You are on page 1of 57

Drept Administrativ

Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA COLEGIUL UNIVERSITAR DROBETA TURNU SEVERIN SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ LOCALĂ ANUL I

DREPT ADMINISTRATIV
- SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

pag. 1 din 57

1

Drept Administrativ
Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

CURS I DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DREPTULUI
I.1.Noţiunea de drept administrativ

Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementează raporturi juridice sociale. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancţionate de stat şi sunt garantate prin forţa sa de constrângere, pe baza convingerii majorităţii colectivităţii. Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului, reglementează în general numai anumite raporturi sociale, specifice obiectului său de activitate. Sub incidenţa dreptului administrativ intră, în fond, două categorii de raporturi sociale: -cele care privesc aplicarea legii şi prestarea de servicii publice, în limitele legii, de către structuri statale şi alte subiecte publice (raporturi de administraţie activă); -cele care privesc soluţionarea litigiilor dintre autorităţile administraţiei publice sau alte autorităţi statale şi cetăţeni (raporturi de administraţie contencioasă). Prin prisma acestor raporturi sociale, putem defini dreptul administrativ ca ramură a dreptului public care reglementează – concret sau cu valoare de principiu relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau structuri private, învestite cu autoritate publică, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile lor, prin actele administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte. I.2.Izvoarele dreptului administrativ Teoria dreptului analizează, de regulă, două categorii de izvoare, respectiv izvoarele materiale (condiţiile de existenţă) şi izvoarele formale (formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor). Formele juridice care exprimă această voinţă sunt diferite în raport de autoritatea statală care le instituie sau le sancţionează, având şi o forţă juridică deosebită. În organizarea şi activitatea administraţiei publice, principiul legalităţii administraţiei impune ca normele juridice să provină de la autorităţile puterii legislative.
pag. 2 din 57

2

Drept Administrativ
Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

În acest mod, administraţia publică îşi demonstrează subordonarea faţă de lege, în misiunea sa de organizare şi executare în concret a legii. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt: -Constituţia României, care reprezintă cel mai important izvor al dreptului administrativ, deoarece reglementează raporturile sociale care fac obiectul acestei ramuri de drept. Prin normele constituţionale, sunt reglementate la nivel de principii aspectele esenţiale ale ordinii juridice în stat, cum ar fi raporturile dintre cele trei puteri – legislativă, executivă, judecătorească – libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, organizarea de stat – inclusiv, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale -, raporturile dintre guvernanţi şi guvernaţi. Autorităţile administraţiei publice trebuie să respecte Constituţia şi să aibă în vedere jurisprudenţa constituţională, care se manifestă la nivel de speţă pe calea procedurii excepţiei de neconstituţionalitate, raportată la actele ilegale adoptate de autorităţile administrative. Prin apariţia Legii nr. 47/1992, de organizare a Curţii Constituţionale, s-a urmărit respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, obligarea puterii judecătoreşti de a aplica atât legile ordinare, cât şi Constituţia, aplicarea principiului potrivit căruia orice lege ordinară contrară Constituţiei este nulă şi fără efect juridic. S-a conturat astfel o jurisprudenţă constituţională, reprezentând ansamblul măsurilor dispuse în situaţii de speţă de către organul judecătoresc de control constituţional. -Legea este principala formă de exprimare a dreptului, fiind izvor de bază şi pentru dreptul administrativ. Forţa juridică a legii se exprimă în principiul supremaţiei acesteia, legea fiind incontestabilă şi obligatorie pentru toate categoriile de subiecte de drept (autorităţi publice, persoane fizice şi juridice). Legile organizatorice sau organice – Legea nr.47/1992 de organizare a Curţii Constituţionale, Legea nr. 92/1992 de organizare judecătorească, Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale – au o forţă juridică superioară legilor ordinare, care trebuie să fie conforme cu cele dintâi. -Ordonanţele şi hotărârile Guvernului constituie un alt izvor al dreptului administrativ. Puterea executivă, a cărei expresie o constituie Guvernul, are atribuţii stabilite limitativ prin Constituţia României, printre acestea, figurând şi dreptul de a emite ordonanţe şi hotărâri. Guvernul României este organizat şi funcţionează în baza Legii nr. 90/2001. -Ordinele prefecţilor, dispoziţiile primarilor, hotărârile consiliilor locale şi judeţene constituie, de asemenea, izvoare de drept administrativ, forţa lor juridică fiind direct proporţională cu locul pe care-l ocupă în sistemul organelor administraţiei publice. -Convenţiile internaţionale sunt acte de drept internaţional încheiate între state suverane şi pot avea mai multe denumiri (tratate, acorduri, înţelegeri, aranjamente). În
pag. 3 din 57

3

Drept Administrativ
Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

conformitate cu dispoziţiile constituţionale, acestea sunt izvoare ale dreptului administrativ numai în măsura în care au aplicabilitate directă în dreptul intern, ca urmare a ratificării de către Parlament. -Obiceiul (cutuma) este izvor de drept în dreptul administrativ prin complementaritatea acestuia cu legea, căreia îi asigură o interpretare mai corectă, mai aproape de valorile ei reale. Uzanţele (practicile) reprezintă anumite forme ale obiceiului sau cutumei, ele fiind întâlnite atât în dreptul intern, cât şi în cel internaţional. Uzanţele normative au forţa juridică a legii, putând fi folosite pentru completarea sau chiar pentru înlăturarea acesteia. -Doctrina juridică nu poate constitui un izvor al dreptului administrativ, chiar dacă prezintă o mare importanţă în activitatea de legiferare şi cea de aplicare a legii, putând fi considerată un factor ponderator în elaborarea unor acte normative cu impact asupra administraţiei publice. I.3.Raporturile de drept administrativ. Definiţie. Clasificare. Trăsături. În cea mai simplă definiţie, raporturile juridice sunt înţelese ca fiind relaţiile sociale ce au căzut sub incidenţa normelor juridice. Raporturile de drept administrativ sunt reprezentate de relaţiile sociale care au fost reglementate direct sau indirect de către normele dreptului administrativ. Un criteriu pentru clasificarea raporturilor de drept administrativ este cel al participanţilor la relaţia socială reglementată prin norma de drept administrativ, existând raporturi la care participă : -două autorităţi ale administraţiei publice, -o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică, -o autoritate a administraţiei publice şi un organ neguvernamental, -o autoritate a administraţiei publice şi un agent economic sau instituţie social-culturală, -o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică. Un alt criteriu este conţinutul raportului juridic, adică drepturile şi obligaţiile pe care le au subiectele participante. În raport de acesta, identificăm două categorii de raporturi de drept administrativ, fiecare dintre ele cu mai multe tipuri. A.Raporturile de drept administrativ care se formează în cadrul administraţiei publice între componenţii personalului din sistem sunt: -raporturi de subordonare ierarhică, în care subiectul care are calitatea de autoritate ierarhic superioară are în competenţă dreptul de a conduce, îndruma şi controla activitatea subiectelor de drept subordonate, -raporturi de colaborare, în care subiectele de drept au competenţe egale, conlucrând în cadrul sistemului administraţiei publice.
pag. 4 din 57

4

Drept Administrativ
Lect. univ. drd. PĂUN IRINEL

-raporturi de participare în cadrul cărora titularii diferitelor competenţe sau funcţii participă la realizarea unor sarcini care aparţin administraţiei publice (de ex.raporturile ce pot apare între organele administraţiei publice centrale şi cele ale administraţiei publice locale). B.Raporturile care se formează între subiecte de drept care aparţin sistemului administraţiei publice şi subiecte de drept care se situează în afara acestui sistem sunt: -raporturi de subordonare, în cadrul cărora, organele administraţiei publice pot stabili în mod unilateral, pe baza competenţei legale, drepturi şi obligaţii pentru persoanele fizice şi cele juridice, le pot aplica sancţiuni şi pot proceda la executarea acestora prin operaţiuni administrative şi simple fapte materiale, -raporturile juridice de utilizare a serviciilor publice în care subiectele active acţionează pe baza şi în executarea legii , potrivit competenţei legale de a desfăşura activităţi cu caracter prestator în favoarea subiectelor pasive, -raporturile juridice de colaborare şi participare a unor persoane fizice şi juridice la realizarea sarcinilor care revin administraţiei (de ex.barourile de avocaţi , care prin asistenţa juridică pe care o acordă, participă la înfăptuirea justiţiei, intrând în relaţii de colaborare cu Ministerul Justiţiei. I.4.Raporturile între ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului administrativ. Complexitatea fenomenului administrativ a făcut ca din secolul al XVIII-lea, să apară din ce în ce mai necesară structurarea unei ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu, în măsură să-l aprofundeze. În majoritatea statelor, se observă o abordare a fenomenului administrativ prin prisma a două ştiinţe, respectiv ştiinţa dreptului administrativ şi ştiinţa administraţiei. Atât una, cât şi cealaltă, îşi propun să examineze şi să clarifice fenomenul, să stabilească participanţii la raporturile administrative şi efectele acestora, precum şi principiile care guvernează aceste raporturi. Dintr-o analiză comparativă a mai multor sisteme de drept din Europa şi a celui din SUA, se poate observa că raportul dintre cele două ştiinţe este unul de complementaritate, chiar dacă una este o ştiinţă juridică, iar cealaltă o ştiinţă socială. Orice activitate a organelor administraţiei, examinată din punct de vedere al condiţiilor de eficienţă şi de organizare, nu poate fi ruptă de principiile de drept şi de reglementările legale care determină cadrul de organizare şi funcţionare a acestor organe. Dintr-o perspectivă istorică, există două orientări privind raportul dintre cele două ştiinţe: -o tendinţă potrivit căreia sunt ştiinţe cu obiect de studiu diferit, pe de o parte dreptul administrativ, care studiază raporturile dintre stat şi cetăţean, iar pe de altă parte ,
pag. 5 din 57

5

degajă în mod ştiinţific principiile care guvernează raporturile dintre administraţie şi administraţi”.că s-a opinat că „Ştiinţa dreptului administrativ este în anumite situaţii închisă în obiectul ştiinţei administraţiei. dar păstrându-şi fiecare propria sa fizionomie şi autonomie: ştiinţa dreptului administrativ de ramură a ştiinţei juridice. mai ales după cel de-al doilea război mondial. În România. Antonie Iorgovan . 6 din 57 6 . sub influenţa ideologică americană. tendinţă resimţită. PĂUN IRINEL ştiinţa administraţiei. care studiază sarcinile administraţiei.Drept Administrativ Lect. caracter juridic” pag. -o tendinţă care se axează pe problema eficienţei organizării activităţii executive. ce nu are. pe când dreptul administrativ.prof. . dreptul administrativ formând numai o parte a acestei ştiinţe. primul care a realizat o delimitare a celor două ştiinţe a fost prof. În prezent. în literatura de specialitate. ca esenţă. iar ştiinţa administraţiei de ştiinţă socială de sinteză. cu caracter practic. Constantin Dissescu. In alţi termeni între aceste două ramuri ale ştiinţelor sociale are lor o permanentă inversare de roluri. Continuator al acestuia. care considera că ştiinţa administraţiei stabileşte principiile raţionalizării administraţiei de stat. Paul Negulescu aprecia că „ştiinţa administraţiei este o ramură specială a ştiinţelor politice. ele completându-se reciproc. care tinde mai mult să formeze administratori. la sfârşitul secolului al XIX-lea. studiind normele după care se conduce activitatea administrativă. drd. la începutul secolului al XX-lea prof. univ. admiţând coexistenţa celor două ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu. iar în alte situaţii ştiinţa administraţiei este închisă în obiectul dreptului administrativ. tendinţă care caracterizează perioada anterioară celui de-al doilea război mondial.

PĂUN IRINEL CURS II II. 7 din 57 7 . transferaţi sau pedepsiţi. Prin prisma obiectului de activitate. În ţările europene. defineşte funcţia publică. pregătirea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor din administraţie. alineatul 1. Legea privind statutul funcţionarului public. trebuie să ţină seama de nivelul de calificare pe care îl impune fiecare funcţie şi de situaţia pieţei forţei de muncă. decât în condiţiile stabilite de lege. Pentru a studia administraţia publică. putem identifica următoarele funcţii: A. nr. Prin acest drept. ca fiind „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică. se garantează funcţionarilor publici că nu pot fi eliberaţi din funcţie. în scopul realizării competenţelor sale”. drepturile de personal. în această materie. Modalitatea de administrare a resurselor umane din administraţia publică depinde de concepţia referitoare la funcţionarul public. 284/2000 a consacrat dreptul la stabilitate în funcţie. 188/1999. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la lege. existând două mari orientări la nivel mondial. 188/1999. în articolul 3. ci sunt apţi să îndeplinească sarcini diverse în interiorul serviciului sau chiar să lucreze în servicii destul de diferite unele de altele. drd. modificată prin OUG nr. funcţia constituie un ansamblu de atribuţii stabilite de lege sau prin acte emise pe baza şi în executarea legii. teza general răspândită este aceea a polivalenţei.Funcţia de administrare a personalului vizează problemele privind recrutarea. privind statutul funcţionarilor publici. putând fi completate prin hotărâre a Guvernului.Drept Administrativ Lect.FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN STATUL DE DREPT În raport cu administraţia publică. cei responsabili. 82/2000 şi OUG nr. este necesar să se identifice funcţiunile acesteia. Teza specializării este prevăzută în administraţia federală a SUA şi a altor state care se inspiră din modelul american. conform căreia administraţia recrutează funcţionari având un anumit nivel de cultură şi cunoştinţe de specialitate. importanţa socială a activităţii fiecărui funcţionar. Legea nr. fiecare poziţie din structura pag. atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice. în temeiul legii. nivelul său de pregătire profesională şi experienţa în domeniu fiind elemente care trebuie să se oglindească în modul de retribuire a funcţionarilor. univ. În elaborarea politicii de personal. care nu sunt recrutaţi pentru un post determinat. În acest tip de sistem.

liberă de prejudecăţi. sau pot fi confecţionate în unităţi de producţie proprii. Prin apariţia Legii 188/1999. pentru că asemenea erori pot genera disfuncţionalităţi şi pentru că fondurile utilizate provin din banii contribuabililor. abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici. PĂUN IRINEL administrativă este minuţios analizată. volumul anual de achiziţii mobiliare şi imobiliare realizat de administraţie a crescut. referitor la furnizorii care pot oferi bunurile şi serviciile necesare administraţiei publice. precum şi modalităţile de dobândire a acestora. De asemenea. univ. satisfacerea unor criterii formale. pag. trebuie însă găsită o variantă de mijloc. în articolul 4. se încearcă o descriere cu precizie a sarcinilor care trebuie îndeplinite de funcţionarul care ar ocupa poziţia ierarhică respectivă şi a condiţiilor necesare pentru îndeplinirea acestor sarcini. volumul bunurilor şi serviciilor achiziţionate de administraţie era mic şi problemele legate de aceste achiziţii prezentau un interes redus. În general. În condiţiile în care achiziţiile de bunuri şi serviciu implică vehicularea unor sume mari de bani. bunurile pot fi dobândite prin cumpărare. problema erorilor funcţionarilor care au aceste atribuţii.stabilitatea funcţionarilor publici. 8 din 57 8 . Învestirea asigură legitimitatea. Modurile de învestire sunt diferite. care să aibă caracterul unor norme de recomandare.asigurarea promptă şi eficientă. iar specializarea excesivă duce la îngustarea orizontului conceptual al respectivului funcţionar.Funcţia de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor de către administraţie Înainte de primul război mondial. iar prestarea de serviciu se obţine pe bază de contract.egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici. concurs). B.selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei. În consecinţă. trebuie exclusă. Una dintre condiţiile pentru ca o persoană să aibă calitatea de funcţionar public este să fie învestită legal cu o funcţie de stat. In societatea contemporană. se consacră principiile de bază pentru exercitarea funcţiei publice. utilizarea unei anumite metode fiind determinată de specificul fiecărui stat ( selecţie liberă. care sunt: a. prin locaţie. întrucât polivalenţa funcţionarului este sprijinită mult prin dezvoltarea mijloacelor tehnice de stocare a informaţiei şi de comunicare a acesteia. se impune finalizarea unui ansamblu de standarde calitative. d. În pragul finalului de mileniu. b. Printre multele întrebări pe care le generează practica în legătură cu achiziţionarea bunurilor şi serviciilor de către administraţie sunt de reţinut determinarea necesarului de achiziţii şi modurile de procurare a bunurilor. c. în special în ţările industrializate.Drept Administrativ Lect. trebuie determinate cantitativ aceste bunuri şi servicii. drd. concepţie.

9 din 57 9 . iar documentaţiile sunt depuse spre dezbatere şi aprobare Parlamentului. Chiar dacă Parlamentul este acela care decide în legătură cu bugetul de stat.Drept Administrativ Lect. -eficienţa utilizării fondurilor publice. 189/1998. C. Rolul personalului de specialitate este hotărâtor. prezentarea unei oferte şi licitaţia public (cu formele licitaţiei cu strigare şi licitaţiei cu ofertă în plic închis). au fost stabilite principiile. Prin OUG nr. Cadrul legal se completează cu prevederile legii administraţiei publice locale. de reglementare şi de jurisprudenţă.Funcţia financiară . În administraţia publică. pag. PĂUN IRINEL Atât pentru contractarea de prestări de serviciu. -confidenţialitatea. -transparenţa. totuşi structura acestuia este opera Guvernului. Întocmirea documentaţiilor privind bugetul antrenează toată piramida administraţiei. modul cum vor fi receptate de public şi vor fi respectate. cât şi proiectele bugetelor locale) şi la execuţia bugetară. Redactarea proiectelor de decizii şi de documente – în particular şi în general – este foarte importantă pentru că de claritatea şi corectitudinea textului depinde de eficienţa acestora. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică şi căile de atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante. 60/2001. Prezintă interes principiile enumerate în OUG nr. D. care se referă la întocmirea proiectului de buget (atât cel naţional. 60/2001 privind achiziţiile publice.Funcţia juridică se referă la prestaţiile specifice ale celor care au cunoştinţe teoretice şi practice de legislaţie. aprobându-l sau respingându-l. -participarea la procedurile judiciare. ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală. -tratamentul egal. privind finanţele publice locale s-a stabilit că proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale administraţiei publice locale. care sunt: -libera concurenţă. drd. aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 461/2001. univ. autorităţile administrative pot utiliza negocierea directă. Aceeaşi lege stabileşte reguli şi pentru execuţia bugetară. iar obligativitatea vizei oficiului juridic pe toate documentele constituie o garanţie ca acestea sunt conforme cu legislaţie. de la temelie până la vârf. activitatea juridică poate fi sintetizată în următoarele categorii de acţiuni: -interpretarea legilor şi altor acte normative -codificarea textelor. cât şi pentru procurarea de bunuri. Prin legea nr.

în special. numit cod.Drept Administrativ Lect. E. toate dispoziţiile de aceeaşi natură juridică referitoare la un domeniu particular de activitate al administraţiei. Codificarea este acea formă superioară de sistematizare a actelor normative. PĂUN IRINEL În ceea ce priveşte interpretarea legilor şi alte reglementări. care se realizează pentru îmbunătăţirea organizării şi funcţionării acelor sectoare ale administraţiei care vin în contact cu omul de rând. prevederea evoluţiilor spontane şi elaborarea de programe. pentru situaţiile în care deciziile luate la un moment dat sunt ireversibile sau pentru situaţiile în care eventualele modificări ori rectificări ar implica eforturi financiare mari şi chiar risipă de resurse umane. în vederea ameliorării comunicării între administraţie şi administraţi sunt menţionate în literatura de specialitate trei tipuri de metode: -studiul metodic al necesităţilor şi atitudinilor publicului. îmbunătăţire ce are ca scop eliminarea sau reducerea la minim a insatisfacţiilor care ar putea fi cauzate publicului beneficiar. necesar în condiţiile sociale actuale. pag. care constă în procesul de prelucrare şi alcătuire a unui singur act normativ cu putere de lege. Orice decizie administrativă este adoptată în scopul soluţionării unei probleme a unei colectivităţi umane şi pentru a preîntâmpina potenţialele efecte negative ale acesteia este necesară o atentă şi aprofundată documentare prealabilă.Imbunătăţirea relaţiilor cu publicul Administraţia trebuie să urmărească asigurarea binelui individual în contextul binelui general şi nu poate exista fără cetăţeni. din toate sau aproape toate actele normative dintr-o ramură de drept. drd. Pentru îndeplinirea acestui scop.Funcţia de previziune şi programare care presupune cunoaşterea în amănunt a stărilor de fapt prezente. F. Previziunile pe termen mediu şi lung sunt necesare. analizându-se riguros realităţile trecute şi prezente care au legătură cu problema respectivă şi sintetizându-se concluziile folositoare în procesul de modelare a evoluţiilor viitoare. Eventualele litigii sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. fiind constituită pentru a-i sluji pe aceştia. 10 din 57 10 . într-un text unic şi ordonat. În legislaţia românească din domeniul dreptului administrativ realizarea unui cod administrativ rămâne încă un obiectiv pentru viitor. univ. personalul de specialitate are obligaţia de a încerca să clarifice intenţia legiuitorului în cazul în care textele care trebuie aplicate în activitatea curentă a administraţiei publice sunt neclare şi interpretativ formulate. Previziunile pe termen scurt ocupă un loc important în existenţa administraţiei în legătură cu funcţia financiară a administraţiei (elaborarea bugetului de stat şi a bugetelor locale). Codificarea în domeniul dreptului administrativ este activitatea care constă în a aduna şi a reuni în mod metodic.

În prezent. înţeleasă drept activitate de organizare a executării legii. Principiul continuităţii în desfăşurarea activităţii administraţiei publice îşi păstrează actualitatea. în sensul că participă la pregătirea deciziilor. care au ca obiect crearea cadrului organizatoric şi a condiţiilor concrete. În activitatea administraţiei publice se regăseşte şi atributul de comandă. -utilizarea informaţiei practice oferite publicului în vederea îmbunătăţirii fluxului informaţional şi relaţiilor între administraţie şi public. reprezentând eforturile autorităţilor administrative de a face cunoscute publicului informaţii cu caracter politic – obiectivele urmărite de către guvernanţi – şi informaţiile prin care utilizatorii sunt conştientizaţi despre drepturile şi obiectivele lor.Drept Administrativ Lect. „globalizare”. PĂUN IRINEL -informarea generală a publicului. primele şi principalele mijloace pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor omului au fost statuate prin „declaraţia universală a drepturilor omului „şi consacrarea acestor drepturi în legile fundamentale ale statelor. Integrarea europeană nu anulează principiul autonomiei locale. univ. In timp. Evolutiv. economice. în vederea implementării deciziilor politice. politice. „integrare euro-atlantică”. iar pe de altă parte. s-a conturat necesitatea creării unui sistem adecvat de acte normative în cadrul sistemelor actuale de drept. se vehiculează frecvent expresii ca „integrare europeană”.Funcţia de garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. este o interfaţă între planul conducerii politice şi cel în care se realizează valorile politice. adoptă deciziile administrative. realizând o privire de ansamblu asupra funcţiilor administraţiei publice. se poate afirma că administraţia publică. drd. dar acest fapt nu înseamnă că administraţia publică nu realizează o activitate de conducere în paralel cu cea de organizare. sub învelişul acestora de află un conţinut foarte cuprinzător. completat de principiul egalităţii de tratament juridic al subiecţilor. care au ca subiecte statele şi care se derulează pentru a fi ajutate popoarele să-şi protejeze valorile fundamentale şi să-şi îndeplinească aspiraţiile prin mijloace de acţiune specifice. privind fenomene complexe sociale. * * * În concluzie. fiind legat de esenţa existenţei administraţiei publice. 11 din 57 11 . în contextul integrării europene. pag. G. făcând să crească rolul principiului consultării cetăţenilor în probleme de interes comunitar. Din multitudinea de principii care pot fi formulate în ceea ce priveşte administraţia publică. cel mai important este cel al legalităţii. dar în nuanţează.

are rolul de a analiza eficienţa acţiunii administrative în aplicarea deciziilor politice şi de a realiza o intensificare a activităţii în cadrul administraţiei. PĂUN IRINEL Controlul. ca funcţie a administraţiei publice. pag.Drept Administrativ Lect. 12 din 57 12 . univ. drd.

în fond. specifice obiectului său de activitate. două categorii de raporturi sociale: -cele care privesc aplicarea legii şi prestarea de servicii publice. drd. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancţionate de stat şi sunt garantate prin forţa sa de constrângere. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DREPTULUI III. În acest mod. de către structuri statale şi alte subiecte publice (raporturi de administraţie activă). pe baza convingerii majorităţii colectivităţii. III. putem defini dreptul administrativ ca ramură a dreptului public care reglementează – concret sau cu valoare de principiu relaţiile sociale din sfera administraţiei publice. reglementează în general numai anumite raporturi sociale. ca ramură a dreptului. Formele juridice care exprimă această voinţă sunt diferite în raport de autoritatea statală care le instituie sau le sancţionează. Dreptul administrativ. respectiv izvoarele materiale (condiţiile de existenţă) şi izvoarele formale (formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor). univ. învestite cu autoritate publică. şi cei vătămaţi în drepturile lor.Drept Administrativ Lect. principiul legalităţii administraţiei impune ca normele juridice să provină de la autorităţile puterii legislative. prin actele administrative ale acestor autorităţi. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt: pag. Noţiunea de drept administrativ Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementează raporturi juridice sociale.1. având şi o forţă juridică deosebită. precum şi cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau structuri private. 13 din 57 13 . În organizarea şi activitatea administraţiei publice. pe de altă parte. Izvoarele dreptului administrativ Teoria dreptului analizează. pe de o parte. două categorii de izvoare. administraţia publică îşi demonstrează subordonarea faţă de lege. de regulă. Sub incidenţa dreptului administrativ intră. în limitele legii. -cele care privesc soluţionarea litigiilor dintre autorităţile administraţiei publice sau alte autorităţi statale şi cetăţeni (raporturi de administraţie contencioasă).2. PĂUN IRINEL CURS III III. în misiunea sa de organizare şi executare în concret a legii. Prin prisma acestor raporturi sociale.

legea fiind incontestabilă şi obligatorie pentru toate categoriile de subiecte de drept (autorităţi publice. înţelegeri. hotărârile consiliilor locale şi judeţene constituie. de asemenea. 92/1992 de organizare judecătorească. are atribuţii stabilite limitativ prin Constituţia României. Forţa juridică a legii se exprimă în principiul supremaţiei acesteia. care se manifestă la nivel de speţă pe calea procedurii excepţiei de neconstituţionalitate. printre acestea. raporturile dintre guvernanţi şi guvernaţi.47/1992 de organizare a Curţii Constituţionale. sunt reglementate la nivel de principii aspectele esenţiale ale ordinii juridice în stat. pag. 47/1992. -Ordonanţele şi hotărârile Guvernului constituie un alt izvor al dreptului administrativ. Puterea executivă. de organizare a Curţii Constituţionale. care trebuie să fie conforme cu cele dintâi. Legea nr. a administraţiei publice locale – au o forţă juridică superioară legilor ordinare. cât şi Constituţia. 90/2001. acestea sunt izvoare ale dreptului administrativ numai în măsura în care au aplicabilitate directă în dreptul intern. a cărei expresie o constituie Guvernul. izvoare de drept administrativ. aranjamente). deoarece reglementează raporturile sociale care fac obiectul acestei ramuri de drept. 215/2001. univ. Prin apariţia Legii nr. a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale -. dispoziţiile primarilor. executivă. forţa lor juridică fiind direct proporţională cu locul pe care-l ocupă în sistemul organelor administraţiei publice. Prin normele constituţionale. judecătorească – libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. -Convenţiile internaţionale sunt acte de drept internaţional încheiate între state suverane şi pot avea mai multe denumiri (tratate. aplicarea principiului potrivit căruia orice lege ordinară contrară Constituţiei este nulă şi fără efect juridic. fiind izvor de bază şi pentru dreptul administrativ. care reprezintă cel mai important izvor al dreptului administrativ. reprezentând ansamblul măsurilor dispuse în situaţii de speţă de către organul judecătoresc de control constituţional. cum ar fi raporturile dintre cele trei puteri – legislativă. În conformitate cu dispoziţiile constituţionale. raportată la actele ilegale adoptate de autorităţile administrative. PĂUN IRINEL -Constituţia României. acorduri. obligarea puterii judecătoreşti de a aplica atât legile ordinare.Drept Administrativ Lect. persoane fizice şi juridice). drd. 14 din 57 14 . -Ordinele prefecţilor. Guvernul României este organizat şi funcţionează în baza Legii nr. Autorităţile administraţiei publice trebuie să respecte Constituţia şi să aibă în vedere jurisprudenţa constituţională. figurând şi dreptul de a emite ordonanţe şi hotărâri. Legile organizatorice sau organice – Legea nr. s-a urmărit respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. organizarea de stat – inclusiv. ca urmare a ratificării de către Parlament. Legea nr. S-a conturat astfel o jurisprudenţă constituţională. -Legea este principala formă de exprimare a dreptului.

Un criteriu pentru clasificarea raporturilor de drept administrativ este cel al participanţilor la relaţia socială reglementată prin norma de drept administrativ. în care subiectele de drept au competenţe egale. în care subiectul care are calitatea de autoritate ierarhic superioară are în competenţă dreptul de a conduce. ele fiind întâlnite atât în dreptul intern. identificăm două categorii de raporturi de drept administrativ. căreia îi asigură o interpretare mai corectă. În raport de acesta. III. -o autoritate a administraţiei publice şi un agent economic sau instituţie socialculturală.Drept Administrativ Lect. mai aproape de valorile ei reale. -raporturi de colaborare. drd. clasificare. raporturile juridice sunt înţelese ca fiind relaţiile sociale ce au căzut sub incidenţa normelor juridice. adică drepturile şi obligaţiile pe care le au subiectele participante. -o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică. -o autoritate a administraţiei publice şi un organ neguvernamental. Uzanţele (practicile) reprezintă anumite forme ale obiceiului sau cutumei. cât şi în cel internaţional. PĂUN IRINEL -Obiceiul (cutuma) este izvor de drept în dreptul administrativ prin complementaritatea acestuia cu legea. chiar dacă prezintă o mare importanţă în activitatea de legiferare şi cea de aplicare a legii. A. Definiţie. conlucrând în cadrul sistemului administraţiei publice. Raporturile de drept administrativ sunt reprezentate de relaţiile sociale care au fost reglementate direct sau indirect de către normele dreptului administrativ. trăsături În cea mai simplă definiţie.3. -Doctrina juridică nu poate constitui un izvor al dreptului administrativ. putând fi folosite pentru completarea sau chiar pentru înlăturarea acesteia. Raporturile de drept administrativ. fiecare dintre ele cu mai multe tipuri. Un alt criteriu este conţinutul raportului juridic. -raporturi de participare în cadrul cărora titularii diferitelor competenţe sau funcţii participă la realizarea unor sarcini care aparţin administraţiei publice (de pag. putând fi considerată un factor ponderator în elaborarea unor acte normative cu impact asupra administraţiei publice.Raporturile de drept administrativ care se formează în cadrul administraţiei publice între componenţii personalului din sistem sunt: -raporturi de subordonare ierarhică. Uzanţele normative au forţa juridică a legii. -o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică. 15 din 57 15 . îndruma şi controla activitatea subiectelor de drept subordonate. univ. existând raporturi la care participă : -două autorităţi ale administraţiei publice.

există două orientări privind raportul dintre cele două ştiinţe: -o tendinţă potrivit căreia sunt ştiinţe cu obiect de studiu diferit. în cadrul cărora. intrând în relaţii de colaborare cu Ministerul Justiţiei. în măsură să-l aprofundeze. -raporturile juridice de utilizare a serviciilor publice în care subiectele active acţionează pe baza şi în executarea legii . Atât una. cât şi cealaltă. iar pe de altă parte . drd.4. iar cealaltă o ştiinţă socială. PĂUN IRINEL ex. III.raporturile ce pot apare între organele administraţiei publice centrale şi cele ale administraţiei publice locale). drepturi şi obligaţii pentru persoanele fizice şi cele juridice. În majoritatea statelor. Orice activitate a organelor administraţiei. examinată din punct de vedere al condiţiilor de eficienţă şi de organizare. B. să stabilească participanţii la raporturile administrative şi efectele acestora. se observă o abordare a fenomenului administrativ prin prisma a două ştiinţe. respectiv ştiinţa dreptului administrativ şi ştiinţa administraţiei. chiar dacă una este o ştiinţă juridică. potrivit competenţei legale de a desfăşura activităţi cu caracter prestator în favoarea subiectelor pasive. pag. univ. care studiază raporturile dintre stat şi cetăţean. Raporturile între ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului administrativ Complexitatea fenomenului administrativ a făcut ca din secolul al XVIII-lea. precum şi principiile care guvernează aceste raporturi. -raporturile juridice de colaborare şi participare a unor persoane fizice şi juridice la realizarea sarcinilor care revin administraţiei (de ex. le pot aplica sancţiuni şi pot proceda la executarea acestora prin operaţiuni administrative şi simple fapte materiale. pe baza competenţei legale. participă la înfăptuirea justiţiei.Raporturile care se formează între subiecte de drept care aparţin sistemului administraţiei publice şi subiecte de drept care se situează în afara acestui sistem sunt: -raporturi de subordonare. nu poate fi ruptă de principiile de drept şi de reglementările legale care determină cadrul de organizare şi funcţionare a acestor organe. pe de o parte dreptul administrativ. organele administraţiei publice pot stabili în mod unilateral. 16 din 57 16 .barourile de avocaţi .Drept Administrativ Lect. Dintr-o analiză comparativă a mai multor sisteme de drept din Europa şi a celui din SUA. să apară din ce în ce mai necesară structurarea unei ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu. se poate observa că raportul dintre cele două ştiinţe este unul de complementaritate. îşi propun să examineze şi să clarifice fenomenul. Dintr-o perspectivă istorică. care prin asistenţa juridică pe care o acordă.

ca esenţă. sub influenţa ideologică americană. dar păstrându-şi fiecare propria sa fizionomie şi autonomie: ştiinţa dreptului administrativ de ramură a ştiinţei juridice. tendinţă care caracterizează perioada anterioară celui de-al doilea război mondial. iar în alte situaţii ştiinţa administraţiei este închisă în obiectul dreptului administrativ. dreptul administrativ formând numai o parte a acestei ştiinţe. caracter juridic” pag. degajă în mod ştiinţific principiile care guvernează raporturile dintre administraţie şi administraţi”. în literatura de specialitate. ele completându-se reciproc. iar ştiinţa administraţiei de ştiinţă socială de sinteză. primul care a realizat o delimitare a celor două ştiinţe a fost prof. tendinţă resimţită. pe când dreptul administrativ. -o tendinţă care se axează pe problema eficienţei organizării activităţii executive. Paul Negulescu aprecia că „ştiinţa administraţiei este o ramură specială a ştiinţelor politice. studiind normele după care se conduce activitatea administrativă. univ. mai ales după cel de-al doilea război mondial. la începutul secolului al XX-lea prof. 17 din 57 17 . care tinde mai mult să formeze administratori. care considera că ştiinţa administraţiei stabileşte principiile raţionalizării administraţiei de stat. drd. la sfârşitul secolului al XIX-lea.că s-a opinat că „Ştiinţa dreptului administrativ este în anumite situaţii închisă în obiectul ştiinţei administraţiei. PĂUN IRINEL ştiinţa administraţiei.Drept Administrativ Lect.prof. Continuator al acestuia. . cu caracter practic. Constantin Dissescu. care studiază sarcinile administraţiei. admiţând coexistenţa celor două ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu. Antonie Iorgovan . ce nu are. În prezent. În România. In alţi termeni între aceste două ramuri ale ştiinţelor sociale are lor o permanentă inversare de roluri.

În calitate de persoane juridice de drept public. univ. acestea au capacitate deplină. PĂUN IRINEL CURS IV IV. Sarcinile deosebit de complexe ale statului democratic modern nu pot fi înfăptuite doar de autorităţile administraţiei centrale.Guvernul reprezintă organul central al puterii executive care organizează realizarea administraţiei publice pe întreg teritoriul naţional şi în domeniile de activitate supuse reglementării prin lege. dar aplicarea lui nu exclude incidenţa altor regimuri juridice. cum este cazul încheierii unor contracte civile supuse regimului juridic de drept privat. care se ocupă de rezolvarea problemelor administraţiei locale. considerent pentru care au fost constituite pe plan local unităţi administrativ-teritoriale. prin care se asigură funcţionalitatea acestui sistem. El este alcătuit din primul ministru. SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE IV. posedă un patrimoniu şi au iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea intereselor publice locale. miniştrii şi alţi membri ( secretari de stat).1.2. iar confirmarea lui. Noţiune Prin sistemul de organe ale administraţiei publice. se înţelege totalitatea organelor care realizează administraţia publică. iar ca persoane juridice de drept public. înzestrate cu personalitate juridică. Autorităţi administrative centrale A. cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor ( vot de învestitură). pag. Regimul juridic care caracterizează activitatea sistemului este acela de drept administrativ. a guvernului şi a programului de guvernare se fac de către cele două camere parlamentare. 18 din 57 18 . Prim-ministrul este desemnat de preşedintele României.Drept Administrativ Lect. unităţile administrativ – teritoriale sunt comunele. Unităţile administrativ-teritoriale sunt conduse de autorităţi administrative deliberative şi executive proprii. Ca persoane juridice civile. în şedinţă comună. drd. IV. Conform Constituţiei şi Legii administraţiei publice locale. ca activitate de organizare a executării şi de executare a legii. au în proprietate bunuri din domeniul privat. bunuri ce alcătuiesc domeniul public de interes local. oraşele şi judeţele.

Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.. În vederea soluţionării operative a problemelor curente şi aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse . cum sunt departamentele. prezintă Camerei deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului. În cazuri excepţionale. conducătorii acestora fiind numiţi sau revocat de prim-ministru. birouri care-şi îndeplinesc atribuţiile prin personalul de conducere. servicii. ele realizează politica generală a Guvernului şi numărul lor este determinat de complexitatea sarcinilor care revin administraţiei publice la un moment dat. B. oficiile. compus din prim. intră direcţii generale. neîndeplinirea acestei măsuri atrăgând inexistenţa hotărârii sau ordonanţei. activitatea ministerelor se realizează prin acte juridice de drept administrativ şi civil.ministru şi miniştrii de stat.ajutaţi de secretari şi subsecretari de stat. activitatea guvernului este sprijinită prin mai multe structuri organizatorice speciale care pregătesc elaborarea deciziilor şi executarea lor (consiliul reformei. Ministerele sunt conduse de miniştri . care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare în Parlament. etc. instituţie distinctă.Drept Administrativ Lect. agenţiile. Realizarea efectivă a atribuţiilor care revin Guvernului este asigurată apoi de Secretariatul General. cu excepţia celor cu caracter militar. drd. cărora doctrina le recunoaşte valoarea unor izvoare ale dreptului administrativ. în compunerea lor. cabinetul prim ministrului). de execuţie administrativă şi de deservire. Guvernul îşi exercită competenţa prin adoptarea de hotărâri.Ministerele sunt organe centrale de specialitate care conduc şi coordonează activitatea administraţiei publice în diferite domenii şi ramuri de activitate. univ. 106 din Constituţie. Guvernul răspunde politic doar în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. care stabileşte şi limitele reglementării. Emiterea ordonanţelor este condiţionată de existenţa unei legi speciale de abilitare. doar acesta şi Preşedintele României putând cere declanşarea urmăririi penale împotriva membrilor Guvernului pentru fapte comise în exerciţiul funcţiei. Pentru a produce efecte juridice. conducă de secretarul general al Guvernului ( cel mai înalt funcţionar public din administraţie). PĂUN IRINEL Potrivit art. ordonanţe şi regulamente. În fapt. de execuţie. direcţii. Pe lângă Guvern funcţionează ca organe centrale mai multe comisii naţionale şi alte organe asimilate lor. 19 din 57 19 . se constituie în guvern Biroul executiv. prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor ăi. Miniştrii sunt competenţi să emisă ordine şi instrucţiuni. De asemenea. de asemenea. pag. hotărârile şi ordonanţele guvernului trebuie publicate în Monitorul Oficial. De regulă. de specialitate.

un anumit serviciu. 69/1991. PĂUN IRINEL IV.Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit – potrivit Legii nr.3. către un organism determinat. b. la convocarea primarului sau în şedinţe extraordinare. o însemnată parte a treburilor publice.Drept Administrativ Lect. ori de pag. pe timp de război sau de catastrofă şi îşi desfăşoară activitatea în şedinţe ordinare locale.3. IV.Consiliile locale se compun din consilieri aleşi -între 11 şi 35-. în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă.3. legea nu precizează ce anume se înţelege prin sintagma „probleme locale de interes deosebit” lăsând la latitudinea autorităţii administrative să aprecieze acest lucru. ea reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor acestei administraţii de a rezolva şi a gestiona. noţiune ce evocă transferul unor atribuţii din competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate. privind alegerile locale.1. drd. secret. c. ca autorităţi deliberative ale autonomiei locale.Principiul eligibilităţii organelor administraţiei publice locale – consiliile locale şi cele judeţene. secret şi liber exprimat. prin vot universal.Principiul descentralizării serviciilor publice. în condiţiile stabilite de Legea 70/1991. în unităţile administrativ-teritoriale. 20 din 57 20 . precum şi primarii. Autonomia locală se exercită numai în condiţiile prevăzute de lege şi priveşte organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale . se aleg prin vot universal. prin care se realizează autonomia locală. în nume propriu şi sub responsabilitate proprie. Organizarea administraţiei publice locale se întemeiază pe următoarele principii de bază: a. 69/1991. Consiliul local se alege într-un mandat de 4 ani care nu poate fi prelungit decât prin lege organică. univ. republicată. Principii generale de organizare Potrivit Constituţiei şi Legii nr. Administraţia publică locală IV. în unităţile administrativ-teritoriale se constituie autorităţi ale administraţiei publice. problemele de interes deosebit din unităţile administrativteritoriale se pot supune aprobării locuitorilor prin referendum local. egal. şi liber exprimat. direct. egal. De asemenea.2. în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Autorităţi administrative locale A.

dacă a adoptat hotărâri repetate. atribuţiile primarului au ca obiect gestionarea treburilor specifice localităţii. numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul consiliului local cu excepţia secretarului. univ. asigurarea ordinii publice.a. a impozitelor şi taxelor locale. întocmirea proiectului de buget local şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar. la propunerea motivată a prefectului.Primarul este şeful administraţiei publice locale şi răspunde în faţa consiliul local de buna funcţionare a acesteia. care au fost anulate irevocabil de instanţa judecătorească. În exercitarea competenţei ce i s-a oferit. de către doi viceprimari. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. C. în comune .a. stabilirea bugetului. au fost încălcate Constituţia şi legile ţării. drd. la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor săi. Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu persoanele fizice din ţară şi din străinătate. ş. pag. primarul este ajutat de un viceprimar. pe considerentul că au fost nesocotite interesele generale ale statului. asigurarea liniştii şi ordinii locuitorilor. 69/1991 condiţionează demiterea primarului de existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi de o propunere motivată a prefectului. precum şi dacă s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a luat împotriva sa măsura arestării preventive. ş. executarea hotărârilor adoptate de consiliul local. Primarul poate fi demis din funcţie dacă prin actele sau faptele sale repetate a contravenit intereselor generale ale statului sau a încălcat Constituţia şi legile statului. precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti. hotărârea fiind adoptată de guvern şi publicată în Monitorul Oficial. Primarul poate fi suspendat din funcţie în cazurile în care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea cu intenţie a unei fapte penale. numirea viceprimarului. Atribuţiile consiliului local se referă la administrarea unităţilor administrativteritoriale. 21 din 57 21 . consultarea prin referendum a populaţiei în probleme de interes deosebit. şi a bunei activităţi . În principal. emite dispoziţii care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţa persoanelor interesate. administrarea domeniul public şi privat de interes local. iar în municipiile reşedinţă de judeţ şi în sectoarele capitalei. B. Consiliul local poate fi dizolvat prin hotărârea guvernului. În îndeplinirea funcţiei sale.Drept Administrativ Lect.Consiliul judeţean constituie autoritatea administraţiei publice judeţene pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti. care nu poate depăşi durata mandatului de 4 ani. oraşe şi municipii. el adoptă hotărâri. votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţă. În exercitarea atribuţiilor sale. PĂUN IRINEL câte ori este necesar. Modificarea recentă adusă Legii nr. exceptând cazurile în care legea sau regulamentul propriu de funcţionare prevăd o altă majoritate.

precum şi a actelor administrative emise de delegaţia permanentă a consiliului judeţean şi preşedintelui său. produc efecte de la data comunicării către persoanele vizate. Atribuţiile Comisiei administrative sunt: -elaborează în fiecare an. 22 din 57 22 . după caz. care alcătuiesc împreună delegaţia permanentă. organizate la nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti. autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene. primarul municipiului reşedinţă de judeţ şi conducătorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale. În realizarea atribuţiilor sale.Drept Administrativ Lect. precum şi 4. E.-6 consilieri. drd. consiliul judeţean adoptă hotărâri. care se referă la administraţia publică locală.Comisia administrativă se organizează în cadrul fiecărui judeţ. consiliile judeţene şi primari. -sprijinirea serviciilor publice şi autorităţi ale administraţiei publice. PĂUN IRINEL În funcţie de numărul locuitorilor din judeţ. mai exact la controlul de tutelă exercitat asupra actelor administrative emise de consiliile locale. preşedintele consiliului judeţean sau. În relaţiile dintre administraţia publică locală şi administraţia judeţeană nu există raporturi de subordonare. Poate fi numit în oricare dintre cele două funcţii cetăţeanul român care a împlinit vârsta de cel puţin 30 ani şi este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior. când ordinul conţine dispoziţii normative şi în toate celelalte cazuri. ca preşedinte. Atribuţiile prefectului se împart în două grupe : -Prima. pe care îl comunică serviciilor publice în vederea aplicării . -A doua grupă de atribuţii vizează competenţa materială a prefectului de a coordona şi supraveghea serviciile publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei centrale constituite în teritoriu. care reprezintă guvernul şi administraţia publică centrală la nivelul judeţului. precum şi directorii sucursalelor regiilor autonome de interes naţional din judeţele respective. pe lângă prefecturi şi este compusă din prefect. univ. pe baza programului de guvernare propriul program al judeţului şi al municipiului Bucureşti. numărul consilierilor este stabilit de lege între 37 şi 45. iar în municipiul Bucureşti de doi subprefecţi. În exercitarea atribuţiilor date de lege.Prefectul este agentul statului şi un organ unipersonal. prefectul emite ordine care dobândesc caracter executoriu după ce au fost aduse la cunoştinţă publică prin afişare şi publicare. primarul general al municipiului Bucureşti. Pe durata mandatului consiliul Judeţean alege preşedintele şi doi vicepreşedinţi. iar spre informare. Prefectul este ajutat de un subprefect. D. pag.

univ. hotărâri care sunt obligatorii pentru serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale constituite în judeţe şi în municipiul Bucureşti. Comisia administrativă adoptă . PĂUN IRINEL În exercitarea competenţei sale.Drept Administrativ Lect. drd. prin vot deschis. pag. 23 din 57 23 .

afectate unei folosinţe publice ce se realizează direct sau prin intermediul unui serviciu public. 24 din 57 24 . drd. Bunurile respective se divid în două mase. b. determinate ca atare prin lege sau care. statul şi colectivităţile locale au nevoie de bunuri materiale a căror diversitate a înregistrat pe parcursul timpului o continuă creştere. constituind suportul material al serviciilor publice şi una din principalele pârghii prin intermediul căreia statul şi unităţile administrativteritoriale îşi exercită atribuţiile conferite de lege. univ. c.Din punctul de vedere al modului de determinare: -bunuri ale domeniului public nominalizate de Constituţie. 1.1. PĂUN IRINEL CURSUL V V.Din punctul de vedere al naturii juridice a dreptului statului (autorităţii publice): -bunuri ale domeniului public ce aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale pag. definiţie. regim juridic Domeniul public poate fi definit ca totalitatea bunurilor mobile sau imobile aparţinând statului sau unităţilor sale administrativ-teritoriale în regim de drept public. supuse unor regimuri juridice diferite: domeniul public şi domeniul privat.1.DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ADMINISTRAREA FINANŢELOR PUBLICE LOCALE V. prin natura lor sunt uz sau de interes public. clasificare.Drept Administrativ Lect. Domeniul public şi privat al statului şi unităţilor teritoriale administrativ- Pentru a putea organiza şi asigura buna funcţionare a serviciilor publice. Domeniul public poate fi clasificat în : a. V. -bunuri ale domeniului public nominalizate de legi. -bunuri ale domeniului public nominalizate de autorităţile administraţiei publice în baza criteriilor stabilite de Constituţie şi legi.Domeniul public.Din punctul de vedere al interesului pe care îl prezintă: -domeniul public naţional -domeniul public judeţean -domeniul public comunal.

cu privire la bunurile respective. drd. 25 din 57 25 . ape minerale.Din punctul de vedere al modului de utilizare de către public: -bunuri utilizate direct şi -bunuri utilizate indirect. cazematele. lucrări arhitectonice. pag. pe de o parte.) g. ţărmurile mării. etc. armamentul. univ. ceea ce exclude posibilitatea dobândirii lui pe calea uzucapiunii sau pe calea posesie de bună-credinţă. intervin următoarele sancţiuni: 1. e. fiind inadmisibilă înstrăinarea lor prin intermediul unor acte juridice cu titlu gratuit. b.). apele subterane. fundul apelor maritime interioare şi al mării interioare.). PĂUN IRINEL -bunuri ale domeniului public ce aparţin proprietăţii private. de Legile nr.). iar pe de altă parte. alte bunuri mobile şi imobile care întră în patrimoniul cultural naţional) -domeniul public militar (cazărmile. -domeniul public aerian (spaţiul aerian cuprins în limitele şi deasupra teritoriului României) -domeniul public cultural (obiecte de artă. 69/1991). căile de comunicaţie şi telecomunicaţie militare. parcul auto. rezervaţiile şi monumentele naturii.Vânzarea neprecedată de o dezafectare regulată a bunului este anulabilă. cu titlu oneros ori pe calea exproprierii. de Codul civil. -domeniul public maritim ( marea teritorială. apele maritime interioare. etc.Din punctul de vedere al serviciului public organizate: -bunuri care sunt puse în valoare prin serviciul public -bunuri care mijlocesc realizarea unui serviciu public. în cazul bunurilor mobile (regulă instituită de Constituţia României.Din punctul de vedere al modului de încorporare: -domeniul public natural -domeniul public artificial. 18 şi nr.Din punctul de vedere al naturii bunurilor: -domeniul public terestru (căile de comunicaţii şi instalaţiile aferente. cu rezerva plăţii unei indemnizaţii cumpărătorului de bună-credinţă. Bunurile domeniale sunt inalienabile. se înţelege un ansamblu de reguli care sunt aplicabile bunurilor aparţinând domeniului public al statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale. Prin regimul juridic al domeniului public. ape termale. faleza şi plaja mării. domeniul public este imprescriptibil. Ca o consecinţă a inalienabilităţii sale. raporturile juridice ce se stabilesc între aceşti titulari ai dreptului de proprietate şi terţe persoane. prin intermediul unui serviciu public. dar afectată de dreptul de pază şi protecţie a statului (drept de poliţie). etc. amenajările genistice. f.Drept Administrativ Lect. -domeniul public fluvial (apele de suprafaţă. În ipoteza încălcării regulii inalienabilităţii domeniului public. etc. izvoarele de apă potabilă.

V. univ. titulare ale dreptului de proprietate privată. cu unele excepţii. 26 din 57 26 . în regim de drept comun. toate acţiunile prin re s-ar tinde la o alienare definitivă a bunurilor. Aspectul se explică prin faptul că problema urmăririi bunurilor ce alcătuiesc domeniul administrativ nu se poate pune. ca atare.1. Constituţia României. administraţia poate să efectueze lucrări publice sau să consimtă la executarea unor asemenea lucrări de către terţe persoane. ocroteşte proprietatea privată indiferent de titular. Gestionarea domeniului privat implică şi obligaţii specifice. Pentru creanţele aferente domeniului privat. necunoscute dreptului comun. prin art. pag. beneficiază . acţiunea în revendicarea bunului care îi aparţine. posesia şi dispoziţia -. întrucât solvabilitatea statului şi a unităţilor administrativ – teritoriale este prezumată. Astfel. de acelaşi regim de ocrotire ca şi persoanele fizice ori persoanele juridice de drept privat. Spre deosebire de domeniul public.Administraţia are deschisă.Domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. administraţia poate să recurgă atât la procedeele de drept comun. oricând.Cât timp bunul se află în posesia administraţiei. port fi neutralizate prin invocarea excepţiei de domenialitate publică. care aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi care. PĂUN IRINEL 2. în cazul bunurilor mobile. se supun regimului juridic special aplicabile acestor bunuri. Domeniul privat este constituit din bunuri mobile şi imobile neafectate uzului public. 41. 3. creditorii statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale nu vor putea recurge la urmărirea pe calea executării silite. domeniul privat este susceptibil de expropriere pentru cauză de utilitate publică şi rechiziţie. întocmai particularilor exercită asupra lor atributele dreptului de proprietate – folosinţa. în condiţiile prevăzute de legile speciale. Asupra domeniului privat. în calitate de titulari ai bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat. Produsele financiare ale domeniului privat sunt considerate venituri publice şi. astfel că statul sau unităţile administrativ-teritoriale. 2. ceea ce înseamnă că pentru satisfacerea creanţelor. drd.Drept Administrativ Lect. Regimul juridic şi trăsăturile caracteristice. Insesizabilitatea bunurilor domeniale constituie cea de-a treia trăsătură a acestei categorii de bunuri. Aceste bunuri pot fi înstrăinate ori dobândite de către particulari pe calea uzucapiunii sau a posesiei de bună-credinţă. Bunurile care formează acest domeniu sunt incesibile. Ea face inadmisibilă utilizarea mijloacelor de executare specifice dreptului comun pentru urmărirea silită a organelor administraţiei publice. cât şi la cele specifice dreptului public. statul sau autorităţile administraţiei publice locale nu pot constitui servituţi convenţionale asupra domeniului privat şi nici nu-l pot lăsa neproductiv.

Legea stabileşte că bunurile din domeniul public sunt inalienabile.11. Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat prin această lege şi constă într-un ansamblu de reguli generale ce stabilesc modul de dobândire al dreptului. precum şi domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale (art. Dreptul de proprietate publică încetează ori de câte ori bunul mobil sau imobil a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: -pe cale naturală. încetarea dreptului de proprietate publică. trecerea unui bun dintr-un domeniu în al domeniu – public sau privat -. datoriile acestor subiecţi de drept se plătesc sau se lichidează prin aplicarea unor dispoziţii legale speciale cu caracter financiar. Actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale sunt lovite de nulitate absolută. 213/17. al comunelor. univ. 3 din lege. privind proprietate publică şi regimul său juridic.Drept Administrativ Lect. cu trimitere la art. 27 din 57 27 . drd. anexele acesteia.4 din Constituţie şi art. -prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora. -prin alte moduri prevăzute de lege. -prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii -prin expropriere pentru cauză de utilitate publică -prin acte de donaţie sau legate acceptate de guvern. PĂUN IRINEL În consecinţă. 213/17. consiliul judeţean sau consiliul local. al. pag. pentru cauză de utilitate publică. Legea nr.2. al judeţelor. pot fi date numai în administrare în condiţiile legii -nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale -nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile (art. 7. insesizabile şi imprescriptibile. 4 din lege).11). privind proprietatea publică şi regimul său juridic Inspirată din doctrina juridică existentă şi în acord cu reglementarea instituită prin Constituţie şi alte acte normative. V. Consideraţii în legătură cu Legea nr. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. care exclud incidenţa normelor de drept comun privitoare la urmărirea silită. al oraşelor şi al municipiilor. defineşte domeniul public al statului. după caz. administrarea şi utilizarea bunurilor domeniale. În conformitate cu art.11.1998. ceea ce înseamnă că : -nu pot fi înstrăinate.1998. 135.

.administrarea eficientă a resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare. . .urmărirea execuţiei bugetelor locale şi – în condiţii de echilibru bugetar – rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar. realităţii . Principiul care stă la baza finanţării comunelor . 215/2001. cât şi asupra gestiunilor instituţiilor şi serviciilor din subordinea consiliilor locale. . univ. pag. care dă dreptul administraţiei publice să dispună de resurse financiare proprii.urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor rezultate din angajarea de împrumuturi. 28 din 57 28 . transferuri de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială). Legea privind finanţele publice locale nr. Prin bugetele locale se înţeleg bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ teritoriale. Execuţia bugetară are la bază pe lângă principiul autonomiei locale şi pe cele ale echilibrului. în condiţiile legii.organizarea şi urmărirea controlului financiar de gestiune atât asupra gestiunilor proprii . modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale.stabilirea. PĂUN IRINEL V. judeţene şi al municipiului Bucureşti. autorităţile locale au următoarele competenţe: . încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor. . 189/1998 şi Legea administraţiei publice locale nr. . aprobarea.elaborarea. 69/1991.stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale (chiar dacă au trecut în sarcina unor agenţi economici specializaţi sau servicii publice).elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite. anualităţii şi publicităţii. . Din punctul de vedere al răspunderii. oraşelor şi judeţelor este cel al autonomiei locale. proporţionale cu competenţele stabilite prin lege ( impozite.Administrarea finanţelor publice locale Administrarea finanţelor publice locale constituie obiect al unor norme juridice cuprinse în Constituţie.administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale. venituri nefiscale. taxe şi alte venituri fiscale.Drept Administrativ Lect.3. cote şi alte sume defalcate din venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale. . drd. modificată prin Legea nr.

-vânzarea unor bunuri materiale aparţinând instituţiilor şi serviciilor publice finanţate integral din bugetele locale -concesionarea sau închirierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat de interes local sau judeţean.sunt reprezentate de sumele de bani care sunt destinate activităţilor finanţate de la bugetele acestor administraţii . PĂUN IRINEL V. V. plata indemnizaţiilor de şedinţă ale consilierilor. drd. Aceste hotărâri. potrivit legii. -înstrăinarea unor bunuri din domeniul privat al unităţilor administrativteritoriale -valorificarea bunurilor confiscate.Drept Administrativ Lect. taxe. Autorităţile locale pot adopta hotărâri care stabilesc taxe speciale . Veniturile administraţiei publice locale şi ale celei judeţene Venituri bugetare se obţin din : -impozite. univ. dezmembrării sau dezafectării unor mijloace fixe. care se aprobă ca anexă la bugetul local. competenţa de soluţionare revenind autorităţilor care le-au adoptat.3. precum şi transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat ( conform anexei 1 din legea administraţiei publice locale).3. pag. 29 din 57 29 . care se încasează numai de la locuitorii care folosesc serviciile publice locale. Ele pot fi contestate în termen de 15 zile de la afişare.1. vicepreşedintelui consiliilor judeţene. Cheltuielile pentru investiţii se înscriu în programul de investiţii ale fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. -donaţii şi sponsorizări (mijloace băneşti şi materiale primite de la persoane juridice şi fizice). create în interesul acestora. precum şi cele în legătură cu repartizarea taxelor speciale pe plătitori se afişează la sediul consiliilor locale sau judeţene. primarii. viceprimarii şi secretarii . Tot la capitolul cheltuieli bugetare se înscriu şi salarizarea preşedintelui. alte venituri şi venituri cu destinaţie specială. cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.2. Astfel de cheltuieli bugetare nu pot fi aprobate fără existenţa surselor de finanţare.Cheltuielile administraţiei publice locale şi ale celei judeţene . -vânzarea ca atare sau valorificarea materialelor rezultate în urma demolării . cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale.

care să confirme angajamentele contractuale sau convenţiile. articole şi anexe. PĂUN IRINEL De asemenea. se supun procedurii de votare pe capitole. 30 din 57 30 . însoţite de raportul primarului (sau de cel al preşedintelui consiliului judeţean). executarea de lucrări . aprobarea şi execuţia bugetelor locale Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete ale administraţiei .Elaborarea.3. Proiectele de buget. precum şi a altor obligaţii. prestarea serviciilor . Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative. se face plata funcţionarilor din serviciile publice locale.Drept Administrativ Lect. univ. subcapitole . plata obligaţiilor bugetare . V. Primarul şi preşedintele consiliului judeţean întocmesc şi prezintă spre aprobare consiliilor.3. drd. Proiectele bugetelor locale se publică în presa locală sau se afişează la sediul primăriei. sau cheltuieli pentru acţiuni de reprezentare şi protocol. urmând ca în termen de 15 zile să fie supuse aprobării consiliului local sau judeţean. pag. contul de încheiere a exerciţiului bugetar. judeţene. plăţi de salarii. instituţiilor şi serviciilor publice subordonate. în condiţiile prevăzute prin regulamente proprii.

univ. 5. în consecinţă. În sensul legii. nu au calitatea de funcţionar public şi. în acea funcţie. nu li se aplică prevederile statutare. au fost învestite. prin numire . Plecând de la definiţiile anterioare date noţiunii.Accepţiuni ale noţiunii de funcţionar public În raport cu modul în care funcţionarii publici sunt învestiţi în funcţie. FUNCŢIONARII PUBLICI VI. într-o funcţie publică. drd. urmare câştigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea unei funcţii publice.2.Drept Administrativ Lect. persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică. parlamentarii. 31 din 57 31 . ci legislaţia muncii. în art. în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice. prin numire. lato sensu. De asemenea. acea funcţie publică. stricto sensu. Această a doua accepţie – în sens restrâns – este . de altfel.de exemplu. în scopul realizării competenţelor autorităţii sau instituţiei publice în structura căreia a fost creată. funcţionarul public este persoana care. miniştrii. VI. al. prin lege sau în temeiul legii. 18/1999 o dă noţiunii de funcţionar public. prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită atribuţiile şi responsabilităţile unei funcţii sau demnităţi publice. experţii. după cum urmează: a. cum ar fi. noţiunea de funcţionar public vizează numai persoanele care.Noţiunea de funcţionar public Potrivit art. din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice. Stabilindu-şi domeniul de aplicare. miniştrii. etc. 2. primarii. parlamentarii. b. inclusiv celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale. cum ar fi. în măsura în care acestea nu dispun altfel”. şi cea pe care Legea nr. Nu sunt considerate funcţionari publici. PĂUN IRINEL CURS VI VI. fără a avea relevanţă modul în care a fost învestită. şi nu li se aplică dispoziţiile acesteia.1 din Legea nr. de exemplu. învestită în mod legal. totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile publice. persoanele angajate cu contract individual de muncă. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici „funcţionar public este persoana fizică numită într-o funcţie publică”. al. întâlnim două accepţiuni ale noţiunii de funcţionar public.1.1 din lege se prevede că dispoziţiile acesteia „se aplică tuturor funcţionarilor publici. care pag. consilierii juridici. putem considera că . constituie corpul funcţionarilor publici. exercită efectiv atribuţiile şi responsabilităţile ce constituie conţinutul acelei funcţii. în accepţiunea Legii 188/1999.

ocupă o funcţie publică până la definitivare. fără a mai fi necesară efectuarea perioadei de stagiu. studii. consiliere. care desfăşoară următoarele activităţi: aplicarea şi executarea legilor şi a altor reglementări. astfel: -Funcţionari publici de conducere. alese sau numite. care corespund celor din categoriile A şi B şi care desfăşoară următoarele activităţi: • aplicarea şi executarea legilor. studii. în funcţii publice definitive. precum şi cele angajate cu contract individual pe perioada determinată. protocol. • aplicarea şi executarea legilor. În cadrul aceluiaşi criteriu şi raportându-se la natura atribuţiilor pe care le exercită în mod concret. -categoria C – studii medii sau postliceale. 32 din 57 32 . -categoria B – studii superioare de scurtă durată. coordonare.3.Drept Administrativ Lect. gospodărire. drd. unele activităţi de conducere. urmare câştigării concursului sau promovării examenului organizat în acest scop. -sunt definitivi funcţionarii publici care. funcţionarii public pot fi debutanţi sau definitiv. elaborarea de reglementări. precum şi cele care au deţinut funcţii de specialitate în afara autorităţilor sau instituţiilor publice pot fi numite.Categorii de funcţionari publici În accepţiunea Legii 188/1999. lucrări pregătitoare pentru luarea deciziilor. precum şi alte activităţi care necesită pregătire superioară de scurtă durată ( categoria B). funcţionarii publici se împart în trei categorii: -categoria A. univ. definitivaţi în funcţie. potrivit legii. VI. absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă.După cum au fost sau nu. ori funcţii asimilate acestora. pag. -Funcţionari publici de execuţie . elaborarea unor proiecte de reglementări.după nivelul studiilor necesare. la sfârşitul perioadei de stagiu. Persoanele care au ocupat funcţii de demnitate publică. b. control. întreţinerereparaţii şi de deservire. funcţionarii publici pot fi clasificaţi înalte două categorii. funcţionarii publici se clasifică după două criterii: a. absolvite cu diplomă. au fost numiţi – prin decizie a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cauză – funcţionarii publici definitivi au depus jurământul de credinţă.studii superioare de lungă durată. în cadrul cabinetelor demnitarilor. luarea deciziilor sau alte activităţi care necesită cunoştinţe superioare de specialitate (categoria A). care corespund celor din categoria C. conducere. absolvite cu diplomă. Astfel: -sunt funcţionari publici debutanţi persoanele care. îndrumare. în urma concursului. PĂUN IRINEL efectuează activităţi de secretariat-administrative.

are capacitate deplină de exerciţiu e. prin promovarea concursului organizat în acest scop. De asemenea. 49. pag. b. potrivit art. exclusiv după criteriul competenţei. ab initio. 68.nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care o face incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. al.4.Drept Administrativ Lect. c. atestată pe bază de examen medical de specialitate. d.cunoaşte limba română.au numai cetăţenie română şi domiciliul în România. 6 din Statut. 33 din 57 33 . În aplicarea acestui principiu dispoziţiile art.are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei pentru care candidează. o persoană poate ocupa o funcţie publică.Selectarea şi numirea în funcţii a funcţionarilor publici A. funcţionarul public urmează să fie învestit în funcţia publică pentru care a candidat.are vârsta de 18 ani împliniţi .1 „Numirea în funcţiile publice de conducere se face pe bază de concurs”. scris şi vorbit. ci în trepte.Selectarea funcţionarilor publici Unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice este cel al selecţionării funcţionarilor publici. al.5. care trebuie date publicităţii cu 30 zile înainte de data organizării concursului.a câştigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea funcţiei publice. Această învestire nu se face . VI. deci poate fi funcţionar public.1. h.îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege. f. dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a. Statutul instituie regula potrivit căreia concursul poate fi organizat numai în limita posturilor vacante. drd. însă. persoanele nemulţumite de rezultatul concursului se pot adresa instanţei de contencios administrativ. din Statut prevăd că „Intrarea în corpul funcţionarilor publici se face numai prin concurs organizate de autoritatea sau instituţia publică interesată”. de asemenea. Modul de organizare şi desfăşurare a concursului precum şi condiţiile de validare a rezultatelor acestuia sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. PĂUN IRINEL activităţi de birou sau de control care necesită o cultură generală medie şi cunoştinţe profesionale de nivel mediu.Condiţii de acces în funcţiile publice În conformitate cu prevederile art. univ. VI.Numirea funcţionarilor publici Odată selectat. B. g.

în acelaşi timp. C. se face potrivit unor criterii prestabilite. -8 luni. -rezultatul evaluării este necorespunzător. Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului de numire în funcţie. iar expirarea perioadei de stagiu este marcată prin întocmirea de către funcţionarii publici debutanţi a unui raport de stagiu. pentru funcţionarii publici din categoria B.de a exercita . ori activitate.este necesară parcurgerea unei perioade de stagiu. următoarele interdicţii: a) de a deţine orice altă funcţie publică. pentru funcţionarii publici din categoria C.Incompatibilităţi Incompatibilităţile reprezintă condiţii speciale. Durata perioadei de stagiu este diferenţiată în raport cu categoria din care funcţionarii publici fac parte. impuse de lege. cu excepţia celei de cadru didactic. pentru exercitarea unei anumite funcţii sau profesii. caz în care funcţionarul public debutant este numit funcţionarul public definitiv. după cum urmează: -12 luni. univ. caz în care funcţionarul public debutant este obligat să repete perioada de stagiu. iar celălalt. ci – pentru aceasta. după caz. -6 luni.. Dacă nici în urma repetării perioadei de stagiu – care poate fi făcută doar o singură dată – funcţionarul public debutant nu se dovedeşte corespunzător exercitării funcţiei publice. Evaluarea funcţionarilor publici în această etapă. La numirea în funcţie. pentru funcţionarii publici din categoria A. Statutul instituie pentru funcţionarii publici. acesta este eliberat din funcţie. Persoanele care au promovat examenul de selecţie nu dobândesc calitatea de funcţionar public definitiv. o altă funcţie sau profesie. prin dispoziţie a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia urmează să-şi desfăşoare activitatea. într-o primă etapă. candidaţii care au promovat concursul sunt numiţi funcţionari publici debutanţi. Într-o a doua etapă. la terminarea perioadei de stagiu. PĂUN IRINEL Astfel. putem distinge două situaţii: -rezultatul evaluării este favorabil. în funcţie de rezultatul evaluării activităţii funcţionarului public debutant. 34 din 57 34 . precum şi in funcţii publice de conducere. dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care este numit. funcţionarul public definitiv depune jurământul de credinţă. drd. prin ordin sau. aprobate prin hotărâre a Guvernului. pentru incompetenţă profesională. condiţii care constau în interdicţia .Drept Administrativ Lect. pag. Numirea ca funcţionar public definitiv. se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în a cărei structură se află postul vacant. în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în prezenţa a doi martori.pentru persoana care urmează să exercite respectiva funcţie sau profesie . un alt funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

atribuţiile acestora fiind preluate de organismele revoluţionale. stare materială. pe de altă parte. să înfiinţeze organizaţii sindicale. pe de o parte.Drept Administrativ Lect. şi funcţionarul public. în funcţie de natura împrejurărilor care au determinat emiterea lor.după caz. dreptul la opinie – orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice. b. origine socială sau de orice altă natură este interzisă. VI. iar autorităţile legal abilitate nu mai există. drd. acesta are o serie de drepturi şi obligaţii corelative: 1 –Drepturile funcţionarului public: a.Situaţii de natură excepţională. Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici În cadrul raportului juridic de serviciu născut între autoritatea sau instituţia publică .. Instituirea acestor interdicţii reprezintă garanţia că funcţionarul public îşi va consacra întreaga sa capacitate profesională exercitării funcţiei pe care o ocupă.Funcţionarul de fapt Funcţionarul de fapt este persoana care. pag. acestea diferă . Cauzele care pot determina apariţia funcţionarului de fapt pot fi grupate în două categorii: a. Referitor la efectele juridice ale actelor emise de funcţionarul de fapt. religioase. de exemplu. de sex. etnice.în cadrul societăţilor comerciale cu capital privat – activităţi cu scop lucrativ. deoarece persoana care exercită funcţia publică respectivă prezintă toate aparenţele unui funcţionar public învestit. când îndeplinirea unei funcţii de către o persoană neînvestită în acest sens este justificată de necesitatea funcţionării administraţiei. când autorităţile publice legale au fost înlăturate. împrejurările insurecţionale. sindicale.Situaţii normale. c) de a exercita. care au legătură cu atribuţiile ce constituie conţinutul funcţiilor publice pe care le deţin.dreptul de asociere sindicală – funcţionarii publici pot. societăţile comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ. în mod liber . deşi nu a fost legat învestită într-o funcţie publică. d) de a fi mandatari ai unor persoane . îndeplinind acte producătoare de efecte juridice. univ. în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc. cum ar fi .de buna sau reaua-credinţă a terţilor beneficiari . pe de o parte şi.6. să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. VI. a serviciilor publice esenţiale. b. PĂUN IRINEL de a deţine funcţii în regiile autonome. când împrejurări rezonabile împiedică publicul să realizeze iregularitatea situaţiei.7. pe de altă parte. exercită – pe o anumită perioadă de timp – atribuţiile ce constituie conţinutul acelei funcţii publice. ca efect al învestirii legale în funcţie a funcţionarului public. 35 din 57 b) 35 .

judecătorii. c. în condiţiile legii. funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau de altă natură. e.6. uniforma – de acest drept beneficiază funcţionarii publici cărora le revine. potrivit legii. PĂUN IRINEL De asemenea. Serviciului de Informaţii Externe. personalul militar în cadrat în Ministerul Justiţiei. clase şi grade. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. dreptul la salariu – se compune din salariu de bază. care să ţină seama de activitatea depusă şi de importanţa ei. de natură să le ocrotească funcţionarilor publici sănătatea şi integritatea fizică. al Serviciilor de Telecomunicaţii Speciale. având ca scop reprezentarea intereselor proprii. promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor. un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. personalul ministerului Apărării Naţionale. în mod gratuit. dreptul la protecţia legii în exercitarea tribuţiilor. pag. dreptul la despăgubiri din partea autorităţii sau instituţiei publice. precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia”. univ. 36 din 57 36 . -acordarea concediului de odihnă. a concediilor medicale şi de altă natură (de maternitate. -asigurarea unor condiţii normale de muncă şi igienă. în situaţia în care funcţionarul public a suferit. obligaţia corelativă de a purta uniformă în timpul serviciului. In art. precum şi alte drepturi de asigurări sociale de stat. pentru creşterea şi îngrijirea copiilor). bazate pe evaluarea postului. care reuneşte următoarele elemente: -stabilirea duratei normale a timpului de lucru la 8 ore pe zi şi. dreptul la protecţie socială. -crearea de ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii. g. Potrivit prevederilor statutare. f. avându-se în vedere : -necesitatea de a restrânge costurile administraţiei publice. -acordarea de asistenţă medicală gratuită. 40 de ore pe săptămână. această lege prevede că ”nu pot declara grevă : procurorii. respectiv. d. sistemul de salarizare a funcţionarilor publici se stabileşte prin lege. -stabilirea unui raport just între partea fixă şipartea variabilă a salariului. drd. dreptul de a primi. Ministerului de Interne şi al unităţilor din subordinea acestor ministere.care poate fi exercitat în condiţiile Legii nr. h. sporuri şi indemnizaţii. pensii. din culpa acestora. dreptul la grevă .Drept Administrativ Lect. personalul Serviciului Român de Informaţii.

de a prezenta conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. j. de a se conforma dispoziţiilor date de funcţionarii cu funcţii publice de conducere. de a păstra secretul de stat şi secretul de serviciu în condiţiile legii.Drept Administrativ Lect. fie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. d. g. de a rezolva lucrările repartizate de conducerea compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea.Funcţionarii publici au. c. f. rezultatele obţinute la pag. b. potrivit legii. loialitate. în considerarea funcţiei lor publice. precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate: e. de a se abţine de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea (obligaţia de moralitate). potrivit Statutului următoarele îndatoriri: a. de a-şi îndeplini cu profesionalism. declaraţia de avere . de a răspunde. organizate în acest scop. de a păstra confidenţialitatea în legătură cu faptele. daruri sau alte avantaje obligaţia de dezinteresare). În cazurile în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale funcţionarul public are obligaţia de a refuza – motivat şi în scris – îndeplinirea lor. cât şila eliberarea din funcţie. funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte . drd. informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei (obligaţia de discreţie profesională). univ. 37 din 57 37 . cărora le sunt subordonaţi direct (obligaţia de supunere) . de a se abţine – în exercitarea atribuţiilor ce le revin – de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice (obligaţia de neutralitate). de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin. i. PĂUN IRINEL 2. atât la numirea. pentru ei sau pentru alţii. de alte organisme. fie urmând cursuri de perfecţionare . de a-şi perfecţiona pregătirea profesională. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu. Statutul prevede că acestora le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri. direct sau indirect. h.

38 din 57 38 . PĂUN IRINEL cursurile de perfecţionare de către funcţionarii publici vor fi avute în vedere la evaluarea anuală a activităţii acestora. univ. pag.Drept Administrativ Lect. drd.

70 al.Abaterea disciplinară – reprezintă încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu. Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. B. fapte ce atrag formele de răspundere specifice funcţionarului public. în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi/sau în legătură cu acesta. în una din cele două forme ale acesteia – culpă sau intenţie. -Existenţa vinovăţiei funcţionarului public. în diferitele forme (penală. pag. Statutul prevede următoarele forme de răspundere. răspunderea civilă. univ.Condiţiile răspunderii -Săvârşirea de către funcţionarul public. răspunderea penală. VII. a unei fapte ilicite.1. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI Răspunderea juridică a funcţionarilor publici poate fi angajată prin raportare la două categorii de fapte ilicite: cele săvârşite ca simplu cetăţean.1. 39 din 57 39 . PĂUN IRINEL CURS VII VII. caracterizată de Statut ca fiind abatere disciplinară. Raportându-se la această din urmă categorie de fapte ilicite.Drept Administrativ Lect. care atrag răspunderea de drept comun.1 1. contravenţională). cele săvârşite în calitate de funcţionar public. drd. civilă. de către funcţionarii publici. care pot interveni în cazul încălcării de către funcţionarii publici. cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu: răspunderea disciplinară. Răspunderea disciplinară Potrivit art. răspunderea contravenţională. a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară şi atrage sancţionarea disciplinară a acestora”. din Statut „Încălcarea cu vinovăţie. A.

d)suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1-3 ani. în funcţie de gravitatea sancţiunii aplicate. e)nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter. pentru celelalte sancţiuni disciplinare. cât şi garantarea dreptului la apărare al funcţionarului public împotriva căruia a fost pornită acţiunea disciplinară.Drept Administrativ Lect. c)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal. C)Sancţiunile disciplinare sunt: a)avertismentul. PĂUN IRINEL b)absenţa nemotivată de la serviciu. având ca finalitate atât stabilirea exactă a faptelor imputate şi asigurarea echilibrului între gravitatea acestora şi sancţiunea aplicată. Statutul prevede aplicarea de către aceasta a sancţiunilor se face la propunerea comisiei de disciplină. g)neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor. e)trecerea într-o funcţie inferioară . drd. h)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care funcţionarul public face parte. a)Titularul acţiunii disciplinare. pe o perioadă de 1-3 luni. j)încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici. 40 din 57 40 . pag. univ. pentru sancţiunile disciplinare menţionate mai sus la lit. a unor opinii sau activităţi publice cu caracter politic. f)destituirea din funcţie D)Procedura de aplicare a sancţiunilor reprezintă un ansamblu de norme juridice referitoare la titularul acţiunii disciplinare condiţiile de aplicare şi modalitatea de individualizare a sancţiunilor. pe o perioadă de 6-12 luni cu diminuarea corespunzătoare a salariului. ori în timpul programului de lucru. este: conducătorul compartimentului în care funcţionarul public în cauză îşi desfăşoară activitatea. a) şi b) (mustrarea şi avertismentul). conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. i)exprimarea sau desfăşurarea. d)atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. b)mustrarea c)diminuarea drepturilor salariale cu 5-10%. f)refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu. Când titularul acţiunii disciplinare este conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. în calitate de funcţionar public.

de drept. d)Comunicarea actului de sancţionare şi natura juridică a acestuia. E) Radierea sancţiunilor disciplinare intervine . dar. în cazul celorlalte sancţiuni. după cum urmează: a)un an de la aplicare. precum şi a ordinului sau dispoziţiei definitive prin care a fost soluţionată contestaţia. c)Individualizarea sancţiunilor disciplinare reprezintă operaţiunea de dozare a sancţiunilor. pag. acesta este de 30 zile de la data când cel în drept să aplice sancţiunea a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii. Specific răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici sunt următoarele elemente: subiectul activ al contravenţiei este calificat.Drept Administrativ Lect. acţiune la instanţa de contencios administrativ. formulată în termen de 30 zile de la data comunicării actului. e)Căile de atac : contestaţia la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.1 din Statut „Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu”. 41 din 57 41 .potrivit legislaţiei muncii -. după un anumit termen . adresată în termen de 15 zile de la data comunicării actului de sancţionare. dacă funcţionarul public sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă. împotriva mustrării sau a avertismentului. VII. univ. drd. b)2 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate. având calitatea de funcţionar public. Actul prin care se aplică o sancţiune disciplinară intră în vigoare la data comunicării funcţionarului public în cauză. în cazul mustrării şi avertismentului. 76. al.1.. dacă funcţionarul public nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă. Răspunderea contravenţională Potrivit art.2. împotriva celorlalte sancţiuni. PĂUN IRINEL b)Cercetarea prealabilă a faptei imputate reprezintă prima etapă a acţiunii disciplinare şi condiţia imperativă pentru aplicarea sancţiunii disciplinare. Termenul de comunicare nu este prevăzut de Statut.

a unui angajament de plată.3.1. fapta este săvârşită în timpul serviciului. Referindu-se la această formă de răspundere. 42 din 57 42 . emiterea actului de imputare într-un termen de 3 ani de la data producerii acestei.şi a unor condiţii speciale. în calitate de comitent. pentru angajarea căreia este necesară îndeplinirea – pe lângă condiţiile generale. Răspunderea civilă Răspunderea civilă a funcţionarilor publici constituie o formă de răspundere specifică . potrivit prevederilor Statutului. unor terţe persoane. în aceste situaţii. după cum urmează: calitatea de funcţionar public a subiectului pasiv al raportului juridic de răspundere. Recuperarea sumelor. sunt. Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare. - pag. VII. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Modalităţile de reparare a pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice. c)Pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică. funcţionarul public se poate adresa la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care acesta îşi desfăşoară activitatea.Drept Administrativ Lect. fapta ilicită ce atrage răspunderea reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu. b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. se face pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. în aceste două cazuri. Statutul prevede – la art. PĂUN IRINEL fapta ce constituie contravenţie reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu. univ. funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. 77 – că răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a)pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează. în termen de 30 zile de la constatarea pagubei. următoarele: emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii imputare. în termen de 30 zile de la comunicare. asumarea de către funcţionarul public vinovat. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. prevăzute de dreptul comun . drd.

În cazul în care împotriva funcţionarului public s-a dispus începerea urmăririi penale. dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal.Drept Administrativ Lect. pag.în urma sesizării parchetului sau a organului de cercetare penală – măsura de suspendare a funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va lua . drd.Răspunderea penală a funcţionarilor publici pentru faptele săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice. PĂUN IRINEL VII. Suspendarea din funcţie încetează . 43 din 57 43 .4.1.autoritatea sau instituţia publică datorând drepturile salariale cuvenite funcţionarului public pe perioada suspendării – în următoarele cazuri: dacă parchetul dispune scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. se angajează potrivit legii penale. univ. fapte care constituie infracţiuni.

cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu: răspunderea disciplinară. de către funcţionarii publici. răspunderea penală. -Existenţa vinovăţiei funcţionarului public. în diferitele forme (penală. civilă. drd. Statutul prevede următoarele forme de răspundere. cele săvârşite în calitate de funcţionar public. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A FUCŢIONARILOR PUBLICI Răspunderea juridică a funcţionarilor publici poate fi angajată prin raportare la două categorii de fapte ilicite: cele săvârşite ca simplu cetăţean.Abaterea disciplinară – reprezintă încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu. care pot interveni în cazul încălcării de către funcţionarii publici. PĂUN IRINEL CURS VIII VIII. în una din cele două forme ale acesteia – culpă sau intenţie. caracterizată de Statut ca fiind abatere disciplinară. univ.1.1. B. 70 al. Răspunderea disciplinară Potrivit art. pag.1. răspunderea contravenţională.Drept Administrativ Lect. Raportându-se la această din urmă categorie de fapte ilicite. VIII. răspunderea civilă.1. contravenţională). a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară şi atrage sancţionarea disciplinară a acestora”. 44 din 57 44 . în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi/sau în legătură cu acesta.Condiţiile răspunderii -Săvârşirea de către funcţionarul public. fapte ce atrag formele de răspundere specifice funcţionarului public. a unei fapte ilicite. care atrag răspunderea de drept comun. Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. A. din Statut „Încălcarea cu vinovăţie.

în funcţie de gravitatea sancţiunii aplicate. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. j)încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici. a unor opinii sau activităţi publice cu caracter politic. d)atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. în calitate de funcţionar public.Drept Administrativ Lect. b)mustrarea c)diminuarea drepturilor salariale cu 5-10%. pentru celelalte sancţiuni disciplinare. având ca finalitate atât stabilirea exactă a faptelor imputate şi asigurarea echilibrului între gravitatea acestora şi sancţiunea aplicată. e)nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter. a) şi b) (mustrarea şi avertismentul). pe o perioadă de 1-3 luni. pentru sancţiunile disciplinare menţionate mai sus la lit. pe o perioadă de 6-12 luni cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Statutul prevede aplicarea de către aceasta a sancţiunilor se face la propunerea comisiei de disciplină. pag. 45 din 57 45 . drd. c)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal. f)refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu. a)Titularul acţiunii disciplinare. ori în timpul programului de lucru. cât şi garantarea dreptului la apărare al funcţionarului public împotriva căruia a fost pornită acţiunea disciplinară. g)neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor. e)trecerea într-o funcţie inferioară . Când titularul acţiunii disciplinare este conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. PĂUN IRINEL b)absenţa nemotivată de la serviciu. h)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care funcţionarul public face parte. C)Sancţiunile disciplinare sunt: a)avertismentul. univ. este: conducătorul compartimentului în care funcţionarul public în cauză îşi desfăşoară activitatea. d)suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1-3 ani. f)destituirea din funcţie D)Procedura de aplicare a sancţiunilor reprezintă un ansamblu de norme juridice referitoare la titularul acţiunii disciplinare condiţiile de aplicare şi modalitatea de individualizare a sancţiunilor. i)exprimarea sau desfăşurarea.

2. PĂUN IRINEL b)Cercetarea prealabilă a faptei imputate reprezintă prima etapă a acţiunii disciplinare şi condiţia imperativă pentru aplicarea sancţiunii disciplinare. dar. Actul prin care se aplică o sancţiune disciplinară intră în vigoare la data comunicării funcţionarului public în cauză. 46 din 57 46 . după cum urmează: a)un an de la aplicare. dacă funcţionarul public sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă. formulată în termen de 30 zile de la data comunicării actului. c)Individualizarea sancţiunilor disciplinare reprezintă operaţiunea de dozare a sancţiunilor. al. Termenul de comunicare nu este prevăzut de Statut. având calitatea de funcţionar public. d)Comunicarea actului de sancţionare şi natura juridică a acestuia.1 din Statut „Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu”. pag. în cazul celorlalte sancţiuni. 76. dacă funcţionarul public nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă. împotriva celorlalte sancţiuni. Răspunderea contravenţională Potrivit art. drd.potrivit legislaţiei muncii -. acţiune la instanţa de contencios administrativ.de drept.1. E) Radierea sancţiunilor disciplinare intervine . în cazul mustrării şi avertismentului. adresată în termen de 15 zile de la data comunicării actului de sancţionare..Drept Administrativ Lect. precum şi a ordinului sau dispoziţiei definitive prin care a fost soluţionată contestaţia. Specific răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici sunt următoarele elemente: subiectul activ al contravenţiei este calificat. b)2 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate. e)Căile de atac : contestaţia la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. după un anumit termen . VIII. acesta este de 30 zile de la data când cel în drept să aplice sancţiunea a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii. univ. împotriva mustrării sau a avertismentului.

Referindu-se la această formă de răspundere. în termen de 30 zile de la constatarea pagubei.1. c)Pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică. Statutul prevede – la art.şi a unor condiţii speciale. în aceste situaţii. prevăzute de dreptul comun . unor terţe persoane. în aceste două cazuri. fapta este săvârşită în timpul serviciului. pentru angajarea căreia este necesară îndeplinirea – pe lângă condiţiile generale.3. Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare. Recuperarea sumelor. 77 – că răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a)pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează. sunt. a unui angajament de plată. se face pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. potrivit prevederilor Statutului. asumarea de către funcţionarul public vinovat. - pag. Răspunderea civilă Răspunderea civilă a funcţionarilor publici constituie o formă de răspundere specifică . următoarele: emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii imputare. în calitate de comitent. b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. fapta ilicită ce atrage răspunderea reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. după cum urmează: calitatea de funcţionar public a subiectului pasiv al raportului juridic de răspundere.Drept Administrativ Lect. VIII. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. în termen de 30 zile de la comunicare. Modalităţile de reparare a pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice. drd. 47 din 57 47 . univ. funcţionarul public se poate adresa la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care acesta îşi desfăşoară activitatea. emiterea actului de imputare într-un termen de 3 ani de la data producerii acestei. PĂUN IRINEL fapta ce constituie contravenţie reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu.

se angajează potrivit legii penale.Răspunderea penală a funcţionarilor publici pentru faptele săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice. VI. pag. PĂUN IRINEL VIII.Drept Administrativ Lect. cum ar fi. Suspendarea din funcţie încetează . dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este organ de specialitate al administraţiei publice centrale.autoritatea sau instituţia publică datorând drepturile salariale cuvenite funcţionarului public pe perioada suspendării – în următoarele cazuri: dacă parchetul dispune scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. elaborarea şi avizarea propunerilor de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici. VIII.2.în urma sesizării parchetului sau a organului de cercetare penală – măsura de suspendare a funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine. reducerea personalului – încadrarea în altă funcţie publică. şi altele. În cazul în care împotriva funcţionarului public s-a dispus începerea urmăririi penale. în limita posturilor disponibile şi potrivit pregătirii profesionale. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este condusă de un preşedinte. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va lua . cu personalitate juridică. 48 din 57 48 . având ca finalitate crearea şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari publici.1. modul de aplicare a legislaţiei existente. de exemplu. drd. cu rang de secretar de stat. aflată în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului funcţiei publice. univ. Agenţia asigură funcţionarilor publici care nu mai deţin funcţia publică – fin motive neimputabile lor. fapte care constituie infracţiuni. Statutul reuneşte – în cadrul capitolului IV – dispoziţii referitoare la: înfiinţarea unei noi autorităţi a administraţiei publice centrale – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici – dosarul profesional al funcţionarilor publici. numit din decizie de către Primul Ministru. referitoare la întreaga activitate a funcţionarilor publici în România.1. Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici Sub această titulatură. Principalele atribuţii ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici vizează managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.2.4.

grade. fiecare funcţionar public are un dosar profesional care cuprinde: a)documentul de numire în funcţie. comisiile paritare emit un aviz. care are caracter consultativ şi care trebuie să fie motivat. pag.Dosarul profesional al funcţionarului public. drd. clase sau categorii. în principal. avansările în funcţii. b)documentele privind evaluarea anuală a activităţii acestuia. La solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. din Statut sunt organisme constituite în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. de către un compartiment specializat în domeniu care colaborează cu Agenţia naţională a Funcţionarilor Publici. În dosarul profesional al funcţionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la activităţile sau la opiniile sale politice. 25 din Statut. precum şi sancţiunile disciplinare ce i-au fost aplicate.Drept Administrativ Lect.2. desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi se sindicatul funcţionarilor publici interesaţi. reprezentanţii vor fi desemnaţi prin votul majorităţii acestora. III. sindicale. Competenţa comisiilor paritare se referă . la nivelul fiecărei autorităţi şi instituţii publice gestiunea resurselor umane este organizată şi realizată. 49 din 57 49 . univ. PĂUN IRINEL De asemenea. buna funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice. sănătatea şi securitatea muncii funcţionarilor publici în timpul exercitării atribuţiilor lor. la participarea acestora la luarea deciziilor cu privire la următoarele aspecte : condiţiile de muncă. religioase sau de orice altă natură. În legătură cu aspectele menţionate mai sus. Dacă funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat. VIII.2. ordonate cronologic şi fără discontinuităţi. documentul de atestare a studiilor şi cel privind depunerea jurământului.2. Potrivit prevederilor art. comisiile paritare îşi dau avizul şi în legătură cu alte probleme decât cele arătate mai sus. Comisiile paritare – fac obiectul cap. alcătuite dintr-un număr egal de reprezentanţi . VIII.3.

a căror realizare este asigurată de puterea publică cu care sunt înzestrate autorităţile administraţiei publice. de regulă nulitatea absolută. IX. Ele îşi păstrează acest caracter chiar şi în cazurile în care la emiterea lor participă mai multe persoane. ACTIVITATEA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE În cadrul formelor concrete de realizare a administraţiei publice se disting două categorii principale. PĂUN IRINEL CURS IX IX. Nerespectarea cerinţelor de legalitate (de fond şi de ofrmă) cu prilejul emiterii actului. univ. drd. Prima dintre acestea o reprezintă actele administrative.1. 2)Actele administrative sunt manifestări unilaterale de voinţă.Drept Administrativ Lect. ci pentru faptul că degajă o singură voinţă juridică. 50 din 57 50 . deoarece organul emitent este un organ colegial. emanând de la un organ sau de la mai multe organe administrative. urmând să le analizăm în continuare. anumite organizaţii cu caracter privat ( de exemplu un ordin care emană de la mai multe ministere). Toate aceste forme de activitate sunt producătoare de efecte juridice. importante vor fi numai formele concrete de activitate producătoare de efecte juridice. actul juridic este apt de a genera. contractele administrative. Această trăsătură diferenţiază actul administrativ de operaţiunea materială şi de faptele materiale juridice. de drept al muncii şi faptele juridice materiale. modifica sau stinge drepturi şi obligaţii concrete. pag. în ordinea importanţei lor. Noţiune şi trăsături caracteristice Actele administrative reprezintă manifestări de voinţă unilaterale. atrage sancţiunea nulităţii acestuia.Actele administrative. actele civile. A doua categorie este alcătuită din acele forme de activitate care nu produc efecte juridice proprii. Actul juridic rămâne unilateral nu pentru că reprezintă opera unei singure persoane ori a unui singur organ. făcute în scopul de a produce efecte juridice. O concluzie identică trebuie trasă atunci când la emiterea actului administrativ participă o pluralitate de organe administrative sau alături de acestea. Pentru studiul nostru. Trăsăturile caracteristice ale actelor administrative: 1)Actele administrative sunt acte juridice. respectiv operaţiunile tehnico-administrative şi actele cu caracter politic ale autorităţii administrative. Prin însuşi faptul emiterii lui şi comunicării către persoana interesată.

care continuă să producă efecte juridice până în momentul revocării sale de către organul emitent. încadrarea în una sau alte din categoriile de acte juridice nu este determinată de natura organului emitent. actele administrative sun obligatorii şi pentru organele superioare celor emitente. Pentru a putea stabili natura actului juridic va trebui să ştim ce fel de raporturi juridice generează. Renunţarea beneficiarului la exerciţiul dreptului sau chiar la drept. aptitudinea de a naşte. indiferent de la cine provine. etc. pag. ci de caracterul raporturilor juridice. modifică sau stinge (civil. Regimul juridic administrativ implică caracterul obligatoriu al actelor administrative. De fapt. modifică sau stinge. Ori de câte ori legea recunoaşte unei manifestări de voinţă. În primul rând.Drept Administrativ Lect. drd. constituie doar condiţia pentru retractarea (revocarea) actului administrativ emis. modifica sau stinge raporturi juridice. aşa cum a fost modificată prin Legea nr. univ. 59/1993. Acest regim juridic este cunoscut sub denumirea de regim juridic administrativ . legal adoptată în concordanţă cu principiul autonomiei universitare. administrativ. în principal. 4)Voinţa juridică este supusă unui regim juridic specific. controlul actelorşi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării condiţiilor respective. aşadar. anulate sau abrogate. Prin manifestarea de voinţă a acestor autorităţi administrative se realizează autoritatea statală . de drept al muncii. PĂUN IRINEL Renunţarea beneficiarului actului administrativ la exerciţiul dreptului sau chiar la dreptul conferit prin actul respectiv nu afectează validitatea actului. 29/1990. modificându-se ordinea juridică existentă şi creându-se situaţii juridice noi. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va trebui să ţină seama şi de prevederile cuprinse în charta acelei unităţi de învăţământ. nr. 3)Voinţa juridică unilaterală provin. În al treilea rând. 51 din 57 51 . aceste acte sunt obligatorii pentru organul emitent cât timp nu au fost revocate. condiţiile de validitate. că el constituie un mijloc de executare a legii. exercitând controlul activităţii unei universităţi de stat. de la autorităţi administrative publice. În mare măsură regimul juridic aplicabil actelor administrative de autoritate face obiectul de reglementare al Legii contenciosului administrativ. ea va constitui un act juridic. care cuprinde mai multe reguli de formă şi de fond privind emiterea actelor administrative. În al doilea rând. De exemplu. actele administrative sunt obligatorii pentru toţi subiecţii de drept care desfăşoară o activitate ce intră sun incidenţa dispoziţiilor lor. pe care actul juridic le generează. putem spune că în actul administrativ se concretizează executarea legii.).

actele administrative individuale pot fi împărţite în mai multe categorii. menţionăm că prin Legea nr. sau în faţa instanţelor de drept comun pe calea excepţiei de nelegalitate. autorizaţia de construcţie pe care o eliberează primarul. etc. ceea ce înseamnă că ele se execută din oficiu. Cu titlu de exemplu.2. 5)Actele administrative sunt executorii. Competenţa materială pentru emiterea lor revine tuturor autorităţilor administraţiei publice. Există şi situaţii în care legi speciale conţin dispoziţii derogatorii. 52 din 57 52 . De regulă este vorba de norme imperative alături de care se pot găsi norme prohibitive.Drept Administrativ Lect. după cum urmează: 1.În funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc.În funcţie de conţinutul lor . astfel: a)Acte juridice prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate de subiectul de drept interesat. impersonal şi obligatoriu. drd. fără a mai fi necesară intervenţia instanţelor de judecată în cazul actelor civile. deoarece acestea au o forţă juridică superioară actelor inferioare. distingem: -Acte administrative normative care conţin reglementări cu caracter general. Competenţa emiterii unor asemenea acte revine exclusiv organelor prevăzute de lege. prin hotărâre. conferă persoanei solicitante dreptul de a edifica o anumită construcţie pe terenul care îi aparţine. modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.Clasificarea actelor administrative Actele administrative se pot clasifica în mai multe categorii. -Acte administrative individuale care sunt acele manifestări unilaterale de voinţă ce generează. cu respectarea cerinţelor concrete prevăzute de lege şi actul respectiv. comerciale. univ. Actele administrative normative şi individuale pot di contestate în justiţie pe cale contenciosului administrativ. vor fi dispuse de instanţa de judecată. IX. 50/1991 s-a stabilit că desfiinţarea construcţiilor neautorizate sau readucerea lor în starea iniţială. cu fixarea unor termene limită pentru executarea hotărârii. PĂUN IRINEL Obligativitatea nu există în situaţia în care organul superior emite acte administrative normative. 2. b)Acte administrative prin care se conferă un statut personal sau acte atributive de statut personal pag. De exemplu.

elaborarea actelor presupune îndeplinirea unei anumite proceduri. cât şi faţă de alte autorităţi publice din cadrul sistemului de organe ale administraţiei publice sau din afara lui. ordonanţe şi hotărâri guvernamentale. şa. această coerciţiune are ca obiect sancţiunea aplicată şi exemplul tipic în constituie actele de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor. pot fi grupate. regulamente emise de miniştri. -acte emise de alte organe ale statului. prefecţilor. drd. în exercitarea acestei activităţi. 3.După criteriul organului care le emană actele administrative se divid în: -acte emise de autorităţile administraţiei publice. norme metodologice. -acte emise în baza unei împuterniciri exprese a legii de către anumite persoane private. d)Actele administrativ-jurisdicţionale Se caracterizează printr-o serie de trăsături.Drept Administrativ Lect. în acelaşi timp. atât faţă de părţi. a procurorului sau a altor organe prevăzute de lege.). întemeiată pe citarea părţilor. ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor. paşaportul. prin astfel de acte juridice se finalizează litigiile ivite între o autoritate administrativă şi un particular ca urmare a încălcării legii. PĂUN IRINEL - - prin intermediul acestor acte juridice se recunoaşte în favoarea titularilor o activitate anterioară şi. se bucură de o stabilitate mai mare decât actele administrative obişnuite. care le diferenţiază ca tip special de acte normative: sunt emise de organe integrate în sistemul administraţiei publice. denumite „organe administrativ-jurisdicţionale” sau „organe administrative de jurisdicţie”. i se conferă anumite drepturi în condiţiile legii (diploma şcolară. La rândul lor. universitară. 53 din 57 53 . organul emitent este independent. pag. univ. fiind exceptate de la principiul revocabilităţii aplicabil acestora din urmă. actele juridice emise de autorităţile din prima subcategorie. declanşarea litigiului se face la cererea persoanei interesate. c)Acte administrative prin care se aplică constrângerea administrativă De obicei. în funcţie de locul ocupat în structura ierarhică specifică sistemului administraţiei publice ( decrete prezidenţiale. contradictorialitatea. decizia de pensionare. precizări .). etc. motivarea lor în fapt şi în drept.

Ca urmare. Cauze diverse. Mobilul şi motivul actelor normative Constituie elemente ale actului administrativ care au importanţă înaprecierea legalităţii acestuia. prin lege au fost instituite anumite modalităţi practice: a. conform prevederilor legale. Motivul de drept al actului administrativ constă în acele norme juridice pe care se fundamentează autorităţile respective în emiterea actului.Condiţiile de valabilitate ale actelor administrative 1. cauza acestui act . Atât eroarea de fapt. actul administrativ va fi un act ilegal. -de drept. a dispoziţiei pe care el o conţine. de regulă. la aprecierea autorităţii publice emitente. Motivul actului administrativ poate fi: -de fapt.3. b.4. 54 din 57 54 . Competenţa are caracter legal ceea ce înseamnă că fiecare organ al administraţiei publice este înzestrat cu o anumită competenţă conferită prin lege. Motivul actului administrativ este ceea ce constituie justificarea conţinutului său.Emiterea actului administrativ de către organul competent şi în limitele competenţei sale. ilegalitatea motivului actului atrage sancţiunea ilegalităţii actului administrativ. Ca şi în cazul mobilului. Motivul de fapt constă în acele condiţii care sunt necesare în vederea emiterii unui act administrativ. atribuţiile aferente funcţiei publice trebuie îndeplinite de către titulari. XI. În scopul evitării consecinţelor negative la care s-ar putea ajunge şi pentru a asigura continuitatea serviciului public. Competenţa are şi un caracter obligatoriu. condiţii lăsate. Mobilul actului administrativ este ceea ce determină organul emitent să uzeze de competenţa sa. de ordin obiectiv sau subiectiv pot să conducă la împiedicarea titularilor unor funcţii sau a unor autorităţi administrative care le revin în activitatea specifică.înlocuirea unor funcţionari intervine în cazurile când titularii funcţiilor nu pot să-şi exercite funcţiile.delegarea de atribuţii – adică încredinţarea de către funcţionarii de decizie a unor atribuţii personalului din subordine. pag. cât şi eroarea de drept săvârşite de autoritatea emitentă afectează legalitatea actului juridic.Drept Administrativ Lect. Ori de câte ori mobilul contravine drepturilor şi libertăţilor legitime ale cetăţenilor. adică raţiunea competenţei i-a fost conferită de lege. PĂUN IRINEL IX. univ. drd.

Alteori. Subordonarea competenţei mai are loc. Situaţia actelor administrative emise de funcţionarii de fapt. ori de câte ori actul administrativ este emis după aprobarea prealabilă a altui organ administrativ. 3)Forma şi procedura de elaborare a actelor administrative de obicei. pag. în sensul că se exercită în mod continuu. PĂUN IRINEL Competenţa are. totuşi. De exemplu. În principiu. în limitele competenţei legale.Subordonarea competenţei faţă de altă competenţă În mod curent. Principiul subordonării ierarhice care este caracteristic sistemului de organe ale administraţiei publice. În sfârşit. actele administrative îmbracă forma scrisă.Drept Administrativ Lect. în formă indirectă. dar adeseori li se recunosc efecte juridice şi deci. ţinând seama de buna-credinţă a cetăţenilor în favoarea cărora au fost eliberate şi de condiţiile speciale care au creat convingerea că funcţionarul a acţionat. prin actul administrativ ce urmează a fi emis. chiar dacă ele au caracter individual. un caracter permanent. Avizul conform reprezintă un punct de vedere exprimat cu privire la o anumită problemă şi care este obligatoriu în rezolvarea acesteia. în cazul aprobării ulterioare a actului administrativ d către un alt organ administrativ (aprobare expresă sau tacită). deciziile de aplicare a celor dintâi. considerată ca o garanţie de respectare a legii. 55 din 57 55 . organele deliberative stabilesc deciziile de principiu. drd. menţionăm cu acest prilej . Actele emise de organele colegiale ale administraţiei publice trebuia să îmbrace întotdeauna forma scrisă. Atunci când forma scrisă este impusă prin lege. de regulă. validitatea. actele juridice emise de aceste persoane sunt nule. subordonarea competenţelor organelor administraţiei publice are loc prin divizarea competenţei între organul care adoptă decizia de principiu şi organul care ia decizia de executare efectivă. 2. modalitatea de subordonare care intervine . Funcţionarii de fapt sunt acele persoane care nu au primit o învestitură legală pentru îndeplinirea unei anumite funcţii publice. independent de existenţa unei dispoziţii care să sancţioneze cu nulitatea lipsei formei scrise. iar organele executive. emiterea actelor administrative este condiţionată de obţinerea unor avize conforme date de alte autorităţi ale administraţiei publice. aceasta va trebui socotită ca o condiţie de validitate a actului administrativ individual. dă dreptul organelor situate pe o treaptă superioară să controleze şi să îndrume activitatea organelor inferioare. univ. inclusiv în ceea ce priveşte respectarea normelor de competenţă în emiterea actelor administrative. deoarece numai în acest mod se poate dace distincţie între hotărârea adoptată şi opiniile exprimate de participanţi la şedinţa organelor respective.

concomitente şi posterioare. drd. întrucât sunt supuse. pag. s-a admis în doctrină că . în toate cazurile. Actele administrativ-jurisdicţionale fac însă. 56 din 57 56 . Formele procedurale pe care le întâlnim în procesul de elaborare al actelor administrative se clasifică în trei categorii: anterioare. univ. excepţie de la această regulă. actele administrative nu trebuie motivate. PĂUN IRINEL Tot legată de forma actului administrativ este problema motivării. În general. obligaţiei motivării. spre deosebire de hotărârile judecătoreşti.Drept Administrativ Lect.

PĂUN IRINEL pag. drd.Drept Administrativ Lect. 57 din 57 57 . univ.