You are on page 1of 7

Toba de tinichea

Toba de tinichea (in germană Die Blechtrommel) este un film german din anul
1979 regizat de către Volker Schlöndorff. El este o adaptare cinematografică după
romanul cu acelaşi nume al lui Gữnter Grass.Din punct de vedere stilistic, este o comedie
neagră.Filmul a câștigat Premiul Palme D’Or la Festivalul Internaţional de la Cannes din
1979 și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
Actori principali:David Bennent (Oskar Matzerath), Mario Adorf (Alfred
Matzerath),Angela Winkler (Agnes Matzerath),Katharina Thalbach (Maria
Matzerath),Daniel Olbrychski (Jan Bronski),Tina Engel (young Anna Koljaiczek), Berta
Drews (old Anna Koljaiczek),Heinz Bennent (Greff),Werner Rehm (Scheffler), Friz Hakl
(Bebra), Charles Aznavour (Sigismund Markus),Mariella Oliveri (Roswitha).
Rezumat:David Bennent joacă rolul lui Oskar Matzerath, copilul unei familii de
origine caşubiană din zona rurală a oraşului liber Danzing, născut în anul 1924. El își
prezintă cu umor rudele, explicând modul în care bunicul său fiind urmărit de poliție s-a
ascuns sub fustele bunicii sale pe un câmp de cartofi. Filmul oferă, de asemenea, o privire
asupra nașterii sale, începând de la ieșirea în afara uterului, când îşi exprimă
nemulțumirea de a se fi născut.
La împlinirea vârstei de trei ani, Oskar primeşte o micuță tobă de tinichea. La acel
moment, considerându-se mai matur decât adulţii din jurul lui, decide să se oprească din
creștere în semn de protest. Prin urmare, se aruncă pe scările care duc în pivniță... și se
oprește din creștere. Ori de câte ori lumea din jurul lui devine prea greu de suportat,
băiatul începe să bată în tobă; când cineva încearcă să-i ia jucăria departe de el, emite un
strigăt ascuțit care sparge geamurile ferestrelor. Pe măsură ce Germania evoluează către
nazism și război în deceniile '30 și '40 ale secolului al XX-lea, Oskar continuă să bată cu
sălbăticie în tobă. Numai după invazia sovietică de la sfârșitul războiului, când singurele
sale rude supraviețuitoare sunt ucise, el decide să crească din nou.

1
Receptie: Filmul "Toba de tinichea" a fost unul dintre filmele germane cele mai
de succes din punct de vedere financiar din anii '70 ai secolului al XX-lea. El a fost
distins cu următoarele premii: 1979:Palme D’Or la Festivalul International de la Cannes;
1980:Premiul Oscar la categoria „cel mai bun film strain”; 1980: Premiul Bodil la
categoria „Bodil pentru cel mai bun film european”(Danemarca); 1980 Goldene
Leinwand (Germania,distincţie recompensând filmele care au depăsit trei milioane de
spectatori in 18 luni); 1980:Premiul Naţional Board of Review la categoria „cel mai bun
film intr-o limbă straină”(SUA); 1980:nominalizat pentru Premiul Cesar la categoria
„Cesar pentru cel mai bun film strain (Franta).
Controverse: Filmul conține o scenă în care Bennent, pe atunci în vârstă
de 12 ani și interpretând un pitic de 16 ani, consumă praf efervescent (Ahoj-Brause, un
praf de serbet) din buricul Mariei, face sex oral cu aceasta și, în cele din urmă, are și
relații sexuale cu ea (rolul fetei este interpretat de actrița Katharina Thalbach, care avea
24 de ani la acea vreme).În 1980, Consiliul Cenzorilor din Ontario- Canada a cenzurat
această scenă din adaptarea cinematografică a Tobei de tinichea și apoi a interzis-o pe
motiv de pornografie infantila.În mod similar, la 25 iunie 1997, ca urmare a unei decizii a
judecătorului Richard Freeman al Tribunalului Statal, care a vizionat doar o scenă izolată
din film, Toba de tinichea a fost interzis în Oklahoma, pe motiv de încălcare a legilor
statale prin prezentarea de obscenitati și scene de sexualitate pedofila.Toate copiile din
Oklahoma au fost confiscate și persoanele care au închiriat filmul au fost amenințate cu
darea în judecată. Michael Camfield, liderul organizației locale a Uniunii Libertatilor a
Drepturilor Civile Americane a intentat un proces împotriva departamentului de poliție pe
4 iulie 1997, argumentând că i s-a confiscat ilegal caseta video și i s-au încălcat
drepturile.Aceasta a condus la o serie de audieri cu privire la meritele filmului ca un
întreg față de scena controversată, precum și a rolului judecătorului ca cenzor. Filmul a
fost reabilitat și majoritatea copiilor au fost returnate după câteva luni. Până în 2001,
toate cazurile au fost soluționate, iar filmul va fi disponibil în mod legal în Oklahoma.
Acest incident a fost prezentat în filmul documentar Interzis in Oklahoma care este inclus
în varianta DVD Criterion Collection din 2004 a Tobei de tinichea.
De la 1914 pana la 1955 Germania a suferit o serie de evenimente cataclismice
inclusiv Primul si cel de-al Doilea Război Mondial,o primă incercare de guvernământ

2
democratic (volatila Weimer Republic), o dictatură tragică (al treilea Reich),o diviziune a
ţării (cele doua Germanii), o locaţie geografică şi psihologică de mijloc in Războiul Rece
şi o renaştere economică fără precedent.Fiind un film cu investiţii mari de producţie,el a
putut acoperi perioada din istoria Germaniei cuprinsă intre anii 1924-1945 (spre
deosebire de roman,filmul se opreşte la sfârsitul celui de-al Doilea Război
Mondial),perioadă văzuta prin intermediul clasei de mijloc inferioară şi ne oferă o vedere
panoramică asupra istoriei aşa cum afectează ea viaţa de zi cu zi a acestei clase şi nu o
istorie a marilor momente. În ciuda turbulenţelor prezente in ţară-constante schimbări de
guvernământ,ciocniri între părţi politice extremiste,şomaj,schimbarea loialitaţilor
politice,limitarea libertăţilor,război şi tragedia Holocaustului-cetăţenii obişnuiţi continuă
sa-şi trăiască viaţa obisnuită în vremuri extraordinare neluând nicio măsură pentru
siguranţa,binele si viitorul lor.
Semnificaţia refuzului lui Oskar de a creşte este acela al protestului împotriva
corupţiei morale si politice a lumii adulţilor în care eroul vieţuieste şi căreia refuză să i
se alăture,acest lucru fiind posibil prin încetarea creşterii.Decizia lui Oskar mai poate fi
vazută şi ca protest împotriva eliminării democraţiei şi a libertăţilor în Germania din
timpul perioadei naziste.Nici anul în care se naşte Oskar nu este ales întamplător.Anul
1924 reprezintă momentul renaşterii economiei germane.În secvenţa aniversării vârstei de
trei ani a lui Oskar,familia acestuia este surprinsă discutând despre cât de importantă este
stabilitatea monedei făcându-se referire la hiperinflatia din 1923.
Modalitatea lui Oskar de a protesta-bătutul din tobă şi strigătul ascuţit care
sparge geamuri-îşi găseşte un ecou vivace în mai multe episoade:atunci când invăţatoarea
încearcă sa îi ia toba,atunci cand naziştii ajung la putere în 1933-episodul cu doctorul
care îl examineaza şi căruia Oskar îi va distruge sticlele din cabinet-dar şi pentru a
condamna şi a opri infidelităţile mamei.Dar cum este posibil acest protest într-o
dictatură? De ce eroul nu a fost omorât sau trimis în lagărele de concentrare?Cei mai
mulţi critici de film au tradus această libertate de expresie a lui Oskar ca fiind mesajul
transmis de regizor,cel mai profund si cel mai neasteptat-oamenii pot sa opună rezistenţă.
Semnificaţii profunde se pot descifra şi în secvenţele care vor contribui la
formarea unei sincere prietenii între Oskar si Bebra,liderul trupei de circari liliputani care
are cincizeci şi trei de ani acum şi care a decis să nu mai crească la vârsta de zece ani.

3
Atunci cand Bebra îşi îndeamnă noul prieten să-şi folosească abilitaţile artistice
(spargerea sticlei prin ţipăt),Oskar refuză dorind să fie mai degrabă un spectator decât un
artist.Replica lui Bebra este imediată şi plină de semnificaţii,el îndemnând la o acţiune
directă şi rapidă căci, într-un viitor, aceasta nu va mai fi posibilă deoarece ”others will
come”( cu referire la nazişti si la suprimarea oricăror drepturi individuale şi la politica lor
de exterminare a indivizilor cu dizabilităţi şi inferiori ca şi rasă).
Unul dintre cele mai de succes proteste ale lui Oskar se realizează la
mitingul nazist din Danzing.Eroul stă sub tribună şi perturbă manifestaţia bătând din
tobă.Trupa oficială îşi pierde concentrarea şi totul se transformă într-o confuzie totală şi o
extraordinară dezordine.Localnicii încep chiar să valseze.Această imagine sugerează că
protestul unui singur individ poate fi eficient şi suficient şi că aderenţa poporului german
la nazism este doar o conventie.Ei preferă să danseze în loc să exprime salutul nazist.
Nici scena cu anghilele nu este întamplătoare,pescuitul fiind o ocupaţie
majoră în Marea Nordului şi în zona Mării Baltice.Metoda de a prinde peşte-aruncând de
pe plajă un cap de cal putred o dezgustă pe mama lui Oskar iar povestea bătrânului cu
anghilele care crescuseră exagerat dupa Primul Război Mondial hrănindu-se cu trupurile
celor decedaţi este menită să arate atrocităţile cataclismei şi va conduce mai repede la
moartea lui Agnes Matzerath.Interpretată de Angela Winkler,aceasta există în cea mai
mare parte ca şi clişeu ,femeia care doreşte să simtă pasiunea amantului dar şi stabilitatea
financiară a soţului.Nefiind capabilă să aleagă între cei doi şi copleşită de protestele lui
Oscar,Agnes Matzerath va muri consumând prea mult peşte.
Acuze sunt aduse şi Bisericii Catolice care nu poate rezista
în faţa ascensiunii la putere a lui Hitler,scenă ilustrativă pentru aceasta fiind cea cu statuia
Fecioarei Maria care îşi ţine fiul in braţe,acesta refuzând să bată la toba pe care Oskar i-o
prinde de trup.Mai târziu vom afla din film şi despre „Omul de gaz”, Hitler, care iniţial
fusese perceput ca un Moş Crăciun în care poporul german a crezut.
Oskar este înfăţişat ca fiind vinovat de moartea presupuşilor săi
taţi.Indirect,duce la asasinarea lui Jan Bronski,la 1 septembrie 1939 ,pe care îl atrage la
Oficiul Poştal Polonez din Danzing în care se pregătea o revoltă împotriva germanilor.O
culpabilitate mai directă ce planează asupra lui Oscar este cea legată de moartea tatălui
său german , Alfred, atunci când toată familia este prinsă de soldaţii invadatori ruşi şi

4
germanul încearcă să-şi ascundă insigna cu inscripţia nazistă pe care Oskar i-o dă.Dupa
ce Alfred este îngropat,eroul decide să-şi incheie protestul şi să crească din nou.Se arunca
in mormântul tatălui.Are acum 21 de ani, vârsta maturitătii.
În ceea ce mă priveşte,pot spune că filmul m-a ţintuit lângă
televizor,foarte atentă şi receptivă până la final.Povestea pe care o prezintă este una
încărcată de istorie,de dramatism,de fatalitate .Oskar Matzerath, un băieţel de trei ani,se
revoltă împotriva adulţilor, nedreptăţilor perioadei interbelice şi mai târziu împotriva
atrocităţilor celui de-al Doilea Război Mondial. Micuţul refuză să mai crească şi bate
constant din toba lui de jucărie în semn de protest, asumându-şi rolul de reprezentant al
celor mulţi şi privaţi de libertatea de exprimare. De asemenea, strigătul puternic al
băieţelului care distruge orice suprafaţă din sticlă, simbolizează aceleaşi nemultumiri ale
maselor, ţipătul oamenilor reduşi la tăcere.
Aventurile micuţului nu sunt puţine. De la ineditul situaţiei în care
se află, din momentul în care se hotărăşte să nu mai crească, la dragostea trupească,
imorală cu mama sa vitregă, la perioada în care Oskar se întovărăşeste cu un grup de
liliputani, participând la spectacolele lor de circ, toate aceste elemente, alături de multe
altele şochează şi chiar deranjează pe alocuri. Scenele par a fi uneori prea descriptive,
accentul cade mai mereu pe detalii, atmosfera este prea incărcată de emoţie, sexualitatea
abundă, iar compasiunea pentru unele dintre personaje te insoţeşte pe tot parcursul
filmului. Dar cu siguranţă este un film care are un mesaj
extraordinar de puternic ce nu te lasă indiferent, care te face să trăieşti emoţii puternice
alături de personaje. Mirarea, încruntarea, compasiunea sau dezaprobarea sunt sentimente
fireşti pe care orice receptor le va nutri.Pe tot parcursul filmului te vei intreba cum arată
finalul: daca Oskar va mai creşte vreodată şi îşi va asuma responsabilitatea luându-şi
viaţa în mâini. Toba de tinichea este şi o epopee care examinează
problema responsabilităţii morale a oamenilor obişnuiţi, martori şi participanţi la
evenimentele istorice. Prezintă rolul pe care cetăţenii obişnuiţi l-au avut în ridicarea
nazismului, vinovăţia lor căci au permis unui astfel de regim dictatorial să persiste atât de
mult timp şi alegerile pe care ar fi putut sau mai bine zis ar fi trebuit să le ia pentru a
preveni tragedia. Filmul,respectând cât mai fidel romanul lui Gữnter Grass, scoate în
evidenţă egoismul emoţional şi imaturitatea intelectuală de care dau dovadă actanţii.

5
Uneori regizorul lasă impresia că aceştia sunt simple victime ale circumstanţelor
nefavorabile. Alteori, sugerează că aceste grupuri şi-au abdicat responsabilităţile morale
permiţând naziştilor să vină la putere şi să-şi realizeze agenda criminală.Unele scene au o
profunzime extraordinară. Ca de exemplu aceea în care Oskar stă ascuns sub scări şi
schimbă ritmul toboşarilor nazişti,regizorul vrând să arate prin aceasta cât de uşor pot fi
oamenii manipulaţi-facuţi să mărşăluiască sub stăpănirea altui toboşar. O scenă
înspăimântatoare se iveşte în momentul când Oskar începe sa relateze povestea în care
Moş Crăciun s-a transformat în Omul de Gaz .La menţionarea acestui cuvânt,incendii
încep să acopere spaţiul filmării, iar ideea care ne vine in minte urmărind scena este
aceea că filmul prezinta fidel realitatea germană sub Hitler-naziştii care s-au transformat
în adevărate maşini de distrugere,omorând milioane de oameni în lagărele de
concentrare,mulţi prin asfixiere cu gaz. Personajele
din film le cunoaştem prin intermediul lui Oskar care le prezintă ca fiind inferioare lui
mai ales în ceea ce priveşte perceptia autentică a realitaţii ce le înconjoară.Astfel tatăl lui
german,Alfred,este exponentul clasei de mijloc, personaj care merge dupa cum îl poartă
cursul evenimentelor.Deşi initial nu doreşte să se alăture Partidului Nazist,în cele din
urma va face aceste lucru.Matzerath este micul burghez care vrea să fie lăsat în starea lui
de încremenire existenţială, stare pe care succedarea rapidă si dramatismul istoriei nu o
permite.Oskar îl vede ca pe un caracter slab care mai tarziu îi va deveni rival în
competiţia pentru camerista Maria.Jan Bronski,unchiul lui Oskar,care ar putea fi şi tatăl
său biologic,nu împărtăşeşte valorile clasei germane de mijoc (patriotismul politic şi
munca grea) ,el fiind polonezul ce nu vrea să participe la lupta pentru Danzing şi odată
pătruns involuntar acolo nu va şti să se apere şi va muri.Nu de multe ori eroul
vizualizează ascuns infidelităţile mamei pe care le va blama gălăgios.Învinovăţindu-şi
iniţial soţul pentru înfăţişarea lui Oskar,ea va fi cea care va ceda în cele din urmă
sentimentelor de vinovăţie. Deşi s-a
afirmat de cele mai multe ori că, în încercarea sa de a reface trecutul nazist, Gữnter a
trecut graniţa spre nereligios şi lipsă de respect,critica cinefilă a apreciat ecranizarea lui
Schlondorff ca fiind una dintre cele mai reuşite în încercarea de brodare artistică a
evenimentelor trecute si astfel a distins-o cu şase premii dintre cele mai
importante.Filmul este o reuşită regizorală, iar povestea a fost scrisă sub condeiul unui

6
artist talentat cu simţ estetic şi cu o mare responsabilitate de educator al naţiunii al cărui
reprezentant este.

Bibliografie

http://www.pullins.com/pages/01028GermanCinemaCh18WM.pdf, accesat la data de 3


mai 2011

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Tin_Drum, accesat la data de 02 mai 2011

http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1999/grass-prose-e.html, accesat la
data de 02 mai 2011

http://www.film.u-net.com/Movies/Reviews/Tin_Drum.html accesat la data de 2 mai


2011