Medicina Araba in Evul Mediu

Importanta medicinii arabe nu sta atat in originalitatea sa cat in conservarea fidela a cunoasterii gresesti. Traducerile textelor grecesti in araba au fost facute in doua perioade istorice distincte. Cea mai cunoscuta figura a perioadei timpurii a fost Sergius din Resh-Ayna, medic in Jundi Shapur, care a tradus cuvintele lui Galenius. Cea de-a doua epoca a urmat 300 de ani mai tarziu. Cel mai important traducator al acestei ere a fost Hunayn-Ibn-Is’Haq care a imbogatit terminologia stiintifica cu neologisme. In unele cazuri, textele gresesti s-au mentinut pana in present sub forma traducerilor lor in araba, in timp ce originalele s-au pierdut(ex.:cele sapte carti ale anatomiei galenice) Un aspect care a cauzat numeroase dezbateri este daca disectia a fost permisa in societatea islamica. Din documentele antice aflam ca celebrul Yuhanna Ibn-Masawayh, neputand sa obtina oameni ca subiecti, a facut disectie pe maimute intr-un institut special pe care l-a ridicat pe malurile Tigrului. O anumita specie de maimute considerata foarte asemenatoare omului ii era furnizata din porunca lui Caliph Al-Mu’tasim. In secolul al-9-lea, medicul arab Ali-Ibn-Rabban din Tabaristan scria in lucrarea sa “Paradisul intelepciunii”(“Firdawsu’l-Hikmat”) ca nimeni nu ar trebui sa traiasca in nici o tara care nu are patru lucruri: un guvern corect, medicamente eficiente, apa curgatoare si un medic instruit. All-Mubassir, intr-o biografie araba, subliniaza in secolul al-11-lea ca cea mai importanta datorie a unui monarh era conservarea sanatatii si a bunastarii subiectilor si ca aceasta trebuie sa includa aprovizionarea cu droguri si asistenta medicala celor care au nevoie de ele. Legislatia stabilea ca medical are datoria morala de a vizita inchisorile, de a calatori in alte teritorii pentru a-i trata pe cei bolnavi si a furniza servicii medicale armatei. Prima incercare de a regulariza practica medicala a fost in timpul domniei lui Abbasid Caliph Al-Ma’mum. Muhtasib-reprezentantul guvernului-era numit de catre judecator in fruntea unui organism numit Hisba si avea mai multe atributii. El proteja cetatenii de practicile non-etice in afaceri si in tranzactiile publice. Avand in vedere ca cetatenii puteau fi dezamagiti de doctor sau de farmacist, acestia doi erau si ei sub aceasta jurisdictie. Medicul Israq Al Isra raporteaza cum folosirea clismelor a fost oficial interzisa dupa ce moartea unui pacient a survenit dupa administrarea ei. Muhtasib era responsabil de sanatatea publica: prevenea folosirea bailor publice de catre leprosi, de catre

O revolta a soldatilor impotriva sa a dus la demiterea si inchiderea lui succesiva. Hisba stia sa regleze si sa supravegheze schimburile dintre doctor. ca urmare a mortii unuia dintre oamenii sai dintr-o greseala de malpraxis. om de afaceri prin care stiinta araba a culminat. a fost numit Primul sau Ministru. In 931. Masurile grijulii pe care le-a luat pentru a perpetua si raspandi cunoasterea continuta in incomparabilele biblioteci de la Rab’-i-Rashidi sunt . Abbasid Caliph Al-Muqtadir.cei suferind de elefantiazis si de alti oameni nenorociti. Al-Rhazes furnizeaza descrieri elocvente despre deghizarile sarlatanilor si despre trucurile lor: de exemplu faceau o incizie circulara la nivelul scalpului unui pacient epileptic zicand ca indeparteaza de acolo obiecte care fusesera puse anterior de catre un operator. Cand relatiile dintre cei doi au devenit tensionate. medic. Avicenna era unul dintre cei mai importanti medici ai timpurilor arabefilosof. Aceasta se facea sub supravegherea medicului de la curtea sa. Sinan IbnThabit oh Harran care a examinat ca urmare 860 de doctori. Cumpararea sclavilor era subiectul autoritatii lui Muhtasib si el prevenea vanzare de sclavi bolnavi care pareau sanatosi. medicul a fost arestat si inchis. Aghlabid Abu-Mudar Ziyadat-Allah III Ibn-Abd-Allah l-a invitat pe medicul Is-Haq Ibn-Imran din Baghdad sa fie medicul curtii la Cairouan. farmacist si pacient. biblioteci promovand studiul. Numai cei care erau in serviciul caliph-ului sau cei cu reputatie distinsa erau scutiti de acesta examinare. In timpul acestei perioade. desi aceasta era precara. porunceste muhtasib-ului sau sa impiedice medicii sa practice medicina inainte de a sustine o examinare calificativa. Cand l-a vindecat pe Amir Shamsu’D Dawla din Hamadan de colica. mergand de obicei din usa in usa in cautare de pacienti. dar Amir. ii era interzis sa practice mai departe si putea chiar sa fie executat. in calitate de prim ministru . Medicul trebuia sa pastreze un registru zilnic al starii pacientului si al tratamentului administrat acestuia. Transmitarea bolilor era asumata in vechiul Islam. suferind de un al-2-lea atac de colica. Dupa o confruntare finala. Rashidu’d-din Fadlu’llah. desi nu se facea o distinctie clara intre infectie si contagiune. si-a utilizat puterea si influenta pentru construirea de spitale. l-a eliberat si l-a instaurat in pozitia sa anterioara. Medicul Ibn-Ridwan descrie doua feluri distincte de doctori: aceia devotati artei medicinii si aceia care practicau doar pentru castigul financiar. medicii ocupau o pozitie privilegiata. poet. Daca medicul era gasit vinovat de malpraxis. universitati. acesta a fost condamnat la moarte si ulterior crucificat.

Constructia sa este raportata ca fiind in acord cu promisiunea sultanului pe care o facuse cu ani in urma cand a fost vindecat de un atac de colica la Damascus. Separarea profesiunii medicale si farmaceutice ainceput in jurul anului 700.detaliate in “Histoire des Mongols” a lui Quatremert. Lanfranchi. farmacie si dispensar. au descoperit un spital crestin care ii prime ape cei bolnavi si raniti. iar suburbia frumoasa pe care a cheltuit atat de multa gandire. Guilielmo Salliceti si Fabrizio d’Acquapendente. Fiecare oras avea propriu medic si oftalmolog. Din nefericire a fost executat de rivalii sai invidiosi. Cand cruciatii au capturat Ierusalimul in 1099. Chirurgii raman nementionati. Sectoarele erau de asemenea impartite in functie de tipul de boala:unul pentru febra. Era un clinician excelent. acesta reflectand statutul lor profesional decadent. Spitalul continea de asemenea amfiteatre pentru lectura. ii investea pe medici cu functii in spitale si le platea salariile. O parte din munca sa extraordinara este dedicate solemn chirurgiei pe care o integreaza in medicina stiintifica. Exista un motiv serios de a crede ca crestinii au fost impresionati si mai departe influentati de spitalele peste care au dat. Cand i s-a cerut sa selecteze cel mai potrivit loc pentru spital. Cel mai vechi spital a fost fondat in 873 de Ahmad ibn-Tulun . Fondarea acestui spital a fost importanta pentru ca era gratuit si accesibil intregii populatii. . Cel mai important a fost fondat de Mamluk Sultan Qala-Un Al-Malik Al-Mansur in 1284 fiind numit “marele spital al lui Al-Mansur”. la fondarea careia se spune ca ar fi contribuit. bucatarii. altul pentru dizenterie. marele mastru al Cavalerilor Templieri. iar farmaciile publice erau in evidenta in Baghdad la inceputul sec al-IX-lea. Caliph-ul. indifferent de clasa sociala. Chirurgia a inceput sa capete respect datorita lui Albucasis care practica in Cordoba in timpul domniei lui Abd Ar Rahman III. descrierile sale asupra bolilor concurand cu cele ale lui Hippocrate. unul pentru boli oftalmologice si altul pentru cazurile chirurgicale. se spune ca s-ar fi plimbat cu o bucata de carne prin diferite cartiere ale orasului si a ales acel loc in care carnea a dat cele mai putine semne de descompunere. Mai tarziu devine superintendent la marele spital din Baghdad. sub Godfroi din Bouillon. Opera sa a fost tradusa in latina si a avut o mare influenta asupra lucrarilor lui Roger din Parma. Rhazes este probabil cea mai importanta figura a medicinii arabe. grija si bani a fost in final distrusa. cu sectoare separate pentru barbate si femei. fiind capul official al statului Islamic.

imperiul a cazut in ruina. Cultura araba a inceput sa decada din cauza lipsei de indemanare militara si cand mongolii au distrus Baghdad-ul in 1258.Papa Inocentiu al III-lea a fondat spitalul Santo Spirito in Roma in 1204 si o retea de spitale s-a raspandit consecutiv in Europa pe modelul faimoaselor spitale islamice din Cairo si Damasc. O cercetare a textelor litarare vechi si a materialelor stiintifice care au ramas din acea epoca este necesara. . Informatia disponibila este prea putina pentru a permite judecata punerii efective in practica a acestor principii. Hisba a fost o incercare valida a statului de a guverna practica medicala.