You are on page 1of 4

TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIŢIEI

Declaraţia universală a drepturilor omului – adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin rezoluţia 217 din 10 decembrie 1948, consacră, în art. 12 inviolabilitatea persoanei şi domiciliului acesteia, prin sintagma: „Nimeni nu va fi supus imixtiunilor arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, la domiciliul său ori în corespondenţă nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri”. Constituţia României modificată şi completată statuează în art. 23 alin. 1 că „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”, iar în art. 27 alin. 1 inviolabilitatea domiciliului şi reşedinţei persoanei. Legea fundamentală instituie totuşi şi excepţii ale normelor constituţionale expuse mai sus, precizând expres în art. 23 alin. 2 că: „Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege”, iar, potrivit art. 27 alin. 3 „Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi formele prevăzute de lege”. Codul de procedură penală reglementează această instituţie în capitolul II „Mijloacele de probă” – Secţiunea VIII – art. 100-108 şi respectiv art. 111, fără a ne oferi o definiţie a acesteia, motiv pentru care sarcina enunţării unei astfel de definiţii a revenit autorilor de specialitate. Percheziţia este un act de urmărire penală şi de criminalistică tactică prin care se caută şi se ridică, din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce prezintă importanţă pentru descoperirea şi administrarea probelor într-o cauza penală sau pentru demascarea infractorului. Un alt specialist, apreciază percheziţia ca fiind un act procedural destinat căutării şi ridicării unor obiecte care conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute fie necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea adevărului. Percheziţia este o activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce constă în căutarea, asupra unei persoane, în locuinţa sau locul ei de muncă ori în locuri deschise publicului a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenţa ori deţinere este tăgăduită. Din economia art. 100 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/24 oct. 2003, rezultă implicit că scopul efectuării percheziţiei îl constituie descoperirea şi strângerea probelor (definite în art. 63 C.p.p.) în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele. Pentru efectuarea percheziţiei trebuie întrunită una din următoarele condiţii:

„Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia”.

În funcţie de natura cauzei, prin efectuarea percheziţiei se poate asigura realizarea unuia sau mai multor scopuri:
-descoperirea de obiecte care conţin ori poartă urmele infracţiunii; -descoperirea de obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea infracţiunii; -găsirea de obiecte produs al unor infracţiuni; -descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a învinuitului ori inculpatului sau a părţii responsabile civilmente, care urmează a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperării pagubelor materiale cauzate prin infracţiune ori garantarea executării pedepsei complementare a confiscării averi, în condiţiile prevăzute de lege; -găsirea obiectelor procurate cu sumele însuşite; -descoperirea de bunuri sau valori deţinute contrar legii; -găsirea bunurilor ori valorilor primite în vederea săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu serviciul; -descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei; -găsirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor sau a părţilor din cadavre etc. În literatura de specialitate este învederată importanţa percheziţiei, determinată de faptul că, în multe împrejurări, ea devine decisivă în soluţionarea cauzei penale, prin obţinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârşită o infracţiune, precum şi a identificării autorului.

Clasificarea percheziţiilor.
După locul de efectuare: -percheziţii corporale -percheziţii domiciliare -percheziţia la locul de muncă -percheziţia în locurile deschise publicului După temeiul legal: -percheziţii efectuate pe baza autorizaţiei procurorului -percheziţii efectuate pe baza consimţământului scris al persoanei percheziţionate -percheziţii efectuate în caz de infracţiune flagrantă După timpul de efectuare: -percheziţii efectuate în timpul zilei -percheziţii efectuate în timpul nopţii. Legea a stabilit că: Percheziţia se dispune de

judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul infracţiunilor flagrante. După persoanele participante: -percheziţii la care participă numai lucrători ai organului de urmărire penală -percheziţii la care participă şi specialişti După numărul persoanelor la care se efectuează: -percheziţii individuale, efectuate la o singură persoană. -percheziţii de grup, care sunt de regulă simultane

Pregătirea percheziţiei.
Pentru pregătirea percheziţiei este necesar ca organul de cercetare să aibă suficiente referinţe despre obiectele, valorile sau actele căutate, despre persoanele urmărite precum şi despre locul în care acestea s-ar află. Tactic vorbind, trebuie pregătit şi întocmit anterior un plan de desfăşurare, iar efectuarea ei este indicată a se face dimineaţa. Pentru ca eficienţa acestei activităţi să fie o reuşită, percheziţia trebuie ţinută în secret până la momentul efectuării, pentru ca persoanele ce urmează a fi percheziţionate să nu fie anterior prevenite, în caz contrar fiind posibil ca ceea ce se caută să dispară şi eficienţa activităţii să fie compromisă. Desfăşurarea percheziţiei trebuie făcută în aşa fel încât sa fie respectate drepturile şi respectul dreptul la viaţa intimă, pudoare, efectuarea urmând a se face de către o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată. Organele desemnate a efectua percheziţia nu au dreptul de a face aprecieri sau consideraţii cu privire la persoana percheziţionată, la obiectele sale de îmbrăcăminte sau la alte aspecte, iar ţinuta organelor judiciare trebuie să fie sobră. Pentru prevenirea unor eventuale violenţe din partea persoanei percheziţionate aceasta trebuie aşezată în poziţia cu mâinile ridicate sprijinite de un perete, obiect de mobilier etc., în aşa fel încât poziţia corpului să aibă o înclinaţie oblică, iar picioarele trebuie depărtate.În situaţia în care percheziţia se efectuează într-un loc deschis şi în preajma nu sunt obiecte de sprijin se va cere persoanei să stea în genunchi cu mâinile ridicate. Pregătirea percheziţiei presupune cinci etape: -stabilirea scopului perchezitiei;
-cunoaşterea unor date despre cel perchiziţionat; -cunoaşterea unor date referitoare la locul în care urmează a se efectua percheziţia; -stabilirea participanţilor la percheziţie, asigurarea mijloacelor tehnice necesare, alegerea momentului începerii percheziţiei şi a modalităţilor de pătrundere în locuinţa perchiziţionatului; -obţinerea autorizaţiei necesare percheziţiei.

Reguli la efectuarea percheziţiei.
Indiferent de natura locului unde se desfăşoară percheziţia există câteva reguli comune cu caracter tactic. Dintre acestea facem referire în primul rând, la

regulile de baza ale percheziţiei domiciliare, privite în sensul sau larg, reguli care, într-un mod specific, pot fi adaptate şi percheziţiei corporale:
-percheziţia efectuată cu minuţiozitate; -percheziţia desfăşurată metodic şi sistematic; -observarea în permanenţă a comportamentului persoanei perchiziţionate; -efectuarea percheziţiei în strictă conformitate cu prevederile legii.

In data de 04-05-2011 intre orele 9:00-12:00 participand in calitate de martor la efecturarea unei perchezitii efectuate de catre politie la domiciliul persoanei x am constatat anumite reguli tactice: In primul rand modul cum s-a patruns in imobilul respectiv a fost pasnic,chiar daca persoana respectiva nu a raspuns inca de la inceput,s-au mai asteptat cateva minute si nu s-a incercat intrarea fortata inainte ca proprietarul sa deschida poarta. In al doilea rand felul in care a fost pusa problema in momentul patrunderii in locuinta de catre organele de politie a fost de asa natura incat persoana abordata sa inteleaga pentru ce se afla in situatia respectiva fara mari dificultati si indemnand-o la cooperare.Un alt aspect important il reprezinta modul de exprimare si calmul politistilor de care au dat dovada in acele momente chiar daca uneori situatia era destul de energica. Consider ca acesta a fost momentul cheie si datorita calmului si modului de abordare pe care l-au afisat politistii in momentele de nervozitate ale cetateanului respectiv a dus la rezolvarea mai rapida si fara incidente majore a cazului.Pot spune ca un rol important il constituie si felul cum a fost facuta perchezitia deoarce reprezentatii politiei si-au facut datoria in mod profesionist incercand pe tot parcursul perchezitiei sa evite orice fel de incidente,ducand astfel cu bine misiunea pana la capat. Probabil ca daca reprezentantii politiei ar fi incercat sa raspunda cu aceeasi moneda persoanei in cauza,lucrurile ar fi putut degenera,ingreunand astfel misiunea si continuarea ei cu bine pana la capat.