CEZAR C.

GHERASIM CONTINENTELE – REGIUNI GEOECONOMICE –

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GHERASIM, C. CEZAR Continentele – regiuni geoeconomice / Cezar, C., Gherasim – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-835-9 911.3:338(100)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii. Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

CEZAR C. GHERASIM

CONTINENTELE – REGIUNI GEOECONOMICE –

EDITURA FUNDAŢIEI ROMANIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

.

.....................................5..2... Canada ............ Regiunile naturale .........................................2.............2..................... III.......................... Regiuni geoeconomice .................2........................ EUROPA I............ Economia ........................................... II...... AMERICA DE NORD II...................................4.. II.3..... III................ III........ Marea Britanie …………………………………………………...................................3......... II............2...............3..... II........................... II.... Caracteristici geografice generale .................... Analize geografice complexe .. III..........................2............................... Argentina ... Cadrul natural continental ...... I................ Olanda …………………………………………………………........ III........................ Mexic ........ I............. Regiunile naturale ............................. Aspecte geodemografice . I..... IV............CUPRINS Cuvânt-înainte ..................................... Franţa …………………………………………………………..............1.................................................. Statele Unite ale Americii ...1......... Regiuni geoeconomice .........1.......................4...................5......................................................5.. I................................. I...........5.............4................... 7 9 25 39 42 54 59 64 74 78 81 83 83 86 95 96 97 103 103 110 113 116 116 119 120 5 ....... IV..... III.. Cadrul natural continental .. Italia ……………………………………………………………....3............................ Brazilia ........................... IV............3.................. I.......... Spania …………………………………………………………..6. II.........1.......................................5......................................................... Aspecte economice ..............................3...... AMERICA DE SUD III.1..........................1.. IV............................... II........ Aspecte geodemografice ............................................ Cadrul natural continental .................. II......................................3................................................ Germania ………………………………………………………........4.... AFRICA IV..

V. ASIA V.1. China ................................................................................................ V.2. Japonia .............................................................................................. VI. AUSTRALIA VI.1. Cadrul natural ................................................................................. VI.2. Regiuni geoeconomice ................................................................... Bibliografie .................................................................................................

123 140 152 162 163

6

CUVÂNT-ÎNAINTE

Cursul cuprinde elemente ce definesc structura cadrului natural, uman şi economic al unor regiuni reprezentative (regiuni de concentrare urban-industriale). Centrele urbane majore şi specificul lor funcţional sunt prezentate şi analizate în context local sau regional, de asemeni şi specificul uman şi economic al ţării în contextul geopolitic mondial. Analizele regionale prezentate sunt utile atât pentru specialişti, cât şi pentru cei din alte domenii de activitate, interesaţi de geografia continentelor. Prezentările sintetice constituie un punct de sprijin important pentru studenţii geografi şi pentru cei care se pregătesc pentru finalizarea studiilor. Autorul

7

8

aglomeraţie urbană).Paris (2.5 mil. predominant grezoase) şi Peninsula Bretagne (Munţii Bretagne. (2004). legumicultură (mai ales în Bretagne). în vest câmpiile litorale Les Landes Bazinul acvitanian (fig. Podişul Ardeni. Franţa are două faţade litorale. la Oceanul Atlantic în vest şi Marea Mediterană în sud. 417m. Martinica. Grabenul Rinului). Se încadrează în regiunile Normandia (Colinele Normandiei.965 km2. cca. Reunion. Climatul este temperat oceanic umed (800 . 1).I. în centrul ţării Masivul Central Francez. Vegetaţie de foioase (păduri de stejar. EUROPA I.câmpie joasă între Masivul Armorican în vest. Masivul Armorican – masiv hercinic în NV Franţei.2 mil. în sud Munţii Pirinei. este o continuare sudică a masivului Cornwall din Anglia.) Cadrul natural este complex: în nord o succesiune latitudinală de masive joase (Podişul Armorican. Bazinul Parizian . Agricultură cerealieră în zonele plane joase. Munţii Vosgi în est şi Podişul Ardeni în nord. Polinezia Franceză. predominant granitici). în Normandia). NE).1. alt. alt.max. păşuni şi fâneţe (Bretagne). 110 loc.. Sena (E. Guadelupa. FRANŢA Date statistice: 543. 60 mil. între Loara (S). 391m. Teritoriile Antarctice etc. Marea Mânecii (N) şi Oceanul Atlantic (V). 9 . 9. Numeroase plantaţii pomicole şi viticole. lande în zonele litorale.max. Masivul Central în sud.loc.loc.loc. ierni blânde). în est şi sud-est Munţii Alpi. Munţii Vosgi) separate de bazine de scufundare (Bazinul Parizian. cu amplitudini termice mici (veri răcoroase./km2. Capitala .900 mm/an). Noua Caledonie. A fost puternic peneplenizat (alt medii 300 m). Teritorii dependente: Guyana Franceză.

Fig.600 mm/an). 10 . este mărginit de podişuri joase (Meuse . reprezintă o zonă de scufundare sedimentată cu strate concentrice. Unităţile morfostructurale ale Europei: 1. Masive joase şi mijlocii hercinice. Vegetaţia spontană (păduri de foioase) a fost puternic antropizată: agricultură intensivă. 1c. 3. 2. Marna. cu nuclee paleozoice. 2a. 2b. Masive joase şi mijlocii caledoniene. legumicultură în zona periurbană pariziană). Loara. Câmpia germano-polonă. 1a. mezozoice şi neozoice. Spre est. 1. 3a. Grupa nordică „pură”. cu şiruri de cueste de-a lungul principalelor văi (Sena.Argonne. Grupa sudică. Câmpii şi podişuri platformice. Meuse). Climatul este temperat oceanic moderat (amplitudini termice anuale mai mari. Unitatea cristalină baltică. Langres). 1b. Sisteme montane paleozoice. Câmpia Europei de Est.Tectonic. precipitaţii mai reduse: 500 . Sistemul montan alpin. 3b. Predomină tipul de relief structural.

Podişul Lorenei. de conifere. şi temperaturi scăzute iarna. răşinoase. Câmpia Picardie. fag. munţii Jura la sud şi bazinul parizian la vest. Podişul Ardeni – pe teritoriul francez se desfăşoară partea sudică a podişului (la graniţa cu Belgia şi Luxemburg).1000 mm/an. morene). sau intercalat de formaţiuni vulcanice în centru şi nord (Mt. Soclul cristalin este acoperit cu depozite sedimentare predominant calcaroase. la nord se desfăşoară până la Rin. mărginiţi de podişul Ardeni la nord.00 ian..). pe care a apărut relieful de tip jurasian.păduri de foioase. granite) reînălţate de mişcările alpine (alt. amestec. Câmpia Senei etc. pajişti alpine). Masivul Central – structuri geologice hercinice afectate de mişcările de ridicare alpine (alt. 504 m). Dore. etajarea altitudinală (alt.M-ţii Cevennes). 20 . păşuni alpine. Climatul continental este dominant. Cantal. situaţi la graniţa franco . Munţii Jura – munţi de vârstă hercinică. Câmpia Champagne.elveţiană. 1886m) în partea de est (abrupturi mari de falie spre grabenul Ronului . La sud. 16 -180 iul. max. Structurile geologice sunt hercinice (şisturi cristaline.max. Allier) şi depresiuni tectonice (Saint Etienne) ce fragmentează masivul. are mari rezerve de subsol (cărbune). Puy de Dome). Munţii Vosgi – sunt situaţi la graniţa cu Germania. cu precipitaţii abundente (peste 1000 mm/an). 11 . Climatul este submontan şi montan.max. Vegetaţie etajată . 1426 m). Climat temperat cu influenţe continentale (700 . Vegetaţie spontană de păduri de foioase este intercalată cu plantaţii pomicole şi terenuri arabile. peste 1700m) determină şi etajarea tipurilor de păduri (stejar. Cea mai sudică subunitate. Mt. Climatul este temperat de tranziţie (cu influenţe oceanice dar şi continentale). grabenul Rinului la est. Structurile geologice hercinice sunt puternic peneplenizate (alt.max.Subregiuni: Câmpia Normandiei. Prezintă numeroase culoare (Loara. sunt despărţiţi de Alpi de Lacul Geneva şi Ron. Prezintă relief glaciar fosil (cuvete cu lacuri. Fundamentul cu şisturi cristaline este acoperit de strate sedimentare în vest şi sud.

stepe alpine şi zăpezi permanente.situat în sud . Marea Mediterană sau Garonne. umplut de aluviunile fluviului Ron. Câmpia Languedoc – este formată din câmpii litorale şi câmpia deltaică a fluviului Ron. ca repere geografice mai cunoscute. Cutările alpine au fost însoţite de puternice mişcări de şariaj ale stratelor sedimentare. Culoarul Ronului – graben tectonic între Masivul Central Francez şi Munţii Alpi. continuat cu Saone. Alpii Savoiei. Munţii Alpi – pe teritoriul francez se desfăşoară extremitatea vestică a arcului alpin. Alpii Provence. umplut cu depozite sedimentare mezozoice şi neozoice. Climat montan.Este un mare nod orohidrografic: izvoarele Loarei. Relieful este de câmpie. În zona litorală domină peisajul de lande (ierburi şi tufişuri pe nisipuri). Tectonic. Bazinul Acvitaniei (Aquitaine) . oceanice în vest şi mediteraneene în sud. Dordogne. ele deplasându-se de la est la vest. la graniţa cu Elveţia şi Italia. moderat. este separat de Câmpia de graben a Rhinului prin Poarta Burgundă. Zonalitatea biopedoclimatică este etajată: precipitaţii orografice (700 .vestul Franţei. se desfăşoară între oraşele Marsilia şi Narbonne.2000 mm/an). Bazinul este drenat de fluviul Garonne. în această zonă se formează dune pe întinse suprafeţe. Climatul este temperat oceanic. Ronul izvorăşte din Alpii Elveţieni şi se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă. Munţii Pirinei şi Oceanul Atlantic. reprezintă un compartiment scufundat. Alpii se continuă cu o zonă piemontană (Prealpii). temperaturi medii de la + 150C în extremitatea sudică mediteraneeană la sub 00C pe marile înălţimi. Altitudinea maximă este de 4. la vest de oraşul Marsilia. Culoarul Ronului. este parţial navigabil. Subregiuni: Alpii Maritimi. 12 . Vegetaţia predominantă este de păduri de foioase. păduri de foioase şi conifere. Vegetaţie de tip mediteraneean. Alpii Dauphine. râuri ce se varsă în Ron. care se varsă în ocean printr-un prelung estuar. numeroase forme glaciare. între Masivul Central. cu influenţe continentale în nord.807 m (Mont Blanc). Spre zona joasă a culoarul Ronului. mărginită spre Masivul Central şi Pirinei de podişuri joase.

În Alpii francezi avem de-a face cu o zonalitate verticală bine conturată . din sudul Franţei. păduri mixte cu specii mediteraneene (stejar.240C iulie).Munţii Pirinei – sunt situaţi în nordul Peninsulei Iberice şi sudul Câmpiei Acvitaniei. dar şi de nord şi nord-est (iarna). 5-60C ian. Înălţimile maxime depăşesc 3000 m (Pic d'Aneto 3404m).70C în ianuarie.60C).. Climatul mediteranean. -10. ian. iernile sunt reci. păşuni alpine. munţii Alpi şi Pirinei. temperaturile sunt scăzute (la 2000m se înregistrează . Aspecte climatice generale Datorită circulaţiei vestice. impun etajarea climatică. influenţat de masele de aer estice. iul.170C). prezintă o asimetrie pronunţată în profil transversal: abrupturi mari de falie spre nord (bazinul Acvitaniei) şi pante domoale spre sud (culoarul fluviului Ebru). Climatul oceanic se caracterizează prin ierni blânde şi veri răcoroase cu temperaturi pozitive tot timpul anului (Pen.30C ianuarie. 230.00C. este caracterizat prin ierni blânde. spre interior devine excesiv (Paris 20 .150C iulie) şi precipitaţii abundente (cca. 140 . Climatul continental este mai aspru. Lanţul montan aparţine de extremitatea vestică a catenei alpine europene. la graniţa Franţei cu Spania. temperat continental (în zonele interioare estice) şi mediteraneean (în sud). ploioase şi veri fierbinţi. prin înălţimea lor. 170-– 190C iulie). Climat mediteranean.climă alpină. Vânturile dominante sunt cele de vest (aer umed şi cald tot timpul anului). etajat. Bretagne Brest 60 . pin). 150 . Cele trei tipuri majore de climat (fig. cu multă zăpadă iar verile fierbinţi. 1000 mm/an). secetoase (Marsilia: 550 mm/an.2) sunt temperat oceanic (în zonele atlantice). condiţiile climatice variază de la vest la est. desfăşurare est-vest pe o distanţă de peste 400 km. Este prezent relieful glaciar (cu lacuri şi gheţari de platou). Vânturi locale: reci (Mistralul coboară pantele Masivului Central spre Culoarul Ronului iar Tramontanul pantele nordice ale Pirineilor spre Câmpia Acvitaniei şi Languedoc). precipitaţii importante cantitativ cad în masivele marginale 13 . Precipitaţiile sunt mai reduse iar amplitudinea temperaturilor extreme este mai mare (Strasbourg: 600 mm/an.

debitul mediu anual.(peste 1500mm). are 776 km lungime. 77. Tipuri de climate: 1. temperat continental. Sena izvorăşte din Podişul Langres. la extremitatea estică a Bazinului Parizian şi se varsă printr-un estuar în Marea Mânecii. 2. 5. Hidrografia Cele mai importante fluvii sunt Sena în nord. 6. 3. mediteraneean. Garonne şi Ron în sud şi Rinul la est. temperat oceanic. temperat de tranziţie. versanţii dinspre Marea Mediterană prezintă o climă mai blândă. Regionarea climatică a Europei. Loara în centru. 14 . Fig. 4. montan. arctic şi subarctic. 2.800 km2 suprafaţa bazinului şi 520 m3/sec.

pe mijlocul căruia trece graniţa cu Elveţia. Cele mai multe lacuri sunt în Munţii Alpi şi Masivul Central şi au origine glaciară sau vulcanică. algerieni. Loara izvorăşte din Masivul Central şi se varsă prin estuar în Oceanul Atlantic (Golful Biscaya). feroviară) a vestului Europei. Populaţia şi aşezările urbane Franţa avea în anul 2006 aproximativ 60 mil. datorită intensei aluvionări a albiei. Structura etnică este următoarea: francezi 92 %. Ron izvorăşte din Alpii Elveţieni şi se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă (datorită mareelor mici). 75 % trăieşte în mediul urban. are 1020 km lungime. şi densitatea medie a populaţiei de 110 loc. marocani. are 575 km lungime. suprafaţa bazinului hidrografic este de 120. Garonne izvorăşte din Munţii Pirinei şi se varsă printr-un lung estuar în Oceanul Atlantic (Golful Biscaya). Cei mai mulţi imigranţi sunt în regiunile sudice şi regiunea pariziană. Canal du Midi leagă fluviul de Marea Mediterană.Seine) pentru nave mici şi 120 km (până la Rouen. Este amenajată numai pentru nave mici. Nantes (la vărsare. Este navigabil până la Toulouse pentru nave mici. Este amenajat pentru navigaţie de la Lyon până la Marsilia. Rinul mărgineşte Franţa pe o mică porţiune. fluviale şi până la Bordeaux pentru nave maritime. 72. port fluvial şi maritim). rutieră.900 km2 suprafaţa bazinului hidrografic şi 1800 m3/s debitul mediu anual. Rouen. la graniţa cu Germania. portughezi.Este navigabilă 560 km în interior (până la Bar – sur . Lacurile naturale din Franţa sunt de mici dimensiuni. cel mai mare este lacul Geneva. Porturi importante: Paris. numai pentru nave mici. 15 . fluviul şi culoarul acestuia formează o magistrală majoră de transport (fluvială. Reţeaua de canale este foarte bine dezvoltată şi leagă toate marile bazine hidrografice. 98. port fluvial şi maritim). Este legată prin canale de Sena.500 km2 şi 350 m3/sec debitul mediu anual. italieni. Din totalul populaţiei. Le Havre (la vărsare. porturi: Orleans.100 km2 suprafaţa bazinului hidrografic şi 650 m3/s debitul mediu anual. are 813 km lungime. Saone (afluent al Ronului) şi de portul Brest din Peninsula Bretagne. pentru nave maritime).loc. spanioli. Tours. tunisieni 8 %./km2.

Ramuri economice tradiţionale: metalurgie (minereurile de fier sunt importate). pe canale.Cele mai mari densităţi ale populaţiei se înregistrează în Bazinul Parizian (peste 900 loc. chimie şi petrochimie. este şi important bazin carbonifer (huilă).. (oraş universitar).oraşe cu funcţii terţiare şi industriale (Paris. bază a industriei energetice şi siderurgice. Avignon). 2006). Cele mai mici densităţi ale populaţiei sunt în Masivul Central şi insula Corsica (30 loc. 1. mortalitatea este de 9‰. Lille .Pas de Calais (Flandra) Puternică regiune industrială a Franţei.noduri de comunicaţii (rutiere sau feroviare) Dijon.urb.000 loc. Marsilia./km2). Brest. Orleans. oraşe ale industriei textile tradiţionale (fig. Forbach) textile (Roubaix. Tourcoing). După al doilea război mondial.1 mil. Limoges. 16 . Grenoble. astfel încât sporul natural este de 3 ‰. Bordeaux). feroviare. conducte de petrol şi gaze)./km2). Formează o conurbaţie împreună cu Roubaix şi Tourcoing. Toulouse. se deosebesc în: . construcţii de maşini. Are funcţii industriale (siderurgie. Regiunea prezintă o mare densitate a reţelei de transport (rutiere. Sold natural negativ se înregistrează în sud vestul ţării. Oraşele.oraşe porturi (Dunkerque. în aglomerările Lille.lea. care pot fi miniere (Bethune.. Malo.3). . textilă. . electrotehnică). de transport (mare nod de comunicaţii) şi culturale. după funcţii. . Este atestat ca oraş fortificat încă din secolul al XI . Toulon). . MARILE AGLOMERĂRI URBAN – INDUSTRIALE Regiunea Nord . Lyon. Nazaire. s-a înregistrat o creştere semnificativă a natalităţii (între 18 .agl. St.oraşe industriale. Nantes). St. Lyon şi Marsilia.20‰). situat la frontiera cu Belgia (230. comerciale (Nice. după 1970 natalitatea a scăzut constant 12 ‰ (2000).cel mai important oraş al regiunii.oraşe cu funcţii terţiare complexe (Marseille.loc. industrie textilă (lână şi bumbac importate).

industrială a fluviului Moselle deţine rolul major. situate în zona carboniferă. Longwy).Est (Alsacia şi Lorena) Aglomerare urban . Bethune. fapt ce a favorizat dezvoltarea siderurgiei. Valenciennes: oraşe mijlocii (sub 100. este şi un important bazin carbonifer (Lorena. Dispune de asemeni şi de resurse mari de minereuri de fier. cu industrie siderurgică tradiţională. pe baza petrolului. contribuie major la importurile şi exporturile regiunii. cele mai importante oraşe sunt Nancy. Siderurgie tradiţională. industrie chimică (Lorena). cu mari şantiere navale. Calais. petrochimie şi textilă (în Alsacia.). Alsacia – regiune monopolară. Thionville şi oraşe ale siderurgiei în zona carboniferă (Hayange.industrială situată la graniţa cu Germania şi Luxemburg. 3 Regiunea Nord – Pas de Calais (Flandra) Regiunea de Nord .000 loc.porturi la Marea Mânecii. Metz. bumbacului şi lânii importate prin porturile de pe Rin). huilă). Dunkerque. oraşul Strasbourg (400.000 loc. Portul Dunkerque are aun trafic de mărfuri de 40 mil. Are funcţii de importanţă europeană: 17 .t/an.Lens.) deţine funcţia de metropolă locală. Boulogne: oraşe . Lorena – regiune în care axa urban . Fig. ceea ce îl situează pe locul III în Franţa.

Muzeul Municipal). fondată în sec. oraş industrial de importanţă regională (automobile Peugeot. a construcţiilor de maşini şi electronică.Ron şi Rin Marna .sediul Consiliului Europei (Parlamentul European) şi unul dintre sediile Comunităţii Economice Europene. 4. petrochimie). XVI). Este şi mare port fluvial pe Rin (fig. Alsacia şi Lorena sunt traversate de canalele Rin . oraş universitar (Universitatea din Strasbourg. 18 . Toma. Fig. Are o funcţie turistică importantă (catedralele gotice Nôtre Dame de Strasbourg.Sena. Dispune de industrie petrochimică (petrol de import).4). Regiunea urban industrială de Nord – Est (Alsacia – Lorena) Centrul economic secundar al Alsaciei este oraşul Mulhouse. Palatul Rohan. Sf. port la fluviul Rin. care au înlesnit transportul mărfurilor. nod de comunicaţii (Poarta Burgundă).

cu oraşe satelit (Montmorency. de confecţii. Auxerre. Mare centru financiar şi bancar. de afaceri şi comercial. cu punct central Île de la Cité şi Palatul Luvru.agricolă a Franţei. Orleans. Parlamentului şi Guvernului. Reims. aici îşi au sediul toate structurile politice şi administrative franceze: sediul Preşedinţiei. performantă: construcţii de maşini. 11.Denis). chimie.Regiunea Paris Regiune urban industrială monopolară. agricultură intensivă. Fig.. Industria este complexă. este totodată şi capitală mondială a modei. Tours.loc. 5. Este situată pe cursul mijlociu al Senei (fig. 10 mil. echipamente electrice. Ca număr de locuitori este una dintre marile metropole mondiale: 2. oraşul Paris constituie atât o metropolă regională. aria metropolitană (2006). electronică.5 mil. zona periurbană. o altă centură de oraşe (la 100 – 200 km) sunt strâns legate funcţional de capitală (Amiens.aglomerarea urbană. marochinărie şi de bijuterii sunt tradiţionale.loc. centre turistice sau de agrement.loc. Saint . Axa urban – industrială Paris – Sena Inferioară Oraşul are structură urbană circulară: oraşul vechi. Nanterre.5). Montreuil.5 mil. 19 . zona rezidenţială şi industrială. automobile. cât şi naţională. Rouen). Funcţia definitorie este cea de capitală a Franţei. Versailles. reprezintă şi cea mai importantă regiune industrial . Industriile textilă.

cu obiective turistice de renume mondial: Muzeul Luvru. Axa urban . Orléans . petrochimie pe baza petrolului importat etc. Place de L′Opera. port fluviatil pe Sena.industrială Loara Axă urban industrială multipolară. metrou cu 16 linii principale.. Domul Invalizilor etc. mari şantiere navale. dispusă de-a lungul fluviului Loara (fig.). Cel mai mare oraş . Orly) şi naţionale (Le Bourget). Tours..port al regiunii şi unul dintre cele mai mari din Franţa este Le Havre (210. Activităţile economice sunt legate de zona portuară (import .000 loc.G.). marile bulevarde şi pieţele (Champ Élysée. De asemeni. parcurile (Bois de Boulogne.). Constituie zonă de tranzit între traficul naval oceanic şi cel fluvial de pe axa Senei). garnituri de trenuri de mare viteză (T. textilă şi alimentară importante centre ale viticulturii. zone de mare interes turistic sunt zona centrală veche. Catedrala Nôtre Dame. Grădina Luxembourg.port fluvial pe Loara în apropierea estuarului. 2006). oraşe turistice pe Valea Loarei. Nazaire .porturi fluviale pe cursul mijlociu al fluviului. şantiere navale. dat în exploatare încă din anul 1900. 2006) . Regiunea este strâns legată funcţional de cea pariziană. are funcţii comerciale şi industriale: metalurgie neferoasă. Boulevard de Montparnasse.V. Palatul Elisée (actualmente sediul Preşedenţiei). Bois de Vincennes. Blois.export.000 loc.6 ). 20 . legumiculturii şi horticulturii. matalurgie feroasă. reţea densă de canale navigabile. Place de l′Étoile etc. St. Paris este unul din cele mai vizitate oraşe ale lumii. Opera. situat pe cursul inferior al Senei (canalizată în acest sector şi pentru nave maritime). şantiere navale. Cele mai importante centre sunt: Nantes (550. Alt port important este Rouen. aeroporturi internaţionale (Charles de Gaulles. aeronautică. industrie chimică.Cel mai important nod de comunicaţii al Franţei şi unul dintre cele mai mari ale Europei: autostrăzi moderne. Tuileries). Turnul Eifel. situat pe malul nordic al estuarului Senei. Regiunea Sena Inferioară Este situată pe cursul inferior şi la estuarul Senei. Palatul Versailles.port fluvial şi maritim la estuarul Loarei.

s-a dezvoltat în jurul unor mari porturi maritime: Brest. 2006). Axa urban industrială Loara. la confluenţa cu Saône.). L′Orient. poziţionată pe litoralul atlantic. Se remarcă intensele activităţi portuar comerciale.V. integrată parţial cu Regiunea de Vest (litorală atlantică). tradiţionale. mare centru al industriei textile. hidroenergetice şi forestiere.Grenoble (Ron . motoare şi echipamente electrice).000 loc. aeroportuar şi port fluvial).7 mil. St.Fig. Regiunea de Vest Regiune multipolară dispersată.000 loc.. Regiunea industrială Lyon . Important nod de comunicaţii (rutier. situat într-un important bazin carbonifer din nord-estul Masivului Central. se remarcă prin industria siderurgică şi chimică şi Grenoble (situat în Prealpii francezi.Alpi) Beneficiază de resurse carbonifere.G. La Rochelle.T. Activităţi industriale importante sunt construcţiile de maşini (se remarcă cele pentru industria textilă.a doua aglomerare urbană ca mărime a Franţei (cca 500. Dintre oraşele grupării Lyon mai fac parte Saint-Etienne (180. petrochimia (rafinăriile de la Saint Fons şi Feyzin). împreună cu alte centre mai mici 21 . Nazaire.. 1.loc.aglomerarea urbană. Este situat pe cursul mijlociu al Ronului. 6. marile şantiere navale şi pescuitul oceanic. feroviar . Lyon .

2006). Regiunea mediteraneană (Rousillon . petrochimie (marile rafinării de la Fos.). institute de cercetare şi tehnologice). legumicultură etc. (locul II după Paris ca oraş propriu-zis) şi 1.loc.000 loc. agricultură intensivă. Fig. oraş alpin turistic). Împreună cu Lyon face parte din axa industrială a Ronului. Este al doilea centru comercial al Franţei. măsline. Zona deltei Ronului este una dintre cele mai bine amenajate pentru agricultura intensivă irigată (orez.Provence Côte d′Azur) Activităţi complexe: industriale şi portuare.maritim. mare port fluvio . 22 . Regiunea urban industrială mediteraneană. Oraş situat la est de delta Ronului (fig.810. în apropiere de Marsilia).Languedoc . şantiere navale. Marsilia . Franţa.aglomerarea urbană (locul III. construcţii de maşini (automobile). Este unul dintre tehnopolii Franţei (Universităţi.5 mil. 7). oraş cultural şi universitar. plantaţii de citrice. 7. servicii şi turism.foloseşte hidroenergia ieftină pentru electrometalurgie. important nod de comunicaţii.

Aproximativ 4% din populaţia activă este angajată în agricultură. Regiunea de sud . Montpellier (200. Toulouse .aglomerarea urbană. 750. Agricultura este complexă.prelucrare legume. cât şi de Marea Mediterană . de înaltă productivitate. Portul este accesibil navelor oceanice prin estuarul Gironde. Toulon (400. mari rafinării. Aquitaine.) centrul polarizator al turismului de pe Coasta de Azur.000 loc) port şi mari şantiere navale. 2006). motoare de autovehicule) şi de transport .) centru industrial.este legat de Marea Mediterană prin fluviul Garonne şi Canal du Midi. puternic susţinute prin subvenţii şi prime de către stat. Fermele franceze sunt moderne. fructe.000 loc. Funcţii comerciale.Cea mai mare comunitate maghrebiană din Franţa (majoritatea algerieni). universitar şi de cercetare. bază a flotei de pescuit oceanic. 760.vest (Midi Pirinées. Centrul cel mai renumit al industriei aero-spaţiale franceze.oraş industrial . Bordeaux . locul II mondial după SUA la exporturi.de-a lungul fluviului Garonne.000 loc.5 mil.oraş situat la nord de Munţii Pirinei. industriale (petrochimie şi chimie pe baza petrolului importat. 23 .000 loc. într-una din cele mai vestite regiuni ale viticulturii franceze.mare port fluvial şi maritim la estuarul fluviului Garonne (240. chimică) şi de transport (este legat prin canale atât de Oceanul Atlantic . Perpignan . Frontignan .aglomerarea urbană. strâns legată de marea varietate a condiţiilor naturale.. ha suprafaţă agricolă). Mare centru de vinificaţie. pescuit şi administraţie forestieră. Funcţii comerciale.cel mai mare producător agricol al Europei (19. 2006).000 loc.şantiere navale. mari şantiere navale. este importantă zonă agricolă pe axa urban industrială a fluviului Garonne.industrie alimentară .000 loc. pe cursul superior al fluviului Garonne (430. Gironde) Beneficiază de resurse de petrol şi gaze în zona litorală atlantică.Canal du Midi). Nice (500. Agricultura . industriale (echipamente electrice.000 loc..

lungimea lor depăşeşte 9000 km. in. Plantele tehnice: sfeclă de zahăr (în nord şi Bazinul Parisului). Legumicultura şi floricultura se practică în jurul Parisului. Bourgogne. Bazinul Parisului. în regiunile colinare se practică păşunatul liber. vinuri transformate. transhumanţa se mai întâlneşte în Pirinei şi regiunile mediteraneene. pe valea Garonne între Toulouse şi Bordeaux. rutieră. în regiunile mediteraneene (Avignon. tutun (Aquitania. cultura plantelor tehnice).reţea densă de căi de comunicaţie. Pirinei. monoculturi specializate (regiunile mediteraneene.000 km. creşterea animalelor (se practică pe mari suprafeţe în Bretagne. Alpi). Producţia de cereale situează Franţa pe locul doi în Europa: peste 60 mil. Masivul Central.Sistemele agricole sunt: de cultură (cereale asociate cu creşterea animalelor. Transporturile . de porcine etc. Alsacia.10 mil.locul II în Europa (20 mil. Pirinei.t/an. Fermele de animale sunt asociate cu cele agricole în marile regiuni cerealiere. Ferme specializate mai sunt cele avicole. mare exportatoare de lapte şi brânzeturi. Viticultura este un sector tradiţional şi se desfăşoară pe mari suprafeţe în regiunile mediteraneene (Aquitania. lungimea totală a arterelor rutiere se apropie de 900. Autostrăzi moderne leagă principalele oraşe de capitala Paris. Creşterea bovinelor . se cresc bovine pentru carne în Pirinei şi Masivul Central.capete. Căile ferate însumează 42. locul V în Europa. Se obţin vinuri de masă (Languedoc. Languedoc). cum sunt lichiorurile (Cognac d’Armagnac) şi vinurile dulci de Roussillon.capete). pe valea Loarei. Provence). Alpi. aeriană şi pe canale. dar odată cu declinul acestui tip de transport (60% în anul 1960. feroviară. Acvitania. Perpignan). Cultura orezului se practică în sistem irigat în delta Ronului şi regiunea Languedoc. Creşterea ovinelor . în Champagne. pe valea Loarei (cursul mijlociu şi inferior).000 km. 16% în 2000) au mai rămas în uz 24 . Alsacia). din care jumătate grâu cultivat pe întinse suprafeţe (mai ales în nord. Franţa deţine locul 2 pe glob la producţia de vinuri şi struguri.Gascogne. Creşterea animalelor. bazinul mijlociu al Loarei şi în sudul ţării . Languedoc). Alsacia). este răspândită în Masivul Central.

Bordeaux.5. Spania şi Japonia.2. Coasta de Azur. Alte mari porturi sunt Calais.000 km. Bordeaux.900 $/loc. Turismul .t). densitatea populaţiei . Germania Centrală (masivele hercinice) şi Germania de Sud (Podişul şi Alpii Bavariei). Cadrul natural Factorii fizico . pasageri anual (printre cele mai mari din lume). multe construite încă din secolul al XIX .). Balanţa economică este uşor excedentară (exporturi .G. Belgia.loc. Rouen.235 loc. Germania.). Canalele navigabile totalizează cca. Strasbourg. principalii parteneri economici sunt SUA.970 km2. sunt înregistraţi cca 70 mil. Lille şi Bordeaux. Brest. Alpii şi Pirineii. Olanda. 8. diviziuni administrative .geografici au determinat separarea a trei mari unităţi: Germania de Nord (Câmpia Germaniei).lea). cele care fac legătura între marile porturi maritime şi interior sunt amenajate pentru nave de mare tonaj. Marsilia. Italia. 25 .dispune de un mare potenţial şi o infrastructură adecvată.5 mil.t).100 $/loc. ce leagă Parisul de Lyon. Marea Britanie. Numeroase aeroporturi deservesc legăturile interne (cele mai frecventate rute leagă Parisul de Lyon. GERMANIA Date statistice: suprafaţa: 356.. Se remarcă liniile pentru T.500 km (locul I în Europa. valea Loarei. Cel mai mare trafic de pasageri îl înregistrează portul Calais (legături cu Marea Britanie şi Irlanda). Toulouse şi Lille).16 landuri. turişti anual (locul I pe Glob). I. aeroporturile internaţionale pariziene (Charles de Gaulle şi Orly) înregistrează cca 65 mil.t) şi Dunkerque (40 mil. capitala: Berlin (3. şi importuri 4.V. (2006). Cele mai vizitate regiuni sunt Parisul şi împrejurimile.1 mil./km2. Le Havre (55 mil.cca 32. numărul de locuitori: 83. Nice. Cel mai intens trafic anual îl înregistrează Marsilia (95 mil.

reprezintă o vastă arie de subsidenţă. Harz. prezintă trei mari estuare. dispuse pe direcţie NV-SE: Colinele Lausitz . care reprezintă poziţia ultimilor lobi glaciari (Würm). separate de valea fluviului Main (depresiunea Frankfurt): . între Dresda şi Hamburg) şi Colinele Mecklenburg (aproximativ între Berlin şi Rostock). relief de dune şi zone mlăştinoase.Fläming .• Germania de Nord Câmpia Germaniei . Importante resurse de cărbune se găsesc în extremitatea sud vestică (bazinul carbonifer Ruhr). Fundamentul hercinic apare fragmentat sub formă de masive care aflorează de sub cuvertura mezozoică şi neozoică (Emilia Saulea. Sectorul de uscat continental are fundament hercinic.zona externă la nord (Podişul Renan sau Masivul şistos Renan. Este cea mai întinsă şi productivă zonă agricolă a Germaniei şi una din cele mai mari din Europa. Munţii Wesser. scufundată în partea de nord (aici s-au format Marea Baltică şi Marea Nordului).europene. aria hercinică este împărţită în două unităţi.Lüneburg (se desfăşoară în lungul Elbei. M.parte integrantă a câmpiei nord . Weser şi Elba. acoperit cu depozite foarte groase mezozoice. Din punct de vedere geologic. Ţărmul baltic este marcat de prezenţa golfurilor (Kiel. la contactul Câmpiei Germaniei cu Podişul Renan. constituie un ansamblu de munţi joşi şi podişuri colinare. se desfăşoară între fluviile Ems şi Oder (vest . M. Ţărmul de la Marea Nordului este însoţit de cordoanele nisipoase litorale ale insulelor Frisice de Est. ale fluviilor Ems. Pădurea Turingiei şi partea nordică a 26 . • Germania Centrală Masivele hercinice germane au o poziţie centrală în cadrul marii unităţi a hercinidelor vest şi central europene. cu orientare latitudinală. Pomeraniei). neozoice şi cuaternare (de acumulare glaciară). Morenele frontale ale calotei glaciare au generat în relief două fronturi de coline morenaice. Marea Nordului. Mecklenburg. 1967). peninsula Iutlanda. Marea Baltică (în nord) şi masivele hercinice (în sud).est). Din punct de vedere tectonic.

uraniu .max. Munţii Harz. afluenţi ai Dunării).Pădurea Turingiei .nord de culoarul Rinului.în Munţii Metaliferi şi Munţii Pădurea Neagră. Munţii Jura Svabă şi Jura Franconiană: culmi joase (altitudunea maximă 1053m) cu orientare SV . la confluenţa Rin . Vf. alcătuit predominant din şisturi străpunse de înălţimi cuarţitice (Hunsrück 816m. Germania Centrală beneficiază de importante resurse de subsol: minereuri de fier şi complexe . la nord de Dunăre. fluvio-glaciare sau fluviale. 1495m). Masivele hercinice sunt bine împădurite. Aici au fost determinate fazele glaciaţiunii alpine (după poziţia râurilor Günz. Feldberg. Zona externă Podişul Renan este traversat sud . Riss şi Würm. Predomină şisturile cristaline paleozoice. între grabenul Rinului la vest (abrupt de falie) şi cursul superior al râului Neckar la est.Mosel). plante tehnice. între Main şi Dunăre (Munţii Pădurea Neagră.Harz . Pădurea Turingiei.munţi joşi (alt. Munţii Jura Svabă şi Munţii Jura Franconiană). umplută cu depozite sedimentare neozoice acoperite cu depozite cuaternare glaciare. Brocken. cu zone agricole (cereale. Mindel. Wesser. Taunus 880m). pomicultură) mai ales în lungul marilor fluvii şi depresiuni. Mişcările de subsidenţă şi eroziunea fluviatilă au creat mici depresiuni (Koblenz. Main (afluenţi ai Rinului) şi cursul superior al Dunării. Suprafaţa podişului înclină dinspre Alpi spre Dunăre (stratele sedimentare au fost antrenate în mişcări de ridicare pe marginea prealpină. Elba şi transversal de Neckar.în Podişul Renan. 1142m) mărginiţi de falii (aspect de horst). acoperite la est de o cuvertură sedimentară mezozoică şi neozoică. are aspect de podiş puternic peneplenizat. Jura Franconiană. • Germania de Sud Podişul Bavariei – depresiune marginală prealpină (între Alpii Bavariei şi valea Dunării). Zona internă Munţii Pădurea Neagră: culme joasă (Vf. Resurse de 27 . Regiunea este traversată longitudinal de cursurile mijlocii ale fluviilor Rin.Munţilor Metaliferi – la graniţa cu Cehia) şi zona internă la sud. Munţii Wesser .NE. relieful predominant este cel structural (cueste). la înălţimi de 600-800m).

Hidrografia Trei fluvii sunt tributare Mării Nordului: Rin (Rhein) . în vest şi nord se simt influenţele oceanice. primeşte pe teritoriul Germaniei afluenţii Neckar. regiune de cultură a cartofului şi sfeclei de zahăr. petrol şi hidroenergie. traversează Germania estică şi nordică. îşi are izvoarele în Alpii Elveţiei şi se varsă prin mai multe braţe estuarice pe teritoriul Olandei. Fluviul este navigabil în aval de oraşul Ulm. cu înălţimile cele mai mari din Germania (Vf. traversează ţara spre nord şi se varsă prin estuarul Bremen. de la Dresda până la estuarul Hamburg. 2963 m). Germania are un vast de sistem de canale : Kiel. Bosenheim). Main. În Marea Baltică se varsă Oder (împreună cu afluentul Neisse constituie frontiera cu Polonia). Isar. Vegetaţia este submontană şi montană etajată – predomină pădurile de foioase.traversează vestul ţării. influenţe locale (foehn) se fac simţite în Bavaria. Este una din marile artere navigabile ale Europei. este navigabilă pe teritoriul german.cărbune brun. cu staţiuni renumite: Garmisch Partenkirchen. Condiţiile biopedoclimatice Tipul de climat este temperat de tranziţie. Alpii Bavariei – unitate alpină externă. Numeroase amenajări hidrotehnice s-au realizat pe afluenţii Dunării. Weser – izvorăşte din munţii centrali Pădurea Turingiei. Importantă zonă turistică. 28 . Dunărea (cu afluenţii Mindel. este navigabil pe cursul inferior şi mijlociu. Ruhr. amestec şi răşinoase. Formaţiunile geologice sunt alcătuite predominant din şisturi cristaline şi calcare. Pădurea Neagră). orientată V-E. unde se află numai cursul superior şi izvoarele (M. Inn) traversează sudul Germaniei (Bavaria). Zugspitze. Elba (cu Saale) – izvorăşte din Munţii Sudeţi (Cehia). în restul ţării predomină influenţele continentale. Rhein-Main-Dunăre. Ems-WeserElba. iar pe marile înălţimi sunt prezente pajiştile alpine.

păduri de foioase. +18 C în nord (Berlin) şi de -3oC. 4. silvotundră. cu un maxim de peste 1000 mm/an în zona munţilor Alpi. tundră. păşunile şi fâneţele au ponderi însemnate (1/3 păduri). taiga. 3.Fig. Precipitaţiile medii anuale se încadrează între 500 – 700 mm/an. Teritoriul Germaniei se încadrează în marea zonă a pădurilor de foioase (fig. 7. păduri de amestec. pin). 2. Marin. în regiunile mai înalte apar pădurile mixte sau de răşinoase (brad. Datorită prezenţei pe 2/3 din ţară a regiunilor de deal şi de munte. o 29 . semipustiu. 8 Zonele de vegetaţie din Europa (după I. 5. 6. stepă. molid. 1995): 1. vegetaţie mediteraneană. 8. 8). 9. +17oC în sud (München). Temperaturile medii ale lunilor ianuarie şi iulie sunt: -2oC. pădurile. silvostepă. Predomină speciile de stejar şi fag.

8% imigranţi . 3. Populaţia şi oraşele Germania avea în anul 2006 un număr de 82. Structura etnică 92 % germani. Valori scăzute ale densităţii populaţiei (60-70 loc. Sporul natural este într-o permanentă scădere (0./km2). 2006). Rin – Neckar). devenind una din cele mai mari metropole ale Europei (în 1940 avea 4. Bremen (1800 loc./km2). devine capitală federală după unificarea Germaniei din 1871. loc. Densitatea medie a populaţiei: 235 loc./km2.locuitori (locul II după Rusia.(turci. Rin – Main.3 mil. În 1920. aria metropolitană cuprinde 883 km2. aglomerarea urbană./km2. Solurile predominante sunt cele brune de pădure. la fel ca media Europei Occidentale.5 mil. italieni. Densitatea populaţiei este foarte mare de-a lungul axei Rinului (Rin – Ruhr: 5.7 mil.loc.Majoritatea terenurilor joase. Berlin (500 loc. greci etc. în zona conurbaţiilor Hamburg (2200 loc. MARILE AGLOMERĂRI URBAN – INDUSTRIALE • Berlin Este cel mai populat oraş al Germaniei (3. în Europa)./km2) sunt în nord. redevine capitală federală după reunificarea din 1991.9 ).)./km2) sunt în landurile Bavaria şi Saxonia Inferioară. Divizat în două sectoare (Occidental şi de Est) după al doilea război mondial. polonezi../km2). la graniţa cu Danemarca şi la Marea Baltică (landurile Schleswig – Holstein şi Mecklemburg Vorpommern).8 ‰) după 1960.000 loc. au fost transformate în terenuri arabile sau sunt ocupate în prezent de aşezări. în landul Berlin. Berlinul a încorporat alte 8 oraşe mai mici şi 60 de sate. 30 . membru al Ligii Hanseatice (din 1359).5 mil. în mediul urban trăiesc 84% dintre locuitori. afluent al Elbei (fig. în prezent. Fondat în 1230. Este traversat de râurile Spree şi Havel.).loc. plate. podzolurile şi solurile cenuşii. Valori medii (în jur de 150 loc. tendinţa fiind de apropiere de zero.

optică. descătuşat. pe teritoriul Germaniei. În ansamblul ei. lacul Wansee. Mare centru universitar (Universitatea Humboldt. se încadrează între oraşele Freiburg şi Duisburg. canale navigabile de legătură cu Elba şi Oder. Universitatea Tehnică. comerciale şi culturale. cu ramuri de vârf (chimie. 31 . industriale. Palatul Charlottenburg. farmaceutică.Are funcţii complexe: administrative . Parlamentului. 9.sediul guvernului federal. grabenul Rinului desparte munţii Pădurea Neagră de munţii Vosgi francezi şi separă în două Podişul Renaniei. electronică şi electrotehnică. construcţii de maşini . informatică).turistic (muzeele Staatliche. politice . trenuri de mare viteză spre Hamburg. Institutul de Cercetare Max Planck) şi cultural . Industria este complexă. Tempelhof. clădirea Reichstag. Bulevardul Unter den Linden. trei mari aeroporturi internaţionale (Tegel. • Axa Renană Pe teritoriul german. Bode. Pergamon. axa urban industrială a Rinului ţine de la Basel până la Rotterdam. Este cel mai mare centru financiar .bancar al Germaniei.roboţi industriali.olandeză până la vărsare. Galeriile de Artă. fluviul se încadrează apoi în câmpia germano . Fig. Important nod de comunicaţii: autostrăzi. Poziţia geografică a ariei metropolitane Berlin. Schönefeld). Poarta Brandenburg. pădurea Grunewald).sediul Preşedinţiei.

La baza dezvoltării regiunii au stat resursele de subsol.Dunăre.Ems . 10. Dispune de mari rezerve de cărbune (bazinele Saar şi Ruhr). alte canale navigabile sunt Rin . Mainz etc. Rin . minereuri de fier şi complexe. Culoarul Rinului este şi o mare axă rutieră şi feroviară.Elba. Este cea mai circulată axă fluvială a Europei (porturi: Duisburg.Rin. fluviul este dublat de canalul Ron . Fig.10).Main .Wesser . căile de comunicaţii şi comerţul în lungul acestora.Main 32 . Düsseldorf. săruri. Axele secundare urban industriale Rin – Neckar şi Rin .). la graniţa cu Franţa. ce leagă bazinul mediteraneean cu centrul şi nordul Europei (fig.

Neckar. ind./km2 în Ruhr (Düsseldorf.).Densitatea populaţiei este foarte mare (peste 500 loc. comercial. Alte oraşe importante sunt Wiesbaden (270. arhitectură veche . Rin . (2006). instrumente de precizie.lea.000 loc.Main (2.Westfalia. sediul unor mari companii germane: Henkel (tehnologii în construcţia de maşini. textile şi Mainz (190. feroviară. în prezent foarte diversificată: construcţii de maşini şi utilaje. regiunea însumează 40% din populaţia urbană a ţării.capitala landului Renania de Nord . echipamente electrice. Resursele de subsol au stat la baza dezvoltării industriei (siderurgie tradiţională.000 loc. Essen..industrială cu 9 mil.loc. Köln. port pe Main.5 mil.loc. E. tradiţional producător de avioane). Duisburg.000 loc.. Se individualizează trei axe secundare. tipografii .muzeul Gutenberg. fluvială . Universitatea). port pe Rin la confluenţa cu Main. sediul Daimler Benz). Bonn. chimică.).). siderurgie. nod de comunicaţii.aglomerare cu 1.on (energie). Oraşele principale ale regiunii sunt: Düsseldorf (580. Mannheim (320. Metro (retail).5 mil. produse farmaceutice. comercial. de automobile. petrochimie etc. în zona de confluenţă şi în lungul a trei afluenţi: Axa Rin – Neckar .). Heidelberg (150./an.pe Rin şi canale). Leverkusen) şi peste 4000 loc. Axa Rin .)./km2 în aglomerările Frankfurt.). industrie siderurgică.000 loc. industrie textilă.oraş situat la confluenţa Rin .000 loc. 2006) . chimie şi petrochimie. institut de cercetări renumit pe plan mondial. chimică. Dortmund). Metropola regională este oraşul Frankfurt (655. Mannheim.Ruhr (aglomerare urban . industrie constructoare de maşini.). mare nod de comunicaţii: aeroportul Rhein . financiar..catedrala gotică din secolul al XI . textilă.Main înregistrează un trafic de pasageri de 30 mil.000 loc.loc. staţiune climaterică şi hidrotermală la poalele munţilor Taunus. 33 . Ludwigschaffen. Oraşe principale: Stuttgart (595. locul II în Europa.000 loc. chimie. centru industrial complex. mare port pe Rin. renumită zonă viticolă. 2006) centru industrial (auto. Beneficiază de o infrastructură de transport foarte modernă şi eficientă (în special rutieră. Oraş cultural şi universitar – Muzeul Naţional Schiller.

sediul Ford Europa) şi turistic (Valea Rinului. port la confluenţa Rin – Mosel.000 loc. sediul Curţii Constituţionale Federale.. ind. 2006) . Dresda (475..W. metalurgie. industrie chimică. 2006). port pe Rin.. computere. produse din cristal şi porţelan. chimie. Köln (1 mil.000 loc.000 loc. nod de comunicaţie între axa Rinului şi magistrala rutieră Berlin . Academia de Medicină Carl Gustav Carus. 2006).. Koblenz (110. 1. Opera). sticlărie). mare centru siderurgic şi comercial. viticultură şi pomicultură în regiunea Alsaciei.000 loc.oraş siderurgic în bazinul Ruhr.. centru comercial şi turistic. material rulant.. Catedrala din Köln). fostă capitală a Germaniei Federale între 1949 – 1990.000 loc. Transporturilor şi Militar. petrochimie – import şi mici resurse locale de petrol. pe culoarele Main şi Neckar. cultural şi turistic (Universitatea Tehnică şi de Transporturi. port la graniţa cu Cehia. în landul Saxonia. chimică. optică). cunoaşte azi o dinamică activă a economiei.oraş siderurgic în bazinul carbonifer Ruhr..cel mai mare port fluvial european (pe fluviul Rin). (una dintre marile producătoare şi distribuitoare de energie electrică a Germaniei). 2006).Bruxelles – Paris.000 loc.loc. produse de înaltă tehnologie (echipament medical. Tehnic. textilă şi hârtiei.loc. centru universitar şi turistic. nod de comunicaţii legat prin canale de Ems şi Marea Nordului.Krupp) şi al R. 2006).1 mil. port. • Triunghiul Saxon Regiune urban-industrială în estul Germaniei.aglomerarea urbană. Mare centru comercial. Dortmund (585. muzeele Zwinger.Duisburg (505.000 loc. 2006) . industrial (telecomunicaţii. Alte oraşe importante pe axa Rinului sunt: Karlsruhe (280. Essen (583. Agricultură complexă: cultura cerealelor (câmpia Köln). 34 . este legat prin canale de Rin şi Ems). industrie chimică. Mare centru comercial. 2006). 2006) . industria asigură în primul rând utilaj minier şi material rulant.. construcţii de maşini. Bonn (300. sediu tradiţional al firmei metalurgice Krupp (azi Thiessen . port pe Rin.E. plante tehnice. construcţii de maşini. Fostă regiune a Republicii Democrate Germane.

pe râurile Saale şi Elsterul Alb. tipografică. • Aglomerarea urban-industrială germană de la Marea Nordului Regiunea s-a dezvoltat în primul rând datorită dinamicii economice a marilor porturi Hamburg şi Bremen (fig.. Halle . Aglomerare urban .Leipzig. Lobtau.industrială. Halle . afluente Elbei.485. Leipzig . tipografii. Fig. Blasewitz. mare centru de expoziţii. resurse importante de sare.Oraşe în aria metropolitană: Loschwitz. industrie siderurgică. bazin carbonifer (cărbune brun). nod de comunicaţii. 11. instrumente de precizie.000 loc. construcţii de maşini. chimică şi petrochimică. Poziţia geografică a ariilor metropolitane Hamburg şi Bremen 35 .000 loc. Universitatea Wittenberg). ind.. oraş cultural şi universitar (Universitatea Halle. 11). alimentară.290. Plauen.

Ingolstadt . Dispune de mari şantiere navale şi de reparaţii.Braunschweig .. prelucrarea bumbacului. formează un complex portuar. autovehicule. 36 . Ahrensburg.. Hanovra (530.Elba (Mitteland Canal) cu rol esenţial în economie. Este cel mai mare port al Germaniei.loc.. cu industrie de automobile (sediul Wolkswagen). muzeul Kunsthalle. în zona estuarică a fluviului Elba. chimie. precum şi de o flotă de pescuit oceanic.Hamburg (1.000 loc. Dispune de mari şantiere navale şi de o flotă de pescuit oceanic. centru industrial (autovehicule. oraş universitar (Universitatea Tehnică). 2006). Wedel etc. situat la Marea Nordului. petrochimie.. 2006). mare port la estuarul Wesser. Industria este modernă.Wesser . Braunschweig (260.7 mil. Şcoala de Marină şi Arhitectură). inclusiv pentru nave de mare tonaj. maşini industriale.Nürnberg. motoare de automobile) şi comercial. centru industrial (metalurgie feroasă. 2006). Wolfsburg (130. aeronautică montaj de avioane Airbus. Universitatea de Medicină. Pinneberg. nod de comunicaţii. electronică şi electrotehnică etc. tutunului şi iutei. Împreună cu avanportul Bremerhaven. Universitatea Hamburg. a doua metropolă a Germaniei. oceanice.000 loc. Industrie este complexă (siderurgie. Membru fondator al Ligii Hanseatice (alianţă militară şi comercială) împreună cu Lübeck (1241) şi Bremen (1249).. axată pe centrele München .Wolfsburg: aglomerare urban industrială în centrul Câmpiei Germaniei. 2006).). • Hanovra . cercetare şi montaj în domeniul aerospaţial Airbus).000 loc. Oraş cultural şi universitar (cartierul vechi. • Bavaria Regiunea urban .000 loc. electronice. petrochimie). cu ramuri de vârf (echipamente electrice. 2006). Regiunea este traversată de canalul Ems . dar şi chimie . În jurul ariei metropolitane (746 km2) mai gravitează oraşele Stade. rafinarea zahărului.petrochimie. Bremen (560.industrială primară este partea centrală a landului Bavaria.

Dintre cereale se cultivă grâul. atenţie deosebită asupra creşterii animalelor.Beneficiază de magistrale rutiere şi feroviare moderne şi cu trafic intens. dar şi conservarea şi protecţia lui. extrem de avansate. Mare nod de comunicaţii (magistrale rutiere. mai puţin Hamburg. mare aeroport internaţional). mecanizarea şi chimizarea. Conurbaţiile din vestul Germaniei. Mossel). Este capitala Bavariei şi cel mai important oraş din sudul ţării. Industrie complexă: construcţii de maşini . Un element de mare dinamică economică este şi canalul Rin – Main – Dunăre. Nurnberg (500. feroviare. tutunul. Teatrul Naţional. Universitatea Tehnică). universitar şi turistic (Deutsche Museum. Palatul Regal. ce leagă Mainul de Dunăre.loc. Câmpia Rinului Superior). Centru cultural. Main. Oraş industrial (construcţii de maşini . secara şi ovăzul. Universitatea Ludwig Maximilian. Bavaria Museum. feroviar.000 loc. de unde şi randamentul mare al producţiei. În structura plantelor tehnice predomină sfecla de zahăr.3 mil. aeroport.7 mil. instrumente de precizie) şi comercial (nod de comunicaţii rutier.motoare auto. port fluvial). cele mai întinse suprafeţe aflându-se în Germania de Nord şi în subregiuni ale Germaniei Centrale.. afluent de dreapta al Dunării. München (1. echipamente electrice şi electronice. industriale. instrumente de precizie şi optică. Opera Bavareză. 37 .centru tradiţional al industriei berii).loc.automobile (sediul BMW). echipament electric şi electronic. 2006) este traversat de Ludwigs Canal. Agricultura Câteva trăsături esenţiale ale agriculturii Germaniei trebuiesc subliniate şi anume: caracterul intensiv. atenţie deosebită pentru utilizarea raţională a pământului. Pomicultura şi cultura viţei de vie se practică în culoarul Rhinului şi a afluenţilor acestuia (Neckar. hameiul (zonele Börde. traversat de râul Isar. ablomerarea urbană . iar oraşul Mainz este specializat în desfacerea vinurilor. alcătuiesc „Megalopolisul German “. industrie alimentară .. 2.a treia metropolă a Germaniei). acoperindu-se astfel mai mult de jumătate din nevoile alimentare ale populaţiei prin resurse proprii.

Hannover.Se cresc îndeosebi bovine. Frankfurt. fie pe canale. un flux însemnat de pasageri îl înregistrează aeroporturile din Berlin. ce leagă Marea Nordului de Marea Baltică peste peninsula Iutlanda. Ems. Warnemünde.000 km de autoşosele şi autostrăzi. mijloace de transport. S-au format mari noduri feroviare (Köln. Köln. Comerţul exterior constituie o latură importantă a dezvoltării economiei ţării. Turismul constituie o veche şi importantă activitate socialculturală. Bremen. Pentru transportul feroviar. Hamburg-Frankfurt-Basel ş. 38 . Köln. Magdeburg. München. Dunăre. Bremerhaven. Se remarcă în mod deosebit culoarul Rhin. Transportul maritim se desfăşoară la Marea Nordului şi Marea Baltică. Main. Magdeburg. ovine în regiunea Suabo-franconă. Neckar. Leipzig) şi câteva magistrale: Rostock-Berlin-Hanover. mai ales în Bavaria. Germania exportă produse finite. Oder. Weser. Frankfurt pe Main. Moselle iar principalele canale: Elba-Havel. Frankfurt am Main. Ludwigshafen. Dresda. Ludwigskanal. cu un trafic de mărfuri anual de 63 milioane tone. Alpii şi Prealpii Bavariei precum şi o serie de centre ca: Hamburg.000 km de cale ferată. O mare densitate a reţelei feroviare se înregistrează în zona Rhin-Ruhr. Pe unele din acestea au acces şi nave de tonaj mai mic. Berlin. München. Neckerland. Riesa. al Dunării. porcine în Saxonia şi landul Schleswig-Holstein. Wismar. Rostock. din care aproape 12. Saale. remarcându-se autostrada „Hansalinie“ care leagă oraşele-porturi Hamburg şi Bremen de regiunea Ruhr. Principalul port este Hamburg.a. Transportul rutier are la îndemână cei peste 250. Lübeck. Hamburg. Berlin. alte porturi sunt: Wilhelmhaven. Mannheim. Pentru transportul aerian. Rhin. Stralsund. Emden. Germania are circa 45. Râurile navigabile sunt: Elba. Principalele porturi fluviale sunt: Duisburg. Navigaţia fluvială se realizează fie pe mari artere hidrografice. München. Transporturile. Sunt şi porturi situate la canalul Kiel. cu implicaţii în economia Germaniei.000 km electrificaţi.

în sud.în nord. între braţele Rinului . produse ale industriei chimice şi importă materii prime (cocs.maşini unelte. Câmpia litorală joasă are tot trei compartimente: Friesland . 321 m). I.în centru. Câmpia înaltă interioară are trei compartimente: Drente . OLANDA Date statistice: suprafaţa: 41.sediul Parlamentului) este Haga. care închid Marea Wadden.cca 2500 km2).aproximativ 16 mil.3. Gelderland . relief pe depozite aluviale predominant glaciare. Denumirea oficială: Regatul Ţărilor de Jos.50 m. Holland . pentru protecţia ţărmului. insulele sunt amenajate antierozional. Zeeland are două compartimente: continental şi insular (insulele Walcheren. însă capitala de facto (administrativă . 39 . pe depozitele aluviale ale Rinului şi Meusei ce îl traversează. Goeree). Schouwen. inclusiv insulele Antilele Olandeze şi Aruba (în Arhipelagul Caraibe).loc (2006). densitatea populaţiei: 385 loc. bumbac. Cadrul natural Relieful dominant este de câmpie.526 km2.în centru. se individualizează două unităţi majore: câmpia interioară înaltă şi câmpia litorală joasă. Organizare administrativă: 12 provincii.sediul Guvernului şi legislativă . Extremitatea sud-estică a ţării (regiunea Maastricht) cuprinde şi terminaţiile nordice ale Podişului Ardeni (Vaalserberg. pe depozite argilo-nisipoase. petrol. Capitala oficială este Amsterdam. Noord Brabant . produse ale industriei lemnului. populaţia . agroalimentare.în nord. Altitudinile medii se încadrează între 40 . De la est la vest. relief de dune fluvio maritime ce formează cordonul insulelor Frisice./km2. în zona golfului Ijssel cu întinse poldere (terenuri desecate de sub apa mării. lână).

(1900). cu zone întinse aflate sub nivelul mării./km2). intervenţia antropică a transformat cea mai mare parte a acestora în terenuri arabile.5 mil. germani 1 %. Hidrografia. Vecht) înainte de vărsarea în Marea Nordului. Numărul de locuitori a evoluat relativ constant de-a lungul ultimelor secole: 2. Jumătate din suprafaţa ţării se află în bazinul inferior al Rinului. în anul 1800. păduri compacte mai sunt în sud .000 loc./ km2. Vegetaţie de turbării şi lande (ierburi şi tufişuri pe terenuri nisipoase) în câmpia litorală.15 m. REGIUNI GEOECONOMICE Conurbaţia Ranstadt – Holland Poziţionată geografic în câmpia litorală Holland. Haga 40 .maritimă. Populaţia. frisieni 7 % (veche populaţie germanică din nordul ţării).5 ‰. de origine fluvio . se mai numeşte şi Polderlandul olandez. Densităţi mari ale populaţiei sunt în conurbaţia Ranstadt – Holland (peste 1000 loc. Fluviul se desparte în mai multe braţe (Waal.1 mil. (2006). Densitatea medie: 385 loc. alţii 1 %. 5. Structura etnică: olandezi 88 %. precipitaţii: 700 . la gurile de vărsare ale fluviului Rin. Lek. (1950). conurbaţia cuprinde patru mari aglomerări urbane: Amsterdam (800. Altitudinile medii sunt de 10 . 1. Alte fluvii importante sunt Maas (Meuse) şi Schelde (Escaut). Aspecte biopedoclimatice Climatul este de tip temperat-oceanic. temperaturi medii lunare pozitive tot timpul anului. este cea mai circulată arteră fluvială europeană. Numeroase canale navigabile alcătuiesc o reţea densă de comunicaţie.estul ţării. 10 mil. soluri brune de pădure şi aluviale în vest. aglomerarea urbană). cu puternice influenţe atlantice. marocani 3 %. Teritoriul Olandei se încadrează în zona pădurilor de foioase. turci.5 mil. urban 90 %.. spor natural 4. de asemenea navigabile. Amenajări hidrotehnice complexe protejează polderele de apele mării.Câmpia litorală. cca 16 mil.800 mm/an.

industriile textilă. Este cel mai important centru financiar al Olandei. oraş cultural. aeronautică. tipografii). autostrăzi şi căi ferate moderne de Amsterdam şi Rotterdam. tipografică. Rotterdam (600. pe braţul nordic al Rinului (Vecht). 550. ce este canalizat şi permite accesul navelor oceanice. precum şi cele industriale. cultural. 1. Împreună cu alte centre mai mici totalizează cca 5 milioane de locuitori. de automobile.000). Oraşul este amplasat pe un braţ al Rinului (Lek).).fig. siderurgie. Principalele activităţi sunt comerţul maritim şi fluvial. industrial (construcţii de maşini. fabrici de zahăr). Legătura cu Marea Nordului este asigurată şi prin canale. al Curţii Supreme. hârtie şi produse alimentare). Haga – capitala de facto (sediul Guvernului. al Parlamentului.000.12). Amsterdam este capitala oficială şi cel mai mare oraş.t. Activităţile de bază ale conurbaţiei sunt transporturile şi comerţul fluvio . universitar şi turistic: Academia Regală de Ştiinţe.port fluvial în amonte de Amsterdam. Utrecht .1 mil. şantiere navale. Muzeele Van Gogh şi Rembrandt. menţionat documentar în secolul al XIV-lea ca membru al Ligii Hanseatice. Academia Naţională de Arte. 41 .000). construcţiile navale. arhitectură medievală./an .000. Universitatea. universitar şi turistic. Palatul Regal. cristal şi porţelan. Rotterdam este portul cu cel mai mare trafic din lume (complexul maritim Europoort. În zona portuară sunt amplasate şi facilităţi industriale (rafinării. prelucrarea diamantelor. legate între ele de peste 400 de poduri.000. 700. cca 290 mil. precum şi Curtea Internaţională de Justiţie). Funcţiile de bază sunt cele administrative şi rezidenţiale. Utrecht (250. Este traversat de peste 80 km de canale care împart oraşul în 90 de insule. produse chimice şi alimentare.maritim. Este legată prin canale. sticlă. Centru comercial. Industria este poziţionată în centre periferice (echipamente electrice.(500.

În cadrul Marii Britanii.loc. Teritorii dependente: Gibraltar.4.loc.385 loc.1 mil.Belfast. I.loc. populaţia: 60 mil. 12.Cardiff.. 65 loc. British Antarctic Territory. Zona de vărsare a fluviului Rin (prin braţele Lek şi Waal). Falkland.. Irlanda de Nord (capitala . 1. MAREA BRITANIE Date statistice Suprafaţa: 244. densitatea populaţiei ../km2).loc. 5. densitatea populaţiei . Cayman./km2).7 mil.160 km2.(2006).. Ţara Galilor (Wales sau Cymru în galeză.loc./km2.Fig.Virgine. 130. Insulele: Bermude. 42 .1 mil. 78.120 loc.110 km2. Scoţia (capitala .790 km2. coexistă patru entităţi statale istorice: Anglia (capitala . capitala .Londra.760 km2. Sandwich de Sud etc..2 mil. 59% britanici). 41% irlandezi. 50./km2). 145 loc. British Indian Ocean Territory.410 km2. 7. 20. aglomerarea urbană . Georgia de Sud. densitatea populaţiei: 245 loc. Sf.5 mil.Greater London). Elena.Edinburg.loc. oraşele Haga. 14. Rotterdam şi Europortul. 3 mil. capitala: Londra (4./km2.loc.

S. Firth of Clyde şi Firth of Forth.). Depresiunea intermediară Lowlands (Glasgow – Edinburgh) reprezintă o zonă de subsidenţă umplută cu argilite şi lave paleozoic – superioare. În centru şi sud. dar prezintă golfuri importante: Golful Tamisei.Nord.NE a principalelor culmi montane.max. calota glaciară a transformat fostele văi fluviatile ce urmăreau liniile geologice de fractură în fiorduri . Structura geologică impune desfăşurarea pe direcţie SV . Aceasta prezintă culmi principale. care au fost apoi cutate. masivele caledonice sunt acoperite cu depozite sedimentare precambriene târzii (gresii) şi paleozoice cambriene (cuarţite) . 850 m. În partea de NV soclul precambrian apare la zi (Munţii Scoţiei de Nord.) şi Munţii Scoţiei de Sud (alt.perechi. Ţărmurile sunt puţin sinuoase. max. max. cu depresiuni transversale care reprezintă fose umplute cu gresii paleozoice.Munţii Grampiani (sau Munţii Scoţiei Centrale. alt. pe ţărmurile estice şi vestice: Firth of Lorne şi Moray Firth. Anglia Relief predominant de câmpie. 43 . Ţărmurile sunt înalte. alt. 1000 m.max. foarte sinuoase în vest. 1200 m. mărginită de culmi montane joase la nord şi vest. cu unităţi separate de culoare tectonice transversale. ce facilitează tranzitul naval din estul în vestul Scoţiei. 1100 m. Este o culme montană caledonică desfăşurată pe direcţie N . Golful Bristol (la Oceanul Atlantic).). faliată în regiunea coastei de vest (alt. Denumirea oficială: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Cadrul natural Scoţia Relieful este predominant montan. cu o lungime de 250 km. orientate SVNE de către sistemele de falii. Ţara Galilor (Wales) Catena montană caledonică principală sunt Munţii Cambrieni (alt. Fiordurile (firth) sunt legate prin canale. Munţii Penini .prelungire sudică a munţilor Scoţiei. Cuvertura sedimentară post-caledoniană a dat naştere unui relief mai ridicat decât masivele vechi. acoperită cu depozite sedimentare paleozoice. Golful Wash (la Marea Nordului).).). 1350 m. max.

se prelungeşte în domeniul marin unde sedimentarea continuă şi în prezent. puternic influenţată de masele de aer vestice. În Marea Britanie predomină păşunile şi tufişurile (Vaccinium vitis-idaea.oceanică. Aspect de culmi joase.) cu masive intruziuni bazaltice. Eroziunea diferenţială a degajat fronturi de cueste sau butoniere. 600m. Irlanda de Nord Are un relief predominant de munţi caledonici joşi (alt. Periodic. se simte şi influenţa maselor de aer nordice. puternic erodaţi de eroziunea calotei glaciare. solurile de mlaştină şi turbăriile ocupă suprafeţe mari. Calluna vulgaris). 44 .Loch Ness). Cea mai mare arteră hidrografică este fluviul Tamisa.Bazinul Londrei . Masivul Cornwall (din peninsula omonimă din SV Angliei) este unitatea cea mai vestică a zonei hercinice europene. În Scoţia. calcare sau gresii jurasice (Cleveland Hills). care se varsă în Marea Nordului printr-un larg estuar. O vastă reţea de canale navigabile leagă principalele artere hidrografice. reci. puternic erodate (alt. cu ploi prelungite. fag. Aspecte biopedoclimatice Clima este temperat .dezvoltat pe strate sedimentare mezozoice şi neozoice. iar în sud soluri brune de pădure. Trent şi Mersey (în Golful Liverpool). în Munţii Scoţiei . V. pădurile reprezintă cca 8 % din suprafaţă (stejar. râurile Clyde şi Fort se varsă în fiordurile omonime. max.myrtillus. alcătuite din crete. Hidrografia Lacurile sunt majoritatea de origine glaciară (în Munţii Penini. arţar). În regiunile nordice sunt soluri podzolice. Mişcările tectonice verticale au individualizat un graben central (în care s-a cantonat lacul Neagh) mărginit de horsturi. ceaţă (frecventă iarna) şi geruri rare. max. atlantice (calde şi umede). 850 m. Bazinul Londrei are două cueste principale.NE. Precipitaţiile scad de la 1500-2000 mm/an în regiunile din vest la 700-800 mm/an în est.) cu desfăşurare pe direcţia SV . Tot prin estuare se varsă Severn (în Golful Bristol).

în 2006 (Anglia – 50. care este dirijată spre export. Până la mijlocul secolului XX. Termocentralele tradiţionale sunt pe bază de cărbune. Ţara Galilor . Ţara Galilor (Milford Haven). au intrat în exploatare marile zăcăminte de petrol şi gaze din Marea Nordului. s-a înregistrat o creştere mai lentă. Populaţia şi aşezările urbane Creşterea numărului de locuitori a fost explozivă în secolul al XIX-lea: de la cca 10 mil. După 1950. 45 . Industria Industriile tradiţionale (exploatarea cărbunelui. odată cu declanşarea pentru prima dată pe plan european. a revoluţiei industriale. Cele pe bază de petrol sunt situate în general pe ţărm (la estuarul Tamisei (Shell Haven). Newcastle. s-au impus ramurile moderne.loc. optică şi informatică. Industria energetică se bazează pe importante rezerve de subsol (cărbune. cu un vârf de producţie în 1913. Scanthorpe. Marea Britanie are în prezent excedent de producţie.Lancashire). Principalele bazine carbonifere sunt situate în Anglia central nordică (Sheffield . cât era în anul 1800. Din mare importatoare de petrol. Populaţie urbană 90 %. negri şi alţii 3 %. în Ţara Galilor (Cardiff) şi Scoţia Centrală (Forth). (1900). Scoţia (Glasgow). indieni 2%. în centre situate în perimetrul marilor bazine carbonifere (Nottingham.1 mil. zeci de platforme fiind legate prin conducte submarine de centrele de prelucrare de pe ţărm. la sub 1 ‰ (anul 2004).7 mil.. în sud (Southampton).În zonele joase.loc. cărbunii reprezentau baza energetică.loc. electronică. cea mai mare parte a terenurilor sunt antropizate..). pakistanezi 1 %. Glasgow). Structura etnică: albi 94 %.1 mil. dar şi la nord şi sud de Londra. Scoţia – 5. Evoluţia numerică a scos în relief o scădere treptată a sporului natural de la 10 ‰. După cel de-al doilea război mondial. siderurgia şi textilă) îşi au rădăcinile încă din secolul al XVIII-lea. petrol şi gaze naturale) care asigură independenţa energetică a ţării. când s-au extras circa 300 mil.3 mil. Irlanda de Nord – 1. Începând cu anii ′70 ai secolului XX. de vârf: aeronautică. (1800) la cca 40 mil..Yorkshire) şi nord-estică (Durham . ajungând la cca 60 mil. tone.

Gf. Se produc cauciuc sintetic. atomocentrale 24 %. aeronave şi componente la Londra. Bristol.estuarul Tamisei. au fost construite şi în interior. dar şi produse farmaceutice. Middlesborough). Glasgow. Manchester. Newcastle. litorale (Bradwell . Sizewell). material rulant. plumb din Africa de Sud. Manchester. în apropierea marilor centre consumatoare de energie electrică: Londra. nuchel. Belfast. Canada). Bristol. aerospaţială). se bazează pe importuri de bauxită din Australia şi Guyana. Kilmarnock). 46 . automobile. odată cu îmbunătăţirea tehnologiei. Scoţia (Glasgow. Milford Haven în Ţara Galilor. Liverpool. Bristol. Mari şantiere navale sunt la Chatam (estuarul Tamisei). Coventry. zinc. Bristol. altele 2%. Glasgow. de vârf în anumite domenii (aeronautică. îngrăşăminte. Liverpool. Zambia. Metalurgia neferoasă se bazează în mare parte pe importuri (crom. ce dispune atât de cărbune cât şi de minereuri de fier în apropiere la Northampton. Chile. Ţara Galilor (Cardiff). Dagenham). mase plastice. Centrele siderurgice cele mai importante sunt în Anglia centrală şi nordică (Birmingham. Preston. Glasgow. Atomocentralele au fost construite din motive tehnice şi de securitate în poziţii periferice. Portsmouth. Plymouth. Sheffield. utilaj textil) dar şi modernă. Industria aluminiului. Birmingham. Birmingham. Luton. Billingham în Anglia de nord. cu centre de prelucrare la Newport şi Fort William. Industria chimică şi petrochimică este amplasată în general pe ţărmuri (Cheshire în Anglia vestică. Fawley în Anglia sudică. Coventry. Liverpol. Industria construcţiilor de maşini este o ramură tradiţională (construcţii navale. Kilcardy în Scoţia). Berkeley . Centrele importante sunt Sheffield. Cardiff. Dundee.Hidrocentrelele au fost construite în zonele montane din Scoţia şi nordul Ţării Galilor. Manchester. Metalurgia feroasă s-a dezvoltat în strânsă legătură cu zonele cu resurse de cărbune şi fier. Bristol. cupru. foarte importantă pentru ramurile de vârf. în Merseyside (Preston). hidrocentrale 2 %. şi în apropierea marilor centre: Londra. Automobile se fabrică în centrele satelit ale Londrei (Oxford. Shell Haven la estuarul Tamisei. Ponderea în producţia de energie electrică: termocentrale 70 %.

sfeclă de zahăr. economice şi de transporturi între marile centre. Aberdeen) şi Irlanda de Nord (Belfast. au permis dezvoltarea sectorului creşterii animalelor (bovinelor. bovine).Concentrări de tip multipolar cu centre specializate (Lancashire .I. Anglia sudică şi vestică.Blackpool. Ispwich. orz. Principala regiune agricolă se află în partea de sud-est. Manchester). Preston. lână autohtonă şi de import în Anglia centrală (Yorkshire – Leeds). . ovinelor.Concentrări monopolare cu un centru şi oraşe – satelit cu activităţi apropiate (Sheffield. in. precum şi Irlanda de Nord sunt domeniul păşunilor şi fâneţelor. Blackburn.Industria textilă este o ramură tradiţională. în Anglia nordică. 10 % altele. prelucrarea cărnii (ovine.B.Concentrări de tip metropolitan (Londra. păduri 10 %. Agricultura cuprinde 2 % din forţa de muncă şi contribuie cu 1. 47 . unde se cultivă grâu. Kilmarnock).4 % la P. Spalding sau Leith lângă Edinburgh. parţial Ţara Galilor dar mai ales în Scoţia predomină pădurile. apărută prin interconexiunile umane. arabil 30 %. industria zahărului sunt prezente în centre ca Londra. In. inclusiv plante furajere. Scoţia (Glasgow. Subramuri ca morărit şi panificaţie. Leeds . de bază la începuturile industrializării.Macroaxa industrial-urbană Londra . Newcastle). Birmingham. Dundee. Industria alimentară este dezvoltată mai ales în zonele agricole din Anglia centrală şi estică.Bradford). . Scoţia (Glasgow. cânepă şi iută se prelucrează în Anglia centrală (Leeds). Se prelucrează bumbac importat în centre din Anglia central – vestică (Manchester .Liverpool). Cele mai bune terenuri agricole sunt în Anglia centrală şi estică. Londonderry). Marea dezvoltare şi diversificare a industriei Marii Britanii a impus o diferenţiere structurală şi funcţională între tipurile de aglomerări industriale: . Cardiff. Suprafeţele cu păşuni şi fâneţe.Birmingham Liverpool. Agricultura Structura fondului funciar: păşuni şi fâneţe 50 %. .

au apărut porturi pescăreşti ca: Aberdeen în Scoţia. Plymouth în Anglia. Cele mai mari densităţi ale magistralelor sunt în regiunile Greater London. Creşterea oilor s-a dezvoltat mai ales în Ţara Galilor şi Anglia central-nordică. Manchester. Transporturile maritime sunt de importanţă strategică pentru o ţară insulară. Glasgow. autostrăzi moderne fac legătura între marile oraşe. etc.000 km. Cele mai importante canale sunt Liverpool . ce face subtraversarea Canalului Mânecii între Folkestone (Anglia) şi Calais (Franţa).tdw). Mari noduri de comunicaţie sunt Londra. Căile de comunicaţii şi transporturile Condiţiile naturale (terenuri relativ plane. Stockton . Kirkwall în Insulele Orkney.200 km de canale şi râuri navigabile. Hull. Transporturile feroviare sunt cele mai vechi din lume (prima linie. Cardigan în Ţara Galilor. a fost dat în folosinţă în 1994. feroviar 20 %. 3.000 km lungime. dispunând de o numeroasă flotă aeriană şi aeroporturi de mare capacitate Heatrow (cu cel mai mare trafic din Europa). Lungimea actuală a reţelei feroviare este de 18. rutier şi feroviar. Structura traficului de mărfuri: rutier 60 %.Manchaster. Birmingham. Cele mai mari porturi sunt Londra. Transporturile rutiere: reţeaua de şosele are 330. Liverpool. Milford Haven. Eurotunelul. Southampton. debite bogate ale reţelei hidrografice) au favorizat dezvoltarea unei reţele de transport printre cele mai dense din Europa. Transporturile aeriene sunt printre cele mai dezvoltate din lume. Anglia centrală şi vestică. Marea Britanie deţine una dintre cele mai mari flote comerciale ale lumii (40 mil. secolul XIX a fost denumit în Anglia „secolul căilor ferate“. Tamisa şi Canalul Caledonian ce traversează Scoţia. Leeds. Bristol.porcinelor). şi Gatwich în 48 . pentru transportul masiv şi ieftin al materiilor prime. Glasgow. prin canale 16 % etc. Castlebay în Insulele Hebride. Transporturile pe canale s-au dezvoltat odată cu revoluţia industrială din secolul al XVIII-lea.Darlington a fost dată în folosinţă în anul 1825). Whitby. Se practică pescuitul mai ales în Atlanticul de Nord. sunt cca. În prezent.

Westminster Abbey. parcurile naţionale (Dartmoor şi Exmoor în Cornwall. Olanda. Turismul are ca obiective principale Londra (British Museum. produse textile. Germania. agricultură. complexul Stonehenge. Anglia de Nord .U. Comerţul exterior Se desfăşoară într-un flux important. North York Moors. Birmingham. şi Scoţia Centrală (Scottish Lowlands). industrie 27%.A. predominant industriale (Sheffield.industrială a Marii Britanii şi unul dintre cele mai mari ale lumii. echipament electric.B.East). Se pot deosebi oraşe cu funcţii complexe (Londra.) şi cei uman economici au determinat apariţia unor regiuni de aglomerare urbană şi industrială.13) Marea Londră (Greater London). Manchester). Franţa. Yorkshire Dales. Snowdonia în Ţara Galilor. Olanda.. Principalii parteneri economici sunt S. Anglia de Nord . MARILE AGLOMERĂRI URBAN – INDUSTRIALE Factorii naturali (poziţie geografică. Yorkshire. Righway în Manchester etc.Vest (North . Japonia. British Airways este una din cele mai mari companii aeriene ale lumii. echipament pentru telecomunicaţii.West). Comerţul exterior este orientat spre S. 49 .4%). hârtie. autovehicule (5. resurse etc. Buckingham Palace. Marea Britanie importând produse chimice (13%).Vestică (West Midlands). aparate şi instrumente.Londra.. Anglia Central . Leeds) sau comercial – portuare (Liverpool. Exportă: petrol (8%).U. Scoţia (Edinburg). Se pot separa mari conurbaţii în regiunile administrative (fig. National Gallery. pescuit 2 %. Lake District şi Cheviot Mountains în Anglia de nord. este următoarea: servicii 71 %.I. Franţa. turişti. • Londra Este cel mai important nucleu de concentrare urban . St.). Anual sunt înregistraţi peste 12 mil.A. Paul′ Catedral etc. Irlanda. Ponderea sectoarelor economice la P. Plymouth).Est (North . materii prime. Germania. produse alimentare.

Conurbaţia Marea Londră (Greater London) are 7. cu o densitate medie de 4500 loc.Fig. şi se întinde pe o suprafaţă de 1610 km2 (fig. Aria metropolitană însumează 14 mil. 50 . 13. Regiunile şi centrele administrative ale Angliei. Poziţia centrală în cadrul Angliei şi posibilitatea de a deveni un mare port au fost factorii de favorabilitate determinanţi în apariţia şi dezvoltarea oraşului.. ce poate ajunge la 8000 loc. 14)./km2.5 mil.loc.loc./km2 în zona centrală.

Mari zone industriale sunt în partea de nord şi sud a oraşului. Fig. aici apar mici oraşe – satelit (Croydon. Zona Verde se desfăşoară până la o distanţă de 30 . Suprafeţele agricole intensive. Dispunerea zonelor funcţionale ale Marii Londre este concentrică. Londra constituie şi una din atracţiile turistice majore pe plan mondial. Turnul Londrei etc.Este centru industrial. comerciale şi turistice.locul I în Europa ca număr de pasageri). 14. Palatul Buckingham. Sunt prezente toate ramurile.) cu funcţii administrative. aeronautică. cu o aglomerare urban industrială în jurul districtului metropolitan Birmingham (comitatul şi regiunea West Midlands). textilă. alimentară etc. Cele mai cunoscute obiective sunt British Museum.). West End etc. chimie şi petrochimie. portuar (locul II în Europa). nucleul central.). financiar şi comercial de importanţă mondială. • West Midlands (Anglia Central . City. este zona primară de apariţie şi dezvoltare a oraşului. aeroportuar (aeroportul Heatrow . cu funcţii financiare.industrială (Est End. Basildon) ce au preluat parţial din funcţiile rezidenţiale şi industriale ale Londrei.40 km de centru. Zona rezidenţial . 51 . comerciale şi industriale. Industria legată de activităţile portuare şi amenajările portuare sunt dispuse în apropierea şi pe malurile Tamisei. de aprovizionare a metropolei alternează cu cele împădurite.Vestică) Regiune monopolară. construcţii de maşini. Harlow. de la cele primare la cele de vârf (metalurgie feroasă şi neferoasă. rezidenţiale. “Marea Londră” (Greater London).

conurbaţie la estuarul râului Mersey de la Marea Irlandei (comitat). 1.000 loc.Liverpool. Important centru industrial. Merseyside . • Anglia Nord .2006. 2. University of Aston). Walsall etc.000 loc.. conurbaţia. aria metropolitană. Cele mai semnificative ramuri industriale sunt industria siderurgică şi construcţiile de maşini.Birmingham este al doilea oraş ca mărime al ţării după Londra (1.000 loc.5 mil. Dronfield.000 loc.1 mil. oraşe satelit: Bradford. Mare nod de comunicaţii rutiere şi feroviare. Are numeroase oraşe . metalurgie neferoasă.1 mil.loc aglomerarea urbană . 2. 2006). conurbaţia. densitatea populaţiei ./km2). S-a dezvoltat iniţial ca târg într-o importantă zonă agricolă.. cu două mari aglomerări urban – industriale: Leeds şi Sheffield.. densitate foarte mare a populaţiei .satelit: Dudley (specializat în petrochimie). Sheffield (520. Este atestat ca târg începând cu secolul al XII-lea. Are centru polarizator al activităţilor oraşul . Important nod de comunicaţii rutiere şi feroviare./km2 în 2006).5 mil.loc. pe axa Londra Birmingham . Oraşe . Morley. • Yorkshire Regiune bipolară. 2006). cuprinde două mari aglomerări urban – industriale: Merseyside şi Greater Manchester. centru universitar (Birmingham University. cu metalurgie feroasă şi neferoasă tradiţională (din secolul al XVIII-lea). capăt nordic al macroaxei urbane Londra – Birmingham – Liverpool. azi cu mari şi moderne oţelării ce produc în special oţeluri înalt aliate.. situat într-o regiune bogată în zăcăminte de huilă. Wolverhampton. 1..3 mil. Leeds (430.port Liverpool (500. 52 .Vestică (North West) Regiune bipolară. S-a dezvoltat ca oraş minier în cel mai mare bazin huilifer al Marii Britanii. conurbaţia.loc. hârtie.satelit: Roterham. legat prin canale atât de Marea Nordului cât şi de Marea Irlandei. 750.loc.4000 loc. echipament electric.3700 loc.loc. construcţii de maşini textile. astăzi are industrie diversificată: textilă.

centru universitar (University of Liverpool. cea mai joasă a Scoţiei. târg important în secolul X. Mare port la Marea Nordului.loc..3 mil. Este legat de peninsula Wirral printr-un tunel rutier şi feroviar ce subtraversează estuarul Mersey. Are şi funcţii culturale şi turistice: oraş universitar. a devenit mare port începând din secolul al XVII-lea. ca avanpost al legiunilor Romane (Mancunium). Situat într-un important bazin huilifer. Alte ramuri industriale sunt industria hârtiei. şantier naval. aeronautică. densitatea populaţiei depăşeşte 3500 loc. muzee.loc. • Anglia Nord .. I.1 mil. metalurgia feroasă şi industria textilă (locul I în Marea Britanie) sunt activităţile tradiţionale. Important bazin carbonifer (huilă. 2006). South Shields. produse farmaceutice. conurbaţia. • Scoţia Centrală (Scottish Lowlands) Regiune urban industrială bipolară. Este legat de Marea Irlandei prin canale de mare capacitate. Atestat în 1207 ca oraş liber. 1. Oldham. Royal Northerh College of Music. este partea centrală. de unde şi denumirea. feroviar şi aerian. dane şi docuri extinse mult în afara oraşului. cu activităţi complexe: şantiere navale. Durham – principalul centru de exploatare). 53 . farmaceutică şi computere.Estică (North East) Are ca nucleu aglomerarea urban industrială Newcastle (280. inclusiv pentru navele oceanice. Conurbaţia mai cuprinde oraşele Sunderland. Centru universitar: University of Manchester. importuri de petrol (rafinării) minereuri de fier şi cereale.După volumul traficului este al doilea port ca mărime după Londra. Liverpool John Moores University). echipamente electrice./km2. export de cărbune. Este atestat încă din sec. inclusiv pentru navele oceanice. construcţii de maşini. (2006).000 loc. Marele Manchester (Greater Manchester) Oraşul proriu zis are 450. Durham. Industria: metalurgie feroasă şi neferoasă. iar conurbaţia 2. ce gravitează în jurul centrelor Edinburgh şi Glasgow. trafic de pasageri spre Danemarca şi Norvegia.000 loc. Canale de mare capacitate. mare nod rutier. conectează portul de Marea Irlandei. Ca relief. important punct de trafic de pasageri şi schimburi comerciale cu Irlanda. Oraşe satelit – Bolton.

masivele joase de la graniţa cu Portugalia şi Galicia spaniolă în NV. muzee temetice. conurbaţia. Liverpool. Royal Scottish Museum. Royal Scottish Academy of Music and Drama. alcătuit din: Sierra de Guadarrama (2430m).000 loc. Funcţiile cele mai importante sunt cele politic . Leeds. Acest podiş este delimitat de câteva masive: Munţii Cantabrici în nord. Sierra de Gata (1735m).administrative (Parlamentul scoţian). culturale (University of Edinburgh . 2006). Vechi centru urban. minereuri. Este alcătuită din granite şi gnaise în vest şi din roci sedimentare în est (argile şi calcare).8 mil. Sierra Morena în S.1451. I. National Gallery of Scotland. chimie şi petrochimie. Sheffield. Glasgow (1.muzeu. Centru universitar (University of Glasgow . Glasgow Art Gallery. SPANIA Cadrul natural Meseta Centrală (Iberica) .capitala Scoţiei (460. Aşezat în apropierea unor bogate bazine huilifere. construcţii de maşini (motoare de avioane) şi ind.ocupă cea mai mare parte a Spaniei. Bradford. MEGALOPOLISUL ENGLEZ este format dintr-un număr mare de oraşe. arhitectură tradiţională). Birmingham.Edinburg . 2. este situat pe malul sudic al fiordului râului Forth (Firth of Forth). dintre care 9 importante: Londra. Este divizată de un sistem montan. Cordiliera Iberică în NE şi E.1583. a căror populaţie se ridică în totalitate la peste 30 milioane locuitori.1 mil. Glasgow School of Art) şi cultural (castele . Sierra de Gredos (2592m).5..portuare. oţeluri şi whisky tradiţional. Important centru de servicii pentru industria petrolieră din Marea Nordului. mare port cu şantiere navale.loc. platourile Castiliei Vechi (din nord).) şi comercial ..cel mai mare centru urban şi industrial al Scoţiei. situat la fiordul râului Clyde (Firth of Clyde).muzeu. Manchester. importă produse petroliere (mari rafinării). textilă. mai joase (600-700m). Este cel mai important centru turistic al Scoţiei (castele . mai înalte (700-1000m) şi platourile Castiliei Noi (în sud). este un important centru siderurgic. 54 . etc.loc. Edinburgh College of Art. 2006) . reşedinţă a regilor scoţieni începând cu secolul XI. Hunterian Museum). exportă îngrăşăminte. Nottingham şi Leicester. cereale şi lemn.

care a funcţionat ca mare în terţiar şi cuaternar. cu altitudini care variază între 500m la contactul cu Pirineii şi sub 200m înainte de a străbate Munţii Cataloniei). lacurilor de crater. De-a lungul zonei de coastă se află câmpii litorale cu lagune. cu aspect de câmpie: Depresiunea Aragonului în NE. Se remarcă prezenţa platourilor de diferite altitudini. având o temperatură medie în ianuarie de 6° în apropierea coastei. Cordiliera Iberică se leagă la sud de Cordiliera Betică. Depresiunea Andaluziei.în SV (s-a format într-un vechi golf terţiar). Insulele Azore – arhipelagul este alcătuit din nouă insule de origine vulcanică. În nord. solano . Nordul Spaniei. Restul Peninsulei Iberice este caracterizat de un climat mediteraneean cu influenţe continentale.sunt alcătuiţi din roci granitice . drenată de râul Guadalquivir . Vincent şi Gibraltar.Munţii Galiciei . la graniţa cu Franţa. sud) şi continental uscată în centru (sub 500 mm/an). sufocă câmpia Andaluziei în timpul primăverii şi verii. Aspecte hidrografice Tajo (1038 km lungime. iar cantitatea de precipiţatii în jur de 965mm. fac parte din sistemul alpin european. situaţi în NV Spaniei.sunt situaţi în NE. din Galicia până în nordul Cataloniei este caracterizat de un climat temperat umed de origine maritimă.000 km2 suprafaţa bazinului hidrografic) este cel mai lung fluviu al 55 . ambele fiind rezultatul cutărilor alpine. drenată de fluviul Ebro (s-a format într-un mare graben. dar mai mică în interior şi în regiunile montane. mediteraneană (în est. leveche aduce mase de aer calde şi uscate. între 9°C iarna şi 18°C vara. din care 750 km pe teritoriul Spaniei. 80. Relieful prezintă două depresiuni majore. Munţii Pirinei . Insulele Canare au un climat subtropical atlantic. există câteva vânturi cu caracter local: levantes (în est) poate aduce pâna la 15 zile de secetă în regiunea situată între Capul St. regiunea La Coruna are o temperatură medie moderată. încărcate cu praf în regiunea câmpiilor levantine. Aspecte climatice Clima este temperat-oceanică în nord-vest (cu precipiţatii bogate).încărcat cu mase de aer cald şi uscat.

5. cel mai mare centru industrial.5 mil. traversează Spania centrală de la est la vest şi se varsă în oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei.aglomerarea urbană). Izvorăşte din munţii joşi ai Aragonului. Suprafaţa oraşului este de 607 km2. în Cordilierele Iberică şi Betică sunt păduri de foioase. Este navigabil până în dreptul oraşului Sevilla. Guadalquivir (657 km. Vilaverde). 57. cel mai mare oraş al Spaniei (3. traversează Ţara Bascilor şi Catalonia de la vest la est şi se varsă în Marea Mediterană la 150 km sud de Barcelona.. Vicalvaro. San Fernando de Henares.5 mil. iar a ariei metropolitane de 8000 km2.peninsulei Iberice. 80. lungime. Pădurile de stejar şi fag predomină în Spania nordică şi masivele din nordul Mesetei. REGIUNI GEOECONOMICE • Regiunea centrală (MADRID) Regiune urban industrială monopolară: oraşul Madrid polarizează toate activităţile. Ebro (910 km. Canillejas.loc.000 km2 suprafaţa bazinului) traversează sudul Spaniei de la est la vest (provincia Andaluzia) şi se varsă în Oceanul Atlantic (Golful Cadiz). Mai mult de jumătate din teritoriul Spaniei este caracterizat de prezenţa unei vegetaţii de tip mediteraneean. 56 Aspecte biogeografice . în care specia dominantă este stejarul portughez (stejarul de Lusitania). în cadrul căreia se evidenţiază stejarul verde (Quercus ilex) şi alte specii adaptate la condiţii de secetă sub forma unor tufişuri (mattoral). în stepe din regiunea La Mancha se întâlnesc ierburi (Lygeum spartum.4 mil. Munţii Iberici şi Sierrele Centrale sunt păduri de pin maritim. Vallecas. în Pirineii Centrali. Oraşul s-a organizat în jurul unei fortificaţii medievale. devine capitală din anul 1561. locuitori în anul 1900 la peste 5 milioane în prezent). Madrid – capitală. O serie de oraşe din jurul Madridului au devenit suburbii industriale după 1960 (Torejon de Ardoz. Populaţia a crescut exploziv în secolul al XX-lea (de la 0. Stipa tenacissima).000 km2) izvorăşte din Munţii Cantabrici din nordul Spaniei.

Principalele obiective sunt oraşul vechi cu pieţe şi bulevarde pitoreşti (Plaza Mayor. Oraş universitar (Universitatea din Madrid. 15. alimentară. Arganda del Rey. Palatul Regal (El Escorial). Universidad Autonoma etc. utilaj industrial). muzeele El Prado. Industria grea (siderurgie. algerieni. construcţii de maşini (automobile. În aria metropolitană sunt consemnate numeroase comunităţi de romi (estimări dau un număr de peste 500. chinezi şi vietnamezi.).După 1990.000). Móstoles (fig. beneficiind de o infrastructură modernă. metalurgie neferoasă) a fost dirijată în suburbii. După 1990 s-a format şi o mare comunitate de români (peste 200. Calle Mayor). zona industrială s-a extins spre San Sebastian de los Reyes. Funcţiile de servicii şi financiară deţin un rol foarte important.000). avioane. Industria este complexă: produse chimice şi farmaceutice. Turismul este foarte activ. electronică. Aria metropolitană Madrid 57 . Fig. textilă. Alcorcón. Getafe. Centrul de Arte Contemporane Regina Sofia. echipament electric.15). marocani.

l′Hospitalet etc. Guadalajara (metalurgie neferoasă). plantaţii de măslini şi citrice. Cartagena port şi şantiere navale. Oraş universitar şi de cercetare. Zonă agricolă de primă mărime (cereale. fondat de cartaginezi în 230 î. Zonă balneară renumită (staţiuni litorale). textilă.port complex (comercial şi pescăresc). capitală a regiunii autonome Catalonia. alimentară (zonă irigată. şantiere navale. cu mari şantiere navale. spre Sevilla s-a dat în folosinţă după 1992 o cale ferată pentru trenuri de mare viteză.oraşe industriale (metalurgie feroasă şi neferoasă pe baza resurselor locale de fier. Almeria. legumicultură. metalurgie neferoasă. economie bazată pe industria uşoară. citrice etc. Renumită zonă viticolă. Cartagena.chimică şi petrochimică.2 mil. cereale. petrol de import. Oraş antic. pe baza resurselor de subsol din zonă .port complex (comercial şi pescăresc). aparatură de precizie.). Oraşe .6 mil. plantaţii de măsline. turistic (oraşul vechi. 4. modernă .lignit şi potasiu. textilă.Hr. legumicultură). arhitectura Gaudi. Malaga .armurărie). plumb şi zinc).. capitala regiunii autonome Valencia.000 loc. Aranjuez (chimie). 2006).(800. Alte oraşe: Toledo (pe fluviul Tajo. (de generalul Hamilcar Barca).). construcţii de maşini. Valencia .urb. 58 . lemn. Malaga). Almeria . Sabadell. textilă.loc. • Regiunea mediteraneeană Regiune multipolară (Barcelona.. Unul din cele mai mari porturi la Marea Mediterană. industrie chimică.). Barcelona – este al doilea centru urban şi industrial al Spaniei (2.satelit: Badalona.agl. Cartagena. metalurgie feroasă şi neferoasă tradiţională . Industrie complexă. Port. Nod aerian de importanţă europeană (aeroportul internaţional Barajas). Valencia. Murcia .Autostrăzi şi linii ferate moderne înconjoară oraşul şi îl leagă de toată ţara. pe litoral s-au dezvoltat cele mai renumite staţiuni. siderurgie. biserica Sagrada Familia etc.

Cordoba. Ţara Bascilor. Alpii Graici) se desfăşoară de la nord la sud. Alpii Cotici. Oviedo. Activităţi agroindustriale şi comerciale. construcţii de maşini. fenician şi cartaginez. • Regiunea nordică Regiune multipolară. Galicia. oraş situat pe fluviul Guadalquivir. Sardinia italiană şi Corsica franceză. de la Aosta (în nord) până la pasul Altare (Cadibona). Munţii Alpi (versantul intern al arcului Alpilor) se desfăşoară de la vest la est. Alpii Maritimi. în amonte de Sevilla. I.000 loc. şantiere navale). Cadiz). port pe Guadalqivir (inclusiv pentru nave oceanice). Bilbao. Activităţi industriale (siderurgie feroasă şi neferoasă. Cadiz – porturi maritime.(750. porţelan. Sevilla .). Huelva. Oraş antic. La Coruna. oraşul vechi este unul din cele mai vizitate din Spania. capitala Spaniei Maure (secolele VIII – XIII). Gijon. bumbac) şi viticolă. câmpia Andaluziei este traversată de fluviul parţial navigabil Guadalquivir. citrice.(320.000 loc. Oraşele principale: San Sebastian. fier. tutun). Huelva. se împart în trei grupe principale: Alpii vestici (Alpii Ligurici. Asturia.• Regiunea sudică (Andaluzia) Regiune urban-industrială multipolară (Sevilla. 59 . textilă. Turismul deţine un rol foarte important. Oraş universitar.). măslini. Resurse de subsol (cărbune. pescuit oceanic. şantiere navale. Cordoba . Importantă regiune agricolă (cereale. al treilea sistem se dezvoltă în cele două mari insule din vest. metropolă regională. aceştia din urmă formând coloana vertebrală a peninsulei Italice. textilă) şi portuare (comerţ. neferoase). ITALIA Cadrul natural În Peninsula Italică există două sisteme montane importante: Alpii şi Appeninii. chimie. în provinciile Navarra. Activităţi agroindustriale şi comerciale. de la pasul Altare în apropierea Savonei (golful Genoa) şi până la nord de Trieste. industrie complexă (siderurgie.6.

Sunt individulizaţi în orogeneza alpină. prezintă numeroase bazine intramontane. Alpii Estici (Alpii Dolomitici.de la vest către est. este alcătuită în special din calcare şi alte roci sedimentare. Subregiuni: Munţii Abruzzi (prezintă urme glaciare datorită înălţimii mari . Câmpiile acoperă mai puţin de un sfert din suprafaţa Italiei. forme carstice. Munţii Appenini reprezintă un sistem de munţi şi dealuri care se dezvoltă în lungul peninsulei italice.de la pasul Altare până la râul Arno. Appeninii Centrali (între râurile Arno şi Volturno. prezintă numeroase forme carstice). peşteri) mai bine dezvoltat în cadrul platoului Carso. Alpii Lombardiei . Alpii Lepontini. fiind în general mlăştinoase sau cu dune de nisip: câmpia Agro. Munţii Sabini. Simplon.lagune. La contactul cu munţii sunt piemonturi şi glacisuri. litorale. Câmpiile Padului şi Apuliei sunt de fapt foste golfuri. pasuri . se subîmpart în Appeninii Ligurici şi Appeninii Toscano-Emiliani (vf.până la pasul Brenner (1372 m): Mont Blanc (Monte Bianco). Monte Cervino. Alpii Carnici) . Câmpia Padului este o regiune de scufundare (fost golf). 1279 m). Appeninii Umbrici. Campania din jurul Vezuviului. umplute cu aluviuni şi sedimente marine.Vf. Subappeninii (est) şi Preappeninii (vest) fac tranziţia către câmpiile marginale. Bernard. Câmpia Apuliei în sud . Alpii Rhaetici. de la pasul Brenner până la Trieste. Alte regiuni de câmpie se întâlnesc în regiunile Toscanei şi Latiumului. Monte Rosa. 60 . cu umplutură aluvială groasă.estul peninsulei. Gran Sasso 2914 m). Appeninii Sudici se subîmpart în: Appeninii Napolitani (cu vulcanul Vezuviu. între pasul Cadibona până în Calabria.Gran St.Alpii Centrali (Alpii Pennini. Regiunea prealpină este situată între aceste grupe montane şi valea Padului. Cimone-2165 m). iar la ţărmul Mării Adriatice (Veneţia) . continuându-se mai departe în Sicilia. relief carstic (cursuri subterane. Appeninii Lucani. situat între Alpii Estici şi Illyria. Appeninii Calabriei. Appeninii Campani. Se împart în trei sectoare: Appeninii Nordici .

amestec. Cea mai importantă zonă agricolă a Italiei.loc. vegetaţia spontană a fost înlocuită de plantaţii subtropicale şi mai ales de viţă de vie. tufişuri şi pajişti alpine se desfăşoară în benzi de la baza muntelui până la altitudini de peste 4000 m. Axa nordică . funcţie comercială şi financiar . de legătură cu Alpii şi Apeninii. câmpia Marsala . conurbaţia).Teralba).prealpină. Se pot separa trei axe urban . 61 . metropola Lombardiei. mare nod de comunicaţii. textilă). Păduri de foioase. aeronautică.Alfa Romeo. influenţat de prezenţa Alpilor şi Apeninilor. Climat mediteraneean. industrie complexă (automobile .Milano (1. Vegetaţia În Piemont şi Alpi vegetaţia este etajată. chimică..industriale (nordică . viticultură. vinul fiind un produs tradiţional la export al Italiei. pe mari suprafeţe.două masive montane alpine (Gennargentu. Tot în aceste zone.bancară. conifere (specii comune pădurii temperate).loc. 1834 m) sunt separate de câmpia Campidano (Cagliari . datorită reliefului accidentat. axa Padului şi axa preapenină) şi o aglomerare portuară (Genova). În Bazinul Padului vegetaţia spontană a fost aproape cu totul înlocuită de culturi agricole. În Munţii Appenini. fag. Sardinia . pin de Alep). măsline).5 mil. 3340 m). precum şi în Corsica sau Sardinia. În nord şi sud.Sicilia . citrice. Maquisul. sticlărie. al doilea oraş al Italiei. se mai găsesc încă suprafeţe mari de păduri (stejar. turism activ. periferice Appeninilor.3 mil. REGIUNI GEOECONOMICE Italia de Nord Regiunea se suprapune în mare parte câmpiei Padului (fluviul se varsă în Marea Adriatică printr-o deltă.relieful major este dat de Munţii Peloritani (prelungire a Appeninilor. Formaţiunile vegetale mediteraneene au fost înlocuite cu terenuri agricole (cereale.Gela şi depresiunea (câmpia) Catania. legumicultură. vegetaţie mediteraneană de tufişuri arborescente este caracteristică zonelor litorale. sunt regiuni colinare. cu vulcanul Etna. 4.

2. industriale. comerciale.Brescia. Axa Padului. Mantova. turism. Fig. au funcţii agroindustriale şi de prelucrare a gazelor naturale din zonă. Piacenza. Ferrara . Verona.. aria metropolitană). Torino (900. este oraş al industriei automobilelor (Fiat). Centrele urbane se desfăşoară de-a lungul fluviului Pad. Regiunea urban industrială Italia de Nord 62 . metropola regiunii Piemont. 16. Veneţia . Cremona. Pavia.2 mil.000 loc. situat pe cursul superior al Padului.loc.oraşe prealpine. metalurgie feroasă şi neferoasă.activităţi portuare. Vicenza .centre situate pe cursul mijlociu al fluviului. automobile.

Roma Aglomerare urban industrială în zona central . Rimini (fig.000 loc.Colosseumul. turismul ocupă un rol foarte important (vestigii ale Romei Antice . 2006). construcţii de maşini.vestică a Peninsulei Italice (2.bancare.loc. între Marea Adriatică şu Marea Mediterană. Genova . petrochimie. cu şantiere navale. Centrele mai importante sunt Parma. aria metropolitană).). Funcţia determinantă este cea politică şi administrativă (capitala Italiei în perioada antică şi după reunificare . Forumul Roman. financiar . etc. Columna lui Traian. culturale. comerciale. portuare şi industriale.loc. Catedrala San Pietro. Bologna.8 mil.din 1791). textilă.Axa Emiliei (preapenină). 3. 63 . muzeele etc. Reggio Emilia. comerciale.8 mil. axă de comunicaţie veche. Situată pe rama nordică a munţilor Appenini. Funcţii complexe: industriale (chimie. situată la Golful Genova al Mării Ligurice.000 loc. Este unul dintre marile porturi mediteraneene.. industrie chimică şi petrochimică (tranzit intens de produse petroliere importate şi distribuite prin conducte spre zona industrială de nord).16).. aria metropolitană. importantă zonă agricolă. are ca centru polarizator oraşul Genova (650.). Oraş universitar. Activităţile tradiţionale sunt cele de comerţ. 920. Modena. au activităţi agroindustriale.aglomerare urban industrială monopolară.

pe alocuri abruptul montan „cade“ direct în ocean. sectorul sudic. prezintă forme fluvio – marine acumulative (cordoane. predominant nisipos. locul III ca suprafaţă după Asia şi Africa. Chesapeake. Groenlanda). Sectorul alaskian şi canadian este marcat de 64 . înalt. sud Istmul Tehuantepec (Mexic). Ţărmurile Nordic (peninsula Alaska . din care 20 mil. datorită vecinătăţii dintre Oceanul Pacific şi Cordiliera Nord Americană. golfuri (McKenzie. cu plaje. jos. cordoane şi perisipuri. dune. skjärs. o accentuată intervenţie antropică (zona megalopolisului Boswash).american ocupă 24.6m. Este situat între paralelele 17o . Câmpiile litorale sunt înguste. Maine) şi a estuarelor (Hudson. jos. 4.peninsula Labrador) a fost puternic modelat de glaciaţiunea pleistocenă. delte – Mississippi. est Capul St. afectat de mişcările epirogenetice (pozitive şi negative). Delaware.4 mil. la nord şi sud de Capul Hatteras: sectorul nordic. km2 insulele.83o19' latitudine nordică. este caracterizat de prezenţa golfurilor (Fundy. cu cele mai mari maree din lume – 19.1. Vestic (istmul Tehuantepec – pen. rezultând forme particulare: fiorduri (în Labrador. faleze. Rio Grande. Estic (din peninsula Noua Scoţie până în Florida) prezintă o mare complexitate genetică şi morfologică. Ungava). este predominant nisipos.4 mil. Arhipelagul Nord Canadian. limane sau lagune – Laguna Madre).Hudson. din peninsula Boothia. km2 continentul.II. AMERICA DE NORD II. CADRUL NATURAL CONTINENTAL Marele bloc continental nord .168o longitudine vestică (nord . Alaska) este în general înalt.Charles din peninsula Labrador şi în vest Capul Prince of Walles din peninsula Seward (Alaska). meridianele de 55o40' . km2.Capul Morrison. care pătrund până la la 300 km în interiorul continentului). plaje. Are două sectoare caracteristice. Sudic (peninsula Florida – istmul Tehuantepec).

La scară continentală. Podişul Preriilor). Golful Alaska). Prince Alexander). Queen Charlotte). Relieful Marile unităţi fizico-geografice au direcţia generală de desfăşurare nord . astfel că ultimele culmi apar sub formă de arhipelaguri (Prince Alexander. se prelungesc prin sinecliza Mississippi spre vest. în podişul Ozark. dar reduse ca suprafaţă.vest (Alaska).est (Labrador). Geneza sistemelor orogenice atlantice (Munţii Appalachi) este mai veche: caledonică în nord. de platformă. sud . în California şi Mexic.golfuri (Golful Bristol. acoperit de calota glaciară cu grosimi de până la 3000m. din ce în ce mai noi înspre vest. America de Nord are patru mari peninsule. Unitatea de orogen. În zonele intramontane. M-ţii Coastei) sunt alpine (mezozoic – actual). Tectonica şi geologia. Spre sud. Două sectoare distincte. hercinică în sud (de vârstă paleozoică).est (Florida). sunt joase: deltaic (fluviul Colorado) şi nisipos – deşertic (Sonora şi Sinaloa).sud. Sistemele orogenice pacifice (M-ţii Stâncoşi. predomină falezele înalte cu plaje înguste. Clima Condiţiile climatice sunt determinate de o serie de factori: 65 . Sunt conturate două unităţi structurale: Unitatea de platformă (Platforma Nord-Americană) şi Unitatea de orogen (atlantic şi pacific). sud . de origini diferite. dispuse la extremităţile de nord . are două mari compartimente: Scutul canadian (este folosit şi termenul Platforma canadiană. predomină depresiunile longitudinale. apare la zi pe cca 10% din suprafaţă. în zonele de ţărm. Unitatea structurală centrală. fundamentul cristalin fiind acoperit în mare parte cu depozite sedimentare datorită scufundării spre nord şi sud) Scutul groenlandez. contactul dintre regiunile muntoase şi regiunile mai joase se realizează prin piemonturi cu altitudini de 500 – 1500 m (Piemontul Appalachian.vest (California) şi nord . fiorduri şi arhipelaguri (Aleutine.

până la -15o în Groenlanda. Climatele continentului mai sunt influenţate de ariile de maxim sau minim baric: anticiclonul groenlandez. dar şi atlantice temperate sau pacifice). izoterma de 10o are aproximativ traseul Boston . intracordiliere. temperaturi medii anuale negative. care permite circulaţia maselor de aer cu caractere deosebite (arctice şi tropicale. cu efect de foehn pe versanţii estici). iar cea de 20o o întâlnim numai în Florida. constituie o barieră orografică în calea maselor de aer oceanice (precipitaţii foarte bogate pe ţărm şi versanţii vestici.Chicago .direcţia de desfăşurare şi dispunere a marilor linii orografice. foarte active. numai local ating 0oC.Cordiliera Pacifică. mai ales pe versanţii estici. spre nord şi în unele podişuri interioare.500 mm. la nord de paralela de 50o (datorită influenţei curentului cald al Alaskăi) şi scad spre interior la 300 . Un proces de mare importanţă este repartiţia şi evoluţia temperaturii (variaţii pronunţate de la un an la altul. Valorile termice medii sunt cuprinse între 20o-25o în Mexic şi negative. 7-8 luni cu îngheţ. Precipitaţiile prezintă mari variaţii cantitative dinspre interiorul spre exteriorul continentului: 2000-3000mm anual pe litoralul Pacificului. 66 .curenţii calzi şi reci.prezenţa icebergurilor influenţează termic regiunile situate la latitudini mari (pen.. prin înălţime şi orientare nord-sud. Este influenţată de mările reci şi îngheţate. de la un sezon la altul).Seattle. nord-american. Izoterma anuală de 0o oscilează între paralele de 50o. . . ciclonul islandez (iarna). Sinaloa). Se individualizează următoarele zone climatice: Zona climei arctice (polare): pe ţărmul nordic al peninsulei Alaska şi Canadei. datorită înălţimii reduse. nordpacific.60oC. Mexic şi sudul Californiei. .Munţii Appalachi. valorile ajung la 200 şi sub 100 de mm (deşerturile Mojave.întinderea pe 650 în latitudine a suprafeţei continentale (zonele climatice se desfăşoară de la cele tropicale până la cea polară). . minimele zilnice pot coborî sub . Labrador). Arhipelagul Nord Canadian şi Groenlanda. . prin origine şi direcţie imprimă climei ţărmurilor caracterul lor termic şi de umiditate (curenţii calzi Alaska şi Golfstream. sau reci Labrador şi Californiei).55o. influenţează doar local evoluţia elementelor climatice.Denver . Sonora.

cu ploi ciclonice de barieră. unde se simt influenţele curentului rece al Labradorului şi mai caldă în sud.de la est la vest sunt următoarele subregiuni: atlantică . Munţii Stâncoşi. litoralul pacific. 20o . în zona de munte – o nuanţă umedă şi mai rece pe faţadele vestice şi estice. a şesurilor înalte (preriilor).13oC. Podişul Mackenzie şi Alaska. În Estul Extracordilier. se subdivide în: climă temperată umedă (relativ caldă). sudul golfului Hudson. continentală cu grad ridicat de umiditate în est şi ceva mai redus în vest. verile sunt răcoroase. zile şi nopţi geroase. aridă în interior în podişurile intracordiliere (precipitaţii foarte reduse). vară scurtă şi răcoroasă. ploi în toate sezoanele şi ceaţă frecventă). veri răcoroase în nord.în partea nordică a Câmpiei Atlantice. zona se desfăşoară între 40-50o lat. iulie + 10oC). 300 mm în interior. continentală (cu ierni reci.5oC. în ianuarie -30oC. cu precipitaţii bogate atât vara cât şi iarna. 67 .a. nordică. în iulie: 12o . sub formă de zăpadă.Precipitaţii medii anuale: 200 mm. zăpadă. influenţa curentului rece al Labradorului). Zona climei temperate . aspră şi vară foarte scurtă.m. iernile cu zăpadă. precipitaţii cad tot timpul anului. temperaturile medii anuale pot urca până la 3o . veri răcoroase. Podişul Preriilor. peste 10o C.1000 mm. pacifică (vară scurtă. Podişul Lacurilor. a aerului polar. cu iarnă mai puţin aspră) şi regiunile interioare. Temperaturi: 10o . Podişul Marilor Lacuri. cu iarnă lungă. diferenţele climatice sunt mari între faţadele pacifică sau atlantică (umedă. în Vestul Cordilier între 40-60o lat.25o iulie. Zona climei subpolare (subarctice): cuprinde partea central nordică a Peninsulei Labrador. amplitudinile termice anuale depăşesc 40oC. verile mai scurte. . precipitaţiile: 500 . a curentului rece al Labradorului. nordică. pacifică. se simte influenţa icebergurilor din zona Golfului Hudson. în ianuarie coboară la -30oC.15o ianuarie. viscole. cu valori mai mici în câmpiile şi podişurile intercordiliere. cu t. Cuprinde trei subregiuni: atlantică (cu nuanţă suboceanică. Apalaşii nordici. cu caracter secetos. până la 1000 mm în sudul Alaskăi. 500 mm pe coasta atlantică. ceaţă frecventă. Iarnă rece şi lungă.sau musonică / apalaşiană.

creşteri 68 . Zona tropicală (a alizeelor) este prezentă pe cea mai mare parte a teritoriului din jurul Golfului Mexic până la Oceanul Pacific. iarna bat vânturi puternice dinspre vest. suprafaţa bazinului 1. debitul maxim depăşeşte 26 000 m3/s. ape scăzute iarna. Precipitaţii peste 1500mm. direcţia unor râuri. dar şi mari suprafeţe endoreice. continentală. aer mai rece decât în climatul subtropical european (datorită curentului rece al Californiei). Marile fluvii pot fi grupate în funcţie de oceanele în care se varsă: În Oceanul Arctic: . Liniile mari ale reliefului. Temperaturi ridicate tot timpul anului. cu mari fluvii. km2. glaciaţiune de calotă şi montană. inclusiv Peninsula Florida. nordică. a şesurilor înalte. montană şi pacifică. între California la vest şi nordul Floridei la est. este expusă alizeelor. precipitaţii în Yucatan peste 2500 mm/an.84 mil. Zona climei subtropicale. în sud vara. (4 600 km. situată mai în interior. Precipitaţii: între 1000 . cascade.40o lat. Profilul longitudinal al râurilor prezintă praguri. temperaturi medii anuale ridicate. cu valori care se reduc spre interior.climă temperată semiuscată cu veri secetoase. fiorduri şi cuvetele multor lacuri îşi datorează existenţa eroziunii glaciare pleistocene. repezişuri. Temperaturi diferite în est faţă de vest. între 30o . lungimea şi direcţia de curgere a fluviilor. Zona musonilor tropicali se află pe o fâşie îngustă a Mexicului (spre Oceanul Pacific şi Yucatan). Hidrografia America de Nord este continentul cu cele mai mari sisteme lacustre. în nord plouă toamna şi primăvara. inclusiv uscatul din nordul Golful Mexic.2000 mm/an (Golful Mexic şi Oceanul Pacific). tectonica şi structura internă au determinat dimensiunile bazinelor hidrografice.Mackenzie. 100mm la vărsarea fluviul Colorado şi nordul Golfului Californiei (aria deşertică sonoriană). Subregiuni: atlantică musonică.

Majoritatea afluenţilor izvorăsc din Munţii Stâncoşi: Missouri. gheţarii apar pe unele aparate vulcanice recente (Baker. gheţarii actuali se află în partea superioară a văilor din Sierra Nevada (la peste 3500m).izvorăşte din Marile Lacuri şi se varsă printr-un amplu estuar în golful omonim. arie protejată).sistemul Saskatchewan-Nelson (traversează lacul Winnipeg. în Munţii Stâncoşi . Laurenţiu este cel mai mare sistem de navigaţie interioară din lume (au acces nave maritime de 25. legat de acesta este şi aria deşertică Mojave (Death Valley).gheţari suspendaţi şi de vale (cu lungimi de 40 . În Golful Mexic : . Manitoba. se varsă prin deltă).râurile ce izvorăsc din Appalachi: sunt reduse ca lungime şi ca bazin hidrografic.Mississippi (5 970 km lungime): izvorăşte din Podişul Marilor Lacuri. unii ajung chiar sub apa oceanului . are debit variabil. în Alaska . Red River. la vest de Lacul Superior. Delaware. Fraser. în Munţii Cascadelor. Arkansas. În Oceanul Pacific se varsă Yukon. fluviul primeşte un singur afluent important: Ohio cu Tennessee (pe care s-au construit mari hidrocentrale).Podişul Mexic .neaşteptate de primăvară începând din amonte – inundaţii. Regiuni endoreice . Columbia cu Snake (mari amenajări hidrotehnice .000 tdw).gheţarul Malaspina. sub numele de Nelson drenează o serie de arii mlăştinoase şi se varsă în Golful Hudson). pe stânga. în funcţie de sezon. se varsă printr-o mică deltă. .Parcul Naţional Glacier cu peste 60 de gheţari. Gheţarii sunt resturi ai celor cuaternari. . Laurenţiu . cu sărături. Rainier). navigaţia posibilă 3 ½ luni. se varsă prin estuare (Hudson.Sf. în sud.Podişul Marelui Bazin (zonă interioară aridă. În Oceanul Atlantic: . 69 . debit mediu 20 000m3/s.regiune interioară între sierele mexicane.Rio Grande del Norte izvorăşte din Munţii Stâncoşi.Grand Coulee). . sistemul hidrografic Marile Lacuri Sf. suprafaţa bazinului este de 3. Colorado (barajul Hoover.2 mil. km2. . Chesapeake). Marele Canion).60 km. în care s-a cantonat Marele Lac Sărat).

a) Zonarea latitudinală Fig. fauna şi solurile Datorită marilor diferenţe de relief.Vegetaţia.17). 70 . Vegetaţia Americii de Nord.17. zonele biopedoclimatice se desfăşoară latitudinal în Estul Extracordilier şi predominant longitudinal şi altitudinal în Vestul Cordilier (fig.

Laurenţiu. Pădurea de foioase (apalaşiană) . Dacă în estul pădurii canadiene se află molidul alb. vulpe roşie. Festuca baffinensis. Tsuga. Soluri gleice. Tundra cu muşchi. iepurele alb. Fauna pădurii canadiene de conifere este alcătuită din elan.11 luni pe an. hermelină. lup. Pădurea boreală de conifere (hudsoniană) . podişurile şi câmpiile din vest până în preerie. Pinus. ce poate ajunge în sud până la latitudinea de 45o. balena. potârnichea de tundră. Tilia americana. Picea mariana. mlăştinoase şi turbării. zibelină americană. Betula papirifera. Taxodium. porc spinos arboricol. iar foioasele caracteristice de la limita sudică sunt: Acer saccharicum. insula Terra Nova. Picea . Reprezentative sunt genurile. turbogleice. afin). Fraxinus americana. morsa. Silvotundra face trecerea la biomul de pădure. iar în sud până la pădurile de conifere subtropicale. în Oceanul Arctic: foca.salcie pitică. specii de Alopecurus alpinus. Cuprinde subzona pădurilor spre nord şi subzona pădurilor rare spre sud. tufişuri . Acer.se întinde pe o bandă latitudinală între Terra Nova şi Alaska. Betula Lutea. poligonale de tundră. vulpea polară. Cladonia. Betula. Genurile caracteristice acestei păduri sunt: Quercus. brune de pădure. 71 . mlăştinoase. Solurile sunt podzolice. reptile mici.zăpada acoperă solul 10 . Pădurea de amestec (laurenţiană) apare în lungul estuarului fluviului Sf. nordul câmpiei canadiene. Abies.în Munţii Appalachi. spre vest acesta este înlocuit de Picea engelmanni. la nord-est şi sud de Marile Lacuri. licheni şi tufişuri are ca limită sudică izoterma de 10o a lunii iulie (muşchi şi licheni: Polytrichum.Tundra: Tundra arctică se află în extremitatea nordică (pustiul arctic) . ursul alb. iar Abies balsamea de Abies casiocarpe. Specii: Linus banksiana. Pinus Larix. în partea centrală şi de nord a peninsulei Alaska. se află în regiunea fluviului Mackenzie. merişor. Saxifraga şi Cladonia rengiferina. Spre pădurile de foioase din sud apar speciile de Thuia şi Tsuga. Fauna: boul moscat. în nord până la Erie şi Ontario. peninsulei Labrador. Pe văile râurilor pătrunde în biomul de tundră. renul. Picea glauca. Laurus. iar în stratul ierbos sunt frecvente: Lycopodium.

Specii caracteristice: Acer pennsylvanicum. Această zonare este impusă de dispunerea nord-sud. specii relicte: arborele lalea. de înălţimea (4000 m) şi lăţimea Cordilierilor (2000 km): masele de aer oceanice umede dau precipitaţii bogate (1500mm/an) pe versanţii pacifici (din 72 . Opunţia. vulpea de prerie. Specii adaptate la uscăciune şi sărăturare: agave. Bromus.candelabru. Pinus caribaea. genurile reprezentative sunt: Quercus. Acer saccharinum. ursul brun şi râsul comun sunt pe cale de dispariţie. Formaţiunile de tip mediteraneean – Chapparal (arbori xerofiţi şi tufişuri ţepoase care se aseamănă cu maquis-ul mediteranean). Arbutus. Stepa se întinde de la poalele estice ale Munţilor Stâncoşi în regiunea de podişuri. cu palmieri. Quercus. Speciile comune sunt graminee înalte (în zonele joase. cu graminee. yucca. Pădurile tropicale umede sunt caracteristice în sud-estul Mexicului. Fauna: opossum. graminee scunde (în zonele mai înalte sau mai uscate). mai umede). Soluri brune de pădure. sunt stratificate.întâlnite în podişurile intercordiliere (Marelui Bazin. Formaţiuni asemănătoare savanei sunt în estul şi vestul Mexicului. asociaţii cu Stipa. caracteristice în California. Colorado) şi în nordul Golfului California (deşerturile Sonora şi Sinaloa). Salicornia. iar pe văi Tamarix. spre sud soluri roşii şi galbene subtropicale. liane şi epifite. jaguarul. Speciile reprezentative sunt de conifere: Pinus palustris. râsul roşu.a. Nitraria ş. Andropogon. între 30 şi 55o latitudine nordică. curcanul sălbatic. peninsula Yucatan şi sudul Floridei. Soluri lateritice. tufişuri şi pâlcuri de pădure. Câmpia Perimexicană şi Florida. b) Zonarea longitudinală a tipurilor de vegetaţie este prezentă în regiunea temperată pacifică. Pădurile subtropicale permanent verzi: în Câmpia Atlantică. coiotul şi dihorul de stepă. reptile. Abundenţă de specii floristice şi faunistice. Fauna: bizonul (în rezervaţii naturale). Fauna: mamifere mici. Solurile reprezentative sunt molisolurile. uşor degradabile. cactusul . Vegetaţia de semideşerturi şi deşerturi subtropicale şi tropicale . lupul de prerie. solurile brune castanii şi cenuşii de pădure. Ceanothus.

. bizonul de pădure ş. Olea americana. Sequoia gigantea. Zonarea tipurilor de pădure pacifice: .sectorul central al pădurilor de conifere cu Pseudotsuga.a. . parcuri provinciale etc. au fost declarate 58 de parcuri naţionale.A. stepe alpine (vegetaţie tipică . În Mexic sunt declarate peste 50 de parcuri naţionale.).). 73 . Parcul Naţional Nahanni a fost declarat în anul 1978 "patrimoniu al umanităţii". declarat în anul 1872). sunt de asemeni declarate şi numeroase parcuri provinciale (cu elemente de faună .Columbia Britanică până la Seattle). cu păduri de conifere. cu păduri subtropicale şi tropicale umede pe versanţii oceanici. . În Canada. .Tierra templada („a primăverii veşnice“. de pe cursul mijlociu al fluviului Colorado etc.3000m). Marele Canion. Abies.paramos). Yosemite (în Munţii Sierra Nevada).sectorul sudic cu Quercus sempervirens.Tierra caliente (0 .ursul grizzly.Tierra fria (2000 . c) Zonarea altitudinală Etajarea vegetaţiei în raport de altitudine este cel mai bine reprezentată în Mexic: . cu puternic efect de foehn pe versanţii estici (podişul Preriilor). este cel mai vechi de pe glob. stepă alpină şi gheţuri veşnice la peste 4000 m altitudine.U. Printre cele mai cunoscute sunt: Yellowstone (în bazinul superior al fluviului Missouri. În S.1000m altitudine). devenind uscate spre interior (podişul Marelui Bazin). 1000 . . Thuia). în toate statele federale.în nord conifere din zona temperată şi subboreală (în care predomină genurile Picea. mlăştinoase din sudul Floridei). Everglades (zone umede. În America de Nord sunt foarte numeroase zonele ocrotite (parcuri naţionale.Tierra gelada (peste 3000m). cu păduri de foioase. arbori şi arbuşti subalpini.2000m).

.700 m. apărut pe linii de falii profunde.A. biogeografice etc. care închid la interior podişuri (Yukon. . Vestul Cordilier . (pacific) şi unul interior (al Munţilor Stâncoşi). A. Marea desfăşurare în latitudine.Cordiliera Alaskiană. Această varietate a condiţiilor naturale a impus împărţirea Sistemului Cordilier în urmatoarele regiuni: . Cordilierii nord americani au un lanţ muntos exterior. Prelungirea sudică. cu relief format dintr-o asociere de horsturi.II.Podişurile Centrale (din Alaska până în Mexic). .A.U. mexicană. Pe teritoriul S. Marelui Bazin. Cele două lanţuri montane închid între ele o succesiune de podişuri înalte.U.Cordiliera S. Orizaba 5. pe o lungime de circa 8000 km şi o lăţime de 1600-1700 km.) şi de „contopirea“ într-un singur lanţ montan până în zona istmului Tehuantepec. Munţii Cordilieri Reprezintă sistemul muntos care se desfăşoară de-a lungul coastei Pacificului. REGIUNILE NATURALE Din puct de vedere fizico-geografic.2. dar şi variaţiile altitudinale au determinat o mare varietate a condiţiilor climatice. grabene sau cute. Cordilierii ajung la lăţimi de peste 2 500 km. Mexic). se disting două mari regiuni: Vestul Cordilier şi Estul Extracordilier. Columbiei Britanice.Sierrele Mexicului. din Alaska până în America Centrală.Cordiliera Canadiană. 74 . Sierra Madre de Est. din Alaska până în Mexic. Sierra Madre de Sud) este marcată de prezenţa unui lanţ vulcanic transversal (Sierra Neovulcanica). . Colorado. a cordilierelor (Sierra Madre de Vest. Sierrele Mexicane sunt caracterizate prin seismicitate şi vulcanism foarte active (vulcanii Paricutin. Predomină sistemele de culmi montane longitudinale. alt. Popocatepetl..reprezintă regiunile montane şi intramontane dintre Munţii Stâncoşi şi Oceanul Pacific.

Scade în altitudine de la est către vest (600-500 m). pe o lungime de peste 2000 km. orientate pe direcţia vest-est şi un podiş înalt între ele. cu înălţime maximă de peste 3000 m. Lanţul montan se termină spre Oceanul Arctic printr-o câmpie joasă. În partea centrală a Alaskăi se găseşte Podişul Yukon. temperatura coborând frecvent sub – 40ºC. apele oceanului lângă ţărm fiind îngheţate până în august. cu o lăţime de 90 km. Este străbătut de fluviul Yukon care urmăreşte un „culoar” de depresiuni tectono-erozive. este alcătuită în special din muşchi şi licheni şi constituie specificul regiunii. iar la est se continuă cu Cordilierii Canadieni.Kinley .6190 m). Şi aici sezonul rece este foarte lung. Sunt prezenţi gheţari care ajung şi coboară sub nivelul Oceanului. Cordiliera Pacifică este alcătuită din două lanţuri paralele. Cordiliera canadiană Reprezintă continuarea Cordilierei Alaskiene. 75 . cu relief glaciar. clima este temperat . cu 9-10 luni de iarnă. Este puternic dislocată şi însoţită de un şir de conuri vulcanice urmărite şi în Arhipelagul Aleutinelor. Relieful Alaskăi este format din două lanţuri muntoase de vârstă mezozoică. Pe latura nordică se desfăşoară Munţii Brooks. unul insular şi altul continental. mărginită la nord de Oceanul Arctic.oceanică cu precipitaţii bogate (peste 2000 mm/an) iar vegetaţia alcătuită mai ales din păduri de conifere. Relieful prezintă aceeaşi dispunere paralelă a culmilor montane: un lanţ Muntos Pacific.Cordiliera Alaskiană Ocupă toată peninsula Alaska. cu o largă deschidere către vest. Este prezent relieful glaciar. Vegataţia caracteristică este de pădure de conifere. Vegetaţia de tundră. Ele formează Cordiliera Pacifică Alaskiană. Strâmtoarea Bering. de altfel foarte sărăcăcioasă. Pe latura sudică a Peninsulei Alaska se află lanţurile muntoase cele mai înalte (Mc. la vest de strâmtoarea şi Marea Bering. inclusiv fiordurile. Altitudinile maxime ajung la 4000 m. cutată în mezozoic şi reluată parţial în terţiar. Podişuri Interioare Înalte şi Culmile Stâncoşilor Canadieni spre est. la sud de Oceanul Pacific. desparte peninsula Alaska de Peninsula Ciukotka (Siberia Răsăriteană). Clima este aspră.

Reprezintă o continuare a Cordilierei Canadiene. sunt puternic fragmentaţi şi au aspect de arhipelag în zonele cu cea mai dinamică mişcare de ridicare. mai apare şi al treilea lanţ montan.) sunt străbătute de râuri şi fluvii intens amenajate hidroenergetic şi pentru navigaţie.Podişurile interioare (o parte din Podişul Columbiei. antrenând şi stucturi formate în cutări mai vechi (regiunea Masivului Colorado). 76 .Munţii Sierra Nevada şi Munţii Cascadelor. . De la vest la est.Munţii Mackenzie) trec de 4000 m. culmile longitudinale sunt despărţite de podişuri sau culoare de vale. Sunt separaţi de Munţii Cascadelor şi Sierra Nevada prin depresiuni tectonice. . Podişul Colorado) .Munţii Coastelor (lanţul pacific). intermediar. Pe teritoriul S.depresiunile Willamette şi Valea Soarelui. ce dublează culmile Munţilor Coastelor.Munţii Stâncoşi (lanţul interior). Munţii Cascadelor . S-a format în intervalul jurasic-cretacic (cutări nevadiene). cu seismicitate şi vulcanism active. sunt acoperiţi cu păduri de conifere care urcă spre 3000 m altitudine. . Stâncoşii Canadieni (inclusiv partea de nord .A.A. cele mai importante sunt Depresiunea Willamette. sublitorale. au relief glaciar. pe lângă lanţul pacific şi cel interior. S-a format în perioada cutărilor mezozoice şi neozoice. se disting cinci regiuni distincte: . partea cea mai veche şi înaltă a Cordilierilor..Podişurile Interioare (Columbiei Britanice. . Cordiliera S. străbătută de râurile Sacramento şi San Joaquin.reprezintă cea de-a doua grupare montană cuprinsă în Sistemul Muntos Pacific.U. piscicultură etc. Podişul Marelui Bazin. fiind situată între 30-50º latitudine nordică. drenată de râul cu acelaşi nume şi Depresiunea Californiei (Valea Soarelui). Munţii Coastelor se desfăşoară între insula Vancouver şi peninsula California (Mexic). cuprinse în orogeneza alpină americană.structuri geologice mai vechi. Reprezintă zona orogenică cea mai nouă din America de Nord.U. Fraser etc.

Relief glaciar şi vulcanic - cratere, conuri (Baker, Glacier Peak, Rainier) cu manifestări postvulcanice (fumarole, mofete etc.). Altitudinile depăşesc 3.000 - 4.000 m (Vf. Admas, Vf. Baker, Vf. Rainier). Munţii Sierra Nevada - culme montană longitudinală, cu mari înălţimi ce străjuiesc la est Depresiunea Californiei (Muntele Whitney, 4420 m). Mişcările orogenice pliocen-cuaternare au înălţat mult masivul, dar au şi scufundat o serie de regiuni marginale, care au ajuns sub nivelul oceanului (Death Valley, - 86 m.). Bariera climatică impusă de înălţimile masivului a determinat diferenţieri bioclimatice majore pe cei doi versanţi: ploi abundente şi păduri de Sequoia spre Pacific, semideşert şi deşert spre interior, cu vegetaţie adaptată la uscăciune şi sărături. Muntii Stâncosi - prezintă aceaşi desfăşurare longitudinală ca şi culmile Stâncoşilor de pe teritoriul Canadei, reprezentând o continuare a acestora spre sud. Aparţin sistemului cutărilor mezozoice, aflându-se la contactul cu platforma canadiană, iar spre sud cu structuri hercinice. Altitudinile maxime depăşesc 4000 m (Vf. Elbert, 4399 m). Între culmile montane sunt şi subunităţi de podiş (Yellowstone). Podisurile Interioare Inalte (Columbiei, Marelui Bazin, Colorado) reprezintă unităţi joase, antrenate în mişcările de ridicare ale Cordilierilor. Podişul Columbiei. Se întinde de-o parte şi de alta a fluviului cu acelaşi nume, Columbia, pe teritoriul statelor Washinghton şi Oregon. Este delimitat de Munţii Cascadelor spre vest şi Munţii Stâncoşi spre est. Geologic, este un larg bazin de sedimentare umplut cu depozite vulcanice a căror grosime trece de 1.500 m, drenat şi fragmentat de fluviul Columbia şi afluenţi. Podişul Marelui Bazin (Great Basin). Reprezintă continuarea către sud a Podişului Columbiei pe teritoriul statelor Nevada şi Utah. În vest este delimitat de Sierra Nevada şi regiunea muntoasă Shasta (4.300 m). Trăsăturile majore ale reliefului sunt date de culmile longitudinale (relief de tip range). Procesele de dezagregare, alterare însoţite de desprinderi, prăbuşiri şi deplasări pe pantă a materialului precum şi acumulările în vatra depresiunilor sau a culoarelor uscate, sunt pretutindeni prezente. Datorită izolării date de barierele montane înconjurătoare, climatul este temperat continental excesiv (vara cu temperaturi medii anuale de până la 300C, iarna până la -150C).
77

Podişul Colorado este un masiv mai vechi, cuprins în mişcările de ridicare a Cordilierilor. Fluviul Colorado a tăiat în stratele geologice orizontale ale podişului unul din cele mai mari canioane ale lumii (Grand Canion), adânc de până la 2000m. Pereţii canionului, aproape orizontali, sunt alcătuiţi din margini de strate după care poate fi interpretată o adevărată istorie geologică a Pământului. B. Estul Extracordilier Este format din mai multe subunităţi: Câmpia şi Podişul Canadian, Munţii Appalachi, Câmpia Litorală Atlantică, câmpiile şi podişurile centrale, Câmpia Perimexicană. Câmpia Canadiană, de la ţărmul nordic şi până la Golful Hudson, se continuă spre vest cu unităţi ale Podişului Canadei (relief glaciar, maritim şi fluvio-maritim) şi spre est cu Podişul Labrador, înalt (1500 m), străbătut de văi radiare adânci, multe dintre ele amenajate hidroenergetic. Munţii Appalachi au un relief tipic - relieful apalaşian, generat de eroziunea diferenţială (în funcţie de duritatea stratelor): culmi şi văi longitudinale desfăşurate pe direcţie NE - SV (alt. max. Vf. Mitchell, 2.037 m), între care se găsesc depresiuni genetic - erozive (Chattanooga - Knoxville) şi o vale transversală, a fluviului Hudson. Spre est, este continuat cu o suprafaţă tipică de racord (Piemontul Apalaşian), de natură erozivo - acumulativă. Podişurile (Marilor Lacuri, Preriilor, Ohio, Cumberland) au apărut pe o cuvertură sedimentară paleozoică şi parţial mezozoică, afectată de cutări spre vest şi cvasiorizontală în centru şi est. La nord de paralela de 450, relieful de suprafaţă a fost intens modelat de către calota glaciară. Câmpia Mississippi se suprapune unei ample sineclize, colmatată de aluviunile marelui fluviu şi afluenţi. Câmpia Perimexicană este zona cea mai nouă şi joasă unitate a continentului, cu forme acumulative permanent modelate de agenţii fluviali sau maritimi. II.3 ASPECTE GEODEMOGRAFICE Pionierii explorării europene a Americii de Nord au fost normanzii (vikingii) care în anul 962 au ajuns din Islanda pe coastele
78

Groenlandei, expediţie condusă de Erik cel Roşu. În secolele X - XI aceştia înfiinţează aici primele colonii, pe ţărmul de SE. În anul 1002, Leif, fiul lui Erik a ajuns în America de Nord şi a fondat aşezări temporare care nu au rezistat (în Terra Nova şi Newfoundland). Epoca marilor descoperiri geografice. Călătoriile lui Cristofor Columb în Insulele Caraibe, Honduras şi Panama (1492 - 1504) au deschis calea spre Lumea Nouă; l-a urmat o serie întreagă de exploratori, de diferite naţionalităţi: - genovezul Giovanni Caboto (1496 – 1498) care a explorat Newfoundland şi Terra Nova; - Hernan Cortés, conchistador spaniol, cucereşte Mexicul Central şi distruge Imperiul Aztec (1519 - 1521); - Jacques Cartier (1534 -1536) explorează ţărmurile golfului Sf. Laurenţiu şi Marile Lacuri; - Baffin (1615) ajunge în Arhipelagul Nord Canadian - Golful Baffin; - Dejnev (1648) cercetează Marea şi strâmtoarea Bering; - Bering (1741) face studii în Marea Bering şi Insulele Aleutine. Colonizarea Samuel de Champlain - explorator francez, numit şi „Părintele Canadei“ fondează primul centru comercial la estuarul fluviului Sf. Laurenţiu (Quebec, 1608), ulterior capitala „Noii Franţe“; În anul 1614 coloniştii olandezi pun bazele unui târg fortificat (Noul Amsterdam) la gura fluviului Hudson; intrat în posesiune engleză (1664), va deveni marea metropolă New York. Englezii înfiinţează colonii în: Noua Anglie (1605), Virginia (1607), Terra Nova (1610); în 1763 Anglia a anexează posesiunile franceze canadiene. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, exploratorul Selehov înfiinţează colonii ruseşti în Alaska, teritoriu vândut în 1867 Statelor Unite. În prima jumătate a secolului al XIX-lea coloniştii americani ajung până la Pacific, punând stăpânire pe „Vestul sălbatic“ şi posesiunile mexicane din California. Populaţia Americii de Nord este un amestec de rase. Amerindieni („pieile roşii“, de origine asiatică, sosiţi prin Alaska acum 13000-15000 ani: aleutini, eskimo, huron, sioux, cheyene, cherokee etc.); triburile din centrul şi sudul Mexicului (inclusiv urmaşi ai aztecilor şi mayaşilor). Cultivau cartoful, porumbul
79

Afroamericanii au fost aduşi ca sclavi în secolul al XVII-lea. New Mexico). englezi (cei mai numeroşi pe coastele estice. Palenque). circa 70% trăiesc în oraşe.11%.6 ‰ . Boston . Italia.n. Civilizaţii precolumbiene: Imperiul Maya: dezvoltat în Guatemala şi peninsula Yucatan (secolele X .şi tomatele . japonezi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. azi sunt majoritari (71%) în districtul Columbia (Washington). Austro-Ungaria. ulterior se introduce legea imigraţiei controlate (europeni . Georgia 16%.XVI): dezvoltat în Mexicul central.) 4. Wyoming. canale. Mexic). spor natural (s. a preluat şi continuat cultura toltecă şi olmecă. vestigii la Chichen Itza. crizele economice şi cerinţele de braţe de muncă au creat puternici curenţi de imigraţie (din cei 47 milioane de imigranţi în perioada 1820 .34%). desecări). Până în 1914 au sosit în S. repartiţia lor este legată de plantaţiile de bumbac. Numărul amerindienilor este de cca 1 mil. căi de comunicaţie.. În secolul al XIX-lea. mai vechi. . Imperiul Aztec (secolele XIV . Arizona. construcţii industriale. după războiul de 30 de ani . 80 . Rusia).populaţia venită din Asia şi Oceania (chinezi.A cca 1 mil. Carolina de Sud 30%. oraşele (cu piramide în trepte şi temple) au fost părăsite şi cuprinse de junglă. imigranţii europeni au fost din Germania. irlandezi. filipinezi – majoritatea stabiliţi în California). Louisiana 30%. 3% din Asia şi 0. .Coloniştii europeni (migrările incipiente): spanioli (America Centrală. 1970 . 80% au fost din Europa. Capitala Tenochtitlan era una dintre cele mai mari şi frumoase aşezări de pe Glob (actualul Ciudad de Mexico). loc. alţii creşteau animale sau se ocupau cu pescuitul (astăzi locuiesc inclusiv în rezervaţii din Utah. scoţieni. Noua Zeelandă. Australia. Imperiul a fost distrus de conchistadorii spanioli conduşi de Hernan Cortès (1519-1521).XV). minerit şi de climatul mai cald.Virginia). de la est la vest. francezi (Canada).5% din Africa. urban 77%. în 1862 a fost abolită sclavia (în 1790 formau 20% din totalul populaţiei. imigranţi/an. Imigraţia şi colonizarea: popularea şi colonizarea s-au desfăşurat în mai multe etape şi faze. 1998 -13%).specii endemice. Dinamica şi structura populaţiei Canada: 31 mil. apoi coreeni. .1874. Carolina de Nord 23%. valurile de imigranţi au accelerat modificările profunde ale mediului (desţeleniri.U. oraşe moderne. Marea Britanie.o puternică emigraţie germană în Pennsilvania şi Virginia.

ECONOMIA Statele Unite ale Americii Dispun de o economie complexă. franco-canadieni 23%. Houston (1.locul I mondial. locul IV în producţia de uraniu).4).1).. alţii 0.9. 21% catolici. Chicago (2. Tijuana (1.. Vancouver (2. Mexic: Ciudad de Mexico (9 mil.: 275 mil.7). Puebla (1.8).aeronautică .0).Cape Canaveral).0 mil.5. . 81 .A. 21. Dell.4% catolici.2 mil.0). IBM.0. alţi europeni 23% etc. Industria cea mai diversificată.informatică (Microsoft. spanioli 1% etc. aglomerarea urbană).Houston.4). 16. Edmonton (1. Resurse minerale bogate şi variate.8. Structura confesională S. Philadelphia (1. spor natural 5. Monterrey (1. centrele cele mai mari fiind situate la Seattle (Boeing – McDonell Douglas) şi San Diego.4). înalt nivel tehnologic. loc.5 ).. albi 15%.5).9.S. centre spaţiale (Texas . negri 13%. Seattle (3. Hewlett-Packard). 22. locul II în producţia de combustibili fosili. loc. Calgary (1.: 58% protestanţi.5). 7. Mexic: metişi 55%.4. Boston (5. plumb.2%.. cupru. Aşezările S. prima putere economică mondială.2%.4).. loc. negri 0. metale preţioase.: New York (8. diversificată.5).2).7 ‰.7. urban 74%.8% protestanţi. urban 78%.2).7). amerindieni 2.U.5%. Canada: Toronto (4. Dallas (5.1). fiind a doua putere minieră a lumii (locul I în extracţia de fosfaţi naturali. loc. Leon (1.produce ¼ din energia electrică mondială. . Atlanta (3. Miami (3. 4.5%. 5.. Mexic: 90. Guadalajara (1. Florida .3). Canada: anglo-canadieni 21%. Canada: 45% catolici. 36% protestanţi.5). aglomerarea urbană).U. San Francisco (1. modernă. 9. Mexic: 100 mil.0 mil.A. Structura populaţiei SUA: albi 74%. Los Angeles (3. 6. Montreal (3. spor natural 23 ‰. 3. . asiatici 4. II.2). Detroit (5.U. amerindieni 29%.A.0).

Laurenţiu şi a Marilor Lacuri.potenţial uriaş. de tradiţie: New York (confecţii)). Este unul dintre marii producători mondiali de energie electrică.. cel mai important centru – Pittsburg.locul I pe glob ca producţie.U. infrastructură care satisface cele mai exigente cerinţe. foloseşte doar 2.industria de echipamente este localizată în regiunile urban industriale Boswash. locul IV la numărul bovinelor. locul II în producţia de cereale. Exporturile acoperă aproximativ 73% din valoarea importurilor. de uraniu şi de metale preţioase.4% din populaţia activă. în lungul fluviului Sf.locul III în producţia siderurgică. concentrată în cea mai mare parte în sudul provinciilor Ontario şi Quebec. Chicago (abatoare) etc. soia. . are un grad ridicat de dependenţă faţă de S. bumbac.3% din populaţia activă. energia nucleară. locul II după numărul porcinelor. Turismul .industria uşoară şi alimentară este localizată în mari centre. Industria are un nivel tehnologic ridicat şi este extrem de diversificată.telecomunicaţii. rafinarea petrolului şi petrochimia .localizate în nordul Golfului Mexic. dispune de resurse importante de hidrocarburi şi argint . grâu şi cereale . Canada Produce şi exportă materii prime. 82 . turism diversificat şi infrastructură adecvată. Chipitts şi San – San. tutun. ultramodernă. Agricultura . . Agricultura. cu regiuni specializate. arahide. formând una din cele mai puternice axe economice din lume. Transporturi complexe. Mexic Are o economie puternică şi diversificată.locul II mondial. locul III mondial la cabaline .mari ferme şi complexe industriale. Reţeaua de transport este diversificată şi bine dotată: cel mai mare parc de autovehicule din lume. 15 din 22 de aeroporturi apreciate ca fiind cele mai mari de pe Glob.A în privinţa provenienţei capitalului şi a legăturilor comerciale. . se practică o agricultură de mare randament. balanţa comercială este excedentară. industria de armament. minereuri feroase şi neferoase.

orezul constituie produse pentru export. Laurenţiu.Units. textil.5. porumbul. alimentară. se montează autovehicule. cuprinde o parte din Pod. II. Laurenţiu. al serviciilor .Sf.formată din provinciile Québec. Este dezvoltată creşterea animalelor (cabaline. b. resursele naturale. Tijuana. Agricultura concentrează 25% din populaţia activă. cu rezultate bune se practică pescuitul. REGIUNI GEOECONOMICE Criteriile de individualizare în regiuni geografice sunt caracteristicile geografico-fizice. dispune de mari suprafeţe irigate.Sf. populaţia. bovine. nivelul atins sub raport industrial agricol. II. catâri.industriale: a. CANADA S-au individualizat trei mari regiuni urban . capitala şi vestigiile aztece. Evoluţia societăţii nord americane. Marile Lacuri . Vestul Canadian. complexe. concentrează: 66% din numărul oraşelor.1. a generat mai multe concentrări de populaţie şi activităţi economice.Les régions des Etats . 33% din terenurile agricole şi din valoarea producţiei agricole. 80% din numărul salariaţilor şi din valoarea producţiei industriale. porcine).toate acestea oferă trăsături specifice regiunilor (Beaujeu Garnier . Yucatan – vestigiile Maya.Industria: producţia siderurgică deţine locul II în America Latină. Balanţă comercială echilibrată. valea Sf. c. sorgul. fasolea. în contextul particularităţilor geografice.Acapulco. fructe (locul X). se construieşte echipament feroviar. a) Regiunea Marilor Lacuri . este dezvoltată petrochimia. Regiunea Pacifică. transporturi moderne. Produce cafea (locul IV mondial). 75% din producţia de hârtie. particularităţile dezvoltării economice.5. zahăr din trestie (locul VI). Labradorului. industria chimică. pescuit bine dezvoltat. 1970). Este principalul areal al activităţilor economice şi culturale. Turism bine dezvoltat . Ontario. textilă. 83 . Laurenţiu . agricultură specializată. Central şi din Pod.

aria metropolitană – fig. Toronto – cel mai populat oraş şi capitala economică a Canadei (2. construcţii de maşini.loc. Mc Gill University).1 mil.18). Poziţia faţă de fluviul Sf.loc. Samuel de Champlain).Fig. telecomunicaţii). 5. Montreal (pe cursul mijlociu) şi Ottawa (de-a lungul afluentului omonim). capitala ţării (860. Laurenţiu (unul dintre cele mai mari porturi fluviale ale lumii – fig.000 loc. 1.5 mil. Laurenţiu. numeroase sedii de corporaţii naţionale şi internaţionale. Université de Quebec.. primul oraş fondat de francezi în Canada (1608. Port la Marile Lacuri (lacul Ontario). mare port la fluviul Sf. prelucrarea tutunului. funcţie industrială (aerospaţiale. de transport.7 mil. chimie.. Laurenţiu a oraşelor Quebec (la intrarea în estuar). funcţie industrială (motoare..) – oraş – port la fluviul Sf.T. mare centru financiar şi bancar. industrii de vârf (I. 18. conurbaţia). Montreal (1. unicul oraş fortificat al Americii de Nord (fără Mexic). Oraşele principale Ottawa.7 mil.000 loc. telecomunicaţii.loc. funcţii politice şi administrative. Québec (530.19).1 mil. petrochimie.).loc.loc. 84 . aria metropolitană). etc. 3. metalurgie. Oraş universitar şi cultural de tradiţie – Université de Montreal. textilă. – Silicon Valley-ul canadian).

resursele subsolului: în provincia Alberta – cele mai mari zăcăminte de petrol şi nisipuri asfaltice. metale neferoase – provincia Manitoba.. Winnipeg (700 000 loc. funcţie industrială. Calgary (1 mil. îngrăşăminte chimice. Montreal.19 Poziţia geografică a ariei metropolitane Toronto b) Vestul canadian cuprinde Câmpia canadiană. Podişul Preriilor şi o parte din Munţii Stâncoşi. relief predominant muntos.frecvent amplasate în porturi. industria lemnului. . comercializarea blănurilor la Edmonton.. capitala provinciei Alberta. vânatul şi creşterea animalelor pentru blănuri în ferme specializate. Centre ale industriei de prelucrare . 85 . câmpie litorală îngustă. ţărm dantelat.. industria de maşini agricole.Oraşele principale: Edmonton (1 mil. potenţial hidroenergetic valorificat.loc. punct de plecare a conductelor magistrale de petrol şi gaze spre zona Marilor Lacuri). cărbune şi gaze naturale.Fig. loc. pescuit. Winnipeg. căi ferate şi autostrăzi cu mare densitate în sud. reţea densă de conducte petroliere şi gaze. Québec. în Alberta). rafinarea petrolului. morărit. capitala provinciei Manitoba). resurse: hidrocarburi. uzine moderne . c) Regiunea Pacifică a Canadei cuprinde provincia Columbia Britanică.Edmonton şi Calgary.

textilă. culturală: mare centru universitar: Universitatea Harvard.industriale ale celor două regiuni (New England şi Middle Atlantic) formează Megalopolisul Boswash (Atlantic Seabord Megalopolis Bos . străbătută de autostrăzile transcanadiene pe direcţie E-V (Montreal – Vancouver) şi N-S (sector de tranzit. cel mai mare oraş port canadian de la Oceanul Pacific). ce leagă Alaska de California). Middle Atlantic./km2). este cea mai mare şi productivă regiune economică. New Hampshire. în funcţie de factorii naturali şi umani s-au grupat în: Nord-Estul American. cornute pentru lapte. plante furajere. sub 1000m. cartofi.Wash).5. şosele. şi Marile Lacuri. 86 . intens şlefuite despărţite de depresiuni – culoare.loc. Vermont.unul din marile porturi ale S..Boston (5.1 mil. Muzeul de Arte.). Nord-Estul American cuprinde următoarele regiuni: New England.A. nod de comunicaţii. Sudul American şi Regiunea Pacifică. Conservatorul. electrotehnică. New England – relieful este dat de culmi apalaşiene caledonice. Massachusetts.U. se cresc animale pentru blană. Statele federale cuprinse sunt Maine. împreună cu cea de la Marile Lacuri constituie „motorul” economiei americane. au cea mai mare dezvoltare şi complexitate de pe mapamond. state cu cele mai vechi tradiţii coloniale (secolul XVII). Rhode Island. STATELE UNITE ALE AMERICII Regiunile geoeconomice ale S.A. spre Atlantic. pomicultură. porturi. Oraşe principale: Vancouver (2. de transport . funcţie industrială . Aglomerările urban . Connecticut.8 mil.U. Oraşe principale: .2. Megalopolisul Boswash cuprinde două subregiuni: New England şi Middle Atlantic (fig. constructoare de maşini. o câmpie litorală îngustă.loc. recent populată. aurul a atras mulţi colonişti (valea Fraser). II. păsări de curte. Aici trăieşte peste ¼ din populaţia S.20).Agricultură dezvoltată: cereale. două magistrale feroviare. Institutul Massachusetts.A (densitatea medie depăşeşte 200 loc.U..

87 .aerospaţiale). îndeosebi creşterea animalelor.Fig. alimentară). aeronautică. dar şi ramuri de vârf (electronică şi electrotehnică. Middle Atlantic – cuprinde sectorul central estic al Munţilor Appalachi şi Piemontul. turism cultural.Hartford (industrii de vărf . agricultură intensivă şi performantă. activităţi comerciale şi financiare.subregiunea Middle Atlantic şi statele. Câmpia Litorală Atlantică – sectorul estuarelor (Hudson. . Megalopolisul Boswash . 20.New Haven (oraş universitar de excepţie . Regiunea are o industrie tradiţională (textilă.portuară). . . Delaware.Providence (funcţie industrial . Chesapeake). constructoare de maşini).Universitatea Yale).

4. aglomerarea urbană). Richmond (ins. suburbii în New Jersey (fig. este cel mai mare centru urban-industrial al S. Manhattan Bridge. Queensboro Bridge. 10. Fig. B. 1. zgârie-nori în Downtown. tunele feroviare. 3. Central Park. 9.loc.U. Maryland. tunele rutiere. 5. 18 mil.nori în Midtown. Empire State Building. Oraşe principale: . A. poduri. Staten).Statele: New York şi Pennsylvania (sectoarele estice). Constituie centrul polarizator (metropola) megalopolisului Boswash. magistrale rutiere. New Jersey. 6. D. Oraşul are cinci districte: Bronx (pe continent). Long Island. 21 New York. District of Columbia. Manhattan (pe insula omonimă). E. 2.A (8 mil. 11. Delaware. 88 . amplasamentul fostului World Trade Center. Queens şi Brooklyn (în vestul Long Island).New York: aşezat la estuarul fluviului Hudson. zgârie .21). 8. United Nation Building. Chinatown. Wall Street. Virginia (partea de est). C. Harlem. 7..

de transport . cultural-turistică (mari muzee. nod feroviar). Casa Albă. Oraşe principale Chicago . West Virginia. Ironwood.mare port al lumii. sediul O. Washington .al treilea centru urban al S.Opera). Michigan.). Baltimore (800.turistică (universităţi. oraş situat la estuarul Chesapeake. sediul F. poligrafică). de transport – comercială (mare port şi nod feroviar)..5 aglomerarea urbană). capitala SUA între 1790 – 1800. La Guardia. etc). a Preşedenţiei. Philadelphia: oraş aşezat la estuarul Delaware. Relieful de ansamblu este de podişuri.000 loc. Illinois.aglomerarea urbană). Funcţii: 89 .comercială (port important. 9. Mesabi).2 aglomerarea urbană). textilă etc). cea mai importantă funcţie este cea de capitală federală (pe teritoriul federal Districtul Columbia). Aglomerarea de la Marile Lacuri Americane (Megalopolisul Chipitts).9 mil.loc. Reţeaua hidrografică (fluvii.2 mil.situat la estuarul Chesapeake şi fluviul Potomac.N.. 1.U. cultural .000 loc. Cadrul natural.loc. importante resurse de subsol: minereuri de fier (Duluth.A (2. petrochimie.(6. Capitoliul.22). Indiana. construcţii de maşini – nave.I. material rulant. feroviar şi aerian (trei mari aeroporturi: Kennedy. cărbune (Pennsylvania).U. şantiere navale.). Funcţii predominante politică şi administrativă (sediul Administraţiei Americane. petrochimie).).M. Funcţii: industrială (siderurgie. Aglomerarea urbană). Justiţiei. pe un fundament vechi acoperit cu strate sedimentare orizontale sau monoclinale (cueste). financiar-bancară (Bursa de pe Wall Street.(3. magneziu. 2 mil. canale. Ohio. vestul Pennsylvaniei şi New York (fig. cupru. Newark). forme relicte de modelare glaciară.5 mil.Funcţii: industrială (siderurgică. lacuri) înlesneşte traficul de mărfuri. Statele: Wisconsin. funcţie industrială (siderurgie. ce stau la baza industriei energetice şi siderurgice. Cimitirul Naţional Arlington etc. de transport şi comercială . 600. mare nod rutier. chimică şi petrochimică. culturală (Universitatea Pennsylvania etc.

Este situat pe drepta râului Detroit. . alimentară – cele mai mari abatoare din lume). 60 mil.5 mil. Laurenţiu cât şi de Mississippi . General Motors. aglomerarea urbană). Marile metropole ale Megalopolisului Chipitts . mari muzee). . Claire şi Erie. 90 . petrochimie. nod de autostrăzi pe magistralele NS şi E-V. siderurgie.U.Golful Mexic.000 loc.Fig. între lacurile St. maşini agricole.de transport . culturală (universităţi.. construcţii de maşini – auto. Detroit (850. pasageri/an. 22. piaţă a cerealelor şi animalieră). material rulant.industrială (siderurgie.financiară (mari sedii de bănci şi trusturi internaţionale). port la Marile Lacuri. petrochimie. Funcţii: industrială: cel mai mare centru al construcţiei de automobile (Ford. cel mai mare aeroport al S.comercială (cel mai mare nod feroviar din lume.loc. 4. legat prin canale atât de golful Sf.A. Chrysler).: O′Hare International.

Memphis (1. textilă şi alimentară (tradiţionale). floricultură. a marilor plantaţii. Charleston. Oraşe principale: Atlanta (500.loc. ovine. Savannah. conducte şi porturi. statele: Carolina de Nord şi Sud. Cleveland .tradiţionale. Vechiul Sud .. aria metropolitană) . industrie siderurgică. construcţii de maşini. tradiţionalistă. între Golful Mexic şi Oceanul Atlantic. legumicultură. bazată pe zăcămintele de fier şi cărbune din zonă).Pittsburg (axă a industriei grele. Condiţii naturale variate: câmpie litorală. Dispune de resurse de cărbune. cereale.este centrul polarizator al subregiunii. cornute pentru carne.loc. 5. agricultură plantaţii de bumbac şi trestie de zahăr .unelte.000 loc. Resurse de subsol: 3/4 din producţia de hidrocarburi. legume. 91 . Importantă minoritate de negri. Buffalo – Syracuse (axă de tranzit între Boswash şi Chipitts). de transport – comercială: port la Marile Lacuri. Dispune de o reţea densă de căi ferate. Noul Sud s-a conturat datorită deplasării activităţilor importante spre ţărmurile Golfului Mexic. Georgia.. Tennessee.1 mil. agricultură dezvoltată (plantaţii de bumbac şi tutun.2 mil. navigaţie fluvială pe Mississippi şi Tennessee. situată la sud de munţii Appalachi. Alabama. culturi subtropicale. turism dezvoltat. nod rutier şi feroviar. păsări). în special cel balneoclimateric. mare port la fluviul Mississippi).este vechea regiune colonială. Regiunea Sudului American Regiune cu vechi tradiţii coloniale. urmaşi ai foştilor sclavi de pe plantaţii. Mississippi. Florida: cultura citricelor. inclusiv de pe platforma litorală. creşterea animalelor pentru lapte. săruri de potasiu. pomi fructiferi. electronică. minereu de fier. chimică.construcţii de maşini . azi în plin proces de transformare. cuprinde partea sudică a Câmpiei Litorale Atlantice (până la Florida) şi al munţilor Appalachi. şantiere navale. şosele. gazelor şi fosfaţilor. cereale. Industrie extractivă şi de prelucrare a petrolului. Evoluţia istorică şi geoeconomică au individualizat două subregiuni: Vechiul Sud şi Noul Sud. din Florida până la Podişul Preriilor. utilaj petrolier.

aerospaţială .loc. piscicole (Tacoma. cel mai mare centru al petrochimiei. 23) Oraşe principale: Seattle (4 mil.loc.loc.aglomerarea urbană). aur. vechi oraş fondat de francezi.). Relieful este predominant montan.Pacifică (Megalopolisul San . aglomerarea urbană). Aberdeen).U.PacificăSituată în nord – vestul S. Subregiunea Nord . (9% din suprafaţa şi 3% din populaţia ţării). aglomerarea urbană).U. Cuprinde statul California (11% din suprafaţă şi 9% din populaţia S.A. centrul de coordonare al zborurilor spaţiale ale N. . cu importantă funcţie turistică.complexe (Seattle).loc. uraniu. în regiunea de coastă pacifică a statelor Washington şi Oregon.. industrie IT . 92 • Subregiunea Sud . porturi. funcţii financiar – bancare. Populaţia urbană este predominantă (75%).industria: extracţia şi prelucrarea aluminiului. situat la confluenţa Văii Wilamette cu fluviul Columbia. conservelor de peşte. Dallas (6 mil. resurse: păduri (50% din rezervele naţionale). Miami (5.). mare port al SUA.loc. aerospaţială. cu influenţă până în Oklahoma. magistrale rutiere şi feroviare. aeronautică.loc.Pacifică (Megalopolisul San San). străbătut de văi largi cu terenuri favorabile agriculturii.porturi . aeroporturi.A.S.San) . Portland (2 mil.Oraşe principale: Houston (5. aglomerarea urbană).Pacifică şi Sud . . construcţii navale. Regiunea Pacifică Sunt separate două subregiuni: Nord . funcţional.4 mil. New Orleans (1. prelucrarea lemnului.5 mil. industria zahărului.sediul Boeing. cosmopolit.A. Arkansas şi Louisiana.A. cabotaj cu Alaska şi California.aglomerarea urbană). este integrat şi oraşul canadian Vancouver (fig.4 mil. important port şi şantier naval. metropola Texasului.sediul Microsoft. cel mai mare oraş al Floridei.

viticultură. orezului. bazată pe irigaţii. legumicultură. are resurse de petrol (Los Angeles). piersici).U.industria: Metalurgia neferoaselor. energetică (termo şi hidroenergetică). construcţii navale. pe văile San Joaquim şi Sacramento) este una din cele mai bine amenajate din lume. 93 . cea mai intensivă agricultură din S. . . meri.Portland Este cel mai dezvoltat stat din vestul S. 23.Fig.Seattle .. aerospaţială. este specializată în pomicultură (pruni. maşini agricole.A.U.agricultura: Depresiunea Californiei (Sun Valley. construcţii. petrochimie. vinificaţie. Regiunea urban industrială Vancouver .. turism. bumbacului. caişi. cultura citricelor. pescuit. electronică. aur şi platină (San Francisco).A.

U.A . San Francisco (7. microelectronică – tehnopolul Silicon Valley.24 California şi subregiunea Sud – Pacifică americană.loc. aglomerarea urbană).aglomerarea urbană). Are unul din cele mai mari porturi ale lumii. Beverly Hills. este cea mai mare aglomerare urbană de pe coasta pacifică. locul II după New York). şantiere navale. Mare port cu şantiere navale. San Diego (3 mil.. fondat în 1781 de către spanioli. 94 .Santa Monica. construcţii de maşini.9 mil. Fig. mare port militar al S. turism .loc. Oraş universitar: Universităţile Stanford şi Berkley. industrie petrochimică.Hollywood. loc. industrie textilă şi alimentară.4 mil.. aerospaţială.Chinatown. Aici s-a format cea mai importantă comunitate chinezească din S. cinematografică .A.Oraşe principale Los Angeles (12.U. aeronautică).

agricultura: trestia de zahăr. Regiunea de Est Statele Veracruz.1 mil. Oraşe principale: Veracruz . siderurgie. contribuie cu 75% din producţia industrială a ţării. Culiacán. cafea. cel mai vechi oraş de pe continent fondat de spanioli. aglomerarea urbană). feroase: Zacatecas) sau petrochimiei .A.U. San Luis Potosi. Baja California Sur. Sonora. dispune de resurse de minereuri complexe. cimentului.loc. cacao.3. Ciudad de Mexico (9 mil. Tabasco. Industrie diversificată. dispune de industrie complexă.Guadalajara. MEXIC Regiunea de Nord-vest Cuprinde statele: Nayarit. zahărului.6 mil. Guadalajara (1.5. henequén.mare centru industrial. terenuri irigate în cursul inferior al fluviului Colorado.loc.cele mai mari rafinării. cu ramificaţii spre oraşele industriei metalurgice (neferoase .Fresnillo. Importante schimburi comerciale cu S. Este unul dintre cele mai mari aglomerări urbane ale lumii. lemnului. este al doilea oraş al Mexicului atât ca număr de locuitori cât şi ca putere economică. Baja California Norte.II. mari rezerve de petrol. Tijuana. Oraşe principale: Mexicali.loc. Tampico . Are un ritm ridicat de dezvoltare economică dar şi de creştere a populaţiei. 95 . activităţi: exploatarea neferoaselor şi a cărbunelui. Sinaloa. activităţi diversificate. gaze şi sare. argint. industria petrochimică. pescuit. bumbac.loc. Monterrey . industrie textilă şi alimentară.Salamanca.. activităţile s-au concentrat pe axa urban industrială Ciudad de Mexico . aglomerarea urbană). Hermosillo. 4.petrochimie. 20 mil. Regiunea Centrală Reprezintă polul economiei mexicane. Aguascalientes. aur.

înalt. Capul Horn (55o 51' lat.N). fier. Braziliei). continentul are o mare desfăşurare latitudinală: Capul Gallinas (12o 28' lat. San Matias. golfuri (Bahia Blanca. pampas (în stepele argentiniene). mercur. 96 .18.S). mangrove. Venezuelei) şi lagune (Maracaibo). San Jorge). golfuri (până la Capul Branco). bauxită. llanos (savane subecuatoriale înalte. cartoful. mangrove. cupru. cu două subregiuni: .andină (etajată. araucaria (păduri subtropicale de conifere).III. petrol. umede . estuare. izolării şi glaciaţiei cuaternare numeroase endemisme.Câmpia Orinoco. Vegetaţia: Mare varietate floristică. unele plante de cultură îşi au originea aici: arborele de cauciuc. Regiunea neotropicală. caatingas (ierburi şi arbuşti xerofiţi – pod. gaze naturale.Podişul Braziliei). lagune (Lagoa des Patos) şi cordoane litorale. cărbuni superiori. campos (savane cu subtipuri umede sau uscate . cu formaţiuni de la păduri tropicale la stepe alpine . Covor vegetal dezvoltat sub influenţa oscilaţiilor climatice.cu golfuri (Darien. estuare (la Plata). km2. mlăştinos (Amazonia). cositor. fosfaţi. vestic – golfuri (Corcovado. AMERICA DE SUD Caractere generale: suprafaţa . nichel. metale preţioase. arbustul de cafea. estic . puţin dantelat. III. delte (la vărsarea fluviului Orinoco). . Arica).puna).3 mil. Ţărmuri: nordic . CADRUL NATURAL CONTINENTAL Resursele subsolului: diamante.1. sare. Piemontul Andin). arborele de chinină. fiorduri (sudul Chile).tropicală cu formaţiuni de selvas (pădurea amazoniană). plumb.coraligen.

la sud de paralela 400. Galapagos şi Insula Paştelui). Estul Extraandin Constituie din punct de vedere tectonic o regiune de platformă. jaguarul.solonceacuri). Patagoniei. Insulele Ţara de Foc. formată din nuclee (scuturi şi cratoni) ale vechiului continent Gondwana (de vârstă precambriană). Anzi. brune-cenuşii de pădure.Regiunea floristică antarctică. Solurile: în Estul-Extraandin . Vestul Andin: soluri de munte (podzolice montane. tapirul. 97 . leneşul. Mari linii de fractură mărginesc Podişul Braziliei spre Câmpia Parana. cu geneză şi evoluţii diferite (Munţi.subregiunea andină (păduri subantarctice semperviriscente). cu pătură sedimentară în vestul Podişul Guyanelor. Câmpia Amazoniei şi Podişul Patagoniei. condorul etc. cenuşii de pădure. eroziune.salares.înaltă: Podişurile Guyanelor. a câmpiilor: Orinoco. Relieful este alcătuit din două trepte altitudinale: .laterite şi soluri lateritice. soluri de savană (roşii.). Amazonia.2. cu subregiunile: . azonal . Braziliei. brune. . cernoziomuri de stepă. brun-roşcate). În zona intertropicală . impune mari diferenţieri geografice şi implicit separarea a două mari regiuni geografico-fizice: Estul Extraandin şi Vestul Andin. solurile sărate în depresiuni . solonceacuri (Atacama). zona preandină. pe câmpia litorală pacifică şi pe versantul vestic al cordilierei occidentale: soluri nisipoase.joasă. câmpia litorală atlantică.procese intense de degradare a solurilor: lateritizare. Gran Chaco.regiune de orogen format din mai multe compartimente. . Vestul Andin Caracteristici generale . desfăşurat longitudinal pe 7000 km. La Plata.subregiunea patagoneză (stepă xerofită cu arbuşti). III. REGIUNILE NATURALE (regiunile de platformă şi orogen) Prezenţa lanţului montan andin pe rama de vest a continentului. Fauna: numeroase endemisme (lama. de păduri xerofile tropicale.

m.tierra templada (a primăverii veşnice): între 1000 . Anzii Venezuelei Relieful: două lanţuri montane majore: Cordiliera Orientală şi Cordiliera Merida (alt. Perului) Se desfăşoară din nord. 1400 . păduri mixte. în câmpiile joase dinspre Marea Caraibilor.max. Etaje biopedoclimatice impuse de altitudine sunt: . cu importante rezerve de petrol. Relieful este alcătuit din lanţuri montane paralele.zăpezi permanente. apar perioade de îngheţ.. ..cutări neozoice atât în domeniul de uscat cât şi în cel marin.tierra gelada: la peste 3000 m altitudine.cutări mezozoice largi. Marea dezvoltare latitudinală şi altitudinală impune diferenţieri biopedoclimatice şi compartimentarea în trei sectoare: Anzii Nordici. de la ţărmul Mării Caraibilor până la nodul orografic Cerro del Pasco (la sud-est de oraşul Lima). .ample mişcări de şariaj.direcţie de dezvoltare N-S arcuită. Anzii Centrali şi Anzii Sudici.a.cutări mezoalpine (cutarea peruană. Columbiei.a. ce pătrund digitat spre nord. gheţari montani. bine reprezentate în relief. 8-100C t. podzoluri.3000 m altitudine.2000 m altitudine.. . .Tectonica şi geologia: . Braziliei şi Patagoniei. soluri brune de pădure. . Este o regiune cu mare diversitate biopedoclimatică impusă de altitudine şi influenţele continentale sau oceanice. .m. soluri lateritice. păduri tropicale umede. tufişuri. Cordilierele sunt separate de depresiunea tectonică Maracaibo. 20C t. 17-180C t. în partea inferioară.2000 mm/an precipitaţii.a. păduri de conifere. 1800 . 20-220C t.m. pajişti montane.tierra caliente: până la 1000 m altitudine. Ecuadorului. laramică: Triasic – Eocen).tectonică activă (seismicitate. . sub 500 mm/an precipitaţii. vegetaţie subalpină şi alpină cu 98 . 5007 m).a. mult sub 00C pe înălţimi . • Anzii Nordici (Anzii Venezuelei. în nord estul acesteia se află capitala Caracas.m.tierra fria: între 2000 . . vulcanism).1600 mm/an precipitaţii. 800 1000 mm/an precipitaţii. datorită prezenţei scuturilor Guyanei.

se află capitala Quito..5000 mm/an) ce favorizează prezenţa unei vegetaţii luxuriante de tip tropical umed.Cordiliera Costală. butoniere – relief de tip jurasian). joasă (sub 2000m). Anzii Ecuadorului . . roci sedimentare. .datorită circulaţiei maselor de aer vestice. structuri geologice cutate pe roci sedimentare (culmi de anticlinal. alcătuită din roci sedimentare şi vulcanice. 5000 alt. Anzii Columbiei .toate tierrele în nord. Cordiliera Occidentală . însoţeşte litoralul.pajişti.trei lanţuri montane paralele: . Sierra Nevada de Santa Marta – 5800 m). depresiuni de sinclinal. tufişuri şi ierburi de stâncărie (stepe alpine de tip paramos). Cordiliera Costală .2000 m. păduri tropical-umede. în partea estică apar roci vulcanice. . . altitudini de 1000 . Chimborazo 6272 m). .Cordiliera Occidentală spre interior. Huila – 5750 m. 99 . spre sud dispare cea inferioară datorită altitudinilor.Cordiliera Orientală cu o treaptă piemontană spre câmpia Amazonului. Cordiliera Orientală . despărţite de culoarele tectonice ale fluviilor Magdalena. max. Pe versanţii vestici ai Cordilierei Occidentale. Atrato şi Cauca. pe Ecuator.în regiunea piemontană estică se află capitala Bogota.p.cea mai înaltă (conuri vulcanice Tolima – 5215 m.apărută în ultimele faze orogenice andine. şisturi cristaline.şisturi cristaline.sunt prezente toate tierrele. oceanice şi altitudinilor mari (peste 4000 m) apar precipitaţii abundente de tip orografic pe versanţii vestici (4000 . cu un podiş înalt dominat de vulcani: Cotopaxi 5897 m.patru lanţuri montane paralele. . Cordiliera Centrală . goluri alpine.

4500 m). . de natură tectonică. Podişul Boliviei . Asimetrie climatică: versanţii vestici uscaţi (curentul rece Peru. . 100 . unul din cele mai uscate de pe Glob. Culmile costale – 1000-2000 m altitudine.joasă.Cordiliera Orientală foarte umedă.Cordiliera Costală cu roci sedimentare şi vulcanice. vegetaţie semideşertică. două dintre ele foarte mari: Titicaca (6800 kmp.Climatul este de tip ecuatorial.Cordiliera Occidentală înaltă (Vârful Huascaran. mai umed la mari altitudini. cu un vast piemont spre câmpia amazoniană (La Montana). Anzii Perului Relieful cuprinde trei lanţuri montane paralele: . . vegetaţie tropical umedă).înaltă (peste 5000 m. pe versantul vestic se află capitala Lima. separate de culmi ce depăşesc 5000 m. tierrele sunt prezente în zonele înalte. Platouri montane înalte. Poopo (2530 kmp). apar gheţari). separate de podişuri înalte. climat uscat. Deşertul Atacama: situat în vestul Cordilierei Occidentale. foarte uscată. vechi arii de populare ale civilizaţiei Inca. • Anzii Centrali Se desfăşoară între nodurile orografice Cerro del Pasco în nord şi Nodo di San Francisco (la sud de Puna di Atacama).podiş foarte înalt (3000 . bine împădurită. cu perioade lungi fără precipitaţii. înălţimi reduse.alcătuiţi din roci sedimentare cu intruziuni vulcanice. cei estici foarte umezi (alizee dinspre Amazonia. de tip Altiplano şi Puna. mai uscat pe coastă datorită curentului rece Peru şi mai umed spre Amazonia. Relieful major este dat de două cordiliere. cu areale hidrografice endoreice sau chiar areice. cu mai multe depresiuni endoreice în care s-au cantonat lacuri.2000 m altitudine. Câmpia litorală . 304 m adâncime). roci sedimentare mezozoice şi vulcanice neogene. Regiunile semideşertice şi deşertice sunt predominante. determină apariţia stepelor semideşertice). Cordiliera Occidentală . la 1000 . 6768 m).

sud. Rio Negro). cu numeroşi gheţari. predomină formaţiunile grezoase şi bazaltice. Altitudinile scad de la nord (peste 6000 m) spre sud (sub 3000 m). de sub 1000m. mai ales pe versantul pacific şi au caracter transversal. Geologic. Un tip specific de relief sunt depresiunile sărăturoase (denumite „bolson” sau „salares”) . între care s-au încastrat văi longitudinale (Rio Colorado. sunt numeroase conuri vulcanice stinse. foarte umedă în vest (2000 – 3000 mm/an) şi uscată în est (cca 500 mm/an). dominate de vulcanul activ Llullaillaco (6723 m) şi închise spre est de Sierra de Calalaste. Râurile sunt scurte. În partea de sud sunt caracteristici munţii insulari şi conurile vulcanice. Fitzroya. relieful glaciar este prezent la înălţimi mici. sunt alimentate nival.Puna de Atacama – relieful este de podişuri înalte („puna”) cu altitudini medii de 3000 . Vegetaţia specifică: păduri de fag cu frunze semperviriscente (Nothofagus). cu vulcanism recent . Vegetaţia caracteristică este de stepe montane.Salar de Arizaro. Clima este aridă (sub 200 mm/an) şi rece datorită barierelor montane înconjurătoare. Ţara de Foc Arhipelagul Ţara de Foc este format dintr-o multitudine de insule. mai ales în cuvete de baraj morenaic.4000 m. Este caracteristic la marile înălţimi relieful glaciar. Tectonica este foarte activă. cu altitudini medii de 200-500 m. dintre care cea mai mare este cea omonimă (48. • Anzii Sudici Relieful major este dat de culmi alungite pe direcţia nord . 101 .platouri vulcanice.000 km2).Stipa ichu. Datorită latitudinii mari. conuri şi seismicitate. Numeroase sunt lacurile glaciare. muntele Aconcagua (6965 m) este cel mai înalt vârf din Americi. ce dau munţi izolaţi (Darwin 2489 m). Clima este temperată. Relieful insulei Ţara de Foc este dat de un podiş jos. cu specii xerofile şi ierburi dure .

precipitaţii aduse de Vânturile de Vest ce bat necontenit. ţărmurile sunt înalte şi abrupte. unii coboară până la ocean. fregate. Climatul temperat-oceanic este foarte umed (1500-2000 mm/an). având ca obiectiv statuile megalitice (fig.Gheţarii permanenţi sunt numeroşi. s-a dezvoltat activitatea turistică (beneficiază de aeroport modern). 25). 102 . Vegetaţia predominantă este de păduri de fag (nothofagus) şi conifere. În ultimele decenii. se simt foarte puternic influenţele antarctice. la 1000 km vest de Ecuador. Insula Paştelui Este una din cele mai izolate insule din lume (la 3000 km vest de Chile. pinguini de Galapagos etc. Insulele Juan Fernandez Arhipelag aşezat pe un prag oceanic. lei de mare. mai ales după expediţiile etnologului norvegian Thor Heyerdahl (1947). Climat ecuatorial . 70. roci şi forme vulcanice vechi. la 700 de km de ţărmul chilean. din ei desprinzându-se iceberguri.000 km2 de suprafaţă oceanică înconjurătoare este declarată Rezervaţie Marină. cu numeroase fiorduri şi golfuri. intensă activitate vulcanică şi în prezent. erodate. Ţărmul este foarte sinuos.oceanic cu două sezoane (cald şi ploios. de care aparţine administrativ. Este declarat din anul 1959 Parc Naţional de către statul Ecuador şi Rezervaţie a Biosferei de către UNESCO. Arhipelagul este aşezat la partea superioară a unui relief vulcanic neogen. Relief dezvoltat pe roci vulcanice vechi (bazalte. Arhipelagul Galapagos Este situat în Oceanul Pacific. ce prezintă numeroase cratere şi platouri de lavă. iguane. Sunt protejate numeroase specii faunistice endemice: broasca ţestoasă gigant. la partea superioară a unui vulcan submers). de care aparţine). aflat sub influenţa curenţilor oceanici şi uneori afectat de fenomenul El Niño. submers. de asemeni. cald şi secetos).

stat federal (fig. Statui megalitice din Insula Paştelui III.aluvionară cu o treaptă mai înaltă. 103 . lateritice de pădure. cu altitudini maxime de 3000 m. importante resurse de diamante. Climat ecuatorial.3. 25. ţara are dimensiuni continentale 8. reînălţat. BRAZILIA Caractere generale Situată în partea central . soluri mlăştinoase şi aluviale. ANALIZE GEOGRAFICE COMPLEXE III.5 mil. Pe teritoriul Braziliei se regăseşte numai extremitatea sudică. Xingú).se succed de la nord la sud trei mari unităţi: Podişul Guyanei (scut vechi. precambrian. neinundabilă (eté) şi una joasă. Madeira. Relieful . Tapajόs. 26).).estică a Americii de Sud. Câmpia Amazoniei .1.3. inundată temporar sau permanent (igapo). km2 (aproximativ 1/2 din continentul sud-american).Fig. drenată de fluviul Amazon (6445 km lungime) şi marii săi afluenţi: Rio Negro.

bauxită. petrol. mangan. diamante. populaţia urbană . mortalitate 7‰.77%. 104 . cărbune.bogate resurse de fier. densitate medie 19 loc. staniu.165 mil. relief structural (podişuri – chapadas. limane şi lagune. spor natural 16‰. aur. 26. sierre litorale granitice (Serra do Mar.Fig. Resursele subsolului . nichel.intens peneplanizat. natalitate 23‰. cu plaje. sare. 2006. cueste). câmpie litorală îngustă. cupru. 27) Populaţia . platouri de lave (trappe. Serra Mantiquieira)../km2.estică) se găsesc cele mai mari zăcăminte de pe Glob (fig. mărginit de falii profunde în sud-vest şi nord („căzut“ în trepte). Structura administrativă a Braziliei Podişul Braziliei . în SV). În statul federal Minas Gerais (zona central . speranţa de viaţă 68 ani.loc.

a X-a putere economică a lumii şi a II-a în America.loc) ş.5 mil. Fortaleza (2 mil.2mil. Culte: catolici 72%. negri. loc). mulatri şi metişi 40%. 105 . Rio de Janeiro (5.loc). Belo Horizonte (2 mil.8 mil.).portugheza. Circa 80% din populaţie este masată pe ţărmurile atlantice. loc. São Paolo (9.Fig. amerindieni 5%. Curitiba (1. Economia .5 mil. structura etnică: albi 55%. Salvador (2.loc). Aşezările umane: de la aşezările comunei primitive în Amazonia .a. Limba oficială . protestanţi 22%.la oraşele secolului XXI: capitala Brasilia (1.loc). 27. un uriaş potenţial uman şi de resurse naturale (numai resursele forestiere îi asigură locul II pe glob). Brazilia – resursele de subsol.8 mil.loc).

în timp ce în interior domină creşterea animalelor: bovine. Germania. în rest . Relaţiile economice dintre marile oraşe au determinat apariţia Triunghiului economic Belo Horizonte – Sao Paolo – Rio de Janeiro (fig. Integrare regională (MERCOSUR . preocupări pentru infrastructură: magistrale spre interior (Brasilia). automobile. centrul actual de dezvoltare. Agricultura: se cultivă trestia de zahăr. carnavaluri (Rio). festivaluri. Cu excepţia S şi SE.relativă prosperitate. Regiuni geoeconomice a) Nord – Estul: reprezintă centrul iniţial al economiei şi culturii Braziliei. programe guvernamentale de diversificare economică (construcţia complexului petrochimic din apropierea oraşului Salvador). citrice.agricultură de subzistenţă. Japonia. sunt insuficient dezvoltate. locul I). Industria zahărului ocupă locul I mondial. Turism: zone naturale exotice. turism). exod spre alte zone. sisal în Paraiba şi trestie de zahăr în Pernambuco. Comerţ cu SUA. 106 . b) Sud – Estul: cea mai modernă regiune a Braziliei. litorale (Recife – Rio – São Paolo – Porto Alegre). arhitectură colonială portugheză. servicii. bananieri. soia (1/5 din producţia mondială). creşterea bovinelor. porumb. manioc. Cultura arborelui de cauciuc. cascada Iguaçu.São Paolo (industrie prelucrătoare: echipamente industriale. Argentina.Argentina. Amazonul. caprine Sertão.Rio de Janeiro (industrie uşoară. Transamazonianul. Oraşele Recife şi Salvador . Transporturile. variaţiile climatice au condus la apariţia în prezent a unor fenomene de secetă. dar are un nivel de trai scăzut. mare potenţial hidroenergetic. orezul. tutun (locul III). ce se suprapun unei regiuni suprapopulate. capitala. Plantaţii moderne de bumbac în Rio Grande do Norte. care a dus la distrugerea vegetaţiei şi instalarea aridităţii. chimie) . cele mai importante oraşe. cacao.Industria este dezvoltată mai ales în triunghiul economic Belo Horizonte (industrie extractivă. porumbul. legumele constituie baza alimentaţiei. metalurgie) . o uriaşă datorie externă. obiective: staţiuni balneoclimaterice. fasolea. porcinelor. arbuşti de cafea (1/4 din producţia mondială. Principala cultură în lungul coastelor a rămas trestia de zahăr.28). Uruguay). oraşe istorice. Paraguay.

Agricultură modernă. plecând de la vastele sale plantaţii de cafea – Fazendas. 28. Triunghiul economic brazilian: Belo Horizonte – Sao Paolo – Rio de Janeiro Importante resurse de subsol: minereuri feroase şi neferoase. în prezent . aur. exploatarea minereurilor de fier a devenit una dintre principalele activităţi ale Braziliei. diamante.Fig. a devenit principala regiune comercială a Braziliei. 107 . mare producătoare de soia (locul II mondial) şi concentrat de portocale. satisface necesarul regional.culturi agricole diversificate.

Rio de Janeiro (14.plaja Ipanema străjuită de munţii granitici (căpăţâni de zahăr) 108 . a căror diversificare a evoluat încet. prelucrează minereurile de fier şi manganul din jurul oraşului Lafayete. baza economiei. Rio de Janeiro.19. la acestea adăugându-se sursele hidroenergetice din zona costieră.Importante activităţi industriale. ca Volta Redonda. arhitectură colonială portugheză.aglomerarea urbană). este diversificată şi modernă. peisaj spectacular . Reprezintă cel mai mare complex urban . fostă capitală. Statul nu dispune de resursele naturale ale statului Minas Gerais şi cu toate acestea. Fig. au preluat din activităţile industriei grele: mare combinat siderurgic. 29. plaje. São Paulo . Fondurile provenite din comerţul cu cafea au constituit baza dezvoltării ulterioare.9 mil. Peisaj spectacular . este polul industrial nu numai al Braziliei.situat între regiunea caracterizată de prezenţa industriei grele (Minas Gerais) şi statele cu specific agricol din sud. loc..industrial al Americii de Sud şi al treilea al lumii după numărul de locuitori . Serviciile şi turismul reprezintă cele mai importante activităţi (staţiuni. Oraşe satelit.7 mil.29). Are un avanport Atlantic: Santos (cel mai mare port al comerţului cu cafea). reţea hotelieră printre cele mai dense din lume. ci şi al întregii Americi Latine. Industrie prelucrătoare.fig.

păstoritul rămâne principala activitate economică. amplasat pe un afluent al fluviului Parana (graniţa Brazilia-Paraguay). spre deosebire însă de vecinul său din est. cu toate acestea regiunea încă este în curs de dezvoltare. loc . Se remarcă influenţa considerabilă pe care au avut-o emigranţii europeni (portughezii. Resurse hidroenergetice bine valorificate . Regiunea are peste 20 mil. În absenţa resurselor minerale. alături de italiană sunt bine păstrate. locuitori. în 1988 populaţia acestuia era de 4. Regiunea central-vestică s-a dorit a fi principala zonă de dezvoltare a Braziliei. la combinatele de prelucrarea fierului din Minas Gerais. Diversitatea la nivelul peisajelor culturale este reflectată la nivelul oraşelor.). suprapăşunat. sudul nu a reprezentat o regiune caracterizată de un boom economic. pieţele pentru produsele agricole sunt oraşele în plină dezvoltare din nord. Industria locală. a avut însă o agricultură stabilă. Interiorul a fost scena desfăşurării unor activităţi legate de descoperirea aurului şi a altor minereuri. Ca şi Minas Gerais. italienii) în ceea ce priveşte dezvoltarea agriculturii. Spre deosebire de NE şi SE. este reprezentată în special de centrele Porto Alegre şi Tubarao (cea mai mare oţelărie din Brazilia).reprezintă o regiune de platouri înalte (900m) acoperite de savană şi zone semideşertice. a reprezentat un element crucial în dezvoltarea Braziliei. Mato Grosso şi Mato Grosso do Sul au 9 mil.6 milioane loc. capitala Brasilia fiind fondată aici în 1950. unde limba germană. cărbunele din Santa Catarina şi Rio Grande do Sul.loc. d) Interiorul . metodele utilizate în acest domeniu sunt dintre cele mai moderne. Santa Catarina şi Rio Grande do Sul..creştere importantă în ultimele decenii (în 1960 regiunea avea cca 3 mil. exportă cafea. care s-a dezvoltat progresiv. în momentul epuizării acestora nu s-au oferit alternative pentru practicarea agriculturii.Belo Horizonte a devenit cel mai important centru metalurgic al Braziliei datorită imenselor resurse locale. transportat pe apă către nord.barajul Itaipu. modernă. Regiunea se confruntă cu problemele savanei tropicale: soluri puţin fertile. germanii. Cele trei mari state .Goias. c) Sudul: Trei state ocupă în cea mai mare parte această regiune braziliană: Parana. 109 . de 12 ori mai mare decât în 1950.

când a intervenit concurenţa plantaţiilor din Asia de SE. Resursele de petrol recent descoperite vor ocupa pe viitor un rol important în economia regiunii. Începuturile dezvoltării au fost generate de utilizarea arborelui de cauciuc din pădurile tropicale . 110 .000 13. temperat-continentală rece. Se disting cinci regiuni geografice: în vest munţii Anzi. acest boom al cauciucului s-a încheiat în 1910. districtul federal şi Teritoriul Antarctic Argentinian. atragând numeroşi lucrători şi fermieri. Chaco. vegetaţie de ierburi. mozaică 2%. un teritoriu naţional. spor natural .spaniola. speranţa de viaţă . cu cea mai rapidă dezvoltare.patru state şi două teritorii federale.71 ani pentru bărbaţi. minereu de fier. păduri tropicale. Resursele subsolului: petrol.peste 200 000 de colonişti ajung aici în fiecare an. 87% urban. neferoase. păduri de zonă temperată. în sud Podişul Patagoniei. cu numeroase Parcuri Naţionale.5 mil.3. protestanţi 2%. locuitori (2006). culte: catolici 88%.000 km2 (după Brazilia).9‰.Selvas. ARGENTINA A doua ţară ca suprafaţă din America de Sud – 2. subtropicală. Începutul colonizării – secolul al XVI-lea. fapt pentru care 11. masivă imigraţie europeană între 1870 şi 1940 – cca 3. limba oficială . Administrativ. cu o largă ieşire la Oceanul Atlantic. în prezent. ceea ce a dus la dezvoltarea rapidă a oraşului Manaus. Natalitate . Entre Rios şi Pampas. în nord şi centru câmpiile Chaco. Podişul Patagoniei. Este cea mai întinsă regiune . Relieful: Munţii Anzi. III. Corrientes (Entre Rios).e) Amazonia . uraniu. Agricultura şi industria lemnului rămân principalele activităţi.2.12‰.780.000 km2 de pădure sunt defrişate anual. Climă tropicală. ariditate (Puna de Atacama).7. 78. regiunea se află într-o perioadă de dezvoltare .mult timp a fost o regiune săracă şi inaccesibilă modificări majore au apărut abia după 1980. se află poziţionată în sud-estul continentului.19. prin fondarea de către spanioli a oraşului Buenos Aires (1536). 8 loc/km2. persoane. câmpiile Pampa.6 ani pentru femei.9‰. este împărţită în 22 de provincii. gaze. Populaţia: 36 mil. mortalitate .

principalul nod de comunicaţii .5 mil. Resurse de subsol: petrol (peste 40 mil.. trestie de zahăr. amerindieni (chaco. citrice. Este străbătută NV-SE de afluenţi ai celor două fluvii: Pilcomayo. cu ierni blânde şi umede. 100 porturi internaţionale. metişi cca 2 mil.000km). Rosario 1. autovehicule. chimică.Densitatea populaţiei este diferită de la o regiune la alta: foarte mare în zona estuarului La Plata. Cordoba 1. mai ales cele feroviare. . capete – în special în Pampas. Exporturi: grâu..mari ferme în Patagonia. importă echipamente industriale. Paraguay şi Uruguay) deţin un rol important în economia ţării: 11. regiunile preandine Cordoba. rutieră (48. cultura cerealelor (grâu). Oraşe principale: Buenos Aires (11.) constituie ramura principală. aborigeni în Ţara de Foc.2mil. Tucuman.000km căi navigabile. 111 .între Anzi şi fluviul Parana Paraguay. şeptel printre cele mai mari din lume: bovine 50 mil. locuitori. Căi de comunicaţie dezvoltate faţă de restul continentului. Economia Agricultura şi industria prelucrătoare legată de aceasta (alimentară. formosa). La Plata. pielărie şi încălţăminte etc. chubut.Buenos Aires. depozite loeossoide. cu centre de prelucrare şi industrializare a cărnii de vită. uleiuri.2 mil. viticultură (export). mai înaltă spre vest. carne. în special pentru export („saloderos“). Industria: energetică.000km). legături spre Chile cu autostrada panamericană (Carretera Panamericana). Structură etnică neobişnuit de omogenă pentru America Latină: peste 90 % albi. alimentară. câmpie piemontană cu relief etajat. Transporturile maritime şi cele fluviale (pe fluviul Parana. al doilea oraş sud-american). minereuri feroase şi neferoase. Ţara de Foc şi Chaco. cărbune. Rio Dulce. Bahia Blanca. Mendoza. Rio Salado. Cordoba. regionale: Rosario. ovine 20 mil. balanţă comercială deficitară. celuloză şi hârtie. Climă tropicală şi subtropicală. aluviuni. Regiuni fizico – geografice a) Câmpia Gran Chaco . Bermejo. veri foarte secetoase. Reţea feroviară extinsă (38..t/an). Mendoza şi redusă în Patagonia.

Are fundament alcătuit din roci cristaline. Relief de câmpii. vegetaţie de stepă uscată. Vegetaţie de stepă. Schinopsia). Sierra Tandil. Climă temperată cu nuanţe excesive (Anzii constituie o barieră orografică în calea Vânturilor de Vest). culturi de orez. de la estuarul La Plata până la Rio Colorado. vegetaţie de stepă aridă şi semiaridă: tufişuri. spre zona andină. umede). sau Mesopotamia sudamericană“) . arbuşti. bumbac şi yerba mate (ceai paraguayan). râuri care se pierd în depozite friabile. depresiuni în care se cantonează lacuri. Râurile sunt scurte. platouri pe roci sedimentare. Cordoba). din sud. cu nuanţă aridă spre vest (300 – 800 mm/an). cu specii xerofite (tufişuri. cu o succesiune de boltiri şi afundări.iarba tussok. depresiuni cu sărături (salares. sierre izolate (cutări paleozoice.pamperas.sud (Famatina. lacuri sau cruste sărăturoase în depresiuni. d) Podişul Patagoniei – situat între piemontul andin în vest şi Oceanul Atlantic. cu nuanţe temperate în sud (influenţat de masele de aer atlantice. depresiuni cu lacuri. acoperit de o pătură sedimentară mezozoică şi neozoică. b) Câmpia Entre Rios (Corrientes. Aconquila. Climat subtropical.cu două subregiuni: Pampasul umed: în est. salinas. intens şlefuit) . graminee . cu graminee (Stipa. lagunas). alimentate nivo-pluvial. falieri şi prin exhumarea peneplenei cristaline. umedă. Câmpie aluvială. formaţiuni de savană – tip chaco. Climă subtropicală umedă în nord (cca 1000 mm/an. spre Oceanul Atlantic. relief glaciar cu forme reziduale. platouri etajate. sierre dispuse pe mai multe aliniamente nord . c) Pampasul (pampa). bălţi şi mlaştini. Pampasul uscat: situat în vest. 3700 fără estuarul La Plata) şi Uruguay (1510 km). relief rezidual. cu lacuri (Corrientes).între fluviile Parana (4700 km lungime. de la golful Bahia Blanca la râul Chico.Păduri quebracho (specii cu frunze căzătoare: Prosopis.Sierra Ventana 1243 m. Relieful major a rezultat în urma unor largi boltiri. arbuşti. cactee). cu păduri tropicale) şi mai uscată în sud (cu savane). Climat subtropical în nord. bat vânturi antarctice reci . 112 . Aristida).

locuitori (al doilea oraş ca mărime al Argentinei). petrochimie. Santa Fe. Dispune de resurse de subsol: petrol şi gaze (prelucrare la Salta şi Embarcacion.. situat într-o zonă cu resurse de subsol: cupru. situat la poalele Sierrei de Cordoba. centru urban industrial de mărime mondială (3 mil. Alte centre satelit: La Plata (550 mii locuitori.3 mil. Zarate: centru siderurgic (metalurgie feroasă). cu numeroase vestigii de epocă. minereuri feroase. construcţii de maşini.4.materii prime locale. cca 13 mil. Palpala). III. Dean Funes. industrie alimentară. minereuri complexe. petrochimică. prelucrarea tutunului (bazate pe materii prime locale). 113 . aglomerarea urbană). wolfram. Industrie alimentară: produse animaliere. port cu intens trafic. despărţit de continent de Strâmtoarea Magellan. pielărie şi încălţăminte). tutun.0 mil. Sunt legate de un tunel rutier pe sub fluviul Parana. este împărţit de Chile şi Argentina. cărbune. Aşezare veche colonială.). pielărie şi încălţăminte) şi alimentare . culturi tropicale. 1. industrie constructoare de maşini. REGIUNI GEOECONOMICE a) Buenos Aires Capitala statului federal.e) Ţara de Foc . neferoase şi complexe (centre siderurgice – Zapla. textilă. Cel mai important centru administrativ. industrie petrochimică. textile. important nod de comunicaţii pe magistralele N-S şi E-V. Rosario . punct de plecare al magistralelor de transport.cel mai important port fluviatil pe Parana. mare port şi şantier naval. pielărie şi încălţăminte. Alte centre satelit: Rio Cuarto. financiarbancar şi cultural din Argentina. Administrativ. b) Cordoba Populaţia este de 1. Puternic centru industrial. c) Tucumán Regiunea are caracter multipolar: Tucumán (500 000 loc. şantiere navale. industrial.arhipelag în extremitatea sudică. chimică. loc. locuitori. conducte spre golful La Plata). Dispune de o industrie complexă. alimentară. Parana: centre ale industriei uşoare (textilă. Salta. San Salvador de Jujuy.

citrice. alimentară (prelucrarea cărnii. industrii tradiţionale: textilă (lână). ce sunt profilate pe exporturi. prelucrat în complexe petrochimice. panificaţie).capete.şeptel printre cele mai mari din lume: bovine 50 mil. .mari centre de prelucrare şi industrializare a cărnii de vită („saloderos”)./an). rafinării.principalul nod de comunicaţii este Buenos Aires. Centre: Mendoza (important nod de comunicaţii pe magistrala transandină Buenos Aires – Santiago de Chile.transporturile maritime şi cele fluviale (pe Parana. .căi de comunicaţie dezvoltate faţă de restul continentului. .Pico Truncado. min.d) Mendoza Depresiune preandină. ovine 20 mil. nod de distribuţie prin conducte a produselor petroliere şi a gazelor. textilă. Oraşul Bahia Blanca este şi un important port. capete – în special în Pampas. f) Comodoro Rivadavia Situat în jurul golfului San Jorge. feroase. cărbune (Cervantes). cărbune.peste 50 % din producţia ţării. mai ales cele feroviare. . rezerve importante de petrol şi gaze . Resurse de subsol: petrol (bazinul Cuyana). Paraguay şi Uruguay) deţin un rol important în economia ţării. Cordoba sau Bahia Blanca. . cu şantiere navale. laptelui. minereuri feroase şi neferoase. dar şi cele regionale: Rosario.producţii mari de cereale. e) Bahia Blanca Regiune situată la golful Bahia. majoritatea în Patagonia. Tupungato (petrochimie).resurse de subsol importante: petrol (peste 40 mil.t. pielărie şi încălţăminte etc. . situată la est de Puna de Atacama. San Juan. alimentară). Economia . industria construcţiilor de maşini. . 114 . trestie de zahăr şi struguri (exporturi).) constituie ramura principală. resurse mari de petrol. uraniu. porturi pescăreşti . regiune de plecare a conductelor petroliere către Buenos Aires (1700 km).agricultura şi industria prelucrătoare legată de aceasta (alimentară.

loc. Chile) Se suprapun în cea mai mare parte peste orogenul andin. Economia bazată pe exploatarea petrolului (Venezuela). Chile: staţiuni – Valparaiso).STATELE ANDINE (Venezuela. Importante resurse de hidrocarburi în nord (Venezuela.5. Transporturi slab dezvoltate. Maracaibo). secete sau inundaţii fenomenul .4.7‰. fără ieşire la mare. facţiuni armate rebele ce controlează plantaţiile şi traficul de coca (în Columbia şi Bolivia au fost ani când erau comparabile ca suprafaţă cu cele de cafea). Columbia. Export de materii prime. Peru.7‰). Peru. Natalitatea cea mai ridicată în Bolivia 30. Statele sunt afectate frecvent de calamităţi naturale (cutremure.8.. mulatrilor. care impun diferenţieri majore în balanţa economică. conflictele armate.1. Venezuela şi Chile sunt statele cele mai dezvoltate. 2 mil. Turism cu mari resurse. Alte fenomene politice şi sociale negative sunt dictaturile. Concepcion. (Columbia). creştere demografică rapidă. Chile (Santiago de Chile 5. Oraşe principale: Venezuela (Caracas. populaţia urbană cu ponderea cea mai mare: Venezuela (93%). Medellin 1. de minereuri neferoase (cupru) şi fosfaţi în sud (Chile).5. mai dens populate câmpiile litorale.El Niño).7. mortalitatea cea mai redusă în Venezuela (4. Ecuador (Quito 1. insuficient valorificate (Peru: vestigii incaşe la Cuzco şi Machu Pichu.0). Ecuador. Peru (Lima 5. fapt accentuat de instabilitatea politică prelungită şi de poziţia enclavată. Guayaquil 2. Columbiei şi Boliviei aparţin estului extraandin. Trujillo 1.8). Ecuador. industria minieră (Chile). Columbia (Santa Fé de Bogotá 5.6). Bolivia.3). Cali 1. Bolivia). Columbia). Culte: catolicism. numai extremităţile estice ale Venezuelei.. Populaţia: 38 mil.0 aglom. Ponderi mari ale metişilor. loc. Bolivia (La Paz 0. 115 . Valparaiso). agricultură (Columbia. Bolivia este una dintre cele mai sărace ţări de pe glob.

IV. AFRICA

IV.1. CARACTERISTICI GEOGRAFICE GENERALE Continent aşezat în zona intertropicală, se întinde pe 7.900 km nord - sud (între Capul Blanc 37o21′ lat.N, Capul Acelor 34o54′ lat.S) şi 7.800 km est - vest, între Capul Verde 17o32′ long.V şi Capul Guardafui 51o21′ long. E. Suprafaţa - 30 228 922 km2, al doilea ca mărime după Asia. Areal genetic al umanităţii (zona Marelui Rift, din Etiopia până în Africa de Sud); civilizaţii antice: Egiptul, Cartagina, cuşiţii (Sudan), Aksum (Eritreea), Nok (Nigeria). IV.2. CADRUL NATURAL CONTINENTAL Tectonica şi geologia Platforma Africană, parte componentă a Gondwanei; fundamentul cristalin apare la zi pe mari suprafeţe: Sahara, Africa Centrală şi de Est; prezintă zone scufundate (bazinele Niger, Ciad, Congo, Kalahari) şi bombări (sudaneză, Pragul Guineei, Podişul Shaba). Zonele de orogen s-au ataşat la platformă în sud (orogen de vârstă hercinică, Munţii Capului, Scorpiei, Witwatersrand) şi nord - vest (orogen de vârstă alpină - Munţii Atlas). Relieful Domină podişurile relativ netede, cu fragmentare redusă; altitudinile medii sunt de 750 m. O trăsătură majoră este prezenţa marilor depresiuni, în ariile de subsidenţă geologică (bazine hidrografice închise - Ciad, Kalahari; bazine exoreice - Congo, Niger, Zambezi). Podişuri tabulare s-au format în sectoarele de soclu peneplenizat (Ahaggar, Darfur, Shaba).
116

De-a lungul Marelui Rift Est - African s-au format horsturi (Munţii Mitumba, Munţii Ruwenzori) şi grabene (în care s-au cantonat lacuri: Malawi, Tanganyika, Edward, Albert). Podişuri vulcanice - Podişul Abisiniei (Etiopiei), cu vulcani stinşi sau activi (Kilimandjaro, Kenya, Camerun). Câmpiile litorale mai extinse sunt cele ale Somaliei, Senegalului şi Mozambic. Clima Este influenţată de dispunerea intertropicală, de circulaţia maselor de aer (musonul dinspre Golful Guineei; alizeul de NE) şi curenţii oceanici. Tipuri de climat: Ecuatorial - în bazinul Congo, pe Coasta Guineeei (datorită musonului dinspre Atlantic); temperaturi medii anuale peste 280C, precipitaţii medii anuale peste 2000 mm/an. Subecuatorial – prezent pe suprafeţe mai extise în Kenya, Uganda şi Tanzania; are două sezoane, unul umed şi altul uscat. Tropical umed - în Senegambia, Africa de Est Înaltă, Podişul Shaba, Câmpia Mozambic (datorită influenţei curenţilor calzi). Tropical uscat - cu două nuanţe: moderat (Regiunea Sudan, Podişul Veld, Depresiunea Kalahari) şi excesiv (în deşerturile Sahara; şi Namib, aici datorită influenţei curentului rece al Benguelei). Mediteraneean în zona litorală din Africa de Nord şi regiunea Capului. Datorită prezenţei munţilor foarte înalţi (Kilimandjaro 5895 m, Kenya 5199 m, Ruwenzori 5109 m, Camerun 4070 m), pe versanţii acestora tipurile de climat se succed de la ecuatorial la bază până la gheţuri veşnice în partea superioară. Hidrografia Datorită masivităţii continentului şi climatelor specifice s-au format mari fluvii: Nil (6690 km lungime, locul I pe Glob); debit variabil: 3 500m3/s la Khartoum şi 2 000m3/s la Cairo datorită traversării deşertului. Izvorăşte, prin afluentul Kagera, din munţii Riftului din statul Burundi; pe cursul mijlociu, în Egipt, s-a construit barajul de la Assuan; se varsă printr-o mare deltă în Marea Mediterană.
117

Congo - 4 370 km lungime, debit - 60 000 m3/s (locul II mondial), suprafaţa bazinului - 3,7 mil. km2 (locul II mondial); izvorăşte din Podişul Shaba şi se varsă printr-un estuar deltaic în Oceanul Atlantic. Niger - 4 160 km lungime, debit - 15 000 m3/s; fluviul şi-a format două delte: la vărsare şi pe cursul mijlociu (între oraşele Bamako şi Toumbouctou, unde s-a format într-o zonă subsidentă „delta interioară“). Zambezi - izvorăşte din Podişul Shaba, pe cursul mijlociu sunt cascada Victoria (cu cel mai mare debit din lume) şi barajele Kariba şi Cabora Bassa; se varsă prin deltă în Oceanul Indian). Lacuri: tectonice (Victoria, Malawi, Tanganiyka - 1.435 m adâncime: locul II mondial, Albert, Rudolf); din zonele aride (Ciad, Chott-urile Djerid, Melrhir); antropice (pe Nil, Zambezi, Orange, Volta – unul din cele mai mari din lume); Arii endoreice: Kalahari (delta interioară Okawango), Ciad. Vegetaţia. Principalele biomuri şi formaţiuni sunt: - pădurea ecuatorială (Bazinul Congo, regiunile litorale ale Golfului Guineei; mare varietate floristică, endemisme; etajată, esenţe preţioase); - păduri tropicale umede (estul Madagascarului - numeroase endemisme şi specii relicte; valea Zambezi); - mangrovele (ţărmul Golfului Guineei, Senegambiei, delta Zambezi; speciile avicennia, sonneratia); - savana (regiunea Sudan, Marelui Rift, estul Africii australe; ierburi înalte, cu arbori izolaţi sau în pâlcuri: baobabi, acacii); - vegetaţia mediteraneană (regiunile litorale ale Maghrebului, Libiei şi Egiptului - formaţiuni de maquis, în Atlas păduri xerofite de stejar, cedru, pin; regiunea Capului); - stepa (reg. Mediteraneeană; veld – Africa de Sud; graminee); - vegetaţia semideşertică (Somalia, Kalahari, Sahel; graminee, arbuşti rari), - vegetaţia deşertică (Sahara, Namib; semiarbuşti, plante cu spini); Altitudinea unor munţi au impus o etajare a vegetaţiei (munţii Kenya, Kilimandjaro, Ruwenzori, Camerun: da la păduri tropicale în bază la stepe montane şi stâncării peste 4 000m alt.). - regiuni deşertice lipsite de vegetaţie (regiunile cu erguri din Sahara de Vest, dar mai ales Egipt, la vest de Nil). Solurile: corespunzător zonelor bioclimatice, predomină solurile lateritice de păduri tropicale, roşii de savană, cernoziomuri de stepe, terra rossa mediteraneene, sărăturate, cenuşii deşertice.
118

hotentoţi – Namib). . etiopieni). Congo dar şi în zona mediterană a Maghrebului. Mauritania. tuaregi . 45% în Burkina Fasso. tamili). în Republica Sud Africană: englezi. Algeria. zona urban ./km2) pe cursul inferior al fluviilor Nil. regiunea lacurilor din lungul Marelui Rift. Etiopia. cu excepţia Republicii Sud Africane. Culte diversificate (creştini catolici. protestanţi – R.IV. Soldul natural a crescut de la 22‰ (în 1950) la 30‰ (în 2000). Niger. Guineea) şi o pondere foarte redusă a populaţiei peste 65 ani (sub 4% în Guineea Bissau. Eritreea. pe ansamblu a scăzut şi mortalitatea infantilă.bantu (în bazinul Congo – alături de pigmei. musulmani în Africa de Nord şi Est. Structura pe grupe de vârstă scoate în evidenţă o pondere mare a populaţiei sub 15 ani (cca.germanică (germani în Namibia. ASPECTE GEODEMOGRAFICE Populaţie rurală 4/5 din total.S. Speranţa de viaţă este cea mai scăzută (47 ani în Burkina Fasso. se vorbesc peste 1000 de limbi.A.Sahara centrală.alături de zuluşi).indoneziană (malgaşi).guineică (Coasta Guineei). Somalia).semitică (arabi . reducere a mortalităţii pe ansamblu în perioada 1995-2001.3.cuşiţi – (Abisomalia). animişti . Creştere demografică de tip exploziv. -indiană şi dravidiană (indieni. în Africa de SE şi Sud . Ciad). populaţia ocupată în sectorul primar este numeroasă (peste 80% în Burkina Fasso. a ţărilor Maghrebului (Maroc. în Kenya alături de suahili. >30‰. Compoziţia etnică este extrem de diversificată. .urmaşii vechilor colonişti olandezi). Densitate foarte mare a populaţiei (peste 250 . buri . Africa Centrală. . rata înaltă a natalităţii. Tunisia) şi a Egiptului. platoul etiopian. dar se menţine foarte ridicată (125‰ în Guineea. Madagascar). Burkina Fasso. Eritreea). .Maghreb. Mozambic. Ghana. mai ales în zona intertropicală (în Nigeria sunt peste 200 de grupuri etnice).. fără o scădere accentuată. creştini copţi în Etiopia.industrială Johannesburg.Africa Centrală). .Africa de Nord.500 loc. Principalele grupe: . .hamitică (berberi . .khoisan (boşimani – Kalahari. 119 .

sistemul monoculturilor (arahide.S. agricultură itinerantă. Casablanca (cel mai mare oraş şi port al ţării. urbanizare necontrolată: periferii insalubre.A.S. Marrakesh.Abuja (noua „capitală avansată“).loc.. Ibadan. beneficii reduse. principalul port). cafea. cacao). fosfaţi naturali (Maroc – inclusiv fosta Sahara Spaniolă. Aşezările rurale prezintă o mare diversitate (în funcţie de tradiţii şi climat). Libia. Johannesburg . crom.S.loc). ferme zootehnice şi plantaţii intensive în Egipt şi R. batate). Teba. Mauritania. Zair. producţie insuficientă – malnutriţie.Biafra).Densităţi foarte mici (sub 2 loc/km2) în Sahara. Kinshasa. Tanger. 2. Puternică mobilitate a populaţiei pentru terenuri de cultură (din Sahel spre sud) şi locuri de muncă (spre R. Constantine. Alexandria (3. Alger. Sahara.S. Sudan – între creştini sau animiştii din sud şi musulmanii din nord. nomazi cu adăposturi temporare (bazinul Congo. marcată de sărăcie (cu excepţia R. hidroenergie. Numeroase conflicte tribale (tutsi – hutu în Uganda şi Rwanda.capitala. porumb). Luxor (aşezări cu vestigii anticeturism).. Lagos (cel mai mare oraş şi port . în Liberia.0 mil. Zair. din Sahara spre nord).Soweto). minereu de fier (R. 120 . cultivarea cerealelor (mei. orez. cărbuni. Agricultura: tehnici rudimentare de exploatare a terenurilor.A. Zimbabwe. Kalahari).A.S. Oran: important port. Kalahari şi Namib. Nigeria . ASPECTE ECONOMICE Resurse: petrol şi gaze naturale (Nigeria. Nigeria . ananas. Algeria: Alger .. Karnak. suprapopulate (Cairo. Liberia). plante pentru tuberculi (manioc. 3. Aşezările Predomină cele de tip rural. arbori fructiferi. Algeria. IV. Zambia – cupru) diamante (R. sărace.A – cel mai mare exportator african. zootehnia – extensivă. Algeria. Somalia. neferoase (R. Maroc: Rabat (capitala). la aur. sorg. Gizeh. palmierul de ulei. urbanism redus. Recul economic. Oraşe principale (2006): Egipt: Cairo (15..4.loc). grâu.S. Lagos. – locul I mond.0 mil. Egipt). probleme sociale..). Namibia). sudul Nigeriei.A. capitală). Tunisia).4 mil.A.0 mil.

este capitala economică a statului.S. situat la contactul dintre Oceanul Atlantic.. beneficiază de bogate resurse de subsol şi poziţie geografică strategică. 2006) este primul oraş fondat de europeni în Africa subsahariană (olandezul Jan van Riebeeck . în acest context s-au dezvoltat mari aglomerări urban . pe lângă Cape Town capitală legislativă .loc. 9. Transporturile – deficitare. industria prelucrătoare slab reprezentată (cauze: lipsa calificării. aglomerarea urbană. Producţii semnificative se mai obţin la crom.industriale: Pretoria .loc.0 mil.. Cape Town (2.loc. Pe lângă industria extractivă. Turism de tip safari se practică în Tanzania (Parcul Naţional Serengeti). etc. cu excepţia R.S.A.cel mai populat oraş sud-african situat în provincia Gauteng (3.sediul Parlamentului şi Bloemfontein capitală juridică). dar slab valorificat. Johannesburg . cartagineze sau romane.(2 mil. are cea mai dezvoltată şi performantă industrie. Kenya (Parcul Naţional Kilimandjaro) şi R.Industria: predominant extractivă. 30). oraşul Cape Town. material rulant) şi cultural – educative (centru universitar şi de cercetare). automobile.5 mil.loc.S. centru polarizator al industriei şi finanţelor. tehnologiei şi cerere redusă). Egipt . Se remarcă prin bogatele resurse de subsol din regiune: exploatările miniere din zona montană Witwatersrand dau 40% din producţia mondială de aur. Situată în nordul provinciei Gauteng. La nivelul continentului potenţialul turistic este considerabil. REPUBLICA SUD-AFRICANĂ Ţara cu economia cea mai dezvoltată din Africa. (Parcul Naţional Krüger.9 mil. industria materialelor de constucţii (ciment) şi construcţiile de maşini ce deservesc în special aceste ramuri de bază. 121 . R. Turismul Tunisia .A.1652). fier şi diamante. are ca funcţii principale cele administrative.) este capitala de facto a statului (capitală administrativă .vestigiile antice de pe Valea Nilului. port de importanţă strategică mondială. Oceanul Indian şi Africa (fig. staţiuni balneoclimaterice. 2006). Parcul Naţional Kalahari – Gemsbok). Constituie cea mai dezvoltată şi industrializată regiune a Africii. s-au dezvoltat masiv metalurgia feroasă şi neferoasă.sediul guvernului. industriale (metalurgie feroasă şi neferoasă.A. Mare centru comercial.vestigii antice.

122 . Durban (cel mai mare port.Fig. 30. Fig. unde plajele sunt mărginite de munţi. 31 Cape Town. Aria metropolitană şi centrul (City) Dispune de aeroport de tranzit intercontinental. Situat la contactul abrupt dintre muntele Table şi ocean. în special ramuri ale industriei prelucrătoare şi construcţii de maşini. Datorită peisajului spectacular (fig. beneficiază de peisaje slendide. Cape Town. În apropiere s-a construit centrala nucleară Koeberg. metropola are capacităţi industriale moderne. Este oraş universitar şi cultural de primă mărime al Africii de Sud. turismul a devenit una din ramurile economice de bază ale oraşului. ce asigură mare parte din necesarul provinciei Cap. centrul (City) şi muntele Table. 31). Golful Table şi portul. deserveşte regiunea extractiv industrială Johannesburg).

CHINA Date generale Republica Populară Chineză este situată în Asia estică şi centrală.1. două regiuni cu statut special (Hong Kong şi Macao) şi trei municipalităţi (Beijing. India. Nei Mongol. de vârstă precambriană. Suprafaţa totală a ţării este de 9. Tadjikistan (pe o mică porţiune şi Afganistan) în vest. Federaţia Rusă şi Mongolia în nord. Guangxi Zhuang. Frontierele au o lungime de cca 17. Myanmar.000 de km de la nord la sud (între fluviul Amur şi ţărmul de la Marea Chinei de Sud). Ningxia Hui. Hinganul Mare şi Hinganul Mic.000 km2). Kunlun. Coreeană în nord-est. Kirghistan. 5 regiuni autonome (Tibet. Sikkim.000 km de la vest la est (între podişul Pamir şi ţărmul de la Marea Chinei de Est) şi 3. Tianjin.562. 123 . desfăşuraţi pe circa 5. Shanghai). între care cele mai mari sunt Taiwan (35. Laos şi Vietnam în sud. cu importante minorităţi). ASIA V. În preajma litoralului sunt peste 5.V.D. Marea Chinei de Est şi Marea Chinei de Sud. Xinjiang Uygur. Bhutan. Ţinlin. locul 3 pe glob). Din punct de vedere administrativ este împărţită în 22 de provincii. au o mare extensiune lanţurile montane de vârstă hercinică: sistemele montane Tianshan. Structuri apărute pe seama cutărilor caledonice întâlnim numai în extremitatea nord-vestică (o porţiune a munţilor Altai). Nepal.000 km.000 km2 (fără insula Taiwan.000 km2) şi Hainan (34. având ieşire largă la Oceanul Pacific prin intermediul mărilor mărginaşe: Marea Galbenă.P.000 de insule. şi despart China de următoarele state: R. În schimb. Geologia Fundamentul părţii de est a ţării aparţine platformei sinice (chineze). Kazahstan.

Munţii de vârstă alpină sunt Himalaya, Transhimalaya, Munţii Chinei de Sud şi cei din insula Taiwan. Datorită subsidenţei plăcii tectonice indiene pe sub cea asiatică, sud - vestul Chinei este afectat de o mare seismicitate. Cele mai noi porţiuni de uscat, ţărmurile, au o dinamică activă; în general, avansează în funcţie de anumiţi factori: înălţări tectonice, depuneri de aluviuni în marile delte (Huanhe - 2.500 km2, Chang Jiang 80.000 km2). Relieful, hidrografia şi condiţiile biopedoclimatice Ca forme majore de relief, predomină munţii şi podişurile (cca 80 % din suprafaţa Chinei). Din punct de vedere climatic, în nord şi vest sunt influenţe continentale, excesive, iar în est musonice, cu toate implicaţiile lor biopedologice. Imensul teritoriu determină şi o mare varietate a acestor caracteristici, făcând necesară analiza regională a ţării. CHINA DE VEST Cuprinde ample sisteme montane, foarte înalte, desfăşurate pe direcţie est-vest, separate de depresiuni interioare, deşertice sau semideşertice. Regiunea este slab dezvoltată datorită izolării şi lipsei infrastructurii. Densitate a populaţiei foarte mică, ocupaţii tradiţionale, legate de creşterea animalelor. Dispune de resurse, dar sunt puţin valorificate. De la nord la sud, se desfăşoară următoarele unităţi fizicogeografice: Depresiunea Djungariei Este mărginită la sud de munţii Tianshan, iar la nord de munţii Altai (munţi de vârstă caledonică, altitudini medii 3.000 - 4.000 m; pe teritoriul Chinei se află numai o mică porţiune din versantului sudic al Altaiului Mongol). Altitudinea medie a depresiunii (500 m) este scăzută faţă de alte podişuri ale Chinei. Peisaj cu dune, lacuri şi mlaştini sărăturoase, în condiţiile unui climat arid. De-a lungul zonei de contact cu munţii Tianshan apar oaze cu mici localităţi, legate de varianta nordică a vechiului Drum al
124

Mătăsii (spre vest, prin pasurile din Poarta Djungariei). Aici se află Urumqi, capitala regiunii autonome Xijiang (Uygur). Munţii Tianshan Lanţ montan de vârstă hercinică, cu 1.500 km lungime pe teritoriul Chinei; altitudini de 5.000 – 7.000 m (alt.max. vf. Pobeda, 7439 m). Datorită înălţimii, s-a format relief glaciar (cu gheţari montani). În partea de est sunt două depresiuni tectonice aflate altitudinal sub nivelul mării (-154 m Turfan şi Hami), în care au apărut oaze locuite. Depresiunea Tarâm Vastă arie depresionară de natură tectonică, (cca. 400.000 km2), suprafaţă ocupată aproape în totalitate de deşertul Takla Makan. Climat deşertic, cu numeroase subtipuri de peisaj: - nisipos (cel mai întins ca suprafaţă); - cu dune, mlaştini şi lacuri sărate, temporare (Lop Nor); - cu takâre (suprafeţe netede, argilos - sărăturoase, pe care apar în timpul secetelor crăpături adânci, poligonale), - şesuri pietroase (asemănătoare hamadelor), - glacisuri şi piemonturi marginale (precipitaţii ceva mai ridicate, 100-200 mm/an, apar izvoare şi scurte cursuri de apă permanente, care se pierd mai departe în deşert), - oaze (pe două aliniamente marginale, nordic şi sudic, la baza munţilor, cu mici aşezări: Yarkant, Kashgar, Aksu). Munţii Kunlun Lanţ montan cu desfăşurare vest-est (2.500 de km lungime), din nodul orografic Pamir până în centrul Chinei. Foarte înalţi (numeroase vârfuri depăşesc 7.000 m – Ulug Mustag 7.723 m), forme glaciare, gheţari, depresiuni tectonice (Qaidam – Ţaidam). O prelungire a acestora (munţii Qing Ling – Ţinlin), înaintează spre est până în apropierea Marii Câmpii Chineze. Podişul Tibet (Xizang) Altitudine medie printre cele mai înalte de pe Glob (4.000 5.000 m), suprafaţă întinsă (2.000.000 km2). Puternic vălurit şi fragmentat, lanţuri montane înalte, uneori depăşind 7.000 m, cu numeroşi gheţari. Văile sunt puternic adâncite în est (aici îşi au izvoarele mari fluvii: Yangtze, Mekong, Salween); depresiuni tectonice cu lacuri în vest (ce constituie o întinsă arie endoreică).
125

Este închis spre est de Munţii Sino - tibetani şi la sud de munţii Transhimalaya. Puţin populat (5 mil.loc.), dezvoltare economică slabă, ocupaţii tradiţionale (păstorit). Singurul oraş mai mare este capitala, Lhasa (255.000 loc., 500.000 loc. aglomerarea urbană), cu funcţii administrative, centrul spiritual al budismului tibetan. Munţii Himalaya Constituie cel mai înalt lanţ montan de pe Glob (multe vârfuri depăşesc 8.000 m - Chomolungma 8.848 m, Kanchenjanga 8.585 m, Lhotse 8.545 m), întins pe 2.400 km lungime şi 300 km lăţime. Se desfăşoară între cursul mijlociu şi superior al Indusului (în vest şi nord) şi cel al Brahmaputrei (în est şi nord). Masivul este alcătuit din trei culmi paralele, orientate est - vest (Himalaya Mare în nord, Himalaya Mică şi Piemontul Siwalik în sud). Între primele două se află un şir de depresiuni foarte populate (Kashmir, Katmandu). Cutările care au dat aspectul actual al reliefului sunt de vârstă alpină (himalayene), cu trei faze: oligocen, miocen şi cuaternar. În ultima fază s-a individualizat Piemontul Siwalik, pe fondul unei ridicări generale. Datorită subducţiei active a plăcii indiene sub cea asiatică, mişcările de ridicare continuă şi în prezent, însoţite de o puternică seismicitate. Privit în ansamblu, profilul transversal prezintă o puternică asimetrie a reliefului între versantul nordic (mai domol spre nord, podişul Tibet fiind foarte înalt), în contrast cu versantul sudic abrupt dinspre câmpia Gangelui. La scară mai amănunţită se schimbă radical aspectul: versantul nordic este mult mai abrupt (spre falia Indus – Brahmaputra) decât cel sudic, unde trecerea spre Câmpia Gangelui se face treptat, prin înălţimi intermediare. Datorită poziţiei, transversală faţă de circulaţia maselor de aer sudice, şi înălţimii foarte mari, Himalaya constituie o importantă barieră climatică. Versantul nordic este uscat (100-200 mm/an) şi rece, spre deosebire de cel sudic, cald şi foarte umed (2.000-3.000 mm/an). Etajarea climatică este evidentă pe versantul sudic, de la păduri cu specii subtropicale (sub 1.000 m altitudine), urmând o succesiune de păduri (foioase, amestec, răşinoase) până la 4.000 m. Pădurile, dar mai ales pajiştile alpine se găsesc la altitudini mult mai mari pe versantul sudic (depăşesc frecvent 5.000 m) decât pe cel nordic (3.000
126

Câmpiile şi litoralul sunt regiunile cele mai populate şi dezvoltate ale Chinei. destul de bine valorificate. maxime de vară. Unităţile vecine sunt montane la nord şi sud (Munţii Hinganul Mare şi Hinganul Mic. jurasice) şi înălţată uşor spre vest. suprafaţa aproape continentală a regiunii şi varietatea de peisaje impun analiza geografică regională. Numeroase lacuri şi gheţari (de tip himalayan. în special în zonele joase. lungime.Zemu 25 km. densitate mai mare de locuitori se întâlneşte în depresiunile din sud: Kashmir (oraşul Srinagar). capitala statului Nepal). este comun (Platforma Sinică). înaltă). La fel ca în cazul Chinei de Vest. Reţeaua hidrografică este tributară celor trei mari fluvii: Indus. stepa alpină şi fenomenul de nanism (adaptarea speciilor la temperaturi scăzute şi vânturi puternice) apar chiar de la bază. Slab sau deloc populaţi în nord şi zonele înalte. Alimentare pluvio-nivală.triasice. Cuvertura sedimentară este uşor cutată (fazele orogenice Yenshan . precambrian. numai sistemele orogenice marginale sunt mai noi.000 km2. China de Est Interioară (a podişurilor) Cuprinde două sectoare de podişuri (în nord şi sud). câmpuri de deflaţie. Punakha (capitala statului Bhutan). suprafaţa totală a glaciaţiei himalayene este estimată la 2. 127 . Rangbuk 19 km). cu dune. Gobi (Shamo) şi Alashan. Munţii Chinei de Sud) şi podişuri în est (fac trecerea spre Asia de Vest. de vale . Peisajul este puternic antropizat. separate în zona centrală de lanţul montan Ţinlin (Qing Ling).– 4. Regiunea dispune de resurse variate şi bogate. Peisaj nisipos. Brahmaputra şi Gange. CHINA DE EST Relieful major este alcătuit din două imense câmpii (Marea Câmpie Chineză şi Câmpia Manciuriei). cu numeroase praguri. Katmandu (oraşul Katmandu. unde sunt cele două deşerturi. Fundamentul geologic. inselberguri.000 m). Podişul Ordos este situat în marele cot de pe cursul mijlociu al fluviului Huanhe. Aici. Văi foarte adâncite.

Peisaj puternic antropizat. Climatul este de tranziţie. Denumirea provine de la cele mai mari depozite de loess din lume (ca suprafaţă. prin dezagregare) sau complexă.Asociaţii vegetale de stepă şi semideşert. dar mai ales ca grosime . în condiţiile unui climat temperat continental excesiv. Agricultura se bazează în special pe culturi de grâu. irigaţii). este închisă la est (de-a lungul fluviului). Este traversat la sud de vechi artere comerciale şi de Marele Zid Chinezesc.excesive uscate. Munţii Qing Ling (Ţinlin) Lanţ montan înalt (Vf. ravene. chei. mărginit la sud de aliniamentul transversal format de fluviul Huanhe şi afluentul său Weihe. în sud). 128 . turnuri). de Munţii Defileelor. bumbac. Agricultura necesită amenajări (terasări. Vegetaţia de tip temperat (păduri de foioase. este o culme ce continuă spre est munţii Kunlun. Depresiunea Sâciuan (Bazinul Roşu) Geneza depresiunii este de natură tectono-erozivă. fluviatilă. Resurse de subsol (cărbune. capitale ale primelor state chineze (Xian) şi rute comerciale (Drumul Mătăsii). Geneza acestor depozite este controversată: eoliană. se practică agricultura de culturi terasate.excesive iarna. Climatul este temperat continental. Acest fapt determină şi asimetria biopedoclimatică a celor doi versanţi (cu influenţe continental . la suprafaţa cărora s-a dezvoltat un microrelief specific (ogaşe. numeroase exploatări miniere. Situată pe cursul mijlociu al fluviului Iangtze (Chang Jiang). între cel continental şi subtropical. Taipai. cu influenţe musonice vara şi continental . Podişul de Loess reprezintă o continuare spre sud a podişului Ordos.până la 500 m). Vechi centre urbane. 4107 m). Dispunerea transversală pe direcţia de circulaţie a maselor de aer sudice (musonice) şi înalţimea îl impun ca o importantă barieră climatică. in situ (formare în loc. minereu de fier) valorificate. în nord şi musonice umede. plante tehnice (în zonele mai înalte) şi orez (irigat) în cele joase. silvostepă) este puternic antropizată.

exploatate. vegetaţie spontană (păduri) şi culturi subtropicale (citrice. cu aspect tentacular. 129 . are deschidere în sud la Marea Galbenă (golful Liaodong).). fier şi sare. dispune de importante resurse. puternic antropizate în zonele deluroase (pomicultură.coreeni). Zone de păduri temperate (zona montană). valorificate prin industrie siderurgică la Wuhan. Dispune de resurse de fier. petrol. China de Nord-Est (Manciuria) Câmpia este dezvoltată pe un fundament sinic. centrele urbane sunt legate printr-o infrastructură bine dezvoltată şi variată. Numeroase specii floristice şi faunistice endemice (Fraxinus mandshurica. 2-3 recolte pe an). centre urbane milionare: Chengdu. Relieful major este compus dintr-o câmpie centrală înconjurată de munţi joşi. cu industrie bazată pe exploatarea şi prelucrarea resurselor. Podişurile Guizhou şi Yunnan sunt situate la sud de fluviul Yangtze. martori ai unei foste mări cuaternare. orez . Baitu). Număr de locuitori şi densitatea sunt foarte mari.irigaţii. Tot pe fluviul Yangtze. pe soluri fertile). Juglans mandshurica etc. intens fracturat şi străpuns de erupţii vulcanice. se află Depresiunea Lacurilor (Dongting. Economia regiunii este cea mai dezvoltată din China. Cutări mezozoice. ceai. în două sectoare: Câmpia Sungari în nord şi Câmpia Liaohe în sud (drenate de fluviile cu acelaşi nume). Importante rezerve de cărbuni. de mare interes turistic. între fluviul Heilong Jiang (Amur) în nord şi Marea Galbenă în sud. Tai. separată de masive joase. păşuni) şi de câmpie (cereale. cu forme reziduale spectaculoase (platouri. şi musonice vara (mase de aer cald şi umed). Câmpie aluvionară cu aspect tentacular. Câmpia Manciuriei este mărginită pe trei laturi de munţi (Hinganul Mare. cu influenţe siberiene iarna (ierni aspre). stâlpi). plante tehnice. granitice. până la frontiera de stat cu Vietnamul. Climat temperat. ace. Hinganul Mic şi Sino . Climat. valorificate. în aval de Munţii Defileelor. relief carstic extins.Densitate mare a populaţiei faţă de media zonei. Chongqing.

unde se află şi delta fluviului Xijiang). bine valorificate. printre cele mai mari din lume. golfuri şi mici insule (de tip rias). foarte umedă.Regiunea dispune de importante resurse de cărbuni. Relieful montan este de vârstă caledonică. pe direcţie SV-NE.). cu numeroase albii părăsite. lacuri deversoare etc. Mare densitate a populaţiei.Tianjin). Ţărmul este crestat. ce înregistrează mişcări de scufundare şi în prezent. cu industrii diversificate. oraşe au peste 1 milion de locuitori (Harbin. în nord). producând inundaţii catastrofale. În prezent este îndiguit. Relieful este jos. lacuri şi mlaştini. plante tehnice. Densitate foarte mare a populaţiei. numeroase centre urbane cu peste un milion de locuitori. a fluviilor Yangtze şi Huanhe. Înălţimile s-au păstrat pe stratele dure. Relief major de culmi paralele. a fost treptat colmatată de aluviuni. Climatul este temperat continental musonic. cu păduri subtropicale. China de Sud-Est Unitatea de relief centrală o constituie Munţii Chinei de Sud. câmpii litorale în est şi sud. petrol. s-au efectuat ample amenajări hidrotehnice (Marele Canal. cu martori ai vechiului scut sinic (horsturi) . Datorită inundaţiilor.munţii Huaian şi Shandun. bumbac. Nanjing. cu numeroase peninsule. trei mari metropole (Shanghai. orez în nord şi predominante de orez. Changchun. minereuri de fier. 130 . 2-3 recolte pe an. Fushun. Marea Câmpie Chineză Geneza câmpiei: de natură tectono-acumulativă. în sud. Câmpia. Fluviul Huanhe şi-a schimbat de mai multe ori albia în decursul istoriei (la nord sau la sud de munţii Shandun). Luda). Climă de tip subtropical şi tropical-musonică. peisaj puternic antropizat (culturi de grâu. flancaţi de regiuni colinare (spre Yangtze. zonele joase pe stratele moi (este una dintre cele mai extinse zone cu relief de tip appalachian de pe Glob). depuse sub forma a două imense conuri de dejecţie suprapuse. Shenyang. fiind puternic afectat de mişcările alpine.

climat subtropical umed musonic. musonic. de ceai şi citrice. cu o agricultură diversificată: orez. 131 . sericicultură. tutun şi citrice. citrice. ceai.000 km2) şi Hainan (34.2000 mm/an). cu dealuri şi câmpii litorale. îngheţuri uşoare apar numai în zonele înalte). în zonele joase – orez. Agricultura este bazată pe culturi de orez (frecvent de tip monocultură. climat subtropical umed musonic (precipitaţii peste 1000 mm/an. Climatul este subtropical umed.Culturi de orez. fier. mai ales în delta Xijiang.constituit în principal de două mari insule: Taiwan şi Hainan. citrice. atât naturale (munţi. neferoase). Acestea au dus la individualizarea a trei regiuni agricole: Vestul Relief de podişuri (Yunnan. frecvente furtuni tropicale (taifunuri). climat şi vegetaţie tropical-musonică. În bazinul fluviului Xijiang se practică culturile alternative. în funcţie de sezon: orez în cel umed. în mare parte valorificate (cărbune. irigat). Estul continental (China de Est) Relieful a condiţionat delimitarea a două regiuni agricole distincte: în zonele colinare .000 km2). Agricultura Chinei de Sud Între regiunile vestice şi cele estice ale acestui spaţiu se regăsesc diferenţieri complexe. unde sunt şi mari centre urbane: Victoria şi Kowloon (Hong Kong). Câmpia litorală estică este principala zonă agricolă a Chinei de Sud. tutun. cu altitudini medii de 500 . Guangzhou (Canton). Importante resurse. ceai. Densitate mare a populaţiei în zonele litorale. Macao.trei recolte pe an. Relieful acestora este predominant muntos. 32). Guizhou).întinse suprafeţe cultivate cu ceai. Datorită climatului favorabil. cu precipitaţii medii anuale de 1000 . bumbac. Estul insular . se obţin două . În afară de unitatea continentală. podişuri şi câmpii) cât şi socio-umane. cele mai mari fiind Taiwan (35. se găsesc şi numeroase insule în apropierea ţărmurilor. În jurul acestor insule sunt numeroşi recifi coraligeni. Taiwan: (35000 km2).1000 m. trestie de zahăr în cel uscat (fig.

32. 132 . mai întinsă ca suprafaţă. În zona deluroasă sunt plantaţii de pomi fructiferi. Se obţin două .Fig. în special citrice. Hainan: 34000 kmp. Este bine reprezentată creşterea intensivă a animalelor. trestie de zahăr şi fructe tropicale). Agricultura Chinei Principala regiune agricolă este câmpia litorală vestică. nu se înregistrează îngheţuri). unde predomină cultura orezului. climat tropical umed musonic (precipitaţii peste 2000 mm/an. în vest . Culturi de plante tehnice sunt întâlnite în sudul insulei.patru recolte pe an (predomină cultura orezului.trestie de zahăr şi în nord plantaţii de ceai. plantaţiile de ceai.

Guangdong 391 loc. P./km2. .Hr. Valori intermediare (300 .2).proclamarea R.600 . Qinghai (Depresiunea Tsaidam) 7 loc. III î.1368 .000 loc/km. îndeosebi a ceramii şi porţelanului. . şi Macao. Xinjiang Uygur (Depresiunile Tarâm şi Djungaria) 11 loc. ./km2./km2 etc. Taiwanul rămâne în continuare „provincie rebelă” a Chinei. Densitatea populaţiei diferă foarte mult de la o regiune la alta. Marea Câmpie Chineză.: Confucius (Kong Zi) întemeiază confucianismul.220 d. VI ./km2. portugheză.).între sec./km2) se înregistrează în provinciile centrale şi de sud: Henan 549 loc. .Hr. . valori depăşite în perimetrul marilor aglomerări urbane.Hr. .000. Date istorice semnificative: . începuturile organizării statale fiind consemnate cu mai mult de patru milenii în urmă (dinastia Xia.Hr. Câmpia Manciuriei şi litoralul sunt cele mai populate regiuni ale Chinei (700 .1644: dinastia Ming – dezvoltarea meşteşugurilor tradiţionale.: statul Qin (construcţia Marelui Zid Chinezesc).1711 î.Populaţia Civilizaţia chineză este printre cele mai vechi din lume.1913 . revin la China. . 2140 . fiind foarte mare în est şi din ce în ce mai mică spre vest.sec.Hr.1949 . războaie civile şi cu Japonia.V î. chiar şi valorile intermediare din China sunt foarte ridicate.Hr. Comparativ cu densitatea populaţiei pe plan mondial.1.secolele VI . Ţara cu cel mai mare număr de locuitori de pe Glob (1. Nei Mongol (Mongolia Inferioară) 19 loc. . .980.IV î. Valorile cele mai scăzute se înregistrează în provinciile din vest şi nord: Xizang (Tibet) 2 loc.1912: dinastia Qing (manciuriană) – izolaţionism. britanică./km2.1949: revoluţii. . 1998).1999 fostele colonii Hong Kong.600 loc.1644 .900: dinastia Tang. se cristalizează limba chineză./km2. Chineze.: dinastia Han (teritoriul statului ajunge aproape cât cel actual).200 î.242. 133 .1997 . înflorire culturală care influenţează statele vecine.

). Fenhe. Evoluţia numărului de locuitori s-a desfăşurat diferit pe parcursul perioadelor istorice.Hr. pentru ca secolul XX să înregistreze cea mai spectaculoasă creştere (triplare. până la 1. populaţia Chinei era estimată la 60 milioane de locuitori.). 134 . Oraşele feudale au apărut în principal ca centre administrative ale numeroaselor provincii chineze. 240 mil. care a determinat un adevărat exod de populaţie către oraşe.). în Xinjiang Uygur). budism şi taoism în special în Tibet. uiguri (7 mil. ca şi cea a populaţiei. spor natural 9 ‰). pe cursul mijlociu al fluviului Huanhe (Podişul de Loess) – Weihe. creştinism (în Hong Kong şi Macao). Au funcţii preponderent agricole. 30 dintre acestea având mai mult de un milion de locuitori. tibetani (5 mil. 410 mil.). locuitori în prezent). mai ales în apropierea marilor centre urbane. sunt foarte diferite de la o regiune la alta. hui (9 mil. Reţeaua urbană cuprinde un număr de peste 12. fiind în general foarte mare în est şi scăzută în vest.Natalitatea (16 ‰) este controlată în ultimii ani prin măsuri luate de guvern pentru stoparea creşterii explozive a numărului de locuitori (mortalitate 7‰. căile fluviale sau maritime.) etc. cu dimensiuni variabile (mici în zonele montane. Aşezările Densitatea reţelei de aşezări. de-a lungul Yangtze şi în Câmpia Manciuriei.). mijlocii în cele colinare şi mari în câmpii).). Structura religioasă: confucianism. (1900). Secolele următoare înregistrează dublări ale numărului locuitorilor la fiecare sută de ani: 110 mil. islamism (uigurii. populaţia din mediul urban a crescut foarte mult (32 %). Structura etnică: chinezi (han) 92%. datorită ratei de creştere economică printre cele mai mari din lume. manchou (10 mil. în ultima perioadă cunoscând o diversificare. mongoli (5 mil. În secolul I d. Satele.3 mld. (1700). alte 55 de naţionalităţi: zhouang (16 mil. (1800).000 de oraşe. foarte numeroase. se desfăşoară în general de-a lungul râurilor. cu o creştere nesemnificativă până pe la 1600 (cca 75 mil. Primele centre urbane au apărut încă din perioada antică. În ultimul deceniu. fiind legate de drumurile comerciale. marilor fluvii şi pe coaste.

Qiqihar (fig. Jilin. săruri.economice şi dezvoltării. Xijiang). oraşele pot fi grupate în mai multe categorii: axa Chang Jiang. Aşezările urbane sunt foarte numeroase. războaielor sau ca forţă de muncă în industrie. petrol . 135 .Luda. Daqing în Manciuria etc. Resurse naturale foarte bogate şi diversificate. cu peste 100 mil. • China de Nord-Est (Manciuria) Regiune urban-industrială puternic urbanizată şi industrializată. În funcţie de repartiţia geografică. locuitori şi areale cu densitate a populaţiei foarte mare (peste 500 loc/km2). gaze Daqing. cu o mare densitate faţă de restul ţării. condiţie esenţială pentru buna desfăşurare a activităţilor socio . Jilin. axa manciuriană Harbin . materiale de construcţie.Shuangyashan în Manciuria. petrol. Resurse: cărbuni . Sunt valorificate în mari centre industriale de prelucrare. Populaţia este constituită în majoritate de chinezi han. axa Huanhe. Benxi. REGIUNI GEOECONOMICE Sunt localizate în estul Chinei. Anshan. de câmpie şi dealuri sunt puternic antropizate. Treptele de relief joase. migraţi de-a lungul timpului datorită inundaţiilor. oraşele litorale.) sau în domeniul serviciilor (cele de pe coastă).Oraşele din perioada modernă şi contemporană au funcţii preponderent industriale (unele legate şi de exploatarea sau prelucrarea resurselor nou descoperite: cărbune . minereuri de fier şi complexe . Fushun. care beneficiază de mari resurse de subsol şi umane. Jiaoze în Hebei.Fushun. multe depăşind 1 milion de locuitori: Shenyang. excepţie face Bazinul Sâchiuan de pe cursul mijlociu al Fluviului Chang Jiang.) şi mongolii (cca 5 mil. regiunea fiind una din principalele producătoare agricole ale Chinei. Changchun. de către o forţă de muncă bine instruită şi specializată.Yumen în Gansu. (principala regiune producătoare a ţării. marile aglomerări Shanghai. Fusin. Dalian (Luda). Beijing. Tianjin. Harbin..Anshan. oraşele din oaze etc. în V şi NV). Etnii locale sunt manciurienii (cca 10 mil. Căile de comunicaţie sunt numeroase şi diversificate. 33). Beijing. Shanghai – Nanjing. unde se găsesc cele mai importante resurse şi căi de comunicaţii (Manciuria.

unelte şi agricole. mei. orz) şi plante tehnice .industriale: Manciuria de Nord Polul activităţilor este oraşul . chimică. aglomerarea urbană. Qiqihar industria lemnului. mase plastice. 33. sorg. Changchun: construcţii de maşini-automobile. Bordura deluroasă şi montană constituie domeniul pomiculturii. Jilin: industria chimică este ramura de bază (cauciuc sintetic.in). produse metalo-casnice.Factorii naturali şi antropici au determinat dezvoltarea a trei mari regiuni urban . sfeclă de zahăr. textilă .soia.metropolă Harbin (4. electrotehnică. are o industrie dezvoltată şi diversificată: construcţii de maşini . China de Est. În zona centrală (câmpia Sungari) se cultivă cereale . Fig. alimentară. alimentară. porumb.6 mil. industrie chimică. Relieful şi marile aglomerări urban industriale.hârtie.loc. prelucrarea lemnului . prelucrarea lemnului (hârtie). coloranţi). silviculturii şi creşterii animalelor (păşuni).grâu de primăvară. 2006). 136 .

137 .loc. construcţii de maşini (utilaj minier). petrochimie etc. Benxi: industrie carboniferă. şantiere navale.7 mil. În apropiere se află şi portul Lushunkou (vechiul Port Arthur). Fushun. Manciuria sudică (peninsula Liaoning) Regiunea are caracter monopolar: Dalien (Luda) constituie metropola regională.. culturale.bancare. financiar . Situat la estuarul fluviului Chang Jiang (Yangtze). Tangshan (siderurgie bazată pe resursele locale de cărbune şi fier). Zonă cu o creştere economică printre cele mai mari din lume. electrotehnică. aglomerarea urbană) . se desfăşoară între golful Liaodong şi oraşul Shenyang (7.Nanjing . 10. aglomerarea urbană). În zona de influenţă a metropolei Shenyang s-au dezvoltat oraşe ale industriei grele.loc. oraşul are cele mai mari complexe petrochimice din China.). Regiunea industrială mai cuprinde centrele Tianjin (5. atât ca număr de locuitori cât şi ca putere industrială (10 mil. 18..1 mil. poziţionat la capătul estic al axei industriale Chang Jiang (Wuhan . şantiere navale.(capitală). • Beijing Funcţiile reprezentative sunt cele politice şi administrative. Oraş cu vechi tradiţii.Shanghai). Activităţi tradiţionale ale regiunii sunt industriile textilă şi alimentară. construcţii de maşini. electronică. Aglomerare urbană (6. este şi cel mai mare port al Chinei.) şi portuară de primă mărime a Chinei.loc. 14 mil.loc. agricole. dar şi cu o industrie puternică: siderurgie. • Shanghai Este cel mai mare oraş al Chinei. Funcţii industriale: port.2 mil. servicii şi turism). metalurgie feroasă şi neferoasă.loc. chimică.loc. metropola Chinei de Nord-Est. aglomerarea urbană). industrie chimică. siderurgie. chimie.Manciuria centrală Regiunea urban-industrială are caracter multipolar. electrotehnică. Regiune agricolă importantă în nordul Marii Câmpii Chineze.. construcţii de maşini. transportul şi prelucrarea petrolului.loc. Activităţi industriale. Beneficiază de resursele de petrol din zonă. prelucrătoare ale resurselor locale: Anshan: mare centru siderurgic (complex). este al doilea oraş ca mărime al Chinei (8 mil.loc.2 mil..2 mil.mare port (integrat funcţional cu Beijingul).

Macao Colonie portugheză până în 1999. 2006). Guangzhou şi Macao) Clima este de tip subtropical şi tropical .). citrice. cu păduri subtropicale. portuar şi industrial (petrochimie. Hong Kong Până în 1997 a fost colonie britanică. Culturi de orez. foarte umedă. Fig.musonică. industrie uşoară tradiţională (textilă. 450.000 loc. textilă.loc. încălţăminte).• Megalopolisul de la Golful Xijiang Regiunea urban industrială este situată în câmpia şi insulele din jurul Golfului Xijiang (fig. Megalopolisul de la Golful Xijiang (Hong Kong. Shenzen.8 mil. 34. 138 . ceai. electronică etc.34).. venituri importante sunt aduse de sectorul bancar. cazinouri şi turism. mare centru urban (6. echipament electric. bumbac..

Guangzhou (Canton). 34).A. are aproape 6 mil. petrol. apoi din Japonia.. Al treilea port al Chinei ca importanţă şi mărime.loc. s-a urmărit şi s-a obţinut atragerea masivă de investiţii. Mare metropolă a Chinei (6. Shenzen. fier.U. Este unul din experimentele economice de succes al Chinei (în anul 1980 era un sat). dispune de şantiere navale. ultramodernă (fig. 139 .7 mil. industrie grea bazată pe importante resurse locale sau importate (cărbune.loc. Fig. etc. mai ales din Hong Kong.aglomerarea urbană). Shenzen Oraşul este situat la graniţa cu Hong Kong (fig. şi contribuie masiv la dinamica economică extraordinară a întregii regiuni. S. oraş ultramodern ridicat după 1980 pe locul unui sat. neferoase). Clădiri ultramoderne în Shenzen. Hong Kong. Guangzhou şi Macao încep să contureze după anul 2000 Megalopolisul de la Golful Xijiang (fig.34) într-o zonă economică specială (prima de acest fel din China). Metropola de astăzi.).loc. 12.35). textile etc.6 mil. 35. industrie uşoară tradiţională (confecţii.

4. în vest . JAPONIA „Nippon Teikoku” sau „Ţara Soarelui Răsare”. au antrenat în mişcările de ridicare şi structuri mai vechi (paleozoice. Tectonică actuală activă. în centru Honshu (227. Numeroase depresiuni. Osaka) şi o metropolă (Tokyo). Linii de falii (în grilaj) pe marile insule.în insula Hokkaido. 2 prefecturi urbane (Kyoto. Extindere latitudinală mare (aprox.Marea Ohotsk. Gifu în insula Honshu şi Hida în insula Kyushu.2).819 km2 . noduri orografice: Asahi în insula Hokkaido. din care se desprind trei culmi . însoţită de seismicitate şi vulcanism. cuaternară şi actuală). mezozoice).Oceanul Pacific. este împărţită în 44 de prefecturi. paleozoice sau mezozoice.450 lat. în sud Kyushu (42. cuaternare şi actuale. cu o suprafaţă totală de 377. majoritatea tectonice.2 ).Marea Japoniei. culmi paralele cu ţărmul (Abukuma.vestică a insulei Honshu şi Kanto în est 140 .600 km2) şi Shikoku (17. pe un arhipelag. nordică). Cutările sunt de vârstă alpină (pacifice). Relief predominant montan şi colinar (aprox.411 km.în insula Honshu). care au condus la apariţia numeroaselor depresiuni tectonice.2. 200 . de vârstă terţiară.V. 85 % din suprafaţa totală). modelate actual de procese fluviatile şi de abraziune: Ishikari . Relieful Numeroase insule (aprox. Puternice dislocaţii. în est şi sud .756 km 2 ). Kitami . Geologia Cutări alpine (pacifice. situaţie care se reflectă în caracteristicile biopedoclimatice.414 km. Este situată în Asia de Est Insulară.în partea central . Meakan şi Hidaka. cu suprafeţe destul de mici. care au antrenat şi structuri mai vechi. Administrativ.Kitami. care se regăsesc în structura geologică a marilor insule.000). Niigata . Peste acestea se suprapun câmpii litorale. Are ca vecini la nord . Între ultimele trei se află o mare interioară (Mediterana japoneză). terţiare. dintre care patru mari: în nord Hokkaido (78.

cordoane litorale. taifunuri frecvente vara.10 pe an). în insulele Kyushu şi Shikoku. Influenţe climatice Desfăşurarea latitudinală mare (între 280 şi 460 latitudine nordică). Relieful vulcanic . stins. Tokyo). Iarna pătrund mase de aer reci siberiene (zăpadă. mai frecvente în sud (8 . limane. 3778 m. fără îngheţuri. în funcţie de influenţele care se resimt: 141 . Clima Sunt trei tipuri climatice. în insula Kyushu). vulcanice. pleistocene.200 în iulie. Sunt dispuse periferic şi constituie arii de aglomerare urbană. Mişcări epirogenetice pozitive. precipitaţii 1500 . cratere vulcanice (Fuji-san. iar în arhipelagurile sudice . precipitaţii 2000 – 3000 mm / an. cu golfuri. desfăşurate latitudinal: Temperat-oceanică cu influenţe musonice în jumătatea nordică a insula Honshu şi în insula Hokkaido. fenomenul de îngheţ apare rar.1.000 mm/an. Se face simţită prezenţa taifunurilor. în insula Kyushu). În insulele Kyushu şi Shikoku depresiunile au suprafeţe restrânse. cu lagune. impune în special o diferenţiere de temperaturi şi precipitaţii. Ţărmurile sunt foarte sinuoase (în insulele mari .36). caldeire (Aso-san. precipitaţii 800 .în arhipelagurile sudice Ryu Kyu (Okinawa). Intensă circulaţie a maselor de aer musonice. musonice).peste 250 de vulcani (dintre care mai mult de 30 activi).(care cuprinde şi capitala. ţărmuri vulcanice în continuă modelare.2000 mm. iarna caldă dar mai puţin umedă (fig. perisipuri). Tropical-musonică . Vara este caldă şi foarte umedă (din cauza circulaţiei maselor de aer sudice. în prezent suspendate. holocene şi actuale. temperaturi medii de –60 în ianuarie şi 180 . cea mai mare altitudine din Japonia). stratoconuri (Kirishima. temperaturi pozitive tot timpul anului. culoarul Biwa cu aglomerarea Nagoya-Osaka. Temperaturile se menţin pozitive tot timpul anului. viscole).coraligene. fapt dovedit şi de prezenţa unor construcţii coraligene pe fostele terase de abraziune. Subtropical-musonică în jumătatea sudică a insulei Honshu.ţărmuri înalte.

fapt favorizat şi de dispunerea culmilor paralel cu ţărmurile şi cu zona continentală). 1. păduri montane.influenţe pacifice în est (în special un grad de umezeală mai mare pe ţărmurile estice şi pe versanţii cu expunere estică. păduri de conofere şi foioase în zona climatului temperat. 3.influenţe continentale în vest (iarna pătrund mase de aer rece.Fig. 36 Japonia. 2. . B. . păduri montane de pini. vara mase de aer cald şi mai uscat). Schiţă bioclimatică. turdă montană. A. 4. 5. 142 . siberiene. păduri cu frunze căzătoare din zona temperată şi din regiunile subtropicale muntoase. climă subtropicală umedă cu caracter musonic (tip chinezesc). clima temperat-musonică cu ierni aspre (tip manciurian).

cu debite constante. tsuga etc. situat într-o întinsă depresiune . cu o mare varietate de specii. lagune (Soromma. .gradul accentuat de fărâmiţare al uscatului (permite circulaţia maselor de aer oceanice umede).culoar. fag.prezenţa celor doi curenţi oceanici pacifici (Kuroshiwo. subregiunea chino-japoneză. Hidrografia Reţeaua hidrografică este destul de bogată. mesteacăn. 143 . cald. Lacuri au suprafeţe mici. frasin manciurian.glaciare (Chubu). cu subarboret (numeroase specii de bambus. Bushyu). aşezat în zona climatică subtropicală are inclusiv etajul zăpezilor permanente).) şi relicte terţiare (genul Ginkgo). vişin sălbatic. Niiky. molidul de Hokkaido. În Hokkaido predomină pădurile de conifere (molidul de Sahalin.vulcanice (Penkeko. brad. cel mai mare ca suprafaţă din Japonia. majoritatea în insula Honshu. Towada. Shinano şi Tone în insula Honshu (ce drenează câmpiile litorale Niigata şi Kanto). cu râuri scurte dar bine alimentate pluvial şi nival. numeroase endemisme (chiparosul japonez. zadă). Vegetaţia. În jumătatea nordică a insulei Honshu. Numeroase sunt lacurile de baraj artificial.tectonice (Biwa. predomină pădurile de amestec similare cu cele din Hokkaido şi de foioase mai spre sud (stejar. liane). Păduri întinse (circa 2/3 din suprafaţă). . în zona oraşelor Kyoto şi Osaka). neevoluate. este legat prin canale de mare.. nordic). cu numeroase praguri şi cascade. arin). Sunt bine amenajate hidrotehnic. . în amestec cu foioase în sudul insulei (teiul manciurian.predominarea reliefului montan. Tazawa. Chikuga în insula Kyushu. magnolii. rece. variate sub raport genetic: . . Cele mai importante sunt Ishikari în insula Hokkaido. fauna şi solurile Regiunea floristică holarctică. care impune în anumite regiuni o etajare climatică (de exemplu vulcanul Fuji – San. Mare varietate de specii. în estul insulei Hokkaido). sudic şi Oyashiwo. arţar). Râurile au profile longitudinale tinere.

). Densitatea populaţiei nu este uniformă.cca 45 de milioane practică budismul. Osaka) sau apariţia altora noi. Soluri galbene şi roşii tropicale. Restaurarea puterii imperiale din anul 1867. Popularea s-a făcut prin migraţii succesive. cu o mare varietate a condiţiilor naturale şi socio-economice.industriale ale lumii. Acest fenomen a determinat şi o urbanizare masivă (78 %). fiind foarte mare (peste 200 loc. practicată astăzi de 75 de milioane de locuitori .37). Hokkaido. care impun izolarea totală a Japoniei. cernoziomuri (pe suprafeţe restrânse). Perioada feudală a fost marcată de preluarea puterii în stat de către conducătorii militari („epoca shogunatelor”). Este situat în insula Honshu (partea central-sudică şi vestică). care o plasează în prezent pe locul doi mondial. după 1960 înregistrând o creştere spectaculoasă. obiceiuri. cocoşul japonez). economia îşi revine treptat. Începutul cristalizării poporului japonez a fost puternic marcat de civilizaţia chineză (port. MEGALOPOLISUL JAPONEZ „TOKAIDO” Constituie una din marile concentrări urban ./km2) în spaţiul Megalopolisului şi mai redusă în restul teritoriului (în special în insula Hokkaido). rolul conducător fiind luat de către Parlament.99% japonezi şi cca 15000 de aborigeni „ainu . a deschis societatea către exterior („epoca Meiji”. (fig. Puternic afectată de război. urmată de hipertrofierea unor oraşe (Tokyo. cu numeroase endemisme (ursul japonez. rolul împăratului este mult redus. Populaţia Japonia este unul dintre cele mai populate state ale lumii: cca 127 mil. organizare statală – primul imperiu cca 400 î.Fauna aparţine subregiunilor Euro-siberiană şi Chino-manciuriană. scriere.H. 144 . soluri de pădure în zona temperată.1945). maimuţa japoneză. forţată de puterile occidentale. Structura etnică este foarte omogenă .moţaţii” de rasă europoidă în ins. Kyushu (N şi NV) şi Shikoku (N). locuitori. După al doilea război mondial. Curentele religioase confucianiste şi budiste au stat la baza filozofiei religioase shinto („calea spiritelor”). Nagoya. dinspre nord (Coreea) şi vest (China). sau al doilea imperiu: 1867 .

Fig. 37 Japonia. Marile ablomerări urban industriale 145 .

de cutare sau vulcanici. cu temperaturi medii pozitive tot timpul anului: Tokyo +6°C ianuarie. +27°C iulie. intens tectonizaţi şi cu o dinamică actuală activă.cu mari acumulări proluviale şi proluvio .la golful cu acelaşi nume şi cele din nordul insulelor Kyushu şi Shikoku.dezvoltată în nordul golfului Ise. din SE) şi de curenţii oceanici Kuroshiwo (cald.coluviale) sunt străjuite către interior de sisteme montane. Altitudinile medii sunt de 1000 . câmpiile litorale (tectono-aluvionare. Kyushu +8°C ianuarie. Relieful este etajat. Este puternic antropizată în zonele colinare şi de câmpie. fiind alcătuit din mai multe aglomerări. Principalele câmpii sunt: Kanto . excepţie făcând pădurile. naturale (Biwa – tectonic) sau antropice. provocate de taifunuri sau cutremure şi antropici: sunt dragate permanent. cu unităţi de tranziţie între ele. din SE) şi Oyashiwo (rece. Numeroase lacuri.Nu are o dezvoltare continuă.situată în nordul golfului Tokyo. iarna pe cele nordice (influenţe siberiene). 3776 m. sunt intens modelate de factorii naturali: mişcări epirogenetice pozitive. musonică. cu profil longitudinal abrupt. de foioase şi conifere (pe treapta montană înaltă). Ţărmurile. care susţin o industrie de prelucrare a lemnului performantă. cu întinse suprafeţe ocupate de păduri semperviriscente sau cu frunze căzătoare. +26°C iulie. materialul rezultat este depozitat în aşa-numitele „poldere industriale”. majoritatea amenajate hidrotehnic pentru energie sau irigaţii. de masele de aer pacifice (calde şi umede. valuri .uneori imense. Este puternic influenţată de circulaţia musonică dinspre sud-vest. din NE). Clima este de tip subtropical şi tropical umedă. 146 . Treapta montană este alcătuită din munţi tineri. diferenţiate pe sezoane: vara predominant pe faţadele sudice şi estice. Vegetaţie subtropicală şi tropical-umedă în sud. Resursele naturale sunt limitate. vulcanism. peninsule). între care se află arii de discontinuitate. Nobi . mai ales în regiunile nordice. promontorii. foarte sinuoase (cu golfuri.vulcanul Fuji. cu vârfuri izolate ce trec de 3000 m .2000 m. Precipitaţiile sunt abundente (Tokyo 1700 mm/an). Osaka . Râurile sunt scurte.

ca Yokosuka Uraga. poligrafică. Oraşele megalopolisului se desfăşoară pe cca 1000 de km (V-E). cupru. electronică şi electrotehnică. cel mai mare nod rutier (autostrăzi moderne)..Resursele de subsol sunt nesemnificative faţă de nevoile economiei. Chiba etc. dintre care se remarcă prin altitudine şi peisaj vulcanul Fuji (declarat parc naţional. . feroviar: trenuri de mare viteză (Shinkansen. auto.de transporturi: navale .loc.t. importuri de materii prime.se suprapune câmpiei Kanto.mărginită spre interior de sisteme orografice. . locuitori. maşini unelte).cea mai importantă regiune industrială a Japoniei axată în special pe siderurgie. în jurul cărora gravitează centre . textilă. .t. celuloză şi hârtie. . China) etc. .loc. .caracter bipolar: dezvoltată în jurul marilor centre Tokyo şi Yokohama. aria metropolitană. exporturi de produse finite. Sunt grupate în ansambluri regionale (urban . Activităţi: . . petrol (Indonezia. .contribuie cu o treime din producţia internă a ţării. ţările Golfului Persic).. cărbune (Australia. multe dintre ele având peste 500 000 de locuitori. din jurul golfului Tokyo. petrochimie. India).aglomerare urban-industrială complexă. 30 mil.industriale – siderurgie. între Tokyo şi Fukuoka) şi aerian: aeroporturile internaţionale Narita şi Haneda.5 mil. aur. Tokyo Una dintre cele mai populate capitale ale lumii: 8 mil.industriale): Kanto (Keihin) Caractere generale: . cu cca 25 mil. Filipine. Zăcăminte de cărbune se găsesc în nordul insulei Kyushu (bazinul Fukuoka).peste 60 mil.. trafic anual. important obiectiv turistic). Malaezia. petrochimie şi construcţii de maşini de înaltă tehnologie – nave.străbătută de râul Tone şi afluenţii săi. 12. staniu în Kyushu şi Shikoku. de la Tokyo la Nagasaki.satelit. Kawasaki. aglomerarea de la Golful Tokyo (locul I mondial). anual. 147 .importuri masive de materii prime: minereuri de fier (din Australia. .intensă activitate portuară: cca 400 mil. Africa de Sud.

petrochimie (bazate pe importuri).activităţi tradiţionale: confecţii. Chiba: .2 mil. construcţii de maşini (inclusiv motociclete). Yokosuka.intense activităţi portuare.situat la sud de Tokyo. Matsushita. . muzee. textilă etc. locuitori.. . ceramică. vopsele). constructoare de maşini.siderurgie. petrochimie (importuri). Chukyo (Tokay) .38). şantiere navale. . 148 . mătase naturală). chimică (importuri). .loc.financiară: polul financiar-bancar al Japoniei.Datsun). institute de cercetare. .) la Golful Tokyo (fig. construcţii de maşini. se suprapune câmpiilor litorale şi câmpiei Nobi (Nagoya . biblioteci. numeroase sedii de bănci şi ale unor mari concerne: Hitachi. contribuie cu cca 34% din producţia în domeniu a Japoniei. centru industrial satelit al acestuia. coloranţi.administrativ-culturale: capitala Japoniei. aeronautică). sediul Guvernului şi Parlamentului. Bursa.2 mil.situată în jurul golfului Ise. teatre tradiţionale. Uraga . în estul golfului Tokyo.industrie constructoare de maşini puternic dezvoltată (automobile. poligrafică. prelucrarea lemnului.aşezate în partea de sud a aglomerării.centru industrial . automobile (concernul Nissan . Kawasaki . Nagoya: 2. textilă (din bumbac.industrii: siderurgie. cartierul comercial Ginza.comerciale: activităţi intense de import . activitatea majoră o constituie construcţiile navale. Funcţii industriale: siderurgie. activităţile fiind concentrate sau în lagătură cu metropola regiunii. cu activităţi complexe şi foarte intense.Gifu). numeroase universităţi. ceramică. mari şantiere navale. petrochimică (bazate pe materii prime din import. Mare port.export. oraş medieval. lână. .mare centru urban (3. reşedinţă imperială. Industrii: chimică.caracter monopolar. . Yokohama: .

Cuprinde două regiuni industriale: Chuchyo: primară. metalurgie neferoasă (aluminiu). Akai. Toyota (automobile. petrochimie). situată pe litoralul pacific. situată în câmpia Nobi.firmele Sony. Shimizu. 149 . Tokay: secundară (de tip urban-portuară). Centre: Nagoya. Industrie petrochimică. Gifu (industrie constructoare de maşini. Participă cu cca 4% din producţia industrială a ţării. Shizuoka. construcţii de maşini. Centre: Hamamatsu. textilă. electronica şi electrotehnica . sediul concernului Toyota). Hitachi. 38 Aglomerarea urban industrială primară de la Golful Tokyo . textilă). Yokkaiki (aotomobile.Fig.bine reprezentată industria materialelor electrice.

până în apropierea lacului Biwa. ceramică. vopsele). . .important centru din perioada medievală.industrie siderurgică. ceramică.industria siderurgică. chimică (materii prime din import). nave).activităţi tradiţionale: textile (mătăsuri). Kyoto.5 mil. construcţii de maşini (nave).este constituită din două concentrări urban . materiale de construcţii.centre vechi cu numeroase vestigii medievale: castele.activităţi de cercetare – cel mai important centru experimental. locuitori. 150 . Kobe . . . poligrafică. Kobe. oraşul propriu-zis. .densitate mare a populaţiei – peste 200 loc.6 mil. Osaka . .industrii: electrotehnică (pentru aeronautică şi automobile). respectiv în sud . Kyoto . petrochimică şi alimentară. .industrie petrochimică. cultural-administrative. . cu vestigii de mare atracţie turistică – palate. chimică şi petrochimică (cauciuc).al doilea oraş al Japoniei după numărul de locuitori 2.oraş medieval. cu activităţi tradiţionale bine păstrate: textile – mătăsuri. temple.t. temple.1. chimică (farmaceutice.oraş-port. . anual./kmp. Mediterana Japoneză (Marea Interioară) . cu mari şantiere navale şi trafic intens de mărfuri: cca 170 mil. . case de comerţ. locuitori. fostă capitală şi reşedinţă imperială. aparatură electrică şi electronică.Kansai (Hanshin) . castele.4 mil. .industriale.1. pe ţărmul nordic şi cel sudic al Mediteranei.activităţi tradiţionale: ateliere meşteşugăreşti. loc. .caracter tripolar: Osaka.intense activităţi portuare. .vestul insulei Honshu şi nordul insulei Shikoku. construcţii de maşini (auto. artizanat.aglomerare urban-industrială desfăşurată pe câmpiile de la nordul golfului Osaka. palate. . chimică.

. . ceramică. locuitori. Construcţii de nave.în regiunile estice). dar şi tradiţonale . alimentară.3 mil. locuitori. integrat funcţional cu oraşul Kytakyushu. Coreea de Sud. construcţii de maşini. Tobata: centre siderurgice . legume în zonele periurbane. mătăsuri. Un rol deosebit pentru economia ţării îl are aşa-numitul „triunghi Jakota” . autovehicule. . cu centre urbane şi industriale de mărime medie: Matsuyama – chimie şi petrochimie. . chimică.0 mil. Activităţi administrative şi financiar .bancare.Regiunea industrială primară Setouchi: . siderurgie. Sunt caracteristice culturile de orez.bazinul Fukuoka.dispune de unele resurse de subsol (cărbune . artizanat). alimentară.materiale de construcţii. Căile de comunicaţie şi mijloacele de transport ultramoderne asigură funcţionalitatea megalopolisului.în insula Honshu.Kytakyushu: 1. Himeji – siderurgie. siderurgie. construcţii navale. Agricultura în acest spaţiu este de tip intensiv. petrochimie.Shimonoseki: oraş-port în vestul insulei Honshu. chimie. Tokushima: chimie. activităţile sunt polarizate de metropola acesteia. textilă. cu terenuri foarte bine amenajate. activităţi tradiţionale. oraşul Hiroshima:1. metalurgie neferoasă (prelucrează minereuri de cupru din zonă). Taiwan. electrotehnică.situată în nordul şi nord-vestul insulei Kyushu şi extremitatea vestică a insulei Honshu. Shikoku . creşterea intensivă a animalelor. ceai şi citrice.o parte din materiile prime sunt asigurate din resursele locale.1 mil. 151 . neferoase .Alte centre: Okayama – siderurgie. ind.Japonia. construcţii de maşini. Fukuyama – mare centru siderurgic. . Kytakyushu . . . siderurgie. construcţii de maşini.Nagasaki: şantiere navale. textilă. legăturile şi schimburile comerciale extrem de dinamice ale Japoniei cu restul lumii.Fukuoka: 1. autovehicule. construcţii de maşini.Yowata. activităţi portuare.multipolară. metalurgie neferoasă. Regiunea industrială secundară din nordul ins. locuitori. construcţii de maşini. Niihama: chimie. construcţii de maşini. Kure – siderurgie. activităţi tradiţionale (textile.

Insulele Heard şi McDonald şi Insulele Mării Coralilor. numai extremitatea sudică şi insula Tasmania aflându-se sub influenţa climatului temperat. Insulele Ashmore şi Cartier. 152 . se individualizează Marele Golf Australian iar în sud .000 km2) şi Peninsula Arnhem (245. longitudinal. ce îl desparte de insula Tasmania. între 10o41′ lat.est strâmtoarea Bass. în vest şi sud Oceanul Indian. sudică (Capul York) şi 39o08′ lat. Teritoriile Antarctice Australiene. extensiunea maximă este de circa 3200 km. cei 7 614 500 km2 o situează pe ultimul loc între continentele Terrei. AUSTRALIA VI. fapt care determină poziţionarea acestuia în climatul tropical. este aşezată în sud – estul Asiei.000 km2). împreună cu Antarctica fiind singurele poziţionate integral în emisfera australă. teritoriile insulare dependente sunt Tasmania. Insulele Christmas.1. Continentul este înconjurat de mările Arafura şi Timor în nord. În partea de sud. cuprinsă între Marele Golf Australian şi Golful Spencer. între Oceanul Pacific la est şi Oceanul Indian la vest. CADRUL NATURAL Australia face parte din grupa continentelor sudice. clima imprimă caracteristici specifice tuturor celorlalte elemente fizico . o singură peninsulă este de dimensiuni mai mari: Eyre (43. Insulele Cocos. Latitudinal. În partea central sudică.39).geografice (fig. Împreună cu partea insulară.113o09′ şi Capul Byron . în est – Marea Coralilor şi Tasman. însumează 7 682 300 km2. Din punctul de vedere al suprafeţei.estică) continentul se desfăşoară pe aproximativ 4000 km. Insulele Norfolk. Blocul continental (cca 85 % din suprafaţa totală) are două mari proeminenţe în partea nordică: Peninsula York (200.153o39′ (long. sudică (Capul Wilson).000 km2). împreună cu strâmtoarea Torres ce îl desparte de insula Papua Noua Guinee. între Capul Cuvier . Tropicul Capricornului trece aproximativ prin mijlocul continentului.VI.

Ţărmurile Prezintă o sinuozitate medie. 1. Tasmania este singura insulă majoră (63. Insula King şi Insula Cangurului în sud.000 km2). restul insulelor sunt de mici dimensiuni Insula Melville. Scut precambrian la mică adâncime. 2. Podişuri şi câmpii. insulele Wessel şi Wellesley în nord. Anteclize. Insula Fraser în est. cu o sinuozitate scăzută.cele mai importante sunt Golful Van Diemen (cu portul Darwin) şi Joseph Bonaparte. Regiuni de cutări hercinice sub sedimente. dezvoltate pe structuri precambriene la zi. Fig. Regiuni de cutări alpine.000 km2). faţă de continentele nordice puternic crestate şi cele sudice. 4. în nord . în mare parte cu vegetaţie de mangrove şi puţin crestat.39 Australia .vest ţărmul este mai înalt. mlăştinos. 153 . Ţărmul nordic are două sectoare distincte: la Golful Carpentaria jos. 3. 5. cu faleze de abraziune şi multe golfuri .În cadrul sistemului de insule (84.tectonica. de acumulare.

s-a format prin sudarea mai multor nuclee. cu faleze calcaroase de până la 200 m înălţime în zona Marelui Golf Australian şi prezintă mici golfuri spre est (Spencer. Relativa simplitate a conturului Australiei este similar cu celelalte continente ce au format Gondwana. Geologia Australia aparţine din punct de vedere tectonic unităţii de platformă precambriene desprinsă din scutul Gondwana. cu porturile omonime). 154 . la aceasta s-au adăugat două zone de orogen paleozoice (caledonică. Musgrave). s-a individualizat Marea Câmpie Australiană. cu sectoare înalte ce alternează cu cele joase. cutările caledonice au generat în centrul Australiei o serie de culmi montane (Munţii Macdonell. precambriană. pe acest fundament. Scutul australian. în diferite etape şi face parte din Platorma indo-australiană. începând cu Neozoicul superior. puternic şlefuiţi şi cu aspectul colinar specific munţilor de platformă. Ţărmul vestic este complex. Din cauza îndelungatei exondări şi expuneri la eroziune subaeriană. Strate groase de sedimente acoperă platforma în est. intrată în patrimoniul umanităţii.Ţărmul nord-estic este flancat de Marea Barieră de Corali. cu faleze şi golfuri mici (cele mai cunoscute sunt Brisbane şi Sidney. insulele coraligene s-au dezvoltat pe şelful continental puţin adânc. În Paleozoicul inferior (Cambrian-Silurian). în afara ţărmului sud-estic. prin evoluţia ulterioară. Ţărmul sud-estic este în general înalt. unitatea cea mai veche. Melbourne). tilitele ce se găsesc în numeroase zone sunt martorele unei îndelungate glaciaţiuni în paleozoicul inferior. Ţărmul de sud este înalt. sunt străpunse şi acoperite pe mari suprafeţe de granite în vest. Formaţiunile cristaline la zi. în mai multe etape. aceşti munţi sunt astăzi joşi (altitudinea maximă 1500m). scufundările tectonice au generat depresiuni. precambriene. Apare la zi pe mari suprafeţe în centrul şi vestul continentului. Două golfuri sunt de dimensiuni mai mari: Golful Shark şi Golful Geografului. Este declarată zonă protejată. celelalte sunt puţin favorabile navigaţiei şi întemeierii de porturi. Tot aici. prin cutarea lor în timpul orogenezelor caledonice şi hercinice rezultă aspectul de azi al reliefului. Între catenele montane şi în zonele estice ale platformei. hercinică) şi cuvertura sedimentară predominant paleozoică şi mezozoică.

).în nord-vest şi vest marginea înălţată a podişului are aspectul unor horsturi: Podişul Kimberley. mezozoice şi chiar neozoice. asfel încât prin reînălţare s-au individualizat Munţii Albaştri şi Alpii Australieni. sunt acoperite cu grohotişuri de dezagregare sau de nisipuri cu aspect de hamada sau dune. a. Australia de Vest Se suprapune structural unei mari unităţi de podiş cu horsturi şi grabene.în sud.în est Munţii Macdonell (vf. Mackay). 155 . În Mezozoic şi Neozoic. 1510 m) şi Munţii Musgrave (vf. Partea sudică a acesteia a fost afectată şi de mişcările orogenice mai noi. cu aspect de peneplenă. . ocupate temporar de lacuri sărate (Amadeus. Woodrofe. mari blocuri monolitice. 348 m înălţime) sunt declarate monumente ale naturii în Parcul Naţional Uluru. acoperă mari suprafeţe. urmate de cele de câmpie şi montane. câteva culmi prelungi marchează marginile podişului înspre vest. sau Cordiliera Est Australiană. din Paleozoicul superior (Carbonifer -Permian) au determinat ridicarea celui mai lung lanţ montan australian.6 km lungime. în zonele depresionare s-au depus strate sedimentare.max.) şi Munţii Hamersley (1226 m alt. puternic rotunjite. Podişul Australiei de Vest – ocupă 2/3 din suprafaţa continentului. de platformă. de mare profunzime în Marea Câmpie Australiană. în vestul munţilor Musgrave. sunt puternic şlefuiţi şi mărginiţi de depresiuni tectonice. spre Câmpia Nullarbor şi Marele Golf Australian podişul scade altimetric în trepte. aici stratele cele mai noi. Relieful Unităţile tectonice predominant de platformă. multe cu aspect de căpăţâni (Ayers Rock. străbătut de munţi vechi. structura geologică şi evoluţia paleogeografică au determinat predominarea unităţilor de podiş (2/3 din total). . 1515 m). Depozitele superficiale cuaternare din vestul continentului apar predominant sub forma nisipurilor eoliene deşertice. pe lângă mişcările de ridicare. Munţii Marei Cumpene de Ape (Great Dividing Range). cuaternare. precum şi horstul Tasmania.max. Zeil.Cutările hercinice. suprafaţa tabulară a podişului prezintă înălţări tectonice pe margini: . 936 m alt. desfăşurate în această ordine de la vest la est. Regiunile interioare mai joase. 3.

Două şiruri de înălţimi despart marea câmpie în trei unităţi: Câmpia Carpentaria .000 km2) şi Deşertul Victoria în sud (220. peneplena podişului este marcată de prezenţa unor înălţimi cu aspect deluros (Podişul Barkly. Alpii Australiei şi Oceanul Indian. fac trecerea spre Munţii Marii Cumpene de Ape.este dezvoltată în sudul şi estul Golfului Carpentaria şi ocupă mare parte din peninsula York. Darling şi afluenţi într-o zonă de scufundare tectonică. al Munţilor Marii Cumpene de Ape.5 mil. masivele insulare puternic şlefuite sunt mărginite de abrupturi ce le dau aspectul de horsturi. la sud de colinele Selwin – Queensland. creată de sedimentele depuse de fluviile Murray. constituite din formaţiuni cristaline şi eruptive caledonice. Câmpia Nullarbor este cea mai dezvoltată câmpie. Sf. pe alocuri aceasta dispare. ce se prelungesc până în peninsula Arnhem. grabenele marginale au fost invadate de apele mării care au format golfuri (Spencer. Munţii Flinders sunt de vârstă caledonică. Australia Centrală (Interioară) Se suprapune unei vaste zone de scufundare.000 km2). 156 . Podişul Australian de Vest este însoţit de o câmpie litorală îngustă. Este mărginită la est de sectorul nordic.Masivele insulare reziduale cu direcţie vest – est separă marele podiş în trei unităţi: Marele Deşert de Nisip (în nord. b. colmatată începând cu paleozoicul. are cele mai joase altitudini de pe continent (la nivelul mediu al lacului sunt – 12 m sub nivelul mării) şi reprezintă o întinsă arie endoreică. Spre est. 200-300m). Câmpia Centrală (Eyre)– este situată în bazinul lacului Eyre. km2). 1. unităţi mai înalte. Ridicările terţiare târzii şi cuaternare au scos din apele mării cea mai mare parte a suprafeţei actuale. Vicenţiu). piemontane. Spre nord. dezvoltată în jurul Marelui Golf Australian. Periferic. Pe latura sud – vestică. Deşertul Gibson în centru (325. între Munţii Flinders. puţin înalt. Munţii Albaştri. Este de origine fluviatilă. Câmpia Murray – Darling este poziţionată în sudul Australiei Centrale. în zona peninsulei Arnhem şi Kimberly podişul tabular venind în contact direct cu oceanul.

mai domol.antarctice: reci. reînălţată de mişcările terţiare şi cuaternare este cea mai înaltă din tot sistemul. Partea sudică a cordilierei. Lanţul montan este de vârstă hercinică. umede iarna.din extremitatea nordică a peninsulei York. Spre Pacific. cu horsturi şi grabene despărţite de linii de flexură. specificul reliefului şi a curenţilor oceanici introduce însă o serie de particularităţi. caracteristica esenţială a climatului australian. interior. fiind traversată de tropic. formând faleze înalte. generează caracteristicile climatice ale coastei de est. . respectiv încadrarea integrală în emisfera sudică determină inversarea anotimpurilor faţă de emisfera nordică.c. culmile montane se întâlnesc frecvent cu oceanul. reîntinerit de mişcările terţiare şi cuaternare. apar şi depresiuni longitudinale de origine tectono – erozivă. caldă. afectat de vulcanism terţiar. peste strâmtoarea Bass. umede. Kosciusko.est. cu versantul estic.tropical-oceanice (pacifice): calde. în lungime de peste 3400 km . umede. afectează partea de nord a Australiei. . pacific. Clima Australia se încadrează în zona climatică tropicală. Masa compactă continentală determină în primul rând o zonare concentrică a tipurilor de climate. afectează periodic coastele de sud şi sud . 157 . cu văi puternic adâncite. o treaptă deluroasă (numită downs) face trecerea spre câmpiile joase centrale. mai abrupt şi cel estic. generează circulaţii musonice şi cicloni. Australia de Est Cordiliera Australiană (Great Dividing Range – Munţii Marei Cumpene de Ape) – reprezintă partea cea mai înaltă a continentului. În profil transversal. Masele de aer ce determină subtipurile climatice sunt de origini diferite: . Aspectul general este de ansamblu de podişuri înalte.ecuatoriale: calde. cordiliera este asimetrică. 2230m). până în Tasmania. de aici şi denumirea de Alpii Australiei (vf. Poziţia matematică pe Glob. spre interior. un lanţ montan cu desfăşurare nord – sud.

alizeele de sud-est. mai ales în zonele deşertice. în câmpia Murray . deasupra tropicului se formează un brâu de maximă presiune (anticiclon). Cele mai mari amplitudini se înregistrează în sud. prin precipitaţii abundente. Presiunea atmosferică este determinată de cei doi centri barici ce se formează deasupra continentului vara şi iarna.200C) şi în Tasmania. care sunt moderate. ce afectează vara partea de nord şi nord-vest a continentului. Temperatura aerului Datorită poziţiei geografice marcate de tropic. accentuaează ariditatea.în luna iulie (iarna australă) . se formează două tipuri de vânturi la nivel continental: . de la 280C la Darwin ajungând la 140C la Melbourne şi 120C la Hobart. Ca urmare a acestor caracteristici barice.. .de tip muson. prin Vânturile de Vest. 158 . Spre deosebire de amplitudinile termice anuale. astfel încât partea de nord a continentului intră sub zona de influenţă a maselor de aer ecuatoriale. ele scad de la nord spre sud.vestice ale continentului intră în zona de acţiune a vânturilor de vest. spre interior. La contactul dintre cele două zone de influenţă iau naştere frecvent cicloni tropicali. aria anticiclonală se deplasează uşor spre nord. mai ales iarna. Circulaţia globală a atmosferei influenţează sud-estul şi sud-vestul Australiei. circulaţia se inversează locul acestor mase de aer fiind luate de alizeele sud . iar cele minime pe culmile cele mai înalte ale Alpilor Australieni (. vânturile devin uscate. iarna.estice. care aduc precipitaţii bogate pe versanţii estici ai cordilierei australiene. astfel încât extremităţile sud-estice şi sud . determinând formarea alizeelor. Amplitudinile termice sunt scăzute faţă de alte continente. . din cauza temperaturilor ridicate şi în anotimpul rece. circulaţia înspre exterior.tropical continentale (interioare): se formează în centrul continentului.Darling (peste 500C). continentalismul accentuat din interior determină amplitudini diurne majore ce ating până la 400C. după traversarea zonei montane. temperaturile medii anuale depăşesc 200C pe majoritatea suprafeţei continentale. Temperaturile extreme maxime s-au înregistrat în nord (530C la Glenroy şi Cloncurry).în luna ianuarie (vara australă) brâul anticiclonic tropical se deplasează uşor spre sud. .

Ninsorile sunt practic necunoscute pe acest continent. 159 . Precipitaţiile au un caracter sezonier. ţărmurile golfului Carpentaria şi peninsula York). care cad adesea în regim torenţial şi temperaturi ridicate tot timpul anului. aflată în interiorul continentului şi tropical-umedă.330C latitudine sudică.estice şi nord vestice. Sunt individualizate distinct două subregiuni: tropical-uscată. ele apar cu totul ocazional numai pe vârfurile cele mai înalte din Alpii Australieni şi în Tasmania. cu scăderi semnificative spre interior şi vest. mai ales în partea expusă vânturilor de vest. exceptând zona îngustă a coastei pacifice. ce se suprapune cordilierei şi câmpiilor litorale pacifice. mai ales în peninsulele Arnhem şi York. b) Zona climatului tropical cuprinde o fâşie de-a lungul tropicului.peste 1000 mm/an) şi de temperaturi ridicate.Precipitaţiile La nivel continental. Subregiunea tropical-umedă beneficiază de precipitaţii abundente mai ales vara (aduse de masele de aer pacifice . cu un sezon ploios ce durează cinci-şase luni. aceleaşi vânturi determină şi în extremitatea sud-vestică a Australiei ploi ce însumează până la 1000 mm/an. de asemeni. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează în regiunile de coastă nordice şi nord-estice (medii de 1500 mm/an. Se caracterizează prin ploi abundente de vară (ianuarie-februarie). aici precipitaţiile anuale pot scădea sub 100 mm/an. deşertică. Regimul temperaturilor. sistemele montane determină precipitaţii orografice numai pe versanţii şi coasta pacifică. dar mai ales al precipitaţiilor. Caracteristicile climatice extreme determină apariţia averselor violente în zonele aride interioare şi zonele nord .august) se înregistrează o scădere puternică a precipitaţiilor (sub 10 % din totalul anual) iar temperaturile devin mai moderate. Continentalismul se face puternic simţit odată cu pătrunderea spre interior. local peste 3000 mm/an pe ţărmul pacific). Precipitaţii bogate (medii de 1500 mm/an) sunt înregistrate şi în insula Tasmania. ele provoacă adesea secete îndelungate. care scad însă de la nord la sud. aproximativ între 20. Iarna (iulie . cantitatea de precipitaţii este redusă. Subregiunea tropical uscată se caracterizează prin precipitaţii reduse. regimul anual al precipitaţiilor poate avea amplitudini foarte mari. determină apariţia la nivel continental a zonelor climatice: a) Zona climatului subecuatorial musonic cuprinde nordul australian (peninsula Arnhem. de asemeni.

Gairdner (7. în centru şi vest. În sud .est (între Adelaide. În zonele depresionare s-au cantonat lacuri sărate cu suprafaţă variabilă. Altă categorie o constituie imensele bazine închise. Melbourne şi Sidney). sistemul Murray .500 km2). Torrens (5.000 km2). fără scurgere la ocean (endoreice) . Cooper. Australia este continentul cu cea mai scăzută densitate a reţelei hidrografice de pe Terra.ocupă cca. precipitaţii foarte bogate (peste 2000 mm/an) sunt aduse de vânturile de vest pe coastele expuse frontal circulaţiei şi scad până la 600 mm/an în est. Întinse suprafeţe din continent (mai ales cele interioare) sunt lipsite de artere hidrografice (areice) .vest ( zona oraşului Perth). d) Climatul temperat . Hidrografia Cu excepţia Antarcticii. Victoria.est ale continentului. aduse de vânturile de vest (scad de la peste 1000 mm/an pe litoral la 500 mm/spre interior).700 km2). ce izvorăsc din Cordiliera Australiană. care au bazine hidrografice extinse. est (râuri scurte. cantitatea de precipitaţii scade de la nord (1100 mm/an) la sud (650 mm/an).vest şi sud . Regiunile care au bazine hidrografice cu caracter exoreic sunt cele din nord (râuri scurte. Eyre. Temperaturile şi amplitudinea lor sunt moderate de influenţa oceanică.oceanic este caracteristic insulei Tasmania. 160 . cu debite bogate în sezonul ploios . Flinders). Amadeus (8. În zona de sud .500 km2). cu debite bogate tot anul) şi sud . Ariile endoreice sunt traversate de numeroase văi secate („creek uri“). Diamantina. Eyre (8. În regiunea sud – estică s-a individualizat şi cel mai mare bazin hidrografic exoreic. ploile cad mai ales iarna. Temperaturile sunt în general pozitive tot timpul anului. formate în perioade geologice anterioare mai bogate în precipitaţii Finke.Fitzroy.c) Zona climatului subtropical (de tip mediteranean) se suprapune pe două mici zone din extremităţile de sud .zona deşerturilor interioare şi litoralul sud-vestic. unde stratul de zăpadă poate persista până la patru luni. cu excepţia munţilor înalţi. cu uşoare nuanţe subtropicale în nord şi montane pe culmile cele mai înalte.Darling. în funcţie de sezon: L.est. 60 % din suprafaţa continentului. iar temperaturile sunt moderate de prezenţa oceanului.

numai în condiţii de irigare.întâlnite în regiunile de coastă nordice. Solurile roşii de savană şi pădure xerofitică sunt dezvoltate pe mari suprafeţe în nordul şi nord .Apele subterane au caracter artezian pe mari suprafeţe în jumătatea estică a Australiei. Trăsături esenţiale ale vegetaţiei sunt arhaismul şi endemismul. În sud . liane şi numeroase orhidee. Predomină speciile de eucalipt şi acacii. Apele subterane potabile sunt intens folosite. cu o mare varietate floristică. unele apar la suprafaţă mineralizate sau termale. care au o fertilitate scăzută. sunt soluri de deşert şi semideşert. apar pâlcuri de pădure intercalate cu ierburi de savană. Aspectul covorului vegetal diferă foarte mult în funcţie de sezon. datorate izolării îndelungate a continentului şi evoluţiei pe o perioadă mare în regim climatic tropical. Spre interior.în strânsă legătură cu tipurile de climat şi soluri. apar şi solurile sărăturoase. fac parte din regiunea floristică australiană. la marginea interioară a Cordilierei.estul Australiei. În regiunile interioare.se dezvoltă pe coasta de est şi în arealul Cordilierei. precum şi în Tasmania. Denumirea acestei vegetaţii specifice este de scrub. acestea din urmă foarte fertile). pe mari întinderi vegetaţia se usucă. dar şi în regiunile litorale sudice. ferigi. nisipoase şi chiar mobile. sunt completate pe întinse zone de către vegetaţia de mangrove. Mulga (cu acacii spinoase. în regiunile montane 161 . s-au format soluri de savană şi stepă (tipuri asemănătoare cu terra rossa şi cernoziomurile. dar mai ales din mărăcinişuri dese şi arbuşti. cu palmieri. bambuşi. inclusiv Tasmania şi insulele din sud. predomină gramineele şi arbori puţin înalţi din familia eucalipţilor şi acaciilor.vest şi în est. Savana australiană are o largă dezvoltare în câmpiile estice interioare. puţin dezvoltate. biomurile au o repartiţie concentrică. xerofite. stratul erbaceu dispărând aproape complet. În interior. rododendroni. Pădurea subtropicală şi temperată umedă . în sezonul secetos. în anotimpul umed este aproape continuu. Subtipuri sunt Malle (cu eucalipţi pitici. datorită climatului. Pădurile tropicale umede şi musonice . Soluri de pădure umedă sunt dezvoltate pe coasta de est şi nord. Pădurea este etajată. mai ales în agricultură. Solurile au aceiaşi distribuţie concentrică ca şi regiunile climatice. Australia. spre exterior apar solurile brune şi cenuşii. Vegetaţia . Stepa australiană este formată din ierburi scunde. în sud-est şi nordvestul continentului). ficuşi.

8000 loc.). apar specii halofile . energetică. Cele mai mari concentrări ale populaţiei (5000 . Melbourne 3. VI. Reţeaua de transporturi este bine dezvoltată şi organizată. agriculturii şi transporturilor navale.loc. 162 . diamante etc) favorizează a activitate economică intensă./km2). în contrast cu restul Australiei. Newcastle şi Melbourne. Adelaide 1.interioare) şi Brigalow (acacii spinoase şi ierburi. acoperind necesarul unei suprafeţe foarte întinse. cu mare răspândire în Podişul Australiei de Vest şi estul Marii Câmpii. vegetaţia lipseşte aproape complet. în bazinele interioare Cooper . plumb. zinc.100 loc.Diamantina).6 mil. atât pe plan local cât şi pentru exporturi. Regiunea este bine populată (50 . Sidney 4. Agricultura este foarte diversificată. cu o pondere de peste 80% din populaţia totală a ţării.5 mil. specializate în exportul de materii prime şi produse agricole.porturi (Brisbane 1. Legat de resurse. REGIUNI GEOECONOMICE Australia de Sud . bauxită.. 2006)./km2) sunt în jurul marilor oraşe . situat în sud-vestul Australiei. Australia de Sud-Vest Regiune urban . Mari porturi sunt Sydney. cu excepţia câtorva ierburi şi tufişuri foarte bine adaptate. Torrens). susţinute cu irigaţii. Mari magistrale rutiere şi feroviare leagă centrele nordice de cele din extremitatea sudică a acestei regiuni.7 mil. Construcţiile de maşini asigură în primul rând echipamentele necesare industriei extractive. dar cu un rol strategic bine definit în cadrul Australiei. Vegetaţia de semideşert . ramurile industriale cele mai active sunt cele extractive. de la ferme extensive în interior.ierburi şi tufişuri xerofite (spinifex).port Perth. aur..3 mil. Local..Artiplex. În zonele deşertice interioare. Metropola regională este oraşul ..2 mil. la o agricultură periurbană intensivă în marile arii metropolitane. între oraşele Brisbane şi Adelaide. Drosera. metalurgică şi chimică.loc. fier. Amadeus.industrială secundară. pe marginile lacurilor sărate (Eyre.Est – regiune situată pe coasta de est şi sud – est a continentului.2. Resursele de subsol bogate (huilă. capitală a statului Australia de Vest (1.

Geografie economică şi politică universală. (1982)... Caloianu N.. Bucureşti. Blij D. London. Lester R. Nüler P. Aur N. Editura Didactică şi Pedagogică. Rădulescu I. Oxford Press. Probleme speciale de geografie regională. Tendinţe care ne modelează viitorul. (1988). 163 . (1996). Bucureşti.C. Antarctica. Oceania. Editura Tehnică. Bucureşti. A regional geography. Brisbane.. Geologie istorică. Hârjoabă I. Gherasim C. Caloianu N. (1980). umană şi economică. Gherasim C. Marin I.. Editura France Loisir...regions and concepts.. Bunescu A.S.. (1995).. Geography . Editura Fundaţiei România de Mâine. xxx(1990).. (1999). Bucureşti. Pătroescu M. (1972). l’Oceanie et l’Antarctique. Editura Fundaţiei România de Mâine. Saulea. Brown... Geografie economică mondială. Lester R. Geography of North America. (coordonator) (1998). Toronto. Bucureşti. Biogeografie.BIBLIOGRAFIE Aur N. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Universităţii din Bucureşti. Washington. U.C. Brown. Geografia continentelor: Europa. Editura Universitară. Iancu Silvia.. New York. North and Latin America.. Continente.. Harm T. Gottman J. Călinescu R. Bucureşti. Gârbacea V. Gârbacea V. Andrei Mădălina.. (1991). Kane H. (1992).C. Semne vitale.. Geographical Society. Marin I. Marin M. Gherasim C. (2002). L’Asie du Sud-Est..A. Editura Tehnică. Bucureşti. SUA – geografie fizică. Marin I. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Didactică şi Pedagogică. Butland G. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. Mocanu N. Problemele globale ale omenirii. Marin I. Australia. Emilia (1967).. Lenssen N. (2002). xxx(1991). Bucureşti. xxx(1991). Geografie Regională. (2003). Megaloppolis. Geografia continentelor: Asia. New York.. Marin M.

ro 164 .05. Coli tipar: 10.91 www.20.2007. 444.58. SpiruHaret. sector 6.Tehnoredactor: Coperta: Laurenţiu Cozma TUDOSE Cornelia PRODAN Bun de tipar: 4.25 Format: 16/61×86 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr. Bucureşti. Telefon / Fax.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful