Rosii Dintre culturile practicate în sere, tomatele ocupă primul loc.

Datorită temperaturilor foarte ridicate din timpul verii, cultura se realizează în două cicluri: ciclul I din ianuarie până la sfârşitul lunii iunie şi ciclul II din prima decadă a lunii iulie până la jumătatea lunii decembrie. Pregătirea serelor se face diferenţiat pentru cele două cicluri de cultură, mai ales în ceea ce priveşte modul de efectuare a dezinfecţiei solului. Ordinea în care se efectuează lucrările de pregătire în ciclul I este următoarea: evacuarea resturilor culturii precedente şi stabilirea focarelor de boli şi dăunători, mobilizarea adâncă a solului la 28-30 cm cu MSS 1,4, frezarea solului la adâncimea de 15 cm, dezinfecţia chimică a solului cu sulfat de cupru 500-1000 kg/ha sau Nemagon 500 kg/ha, Di-trapex 500-600 kg/ha, Dazomet 500-600 kg/ha, Bromură de metil, fertilizarea de bază cu îngrăşăminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru încorporarea acestora şi modelarea terenului. Dozele de îngrăşăminte pentru fertilizarea de bază depind de gradul de fertilitate a solului. Pentru ciclul II se administrează îngrăşăminte organice în sol (80-100 t/ha), dezinfecţia scheletului se realizează pe cale chimică, iar dezinfecţia solului pe cale termică cu aburi supraîncălziţi.

Răsadurile se produc în sere înmulţitor, se seamănă pe strat sau direct în ghivece, în decada a treia a lunii octombrie, folosind 200 – 250 g sămânţă pentru un hectar de cultură. După 8-12 zile, răsadurile se repică în cuburi nutritive cu latura de 10 cm, confecţionate din turbă roşie 34%, turbă neagră 33% şi compost forestier 33%, sau în ghivece din plastic cu volumul de 1 litru, folosind acelaşi amestec. Pentru ciclul II semănatul se face în prima decadă a lunii iunie. Vârsta răsadului este de 30 – 35 zile. Lucrările de îngrijire a răsadurilor constau în: dirijarea atentă a factorilor de vegetaţie, dirijarea temperaturii în funcţie de luminozitate, fiind cuprinsă între 20 şi

Pentru ciclul II plantarea are loc în jurul datei de 15 iulie. iar noaptea 14-160 C. iar în sol de 70-75 % din I.05 mm.U.15 mm grosime au dat producţie mai ridicată. Printre rândurile de tomate se pot planta gulioare sau salată. Până la înflorire. În perioada de fructificare. Mulcirea se poate executa şi cu folie de polietilenă neagră în grosime de 0. umiditatea în aer se va ridica la 65-70 %. Din luna mai şi până la începutul lunii septembrie se iau măsuri de opacizare prin aplicarea lucrării de cretizare a geamurilor cu soluţii din humă sau şlam (de la fabricile de zahăr). După plantare se va urmări menţinerea nivelului de umiditate în aer de 67-70 %. Înfiinţarea culturilor pentru ciclul I are loc în intervalul 1 ianuarie – 15 martie. se combat bolile şi dăunătorii. Lucrările de îngrijire se aplică la sol. iar în sol de 80-85 % din I.220 C în zilele senine şi 16-180 C în cele noroase. combaterea bolilor şi dăunătorilor. iar în sol se menţine la 75-85 % din I. Solul se afânează manual cu furca sau sapa. rărirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat. cea timpurie fiind de 42 t/ha. Irigarea se face prin aspersiune. Tomatele mulcite cu polietilenă neagră de 0. Mulcirea se execută cu paie de grâu sau de secară.1 % când plantele au 3-4 frunze adevărate.A. în funcţie de tipul de instalaţie cu care este dotată sera respectivă. aerisirea periodică. faţă de 53 t/ha la varianta martor. Dirijare factorilor de vegetaţie se face cu multă atenţie.A.A. Schema dorită de plantare la hibrizii NiZ este de regulă 125 + 35 X 35 cm. în funcţie de posibilităţile asigurării energiei.U. dar este costisitoare. Aceasta înseamnă 35. în aer se va menţine umiditatea relativă de 55-60 %. prin aşternerea unui strat gros de 5-10 cm de paie pe intervalul pe care se circulă. fertilizarea cu soluţii de îngrăşăminte complexe sau foliare. Lumina se poate dirija mai puţin.000 pl/ha. Temperatura se dirijează cu ajutorul instalaţiei de încălzire astfel ca în primele zile după plantare să se menţină la 20-220 C. tratamente cu Cycocel 0. se dirijează factorii de vegetaţie şi se fac lucrări speciale la plante. La fertilizarea tomatelor în sere în cursul perioadei de vegetaţie se va ţine seama de consumul specific. Se iau măsuri pentru menţinerea curată a geamurilor. Pentru ciclul I folosirea iluminării suplimentare permite reducerea timpului necesar pentru obţinerea răsadurilor. iar cea totală de 96 t/ha. sau mecanic cu motoprăşitoarea. apoi se reduce la 160 C în zilele senine. pe rigole (mai rar) sau prin picurare. asigurarea umidităţii. . după 50-60 zile de la plantare.U.

se palisează prin răsucirea pe sfoară. O bună aerisire se realizează prin ventilaţie forţată şi distribuire aerului prin conducte perforate din folie de polietilenă.18 % care contribuie la obţinerea unui spor de producţie de 18-22 %. Pentru culturile din sere şi solarii se întocmesc programe speciale de fertilizare. Prin aceste conducte se poate distribui şi dioxid de carbon în concentraţie de 0. Pe măsură ce plantele cresc se intensifică aerisirea. când au 4-5 cm lungime. iar în perioada recoltării intense se acordă atenţie potasiului. Pe măsură ce plantele cresc. pentru a permite îngroşarea tulpinii. prin tratamente mai numeroase. Legătura se face mai larg. volumul de aer din seră este suficient. de bună calitate şi din acelaşi hibrid. Nu se vor elimina mai mult de 3 frunze pe săptămână.După plantare se pune accent pe conţinutul de fosfor şi potasiu al solului din sere. apoi cresc cerinţele faţă de azot. la ciclul II fiind necesară ventilarea pentru reducerea temperaturii. Copilitul se face săptămânal şi constă din suprimarea tuturor lăstarilor ce cresc la subsoara frunzelor. Operaţia se execută după 15-20 zile de la plantare. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face cu multă atenţie. Când plantele sunt mici. O atenţie deosebită se acordă aerisirii. Completarea golurilor se face în primele două săptămâni de la plantare. Susţinerea plantelor se face cu sfori legate cu un capăt de sârma spalierului. În partea superioară a plantei se va conserva foliajul pe 80-100 cm. cu răsad din rezerva de răsad. folosind produsele menţionate în tabelele de la tehnologia de cultură a tomatelor în solarii. pentru asigurarea unei calităţi comerciale corespunzătoare. Polenizarea suplimentară se realizează prin mişcarea plantelor prin ’’baterea . când plantele sunt deja bine înrădăcinate. cu celălalt de baza tulpinii plantei. Defolierea se începe înainte de intrarea în pârgă a fructelor din prima inflorescenţă şi se poate continua treptat până sub etajul de fructe din care se recoltează. La început se aeriseşte numai în zilele însorite.

dacă se realizează cicluri prelungite. la interval de 2-3 zile.4 D în concentraţie de 10 mg/l apă. se pot păstra între 30 şi 90 de zile. rămase mici. În ciclul II recoltarea începe în ultima decadă a lunii septembrie şi se prelungeşte până la jumătatea lunii decembrie. Se face cu circa 60 zile înainte de încheierea culturii. până la 15 – 20 iulie şi ciclul lung care se înfiinţează la aceeaşi dată cu ciclul scurt. Tomato-set (0. Tostim 3 % sau 2. Fructele care provin de la hibrizii deţinători ai genei ’’long shelf life”. Efectuarea acestei lucrări va duce la un plus de producţie de 5-10% pe unitatea de suprafaţă. iar pentru ciclul II după 4-8 inflorescenţe. în funcţie de data plantării şi durează până la sfârşitul lunii iunie. Postmaturarea fructelor verzi se întrerupe la 100 C. care ţine de la 20 martie – 5 aprilie. când fructele din prima inflorescenţă au diametrul de 2-2.030. Recoltarea se face manual. Acest sistem poate fi întâlnit în Olanda. Producţia este în jur de 80-100 t/ha.sârmelor” cu un băţ. Cizelarea fructelor este o lucrare ce trebuie extinsă şi în serele din ţara noastră. dar . În vederea sporirii producţiei timpurii se poate aplica tratamentul cu Ethrel 250 ppm. în funcţie de destinaţia fructelor. după 8-12 inflorescenţe. prin folosirea vibratorului electric sau a atomizatorului.5 cm. Pentru postmaturarea fructelor temperatura optimă este de 22-270 C.50 C circa 7 zile. Tehnologia de cultură a tomatelor în solarii Tomatele reprezintă principalele culturi din solarii. ţinând seama de importanţa deosebită a acestora. întinderea pe sol a tulpinii şi ridicarea vârfului în sus. Tomatele în pârgă pot fi păstrate la 7. Cârnitul plantelor se execută pentru ciclul I. Plantele pot avea 25-30 de inflorescenţe şi o lungime de 7-8 m. Stimularea legării fructelor se face prin tratarea inflorescenţelor cu Tomafix (0.05 %). de păstrare îndelungată. Fructele din ultimele recoltări pot fi supuse postmaturării. prin îmbăierea inflorescenţelor sau pulverizarea acestora cu soluţie. prin stropire. Constă din îndepărtarea fructelor din inflorescenţe. După recoltare fructele se sortează. se calibrează şi se ambalează în lădiţe de 6 kg.1 % la 10-15 zile după plantare. În serele înalte. la diferitele grade de maturare.5-1 %). Se pot practica două sisteme: ciclul scurt. Recoltarea tomatelor în ciclul I poate începe la sfârşitul lunii martie şi chiar mai târziu. se poate efectua coborârea periodică a plantelor pe măsura defolierii. realizându-se o producţie de 50-70 t/ha. lăsând 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescenţe. Influenţă pozitivă are şi tratarea plantelor cu Cycocel 0.

Se strâng şi se scot din solar toate resturile vegetale. Mobilizarea adâncă a solului la 28 – 30 cm se face cu MSS 1. beneficiaţi de programul detaliat pentru fertilizare. necesar solului Dvs. pe suprafeţele mai mici. În eventualitatea folosirii solarului cu salată. Treflanul se încorporează în sol la adâncimea de 8 – 10 cm. .4. se întind cele rămase. Aceasta înseamnă aplicarea a 570 kg cu 34 % azotat de amoniu. de 3 – 4 ori de-a lungul perioadei de creştere. folosind cei mai timpurii hibrizi. Restul trebuie aplicată ca fertilizare starter şi apoi eşalonat. aplicat o dată la 2 – 3 ani.desfiinţarea culturii se face în jur de 15 – 20 septembrie. În timpul iernii se execută reparaţii la scheletul solarului. în funcţie de condiţiile climatice concrete. În general. Cu 6 – 8 zile înainte de plantare. Terenul se modelează în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau în biloane echidistante la 70 cm. 900 kg cu 20 % super-fosfat şi 800 kg cu 50 % sulfat de potasiu la hectar. spalierul. la o producţie estimată de 60 tone/ha: 192 kg/ha azot (N). Fertilizarea de bază se face cu 50 – 70 t/ha gunoi de grajd descompus. Gunoiul de grajd. spanac sau ceapă verde se continuă cu mărunţirea terenului. 180 kg/ha fosfor (P) şi 400 kg/ha potasiu (K) ca ingredienţi activi. 1/3 din cantitatea de azot trebuie aplicată ca fertilizare starter. ¾ din cantitatea totală de fosfor şi jumătate din cantitatea de potasiu trebuie aplicată ca fertilizare de bază. modelarea în straturi înălţate şi înfiinţarea acestor culturi. cu plugul cultivator de vie (PCV – 1. O dată la 3 – 4 ani este bine să se facă subsolajul la adâncimea de 40 – 50 cm. Programul de fertilizare al tomatelor ar trebui să se bazeze pe analiza solului ! Nu costă prea mult. Solul se mărunţeşte cu freza şi se dezinfectează cu 30 kg/ha Lindatox 3 sau Galithion 20 – 25 kg/ha. se înlocuiesc sârmele lipsă. Pregătirea terenului se începe din toamnă cu defrişarea culturii anterioare. se va face acoperirea solarului cu folie de polietilenă. Efectuând analizele la sol. puteţi lua în considerare următoarele cantităţi de îngrăşăminte necesare într-un sol cu un nivel scăzut de fertilizare. terenul se erbicidează cu 6 l/ha Galex 500 EC sau Treflan 4 – 6 l/ha.2) fără cormană sau prin săpare la cazma. aceste costuri vor fi recuperate înzecit datorită aplicării mult mai exacte a fertilizatorilor (costuri mai mici) şi implicit a producţiilor mult mai satisfăcătoare. etc. asigurând o bună etanşeizare. Ciclul scurt se practică în special în sudul şi vestul ţării. în 450 – 500 l apă/ha. iar restul eşalonat. Primăvara cât mai devreme posibil.

ţinând seama că în solar temperaturile sunt mai reduse. care se repetă la legarea celei de a cincea inflorescenţă. Solul se menţine afânat şi curat de buruieni prin praşile repetate. în răsadniţe calde sau în sere încălzite. Norma de irigare este cuprinsă între 4. Se seamănă în lădiţe sau pe strat nutritiv.5 – 1 l apă la fiecare plantă. Fertilizarea fazială se face în două etape: la legarea fructelor în prima inflorescenţă şi la a doua inflorescenţă. normele se măresc la 350 – 400 m3/ha. dar la ciclul prelungit. în jur de 10 – 12 udări pentru ciclul scurt şi 14 – 16 udări pentru ciclul prelungit. când în sol se menţine constantă temperatura de 10 – 120 C. aplicate manual sau mecanice (la începutul culturii). Primul prăşit manual se face la 10 – 12 zile de la plantare. Plantarea se face între 20 şi 25 martie în zonele mai sudice şi până pe 5 aprilie în zonele mai nordice. păstrat în acest scop. iar pe măsură ce vremea se încălzeşte şi plantele cresc. Completarea golurilor se face în primele 10 zile de la plantare cu răsad din acelaşi hibrid. la apariţia primei frunze adevărate. în funcţie de nevoie. Tratamentul cu Cycocel 0.2 % sau oxiclorură de cupru 0.1 % previne alungirea răsadurilor. se tratează cu Mycodifol 0. . pentru a nu răci solul. Plantarea se face manual. Irigarea se face pe rigole. La început normele de udare sunt mai mici (200 – 250 m3/ha pentru a nu răci solul).Răsadurile se produc în sere înmulţitor. pentru a realiza o cultură încheiată. acoperite cu plastic. O atenţie deosebită trebuie acordată călirii răsadurilor. dar rezultate mult mai bune se obţin prin folosirea irigării prin picurare. Distanţele de plantare sunt 70-80 cm între rânduri şi 30 cm pe rând la ciclul scurt. La tomatele cultivate în ciclul scurt se aplică o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea.500 m3/ha. Răsadurile se repică în ghivece din plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm. Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire. cu 1 – 2 cm mai adânc. 35 cm pe rând la ciclul prelungit. Ţinând seama de data plantării şi de vârsta răsadului în jur de 50 – 60 zile. Lucrările de îngrijire prezintă o complexitate mai mare decât în câmp. cu 10 – 12 zile înainte de plantare. care asigură o distribuţie mai uniformă a apei de udare şi reduce cu 25 – 40 % norma totală de irigare.5 % şi cu Decis 0. Următoarele praşile se repetă la interval de 10 – 15 zile. După plantare răsadul se udă local cu 0. semănatul se începe din a treia decadă a lunii ianuarie. Înainte de plantare răsadul se udă bine.05 %. Tomatele cultivate în solar se irigă diferenţiat. folosind circa 250 gr sămânţă pentru 1 ha. Irigarea prin picurare poate fi folosită şi la aplicarea îngrăşămintelor.000 şi 5.

la 10 zile după plantare. iar în zilele mai călduroase aerisirea se realizează şi prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea. iar în cele mai puţin favorabile în jur de 5 – 10 iunie. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se realizează prin aplicarea corectă şi la timp a măsurilor de igienă culturală şi prin tratamente fitosanitare cu substanţe chimice (vezi tabele anexate). când 2 – 4 flori sunt deschise.1 % sau Tomafix LC – 0. la început. Pe măsură ce frunzele de la bază se îngălbenesc. Defolierea se face repetat. a legării şi creşterii fructelor. Atonic LC – 1: 4000 la 20 de zile de la plantare. la ciclul prelungit. Inflorescenţele se tratează prin îmbăiere sau pulverizare. iar pentru export când această nuanţă apare numai în zona din vârful fructului. când fructele din prima inflorescenţă au diametrul de 2. Recoltarea se face manual. Noseed 0. Săptămânal se face copilitul radical când copilii au maxim 5 cm lungime. Lucrarea se repetă la 4 – 5 zile.Plafonul minim de umiditate din sol este de 65 – 70 % din IUA. s-au obţinut sporuri de producţie de 21 – 46 % la cea timpurie şi 13 – 30 % la producţia totală. pe spalier cu o singură sârmă la ciclul scurt sau cu cu sfori mai lungi.5 cm. Recoltarea tomatelor din ciclul scurt în zonele foarte favorabile începe în jurul datei de 20 mai. apoi săptămânal până la 6 iulie. în concentraţie de 250 ppm. În mod obişnuit se stimulează primele două inflorescenţe şi numai în situaţii speciale cea de-a III-a. Prin tratarea plantelor cu procaină 1 – 2 ppm. se continuă pentru . în special temperatura şi umiditatea se realizează prin aerisire. Susţinerea plantelor se face la circa 20 zile de la plantare.09 %. prima imediat după prinderea răsadurilor îndepărtând 1 – 2 frunze de bază. Dirijarea factorilor de mediu.3 %. În condiţii de nebulozitate şi temperaturi scăzute se iau măsuri pentru stimularea polenizării. zilnic sau la 2 – 3 zile. acestea se îndepărtează. La început aerisirea se realizează prin deschiderea uşilor de la capetele solariilor. susţinute de sârme fixate pe scheletul solarului. Se foloseşte Tostim – 3. La ciclul scurt cârnitul se face după 3 – 4 inflorescenţe iar la cel prelungit după 7 – 8 inflorescenţe. Pentru consumul intern fructele se recoltează când nuanţa roşie cuprinde 1/3 din fruct. apoi prin înlăturarea completă a foliei pe o lungime de 6 – 8 m. Pentru a grăbi coacerea fructelor şi creşterea producţiei timpurii se fac tratamente cu Ethrel sau Romthrel.

ciclul I până în decada a treia a lunii iulie. . iar pentru ciclul prelungit până în septembrie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful