You are on page 1of 79

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

Facultatea de Istorie

ISTORIA ARTEI
Lector univ. dr. Daniel Mazilu

Material de examen
2008-2009

Bucureşti
2008

Cuprins

 I. Ce este arta ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 4

 II. Arta preistorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 7

 III. Arta antică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 13

 IV. Arta medievală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 22

 V. Arta modernă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 26

 VI. Arta contemporană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 80

 Bibliografia :
Châtelet - Groslier, Istoria Artei Larousse (1995), Univers enciclopedic, Bucureşti, 2006
Joseph Manca, Patrick Bade, Sarah Costello, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu,
Editura Aquila ’93, Bucureşti, 2006, 543 p.
Victoria Charles, Joseph Manca, Megan McShane, Donald Wigal, 1000 de tablouri ale unor
pictori de geniu, Editura Aquila ’93, Bucureşti, 2007, 543 p.

 Examenul constă într-un test-grilă – 20% parte teoretică, 80% identificare a operelor de artă.
 Evaluarea pentru studenŃii la zi este după cum urmează : 1 test-grilă la jumătatea
semestrului (40%), examenul final (60%), prezenŃa (10%) ; prezenŃa la curs este obligatorie
 Evaluarea pentru studenŃii la frecvenŃă redusă este după cum urmează : 1 referat (40%),
examenul final (60%) ; subiectele de referat sunt distribuite la primul curs ; referatele trebuie
predate cel târziu în ziua examenului final (nu există excepŃii !).
 De remrcat faptul că materia de examen este mai restrânsă decât cursul propriu-zis !
 Pentru reuşita examenului nu aveŃi nevoie de alt material didactic decât acesta –
Daniel Mazilu, Istoria artei, 1008-2009 (format PowerPoint sau PDF), distribuit gratuit.
 Identificarea operelor de artă constă în precizarea : a) autorului (când acesta este cunoscut),
b) titlului lucrării şi c) epocii, respectiv curentului artistic [exemplu: a) Anonim b) Venus
din Willendorf, c) Paleolitic ; sau : a) Michelangelo, b) Capela sixtină, c) Renaştere].

2

Epoci şi curente artistice
A
Arrttaa oocccciiddeennttaallăă (continuare)
A
Arrttaa pprreeiissttoorriiccăă
 Prerafaelismul p . 68 
Paleoliticul superior p. 8  Impresionismul p . 71 
Mezoliticul  Neo-impresionismul p . 76 
Neoliticul p . 10
 Pointillismul p . 76 
Epoca de bronz p . 12
 Post-impresionismul p . 77 
Epoca fierului
A
Arrttaa ccoonntteem
mppoorraannăă
A
Arrttaa aannttiiccăă
 Fauvism 
Egiptul antic p . 13  Simbolism 
Grecia antică p . 15  Orfism 
Roma antică p . 18  Art Nouveau
 Art Déco
A
Arrttaa m
meeddiieevvaallăă  Avangardism 
Stilul romanic p . 22  Expresionism
 Bazilica  Cubism 
Stilul gotic p . 23  Modernism
 Catedralele  Futurism 
Fresca şi vitraliile  Die Brücke 
Arhitectura bizantină  Der Blaue Reiter
 Dadaism
A
Arrttaa oocccciiddeennttaallăă  Bauhaus
 Suprematism 
Renaşterea p . 26
 Neo-obiectivism 
Manierismul p . 34  Constructivism 
Barocul p . 36  Suprarealism 
Clasicismul p . 43  Minimalism 
Rococo p . 45  Expresionism abstract 
Neo-barocul p . 48  De Stijl 
Neo-clasicismul p . 49  Artă abstractă 
Romantismul p . 54
 Artă naivă
 Post-modernism 
Academismul p . 62
 Deconstructivism 
Realismul p . 65
 Artă conceptuală 
Naturalismul p . 67

3

ansamblu de probleme privitoare la esenŃa artei. cretă sau peniŃă. Critica facultăŃii de judecare. Kant a adâncit-o :  Baumgarten. Aestetica.  Arta grafică : tehnica reproducerii şi multiplicării. nu dacă este bun sau util. Întrebarea esenŃială în estetică este dacă un obiect sau o operă place. frumosul în sine. ansamblul activităŃilor omeneşti creatoare care traduc această expresie  Ansamblul operelor artistice dintr-o Ńară. obiecte de artă plastică sau de artă decorativă) . Aşadar.  Estetica (gr. în măsura în care plăcerea în general. Baumgarten a creat noŃiunea.  Din 1750. la raporturile ei cu realitatea. precum nici orice este frumos (chiar văzului şi auzului) nu este neapărat şi bun 2 .  Fiecare din domeniile în care se exercită creaŃia estetică  Ansamblul disciplinelor artistice. legile sale şi frunosul ca reprezentare artistică.  Arta decorativă : arta de a decora cu mijloacele artelor plastice exteriorul şi interiorul unei case. şi plăcerea estetică în special. Estetica este aşadar un domeniu distinct de cel al moralei sau al ştiinŃei. În italiană : Belle Arte. 304 a. I. dansuri. nici ştiinŃific. considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului . . nu orice este plăcut este şi frumos. muzica şi dansul) . 1750 . la criteriile şi genurile artei.  Omul de artă : persoană care desfăşoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă . arta trimite la sfera esteticii. realizate de popor (literatură. 1 Platon. în franceză : Beaux-Arts.  Artele frumoase : denumire dată grupului de arte alcătuit din pictură.  Estetica are ca obiect frumosul. Hipias maior. Larousse (1993)  Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific DicŃionarul explicativ al limbii române  Opera de artă : operă realizată prin activitatea artistică creatoare . la metoda creaŃiei artistice. pentru Platon (alias Socrate). ci doar aceea pricinuită de văz şi de auz” 1. 2 Ibidem. (artă aplicată) . a originalelor scrise sau desenate.  Artele plastice : pictura şi sculptura . mai cu seamă cele consacrate frumuseŃii liniilor şi a formelor. 1790. de obicei anonime. “sensibil”) : ştiinŃa care studiază legile şi categoriile artei.  Kant. de obicei în creion. “frumosul nu este orice desfătare. sculptură. producŃie). 302 e. poezia. numite şi Arte frumoase (Beaux-Arts). al costumelor etc. al obiectelor de uz curent.  Termenii greceşti folosiŃi în Antichitate pentru a desemna arta sunt : tekhne (tehnică) sau poiesis (creaŃie. o epocă etc. al mobilierului. sub formă de imprimare sau de cărŃi. grafică (în trecut şi arhitectura. nu este nici de ordin moral. muzică.  Arta populară : ansamblul de creaŃii artistice. aisthetikos. cărbune. Or. Ce este arta ?  Arta (definiŃii) :  Expresie dezinteresată şi ideală a frumuseŃii .

practica : politica. literatura. dintre sufletul căutător de frumos şi arta dătătoare de frumos. filozofia. fie că artistul asumă această tradiŃie. Sensibilitatea ia locul obiectivităŃii. 5 . arta are nevoie de spectator. AK. stimulat sau reprimat – fie de spectator. Arta comportă această necesitate a împărtăşirii cu alŃii a unei viziuni. 1453 b).  În filozofia modernă. războiul .  Nu există artă fără libertatea de a crea nestingherit. De aici derivă şi diversitatea artei : există percepŃia artistului. 303.  Subiectivitatea percepŃiei  Elementul subiectiv.  În filozofia greacă. estetica. Ea are un caracter purificator (catharsis) : Arta tragică are ca funcŃie de a procura “o plăcere specifică”. este determinant în percepŃia artei. Critica facultăŃii de judecată. unui sentiment. ştiinŃele în genere . sculptura. arta este una din principalele expresii ale libertăŃii individuale : “Nu ar trebui să numim artă decât producŃia prin libertate. Arta este o necesitate a spiritului omenesc care are nevoie de reprezentări pentru a da sens vieŃii. Un obiect nevăzut de nimeni nu mai este un obiect de artă. creaŃia : pictura. element care poate fi viu sau stins. FrumuseŃea este rezultatul unei fericite întâlniri. Fapt este că nu există judecată obiectivă în artă. negoŃul. Ceea ce nu înseamnă însă că această autonomie iese din normele şi canoanele esteticii : libertatea este opusul anarhiei ! Fără principii estetice şi disciplină artistică. de la Renaştere încoace. Arta transmite ceva. care nu este altul decât destinul şi viaŃa omului. plăcere purificatoare (cathartică) care restabileşte armonia interioară a sufletului (Aristotel. este un mesager.  Autonomia artei  Asistăm în epoca modernă. Poetica. fie de opera de artă.  Pentru Aristotel. judecata estetică a istoriei artei şi nu în ultimul rând toate metamorfozele subiectivităŃii umane. valoarea şi necesitatea artei decurg din obiectul ei. fie că o respinge din considerente obiective (ale evoluŃiei artei).  Pentru a exista. V. nu există artă ! Însă criteriile estetice ale artistului nu pot fi decât intrinseci artei sale şi tradiŃiei care l-a precedat. § 43. dezvoltat sau refulat. operele ei. Estetica răspunde unei necesităŃi interioare a artistului. care pune raŃiunea la temelia acŃiunilor sale” 3.  De aceea frumosul este înainte de toate un element care apare în percepŃia spectatorului. arta face parte dintre cele trei ramuri principale ale activităŃilor omeneşti : teoria : matematica. uman. la depăşirea stadiului de pură imitaŃie a naturii (mimesis) şi la deschiderea artei către un domeniu autonom. arta este o simplă imitaŃie a naturii şi este opusă ştiinŃei (Platon). în filozofia greacă. adică printr-un liber arbitru (Willkür). iar obiectele ei. care apelează cu precădere la facultatea interioară a omului de a percepe şi a reprezenta frumosul în general. pentru că arta nu este o ştiinŃă. nu sunt obiecte ştiinŃifice. percepŃia publicului. Artistul este în lumea sa un demiurg.  Mai mult. unei experienŃe. arhitectura (a r t a). 3 Kant.

pseudoartă. ce sunt accesibile raŃiunii noastre numai în formele lor cele mai primitive . este o imitaŃie a artei tratată prin prisma unui convenŃionalism tern şi repetitiv.“ 5 4 Cras : Care nu corespunde nici celor mai modeste exigenŃe. superficial şi teatral până la derizoriu. Trăirea tainicului. pentru a spune aşa. 5 Albert Einstein. Bucureşti. La Piazzetta. 251-252 6 . acela este. grosolan. ale cărui caractere negative sunt sub orice limită. 2005. 1842 Oldenburg.  Reproducere.  De la artă la kitsch Arta Kitsch-ul Turner. a manifestărilor celei mai adânci raŃiuni şi a celei mai luminoase frumuseŃi. Editura Humanitas. 1962  Kitschul  KITSCH : Termen de origine germană sau Yiddish folosit pentru a califica un tip de artă considerat a fi o copie inferioară şi fără gust a unui stil deja existent. se referă la orice tip de artă pretenŃios până la prost gust şi care produce articole banale sau crase 4. Prin extindere. Este simŃământul ce stă la leagănul adevăratei arte şi ştiinŃe. multiplicate şi valorificate commercial . Cine nu îl cunoaşte.  Cuvântul a fost folosit ca urmare ale unor caracteristici ale sfârşitului de secol XIX în care arta era asociată cu o sentimentalitate exagerată şi cu melodrama. În general. această cunoaştere şi acest simŃământ constituie adevărata religiozitate. cel care nu se mai poate mira. chiar dacă amestecată cu frica. mă număr printre oamenii profund religioşi. a produs şi religia. copiere pe scară industrială a unor opere artistice. Einstein despre artă  „Lucrul cel mai frumos pe care îl putem trăi este tainicul. mort. În acest sens. Cum văd eu lumea ?. extrem (în sens rău). Doi hamburgări. obiect de proastă calitate. iar ochii săi sunt închişi. şi numai în acest sens. Cunoaşterea existenŃei a ceva de nepătruns pentru noi. în care lipseşte sensul creativităŃii şi orice urmă de originalitate.  CreaŃie de nivel scăzut. p. artă de prost gust. nu se mai poate minuna. dar a căpătat cu timpul semnificaŃia unei deficienŃe intrinseci a obiectului de artă astfel caracterizat : un farmec fals.

e.e. Maroc.e.n. perioadă în care nu apăruse Cea mai veche sculptură din lume..000) (Japonia) meşteşugari Homo sapiens (100.e. Arta preistorică Cercetările arheologice actuale consideră că arta este creaŃia lui Homo sapiens sapiens (.n.000) Figurine antropomorfe Homo sapiens sapiens (40. descoperită în încă Homo sapiens (-100 000). datată cu 400 000 de ani î. 500 î. Însă cea mai veche sculptură din lume a fost descoperită în Maroc şi este datată cu 400 000 de ani Sculptura din Tan-Tan î.e.000-40.40 000). 1 000 î. 6 000 î.-astăzi) 7 .n.000 î.n. Homo erectus Pietre sculptate Olăritul Clase de La Tène (1 milion – 200.e.n.e. Epoca Epoca Paleolitic Mezolitic Neolitic bronzului fierului 3 milioane ani – 10 000 – 6 000 – 3 000 – 1 000 – 10 000 î.n.n. II. 3 000 î.e.n.

în sud-vestul FranŃei.n.e. aprox. Austria Doamna din Brassempouy aprox.n.5 milimetri). FranŃa 8 . în apropierea Pireneilor. este o micuŃă piesă din fildeş (de mamut) sculptat. 25 000 î. de la numele satului în care a fost găsită.e. aparŃinând erei graveŃian (-29/22 000) a paleoliticului superior. Doamna din Brassempouy. cum este numit (“La Dame de Brassempouy”). 25 000 î. Arta paleoliticului Venus din Willendorf. Figurina are o înălŃime de 3 cm şi jumătate (exact 36.

n  Peştera din Lascaux FranŃa 15 000 – 25 000 ani î.e.n.e.Preistorie Paleolitic Arta rupestră : Peşterile Chauvet şi Lascaux Peştera din Chauvet FranŃa 35 000 ani î. (dataŃie incertă) 9 .

Algeria 6000-4000 î.Preistorie Neolitic Domnişoarele din Tassili Tassili.n.n.e. Algeria 6000-4000 î.e. Neolitic Figurină antropomorfă Tassili. Algeria 10 . Neolitic Sanctuarul preistoric din Tassili.

FranŃa 3 300 î.. situată la 13 km nord de Salisbury..n.n. constituind adevărate sanctuare. sunt ridicate în Carnac alinieri megalitice. 11 . Ansamblul din Carnac Carnac.  Stonehenge Stonehenge. între 4500 şi 2000 de ani î. în comuna Wiltshire.n. Neolitic tardiv Stonehenge este un monument preistoric situat în Anglia.n. Neolitic Cel mai celebru şi mai impresionant anamblu megalitic din această perioadă a preistoriei În neolitic. Astfel de ansambluri aveau o funcŃie de cult.e. FranŃa) se întinde pe o lungime de 4 km şi cuprinde aproape 3 000 de menhire aliniate.e. Anglia 3 100-2 000 î.e. Ansamblul de la Carnac (Morbihan. Data exactă este greu de determinat. dar că a fost nevoie de mai multe generaŃii pentru a le ridica. Se estimează că majoritatea sitului datează din 3300 î.e.

e.Protoistorie Moai Insula Paştelui (Oceanul Pacific) 1000 î. Protoistorie  12 .n.

n. Egipt Aflat astăzi în centrul Parisului.n. Egipt 2 500 î.e. Egipt 2 000 î.e. 13 . 137 m înălŃime (iniŃial 146 m) Sfinxul din Giza Giza.n. Place de la Concorde 23 m înălŃime 1 300 î. II.e. 20 m înălŃime Obeliscul din Luxor Luxor. Arta antică  Egiptul antic  Grecia antică  Roma antică  Cele 7 minuni ale AntichităŃii Egiptul antic Piramida lui Keops Giza.

Egiptul antic Bustul policrom al reginei Nefertiti. British Museum 14 . Tell Al-Amarna. Piatra din Rosetta Stelă egipteană 195 î.e.n.n. A XVIII-a dinastie 1 300 î.e. Masca lui Tutankhamon (1354-1335/6) Faraon. a XIII-a dinastie 1340 î. Egipt 48 cm înălŃime Noul Imperiu.e.n.

n.n.n. Veranda Korelor Erechteionul Acropola din Atena 421-405 î. 449-420 î.e.e.e. 15 .Grecia antică Partenonul Opera lui Fidias Acropola din Atena 442-438 î. Templul lui Hephaistos din Atena.

e. din Riace. din 450 î. Anonim. Discobolul Anonim. 450 î.n. Fidias (?).e.e. Kore 678 Anonim. Bustul Atribuit lui Praxitel. II e. Kouros Hermes cu Dionisos Piatră de mormânt copie după un s.Grecia antică Cele trei stiluri arhitecturale : Doric Ionic Corintian Parthenonul Erechteionul Templul lui Zeus din Atena Anonim.n. ateniană original grec din 420 î. sec.n.n. Bronzul B Anonim. VIII-VI î.e. copie după copie după originalul lui originalul lui Fidias Miron.n. IV î.e. Apollo 530 î.n. 16 .e. lui Pericle Anonim.e. 425 î. s.n.

n.e.e.e.n. Atenodor şi Polidor Perioada elenistică sec.n. Laocoon Operă a trei sculptori rhodieni : Agezandru.e.n. sec. Afrodita sau Venus din Milo Perioada elenistică 130-90 î. II sau I î.Grecia antică Atena gânditoare Cariatidă Victoria din Samothrace Acropole.e.n. Atena Erechteion Perioada elenistică 460-470 î. I sau II î. 420-406 î. 17 .

Lupoaica capitolină (Romulus şi Remus) sec.e.e.n.n.e.n. Anonim Marte din Toli sfărşitul sec. V î. V î.Arta etruscă Anonim Himera din Arezzo 380-360 î.  18 . Anonim.

Roma. Roma antică Anonim. copie a unui original grec din bronz secolul I-II e. (sau Diana de la Versailles).n. copie a unui original grec de Leocares executat în c.e. Arcul lui Constantin. Roma.. in situ 19 .n. Anonim. Anonim. Anonim. Arcul lui Titus şi Vespasian..e. Artemis cu căprioara secolul I e. 470 î. in situ 312-315 e.n.e. 330 î.n.n. Frescă din Vila Misterelor Pompei 60-70 î. Anonim. 81 e. Atena (numită şi Pallas din Velletri).n.n. atribuit lui Cresilas şi executat în c.

R Room maa aannttiiccăă Colosseumul (Amfiteatrul Flavian) 72-80 e. sudul FranŃei. Vers-Pont-du-Gard.n. Roma. in situ Apeductul Pont du Gard sec. I (40-60) e. in situ  20 . Roma.n.n. in situ Panteonul din Roma 125 e.

e.e. Grecia.e. 435 î. Grecia. 600 î.e.n. Egipt.n. Piramida lui Keops Giza.n.e. Cele 7 minuni ale AntichităŃii Grădinile suspendate ale lui Semiramis Babylon.e. Grecia.n. Efes. Statuia criselefantină a lui Zeus Templul lui Artemis din Efes Olymp.n Colosul din Rhodos Farul din Alexandria Mausoleul din Halincarnas Grecia. 280 î. 353 î.n. 292-280 î.n. 2000 î. 550 î.e. 21 .

Expresia ascunde totuşi o diversitate de şcoli având caracteristici bine definite. produs al unei societăŃi supuse unui Dumnezeu terifiant. ori. Arta romanică cuprinde atât arhitectura romanică cât şi sculptura aceleaşi epoci. cu două mari programe : castelele fortificate şi bisericile de tip bazilică. folosirea de pietre diferite în fiecare regiune). De remarcat este faptul că stilul romanic nu a fost produsul unei singure naŃionalităŃi sau regiuni anume. În fiecare din aceste Ńări a apărut cu caracteristici propri (de ex. Arta romanică se dezvoltă între secolele XI-XIII în statele feudale ale Europei occidentale. ObservaŃia atentă a clădirilor dezminte teza rupturii dintre cele două stiluri arhitecturale. Arta medievală Stilul romanic Termenul de artă romanică a fost lansat în 1818 de arheologul francez Charles de Gerville şi a fost adoptat de mai toŃi specialiştii în artă medievală începând din 1835. elemente romanice persistă în noile catedrale. cărora le lipseşte supleŃea şi naturaleŃea. unei arte gotice însufleŃită de un optimism triumfător al unei societăŃi care-l glorifică pe Creator. având un rol mai mult decorativ. Stilul romanic era identificat cu forma arcadelor sale. Starea de incertitudine şi război care domneşte atunci. În secolul al XII-lea. Germania şi Spania.. Principalul domeniu de manifestare a acestei arte este arhitectura. FranŃa. ca şi alŃi factori de natură artistică determină o anumită masivitate a creaŃiilor. A apărut progresiv dar aproape simultan în Italia. 22 . numeroase edificii romanice adoptă foarte devreme încrucişarea ogivelor*. dintre arta preromanică şi arta gotică şi caracterizează perioada care se întinde de la 1030 la jumătatea secolului al XII-lea. istoricii de artă au opus o artă romanică. Multă vreme. El permite delimitarea. înălŃimea modestă şi bolta în leagăn («voûte en berceau») . în timpul fazei experimentale a goticului. Sculptura şi pictura sunt subordonate arhitecturii. în istoria artei. într-un cadru european. dar având o unitate suficient de clară pentru a putea fi considerat ca primul stil internaŃional.

Cuvântul « gotic » a fost din nou folosit în perioada romantică pentru a defini această arhitectură a posteriori. barbară. De asemenea. format din intersecŃia a artilerie. în acelaşi sens peiorativ ca şi la Vasari. ogive): 1. De remarcat că nu este precizată originea romanică a ogivei. Arta gotică era considerată ca fiind arta goŃilor. formează osatura unei bolŃi. ci doar preluarea ei în arhitectura gotică ! Bazilica Hagia Sofia (Sfânta ÎnŃelepciune) Constantinopol secolul al VI-lea Devenită moscheia Istambulului în secolul al XV-lea (astăzi muzeu. Sistem de construcŃie caracteristic 2. Progresele tehnicii în construcŃie au ajutat catedrala sa-şi înalŃe bolŃile pe ziduri din ce în ce mai subŃiri. două arcuri de cerc dispuse diagonal. Bolta catedralei este susŃinută de arce ogivale sau frânte. şi anume arcurile butante sau arcuri de susŃinere. străpunse de ferestre din ce în ce mai mari. Numeroşi istorici de artă contestă astăzi această judecată. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Vasari. din 1934) Stilul gotic Stilul gotic este un stil artistic răspândit în Europa medievală începând cu anul 1140 şi până în jurul anului 1500. altfel spus a « barbarilor » care ar fi uitat tehnicile şi canoanele romane. arătând că arhitectura gotică nu este în ruptură cu arhitectura romană. care făcea aluzie peiorativă la tribul germanic al goŃilor. Partea anterioară a unui proiectil de arhitecturii gotice. ca prototip pentru o cultură inferioară. care având formă aerodinamică. în latină : francigenum opus. Este motivul pentru care acest stil este denumit de contemporanii săi. catedrala gotică aduce încă un element de noutate. a unei bombe sau a unei rachete. care sprijină zidurile laterale ale catedralei pentru ca acestea. Primele edificii gotice au apărut către anii 1130-1150 în Île-de-France. « artă de origine franceză » sau « artă franŃuzească ». prin 23 .* Ogivă (din fr. care îi permit să se înalŃe ca niciodată până atunci. Este definiŃia pe care o găsim în DEX. Arhitectura gotică domină sculptura şi artele decorative.

fiind construite din România până în Portugalia şi din Slovenia până în Norvegia. Suedia şi Finlanda. sau ogiva.subŃirimea şi golurile lăsate de ferestre. Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt. care este de fapt o intersecŃie longitudinală a două bolte clasice ale stilului romanic. cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140-1500. aşa numitul arc butant. corespunzând fiecare unui naos. şi de rozeta care se află deasupra portalului central şi care este prin excelenŃă caracteristică catedralelor gotice. Ca o situare mai exactă în timp şi spaŃiu. Turnuri tot mai înalte străjuiesc faŃada. prezentă atât în basoreliefuri cât şi în alte forme ornamentale. care apare la multe clădiri gotice. nefiind însă omniprezent. începând cu secolul al XII-lea şi încheind cu anii 1500. Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele. care va culmina cu Renaşterea. este rozeta. Asistăm la o transformare a stilului romanic. începută în FlorenŃa secolului al XV-lea. Catedralele FranŃa Notre-Dame de Paris Catedrala din Chartres Catedrala din Amiens Catedrala din Reims 24 . A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă. FaŃada este dominată de portalurile. Un al treilea element definitoriu. să nu se surpe. şi arcul de susŃinere al ogivei. precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa din timpul perioadei medievale.

ConstrucŃia sa a durat 600 de ani (1248-1880). Spania Catedrala din Bourgos Catedrala din Toledo Catedrala din Santiago di Compostella Italia Domul din Milano Interiorul 25 . Germania Catedrala din Köln Cea mai înaltă catedrală din lume (157 m).

Renaşterea (sec. XV-XVI) Artiştii Renaşterii Leonardo Michelangelo Rafael Dürer Botticelli TiŃian Veronese Bruegel Bosch Leonardo da Vinci (1452-1519) Bunavestire 1501 1508 Sfânta Ana. Maria şi pruncul Fecioara printre stânci 26 .

Cina cea de taină 1495-1498 Doamna cu hermina Mona Lisa Madonna Litta 1491 1503-1506 1491 Autoportret Omul vitruvian 1512-1515 1509 (?) 27 .

Michelangelo Buonarroti (1475-1564) Pietà David 1499 1501-1504 Capela sixtină Judecata de apoi 1508-1512 1534-1541 Moise (1516) Bazilica Sfântul Petru din Roma Il pensieroso (1531-34) 28 .

Rafael (1483-1520) Şcoala din Atena 1509-1510 Madonna del Granduca Madona Sixtină Madonna della Sedia 1505 1512 1514 Sfântul Gheorghe luptând Cele trei GraŃii Sfânta Ecaterina Schimbarea cu dragonul din Alexandria la faŃă 29 .

Dürer (1471-1528) Autoportretele Autoportret la 22 de ani Autoportret la 28 de ani Autoportret la 30 de ani 1493 1498 1500 Portretul unei tinere VeneŃiene Adam şi Eva Melancolia Botticelli (1528-1588) Primavera 30 .

Naşterea lui Venus Calomnia lui Apellius TiŃian (1490-1576) Bacanala 1518 Salomea 1515 31 .

Veronese (1528-1588) Nunta din Cana 1562-63 OspăŃul din casa Levitului 1573 32 .

1525-1569) Căderea lui Icar 1558 Triumful morŃii 1562 Turnul Babel 1563 Schilozii 1568 Parabola orbilor 1568 33 .Bruegel (ca.

XVI) El Greco Tintoretto Cellini El Greco (1541-1614) Sfântul Petru Laocoon 1610 El Espolio (Despuierea lui Isus) 34 .Bosch (1453? – 1516) Judecata de apoi 1510 Manierismul (sec.

Tintoretto (1518-1594) Isus în faŃa lui Pilat Calea Lactee Suzana e i vecchioni (Suzana şi bătrânii) 1560 Cellini (1500-1571) Perseu decapitând Meduza 1554 35 .

şi ignoră chiar faza mai târzie a barocului. în accepŃiunea de astăzi.care era o artă elitistă. Heinrich Wölfflin (1864–1945)*. Termenul îi este datorat în mare parte. În lucrarea sa. cât şi un stil (curent artistic) care a apărut la Roma în jurul anilor 1600 şi s-a extins către celelalte Ńări şi culturi europene. Ca adjectiv desemnează ceva migălos şi realizat în cele mai mici detalii. care înfloreşte în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. între manierism şi baroc. XVII-XVIII) Bernini Rubens Rembdrandt Velázquez Vermeer Barocul (în italiană şi portugheză Barocco. rococo-ul. precum şi în alte părŃi ale lumii. Dar Wölfflin nu face distincŃia pe care o fac astăzi mai toŃi autorii. istoricului de artă de origine elveŃiană. Aşadar. antitetică artei Renaşterii . barocul este atât o perioadă bine definită din istoria artei europene. Venezia şi FlorenŃa la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea şi se răspândeşte foarte repede în mai toate Ńările Europei occidentale. o artă destinată maselor. 36 . Barocul (sec. Cuvântul care se foloseşte astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză („barocco“). Atinge toate domeniile artistice: sculptura. literatura. Renaissance şi Baroque. teatrul şi muzica. trecut prin filiera limbii franceze („baroque“). uneori realizat cu un exces de zel. În ambele limbi. la Roma. dansul. arhitectura. de unde a migrat ulterior şi în cele două Americi. el identifică barocul unei « mişcări importată în masă ». sensul iniŃial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. pictura. mobilierul. posibil superflu. Mantova. în franceză şi engleză Baroque) este un stil care ia naştere în Italia.

Barocul se caracterizează prin exagerarea mişcărilor. supraîncărcarea decorativă. exuberanŃă şi grandoare în spectator. Italia FranŃa Olanda Belgia Anglia Lituania România Portugalia Mexic Ungaria Spania Indiferent de domeniul în care se regăseşte. al mişcării artistice a Renaşterii şi precursorul clasicismului care-i urmează începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea. dramă. tensiunea. Barocul arhitectural Les Invalides 1676 Amsterdam City Hall 1646 (Paris) (Amsterdam) 37 . ascultător şi/sau participant la actul de cultură. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiştii genului baroc pentru a produce momente de tensiune. exuberanŃa şi o grandoare uneori pompoasă. stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mişcării şi a clarităŃii. Este continuatorul fidel. efectele dramatice. respectiv a bogăŃiei folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu uşurinŃă şi lipsă de ambiguitate. în ceea ce priveşte spiritul.

Biserica Sfântul Nicolae 1702-1752 (Praga) Mânăstirea Strahov Biblioteca Mânăstirii Strahov 1720 (Praga) Karlskirche 1737 AbaŃia benedictină din Melk 1702- (Viena) (Melk. 1669-1678 38 . Austria) 1736 Castelul Versailles (FranŃa). Wachau.

Fontana di Trevi (Fântâna Trevi) Roma 1629-1767 Bernini (1598-1680) Extazul Sfântei Tereza Biserica Santa Maria della Vittoria Roma 1645-1652 1656-1667 PiaŃa Sfântul Petru (Piazza San Pietro) (Roma) 39 .

Rubens (1577-1640) Vânătoare de lei Răstiginirea Lupta Sfântului Gheorghe Sfântul Sebastian David şi Goliath cu balaurul Unirea pământului cu apa Judecata lui Paris 40 .

Rembrandt (1606-1669) LecŃia de anatomie a Docturului Tulp Rondul de noapte Filozof în meditaŃie Întoarcearea fiului risipitor OspăŃul lui Balthazar (1635) 41 .

Velázquez (1599-1660) Las Meninas (Domnişoarele de onoare) 1656 Vermeer (1632-1675) Lăptăreasa Vedere din Delft Tânăra cu perlă Astronomul 42 .

Mişcarea va fi continuată de Charles Le Brun care o va impune datorită controlului său exercitat asupra Academiei regale de pictură şi sculptură şi comenzilor regelui Ludovic al XIV-lea pentru decoraŃia castelului Versailles. Ca şi în celelalte discipline. CompoziŃia are întâietate asupra culorii. Pictorul îşi alege subiecte nobile. cu precădere inspirate din Antichitatea şi mitologia greco-latină. Lorrain Debarcarea Cleopatrei la Tars 1642 43 . Regele va face astfel din clasicism curentul oficial al FranŃei care va influenŃa în mare măsură o întreagă generaŃie de pictori francezi şi europeni. doi pictori francezi care-şi desfăşoară activitatea la Roma. conceptul asupra seducŃiei simŃurilor. clasicismul tinde în pictură către un ideal de perfecŃiune şi de frumuseŃe. Clasicismul (sec. Reprezentarea naturii trebuie făcută după reguli precise şi stricte care transformă orice lucru în expresia unui ideal. inspirat din ceea ce se credea pe atunci a fi virtutea antică. XVII-XVIII) Claude Lorrain Nicolas Poussin Charles LeBrun Clasicismul este stabilit în pictură de Nicolas Poussin şi Claude Lorrain.

Claude Lorrain (1600-1682) Întoarcerea lui Ulyse Nicolas Poussin (1594-1665) InspiraŃia poetului Păstorii din Arcadia 44 .

Camerele în stil Rococo erau proiectate ca opere de artă în sine. 45 . XVIII) François Boucher Antoine Watteau Fragonard Tiepolo Rococo este un termen care desemnează o perioadă relativ târzie din evoluŃia barocului. reliefurilor şi picturilor de pe pereŃi. apare în FranŃa. cu mobilier elegant şi ornamental. mici sculpturi. caracterizată prin exagerarea trăsăturilor acestuia până la opulenŃă. Este stilul specific artei şi design-ului de interior francez din secolul al XVIII-lea. Este un stil al luminii. 1715-1774). detaliului şi ornamentelor. oglinzi ornamentale şi tapiserii care se încadrau arhitecturii. succesorul barocului în Europa. Stilul rococo. Charles LeBrun (1619-1690) Sainte Geneviève Intrarea lui Alexandru în Babylon Rococo (sec. fiind asociat regelui Ludovic al XV-lea (Louis XV.

François Boucher (1703-1770) O toamnă pastorală 1749 Odihna Dianei după baie Odalisca blondă Antoine Watteau (1684-1721) Îmbarcarea pentru insula Citera 1718 46 .

Jean-Honoré Fragonard (1732-1806) Leagănul 1766 Cititoarea 1770 Sărut pe furiş 1766 Zăvorul 1778 Tiepolo (1696-1770) Frescele din Würzburger Rezidenz 1750-53 47 .

Răstignirea 1725 Purtarea crucii 1738 1756 1759 Martirul Sfântei Agatha Viziunea Sfântei Ana Neo-barocul (sec. XIX-XX) Bodemuseum Opera Garnier Teatrul naŃional (Berlin) (Paris) (Cluj-Napoca) 48 .

XIX) Neoclasicismul este o mişcare artistică care a avut loc în pictură. Această expresie nouă a unui stil vechi dorea să ralieze toate artele la ceea ce se va numi « le grand goût ». Sub influenŃa lui Winckelmann. adesea propagandiste (mai ales sub Napoleon)  Punerea în lumină a valorilor civice  Teme inspirate din Antichitatea greacă şi romană  Culoarea locală menită să separe grupurile de personaje  Forma primează asupra culorii (contrar barocului)  CompoziŃii adesea dihotomice  Folosirea luminii en coup de phare  Eliminarea superfluităŃii  Reprezentarea momentului dinaintea unei acŃiuni 49 . după baroc şi excesele frivolităŃii rococo din anii care au precedat. sculptură. Nu se mai invoca arta decât trecând prin Antichitate şi moda fu cea din Pompei şi Herculanum. iar după aceea în întreaga lume. neoclasicismul preconizează o întoarcere la virtutea şi la simplitatea antică. ca reacŃie la excesele romantismului şi modernităŃii. în Anglia graŃie practicii Grand Tour a tinerei aristocraŃii britanice. Neo-clasicismul (sec. arhitectură şi literatură între anii 1750 et 1830. Mişcarea se propagă foarte repede în întrega FranŃă prin intermediul elevilor pictori şi sculptori de la Academia franceză de la Roma. Se naşte la Roma în momentul în care sunt descoperite oraşele învelite în lavă din Pompei şi Herculanum. Clasificarea se aplică de asemenea şi la muzică începând cu anii 1920. Principalele caracteristici :  Ortogonalitatea generală a tabloului  Teme moralizatoare.

Pictura neo-clasică Jacques-Louis David Dominique Ingres Jacques-Louis David (1748-1825) Jurământul HoraŃilor 1784 Moartea lui Socrate 1787 Sabinele 1799 Încoronarea lui Napoleon 1805 Doamna Récamier (1800) 50 .

1793 1812 Moartea lui Marat Napoleon în cabinetul său de lucru de la Tuileries Dominique Ingres (1780-1867) Oedip interogând Sfinxul Baia turcească La Baigneuse dite de Valpinçon Marea Odaliscă (1814) 51 .

fără a le amesteca însă. iar în forma germană sub numele Biedermeier • unii mai văd şi în stilul Beaux-Arts o prelungire a canoanelor neoclasice. sub impulsul lui Inigo Jones şi Christopher Wren. în vogă în FranŃa debutului de secol XIX. care se dezvoltă în regiuni rurale din Marea Britanie. Comportă însă mai multe etape. iar mai apoi doric. • stilul neoclasic este consacrat de RevoluŃia franceză (1789) • înfine. Este faza tardivă a neoclasicismului care înfloreşte în forma sa britanică sub numele de Style Regency. 52 . specifice Ńărilor în care a apărut : • faza iniŃială este aceea a palladianismului ∗. stilul Empire (le style Empire). porticul etc. arhitectura neoclasică foloseşte elemente greco-romane (coloane. Arhitectura neoclasică nu are o Ńară anume în care se manifestă. Este aplicat la edificii nu prea înalte.) şi se pune în slujba politicului. Edificii şi monumente neoclasice ∗ De la Andrea Palladio (1508-1580). • Greek Revival (stilul neo-grec) foloseşte coloane fără bază în stil ionic. proporŃii armonioase. Ea este universală : găsim exemple din America de Nord până în Rusia. Arhitectura neo-clasică Arhitectura neoclasică este o perioadă arhitecturală care a luat naştere din neoclasicismul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. pictorul şi arhictectul din Vicenza care a creat acest stil. este un amestec al moştenirii romane cu influenŃe din Egiptul antic. Modelul este templul grec. Urmând arhitecturii baroce şi rococo. frontoane.

Panteonul din Paris Poarta Brandenburg din Berlin Arcul de Triumf de la Carroussel Arcul de Triumf Place de l’Étoile British Museum Londra Lincoln Memorial Washington 53 .

De fapt. Italia şi Spania. criza romantică din literatura franceză nu este decât unul din aspectele relativ tardive ale unei mişcări mult mai vaste. În afară de FranŃa. Se dezvoltă în FranŃa sub RestauraŃie şi monarhia lui Iulie (monarchie de Juillet) ca reacŃie împotriva regularităŃii clasice judecată ca fiind prea rigidă. 54 . Puşkin. Rusia îşi numără toate romanticii lor : Hugo. Byron. Valorile estetice şi morale ale romantismului. Romantismul (sec. resimŃită în întreaga Europă la acea vreme. XIX) Caspar David Francesco Hayez Delacroix Géricault Chassériau Friedrich Goya Daumier Constable Turner Romantismul este un curent artistic al Europei occidentale apărut în decursul secolului al XVIII-lea în Marea Britanie şi Germania. Anglia. ideile şi noile tematici introduse influenŃează foarte repede atât pictura cât şi muzica. şi a raŃionalismului filozofic al secolelor anterioare. care se extinde în secolul al XIX-lea şi în FranŃa. În FranŃa. Accentul este pus pe experienŃele personale care iau locul aspectului fictiv atribuit poemelor şi romanelor clasice axate în general pe evenimente istorice. Gœthe. denumirea de romantism a fost dată iniŃial curentului literar început în jur de 1820 şi care a durat până prin 1850. Desemnează o artă în care predomină imaginaŃia şi sensibilitatea asupra oricărei alte facultăŃi a spiritului. Germania. Romantismul se conturează pornind de la revendicarea subiectivităŃii ca element fundamental al creaŃiei şi al vieŃii.

Opera cea mai reprezentativă pentru curentul romantic : Anne-Louis Girodet Trioson 1808 Atala au tombeau sau Les funérailles d’Atala (Înmormântatrea lui Atala) Caspar David Friedrich (1774-1840) 1808 1817 Crucea de pe munte Călătorul contemplând o mare de nori 55 .

Naufragiul SperanŃei 1820 Cuplu contemplând luna 1807 1818 Coaste stâncoase în Rügen Copacul singuratic 1822 Femeie în soarele dimineŃii 1822 56 .

Francesco Hayez (1791-1882) Sărutul 1859 Eugène Delacroix (1798-1863) Dante şi Virgiliu în Infern 1822 Tânără orfelină 1824 în cimitir 57 .

1824 Scenă a masacrului din Scio Moartea lui Sardanapal 1827 Libertatea conducând poporul (1830) Théodore Géricault (1791-1824) Pluta Meduzei 1819 58 .

Théodore Chassériau (1819-1856) Toaleta lui Esther 1841 Fantoma lui Banquo 1854 Francisco Goya (1746-1828) Nici Aici (Dezastrele războiului. 43) 1799 59 . 36) Somnul raŃiunii naşte monştri 1812 (Capriciile.

1820- 3 mai 1808 1814 Saturn 1823 devorându-şi fiii InchiziŃia (1816) Honoré Daumier (1808-1879) PiaŃa artei SchiŃa Republicii Don Quijote 60 .

John Constable (1776-1837) Moara din Gillingham Dorset Catedrala Salisbury William Turner (1775-1851) Didon construind Carthagina Ultima călătorie a Temerarului I II Incendiul Parlamentului din Londra 61 .

Flandrin (1775-1851) Tânăr nud şezând (Jeune homme nu assis) 1836 _________ * Lac transparent. prin extindere. XIX) Flandrin Cabanel Gérôme Lefebvre Bouguereau Pictura academică este pictura produsă sub influenŃa unei Academii de Arte Frumoase sau. atât în planul tematicii. pictura academică corespunde curentului artistic care domină mijlocul secolului al XIX-lea. după neoclasicism şi apogeul romantismului. sub influenŃa Academiilor europene de arte şi în primul rând a Academiei de Arte Frumoase din Paris. cât şi al stilului şi tehnicii (glacis *). În istoria artei. Academismul (sec. Academismul este caracterizat printr-un gust foarte pronunŃat pentru temele istorice şi gustul pentru orientalism. 62 . cea mai importantă pe atunci. sub influenŃa unei instituŃii echivalente care organizează sistemul de arte frumoase. Pictura academică împrumută mult neoclasicismului lui David şi al lui Ingres.

Cabanel (1823-1889) Naşterea lui Venus Ecoul Cleopatra încercând otrava pe amanŃii ei Gérôme (1824-1904) Diogene Asasinarea lui Cezar 63 .

Fruna în faŃa Areopagului Lefebvre (1836-1911) Adevărul Maria Magdalena Bouguereau (1825-1905) La Bohémienne 1890 64 .

Realismul (sec. XIX)

Corot (1796-1875)

Agar în deşert Steaua de dimineaŃă

Forumul văzut dinspre grădinile Farnese

Podul din Nantes PiaŃa din VeneŃia
65

Courbet (1819-1877)

Înmormântare la Ornans

Atelierul pictorului

Autoportret cu câine negru Disperatul
66

Portretul artistului Izvorul din Loue

Naturalismul (sec. XIX)

În pictură, Naturalismul este un curent apărut în secolul al XIX-lea, urmând
realismului şi acordând o importanŃă primordială motivelor peisajului şi lumii
Ńărăneşti în simplitatea ei, mai curând decât scenelor istorice preferate fie de clasici.
Este însă foarte greu de apreciat în ce măsură naturalismul nu se înscrie şi el în
curentul anterior, în măsura în care scopul urmărit nu diferă cu mult de cel al
realismului. Aceeaşi preocupare domină în ambele curente, cea de a reprezenta
realitatea aşa cum este ea, neidealizată şi nemitologizată.
DiferenŃa majoră este aceea că arareori peisajul, de exemplu, devine subiectul
principal al operei. Cel mai adesea, acesta este doar fundalul pe care se proiectează
viaŃa de zi cu zi a oamenilor simpli.
Putem afirma că naturalismul este o exacerbare a anumitor aspecte ale
realismului, prin care artistul dispare pentru a lăsa loc prozaismului vieŃii de zi cu zi.

Louis Le Nain (1593-1648)
Precursorul naturalismului

CăruŃa Familie de Ńărani

67

pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintaşii lui Rafael. pictorii John Everett Millais. Îşi semnează uneori operele cu iniŃialele PRB (Pre-Raphaelite Brotherhood). provocând indignarea unei Mari Britanii obtuze care îşi închipuie că în spatele acestor litere s-ar afla o semnificaŃie ascunsă. fără să adere însă oficial. XIX) Este curentul artistic apărut în Anglia la mijlocul secolului al XIX-lea care. sculptorul Thomas Woolner şi criticii de artă William Michael Rossetti şi Frederick George Stephens fondează Confreria prerafaelită (Pre-Raphaelite Brotherhood). a fost şi el apropiat mişcării. ezoterică şi moralizatoare. paseistă. anti-academică. ei vor să regăsească puritatea artistică a primitivilor italieni anteriori lui Rafael. sensul detaliului şi culorile vii. imitând în principal stilul lor.).. Keats. poetul şi pictorul Dante Gabriel Rossetti. a militat pentru o artă de rafinament. literaturizantă. 68 . James Collinson. literatura şi poezia (Shakespeare. Un alt pictor. În 1848. Ei privilegiază realismul. Jean-François Millet (1814-1875) Les Glaneuses L’Angélus Prerafaelismul (sec. Evul Mediu. Browning. Subiectele lor de predilecŃie sunt temele biblice. În opoziŃie cu academismul victorian. William Holman Hunt. Ford Madox Brown.. blasfematorie sau mistică.

John Everett William Holman Dante Gabriel Edward John William Millais Hunt Rossetti Burne-Jones Waterhouse John Everett Millais (1829-1896) Ofelia William Holman Hunt (1827-1910) łărmurile noastre englezeşti 69 .

Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) Visul Ioana d’Arc Proserpina John William Waterhouse (1849-1917) Cercul magic Circe oferind cupa lui Ulyse Circe invidioasa 70 .

Claude Monet. Édouard Manet pictează tabloul intitulat Olympia. precum şi francezii Courbet. printre care celebra Le Déjeuner sur l'herbe. Frédéric Bazille. preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. care se vedeau confruntaŃi cu problemele ce-i frământau. Camille Pissarro. caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect. mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor. publicată în gazeta L'Évènement. Ingres şi reprezentanŃii Şcolii de la Barbizon. care provoacă un scandal şi mai mare în 1865. Tot în 1863. ca Edgar Degas. spre stupefacŃia publicului conservator şi entuziasmul tinerilor pictori. ceea ce provoacă reacŃia scriitorului Émile Zola într-o diatribă violentă la adresa oficialităŃilor. Respins de juriul Salonului Oficial. când este expus la Salonul parizian. pictura engleză cu William Turner şi John Constable. Nu se vorbeşte încă de impresionism. Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez şi Francisco Goya. dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mişcări. împreună cu Pissarro. manifestată la început în pictură. care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiŃional. respinge însă pe Cézanne. care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Renoir şi din nou pe Manet. XIX) Impresionismul este mişcarea artistică. Impresionismul (sec. reprezentând-o pe zeiŃa Venus în chip de curtezană. Jongkind. Salonul din 1866 acceptă lucrările unora din pictorii aparŃinând noii orientări. mai târziu şi în muzică. 71 . Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886. mai ales în FranŃa. Berthe Morisot. Fantin-Latour şi alŃii în «Salonul refuzaŃilor» (Le Salon des Refusés). asupra mobilităŃii fenomenelor. Manet îşi va expune picturile.

sculptorilor şi graficienilor“). trebuia să fie vreo impresie a cuiva… Şi câtă libertate. Impresie“)∗. intitulat Exposition des Impressionnistes („ExpoziŃia Impresioniştilor“). printre altele.∗∗ De atunci denumirea i-a rămas ataşată curentului. câtă uşurinŃă în opera aceasta de artă ! (…) Tapetul de perete într-o stare embrionară şi tot pare mai finisat decât peisajul acesta marin !“. descoperind acolo pictura lui William Turner. Renoir. care va exercita o puternică influenŃă asupra picturii lor ulterioare. 72 . Monet adusese. ∗ Fratele lui Rodin va completa titlul: „Impression. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului. răspunse : „Mettez. «Exposition des Impressionistes». 25 aprilie 1874. organizează o expoziŃie colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet. Pissarro. Impresie. Monet. din nou reuniŃi sub numele Société anonyme des peintres. Războiul franco-german din 1870 îi risipeşte : Cézanne se retrage în provincie. din moment ce eram impresionat. apare în revista Charivari din 25 aprilie 1874 articolul cronicarului de artă Louis Leroy. Soleil levant“ („Impresie. Monet şi Sisley se duc la Londra. Răsărit de soare. Degas. compusă din Pissarro. Sisley. Cézanne şi Berthe Morisot. Atât titlul cât şi conŃinutul articolului sunt vădit maliŃioase : „Impresie — eram sigur de asta ! Tocmai îmi spuneam că. În anul 1874. ToŃi membrii grupării vor revendica din acel moment nobleŃea numelui de impresionişti. des sculpteurs et des graveurs („Societatea anonimă a pictorilor. răsărit de soare“). ∗∗ Louis Leroy. o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. 1873 În ziua următoare. Impression“ („PuneŃi. în Le Charivari. ceea ce va marca o etapă importantă în dezvoltarea impresionismului.

Pictorii impresionişti Monet Renoir Manet Pissaro Degas Sisley Claude Monet (1840-1926) Seria Nuferilor Seria Catedralei din Rouen 73 .

Impresie. răsărit de soare Gara Saint Lazare Macii Auguste Renoir (1841-1919) Balul de la Moulin de la Galette 74 .

noaptea Edgar Degas (1834-1917) Absintul Dansatoare pe scenă 75 .Camille Pissaro (1830-1903) Bulevardul Montmartre.

Neo-impresionismul (sec. care constă în a picta prin mici tuşe separate de pictură. sub impulsul lui Georges Seurat (1859-1891) şi Paul Signac (1863-1935). Acesta din urmă a facilitat expansiunea mişcării în Germania. PercepŃia este însă diferită : prin amestecul optic al celor trei culori în diferite tonuri. dar influenŃa sa se resimte asupra fauvismului până la expresionismul german şi chiar la abstracŃionism (dacă ne gândim la primele opere ale lui Wilhem Morgner sau ale lui Wassily Kandinsky). XIX) Termenul de « neo-impresionism » este folosit pentru prima oară de Félix Fénéon. Georges Seurat Paul Signac O după-amiază pe insula La Grande Jatte Palatul papal din Avignon 76 . în principal Baia la Asnières de Seurat. Rari sunt criticii de artă care mai fac diferenŃa între neo-impresionism (care ar cuprinde în principiu a scară mai largă de tendinŃe picturale) şi pointillism (care se vrea doar o exacerbare a impresionismului). Primele opere datează însă din 1884. Neo-impresionismul constituie o mişcare picturală. expusă pentru prima dată la salonul independenŃilor. Apogeul său corespunde sfârşitului de secol XIX. Tehnica aceasta a luat naştere în FranŃa la sfârşitul secolului al XIX-lea. cu apărătorii ei (printre care criticul Fénéon). folosind culori primare. Chiar dacă metodele de explorare ale neo-impresionismului sunt destul de diverse. pointillism sau divizionism. acesta se identifică cel mai adesea cu pointillismul. adepŃii săi şi expoziŃii. Toate cele trei denumiri se referă la o tehnică picturală derivată din mişcarea impresionistă. putem vorbi de trei denumiri pentru un singur curent pictural : neo- impresionism. un critic de artă francez. S-a difuzat foarte repede în Belgia cu şcoala luministă a lui Théo van Rysselberghe şi Henry Van de Velde. Astfel. percepem culorile secundare.

neo-impresionismul/pointillismul. prin maniera lor picturală. Sunt incluşi adesea în acest curent. Fiecare în parte privilegiază latura subiectivă şi consideră arta ca un mijloc de expresie a interiorităŃii artistului. Paul Cézanne (1839-1906) 1900 Muntele Sainte-Victoire 77 . în afară de Cézanne. Post-impresionismul (sec. care. sunt catalogaŃi în mod foarte prudent în curentul post-impresionist. artişti precum : Matisse. simbolismul. XIX-XX) Există trei precursori ai artei moderne. se îndepărtează sau se separă de impresionism şi uneori chiar i se opun (astfel cum ar fi sintetismul. adică imediat după perioada de glorie a impresionismului (1870-1880). Gauguin şi Van Gogh. curentul Nabis). pregătesc într-un anumit fel arta secolului XX : Cézanne. Neputând fi asimilaŃi nici mişcării care i-a precedat cu puŃin. în perioada cuprinsă aproximativ între 1885 à 1915. nici prelungirii sale. adică impresionismul. Post-impresionismul este de fapt un ansamblu de curente artistice care. Bonnard şi Toulouse-Lautrec. Gauguin şi Van Gogh.

Casa părintelui Lacroix Gardanne din Anvers Pârâul Paul Gauguin (1848-1903) Când te vei mărita ? 78 .

Vincent Van Gogh (1853-1890) Galoşi cu şireturi Cafenea din Arles. noapte Noapte înstelată la Saint-Rémy Noapte înstelată peste Ron Doctorul Gachet 79 .