You are on page 1of 54

COLEGIUL ECONOMIC

RÂMNICU VÂLCEA
Calea lui Traian nr.91, Rm.Vâlcea tTel: (+40)250/733063, Fax: (+40)250/736267 E-mail: colegiuleconomicvl@rdslink.ro

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
NIVEL 3
CALIFICAREA:TEHNICIAN ÎN ACTIVITATI ECONOMICE

2010/2011

CUPRINS:
ARGUMENT................................................................................................Pag. 3-4

CAPITOLUL I. TEORIE ŞI METODA PRIVIND PROCEDEELE DE CALCUL, EVIDENŢĂ ŞI ANALIZĂ A AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR
1.1.ARIE DE DEFINIŢIE ŞI APLICABILITATE A AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR.......................................................................................Pag.5-6 1.2. REFERENŢIALUL CONTABIL. STANDARDE ŞIREGLEMENTĂRI ÎN DOMENIU.......................................................................................................Pag.7-10

CAPITOLUL II. TRATAMENTELE ŞI PRACTICILE CONTABILE SPECIFICE
2.1. CONTABILITATEA PRIMARĂ. SISTEMUL DE CONTURI..........Pag.11-16 2.2.Metode de amortizare: prezentare şi comparare....................................Pag.17 2.2.1.Metode de amortizare bazate pe timp...................................................Pag.18-24 2.2.2. Metode de amortizare bazate pe uzura fizică reală, rezultat al utilizării..............................................................................................................Pag.25-26 2.2.3.ALTE METODE DE AMORTIZARE..................................................Pag.27-28 2.3.CONTABILITATEA DE RAPORTARE. SITUAŢIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE........................................................................Pag.29-48 Bibliografie.........................................................................................................Pag.49 Anexe

2

ARGUMENT
Am ales aceasta temă deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebită importanţă. În contextul actual al economiei de piaţă o unitate economică poate sa obţină rezultate deosebite in condiţiile concurenţei numai daca produsele finite realizate, lucrările executate si serviciile prestate sunt de o calitate bună si la un preţ acceptabil . Producţia destinată vânzării trebuie sa fie realizată în funcţie de cerinţele pieţei . După 1989 s-a constatat o creştere a cererii de piaţă pentru produsele moderne, eficiente si de o bună calitate.In acelaşi timp populaţia dupa această dată a avut acces la mult mai multe informaţii, lucru care a influenţat nivelul cererii. Având în vedere ca pe piaţa romană au patruns foarte multe produse străine similare cu cele româneşti, producătorii autohtoni au fost obligaţi sa acorde o atenăie suplimentară calităţii . Pentru obţinerea de bunuri de calitate superioară care sa se alinieze la standardele internaţionale este nevoie de materii prime de o buna calitate, mijloace de producţie performante şi o forţă de muncă cu un grad de calificare superior. Având in vedere aceste 3 condiţii unităţile economice s-au orientat in utilarea cu mijloace de producţie moderne, fiabile cu performanţe superioare şi cu o mare productivitate.

3

Achiziţia lor reprezintă un efort financiar pentru fiecare unitate şi de aceea operaţiile de achiziţie trebuie analizate foarte bine înainte de a fi efectuate calculând şi efectele financiare pe care le implică achiziţia pe întreaga perioadă de amortizare a imobilizărilor. Amortizarea urmăreşte in principal reducerea substanţialã a duratelor normale de funcţionare a imobilizărilor corporale pentru accelerarea procesului de recuperare a capitalului investit in vederea constituirii fondurilor necesare retehnologizării unitãţilore...economice. Amortizarea asigura condiţiile egale tuturor unitãţilor patrimoniale, indiferent de forma de proprietate, in stabilirea regimului amortizării, calculării, contabilizării si reintegrării capitalului investit, respectându-se principiile unui sistem....convenţional...echitabil. Se urmăreşte introducerea regimurilor de amortizare degresiv şi accelerat în vederea măririi ritmului amortizării, pentru combaterea consecinţelor inflaţiei si realizarea concordantei dintre interesele unităţii patrimoniale si cele ale statului. Sumele rezultate din amortizare pot fi valorificate de către unităţile patrimoniale pentru...efectuarea...de...investiţii...rentabile. Prin competentele sporite create de agenţii economici, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile operaţionale de reintegrare a capitalului investit, cu importante efecte în reducerea fiscalităţii, prin asigurarea unei concordanţe între interesele statului şi cele ale uniaţii patrimoniale, consider cã amortizarea joacã un rol important în accelerarea procesului investiţional în România. Calculul şi evidenţa amortizării imobilizărilor reprezintă o activitate de maximă importanţă realizată de evidenţa financiar-contabilă.din fiecare unitate. Această evidenţă este tinuţă în orice unitate de compartimentul financiar-contabil care poate prezenta în orice moment situaţia investiţiilor, sumelor amortizate şi a restului de recuperat prin amortizare. Aceste situaţi pot fi prezentate la solicitarea conducerii unităţii sau a forurilor competente, iar daca acest lucru nu este solicitat

4

situaţiile se întocmesc lunar. Fiecare categorie de imobilizare are un plan propriu de amortizare...care...trebuie...respectat. .

Metoda de amortizare a imobilizărilor poate diferii de la o unitate la alta , dar odată stabilită ea va fi utilizata pe întreaga perioadă de funcţionare a unităţii conform principiului contabilităţii metodelor. În elaborarea acestui proiect am încercat să folosesc cât mai multe din cunoştinţele şi noţiunile asimilate in perioada liceului, dar si cunoştintele dobândite suplimentar prin munca individuală Cu toate ca amortizarea prezintă o serie de particularităţi de la o unitate la alta şi de la o metodă la alta în această lucrare am încercat să prezint cât mai multe elemente cu caracter general. Lucrerea de faţă mă ajută să rezolv probleme cu caracter aplicativ şi studii de caz.

CAPITOLUL I
TEORIE ŞI METODA PRIVIND PROCEDEELE DE CALCUL, EVIDENŢĂ ŞI ANALIZĂ A AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR 1.1.ARIE DE DEFINIŢIE IMOBILIZĂRILOR ŞI APLICABILITATE A AMORTIZĂRII

Amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări pe durata sa de utilizare previzionată. Faţă de această interpretare generală, există numeroase concepţii privind amortizarea din care de interes pentru contabilitate prezintă următoarele trei: 1. amortizarea ca proces de corecţie al valorii imobilizărilor. Amortizarea este constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de către activele imobilizate ca urmare a deprecierii în timp, a uzurii fizice (generată de funcţionarea tehnică şi mecanică precum şi de influenţa factorilor naturali) sau uzurii morale (cauzată de evoluţia rapidă a tehnicii, de apariţia a noi maşini cu performanţe mai ridicate). Pornind de la această interpretare amortizarea are rolul de a corecta valoarea activelor imobilizate pentru a le readuce la o valoare apropiată de realitate. Comensurarea deprecierii ireversibile este dificilă, deoarece se evaluează o pierdere viitoare a fiecărui bun, care este determinată de gradul de utilizare al bunului, de modul de întreţinere şi reparaţii, de progresul tehnic. 2. amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costului imobilizărilor asupra cheltuielilor exerciţiului.
5

Alte cheltuieli de exploatare (cu excepţia cheltuielilor de exploatare cu amortizările şi provizioanele). iar preţul de vânzare trebuie să fie egal cel puţin cu costul de revenire. sau cu preţul reevaluat. Cheltuieli financiare (cu excepţia cheltuielilor financiare cu amortizările şi provizioanele). amortizarea ca sursă de finanţare a reînnoirii imobilizărilor. Alocarea sau transferul valorii se face pe perioada economică de utilizare a activului amortizabil. devenind o resursă de autofinanţare pentru o nouă investiţie. La expirarea duratei de amortizare a imobilizării amortizarea trebuie să permită menţinerea unui capital egal cu valoarea nominală la preţul său de revenire. fracţiunea de valoare etalată în timp asupra rezultatului exerciţiului trebuie să reprezinte o mărime raţională înscrisă în principiile şi regulile imaginii fidele. De aceea. Ea reprezintă o contribuţie esenţială a activităţilor curente la variaţia fondului de rulment global. CAF se calculează plecând de la excedentul brut din exploatare. Capacitatea de autofinanţare a unei întreprinderi este surplusul monetar potenţial generat de activitatea acesteia. Amortizarea este un element foarte important ce se regăseşte în calculul capacităţii de autofinanţare. + Venituri financiare (cu excepţia veniturilor din provizioane). 3. Reconstituirea capitalului impune abordarea simultană a amortizării ca o problemă de recuperare a investiţiei şi ca o sursă de finanţare a reînnoirii imobilizărilor. ci o investiţie care să menţină cel puţin capacitatea productivă fizică. + Venituri extraordinare (cu excepţia veniturilor din cedarea activelor. a cotei părţi a subvenţiilor pentru investiţii virate la venituri. Determinativul „raţional” vizează raportul dintre fracţiunea transferată din valoarea contabilă a activului amortizabil şi beneficiul economic ce se va obţine din utilizarea activului. Se poate calcula fie plecând de la excedentul brut din exploatare. Conform acestei metode. fie de la profitul net : Metoda substractivă : permite să se realizeze legătura dintre contul de profit şi pierdere şi tabloul de finanţare. produsele fabricate trebuie vândute şi mai ales încasate numai pe această cale. Dar nu orice investiţie. De asemenea. de origine. Prin mecanismul amortizării investiţia iniţială este recuperată şi reîntregită în mod eşalonat în ciclul de exploatare.Discutată ca proces de alocare. amortizarea reprezintă resursa controlabilă provenită din trecut care produce beneficii viitoare. Pentru a răspunde la această cerinţă este necesar ca în costul produsului vândut să se încorporeze amortizarea. fracţiunea din capitalul iniţial investit capătă efectiv o formă lichidă disponibilă pentru reinvestire. adică înlocuirea în plan fizic a imobilizărilor amortizate reinvestite sau conservarea prin amortizare a resurselor consumate de activitatea întreprinderii necesare reconstituirii imobilizărilor. a veniturilor 6 . indicator stabilit în cadrul tabloului soldurilor intermediare de gestiune : • Excedentul brut din exploatare + Alte venituri din exploatare (cu excepţia veniturilor din reluări de provizioane).

şi anume: . a cheltuielilor privind amortizările şi provizioanele). în definirea activelor imobilizate. corectat cu cheltuielile şi cu veniturile care nu au incidenţă asupra trezoreriei : • Rezultatul exerciţiului + Cheltuieli cu amortizările + Cheltuieli cu provizioanele (din exploatare. se porneşte mai întâi de la noţiunea de active. Relaţia de calcul a metodei aditive relevă anihilarea influenţei plusurilor şiminusurilor de valoare din cesiunile de elemente de activ.extraordinare din provizioane). . în concordanţă cu prevederile standardelor internaţionale de contabilitate. 1.Veniturile din vânzarea imobilizărilor .” Se reţin din definiţie două condiţii. potrivit căruia „un activ reprezintă oresursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. financiare şi extraordinare) Veniturile din amortizare şi provizioane (din exploatare. Metoda aditivă : permite să se calculeze capacitatea de autofinanţare plecând de la rezultatul exerciţiului. STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI ÎN 7 . aşa cum este ea prezentată de paragraful 49 al Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare.controlul asupra resurselor întreprinderii. şi CONTABIL. în speţă a celor corporale. respectiv IAS 16 „Imobilizări corporale” abordează problematica definirii.Subvenţiile pentru investiţii virate la venituri = Capacitatea de autofinanţare. REFERENŢIALUL DOMENIU Normele internaţionale prin Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare. financiare şi extraordinare) + Valorile contabile ale activelor cedate (ieşite din patrimoniu) .Cheltuieli extraordinare (cu excepţia valorii nete contabile a imobilizărilor cedate.Scopul anihilării este evitarea includerii de două ori a acestor valori în resursele stabile. respectiv delimitării activelor imobilizate folosind concepte noi. Astfel.Impozit pe profit = Capacitatea de autofinanţare.2. .

i se permite acesteia să exercite un control asupra resurselor deţinute. spre exemplu activele deţinute în leasing.o capacitate de reducere a ieşirilor de lichidităţi.o modalitate de conversie în trezorerie sau echivalente de trezorerie. în mod direct sau indirect. proprietatea acestora nemaifiind determinată. potrivit paragrafului 53 al Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare: . la fluxul de trezorerie şi echivalente de trezorerie către întreprindere.posibilitatea de a asigura protecţia mediului sau satisfacerea legislaţiei etc. Beneficiile economice viitoare încorporate în active se referă la potenţialul cu care activele contribuie. le închiriază sau le deţine ca investiţie imobiliară. care face parte din activităţile de exploatare ale întreprinderii. În acest fel se poate explica recunoaşterea în contabilitatea unei întreprinderi a activelor ce nu sunt în proprietatea sa. O întreprindere controlează un activ dacă are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare din folosirea acestuia şi dacă poate restricţiona accesul altora la aceste beneficii. situaţie în care se respectă şi se aplică principiul proeminenţei economicului asupra juridicului. . aici integrându-se şi activele pe care întreprinderea le foloseşte în exploatare. .un potenţial de producţie.existenţa beneficiilor economice viitoare încorporate în active. de exemplu un proces alternativ de producţie – o nouă tehnologie – ce determină o reducere a costurilor de producţie. Dacă întreprinderea poate proba prin estimări existenţa beneficiilor economice ataşate activelor. Utilizarea conceptelor de resurse controlate pe care o întreprindere le poate deţine sugerează sfera de cuprindere a activelor imobilizate. .. Acest potenţial poate fi. care odată cu trecerea la aplicarea IAS devine mult mai cuprinzătoare. în general. 8 .

Şi. . potrivit paragrafului 55 al Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare un activ poate să fie: .” 9 .schimbat contra altor active. ceea ce presupune un aport la fluxul de beneficii viitoare.utilizat pentru a plăti o datorie. pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade. deşi pot apare situaţii când procesul deţinerii de active nu contribuie în mod direct la obţinerea de fluxuri de trezorerie viitoare ataşate acestora – este cazul acelor active ce permit satisfacerea legislaţiei. care le diferenţiază pe acestea de alte active în sensul că: a) sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii. i se cere să întrunească şi alte condiţii pentru a fi evidenţiat ca imobilizare corporală. . la nivelul întreprinderii. Standardele Internaţionale prin IAS 16 „Imobilizări corporale” paragraf 6 inserează în definiţia imobilizărilor corporale două elemente caracteristice.utilizat pentru producţia de bunuri sau prestarea de servicii. Astfel. Unui element de activ imobilizat ce îndeplineşte criteriile de recunoaştere ca activ. Beneficiile economice viitoare generate de un activ pot apare în diverse moduri.distribuit proprietarilor întreprinderii. Identificarea şi măsurarea fiabilă. În concordanţă cu prevederile articolului 64 „activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. a gradului de beneficii economice ataşabile activelor asigură îndeplinirea celor două condiţii cerute în definiţia IAS. . respectiv contribuie la asigurarea protecţiei mediului – respectivele active contribuie totuşi la obţinerea în viitor de beneficii economice din utilizarea altor active.

800 lei.” Cele două definiţii (IAS 16. dacă are o durată normată de funcţionare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 250 euro. deoarece sugera o durată de utilizare nelimitată. potrivit reglementărilor internaţionale. la acest moment. În practica românească. în concordanţă cu aceste prevederi activele se vor delimita în bilanţ în active curente şi active imobilizate. cu deosebirea că ultima aduce elementul de noutate referitor la limita valorică a mijlocului fix (250 euro). Referitor la delimitarea şi clasificarea activelor. Este cunoscut faptul că. Astfel Codul Fiscal în cadrul Titlului I. respectiv Codul Fiscal) sunt. „Definiţii ale termenilor comuni” utilizează noţiunea de mijloace fixe cu următorul sens: „mijlocul fix este orice imobilizare corporală care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii.În ultima perioadă. Dacă acest criteriu „timp” nu poate fi folosit. care delimitează activele în două categorii „ sub 12 luni” şi „ peste 12 luni”. sau în scopuri administrative. 10 . limita valorică minimă a unui bun pentru a fi considerat mijloc fix este de 1. legiuitorul român însă păstrează încă vechea terminologie. coroborând denumirea Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale” şi grupa conturilor destinată contabilizării operaţiilor privitoare la imobilizările corporale din Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. se utilizează criteriul lichidităţii.terenuri şi amenajări de terenuri. oarecum asemănătoare. capitolul III. în practica contabilă s-a renunţat la denumirea de active fixe. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară cât şi IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” ilustrează exemple privind structurarea şi delimitarea activelor în bilanţ în funcţie de perioada de timp în care sunt generate beneficiile economice estimate ataşate. ceea ce nu este de altfel cazul. articolul 7. pentru a fi închiriată terţilor. se consideră că delimitarea imobilizărilor corporale se poate face în următoarele categorii: . 3055/2009.

3. 2. instalaţii tehnice.2. echipamente tehnologice (maşini. construcţii.3.. mobilier. echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale. mijloace de transport.imobilizări corporale clasificate în: 1. utilaje şi instalaţii de lucru). animale şi plantaţii. 2. animale şi plantaţii. 2. 2. 2.4. aparatură birotică.1. control şi reglare. aparate şi instalaţii de măsurare. mijloace de transport. 11 .

CONTABILITATEA PRIMARĂ. licenţelor.281 „Amortizări privind imobilizările corporale”. corespunzător categoriilor de imobilizări corporale şi anume: • 2801 „Amortizarea cheltuielilor de constituire” • 2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare” •2805 „Amortizarea concesiunilor.drepturilor şi activelor similare” • 2807 „Amortizarea fondului comercial” 12 . brevetelor. pe seama cheltuielilor utilizând înregistrarea generică următoare: 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 280 .1. Conturile din această grupă au funcţie contabilă inversă faţă de conturile de active imobilizate a căror valoare contabilă o rectifică şi. SISTEMUL DE CONTURI Amortizarea activelor imobilizate corporale se evidenţiază în contabilitate prin repartizarea costului acestora asupra duratei de viaţă estimată. funcţionează similar conturilor de pasiv. 281 „Amortizări imobilizările necorporale şi corporale” Suma privind Organizarea contabilităţii amortizării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul unui cont rectificativ din grupa 28 „Amortizări privind imobilizările” şi anume: .CAPITOLUL II TRATAMENTELE ŞI PRACTICILE CONTABILE SPECIFICE 2. mărcilor comerciale. Contul 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II. ca urmare.280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” .

205. animalelor şi plantaţiilor” • 2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale” Fiind cont cu funcţie contabilă de pasiv. se creditează prin debitul conturilor: . corespunzător categoriilor de imobilizări corporale şi anume: • 2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri” • 2812 „Amortizarea construcţiilor” • 2813 „Amortizarea instalaţiilor.cu valoarea amortizării imobilizărilor corporale . 213.scoase (vândute) din evidenţă scoase (vândute) din 212.212. Precizare: Soldurile creditoare ale conturilor analizate sunt înscrise în activul bilanţului contabil.• 2808 „Amortizarea altor imobilizări necorporale” Fiind cont cu funcţie contabilă de pasiv. 213. 214 .cu valoarea amortizării mijloacelor fixe evidenţă (din activ) Soldul contului este creditor şi reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale. 13 . se creditează prin debitul conturilor: .208 –cu valoarea amortizării altor imobilizări necorporale cedate sau scoase din evidenţă Soldul contului este creditor reprezintă amortizarea imobilizărilor necorporale Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II. cu semnul minus.681 . pentru ca imobilizările respective să fie prezentate în bilanţ la valoare netă contabilă.cu valoarea amortizării imobilizărilor necorporale şi Se debitează prin creditul conturilor: 201. mijloacelor de transport.681 . 214 –cu valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la imobilizările corporale primite cu chirie şi restituite proprietarului şi Se debitează prin creditul conturilor: 211 –cu valoarea amortizării amenajărilor de terenuri . 203.

alături de informaţiile privind activele imobilizate şi.281 – cu amortizarea aferentă imobilizările necorporale şi corporale Se creditează prin debitul conturilor: . se utilizează la întocmirea notei explicative. respectiv. Se debitează prin creditul conturilor: -201-208 – cu valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale . cu soldul debitor al contului în vederea închiderii acestuia şi stabilirii rezultatelor La sfârşitul lunii. Contul 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” ţine evidenţa cheltuielilor de exploatare privind amortizarea . scoase din evidenţă -212-214-cu valoarea neamortizată a imobilizărilor corporale scoase din evidenţă -280. contul nu prezintă sold. nr.Includerea în cheltuielile de exploatare a valorii de intrare a mijloacelor fixe se face în corelaţie cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază aflate în întreprindere.corporale”. Contabilitatea analitică a amortizării se ţine pe aceleaşi elemente care formează evidenţa analitică în conturile de imobilizări corporale şi necorporale. scoase din evidenţă -211-cu valoarea amortizării amenajărilor de terenuri. informaţiile din conturile: 280. Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale reprezintă cheltuieli de exploatare şi se înregistrează ca atare în debitul contului 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”. Operaţiunile privind amortizarea imobilizărilor sunt următoarele: înregistrarea amortizării imobilizărilor necorporale la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune ţinând seama de natura acestor imobilizări: 6811 = 280 cedate sau 14 .la sfârşitul perioadei. 281 „Amortizări privind imobilizările necorporale . ajustările pentru deprecieri.121. 1 denumită „Active imobilizate”. la situaţiile financiare anuale.De asemenea.

respectiv a amenajărilor de terenuri şi a mijloacelor fixe. respectiv a imobilizărilor necorporale. transport.mijloace plantaţii. ca urmare a amortizării lor integrale1: 280 Amortizări privind imobilizările necorporale = % 201 Cheltuieli de constituire 203 Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare 205 Concesiuni. brevete şi alte drepturi şi valori similare 207 Fond comercial 208 Alte imobilizări necorporale scoaterea din evidenţă a imobilizărilor corporale.2818) scoaterea din evidenţă a amortizării înregistrate. amortizate integral.214 Construcţii. cedării către terţi şi altor ieşiri: 281 Amortizări privind imobilizările corporale = 212. de Mobilier. aferentă gradului de utilizare a acestora: 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor = 281 Amortizări privind imobilizările corporale (subconturile 2810.213. Instalaţii animale şi tehnice. aparatură birotică 15 .2808) înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale.Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor Amortizări privind imobilizările corporale (subconturile 2801. ca urmare a scoaterii în funcţiune.

animale şi 16 . animale şi plantaţii. amortizare contabilizată până la data vânzării 40. 190.scoaterea din evidenţă a imobilizărilor corporale.214 = 281 58. Instalaţii tehnice. animale şi plantaţii. Mobilier.mijloace de transport. sau 471Cheltuieli înregistrate în avans Exemple: a) Lunar. aparatură birotică „Amortizări privind imobilizările corporale” c) Se reflectă în contabilitate scoaterea din evidenţă a unui echipament despre care se cunosc informaţiile: cost iniţial 190. Instalaţii tehnice.214 Construcţii. 6583Cheltuieli privind activele cedate. Mobilier.000lei 212. ca urmare a scoaterii din funcţiune: % 281 Amortizări privind imobilizările corporale. valoarea neamortizată a investiţiei este de 58. aparatură birotică Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor Amortizări privind imobilizările corporale b) În baza procesului – verbal de predare – primire se contabilizează preluarea unei investiţii efectuată de un chiriaş.000 lei.213. se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale.213.mijloace de transport.214 Construcţii.213. care afectează rezultatul exerciţiului curent: 6811 = 281 40.000 281 Amortizări privind imobilizările corporale. Instalaţii tehnice. la o construcţie închiriată acestuia.000 = 212.000 lei . mijloace de transport. pe baza situaţiei de calcul. % = 212.000 Construcţii. neamortizate integral. constând din mijloace fixe.000 40.

000 lei. birotică Mobilier.000 lei.000/4= 1000) 6583 = 471 1.000 281 Amortizări privind imobilizările corporale. animale şi plantaţii. Instalaţii 20.6583Cheltuieli privind activele cedate.000 tehnice. birotică Mobilier. aparatură 4. se hotărăşte – cheltuielile înregistrate în avans să fie înregistrate pe cheltuieli în 4 ani (4.G. amortizarea imobilizărilor corporale alocată cheltuielilor perioadei se regăseşte în documentul „Fişa mijlocului fix”. volumul activităţii obţinute.0000 Cheltuieli înregistrate în avans Cheltuieli privind activele cedate În practica contabilă. 471 Cheltuieli înregistrate în avans mijloace de transport. 17 . aparatură 150.000 d) Se scoate din evidenţă un mijloc de transport neamortizat integral ştiind: valoare de intrare 20.A. % = 212. sau 471Cheltuieli înregistrate în avans plantaţii. amortizare 16.213. etc. Principiul de centralizare a amortizării imobilizărilor Schema nr.000 Conform aprobării A.1                         Pentru a evalua amortizarea practica contabilă utilizează mai multe criterii precum: durata de utilizare. 16.214 Construcţii.

a amortizării degresive şi a amortizării proporţionale cu utilizarea. fie în funcţie de uzura fizică în sine.Metode de amortizare: prezentare şi comparare Pentru a evalua amortizarea practica contabilă utilizează mai multe criterii precum: durata de utilizare.2. În accepţiunea Standardelor Internaţionale se consideră că metoda amortizării trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare aferente activului se preconizează a fi consumate de către întreprindere şi că gradul de adecvare a metodei trebuie să fie revizuit cel puţin anual în cazul în care a existat o schimbare la nivelul modelului prevăzut . metoda unităţilor de producţie. 18 . norma lasă la latitudinea întreprinderilor utilizarea uneia sau alteia dintre metode. principiul corelării. valoarea activelor imobilizate este repartizată prin amortizare pe perioadele în care s-a beneficiat de folosirea activului. cele mai cunoscute fiind următoarele: metoda liniară. 2. Se desprinde totuşi din prevederile normei că metoda amortizării se bazează pe modalitatea de stabilire a duratei de viaţă utilă asupra căreia se repartizează valoarea amortizabilă – fie în funcţie de timp. trebuie să aibă ca rezultat repartizarea sistematică şi raţională a valorii amortizabile pe durata preconizată a vieţii utile a activului. volumul activităţii obţinute. metoda unităţilor de producţie. Oricare ar fi metoda aleasă. chiar dacă aminteşte de metoda liniară. cele mai cunoscute fiind următoarele: metoda liniară.Potrivit criteriilor amintite se pot identifica mai multe metode de amortizare. Normele internaţionale consideră că. Potrivit criteriilor amintite se pot identifica mai multe metode de amortizare. etc. în conformitate cu una dintre cele mai importante convenţii privind contabilitatea de bază. metoda degresivă. Dincolo de aceasta. metoda degresivă.

În accepţiunea Standardelor Internaţionale se consideră că metoda amortizării trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare aferente activului se preconizează a fi consumate de către întreprindere şi că gradul de adecvare a metodei trebuie să fie revizuit cel puţin anual în cazul în care a existat o schimbare la nivelul modelului prevăzut . fie în funcţie de uzura fizică în sine.2. şi anume: metode bazate pe timp . valoarea activelor imobilizate este repartizată prin amortizare pe perioadele în care s-a beneficiat de folosirea activului. Dincolo de aceasta. Se desprinde totuşi din prevederile normei că metoda amortizării se bazează pe modalitatea de stabilire a duratei de viaţă utilă asupra căreia se repartizează valoarea amortizabilă – fie în funcţie de timp. Oricare ar fi metoda aleasă.Metode de amortizare bazate pe timp 19 .1. chiar dacă aminteşte de metoda liniară. în conformitate cu una dintre cele mai importante convenţii privind contabilitatea de bază. 2. De aici se conturează şi cele două mari categorii de metode de amortizare agreate de standarde. principiul corelării. a amortizării degresive şi a amortizării proporţionale cu utilizarea.Normele internaţionale consideră că. norma lasă la latitudinea întreprinderilor utilizarea uneia sau alteia dintre metode.metode bazate pe uzura fizică reală. trebuie să aibă ca rezultat repartizarea sistematică şi raţională a valorii amortizabile pe durata preconizată a vieţii utile a activului.

utilizând unul din regimurile: amortizare liniară. Amortizarea liniară constă în calcularea şi alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizabile pe toată durata normală de funcţionare exprimată în ani. Amortizarea anuală este 6. • se află durata normală de funcţionare pentru activul respectiv .În literatura străină de specialitate se înscriu ca şi metode bazate pe timp metoda amortizării liniare (straight line method). • se determină tipul de activ fix. 1 20 . În regimul de amortizare liniar rata anuală a amortizării este de 100/5 = 20%. Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale şi necorporale potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. Tabloul de amortizare a utilajului în regim liniar se prezintă în tabelul nr. Relaţiile de calcul a amortizări proprii ale acestei metode sunt: Amortizarea anuala = Valoarea amortizabilă × Rata anuala a amortizarii (cota medie anuala de amotizare) Rata anuala a amortizarii = 100/Durata normala de utilizare Pentru calculul amortizării unui activ fix se procedează astfel: • se determină ramura din care face parte unitatea. Pentru exemplificarea regimurilor de amortizare se consideră următorul exemplu:Un utilaj cumpărat la 1 ianuarie N a cărui valoarea contabilă de intrare este de 6. În varianta nominală amortizarea se calculează raportând valoarea amortizabilă la durata normală de utilizare.000 x 20% = 1. Amortizarea liniară se poate calcula şi prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. amortizarea degresivă şi amortizarea accelerată.000 lei se amortizează pe o durată de 5 ani. respectiv metodele accelerate (în literatura anglo-saxonă accelerated methods) – metoda amortizării degresive. metoda însumării anilor de viaţă utilă etc.200 lei.

000 cumulat 1. respectiv de uzura morală. metoda prezintă avantajul că atenuează tendinţa întreprinderilor de eludare a fiscalităţii însă nu ţine seama de influenţa progresului tehnic.000 6.200 1.200 6. Calculul amortizării are la bază regula fiscală care presupune corectarea ratei liniare cu coeficienţii multiplicativi stabiliţi prin Legea 15/1994: • 1.400 3.200 1.200 2. Sub aspect fiscal. 21 . fiind cea mai folosită.200 1.200 0 Amortizare Valoarea netă contabilă Amortizarea liniară prezintă avantajul că este simplă de aplicat. nici de creşterea în timp a cheltuielilor de întreţinere datorate uzurii.800 6.600 4.200 1.5 pentru durata de viaţă între 2-5 ani.800 3. De asemenea metoda nu ţine cont nici de scăderea capacităţii de producţie.400 1. 1 Tablou de amortizare în regim liniar Valoarea de Anul intrare a imobilizării Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Anul N+4 Total 6.000 6.000 x Pe an 1.000 4.000 6.000 6.Tabelul nr.600 2. datorită uniformităţii cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp. Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor liniare corespondente cu un coeficient care variază potrivit duratei de viaţă curent admisă pentru bunul respectiv. Acest sistem a constituit baza dezvoltării celorlalte regimuri de amortizare.

la valoarea de intrare a activelor fixe.amortizare degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1). Pentru anii următori. • 2.2 Tabelul nr. Cu privire la amortizarea degresivă Legea nr. . se aplică aceeaşi cotă.amortizare degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2). corelat cu lipsa precizărilor legale. în primul an de funcţionare. calculată pentru perioada rămasă. până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală liniară. de fiecare dată la valoarea rămasă. nu precizează aplicarea proratei temporis pentru achiziţia activelor fixe amortizabile. chiar dacă activului fix a fost achiziţionat şi folosit mai puţin de 12 luni. agenţii economici. se aplică cota medie anuală de amortizare conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. În varianta AD1. 2 Tablou de amortizare în regim degresiv varianta AD1 22 . În acest sens. pot folosi amortizarea degresivă pe întregul an. Tabloul de amortizare în sistem degresiv varianta AD1 este redat în tabelul nr.5 pentru durata de viaţă mai mare de 10 ani. în decizia lor de a obţine un profit cât mai mic. Cu privire la acest aspect considerăm că deşi în lege nu se precizează. Din acel an până la expirarea duratei normale de funcţionare se trece la amortizarea anuală liniară. pentru această metodă de amortizare este opozabilă prorata calculată în funcţie de numărul de luni folosire / nefolosire. Amortizarea degresivă se poate aplica în două variante: .• 2 pentru durata de viaţă între 5-10 ani. 15/1994.

coeficienţii multiplicative neavând nici o bază reală de calcul. constă în calcularea şi includerea. amortizarea degresivă este de 2.000 6. a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a activului fix respectiv.000 6.020 6.000 Valoarea netă contabilă 4. Regimul de amortizare degresivă are avantajul de a atenua efectele uzurii morale prin recuperarea valorii imobilizărilor într-o perioadă de timp mai scurtă. Considerăm că principalul dezavantaj al metodei constă în faptul că întreprinderile nu pot să cuantifice efectul uzurii morale apriori asupra imobilizărilor corporale. în primul an de funcţionare.060 4. Amortizarea accelerată.000 6. 3 Tabloul de amortizare în regim accelerat 23 .800 3. Tabelul nr.040 5. prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Tabloul de amortizare în regim accelerat este redat în tabelul 3.000 Amortizare degresivă Pe an 1.Valoarea de Anul Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Anul N+4 intrare a imobilizării 6.260 980 980 980 cumulat 1. după regimul liniar. Deoarece amortizarea degresivă este mai mică decât amortizarea liniară începând cu acest an utilajele se amortizează în regim liniar.940 / 3 = 980 lei. în cheltuielile de exploatare.940 x 30% = 882 lei.960 980 0 Pentru anul N+2 amortizarea liniară este de 2. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat.800 1.000 6.940 1.200 2.

în conformitate cu modul de consum al beneficiilor economice viitoare. când poate fi necesară utilizarea altei metode de amortizare.000 6.000 lei – 24. reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale.000 2. În spiritul normei IAS 16 “Imobilizări corporale”.000 6.000 : 4 = 144. De asemenea se precizează necesitatea aplicării consecventă a metodei alese.000 lei din vânzarea sa.250 6.Valoarea de Anul intrare a imobilizărilor Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Anul N+4 6.500 5. în spiritul normei IAS 16.000 lei. considerăm că întreprinderea achiziţionează un utilaj. cu excepţia unor modificări care impun schimbarea metodei de amortizare. întreprinderea este cea care decide metoda de amortizare. dar în acelaşi timp dă posibilitatea unităţii de a folosi fondul rezultat. Durata de viaţă estimată este de 4 ani. având un cost de 600.000 lei =5 76. Pentru exemplificarea metodei liniare. El afectează profitul în sensul reducerii şi pe această bază se micşorează impozitul datorat statului.750 4. la sfârşitul căreia se consideră că va putea obţine 24.250 1. atât la începutul activităţii activului dar şi pe parcurs.500 750 0 Sistemul accelerat.000 6.000 3.000 3. Valoarea amortizabilă a utilajului = 600.000 lei/an 24 . în achiziţionarea de noi active fixe necesare.000 750 750 750 750 Amortizarea Amortisment cumulat Valoarea netă contabilă 3.000 6.000 3. Din punct de vedere al înregistrărilor contabile privind amortizarea anuală nu intervin noutăţi.000 lei Amortizarea anuală este = 576.

000 lei. 4 Efectele amortizării anuale şi cumulate asupra situaţiilor financiare. iar valoarea reziduală este 25.Tabelul nr.5 Amortizare cumulată 144 288 200.5 Valoare netă la sfârşitul anului 456 312 237. Datele se vor modifica astfel : Tabel nr.Mii leiAnul Valoare netă la începutul anului N N+1 N+2 600 455 450 Amortizare anuală 144 144 212. .5 25 .Mii leiInfluenţa în contul de Influenţa în bilanţ Anul Amortizare anuală Amortizare cumulată profit şi pierdere (cheltuieli) Valoare reziduală 24 N N+1 N+2 N+3 144 144 144 144 144 288 432 576 144 144 144 144 Zero 15 15 15 15 Valoare reziduală 24 456 312 168 24 Zero 45 30 15 0 (valoare bilanţieră Prin aplicarea tratamentului contabil alternativ utilajul este reevaluat în exerciţiul N+2 la 450. 5 Amortizarea anuală şi cumulată conform tratamentului contabil alternative .000 lei.

care presupune alocarea costului iniţial în funcţie de gradul de utilizare a activului (sau producţia obţinută).000 lei. Metoda degresivă nu are nici o legătură cu metoda accelerată folosită până acum în practica contabilă românească. Metoda degresivă. Suma numărului anilor de utilizare: 1+2+3+4 =10 Procentul de amortizare pentru anul: N 4/10 N+1 3/10 N+2 2/10 N+3 1/10 Tabel nr. Amortizările descresc proporţional cu ordinea numerică inversă a anilor sau producţia anuală estimată.5 713 25 În ambele exemple valoarea netă a utilajului la sfârşitul duratei de viaţă este egală cu valoarea reziduală estimată. valoarea reziduală 20.000 lei. Metoda însumării anilor de viaţă. • un procent de amortizare variabil la o bază constantă (valoarea contabilă).5 212. Durata estimată de viaţă utilă 4 ani. Exemplu :Întreprinderea a achiziţionat utilajul la 1 ianuarie N. la valoarea de 600. conform IAS 16 „Imobilizări corporale” poate avea mai multe variante de prezentare : • un procent de amortizare constant la o bază variabilă (valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă de amortizat).N+3 237. 6 Calculul amortizării prin metoda însumării anilor de viaţă utilă 26 . este tot o metodă degresivă de amortizare. Valoarea contabilă a activului este ponderată cu un indice calculate prin însumarea anilor de funcţionare sau producţiei anuale estimate.

În această situaţie. Alegerea sistemului degresiv sau a celui accelerat este propice întreprinderilor care sunt beneficiare sau care urmează să devină în primii ani după investiţie. costul de intrare nu trebuie să fie repartizat pe exerciţii în mod arbitrar. Dacă ritmul aşteptat al avantajelor economice al activului a cunoscut o schimbare semnificativă. Cu alte cuvinte. rezultat al utilizării 27 . se poate amâna data plăţii unei părţi a impozitului şi să beneficieze astfel de deprecierea monetară. Dacă sunt deficitare ca rezultat în anii următori. agentul economic aplică în contabilitate amortizarea degresivă pentru întreaga categorie de bunuri similare. fără să se ţină cont de maniera în care bunul va pierde din valoarea sa utilă pe parcursul anilor. Limitarea amortizării degresive fiscal. Teoria şi practica recomandă ca regimul de amortizare utilizat să fie logic şi sistematic. Într-o economie hiperinflaţionistă sistemul de amortizare degresiv nu constituie un avantaj nejustificat.2.2. 2. la anumite bunuri. metoda de amortizare trebuie modificată pentru a reflecta noul ritm. Metode de amortizare bazate pe uzura fizică reală. nu permite întotdeauna să se aplice o metodă omogenă pentru bunuri similare. deoarece amortizarea rapidă fiind degresivă.Anul Baza de calcul a amortizării Amortizarea anuală Amortizare cumulată Valoarea rămasă amortizat de N N+1 N+2 N+3 600-20=580 600-20=580 600-20=580 600-20=580 580x4/10= 232 580x3/10=174 580x2/10=116 580x1/10=58 232 406 522 580 368 194 78 20 În viziunea normei IAS 16 metoda de amortizare trebuie revizuită cel puţin la sfârşitul fiecărui an financiar. întreprinderile pot să se “sustragă” definitiv de la impozitare.

produse obţinute. Această modalitate este recomandată.”1 În această situaţie amortizarea se determină prin raportarea valoriide intrare a activului la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzute în cărţiletehnice.Potrivit standardelor internaţionale amortizarea nu are la bază. pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004. se pot folosi aici unii indicatori fizici. 28 . ca de exemplu numărul de piese. respectiv. în calculul anuităţii amortizării se parcurg etapele: a) calcul rată a amortizării r = (cost – valoare reziduală)/durata de viaţă estimată în unităţi de producţie b) calcul anuitate amortizare a 1 =n . în mod obligatoriu. rezultând astfel amortizarea pe kilometru sau pe ora de funcţionare. proprii activului analizat. u ita r n ti d p dc e ro u tie pn e tru a u 1 x ra nl ta a o m rtiza ri i Pentru mijloacele de transport se poate calcula un amortisment funcţional „mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. Metoda are meritul că amortizarea anuală fluctuează o dată cu contribuţia adusă de activ în fiecare an. pentru o instalaţie. denumită şi metoda amortismentului funcţional. Amortizarea anuală se poate calcula şi în funcţie de numărul de unităţi produse de respectivul activ într-un an. durata în ani de utilizare. îndeosebi. numărul de kilometri de parcurs pentru un mijloc de transport etc. precum şi pentru acele imobilizări pentru care ritmul de utilizare este neregulat. Ea se poate aplica numai în condiţiile estimării cu exactitate a unităţilor obţinute (output-uri) pe parcursul duratei de utilizare a bunului. pentru acele imobilizări care se depreciază mai mult prin utilizarea lor decât prin trecerea anilor şi învechirea lor. Se poate aminti aici metoda unităţilor de producţie. Amortizarea se bazează pe capacitatea de producţie.

000 Tabelul nr. aceasta fiind susceptibilă de a varia de la un an la altul.4 = 16.000 33.11 Valoarea contabilă rămasă 74. Tabloul amortismentelor anuale se prezintă astfel: Anul Durata de viaţă Amortizarea anuală în kilometri 1 2 3 4 5 65.000 x 0.4 = 20.000 60.4 = 26.000 km. II an – 60.000 50.000 km.000 x 0. Codul Fiscal Se presupune că distanţele parcurse anual sunt următoarele: I an – 65.200 Amortizarea cumulată 26. Costul de achiziţie este de 100.000 km. V an – 33.000 42.800 33.000 km.4 = 13.200 0 29 .000 60.000 13.000 lei Anuitatea amortizării este calculată în funcţie de distanţa parcursă. Exemplul : Se consideră un mijloc de transport – autobuz – estimat a rula.000 42.000 50.000 x 0.000 50. Valoarea reziduală este nesemnificativă.000 km.000 50. IV an – 42.800 100.000 70.000 86.000 30.000 x 0.000 km. aproximativ 250.4 = 24.000 65.Amortizarea lunară sedetermină prin înmulţirea numărului de kilometri parcurşi sau a numărului de ore de funcţionare în fiecare lună cu amortizarea pe kilometru sau pe ora de funcţionare. III an – 50.000 x 0.

în diferite momente şi în variate jurisdicţii. În măsura amortizării se porneşte de la valoarea amortismentelor activelor individuale părţi ale grupului utilizând formulele: Rata am. Opţiunea întreprinderii pentru una sau alta dintre metodele de amortizare anterior expuse este rezultatul modelărilor proprii managementului în funcţie de politica şi strategia adoptată. x Costuri totale aferente grupului. iar la data înlocuirii activelor se va evidenţia pe cheltuielile perioadei costul de înlocuire corespunzător. = Suma amortizării liniare a activelor individuale/Costul total activului Cheltuieli cu amortizarea = Rata am.3. Incidenţele metodei de amortizare asupra valorii amortizării anuale respectiv valorii rămase de amortizat sunt redate în tabelul urmator: al 30 .2. în raport cu grupul compozit ce reuneşte active individuale nesimilare. s-au folosit alte metode.ALTE METODE DE AMORTIZARE Deşi IAS 16 nu pune în discuţie alte metode de amortizare.metoda înscrierii la momentul înlocuirii recunoaşte în conturile de active imobilizatecostul iniţial al acestora. . Dintre acestea putem aminti cu titlu de informare: . -metoda amortizării pe grupuri omogene( sau compozite) Se consideră grup omogen suma activelor individuale similare.metoda înscrierii la momentul retragerii presupune trecerea pe cheltuieli a costului activului la data retragerii acestuia. a derecunoaşterii.2.

12 Metoda liniară Amortizarea anuală este egală în fiecare an Metoda degresivă Amortizarea este cea mai mare în primul an şi apoi descreşte în fiecare an Amortizarea creşte uniform cumulată Amortizarea Metoda producţiei Amortizarea anuală şi unităţile de produs se regăsesc în relaţie directă cumulată Amortizarea cumulată creşte creşte în fiecare an cu o în fiecare an în aceeaşi sumă mai mică proporţie cu unităţile de produs Valoarea amortizat uniform rămasă de Valoarea rămasă de Valoarea rămasă de descreşte amortizat se diminuează amortizat se diminuează în în fiecare an până atinge fiecare valoarea reziduală (dacă proporţional există vreuna) an cu direct numărul unităţilor de produs 31 .Prezentarea comparată a metodelor de amortizare Tabelul nr.

respectiv valoarea justă minus costurile de vânzare. respectiv deprecierea de valoare ca instrumente ale managementului. valoarea de utilizare pentru deprecierile de valoare. metoda de amortizare. reprezintă probleme de modelare poprii fiecărei întreprinderi. efectuate în baza raţionamentului profesional.3. Amortizarea.2. conduc la modificări ale amortizării.intrările. respectiv IAS 36 „Deprecierea activelor” privind activele imobilizate. astfel. durata de viaţă utilă. c) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare folosite. SITUAŢIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE. paragraful 73 al IAS 16 „Imobilizări corporale” subliniază necesitatea prezentării în notele explicative la situaţiile financiare. valoarea reziduală. implicit deprecierii de valoare recunoscute în perioada curentă. Schimbările survenite în dimensionarea fie şi doar a uneia dintre aceste structuri.CONTABILITATEA DE RAPORTARE. referitor la amortizare. ceea ce implică o temeinică analiză a elementelor ce concură la dimensionarea lor – baza amortizabilă. pentru fiecare clasă de imobilizări corporale a următoarelor elemente: „a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute. . în cazul amortizărilor. menţionându-se: . Preocuparea conducerii unei întreprinderi în modelarea informaţiilor privind amortizarea. b) metodele de amortizare folosite. e) o reconciliere a valorii contabile la începutul şi la sfârşitul perioadei.activele clasificate ca deţinute pentru vânzare sau incluse într-un grup 32 . respectiv deprecierea de valoare ar trebui desprinsă şi din cerinţele pe care le invocă paragrafe speciale ale normelor internaţionale IAS 16 „Imobilizări corporale”. d) valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu pierderile cumulate din depreciere) la începutul şi sfârşitul perioadei.

pe parcursul perioadelor dominate de inflaţie. amortizarea activelor fizice pe baza costului istoric are tendinţa de a subevalua adevărata cheltuială cu amortizarea.amortizarea.de cedare clasificat ca deţinut pentru vânzare în conformitate cu IFRS 5 şi alte cedări.alte mişcări valorice. în timpul perioadelor dominate de inflaţie. Impact diferit asupra situaţiilor financiare induce şi utilizarea metodei de amortizare accelerată în raport de cea liniară. informaţiile din situaţiile financiare nu reflectă realitatea – atunci când preţurile bunurilor de capital cresc în timp. şi din pierderile din depreciere recunoscute sau reluate direct în capitalurile proprii în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor. . fără a mai putea răspunde teoriei venitului de menţinere a capitalului fizic – cost de înlocuire. astfel o metodă bazată pe consumul 33 .creşterile sau diminuările din timpul perioadei rezultate din reevaluări. 39 şi 40. pe baza paragrafelor 31.pierderile din depreciere reluate în profit sau pierdere în conformitate cu IAS 36 . . amortizarea acumulată de-a lungul duratelor de viaţă a unor astfel de active va scădea cu valoarea necesară pentru a le înlocui la uzare. rezultate în urma conversiei situaţiilor financiare dintr-o monedă funcţională într-o monedă de prezentare diferită.pierderile din depreciere recunoscute în profit sau pierdere în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor. . . .” O întreprindere ce amortizează activele sale folosind ca bază a evaluării costul istoric. .diferenţele de curs valutar nete. . Se desprinde ideea că.achiziţiile rezultate din combinări de întreprinderi.

subgrupa. respectiv un capital multmai scăzut al acţionarilor. act de donaţie/sponsorizare. contului de profit şi pierdere. dosar de licitaţie. De asemenea. proces verbal de recepţie şi punere în funcţiune – se urmăreşte evidenţa intrărilor reflectate în contabilitate prin fişa mijlocului fix. de asemenea. amortizarea. registrul numerelor de inventar etc. alegerea duratei de viaţă utilă. factură de vânzare. 34 . Prepararea informaţiilor referitoare la activele imobilizate se iniţiază odată cu întocmirea documentelor primare pentru evidenţa respectivelor structuri. proces verbal de casare – formularul 40 din cadrul Situaţiilor financiare anuale reflectând fidel situaţia activelor imobilizate ale unei întreprinderi în cursul unui exerciţiu financiar. subclasa etc. Flexibilitatea de care dă dovadă managementul în aplicarea raţionamentului profesional privitor la modelarea amortizării are impact asupra bilanţului. factură de achiziţie. respectiv indicatorilor financiari. Ulterior recunoaşterii se va urmări încadrarea corectă a activelor imobilizate corporale în grupa. respectiv a valorii reziduale afectează valorile din situaţiile financiare. Prepararea informaţiilor ca fază de iniţiere a procesului modelării amortizării se realizează pornind de la realităţile fiecărei întreprinderi. în baza documentelor primare – referat de necesitate. clasa.accelerat va creştecheltuiala cu amortizarea în primii ani ai duratei de viaţă faţă de ceea ce s-ar întâmpla dacă s-arfolosi metoda liniară. Astfel. fiind tocmai rezultatul acestui mix de parametrii a căror incidenţă şiinterdependenţă conduc la mărimi diferite ale amortismentelor anuale după cum unul sau altuldintre parametrii a suferit modificări. mişcările de active imobilizate în baza documentelor primare – bon de mişcare. ca proces de modelare aflat la dispoziţiamanagementului întreprinderii. Se analizează. implicând un declin al valorii contabile a activelor. cu respectarea raţionamentului profesional. astfel că se cere prudenţă în opţiune.

avand in vedere Regulile deevaluare alternativă ale OMFP nr. nr. potrivit evaluării activelor în concordanţă cu modelul reevaluării. până la recuperarea integrală a beneficiilor economice viitoare generate. duratelor de amortizare pentru fiecare clasă de active imobilizate. fie de orice valoare ce înlocuieşte costul în situaţiile financiare anuale. Se impune menţiunea că duratele de amortizare nu reprezintă în mod necesar acea durată de viaţă utilă promovată de IAS 16 „Imobilizări corporale”. normele româneşti nu iau în calculul bazei amortizabile şi incidenţele unor eventuale valori reziduale ale activelor la sfârşitul duratei de viaţă utilă. în varianta recunoaşterii activelor în conformitate cu evaluarea la cost istoric. de regulă. cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia…reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. chiar dacă 35 . considerând agregatul valoare reziduală ca nesemnificativ în condiţiile utilizării activelor. se procedează la măsurarea duratei de amortizare.corespunzătoare în concordanţă cu Catalogul de clasificare prevăzut de H. Acolo unde este cazul. 3055/2009“entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar. în baza informaţiilor disponibile la nivel de întreprindere. Profesioniştilor contabili. În modelarea mărimii amortizării se va identifica mai întâi baza amortizabilă ce poate fi dată fie de cost. de profesionişti calificaţi înevaluare…„ La momentul actual. în cele mai multe dintre cazuri. sau acolo unde este cazul comisiilor tehnice. numiţi prin decizie scrisă le revine responsabilitatea stabilirii. Odată identificate bazele de evaluare utilizate în determinarea valorii amortizabile a unei imobilizări corporale. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate. dar respectând în acelaşi timp şi prevederile reglementărilor în vigoare amintite.G. Astfel. 2.139/2004 privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. aportului inginerilor ce se constituie în date pur tehnice li se alătură şi informaţiile furnizate de economişti în modelarea unei durate cât mai aproape de condiţiile pieţei. respectiv experţilor tehnici independenţi din cadrul entităţii.

G nr. ci va fi suport de alocare a valorii amortizabile a imobilizării respective până la sfârşitul utilizării acesteia de către întreprindere. dar se pot considera apropiate acesteia deoarece în alegerea duratei normale – aşa cum este definită de Catalogul privind clasificarea şi duratelenormale de funcţionare a mijloacelor fixe – întreprinderea dispune de existenţa unor plaje de ani cuprinse între o limită minimă. Durata de amortizare astfel stabilită. 3055/2009) amintesc de o durată de utilizareeconomică prin care se înţelege „ fie perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentruutilizare. nu agreează 36 . sau fie numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute prin folosirea activului respectiv”. După încadrarea activelor imobilizate în concordanţă cu prevederile codului de clasificare prevăzut de H.P. opţiunea realizându-se şi în funcţie de condiţiile concrete de exploatare precum şi de incidenţa diverşilor factori externi. Cum întreprinderile româneşti nu se preocupă în a stabili şi o eventuală durată de viaţă utilă. ci se mulţumesc a respecta prevederile reglementărilor fiscale care. 2139/2004. ai pieţei. în baza duratelor normale de funcţionare agreate de autoritatea fiscală dar şi de profesioniştii întreprinderii nu va putea fi modificată asemenea duratei utile prevăzută de standarde. etc. nr. se impune alegerea metodei de amortizare care să asigure o repartizare raţională a valorii amortizabile pe durata aleasă.F. respectiv stabilirea duratei de funcţionare. ne limităm a faceconstatarea şi a continua demersul de preparare a informaţiilor referitoare la amortizare. respectiv maximă. Nu ne vom opri aici în a analiza prevederile normative româneşti care contravin libertăţii proclamate de IAS.M. de asemenea.reglementările româneşti conforme cu Directivele Europene (O. Se va ţine seama şi de o eventuală valoare reziduală a activului – în cazul în care întreprinderea optează pentru o durată de viaţă contabilă sensibil diferită de cea prevăzută de normele fiscale iar activul dispune la sfârşitul utilizării pentru întreprindere de o valoare realizabilă importantă.

cedări. de asemenea. se impune surprinderea a cel puţin a următoarelor aspecte: . pe fiecare clasă de imobilizări corporale. pentru fiecare clasă de active imobilizate în parte planul de amortizare. pe clase de active imobilizate a bazelor de evaluare folosite în stabilirea valorii contabile brute – baza amortizabilă. a metodelor de amortizare folosite. . la 37 . valorile reziduale măsurate.considerarea oricăror modificări apărute în nivelul beneficiilor viitoare estimate. . Din perspectiva utilizatorilor situaţiilor financiare este necesară cunoaşterea. concretizate în transferuri. Standardele Internaţionale alocă paragrafe speciale. metodele de amortizare adoptate de întreprindere tocmai pentru a avea o imagine asupra deciziilor managementului şi pentru a putea face comparaţii cu alte întreprinderi. pregătirea informaţiilor referitoare la amortizare. situaţia se va întâlni extrem de rar în practica contabilă românească. Aceleaşi raţiuni fac necesară prezentarea mărimii amortizării alocată cheltuielilor perioadei. ca şi a amortizării cumulate la sfârşitul perioadei. Întreprinderea dispune astfel de informaţii suficiente pentru a întocmi.deducerea valorii reziduale când aceasta este semnificativă ca valoare din baza amortizabilă. la data întocmirii situaţiilor financiare a informaţiilor referitoare la duratele de viaţă.identificarea şi prezentarea duratelor de funcţionare măsurate. în contabilitate amortizarea corespunzătoare.identificarea. .stabilirea. în baza căruia se va evidenţia lunar. respectiv în modul de consum al acestora. Dacă ar fi să rezumăm pe scurt. De altfel.existenţa unor valori reziduale ale activelor imobilizate semnificative. Se vor urmări. . sau a valorii reziduale cu incidenţe semnificative asupra amortizării de alocat pe cheltuielile perioadei. mişcările de active imobilizate din cursul exerciţiului. casări pentru a se asigura o evidenţă clară şi conformă cu realitatea economică a mărimii amortizării de încorporat în cheltuielile perioadei.

referitoare la prezentarea informaţiilor despre amortizarea. respectiv deprecierea imobilizărilor. Întreprinderea va considera toate informaţiile cerute de respectivele paragrafe tocmai pentru a asigura o imagine coerentă şi reală referitoare la activele aflate în gestiunea sa. Dacă IAS 16 „Imobilizări corporale” considera mai mult decât suficient prezentarea în notele explicative la situaţiile financiare. IAS 36 „Deprecierea activelor” porneşte. acestea sunt mult mai complexe şi din raţiunea de a furniza utilizatorilor externi suficiente elemente care să îi conducă la decizia că respectiva pierdere de valoare datorată deprecierii nu reprezintă o reevaluare negativă a respectivelor active. pierderii de valoare. În ceea ce priveşte prepararea informaţiilor referitoare la deprecierea de valoare. respectiv mărimea surplusului rezultat din reevaluare. este cunoscut faptul că mai întâi este necesară modelarea mărimii amortizării respectivului activ pentru a se putea stabili baza de calcul a deprecierii. referitor la activele reevaluate. valoarea netă contabilă va fi comparată la sfârşitul exerciţiului financiar cu valoarea de inventar.încheierea normelor dedicate activelor (atât IAS 16 „Imobilizări corporale”. a bazei folosite în reevaluare. în prepararea informaţiilor privind o eventuală pierdere din depreciere de la cel puţin următoarele surse: . metodele utilizate în stabilirea valorii juste şi. Necesitatea prezentării respectivelor cerinţe reprezintă baza de pornire în prepararea informaţiilor în vederea întocmirii situaţiilor financiare. Referitor la cerinţele normelor internaţionale privitoare la depreciere. o uzină. în practica românească. o zonă geografică sau un segment 38 .identificarea şi descrierea unei unităţi generatoare de numerar – o linie de producţie. cât şi IAS 36 „Deprecierea activelor”). eventualele diferenţe în minus între valoarea de inventar mai mică şi valoarea contabilă netă mai mare se vor recunoaşte ca pierderi din depreciere. După deducerea amortizării aferentă exerciţiului în curs. o activitate a întreprinderii.

se impune identificarea bazei utilizate în determinarea acesteia ( spre exemplu. . sau. . valoarea justă este măsurată prin referire la o piaţă activă). respectiv fluxurile viitoare de trezorerie din utilizarea activului.identificarea şi prezentarea circumstanţelor ce au condus la modificarea componenţei unei unităţi generatoare de numerar.dacă valoarea recuperabilă este valoarea justă minus costurile de vânzare. etc. 39 . . în capitalurile proprii.valoarea pierderii din depreciere recunoscută/reluată în contul de profit şi pierdere. . .dacă valoarea recuperabilă este valoarea de utilizare.raportabil – căreia îi aparţine activul imobilizat (atunci când nu se poate estima valoarea recuperabilă pentru activul individual). Din cele prezentate se constată că IAS 36 cere mai multe informaţii cu privire la modul în care este măsurată o pierdere din depreciere decât cu privire la recunoaşterea unei reevaluări în conformitate cu IAS 16. .evenimentele şi circumstanţele care au condus la recunoaşterea sau reluarea unei pierderi din depreciere. după caz. se vor măsura cu suficientă acurateţe ratele de actualizare pentru estimările curente şi pentru estimările trecute ale valorii de utilizare.dacă valoarea recuperabilă a activului/unităţii generatoare de numerar este valoarea justă minus costurile de vânzare sau valoarea de utilizare.

metodele de amortizare folosite. pe categorii de imobilizări corporale. întreprinderea gestionând pentru fiecare clasă de imobilizări corporale următoarele informaţii: . 40 . . La finele exerciţiului financiar o imobilizare corporală este reflectată în bilanţ – postul Imobilizări corporale. fiecare cu importanţa sa în redarea fidelă a situaţiei reale a unei întreprinderi. elementul fiind menţinut în evidenţele contabile la valoarea de intrare.se evidenţiază duratele de utilizare economică sau ratele de amortizare utilizate. respectiv valoarea reevaluată).se ţine seama de mărimea amortizării cumulate evidenţiată. după deducerea oricăror ajustări de valoare – permanente pe seama amortizărilor.la deschiderea exerciţiului financiar se identifică bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute a activelor imobilizate (costul. Măsura amortizării anuale este rezultanta unui complex de parametrii ce se intercondiţionează.se stabilesc. . respectiv de pierderile cumulate din depreciere a căror măsură ajustează valoarea contabilă brută. implicit respectarea prevederilor reglementărilor în vigoare. rândurile 07-10 la valori nete.ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA BILANŢULUI AMORTIZĂRILOR Redactarea bilanţului amortizărilor şi deprecierilor implică parcurgerea mai multor etape. Modelarea mărimilor deprecierilor de valoare de dedus din valoarea de intrare necesită raţionament profesional din partea managementului. respectiv provizorii în baza pierderilor de valoare constatate pentru deprecieri reversibile. .

dacă este considerată ca fiind semnificativă pentru întocmirea unor situaţii financiare fidele şi credibile. la deschiderea exerciţiului financiar. valoarea imobilizărilor existente. cedări. se admite pentru stabilirea valorii activelor imobilizate valoarea justă atribuită acestora. prin profesioniştii contabili va fi în măsură să determine pentru fiecare clasă de imobilizări mărimea amortizării de înregistrat în contabilitate. Pentru evaluarea valorii juste sunt implicaţi profesionişti autorizaţi în evaluare care. creşteri sau diminuări din timpul perioadei rezultate din reevaluări şi din pierderi din depreciere recunoscute sau reluate direct în capitalurile proprii. pierderi din depreciere recunoscute sau reluate în contul de profit şi pierdere în timpul perioadei. În baza tuturor acestor informaţii întreprinderea. achiziţii rezultate din combinări de întreprinderi. alte mişcări valorice etc. respectiv activul nu este tranzacţionat pe o piaţă activă – în aceste condiţii valoarea justă se determină prin modelări proprii specialiştilor în evaluare.se va reţine incidenţa tuturor acelor modificări ce au loc în cursul exerciţiului referitoare la: intrări. 41 . în baza propriilor modelări dar şi a condiţiilor întâlnite pe piaţă dau măsura acesteia. după caz. Dacă pentru activele imobilizate se pot culege suficiente informaţii de pe piaţă. . Se va porni gradual de la măsura valorii contabile brute. la începutul exerciţiului financiar se va determina în baza valorii raportate la finele exerciţiului încheiat. Atunci când nu se cunoaşte nici costul de achiziţie şi nici cel de producţie şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate.nu se ignoră măsura valorii reziduale. Potrivit reglementărilor româneşti în vigoare. Pentru imobilizările intrate în cursul exerciţiului valoarea brută este stabilită în funcţie de modalitatea de intrare la cost de achiziţie sau de producţie.. valoarea justă este dată de valoarea de piaţă. se pot identifica situaţii când pentru activul imobilizat nu există suficiente date pe piaţă.

la redactarea situaţiilor financiare următoarele elemente: .abaterile de la principiile contabile şi schimbarea metodelor de evaluare. motivele.toate modificările semnificative în valoarea justă survenite în decursul exerciţiului financiar ce au condus la schimbări ale estimărilor iniţiale. . 42 .modalitatea reţinută de stabilire a valorii juste – valoarea de piaţă. . întreprinderea va fi obligată să prezinte.persoanele implicate în procesul reevaluării – evaluatori specializaţi. . implicate în estimarea acesteia.în Nota 1 „Active imobilizate” se evidenţiază valoarea brută şi valoarea amortizărilor cumulate aferente activelor imobilizate împreună cu pierderile cumulate din depreciere la începutul şi sfârşitul perioadei. respectiv în baza unor modele proprii la dispoziţia întreprinderii . etc. politici şi metode contabile” se vor prezenta: .Pentru activele imobilizate recunoscute la valoare justă se vor modela şi reţine de către întreprindere informaţiile: .dacă valoarea justă se măsoară în baza modelelor proprii se prezintă informaţiile ce au condus la estimarea valorii juste precum şi persoanele autorizate – evaluatori.dacă valoarea justă este dată de valoarea de piaţă se culeg informaţiile disponibile direct de pe piaţa corespunzătoare activului. . în plus. cuantificându-se de asemenea şi efectele asupra patrimoniului. rezultatului şi poziţiei financiare. . ce pot furniza date despre modalitatea de stabilire a noilor valori. menţionându-se natura. . De asemenea.în Nota 6 „Principii.destinaţia surplusului din reevaluare.în Situaţia modificărilor capitalului propriu se menţionează surplusul realizat din reevaluare precum şi rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare. dacă se aplică modelul reevaluării în evidenţierea activelor imobilizate. .

din grupa 28 „Amortizări privind imobilizările”. măsura deprecierilor de valoare de evidenţiat în bilanţul întreprinderii are ca bază de plecare valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate din care se deduce amortizarea cumulată deja recunoscută.. baza de evaluare adoptată. De menţionat faptul că. Valoarea contabilă astfel măsurată la deschiderea exerciţiului financiar – etalon al bazei amortizabile a activelor imobilizate – împreună cu elemente precum amortizarea cumulată. influenţa asupra rezultatului etc. pentru fiecare activ imobilizat în parte. planul de amortizare – instrument cu ajutorul căruia se procedează la cuantificarea amortizării de evidenţiat pe cheltuielile perioadei. cuantificarea mărimii deprecierii de valoare reversibilă aferentă anului t se modelează după deducerea din valoarea contabilă a amortizării aferentă exerciţiului . Deci. prin modelări specifice utilizând un plan de amortizare. Pentru recunoaşterea mărimii deprecierilor de valoare prevederile IFRS impun culegerea mai multor informaţii pe care le-am amintit anterior şi asupra cărora nu mai revenim. respectiv în conturile de cheltuieli din exploatare din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările. Se va ţine seama şi de orice reevaluare efectuată în decursul exerciţiului financiar. duratade utilizare economică măsurată. în bilanţ imobilizările corporale fiind reflectate în valori nete.tratamentele contabile alternative precizându-se elementele afectate. În baza informaţiilor deţinute întreprinderea este în măsură să întocmească. provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare”. ajustările efectuate în vederea aplicării tratamentului alternativ. dau măsura amortizării de evidenţiat în contabilitate pe fiecare clasă de imobilizări. cu incidenţe directe asupra valorii contabile brute. la închiderea exerciţiului pentru stabilirea 43 . Mărimea amortizării astfel stabilită va fi reflectată în conturile rectificative de active imobilizate. respectiv bazei de amortizare a respectivelor imobilizări. La celălalt pol. metoda de amortizare aleasă.

dacă se constată o depreciere reversibilă.000 u.întreprinderea deţine de asemenea un utilaj recunoscut în situaţiile financiare la valoare justă pentru care se contabilizează o creştere de valoare de 24. reluându-se în baza indiciilor existente pierderea din depreciere pentru 7. Se va prezenta în cele ce urmează un model de întocmire a bilanţului amortizărilor şi deprecierilor: Se consideră următoarele informaţii la începutul exerciţiului financiar N despre activele imobilizate ale întreprinderii X: . se compară valoarea contabilă netă cu valoarea recuperabilă.. pe grupe de imobilizări la rândurile 07 – 10. Corectarea valorii contabile a activelor imobilizate şi aducerea acesteia la nivelul valorii de inventar se va face fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare. în acord cu reglementările în vigoare – OMFP nr. stării acestora respectiv preţulpieţei ca exponent al valorii recuperabile. Reflectarea activelor imobilizate în bilanţ se face la valoare netă. dacă se constată o depreciere ireversibilă. pentru ca la bilanţ să se compare valoarea de inventar cu valoarea netă contabilă. pentru care a fost recunoscută anterior o pierdere din depreciere de 6.000 . .în cursul exerciţiului se contabilizează pentru echipament amortizarea aferentă de 5.întreprinderea deţine un echipament de lucru evidenţiat în contabilitate potrivit tratamentului costului. orice surplus al valorii contabile se impune a fi ajustat. se procedează mai întâi la efectuarea inventarierii. 3055/2009 se consideră valoarea de inventar – actuală a bunurilor stabilită în baza utilităţii. fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere.m. În România. 44 .m. .. un activ nefiind evidenţiat la finele exerciţiului în situaţiile financiare la o valoare mai mare decât acea valoare atribuită lui fie prin valorificarea pe o piaţă fie prin utilizarea în continuare.000 u.pierderilor din depreciere.m.000 u.

pentru utilaj o pierdere de valoare de 4.000 u. la finele exerciţiului. Se evidenţiază în contabilitate operaţiile corespunzătoare astfel: 1) Recunoaşterea amortizării aferente echipamentului 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor ” = 2813 “Amortizarea instalaţiilor.m.000 “Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor.000 2) Reluare pierdere din depreciere anterior recunoscută pentru echipamentul de lucru 2913 = 7813 6. ” 2131 = “Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” 105 “Rezerve din reevaluare” 1.000 u.. mijloacelor de transport etc. mijloacelor de transport.se recunoaşte.000 “Rezerve din reevaluare” 4) Recunoaştere pierdere de valoare la finele exerciţiului pentru utilaj în sumă de 4.m.000 “Echipamente tehnologice” 3)Contabilizare plus de valoare din reevaluare aferent utilajului 2131 “Echipamente tehnologice” = 105 24. animalelor şi plantaţiilor” 5.000 45 . 6813 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor ” = 105 “Rezerve din reevaluare” 4.

la finele exerciţiului o sumă de 4.000 u..000 u. aferente utilajului specializat.m.000 u.m. constituie baza de pornire în efectuarea de analize pertinente referitoare la poziţia financiară.la rândul 19 „Venituri” se înscrie reluarea pierderii pentru mijlocul de transport în sumă de 6. respectiv duratele normale de utilizare 46 . în cursul exerciţiului se evidenţiază o sumă de 25. contul prezentând un sold creditor de 20.. . prin modelarea de indicatori specifici care să reflecte situaţia reală a întreprinderii.m.000 u. situaţia fluxurilor de trezorerie etc. .000 u.la rândul 69 ”Rezerve din reevaluare”. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AL AMORTIZĂRILOR ŞI DEPRECIERILOR În baza modelărilor realizate de către profesioniştii contabili pornind de la valorile contabile ale imobilizărilor. modificările aduse în cursul exerciţiului financiar elementelor de imobilizări corporale astfel: . cât şi pierderea de valoare pe seama rezervelor din reevaluare de 4.la rândul 68 „Rezerve din reevaluare”.m. la nivelul contului de profit şi pierdere.000 u. cont de profit şi pierdere.m. rezultate.la rândul 18 „Cheltuieli” se înscriu atât cheltuielile cu amortizarea de 5.m. Întreprinderea va evidenţia de asemenea. Informaţiile furnizate de componente ale situaţiilor financiare – bilanţ.Pentru activele imobilizate evidenţiate de către întreprindere în clasa 2 „Conturi de imobilizări” se va prezenta în bilanţ: .

provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare” şi creditarea unui cont rectificativ din grupa 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor. Reflectarea în contabilitatea românească a pierderilor de valoare presupune utilizarea de conturi rectificative pentru deprecierea activelor imobilizate prin debitarea unui cont de cheltuieli din exploatare din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările. respectiv în conturile de cheltuieli din exploatare din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările.” Contul de profit şi pierdere al perioadei va reflecta la postul “Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale”. Măsura amortizării se va reflecta aşa cum aminteam anterior. În ceea ce priveşte deprecierile de valoare.economică măsurate şi metodele de amortizare alese. Cum despre măsura deprecierilor de valoare temporare am discutat anterior. pentru activele reevaluate pierderea fiind suportată pe seama rezervelor anteriorcontabilizate.” În vederea exemplificării practice a celor mai sus amintite se consideră următorul exemplu: Fie întreprinderea X despre ale cărei active se cunosc următoarele în exerciţiul N: 47 . surplusul pierderii peste rezerva constituită pentru activ va afecta contul de profit şipierdere. provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. se stabileşte pentru fiecare clasă de active imobilizate mărimea amortizării de evidenţiat în contabilitate. într-un cont rectificativ de activ din grupa 28 „Amortizări privind imobilizările”. doar pierderile de valoare ataşateactivelor contabilizate potrivit modelului costului se vor regăsi în structura contului de profit şipierdere. poziţia „Cheltuieli” măsura valorii amortizării evidenţiatăîn contabilitate. în cele ce urmează vom considera recunoaşterea unor astfel de structuri.

durată de viaţă utilă 8 ani.m.se stabileşte de către un evaluator la sfârşitul exerciţiului N pentru un echipament de lucru un plus de valoare de 45.000 45.500 Amortizarea instalaţiilor.000 u. .” 3) Înregistrare plus de valoare pentru echipamentul de lucru anterior depreciat 2131 “Echipamente tehnologice” = % 7813 “Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” 105 “Rezerve din reevaluare” 4) Reluare pierdere de valoare pentru mijlocul de transport 25. mijloacelor de transport. animalelor şi plantaţiilor” 2) Recunoaştere descreştere de valoare din reevaluare pe seama cheltuielilor 6813 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor ” = 2913 27. . mijloacelor de transport. cost 500.500 “Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor. la finele exerciţiului se procedează la reevaluarea acestuia stabilindu-se o valoare justă de 285..m.se reia pentru un mijloc de transport recunoscut în contabilitate la cost istoric o pierdere din depreciere de 14.s-a achiziţionat în urmă cu trei ani un utilaj specializat.000 48 . Se evidenţiază în contabilitate operaţiile: 1) Contabilizare amortizare aferentă utilajului specializat pentru exerciţiul N 6811 “Cheltuieli de exploatare“ privind amortizarea imobilizărilor ” = 2813 62..m.000 u. pentru care se aplică metoda amortizării liniare.000 20..m.000 u.m. etc.000 u. recunoscută pe cheltuieli..000 u. cunoscându-se că anterior sa contabilizat o pierdere din depreciere de 20.

000 90. Se va reda alăturat respectivele posturi ale contului de profit şi pierdere: Specificaţie Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale Cheltuieli(6811 + 6813) Venituri(7813 + 7815) Cod (18 .m.m. aferente utilajului specializat.m.500 u.000 “Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” Pentru activele imobilizate evidenţiate de către întreprindere în clasa 2 „Conturi de imobilizări” se va prezenta în contul de profit şi pierdere: .000 39.000 u.2133 “Mijloace de transport” = 7813 14.m.la rândul 18 „Cheltuieli” se înscriu atât cheltuielile cu amortizarea de 62. .000 49 ..19) 18 19 Sumă 51.500 u.000 u. cât şi descreşterea din reevaluare de 27.la rândul 19 „Venituri” se înscrie plusul de valoare din reevaluarea echipamentului de lucru de 25. respectiv reluarea pierderii pentru mijlocul de transport în sumă de 14.

. . . regulilor şi practicilor specifice pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale. În speţă.baza de evaluare privind calculul amortizării (luarea în calcul sau nu a unei eventuale valori reziduale semnificative). . respectiv modelul reevaluării privind evaluarea ulterioară recunoaşterii unui activ imobilizat corporal.casarea şi cedarea. politicile contabile referitoare la imobilizările corporale tratează următoarele aspecte: . prin situaţiile financiare anuale. convenţiilor.duratele de viaţă economică (cotele de amortizare) folosite.POLITICILE CONTABILE ŞI NOTELE EXPLICATIVE PRIVIND AMORTIZAREA ŞI DEPRECIEREA Politicile contabile1 constau în demersurile unei întreprinderi orientate spre adoptarea principiilor. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să respecte principiile contabile general acceptate şi să asigure furnizarea.structura costurilor.tratamente contabile – modelul costului.recunoaşterea iniţială a bazelor de evaluare. . .recuperabilitatea valorii contabile şi pierderile din depreciere. . managementul fiind responsabil de elaborarea acestor politici având în vedere specificul activităţii şi utilizând aportul specialiştilor în domeniul economic şi tehnic.cheltuieli ulterioare.metodele de amortizare.revizuirea duratei de viaţă şi a metodei de amortizare. . bazelor. cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de întreprindere. . de informaţii: 50 . Se impune o atentă analiză a incidenţelor agregatelor mai sus amintite asupra formalizării politicilor contabile la nivel de întreprindere.

. .modalitatea de reflectare în contabilitate a rezultatelor reevaluărilor..măsurarea fiabilă a costului respectivului activ imobilizat. 51 . La recunoaşterea unui activ imobilizat corporal în situaţiile financiare. o întreprindere va ţine seama de : .relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor. .modalitatea de realizare a procesului de reevaluare. .evaluarea credibilă a gradului de certitudine a beneficiilor considerate. . estimarea acestor beneficii este considerată un criteriu suficient pentru recunoaşterea respectivului activ. Deşi. .data efectuării unei noi reevaluări. poziţia financiară. inclusiv persoanele autorizate să desfăşoare această operaţie. în general. . . în anexa privind politicile contabile dacă: .sunt complete sub toate aspectele semnificative.utilizează pentru evidenţierea activelor imobilizate modelul costului sau modelul reevaluării. profitul sau pierderea întreprinderii.sunt neutre. precum şi destinaţia plusurilor de valoare. o întreprindere va menţiona. . După recunoaştere. în absenţa unor evidenţe care să nege obţinerea lor în viitor. beneficiile economice viitoare sunt incerte ca mărime. potrivit prevederilor IAS IFRS.credibile în sensul că: .sunt prudente.reprezintă fidel activele.utilitatea acestuia în funcţie de nivelul beneficiilor economice viitoare estimate din utilizare sau valorificare pe piaţă.

. pentru a evalua baza de evaluare utilizată în calculul amortizării întreprinderea va menţiona. iar pentru imobilizările reevaluate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării. metodele de amortizare folosite. . în funcţie de cum acestea contribuie la creşterea beneficiilor peste estimările iniţiale. . pentru imobilizările corporale: bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute. în acord cu prevederile paragrafului 8. Se constată o convergenţă a reglementărilor româneşti cu prevederile normelor internaţionale IAS – IFRS.2.sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar.tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare. prezentându-se natura oricărui astfel de transfer.valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar.tratamentul aplicat cheltuielilor ulterioare. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate în urma reevaluării. .2.diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar. cu respectarea legislaţiei în vigoare. 3055/2009). politici şi metodecontabile se cere prezentarea: .modificările rezervei din reevaluare: . .valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate. Ulterior.elementelor supuse reevaluării. . . Informaţii referitoare la bilanţ notele explicative trebuie să prezinte. sau doar la menţinerea potenţialului productiv.valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar. În concordanţă cu reglementările româneşti în vigoare (OMFP nr. aşa cum aminteam anterior. dacă aceasta este costul sau orice element ce substituie costul în situaţiile financiare (valoarea justă 52 . În cazul reevaluării imobilizărilor corporale nota 6 – Principii.

modelată în cadrul procesului de reevaluare al respectivelor active). detaliate pe fiecare imobilizare corporală (profesioniştii contabili dinRomânia respectă în alegerea duratelor de viaţă prevederile H. politici şi metode contabile consideră ca necesară prezentarea valorii reziduale în notele explicative. nr. în acord cu prevederile H. 2139/2004 dar şi cu estimările managementului. Politica de amortizare adoptată de întreprindere se bazează de asemenea pe duratele de viaţă utilă estimate de întreprindere. aceasta nu va avea incidenţe asupra bazei de calcul a amortizării. de asemenea.2139/2004 pentru aprobareaCatalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. întreprinderile româneşti optează pentru metoda liniară de amortizare. optând pentru durate de funcţionare recunoscute de organismele fiscale). iar metodele de amortizare vor corespunde modului de utilizare a respectivelor active. Dacă se face referire la practica contabilă românească. Totuşi. pe fiecare grupă de active. 53 . De regulă. se va ţine seama.G. De menţionat faptul că nu întotdeauna estimările managementului concordă cu cerinţele impuse de prevederile fiscale. nr. între o limită minimă şi alta maximă. vor fi rare situaţiile când întreprinderile româneşti vor proceda şi la delimitarea unei durate de viaţă contabile dar şi a uneia fiscale.G. pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acesteia. duratele de viaţă fiind rezultatul modelării condiţiilor concrete de utilizare a respectivelor active. nota 6 – Principii. spre deosebire de prevederile normelor internaţionale. dar cum normalizatorul a asigurat existenţa unor plaje de ani. deoarece se consideră valoarea reziduală ca fiind nesemnificativă. de incidenţele unei eventuale valori reziduale la sfârşitul duratei de viaţă a activelor.

M.Bibliografie: 1. Editura Intelcredo. 2001 2. Contabilitate Financiară actualizată la standardele europene. „Contabilitate financiară”. M. Economică. Ionaşcu “Tratat de contabilitate financiară”. Dumitru.Ed. Ed. Gheorghe Bodea.I. C. Ristea – “Contabilitatea întreprinderii (vol I)”. Mărgăritar.Feleagă . Deva 2006 3. Ristea. 3055/2009 54 . N. Iacob Petru Pântea. Editura Mărgăritar. 2002 4. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti1998 OMFP nr.