiune D { V(k,d) = V(k,d) + C1*rand()*(p(k,D)-x(k,D)) + C2*rand()*(pg(D)-x(k,D)) X(k,d) = X(k,d) + V(k,d) } } În care f() reprezintă funcţia obiectiv care trebuie minimizată pg e soluţia cea mai bună găsită de algoritm până în prezent, p e vectorul celor mai bune soluţii găsite de fiecare particulă, x este vectorul de soluţii (poziţiile particulelor) şi V este vectorul de viteze. Astfel, vectorial vom avea:
r În urma evaluării funcţiei obiectiv F:Rn → R pentru actualizarea lui pibest vom avea în urma evaluării funcţiei obiectiv F definită în spaţiul n-dimensional stabilit pentru căutare următoarele posibilităţi: r r r r dacă avem F( X i (t + 1) ) < F( pibest ) atunci pibest = X i (t + 1)

r X

(t + 1) i

= X (t ) + v i (t + 1) ∀i ∈ [1, n] i

r

r

188

În cazul variantei clasice a Particle Swarm Optimzation are loc indexarea vitezei de căutare a fiecărui agent după următoarea formulă: r (t + 1) = r (t ) + C rand() ( p - r (t ) )) + C rand() ( g - r (t ) )) r r 1 2 ibest X i best X i vi vi

r r r altfel dacă F( X i (t + 1) ) ≥ F( pibest ) atunci pibest =

r X

i

(t ) ∀i ∈ [1, n]

Unde rand() reprezintă un şir de valori numerice generate aleator, uniform distribuite în intervalul de lucru [0,1], iar constantele C1 şi C2 , numite şi constante de accelerare se stabilesc pe baza cunoştinţelor acumulate la nivel local, de către un agent dar şi de influenţa socialului prin intermediul schimbului de informaţii cu vecinii [Kennedy,1995]. Modificarea vitezei se face ca urmare a diferenţelor dintre poziţia curentă a agentului şi cea mai bună poziţie a lui anterior calculată, precum şi de poziţia lui curentă şi cea mai bună poziţie comunicată de vecinii lui. Sunt aplicaţii în care rezolvarea problemei de optimizare nu poate fi însă realizată, sau este realizată cu performanţe ceva mai modeste, datorită creşterii foarte mari, sau a unei creşteri explozive a vitezei de deplasare a agenţilor. Pentru a preveni creşterea prea rapidă a vitezei de deplasare a particulei se impune o limitare a acesteia la o valoare Vmax, pentru a nu ieşi din domeniul de căutare. Astfel dacă viteza are tendinţa de a depăşi Vmax, viteza de deplasare se va lua ca Vmax, limitându-se viteza de deplasare la intervalul [-Vmax, Vmax]. Pentru aceasta în algoritm au fost introduşi şi parametri de constrângere a vitezei. O valoare mare pentru constanta C1 înseamnă de fapt tendinţa de deplasare a particulei într-o direcţie apropiată de cea mai bună anterior determinată a ei, iar o valoare mare a lui C2 va implica deplasarea particulei într-o direcţie apropiată de cea dată de vecini. Totuşi pentru a nu avea o convergenţă prea rapidă a roiului de agenţi spre cea mai bună valoare determinată au fost impuse în 1998 următoarele restricţii au fost impuse de către Kennedy, care impune ca C1 + C2 ≤ 4 [38], [39], Se poate ţine cont şi de inerţia particulei printr-un coeficient de inerţie w care poate avea şi el o mare influenţă asupra convergenţei roiului de particule. Acest concept care este de fapt şi prima extindere a algoritmului de bază Particle Swarm Optimization a fost introdus în anul 1998 de Shi [40].

1.13.2. PSO cu inerţie variabilă În 1998, Eberhart şi Shi [40] au propus o îmbunătăţire a algoritmului clasic introducând un factor de inerţie. Cu acest factor, influenţa vitezei vechi devine flexibilă. Astfel, noua formulă de calcul a vitezei este:

este factorul de inerţie. Poziţiile se actualizează după aceeaşi formulă ca şi la unde algoritmul clasic. Formula după care se actualizează viteza particulei, ţinând astfel cont de inerţia particulei devine astfel: r r r r r r v i (t + 1) = W v i (t ) + C1 rand() ( pibest - X i (t ) )) + C2 rand() ( g best - X i (t ) )) De asemenea, s-a constatat că o valoare mare a coeficientului de inerţie va determina agentul să facă căutări mai mult la nivel global, în timp ce o valoare mică a coeficientului de inerţie va favoriza desfăşurarea căutărilor la nivel local. r Van der Berg, în urma studierii convergenţei către valoarea g best a roiului de agenţi, a stabilit o relaţie între parametrii care apar în expresia vitezei impunând relaţia dată de van der Berg. C + C2 Ø > 1 -1 2 189

sau a diversităţii comportării particulelor. Soluţia propusă atunci de Eberhart şi Shi a fost de a scădea factorul de inerţie pe măsură ce algoritmul va evolua. s-a dezvoltat un algoritm de optimizare a parametrilor PSO şi anume OPSO (Optimized Particle Swarm Optimization) în care se aplică PSO pe două niveluri. 1. nu se face o reorientare către vreun optim. se face o căutare grosieră pe o mare parte din spaţiul de căutare şi pe măsură ce trec iteraţiile. şi atunci o căutare grosieră s-ar putea să nu dea rezultate din cauză că particulele ar putea sări efectiv peste acele văi.X (t ) )) + C2 rand() ( g best . Un coeficient de constrângere mare va duce la o convergenţă rapidă a populaţiei. Astfel.1 Stabilirea acestor parametri w . la început. cu văi foarte înguste. pe când o valoare mică înseamnă o căutare fină. 2001]. O anumită funcţie de minimizat poate avea o suprafaţă foarte distorsionată. zburând mai mult nedeviate. iar particulele îşi continuă drumul prin spaţiul de explorare (aproape) nedeviate deci soluţiile găsite sunt din întâmplare pe direcţiile lor. Pe de altă parte. Desigur.C1. O altă variantă de PSO o reprezintă un model hibrid de PSO care încorporează concepte de subpopulaţii şi operatori evoluţionari cu preţul unui efort computaţional mai mare. C2 reprezintă un factor esenţial pentru a face din algoritmul Particle Swarm Optimization un algoritm performant. roiuri care caută în spaţiul problemei şi odată pentru optimizarea parametrilor optimizării. Recent.13. Ei au introdus conceptul de coeficienţi de constrângere care ar trebui să controleze fiecare dintre cei trei termeni implicaţi în actualizarea vitezelor pentru a limita explozia particulelor în afara limitelor spaţiului de interes. particulele s-ar putea grupa în jurul unui minim local slab. Formula după care se modifică viteza particulei în acest caz. ϕ . PSO a fost implementat şi pentru antrenarea reţelelor neurale. pe când o valoare mică va implica o convergenţă în timp mai mare. În schimb. roiuri de rulări ale primelor roiuri. O valoare mare înseamnă că particulele îşi schimbă mai greu direcţia şi viteza şi deci pot face o explorare grosieră a spaţiului de căutare. ţinând cont şi de constrângere este: r r r r r r v i (t + 1) = χ[ v i (t ) + C1 rand() ( pibest . ϕ = 4. Odată pentru optimizarea propriu-zisă.3. factorul de inerţie. ca şi factorii cognitivi şi sociali trebuie adaptaţi de la problemă la problemă. 2 . De asemenea. pierzând astfel diversitatea. Alte variante de PSO O variantă interesantă de PSO a fost propusă de M. Tot Eberhart şi Shi au analizat impactul factorului de inerţie asupra performanţelor algoritmului şi au ajuns la concluzia că performanţele sunt mai bune cu un factor de inerţie variabil de-a lungul iteraţiilor. cu o valoare prea mare. particulele accelerează spre soluţiile premature şi se grupează prea rapid în jurul unui minim local. Cu o valoare prea mică a factorului de inerţie. ponderea soluţiilor curente în acceleraţia particulei scade faţă de inerţie. Kennedy.Varianta Particle Swarm Optimization cu coeficienţi de constrângere χ a fost introdusă în anul 1999 de Clerc şi Kennedy utilizaţi tot pentru a rezolva problema convergenţei populaţiei. dacă factorul de inerţie este mic şi avem de-a face cu o funcţie multimodală. pe un subspaţiu mai restrâns. unde χ=C1 + C2 pentru cazul ϕ > 4 χ= 2 2 − ϕ − ϕ − 4ϕ Dacă ϕ ≤ 4 Clerc şi Kennedy recomandă pentru a nu depăşi Vmax de deplasare. Clerc şi J. 190 . căutarea devine din ce în ce mai fină.X (t ) ))] i i Valoarea pentru coeficientul de constrângere este dată de următoarea formulă stabilită de Clerc şi Kennedy [Clerc. Menţinerea diversităţii este crucială pentru convergenţa oricărui algoritm de optimizare multiagent.

Explorarea înseamnă capacitatea de a căuta amănunţit prin spaţiul problemei în speranţa de a găsi un optim bun. Schmuker şi Schneider ca şi Kennedy şi Clerc s-a analizat. O analiză teoretică amănunţită a fost făcută de Clerc şi Kennedy. particulele au o traiectorie mult mai 191 . Suprafaţa de eroare este puternic distorsionată şi are multe minime locale împrăştiate. Un alt motiv pentru care algoritmul este atractiv este acela că sunt puţini parametri de ajustat. roiul va tinde să oscileze între ele şi va converge mai greu. Explicaţia acestui fenomen este că mai multe particule găsesc soluţii intermediare în locaţii diferite. poate funcţiona într-o gamă foarte largă de aplicaţii. iar în cazul funcţiilor multimodale cum este şi în experimentul de faţă. A fost demonstrat empiric că PSO obţine rezultate mai bune. Un model PSO. Dacă soluţiile intermediare către care este accelerat roiul sunt dispersate. selecţia parametrilor algoritmului rămâne un proces empiric. O populaţie diversă dă posibilitatea algoritmului de a scăpa de optime locale şi de a căuta soluţii pe zone mai întinse ale spaţiului de căutare.13.13.4. 1. PSO a fost aplicat cu succes în multe domenii. Dezavantajul evident la creşterea numărului de particule este că numărul de evaluări ale funcţiei de cost creşte. algoritmul converge către un optim mai bun însă viteza de convergenţă relativă este mai slabă la un număr mare de particule. diversitatea scade atunci când aceeaşi submulţime de particule apropiate găseşte soluţiile cele mai bune pentru un număr de iteraţii. Algoritmul PSO include nişte parametri care influenţează foarte mult performanţele optimizării. prin termenul de influenţă socială. Exploatarea este abilitatea de a concentra căutarea în jurul unei soluţii promiţătoare cu scopul găsirii unei soluţii cât mai precise. Dacă acest fenomen se întâmplă pentru destule iteraţii. Aceşti parametri reglează ceea ce a fost numit compromisul între explorare şi exploatare. Un avantaj evident al algoritmului este acela că nu necesită informaţii despre gradientul funcţiei obiectiv. ceea ce este şi logic. mai rapid şi mai „ieftin” decât alte metode. impactul coeficienţilor cognitivi şi sociali asupra convergenţei. În cazul Particle Swarm Optimization. la un moment dat. Avantaje ale PSO În ultimii ani. toate particulele se vor afla în aceeaşi „vale” a suprafeţei funcţiei de minimizat. un coeficient de acceleraţie social mai mare forţează o convergenţă mai rapidă. restul particulelor vor fi trase din ce în ce mai mult spre o aceeaşi zonă a spaţiului de căutare.6. printre altele. urmând să fie la rândul lor împrăştiate. Acest lucru este evident dacă analizăm ecuaţia de actualizare a vitezelor unde observăm că elementul aleatoriu al algoritmului intervine tocmai în influenţa coeficienţilor respectivi. şi face salturi mari fără a converge (pentru cazurile jurul valorii ). Studiul convergenţei PSO Menţinerea diversităţii populaţiei de agenţi este foarte importantă la algoritmii de optimizare multiagent. Un beneficiu al acestui fapt este acela că funcţiile implicate pot să nu fie derivabile sau ca derivata să nu fie cunoscută. Coeficienţii de acceleraţie În studiile publicate de Meissner. În cazul coeficienţilor mici. ci ţine cont doar de valorile funcţiei. iar roiul de particule este accelerat către aceste soluţii. Se observă că algoritmul tinde lin şi rapid către un optim local atunci când coeficienţii sunt mici (vezi cazurile ). S-a tras concluzia că în cazul funcţiilor unimodale. cu mici variaţii. PSO este foarte uşor de implementat şi are un cost computaţional relativ scăzut. 1. cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când cei doi coeficienţi sunt apropiaţi ca valoare. poate chiar optimul global.1.13. acea vale poate să nu ducă spre minimul global.5. Astfel. La creşterea numărului de particule. tinde către un optim mai bun cu coeficienţii în . În ciuda eforturilor recente de cercetare. ci să fie doar destul de adâncă încât să atragă soluţiile cele mai bune o perioadă şi destul de largă încât să fie uşor de găsit. deci este de aşteptat ca o bună parte dintre soluţiile intermediare găsite să se afle în apropierea unor astfel de minime. În funcţie de forma acelei suprafeţe.

În cazul coeficienţilor mari. unde.domoală din cauză că în ecuaţia vitezei intervine mai mult inerţia. Factorul de inerţie Factorul de inerţie dictează cât din viteza de la iteraţia precedentă se păstrează în iteraţia curentă. Variaţia factorului de inerţie În 1998. Acesta este de fapt motivul pentru care. dacă vom compara rezultatele obţinute pe medie nu vom putea trage nicio concluzie [41]. cât şi a calităţii optimului găsit. Explicaţia dată de Eberhart şi Shi a fost că. la începutul căutării. roiul se strânge rapid în jurul primului optim local găsit. practic roiul „explodează”.8. Eberhart şi Shi au analizat impactul factorului de inerţie asupra convergenţei roiului de particule.13. li se permite particulelor să se grupeze în jurul optimului. algoritmul nu poate converge.7. Explicaţia acestui fenomen este următoarea. Nimic nu garantează că optimul respectiv este apropiat de un optim global sau nu. deci roiul se va strânge rapid în jurul unui optim local. În cazul factorilor de inerţie mari. 1. Un factor de inerţie mare lasă particulele să zboare aproape nedeviate prin spaţiul de căutare. Se observă că la factori de inerţie prea mici sau prea mari (vezi cazurile ) algoritmul nu găseşte optime foarte bune. fapt observat şi de Clerc şi Kennedy. în funcţie de mărimea coeficienţilor cognitivi respectiv sociali. Acesta dă rezultate cât mai bune adaptânduse la cerinţele noastre. În cazul factorilor de inerţie mici. neţinând cont de vreo soluţie găsită. Despre un algoritm nu se poate spune că va mai bun ca toţi ceilalţi pentru un număr foarte mare de funcţii. făcând o căutare mai fină. avem de-a face cu salturi bruşte peste multe soluţii posibile şi oscilaţii datorate influenţei mult mai reduse. pentru a putea compara face o comparaţie cât mai elocventă între diverşi algoritmi de optimizare folosind o bază de date suficient de mare pentru testarea lor. Rezultatul pe care se aştepta în a descoperi setul de funcţii ideal pentru testarea algoritmilor este însă o muncă de durată.14. a inerţiei. 1. Teorema „no free lunch” ne demonstrează că dacă am face o comparaţie între doi algoritmi făcând căutări succesive într-un spaţiu aleator şi utilizând pe rând un număr cât mai mare de funcţii. Eventualele soluţii găsite se află din întâmplare pe traiectoria lor. iar în lipsa unor constrângeri asupra vitezelor maxime şi eventual în lipsa limitelor spaţiului de căutare. chiar dacă eficienţa unor astfel de algoritmi nu poate fi stabilită pe baza unui număr de probleme care au fost rezolvate foarte bine. 1. de astă dată. Eberhart şi Shi au analizat influenţa factorului de inerţie asupra convergenţei şi au obţinut performanţe mai bune folosind un factor de inerţie descrescător de-a lungul iteraţiilor. ţinând cont de faptul că poziţiile aparţin unui domeniu discret. În consecinţă. la evaluarea unui algoritm trebuie să vedem pentru ce probleme de optimizare este el folosit. roiul face o explorare grosieră a spaţiului problemei şi apoi. particulele zboară aproape nedeviate. în special când rezolvarea problemelor ridicate se face utilizând funcţii de optimizare. vor oscila în jurul optimului respectiv sau vor converge. În acest mod au putut fi realizate o serie de funcţii de testare a acestor algoritmi de tipul funcţiilor Benchmark pe baza cărora se poate trage o concluzie despre cum se comportă 192 .13. Un factor de inerţie prea mic lasă traiectoria particulelor numai sub influenţa termenilor sociali şi cognitivi. Pierderea de diversitate în cazul acesta este un impediment major la convergenţa în cazul funcţiilor multimodale. pe măsură ce algoritmul evoluează către un optim. Funcţii tip Benchmark utilizate pentru testarea şi compararea algoritmilor de optimizare În domeniul evolutionary computation. Se observă o îmbunătăţire atât a vitezei de convergenţă.

Pe de altă parte. Astfel. eventuale periodicităţi.algoritmii de optimizare la acest set de funcţii. setul de funcţii creat de Eiben şi Bäck este unul considerat a fi adecvat. Cele mai dificile cazuri apar atunci când aceste puncte de extreme sunt distribuite aleator în acest spaţiu de căutare. după care şi la un nivel global. realizându-se astfel o separare a variabilelor. prezentându-se expresia funcţiei. pentru funcţiile cu variabile separate se poate face o optimizare pentru fiecare variabilă în parte. iar metodele de optimizare mult mai dificile. care va induce un timp mare de căutare. De aceea o problemă deosebit de importantă este de a corecta dimensionarea acestui spaţiu de căutare. extremele şi evoluţia funcţiilor. trebuie să se desfăşoare într-un spaţiu de căutare corespunzător. de a obţine şi generaliza pe cât este posibil funcţia studiată. a spaţiului de căutare [46]. posibilitatea de separare a variabilelor. Setul de funcţii are o serie de funcţii considerate de specialişti ca fiind adecvate pentru a caracteriza algoritmii. 193 . Probleme pot să apară şi din cauza unui spaţiu de căutare de dimensiuni prea mari. în vederea optimizării funcţiei. având aceeaşi unitate de măsură . O funcţie este multimodală dacă ea prezintă două sau mai multe puncte de extreme locale. iar o funcţie de mai multe variabile se consideră a fi separabilă dacă ea poate fi scrisă ca o combinaţie liniară a funcţiei în fiecare variabilă componentă. independent una de cealaltă. Acest lucru ne îndreptăţeşte să tragem concluziile corecte legate de eficienţa unui algoritm în funcţie de tipul funcţiilor pe care le studiem. pentru a obţine soluţii satisfăcătoare. Aceste două noi funcţii sunt Rosenbrock extinsă şi Schwefel. la setul de funcţii standard au mai fost adăugate încă două funcţii cu scopul de a echilibra numărul funcţiilor de toate felurile. ambele fiind utilizate într-o mare măsură în domeniul algoritmilor de optimizare evolutivi. Procesul de căutare a unui punct de extreme. stabilind un acelaşi grad de dificultate în rezolvarea problemei a fost aleasă o dimensiune de p=30. În tabel sunt prezentate expresiile fiecărei funcţii precum şi în detaliu. Cu toate acestea. Funcţiile pentru care nu se poate face separarea variabilelor sunt de cele mai multe ori foarte complicate. mai întâi la un nivel local. într-o vecinătate a acestor puncte de extreme. şi pentru a putea face de exemplu o comparaţie între diverşi algoritmi.

Tabelul 1. Definiţiile funcţiilor în funcţie de caracteristicile structurale Funcţia Definiţia Sphere Schwefel's double sum Rosenbrock Rastrigin Schwefel Ackley 194 .

O variantă extinsă a acestei funcţii a fost propusă de Spedicato.Griewangk Fletcher Powell ) Langerman Funcţia Sphere a fost utilizată cu succes în dezvoltarea strategiilor evoluţionare. Funcţia Rastrigin a fost construită plecând de la funcţia Sphere adăugând un termen de modulare α cos(2πxi ) din cauza căruia conturul aceste funcţii este format dintr-un număr mare 195 . este o simplă şi puternică funcţie convexă. care are principalul dezavantaj că gradientul ei nu este orientat de-a lungul axelor de coordonate. bruşte. Funcţia Rosenbrock. Funcţia Sphere sau funcţia lui De Jong F1. care a fost considerată de mulţi autori ca o competiţie serioasă pentru mare majoritate a algoritmilor de optimizare. sau nu converg deloc din cauza unor prea dese şi rapide schimbări de direcţie. Funcţia Schwefel double sum a fost propusă de Schwefel. cunoscută şi sub denumirea de funcţia De Jong F2. mulţi dintre algoritmii de optimizare converg destul de greu spre punctul de minim global. şi în evoluţia şi evaluarea algoritmilor genetici ca o parte o setului de bază ales fiind propusă de De Jong. şi a unei non-liniarităţi. este o funcţie în două dimensiuni cu un punct de extreme foarte ascuţit ceea ce ar conduce la o rapidă depistarea a valorii de minim global. şi din experienţă se arată că se ajunge la convergenţa ei destul de greu. dar este posibil ca din aceste variaţii destul de abrupte.

cu o dimensionare corectă a acestuia. cu un număr mare de puncte de extreme. avantaj care poate fi folosit la o simplificare a optimizării printr-un algoritm. Matematic. funcţiile obiectiv nu prezintă implicit simetrii. xj. – aplicaţii ale reţelelor neuronale. De multe ori minimul global se găseşte în imediata apropiere a frontierelor domeniului de căutare.n. Exemplificarea aplicării algoritmului de optimizare în Reţele Neurale şi optimizarea poziţionării unor senzori din reţele de senzori tip wireless 1. şi generează la ieşire „1” dacă suma este deasupra unui anumit prag. iar prelucrările se fac în funcţie de intrări şi de conţinutul memoriilor locale. 1. Graful este structurat pe niveluri numite „layers”. care va analiza o regiune de căutare mai mică.de puncte de minime şi maxime locale a căror valoare creşte odată cu distanţa faţă de minimul global. 196 . În general. Pentru un rezultat corect trebuie în general avută în vedere o strategie de căutare care să îmbine modul în care se face explorarea spaţiului. McCulloch si Pitts au propus o unitate prag binară ca model de calcul pentru un neuron. Funcţia Ackley. ⎛ n ⎞ y = f ⎜ ∑ w j xi − μ ⎟ ⎝ 1 ⎠ unde f este o funcţie unitate. care va crea problema de a optimiza fiecare variabilă independent. j=1.15.…. unde mulţi algoritmi eşuează. Suprafaţa determinată de funcţia Schwefel faţă de sistemul de axe prezintă o serie mare de vârfuri şi văi. dar ele sunt nesimetrice şi optimul lor local este distribuit aleator. Funcţia prezintă un al doilea cel mai bun punct de minim departe de minimul global pe care îl căutăm. – proiectarea reţelelor neuronale. propusă de Ackley şi generalizată de Bäck. Nodurile au memorie locală. Funcţia Griewangk conţine un termen care va introduce o interdependenţă între variabile. Algoritmul se bazează pe un sistem dinamic cu topologia unui graf orientat cu intrări şi ieşiri în fiecare nod. altfel se genereaza „0”.1. Funcţiile Fletcher-Powell şi Langerman sunt superior multimodale ca şi funcţiile Ackley şi Griewangk. din care se vor scoate aceste spaţii care au probleme va permite algoritmului să ajungă la optimul global şi deci să se obţină rezultate corespunzătoare. În reţele neurale Algoritmii neuronali sunt la intersecţia domeniilor care se ocupă de căutări în spaţiul soluţiilor şi inteligenţa artificială[1]. Acest neuron calculează o sumă ponderată de cele n semnale de intrare ale sale. Complexitatea acestor funcţii este moderată şi de aceea un algoritm care foloseşte metoda gradientului poate se blocheze într-un punct de minim local şi să nu mai iasă de acolo. dar stabilirea unei strategii de căutare bine aleasă. iar problema principală este reducerea timpului de instruire. iar w j este ponderea asociată intrarii j.15. Memoria locală conţine ponderi care sunt recalculate la fiecare prelucrare. Modificarea ponderilor se numeşte instruirea reţelei neuronale. Domeniul constă din: – teoria reţelelor neuronale. Prelucrarea se produce pe baza unei funcţii de transfer. are un termen de tip exponenţial care implică numeroase minime locale.

deoarece determină crearea unor regiuni de decizie mai complexe decât hiperplanul. Aceste reţele pot trata probleme de clasificare neliniare. – reţele recurente.1. Instruirea perceptronului se bazează pe principiul corecţiei erorilor. Diferitele tipuri de conectivitate implică comportamente diferite.1. Reţelele recurente sunt sisteme dinamice.2. Kohonen. x n ) . fiind dată o intrare. Fiind dat un vector de intrare x = ( x1 . vorbind... În general. altfel este 0. – perceptronul multistrat. Reţele cu propagare înainte (feedforward).15. Când se prezintă un model la intrare. ele produc numai un set de valori de ieşire. Există trei modalităţi principale de instruire (învăţare) pentru reţelele neuronale: a) supervizată – reţelei i se furnizează răspunsul corect pentru fiecare model de intrare (din setul de antrenare).Un ansamblu de neuroni artificiali formează o reţea neuronală artificială. Un perceptron constă dintr-un singur neuron cu ponderi ajustabile. 1.. în care nu există bucle în graf. Boltzmann. wj. j = 1. Hopfield. b) nesupervizată – nu necesită un răspuns corect asociat cu fiecare model de intrare (din setul de antrenare). reţeaua trebuie să determine ponderile conexiunilor pe baza modelelor folosite pentru antrenare. 1. Învăţarea unei reţele neuronale se realizează în două moduri. c) mixtă – combină instruirea supervizată cu cea nesupervizată. Din această categorie fac parte: – perceptronul cu un singur strat. ieşirile neuronilor sunt calculate..…. În general. Acest proces se repetă până la convergenţă. reţelele cu propagare înainte sunt reţele statice. intrarea reţelei în neuron este v = ∑ wj xj − μ j =1 n Ieşirea y a perceptronului este +1 dacă v > 0. conform unei formulări potrivite a problemei ce trebuie rezolvate. în care există bucle datorită feedback-ului. Perceptronul cu un singur strat Reţeaua realizează o propagare înainte a intrărilor. Instruirea reţelelor multinivel nu se poate 197 .n si praguri. nu o secvenţă de valori. Datorită buclei de feedback. Din cauza restricţiilor de configuraţie. de cele mai multe ori. Prin utilizarea unui număr suficient de mare de niveluri şi de unităţi pe fiecare nivel este posibil să se formeze orice regiune de decizie. iar cealaltă folosind instruirea nesupervizată.1. Există mai multe tipuri de reţele neuronale: 1. Câteodată ponderile pot fi setate aprioric de către proiectantul reţelei. reţelele cu un singur strat nu sunt capabile să realizeze decât o clasificare pe clase liniar separabile.15. Perceptronul multistrat Reţelele multinivel reprezintă reţele neuronale feedforward cu cel puţin un nivel intermediar. x 2 . Totuşi. ceea ce determină intrarea reţelei într-o nouă stare. într-un singur pas. perceptronul asignează un model de intrare unei clase dacă y = 1. Abilitatea de a învăţa este o măsură fundamentală a inteligenţei. intrările fiecărui neuron sunt modificate. altfel modelul este asignat celeilalte clase. o parte a ponderilor din reţea este determinată folosind instruirea supervizată. În cazul unei probleme de clasificare în două clase.

de exemplu. Metoda Greedy. Pentru problemele din aceeaşi clasă se poate aplica o aceeaşi metodă generală de rezolvare. o împărţim în mai multe subprobleme care să se poată rezolva mai uşor. nici spaţiu de memorie mare. Un exemplu tipic de aplicare a metodei Greedy îl reprezintă problemele de optimizare. Aceasta înseamnă că sunt situaţii în care metoda Greedy nu generează soluţia optimă. evident cu mici ajustări care depind de problema concretă. Apelul recursiv se continuă până în momentul în care subproblemele devin banale şi soluţiile lor evidente. Metoda Backtracking constă în efectuarea unor încercări repetate. din diverse motive. necesită. de regulă. pe toate căile posibile. comparativ cu metodele exacte. Metoda Greedy nu urmăreşte să determine toate soluţiile posibile ca să o aleagă apoi pe cea optimă.16. ales astfel încât şirul soluţiilor posibile să conveargă spre soluţia optimă. Ideea generală a metodei este de a alege la fiecare pas acel element care determină cea mai mare creştere a acestei funcţii. nu necesită nici timp de calcul. cu posibilitatea revenirii în caz de eşec.realiza cu ajutorul algoritmilor utilizaţi la instruirea reţelelor cu un singur strat. putem spune că explicarea lui provine din dictonul latin divide et impera. Întrucât subproblemele rezultate din descompunere sunt de acelaşi tip cu problema iniţială. Neanalizând influenţa corelaţiei dintre elemente asupra funcţiei de cost. care ar face căutare exhaustivă în spaţiul soluţiilor. desi aceasta există. un efort de calcul foarte mare. metoda nu poate garanta că aceste maximizări locale. succesive. conduc întotdeauna la maximul global aşteptat. Principiul de bază al acestei tehnici este acela de a descompune în mod repetat o problemă complexă în două sau mai multe subprobleme de acelasi tip. Atunci când pe calea curentă de explorare se constată că nu mai sunt şanse să se ajungă la o soluţie validă. În acest tip de probleme. în comparaţie. Concluzii În teoria şi practica programării există un număr foarte mare de probleme pentru care trebuie găsite rezolvări. conform criteriului de optimizare dat. care explorează spaţiul soluţiilor în mod exhaustiv. s-au cristalizat mai multe metode generale de rezolvare a problemelor. La fiecare pas al metodei există o soluţie posibilă care se va îmbogăţi de fiecare dată cu un nou element. de regulă. Metoda Backtracking este un algoritm cu revenire. Despre numele metodei Divide and Conquer. urmată de combinarea soluţiilor acestor subprobleme pentru a obţine soluţia problemei iniţiale. în schimb. Din totalitatea acestor probleme se disting clase de probleme similare. metoda se exprimă în mod natural printr-o funcţie recursivă. cu metoda Greedy. În timp. noua soluţie „înghite” elementul cel mai „promiţător”. deoarece nu se poate calcula direct eroarea la nivelul tuturor unităţilor ascunse. dar de dimensiuni mai mici. O astfel de metodă. se revine cu un pas înapoi şi se abordează o altă cale de explorare. După rezolvarea subproblemelor vom combina soluţiile lor pentru a obţine soluţia întregii probleme. în vederea găsirii soluţiilor. o considerăm dificilă. Metoda de rezolvare Divide and Conquer se poate aplica cu succes la acele probleme care se pot descompune în subprobleme de aceeaşi natură cu problema principală. 1. 198 . se cere să se selecteze din datele de intrare acele elemente care maximizează sau minimizează o funcţie de cost. Semnificaţia este următoarea: atunci când avem de rezolvat o problemă pe care.

indicator foarte important în stabilirea eficacităţii unui algoritm în a converge spre un minim global. printr-un număr de iteraţii cât mai mare plecând ca poziţie de start de la un număr iniţial de iteraţii predefinit. J. Rivest – Introduction to Algorithms. printre aceştia algoritmul Particle Swarm Optimization care a reuşit să aibă cea mai mică rată de blocări. dacă acceptăm că îi cunoaştem valoarea.Scopul algoritmului concret poate să fie determinarea unei soluţii-rezultat sau a tuturor soluţiilor-rezultat. Cuza”. [3] A. [6] K. Algoritmului greedy (lacom). J. Lucanu – Bazele proiectării programelor şi algoritmilor. alege cel mai bun candidat la momentul respectiv. Press. Ullman – Data Structures and Algorithms. Din comparaţia acestor algoritmi rezultă că Metropolis este mai rapid ca ceilalţi în descoperirea minimului global. North Holland. Reading. Această metodă necesită însă un timp de execuţie foarte mare şi nu se aplică decât rar în practică. 2004. Procentul de reuşite în îndeplinirea unor criterii – reprezintă proporţia de cazuri favorabile din toate încercările efectuate. P. ţinând cont şi de faptul că în transcrierea algoritmilor genetici în programe de simulare. 1984 [7] M. Springer Verlag. O metodă simplă de selectare a soluţiilor rezultat este aceea de a genera toate soluţiile posibile si de a verifica satisfacerea condiţiilor interne (căutare exhaustivă).T. care comunică între ei. implementarea soft fiind destul de uşoară. Cormen. 199 . poate chiar şi nechibzuit.itweise. Având în vedere eficienţa algoritmilor multiagent. V. Editura Universităţii „Al. Numărul de iteraţii – reprezintă numărul mediu de iteraţii pe care le facem pentru a stabili un anumit criteriu optimul global. M. ca şi în cazul Greedy de altfel. Editura Agir. Modele şi algoritmi de optimizare seria „matematică”. 1978. C. III. fie în scopul afisării lor. Mellhorn – Data Stuctures and Algorithms. 1983. I. O comparaţie efectuată între algoritmii de optimizare Greedy. evită generarea tuturor soluţiilor posibile. a fost aplicat de mai multe ori pentru fiecare agent în parte. L. care este evident net superioară. fie pentru a alege una optimă din punctul de vedere al unor criterii de optimizare (minimizare sau maximizare). Bucureşti.I. 1996. volumele I. E. Young – An Introduction to the General Theory of Algorithms.[44]. Hopcroft. 1990. R.de/ [2] D. Iaşi. Rezultate deosebite au fost obţinute de algoritmi multiagent. iar uneori algoritmul se blochează fără a se reuşi minimizarea sau maximizarea funcţiei obiectiv. [4] T. Leiserson. precum şi timpi mai mici de eecuţie. Un algoritm backtracking performant. Machtey. volumele I. datorită unui număr mare de parametri. Faţă de ceilalţi algoritmi de optimizare nu necesită informaţii de gradient. chiar şi în cazul în care funcţia obiectiv prezintă în evoluţia ei multe puncte de extrem. care fiind un algoritm care se aplică pentru un singur agent. a fost preferat a se folosi algoritmul de optimizare Particle Swarm Optimization. H. II. Elsevier. În urma rulării unui număr mare de algoritmi pe funcţiile de test prezentate. a putut fi efectuată o comparaţie obiectivă între algoritmii prezentaţi. E. Bibliografie: [1] Thomas Weise – Global Optimization Algorithms – Theory and Application –2008 http://www. mai ales a celor de inspiraţie naturală. cunoscând că performanţa algoritmului este capabilitatea algoritmului de a atinge cât mai repede minimul global. [5] Romică Trandafir. Addison-Wesley. D. algoritmi genetici şi Particle Swarm Optimization [43]. II. III. fără a se bloca în alte puncte de minime locale. care prezintă marele avantaj al unei căutări cu mai mulţi agenţi. fără a-i păsa însă de viitor şi fără să se răzgândească. Aho.

. Genetic Algorithms in Search. Livovshi. [27] D. Process.. Continuous System Modeling. [28] D.. UK. 1995. 2000. Trelea. Georgescu H. Editura ASE. J. 1991. NJ. P. pp. CRC Press. Cormen. Agent Link 2003. F. Moret. Piscataway. vol. Shi. 1997. Stoica Marian. J. IV: pag 1942-1948 Kennedy. Inc... Addison-Wesley. Comparison between genetic algorithms and particle swarm optimization. 1993. 1998. T. Dumitrescu. 1996. Eberhart and Y. [34] S. Müller. S. Multiagent Systems for Manufacturing Control – A design methodology. 1983.” Optimization and Engineering. Knuth. Joines.. Swarm Intelligence. Academic Press. Springer. Leiserson. Shapiro – Algorithms from P to NP... from Proc. [13] L..G. 1995. Editura Albastră. 2000. Editura Universităţii „Transilvania”. Dumitrescu. [16] D. „Review of the Space Mapping Approach to Engineering Optimization and Modeling.. Springer. Metode de elaborare. „Parameter Selection in Particle Swarm Optimization". M. [15] E. 1978. Knuth.. R. The art of Computer Programming. Nicholas R. Preist C. Prentice-Hall. H. Vecchi. R. M. Lecture Notes in Computer Science. Swarm Intelligence.. Bratley P. Particle Swarm Optimization. [20] Brassard G. C. Inc. [38] I. Algoritmi fundamentali – Editura Tehnică. Lucia Cocianu Cătălina. [37] Kennedy. Apostol Constantin. [10] Stoer J. 611–616. Introduction to Algorithms: A Creative Approach. pp. Bejamin Cummings. [23] Manmber U. Cluj Napoca. Springer-Verlag.. pp. Kirkpatrick. Evolutionary Programming VII. Lecture Notes in Computer Science 1447... vol. Science.. E. [19] Cellier. 671–680. Lazzerini... Y. H.. IEEE Int’l.” Inform. [35] Eberhart. Lett. J. Shi. A road – map for Agent Based Computing. Addison-Wesley. Roşca Ion Gh. Computer Science Press. (1997). Gelatt. [11] T. pp. on Neural Networks (Perth.. E. „Optimization by simulated annealing”. Kennedy and R. Proiectarea algoritmilor (forma electronică). E. and Kay M. Cambridge University Press.. and Machine Learning.. Horowitz. [25] Wilf H. McBurney P.W. Sahni – Fundamentals of Data Structures of Computer Algorithms. [39] J.E. C. Redwood. „An analysis of Particle Swarm Optimization”. Fundamental Algorithms. L. [24] Popovici Ct. Algorithms and Complexity. Bazele informaticii. 2003. Opt'unization. Michael J.. 1990. CA. Evobttionary computation. pag. New York. Academic Press. Morgan Kaufmann Publishers. Algoritmics: Theory and Practice. 1990. State L. Ciurea. ACM Transactions on Mathematical Software. H. New York. Conf. Inc. „No Free Lunch Theorems for Optimization.. [22] Gonnet G. Algoritmi în programare. E. 1988. Agent Technology: Enabling Next Generation Computing. Tratat de programarea calculatoarelor. [21] Ghilic-Micu Bogdan. 1986. Algoritmi. L. 1989. Bucureşti. [9] E. Simpson. Bandler. J. South Africa 2002. E. [26] Keeney. R. 1997. Decisions with Multiple Objectives. Eberhart. Cambridge. Rivest: Introducere în algoritmi. 2000. IEEE Service Center. Feber.L. 2003. San Francisco. A Genetic Algorithm for Function Optimization: A Matlab Implementation. 1984. A. and M.H. 1989. 1998. Tăbârcă. Handbook of Algorithms and Date Structures. [30] Jörg P. 1986 [14] D. [29] D. Eberhart. R. vol. Macready. [41] Wolpert. D. Bulirsch R. [40] Y. Shi and R..R. Goldberg. 2001.” IEEE Transactions on Evolutionary Computation. [32] J. Australia). [42] F. [31] T.. Georgescu: Sinteza şi analiza algoritmilor. Dumitrescu.. Reading. Jain. 220. and Raiffa. Tăbârcă. Computational Intelligence PC Tools. [17] D. IEEE Swarm Intelligence Symposium Proceedings. Departament of Computer Science. Tip. M. University of Pretoria. Braşov. Evolutionary Programming VII (1998).H. [36] Houck. D. Universităţii din Bucureşti. D. M. W. Introduction to Numerical Analysis. 2001. Multi-Agent Systems – An Introduction to Distributed Artificial Intelligence – Addison Wesley 1999. R. S. C. Prentice-Hall. B. 1992. 1974. Springer-Verlag. Ishida. 85. Addison-Wesley. vol 1.H. Libris Agora. Craus.591-600. 2000. Submitted 1996.. AddisonWesley Publishing Company. „The particle swarm optimization algorithm: Convergence analysis and parameter selection.[8] B. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedicş. PhD thesis.. Jennings Intelligent Agents – Springer Berlin Heidelberg. [18] Bakr. 212-223.Jennings.. R. Eberhart. Lucanu. Wooldridge. Algoritmi Genetici şi Strategii Evolutive – aplicaţii în Inteligenţa Artificială şi în domenii conexe. [43] R. Inc.. van den Bergh. C... P. 317–325. [33] Luck M.. C. Eberhart. 200 .. R. C. 1447. H. Bucureşti. C. Sycara. 1969. Design and Efficiency. K.. Dobbins.

MD 20742 USA. [47] http://www. Elmira Popova. 1981. College Park.php 201 .[44] R. Feigenbaum. Sharif. Morton. E.org/tutorials. The handbook of Artificial Intelligence. Robert H.swarmintelligence. Ivilina Popova. [45] Barr.. University of Maryland. A. Architechtures and Algorithms for Natural Computing. [46] O David P. Inc. W. Optimizing benchmark-based utility functions. Ming Zhong. William Kaufmann. Dogaru. Smith School of Business.

col. Serviciul Tehnic Rezumat: Articolul pune în evidenţă o serie de termeni specifici şi conecşi cu titlul materialului. salvării oamenilor şi bunurilor materiale. Dumitru Petrescu” al judeţului Gorj Lt. Facultatea de Pompieri Col. 1. dr. 202 . care rezidă din utilizarea acestora la intervenţia pentru stingerea incendiilor. „Lt. lector univ. unele elemente de fenomen referitoare la evaluarea riscurilor de deteriorare a furtunurilor pentru pompieri. de poliţie ing. cu acordul organismelor de specialitate şi care fac referire la domenii/activităţi conexe cu titlul prezentului articol. accesorii şi materiale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor destinate limitării şi lichidării incendiilor. de construcţie specială. Autospecială pentru lucrul cu spumă – autovehicul de intervenţie la incendii utilizat în principal sau în totalitate pentru transportul spumanţilor şi echipamentelor necesare pentru proiectarea spumei asupra unui incendiu. ing. Liviu Dumitraşcu Inspector-şef. ing.S. tehnice şi dezastrelor. col. Concepte/terminologie care rezidă din legislaţia în vigoare/conexă şi de specialitate Principalii termeni generaţi de legislaţia în vigoare. Autospecială de intervenţie – vehicul autopropulsat. înlăturarea urmărilor accidentelor de circulaţie. sunt: Ajutaj – dispozitiv situat la capătul furtunului de refulare sau a ţevii. cu avantajele/ dezavantajele utilizării lor. dimensiunilor sau caracteristicilor jetului (de exemplu jet pulverizat). pr. I. care dispune de instalaţii. sunt emise unele măsuri pentru controlul riscurilor de deteriorare a furtunurilor. ing. termeni preluaţi şi armonizaţi prin intermediul ASRO în România. drd. accesoriile şi echipamentele din dotare. Cuza”. Ion Vintilă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta” al judeţului Mehedinţi Lt. Aurelian Constantinescu Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă Ciolpani Ag. Garibald Popescu Academia de Poliţie „Al. Octavian Tivig Academia de Poliţie „Al.U. Cuza”. care reduce diametrul şi măreşte viteza apei. Ajutaj controlat manual – ţeavă sau ajutaj care poate fi controlat manual prin închiderea jetului sau modificarea formei. o serie de date comparative între furtunurile plate şi furtunurile semirigide. utilajele. Autospecială de stins incendii – autospecială de intervenţie care acţionează nemijlocit sau în cooperare cu altele pentru limitarea şi lichidarea incendiilor cu produsele de stingere. existentă în America de Nord şi Europa. col. De asemenea. dr. echipamente.MĂSURI GENERALE/SPECIFICE PENTRU CONTROLUL RISCURILOR DE DETERIORARE A FURTUNURILOR PLATE DESTINATE STINGERII INCENDIILOR Lt. I. I.

dacă este cazul. un furtun semirigid. utilizată pentru a absorbi rapid căldura. un furtun semirigid. un robinet de închidere/deschidere manual adiacent tamburului. Jet ceaţă – apă proiectată printr-o ţeavă. Hidrant interior manual pentru incendiu – instalaţie de luptă împotriva incendiului care cuprinde un tambur cu alimentare axială cu apă. a elibera fumul şi a minimiza pagubele produse de apă. un robinet de închidere manual. pentru alimentarea cu apă. alimentare pivotantă sau uşă pivotantă. un dispozitiv de ghidare a furtunului. un furtun semirigid. un suport pentru furtun. care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu. dacă este cazul. dacă este cazul. Hidrant automat pentru incendiu – echipament de luptă împotriva incendiului care cuprinde un tambur cu alimentare axială cu apă. Hidrant interior automat cu furtun semirigid – material de luptă împotriva incendiului care cuprinde un tambur cu alimentare axială. Hidrant interior pivotant cu furtun semirigid – hidrant interior cu furtun semirigid cu tambur rotativ în mai multe planuri. Hidrant subteran – hidrant prevăzut cu mijloace operaţionale. sub formă de ceaţă la presiune înaltă. un robinet de închidere manual pentru alimentare cu apă adiacent tamburului. iar în stare neumplută se poate plia şi rula plat. Hidrant – dispozitiv instalat la o conductă de apă principală care permite racordarea echipamentului de intervenţie a pompierilor şi obţinerea alimentării continue cu apă. dacă este cazul. un robinet de închidere automat. ceaţă. o ţeavă de refulare universală şi.Furtun aplatisabil – furtun a cărui secţiune devine circulară numai pus sub presiune interioară. Hidrant cu furtun semirigid – tip de hidrant pentru incendiu la care suportul este tambur rotitor şi furtunul semirigid. Jet – refulare a unui produs de stingere. un orientator. Hidrant interior manual cu furtun semirigid – material de luptă împotriva incendiului care cuprinde un tambur cu alimentare axială. un suport pentru furtun. un suport corespunzător şi un robinet de închidere. un furtun semirigid. acoperit cu un capac situat la nivelul solului. permanent presurizată. un orientator. 203 . sub formă dispersată. Incendiu – ardere autoîntreţinută. Furtun de refulare – furtun utilizat pentru vehicularea apei sub presiune. uzual printr-o ţeavă. Ţeavă controlată manual – vezi ajutaj controlat manual. sub forma unui jet continuu. un robinet de închidere/deschidere automat. Furtun semirigid – furtun care îşi menţine secţiunea circulară chiar dacă nu este presurizat. Hidrant interior – material de luptă împotriva incendiului format dintr-o cutie sau o uşă. Furtun plat – furtun de secţiune plată care ia forma cilindrică atunci când este sub presiune. ţeava de refulare universală şi. o ţeavă de refulare universală şi. dotat cu un orientator adiacent tamburului. un furtun plat prevăzut cu racorduri. o ţeavă de refulare universală. montat pe unul din următoarele suporturi: braţ pivotant. pulverizat. utilizată pentru intervenţii la incendiu. Jet pulverizat – apă proiectată de o ţeavă. racordat la o conductă principală de distribuţie. Hidrant interior fix cu furtun semirigid – hidrant interior cu furtun semirigid cu tambur rotativ într-un singur plan. care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. pentru a acoperi cea mai mare suprafaţă posibilă. un dispozitiv de ghidare a furtunului. un furtun plat prevăzut cu racorduri. Hidrant interior de incendiu – echipament de luptă împotriva incendiului care cuprinde în principal o cutie sau o uşă. adiacent tamburului. un robinet manual de închidere. Hidrant de incendiu – echipament alcătuit dintr-un furtun prevăzut cu o ţeavă de refulare. ţeava de refulare universală şi. ţeava de refulare universală.

int. pentru care s-a considerat grosimea medie a stratului de cauciuc pentru furtun. Elemente de fenomen Corespunzător. ext. definit prin mărimea fizică E. orientată radial. care produce apă sub formă foarte fin dispersată. prin rapoartele calculate în tabelul 1. Ţeavă de refulare universală – componentă montată la extremitatea furtunului. σ t. utilizată pentru a dirija şi a controla jetul de apă. (2) r22 − r12 – tensiunea σ r pe suprafaţa interioară a furtunului. Racorduri – componente utilizate pentru racordarea furtunului la robinetul de alimentare şi la ţeava de refulare universală. admite expresia: σ r int . Racord înfundat – capac amplasat peste racordurile de aspiraţie şi refulare ale unei pompe. în ipoteza existenţei modulului lui Young. Ţeavă generatoare de spumă – ţeavă racordată la capătul unui furtun de refulare unde aerul este încorporat într-o soluţie spumantă. calculând eforturile definite anterior. Ţeavă de ceaţă – ţeavă controlată manual. în general la presiune înaltă. egală cu 1 mm.Ţeavă cu furtun înfăşurat – ţeavă racordată la extremitatea unui furtun de refulare de pe un tambur desfăşurător. în raport cu care se poate realiza evaluarea riscurilor de deteriorare într-un furtun plat/rigid pentru stingerea incendiilor: – tensiunea σ t pe suprafaţa interioară a furtunului: (r22 + r12 ) σ t int . Şef de ţeavă/servant – pompier care controlează o ţeavă. Ţeavă de refulare pentru furtunuri înfăşurate pe tambur – vezi ţeavă cu furtun înfăşurat. = 2 pi σ r. Racord – componentă utilizată pentru conectarea furtunului la robinetul de alimentare şi la ţeava de refulare universală. = σ t max . 1 – Secţiune transversală de furtun supus la presiune interioară 204 . int. 2. Evaluarea riscurilor de deteriorare a furtunurilor. de exemplu. = pi 2 2 . atunci când acestea nu sunt utilizate. notaţiile fiind cele din figura 1 şi figura 2. = 0 Fig. (3) Evaluarea riscurilor de deteriorare în cazul furtunurilor plate pentru pompieri se poate realiza. pentru a produce spuma. (1) r2 − r1 – tensiunea σ t pe suprafaţa exterioară a furtunului: r12 . = pi . σ r. s-au dedus următoarele tensiuni. ext.p i pi σ t. Racord de furtun – piesă utilizată pentru conectarea a două furtunuri lungi sau pentru a racorda un alt echipament la un furtun. într-un furtun pentru pompieri. σ t ext . utilizat pentru a dirija şi a controla jetul de apă. Ţeavă de refulare universală – dispozitiv montat la extremitatea furtunului.= . Robinet manual de închidere – robinet izolat de acţionare cu funcţionare manuală instalat adiacent hidrantului sau sistemului echipat cu furtun.

int.01 13.50 Se observă că o dată cu creşterea diametrului interior al furtunurilor rezultă σ t . spargeri etc. σ r . ext.r2 r1 -pi pi σr σt σt. int . int .03 1..5 205 . σt. σ t .06 1. int . σ t. la furtunuri pentru stingerea incendiilor Tipuri de furtunuri Diametrul interior σ t. int . int. . deteriorările furtunurilor se pot materializa prin: crăpări. >> σ r . Tabelul 1 – Rapoarte ale σ t . pentru aceeaşi presiune.01 17. Tabelul 2 – Caracteristici ale furtunurilor pentru pompieri Diametrul interior [mm] Nominal 25 34 38 52 63 76 110 Abateri limită Masa lineară [g/m] 230 290 320 440 500 650 1200 Lungimea [m] Nominală Abateri limită Furtun de refulare tip D 20 ±1 Furtun de refulare tip C Furtun de refulare tip B Furtun de refulare tip A Denumirea uzuală +1.50 55. utilizând relaţiile (1). destinate stingerii incendiilor. Principalele caracteristici ale furtunurilor pentru refularea apei la incendiu în conformitate cu standardele române în vigoare.int. tip D tip C tip B tip A [mm] 25 34 38 52 63 76 110 1.08 1. comparativ cu cel datorat tensiunilor radiale.02 1. la grosimea egală cu 1mm a acestora. .50 19.ext . şi concluzia că riscul de deteriorare a acestora este mai mare în raport cu lungimea lor.50 32 38. în acest mod. Fig. în care este înglobată inclusiv inserţia sintetică.0/-0. sunt prezentate în tabelul 2.int. acelaşi debit de trecere a apei. cu probabilitate mult mai mare de realizare. 2 – Diagrama de eforturi pentru un furtun supus la presiune interioară În tabelul 1 se prezintă tipurile de furtunuri standardizate.05 1. pentru refulare al furtunurilor σ t. pentru care s-au calculat rapoartele respective. (2) şi (3).ext.03 1. σ r.51 26.

025) MPa (tabelul 3).6 ± 0.9 ori bătaia maximă. mărimea bătăii eficace este egală cu 0.2 ± 0.2 MPa p = 0. Hidranţi interiori dotaţi cu furtunuri plate Pentru hidranţii interiori. Tabelul 3 – Condiţii de determinare a lungimii orizontale maxime la furtunuri semirigide Diametrul ajutajului [mm] Debit minim Q [ l/min] la presiunea p p = 0. dotaţi cu furtunuri semirigide.4 MPa p = 0.2MPa p = 0. în condiţiile în care presiunea de alimentare a ţevii de refulare este p = (0.01) m. standardele române în vigoare. la un unghi al duzei ţevii de refulare egal cu α = 30 º faţă de orizontală. Hidranţi interiori dotaţi cu furtunuri semirigide Pentru hidranţii interiori. Condiţia necesară şi suficientă pentru utilizarea datelor din tabelele 3 şi 4. dispus la o înălţime faţă de sol egală cu (0.2. standardele române în vigoare precizează modalitatea de încercare pentru măsurarea lungimii orizontale maxime. pentru care Q [l/min.1.4 MPa p = 0.6 MPa Coeficient k 9 10 11 12 13 66 78 93 100 120 92 110 131 140 170 112 135 162 171 208 46 55 68 72 85 206 . precizează modalitatea de încercare pentru măsurarea lungimii orizontale maxime.3.025) MPa (tabelul 4). se obţine din relaţia anterioară.2 ± 0.01) m. (4) în care debitul Q. implică utilizarea relaţiei: Q = k ⋅ 10 ⋅ p . în condiţiile în care presiunea de alimentare a ţevii de refulare este p = (0.6 ± 0.9 ori bătaia maximă. Distanţa de intervenţie utilizând refularea apei prin ţevi universale pentru stingerea incendiilor 3. la un unghi al duzei ţevii de refulare egal cu α = 30 º faţă de orizontală.6MPa Coeficient k 4 5 6 7 8 9 10 12 12 18 24 31 39 46 59 90 18 28 34 44 56 66 84 128 22 31 41 53 68 80 102 156 9 13 17 22 28 33 42 64 3.] şi p[MPa]. la presiunea p. dispus la o înălţime faţă de sol. dotaţi cu furtunuri semirigide. egală cu (0. mărimea bătăii eficace este egală cu 0. Tabelul 4 – Condiţii de determinare a lungimii orizontale maxime la furtunuri plate Diametrul ajutajului [mm] Debit minim Q [l/min] la presiunea p p = 0.

în funcţie de presiunea din reţea şi diametrul la ieşirea din ţeava de refulare.). datorate fenomenului loviturii de berbec. cum sunt. evitarea sub orice formă/în orice mod a contactului acestora cu. s-a produs îngheţul acestor furtunuri. astfel încât să se poată controla riscurile datorate poziţiilor neconforme (răsuciri. gudroane etc. SREN 671-2/2002. Din analiza datelor prezentate în cele două standarde. crăpare etc. întreţinerea furtunurilor destinate stingerii incendiilor. la temperaturi scăzute ale mediului.. astfel încât să se controleze riscurile determinate de efectele radiaţiei la incendiu. fiind necesar controlul riscurilor determinate de acţiunea directă a radiaţiei solare. pentru care este prescris un debit de 2.. torsionări etc.. furtunurile trebuie să fie protejate cu punţi speciale. astfel încât furtunurile utilizate pentru stingerea incendiilor. – în cazul unor intervenţii pentru stingerea incendiilor. întreţinerea furtunurilor destinate stingerii incendiilor Principalele măsuri generale/specifice necesare pentru controlul riscurilor de deteriorare la utilizarea. să se doteze toate destinaţiile interioare ale clădirilor civile/industriale cu furtunuri rigide. Măsuri generale/specifice necesare pentru controlul riscurilor de deteriorare la utilizarea. operaţia se poate finaliza numai după ce s-a realizat dezgheţarea în totalitate a acestora. frecarea acestora de sol/contactul cu suprafeţe rugoase sau de alte obiecte/ materiale care sunt integrate în geografia terenului. de exemplu. referitor la cantitatea minimă de apă necesară care se prevede la ieşirea din ajutajul unei ţevi de refulare. – furtunurile se aşază pe sol şi pe obstacole. să poată fi controlate pentru riscurile determinate de contactul cu unele substanţe. – după utilizare/post utilizare.. perforare.. 4. iar destinaţiile exterioare ale acestora să se doteze cu furtunuri tip C sau tip B. în anul 1990. din diverse motive. peste furtunurile cu/fără apă. Unele concluzii pentru hidranţii interiori dotaţi cu furtunuri plate şi semirigide La data apariţiei standardului STAS 1470. aplicarea acestei măsuri este necesară pentru controlul riscurilor de înţepare. corpurile/materialele care se află în stare de incandescenţă/temperaturi ridicate etc. – se recomandă evitarea contactului furtunurilor pentru incendiu cu obiecte ascuţite. în locurile de trecere peste acestea. îndoiri. implicit şi ale apei. manipularea. după caz. 207 .5 l/s. sunt: – furtunurile se dispun pe sol şi pe obstacolele care determină geometria terenului.3. – se interzice trecerea autovehiculelor/vehiculelor etc. manipularea. în contextul standardelor specificate mai sus. În acelaşi timp. se utilizau până în anul 2002. În acest sens. în mod continuu. prin: dispunerea lor în afara/exteriorul spaţiilor incendiate. măsura are rol de control al riscurilor de deteriorare prin plesnire. agăţare. este interzisă rularea şi/sau îndoirea lor. spargere etc.3. furtunurile se spală cu apă/adaos de detergenţi. – este necesar să se aplice măsuri. dacă. ca rezultat al acţiunilor mecanice. doar furtunurile plate. se usucă la temperaturi de maximum 40º C. este necesar să se menţină circulaţia unui debit de apă prin acestea. punându-se accent pe lungimea jetului refulat. specifică minimul necesar de apă/cantitatea minimă de apă. dată în realitate de consumul minim normat de apă şi modul cel mai adecvat determinat de stingerea eficientă a incendiilor. Această neconformitate se poate soluţiona prin modificarea standardului STAS 1478. produse petroliere. pentru a se controla riscul de îngheţ. cele din categoria: corosive. una dintre soluţii ar fi ca. caustice. se observă că există o oarecare contradicţie între standardele noi şi vechi.

întărită a acestuia. acesta având fiabilitate ridicată/uzură redusă. – eventualele fluctuaţii de presiune/debit ale apei nu generează pericole de accidentare pentru utilizatori. comparativ cu furtunurile plate. se menţin permanent în stare de funcţionare. – nu necesită cunoştinţe de specialitate şi pot să fie manevrate/utilizate fără efort fizic mare. tipul A: 110 mm. vopsirea.– după operaţiunea/activitatea de spălare. a acestor dotări. Avantaje/dezavantaje ale utilizării furtunurilor semirigide şi a furtunurilor plate destinate stingerii incendiilor Principalele avantaje/dezavantaje ale utilizării furtunurilor semirigide. în condiţii de debit şi presiune identice. – forţa de reacţie în furtunurile destinate stingerii incendiilor. – furtunurile plate. furtunurile destinate pentru stingerea incendiilor se pliază. tipul B: 76 mm. dezechiparea etc. care dotează sistemul de furtunuri semirigide. comparativ cu 20 m. furtunurile plate de refulare admit valori standard ale diametrelor interioare. rapid şi eficient. depozitează. – sistemul de stingere cu furtunuri rigide admite costuri mai mari din cauza soluţiei constructive. precum şi a tamburului pe care se rulează furtunurile. – corespunzător conceptului de securitate şi sănătate în muncă. rulează. – în cazul utilizării furtunurilor semirigide. – utilizarea pentru intervenţia la stingerea incendiilor. situaţie care conferă acoperirea unor distanţe cu cel puţin 10 m în plus. sunt: – ambele sisteme de stingere dotează hidranţii de incendiu şi unele autospeciale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. – lungimea standard a furtunurilor semirigide este egală cu 30 de m. destinate stingerii incendiilor. este mai mare la furtunurile plate care admit prin fabricaţie. a furtunurilor semirigide. la acţiunea/operaţia de stingere a incendiilor. după cum urmează: tipul D: 25 mm. utilizarea în alte scopuri. pierderile de sarcină liniare în sistemul de refulare pentru apă. – modul de derulare de pe tambur a furtunurilor semirigide se poate realiza în funcţie de lungimea dorită de către utilizator şi într-un timp foarte redus. 38 mm. – datorită modului constructiv al sistemului de furtunuri semirigide. numai în stare uscată. în aceleaşi condiţii de presiune şi debit. admit conform legislaţiei în vigoare valori standard egale ca lungimi cu 20 m. se realizează simplu. pentru furtunurile plate. la refularea jeturilor de apă. în mod simultan. pe termen relativ scurt. fără a lua în calcul avantajul generat de condiţiile determinate de presiune. secţionarea. este necesar să acţioneze 2 servanţi. torsionări etc. – în aceleaşi condiţii de debit şi presiune. riscurile de deteriorare cauzate de eventualele răsuciri.5 MPa. situaţie care relevă un risc de deteriorare foarte redus. comparativ cu furtunurile plate. tipul C: 52 mm. generează riscuri de deteriorare a acestora cu probabilitate mai mare de realizare pe direcţie axială comparativ cu direcţia radială a acestora. sistemul se amortizează din punct de vedere al costurilor . 208 . 5. pentru presiuni ale apei la ieşirea în ţeava de refulare. comparativ cu furtunurile semirigide care admit diametre mai reduse. – este important să se cunoască faptul că utilizarea sub presiune cu apă a furtunurilor pentru stingerea incendiilor. se interzice în acest sens tăierea pentru micşorarea acestei lungimi. debit şi pierderile de sarcină liniare. care dotează hidranţii interiori şi exteriori de tipul A şi/sau B. nu există/nu se pot pune în discuţie. diametre mai mari. riscurile determinate de pierderile de sarcină locale nu se pot pune în discuţie/sunt foarte reduse. 34 mm. care depăşesc 0. 63 mm. – elementele tehnice conexe furtunurilor plate: ţevi de refulare. racorduri etc. sunt mai mari.

partea 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor. Bucureşti. [16]***SR ISO 7203-1/1998 – Produse de stingere a incendiilor. Asociaţia Română de Standardizare. prin intermediul proiectanţilor.11.8/1999 – Protecţia împotriva incendiilor. În acelaşi context. terminologie. [15] ***SR EN 1846-1/2001 – Autospeciale de stingere a incendiilor şi de salvare.Ghid tehnic pentru selecţionare. [14]***SR 13450-1/2000 – Mijloace tehnice şi procedee pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. [4]***SR ISO 7751/1995 – Furtunuri/tuburi de cauciuc şi materiale plastice. Spumanţi concentraţi. partea 1: Termeni generali şi fenomene ale incendiului. Crăciun. Vocabular. 1999. exteriori etc. Bucureşti.4/A1/2000 – Protecţia împotriva incendiilor. Asociaţia Română de Standardizare. 2001. 2000. să determine un anumit nivel de securitate la incendiu. 1994. arhitectură etc. corespunzătoare anumitor destinaţii. în general. a investitorilor care. 209 . C..4/1999 – Protecţia împotriva incendiilor. G. [13]*** SR ISO 8421. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. fază care se identifică practic. definiţii. Autospeciale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. după caz. – Influenţa aditivilor asupra curgerii apei prin conducte şi accesorii pentru stingerea incendiilor. furtunurile rigide care dotează hidranţii interiori de incendiu prezintă. Editura Tehnică. V..I. serviciilor de salvare şi manipulării produselor periculoase. depozitare. [12]***SR ISO 8421-8/A1/2000 – Protecţia împotriva incendiilor. Bucureşti. Asociaţia Română de Standardizare. datorită în principal robusteţii lor. conform cu legislaţia în vigoare. condiţii tehnice generale. partea 4: Echipamente şi mijloace de stingere. Asociaţia Română de Standardizare. 1996. – Agenda pompierului. în faza de exploatare. Vocabular. 1994. arhitecţilor etc. Asociaţia Română de Standardizare. serviciilor de salvare şi manipulării produselor periculoase. Moţei. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 2007.M. Institutul Român de Standardizare. trebuie să materializeze. Asociaţia Română de Standardizare. Bucureşti. cu un anumit tip de activităţi. [7] Benescu. Partea 1: Clasificare.. Bucureşti. 1999. – Curs de tehnica şi tactica intervenţiilor. Bucureşti. 1995. partea 1: Termeni generali şi fenomene ale focului. Asociaţia Română de Standardizare. partea 4: Echipamente şi mijloace de stingere. 1995. Bucureşti. utilizare şi păstrare. Bucureşti. Vocabular. Bibliografie: [1]*** SR 2164/1994 – Furtun de refulare cauciucat pentru utilaje de stins incendii. [6] Bălulescu. [11]*** SR ISO 8421. P. [8]*** SR 8421-1/A1/2000 – Protecţie împotriva incendiilor. Bucureşti. 92/30. [2]***O. [9]*** SR ISO 8421-1/1999 – Protecţia împotriva incendiilor. 1999. Facultatea de Pompieri. Vocabular. [3]***SR ISO 8331/1995 – Furtunuri/ tuburi de cauciuc şi materiale plastice.– riscurile de deteriorare pentru furtunurile semirigide sunt mult mai reduse în comparaţie cu furtunurile plate. Concluzii Utilizarea furtunurilor plate şi/sau a furtunurilor semirigide reprezintă opţiunea individuală sau comună. construcţii care au în dotare instalaţii de stingere cu hidranţi interiori. 1998. [5] Popescu. Vocabular. pentru aprobarea Regulamentului instrucţiei de specialitate a pompierilor militari. conform cu standardele realităţii obiective în care trăim.. Teză de doctorat. Institutul Român de Standardizare.1990. 2000. un risc mult mai redus de deteriorare în comparaţie cu furtunurile plate. 2000. 2000. astfel încât. I. Partea 1: Terminologie şi destinaţie.. Institutul Român de Standardizare. partea 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor. Asociaţia Română de Standardizare. nr. Partea 1: Specificaţii pentru spumanţii concentraţi de joasă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apa. în aceleaşi condiţii de utilizare. Vocabular. [10]***SR ISO 8421. Bucureşti. Bucureşti. Institutul Român de Standardizare.

[17]*** SR ISO 7203-2/1998 – Produse de stingere a incendiilor, Spumanţi concentraţi, Partea 2: Specificaţii pentru spumanţii concentraţi de medie şi înaltă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apa, Institutul Român de Standardizare, Bucureşti, 1998. [18]*** SR EN 1028-1/2005 – Pompe utilizate în incendiu. Pompe centrifuge cu dispozitiv de amorsare utilizate în incendiu. Partea 1: Clasificare/condiţii generale şi de securitate, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2005. [19]*** SR EN 1947/2005 – Furtunuri de luptă împotriva incendiilor. Furtunuri de refulare semirigide şi furtunuri echipate cu racorduri pentru pompe şi autospeciale, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2005. [20]*** SR EN 671-1/1996 – Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtunuri. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 1996. [21]*** SR EN 671-2/1996 – Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtunuri. Partea 2: Hidranţi de perete echipaţi cu furtunuri plate, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 1996. [22] *** SR EN 671-3/2005 – Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 3: Întreţinerea hidranţilor interiori echipaţi cu furtunuri semirigide şi a sistemelor echipate cu furtunuri plate, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2005. [23] Popescu, G., Darie, E., Dragoş, P., I., Opriş, M. – Controlul riscurilor de deteriorare a furtunurilor plate/rigide pentru pompieri, a X-a Sesiune Ştiinţifică cu participare Internaţională „SIGPROT2007”, Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 25 mai 2007, Editura Printech, Bucureşti, 2008. [24] Popescu, G., Darie, E., Dragoş, P., I., Voicu, I. – Metode de reducere şi control al pierderilor de sarcină la utilizarea apei prin conducte şi accesorii pentru stingerea incendiilor, a X-a Sesiune Ştiinţifică cu participare Internaţională „SIGPROT-2007”, Facultatea de Pompieri, 25 mai 2007, Editura Printech, Bucureşti, 2008. [25] Popescu, G. – Influenţa aditivilor asupra curgerii apei prin conducte şi accesorii pentru stingerea incendiilor, Rezumat teză de doctorat, Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti, 2007. [26]***STAS 1478/1990 – Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare, Institutul Român de Standardizare, Bucureşti, 1990. [27] Cozariuc, G., Popescu, G. – Modele fizico-matematice utilizate în domeniul prevenirii /stingerii incendiilor, Proiect de diplomă, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, 2003.

210

INSTALAŢIE EXPERIMENTALĂ PENTRU STUDIUL TERMOHIDRODINAMIC AL PROCESELOR DE STINGERE A INCENDIILOR
lt. drd. ing. Aurelian Constantinescu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti lt. asist. univ. dr. ing. Dragoş-Iulian Pavel lt. col. conf. univ. dr. ing. Emanuel Darie lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald Popescu Ag. pr. de poliţie ing. Octavian Tivig Academia de Poliţie „Al. I. Cuza”, Facultatea de Pompieri

Apa este cel mai vechi agent de stingere. Deşi în prezent se dispune de o gamă foarte variată de agenţi de stingere, ea rămâne cea mai folosită, datorită calităţilor sale: – se găseşte în cantităţi considerabile; – este ieftină; – este relativ uşor de procurat; – are mare putere de răcire; – este nevătămătoare. Efectul de stingere a apei se realizează prin: răcirea materialului care arde, izolarea suprafeţei incendiate de oxigenul din aer, acţiunea mecanică, atunci când apa se foloseşte sub formă de jet compact. Efectul principal al apei la stingerea incendiului îl constituie răcirea materialului care arde, prin absorbirea căldurii degajată în urma arderii cu o viteză mai mare decât viteza cu care materialul combustibil absoarbe căldura necesară dezvoltării incendiului. Ca substanţă de stingere, ceaţa de apă acţionează prin reducerea conţinutului de oxigen, însă trebuie ca dimensiunea particulelor să fie de aproximativ 100 μm, lucru realizat prin următoarele trei metode: pulverizarea apei la înaltă presiune (50÷100 atm.); utilizând ţevi pulverizatoare speciale la presiuni de 2÷10 atm.; cu ajutorul aerului comprimat. Pulverizarea apei cu aer comprimat este posibilă, însă necesită compresoare speciale, prezentând şi un oarecare risc, deoarece aerul comprimat înteţeşte şi mai mult arderea.
Prin folosirea unor presiuni de 50 până la 100 atm. se obţine ceaţa de înaltă presiune. La asemenea presiuni se întâmpină dificultăţi în manipularea ţevilor manuale de pulverizare. În afară de aceasta, pentru pulverizare sunt necesare ţevi cu ajutaje speciale, furtunuri de mare rezistenţă şi pompe speciale. În schimb, efectul de stingere nu este cu nimic superior celui obţinut cu ceaţa de joasă presiune. Efectul de stingere depinde de uniformitatea apariţiei picăturilor în zona de ardere şi de intensitatea jetului de apă. Principiul sistemului cu ceaţă de apă constă în faptul că picăturile fine de apă realizează un schimb termic cu energia produsă în zona de ardere, împiedicând creşterea temperaturii. Acest schimb de energie este proporţional cu suprafaţa acoperită de picăturile de apă şi nu cu volumul acestora. La un volum egal, cu cât picăturile sunt mai mici, cu atât suprafaţa pe care se realizează schimbul energetic este mai mare. Un efect secundar este scăderea concentraţiei de oxigen din zona incendiată în care acţionează instalaţia. La apropierea picăturii de apă de focar, aceasta se evaporă treptat, mărindu-şi volumul de peste 1.700 de ori, înlăturând astfel oxigenul, în plus norul de picături 211

fine de apă filtrează radiaţia infraroşie emisă de flăcări, reducând fluxul termic către zonele incendiate, asigurând o anumită izolare termică. Pe baza experienţelor care s-au făcut rezultă că ceaţa de apă poate fi folosită la: ─ stingerea nemijlocită a incendiilor; ─ controlul dezvoltării incendiilor; ─ acţiunile de salvare, pentru reducerea efectului radiaţiei termice excesive asupra clădirilor sau obiectivelor din vecinătatea incendiului; ─ stingerea incendiilor de substanţe combustibile; ─ stingerea incendiilor la instalaţiile electrice, cu anumite restricţii. La incendiile de substanţe combustibile solide, ceaţa de apă este foarte eficace atât timp cât incendiul este la suprafaţă. Dacă arderea se produce în adâncime, şi dacă în interiorul materialelor respective se formează focare, ceaţa de apă este mai puţin eficientă decât jeturile masive. Avantajele utilizării ceţii de apă sunt următoarele: 1. Prin folosirea ceţii de apă nu se înlocuieşte atacul direct asupra focului, ci în principal se urmăreşte să se ofere o rută de abordare „sigură” a incendiului, să se îmbunătăţească şi să se menţină condiţiile de mediu pentru pompieri şi să se prevină posibilitatea producerii unui flash-over sau backdraft; 2. Ceaţa de apă se poate utiliza la controlarea focurilor ce cresc în ritm constant, unde se poate încă intra, dar unde focarul principal nu poate fi atacat direct; 3. Prin folosirea ceţii de apă se realizează o disipare a căldurii degajate de flăcările din cadrul incendiului cu o eficacitate mai mare decât în cazul jetului compact de apă; 4. Ceaţa de apă poate fi utilizată la crearea unei atmosfere inerte, atunci când trece din starea lichidă în starea de vapori, producându-se o mărire a volumului de 1700 ori, ceea ce duce la deplasarea aerului şi a vaporilor inflamabili în zone depărtate de zona de ardere; 5. Prin folosirea ceţii de apă se constată că numărul de decese este mult mai mic. Dezavantajele utilizării ceţii de apă sunt următoarele: 1. Folosirea ceţii de apă poate duce la posibilitatea generării de cantităţi mari de abur încins ce produce pericolul de arsuri asupra pompierilor prin descărcarea de cantităţi mari de picături fine de apă; 2. Utilizarea ceţii de apă poate da naştere la o posibilă distrugere a echilibrului termic în compartimentul incendiat; 3. Folosirea ceţii de apă poate reduce vizibilitatea şi poate crea disconfort asupra pompierilor. În tabelul de mai jos se prezintă diferenţa dintre picătura de apă a sistemului de sprinklere sau drencere şi respectiv a ceţii de apă: Diametrul picăturii Tabelul 1. Picătura de apă Diametrul Aria Numărul picăturii suprafeţei de picături [µm] [m2] >1000 300 50 1 10 400 1 40 8.000

Sprinklere Presiune joasă Presiune înaltă

212

Ca substanţă de stingere, ceaţa de apă acţionează prin reducerea conţinutului de oxigen, însă trebuie ca dimensiunea particulelor să fie de aproximativ 100 micrometri.

Modelul teoretic de evaporare a picăturii
În cele ce urmează se propune un model teoretic de evaporare a picăturii de formă sferică într-un mediu gazos nesaturat [1], [3]. Ca model se alege cazul unei picături sferice cu raza variabilă în timp, rază ce se reduce în procesul de evaporare (figura 1.). Procesele de transfer termic implică existenţa continuităţii parametrilor intensivi şi de conservare a fluxurilor de căldură şi masă la interfaţa formată pe frontiera picăturii ([1],[2]). Pentru picătura sferică de lichid de rază R(t), proprietăţile termofizice sunt: conductivitatea termică λL, densitatea ρL, căldură specifică masică cPl, entalpia masică hL şi căldura de vaporizare Lv. La frontiera picăturii cu aerul se consideră starea de saturaţie. Mărimile corespunzătoare vaporilor saturaţi uscaţi sunt λv, ρv, cpv şi hv. Mediul în care se evaporă picătura are temperatura Ta şi presiunea vaporilor pva.

Qev

mev

R(t)

TF ; pvs Ta ; pva

Fig. 1 – Modelul de evaporare a picăturii

Tl ; pl

Se consideră, în primă aproximaţie că picătura este opacă şi vaporii transparenţi la radiaţie. Picătura este un sistem deschis de volum V(t) variabil cu timpul. În ecuaţia energiei, se neglijează energia schimbată de picătură sub formă de lucru mecanic, iar aceasta se scrie sub formă integrală dH L = ∫∫ − (q cd + q R + q cv ) dS + ∫∫∫ pdV , (1) dt S (t ) V (t )

în care HL este entalpia picăturii în fază lichidă; qcd, qR şi qcv. reprezintă fluxurile unitare conductive, de radiaţie şi convective. Primul membru al relaţiei (1) devine după teorema de transport
• dH L d ∂H = ∫∫∫ H L dV = ∫∫∫ L dV + ∫∫ H L RdS , dt dt V ( t ) V ( t ) ∂t S( t )

(2)

& & unde se ţine seama de relaţia w⋅n= R , în care R reprezintă viteza radială de deplasare a frontierei în sistemul de referinţă ales. În cazul picăturii sferice, rezultă
• dH L R ( t ) ∂H L = ∫ 4πr 2 dr + 4πR 2 R ρ L hL ( TF ) , dt ∂t 0

(3)

unde TF semnifică temperatura frontului de fază, şi este presupusă constantă.
213

Primul termen din cel de-al doilea membru al relaţiei (3) reprezintă creşterea entalpiei sistemului între timpul t şi t+dt şi este legată de evoluţia nestaţionară a acesteia. Cel de-al doilea termen din acelaşi membru al ecuaţiei (3) reprezintă creşterea entalpiei sistemului, în acelaşi interval de timp dt, legat de contracţia sa volumică 4πR2 R . În modelul considerat, a doua integrală a relaţiei (1) din membrul drept este nulă datorită inexistenţei lucrului de dilatare şi relaţia (3) devine ∂T dH L = 4πR 2 [λv v ( R(t ), t ) − q R (TF ,Ta )] + 4πR 2 ρ v v v (−n ext )hv (TF ) (4) dt ∂r Ultimul termen reprezintă fluxul convectiv de vapori la traversarea interfeţei; vv este viteza locală a vaporilor în raport cu elementul de suprafaţă al frontierei, care este legată de viteza locală vL a fazei lichide în raport cu acelaşi element de suprafaţă al frontierei. Relaţia de conservare a fluxului masic care traversează frontiera este (5) 4 π R 2ρv vv=4 π R2 ρL vL În plus, prin considerarea semnului pozitiv al vitezelor după axa Or se
obţine: v L n ext = − R . În aceste condiţii rezultă că în regim nestaţionar, entalpia picăturii este datorată numai schimbului conductiv de căldură în faza lichidă, deci R (t ) ∂H L ∂TL 2 2 (6) ∫ ∂t 4πr dr = 4πR λ L ∂r ( R(t ), t ) 0 Ţinând seama de relaţiile (1) – (6) condiţia de continuitate a fluxului termic la interfaţa picătură-mediu devine

− λL

• ∂T ∂TL ( R( t ),t ) = −λv v ( R( t ),t ) + qR ( TF ,Ta ) − R ρL ( hv ( TF ) − hL ( TF )) ∂r ∂r

(7)

Diferenţa de entalpie masică hv – hL este egală cu căldura latentă masică de vaporizare lv.

Concepţia generală a instalaţiei experimentale S-a conceput o instalaţie experimentală în care se realizează un jet bifazic, ce va fi dispersat în aer cu umiditate relativă scăzută. Temperatura lichidului la duza de pulverizare trebuie să aibă posibilitatea să fie modificată (reglată) pentru a realiza o gamă mai largă de teste. Pentru a preseta valorile, este necesar a se introduce un sistem de termostate. Pe de altă parte, experienţele vor fi realizate cu duze de diferite diametre pentru a pune în evidenţă fineţea pulverizării. Schema de principiu a standului de probă este prezentată în figura 2.
6 5

4 3 7

Fig. 2 – Schema de principiu a instalaţiei
1. rezistenţa electrică; 2. rezervorul de ulei; 3. debitmetrul de apă; 4. termostat electronic; 5. duza de pulverizare; 6. panou de măsurare; 7. serpentină de încălzire; 8. sursă de energie electrică.

2 1

8

214

care se află imersată în rezervorul cu ulei cald. − pentru determinarea mărimilor specifice reale ale jetului sunt necesare determinări de: temperaturi. conicităţi şi înălţimi variabile de jet).6 mm. Fig. 0. prin folosirea apei de temperatură variabilă scop în care s-a proiectat şi realizat un boiler electric cu puterea până la 25 kW. instalaţia propriu-zisă pentru a evita supraîncălziri şi supratensiuni. viteze. − sisteme de protecţie privind personalul de exploatare. Pentru a constata efectul utilizării acestui jet la stingerea incendiilor s-au utilizat dispozitive de încălzire şi de foc pentru: − sistem de încălzire a aerului propulsat ca jet.5 mm şi 2 mm) pentru a realiza diverse structuri de jet (geometrii. care debuşează în mediul gazos. temperaturilor. Determinarea acestor parametri s-a realizat cu instrumente de măsurare moderne de precizie ridicată. 1. densităţi. deoarece testările au loc în mediul umed. după care a fost introdusă în serpentina cu apă. 15 kW şi 70 kW (valorile acestora sunt reglabile). 1 mm. − dispozitiv dublu-liniar pentru crearea unei flăcări de gaz speciale. − flacără de butan prin utilizarea a trei tipuri de arzătoare de puteri de: 1 kW. Reglajul temperaturii apei este asigurat de un termostat electronic. debitelor. concentraţiilor de gaze. dispersii de picături. de aer cald până la 550º C. − pentru a studia modul de dispersie a lichidului s-a conceput şi realizat un dispozitiv port-diuze.8 mm.Alimentarea cu apă s-a făcut de la reţeaua laboratorului printr-un debitmetru. presiuni dinamice. dispozitiv pe care s-au adaptat diuze de diametre diferite (0. compoziţia mediului format. − Instalaţia experimentală astfel concepută este echipată cu: − aparatură modernă de măsurare a presiunilor. La concepţia acestei instalaţii s-au avut în vedere: − realizarea unui jet de lichid. 3 – Duză pulverizare lichid şi disc distanţier 215 . Destinaţia instalaţiei experimentale Standul experimental a fost realizat în scopul efectuării de teste şi măsurătorilor aferente privind comportarea jeturilor bifazice. Condiţiile de exploatare ale instalaţiei sunt similare cu cele din cazul real al stingerii incendiilor. − rezistenţă electrică pentru crearea flăcării de carton şi lemn.

4 kWh.045 l/min. Acestea se constată pentru domeniul de reglaj al debitului cuprins între 2. şi 4.3 kWh. arzătoare utilizate în experimente. − 20º C la 30º C s-au consumat 0. Rezultate experimentale Se remarcă faptul că pentru creşterea temperaturii apei de la: − 13º C la 20º C s-au consumat 0. Din amplasarea discului la 80 mm de gura de evacuare (refulare) se constată o aglomerare a picăturilor mici. − se deschide cheia trifazică din panoul de comandă. 4 – Arzător Pregătirea şi pornirea instalaţiei – secvenţe: − se face cuplarea tabloului general. − în momentul afişării temperaturii programate se porneşte butonul pornit/oprit în poziţia 1 a electrovalvei. Este important să se cunoască aceste consumuri pentru bilanţul termic şi pentru a evalua debitul de apă încălzită şi a-l compara cu valoarea utilă la contor.09 l/min. 216 . are performanţe notabile. care duc la picături mari ce formează un mediu semicontinuu. Fig. 40º C. Calitativ se observă că sistemul de pulverizare adoptat. − se aşteaptă ca pe display-ul termostatului electronic să apară temperatura programată. − se deschide robinetul de la contor. − 30º C la 40º C s-au consumat 0. − se deschide butonul pornit/oprit în poziţia 1 pentru alimentarea cu energie electrică a termostatului electronic şi a contactorului. alcătuit din duză pulverizatoare şi disc distanţier de pulverizare. − se programează termostatul electronic la temperatura dorită. şi pentru temperaturi de 13º C. 20º C. cât şi celor mobile. 30º C. − se cuplează siguranţa de protecţie. − se deschide robinetul de trecere prin circuitul hidraulic (locul adaptării sondei termostatului).6 kWh. În urma efectuării acestor operaţii se pot începe testele. 50º C şi 60º C.Instalaţia de alimentare cu gaz combustibil este destinată atât arzătoarelor fixe.

aer şi energie electrică). deci la o acţiune rapidă asupra focului. un consum redus de apă şi o cantitate mică de vapori fierbinţi. cât şi cele analitice arată că folosirea adecvată a ceţei de apă prin descărcări scurte în picături fine şi unghi de împrăştiere larg poate avea un efect de răcire mai bun şi conduce la o mai mică distrugere a echilibrului termic în strat. Din experienţele avute cu generatorul de aer cald s-a constatat că evaporarea nu este eficientă. S-au testat dispozitivele de oprire în caz de avarie (stop general. cât şi cheltuielile ocazionate de construirea de mijloace de intervenţie care transportă cantităţi mari de apă la intervenţii. 0. − pentru a studia influenţa dimensiunilor şi construcţiei dispozitivelor de pulverizare s-au utilizat duze cu diametre de: 0.6 mm. Pe baza acestor sisteme moderne de achiziţie de date şi vizualizare au putut fi observate şi analizate. 1. senzori de control ai temperaturii şi umidităţii mediului). Această instalaţie a fost prevăzută cu echipamente moderne de măsură şi achiziţie de date. S-a realizat o instalaţie experimentală pentru testarea jetului de ceaţă de apă la diferiţi parametri (geometrii de duze. care este dispersat în aer cu umiditate relativă variabilă. deci are loc o scădere a eficienţei de stingere. S-a conceput şi realizat o instalaţie experimentală care produce un jet bifazic. Comparate cu jetul tradiţional. presiuni. Temperatura lichidului la duza de pulverizare are posibilitatea să fie modificată (reglată) pentru a realiza o gamă mai largă de teste. Deoarece măsurătorile experimentale s-au desfăşurat în mediu umed. precum şi procesele hidrodinamice specifice dispersiei jetului de lichid cald. − filmare cu cameră rapidă a proceselor de evaporare şi stingere a flăcărilor pentru diverse tipuri de jet. cât şi fără acesta. care nu mai poate fi utilizată pentru reducerea temperaturii mediului gaze-vapori. 1 mm. deci o acţiune rapidă asupra focului şi o eficienţă crescută de stingere. atât cu dispozitiv de limitare a jetului. stop parţial. − vizualizare în infraroşu a jetului şi a flăcării. Picăturile de apă de dimensiuni mici conduc la un timp redus de evaporare. temperaturi. Experienţele au fost realizate cu duze de diferite diametre pentru a pune în evidenţă fineţea pulverizării. deoarece capacitatea calorică a aerului este redusă pentru acest proces. S-au realizat experienţe şi măsurători: − pulverizarea jetului de apă la diferite temperaturi iniţiale.8 mm. Realizarea unor picături de apă de dimensiuni mici conduce la un timp redus de evaporare. debite de lichid).5 mm şi 2 mm. Se pare că aceste dispozitive de limitare a jetului (cu disc distanţier de pulverizare) nu ar avea o influenţă pozitivă la realizarea unor pulverizări fine. aparatele de măsură au fost protejate corespunzător. procesele complexe de transfer de căldură şi masă la evaporare. atât rezultatele experimentale.În această situaţie se constată o pierdere de fluid. Instalaţia experimentală a fost testată pe module înainte de pornire pentru a asigura fluxurile de masă şi energie necesare derulării experimentelor (debite de apă. acest parametru fiind determinant în intensitatea proceselor de transfer. Elementele speciale de măsurare folosite în cadrul lucrării constau în: − sistemul de achiziţie de date pentru temperatura mediului cu afişare în timp real (înregistrare în calculator şi prelucrare statistică). iar pe de altă parte se pune problema scăderii cantităţii de apă întrebuinţate pentru a reduce atât pierderile materiale datorate degradării produse de apă. 217 . Concluzii Preocupările la nivel mondial sunt îndreptate în utilizarea apei la stingerea a cât mai multor tipuri de incendii datorită costului redus de obţinere a acesteia.

– Utilizarea ceţii de apă la stingerea incendiilor. cu pătrundere de aer uscat. Probabil şi aceasta este cauza pentru care temperatura scade sub temperatura la care arderea are loc complet până la CO2. Editura Dunod Univ. I. Pentru aceasta se impune suplimentarea dotării cu echipamente de măsurare pentru stand. Petit. Ediţia a VIII-a. Prentice Hall.. P. respectiv a oxigenului în stratul menţionat. diametrul duzei şi unghiul de dispersie. N. cât şi din rezultatele experimentale existente faptul că pentru spaţii închise (fără circulaţie de aer proaspăt din exterior). − diametrul duzei combinat cu dispozitivul swirl de spargere a jetului implantat în corpul duzei au condus la obţinerea unui jet cu picături fine. J. Pe baza rezultatelor experimentale s-a constatat: − temperatura apei este determinantă pentru fineţea de pulverizare. densitatea lor volumică şi statistica împrăştierii.. Lucrările Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice cu Participare Internaţională a Facultăţii de Pompieri . Editura Printech. Taine. iar pe de altă parte apare o scădere pronunţată a temperaturii datorită vaporizării fazei lichide a apei. Bucureşti. Basic Heat Mass Transfer.SIGPROT 2005”. − dezvoltarea stratului termic implică existenţa şi a unui gradient de concentraţie de vapori. care să conţină sistem optic cu citire în infraroşu. I. 51-58. care au loc la microscară şi în timpi foarte reduşi (fracţiuni de secundă <1/10 s).Se constată. Aprofundarea studiilor privind procesele termofizice de pulverizare şi evaporare au avut ca rezultat obţinerea parametrilor geometrici. [4] Pavel D. J. Studiul evoluţiei parametrilor în axul jetului a arătat o asemănare formală între variaţia vitezei şi a temperaturii. Dimensiunea câmpului de temperaturi în jet este legată în primul rând de temperatura iniţială a lichidului corelată cu temperatura mediului.. Paris. deci o reducere a concentraţiei aerului. Modificarea culorii se explică pe de o parte prin schimbarea compoziţiei mediului. S-a constatat că pentru diferenţe mai ridicate de temperaturi între cele două medii creşte distanţa între înfăşurătoarea termică şi dinamică. Prin acest sistem pot fi determinate dispersia picăturilor. în corelare cu presiunea şi temperatura apei pulverizate. atât pe baza rezultatelor obţinute din modelul teoretic. – Contribuţii la termohidrodinamica proceselor de stingere a incendiilor (Teză de doctorat). unde timpul de viaţă al picăturii de apă este mai mic. S-au făcut experienţe cu foc deschis. Bibliografie: [1] Mills A. această variaţie fiind de tip parabolic. 1989. Constantinescu A. s-au obţinut timpi de viaţă reduşi. 218 . Transferts thermiques. 2005. Bucureşti. timpul de viaţă al picăturii de apă este mai ridicat decât în cazul spaţiilor semiînchise.. Graţie acestui sistem se va determina harta temperaturilor. Se observă că radiaţia termică are o pondere relativ scăzută ca efect termic şi un efect neglijabil la dimensiuni mici ale picăturii. scade concentraţia de oxigen. 2nd ed. deci o reducere substanţială a temperaturii. gama lor de dimensiuni. − dezvoltarea câmpului de temperaturi în jet şi a câmpului de viteze sunt asemănătoare. S-a constatat că la incidenţa jetului flacără-gaze fierbinţi cu picăturile de apă se produce o schimbare a culorii flăcării către roşu şi o scurtare a lungimii flăcării. Pentru o aprofundare a proceselor intime. compoziţia mediului şi a câmpului de temperaturi din jet.. 27 mai 2005. 1999. [3] Cavaropol D. transferul de căldură convectiv care are ponderea determinantă e mai redus la picăturile mari (hc ~ 2 λ/D). pag. [2] J. Pe de altă parte. Aceasta se explică prin creşterea umidităţii relative din spaţiile închise. care se îmbogăţeşte în vapori. I. respectiv o evaporare abundentă a lichidului. dar de dimensiuni geometrice diferite. 25 iunie 2009. Pavel D. Bucureşti.. ISBN 973-718-350-9. Studiul prezentat constituie un model care a avut ca scop obţinerea unor valori pentru temperaturile apei pulverizate necesară în eficientizarea proceselor de stingere a incendiilor.. probabil arderea devine incompletă sau apar frecvent compuşi intermediari de tip CO. flacăra provenind de la un arzător cu butan. de ordinul µm. este necesar a se corobora datele cantitative obţinute prin măsurători cu echipamentele actuale cu cele obţinute prin vizualizarea jetului flăcării.

P. Explozie – reacţie bruscă de oxidare sau de descompunere. se enunţă câteva proprietăţi ale apei pulverizate şi se enumeră o serie de cazuri în care. col. Cuza”. însoţită în general.ELEMENTE GENERALE/SPECIFICE REFERITOARE LA UTILIZAREA APEI PULVERIZATE CA SUBSTANŢĂ PENTRU STINGEREA INCENDIILOR Lt. etc. conf. Incendiu – ardere autoîntreţinută. de presiune sau ambele. ceţuri de G. lector univ. Limită inferioară de explozie (LIE) – concentraţia minimă a gazelor. are formula chimică N2 şi este utilizat ca substanţă de stingere a incendiilor cu indicativul IG -100. ceţuri de G. peste limita superioară de explozie amestecul nu poate să genereze explozie. care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. Emanuel Darie Lt. Flacără – zonă de ardere. cu emisie de lumină. Energie minimă de aprindere – valoarea minimă a energiei din canalul unei descărcări electrice care conduce la aprinderea unui amestec inflamabil de aer cu gaze. Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant. la care se poate genera explozia. Azot – substanţă cunoscută şi sub denumirea de nitrogen.P. care produce o creştere de temperatură. dr. asistent univ. de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum. sub limita inferioară de explozie.L. Terminologie: Aprindere – iniţiere a unei arderi. în fază gazoasă. datorită excedentului de aer. la care se poate genera explozia. Limită superioară de explozie (LSE) – concentraţia maximă a gazelor. simultan. Garibald Popescu Lt. este un gaz inert. Limită inferioară de inflamabilitate (LII) – concentraţia minimă de gaz în aer. a vaporilor sau a pulberilor (prafurilor) combustibile în aer. Dragoş Iulian Pavel St. Facultatea de Pompieri Rezumat: Prin intermediul articolului. A arde – a fi în stare de combustie. amestecul nu poate să genereze explozie. dr. ing. pulberi/prafuri aflate între limitele de inflamabilitate/aprindere. efectul azotului de prevenire a aprinderii/inflamării şi/sau de stingere a unui amestec de vapori. ing. incolor şi incombustibil. vaporilor sau a pulberilor (prafurilor) combustibile în aer. prin intermediul acesteia. ing. datorită deficitului de aer. vapori. este dat de reducerea procentului de oxigen din amestec. dr. care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu. 219 . Comburant – element sau compus chimic care poate produce oxidarea sau arderea altor substanţe. Academia de Poliţie „Al. praf/pulberi.. I. sub care nu mai are loc propagarea unei flăcări în prezenţa unei surse de aprindere. col.L. univ. se realizează protecţia la incendiu. gaze. cu aer. slt. Liviu Sbora. Combustibil – material capabil să ardă.

aceste calităţi o fac să fie extrem de eficientă pentru stingerea incendiilor de materiale solide combustibile .15 K. se limitează accesul aerului spre focarul incendiului. Coeficientul de dilatare termică izobară α este pozitiv pentru toate lichidele cu excepţia apei. role de deplasare. instalaţia. capac. Efectul principal al apei la stingerea incendiilor îl constituie răcirea materialului care arde/este supus combustiei. echipamentul etc. ulei recirculat şi răcit în exterior.15 K. în condiţii de încercare specificate. – dacă t > 277. înfăşurări. α < 0 . pe durata de funcţionare. apa absoarbe căldură. Temperatură de inflamabilitate – temperatura minimă... De asemenea. hidranţi 220 . într-un schimbător de căldură). uleiul mineral asigură răcirea/stingerea arcului electric. unele sorturi de ulei mineral sunt utilizate şi ca mediu în care se produce stingerea arcurilor electrice la întreruptoare. Proprietăţi ale apei pulverizate ca substanţă de stingere Apa. conservator.Limită superioară de inflamabilitate (LSI) – concentraţia maximă de gaz în aer peste care nu mai are loc propagarea unei flăcări. începând de la care. după cum urmează: – dacă t < 277. sistem de reglare a tensiunii (comutator cu ploturi). la frecvenţă constantă. Punct vital/vulnerabil la incendiu – locul de muncă. Apa prezintă anomalia de a avea volumul minim la temperatura de aproximativ 4° C. Ulei de transformator – ulei mineral utilizat la auto/transformatoarele (20 kVA . proprietate care îi conferă acesteia calităţi importante ca substanţă de stingere şi de răcire. prin saturarea spaţiului în care are loc fenomenul. în contact cu materialul aprins. dotate cu instalaţii speciale de stingere cu sprinklere. Căldura latentă de vaporizare a apei este de aproximativ 243. izolatoare de trecere. robinete/racorduri pentru umplere/golire. are o capacitate mare de absorbţie a căldurii. astfel încât după aprinderea/inflamarea acestora de la o sursă de aprindere.. Dacă temperatura mediului în spaţiile în care se desfăşoară diferite activităţi (depozite de mare capacitate etc. un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtă durată. În cazul apei. necesare asigurării funcţionalităţii principale a construcţiilor. acesta utilizează principiul inducţiei electromagnetice şi se compune în principal din: circuit magnetic. este dependentă de temperatură. Temperatură de aprindere – temperatura minimă la care un material combustibil degajă vapori sau gaze combustibile într-o anumită cantitate. sistemul de răcire a înfăşurărilor (în marea majoritate a cazurilor. având ca scop transferul spre mediul înconjurător a căldurii degajate în înfăşurări şi asigurarea izolaţiei electrice. Transformator – aparat electric care serveşte la transformarea mărimilor electrice mono/trifazate de la valori ale tensiunilor reduse la valori ridicate şi invers.15 K. 1. cârlig de prindere etc. materialul continuă să ardă fără aport caloric din exterior.. cu capacitate termică ridicată. termometru. în aceste cazuri. valoarea α . cuva metalică. indicator de nivel. în această categorie se includ şi posturile de transformare. se transformă în vapori şi. raportată la căldura specifică şi căldura latentă de vaporizare. în contact cu o sursă de aprindere. 400 MVA). ca substanţă de stingere.58 J la temperatura de 298. operatorilor economici etc. α > 0 .

Pulverizată fin.interiori de incendiu etc. o dată cu creşterea temperaturii. picăturile de apă generate în sistemele de generare a ceţii de apă.000 300 50 1 10 400 1 40 8. aceasta creşte foarte puţin.15K are nevoie pentru a se evapora complet de aproximativ 2629.. Tabelul nr.1700 l de abur. Fig. generându-se ceaţă de apă la presiuni foarte ridicate. datorită densităţii relativ mare. trece în stare de vapori. la temperatura de 375. Căldura specifică a apei la presiunea atmosferică normală şi la temperatura de 293.15 K şi 101325 Pa apa. În tabelul 1 se prezintă unele diferenţe referitoare la picăturile de apă generate în sistemele de sprinklere/drencere şi. La temperatura de 373. fiind insolubile în apă. generându-se aproximativ 1600. 1 – Sistem de stingere cu ceaţă de apă HI-FOG pentru un grup generator 221 . Conductivitatea termică a apei este redusă şi.1.15 K . Densitatea apei la temperatura de 277. întrucât există risc de îngheţ.000 În anexa 1 se prezintă o serie de acte normative. Cazuri în care se utilizează sisteme de stingere cu apă pulverizată 2. prescripţii tehnice. Grupuri electrogene În figura 1 se prezintă un grup electrogen protejat prin intermediul unei instalaţii de stingere cu apă pulverizată. respectiv. standarde.) admite valori mai mici de 4°C. care au o densitate mai redusă.15 K este egală cu aproximativ 1000 kg/m3.15 K este de aproximativ 958 kg/m3. coeficientul de conductivitate termică a apei admite valoarea de λ = 0..15 K este egală cu 1 kcal/kg.6815 W/m K. 1 – Analiză comparativă pentru diferite sisteme de stingere Picătura de apă Diametrul picăturii [ 10 −6 Aria suprafeţei [m ] 2 m] Numărul de picături Sprinklere/drencere Presiune joasă Presiune înaltă >1. putându-se utiliza astfel. norme generale şi specifice conexe domeniului energetic care fac referire la sistemele de stingere cu apă pulverizată. apa este exclusă uneori de la stingerea produselor petroliere albe. 1 litru de apă la temperatura de 283. 2. apa nu conduce curentul electric. este necesar să se utilizeze aerul comprimat. inclusiv la stingerea incendiilor de conductori electrici aflaţi sub tensiune (riscul de electrocutare este foarte redus).22 ⋅ 10 3 J. iar la temperatura de 373. acţionată prin intermediul azotului.

Fig. 3 – Sistem de stingere cu ceaţă de apă HI-FOG pentru tuneluri auto Fig.2.3. protejat prin intermediul unei instalaţii de stingere cu apă pulverizată. 2 – Sistem de stingere cu ceaţă de apă HI-FOG pentru poduri/paturi de cabluri electrice 2. protejat prin intermediul unei instalaţii de stingere cu apă pulverizată. 4 – Sistem de stingere cu ceaţă de apă HI-FOG pentru tuneluri auto 222 . pentru care se generează ceaţă de apă la presiuni foarte ridicate. Tuneluri auto În figurile 3 şi 4 se prezintă sistemul de stingere HI-FOG în tuneluri auto. Poduri de cabluri În figura 2 se prezintă un sistem. generându-se ceaţă de apă la presiuni foarte ridicate. în construcţie. tip poduri de cabluri. Fig.2.

în comparaţie cu sistemul de stingere cu apă pulverizată. 4. conducte pentru apă. sisteme ca: rezervor pentru apă. la un transformator de mare putere.*** E . 223 . numai în cazul instalaţiilor din domeniul energetic. sunt: 1. 2 – Cazuri în care se utilizează instalaţii de stingere cu gaze inerte Tip instalaţie Amplasament Limită minimă de putere [MVA] Interior Clădiri supraterane CHE subterane 40 Indiferent de putere 15 100 Exterior Centrale electrice Staţii electrice Din punct de vedere al costurilor.. Schema de principiu a unei instalaţii de stingere cu apă pulverizată. stingere şi de dotare împotriva incendiilor pentru producerea. standarde etc.*** PE 009/1993 – Norme de prevenire.Ip 70 . specifice conexe domeniului energetic. 5. compresor. cerinţele. 65/1998 pentru modificarea PE009/1993.*** E . utilizarea substanţelor de stingere a incendiilor şi a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată. aprobat cu Decizia Renel nr. Anexa 1 Standarde/prescripţii tehnice etc. 8. în principiu. proiectarea. transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice.*** Decizia RENEL nr. modifică şi completează actul normativ prin încetarea realizării cerinţelor date de art.92 – Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiile din staţiile electrice. care fac referire la sistemele de stingere cu apă pulverizată din România Principalele prescripţii tehnice. care are acoperire juridică/tehnică. fac trimitere şi cer aplicarea modificărilor conform datelor din tabelul 2. detectori etc.*** E . racorduri cu duze pulverizatoare. 2. în general. acestea dotează în prezent o serie de transformatoare de mare putere. care relevă explicitarea. Tabelul nr. cuprinde. în domeniul energetic.22 b). În acest mod. sistemul de stingere cu gaz inert este mai ieftin.83 – Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiile electrice din centrale şi staţii electrice.2. şi în particular pentru domeniul energetic din România. protecţii cu sisteme care pot să realizeze stingerea incendiilor cu apă pulverizată. 3. Acest ultim act normativ precizat.Ip 3 . Transformatoare de mare putere În România există. stabilite de legislaţia în vigoare. Creşterea cerinţelor referitoare la protecţie/controlul total al riscurilor de incendiu/explozie a impus emiterea actului normativ. norme specifice..I 99 -78 – Instrucţiuni de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor fixe de stins incendii cu apă pulverizată din staţiile de 220kV şi 400kV. 25/1994.4.

– Protecţia contra incendiilor în obiectivele energetice. Bucureşti.6. 2008. transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice”. execuţia şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor. 1969. Mark.Ip 34 . execuţie şi exploatare pentru instalaţiile fixe de stins incendii la transformatoarele din staţiile de 400kV. 1987. Bucureşti. – Referat 2. 7. Voinea.02. – HI-FOG. International Conference “Fire Safety High . I. Cercetări teoretice termohidrodinamice ale procesului de stingere a incendiilor. [7] *** Lovin. *** E .Ip 62 .*** E . E.. Buletinul Pompierilor nr.hu. C. D. [9] Duminicatu. 2/1987. water mist fire protection. tipul 3000. [8] Dragomir.. Moţoiu. – Aspecte noi ale stingerii incendiilor în instalaţiile energetice. [5]***Decizia RENEL nr. 5/2002.25/1994. Bucureşti.hi-fog. [3] Pavel. Bibliografie: [1] Ferenc. L. 2002.Ip 44 . 224 .1998 cu privire la modificarea PE009/1993 aprobat cu decizia RENEL nr. D. www. Electricianul nr. [6] *** Prospectul firmei Sergi pentru transformatoare de mare putere. – Pericole şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la auto/transformatoarele electrice de mare putere. 8. Teză de doctorat.la instalaţiile electrice de înaltă tensiune. [2] *** Pliant prezentare Ventor Fire Protection Ltd. I. Bucureşti. [4]***PE 009/1993 – „Norme de prevenire.Risk Buildings”.. D. Editura Tehnică. stingere şi de dotare împotriva incendiilor pentru producerea.***NP086/2005 – Normativ pentru proiectarea. M. Editura Ministerului de Interne.85 – Condiţii tehnice şi prevederi de proiectare. 9..89 – Instrucţiuni privind dotările necesare în staţiile de transformare din punct de vedere al normelor de protecţia muncii şi prevenirea şi stingerea incendiilor.*** E . 65/02..90 – Instrucţiuni de proiectare şi execuţie privind ansamblul măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

Garibald Popescu. caracteristici. operaţii. Terminologie: Aprindere – iniţiere a unei arderi. Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant. însoţită în general. de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum. cu emisie de lumină. care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu. Azot – substanţă cunoscută şi sub denumirea de nitrogen. praf/pulberi. I. datorită importanţei lor. după caz.CONCEPTUL DE INERTIZARE. Cuza”. Flacără – zonă de ardere. acela de a participa în misiuni de interceptare..dr. efectul azotului de prevenire a aprinderii/inflamării şi/sau de stingere a unui amestec de vapori. A arde – a fi în stare de combustie. prin intermediul cărora se pun în evidenţă fenomene. lector univ.L. col. se formulează o serie de termeni specifici şi unele exemple din tehnică pentru care se aplică inertizarea ca alternativă la prevenirea/stingerea incendiilor. de natură tehnico-juridică. sau. are formula chimică N2 şi este utilizat ca substanţă de stingere a incendiilor cu indicativul IG-100.P. De asemenea. Liviu Sbora Academia de Poliţie „Al. pot să fie supuse actelor teroriste. se enunţă câteva elemente referitoare la unele măsuri de protecţie la explozie în cazul aeronavelor civile şi militare. St. în raport cu cantitatea de oxigen din aer. bombardament etc. ceţuri de G. conceptele din această categorie se pot clasifica după cum urmează: concepte de natură tehnică. de natură juridică. Combustibil – material capabil să ardă. este un gaz inert. 225 . stări etc. slt. Incendiu – ardere autoîntreţinută.a. de presiune sau ambele simultan. care. proprietăţi ş. Facultatea de Pompieri Rezumat: Prin intermediul articolului. Concept – termeni. care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. aşa cum este cazul aeronavelor civile de transport pasageri. în fază gazoasă. Comburant – element sau compus chimic care poate produce oxidarea sau arderea altor substanţe. procese tehnologice. activităţi. în realizarea scopului pentru care au fost proiectate. pe care acestea le comportă. incolor şi incombustibil.. gaze. raportat la conceptul de inertizare. este dat de reducerea procentului de oxigen din amestec.ing. aceştia au fost ridicaţi la rang de concept. Explozie – reacţie bruscă de oxidare sau de descompunere. care produce o creştere de temperatură. ALTERNATIVĂ LA CONCEPTELE DE PREVENIRE/STINGERE A INCENDIILOR ŞI SUPRIMARE/INHIBARE A EXPLOZIILOR Lt.

2. ce poartă numele de măsuri de control. termenul presupune acţiunea factorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns. emulsionaţi sau stocaţi în materialele plastice poroase. de regulă. iar pentru prafuri (pulberi) în g/m3. – utilizarea materialelor plastice poroase pentru protejarea structurilor din care sunt construite rezervoarele.. în sensul că măsurile trebuie aplicate imediat pentru a controla o situaţie dată.1] . Măsuri de prevenire/stingere pentru pericolelor de incendiu/explozie la aeronave controlul riscurilor/ 2. – utilizarea de combustibili gelatinizaţi. riscul admite codomeniul de definiţie (0 . azot. incendiu. denumite în continuare. termenul presupune acţiunea factorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns. imediat/redus. prin intermediul cărora se pot genera stări care pot fi controlabile doar prin aplicarea de măsuri.1] . situaţii etc. prin utilizarea conceptului de previziune. în relaţia om – maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu există împrejurări. pentru gaze şi vapori. prin concentraţia în % vol. Pericol (1) – stare care precede unui eveniment (accident de muncă.. Risc (2) – măsură a pericolului.). aplicarea măsurilor puse în discuţie. incendiu. în faza de exploatare/de utilizare a aeronavelor. în sensul definiţiei. următoarele: 226 .Inertizare – proces prin care spaţiul liber dintre o substanţă stocată şi rezervor este umplut cu un gaz inert. limitele inferioară şi superioară sunt indicate.. Pentru instalaţiile de alimentare cu combustibil. şi acest termen a fost adus la rang de concept. în relaţia om – maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu există împrejurări. prin reducerea acestora. este necesar să se identifice şi să se controleze factorii care determină iniţierera/apariţia unor incendii/ explozii şi dispunerea în consecinţă a unor măsuri conforme. explozie etc. Măsuri generale pentru controlul/limitarea riscurilor de incendiu/explozie Pentru limitarea/controlul riscurilor/pericolelor de incendiu/explozie. 1. măsuri de control. datorită importanţei pe care o prezintă.). pe termen lung. explozie etc. în sensul definiţiei. este necesar să se asigure încă din faza de proiect sau. după caz. – utilizarea de gaze neutre şi inhibitori cu aditivi. Aplicaţie la aeronavele militare şi civile Protecţia la incendiu/explozie a rezervoarelor de carburant se poate realiza prin: – desaturarea şi azotarea/ inertizarea carburantului. situaţii etc. Inflamabil – material capabil să ardă cu flacără. Limită de explozie – valoare minimă sau maximă a concentraţiei unei substanţe combustibile în aer sau în oxigen. datorită importanţei pe care termenul o prezintă. pentru care explozia devine posibilă. Conceptul de inertizare. care generează pericole controlabile prin măsuri. prin intermediul aestei măsuri se realizează controlul determinat de riscul/pericolul de incendiu/explozie. Risc (1) – probabilitate globală de realizare a unui eveniment (accident de muncă. presupun controlul şi limitarea riscurilor.1. aplicarea acestor măsuri presupune controlul prin anularea pericolelor. pericolul admite codomeniul de definiţie [0 . nu prin anularea lor. acesta a fost adus la rang de concept. de ungere şi pentru instalaţiile hidraulice.

– utilizarea rezervoarelor de combustibil cu geometrie variabilă. Explozia constă în degajarea unei cantităţi foarte mari de energie. la rândul lor. – realizarea unei arhitecturi determinate de agregatele motoarelor/turbinelor în mod cât mai compact pentru evitarea prezenţei conductelor lungi aşezate în jurul compresoarelor motoarelor/turbinelor. lichid hidraulic şi armăturile conexe din materiale rezistente la incendiu. – utilizarea. pe măsură ce combustibilul este consumat. ulei. care să permită obturarea orificiilor generate de schijele/ proiectilele mici la impactul acestora cu aeronava. – acoperirea rezervoarelor de combustibil cu straturi de protecţie realizate din materiale plastice. precum şi utilizarea de inhibitori. fibre de carbon etc. controlul riscurilor/pericolelor de incendiu/explozie. în motogondole şi fuselaj a unor orificii de drenare/aerisire prin care. fisurarea şi ruperea conductelor. de mecanismele de comandă etc. camera de postcombustie şi sistemul de evacuare. când presiunea interioară creşte peste valorile-limită ale rezistenţei matarialului rezervorului. – sistemul de răcire al motoarelor/turbinelor trebuie să permită obturarea trecerii aerului către compartimentele în care se pot iniţia eventuale incendii. un real pericol îl reprezintă explozia rezervoarelor la impactul cu proiectile/rachete.– dispunerea rezervoarelor în compartimente separate prin elemente rezistente la incendiu. acţionare hidraulică.2 Sisteme de protecţie a rezervoarelor de combustibil la incendiu/explozie Pentru aeronavele militare implicate în acţiuni de luptă (vânătoare. – verificarea periodică a sistemelor speciale/active de stingere a incendiilor de la bordul aeronavelor. să fie controlate în timp redus.. astfel încât să nu se genereze condiţii de acumulare a vaporilor combustibili şi autoaprinderea/aprinderea acestora. – asigurarea ventilaţiei compartimentelor şi răcirea pieselor. – realizarea din punct de vedere constructiv. – respectarea măsurilor de alimentare cu combustibil a aeronavelor la sol. într-un volum limitat. în exteriorul aeronavei. 227 . urmată de împrăştierea combustibilului şi ruperi/deteriorări ale altor agregate. 2. pentru reducerea cantităţii de oxigen. care să permită protecţia împotriva proiectilelor/schijelor. în instalaţia hidraulică. alimentare electrică. ulei. – separarea elementelor componenete ale instalaţiilor de: combustibil. în zona combustiei motorului/turbinei. care poate să genereze distrugerea parţială/totală a aeronavelor.). volumul lor se micşorează. – utilizarea de blindaje în zonele vulnerabile. constituie surse suplimentare de incendiu şi/sau explozie. realizarea unor măsuri pentru controlul riscurilor/pericolelor de vibraţii care pot genera. bombardament etc. a unor lichide care nu au proprietăţi inflamabile. aceste agregate. pentru controlul riscurilor/pericolelor determinate de electriciatea statică. în timp. eventualele scăpări de combustibil. – realizarea unor compartimente autonome prevăzute cu sisteme de ecranizare termică. – realizarea din punct de vedere constructiv a conductelor de combustibil. evitarea scurgerilor de lichid. – instalaţiile electrice şi conexiunile acestora trebuie să fie prevăzute constructiv cu elemente de protecţie rezistente la incendiu. aeronavele pentru transportul de pasageri care operează în zone limitrofe/vecine/conexe cu rutele diferitelor destinaţii. mai ales pentru aeronavele militare. – punerea/legarea la masă a aeronavelor. situarea lor la distanţă faţă de sursele de aer şi de zonele cu temperaturi ridicate. evitând acumularea unor cantităţi mari de aer în rezervoare şi deci. în cazul pătrunderii unor proiectile. – verificarea sistematică a instalaţiilor/aparaturii electrice. realizate din materiale flexibile la care. cu precădere la turbine. unde instalaţiile prezintă temperaturi mai coborâte.

y 2 – sursa (proiectil/rachetă).30) ⋅ 10 −3 s .. cum sunt: aterizarea în condiţii de risc/pericol.0. cu axa mare de (0. care să determine ruperea/deteriorarea pereţilor rezervoarelor. o anumită presiune a amestecului de carburant etc. aproximativ ca cea a unui elipsoid de rotaţie.. y 31 . De exemplu. y 4 ) = g ( y1 . y 32 .. a următoarelor: formarea amestecului de vapori/gaze între limitele de explozie în spaţiul de deasupra combustibilului aflat în rezervor. acte teroriste etc... Pentru aeronavele militare. atunci când aeronava este lovită la impactul cu un proiectil. referitor la impactul cu proiectile.15. y 3 . aceste variabile determină gradul de probabilitate. y 2 . având formă geometrică. se dezvoltă energii cuprinse în intervalul (20. (1) Pentru ca o explozie să se realizeze la sol sau în zbor. y 4 ) . y 2 .. y 32 – aerul atmosferic care.5) m şi diametrul de (0. zborul în nori de furtună.. – riscul/pericolul determinat de explozie variază în funcţie şi de înălţimea de zbor. Modalităţi de realizare a protecţiei 4. Tipuri de protecţie la explozie. presiunea din rezervor generând creşteri suficient de mari. este necesar să fie îndeplinite simultan în timp şi spaţiu următoarele condiţii: – variabilele care definesc relaţia de mai sus sunt: y1 – mijlocul sau elementele componente din structura sa (aeronavă)... pentru a contribui la iniţierea unei explozii este necesar şi suficient să conţină oxigen în condiţii de presiune şi temperatură predefinite. y 4 – împrejurarea (angajarea în luptă.3) m. care poate fi cuplată numai în situaţii deosebite. la temperaturi de impact având valori de (50. unghiul sub care proiectilele lovesc rezervorul. precum şi în anumite condiţii determinate de curgerea pulsatorie a combustibilului prin deteriorarea/spărtura produsă în rezervor.1500) ° C. temperatura fuselajului aeronavei poate să crească la valori de (1000... Proiectilul generează un jet de flacără. rachetă etc. având durata de (20. schije..25. În aceste condiţii..3. Inertizarea cu azot în rezervoarele aeronavelor Sistemele de presurizare cu gaze inerte implică existenţa pe aeronave a unor instalaţii care funcţionează pe parcursul întregii durate de zbor şi a unei instalaţii de avarie cu butelii de rezervă. iniţierea unui incendiu la motor/turbină. temperatura proiectilelor etc. Determinările experimentale au pus în evidenţă faptul că iniţierea unei explozii determinată de carburantul din rezervoare. prezintă importanţă: dimensiunile rezervoarelor. gloanţe etc. poate fi generată în cazul lovirii de către un proiectil.).. – condiţiile de necesar şi suficient relevă realizarea în sensul celor specificate.. Riscul/pericolul generării/iniţierii unei explozii Explozia se poate defini utilizând ecuaţia (1) sub formă implicită: iniţiere explozie = g ( y1 . în cazul în care un proiectil loveşte un rezevor de combustibil al unei aeronave militare cu viteza u = 200 m / s .1.300) ° C. 228 .0. poziţia acestora în aeronavă. y 31 – primul material care se poate aprinde/inflama (vapori de kerosen).30) J . 4. Jetul de flacără poate iniţia dezvoltarea rapidă a unei explozii. dozajul amestecului oxidant/carburant care delimitează intervalul de temperaturi în care este posibilă iniţierea exploziei etc.

în cazul avarierii aeronavei. pierderile de combustibil. umplerea. Viteza de propagare a flăcărilor în combustibilul emulsionat este de 100 de ori mai redusă faţă de combustibilul obişnuit. Sistemele automate cu care sunt dotate aeronavele. în acest mod. în funcţie de situaţie. prin faptul că. unde există riscul/pericolul generării unor situaţii care prezintă dificultăţi determinate de: alimentarea. proprietăţile lor să rămână stabile în timp.. în interiorul rezervoarelor de combustibil asigură: – protecţie totală la incendiu şi explozie. prin formarea unui strat de protecţie dur. Protecţia la explozie prin gelatinizarea combustibilului din rezervoare Această metodă constă în adăugarea. împiedicând dezvoltarea procesului de ardere. scurgerea combustibilului din rezervoare. ca şi gaz inert.. existând dificultăţi la realizarea sistemului de alimentare cu combustibil al motorului/turbinei şi de iniţiere a aprinderii în camerele de ardere. trebuie să admită un anumit grad ridicat de fiabilitate în funcţionare. Dispunerea unor astfel de materiale. să semnalizeze şi să poată fi acţionate/să acţioneze în timp real. – prin acoperirea rezervoarelor cu substanţe care asigură coagularea chimică. Se asemenea. În general. în acest mod. din exteriorul aeronavei. 4.2.30) kg/m³. să nu se dilueze în combustibil. În acest mod. ca urmare. datorită faptului că procesul de vaporizare pe unitatea de suprafaţă este redus. se pot utiliza materiale plastice poroase. Metoda se utilizează la sistemele de avarie. cerinţele referitoare la utilizarea materialelor poroase sunt determinate de proprietăţi: să admită un mare grad de incombustibilitate. care nu necesită presiuni mari la transformarea sa şi depinde nesemnificativ de variaţia de temperatură. cu densităţi având ordinul de mărime (20. – în evoluţiile spaţiale din timpul zborului. se realizează obturarea orificiului generat. viteza de vaporizare fiind mai redusă cu 15%.. Pentru protejarea rezervoarelor de combustibil. sunt reduse cu aproximativ 7%. se pot utiliza gazele arse rezultate din postcombustia turbinelor/motoarelor aeronavelor. O altă modalitate este determinată de emulsionarea combustibilului. la masa de combustibil. influenţa generată asupra poziţiei centrului de greutate al aeronavei este redusă. nu pentru instalaţiile de alimentare cu carburant. se pot utiliza sisteme automate care la preiniţierea procesului de explozie. a unor oxizi organici de aluminiu. astfel încât eventualele explozii să nu genereze creşteri de presiune şi/sau de temperatură în rezervoare. 229 . masa lor să fie cât mai redusă.Corespunzăor. să admită un coeficient redus pentru adeziune. amestecul rezultat conferind proprietatea de stabilitate totală a curgerii (nu curge). unda de şoc are intensitate redusă. – la trecerea proiectilelor prin rezervor. riscul/pericolul datorat valorilor de temperaturi scăzute determină ca densitatea combustibilului gelificat să genereze creşteri ale vâscozităţii amestecului. la pătrunderea de proiectile. Corespunzăror. se reduc şi se pot controla riscurile/pericolele de iniţiere a unor incendii/explozii. injecţia în camerele de ardere pentru care combustibilul este necesar să vaporizeze în procesul de combustie. combustibilul nu se deplasează în interiorul rezervoarelor. nu se mai generează pericol pentru eventuale pierderi de combustibil spre exterior. cuplează în mod automat buteliile în care se află înmagazinat inhibitorul care se amestecă cu vaporii de carburant. în situaţii cu risc/pericol. fenoplastice. Situaţiile prezentate reprezintă modalităţi de protecţie a aeronavelor prin evitarea iniţierii unor incendii/explozii la rezervoare. magneziu sau a diferite săpunuri care duc la formarea unei structuri semicristaline a amestecului de carburant. schije etc. circulaţia carburantului spre motor/turbină.

– Aspecte noi ale stingerii incendiilor în instalaţiile energetice. clădiri etc. Această măsură admite o dublă protecţie. intervin însă. şi aplicarea altui sistem de prevenire/stingere.02. pentru o serie de: centrale de producere a energiei. în acelaşi timp. 25/1994. Sistemul de prevenire/stingere cu azot la transformatoarele de mare putere Prin emiterea Deciziei RENEL nr. Editura Bren Prod.02. 1998. care are aplicabilitate numai în cazul instalaţiilor din domeniul producerii de energie electrică. Concluzii Implementarea/aplicarea unor soluţii de protecţie pentru controlul riscurilor de incendiu/explozie. 230 . litografie..1.1998 referitoare la modificarea şi completarea PE009/1993. în articolul de faţă. Universitatea Politehnica Bucureşti. datorită unei situaţii (defect etc.65/02. a transformatoarelor de mare putere. Scoaterea integrală a transformatoarelor de mare putere din starea normală de de funcţionare. prin umplerea acestora cu azot. [2]***PE 009/1993 – Norme de prevenire. reprezintă o situaţie de risc major care se poate transfera în planul securităţii/siguranţei într-o stare de pericol real. fiind. [3]***Decizia RENEL nr. pentru controlul riscurilor de deteriorare a anvelopelor. generate la aterizări. soluţia fiind extrem de eficientă. protecţia la incendiu/explozie se realizează în majoritatea cazurilor. cu probabilitate mare de afectare a condiţiilor de siguranţă ale Sistemului Energetic Naţional. în intensele procese de frecare a anvelopelor cu solul.). ci şi în dotarea navelor maritime şi fluviale etc. o serie de particularităţi. – Sisteme de protecţie pentru turbomotoare de aviaţie. cum sunt cele determinate de fenomenul de acvaplanare. acela prin care se utilizează azotul. Corespunzător. faţă de sistemele clasice. I. 4. transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice. Bucureşti. se regăseşte nu numai în dotarea aeronavelor civile de transport. înainte de intrarea în serviciu. aprinderea acestora. aeronavele realizează teste pentru controlul unor riscuri/pericole. Din această cauză.Pentru realizarea acestei metode. 5/2002. în cazuri de incendiu. dar şi una de stingere. stingere şi de dotare împotriva incendiilor pentru producerea. în cazul aeronavelor civile. Conceptul de inertizare aplicat la alte sisteme de prevenire/stingere 5. care implică realizarea unor modificări ale instalaţiilor de alimentare cu combustibil ale motoarelor/ turbinelor. 65/02. [4] *** Lovin. cu generarea de pagube umane/materiale mari şi riscuri de punere în pericol a unor consumatori. E. 2002. Electricianul nr.3 Inertizarea cu azot a anvelopelor trenului de aterizare Din punct de vedere statistic. Bucureşti. corespunzător post-fazei de proiectare. 5. aeronavelor aflate în serviciu. utilizând ca substanţă de stingere – azotul. Bibliografie: [1] Manole. aeronavelor militare. pot genera foarte uşor. o măsură de prevenire. au loc la aterizare. fapt pentru care aceasta a fost adusă la rang de concept. legislaţia în vigoare prevede modificarea începând cu faza de proiectare a sistemului de prevenire/stingere a incendiilor.1998 cu privire la modificarea PE009/1993 aprobat cu decizia RENEL nr. mai mult de 90% din incidente/accidente.

.... Dragoş. El . ediţia a XVI-a (6. E.. Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor. mai. Bucureşti. Elemente de prevenire/stingere a incendiilor. D. N. Editura Cermi. iulie 2006. N. I.7).. N. S.[5] Darie...... Iaşi. Buletinul Pompierilor nr. Popescu. Darie. G. 2008. 1/2007. Dragoş. Conferinţa tehnico ştiinţifică cu participare internaţională „Instalaţii pentru construcţii şi economia de energie” ediţia a XVI-a (6. D. Buletinul Pompierilor nr. 2006. [10] Golovanov. Popescu. SIGPROT – 2006. Darie. Conferinţa tehnico ştiinţifică cu participare internaţională „Instalaţii pentru construcţii şi economia de energie”.. Iaşi. Riscuri la funcţionare şi conexe. Popescu.. Bucureşti... Terminologie specifică/conexă a riscurilor de incendiu/explozie şi securitate în muncă... – Riscuri la funcţionarea transformatoarelor de mare putere. Popescu. El. Editura Cermi.7) iulie. El.. Iaşi. Pavel.. Elemente generale şi specifice de prevenire/stingere a incendiilor. România. [6] Darie. ediţia a XVI-a (6. E.7) iulie.. Conferinţă Internaţinală. I. Darie. 2006. Darie. E. P. G. Iaşi 2006. [8] Popescu. Conferinţa tehnico-ştiinţifică cu participare internaţională „Instalaţii pentru construcţii şi economia de energie“. Darie. 2006. – Riscul de incendiu/explozie la utilizarea transformatoarelor de mare putere. Riscuri la funcţionare şi conexe. P. G. Pavel. – Riscuri la funcţionarea transformatoarelor de mare putere. Editura Cermi. România. G.. – Analiza comparativă a unor sisteme de prevenire/stingere a incendiilor la trasformatoarele de mare putere. Bucureşti. Darie.. E. Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. – Transformatoare de mare putere. I. 2007. – Analiza comparativă a sistemelor de prevenire/stingere a incendiilor la transformatoarele de mare putere. Iaşi. 231 .. [7] Golovanov. I.. Popescu. Iaşi.. Facultatea de Pompieri. G. Popescu.. El. G.1(17)/2008. [9] Golovanov.

2. scurtă şi subţire sau scurtă şi groasă. Determinarea temperaturilor se poate face şi cu ajutorul metodei bilanţurilor fluxurilor termice aplicate la celule centrate pe nodurile de calcul. – dispozitiv de vidare (pompă de vid şi elemente de legătură elastice). 1. – răcitor (cu aer. 232 . Slt. – element de măsurat (incintă cilindrică (ţeavă) în care este introdusă o bară cilindrică confecţionată din materiale diferite: aluminiu. – dispozitivul electronic de achiziţie a temperaturilor. cărora li se pot aplica solicitări termice de asemenea variate. lichid sau ambele variante combinate). Emanuel Darie St. univ.1. univ. dr. col. ceea ce face ca această rezistenţă să genereze un flux termic variabil. dr. Elementul de încălzire: este alimentat cu ajutorul unui autotransformator cu o tensiune variabilă 0÷250 V. bara poate fi considerată ca fiind lungă şi subţire. Dispozitivul de măsură propriu-zis Este alcătuit la rândul lui din: – element de încălzire (termorezistenţă electrică). conf. un model analitic putând fi dezvoltat relativ cu uşurinţă în aceste cazuri. în funcţie de aplicaţiile practice avute în vedere. Întotdeauna este nevoie de o validare experimentală a rezultatelor cercetării. STAND EXPERIMENTAL PENTRU CONDUCŢIA TERMICĂ ÎNTR-O BARĂ CILINDRICĂ Lt. Liviu-Mihai Sbora Academia de Poliţie „Al. cât şi în sistemele de transport a energiei electrice de tensiune ridicată. ing. Facultatea de Pompieri Conf. Cuza”. Elemente componente generale Ansamblul experimental este compus din două mari elemente: – dispozitivul de măsură propriu-zis. I. – elemente de măsură a temperaturii (termocuple). cupru). ing. Eleonora Darie Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Facultatea de Instalaţii Rezumat: Lucrarea prezintă în detaliu realizarea practică a unui stand experimental pentru studiul conducţiei termice printr-o bară cilindrică.ACHIZIŢIA AUTOMATĂ A TEMPERATURILOR ÎN STRUCTURILE CU RISC RIDICAT DE INCENDIU. în acest sens construindu-se un stand experimental pe care se pot testa bare confecţionate din materiale diferite. Necesitatea cunoaşterii cât mai precise a fenomenelor care au loc în cazul transmiterii căldurii prin bare cilindrice. Din punct de vedere teoretic. Descrierea ansamblului experimental 1. rezidă mai ales din comportarea unor asemenea corpuri foarte des întâlnite atât în structurile cu risc ridicat de incendiu. 1.

ce poate măsura temperatura din centrul imaginar al barei. Tabelul 1 prezintă corespondenţa dintre tensiunea măsurată la bornele termocuplului şi temperatura corespunzătoare. 2 – Autotransformator Elementul de măsurare a temperaturii: este termocuplul de tip K. Aceste termocuple sunt incluse într-o incintă cilindrică ce poate fi vidată. Există astfel posibilitatea studierii conducţiei termice şi prin bara introdusă într-un mediu vidat. 1 – Elementul de încălzire Fig. pe a cărei lumgime sunt dispuse 8 asemenea dispozitive la intervale egale.Fig. 233 . precum şi estimării fluxului termic radiativ dintre incinta circulară şi bara studiată.

419 14.821 7.091 15.960 1.339 6.398 10.619 9.123 13.298 8.776 2.682 4.981 7.178 8.436 2.587 15.218 18.081 13.478 2.624 13.833 14.277 0.612 2.391 3.331 13.838 1.369 5.638 16.350 3.013 4.300 11.741 7.288 5.460 7.431 18.540 13.596 16.748 13.059 3.916 14.602 11.771 19.707 14.516 18.267 3.665 13.023 2.340 7.901 7.520 10.017 16.798 1.920 5.904 17.184 3.820 17.509 4.366 19.701 7.382 11.557 0.021 7.158 0.377 14.122 1.831 13.582 14.828 10.608 17.566 16.848 11.415 13.000 1.141 9.102 16.238 0.090 8 0.366 19.138 6.031 17.209 12.473 18.165 13.153 10.920 4 0.074 17.017 6.752 18.457 12.460 6.671 15.260 7.343 15.624 14.333 12.572 5.835 2 0.540 6.588 12.643 11.465 11.677 1.133 9 0.806 16.921 18.579 20.397 16.797 15.293 14.064 2.941 2.005 6 0.244 1.346 18.686 19.859 8.960 12.259 6.134 18.915 13.503 14.807 11.455 17.694 2.900 9.680 16.896 6.464 9.338 8.991 10.378 8.218 8.251 14.571 1.790 13.436 2.385 15.958 14.433 3.722 16.061 9.819 9.530 1.373 13.891 16.713 15.980 9.620 7.795 12.124 5.972 4.613 6.941 7.848 4.397 0.235 10.561 2.839 15.653 6.248 13.727 3.423 9.096 4.659 9.519 2.660 7.267 3.923 15.366 1.175 10 0.290 13.779 9.094 11.058 6.186 16.500 6.626 10.851 3.060 7.458 8.856 6.225 3.468 4.619 8.962 5 0.196 19.554 15.545 9.243 17.579 7.250 12.258 8.666 10.098 6.383 9.042 14.040 13.982 2.451 19.285 17.341 11.084 5.357 10.497 17.461 14.725 11.813 19.539 8.489 1.206 5.328 17.308 3.324 19.217 15.920 5.100 3.019 8.644 3.941 7.380 6.270 16.629 15.012 11.126 14.561 10.416 12.877 12.299 6.020 9.671 12.817 2.580 6.699 9.026 19.099 8.002 5.181 9.810 3.048 7 0.068 19.956 13.167 14.919 12.343 9.975 16.674 5.874 14.861 7.964 18.506 11.413 17.206 13.735 6.998 13.937 6.113 10.554 15.931 4.247 5.965 15.947 17.049 15.201 17.561 10.276 10.940 9.135 11.480 10.243 17.084 14.930 11.579 8.585 9.491 5.457 13.879 1.158 17.448 1.516 3.950 10.219 6.979 8.Tabelul 1.940 9.106 2.300 7.111 19.516 18.176 18.750 20.643 19.271 2.031 10.540 12.723 4.081 1.457 13.707 20.879 18.682 4.259 15.718 1.976 3.126 12.889 4.545 14.385 4.747 10.557 3.806 4.794 18.007 15.624 13.862 17.420 7.262 9.667 18.039 0.798 1.055 4.624 18.504 9.001 12.072 10.180 7.423 11.354 2.749 14.961 5.116 17.511 15.851 3.176 11.374 12.040 13.409 19.474 3.410 5.889 11.707 13.693 17.612 2.138 8.043 12.707 10.788 10.898 19.165 5.437 0.622 20.194 10.142 3.532 5.795 12.582 18.049 18.144 16.860 9.837 18.217 11.699 8.858 2.909 10.119 0.355 16.665 14.179 4.934 3.766 11.739 8.739 8.340 7.791 14.753 12.418 8.601 19.370 17.291 12.869 10.218 234 .313 16.175 15.874 14.477 0.509 4.261 18.768 3.820 17.259 11.873 13.154 19.899 8.239 19.637 1.380 7.499 12.316 10.427 4.326 1.540 6.397 16.765 4.220 7.712 12.781 7.179 6.301 15.524 16.602 3.153 10.792 1 0.281 19.041 1.540 17.000 0.344 4.879 5.138 4.317 0.163 1.975 16.747 10.140 7.582 12.209 14.388 18.079 0.547 11.715 5.335 14.133 15.758 1.357 0.977 6.849 16.203 1.630 12.735 17.407 1.494 19.043 5. Voltajul termoelectric al termocuplelor de tip K în milivolţi (de la 0° C la 600° C) °C 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230 240 250 260 270 280 290 300 310 320 330 340 350 360 370 380 390 400 410 420 430 440 450 460 470 480 0 0.303 4.941 19.653 2.420 6.685 3.262 4.735 6.147 2.498 13.439 16.198 0.302 9.728 19.550 4.293 14.303 18.893 3.684 11.755 15.664 20.096 4.499 8.797 5.815 6.540 7.328 5.899 2.053 11.091 18.427 15.989 17.633 5.017 3.919 1.382 11.023 2.939 8.764 16.933 16.328 5.006 18.469 15.881 15.517 0.709 18.739 9.651 17.100 7.713 15.343 9.000 14.558 18.222 9.059 8.285 1.167 12.819 8.091 18.482 16.877 3 0.203 1.775 6.599 4.778 17.735 2.597 1.640 4.220 4.188 2.941 19.539 8.439 10.537 19.591 5.312 2.059 16.694 6.756 5.395 2.084 12.856 19.230 2.500 7.133 15.450 5.397 0.971 11.836 12.659 8.971 11.228 16.209 12.101 9.838 5.779 8.138 6.792 20.138 8.667 18.983 19.

307 22.838 22.516 20.644 21.478 22.438 24.799 24.668 22.071 21.776 23.389 20.094 22.772 21.458 23.265 22.714 24.687 21. Răcirea barei se realizează la unul din capete prin contact frontal.490 500 510 520 530 540 550 560 570 580 590 20.241 21.140 24.097 24.884 24.288 23.857 21.075 23.412 21.842 24.625 22.905 Procedura de achiziţie va face automat conversia din acest tabel.350 22. precum şi calibrarea temperaturii de referinţă.966 22. Agentul de răcire îl constituie: aerul.369 21.203 23.606 23.970 24.544 23.990 23.900 21.776 23.650 20.521 22.629 24.071 21.924 22. apa sau un alt fluid special de răcire.225 24.778 20.559 20.393 22.310 24.563 22.117 23.497 21.796 22.032 23.055 24.985 21.245 23.012 24. 4 şi 5 prezintă în detaliu răcirea capătului opus al barei cu ajutorul agenţilor de răcire menţionaţi (aer sau lichid de răcire).862 23.373 23.326 21.608 20.540 21.113 21.815 21.602 21.199 21.222 22.730 21.395 24. Extinderea dispozitivului experimental cu circuitul de răcire cu lichid poate conduce într-o altă abordare şi la studiul eficienţei schimbătorului de căldură.474 20.710 22.454 21.028 21.346 20.819 23.284 21.480 20. Fig.904 23.267 24.431 20.644 21.927 24.160 23.582 22.820 20.586 24.629 24.480 24.156 21. 3 – Răcitor: vedere frontală 235 .353 24.416 23. vehiculat începând cu intrarea superioară şi evacuat pe intrarea inferioară.055 24.182 24.331 23.943 21.924 22.350 22. Circuitul de răcire se închide cu ajutorul unui schimbător de căldură prin care trece agentul de răcire recirculat cu ajutorul unei pompe speciale.179 22.691 23.261 20.735 20.881 22. prin metode electronice. Figurile 3.009 22.734 23.671 24.863 20.435 22.203 23.052 22.565 20. Răcitorul este un cooler special de tip GIBABYTE folosit la o scădere puternică a temperaturii unor procesoare puternice.501 23.753 22.218 20.757 24.497 21.947 23.649 23.693 20.137 22.523 20.303 20.

Fig. 4– Răcitor: vedere laterală Fig. Măsurarea se poate face în condiţii atmosferice normale sau în condiţii de vid. 236 . 5 – Intrările în răcitor Elementul de măsurat: se află în interiorul incintei cilindrice.

Fig. Dispozitivul electronic de măsură Fig. Observaţie: pentru efectuarea unei măsurători cât mai precise. în interiorul incintei cilindrice este creată o scădere a presiunii (vid) de aproximativ 0. pot apărea erori în măsurarea temperaturii fluxului termic preluat de incinta cilindrică de la elementul de măsurat (bară) prin radiaţie.3 bar cu ajutorul unei pompe de vid. în condiţii reale. 6 – Elementul de măsurat În oricare din aceste situaţii. 2. 7 – Dispozitiv electronic de măsură 237 . măsurarea depresiunii realizându-se cu ajutorul unui manometru intercalat în circuit prin intermediul unor conducte elastice (ţevi) teflonate.

238 . 9 – Sursa – convertor RS 485-RS 232 tip I-7020 căruia i s-a ataşat un element de legătură la calculator (un alt convertor RS 232-USB 2.Fig. 8 – Dispozitiv electronic de măsură: vedere interioară Componenţa dispozitivului electronic de măsură: – sursă.0). Fig.

(calculator).1.Fig. Cu) la dimensiunile Ø30 mm.C. 3. Semnalele obţinute în urma măsurătorilor sunt prelucrate cu ajutorul plăcii de achiziţie şi al convertorului. Procesul tehnologic de prelucrare 3. 10 – Convertor – placă de achiziţie tip I-7018. L=300 mm prin strunjire laterală şi frontală. fiind apoi transmise calculatorului care. 11 – Placă de achiziţie – P. 239 . Obţinerea barei de măsură Bara se prelucrează din materialul ales (Al. Fig. cu ajutorul unui soft specific şi calibrat. afişează rezultatele.

Se prelucrează cele două flanşe de capete: una cu filet exterior pentru ataşarea unei piuliţe. păstrând o distanţă egală între termocuple. 12 – Locaşurile barei cilindrice Fig.Urmează prelucrarea locaşului pentru încălzitor (rezistenţa electrică) prin realizarea unei găuri pe adâncime şi diametru corespunzător elementului de încălzire. Următoarea operaţie este cea de prelucrare a locaşelor în care se va introduce elementul de măsurare (termocuplu) prin găurire perpendiculară pe axul barei la un diamentru de 3 mm pe o adâncime de 15 mm. Primul orificiu se practică la 5 mm adâncimea orificiului elementului de încălzire. iar cealaltă pentru ataşarea pe ea a elementului de răcire. Obţinerea incintei cilindrice Pentru aceasta se alege o bucată de ţeavă de dimensiuni corespunzătoare. 3. Fig. care ulterior se prelucrează prin strunjire în vederea încorporării în interiorul ei a barei metalice. 13 – Incinta cilindrică 240 .2.

Pentru ataşarea pompei de vid se efectuează un orificiu la care se racordează etanş furtunul elastic de teflon. 2. Aceasta constă în găurirea şi filetarea după un pas stabilit anterior. 241 . Termocuplele se montează în aceste locaşe prin intermediul unor piese metalice de etanşare speciale prevăzute cu etanşare pe con. Concluzii Standul experimental realizat are următoarele avantaje: 1.Fig. Fig. Permite studiul transferului termic conductiv printr-o bară cilindrică ce poate fi schimbată cu uşurinţă cu o alta. confecţionată din alt material. Fixarea termocuplelor în canalele de măsură se poate face cu ajutorul unor duze cu centrare pe con. 15 – Furtunuri teflonate folosite la ataşarea pompei de vid 4. 14 – Flanşele incintei cilindrice Se efectuează o operaţie de prelucrare pentru obţinerea locaşelor termocuplelor de măsură.

Universitatea din Piteşti. cât şi combinat aer-lichid de răcire. Transfer de căldură şi masă. PROTCIV. Stan. 7. [4] E.-M. Lucrări laborator termotehnică. number 2. Bogdan Cioc.A. Thermal and Fluid Engineering. Maryland. Series B. volume 19. realizate în totalitate în cadrul laboratorului.. 1998. Costul exploatării standului este unul redus. nr. Darie. urmând ca datele obţinute să fie prelucrate statistic ulterior.. Darie E. 2008. Introducerea pe stand a unei pompe de vid face posibilă studierea combinată a conducţiei şi radiaţiei în mediu vidat. Pavel D. [2] Darie E. [5] A.. 2008.. Costul realizării standului experimental este net inferior unei facilităţi similare executate de o firmă de specialitate. 8. Transactions of the Japan Society of Mechanical Engineering. 5. – „Mixed Convection Heat Transfer with Different Side – Wall Temperatures”. Răcirea capătului barei se poate face atât cu aer. Permite şi realizarea de măsurători în regim nestaţionar. Bibliografie: [1] Ioan Liţă. E. Leca. Kiwata T. Mizushima M. Popescu G. User’s Manual.. 1/2002.S. M.. 242 . U. pag. 4. May 2009. Cerna. Bazele sistemelor de achizţii de date – Note de laborator. „Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţii de urgenţă”. eliminându-se recircularea unui fluid de răcire extern (de tipul apei reci curente din laborator). 169 – 174.. I-7000 Series. Okajima A. [6] Kimura S. Editura Tehnică.3. 6. 2004. produsul obţinut fiind de o calitate cel puţin egală având în vedere opţiunile noi adăugate. Foloseşte blocul de achiziţie date şi blocul de adaptare la magistrala USB. [3] ICP-DAS. [7] Journal of Fire Protection Engineering. precum şi controlul total al procedurilor de măsurare şi prelucrare automată a datelor.

243 . Spre deosebire de corpurile geometrice aerodinamice. al curentului de fluid (aerul în cazul de faţă). Facultatea de Pompieri Conf. Emanuel Darie St. la corpurile neaerodinamice. ing. sub diverse unghiuri de atac. dr. Senzorii de temperatură utilizaţi (termocupluri sau termorezistenţe) sunt conectaţi la amplificatorul de semnal care la ieşire va fi prelucrat de către un calculator numeric. col. univ. În Figura 1 este reprezentată curgerea unui fluid perpendicular pe axa de simetrie a unui cilindru de diametru D. gradientul presiunii se anulează semnificativ mai aproape de extremitatea amonte (sau de atac) a acestora. Eleonora Darie Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Facultatea de Instalaţii În cazul structurilor cu risc ridicat de incendiu este necesară monitorizarea permanentă a temperaturilor în punctele critice. dr. Marius-Eugen Pîrvuleţu Academia de Poliţie „Al. descreşte apoi cu coordonata x a liniei de curent şi cu coordonata unghiulară θ datorită accelerării fluidului între liniile de curent convergente. Procesul de transfer de căldură este puternic influenţat în acest caz de natura curgerii fluidului peste secţiunea conductorului electric. Lucrarea analizează posibilitatea determinării coeficientului de convecţie termică la curgerea aerului peste un cilindru încălzit. unde fluidul este adus în stare de repaus local şi energia cinetică se transformă în energie de presiune statică. I. Stratul limită se dezvoltă iniţial sub acţiunea unui gradient favorabil de presiune (dp/dx<0). maximă la x = 0. Formarea stratului limită începe la linia de incidenţă (d sau de atac) x = 0. conf. Consideraţii teoretice Transferul termic la curgerea forţată a fluidelor peste cilindri sau fascicule de cilindri are aplicaţii numeroase în construcţii dacă ar fi să ne referim numai la canalele de ventilaţie a conductorilor electrici. STAND EXPERIMENTAL PENTRU DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE CONVECŢIE TERMICĂ LA CURGEREA PESTE UN CILINDRU ORIZONTAL Lt. ing.ACHIZIŢIA AUTOMATĂ A TEMPERATURILOR ÎN STRUCTURILE CU RISC RIDICAT DE INCENDIU. Informaţia obţinută poate fi utilizată nu numai pentru analizarea evoluţiei câmpului de temperaturi. dar şi pentru comanda unor elemente de execuţie (din sistemul de protecţie sau stingere). unde valoarea minimă a presiunii statice se atinge în extremitatea sau foarte aproape de extremitatea aval a corpurilor. Sg. Cuza”. Se ştie că una din cauzele cele mai frecvente ale incendiilor sunt scurtcircuitele care apar în diverse puncte ale conductorilor de alimentare cu energie electrică. 1. Presiunea statică. utilizându-se achiziţia automată a temperaturii la nivelul suprafeţei cilindrului. univ.

a fluidului în amonte faţă de cilindru. funcţie de coordonata ungiulară θ şi de numărul Reynolds Re D = VD v . S-a constatat experimental că. energia cinetică a turbioanelor turbulente neputând fi recuperată. viteza u(x. Un minim este atins în momentul în care se produce fenomenul de separare la θ ≈ 80 o . δ) = u f ( x).0) = 0 şi u ( x. numărul Nusselt descreşte cu coordonata θ datorită dezvoltării stratului limită laminar. Pe măsură ce unghiul θ creşte în continuare.u f (x ) v x θ D Fig. Poziţia punctului de separare este puternic influenţată de natura curgerii în stratul limită format la suprafaţa cilindrului. Încetinirea fluidului (du f / dx < 0) . pentru Re D (≡ VD / v) ≤ 2 ⋅ 10 5 . numărul Nusselt 244 .y) din interiorul stratului limită. Stratul limită se dezvoltă în această regiune sub acţiunea unui gradient advers de presiune ( dp / dx > 0 ). stratul limită rămâne laminar. Re D (≡ VD / v) > 2 ⋅ 10 5 . în general. atunci când un debit de aer circulă perpendicular pe axa unui cilindru cu suprafaţa netedă şi de secţiune circulară. Datorită tendinţei de curgere inversată care apare lângă suprafaţă imediat după punctul de separare. dependente de coordonata x datorită geometriei suprafeţei. se poate determina experimental criteriul adimensional Nusselt local. atrage încetinirea particulelor de fluid de lângă suprafaţă. pentru Re D ≤ 10 5 . Desprinderea stratului limită este însoţită de pierderi mari de presiune. De regulă. Linia de stagnare corespunde coordonatelor x = 0 sau θ = 0 . Se remarcă faptul că. se pune. asociată cu creşterea presiunii statice. este de aşteptat ca prezenţa fenomenului de tranziţie să întârzie apariţia separării. curgerea are un caracter profund turbulent.0) / ∂y = 0] . se produce desprinderea stratului limită de pe suprafaţă şi curgerea fluidului continuă în spatele cilindrului. iar separarea apare la θ ≈ 80 o . fluidul din stratul limită nu are suficient impuls pentru a învinge creşterea de presiune din aval şi nici nu-şi poate schimba definitiv sensul de curgere datorită afluenţei continue de fluid din amonte. În consecinţă. Nu θ = α θ D λ . Notaţiile utilizate sunt: viteza V=const. presiunea statică creşte datorită decelerării fluidului între liniile de curent divergente din apropierea sprafeţei. Deoarece fluidul posedă mai mult impuls în curgerea turbulentă decât în cea laminară. Dacă. accentul pe metodele experimentale de determinare a coeficienţilor de convecţie. viteza u f ( x ) în curgerea potenţială (inviscidă) vecină cu stratul limită dinamic. cu u ( x. o linie în lungul cilindrului). gradientul vitezei din stratul limită atinge valoarea zero [∂u ( x. Dincolo de punctul M (de fapt. Într-un punct de separare N(x) de pe suprafaţa cilindrului. 1 – Stratul limită la curgerea peste un cilindru Experimentele au arătat că există un punct M(x) pe suprafaţa cilindrului pentru care dp/dx=0 şi duf / dx=0. Aflat în această situaţie. Datorită complexităţii ecuaţiilor de guvernare a proceselor de transfer asociate curgerii unui fluid peste un cilindru. stratul limită îşi pierde caracterul laminar la o distanţă x cr faţă de linia de atac şi se desprinde de suprafaţă abia pe la θ ≈ 140 o . însă.

4 [1 − (θ 90) 3 ] (1) λ unde proprietăţile fluidului se estimează la temperatura medie a filmului ( t s + t f ) 2 .683 0. numărul Nusselt local se poate aproxima cu relaţia empirică: α(θ)D 0. constantele C şi m iau valorile din tabelul următor. să înceapă o nouă creştere a acestuia asociată cu zona de dâră. Pentru cilindrii cu suprafaţa netedă şi de secţiune circulară. interesează valoarea medie a coeficientului de convecţie termică şi nu cel local. pentru ca.805 Zhukauskas a dedus. numărul Nusselt descreşte din nou.385 40 – 4 ⋅ 10 3 0.027 0.4 / Pr) ] unde toate proprietăţile fluidului corespund temperaturii medii a filmului. Pentru zona în care stratul limită este laminar (0 < θ < 80 o ) .7<Pr<500 şi 1<ReD<106.67<Pr<300.4 -4 0. Tabelul 1.466 4 ⋅ 10 3 − 4 ⋅ 10 4 0. Whitaker recomandă pentru 0.40 0. Descreşterea acestuia de la valoarea de stagnare Nu 0 se datorează din nou dezvoltării stratului limită laminar .193 0. o dată realizată separarea la θ ≈ 140 o . iar efectele rugozităţii suprafeţei sunt neglijabile.se măreşte datorită mişcarii de amestecare asociate cu formarea turbioanelor (vârtejurilor) turbulente în dâra din spatele cilindrului.989 0.330 4 . 4 ( f )1 4 . 2 / 3 1/ 4 28200 [1 + (0.06 Re 2 3 ) Pr 0. În aplicaţiile practice. Valorile constantelor C şi m din ecuaţia (2) pentru cilindrii de secţiune circulară Re D = VD v C m 0. din datele experimentale corespunzătoare curgerilor perpendiculare pe cilindrii circulari cu 0. Niciuna din relaţiile empirice anterioare nu trebuie privită ca foarte precisă. de aici rezultând necesitatea de a realiza noi experimente şi măsurători pentru diverse geometrii şi condiţii la limită date. tm=(ts+tf)/2.4 Re1 2 + 0.25 < μ( t f ) / μ( t s ) < 5. În schimb. Churchill şi Bernstein au propus o singură ecuaţie pentru toate curgerile cu ReDPr>0. de regulă.însă creşterea accentuată dintre θ ≈ 80 o şi θ ≈ 100 o este rezultatul fenomenului de tranziţie spre turbulenţă.14 Re D Pr 0. pentru Re D > 10 5 variaţia numărului Nusselt local prezintă două puncte de minim. Expresia cea mai des folosită în relaţiile empirice are forma: αD (2) Nu D ≡ = C Re m Pr 1 3 D λ unde toate proprietăţile fluidului sunt evaluate la temperatura medie a filmului ( t s + t f ) 2 .3 + [1 + ( ) ] .2: 0.911 0. Pe măsură ce stratul limită turbulent se dezvoltă. o relaţie de altă formă şi anume: Pr( t f ) 1 4 Nu D = C Re m Pr n [ ] (3) D Pr( t s ) Spre deosebire de Zhukauskas.10<ReD<105 şi 0.62 Re1 2 Pr 1 3 Re D 5 / 8 4 / 5 D Nu D = 0.618 4 ⋅ 10 4 − 4 ⋅ 10 5 0.5 Nu θ = = 1.2 (4) următoarea relaţie determinată empiric: μ( t ) αD Nu D ≡ = (0. D D λ μ( t s ) unde toate proprietăţile fluidului sunt evaluate la temperatura tf cu excepţia lui μ( t s ) . 245 .

după cum urmează: • suport de susţinere cu picioruşe reglabile (1). prin posibilitatea variaţiei tensiunii de alimentare a termorezistenţei. • termorezistenţă (5). • termocuplu cu teacă tip K (6). Descrierea dispozitivului experimental Părţile componente ale dispozitivului experimental sunt prezentate în Figura 2. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că putem determina coeficientul de convecţie cu o precizie foarte mare. datorită sistemului de achiziţie bine calibrat şi totodată posibilitatea realizării a diverselor condiţii la limită (prin posibilitatea modificării unghiului de rotire. • termocuplu fară teacă tip K (7). 2 – Dispozitiv experimental 246 .2. • sistem de achiziţie date (8). Stand experimental pentru determinarea coeficientului convecţie termică la curgerea peste un cilindru orizontal de În această secţiune se prezintă un stand experimental de determinare a coeficientului de convecţie utilizând sistemele de achiziţie date. Fig. realizat în Laboratorul de termohidraulică a Facultăţii de Pompieri. • ventilator introducere aer (2). cât şi prin variaţia vitezei curentului de aer). • anemometru (3) pentru determinarea vitezei aerului ascendent. • conductă verticală pentru circulaţie aer (cilindru) (4).

Suport cu picioruşe reglabile Se compune din patru picioruşe cu reglare individuală la partea inferioară (fig. ventilatorul fiind montat în secţiunea suportului. Fig. 247 . iar la partea superioară este prevăzut cu un difuzor care face trecerea de la secţiunea pătrată a ventilatorului la secţiunea circulară a conductei. Ventilatorul este alimentat de la o sursă de curent continuu. iar introducerea pe canalul ţevii se face cu ajutorul unui filet. 2). 5 – Refulare aer Anemometrul Este un dispozitiv de măsurare a vitezei de introducere a aerului pe conducta principală şi se amplasează la o distanţă de 45 cm faţă de difuzor (Fig. 4 – Ventilator (admisie aer) Fig. 3 – Suport cu picioruşe reglabile Ventilator introducere aer În figura 4 este prezentată partea de admisie aer. Fig. 6). ceea ce conduce la diferite valori ale coeficientului α. partea de refulare a ventilatorului. care prin introducerea unor rezistenţe pe circuitul electric al acestuia putem varia viteza de refulare. iar în figura 5. Fixarea de conducta verticală se face printr-o pană cu diametrul de 5 mm.

nr. precum şi controlul total al procedurilor de măsurare şi prelucrare automată a datelor. Permite şi realizarea de măsurători în regim nestaţionar. 4.S. – „Mixed Convection Heat Transfer with Different Side – Wall Temperatures”. Mizushima M. 1998. 1/2002. urmând ca datele obţinute să fie prelucrate statistic ulterior. PROTCIV. [2] E. Popescu. „Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţii de urgenţă”. [7] Journal of Fire Protection Engineering. E. Darie E. Bibliografie: [1] Ioan Liţă. Cerna. 2004.. Thermal and Fluid Engineering. Leca. Editura Tecnică. Series B. Transfer de căldură şi masă. D. 2.Fig. 248 . Darie. 6 – Anemometru 3. [4] E. utilizând componente refolosibile în cadrul altor experimente (ex: anemomentrul cu achiziţia vitezei aerului. Transactions of the Japan Society of Mechanical Engineering. Lucrări laborator termotehnică. realizate în totalitate în cadrul laboratorului. Maryland. G.-M. Stan. Okajima A. volume 19. Foloseşte blocul de achiziţie date şi blocul de adaptare la magistrala USB. May 2009. 169 – 174.A. I-7000 Series. 2008. [3] ICP-DAS. [6] Kimura S. Concluzii Standul experimental realizat are următoarele avantaje: 1. Costul realizării standului experimental este net inferior unei facilităţi similare executate de o firmă de specialitate.. Kiwata T. prin magistrala USB). Pavel.. U. number 2.. Bogdan Cioc. 2008. Bazele sistemelor de achizţii de date – Note de laborator. [5] A. 3. Darie. Realizarea este modulară. M. produsul obţinut fiind de o calitate cel puţin egală având în vedere opţiunile noi adăugate. pag. Universitatea din Piteşti. User’s Manual.

măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor/pericolelor altele decât cele domestice. Prevenire a incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor. cu o anumită probabilitate. generează. dr. acesta este adus la rang de concept. termenul necesită acţiunea factorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns. Eleonora Darie Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. pericolul admite codomeniul de definiţie [0 . stare a inimii etc. în relaţia om – maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu. presupune controlul prin anularea pericolelor.. care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. riscuri/pericole determinate de efectele electricităţii atmosferice. dr. Facultatea de Instalaţii Rezumat: În articol se prezintă: terminologie care rezidă din legislaţia în vigoare/conexă şi de specialitate. Incendiu – ardere autoîntreţinută. care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu. elemente generale referitoare la existenţa instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor sub formă de trăsnet. care se pot genera în cazul descărcărilor sub formă de trăsnet. de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum. Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant. Garibald Popescu Academia de Poliţie „Al. situaţii etc. fibrilaţia ventriculară.). în sensul definiţiei. univ. lector univ. 1. există împrejurări. aplicarea acestor măsuri. elemente generale referitoare la fenomenul corona. Pericol – stare care precede unui eveniment (accident de muncă. incendiu. în sensul că măsurile trebuie aplicate imediat pentru a controla o situaţie/stare. însoţită în general. Energia specifică de fibrilaţie – energia specifică minimă care. măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor/pericolelor domestice care se pot genera în cazul descărcărilor sub formă de trăsnet. care generează pericole controlabile prin măsuri. I. de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelor de intervenţie. riscuri/pericole generate de descărcările sub formă de trăsnet globular. col. ing. riscul/pericolul de fibrilaţie la trecerea curentului de trăsnet prin corpul uman. 249 .). pentru a asigura acestuia. explozie. Facultatea de Pompieri Conf. în mod permanent potenţialul pământului.1] . care poartă numele de măsuri de control.RISCURI/PERICOLE DETERMINATE DE DESCĂRCĂRILE SUB FORMĂ DE TRĂSNET Lt. imediat/redus. descărcare sub formă de trăsnet etc. Terminologie care rezidă din legislaţia în vigoare/conexă şi de specialitate Aprindere – iniţiere a unei arderi. considerat nul. datorită importanţei pe care termenul o prezintă. Cuza”. Legare la pământ – legătură electrică a unui corp conductor la priza de pământ. în condiţii date (traseu al curentului. ing.

gradul de aglomerare a construcţiilor şi/sau instalaţiilor tehnologice etc. construcţii nuclearo-electrice. 2. în sensul definiţiei. descărcare sub formă de trăsnet etc. riscul admite codomeniul de definiţie (0 . echipamente. dispozitive cu rezistenţă variabilă. Risc – probabilitate globală de realizare a unui eveniment. denumite în continuare.. explozie. Priză de pământ – instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice. poate să genereze poluare psihică/disconfort psihic. Elemente generale referitoare la existenţa instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice Unul dintre riscurile/pericolele existente îl reprezintă poluarea psihică determinată de existenţa instalaţiilor împotriva descărcărilor electrice atmosferice. conexiunile. stingere sau localizare a incendiului. clădiri sau construcţii utilizate pentru a diminua atât pericolul. unul dintre normativele care reglementează protecţia construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice. este necesar să se ţină seama de următorii factori principali: mediul înconjurător în care este dispusă construcţia. în raport cu domeniul de aplicare a acestuia. protecţia contrucţiilor şi instalaţiilor tehnologice la eventualele descărcări electrice atmosferice. Simpla existenţă a instalaţiilor de protecţie. modul de instalare. aplicarea măsurilor puse în discuţie. prin detectare. Corespunzător acestui normativ. accidente de natură: mecanică. situaţii etc. ambalarea. eventualele consecinţe care pot fi generate de descărcările electrice atmosferice determinate de trăsnet etc. prin utilizarea conceptului de previziune. diversitatea modului de construcţie. – instalaţii interioare de protecţie. acesta a fost adus la rang de concept. explozie. dispozitive de amorsare. pe termen lung. (accident de muncă. există împrejurări. prin intermediul cărora se pot genera stări care pot fi controlabile doar prin aplicarea de măsuri. conţinutul construcţiei care urmează să fie protejată. depozitarea substanţelor sau materialelor pirotehnice. în raport cu arhitectura construcţiilor/instalaţiilor care trebuie protejate împotriva descărcărilor electrice atmosferice etc. cu excepţia părţii 250 . sisteme. utilizarea.).Protecţie împotriva incendiilor – materiale. este normativul I-20/2000. Nu fac obiectul normativului I-20/2000. caracterizate de modul cum sunt dispuse.). prelucrarea. Acestora le sunt conexe elemente constructive cum sunt: bare pentru egalizarea potenţialelor. prin reducerea acestora. termenul presupune acţiunea factorului uman utilizând măsuri cu timp de acţiune/răspuns. tipul/categoria construcţiei. se clasifică în: – instalaţii exterioare de protecţie. măsuri de control. datorită importanţei pe care termenul o prezintă. împotriva descărcărilor electrice atmosferice. în relaţia om – maşină/utilaj/instalaţie/activitate/mediu. gradul de ocupare a construcţiei. nu prin anularea lor. este necesar să se realizeze în raport şi cu riscurile/pericolele generate de efectele/riscurile/pericolele de consecinţă secundare ale acestor descărcări (incendiu. protecţii cu tije etc.. Pentru evaluarea riscurilor determinate de descărcările electrice atmosferice. protecţia împotriva descărcărilor electrice atmosferice la: construcţii pentru fabricarea. termică etc. Rezistenţă de dispersie a unei prize de pământ – rezistenţa electrică echivalentă a prizei de pământ. De asemenea.. cât şi riscul de incendiu pentru persoane şi bunuri.1]. incendiu. Spre exemplu. instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului. presupun controlul şi limitarea riscurilor. diversitatea construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice.

În funcţie de intensitatea câmpului electric sub nori. Câmpul electric natural la suprafaţa pământului. 3. şoc electric prin atingere directă/ indirectă. instalaţii tehnologice ale exploatărilor miniere. generează câmpuri electromagnetice şi riscuri/pericole. determinat de sarcinile electrice ale ionosferei. este de aproximativ (120…130) V/m. în mod uzual de circa -104 V/m. intensitatea câmpului electric la sol. oamenilor etc. electromagnetice.2⋅104 V/m. avănd înălţimea egală cu 1. Prezenţa unui om. iar în cazuri excepţionale se poate ajunge la valori de -105 V/m. Riscuri/pericole determinate de efectele electricităţii atmosferice Loviturile directe. din exteriorul construcţiilor. la circa 2⋅102 V/m. electrice. în zona capului. instalaţii de funiculare. – tunetelor/undelor mecanice. supratensiune de pas. de regulă. – efectelor luminoase generate de efluviile cu efect corona în zonele de munte/deal cu /fără fond forestier. generate de supratensiuni. chimice. de explozie. în anumite condiţii şi împrejurări. de aproximativ (120…130) V/m. care se pot genera. mecanice/sonore. determină creşterea câmpului electric. instalaţii de producere. determină modificarea configuraţiei câmpului electric natural. determinate de descărcările sub formă de trăsnet. sunt determinate de descărcările electrice sub formă globulară. în regim perturbat. O importantă relaţie de cauzalitate a raportului mediu – factor uman este determinată de impactul pe care astfel de manifestări le generează asupra omului. – valori mari: între . determinat de sarcina electrică negativă a pământului. la puţin timp înainte de producerea descărcărilor sub formă de trăsnet. căi ferate.105 V/m. Descărcările electrice atmosferice generează următoarele principale efecte cu conotaţie de natură psihică: termice/calorice. – valori medii: între . Ultima categorie de valori se generează/apar. câmpul electric la sol poate atinge valori de circa 100 ori mai mari. termice. avarii. Principalele riscuri/pericole care pot genera poluare psihică pot fi determinate/se datorează: – efectelor luminoase determinate de generarea fulgerelor. determinate de alte riscuri/pericole. chimice.2⋅104 V/m şi . admite o valoare medie. Sub norii încărcaţi electric/dipoli electrici. 251 . de coroziune etc.70 m. mecanice. se poate realiza evaluarea: – valori reduse: mai mici de . câmpul aeroelectric poate atinge intensităţi ridicate. Situaţii conexe. Consecinţele directe/indirecte sunt determinate de generarea post-fenomen a riscurilor/pericolelor: de incendiu. fenomene care admit o frecvenţă de apariţie relativ redusă. generate de descărcările electrice atmosferice. în cadrul aceluiaşi nor sau între nori diferiţi.4⋅104 V/m şi .clasice a acestor obiective. pe timp senin şi până la -5⋅104 V/m sub un nor încărcat electric. în reţelele de telecomunicaţii. vizuale etc.4⋅104 V/m. platforme maritime petroliere. Dacă pe timp senin. fiziologice.. – descărcărilor electrice atmosferice/trăsnete dintre un nor/nori şi pământ la construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare şi pentru construcţii având caracter deosebit menţionate de normativul I-20/2000. Prezenţa obiectelor. transport şi distribuţie a energiei electrice.

– la circa 6 km de axul norului.). + 3 km cer senin +0.43 kV/m 3 -3.4 kV/m 4 5 6. norul. catarge ale unor vase etc.1 8 -1. cu cele două polarităţi. modificarea proceselor de transfer la nivelul membranei celulelor.5 kV/m +0. aflat la înălţimea de 3 km deasupra pământului. – la circa 10 km.44 kV/m − 3 km 0 0. În cazul..14 kV/m +0. generează importante efecte asupra organismelor vii. precum şi descărcările electrice din atmosferă. în care. cu o medie de (10. poate determina apariţia unor fenomene de descărcare electrică observabile sub forma unor egrete luminoase. zonele cu sarcină electrică din nor. este neutru. iar norul se află la o distanţă suficient de mică faţă de pământ. controversat în egală măsură. Datele experimentale pun în evidenţă faptul că. norul încărcat electric.) şi din aer (aeronave etc. intensitatea câmpului electric în zona acestuia poate depăşi o anumită valoare (circa 3⋅103 kV/m). modificarea vitezei reacţiilor chimice din celule.4 kV/m 9 10 18 +0. care corespunde unei diferenţe de potenţial dintre nor şi pământ de aproximativ 6⋅104 kV. numite focurile „Sfântului Elm”. – într-o zonă circulară cu diametrul de circa 12 km. putând să acumuleze până la 1600 C. Aceste descărcări sunt cunoscute sub numele de focurile „Sfântului Elm”. sub nor. intensitatea câmpului electric la sol este nulă. intensitatea câmpului electric la sol poate să atingă valori ridicate (până la 100 kV/m). generarea unor fenomene de descărcare electrică. 252 . O formă specială a descărcării sub formă de trăsnet o reprezintă trăsnetul globular. se face simţită până la circa 20 km faţă de centrul său.Configuraţia câmpului electric la nivelul solului sub un nor încărcat cu sarcini electrice. astfel că în punctele de curbură mare. câmpul electric foarte intens. poate să atingă valori maxime egale cu . se pot face următoarele observaţii: – prezenţa unui nor încărcat electric. fenomen insuficient cunoscut şi deci.30 kV/m şi în mod uzual -10 kV/m. la o distanţă de 96 km faţă de norul de furtună. pentru un nor aşa cum rezultă din figura 1. este norul cumulonimbus. animale. care poate determina riscuri/pericole de acumulare a unor importante cantităţi de sarcină electrică cu consecinţe pentru obiectele de la sol (oameni. Există indicaţii ale unor date înregistrate.41 kV/m Figura 1 . Variaţia caracteristicilor electrice ale atmosferei determină solicitări ale sistemelor de integrare şi reglare biologică.Existenţa unor vârfuri ascuţite (vârfuri ale unor arbori.1 kV/m 45 x [km] -10 kV/m -0. Când cantitatea de sarcină electrică din zonele încărcate ale norului devine suficient de mare.) determină modificarea configuraţiei câmpului electric al pământului. câmpul electric la sol este negativ.. situaţie care generează dezvoltarea unor procese de descărcare electrică. Din punct de vedere electric. care admite proprietatea că favorizează separarea sarcinilor electrice. Câmpul aeroelectric. cât şi înălţimii de formare. clădiri etc.30) C. fiind probabilă. se află la o înălţime redusă în raport cu solul sau în cazul zonelor muntoase. prin care se pune în evidenţă faptul că s-au generat descărcări sub formă de trăsnet. în ansamblul său. Norul. valoare. Fenomenul este determinat atât de volumul mare de vapori de apă. câmpul electric este pozitiv şi atinge valoarea maximă de aproximativ 450 V/m.

determină fenomene care sunt generate de intensa încălzire locală a traseului parcurs şi de apariţia unor puternice suprapresiuni determinate de evaporarea bruscă a apei. – efectul termic al descărcării sub formă de trăsnet. În cazul apariţiei descărcărilor sub forma de trăsnet. aprinderea este posibilă doar dacă descărcarea este de mică intensitate.Depăşirea unor valori ale duratei şi intensităţii câmpului electric. se formează sticlă. Diferenţa de potenţial între nor şi pământ poate atinge valori egale cu (108. Datele experimentale pun în evidenţă faptul că organismul uman. în solurile cu rezistenţă electrică mare (nisip cuarţos) se generează topirea nisipului. la care sunt expuse organismele vii. în multe dintre cazuri. 4 ⋅ π ⋅ c rmin . poate să conducă la perturbarea activităţii sistemului nervos şi deci. expunerea organismului uman trebuie limitată ca durată. În mod uzual. la materialele cu structură metalică. conducte de apă. sunt analizate în mod uzual pe baza unui corp conductor de forma unui elipsoid de rotaţie. este însoţit de expulzarea/împrăştierea explozivă. Trăsnetul. ca fenomen electric. la generarea de riscuri/pericole de apariţie a unor afecţiuni grave. cabluri telefonice etc. curentul de trăsnet parcurge partea umedă (cu conductibilitate ridicată) a structurii acestora. situaţiile de acest gen determină scăderea considerabilă a temperaturii mediului. iar sarcina electrică. atunci când acesta loveşte structuri cu conductivitate redusă (copaci. Dimensionarea incorectă a instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice poate genera importante pagube materiale. 4. în cazul în care sunt loviţi arbori.. determină aceleaşi efecte care se generează la trecerea curentului electric printr-un material: – efectul termic al descărcării sub formă de trăsnet. plafonul de nori se dezvoltă cu probabilitate mare la înălţimi reduse faţă de sol.. pentru valori mai mari ale câmpului electric. Descărcările electrice sub formă de trăsnet/fulger determină variaţii rapide ale configuraţiei sarcinilor electrice şi deci variaţii ale câmpului electric în zonă. fără aprinderea acestora. dar de durată mare. determinate de riscul/pericolul trecerii curentului de trăsnet prin circuite de iluminat. astfel de situaţii pot să se genereze în cazul curentului electric care parcurge canalul ionizat al primei descărcări principale. dacă descărcarea este de durată redusă şi de mare amplitudine. existând riscul/pericolul de afectare. transportată pe canalul de trăsnet. la lovirea unor materiale combustibile (fân. = q 4 ⋅ π ⋅ a2 = q 1 ⋅ . nu este afectat. Energia degajată de trăsnet este relativ redusă (1010 J).). durata procesului de descărcare. paie. în punctul de impact al trăsnetului. Efectul de vârf. (1) 253 . – efectul termic al descărcării sub formă de trăsnet. structuri din cărămidă etc. inclusiv a persoanelor şi/sau obiectelor aflate la vecinătăţi. într-un câmp electric de 5 kV/m. dar se cunosc cazuri în care curentul de trăsnet a ajuns la valori de peste 300 kA. în funcţie de raza de curbură din zonă. cu influenţe negative asupra sistemelor de transfer a informaţiilor prin radio. Densitatea de sarcină electrică pe suprafaţa unui elipsoid de rotaţie este maximă la extremitatea alungită a acestuia şi admite expresia: σ f max . stâlpi din lemn. s-au înregistrat curenţi de trăsnet cu amplitudini de (5 . Paratrăsnetul ca aplicaţie Aspectele teoretice privind variaţia densităţii locale a sarcinii electrice. efectele acestuia se manifestă nu numai asupra obiectelor parcurse de curentul de trăsnet. poate să atingă valori egale cu 200 C. Aceste fenomene sunt însoţite de importante perturbaţii electromagnetice.). arbori etc. Atunci când au loc descărcări sub formă de trăsnet.. fiind de circa 100 microsecunde. plasat pe o durată nedefinită.. 40) kA.109) V. este materializat prin urme de încălzire sau prin topirea structurilor lovite.

pot fi: izolatori. cum sunt de exemplu.. 2 – Repartiţia sarcinii electrice pe suprafaţa unui corp conductor de formă conductor de formă oarecare a) liniilor de câmp şi configuraţia liniilor de oarecare a) şi configuraţia Fig. este raza minimă de curbură a elipsoidului. în cazul unei configuraţii electrice. creşte. care admite proprietatea că poate să ionizeze aerul înconjurător.. Datorită acestui fenomen.A. densitatea de sarcină electrică se repartizează neuniform. este mai mic. a şi c – semiaxele acestuia. atunci când elipsoidul se alungeşte şi deci raza rmin. permite transferul sarcinilor electrice de la corpuri încărcate cu electricitate spre electrozii maşinii. descărcări electrice locale. comparativ cu funcţionarea în regim normal de lucru. în construcţia echipamentelor electrice.E. sunt mai mari..E.A. la maşinile electrostatice cum sunt de exemplu maşina lui Wimshurst. Radiaţiile puse în discuţie pot fi detectate utilizând camere realizate în construcţie specială. scade. conductori L. b). etc. + + b) a) Fig. densitatea de sarcină electrică şi intensitatea locală a câmpului electric sunt teoretic infinite (figura 2. pentru un corp conductor de formă oarecare (figura 2.400) nm. 2 . care pot să înregistreze/detecteze/descopere eventualele defecte aflate la suprafaţa materialelor. Elemente generale referitoare la fenomenul corona Fenomenul corona este generat prin dezvoltarea unui câmp electric foarte intens. 254 . rezultând astfel. atunci când raza de curbură este nulă (vârfuri sau muchii ascuţite). densitatea de sarcină electrică. prin intensificarea sa. sunt adoptate măsuri pentru evitarea zonelor care determină densităţi mari ale sarcinii electrice. se observă faptul că. în punctul cu rază de curbură minimă (curbură maximă) rezultă o densitate maximă de sarcină electrică. emit radiaţii în domeniul spectrului ultraviolet (200. ++ + + + + + + + + σf max. generatorul Van der Graaf etc. Utilizarea vârfurilor ascuţite sub formă de piepteni metalici. Din relaţia prezentată anterior. La limită. Deoarece prezenţa vârfurilor sau a muchiilor ascuţite. a). Moleculele de azot. În cazul general. zone în care apare „efectul de capăt” sau „efectul de muchie”.în care rmin. pierderile de energie electrică pe L. Cu cât diametrul exterior al conductoarelor L.. conduce la deformarea câmpului electric. Defectele generate de diferenţele de potenţial ale diferitelor părţi. excitate prin descărcare. sunt mai mari.Repartiţia sarcinii electrice pe suprafaţa unui corp câmp 5.E. cele din categoria UV-corona.A. preluată /cedată. q – cantitatea de sarcină electrică acumulată. fiind dependentă de raza locală de curbură. = a2/c. cu atât pierderile de energie datorate fenomenului corona.

În general. în cazul curentului continuu. dacă curentul electric depăşeşte o anumită intensitate şi variaţia di/dt atinge o anumită pantă. sistemul de comandă şi de propagare a excitaţiilor poate fi perturbat. Sensibilitatea factorului uman faţă de curentul electric diferă de la o persoană la alta. care îşi asigură reciproc funcţionarea astfel încât cedarea unei funcţii poate să corespundă distrugerii în final. generând funcţionarea anormală şi periculoasă a inimii. – 50 mA. manifestate prin arsuri. inima este un organ care se autoexcită. dereglări ale sistemului nervos etc. sunt reprezentate prin tulburări cardiace. Efectele curentului electric asupra omului sunt: – calorice.1 Hz şi 1. – chimice. o tensiune electrică necesară funcţionării normale. Formele de manifestare a fenomenelor determinate de trecerea curentului electric prin organism depind de frecvenţa şi de natura curentului. Corpul uman se comportă ca un sistem de reglare închis. în care componentele principale sunt inima şi aparatul respirator. simptom caracteristic electrocutării. Sub acţiunea curentului electric se generează contracţii/destinderi ale muşchiului inimii. pentru fiecare contracţie. prin electroliza sângelui. Curentul electric acţionează asupra centrilor sistemului nervos central care comandă circulaţia sanguină şi respiraţia. La trecerea unui curent cu frecvenţa de (15…300) MHz organismul se comportă ca un dielectric cu pierderi mari. În muşchiul inimii se induce. Riscul/pericolul de fibrilaţie la trecerea curentului de trăsnet prin corpul uman Trecerea curentului electric prin corpul uman este însoţit de fenomene ale căror efecte se manifestă sub diverse forme. inima primeşte o anumită tensiune. Curentul electric alternativ generează tulburări cardiace şi respiratorii chiar la tensiuni de 70 V spre deosebire de curentul continuu pentru care aceste fenomene apar abia la valori de (120…140) V. inima îşi creează în interiorul său stimulul necesar..6. în mod permanent. Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost stabilită experimental şi care se consideră ca fiind fără pericol. situaţie care conduce la compromiterea funcţionării normale a inimii şi/sau la oprirea respiraţiei. a întregului organism. ca rezultat al acestui efect. din acest punct de vedere. La trecerea curentului electric prin organism. este de: – 10 mA. 255 . Frecvenţa bătăilor inimii variază între 1. Această contracţie se adaugă contracţiilor inimii produse pe cale naturală. un nerv nu răspunde la excitaţii cu frecvenţe mai mari de 103 Hz. Fenomenele care au loc în organism. s-a constatat experimental că femeile şi copiii sunt mai sensibili. aceste efecte pot fi identificate ca fiind simptomele cele mai importante în cazul electrocutării. şi definesc noţiunea de electrocutare sau de şoc electric. prin alterarea proceselor metabolice caracteristice materiei vii. din acest punct de vedere. Muşchii care participă la producerea respiraţiei se contractă puternic generând sufocarea. – biologice. manifestate prin ruperea ţesuturilor şi/sau lezarea vaselor sanguine într-o măsură mai mare sau mai mică. situaţie în care funcţionarea inimii se manifestă ca o stare de fibrilaţie. urmare a trecerii curentului electric.3 Hz. în cazul curentului alternativ de frecvenţă 50Hz. Valorile de frecvenţă care prezintă cele mai mari riscuri/pericole pentru organismul uman sunt cuprinse în intervalul (50…100) Hz. Intensitatea de prag pentru aceste categorii de persoane este mai redusă cu 30% în raport cu intensitatea de prag specifică pentru bărbaţi. – mecanice. muşchiul tinde să se contracte.

7. aplicată de N. cunoscute de lumea ştiinţifică. cu 80 de pasageri la bord. în care se afla un instructor şi elevul pilot.A. riscul/pericolul generării unor nori de furtună în perioade de timp foarte scurte. denumite traumatisme electrice (arsuri electrice şi/sau metalizare a pielii) o reprezintă arcurile electrice. deşi foarte rară o astfel de situaţie.. au fost generate descărcări sub formă de trăsnet. care în anul 1982. dacă există riscul/pericolul determinat de prezenţa unui nor/unor formaţiuni de nori. se controlează intensitatea câmpului electric. în spaţiul aerian al unui aeroclub sportiv. 8. există numeroase exemple care fac referire la cazuri similare.A în prezent. Generarea unor astfel de fenomene pot determina. probleme similare au avut loc şi în cazul rachetei Delta 5.Faptul că nu orice excitaţie electrică generează fibrilaţia inimii se datorează sensibilităţii diferenţiate a acesteia în diferite stări de contracţie. instructorul şi elevul pilot s-au salvat paraşutându-se. 256 . navigând/tranzitând zone cu un anumit grad de turbulenţă.S. metalizarea pielii se produce datorită pătrunderii în tegument a stropilor de metal topit. aceasta este necesar să fie luată în calcul. pe un planor aflat în zbor. care este necesar să admită valori medii de aproximativ (100. în anul 1987. Exemple de riscuri/pericole generate de descărcări sub formă de trăsnet Exemple foarte rare. Una dintre măsurile de securitate. sunt: – în Marea Britanie. Arsurile apar în general din cauza dezvoltării unor temperaturi foarte mari în arcul electric. cu probabilitate foarte mare. la 48 de secunde de la iniţierea procedurii de decolare. În literatura de specialitatae. cauza fiind tot o descărcare electrică atmosferică/descărcare sub formă de trăsnet. – la N. în timp ce pilota aeronava BAC 1-11. planorul a fost distrus în totalitate.. există cu mare probabilitate. O altă situaţie care poate genera riscuri/pericole de accidentare datorat curentului electric se poate materializa prin apariţia unor leziuni locale. în cadrul programului spaţial de lansare a rachetei AC 67. este aceea că nicio procedură de iniţiere a decolării unei rachete sau navete nu se poate realiza. care s-au materializat prin trăsnete sub formă globulară. aceasta a fost distrusă ca urmare a căderii unui trăsnet. pe traseul Otopeni – Frankfurt. în acest mod.S. scurtcircuite electrice simple sau multiple în instalaţiile electrice de bord ale aeronavelor cu/fără dezvoltarea de incendii. a avut loc o descărcare electrică sub formă de trăsnet.250)V/m. referitoare la descărcările sub formă de trăsnet. a unei companii aeriene. se află la distanţe mai mici de 16 km faţă de spaţiul de lansare. O altă situaţie prin care acelaşi pilot a trecut a avut loc doi ani mai târziu când zbura cu un Boeing 707. întrucât acolo unde se generează curenţi ascensionali cu anumite caracteristici. dacă acesta/aceştia. Riscuri/pericole generate de descărcările sub formă de trăsnet globular Un exemplu îl constituie cazul unui pilot român.A.A..

9. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor/pericolelor domestice care se pot genera în cazul descărcărilor sub formă de trăsnet
Principalele măsuri cu caracter general, pe care orice persoană este necesar să le aplice, în funcţie de situaţia în care se află, atunci când se generează în atmosferă descărcări sub formă de trăsnet, sunt: – dacă persoana/persoanel, se află în zone dezvoltate pe arii mari (câmpii, păşuni, lanuri de grâu, lanuri de porumb etc.) unde nu există construcţii/clădiri protejate şi/sau zone împădurite etc. şi dacă are/au la dispoziţie autovehicule având în construcţie caroserie standard (autoturism etc.), este necesar să se protejeze stând izolat în interiorul acestora, până în momentul în care starea atmosferică permite un nivel corespunzător de siguranţă/securitate; – dacă persoana/persoanele se află în zone dezvoltate pe arii mari (câmpii, păşuni, lanuri de grâu, lanuri de porumb etc.) unde nu există construcţii/clădiri şi/sau zone împădurite etc., şi nu se dispune de autovehicule, este necesar să se întindă în poziţia culcat, cu faţa în jos sau ghemuit în poziţia aplecat înainte; prin această măsură se controlează cel puţin două situaţii/stări de pericol: – simpla prezenţă a omului, caracterizată de înălţimea sa, poate determina un efect denumit „de paratrăsnet“, în raport cu solul; în lipsa unor obiecte/construcţii, aflate pe sol, nu se poate realiza protecţia sa; – pericolul determinat de faptul că, în astfel de situaţii, mediul atmosferic admite temperaturi mult mai reduse, comparativ cu temperatura respiraţiei pe care o emană un om, situaţie care determină urcarea masei de aer cald pe verticală, materializată ca un „efect de tiraj”; în acest mod, se pot genera descărcări ale unor trăsnete care se orientează după acest „canal”, consecinţa fiind, cu mare probabilitate, pericolul de electrocutare a persoanei în cauză, la impactul cu descărcarea determinată de lovitura de trăsnet; – se recomandă să nu se fumeze pe timp de furtună sau cu descărcări sub formă de trăsnet; – se recomandă să nu se poarte lănţişoare, brăţări metalice, catarame metalice, agrafe pentru păr etc., de către persoane care urmează să străbată pe jos, zone de relief, în care se pot forma nori generatori de descărcări sub formă de trăsnet; – se recomandă să nu se ridice zmee, în perioade de timp, în care atmosfera/mediul este încărcată/încărcat electric; măsura este necesar să se aplice inclusiv în cazurile în care există suprafeţe întinse (păşuni, ape cu suprafaţă mare etc.); – se recomandă să nu se utilizeze telefoane mobile, în perioadele de timp, în care atmosfera/mediul este încărcată/încărcat electric; măsura este necesar să se aplice inclusiv în cazurile în care există suprafeţe întinse (păşuni, ape cu suprafaţă mare etc.); – se recomandă să nu se utilizeze aeronave uşoare/teleghidate de la sol (aeromodele etc.) în zone, în care se manifestă descărcări sub formă de trăsnet; – se recomandă ca adăpostirea persoanelor şi/sau animalelor sub arbori izolaţi, în zone cu întindere mare/plate sau în zone de relief care au curbură mică, pe timp cu descărcări sub formă de trăsnet să se evite; din punct de vedere probabilistic, dacă o persoană se adăposteşte sub un arbore, există pericolul ca în procent de 100% aceasta să fie lovită de descărcarea de trăsnet; dacă în zonă se află 2 arbori izolaţi la distanţă unul faţă de celălalt egală cel puţin cu înălţimea celui mai mare arbore, pericolul ca o persoană să fie lovită de o descărcare de trăsnet este de 50%; dacă în aceleaşi condiţii, se pune în discuţie existenţa a 3 arbori, pericolul ca o persoană să fie lovită urmare unei descărcări de trăsnet, este de 33%; raţionamentul poate continua în ipotezele specificate, riscul scade, fiind diferit de zero (acesta există); – se recomandă amplasarea corturilor sau organizarea/amplasarea unor zone/spaţii de camping în zone de relief care au curbură mică (dealuri, piscuri, movile etc.) sau realizarea unor focuri de tabără în perioade de timp premergătoare, sau în care se manifestă furtuni/descărcări sub formă de trăsnet. 257

– se recomandă ca, în perioadele cu descărcări sub formă de trăsnet, să se întrerupă vizionarea emisiunilor TV, radio etc., prin scoaterea de sub tensiune a aparatelor, instalaţiilor conexe etc.; – se recomandă ca în perioadele cu descărcări sub formă de trăsnet, să se întrerupă unele activităţi care presupun utilizarea apei potabile (pulverizarea apei pe terenuri cu vegetaţie diversă, activităţi domestice/casnice cum sunt de exemplu spălarea vaselor la bucătării, utilizarea duşurilor etc.); – se recomandă să nu se utilizeze antene dispuse pe elemente de construcţie filiforme, dezvoltate pe verticală, cu înălţimi care să depăşească obiectele/construcţiile din zona respectivă; în cazurile, în care, din diferite motive, nu se pot utiliza sisteme de antenă prin cablu, este necesar să se utilizeze antene care prin dispunerea constructivă şi modul de amplasare, respectă cerinţele enunţate anterior (antene de tip parabolic care nu necesită dispunerea la mare înălţime, fiind necesară doar orientarea după o anumită poziţie etc.); – se recomandă ca persoanele să nu utilizeze diferite atelaje, tractate de animale, biciclete, motociclete etc., în condiţii meteo care relevă descărcări sub formă de trăsnet; – se recomandă să nu se realizeze activităţi de pescuit în zone izolate, de pe pontoane, debarcadere, râuri, caracterizate de arii mari, dezvoltate etc., utilizând undiţe care admit prin construcţie, lungimi mari, în condiţii cu descărcări sub formă de trăsnet; este necesar să se acorde atenţie pentru riscurile/pericolele determinate de contactul cu liniile de tensiune electrică. Parte din măsurile de protecţie menţionate, se recomandă inclusiv turiştilor, persoanelor care realizează drumeţii în aer liber, la anumite altitudini/cote superioare faţă de nivelul mării dar, sub plafonul determinat de nori, atunci când se deplasează în zone cu forme de relief avănd rază de curbură mică (dealuri etc.), fără vegetaţie forestieră. Riscurile/pericolele cele mai mari sunt determinate de norii cumulonimbus.

10. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor/pericolelor altele decât cele domestice, care se pot genera în cazul descărcărilor sub formă de trăsnet
Principalele măsuri de prevenire/protecţie a incendiilor, care sunt necesar să se aplice pentru controlul riscurilor/pericolelor determinate de descărcările sub formă de trăsnet sunt: – pentru clădiri/construcţii şi instalaţii, se aplică prevederile actelor normative, prescripţiilor tehnice, standardelor etc., conform cu legislaţia în vigoare, în raport cu fazele de: proiectare, execuţie – montaj, exploatare – întreţinere, post-utilizare; în acest sens, dotarea cu mijloace de protecţie împotriva descărcărilor sub formă de trăsnet implică instalaţii care au în compunere elemente de: captare, coborâre, prize de pământ; – conform cu procedurile specifice, nu este permisă decolarea aeronavelor, dacă în spaţiul aerian se dezvoltă nori cumulonimbus, sau dacă există alte motive determinate de starea meteo; – este interzisă alimentarea cu carburant a aeronavelor, dacă în spaţiul aerian se dezvoltă: nori cumulonimbus; descărcări electrice însoţite de unde mecanice, unde electromagnetice, emisii de lumină, sau dacă există alte motive determinate de starea meteo; – pentru aeronave care se află în zbor, este necesar să se evite conform cu procedurile standard, formaţiunile noroase dezvoltate/în curs de dezvoltare; – pentru aeronave care se află în procedura de aterizare, este obligatorie evitarea conform cu procedurile în vigoare a formaţiunilor noroase, prin modificarea traseelor de zbor; – pentru pompierii care acţionează la stingerea unor incendii în zone cu mirişti, lanuri de porumb, grâu etc., sau care deservesc diverse locaţii ale unor aeroporturi, o modalitate de protecţie individuală şi/sau colectivă, o reprezintă izolarea/adăpostirea servanţilor pompieri 258

şi/sau a personalului de intervenţie în autospecialele pentru prevenirea/stingerea incendiilor sau după caz, în autovehicule existente, care sunt izolate faţă de sol, prin intermediul anvelopelor acestora; – pentru sportivii profesionişti şi/sau amatori de sporturi extreme (parapantişti, deltaplanişti, planorişti etc.) este necesar ca aceştia să cunoască şi să aplice măsurile de prevenire în acest sens; stări ale atmosferei, care relevă grad mare de turbulenţă în circulaţia şi/sau dezvoltarea curenţilor termici cu natură ascensională, implică restrictivitate din punct de vedere al continuării activităţilor, situaţie care necesită revenirea la sol, în procedură de urgenţă; riscul/pericolul unor eventuale descărcări sub formă de trăsnet sunt foarte mari în cazul utilizării automosorului la remorcajul planoarelor, comparativ cu situaţia în care, această operaţie, se realizează cu aeronave tip Wilga etc.; automosorul, deşi izolat din punct de vedere electric faţă de pământ prin intermediul anvelopelor sale, se află permanent la potenţialul pământului, fiind cuplat cu cablurile de tractare; aceste cabluri admit prin construcţie lungimi apreciabile cu sau fără planorul conectat la acestea, pot prelua un anumit potenţial electric în raport cu înălţimea de la care acestea coboară, potenţial, determinat de influenţa pe care o exercită norul încărcat electric; – pentru sportivii care desfăşoară activităţi specifice pe terenuri de golf, datorită ariilor/suprafeţelor mari pe care sunt dezvoltate astfel de destinaţii/terenuri, precum şi faptului că în general nu există construcţii, sau vegetaţie arborescentă, probabilitatea ca o persoană să fie lovită de o eventuală descărcare de trăsnet este foarte mare; atunci când se constată generarea de formaţiuni noroase, este necesar ca persoanele să se autoprotejeze părăsind locaţiile şi, dacă este posibil, să utilizeze pentru transport autovehicule carosate, dotate cu anvelope din cauciuc, care pot să protejeze împotriva loviturilor determinate de descărcările de trăsnet; este interzis transportul croselor de golf şi/sau a altor accesorii, care prin dispunerea neconformă a acestora în autovehicule, pot genera „efect de vârf” şi pot permite astfel, descărcara unor lovituri de trăsnet cu probabilitate mare pentru persoanele care le utilizează/manipulează; – este interzisă alimentarea cu carburant a autovehiculelor în staţiile pentru distribuţia carburanţilor dacă starea atmosferică relevă descărcări sub formă de trăsnet; – este interzis să se realizeze diferite operaţii, activităţi pe elemente de construcţii/instalaţii (rezervoare de combustibil lichid uşor, furnale, coşuri de evacuare a fumului şi gazelor din C.T.E./C.E.T., depozite de G.P.L. sub formă sferică, stâlpi de înaltă /foarte înaltă tensiune etc.) pe timp cu descărcări sub formă de trăsnet.

Concluzii
În S.U.A., se înregistrează, în medie, 2 decese/zi, urmare a descărcărilor datorate trăsnetelor. La Cape Canaveral, pentru controlul riscurilor/pericolelor de descărcare sub formă de trăsnet, îşi desfăşoară activitatea Unitatea 45, din cadrul N.A.S.A., care monitorizează permanent spaţiul aerian; anual, în spaţiul aerian al Cape Canaveral, se dezvoltă pe rampele de lansare şi pe construcţiile/instalaţiile vecine, aproximativ 3.000 de trăsnete. Pentru controlul riscurilor generate de descărcările sub formă de trăsnet, în scopul prevenirii unor precipitaţii intense, protejării culturilor agricole de efectele determinate de grindină, o măsură eficientă este dată de utilizarea unor „minirachete” conectate cu solul, printr-un element metalic flexibil, predimensionat şi legat la pământ, care, prin ejectare de la sol către nor, permit descărcarea de energia electrică a norilor în mod controlat. Este necesar ca persoanele implicate în activităţi cum sunt cele prezentate, să fie instruite pe baza unor proceduri specifice, astfel încât, acestea să cunoască şi să aplice măsurile de prevenire pentru controlul riscurilor/pericolelor la care pot fi supuse. Riscurile/pericolele cele mai mari sunt determinate de norii cumulonimbus. 259

Bibliografie:
[1] Golovanov, N., Popescu, G., Dumitrana, T., Coatu, S. – Evaluarea riscurilor generate de descărcări electrostatice, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000. [2] Popescu, G., Golovanov, N. – Efecte fiziologice şi riscul de fibrilaţie determinate de trecerea prin om a curentului de descărcare electrostatică, a III-a Sesiune Ştiinţifică a Facultăţii de Pompieri SIGPROT-2000 – Risc tehnic/tehnologic. Risc de incendiu, Bucureşti, 26 mai 2000. [3] Golovanov, N., Popescu, G., Opriş, M. – Efecte fiziologice şi riscul de fibrilaţie, determinate de trecerea prin om a curentului de descărcare electrostatică, a XXXV-a, Conferinţă Naţională de Instalaţii „Instalaţii pentru începutul mileniului trei”, volumul 2, Sinaia, (3…6) octombrie, 2000. [4] Popescu, G., P., Darie, E., Eleonora, D. – Riscul de accident generat de stingerea cu apă a instalaţiilor electrice sub tensiune, Simpozion „Sisteme, echipamente, instalaţii electrice şi automatizări” Facultatea de Instalaţii - U.T.C.B. (24…26) noiembrie, Bucureşti, 2004. [5] Eleonora, D., Popescu, S., Benga, M., Darie, E., Popescu, G. – Efecte fiziologice şi riscul de fibrilaţie la trecerea curentului electric prin corpul uman, Conferinţa Naţională cu participare Internaţională „Instalaţii pentru construcţii şi confortul ambiental” ediţia a 14-a (14…15) aprilie 2005, Timişoara, Editura Politehnica Timişoara, 2005. [6] Marius, P. – Fenomenul corona, o indicaţie a gradului de degradare a instalaţiilor electrice, Revista Electricianul nr. 4/2007. [7] Golovanov, N., Toader, C., Darie, El., Darie, Em., Popescu, G., Bujor, C., Popescu, S. – Riscuri generate de impactul instalaţiilor electrice asupra mediului şi fiinţelor vii, Buletinul Pompierilor nr. 2/2006, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006. [8]***I - 20/2000/ Normativ pentru protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului, Editura Impuls, 2000. [9]***SR ISO 8421-1/1999 – Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Termeni generali şi fenomene ale incendiilor. [10]***Legea nr. 307/2006 – Lege privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 633 din 21 iulie 2006. [11] Popescu, G., Golovanov, N. – Riscuri/pericole care se pot genera la impactul instalaţiilor electrice cu mediul înconjurător şi cu fiinţele vii (partea I), publicaţia Obiectiv, Revistă Naţională de Specialitate pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, nr. 1/2009. [12] Popescu, G., Golovanov, N. – Riscuri/pericole care se pot genera la impactul instalaţiilor electrice cu mediul înconjurător şi cu fiinţele vii (partea a II-a), publicaţia Obiectiv, Revistă Naţională de Specialitate pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, nr. 2/2009. [13] Popescu, G., Golovanov, N. – Riscuri/pericole care se pot genera la impactul instalaţiilor electrice cu mediul înconjurător şi cu fiinţele vii (partea a III-a), publicaţia Obiectiv, Revistă Naţională de Specialitate pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, nr.3 /2009. [14] Popescu, G., Darie, E., Dragoş, P., I., Voicu, I. – Fenomenul incendiu. Concepte conexe (partea aII-a), Obiectiv, Revistă Naţională de Specialitate pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, nr. 4/2008. [15] Benga, M., Popescu, G., Darie, E., Dragoş, P., I. – Confortul ambiental – concept conex conceptelor incendiu/explozie (partea I), Revista Asociaţiei Inginerilor de Instalaţii din România nr. (7…8)/2008, Editura Artenco Bucureşti, 2008. [16] Benga, M., Popescu, G., Darie, E., Dragoş, P., I. – Confortul ambiental – concept conex conceptelor incendiu/explozie (partea a-II-a), Revista Asociaţiei Inginerilor de Instalaţii din România nr. 9/2008, Editura Artenco Bucureşti, 2008. [17] Dancu, A. – Fulgerul mi-a găurit avionul în 86 de locuri, publicaţia Clikc, 19 iunie 2009. [18]***NP-I-7/2002 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000V c.a. şi 1500V c.c. [19] Bălulescu, P., Crăciun, I. – Agenda pompierului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993. [20] Darabont, A., Grigoriu, I., Seracin, M., Petreanu,V., Iavorschi, D. – Primul ajutor la locul accidentului, Editura I.N.C.D.M., Bucureşti. [21] www. Discovery World, România, 24 octombrie 2009.

260

JOCURILE DINAMICE DE MIŞCARE – METODĂ EFICIENTĂ ÎN PREGĂTIREA PSIHO-FIZICĂ A STUDENŢILOR DE LA SPECIALIZAREA „POMPIERI”
Comisar-şef lector univ. dr. Doru Galan Academia de Poliţie „Al. I. Cuza”

„Nu există o limită a visării, ci doar a percepţiilor noastre”. (Beth Mende Conny)

Consideraţii generale şi specifice
Venind în contact de o perioadă relativ scurtă cu specializarea „pompieri”, după ce o perioadă destul de lungă am fost implicaţi în activităţile specifice ale jandarmilor şi poliţiştilor, am descoperit cu surprindere şi plăcere o altă lume, cu reguli bine precizate, cu caracteristici şi specificitate care incită spre cercetare şi perfecţionare psiho-fizică. Aceste deziderate sunt necesare pentru a învinge, atunci când se impune, un adversar pentru care legendarul Prometeu, s-a sacrificat furându-l de la zei: FOCUL. În acelaşi timp, tot pompierii sunt cei care intervin în situaţii, de cele mai multe ori, dramatice: salvare de vieţi sau evitarea ori diminuarea unor catastrofe naturale sau create de om. Dacă ne-am referi fie şi numai la aceste caracteristici, atunci am conştientiza şi mai pregnant importanţa obiectivelor urmărite în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. Din multitudinea acestor obiective, ne vom permite să menţionăm câteva: − dezvoltarea calităţilor fizice şi moral-volitive necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu; − formarea priceperilor şi deprinderilor de a acţiona rapid în condiţii de oboseală fizică şi încordare nervoasă; − dezvoltare fizică armonioasă, călirea organismului şi întărirea stării de sănătate; − învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de înot; − formarea unor deprinderi şi abilităţi specifice domeniului autoapărării la diferite situaţii de agresiune cu şi fără arme; − implementarea unor cunoştinţe necesare acordării primului ajutor; − formarea priceperilor şi deprinderilor de conducere a unei lecţii de pregătire fizică specifică şi a modalităţilor de petrecere plăcută şi constructivă a activităţilor din timpul liber („losir”) etc. Dar, pentru atingerea acestor obiective, sunt necesare abordarea anumitor căi şi metode de instruire. Aceste metode, pentru acest sector de pregătire, trebuie să constituie un colaj de tehnici şi metode de instruire specifice mai multor discipline. Când afirmăm mai „multe discipline” ne gândim la atletism, gimnastică, jocuri sportive etc., şi, nu în ultimul rând, arte marţiale. Dar, pentru că avem de a face cu o specializare cu un specific destul de variat, opinia mea este că trebuie să selectăm şi să adaptăm la nevoile noastre numai acele metode care duc la realizarea obiectivelor mai sus-menţionate, constituind în acelaşi timp un prilej de destindere constructivă. Pentru specificul acestei lucrări, voi aborda un sector care este considerat vital în procesul didactic: JOCURILE DE MIŞCARE, sector pe care îl voi analiza prin prisma mai multor caracteristici. 261

Bucureşti. Olanda.. jocuri practicate în Europa. folosirea jocurilor de mişcare în anumite 1 După Doru. angrenându-se o mulţime de „elemente raţionale” (jucătorii) care se străduiesc să aleagă o decizie adecvată jocului – dintr-o mulţime de alte alternative – în vederea consolidării supremaţiei personale sau a echipei.. exemplul şotronului la care m-am referit este aleatoriu. Oceanul Pacific etc. dată fiind importanţa şi specificitatea lucrării mele. Evoluţia continuu ascendentă a calităţii vieţii sociale. iar studenţii le execută. de la latinescul ludus – joc) este legat de satisfacerea unei plăceri. spaţiile adecvate acestui proces: parcuri. Africa. de dezvoltarea personalităţii. România etc. Banalul „şotron” poate fi văzut „zgâriat” pe trotuarele fiecărui oraş. o formă apropiată acestuia se practica cu multe secole înainte de populaţiile incaşe. sunt specifice şi altor popoare din India. poate fi întâlnit şi în insulele Hawai. afirmă că „omul este întreg doar atunci când se joacă”. ca şi tentaţiile vieţii moderne (televizorul. cu influenţe benefice pe toate planurile: stare de sănătate. a determinat o reducere drastică a calităţii mişcării. maya şi aztece. voi aborda intervenţia mea dedicată „Jocurilor dinamice de mişcare” subliniind că.. factori educativi etc. Todea (2002). Importanţa şi caracteristicile jocurilor de mişcare Majoritatea cadrelor didactice implicate în amplul program al educaţiei fizice subliniază importanţa deosebită a jocurilor de mişcare asupra individului. sunt destul de reduse şi au – de cele mai multe ori – acces limitat. jocul face parte din zestrea ancestrală a omului. De aici rezultă importanţa factorului educativo-emoţional dezvoltat prin joc. în care profesorul dă comenzi. indiferent că este vorba de Germania. Italia. suspendat orizontal pe un zid1… S. 2005. jocurile au apărut odată cu apariţia omului în această dimensiune.F. citându-l pe Schiller. inclusiv la specializarea pompieri. din alt punct de vedere. 262 . S-ar putea aduce argumentul că activităţile de educaţie fizică şcolară şi extraşcolară suplinesc activităţile de mai sus. cu toţi factorii benefici şi mai puţin benefici. Consider că nu mai are importanţă să ne punem întrebări de genul: Unde a apărut acest joc? Când şi cum s-a răspândit pe glob? Etc. eficienţa acestui proces depinde de condiţiile materiale şi de gradul de calificare a celor responsabili cu dirijarea/conducerea acestor activităţi. Acesta nu este decât un adevăr parţial. din cauza traficului intens. din statul american Massachusetts. Comportamentul ludic (ludic – ce ţine de joc. baze sportive etc. cinema-ul etc.. Evident că. Curs de autoapărare pentru studenţi – anul I de studiu. folosind elemente de gimnastică. deoarece.Jocurile şi… NOI Raportându-ne (şi) la dictonul de mai sus. potrivit căruia. dorind să subliniez că „rădăcina” diverselor jocuri este extrem de variată. unde mingea era aruncată într-un inel de piatră. preocupaţi cu studiul jocurilor de mişcare (Milos Zapletal. probabil. după cum subliniam mai sus. dorind prin aceasta să sublinieze deosebitul impact pe care-l au jocurile de mişcare asupra omului. Naishmit în cadrul colegiului Springfield. tocmai în celălalt capăt al lumii. raportat la specificul instituţiei noastre: preocupările şi obligaţiile zilnice. Galan. Jocurile în spaţiu liber („pe stradă”) sunt de domeniul trecutului. deoarece. calculatorul. Editura Cartea Universitară. afirmă că jocul dat ca exemplu mai sus. Un ultim exemplu: jocul de baschet: înaintea formei dată de asistentul universitar James A. Ba chiar unii specialişti.) au redus drastic timpul alocat mişcării. de exemplu. Această afirmaţie se bazează pe studiul teoretico-practico-bibliografic. 1980). În comparaţie cu o oră de sport bine dirijată.

spiritul de observaţie. după cum urmează: – jocuri bazate pe criteriul motricităţii: – jocuri de mişcare. Zapletal) vom reţine câteva criterii de clasificare adaptabile la specificul şi baza materială din instituţia noastră. scoaterea la iveală a diferitelor trăsături ale personalităţii umane (altfel. – jocuri pentru educarea calităţilor motrice de bază. – după locul de desfăşurare: – jocuri în aer liber. permiţând în acelaşi timp şi manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni. 263 . curajul etc. citând o serie de specialişti ai domeniului (Gh.. de corectare a unor deficienţe fizice prin mişcare etc. Astfel. – după modul de organizare a participanţilor: – jocuri cu împărţirea colectivului pe echipe/grupe.F. lăsând pe seama specialiştilor domeniului alte tipuri de clasificări. eficienţă. chiar implicarea lui în maniera de desfăşurare a jocului. spiritul de echipă.momente ale lecţiei duc la creşterea gradului de atractivitate. dezvoltarea spiritului de echipă. menţinând treaz interesul pentru lecţie. – după obiectivele instructiv-educative pe care le vizează. asimilare şi perfecţionare a elementelor de învăţat în lecţie. deconectare psihică. acuitatea vizuală. Cârstea. modestia cu orgoliul nemăsurat. – jocuri sportive. cooperanţi. având un ţel comun: obţinerea victoriei prin respectarea condiţiilor jocului. – jocuri pe zăpadă/gheaţă. – după „mediul” în care se desfăşoară: – jocuri pe suprafaţă uscată (teren. dezvoltarea unor calităţi morale. prezint câteva caracteristici ale jocurilor de mişcare: atractivitate şi spontaneitate. – jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive. M. toleranţi. colaborare şi întrajutorare. dezvoltarea spiritului de fairplay. – jocuri fără împărţirea colectivului pe echipe/grupe. – jocuri pentru captarea şi educarea atenţiei.. Todea. orientarea spaţio-temporală etc. jocurile reprezintă un important mijloc de dezvoltare/influenţare a fizicului şi spiritului. cât şi negative: lipsa de interes coexistă cu egoismul. – jocuri pe/în apă. auzul.. mai mult sau mai puţin bine controlate) atât pozitive. Clasificarea jocurilor de mişcare Literatura de specialitate acordă spaţii largi clasificării jocurilor de mişcare. folosirea unor jocuri în cadrul lecţiilor poate duce la mai rapida înţelegere. precum: spiritul de sacrificiu. Specificitatea lucrării obligându-ne să ne raportăm numai la anumite categorii de jocuri. – jocuri în interior. S. determină participanţii la joc să fie disciplinaţi. sală). perseverenţa. pot fi folosite ca mijloace importante în activitatea de kinetoterapie. inteligenţa. prezenţa profesorului. În sprijinul afirmaţiile anterioare. prin acceptarea regulilor jocului. Prin alegerea lor adecvată – raportată la temele şi/sau obiectivele lecţiei – jocurile pot dezvolta calităţile motrice. onestitatea cu viclenia etc.

limitând la maxim posibilităţile de accidentare. unul şi acelaşi joc putând avea o multitudine de obiective şi efecte instructiveducative. motiv pentru care sunt recomandate în cadrul oricărei lecţii de educaţie fizică sau antrenament sportiv. Trebuie avut în vedere că. desfăşurarea şi conducerea jocurilor. − omogenitatea echipelor din punctul de vedere al nivelului dezvoltării calităţilor motrice. stabilirea liderului/căpitanului echipei (la jocurile unde este cazul). − să respecte anumite condiţii igienice. gradul de stăpânire a deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi utilitar aplicative. fizică şi moral-volitivă. Alegerea jocului de mişcare presupune întrunirea anumitor cerinţe. – după „materialele folosite”: – jocuri cu obiecte. organizarea. − stimularea verbală şi sau materială a concurenţilor victorioşi (aprecieri verbale. desfăşurarea şi conducerea jocurilor2 După cum am văzut în rândurile de mai sus. − alcătuirea perechilor (acolo unde este cazul) în funcţie de talie şi gabarit. aparate. condiţiile materiale etc. nivelul de pregătire fizică generală. − să se desfăşoare într-o ambianţă educativă. Jocuri de mişcare. organizarea. captând interesul participanţilor. „pedepse” fizice constructive: cărarea partenerului de întrecere în spate.). în practică însă. Organizarea şi desfăşurarea jocurilor.– jocuri pentru învăţarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice de bază şi/sau utilitar-aplicative. − să se aibă în vedere condiţiile materiale. trebuie să se aibă în vedere o serie de cerinţe legate de alegerea. impuse sau adaptate.necesită respectarea anumitor condiţii: − egalitatea echipelor. 264 .F. − să fie atractive. atmosferice etc.. − să ţină cont de particularităţile de vârstă. Editura Fundaţiei România de Mâine. particularităţile de vârstă şi sex. − crearea unui cadru de emulaţie constructivă. precum: cunoaşterea stării de sănătate a participanţilor la joc. precum: − să asigure o temeinică pregătire multilaterală. jocurile de mişcare au o multitudine de valenţe pozitive. Bucureşti. în general. prin respectare anumitor reguli de joc. bagaj de deprinderi şi cunoştinţe tehnico-tactice. – jocuri fără obiecte. stabilirea 2 După S. Desfăşurarea jocului trebuie să coincidă cu respectarea anumitor cerinţe. aceste clasificări au rol [doar] didactic. 2002. intervenţia promptă şi/sau implicarea directă pentru crearea unui cadru armonios. în braţe etc. Pentru a obţine o eficienţă maximă în planul instructiv-educativ. nivel de dezvoltare a calităţilor fizice. − imparţialitatea celui care dirijează jocul. aparate. − respectarea dorinţelor participanţilor la joc. Cerinţele de mai sus trebuie completate de alţi factori. Todea. sex. din punct de vedere numeric. mai ales la jocurile bazate pe luptă sau transportarea partenerului. cunoscute. Alegerea. precum: cunoaşterea regulamentului de desfăşurare a jocului – eventual adaptarea lui la posibilităţile practicanţilor.

deoarece: − anunţă într-un limbaj accesibil. evidenţiind echipa sau jucătorii care s-au remarcat pozitiv sau negativ. Rolul conducătorului/organizatorului jocului de mişcar. − stabileşte manierele de comandă folosite în joc: bătaie din palme. pasiunea. rolul profesorului/îndrumătorului este esenţial. şi – de ce nu – de flerul didactic al fiecărui dascăl. clar şi concis denumirea jocului. sfârşit. 265 . − explică succint regulamentul de întrecere. gradul de implicare. constructive şi agreabile. ameliorând simultan calităţile motrice şi coordinative. complicarea sau simplificarea regulamentului etc. timpul/durata de desfăşurare a jocului etc. conducând în acelaşi timp la apariţia unor lecţii plăcute. adaptate la obiectivele propuse. fluier. În stabilirea şi abordarea unui joc. Experienţa noastră didactică ne îndreptăţeşte să recomandăm folosirea jocurilor de mişcare la fiecare lecţie. atenţionare şi acordare a punctelor.. comenzi etc. insistând asupra acţiunilor permise şi nepermise. inclusiv prin implicarea personală (dacă este cazul) în maniera de desfăşurare a jocului. − se implică activ – inclusiv ca şi concurent al unei echipe – în joc. conducătorul jocului trebuie să-şi poată răspundă unor întrebări (M. atunci când este necesar. − reprezintă elementul mediatic. precum: − Corespunde jocul iniţiat vârstei colectivului? − Este adecvat jocul calităţilor fizice şi intelectuale ale jucătorilor? − Am ales locul şi perioada potrivite pentru joc? − Care este perioada potrivită pentru joc? − Au fost stabilite bine regulile? − Jucătorii au fost echitabil împărţiţi? − Au fost aleşi căpitanii cei mai potriviţi? − Jocul a fost bine alcătuit? − Care este finalitatea jocului? Nu mai insist asupra acestor aspecte. numărul de participanţi sau de echipe/grupe. după cum subliniam mai sus. − comunică semnele de începere. cu urmărirea anumitor obiective clare şi precise. poate duce la realizarea unui proces de pregătire specifică de un nivel ridicat. al integrităţii şi ingeniozităţii. contribuind astfel la creşterea gradului de emulaţie şi atractivitate a jocului.. stabilirea spaţiului de desfăşurare a jocului. stabilirea dimensiunilor suprafeţei de joc. care vor afecta pozitiv eul interior al participanţilor. păstrând totuşi. Zapletal. număr de repetări a unei execuţii. el este cel care trebuie să reprezinte etalonul corectitudinii. numărul şi complexitatea obstacolelor. câştigă echipa care ajunge prima la 10 puncte). În final. evident. putem concluziona că folosirea jocurilor de mişcare. 1980). este hotărâtor pentru buna desfăşurare a jocului. limitele fairplay-ului.manierei de acordare a victoriei (de exemplu. întrucât ele ţin de experienţa. − anunţă din timp finalizarea jocului şi face analiza rezultatelor jocului. Indiferent de finalitatea jocului de mişcare.

1987. filozofie şi metodică de antrenament. Bucureşti.] Negoiţă. Şcoala Naţională de Antrenori.Bibliografie: [1. Galan. [11.] Zapletal. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti.] Cârstea. A.. T.. Editura Sport-Turism. [7.] Galan.. Totul despre pregătirea tinerilor campioni. Gh. Editura EstFalia. Editura Sport-Turism. 1980. D. Cluj-Napoca.] Galan. Editura RisoPrint. Şt. 2008. M.. [3.. [12. D. 2009.. [6. D.. Jocuri de mişcare.] Todea. [8.O. S. 2007. Bucureşti. Gh. 2003. [4. [10. Cluj-Napoca.F.. Cluj-Napoca. Educaţie fizică prin metode marţiale. 1988. Bucureşti. Mica enciclopedie a jocurilor. Galan.. Bucureşti. Cluj-Napoca. 2007.. Lupte greco-romane..] Cismaş. Gh. Bucureşti. D. [5. D. Editura RisoPrint. Curs de autoapărare pentru studenţi – anul I de studiu.] Bompa.. D. 266 .. Judo şi Ju-jitsu: sport şi autoapărare. 1993. Galan.] Roman.anul II de studiu. [9.anul I de studiu. elemente de teorie. Editura Universul. Editura Ex Ponto. C.. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti. [2. 2005.] Cismaş. Autoapărarea pentru studenţi .. 2002. Editura Cartea Universitară. Autoapărarea pentru studenţi . Tehnica luptelor greco-romane. Editura RisoPrint.. Editura Sport-Turism. 2005. Bucureşti. Ju-jitsu.] Galan. Editura RisoPrint.] Galan.

c). este egală cu: a) 1 m/s2. f) 6 m/s2. Facultatea de Pompieri 1. univ. Emanuel Darie Lt. Menţinând constante temperatura şi volumul. 2. SESIUNEA IULIE 2009 Lt. e) 3.5. se scrie ecuaţia principiului al doilea al dinamicii. Dinamometrul are constanta elastică k = 100 N/m.REZOLVAREA SUBIECTELOR LA DISCIPLINA „FIZICĂ” DATE LA CONCURSUL DE ADMITERE LA FACULTATEA DE POMPIERI. I. Rezolvare Pentru a afla acceleraţia corpului. când dinamometrul este alungit cu ajutorul unei forţe F = 8 N. Rezolvare Se scrie ecuaţia de stare a gazului ideal în starea iniţială: p1 ⋅ V1 = m1 ⋅ R ⋅ T1 (3) (4) (5) (6) respectiv starea finală: Din enunţ. e) 5 m/s2. În acest caz raportul ρ1 ρ 2 al valorilor densităţii gazului în stările iniţială şi finală este: a) 2. ρ 2 p1 − 1 5 − 1 267 (7) (8) Răspuns corect. col. dr. Pe un plan orizontal se află un corp de masă m = 1 kg.25. Garibald Popescu Academia de Poliţie „Al. . f) 3. Acceleraţia corpului. ing. (2) a= 1 m Răspunsul corect este e). ing. Pentru a scoate corpul din repaus cu ajutorul unui dinamometru acesta trebuie întins cu Δl = 3 cm. T1 = T2 ρ1 = m1 m p ρ . dr. d) 2. conf. astfel încât presiunea scade cu 1 atm. b) 1. se cunoaşte că: p2 ⋅ V2 = m2 ⋅ R ⋅ T2 V1 = V2 . a fost eliminată o masă de gaz. col. d) 4 m/s2.25. c) 3 m/s2.75. proiectată pe direcţia de deplasare a corpului şi anume direcţia orizontală: m ⋅ a = F − k ⋅ Δl (1) din care rezultă acceleraţia cerută a: F − k ⋅ Δl 8 − 100 ⋅ 3 ⋅ 10−2 = = 5 m/s2. Cuza”. Un cilindru conţine gaz ideal la presiunea de 5 atm. ţinând cont de ecuaţia (5). c) 1. b) 2 m/s2. lector univ.25. precum şi de faptul că p2 = p1 − 1 [atm] p1 ρ1 5 = = = 1. respectiv ρ 2 = 2 rezultă: 1 = 1 V2 ρ 2 p2 V1 Dar Deci: Împărţind ecuaţia (3) la (4).

c) 2.000 km este compus din patru fire de cupru. Rezolvare Deoarece cablul este compus din 4 fire de cupru identice.5 ori. avem că: p0 ⋅ (V2 − V1 ) m⋅R γ ⋅ R p0 (V2 − V1 ) γ ⋅ p0 ⋅ (V2 − V1 ) γ ⎛ V2 ⎞ ⎜ − 1⎟ ⋅ = = p0 ⋅ V1 ⋅ γ −1 m⋅R γ −1 γ − 1 ⎜ V1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛7 ⎞ 1050 ⋅ ⎜ − 1⎟ V2 Q ⋅ (γ − 1) ⎝ 5 ⎠ = 2. c p − cv = R cp împărţind cu cv şi ţinând cont că γ = rezultă: cv γ ⋅R cp = γ −1 p0 ⋅ V1 = m ⋅ R ⋅ T1 p0 ⋅ V2 = m ⋅ R ⋅ T2 (11) (12) (13) (14) Ecuaţiile de stare iniţială respectiv finală ale gazului sunt: Din (13) – (12) rezultă: T2 − T1 = Q = m⋅ Înlocuind relaţiile (11) şi (14) în (9). b) 5 ⋅104 Ω .1 ⋅104 Ω . rezistenţa echivalentă ( Rechiv ) a acestuia rezultă ca fiind rezistenţa unui circuit format din 4 rezistenţe electrice ale firelor de cupru legate în paralel: 1 Rechiv =∑ i =1 4 1 4 R = ⇒ Rechiv = 4 R R 268 (17) .1 ⋅103 Ω . Un volum V = 2l aer.3 ⋅104 Ω . b) 2. Rezistenţa electrică a cablului are valoarea: a) 3.5 =1+ =1+ 7 V1 p0 ⋅ V1 ⋅ γ 10 5 ⋅ 2 ⋅ 10 − 3 ⋅ 5 (15) Creşterea volumului gazului este exprimată de raportul: (16) Răspuns corect. f) 6 ori. d) 3. deci cu aceeaşi rezistenţă electrică ( R ).5 ori. d) 6 ⋅104 Ω .1⋅104 Ω . fiecare având diametrul de 0. e) 9. b). Se cunoaşte rezistivitatea cuprului ρ = 3. c) 3 ori. γ = izobar absorbind căldura Q = 1050 J. f) 3. aflat în condiţii normale ( p0 = 105 N/m2.3. 7 ) se încălzeşte 5 Rezolvare Cantitatea de căldură absorbită prin încălzirea izobară a gazului se exprimă astfel: Q = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) (9) (10) Din relaţia Robert-Mayer.5 mm. introduse într-o cămaşă izolatoare. e) 4 ori. 4. Un cablu lung de 3. Volumul gazului creşte de: a) 2 ori.14 ⋅ 10 −6 Ωcm .

d) 25 N·s.4) având Cp ≅ 30 kJ/(kmol⋅K) când este încălzit izobar cu 11. vi = 0 . Notând cu m1 şi m2 masele corpurilor şi cu v1 şi v2 vitezele lor. e) 150 N·s. c) v1/v2 = m1/m2. variaţia impulsului corpului este : a) 1. cu greutatea de 10 N. 6. este acceleraţia gravitaţională iar t . d) 60 J. impulsul final. b) 30 J. γ = 1. e) v1⋅m2 = v2⋅m1. impulsul iniţial şi cu p f . lungimea cablului şi cu d .14 ⋅ 10 − 6 ⋅ 10 − 2 ⋅ 3000 ⋅ 10 3 = = = 6 ⋅ 10 4 [Ω] 2 2 2 π ⋅d π ⋅ ( 0. 5. În urma ciocnirii. Rezolvare Dacă notăm cu pi . proiectată pe direcţia de mişcare a corpurilor: m1 ⋅ v1 − m2 ⋅ v2 = (m1 + m2 ) ⋅ v (22) Deoarece corpurile se opresc. f). (23) 7. variaţia impulsului va fi : Δp = m ⋅ g ⋅ t = G ⋅ t = 10 ⋅ 15 = 150 N·s (21) Răspuns corect. d) v1⋅v2 = m1⋅m2. e) 75 J. f) 90 J. b) v1 = v2. plastic. diametrul unui fir de cupru. f) 250 N·s. Două corpuri se ciocnesc frontal.Dacă notăm cu l . condiţia în care această situaţie este posibilă este: a) m1 = m2. f) v1/v2 = m2/m1. În absenţa frecărilor.5 ) ⋅ (10 −3 ) (18) Răspuns corect. e). c) 45 J.2 K este: a) 15 J. rezistenţa echivalentă a cablului se scrie: ρ ⋅l π ⋅d2 4 4 Rechiv R = = 4 ρ ⋅ l 3. corpurile se opresc. şi raportul: v1 m2 = v2 m1 Răspuns corect. Rezolvare Se ştie că variaţia energiei interne a unui gaz ideal are relaţia: ΔU = m ⋅ cv ⋅ ΔT 269 (24) . variaţia impulsului va fi: Δp = p f − pi = m ⋅ (v f − vi ) (19) (20) v f = vi + g ⋅ t unde g . b) 2. Un corp. timpul de cădere. v = 0 .5 N·s. iar greutatea corpului este G = 10 N.5 N·s. d). Rezolvare Se scrie ecuaţia de conservare a impulsului. Variaţia energiei interne a 4 g oxigen (μ = 32 kg/kmol. Ştiind că viteza finală la căderea unui corp în câmp gravitaţional are relaţia: Înlocuind (20) în (19) şi cunoscând că viteza iniţială a corpului este nulă. c) 15 N·s. cade liber timp de un sfert de minut.

Un rezistor are rezistenţa electrică de 10 Ω şi este parcurs de un curent cu intensitatea de 6 A. De aici. c) 10 s. este intensitatea curentului electric. Înlocuind acum în (24). Rezolvare Energia W. b) 20 mN. e) 2. f) 1 mN. iar γ= Cp Cv . b) 5 s. rezultă: (29) F= Răspuns corect.2 ⋅ 10 3 W Δt = = 20 s = 10 ⋅ 6 2 R⋅I2 (27) Răspuns corect. e).5 mN.2 kJ este: a) 1 s. cv = Cp γ ⋅μ −3 . b).4 ⋅ 32 γ ⋅μ Răspuns corect. se obţine: 30 ⋅ 10 3 ΔU = m ⋅ ⋅ ΔT = 4 ⋅ 10 ⋅ ⋅ 11. 9.5 ⋅ 10 − 3 N = 2.5 mN 4 (30) 270 . e). f) 25 s.Dar cv = Cv μ . forţa de interacţiune dintre purtătorii aflaţi la aceeaşi distanţă ca în vid este : a) 40 mN. d) 5 mN. Cp (25) 8. dezvoltată în rezistor se calculează cu relaţia: Δt este intervalul de timp cerut. ε r = 1 . Intervalul de timp în care energia dezvoltată în rezistor are valoarea de 7. Rezolvare Forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme q1 şi q 2 . d) 15 s. Întrun mediu cu permitivitatea relativă egală cu 4. Forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme aflate în vid este 10 mN. I . e) 20 s. una faţă de cealaltă. este tensiunea aplicată. iar 7. c) 10 mN. aflate la distanţa r . deci: q1 ⋅ q2 4 ⋅π ⋅ε0 ⋅εr ⋅ r2 q1 ⋅ q 2 4 ⋅π ⋅ε0 ⋅ r2 (28) Fvid = Introducând (29) în (28). este de forma: F= În vid. Fvid εr 10 ⋅ 10 −3 = = 2.2 = 30 J 1. Deci: W = U ⋅ I ⋅ Δt = R ⋅ I 2 ⋅ Δt (26) relaţie în care U .

mă gândeam: iată. prin superba aventură numită LHC. în general – plonjează tot mai adânc în uluitoarea moleculă de ADN (acid dezoxiribonucleic). toţi oamenii. O poveste fabuloasă. cu gelozie ascunsă vederii. Despre mistere Sfârşit de an şi început de an. scoţând la lumină uluitoare descoperiri. bineînţeles. fiind bolnav şi internat la spitalul Academiei. a Viului de pe planetă. Astronomii şi astrofizicienii fugăresc Universul către uterul iniţial. sub pământ. toate animalele şi toate plantele – dacă nu cumva raportul e invers: fantastica moleculă este proprietara noastră. ocupaţi să trăiască într-un aici şi acum care blochează ieşirile fabuloasei maşinării numită creier în afara „cercului vostru strâmt”. Universul în care trăim. mi-am deschis carnetele de notiţe şi mă aflu. se caută primele secunde ale Big Bang-ului celest. chiar de Galaxia noastră. Ei se manifestă astăzi public. ai căror proprietari suntem toţi. Ca să mă lansez în povestea pe care v-am promis-o – abia acum încep… – mi-am pus în CD-player o „conservă” cu coruri de Brahms. Da. perioadă în care te gândeşti la ce daruri poţi să faci celor din jur. de la CERN. de planeta Pământ şi Sistemul Solar. spune savantul. Aici suntem. un profet care nu vrea să mai facă profeţii. şi al forţelor naturii – poate apare cineva. nu pentru iniţiaţi. despre marile taine ale lumii în care trăim. la graniţa dintre 2008 şi 2009. învăluind de peste tot lumea. şi. adică aceia dintre membrii speciei Sapiens sapiens care pot. ştiu şi vor să se ridice în vârful picioarelor – ca în celebra gravură medievală a societăţii Imago Mundi – pentru a da la o parte perdeaua neagră care ne închide fereastra spre cunoaştere. când îmi va veni vremea. faimosul Big Bang – şi chiar îndrăznesc să caute şi dincolo de el. şi de şi mai departe de ea. veţi vedea. adevărata noastră casă. pentru cei mai mulţi dintre fraţii şi surorile de specie. O lume care se întinde dincolo de ţări şi continente. la o imaginară tablă neagră. acesta este locul din care. creierul uman. auzului şi înţelegerii celor mulţi. Ba chiar şi dincolo de ea… Taine am zis? Nu. care să le lege într-o ecuaţie decisivă? – dar vor da o mână de ajutor şi astrofizicienilor. pentru domniile voastre. quarcii. Într-un articol din Discover. Geneticienii – şi Biologia. cum trist plângea lumea noastră Luceafărul lui Eminescu. din Masonerie sau din pivniţele închisorilor Inchiziţiei. taina absolută. către Metagalaxie. într-un moment când această fabuloasă sete de cunoaştere începe să se reverse către lumea largă din sertarul aparent ferecat al cercetării. în cel puţin patru domenii ale cercetării fundamentale. din păcate. căci învăţarea a ieşit de mult din clasele lumii. Şi vă anunţ că personajul principal al lecţiei mele Gutenberg-iene este fizicianul Andrei Linde. aşa cum de aproape patru decenii o fac. proiectate şi construite de inginerii veacului al XXI-lea. eram deja un fizician cunoscut. În sfârşit. Fizicienii sunt roşi de curiozitate privind consistenţa şi comportamentul particulelor fundamentale. Dar iniţiaţii zilelor noastre nu mai sunt cei de la curţile faraonilor. un Einstein al vremii. Alexandru Mironov 1. o poveste. ajutaţi de instrumentele imaginate. neurologii. Cu două decenii în urmă.PRINCIPIUL ANTROPIC prof. unde. Şi am ales. voi privi pentru ultima 271 . într-un moment mai dificil al vieţii. Termen trimiţând la mister. în căutarea Graalului specific. Linde îşi explică reluctanţa. în mână cu o imaginară cretă – ambele recuzite de Istorie. lucram la celebrul Institut Lebedev al Academiei Sovietice de Ştiinţe. Revin la „iniţiaţi”. încearcă să dibuiască porţi şi punţi către complexitatea aproape infinită a celei mai teribile maşinării născută de Explozia Iniţială. de lângă Geneva.

observaţia că dacă grăunţele fundamentale ale materiei. pregătiţi-vă însă acum să intrăm în miezul unor dezvăluiri privind coincidenţele stranii din fizica lumii… 2. ar fi avut alte dimensiuni. Coincidenţe stranii… Ei bine. Va să zică. în lumea 272 . în adâncurile materiei. s-a descoperit. cea care ţine laolaltă nucleele atomice: un pic mai puternică să fi fost. aşa cum erau. descoperă Leonard Susskind de la Universitatea Stanford. el îi va acorda „energiei întunecate” o uluitoare calitate. 0. frâna expansiunea Universului. în sensul că dacă materia ar fi fost mai densă. în consecinţă.008% ar fi fost procentul. Rusia. vă voi dezvălui finalul acestei istorioare. menţinând echilibrul celest. fără a mai da timp galaxiilor să se formeze. dacă doar 0.7 miliarde de ani şi Big Crunch-ul final (când va fi să fie) există un superb echilibru. în care eventual poate să apară viaţa. Ultimul parametru pe care îl aduc în discuţie în acest şir de uluitoare coincidenţe este cel al aşa-numitei forţe tari. deci nu şi-ar fi construit în jurul lor sisteme planetare. urmare a Exploziei Iniţiale violente. dimpotrivă. păreau să nu se schimbe nicicând. ei bine. restul constituindu-se într-un atom de heliu. observatori raţionali ai Universului… În taifunul stârnit de scandaloasa observaţie s-au azvârlit zeci. iar 0. de pildă. Uniunea Sovietică şi viaţa. chiar având apă şi atmosferă. sau combustibilul stelar. înconjurate de planete. Susskind este susţinut şi de Nobel-istul Steven Weinberg. peste alte câteva pagini. stelele s-ar fi comprimat şi. reiau paginile scrise şi încerc să trag concluzii pentru jumătatea de dezvăluire pe care v-am promis-o. aceea de calibrator al mărimilor fizice. în anul 1998 două echipe de astronomi care urmăreau supernove pe cer au ajuns la concluzia că Universul se dilată uniform accelerat – în loc ca. unele telurice.a. şi nici apa. toţii protonii din Universul primordial s-ar fi cuplat între ei şi.oară lumea – Moscova. Noi şi noi probe au fost adăugate la dosarul metagalactic al principiului antropic. Metagalaxia să-şi încetinească treptat expansiunea. într-un mod necunoscut fizicii. dimpotrivă. iar cu mai puţină materie. conform ecuaţiei E = mc2. respectiv. dar şi o mai mare densitate în aceste acreţiuni ar fi avut alt efect decât Universul în care trăim.006% sau. Mă întorc în realitatea de la masa de lucru.). deci fără noi. Altceva: se pare că între Big Bang-ul de acum 13. pare să fie capabilă să ţină în echilibru dinamic galaxiile. care. căreia i s-a pus numele de „energie întunecată” sau „energie neagră” şi care. planetele (poate şi lumea atomului? – n. S-a făcut. un Univers fără hidrogen. ar fi căzut în sine. atomii pur şi simplu nu ar fi putut exista. quarcii. sistemele stelare. Deci fără stele. în loc să trăiască miliarde de ani (vezi Soarele) şi-ar fi ars combustibilii în doar câteva milioane de ani. în Univers. Universul ar fi implodat. poate evolua până la raţiune. Universul să aibă exact metabolismul pe care îl au acum! Cu această „energie întunecată” intrăm în ceea ce poartă numele de Principiul antropic – o teză tulburătoare. Cu gravitaţia un pic mai mare. astfel ca lumea.007% din masa lor se transformă în energie. Metagalaxia s-ar fi grăbit să se dilate. n-ar mai fi apărut elementul hidrogen. nicăieri. de la Universitatea din Texas. Atunci a apărut în ecuaţii – a fost obligată să apară – o nouă formă de energie. enunţând că o seamă de parametri esenţiali ai Universului par a fi astfel constituiţi de legile fizicii şi evoluţia materiei pentru ca Universul să arate aşa cum arată! Adică: populat de galaxii. căci ar fi dus la condensarea materiei în black holes – devastatoarele găuri negre. evoluează şi mor stele. ar fi rezultat fie un Univers umplut doar cu hidrogen fie. Ştim că în interiorul unei stele fuziunea nucleară uneşte doi atomi de hidrogen. Către capătul poveştii mele. O forţă sălăşluind în vid şi care. chiar sute de fizicieni de prestigiu. priviţi-ne pe noi. îl schimb pe Brahms de pe coruri pe Simfonia a II-a în do major. în care se aprind. Şi încă ceva: o repartizare iniţială uniformă a materiei n-ar fi permis aglomerări care au dus la naşterea galaxiilor.

mahomedani. iată. nu aveam cum să ştiu că întreaga lume a Homo faber se va convulsiona. Teoria multiversurilor – sau multiuniversurilor. Căci Universul nostru. există acest Univers din care facem şi noi parte. se nasc. Din nebuloase şi stele s-au născut planete – pentru că parametrii fizicii au îngăduit fericitul eveniment. în fiecare clipă. mărimea fizică numită timp. aşa-numitul 0 Kelvin). în spaţiul fără spaţiu pe care ni-l putem imagina. probabil. budişti. Care parametri. această teorie a multiversurilor la o întâlnire UNESCO de la Paris. liber să schimb idei cu foştii mei colegi din Rusia şi cu minţile luminate de pe o planetă întreagă. care răspund unor comenzi. nove şi supernove. că bariere se vor spulbera şi că eu voi fi profesor american. quasari. permiţând atomilor de hidrogen să se formeze. dar şi probabil. nu este decât unul dintre multele care se pot naşte. de pildă. Au făcut ca Big Bang-ul să evolueze printr-un mecanism prietenos. nu noi. După cum. A multiversurilor. Acum voi încheia doar explicându-vă de ce Linde nu mai vrea să facă profeţii. Multiuniversurile Am auzit pentru prima dată. calibrat de parametri care au dus la apariţia Observatorilor. Universul pare să se fi pregătit şi să se fi adaptat la momentul monumental al apariţiei lui Sapiens sapiens pe scena festivă a Universului. spun Andrei Linde şi suporterii lui. în toate celulele tuturor construcţiilor de clorofilă şi protoplasmă din Metagalaxia în care locuim. Unele în care. spun adepţii Principiului Antropic. universuri goale. sub genericul Ştiinţă şi spiritualitate. Şi iată-ne pe noi. în mod miraculos. poate lipsi cu desăvârşire. plini de vitalitate. au făcut ca Universul să aibă forma şi consistenţa pe care le are. veţi vedea. prin procese care încă ne scapă. pe planete prietenoase pentru clorofila şi protoplasma amorsate hăt. Dintre atomii formaţi. Există. dubla spirală ADN. pulsari. de explozia iniţială. funcţionând după legi ale fizicii locale.15 grade Celsius. de pildă. Se aflau faţă în faţă mari fizicieni ai lumii şi înţelepţi reprezentanţi ai clerului – creştini. pe planete în care s-au format molecule de apă. Nu mai fac profeţii”.care ne înconjoară. Viaţa. Andrei Linde. strigată în gura mare. nici nu ştiu cum să le spun – îl are ca principal exeget pe fizicianul cu care am început „lecţia” prin tehnologia Gutenberg. ale naturii. carbonul şi-a făcut simţită prezenţa stârnind. A Universului? Nu doar. viteza luminii. funcţionează legi ale fizicii. puternici. parametrul. cea aflată în fiecare celulă a fiecărui Observator. -273. inteligenţi. acele universuri paralele în care se lansau până acum doar scriitorii de Science Fiction. preluând ideile rusului Andrei Linde. fabulosul fenomen numit viaţă. Observatori capabili să descifrăm drumul acesta extraordinar de la atomul iniţial la neuron. unor parametri imuabili („clasice” fiind. iar faimosul Hubert Reeves a aruncat ideea multiuniversurilor ca pe o anatemă la adresa fizicii contemporane. Aceşti parametri ai fizicii atât de gingaş calibraţi au permis „proiectul ADN” şi Modelul Darwinian de evoluţie a speciilor. căci ce altceva poate fi consacrarea Teoriei stringurilor printr-o teorie a unor – fanteziste – universuri paralele? 3. un univers special. fiecare univers având legile lui. frumoşi. în Moscova şi în Rusia sovietică. nebuloase. Voi vorbi mai târziu despre această fantastică teorie – şi despre misterioasele „numere-limită” 10122 şi 1040. cumva. 299970 km/secundă sau Zero absolut. complet goale. făpturile raţionale ne-am nimerit la aventura cosmică a Universului ci. nu este o componentă întâmplătoare a evoluţiei Universului. spunea el. Dar se înşală din nou. declară Andrei Linde. apoi stelelor să apară şi să-şi trăiască vieţile lor. în care timpul („doar o încăpăţânată iluzie” – Albert Einstein) există doar pentru că… există genomul. „Fiindcă – spune el – la momentul în care îmi imaginam că întreaga mea viaţă se va desfăşura în sălile Institutului Lebedev al Academiei de Ştiinţe a URSS. perpetuu. 273 . cu „bestiarul” de corpuri şi fenomene cereşti care le însoţesc: găuri negre.

o concluzie neaşteptată: că teoria nu poate fi nici confirmată nici infirmată. Teoria multiuniversurilor şi pe cea a stringurilor. Observatorii de aici suntem mult prea diferiţi de eventualii Observatori care ar fi apărut într-un univers paralel. un fel de spasm de creştere a Universului în primele momente de după Big Bang. Science et vie şi Science et avenir – în care seniorii gândirii din civilizaţia noastră încearcă să revoluţioneze gândirea. în funcţie de condiţii. Unul dintre conceptele elaborate de americanul rus este acela că la formarea unui nou univers doar trei din cele 11 dimensiuni ale spaţiului prevăzute de Teoria stringurilor vor suferi inflaţia care va naşte acel univers. acest fenomen este guvernat de legi ale fizicii specifice fiecărui univers. Un argument este cel al uimitoarei uniformităţi a Metagalaxiei: 2. căci de la Ptolemeu (Pământul în centrul Universului) s-a avansat la Copernic.a. Discover. inevitabil. Andrei Linde şi Leonard Susskind. în accepţia susţinătorilor teoriei. în timp. sistemele planetare ar fi instabile. conchid că Universul nostru este doar unul dintr-un mănunchi uriaş de universuri care. ne spun ecuaţiile fizicii matematice. String-urile fiind. Dar şi apărători. tot în urma unei evoluţii dirijate a materiei. cel puţin nu până acum. Science. pentru că inginerii Pământului încă nu au inventat aparate care să poată observa şi măsura dincolo de graniţele Universului. apoi Metagalaxia. Cu ajutorul lui Alan Guth de la MIT.) urma să venim…”. am în faţă reviste ca Nature. Linde a propus – şi modelarea matematică pe computer i-a dat dreptate – aşa-numita inflaţie. luând în consideraţie Principiul antropic. tare. cea care permite existenţa Universului nostru. gravitaţia) într-o teorie unificată. mici corzi vibrante de energie care.Bineînţeles. probabil. Dacă în loc de cele trei dimensiuni spaţiale plus timpul am avea 4+1 dimensiuni. doar teoretice. Probe. teoria are opozanţii ei.. slabă. aducând public noi argumente. veţi vedea. ceea ce face ca universurile să nu se „vadă” unul pe altul. de la care toate segmentele Metagalaxiei ar fi moştenit – şi păstrat – aceeaşi temperatură.a. de 2+1 dimensiuni. 101000 posibile universuri paralele şi. în povestea noastră. să zicem. Science Fiction? Fantasy? Oameni buni. Teoria stringurilor corespunde matematic ipotezelor pe care le impun cele 11 dimensiuni şi care ar avea – după o recentă lucrare a lui Joe Polchinschi de la Universitatea Santa Barbara şi Raphael Bousso de la University of California – circa 101000 soluţii! Ceea ce implică. Următorul argument: Teoria stringurilor. fireşte. că noi (Observatorii – n. Ceea ce. lansată în anul 1973 şi socotită atunci.) nici într-o lume plană. cea care – se speră – va uni cele patru forţe ale naturii (electromagnetică. apoi s-au descoperit galaxiile. deci noi n-am mai putea exista. Linde este cel care a preluat şi dezvoltat o idee a lui Brandon Carter. dispare pur şi simplu. Uluitorul Andrei Linde a adăugat. fantezistă – idee cu care filozofia făcea… un pas înapoi. Încercaţi şi dublaţi – teoretic – masa electronului – şi veţi vedea că viaţa. fireşte. cel dominat de genom şi molipsit de timp. se pot integra în componente ale celor 4 forţe fundamentale sau… în particulele materiale din care este compusă lumea noastră. Formatorul de opinie (cosmogonică) Andrei Linde are câteva argumente solide relativ la teoria multiuniversurilor. Dumnezeu se va amesteca. şi s-ar putea numi eterna inflaţie haotică. fireşte. aşa cum o ştim noi. din întâmplare (?). În consecinţă. pentru a folosi toată energia Soarelui pentru nevoile lor) pune cireaşa pe tort: „Universul ştia. 274 . Implicând 11 dimensiuni pentru Universul – genomic? – în care trăim. după cum n-am fi fost vii (şi raţionali – n. iar acum iată că ne întoarcem la ideea că în centrul universului Observatorului raţional stă … însuşi Observatorul! O formulare a Principiului antropic ajunge chiar să lanseze fără înconjur ideea că legile fizicii sunt canalizate către apariţia vieţii! Iar celebrul Freeman Dysdon (autorul ideii că într-un viitor îndepărtat urmaşii noştri vor închide Sistemul Solar într-un fel de carapace. pentru că noi. dar n-a făcut-o. întăresc ei ideea. dechizând uluitoare ferestre percepţiei şi capacităţii noastre de înţelegere. spun Guth şi Lide susţinuţi de Alex Vilenkin de la Tafts University.7° C peste Zero absolut. şi alte probe la fabuloasa teorie. Dar. Şi am pus acel semn de întrebare pentru că.. se întâmplă în toate universurile. în frunte cu acest genial Andrei Linde. cumva. Care dezvoltă teoria Principiului antropic. s-a nimerit să poarte în el fizica propice vieţii.

orice descriere a realităţii implicându-le pe toate trei. dar capabile să influenţeze fizica noii lumi. pentru că. 10122 şi 1040 – şi ele au legătură cu Principiul antropic. ni se părea o speculaţie fantezistă. Căci recent am fost zguduit de unele observaţii scoase la lumină de fizicieni şi astronomi. să dibuiască un anume pattern în felul în care circulă radiaţii rămase de la Big Bang. într-un interviu acordat prestigioasei reviste Discover – fără a avea pe cineva ca să-l observe. Nu avem o explicaţie pentru masa – infimă – a electronului. Teoria stringurilor.7 miliarde de ani. începând cu primăvara lui 2009. mă întreb. Nu i-am crezut. ea pur şi simplu nu poate fi contrazisă! Călugărul John Polkinghorne. memorabil.celelalte dimensiuni string-iste rămânând invizibile (pentru cine? pentru vreun Observator. persoane convinse că matematici foarte secrete stăpânesc fenomene importante. susţinător al teoriilor lui Linde.a.). aproape că îl ştim cu totul. salvatoare pentru reputaţia mea. Universul este mort”. în afara Teoriei multiuniversurilor. dar nici nu i-am contrazis – şi prudenţa mea s-a dovedit. legile lui şi conştiinţa Observatorului alcătuiesc un tot. odată lansat. uluitor. idei la fel de – aparent – abracadabrante ca şi cele vânturate de Linde. subliniind o anume geometrie a spaţiului din Universul nostru şi dezvăluind indicii că şi alte universuri ar fi putut porni din atomul generator iniţial. Voi lansa în continuare câteva idei care plutesc în lumea ştiinţei. doar şi Universul. în ultima vreme. simultan. se pare. În sensul că Universul fizic. până la 13. restul. cu niciun chip nu se integrează undeva. spune Linde: ori Dumnezeu – şi toate sunt rezolvate – ori multiuniversurile – şi atunci avem enorm de cercetat şi demonstrat… Andrei Linde a venit de curând cu o notă nouă în elaborarea silogismelor sale şi a adăugat un nou partener Teoriei multiuniversurilor: conştiinţa! Pe care. ani mulţi specialist în Fizica Particulelor la Universitatea Cambridge. S-ar putea ca şi satelitul-telescop Planck. Dar. matematic. Gândiţi-vă însă. deşi cu matematică impecabilă. un moment iniţial al Cosmosului. 4. spune astronomul britanic Martin Rees. probabil. nici alte explicaţii pentru nenumărate proprietăţi stranii ale particulelor. Căci nu ne putem altfel explica energia întunecată. adaugă el. dar trebuie să privim adevărul în faţă. ca şi alte idei. dar care poate fi uşor contrazisă: unui singur univers îi putem asocia un calibrator divin. spune Linde. teoria mea rămâne în picioare. o consideră drept una dintre componentele fundamentale ale Universului. se află sub dictatura numerelor. Şi poate că nici nu le vom putea observa vreodată. fireşte – n. alături de spaţiu şi timp. mai ales că acceptarea se face cu prea mare efort intelectual. ba poate că va scoate la iveală şi cine ştie ce misterioase extradimensiuni. Susskind. consideră totuşi teoria prea… simplistă – cuvintele lui exacte fiind: „Într-un portofoliu de lumi diferite poţi îngloba orice şi explica totul”. nici aceasta nu are potenţialul să demonstreze că alte universuri există. Oricum. Dyson şi restul echipei 275 . iar acum ne lipseşte din cunoaştere doar prima miliardime de secundă. Despre numere bizare În lunga mea carieră de jurnalist de ştiinţă m-am întâlnit adesea cu pasionaţi de numerologie. nicio altfel de teorie nu se potriveşte cu datele pe care le-am strâns în ultimii ani din aventura cosmică (vezi telescopul Hubble) şi din puterea telescoapelor terestre. Este vorba despre două numere colosale. îl stăpânim noi. că atât lumea intraatomică. Experimentul LHC de la Geneva. Deşi improbabilă. acel mare proiectant pe care îl oferă religiile. dincolo de acesta pe care. produse ale „Proiectului ADN”. în largul lui. Idee pe care Steven Weinberg a şi acceptat-o („Multiuniversurile nu exclud existenţa unui Creator mânat de cele mai bune intenţii!”). „Oricum – conchide el. că doar acum o jumătate de veac ideea că ar fi existat un Big Bang. va confirma. Aşa că de ce nu am căuta şi explicaţia unui maestru calibrator de universuri.

care astfel creează şi consolidează un aşa-zis „univers orientat”. aşanumita „energie a lui Planck” (cea care contracarează energia vidului. de la Military College din Carolina de Sud. pe mai multe calcule şi rapoarte care ies singure în faţă. cam acum 10 ani. acceptate de lumea ştiinţei.3x1039). Bazat pe această evidenţă. Ceea ce se poate traduce prin: 10500 universuri posibile. o „cea mai mică fracţiune de timp” (5. care îşi încheie aici povestea Principiului antropic. dar adăpostiţi de ochii şi mintea publicului. profesorul Scott Funkhauser. întărind ideea existenţei multiuniversurilor. ambele gigantice numere arătându-se a fi un fel de… câştigătoare la loteria cosmică ce a dat naştere Universului nostru! Explicaţii? Greu de dat.4x10-44 secunde) şi nişte „cele mai mari numere fizice” (1022 – numărul stelelor – şi 1079 – numărul protonilor din Univers).) celui mai mic volum de materie imaginabil (1. aşa numita „masă a lui Wesson”. din mecanica cuantică). de exemplu. pe de altă parte. şi specialist în mecanica cuantică. în varianta Funckhauser-iană. Adică spre apariţia Observatorului-povestitor.5x1068 kg. că Universul se dilată viguros. şperacluri) în lacătele care fereacă misterele Cosmosului. Ambele numere stranii ies la iveală şi când calculăm rapoarte dintre diferite mărimi fizice ca. Vrem. aşa cum spuneam. SUA. Universul nostru. Dar voi scoate în faţă şi parametri ai fizicii acceptaţi ca fundamentali. vârsta Universului. încearcă să potrivească chei (sau. spre viaţă şi spre raţiune. Dar poate fi şi – aproape – raportul dintre intensitatea forţei gravitaţionale şi cea a forţei electromagnetice (2. ceea ce e cam tot pe-acolo). sau când punem faţă în faţă constanta gravitaţională şi cea cosmologică. Deşi ştie că există. 1040. Orientat spre tridimensional. totuşi. stăpânit de aceste implacabile 1040 şi 10122. de timiditatea oamenilor de ştiinţă. mult mai amplă decât ne-o indica fizica Einstein-iană. mă rog. 276 . Funkhauser scoate în faţă două mărimi care – demonstrează el – ies la lumină din ecuaţiile fizicii matematice. ci 4.) şi masa (ascultaţi şi minunaţi-vă de inventivitatea fizicienilor! – n. 1040 şi 10122 ţâşnesc când comparăm şi raportăm între ele viteza luminii şi constanta Planck din mecanica cuantică. Păi. cu o mişcare uniform accelerată. 10122.a. de pildă. 10122. Există o coincidenţă cosmologică uluitoare. Pe ce se bazează? vorba lui Moromete. afirmă Funkhauser.9x1040. Doamne? – n.3x1033 kg – cum or fi măsurat-o. Se pare că 7 din cele 10 stringuri posibile (unii spun că ar fi 11) se replică asupra lor însele în 10500 variante (afirmă Funckhauser în deloc fantezista publicaţie Science et vie – dar vă rog să observaţi că Andrei Linde spusese: 101000 soluţii – fiecare cu teoria lui!). dar şi toate celelalte constante universale. nu vrem. Dar reprezintă şi numărul de poziţii pe care le poate ocupa o particulă în volumul cosmic. Ştim că Saul Perlmutter şi Adam Riess au descoperit. poate fi raportul dintre raza Universului observabil şi raza electronului (de fapt nu se obţine exact 1040.rătăcind pe Teoria multiuniversurilor. Între acestea. conform ultimelor teorii) n-ar fi nimic altceva decât raportul dintre masa Universului observabil (9. masa protonului. sarcina electronului. respectiv 1040.a.