You are on page 1of 14

Regnul animalia

Inc ren gitu ra Nlollusca Molugtele sunt metazoare triploblastice, protostomieni eucelomali, cu simetrie bilaterald sau asimetrice. Ele sunt animale cu corpul moale a cdrui tegument secrete mucus. Melcii, scoicile, sepiile gi caracati!ele sunt molugte. Cele mai multe specii de molu5te au corpui inchis intr-o cochilie calcaroasd, formatd din una sau mai multe piese, secretatd de manta. in rdndul molugtelor, majoritare sunt speciile acvatice, dominant marine. Potrivit celor mai recente evalulri (Chapman 2009), au fost descrise 85 000 specii actuale, din care 52 525 sunt marine, 24 000 sunt specii terestre gi doar 7 000 trdiesc in ape dulci. insE, se estimeazd cd numdrul total de specii ar putea varia intre 120 000 gi 200 000, dintre care 70 000 sunt fosile. Dintr+ toate increngituriie, Molusca are cei mai mrrl1i reprezentanli in mediul marin. Aproape 23% dintre organisrnele marine cunoscute gi descrise sunt moluste. Acestea sunt rdsoAndite de la linia tdrmului p6nd in zonele abisale. Molugteie sunt extrem de diverse in ceea ce priveqte mdrimea, structura anatomicd, manifestdriie compoftamentale gi tipuriie de habitate ocupate. Dimensiunea moluqtelor variaza de la c61iva miiimetri pdnd la cAliva meri ca in cazui cefalopodelor care delin qi recordul de greutate. Structura corpului este diversd de la un grup la aitul insd sistemul neryos, mantauua gi camera mantalei sunt eiementele comune pentru toate molugtele. Molugtele sunt rdspdndite pe aproape toatd suprafala Globului, din zona abisaid pdnd in zona subalpina, insd diversitatea maxim6 se inregistreazl. in zonele tropicale marine gi
tPrparrc

in rAndui molugtelor acvatice,

se difereniiazd specii bentonice gi specii pelagice. Dintre cele bentonice unele sunt sesile, trdiesc fixate de substrat sau ingropate in sedimente, altele se deplaseazi pe substrat. in rindul speciilor pelagice se detapeazA ca bune inotdtoare gi prd.ddtoare vorace sepiile qi caracati{ele, acestea fiind totodatl gi cele mai evoluate molugte. De remarcat este cd dacd scoicile gi cefalopodeie sunt molugte exclusiv aevai:lce, 8C7o di;r'rre g.isieiopctie (me1ci) srr,.";pccii tere.ire.' j 'r : i In prezent. molugtele acvatice dulcicole gi cele terestre sunt cele mai vulnerabile gi ameninlate cu extinclia. Astfel, pe Lista Rogie a IUCN, publicatl in 2004, figurau ca fiind in pericol aproape 2000 de molugte terestre gi dulcicole gi 41 de specii marine (Lydeard 2004). Dovezile paleontologice ne spun c[ molugtele dateazl din Cambrian. Fosile de circa 540

lumaqelice). Cu ajutorul cochiliilor prezente in sedimente se fac datdri pentru rrr*l:r-'*fl,fr.qnr!]r:r3.recorrstitr'r*,1d9iiJ9cl.[rpdii,afazelt'relenei,ice bazine marine cain cazul Mdriil.{egre. Unele specri fosrie constituie specii indicatoarein cadrul scdrii geocronologice. Din cele mai vechi timpuri, specia umand a vaiorificat bunuriie oferite de moluste. O

Il,';l;nJ,il,"Ll"T;1Ti:ft %'i;11,]':"'i::1,1"f YH::,:',?ll,i];.?:i#::i

HJ"ff *J'ff i',T:','.",T"Tlii:;ff ,*:,;"::lrff :fi ilil:3i:T*;#'#",ffi1i
cultivare. Speciile ,,populare", care au mare cerere pe pia15, sunt crescute in ferme de acvaculturS.. In Europa principalul producitor de ,,fructe de mare", denumirea comerciali

til

gi culinara, este Franla in timp ce lider mondial este China, cu 80% din produclie (circa

()

Perlele, sideful gi cochiliile sunt materiale folosite pentru confeclionarea bijuteriilor gi a obiectelor de lux. In antichitate, din meicul marin Murex se extrigea colorantul ro;u numit purpurS, iar cochiliile altor specii au fost utilizate ca monedd de schimb. Taxonomia modernE'i,,l'.rarte molugtele in i0 clase, in doud dintre ele sunt incluse molugte exclusiv extincte. Toate molugtele actuale dar gi unele specii extincte au fost reparlizate in urrnitoarele clase: Aplachophora, Polyplacophora, Monoplacophora, Castropoda, Bivalvia (Lamelibranchia), Scaphopod4 Cephalopoda, Caudofoveata. Clasele Helcionelloida gi Rostroconchia sunt fosile. Clasele Gastropoda. Bivalvia gi Cephalopoda grupeaza majoritatea molugte lor actual e.

iVlorfofiziologia mol ugtelor
Termenul de molu:e5 derivd de la cuvAntul latin molluscus care insec;.nn6 moale. Corpul moiugtelor se imparte in trei regiuni: capul. care se distinge mai mult sau mai pulin clar de tr-unchiul, in care se afld. majoritatea organelor interne, gi piciorul. Fa{a de aceastd alcdtuire generali, moluqtele au dezvoltat o varietate extrem de mare de structuri ale n^r ^^-.Stitui deOSebiri fundamentaie de la O ciasd la alta r qr, v! ^^-"1"i ^o yvL wvrt Definitoriu este faptul c5. toate molugteie au manta. Vlantaua esie tegumentul care acoperd corpuI gi cdptugegte cochilia. ln raport cu dit'erite]e forme aie cochiliilor, mantaua formeazi cute care atirnd pe laturile corpului ca la bivalve sau acoperd. partea posterioard ori pe cea anterioard. a corpului. Din aceastd cauzd intre manta gi corpui molugtei existd o cavitate numitd camera mantalei (cavitatea paleala) gi in care se afld anusul, branhiile canalele nefridiale gi cele ale organelor sexuale. Mantaua secretd cochilia. Aceasta esie formatd din chitind gi conchio'lina impregnate cu carbonat de calciu. Fac exceplie unele gastropode gi cefalopode (sepiiie gi caracati;ele). Pierderea cochiliei este o adaptare la modul de viall activ gi dezvoitarea altor modalititi
de ap5.rare.

"-'-:ti:-.-

In structura cochiliei se diferenliazd,trei straturi: periostracum, ostracum gi hipostracum. S'il'l,i*l."vxt+rj-ti ',' l, l,rjiutraciirri - esie oigarri.e ;,fcimat dii..cr,*eh:il,r:.'-',.ii iiaprhri-" . coloralia cochiiiei. Stratul de mijloc - numit ostracum - este alc5.tuit dintr-o relea de prisme caicaroase. Partea internd a cochiliei poate fi matd, cu aspect po4elanat, sau sidefati Organele interne sunt grupate in partea dorsald a corpului, alcatuind masa visceralE. Majoritatea molugtelor au un picior musculos, ca o talpd sau o lami de topor. Piciorul posedd senzori de echilibru La gastropode piciorul secretd mucus care ie ajutd sd se deplaseze prin alunecare, la monoplacofore funclioneazd ca o ventuzd cu care se fixeazd de un substrat dur iar la bivalve este adaptat sd se ingroape in sediment. La cefalopode proryulsiag,orpuli.i.. . ..acesia eSte dlviZ.j' .,1i brate si tentacule,..r,rl : acesta este diviz:il'in ,,ln a!+1r_lq1--rq*;, ;-_ 1,.'.1 r,1; sr rJr r:en . ....J,. Ig"pqlt* r.:t:rj'lrr.i.{.aLi .,"-r,. ..'i::.t | . - , .. :.. , :l=ril::.i:r,_c. -i.-.:. Sistemul circuiatoij 5rstemul crrculator al molugteLor este molustetor este'parlial inchis. Inima, aflata in celom, primegte sdngele oxigenat de la branhii in atrii, ?l pompeazd in ventricul gi de acolo in aorta ce se deschide in hemocel. cavitatea in care se afld celelalte organe interne. Atriile sunt gi parte a sistemului excretor. Ele asiguri o primd filtrare a sdngelui, toxinele fiind eliminte in celom ca urini. in celom, nefridiile desdvArgesc procesul de excregie, resturile nemetaboiizate fiind eliminate prin tuburi in camera mantalei.

Molugtele cu via!d. acvatici respird prin branhii, la majoritatea speciilor in numdr de doud. Branhiile, in formd de pene, sunt alcdtuite din filamente pe care se aflifoarte mul1i cili. Eie se afli in camera mantalei pe care o impart in doud compartimente. Apa patrunde in camera mantalei prin compartimentul bazal gi este eliminati prin partea superioari. Circulalia apei este asieurati de o categorie de cili specializa\i care genereazi curentul de apd din manta. Alte doud tipuri de cili funclioneazl ca fiiire i;.;. impiedici accesul substanfelor toxice gi a particulelor sedimentare in manta. Activitatea acestora este controlatd de senzorii chimici aflali in camera mantalei. Branhiile sunt strlbdtute de doud vase de singe: unul carea aduce sAngele din hemocel, celdlalt care duce sdnge oxigenat la inima ( ). Modul de hrdnire al molugtelor este foarte variat: sedimentofag, fiitrator, fitofag gi carnivor. Caracteristic pentru aparatul bucal al majoritalii molugtelor este radula. Aceasta este o placi pe care se afl6 numerogi dinfi recurbali dispugi in mai multe giruri gi care sunt inlocuili pe mEsurd ce cad. Radula ste pe odontofor. Ea funcfioneazd. ca o rdzltoare pentru desprinde de pe substratu dur bacteriile gi algele, pettru a rupe gi. mErunli.alte forme de hran6.. Radula, impreuni cu odontoforul, este aclionatd de mugchi speciali. in cavitatea bucald se deschid glande secretoare de mucus lipicios care adund fragmentele de hrani. Amestecui de hran5. gi mucus este condus de numerogii cili citre stomac unde se realizeazd di gestia. Clasa Polyplacophora Polyplacoforele sunt moluqte primitive, exclusiv marine, a cdror corp este acoperit dorsai cu o cochilie alcltuitd din opt piese (placi) calcaroase mobil articulate. E1e sunt specii bentonice, care triiesc pe substrat dur (pietros) indeosebi in zona intertidald, fiind astfel expuse periodic mediului aerian, gi in zona subtidal5.. Se cunosc circa 1000 de specii de polipiacofore iar reprezentanlii acestei familii sunt chitonii.

Clasa Gastropoda (Melcii)
' '- '-' 1--': _
:

Toate molugtele cu cochilie au un picior musculos folosit pentru locomolie, o masa viscerald care cuprinde cea mai mare parte a corpului gi o manta care secretd substanlele
din care este formatd cochiiia. Gastropodele se disting de aite molugte prin cochilia nearticulatE, formatd dintr-o singurd
pies5.

Gastropodele de apd dulce in stadiu aduit. majoritatea melcilor acvatici dulcicoli misoard intre 2 gi 70 mm lungime. Unele specii sunt hermafrodite, altele au sexe separate. Formele juvenile arati la fel ca
dypp nLrmdrill de'spirale ale eochilj_e;i. Dg oDl(:er, un merc a carui cochiiie are mai muu oe parru rasucrn eite;;'ldijlf'"' ''' Tipul organelor respiratorii imparte melcii dulcicoli in doua categorii, acestea fiind in acelagi timp gi un indicator al regimului de oxigenare a habitatelor acvatice. O categorie este cea a melcilor care respird cu ajutorul branhiilor (melcii branhiafi, prosobranchia). Au nevoie de ape bine oxigenate, ceea cei face sensibili la poluare, fiind bioindicatori ai
gdulgi.i, dar

qlrlt m1|njgi, $.ltgicii,;-e-;{eos1b.e.t:

apelor curate.Cealalte categorie respird prin piimAni (rnelcii pulmonafi, pulmonati).

?)

Ac;tia inhaleazd aer, uneori ap5,, intr-o

structrE. internd asemenea plS.mAniior gi apoi absorb oxigenul disponibil. Faprul ci respiralia lor nu este condilionatd de oxisenul dizolvat din apd, in face mai toleranli 1a poluare. Prin urrnare o api cu o populalie mare de melci pulmonali dar cu pulini melci branhiaii sau chiar absengi, indicd un mediu s5.rac in oxigen, posibil din cauza poludrii ridicate. Castropodele dulcicole se hrdnesc cu alge, micronevefiebrate, detritus. Unele specii se hrdnesc filtrdnd apa, de unde re;in organisme planctonice gi particule organice aflate in suspensie. Marea majoritate a melcilor dulcicoli preferd apeie stagnante (lacuri. baiti. iazuri, mlagtini) gi apele curgitoare cu scurgere lentd. Habitatele cu pH acid sunt improprii vieluirii gastropodelor deoarece limiteazd disponibilitatea ionilor de calciu necesari construirii cochiiiei acerstora. Castropodele dulcicoie trdiesc pe o mare varietate de substraturi - roci consolidate, nisip, mdl. debriuri, vegetalie. Existd gi specii a cdror prezenle este condilionatd de un anume tip de substrat. Nisipurile mobile gi pietrigurile din zonele cu curgere turbulentd a rdurilor sunt evitate de molugte. In apele stagnanre mici gi".pu{in agitate tr6iesc cAteva specii de melci (Limnaea sp., Physas sp,. Planorbis sp.) la interfala apE aer, fiind componente ale neustonului.

Molugtele bivalve dulcicole Pelecipodele duleicoie sLint organisme bentonice care trdiesc fixate de substrat sau ingropate in sediment. Ca adaptare la acesi din urmd mod de viafi, aceste specii posedi o structure speciali. numitE sifon care iese in afara sedimentelor. Cu ajr-rtorul sifonului, scoica genereazi un curent de apa care strf,bate corpul. Din apd, prin filtrare se reAine hrana (algele qi detritusul organic) gi oxigenul dizolvat care este absorbit ia nivelul branhiilor gi a mantalei. Molugtele bivalve pot fi glsite in rduri gi lacuri de toate mS.rimile. Lipsesc de obicei din pdrAuri, izvoare gi mlagtini acide. Diversitatea gi abundenla maximd se inregistreazd in zona litorala a lacurilor mari gi in sectoarele de albie cu scurgere lentd The two types of freshwater bivalve found in Maine are the fingernail clams (Famiiy Sphaeriidae) and mussels (Family Unionidae). At 2-20mm long adult fingernail clams are much smaller than adult musseis, which generally range from 30-250mm. Both tvoes of oivalve rlave disrinct'maie and female genders and relrociuce sexualty. Whereas juvenile iingernaii ciarns hatch looking essentialiy iike small adults, newiy hatched musseis look nothing like adults. These young mussels, called glochidia, attach themselves to fishes. This parasitic phase does minimal harm to the fish host and serves to transport young mussels away from their parents. Once attached to a flsh, glochidia mature into their familiar adult form, fall off the fish, and seitle into the much more sedentai-y Iifestyle of adult mussels.
Freshwater bivaives can be found in ail sizes of lakes and rivers. Mussels are the most dlverse and abundant in the littoral (near-shore) zones of large naturai lakes and in shailow areas ot medium to large rivers with a moderate current. Mussels generally are not found in springs, srnall streams, or ponds, They prefer courser sediments, such as sand and gravel, as it is difficult'io,:' tllem to.:13y at the sui-face of ioose, fine sedi"nent. Fingernail clalr::: Ere the cominant olvalves in teirrporary habitats, ponos, arrd the 0€cp€r pLnibns cii iakes. They are most common in standing water, although they can occur in all water velocities. Fingernail clams are the most diverse in fine sand, silt, and ciay, which provide sufiicient support to keep their small bodies from sinking into the sediment.

Fingernail clams are somewhat tolerant of pollution and habitat disturbance. Because they thrive in loose sediments and feed off of alaee and detritus they do well in areas that are nrildly affected by organic pollution. However, because they breathe dissoived oxygen, they
do

4

not do well in severely affected waters with anaerobic sediments (sediments that lack oxygen). Freshwater mussels are more sensitlve to poilution than fingernail ciams, They do not tolerate accumulated silt and loose sediment from runoff. They are sensitive to changes in stream morphology that aftect current, such as dams. Changes in fish communities that reduce the abundance of the fish species parasitized by young mussels also affect mussel communities.
- '- !- 'L--- >Cll5lLl vrlreJ, frpqhweter mrr<qpis erF rrnF of the fer,r"r invprtpirretF nrnrrn< rh:f UUtr LU Ll ltr>C ----rr:vitipq r''rr,,vveLr, rgvy lrrvEt Lquta!q 9rU-r- -,,-rnnftin z leraa nrrmher nf ,, 'rnncred <nF.rtrq !s JHL!'!J,

Molugtele ca specii invazive Daca in apele din RomAnia scoica Dreissena (D. polimorpha Ei D. bugensis) este o specie nativd. gi comunf,, in Mariie Lacuri din America de Nord, aceastd moluscA este o specie invazivd cu impact major: nrodificarea substratului, modificarea compoziliei comunitililor de specii gi a habitatului. Studiile au ardtat cd aceasti moiusce afecteazd densitatea gi supravie$uirea nevertebratelor bentonice.Aceastd scoice bentonicd sesile, care practic ,,paveaza" substraful, indiferent dacd este moale sau dur, compacteazd: sedimentele, cu coii:ecin!e directe asupra a doi specii bioturbator," nativi: insecta eferneridi Hexagenia gi molugtele unionide (genul Unio). Experimentele au aritat cd densitatea de Hexagenia cregte in prezenla molugtei Dreissena, populaliile de nematode scad iar oligochetele gi comunitdlile microbiene rdman neschimbate (DeVanna 2006). De asemenea s-a observat cd. atunci cdnd popLrleazd substrat dur, in habitatele respective cre$te abr,rndenla locala gi diversitatea rnacronevertebratelor ca urrnare a unei complexitdli structurale ridicate a biocenozelor generate (Gonzalez and Downing 1999). In Marea Neagrd., inclusiv in apele teritoriale ale Romdniei, "celebrele" molugte invasive sunt melcul Rapana thontasiana gi scoica Mya arenaria (Zaitsev et Mamaev , 1997). Rapana thomasiana, originar din Marea Japoniei, a fost semnalat pentru prima datd in Marea Neagri la inceputul anilor 50 ai secolului Al XX-lea. A fost introdus accidental sub fonnd de oui. lipite pe carena vaselor. Pentru ci este un praditor, consumator de molugte, a avut un impact negativ asupra malacofaunei locale de bivalve: oysters,
mussels and other bivalves. Despre Mya arenaria se crede cd ajuns in Marea Neagrd fie din Marea Nordului, fie de pe coasta atlanticd a A mericii e Nord impreund cu apele de baiast din navele comerciale. Prezen;a ei in M.1'.&$ra albst menlionaia pentru pnina datb in 1966 iSngzi QdeSsa, iar in apele romdnegtiin anu[ 1967 (Gomoiu,2007). Aceastd specie, carnivord. a devenit prddEtoare a micii bivalve autohtone Lentidittm mediterraneum, ale cdrei populalii au fost practice decimate. De asemenea. specia a intrat in competilie pentru habitat cr.r alte doud specii autohtone - Corbula mediterranea qi Cyclonassa neritea - a cdror asociafii cd, le-a

eliminat (Gomoiu, 2A07). Pe de alt6 parte, ea insigi a devenit sursd de hrand pentru mai multe specii locale de pegti iar prin densitatea mare in cadrul asocialiilor bentale, al5turi de alte specii filtratoare, p.rocgsului natural de autoepurare a apei' formgazd;,pompe , !i9!lqaio"ar!'l a sp".ijii ae niolu;te din lnaiidi'l.agri"cii:.:r :rt rqi 5i'nli,*sii:ipiotecliii'iiri" F-eli ri'lb.uia,-Cyclop-e donovrii, Donacilla cornea, Halichondria panacea, Melaraphe neritoides, Ostrea edulis, Pachygrapsus marmoratus, Patella tarentina, Solen vagina' (

Protocolul privind Conservarea Biodiversitilii gi a Cadrului Natural al Mirii Negre la Convenliaprivind Proteclia Mirii Negre impotriva PoluErii, Convenlia de la Bucureqti, 21 Aprilie 1992.

I

Increngitura Annelida
Anelideie sunt animaie cu corp vermiform, segmentat, alcatuit din mai muite metarnere, inelare, de unde qi numele de vienni inelali (lat. arrnelus = in€i). ' ''. Anelidele sunt metazoare triploblastice. protostomieni eucelomali cu sinretrie bilateralE. Cele mai muite specii trdiesc in mediile acvatice (marine gi dulcicole), ca liber inotitoare 9i bentonice. Speciile marine sunt r6.spdndite din zona intertidali. pdna la izvoareie termale abisale. Anelideie acvatice au dimensiuni care variazd,intre iqi 30 cm. Formele iibere sunt inotdtoare gi bentonice, triind la suprafald sau ingropate in sedimente fine. mdluri. Circa 10 000 de specii sunt terestre. Speciile parazite se hrd.nesc cu singele vertebratelor acvatice in fiecare sesment - metamer - se afli o pereche de saci celomici, o pereche de ganglioni ' 5i o pereche de metanefridii. Metamerele pot avea sau nu parapoCe.(apendici laterali) in care sunt infip1i cheli locomotori. La exterior. peretele corpului posedi o cuticul5 sublire, umedd 9i transparentS.. Celomul - cavitatea corpului - este plin cu un iichid care funcfioneazd ca schelet hidrostatic. Anelidele au un sistem digestiv compiet, cu qur5. gi anus, sistem vascular inchis pi respira cutanat sau branhial. Se reproduc asexuat gi sexuat. Anelidele sunt impdrlite in trei clase: Polychaeta, oligochaeta, Hirudineae.

Viermii polichefi
Clasa Polichaeta reune$te animale cu coqpul se-qmentat in inele prevdzute cu o pereche de lobi cdmogi tunili, numili parapode, in iare sunt infipgi mai muigi peri rigizi (aicatuili din chitind) numili cheli ce ajutd la locomofie. in plus, chelii fuclioneizagi ca receptori ai pipdirului. Corpul polichetelor este constituit din trei regiuni: 1) protostomium, partea anterioard a corpului in care se difereniiaz1.capul;2) soma sau trunchiul: 3) pigidiul. partea terminald a corpului care esre lipsita de parapode. Prini.l insl-al coipuiui-icrmeazi capui, cirsiiirct.le res:ul et,tp-;ui. i-a'lap srrrit.sitr-rate organele senzoriale (ochi, palpi, antene) gi gura, pozifionata ventrai. Ultimul inel (pigidium) poarte anusul gi in loc de parapode este prevdzut doi apendici caud.ali. Se ciepiaseaza prin rdrare gi inor. Formeie sedentare tr5iesCin ruburi.. Toate polichetele sunt acvatice, majoritatea triind in mediul marin, unele ingropate in sedimente. Ele sunt polifage. Speciile carnivore posedE un aparat bucal alcdtult ain Ai.i diniate iar faringele este este cdprupit cu o membrand pe care se gf,sesc ingrogdri asemin6toare dinfilor.Speciile parazite folosesc oc6teva perechi de parapodii pentru a se fixa de gazdd.

*

Viennii.poliche1imarini,.caretrf,ie.;c.irrsrocati.,ur-sgdir:cnte'alac.t1t.'.;1rf;''spi1ii1g Arenico[a marina gi Nereis diversiColor, prin modul lor de viala indeplinesc o multitudine de func1ii in cadrul ecosistemelor bentonice marine, contribuind inclusiv,

direct gi indirect, la biodegradarea gi antrenarea poluanlilor organici din sedimente. Aeeiti vle'-miJa-fi alte ca'e rrEiesc ingropareqrsedeplaseazi in sed.imente, au d.ezvoltalmai muite adaptari fiziologice particulare. Ele sapd cu repeziuciune galerii prin mediul sedimentar, contribuind Ia antrenarea gi migcarea unei cantiteli impresLnante de material

,/1

t/)

sedimentar intr-un timp scurt. Aceast6 activitate impreund cu ventilarea galeriilor pentru obginerea oxigenului necesar gi ingurgitarea sedimenteior penffu oblinerea hranei are

: ':;

!A.-.,cco|ogiccaraci;ristic'r'lurniflndicc.'ti'ne1]dianCiuioluare.caiesccalcuie'az6ca".raport . dintre suma dominanleior speciilor ,,santinele de apd curatd" gi suma dominanlelor speciilor,,santinele de apd murdard" (Belian 1980 citat de Surugiu 2005). Evident,

consecinle profunde asupra caracteristicilor fizice gi biochimice ale mediului de sedimentare (Banta et Andersen 2003). Toate activitelile de amestecare gi modificare a sedimentelor de citre organisme poarti nurnele de bioturbagie. Astfel prin bioturbalie are loc redistribuirea particulelor organice in profiiul vertical gi orizontal al sedimentelor, stimuiarea activitelii microbiene de descompunere materierii organice, oxidarea compugilor meralici de tipul FeS gi Fe51. Irigarea sedimentelor in profunzirne prin sistemui de galerii stimuleazi oxidarea \T{+ la NO3, nitrificarea gi denitrificarea. Concentralia poiuanlilor organici gi anorganici din sedimente poate fi, uneori, mai ridicatd cu cAteva ordine de mlrime decdt cea din api. Prin bioturbalie, acegti poluanli pot fi eliberali in apd sau dimpotrivi, pot fi descompugi de flora microbian6, stitumulatE de aceealeagi procese de bioturbalii mediate de viermii poiicheli (Banta et Andersen 2003). Aprecierea gradului de eutrofizare a apelor costiere se poate realiza gi prin analiza structudi asocialiilor de polichete (Surugiu 2005), aceste organisme jucdnd rolul de indicatori biologici ai calitl1ii apelor (Pockiinglon and Wells, 1992). Asfei unele specii de polichete manifestd comportament oponunist, deoarece se dezvolti in numir foarte mare in condiliile unui mediu sdrac in oxigen, devenit faral pentru alte organisme. Simplificarea structurii cenotice gi hrana din beigug, reprezentatd de detrirusul rezultat din organismele moarte prin hipoxie gi anoxie. devin condilii de viald opiime pentru polichelii oportunigti. in final, acrivitare acestora devine benefici penru ecosisternele marlne deoarece prin consumui detritusului organic elibereazS. sedimentele de o sursd suplimentard de poluanli pentru ap6 (Pocklinglon and Wells, 1992). Speciile fiitratoare, care relin particulele suspendate, purifici apa. Predominarea anumitor specii de polichete constituie un indiciu bun al starii de sdndtate a domeniului bental. Potrivit autorilor Pearson & Rosenberg (1978), un puternic dominat de polichete tubicole de taiie mici este un bentos poluat cu puluanli organici, gi indicl o eutrofizare puternici. Pe de alta parte existd gi specii indicatoare de ape poiuate, ,,santinele de apd murdare) existi gi specii indicatoare de ape curate, "santinelele de apd curatd''. Pentru evaluarea calitalii mediului marin prin intennediul polichetelor a fost propus gi un indicator

valoarea supraunitara indicd un mediu marin nepooluat sau slab popuat. Dintre polichetele din Marea NeagrE, specii bioindicatoare ale procesulr.ri de eutrofizare, distribuite intre 5 gi 20 m adAncime sunt citate (Surugiu 2005): Neanthes .succinea (abundenla medie de 547 indiviziim'gi biomasd medie de 18,904 fm'),Spio decorattts (cu densitdli de pdn[ la 2380 indivizi/m'la - 10 m in dreptul Capului Midia) 9i Heteromastus filiformis. in apele litorale rominegtt, Poydora cornuta s-a dezvoltat

'.:|!:.v.}n'}ia-='n..9;ploziv,abunder,lE.de:t000-22Q0Q."ir1divizi/m*findunfapt"ohisnuj.Inpr:ezent-:: specie reprezintd 23,3o din abundenla totai6 gi, respectiv, 8t,8% ciin biomasa totala a
o

s

"' *sih l+

"

n'!';:
:

ffi ? : iIlj:: J"# ilT
St' I I i s

n:xills
I'
I

ffi :::r #,l#!l),,,

* i s z o n a, a

Fo

arre

sant

gr

es

il i s

ri

T-jF e

lie

hy a I i n e,

Viermii oligocheli
Oiigochetele iormeazd al doilea mare grup din increngdtura Annelidae, cu 3 100 specii cunoscute, adici aproape o treime din intregul filum. In doul treimi din familiile de oligochet-e sunt $upate speci: .,lcvatice gi semiacvatice, majoritatea dulcicole. Celelalte familii adund speciile dominarri terestre sau exclusiv terestre, ceie care triiesc in soi, numite generic viermi de pimint sau rdme. Cu exceplia continentului Antarctica, r6.mele populeazd aproape toate tipurile de sol din lume. Daci speciile mici sunt prd.daroare, speciile mari sunt geofage gi sedimentofage. Se cunosc gi cAteva specii parazrte. Degi nu exista dovezi fosiie care sd permita o datare precisi, se gtie ca viermii de pdmAnt sunt printre primele organisme acvatice care au colonizat mediile terestre acum circa 200 rnilioane ani (Lavelle et al. 2007). Oiigochetele sunt anelide f[rd cap, segmentele corpului sunt lipsite de parapode iar chelii sunr scu4i, pulini gi infipli direct in tegument. La majoritatea speciilor terestre, in mod 4 norrnal, fiecare sesment dt corpului posedd 8 che1i. grupali in patru perechi. Corpul oligochetelor, alcdtuit dintr-un numdr mare de segmente sau inele (la Lumbricus terresrris pAnd Ia 150). La speciile terestre, corpul este acoperit cu mucus secretat de nurneroasele glande mucoase aflate in epidermd. Mucusul pdstreazd pieiea umed6, acest fapt fiind vital, deoarece aproape roate oligochetele sunt lipsile organe respiratorii, astfel cd. ele respird pe toatd suprafafa corpului. Peretele corpuiui este strdbdtut de o relea de mugchi longitudinali gi circulari care sunt antrenali in procesul locomotor gi in cel de sf,pare a galeriilor, la formele terestre. Uneie specii acvatice, bentonice. triiesc parlial inconjurate de un tub, construit din sedimente aglutinate cu mucus, a$a cum este genui Tubifex. Oligochetele se deosebesc de polichete prin faptul cd sunt organisme hennafrodite (cu testicule gi ovare separate), care la maturitatea sexuald, prezintd. clitelium adicd. regiunea copulatoare la nivelul cdreia se realizeazd fecundalia reciprocd. AceastE regiune aratd ca un mangon care invelegte mai multe ineie din partea anterioard a animalului gi este foraratd dintr-o ingtogare gaindulard epidermicE care are gi rol in formarea coconilor in care sunt *-E;isC'gi depuse cAteva.oui. Coconii speciei Lumbricus ten'estris au in jur de 5-6 mm. ip'ecii cai"*ia",nmuf1eic aseiuat, priir fragfienfrea"Cdrpulir. I-rb aserienea, oi remarcat este marea capacitate de regenerare a unor indivizi care au suferit riniri grave, ciriar secfionari ale corpului. Indivizii tineri gi cei imaturi se gdsesc in primii 14 centirnetri ai profilului de sol. Sistemul nervos este format din creier gi nervi. Raportat ia dimensiunea corpului, creierul oligochetelor este mult mai dervoltat decAt al unor nevertebrate mai mari. Datoritd modului de viali trebuie si proceseze qi interpreteze un numir mult mai mare de informaEii senzoriale gi sE coordonezevariate gi complicate miqcdri. ""*- *$-istemul circulator estg inchis, adicl sdngele circulE prin vase. Acestea s.unt inconjurate ". l,ie:m*5ehi'care,'se contiacii ,iri,;;;ln-a:es"fel asigurAn,ii,-5n*periiiatenta circulalie a. " sAngelui prin corp. Sdngele circulE, de la cap la coadd prin vasul ventrai, gi de la coadi Ia cap prin vasul dorsal. SAngele este rogu datorit[ hemogiobinei, pigmentul respirator. Oxigenul din mediul inconjuritor difuzeazE pasiv prin piele gi este transportat de sistemul

- '

--

-l -

.

strinverse

.

sistemul circulator gi eliminat prin piele in afara corpului.

Olieochetele terestre

'l/

Oligocheteie terestre - viennii de pdmAnt sau rAmele - se deplaseazd prin tArdre, datoritE extensiei qi contracliei fiecarui segmant al corpului. Fiecare segment devine, altematir', scurt gi gros, prin contraclia mugchiuiui longirudinal, gi lung qi sublire, prin contraclia mugcului circular. (Vezi Cum se scrie un text stiintific). in acest fel se fonneazi unde de contraclie care trec de-a iungul corpului de la partea anterioard cdtre cea rro-sterioari. in migcarea locomotorie sunt implicali gi chelii. La segmentele la care conta;t[ mugchiul longirudinal, chelii sunt alungili gi fixa1i de sol, iar la cele la care se contractd mugchii circulari, chelii sunt retragi (Georgescu, 1997). Viennii de pEmAnt se hrinesc cu litierd" format[ din frunze moarte, ciuperci saprofite gi alte resturi vegetale aflate in descompunere. Totodatf, ele sunt geofage, ingerdnd importante cantirali de sol in timpul hrinirii gi a sdpdrii galeriilor. Intestinul poseCd glande digestive care secretd enzime speciale - celuiaza gi chitinaza - care mijlocesc digerarea celuiozei din perefii celulelor vegetale gi a chitinei gi la ciuperci qi artropode. Digestia este ajutati gi de bacteriile donninde din sol, care odatd ajunse in intestinul

'

z: :: .

.:: ..r,..l:

beneficiul lor gi a rdmelor. Dirnensiunea rdmelor organisme variazd. de la cdliva mililimetri la zeci de centimetri. Speciile ,,uriage" sunt rEspdndite in zonele tropicale umede. Uriagii oligochetelor terestre sunt Megascolides australis qi Microchaetus rappi. Megascolides austraiis, o r6.md care trdiegte in sud-estul statului Victoria din Austraiia. Ea poate cre;te pdnd la 3 m lungime (4 m intins) gi 2 cm diameru. Trd.ieqte in sol intr-o relea compiexE de galerii de pind.la 2 m adAncime. Este un endemit deoarece arealul de rdspAndire este limitat la o foane micS regiune, de aceea este o specie vulnerabill. Specia Microchaetus rappi trEiegte in sudul Africii gi, pe baza descoperirii unui exempiar de 6,7 m lungime, se crede ce este cel mai iuns vierme din lume. in fun"gie de adaptdrile comportamentaie, morfologice gi fiziologice privind valorificarea resurseior de hrand disponibiie in cadrul soiului, au fost diferenliate trei grupuri ecologice de viermide pS.mdnt: 1. speciile epigeice - populeazd. gi se hrdnesc cu amestecul natural de debriuri organice aflat la suprafaAa solului. Au dimensiuni mici (= 10 cm) gi sunt intens irigmdntate.--REsp?ndirbd'ioi este cciiidilioirati cid eiistenltrsc;ilrrii0f'uu un conlinr.it ridicat de materie organici. 2. speciile anecice - au dimensiuni mari (> 15 cm) gi o pigmentalie neagrd dorsoventrald. Triiesc in galerii verticale addnci gi se hrinesc cu litiera de la suprafala solului, pe care o trag in in sisteinul de galerii. De asemenea transporti solul mineral de la suprafali citre orizonturile profunde ale profilului de sol, asigurdnd qmecrecereo" acestuia. Ele pot lasa dopuri, materie organicd ori excremente, ve ttsrrrvJLve4r i-^r.;-;-,{ ^"-t galeriilor. Specia reprezentativn gi cea mai rEspanditi. a acestui III\.l.Ill,4tltr guJ, d grup este Lunzbricus terestr"is. .:.. " ip"iiile endegeic",* sunt filifcrn're,-$gpigflm4tat€""6i-;;xclusi1,;geofeg;+.,-E]+-Ii!f,;'atq ".1 galerii permanente, iar aceste canale temporare sunt umplute cu solul inghilit gi eliminat in timpul deplasariiprin sol. Texfura, gradul de umiditate, conlinutui in ioni de calciu, pH-ul, tipurile de sdruri favorize,zd prezenla u.ror specii sau s limiteaslpe a altora-De asemenea Eaodificare caracteristicilor solului atrage dupi sine gi modificarea diversita.lii specifice a acestuia $i

.

.q

'

A Ll

mdrimea populaliilor speciiior prezente (http://www.mcwdn.ore/Animals/Ants.html). De exemplu, Lumbricus terrestris preferd solurile caicaroase.

Gradul de salinitate al solului este un factor ecologic limitativ. Rdmele sunt extrem de sensibile la stresul salin. Salinitatea, prin valori mici, se poate concretiza in diminuarea cre;terii organismului gi a reproducerii (reducerea numiruiui de coconi) pe cAnd valoriie ridiiate pot cauza moartea faunei de oligochete din sol. Concentralia ridicatd de sdruri distruge teeumentul sensibii gi provoacd deshidratarea corpului dearece rdmele nu posedl rnecanisme de reglare osmoticd prin care sd se apere.

Importanfa viermilor de pimdnt in ecosistem Importanla majori a oligochetelor in formarea gi menlinerea fenilitSlii solului a fost subliniat6 pentru prima dard de Aristotel care le-a numit ,,intestinele pimdntului" iar apoi 2000 de ani mai t6rziu de Ch Danvin (1881, "lt may be doubted whether there many other animals which have piayed so important a part in the history of the world as these lowly organised creatures") care leia considerat principalii resjlonsabili pentru ,,formarea' humusului vegetal" (Lavelle et al. 2007). Activitatea lor corespunde conceptului de ingineri de sol datorita modului de grinire geofag (ingerarea de sol) gi abiliUlii acestor organisme de a se deplasa prin sol ;i a construi structuri organo-minerale cu proprietS,li fizice, chimice gi microbiologice apecifice (Lavelle et al. 1997). Aceste structuri, numite
strucfuri biogene, sunt galeriile gi coproiitele (fecalele intarite).

in cadrul solului, mediul de viald al acestor organisme, datorita proceselor complexe

de

bioturbalie de care sunt responsabile, rAmele sunt ,,ingineri de ecosistem" in sensul conceptului fundamentat de C. G. Jones (i994) -,,organisme care direct sau indirect moduleazd disponibiiitatea resurseior pentru aite specii prin cauzarea de schimbiri ale stdrii ftzice a materiei biotice qi abiotice". Viermii oligocheli din sol controleazd procesele de agregare a particulelor de sol gi cresc porozitatea acestuia, cu consecinle in regimui hidric gi cantitatea de materie organicd disponibili. microorganismelor. Ei aclioneazd asupra structurii solului prin: 1) crearea de galerii care mijlocesc transportul de ape qi gaze; 7) incorporeazi iitiera in interiorul pr9qlu1uideS!l;''3}e!t?:e'|?s9-1..1i5rera1aasoiu1uicumateriai.Y'l':'gu!i.$.m1run1e materia orsanicE din soi; 3) eliminarea excrementeior ia suprafata solului gi/sau in interiorui soiului (Brown et al. 2000, Mummey et al. 2006). Cantitatea de sol ingerati gi eliminata de viemii de pdmdnt este impresionantS.. Anual, cd.teva sute de tone de sol tranziteazS. tubui digestiv al rAmelor. Aceastd cantitate vanazd in funclie de numirui de indivizi din sol care la rdndu-i este corelatd cu capacitatea iie
suport a soiului, exprimatd de materia organicd. disponibiln. De exemplu, s-a estimat cd in savana umedd din Coasta de Fildeg esti vorba de valori cuprinse intre 800-1300 x106 glha/an (Lavelie, 2007), excrementele depozitate variazd intre l-3 gi 20-50 tha/an ' (Lavelle and Spain 2006).iar Acolo unde densitatea acestora este deqtuf de mare, in unele 'Jiue:L 'r "'np*ltluii cligochetei:-.u:apacitatea de a ingera;i ing::':. intreaga .;ier: ie,i;-,.:rnze C;:piJsi..:i:. iiintr-un an. De exemplu Lumbricus terestris, in pddurile de amestec din Anglia, consum[ ?ntreaga litierd de frunze, estimatd la 300 g/m', in doar trei luni (Lavelle et al. 2007). g+n (SUA), .onsumA 94 numai patru sintdmAni (Lavelle et al. 2007). siptdmAni

, -"

-- rr'-

I

Solurile au o capacitate de suport definit6 pentru rAme aceasta fiind str6.ns5. legiturE cu cantitatea de materie organicd delinuti. gi cu cea pe care o adaugd in fiecare an. Ludndu-se in considerare toate tipurile de sol, num6rul viennilor de pimAnt variud.intre lgi 800 de

indivizi pe metru pdtrar, rezultai*^ activitdlii acestora fiind pe mdsurd. in general, soiui
care corespunde unei suprafele de 1m2 de teren cuitivat din SUA conline intre 50-300 de r6me iar in solul pe care cre$te o padure ori o pajigte din zona ternperatS., raportat la
aceegi unitatate de suprafatapot

fi gisili intre

100 gi 500 de indivizi.

Exprimat in biomasd gi activitate, pentru solurile umede, rAmele alcatuiesc componenta principala a nevertebrateior solului. Astfel se apreciazd cd anual, in unele locuri din Marea Britanie, circa 2,5 tone de vienni de pe o suprafald de iha de soi pot ,,procesa" p6.n6 la 1 0 tone de sol (hnp://wr,,'w.mcwdn.org/An imal s/Ants.htm l). Structurile biogene din sol;r.x fi considerate adevirate insule in cadrui pedoeccsisteme.lor

unde diversitatea organismelor care transform6 litiera,

micropr5.ddtorii

gi

:-

microorganismele sunt adesea diferite de cele din solul inconjurdtor, gi unde eliberarea de nutrienli poate fi amplificatS. sau dimpotrivd. blocatl, in funclie de virsta gi compozilia biostructurii. in ait plan al conceptului de ingineri de ecosistem, aqtivitarea rdmelor este un important factor care controleazd dinamica gi diversitatea ve-eetaliei. Brown et al. (2000) a identificat cinci mecanisme prin care rdmele pot spori performanla pianrelor: 1) eliberarea nutrienlilor in rizosferE, 2) schimbarea proprietdlilor hidraulice aie solului, 3) controiul dS.undtoriior, 4) sporirea populaliiior de microrganisme mutualiste, 5) . dezvoltarea de interacliuni aleiochimice prin producerea gi eliminarea unor secregii aemEnStoare hormonilor, influeniAnd modul de dispersie gi germinare a acestora fDeca€ns et al. 2003) Cercetdrile din teren qi observaliile experimentale (Scheu. 2003) au dernonstrat o intensificare a cregterii plantelor gi o mirire a rezistenlei la parazili in prezenla rdmelor. Comunitdlile de plante sunt influenlate de prezenla viermilor de pdm6.nt deoarece acegtia ' au e'fecie selective asuiJra -etriiirr;;ier sentirrlelor."ijfecteie cie;rerii sc maniiesti ia nivei'ui tulpinilor gi seminlelor plantelor gi mai pulin la nivelul iiaa?iirii. Aceste efecte sunt intensificate qi mai ,,vizibile" in cadrul solurilor cu fertiiitate scd.zritd decdt in cele fertile. Efectele pozitive asupra creqterii gi productivitalii pfantelor sunt explicate prin cinci mecanisme, rezumate astfel (Lavelle et al. 20A7): 1. eliberarea de nutrienli in excrementele proaspete care sunt preluali de rEddcinile fine ale plantelor. Excrementele 2. imbundtdfirea proprietdlilor fizice gi chimice ale solului. Excrementeie aclioneazd ca un tampon pentru valorile extreme de pH ale solului, care ar face imposibilE r:,,rr--::. ,-.- t,i ., -ahsarbli.a n':iiienliiur.de.c-ipl.epl^{q,gfesf. ni.relul co,np';s,;i,o; '-.:, rrzat care ool fi uqor asimiiabili de cdtre piante 3. intensificarea activitefilor microorganismelor mutualiste, a micorizelor gi a bacteriilor fixatoare de azot 4. proteclia directi. impotriva parazililor din sol gi proteclia indirectd impotriva

iiit-l] .jn,

::

ai rdmelor au capacitatea de a combate o serie de dEunitori ai plantelor.

5.

stimularea cregterii

prin

inducerea

de efecte

asemdndtoare celor provocare

,

" ';

hormoni Excrementele ddunatorilor au abilitatea de a fixa metalele grele in degeurile organice. in acest fel se eviti absorblia metalelor grele de citre plante in cantiteii mai mari decdt le este necesar (lrnp :iir,r,u'w. tastefu I e ard en co m/wo rm casri n ss.htm). in ciud.a *ufi e urrna prezenlei in soi a rdmelor, agricultura modern[, de tip indusuial, ameninid populaiiile gi diversitarea acestor organisme care fac parte din fauna solului. RAmele sunt sensibile la lucri.rile de mecanizare excesivS. practicate de agricultura intensivd, la o serie pesticide utilizate pentru combaterea buruienilor, gi la alli poluanli organici gi minerali. Rotalia culturilor gi indepdr-tarea resturilor vegetaie sunt al*.e cauze cu impact negativ asupra r6.melor. Datd hind sensibiiitatea lor la siruri (cloruri de sodiu gi potasiu), salinizarea secundard a solurilor este o altd cauzd a diminu[rii sau chiar inllturarii acestora din f.euna golului. Degradarea solurilor este asociata cu siricirea abundenlei 6i a biodiversitalii viermilor de pdmAnt gi a celorlalte comunirali de invertebrate. De aceea aceste organisme sunt gi bioindicatori pregiogi, un baromeru al calitilii soluiui. Pe de altl parte. sunt reclamate gi o serie de efecte nepldcute 5i nedorite ale activitdlii rdmelor (F{aznes et al.2003) precum: inliturarea gi ingroparea stratu}ui superficial al soiului, sporind vulnerabilitatea acestuia 1a procesele de giroire qi eroziune in suprafa!5.; producerea de agregate de sol aducerea lor la suprafald contribuie la intensificarea eroziunii peluzeior, a terenurilor de golf gi a terenurilor irigate; disemineazi semin{elor buruienilor in terenurile cuitivate; impragtie patogeni vegetali gi animali; cregerea -;^'i'-;i^- u! &vL din Jvt gqlvrrL4 srimulArii prvvlJuIvr le azot urrl sOI daioritd JLlrllur4rrr nrocecclnr rie 'lpvi sa'e si uurltLltttvgrL, rlvr u! rLYt54r! yrvrs!r tl denitrifr-care'. cre$terea perderilor de carbon din sol datoritS cregrerii respiraliei microbiene. Alte specii sunt catalogate ca daunatori ai culturiior de orez din sud-estul Asiei (Shih et al. 1999). Rdmele sunt considerate, uneori, ca fiind specii invazive in pS.duriie temperate din cauza abilitafii lor de a schimba structura soiului gi nivelul conlinutului de azot. In plan ecologic, aceasta inseamnd ci ei pot schimba mediui invadat, suot creatori de ecosistem (ingineri ',tie ecosist€iit). ' i "'':- 4in "
.

+, esen![, in cadrul solului, populaliile In

care le-au construit in alcituiesc un sistem cu organizare proprie, un ecosistem particuia, numit ,,drilosphere".

de rdme, ansambiul tuturor structurilor biogene pe sol gi comunit[lile microrganismelor care trEiesc in aceste structuri

Oligochetele acvatice Prezintd muite asema.ndri dar gi camctere particulare comparativ cu speciile terestre. Modul de hrinire dominant sedimentofag 9i toleranla la concentralii mici de oxigen sunt adaptS.ri care permite sd populeze toate tipurile de ape continentale. Oligochetele acvatice trdiesc in m6.luri gi sedimente, ingropate total sau parlial, libere sau in tuburi construire.

altor neveftebrate acvatice. Chaetogaster limnaei triiegte in cavitatea pulmonard
melcului
care

a

Limnaea unde se hrinegte cu larvele viermeiui de gElbeazd (Fascioia hepatica)

il

parazireazS..

.

Corpul cilindric, fonnat din mai multe metamere inelare, are in medie intre lgi 30 mm lungirne cu tsate cd Fsate ajunge +i la-150 mrn Padea anterioara a corpuiui nu posedaventuze ori pete oculare. Ca gi formele terestre, majoritatea sunt organisme hermafrodite care se reproduc prin fecundafie reciprocd, din oud rezultAnd, fErd faze intermediare,

/in
,1

juvenili identici cu pdringii. Uneie specii

aP

se inmuilesc asexuaq prin inmugurire la capEtui posterior al corpului sau adopti ambele moduri. In rAndui oiigochetelor acvatice sunt atd.t specii care respird cutanat cdt gi specii care resniri nrin hrrnhii vrsrrrrrrr vrrrr Oligochetele acvatice se hrdnesc cu bacterii, protozoare, alge gi materie organicE moarte (detritus organic) inghilind sedimente gi filtrdnd apa. Speciile pelagice sunt priditoare, hrdnindu-se cu alli viermi. Formele bentonice igi adund hrana sipdnd galerii in orizontul superior al sedimentelor. Tubificidele (Tubifex sp.) trdiesc in mdluriie de fundul multor habitate acvatice. Ele igi construiesc tuburi subliri cu care igi inconjoari parAial corpul. Fali de suprafala sedimentului au o pozilie perpendiculari, cu partea anterioard a corpuiui ingropatd in sediment gi parlea posterioard 1iber6, in apl, pe care o agiti incontinuu. Viennii Tubifex mai sunt cunoscudi gi sub numele de viermi roqii, datoritd coloraliei corpului imprimata de sAngele rogu. Pentru cE triiesc in'inedii pulin oxigenate (sedimente bogate in materie organicd), uneori aproape de condigii anoxice, tubificidele au sistem respirator special adaptat. Ele posedi branhii, pozilionate in anus. Modul de hranire detritivor influenleazA starea sedimentelor in care trdiesc. Prin sdparea galeriilor, oligochetele amesteci sedimentele, le menlin aerate gi in acest fel este fumizat oxigen gi pentru alte organisme bentonice. Oligochetele acvatice sunt o componentd normald a ecosistemelor acvatice gi sunt dominante in apele stagrante de adincime, natural sirace in oxigen (lacuri eutrofe). Pe de altd parte, toleranga la hipoxie le face capabile sd supravieluiasci in condilii anaerobe generate de poluarea severE cu nutrienii, precum desc6rcarea de ape uzate, mortale pentru aite nevertebrate. Asfel o comunitate de nevertebrate acvatice bentonice cu un numlr foarte mare de viermi rogii, cdnd alte specii sunt pufine, indica o poluare severE cu nutrienli (Voshell and Reese 2002).

'

'ii.

Clasa Hirudinea (Lipitorile) Hirudineele sunt anelide cu un num5r definit de segmente, 33. lipsite de parapode gi cheli loccjri'iotori. Eie $unr raSpAndite'cri piecidere in apele contrnentaie-duicr dar exista gi specii marine qi terestre. Lipitoriie au un corp foarte musculos, turtit dorso-ventral, cu lungimi intre 4 gi a50 mm. Extremipliie corpului posedd cdte o ventuzd. La partea anterioard a coqpului, iipitorile au mai muite pete oculare gi gura localizati in ventuzEClasa Hirudinee reunegte multe specii parazite. Sunt ectoparazili ocazionali care se hrS.nesc cu sdnge de la peqti, amfibieni, pdsdri, mamifere gi uneori, inclusiv de la om. Multe specii sunt priditoare, se hrinesc cu nevertebrate precum larve de insecte, larve de vienni oligocheli, molugte, iar altele se hrinesc cu particule organice din ap6. Lipitorile sunt animale .hennafrodite dar nu se reproduc exclusiv sexual. Deoarece

&:

*.r!*,ut:*-1.

Lipitorile sunt frecvent rispdndite in apele continentale linigtite, nu foarte adanci: balfi, lacuri, mlagtini gi in apele curgltoare cu scurgere leneqd. ln habitatele acvatice, speciile
libere sunt prezente pe substrat solid - pietre, tulpinile plantelor. Deorece se deplaseazd cu ajutorul ventuzelor, au nevoie de substrat ferm, motiv pentru care iipitoriie sunt rar intAin ite in zoae cu s edi m ente fine, n eeonsolidate-de-tipulsiitu h+;, Specia reprezentativi este Hirudo medicinalis. Corpul, colorat negricios verzui, prezinta o inelalie extern[ vizibild. in ventuza anterioard se aflE gura prevEzutE fonnati din trei

l1

fElei muscuioase cu numerogi dinli cu care taie tegi-rmentul gazdei parazitate. Mugcdtura lasd o cicatrice in formd de ,,Y". Saliva conline un produs anticuagulant care permite pd.srrarea neschimbatd a s6.ngelui ingerat cAteva luni. In mediul acvatic innoatd iar pe uscat se depiaseazd cu ajutorul ventuzelor. Ca gi alli vi*rmi, lipitorile absorl .rigenul dizolvat pc intreaga suprafa;d a corpului. Manifesta o toleran[A moderati, la poluanli, gi valori coborite ale oxigenuiui din api. O nronortie ridicatA s acestora in fauna de nevertebrate a unui hahitat ncvatir: nnate fi un a sL!JLvrs rrvrLsrs lrl rsurrg PrvHvrlr! indicator aa1 nivelului scd.zut al oxigenului cauzat de poluarea cu substanle oreanice (Voshell and Reese 2003).

Arahnidele
Producerea de mitase de c.drre glanda opistosomald (opisthosomal glands) este o ocaracteristicd defrnitorie a iaianjinitor. Mitasea este utiiizatA de peianjeni nu doar pentru construirea atat de cunoscutei pttnze, ci 9i pentru contruirea sacului in care sunt depuse oudlele, pentru prinderea prdzii, cdptuqirea galeriilor, comunicare gi deplasare. Fosilele de paianjeni, la care s-a identificat structura responsabild pentru ieserea pAnzei dateazd. din Devonian (Selden et al. 2008). Estimdrile recenre (IUCN Species Survival Commission 2007) arat6 cd 20% din speciile grupurilor taxonomice p6sdri, mamifere gi amfibieni sunt ameninlate cu disparilia.
Glosar Zoni intertidala - sectorul de ![rm desfEgurat intre linia mareei inaite (la flux) gi linia mareei joase (reflux). Ldlimea acestei zone variaz6 direct proporfional cu amplitudinea maeicd gi cu panta ldrmului.

Bibliografie

1.

2.
3

Banta, G.T., Andersen, O. (2003), Bioturbation and the fate of sediment poiiuants. Er,per"ii'i-ier;ialcas:,: ' . c!ii.i e,lseleeied i.nfa.r:na species..llin }lilieu, 53 (,1): ?3?-249 Belian, G. (1980) Annelides Polychdtes des substrats solides de irois milieux poiludes
sur les cOtes de Provence (France): Cortiou, Golfe de Fos, Vieux Port de Marserlle. Tethys, 9(3): 267-278. Brown, C.G., Barois, I." Laveile, P., 2000. Regulation of soil organic mafter dynamics and microbial activity in the drilosphere and the role of interactions

.

4-

'r' ".i' 5. 6.

with other edaphic functional domains. European Journal of Soil Biology 36, t77-198. Chapman, A.D. (2009), Numbers of Living Species in Australia and the World, A Report for the Arrstralian Biological Resources Study, September 2A09, finb'#wwtlu':e'Jirironrreni.ql'r".tr,i,';,,.,JiE;ri?it\4abisipublic-rt:ljp,:l'ciher,/soecies" ::' ':'l
urnbers/2009i03-introduction.htm I (accesat 25 martie 20 I 0). Deca€ns, T., Mariani, L., Betacourt, N.. Jimdnez, J.J. (2003). Seed dispersion bz surface casting activities of earthworm in Colombian grasslands, Acta Aecologica 24:17 5-185. De Vanna, K.M. (2006), Role of Dreissena as ecosystern engineers: Effects to native bioturbators and benthic community structure and function, Master of Degree Thesis, University of Toledo, December 2006.
n

/4