Plumbul şi combinaţiile acestuia

Răspândire în natură:
Plumbul se găseşte mai mult răspândit în natură sub formă de combinaţii.Cel mai însemnat minereu de plumb este“galena”(sulfura de plumb PbS ),care se găseşte în mai multe regiuni ale globului. Alte minerale conţinând plumb sunt: . PbSO 4 ),”cerusita”( PbCO 3 ),”piromorfita”( Pb 5 [( PO 4 )5 Cl ]) ,”mimetesita, ”anglesita”( ” ( Pb 5 [ AsO 4 ]3 Cl ) crocoita”( PbCrO 4 ),”wulfenite”,( PbMoO 4 )si “stolzita( PbWoO 4 ). Zăcămintele bogate de combinaţii de plumb sunt întâlnite în Australia Canada şi Germania. În URSS se găseşte în Kazahstan, în Siberia, în munţii Altani etc.Ţara noastră are o însemnată producţie de plumb pe bază de zăcăminte bogate de “galenă”la Satul Mare şi Ruşchiţa şi de “ceruzită “la Ocna de Fier, Rodna Veche, Rusca Montană. Aproape totdeauna minereurile de plumb sunt polimetalice, adică conţin şi alte metale ,de exemplu zinc.

Preparare:
Plumbul se extrage din galenă şi se obţine după următoarele trei procedee.Dintre care cel mai utilizat este procedeul de prăjire şi reducere, aceasta constă în trecerea unui curent de aer printr-un cuptor în care se gaseşte galena amestecată cu var şi nisip. Prăjirea are drept scop transformarea sulfurii de plumb în oxid de plumb: 2 PbS + 3O2 → 2 PbO + 2 SO2 (oxidare) Operaţia are loc la 500-600 0 Celsius.Curentul de aer insuflat în cuptor trebuie să fie potrivit pentru ca oxidarea sulfuri să nu meargă până la sulfat: PbS +2 O2 → PbSO 4 (reacţie secundară) Formarea sulfatului de plumb este o reacţie vătămătoare deoarece în etapa de reducere sulfatul va forma sulfură de plumb.Pentru a împiedica această reacţie se adaugă bioxid de siliciu. Oxidul de plumb este redus în a doua etapă a procesului în cuptoare înalte la 1400 0 −1500 0 C cu cocs şi oxidul de carbon format prin arderea acestuia: PbO + C → Pb + CO (reducere) Silicatul de plumb nu este redus direct de către cocs datorită oxidului de calciu, ce este adăugat formându-se mai întâi oxid de plumb, care reacţionează apoi cu oxidul de carbon.Reacţia totală este :
PbSiO 3 + CaO + CO → CaSiO 3 + Pb + CO 2

Când minereurile sunt bogate în plumb şi sărace în silice extragerea plumbului se face folosind procedeul prin prăjire şi reacţie.

1

ceea ce uşurează prelucrarea lui. Plumbul pur necesar fabricării acumulatorilor şi diferiţilor pigmenţi se obţine prin rafinarea electrolitică.t. de culoare roşie.la fel fiind şi conductibilitatea electrică (7.Acestea îi modifică proprietăţiile. indiferent de metodă. la 1871 0 sunt monoatomici. Conductibilitatea calorică este relativ mică (8. care nu au însă decât o rezistenţă mică la tracţiune. Prin presiune poate fi deformat plastic la o temperatură ordinară.Pe hârtie lasă urme. staniu. în miniu P 3O4 . zinc.Procedeul prin precipitare care constă în tratarea sulfurii de plumb cu fierul obţinut din reducerea oxidului de fier cu cocs introduşi concomitent în cuptor: Plumbul obţinut.0299 în conformitate cu regula Dulongsi Petit. seleniul şi telurul.327 0 . PbO de culoare galbenă.Este maleabil şi se poate tăia cu cuţitul. fiind astfel folosit în trecut pe post de instrument de scris. Acesta se combină şi cu halogenii: cu sulful. Plumbul cristalizează în sistemul cubic.Reacţiile sunt similare procedeului de mai sus.poate fi zgâriat cu unghia şi tăiat cu cuţitul.f 1620 0 ).Căldura specifică la 18 0 este de 0.3 g cm 3 (p.5% din cea a argintului). de aceea el trebuie rafinat. Plumbul este un metal cu luciu cenuşiu-albastrui în tăietură proaspătă la aer se acoperă imediat cu un strat de oxid de culoare cenuşie. iar antimoniul îi măreşte duritatea.Spre deosebire de omologii săi mai uşori din grupa a-IV-a A. antimoniu.În prima etapă are loc prăjirea numai a unei părţi din sulfura.4 0 C). Densitatea plumbului este de 11.Cu) fac plumbul fărâmicios. nu poate fi însă tras în fire subţiri. ductil. cupru. Proprietăţi chimice: Încălzit la aer plumbul în stare de pulbere devine piroforic. Bioxidul de sulf rezultat poate fi folosit la fabricarea acidului sulfuric. poate fi laminat în foi şi sârme subţiri. care la încalzire mai îndelungată trece în litargă . în general el nu este atacat de acizi diluaţi.Este cel mai moale dintre metalele uzuale.Mici cantităţi din alte metale (Fe.8% din cea a argintului) PbS + Fe → Pb + FeS Proprietaţi fizice: . Deşi plumbul este aşezat în seria tensiunilor electrochimice înaintea hidrogenului. această proprietate se utilizează pentru fabricarea tuburilor de plumb. plumbul cristalizează într-o reţea cubică cu feţe centrate la fel ca multe alte metale.Vaporii plumbului. Plumbul topit se acoperă la suprafată cu un strat de oxid.p. datorită formării la suprafaţa unei particule 2 . El se poate topi uşor la (327. Tăiat proaspăt plumbul apare lucios. conţine ca impurităţi arsen.Dacă între impurităţiile acestuia se găseşte argint în cantităţi mai mari (până la 1%) extragerea lui constituie un procedeu de obţinere a argintului. cenuşiu-albastrui. la aer luciul dispare repede. În a două etapă restul de sulfură de plumb reacţionează cu oxidul de plumb la temperaturi cuprinse între 800-900 0 C în absenţa aerului. fiind cel mai moale dintre metalele grele.Zn. iar apoi când aerul este în b cantitate suficientă.

3 .adică de plumbul pur. fie ca atare. abia puţin mai mare decât hidrogenul. Plumbul este atacat de hidroxizi alcalini.insolubile protectoare. nu dizolvă plumbul. Aliajele plumbului: Fiind un metal foarte moale se aliază. atunci când se lucrează cu substanţe radioactive.11-18% Sb. Apa curată distilată în absenţa aerului.Spre a fii diferenţiate de plumbul moale.La lipirea metalelor grele şi aliajelor lor se folosesc aliajele de cositor pentru lipit(10-80% Pb. sub formă de hidroxid de plumb. Acesta.Combinţiile plumbului tetravalent sunt mai puţin stabile.Alte aliaje de plumb mult utilizate sunt: pentru lagăre (177% Pb.plumbul se utilizează pentru plăci de protecţie faţă de aceste radiaţii. Cantităţi mari de plumb sunt folosite la fabricarea electrozilor pentru acumulatoarele elecrice. PbSO 4 . Combinaţiile de plumb bivalent sunt de obicei ionice . apa condusă prin ţevi de plumb poate fi băută fară pericol.camere de plumb instalaţii auxiliare în industria acidului sulfuric .1-6%Cu).Cu mercurul plumbul formează amalgame. fiindcă acest metal are un potenţial pozitiv.eventual. fie în combinaţii are o acţiune otrăvitoare asupra organismului. care împiedică dizolvarea. Deoarece absoarbe bine radiaţiile γ. Combinaţiile plumbului(II) nu au proprietăţi reducătoare.Combinaţiile plumbului tetravalent P b sunt de obicei covalente.se întrebuinţează pentru confecţionarea de gloanţe.Aliajele Pb-Sb.Apa de băut obijnuită.căptuşeli antiacide pentru aparate rezervoare în care se ţin lichide acide gaze agresive şi camaşi pentru îmbracarea cablurilor electrice.Din el se confecţionează conducte de apa . plăci de accumulator.adică sunt săruri ale ionului 2+ care se aseamană cu sărurile ionului Sn 2 + . Întrebuinţări: El fiind unul dintre metalele cele mai folosite. formează pe suprafaţa metalului un strat subţire şi dur de carbonat şi sulfat de plumb.6-8%Sn.ci dimpotrivă combinaţiile plumbului(IV) au tendinţa de a trece în acelea ale plumbului(II) şi au proprietăţi oxidante. rezultând astfel din reacţie plumbiţi.De aceea. precum şi sulfaţi.În prezenţa oxigenului. astfel în contact cu acidul sulfuric se formează o peliculă de sulfat de plumb. Combinaţiile plumbului(IV) se obţin din cele ale plumbului(II).care conţin 0. Combinaţiile plumbului : În combinaţiile sale plumbul este bivalent şi tetravalent. 20-90% Sn).3-30% Sb sunt numite plum antimonies. insolubilă în acid nu prea concentrate. apa dizolvă însă mici cantităţi de plumb.de obicei cu antimoniul. care conţine carbonaţi acizi de calciu şi magneziu.

cât şi la prepararea unor săruri de plumb. Se prezintă în două modificaţii.prin reacţii de dublu schimb.sau pe cale umedă . Hidoxidul de plumb. PbO . PbO şi PbS .care cristalizează în sistemul tetragonal (litarga) şi una galbenă.este o pulbere galbenroşcată.ea se combină de exemplu cu C 2 .Prin tratarea hidroxidului de plumb cu un hidroxid alcalin se formează plumbit de sodiu.însa predomină caracterul bazic.dând carbonat (constanta de bazicitate a hidroxidului de plumb.la 0 0 C.se precipită la tratarea sărurilor solubile de Pb. Dintre sărurile de plumb mai importante sunt cele ale plumbului bivalent.a glazurilor în ceramică.carbonul. Prin încalzirea la aer masicotul trece în miniu. Sărurile plumbului(II). O Soluţia apoasă are proprietăţi bazice .primul derivând de la plumbul(II).Punctul de transformare a oxidului de plumb roşu în cel galben este la 884 0 C.prin fierberea hidroxidului de plumb cu hidroxidul de sodiu.în care fiecare atom de Pb vine în contact numai pe o parte a stratului cu patru atomi de O asezaţi intr-un plan.a vernisurilor.Oxidul de plumb galben are o structură stratificată de tip special.Prin tratare cu acid azotic sau acid Pb(NO3 ) 2 acetic se formează azotatul .solubile cu hidroxizi alcalini: Pb ( NO 3 ) 2 +2 NaOH → Pb (OH ) 2 +2 NaNO 3 Hidroxidul de plumb.oxidul de carbon. PbO 2 şi P 3O4 .deoarece acestea nu au reţele ionice.rezultă prin tratarea sărurilor de plumb bivalent.prin trecerea aerului peste plumbul topit. Oxidul de plumb se reduce la 400-500 0 C cu carbune.iar ultimul conţine plumb în ambele stări de oxidare.cu ioni de clor. Oxidul de plumb este insolubil în apa.al doilea de la plumbul(IV).vopselelor.respectiv acetatul de plumb P (C2 H 3O2 )∗ H 2O . b 3 Sărurile de plumb insolubile se obţin din săruri de plumb solubile(azotat sau acetate). Unii reducători cum sunt:hidrogenul. Sărurile conţinând ionul Pb 2 + sunt incolore. Oxidul de plumb sau oxidul de plumb II .este amfoter.reduc oxidul de plumb la plumb metalic.foarte puţin solubil în apa.acestea sunt săruri solubile.şi la 235 0 C cu hidrogen. Clorura de plumb PbCl 2 .iar dintre baze reacţionează doar cu hidroxizi alcalini concentraţi formând hidroxoplumbiţii.fiind aproximativ egală cu cea a amoniacului).se dizolvă greu .flint.sub formă de ace mici albe lucioase.strass). Oxidul de plumb este utilizat pentru fabricarea sticlelor speciale de plumb(cristal.alb.preacţionează uşor cu acizii formând săruri.care cristalizează în sistemul rombic(masicot).respectiv hidroxidul de plumb(II) Pb (OH ) 2 .fiind colorate PbI 2 .care se obţine industrial pe cale uscată. .Aceasta se formează şi prin calcinarea blandă a azotatului sau a carbonatului de plumb şi a miniului.una roşie.El are caracter amfoter.În apă .la 100 0 4 .b Pumbul formează trei oxizi: PbO .Ele se obţin de obicei din oxid de plumb sau plumb metalic.

Prin încalzire în aer.este obţinută în proporţie foarte mică în hidrogenul ce se dezvoltă la un catod de plumb.revenind la răcire la culoarea iniţială.Aceasta cristalizează cu o reţea stratificată de CdI 2 .opace.galenă.C este mai uşor solubilă.dă naştere unui carbonat bazic de plumb.intr-o electroliză facută cu o densitate mare de curent.El este un agent oxidant puternic.sulfura de plumb este redusă la metal. Se dizolvă în acid clorhidric concentrate.practic insolubilă în apa.În acid clorhidric concentrate sau în soluţii concentrate de cloruri. PbO 2 . PbI 2 (p t 412 0 ).sau electrolitic. 2 PbCO 3 ∗ Pb (OH ) 2 folosit ca pigment pentru vopsele cu ulei. 5 . Iodura de plumb.Sulfura de plumb precipitată este insolubilă în apa şi în acizii diluaţi.afară de acidul azotic diluat. Frecat cu substanţe inflamabile.Carbonatul de plumb este o substanţă albă.în condiţii speciale.se dizolvă formând ioni complecşi: PbCl 2 +2 Cl → PbCl 4 Clorura de plumb se topeşte la 498 0 C şi fierbe la 954 0 C.cu degajare de H 2 S .foarte încet.se obţine prin oxidarea sărurilor plumbului (II)cu clor .apoi brune . PbSO 4 se gaseşte în natură sub forma mineralului anglezit.reacţie care stă la baza obţinerii plumbului.Prin încalzire în curent de hidrogen.sulfura de plumb este oxidată la sulfat de plumb şi oxid de plumb.în P 3O4 şi oxigen. Sulfura de plumb: Se gaseşte în mari cantitaţi în natura ca mineral.cristalizând în cuburi sau octaedre cenuşii.Se prepară tratând sărurile de plumb solubile cu acid sulfuric diluat: Pb ( NO 3 ) 2 + H 2 SO 4 → PbSO 4 +2 HNO 3 Este o substanţă albă.se găsesc în natură sub forma mineralului ceruzit.Cu hidroxizi alcalini concentraţi formează hidroxoplumbiţi alcalini.Bioxidul de carbon venind în contact.care cristalizează în apă caldă sub formă de foiţe galbene.formează un precipitat galben.plumburii şi având striaţii caracteristice pe feţe.practic insolubilă în apă. Combinaţiile plumbului IV: Hidrura de plumb: PbH 4 .cristalină. Sulfatul de plumb. PbCO 3 .numit impropriu şi peroxid de plumb.de culoare cafenie închisă.Cu acid sulfuric concentrat degajă oxigen. Presiunea de disociere 0 atinge o atmosferă la 344 .Solubilitatea iodurii de plumb în apă este mult mai mica decat a clorurii.Prin încălzire se descompune în oxid de plumb şi bioxid de carbon. Carbonaţii de plumb.este mult mai nestabilă decât hidrura de staniu.le aprinde.cum este fosforul roşu sau sulful.ceruza sau albul de plumb. b Bioxidul de plumb disociază la încalzire.care oxidează sulful.cu acid clorhidric dă naştere clorului.în care fiecare atom de Pb este înconjurat de şase atomi de I.cu hipoclorit de calciu. Bioxidul de plumb.la anod: Pb 2 + + O + H 2O → PbO 2 +2 H + Acesta este o pulbere cristalină .foarte puţin solubilă în apă.cu acetatul de plumb.Încalzite acestea devin roşiicărşămizii.De aceea se adaugă ca oxidant în compoziţia chibriturilor.

El se poate obţine prin încalzirea oxidului de plumb în curent de aer la circa 500 0 C.în acid clorhidric.distilabil(p.se formează prin dizolvarea bioxidului de plumb. Pb (C2 H 5 ) 4 .Se deosebeşte de celelalte combinaţii ale plumbului(IV)prin faptul că este nehidrolizabil şi nu are proprietăţi oxidante. Aceasta se descompune în contact cu apa.cu H 2 SO 4 concentrat bine răcit. Sulfatul plumbic: Pb (SO 4 ) 2 se obţine prin electroliza unui acid sulfuric de 80%.la răcire.fabricarea de linoleum.pe care sunt aplicate).în metalurgie şi în medicină.cu catod de plumb şi diafragma.sulfatul ca o pulbere cristalină.insolubil în apă şi dizolvanţi organici.f.galbenă.Soluţia galben-verzuie obişnuită depune .Miniul P 3O4 este considerat ca rezultat prin combinarea oxidului de plumb b cu bioxidul de plumb.fiind constituit din doi atomi bivalenţi şi un atom tetravalent.Acesta este deci un tetroxoplumbat de plumb.o combinaţie covalentă organometalică.rece.Este o pulbere de culoare roşie intensă. 6 .Peste 585 0 C se descompune: 2 Pb [ PbO 4 ]→ PbO + O2 6 Miniul este foarte utilizat în pictură pentru culoarea lui roşie şi în industrie.în industria cauciucului şi a explozibilor.cca 200 0 ).Serveşte ca ados în benzină.datorită acţiunii lui oxidante întăreşte uleiul şi de asemenea pentru protecţia ferului împotriva ruginei(vopselele cu ulei cu miniu protejează obiectele metalice.este un lichid foarte toxic.trecând în bioxid de plumb. Tetraclorura de plumb. Tetractil-plumbul. Aceasta se mai poate obţine şi prin descompunerea unei soluţii de hexacloroplumbat de amoniu( NH 4 ) 2 [ PbCl 6 ] în HCl rece. Miniul se mai întrebuinţează la prepararea chiturilor pentru oţel.a bateriilor electrice. PbCl 4 .pentru îmbunătăţirea proprietăţiilor de ardere ale acesteia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful