Prof. Marilena Enache Colegiul National ’’I.L.

Caragiale”, Ploieşti

OCHIUL-DEFECTE DE VEDERE CALCULAREA DIOPTRIILOR PENTRU CORECTAREA VEDERII A) OCHIUL OMENESC  Din punct de vedere anatomic ,ochiul este un organ deosebit de complex, prin intermediul căruia imaginile corpurilor se transformă în senzaţii vizuale.  Din punct de vedere optic, ochiul poate fi considerat un sistem optic centrat, deoarece are ţesuturi transparente care conduc lumina şi formează imagini reale pe retină.

      

Globul ocular are formă aproape sferică având diametrul de aproximativ 2,5 cm. Ochiul este compus din sclerotică si coroidă, ţesuturi subţiri , rezistente, în care se găsesc următoarele ’’piese optice”: Cornee Umoare apoasă Cristalinul Irisul Umoare sticloasă (vitroasă) Retina Nervul optic. Membrana exterioară a ochiului – sclerotica, este opacă peste tot cu excepţia porţiunii din faţă, care este un ţesut transparent de forma unei calote sferice,

1

66 δ (convergenţa minimă a cristalinului). Acomodarea ochiului este deci posibilă între: 2 . cu n=1. numite conuri şi bastonaşe.405 are formă lenticulară şi îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi o lentilă convergentă . Bastonaşele sunt specializate în perceperea luminii de intensitate slabă practic incapabile să distingă culorile. La lumină mai intensă irisul îşî micşorează pupila pentru a proteja retina. distanţă egală cu distanţa focală a acestuia: f=0. etc.015=66. Irisul este o membrană (ai cărei pigmenţi dau culoarea ochilor) care în centru are o deschidere circulară de diametru variabil numită pupilă. Cristalinul deci nu se poate bomba oricât şi de aceea obiectul poate fi adus doar până la o anumită distanţă minimă -distanţa minimă de vedere. Retina este o membrană subţire formată din celule senzoriale (terminaţii ale nervului optic). fum. ΔC = Cmax-Cmin. ceaţă. Pentru ΔC~4δ.ţesut transparent situat la 4 mm în spatele corneei. Ea protejează cristalinul de corpurile străine : praf. deosebindu-se de cele de sticlă prin aceea că are distanţa focală variabilă. cristalinul îşi micşorează distanţa focală.015 m C=1/0.  umoarea sticloasă(vitroasă) – mediu optic cu n=1. Lumina pătrunde în ochi prin cornee şi străbate cele trei medii transparente:  umoarea apoasă – lichid situat în spatele corneei . Conurile sunt specializate în perceperea luminii din timpul zilei.cu indice de refracţie n=1.33. imaginea unui obiect situat la infinit se formează pe retină la 15 mm de cristalin.sub care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retină. Când privim un obiect mai apropiat. Vedem obiecte aflate la distanţe diferite faţă de ochi datorită capacităţii de acomodare a cristalinului.33 ce conduce lumina pe retină. La ochiul normal. care percep lumina . Modificarea distanţei focale (deci şi a convergenţei) în scopul aducerii pe retină a imaginii se numeşte acomodare. Cristalinul este elementul esenţial din punct de vedere optic. Muşchii ciliari ai cristalinului prin contracţie sau extensie pot modifica raza de curbură şi deci distanţa focală.  cristalinul .numită cornee. capabile să dea senzaţii diferite pentru diferite culori. puterea de acomodare este normală. Valorile maximă şi minimă ale distanţei focale produsă de muşchii oculari în scopul aducerii pe retină a imaginii caracterizează o mărime numită putere de acomodare(notată cu A sau cu ΔC): A ═ 1/fmin – 1/fmax .

Ochiul miop are şi punctul remotum şi punctul proximum mai apropiate decât ochiul normal. Să analizăm prin doua metode modul de corectare a punctului remotum aflat la distanţa Xr (conform convenţiei geometrice de semne Xr <0). numită distanţa vederii optime δ. Metoda I : 3 . imaginea punctelor de la”infinit” se formează în faţa retinei. peste 15m ochiul priveşte fără acomodare). de una. dar văd foarte bine obiectele situate la distanţă mică de ochi. El nu poate vedea clar obiecte mai depărtate decât punctul său remotum. înţelegând o vedere scurtă (miopia) sau lungă (hipermetropia sau prezbitismul). este la infinit (practic. această putere de acomodare este mică. B. fie datorită bombării remanente a cristalinului. încă din copilărie. fie fiindcă ochiul e mai alungit. Retina f0 fc F X2 Distanţa focală mai mică decât la ochiul normal este rezultatul unei activităţi îndelungate. Deci miopii nu văd bine la depărtare . Acesta este un inconvenient major şi se corectează cu lentile divergente. două dioptrii. Un ochi normal distinge cele mai multe detalii ale unui obiect dacă acesta se află la o distanţă de aproximativ 25 cm. DEFECTE DE VEDERE Oamenii cu putere de acomodare mică se plâng că au vederea slăbită. MIOPIA Ochiul miop nu vede clar obiectele îndepărtate.  Un punct situat la o distanţă minimă-punctul proximum XP este de 10-15 cm la tineri şi aproximativ 25 cm la adulţi ( ochiul priveşte cu acomodare maximă). uneori se moşteneşte şi mai rar se capătă prin boală. Un punct situat la o distanţă maximă-punctul remotum XR care. la distanţă mică de ochi . La ochiul prezbit ca şi la cel hipermetrop sau miop. pentru ochiul normal.

Când priveşte obiectele mai apropiate. deci imaginea nu mai poate fi adusă pe retină. fie provine din naştere. 4 .Aplicăm formula lentilelor cristalinului. 1/f0 – 1/XR < 0 . cristalinul nu mai poate fi bombat. o distanţă focală mare (slăbeşte capacitatea de bombare a cristalinului). cu distanţa focală fc. (2) – (1) ⇒ Metoda a II-a: Lentila ochelarilor trebuie să formeze imaginea unui obiect aflat la ∞. datorită sclerozării muşchilor oculari. de unde cristalinul poate s-o fixeze pe retină. cristalinul păstrând . La defectul de prezbitism puterea de acomodare slăbeşte cu vârsta sau din cauza bolilor. 1 XR 1 ∞ 1 fo ⇒ fo ═ XR < 0. datorită obişnuinţei de a privi în depărtare . dar cauza se datorează fie bolii. fo < 0 ó lentilă divergentă. HIPERMETROPIA SI PREZBITISMUL Ochiul hipermetrop este mai “turtit” decât cel normal astfel încât focarul său se află în spatele retinei. aflat la distanţa X2 de retină: 1/X2 – 1/XR =1/fc (1) Sistemul de lentile format din cristalin cu distanţa focală fc şi ochelari cu distanţa focală f0. La defectul de hipermetropie se produc aceleaşi efecte. imaginea se formează în spatele retinei şi prezbitul nu mai vede clar . în punctul remotum. trebuie să fixeze pe retină un obiect situat la infinit: 1/X2-1/∞=1/fc+1/f0 (2).

Marian Şerban – Fizica – Editura Radical 2004. de unde cristalinul poate s-o fixeze pe retină. Anatolie Hristev – Probleme de fizică pentru licee. Editura Universitară ’’Carol Davila ”. 2. Bucureşti . bacalaureat şi admitere în facultaţi. Didona Niculescu – Complemente de fizică pentru liceu. Nicoleta Eşeanu. 5. 1999. Trebuie corectat punctul proximum. Constantin Ceacâr – Preparaţii de optica – Editura Universităţii din Bucureşti 1997. 5 .Xp Xo δ Xp>  δ BIBLIOGRAFIE: 1. Aurel Popescu. Doina Turcitu. 3.Xp Xp δ 0 (2) (2) – (1) ⇒ Deci hipermetropul şi prezbitul trebuie să poarte ochelari cu lentile convergente. 1999. Metoda a II-a: Lentila ochelarilor trebuie să formeze imaginea unui obiect aflat la distanţa δ (< 0) în punctul proximum. admitere – Editura Eficient 1997. care nu poate pune la punct pe retină imaginea obiectelor apropiate. IV – Editura APH. Magda Panaghianu. 1 Xp 1 δ 1 fo 1 fo δ . vol.Deci hipermetropia şi prezbitismul sunt defecţiuni ale cristalinului. 4. Octavian Rusu Fizica -Teste pentru admitere în învăţămantul superior . 1 X2 1 δ 1 fo 1 fc 1 fo 1 δ 1 Xp 1 fo δ . Cornelia Truţia.Jean Vinerşan. Metoda I: Aplicăm formula lentilelor cristalinului cu distanţa focală fc. bacalaureat. aflat la distanţa X2 de retină: 1 1 1 (1) X2 Xp fc Sistemul de lentile cristalin (fc) şi ochelari (fo) trebuie să pună la punct pe retină imaginea unui obiect situat la distanţa minimă de vedere distinctă δ = -25 cm (conform convenţiei geometrice de semne).

6 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful