You are on page 1of 40

CUPRINS

INTRODUCERE CAPITOLUL I PROFESORUL
1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. MESERIA DE PROFESOR ATRIBUŢIILE ŞI COMPETENŢELE PROFESORULUI ROLUL PROFESORULUI FUNCTIILE PROFESORULUI CALITĂŢILE PROFESORULUI IDEAL ŞI MOTIVAREA OPŢIUNII PENTRU ACESTEA

CAPITOLUL II ÎNVĂŢAREA PERMANENTĂ
2.1. 2.2. DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE STATUTUL CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL III UTILIZAREA DE NOI TEHNOLOGII ALE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII
3.1. CONSIDERAŢII GENERALE 3.2. COMPETENŢE DE UTILIZARE A TEHNOLOGIEI ŞI INFORMAŢIEI COMUNICĂRII (TIC) 3.3. UTRILIZĂRI CURENTE ALE NOILOR TEHNOLOGII ÎN EDUCAŢIE 3.4. EDUCAŢIA LA DISTANŢĂ PRIN INTERNET

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

1

INTRODUCERE

Titlul acestei lucrări indică scopul propus, acela de a familiariza cititorul – pe plan informaţional – despre perfecţionarea continuă a cadrelor didactice. Potrivit scopului lucrării de faţă, voi căuta să pun în valoare acele aspecte legate de meseria de cadru didactic (profesor), de atribuţiile, competenţele, rolul şi funcţiile cadrelor didactice. Voi vorbi despre cadrul legislativ atât din ţară cât şi la nivelul Uniunii Europene şi despre utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării. Societatea cere de la sistemul educaţional să formeze personalităţi flexibile, cu dorinţe şi abilităţi de a continua să înveţe şi după terminarea studiilor, pe tot parcursul vieţii, toleranţi faţă de opinii diferite. Pentru a pregăti un astfel de om e nevoie ca cel ce îl formează - profesorii însuşi - să facă dovada că sunt personalităţi integre, competente şi competitive. Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o necesitate obiectivă impusă atât de dinamismul vieţii şi ritmul rapid al noilor achiziţii ştiinţifice şi tehnice care pun în faţa şcolii şi a slujitorilor ei, exigenţe noi, sporite, cât şi de faptul că formaţia însăşi a cadrelor didactice oricât de bine organizatăar fi se găseşte sub acţiunea timpului, fiind supusă învechirii şi rutinării.

2

CAPITOLUL I
PROFESORUL 1.1. MESERIA DE PROFESOR
“Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva.” N. Iorga Termenul „profesor” este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva.”1 În concepţia mea, profesorul este responsabilul pentru procesul educativ. După cum se ştie, procesul educativ instituţionalizat este unul extrem de complex, atât sub aspectul organizării, cât, mai ales sub acela al fundamentării ştiinţifice a raporturilor instituite între principalii factori implicaţi în acest proces. Profesorul este responsabil de modelarea personalităţii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica numea „devenirea întru fiinţă a omului”. Profesiunea de educator este complexă şi nobilă prin misiunea pe care o are de indeplinit: formarea unor personalitaţi autonome integrabile social, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral autentic şi cu o înaltă profesionalitate.
1

Academia Română – Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan” - “ Dicţionarul explicativ al limbii române”, ediţia a II-a, Editura.Univers, Bucureşti, 1998, p. 855

3

Deşi în timp profesiunea de cadru didactic şi-a câştigat un loc de frunte în repertoriul de profesiuni, în societatea contemporană, statutul social al profesorului pare să fie mai degrabă statutul clasei mijlocii afirma Andrei Cosmovici. Această profesiune nu se găseşte între cele mai solicitate, dar nici între cele mai evitate. Este o profesiune intelectuală respectată, ce nu conferă deţinătorului putere, influenţă sau venituri superioare, dar conferă prestigiu şi satisfacţii, mai ales atunci când vocaţia a stat la baza alegerii profesiunii. Mulţi dintre cei care optează pentru această profesiune provin din familii în care profesiunile intelectuale sunt preţuite sau în care părinţii sunt cadre didactice. În majoritatea ţărilor dezvoltate s-a constatat că este mai degraba o profesiune feminină şi pare să convină mai bine femeilor. Salariile mai puţin ridicate îi îndepărtează pe barbaţii care au aspiraţii înalte. Pe de altă parte această profesie oferă o redusă perspectivă de carieră (mai puţin la nivelul învăţământului superior) presupunând puţine diferenţe între debutanţi şi cei cu experienţă. Totodată, nu se poate schimba cu usurinţă, iar din alta profesiune se pătrunde cu dificultate datorită pregătirii complexe necesare. Dascălul nu este numai o sursă de informaţie, ci este cel care stabileşte o relaţie umanţ cu clasa de elevi. Cultura profesională, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, conştiinţa responsabilităţii – acestea sunt câteva din calităţile morale pe care un dascşl trebuie să le aibă pentru a putea stabili o relatie socioafectivă cu elevii. Pentru a realiza educaţia morală, un cadru didactic trebuie să fie el însuşi un model al conduitei morale.

4

1.  prezintă elevilor performanţele cele mai înalte la care ei se aşteaptă să se ridice în realizarea diferitelor activităţi şcolare.  facilitează prelucrarea sau procesarea intelectuală a informaţiilor. valorilor culturale şi nevoilor individuale de educaţie a elevilor. punându-i pe elevi să stăpânească esenţialul dintr-un material de studiu. oferă structuri de lucru care ghidează activitatea de învăţare şi conduita elevilor în timpul lecţiei. ATRIBUŢIILE ŞI COMPETENŢELE PROFESORULUI Într-o sinteză. Diaconu (2002) prezintă principalele atribuţii (competenţe) pe care le are un profesor eficient:  stabileşte cu claritate obiectivele educative pe care urmează să le realizeze. propune elevilor sarcini şcolare incitante.  creează şi menţine în sala de clasă un climat care favorizează învăţarea. pregătirii anterioare.  identifică şi concepe activităţi de învăţare relevante pentru contextele reale de viaţă ale elevilor. interesante.  este preocupat de selectarea unor strategii de instruire şi materiale de învăţare adecvate vârstei. de natură să stimuleze dezvoltarea lor intelectuală.2. ceea ce implică şi din partea profesorului o capacitate de esenţializare a informaţiilor. stimulează interacţiunea socială a elevilor în discutarea şi realizarea diverselor activităţi de învăţare. 5 .

p.  Competenţa de a dezvolta bune relaţii cu “beneficiarii” – elevi. la rândul lor.  Capacitatea de a întreţine raporturi satisfăcătoare cu eşaloanele ierarhiei superioare: directori. 2005. constând dintr-o cultură tehnică specifică şi o competenţă interumană care-i permite să lucreze totdeauna cu public şi să coopereze cu ceilalţi profesori. dar şi “prezenţa scenică”. avansarea nu este posibilă fară o probă practică în faţa unei comisii. Responsabilii ierarhiei notează nu numai punctualitatea şi asiduitatea profesorilor. calitatea dialogului didactic. Bucureşti. 1 Constantin Cucoş (coord.) – „Psihopedagogie pentru examínele de definitivare şi grade didactice”. inspectori. Profesorul nu lucrază cu “clienţi” individuali. calitatea activităţilor şi eficacitatea. 272 6 . Polirom. Ed. părinţi şi comunitate. ei fiind evaluaţi periodic de superiori. realizează o continuă monitorizare a progreselor obţinute de elevi în realizarea obiectivelor educative Exercitarea meseriei de profesor presupune însuşirea a trei competenţe specifice:1  Competenţă profesională. Aceştia . autoritatea în faţa elevilor. sunt asistaţi şi supravegheaţi de părinţi şi comunitate. de-a utiliza corespunzător autonomia şi libertatea de care ea se bucură. ci cu grupe de elevi. Profesorii suportă cu regularitate presiunea controlului. Cota profesorilor este fixată în funcţie depriceperea “de a ţine clasa”.

centre de asistenţă psihopedagogică. Ele exprimă aşteptări valorice. DUMITRU.  activităţi de educaţie. calităţi pretinse şi. ce exprimă concepţia 7 .a. complementare procesului de învăţământ  activităţi de pregătire metodico-ştiinţifice. conform planurilor de învăţământ. casele corpului didactic ş. “Standardul este un enunţexigenţă care indică unul sau mai multe criterii. Al. ROLUL PROFESORULUI Profesorii reprezintă acea categorie de personal didactic care îndeplineşte funcţii didactice în învăţământul secundar (gimnazii. norme. care se fundamentează pe cinci principii.” (I. în consecinţă. Aceste tipuri de activităţi urmează să fie îndeplinite de către profesori la nivelul unor standarde profesionale.). adeseori specificate în diferite documente normative.3. licee) şi în unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar (case de copii. produs sau performanţă. astfel încât societatea să fie protejată de riscul profesării acestei meserii de către oameni insuficient pregătiţi. 2002). de instruire practică şi de evaluare. Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării a publicat “Standardele profesionale pentru profesia didactică”. proces.1. în raport cu care se apreciază calitatea unui program. Rolul unui profesor este definit de Legea privind Statutul personalului didactic care precizează că activitatea lui cuprinde:  activităţi de predare-învăţare. practici profesionale obligatorii.

c) partener al educaţiei. • “se caracterizează prin o atitudine reflexivă” (îşi analizează criticconstructiv experienţa în vederea ameliorării activităţilor viitoare). Gliga. coord. A 1 L. 2002 8 . Ca organizator al procesului de învăţământ. – “Standardele profesionale pentru profesia didactică”. profesorul îmbină aspectele obiectiv-logice ale transmiterii cunoştinţelor cu aspectele psihologice. • “cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional” (promovează valorile culturii. valorile morale specifice unui sistem democratic. • “cunoaşte elevul şi îl asistă în propria lui dezvoltare” (realizează demersul didactic în aşa fel încât fiecare elev să-şi dezvolte propriile capacităţi. Bucureşti.actuală asupra conţinutului specific al profesiei didactice şi asupra calităţilor unui bun profesor1: • “cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă”. unitar. d) membru al corpului profesoral. înclinaţii şi aptitudini).4 FUNCTIILE PROFESORULUI În şcoală. profesorul îndeplineşte următoarele funcţii: a) organizator al procesului de învăţământ. valorile civice care definesc un bun cetăţean). 1.costructiv al tuturor agenţilor educativi implicaţi în formarea copilului). • “se manifestă ca un membru activ al comunităţii” (colaborează cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile elevilor pentru atingerea obiectivelor educaţionale propuse. b) educator. îşi integrează activitatea în demersul comun.

Să dezvolte virtuţiile sociale. de felul în care profesorul îşi înţelege misiunea. prin sublinierea importanţei semnificaţiei unor sentimente precum cel de satisfacţie a reuşitei. A educa înseamnă pentru profesor folosirea unor metode care să formeze elevilor atenţia pentru munca independentă. a doza dificultăţile pentru a putea dezvolta strategii de rezolvare a problemelor. Ca membru al corpului profesoral. Exercitarea funcţiei de educator este dependentă de concepţia care stă la baza semnificaţiei care se acordă şcolii şi organizării ei. a trezi interesele elevilor şi a stimula performanţele. a cooperării. să întărească încrederea elevilor în propria valoare. profesorul transmite valori morale şi îi asistă pe elevi în însuşirea acestora. de totalitatea sarcinilor cuprinse în funcţia de profesor şi nu în ultimul rând de atitudinea părinţilor. oferite de diverse discipline. Nu se poate realiza o instrucţie şi o educaţie unitară prin simpla adiţionare a unor influenţe disparate. ajutându-i să-şi găsească identitatea. Înainte de a transmite valori cognitive. Conceptul de partener al educaţiei se referă la raportul profesorului cu alţi factori educativi. a construi secvenţe instructive bayate pe logica obiectivă a disciplinei. formarea independenţei de a lucra metodic şi dezvoltarea Eului elevilor.organiza învăţarea înseamnă a găsi metodele cele mai adecvate. îndeosebi cu părinţii şi la concepţia după care atât profesorii. Herbart crede că rolulde educator al profesorului este acela de a forma caractere. vor rămâne 9 . profesorul se găseşte într-o strânsă interdependenţă cu colegii. a respectului pentru realizări. Cele trei laturi ale influenţei educative: învăţarea socială. cât şi elevii formează împreună o comunitate şcolară. a crea o atmosferă prielnică studiului. cu directorii şi alţi educatori.

faţă de modalităţile didactice căzute în desuetudine. Competenţa comunicativă ar fi o altă trăsătură importantă a profesorului ideal. sensibil.întâmplătoare atât timp cât se rezumă la acţiuni separate şi necoordonate. consider necesară o pregătire de specialitate înalt calitativă. pentru a putea merge în faţa unei clase de elevi. deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face şi din plăcere. fie ea tradiţională. pentru ca prin întregul său comportament. deoarece consider că nu toţi elevii sunt genii şi pricep din prima. fie modernă. imaginativ. faţă de şabloane. CALITĂŢILE PROFESORULUI IDEAL ŞI MOTIVAREA OPŢIUNII PENTRU ACESTEA În opinia mea. profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi. care îndrumă eforturile receptive ale elevilor. să introducă în 10 . Profesorul trebuie să fie un ghid. chiar dacă. şi nu structura în sine a acesteia . De aceea este nevoie de un consens al atitudinilor şi al acţiunilor pedagogice. Ce folos să aibă un solid bagaj de cunoştinţe. Răbdarea este după părerea mea o condiţie esenţială a unui profesor. uneori acestea sunt suprasolicitate oficial. inteligent. A doua condiţie necesară este înclinaţia spre această meserie. un ghid competent.5. cu elevat gust estetic şi amabil. În primul rând. Este inadmisibil ca atunci când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască materia pe care o predă şi să fi limitat la manual. 1. pentru că în general vorbind. dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-şi expună opiniile şi gândurile? Profesorul trebuie să fie creativ. Trebuie să fie ingenios. să nu fie obedient. până la pierderea identităţii sale profesionale. profesorul este factorul determinant al succesului unei lecţii.

Profesorul ideal trebuie să abordeze studiul obiectului pe care-l predă. Orizontul lui cultural-artistic trebuie să fie întins şi să-i permită a stabili. mai rău. să sensibilizeze elevii şi astfel să creeze condiţiile necesare realizării comportamentelor unei educaţii implicite. posomorât.lecţie dimensiunea estetică. Nu îmi pot imagina un profesor opac faţă de universurile sensibile ale operelor. simţul critic. Alte calităţi : -echilibru intelectual. autoritatea firească -modestia. ale căror limbaje trebuie să-i fie accesibile. luciditatea faţă de sine -adaptabilitatea la cerinţele elevilor -tinereţea spiritului -amabilitatea. singura validă sub aspect psiho-pedagogic şi didactic. 11 . mintal. nervos -curiozitate intelectuală -spiritul şi gustul observaţiei. refractar comunicării libere şi deschise cu discipolii săi. spontan. afecţiune pentru copil -capacitatea de a chestiona şi aprecia corect valoarea răspunsurilor -capacitatea de a depăşi rutina şi căutarea de noi căi şi mijloace didactice -profesorul. referiri la artele conexe. factor de decizie în managementul disciplinei de specialitate şi al lecţiei Comportamentul pedagogic al profesorului se manifestă atât la nivelul sistemului social de educaţie şi învăţământ cât şi la nivelul clasei de elevi. buna dispoziţe. ci ca mijloc de realizare a obiectivelor educaţionale. rece şi distant în relaţiile cu elevii sau. nu ca scop în sine. înţelegerea.

ceea ce ar însemna o remuneraţie pentru activitatea depusă care să-i permită un trai decent. cu o creştere economică durabilă.1. cu asigurarea protecţiei mediului înconjurător pentru generaţiile viitoare. Programul Învăţare pe tot parcursul vieţii are următoarele obiective specifice: 12 . numit „Programul Învăţare pe tot parcursul vieţii”. CAPITOLUL II ÎNVĂŢAREA PERMANENTĂ 2. Obiectivul general al Programului Învăţare pe tot parcursul vieţii este de a contribui. DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE Decizia 1720/2006/EC instituie un program de acţiune comunitară în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii. În special. la dezvoltarea Uniunii Europene ca o economie avansată bazată pe cunoaştere. acesta are ca obiectiv stimularea schimburilor. astfel încât acestea să devină un reper mondial de referinţă în ceea ce priveşte calitatea.Părerea mea este că nu trebuie neglijată nici motivarea profesorului. prin învăţare pe tot parcursul vieţii. cooperării şi mobilităţii între sistemele educaţionale şi de formare din cadrul Comunităţii. locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o coeziune socială sporită.

atractivităţii şi accesibilităţii oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii existente în Statele Membre. (c) să faciliteze îmbunătăţirea calităţii. dialogul intercultural. (e) să ajute la promovarea creativităţii. servicii şi practici inovatoare. produselor inovatoare şi proceselor. (i) să întărească rolul învăţării pe tot parcursul vieţii prin crearea unui sentiment de cetăţenie europeană bazat pe înţelegere şi respect pentru drepturile omului şi democraţie. (h) să susţină dezvoltarea de conţinuturi. (g) să promoveze învăţarea limbilor străine şi diversitatea lingvistică. competitivităţii. ocupării forţei de muncă şi amplificării spiritului antreprenorial. bazate pe TIC. indiferent de situaţia lor socio-economică. precum şi schimbul de bune practici în domeniile vizate de Programul Învăţare pe tot parcursul vieţii. cetăţenia activă. (k) să încurajeze utilizarea optimă a rezultatelor. în scopul îmbunătăţirii calităţii 13 . (f) să contribuie la o participare sporită la învăţarea pe tot parcursul vieţii din partea persoanelor de toate vârstele. (j) să promoveze cooperarea în domeniul asigurării calităţii în toate sectoarele educaţiei şi formării în Europa. în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii. egalitate de gen şi împlinirea personală. inclusiv a celor cu nevoi speciale şi a grupurilor dezavantajate.(a) să contribuie la dezvoltarea unei învăţări pe tot parcursul vieţii de calitate şi să promoveze înalta performanţă. încurajarea toleranţei şi respect faţă de alte popoare şi culturi. inovarea şi o dimensiune europeană în sistemele şi practicile din domeniu. (b) să susţină crearea unui spaţiu european al învăţării pe tot parcursul vieţii. (d) să întărească contribuţia învăţării pe tot parcursul vieţii la coeziunea socială.

de la grădiniţe până la şcoli post liceale. Acţiunea se adresează cu precădere învăţământului preuniversitar. şi ale instituţiilor şi organizaţiilor furnizând sau facilitând acest tip de educaţie şi formare. acţiune a Programului SOCRATES. (c) programul Leonardo da Vinci. precum şi învăţământ şi formare profesională de nivel terţiar. 14 . inclusiv studii doctorale. care vizează nevoile de predare şi învăţare ale tuturor persoanelor implicate în educaţie preşcolară şi şcolară până la nivel de învăţământ secundar şi ale instituţiilor şi organizaţiilor furnizând acest tip de educaţie. care vizează nevoile de predare şi învăţare ale tuturor persoanelor implicate în toate formele de educaţie a adulţilor. care vizează nevoile de predare şi învăţare ale tuturor persoanelor implicate în învăţământ şi formare profesională. întregii comunităţi educaţionale: elevilor. şi ale instituţiilor şi organizaţiilor furnizând sau facilitând acest tip de educaţie şi formare. Programului Învăţare pe tot parcursul vieţii conţine o serie de subprograme sectorisle şi anume: (a) programul Comenius. Programul Sectorial COMENIUS.educaţiei şi formării. promovarea conştiinţei interculturale şi a inovaţiei în ceea ce priveşte metodele pedagogice şi tehnicile informaţionale. oricare ar fi durata cursurilor sau natura calificării. (b) programul Erasmus. . (d) programul Grundtvig. încurajarea învăţării limbilor străine şi a cooperării transnaţionale între şcoli. şi ale instituţiilor şi organizaţiilor furnizând sau facilitând acest tip de educaţie. are ca scop îmbunătăţirea calităţii şi consolidarea dimensiunii europene în educaţie. la un alt nivel decât cel terţiar. care vizează nevoile de predare şi învăţare ale tuturor persoanelor implicate în învăţământul superior formal.

În termeni generali. • plasează disciplinele predate în şcoală în contextul larg al patrimoniului filosofic.a. . • promovează cunoştinţe despre şi are deschidere faţă de alte culturi europene şi puncte de vedere diferite şi oferă elevilor şi studenţilor posibilitatea să le experimenteze.tuturor categoriilor de personal didactic. în mod nediscriminatoriu ambele sexe. minorităţile etnice şi de alt gen (incluzând în mod specific copii ai muncitorilor ce practică profesii itinerante. precum şi elevi cu nevoi educaţionale speciale. • abordează într-o manieră creativă problemele cu care se confruntă comunităţile educaţionale de-a lungul Uniunii Europene (cum ar fi lupta împotriva excluderii sociale. social şi economic european (precum şi naţional). asociaţiilor nonguvernamentale sau de parinti. • vine în întâmpinarea nevoilor tuturor elevilor şi include. necesitatea dezvoltării de abilităţi lingvistice practice.). interculturalitatea educaţiei. precum şi comunităţii locale. abilităţi şi atitudini necesare pentru a realiza o educaţie de înaltă calitate. de proiecte pentru formarea personalului didactic (Comenius 2) şi de reţele de parteneriat între proiectele de parteneriat şcolar şi proiectele privind formarea personalului didactic (Comenius 3). În context european. COMENIUS 2 susţine eforturile profesorilor şi ale altor categorii de personal implicate în educaţia preuniversitară în vederea dobândirii de cunoştinţe. aceasta înseamnă o educaţie care: • este bazată pe împărtăşirea de bune practici ale altor ţări europene. astfel. elevi cu abilităţi şi stiluri de viaţă diferenţiate. COMENIUS 2 abordează trei aspecte corelate ale educaţiei în Europa: 15 . utilizarea eficientă a tehnologiilor ş. cultural. Acţiunea sprijină iniţierea de Parteneriate Şcolare (Comenius 1). migranţi sau copii romi).

activităţi ce vizează perfecţionarea în metodologiile de predare a limbilor pentru toate categoriile de personal care predau limbi străine sau care predau alte discipline prin intermediul limbilor străine.activităţi ce combat excluderea socială a elevilor supuşi factorilor de risc. 16 . .activităţi menite să promoveze educaţia interculturală şi în particular lupta împotriva rasismului şi xenofobiei. avizaţi şi siguri pe sine.activităţi de introducere a dimensiunii europene în anumite discipline.promovarea utilizării în context educaţional a tehnologiilor comunicaţionale.activităţi de diseminare de bune practici şi împărtăşire a experienţelor de management şcolar şi consiliere.• îmbunătăţirea calităţii procesului de predare şi învăţare şi implementarea dimensiunii europene a educaţiei şcolare: . • promovarea conştiinţei interculturale în educaţia şcolară în Europa: . .activităţi menite să vină în întâmpinarea nevoilor educaţionale speciale ale elevilor. .activităţi ce promovează o mai bună conştientizare a diversităţii culturale. . . O atenţie deosebită va fi acordată strategiilor pedagogice ce se adresează nevoilor diverse ale elevilor şi care conduc la formarea unor vorbitori de limbi străine informaţi. .activităţi menite să îmbunătăţească metodele de predare sau să împărtăşească exemplele de bună practică. • promovarea calităţii în predarea limbilor Uniunii Europene: .

17 . precum şi a copiilor romi. Prin program sunt susţinute politicile statelor participante privind formarea pe parcursul întregii vieţi şi dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor favorabile integrării profesionale. Programul contribuie la promovarea unei Europe a cunoaşterii prin realizarea unui spaţiu european de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale.îmbunătăţirea abilităţilor profesorilor în ceea ce priveşte educaţia interculturală. indiferent de vârstă. contribuind la îmbunătăţirea accesului tuturor celor care.promovarea integrării copiilor muncitorilor migranţi.. care practică meserii itinerante. doresc să achiziţioneze noi cunoştinţe. Prin ERASMUS este sprijinită dezvoltarea dimensiunii europene a studiilor universitare şi postuniversitare. ERASMUS este parte a programului comunitar în educaţie SOCRATES şi cuprinde acţiuni destinate cooperării europene în domeniul învăţământului superior. a caracterului inovator şi a dimensiunii europene în sistemele şi practicile de formare profesională. GRUNDTVIG este o subcomponenă a programului SOCRATES II şi îşi propune întărirea dimensiunii europene în educaţie şi aplicarea principiului educaţiei de-a lungul întregii vieţi. Programul Leonardo da Vinci urmăreşte creşterea calităţii. capacităţi şi competenţe. . programul acoperind toate disciplinele şi domeniile de studiu.

în raport cu exigenţele învăţământului.2. 1 *** . metodică şi psihopedagogică a personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar. pentru maiştri-instructori. departamente şi catedre. prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic. pentru perfecţionarea de specialitate. c) colegii pedagogice şi licee pedagogice. prin facultăţi. e) case ale corpului didactic. precum şi în funcţie de necesităţile şi de interesele de perfecţionare a diferitelor categorii de cadre didactice. Activitatea de perfecţionare a personalului didactic este coordonată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se realizează în1: a) instituţii de învăţământ superior. pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a profesorilor.2. cu evoluţia diferitelor discipline de studiu. b) instituţii de învăţământ superior. d) unităţi de învăţământ de profil. pentru perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice a profesorilor. pentru formarea continuă a personalului didactic şi a personalului didactic auxiliar.Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare 18 . STATUTUL CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA În legătură cu perfecţionarea cadrelor didactice legea nr.128/12 iulie 1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare prevede că perfecţionarea pregătirii personalului didactic se realizează prin forme şi programe. cicluri de învăţământ şi profiluri.

Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare 19 . metodice şi psihopedagogice sau pentru obţinerea definitivării în învăţământ ori a gradelor didactice. simpozioane şi schimburi de experienţă pe probleme de specialitate şi psihopedagogice. de îndrumare şi de control. 1 *** . realizate la nivelul unităţii de învăţământ sau pe grupe de unităţi (comisii metodice. pentru perfecţionarea personalului didactic din palate şi cluburi ale copiilor. f) cursuri organizate de societăţi ştiinţifice şi de alte organizaţii profesionale ale personalului didactic.f) centre. organizate de instituţii de învăţământ superior. asigură organizarea şi realizarea perfecţionării personalului didactic. potrivit metodologiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării. împreună cu instituţiile şi unităţile prevăzute la alin. (2). d) forme de perfecţionare prin corespondenţă (învăţământ la distanţă). potrivit opţiunilor participanţilor. b) sesiuni metodico-ştiinţifice de comunicări. pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului de conducere. combinate cu consultaţii periodice. institute şi alte forme instituţionalizate. (3) Inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic. e) cursuri fără frecvenţă. g) Palatul Naţional al Copiilor. catedre şi cercuri pedagogice). c) stagii periodice de informare ştiinţifică de specialitate şi în domeniul ştiinţelor educaţiei. în conformitate cu prevederile legii. g) cursuri de perfecţionare a pregătirii de specialitate. precum şi tabere şcolare. Principalele forme de organizare a perfecţionării personalului didactic din învăţământul preuniversitar sunt1: a) activităţi metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice.

la un program de perfecţionare. i) burse de perfecţionare şi stagii de studiu şi de documentare. j) cursuri postuniversitare. 1 *** . de desfăşurare. e) activităţi practice în domeniul specialităţii. b) informare pedagogică. psihologică şi sociologică. realizate în ţară şi în străinătate. Personalul didactic. de evaluare şi de finanţare a activităţilor de perfecţionare a pregătirii personalului didactic şi de obţinere a definitivării şi a gradelor didactice sunt stabilite prin metodologia aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. k) doctorat. de îndrumare şi de control participă. d) informare în domeniul legislaţiei generale şi şcolare. de îndrumare şi de control. precum şi personalul de conducere. potrivit unor programe specifice. Programele de perfecţionare cuprind1: a) informare ştiinţifică de specialitate. pentru personalul de conducere. Modalităţile de organizare.h) cursuri de pregătire şi de perfecţionare pentru personalul de conducere.Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare 2 20 . o dată la 5 ani. c) informare metodică.Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare *** . Intervalul de 5 ani pentru participarea la programele de perfecţionare poate fi redus în următoarele situaţii2: a) când se produc schimbări esenţiale la nivelul programelor şcolare sau când se introduc noi metode ori tehnologii de instruire şi de evaluare. de îndrumare şi de control care nu are pregătire atestată în domeniul managementului educaţional. b) la preluarea funcţiei.

cu recomandarea consiliului profesoral. metodică şi psihopedagogică a persoanei respective. în limita locurilor stabilite de către organizatori. Pentru personalul didactic cu funcţii de conducere. de îndrumare şi de control în învăţământul preuniversitar se organizează stagii de pregătire şi de perfecţionare în domeniul managementului educaţional. La aceste cursuri pot participa şi alţi membri ai personalului didactic interesaţi.c) la solicitarea consiliului de administraţie al şcolii sau al inspectoratului şcolar. d) la propria solicitare. pe baza unor teste de aptitudini manageriale. 21 . în cazul în care se constată lacune în pregătirea ştiinţifică.

p. ci şi ca un mijloc didactic (integrate în predarea anumitor discipline).D.11 22 . CONSIDERAŢII GENERALE Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării schimbă perspectiva asupra practicii educaţionale. 1978. selecţionare şi recuperare a informaţiei. cu rol important în îmbunătăţirea calităţii predării şi amiliorarea procesului instructiv-educativ. ci şi cu însuşirea unor procese de învăţare mai puţin pasive şi mai autonome. obţinere. A. implementarea acestora fiind considerată drept una dintre cele mai importante probleme la inceput de secol XXI şi ridicată la rang de politică naţională. tratare. E.P. Bucureşti. adică le-a adoptat pentru că îi satisfac nevoile sale specifice. Tehnologiile informaţiei şi comunicării nu trebuie luate în considerare numai ca unul dintre elementele de conţinut ale învăţământului.se vor dezvolta aptitudini de creare..1 Un aspect important al politicilor naţionale în direcţia formării noilor generaţii este folosirea computerului ca suport pentru învăţare. “Cum se produc schimbările în educaţie: Contribuţie la studiul inovaţiei”. M. se va dezvolta creativitatea şi capacitatea de gândire structurată.. Se vor crea noi medii de învăţare 1 Huberman. Introducerea tehnologiei informaţiei şi comunicării nu vizează numai familiarizarea elevilor cu prelucrarea informaţiei. Cele mai durabile şi mai eficiente inovaţii sunt acelea pe care beneficiarul le-a asimilat.1.CAPITOLUL III UTILIZAREA DE NOI TEHNOLOGII ALE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII 3.

2002.cunoaşterea mijloaceloe curente de comunicare cu echipamente informatice. p.însuţirea principiilor comune care guvernează aplicarea informaţiei. Având certitudinea că tehnologiile informaţiei şi comunicării vor devenii instrumente de utilitate universală. cunoaşterea naturii. 1 Istrate. prelucrarea ei pentru comunicare. proprietăţile şi structurile informaţiei.stabilirea unor relaţii de cooperare cu colective de profil din alte ţări. Ar putea fi posibilconvertirea modelului interacţiunii educator-elev într-un model triunghiular educator-ordinator-elev. . este necesar să se dezvolte un mod de gândire şi comportament care va permite să se facă faţă oricărei noi cerinţe.formarea capacităţii de a identifica situaţiile în care este indicată utilizarea informaticii şi conceperea unor soluţii adecvate. Olimpus – “Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării în educaţie”.5 23 .dezvoltarea unei vederi de ansamblu asupra amplorii şi importanţei aplicaţiilor informaticii şi efectelor lor sociale şi economice asupra individului şi colectivităţii. . . Bucureşti.individuală şi în grup. Aceasta va implica o serie de obiective cum ar fi1: . . . etc. supravegherea şi controlul ei.dezvoltarea priceperii de a aplica noile tehnologii în activităţi ca stocarea şi căutarea informaţiei. Fiecare educator va trebui să capete o formaţie de bază în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării. . cu particularizări în elaborarea strategiilor curriculare.extragerea informaţiei de ultimă oră de pe reţelele informaţionale mondiale.

corelativ. însă cu atât mai mult trebuie luat în calcul în situaţia utilizării intensive a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării pentru dezvoltarea şi întreţinerea unui program de instruire prin Internet.ed. Cercetatorii americani de la Syracuse University din New York au dezvoltat. Michael B.Se urmăreşte astfel dezvoltarea unei culturi informatice înţeleasă nu numai ca o cunoaştere şi competenţă de specialitate. Modelul nu se referă specific la educaţia la distanţă. se subliniază în materialul prezentat pe Internet de cercetatori. COMPETENŢE DE UTILIZARE A TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII (TIC) Eficacitatea instructorului se află în strânsă legatură cu capacitatea de a utiliza toate formele de interacţiune posibile în contextul învăţării la distanţă şi.2. Aceste aptitudini de informare şi cercetare. ERIC Clearinghouse on Information and Tehnology. cu stăpînirea de către acesta a mijloacelor tehnologice particulare implicate. exhaustivităţii şi relevanţei sale pentru subiectul ce ne interesează. schema pe care o vom urmări pas cu pas. Definirea sarcinii 1 Eisenberg. cu justificarea pertinenţei. 3. fiecare educator participant la un program de educaţie la distanţă prin Internet: 1. după setul de aptitudini Big Six (Eisenberg & Berkowitz). este de aşteptat să le demonstreze fiecare elev în timpul studiilor şi. ci şi ca o nouă orientare şi raportare la realitate. 1996. o schemă1 ce include categorial competentele în folosirea computerului pentru manipularea informaţiilor.gov/databases/ERIC_Digests/ed392463.html 24 . am adauga. & Doug Johnson – “Computer Skills for Information Problem-Solving: Learning and Teaching Tehnology in Context”. în ciuda dimensiunilor sale considerabile. http://www.

comunitare şi ale institutelor de cercetare. Acest nivel include dezvoltarea unei întrebări pentru cercetare sau stabilirea perspectivei din care se va analiza o problemă. e-mailul şi software pentru reţele locale pentru a iniţia discţtii pe anumite subiecte şi pentru a îndeplini sarcini prin cooperare la nivel local. e. să folosească conferinţele on-line. b. să folosească conferinţele on-line. diverselor sarcini şi pentru informare. elevii şi profesorii vor fi capabili să: a. incluzând bazele de date. e-mailul şi software pentru reţele locale pentru a comunica pe verticală sau pe orizontală în privinţa conţinutului materialelor. să folosească e-mailul şi grupurile de discuţii on-line (listservs. În perspectiva deschisa de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării. trebuie luate în considerare toate sursele posibile şi dezvoltat un plan de căutare şi selectare a informaţiei. newsgroups) pe Internet pentru a iniţia discuţii pe anumite subiecte şi pentru a îndeplini sarcini prin cooperare local sau global. resurse pe CDROM. Strategii de căutare a informaţiei Odată formulată sarcina. resursele on-line de pe Internet comerciale. 2. newsgroups) pe Internet pentru a comunica în privinţa conţinutului materialelor. Elevii şi profesorii vor fi capabili să: a. 25 . c. să folosească e-mailul şi grupurile de discuţii on-line (listservs. diverselor sarcini ţi pentru informare. definirea problemei şi identificarea tipului şi cantităţii de informaţie necesară. să folosească programele speciale pe computer pentru definirea sau redefinirea problemei. guvernamentale. să aprecieze valoarea în context a diferitelor tipuri de resurse digitale pentru colectare şi stocare de date. d.Primul pas constă în recunoaşterea nevoii de informare.

listservs. căutare de informaţii şi rezolvare de probleme. Elevii şi profesorii vor fi capabili să: a. tehnologii audio si video). baze de date comerciale şi servicii on-line. newsgroups etc. gopher. scanere. precum şi resurse comunitare. c. tipul de asistenţă şi informaţiile de care se poate beneficia de la persoanele care lucrează în centrele media din biblioteci. să localizeze şi să folosească informaţiile şi resursele disponibile în afara şcolii. c. Internet Explorer sau alt browser. WWW prin Netscape. CD-ROM.b. staţii de lucru pentru multimedia. surse de tip text. să identifice şi să aplice criterii specifice pentru evaluarea resurselor electronice digitale. Accesul şi localizarea informatiilor După determinarea priorităţilor de căutare. 26 . cataloage cu acces public. index de periodice. să aprecieze necesitatea folosirii e-mailului şi grupurilor de discutii online (listservs. să localizeze şi să folosească adecvat tehnologiile disponibile local în biblioteci sau centre universitare (catalog on-line. să localizeze şi să folosească informaţiile şi resursele disponibile prin reţele locale ce functionează la nivelul instituţiei şcolare între laboratoare. să folosească un computer pentru a realiza grafice şi proiecte pentru planificarea activităţilor studenţeşti de grup pentru cercetare. informaţiile trebuie identificate într-o varietate de forme de stocare şi accesate. academice sau guvernamentale). să cunoască rolurile. centru local de cercetări etc. d. prin Internet (newsgroups. d. situri ftp.) pe Internet ca resurse în căutarea informaţiilor în contextul sarcinii de rezolvat. bibliotecă. b. terminale on-line. 3.

instrucţiuni şi manuale de utilizare. studenţii şi educatorii trebuie să parcurgă materialele pentru a le determina importanţa pentru temă şi apoi să extragă informaţiile relevante. almanahuri etc. apoi completarea citatelor cu datele de identificare ale sursei. download. conectare şi operare cu tehnologiile informaţiei si ale comunicării pentru accesarea informaţiilor şi citirea ghidurilor şi manualelor asociate cu acest tip de sarcină. vizualizare. instrumentelor de cautare si comenzilor pentru Internet (motoarelor de căutare: Google.e. b. decompresie şi deschiderea documentelor de pe site-urile Internet şi din arhive. c. Yahoo.com etc. CD-ROM. listserv sau newsgroup. surse de referinţe biografice. să utilizeze instrumentele specifice şi sistemele de organizare ale surselor de informaţie electronică ca aplicaţii pentru găsirea informaţiilor specifice şi generale (index. cuprins.) disponibile în reţelele locale la nivel de instituţie sau pe Internet. Alta Vista. Aceasta necesită: a. să folosească Internetul sau reţelele digitale comerciale pentru contactarea experţilor în vederea beneficierii de diverse servicii. referinţe. h. dicţionare. să initieze şi să ducă la bun sfârşit o activitate de colectare de informaţii prin e-mail. 4. legături hipertext). Folosirea informaţiilor După identificarea resurselor potenţial necesare.). g. baze de date on-line. strategii de tipul logicii formale. inclusiv folosirea: • instrumentelor • de cautare si comenzilor pentru calculator neconectat. atlase. să folosească sursele de referinţe şi trimiteri (enciclopedii electronice. preluarea selectivă a informaţiilor de pe o sursă electronică şi introducerea într-un document personal (prin cut şi paste). 27 . f.

28 . g. crearea graficelor şi imaginilor cu ajutorul computerului şi folosirea acestora în prezentări tipărite sau digitale variate. c. clasificarea şi gruparea informaţiilor folosind un procesor de texte sau un sistem de gestiune a bazelor de date. g. bazelor de date şi programelor de statistică pentru procesarea şi analizarea datelor statistice. demonstrând şi aplicând aptitudini elementare de tastare sau tehnoredactare (viteza cel puţin egală cu cea a scrisului de mână). 5. b. Sintetizare Elevii şi educatorii trebuie să ştie să organizeze şi să comunice rezultatele activităţii de informare. adică: a. d. folosirea utilitarelor de prezentări (PowerPoint. folosirea unui editor de texte sau a unui program special de publicare pentru crearea şi printarea materialelor. preluarea şi înregistrarea pe suport a adreselor/ locaţiilor surselor digitale ce au fost citate. f. e. generarea graficelor.d. preluarea datelor din bazele de date pentru crearea propriilor baze de date. crearea de produse multimedia şi hypermedia cu aparatură audio şi/sau video digitală. folosirea foilor electronice de calcul. analizarea şi filtrarea informaţiilor de pe suport digital relevante pentru sacina de îndeplinit. apoi introducerea acestora corect în subsoluri de pagină sau bibliografii. f. HyperStudio sau Aldus Persuasion etc.) pentru crearea prezentărilor pe computer. folosirea unui procesor de texte pentru însemnări şi notiţe. e. tabelelor şi diagramelor folosind programe pe calculator.

note de final şi bibliografii. 29 . f. înţelegerea şi respectarea “etichetei” în folosirea poştei electronice. folosirea comunicaţiilor prin e-mail.h. aplicarea principiilor etice şi legale în legatură cu plagiatul şi drepturile de autor. evaluarea de conţinut şi evaluarea formei prezentărilor electronice. c. ftp etc. software de modelare matematică etc. aplicaţii pentru asistenţă în desenare. sarcinilor îndeplinite şi pentru informare. i. grupurilor de ştiri şi altor servicii şi funcţii de pe Internet. pentru preluare la distanţă de informaţii şi fişiere. Evaluare Elevii şi educatorii pot evalua munca proprie sau pot fi evaluaţi de către alţii: a. d. crearea paginilor Web şi site-urilor folosind limbajul de marcare hipertext (HTML) sau convertind documente prin programele de editare de text. k. newsgroups) pentru a comunica cu profesorii şi cu alţi elevi în privinţa performanţelor proprii. j. folosirea poştei electronice şi grupurilor de discuţii online (listservs. 6. b. reflecţii privind folosirea resurselor electronice şi instrumentelor digitale de prelucrare a informaţiilor în procesul desfăşurat. citarea corespunzatoare a surselor electronice de informaţii în note de subsol. folosirea spelling-ului şi utilitarului de verificare gramaticală dintr-un procesor de texte sau alte programe pentru a edita şi revizui textele alcătuite. folosirea aplicaţiilor pe computer specializate pe prelucrări specifice: • • • programe pentru compunere de muzică. e.

10 30 . Resurse pentru activităţile în clasă 1 EURYDICE –“Reteaua de Informare despre educaţie în Comunitatea Europeană .Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană şi în statele AELS/SEE”. 3. în special cea tehnologică. 1997 2 Istrate. Se precizează necesitatea unei reexaminări a procesului de formare a educatorilor şi reevaluarea priorităţilor într-o societate a cărei evoluţie. UTRILIZĂRI CURENTE ALE NOILOR TEHNOLOGII ÎN EDUCAŢIE Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării se pretează la nenumărate tipuri de aplicaţii în instruire. La activităţile de predare-învăţare aceste instrumenteîndeplinesc unul dintre următoarele roluri2: • resurse pentru activităţile în clasă. Editura Alternative. în care se prezintă structura şi conţinutul cursurilor de perfecţionare. una dintre cele mai consistente teme o reprezintă utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării. cunoaşte o accelerare puternică.3. în beneficiul direct sau indirect al celor care învaţă. • suport în activitatea didactică.Într-o lucrare recentă1 privind formarea continua a cadrelor didactice în ţările din Uniunea Europeană. Cu atât mai mult într-un mediu de învaţare bazat pe noile tehnologii. Bucuresti. Bucureşti. Olimpus – “Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării în educaţie”. p. cadrele didactice ar trebui să demonstreze o mare parte din competenţele (amintite mai sus) în folosirea computerului pentru manipularea informaţiilor. • ajutor în activitatea elevilor şi studenţilor. 2002.

- materiale video interactive . programe speciale de notare. foilor de calcul. pachete pentru analiză statistică şi instrumente pentru management asistat de calculator. programe de authoring multimedia sau hypermedia. - pregătirea şi realizarea prezentărilor informative şi formative – presupun utilizarea instrumentelor de grafică. scenarii de tip problem-solving. tutoriale. - înregistrarea progresului elevilor şi analiza datelor – includ programe de gestiune a bazelor de date. exemple. prezentări de materiale şi programe informative.includ software creat pentru diverse activităţi de training şi instruire. software de prezentare (Power Point). simulări. 31 .Aceste aplicaţii se adresează direct celor care învaţă pentru a-i ajuta să-şi însuşească informaţii sau să dobândească anumite competenţe prin demonstraţii. tutoriale interactive – toate pe CD-ROM sau disponibile pe Internet. calcul tabelar. Exemplele includ tehnologiile ca suport pentru următoarele tipuri de sarcini: - pregătirea şi printarea materialelor didactice – presupun folosirea procesoarelor de text şi sistemelor DTP pentru realizarea testelor. simulări.. diplomelor. aplicaţii. etc. - cursuri pentru educaţie la distanţă. sisteme de prelucrare video. Suport în activitatea didactică Cadrele didactice utilizează tehnologiile informaţiei şi comunicării pentru realizarea materialelor suport de lecţii sau pentru organizarea mai eficientă a clasei şi timpului. Pentru exemplificare menţionez: software educaţional – cuprind aplicaţii drill and practice. programe de tipul problem-solving. combinaţii între acestea.

baze de date. 3.- organizarea timpului – presupune instrumente de planificare a timpului. dezvoltarea produselor şi prezentărilor – se folosesc utilitare grafice. asistenţă pentru sarcinile de învăţare / asimilare în diverse domenii – se referă la sistemele CAD. editoarele mizicale. realizare a orarului şi calendarelor de activităţi. simulatoare. ajutor în realizarea proiectelor de cercetare – presupun referinţele la enciclopedii electronoce. Cele mai populare aplicaţii sunt: redactarea temelor în toate ariile curriculare – elevii şi studenţii utilizează procesoarele de text şi sistemele DTP pentru aceste tipuri de sarcini. iar succesul din practică mai degrabă constituie apanajul unui spirit căutător decât urmarea unor norme rigide de aplicare. Instrumente pentru cei care învaţă Aceste resurse bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării sunt utile pentru elevi şi studenţi în realizarea rapidă. sisteme online. programe de authoring multimedia / hypermedia. software de prezentare. Categoriile generale de mai sus încearcă să surprindă şi să clarifice aria de impact a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării în educaţie. EDUCAŢIA LA DISTANŢĂ PRIN INTERNET 32 . sisteme de prelucrare video. facilă şi eficientă a sarcinilor de muncă individuală.4.

modularizarea cursurilor sunt părţi ale aceleiaşi transformări de structură a procesului de învăţământ. reţele 33 . educaţia pe tot parcursul vieţii putea fi privită ca o opţiune pentru o vârstă cu mai mult timp liber. Acumularea de credite şi transferul.Conceptul pregătire pentru viaţă. învăţământul la distanţă se constituie ca o varietate între modelele educaţionale. În general. care foloseşte tehnologiile pentru a face posibile noi abordări ale procesului de predare-învăţare. care a constituit multă vreme un obiectiv major al sistemelor educative din întreaga lume. în acord cu variatele cereri ale consumatorilor care plătesc pentru module educative ajustate pe propriile nevoi. definiţiile date de instituţiile de specialitate converg în a accepta că se vorbeşte despre educaţie la distanţă atunci când profesorul şi studentul (studenţii) sunt separaţi prin distanţă fizică şi tehnologia (audio. video. Ofertele de educaţie şi pregătire au devenit segmentate şi diversificate.. Educaţia la distanţă este doar o expresie a acestei noi orientări spre consumator a diverselor instituţii de pregătire. Cu treizeci de ani în urmă. fezabilitatea sistemului etc. a devenit redundant în perspectiva deschisă de uriaşele transformări din societate datorate schimbărilor din tehnologie şi economie. Dincolo de micile controverse referitoare la necesitatea implementării. Acum a devenit o necesitate.

studentul trimite prin fax.edu/ evo/dist1. îmbinată uneori cu comunicarea faţă în faţă. material tipărit). 1 Engineering Outreach Staff de la Universitatea Idaho. la tehnologii audio. clasare şi orientare tutorială pe problemele subiectului.org 3 Istrate. fără a constrânge agenţii activităţii la coprezenţă sau sincronicitate. Ed. Noile medii de învţare disponibile în programele de educaţie la distanţă diferă foarte mult de cele tradiţionale." Definim educaţia la distanţă3 (sau educaţia virtuală) ca o experienţă planificată de predare-învăţare. video sau noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării.uidaho. produsul muncii sale spre corectare. O excelentă definiţie cu valoare operaţională o dă Consiliul pentru Educaţie şi Instruire la Distanţă2: "Educaţia la distanţă presupune înscrierea şi studiul la o instituţie de instruire. „Educaţia la distanţă. organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie. Boto. Proiectarea materialelor”.detc. integrarea tot mai amplă a noilor tehnologii informatice şi de comunicare în procesul de învăţământ. 2000. p. Agata. Olimpius. acest schimb asigurînd o relaţie student-profesor personalizată. de la material tipărit (prin corespondenţă). care asigură materialele didactice pregătite într-o ordine secvenţială şi logică pentru ca studenţii să studieze pe cont propriu. este folosită pentru instruire1.de calculatoare. mail. sau computer către instructori calificaţi. Medierea se realizează prin modalităţi diverse. Sarcinile corectate sunt înapoiate. De aceea. La sfârşitul fiecărei etape. din ghidul: “Distance Education at a Glance” [online] http://www.13 34 .ani.html 2 Consiliul pentru Educaţie şi Pregătire la Distanţă (DETC) [online] http://www.

atât a predării. întrucât noile medii de învăţare disponibile prin aceste noi tehnologii diferă fundamental de predarea şi învăţarea în tradiţionala sală de clasă. însuşirii de cunoştinţe. accesul la o multitudine de alte resurse disponibile prin worl wide web şi integrare unei varietăţi de medii de învăţare sunt avantaje care fac posibilă o motivare crescută şi o angajare mult mai activă a studentului în învăţare. Utilizarea în învăţământa acestor noi tehnologii. În timp ce necesitatea de familiarizare permanentăcu noile facilităţi pe care tehnologia le aduce şi costurile ridicate ale implementării ei.necesită o reconsiderare profundă a didacticii contemporane. în unele cazuri rare. cât şi a învăţarii. un program special. permite cursanţilor să acceseze informaţiile în ritmul propriu de asimilare. respectiv. Cursurile suport sunt stocate pe un computer într-o formă specifică şi un navigator uzual pentru Internet sau. Un tip de predare-învăţare la distanţă. care câştigă teren pe zi ce trece. Flexibilitatea crescută a materialelor şi posibilitatea de aducere permanentă la zi şi cu costuri minime. Materialele de învăţare sunt prezentate 35 . Învăţarea cu materiale pe suport informatic se individualizează de modalităţile tradiţionale de învăţare şi printr-o serie de avantaje şi dezavantaje pe care le prezintă această tehnologie. pot constitui piedici importante pentru instrucţia la distantă. este educaţia prin Internet. determină schimbări radicale la nivelul fiecărei componente a procesului didactic. Însă experienţa altor ţări ne asigură de faptul că participanţii la educaţia prin intermediul noilor tehnologii se familiarizează în scurt timp cu sistemul digital şi intră relativ curând în ritmul natural al transmiterii şi.

Bucureşti: Alternative. 1998. prin intermediul Web sitului. sunet. 36 . porţiunilor care se tipăresc şi care rămân în format electronic. imagine statică şi animată. unele prin linkuri (legături ) directe din situl de origine. • integrarea legăturilor cu tutorii şi cu alţi studenţi. grafică. flexibilitate pentru student în sensul posibilităţii alegerii numeros. la rândul lor alte pagini permit revenirea. Acest tip de materiale „fără suport pe hârtie” au o serie de avantaje1: • • • se înlătură necesitatea spaţiilor de depozitare şi personalului costuri de expediere reduse.40.într-o formă multimedia – prin îmbinare de text. • acces la materiale din alte sute de mii de surse. scurte filme. Andrei.şi în modul hyperlink – un model structural în care accesul la alte informaţii se realizează prin legături multiple de la o singură pagină. Ghid practic pentru educaţie la distanţă. aprofundarea prin accesarea altor pagini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri de informaţii. • • expedierea la student exact la timp în sensul accesului la integrarea unei varietăţi de medii de învăţare: text. imagine şi chiar scurte filme . sunet. material exact când şi unde este necesar. 1 Achimaş-Cădariu. p.

al cadrului didactic. în schimbarea mentalităţii cadrului didactic în ceea ce priveşte rolul pe care îl are în procesul de instrucţie. ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou. şi nu în ultimul rând. Sarcina educaţiei bazată pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării nu este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale. a educaţiei. spectru de performanţe. Educaţia la distanţă prin intermediul reţelelor de calculatoare (Internet) încearcă în plus faţă de alte modalităţi de educaţie la distanţă să materializeze o formă de schimb verbal care este cea a dialogului şi nu cea a simplei conversaţii. schimbarea ca indivizi.Inovaţiile în tehnologiile informatice permit reducerea distanţei temporale. în cooperarea cu comunitatea. absentă sau redusă până acum la cea mai simplă expresie a sa. în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură si civilizaţie. Reforma 37 . în orientarea părinţilor către dialog. introducând o dimensiune interactivă. CONCLUZII Nevoia de schimbare trebuie să se regăsească în folosul elevului. implicit. probabil superior. În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi.

Bucureşti. Alternative. Andrei. Psihologioe şcolară. prin statutul său. prin modul său de a gândi. Polirom. care să faciliteze sprijinirea dezvoltării individuale a elevilor. 1998 3. printr-un intelect prealabil. Academia Română Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”. Schimbarea mentalităţii personalului din educaţie reprezintă a altă finalitate a acestor demersuri.sistemului de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli cu o altă viziune. prin concepţia sa ideologică. 1998 2. ediţia a II-a. Finalitatea programelor de formare constă în dezvoltarea unor abilităţi. Cadrul didactic este pentru elevii săi un model de conduită şi de pregătire profesională. Ed. A. Consiliul pentru Educaţie şi Pregătire la Distanţă (DETC) [online] http://www. exercită asupra lor influenţe nu numai prin volumul de cunoştinţe pe care în transmite. Cadrul didactic.Univers.org 4.detc. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE 1. aceea de “agent al schimbării”. Bucureşti. fluid şi receptiv la nou şi la o continuă perfecţionare. Cosmovici. Ghid practic pentru educaţie la distanţă. competenţe profesionale ale personalului didactic. Achimaş-Cădariu. Dicţionarul explicativ al limbii române.. 2005 38 . într-un climat de respect faţă de aceştia. ci şi prin orizontul de cultură pe care îl deschide elevilor. prin îndatoriile şi obligaţiile ce îi revin capătă o nouă valoare. Ed. Ed.

Manualul de bune practici 39 . Bucureşti.gov/databases/ERIC_Digests/ed392463. Predescu.P. M. Cucoş. *******. Dottrens. Bucureşti. Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi reglementările ulterioare 17. Ion. ERIC Clearinghouse on Information and Tehnology.html 9.. Institutori ieri. Huberman. 2005 6. 1971 8. Eisenberg. http://www.. L. 1978 11. 1720/2006/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind instituirea unui program de acţiune în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii 16.5. Academiei.Sociologia educaţiei 15. educatori mâine. E. Ed. Personalitatea profesorului român. Proiectarea materialelor. Standarde profesionale pentru profesia didactică. A. Biblioteca Liceului Românesc.D. Educaţia la distanţă. Michael B. P. Bucureşti. Cum se produc schimbările în educaţie: Contribuţie la studiul inovaţiei.). Note de curs . Teodora. Sulea-Firu. Agata. Botoşani. Olimpius. Robert .. Istrate. 2002 12. Urea. Computer Skills for Information Problem-Solving: Learning and Teaching Tehnology in Context. 2000 13. Bucureşti. Decizia Nr. Psihopedagogia pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Roxana. Polsim. Adriana. Bucureşti. *******. Empatia şi relaţia profesor-elev. Bucureşti. Bucureşti. Ed. GLIGA . Polirom. 1939 14.ed. 1987 7. E. Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării în educaţie. Ed. Istrate. Constantin. Doug Johnson. David. Olimpus.. D. 1996. 2002 10.(coord. Ed. *******.

*******. www. nr. *******. 9-10/2007 19. Revista Didactica nova.ro 40 .socrates.18.