You are on page 1of 2

Caracterizarea lui Gelu Ruscanu

Jocul ielelor a fost scris in mai multe versiuni in 1916 si 1918, dar versiunea definitiva apare in 1918. O alta versiune, intr-adevar definitiva dateaza din 1946. In versiunea autorului, piesa trebuia sa fie o drama a “dreptatii sociale, o drama a absolutului”. Actiunea se petrece in 1914. Subiectul se concentreaza pe ilustrarea conceptelor de justitie si iubire privite in modul absolut. Gelu Ruscanu este directorul ziarului socialist Dreptatea sociala. El este in posesia unor date compromitatoare despre Saru-Sinesti, ministrul justitiei, pe care vrea sa le faca cunoscute in numele justitiei si al adevarului. Gelu Ruscanu aflase insa aceste informatii dintr-o scrisoare de dragoste pe care i-o adresase Maria, sotia lui Sinesti si din care rezulta ca Sinesti ar fi devenit bogat prin uciderea unei matusi bogate, careia i-a distrus testamentul, devenind astfel unicul mostenitor. Pe parcursul dramei, aceasta invinuire ramane doar o supozitie. Pentru a se salva, ministrul va folosi cu multa abilitate santajul, reusind astfel sa scape chiar din mainile unui idealist cum este Gelu Ruscanu, oferind “la schimb” viata lui Petre Boruga. l9q10qr Gelu Ruscanu afla ca tatal sau, Grigore Ruscanu, punctul sau de sprijin moral si echilibru in viata comisese o frauda: delapidase bani din cauza unei actrite obscure, Nora. O ultima revelatie dureroasa o reprezinta constatarea faptului ca membri comitetului redactional accepta sa nu publice scrisoare in schimbul eliberarii lui Petre Boruga. Ruscanu afla astfel ca pe langa relativitatea iubirii dreptatea este de asemenea relativa, singurul absolut veritabil fiind acela al mortii. De aceea considera ca tatal sau prin gestul facut “a stat lucid in fata mortii…a ales intr-un act de constiinta”. Critica literara a sesizat cu promptitudine o realitate a textului camilpetrescian si anume insuficienta dialogului pentru implinirea sensului operei literare. Textul capata consistenta numai in prezenta indicatiilor autorului, foarte personale, care au facut adeseori din opera dramatica o pagina citita dar putin prezentata pe scena. George Calinescu afirma despre didascaliile lui Camil Petrescu ca “luate ca parte integranta din text, notele sunt excelente, fiind aici portrete si constructii de atmosfera, aici analize ale psihologiei de moment…aceasta analiza parantetica si subtila da mari satisfactii intelectuale, ramane insa straina cautatorilor de emotii vii”. Aceasta modalitate de construire a personajului este evitata in aproape toata opera sa dramatica. Si portretul lui Gelu Ruscanu, eroul dramei din Jocul ielelor, se contureaza intr-o lunga didascalie facuta de autor:”Gelu e un barbat ca de douazeci si sapte -; doua zeci si opt de ani, de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar daca face acte de energie. Are nevrozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste intotdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste, si asta ii da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume”. Portretul aminteste de SaintJust, campionul absolut al dreptatii supraumane, asa cum il numeste Penciulescu “raison-eurul” piesei, pe protagonist, prin analogie cu teribilul justitiar al revolutiei franceze. Directorul ziarului Dreptatea sociala, Gelu, este din aceeasi familie a eroilor camilpetrescieni insetati de absolut care traiesc drama spadei care nu se indoaie, din familia lunaticilor “care au vazut idei”. Drama eroului se face din impactul cu neputinta de solutionat dintre imperativul categoric al dreptatii absolute pe care il proclama, il apara si doreste sa-l promoveze si realitatea sociala. Gelu este suprauman intr-o lume subumana si doreste sa-i aplice acesteia tiparul utopic al unei lumi perfecte. In aceasta privinta poate ca cel mai bine il judeca Praida:”a avut trufia sa judece totul, s-a indepartat de cei asemenea lui care erau singurul lui sprijin…l-a pierdut orgoliul lui nemasurat”. Asemenea celorlalti eroi ai lui Camil Petrescu, in constiinta lui Gelu Ruscanu este o permanenta naruire de statui, de idoli. Isi cauta punctele de sprijin in dragoste, pe care o descopera insa imperfecta. Vede apoi lucruri si jocuri jucate numai pentru sine si-si cauta fagasul in lupta pentru o cauza care este dreptatea insasi, absoluta, fara privilegiati, o dreptate care este “deasupra noastra si este una pentru toata lumea si toate timpurile”.

pentru erou. un personaj care nu accepta o noua tabla de legi. din lumea pura si geroasa a ideilor. insetat de idei. dar care vizeaza o realitate utopica si nu una in devenire. Iubirea se supune aceluiasi tipar:”o iubire care nu este eterna. Uneori intuieste ca “morala pe care o proclamam nu e pe masura noastra”. De aceea demascarea crimei (presupusa dar nedovedita juridic) atribuite lui Sinesti este. Fiind suprauman pentru aceasta lume. Dar tiparul de idealitate pe care si l-a faurit “arhanghelul Dreptatii sociale” vizeaza un ideal gandit pur si static. ii aplica acesteia un tipar inuman. care “a vazut jocul ielelor”.Spirit lucid. Vine in lumea epocii prea de sus si prea de departe. Este un tipar suprauman format din linii drepte. este abstracta si inumana. Conform liniilor de forta ale acestuia. de aceea alege moartea:”adica totul…drama…Cata luciditate atata existenta si deci atata drama”. Gelu Ruscanu si-a faurit un tipar de idealitate pe care il aplica refuzand izolarea si detestand complicitatea. Inflexibilitatea absolutului il lasa descoperit in fata vietii. Legile sunt si ele nu ale oamenilor ci ale constiintei. Dar el ramane o sabie inflexibila. o persoana inabila. Intrebarea care se pune este daca e constient de acest lucru. a realitatii. un imperativ categoric. paralele. . ireconciliabile. Datoria lui e de a sanctiona chiar daca aceasta nu ar duce la mari schimbari “atat cat abate un bob de nisip albia unui fluviu”. Pe taramul vietii practice Ruscanu e un necunoscator. nu este nimic…”. chiar oamenii cand se iubesc cu adevarat devin supraoameni (“nu mai sunt oameni”) iar fericirea trebuie sa fie si ea durabila pentru ca altfel nu este fericire. justitia nu poate fi decat absoluta iar dreptatea nu are privilegiati.