You are on page 1of 27

CUPRINS 1.

Pilonii globalizarii
1.1. Conceptualizarea globalizarii 1.2. Corporatiile multinationale si ISD 1.3. Finantarea internationala 1.4. Comunicatiile si IT

2. Globalizarea si efectele ei
2.1. Educatia 2.2. Piata muncii 2.3. Globalizarea sociala 2.4. Mediul inconjurator

3. Globalizare = Americanizare ? 4. Locul Chinei in procesul globalizarii 5. Romania la ora globalizarii
5.1. Trecerea de la socialism la capitalism – primul pas 5.2. Integrarea in UE 5.3. Incotro ne indreptam ?

1

1.

Pilonii globalizarii

1.1. Conceptualizarea globalizarii
Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului (Wikipedia). Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi şi în economia mondială care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea aproape exclusivă la efectele comerţului şi în particular la liberalizarea comerţului sau la liberul schimb. De-a lungul timpului, numerosi oameni (specialisti sau mai putin specialisti) si-au spus propriul punct de vedere in ce priveste acest subiect „la moda” si voi prezenta in cele ce urmeaza cateva dintre idei. Globalizarea este integrarea la nivel mondial a pietelor financiare, statelor natiune si a tehnologilor in cadrul unei piete libere capitaliste la o scara nemaintilnita pina in prezent.(Thomas Friedman, Lexus si maslinul). Oameni pe intreaga planeta sint mai conectati intre ei ca niciodata inainte. Informatiile si banii circula mai repede ca niciodata. Bunuri si servicii produse intr-un loc din lume sint din ce in ce mai disponibile in toate partile lumii. Calatoriile internationale sint mai frecvente. Comunicatiile internationale sint un lucru obisnuit. (Keith Porter, director de comunicatii si producator de emisiuni radio pentru Stanley Foundation, SUA) Globalizarea economica este un proces istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului tehnologic. Se refera la cresterea continua a integrarii economiilor lumii, 2

de aceea. Din acel moment. nici evolutia. Cu alte cuvinte intr-un summum de locuri comune care se substituie procesului viu. Cel mai mare pericol pentru un concept nou este sa se transforme in cliseu. Asta inseamna deci ca nu exista doar un singur tip de globalizare iar efectele ei nu sunt tocmai izolate. Globalizarea este cumva ceea ce numesc "dezintermedierea politica". alaturate. exprimata prin fluxuri transcontinentale sau inter-regionale si retele de activitati. Substanta noului cliseu se compune din perceptii comune dar care. Anglia) Este lesne de observat faptul ca acest subiect naste multe dezbateri. termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si cunostinte(tehnologie) peste granite. oricat de promitatoare. de infruntari infricosatoare. de pericol si de oroare. el da impresia ca explica. real. fiecare teoretician avand o abordare oarecum subiectiva rezulata probabil din domeniul de activitate al fiecaruia. ceea ce se intampla intr-o regiune are. Iata asemenea perceptii comune: lumea se transforma cu rapiditate sub impactul progresului tehnologic. diplomat si scriitor) Globalizarea poate fi conceputa ca un proces(sau ansamblu de procese) care cuprind transformarea intr-o organizare spatiala a relatiilor sociale si tranzactiilor. evolutia lumii de astazi are loc pe o „directie americana” sau care topeste multe interese americane. profesori universitari de stiinte politice. seamana confuzie. Fiecare forma de organizare a lumii. mai devreme sau mai tarziu. Este un cuvint la moda. nu ofera o perspectiva veritabila asupra procesului despre care vorbim si nici despre fortele care ii alimenteaza evolutia. evolutia contemporana are 3 . Lumea statelor natiune bine constituita si suverane este de asemenea lumea mai multor razboaie mondiale. Cliseul aglomereaza aspecte distincte in aceeasi formula si. influenta si asupra altor regiuni ale globului. fara a-i mai surprinde sau reda nici complexitatea. (Fondul Monetar International). (David Held si Anthony McGrew. in fond. intr-o formula stereotipa. interactiuni si putere.datorata in special fluxurilor comerciale si financiare. adica slabirea tuturor structurilor intermediare intre problemele locale si indivizi. (Jean Marie Guehenno. de creatie. procesul de ofilire a respectivei notiuni si a interesului pe care l-a zamislit nu mai este decat o problema de timp. Incerc sa nu judec gresit globalizarea. are potentialul sau de libertate.

dezorganizat si autopropulsat. el se instaleaza din ce in ce mai puternic. Cliseul nu are nuante. Globalizarea este un alt nume pentru <noua dezordine mondiala>” (Zygmunt Bauman). Mai ales ca. nu exista – ceea ce este oarecum surprinzator – nici o teorie solida a globalizarii si nici o analiza sistematica a caracteristicilor ei definitorii” ( David Held.ceva haotic. o proba esentiala a folosirii cliseului in abordarea acestui fenomen este faptul ca. ca sursa a relelor acestui timp. in virtutea carora globalizarea este fie un proces in intregime pozitiv. Avem dea face cu un proces extrem de important caruia trebuie sa-i patrundem complexitatea si sa-i intelegem impactul asupra vietii noastre. In absenta unui proces de clarificare atat de necesar. El se caracterizeaza prin „absenta centrului. cum ar fi impactul sau politic. a unui pupitru de comanda. si care nu anunta lucruri bune. a unui consiliu de decizie. Odata instalate. Abordarea prin intermediul cliseului conduce. Numai ca aglomerarea lor fara discernamant faciliteaza un proces de amalgamare care nu ne ajuta sa ne limpezim cat de cat lucrurile. el opereaza cu alb-negru. Globalizarea reprezinta o directie esentiala a dezvoltarii contemporane. putin controlat. de fenomen nedefinit. fie in intregime negativ. neindoielnic. care induc o imagine edulcorata a procesului de care ne ocupam. Jonathan Perrato. asa cum remarcau autorii lucrarii Transformari globale. „in ciuda unei literaturi vaste si in continua crestere. Anthony McGrew. Daca acceptam ca este vorba despre un proces care ne modeleaza existenta. 2004). O respingere. in literatura de profil. De altfel. Ca sa putem judeca in mod echilibrat globalizarea. Iata o situatie care favorizeaza procesul de respingere a globalizarii. la abordari simpliste. asemenea abordari conduc la neglijarea altor probleme extrem de importante ridicate de evolutia globalizarii. Din orice unghi am privi lucrurile. Fiecare din asemenea propozitii comporta elemente de adevar reale. conceptualizarea adecvata a acestui proces este o nevoie imperativa. se perpetueaza si se accentueaza sensul globalizarii pe care ni-l transmite Zygmunt Bauman. atunci nimic nu este mai periculos decat sa purtam ochelarii cliseului cand ne ocupam de globalizare. David Goldblatt. cultural. ecologic. in viata reala. fie abordarile care zugravesc in negru globalizarea. dominante sunt fie viziunile hiperoptimiste. a unui birou managerial. statul national face din ce in ce mai putin fata problemelor ridicate de globalizare. este bine sa ne reprezentam cat 4 . cu necesitate am spune. psihologica. pentru ca.

Sunt autorii care vorbesc despre globalizare ca de un fenomen implinit. Ceea ce caracterizeaza aceasta orientare este in primul rand faptul ca anii de afirmare a globalizarii sunt considerati ca reprezentand o noua era in evolutia societatii umane. ca in oricare proces important. aurul. putem deosebi si curentul contrar. petrolul. In cazul acestora s-au organizat burse unde se stabilesc preturile momentului pentru toti cumparatorii si unde se fac tranzactiile importante. trei interpretari de mare impact social. in acelasi timp. Nu este vorba despre o deplasare fizica a marfurilor respective. Sunt cativa factori care faciliteaza acest proces: disparitia sau reducerea severa a barierelor vamale si diminuarea costurilor de transport. in special de ordin social. Piata globala inseamna extinderea la nivelul mapamondului a regulilor concurentiale.de cat clar marile interpretari ale acestui proces. daca nu chiar neaga atuu-urile globalizarii. In sfarsit. Este un demers stiintific foarte important. unde producatorii si consumatorii. pe baza cererii si ofertei. In literatura de specialitate. cel al pesimistilor. analistii care manifesta un supraoptimism in legatura cu posibilitatile si potentialul noului proces. el are o importanta conotatie psihologica. In literature de profil. se disting trei mari abordari ale acestui proces. 5 . intalnim si o linie de interpretare moderata. superoptimistii mai sunt denumiti si hiperglobalisti. ci doar de alegerea simbolica a unui loc. piata petrolului de la Rotterdam). Triumful pietei globale modifica esential regulile clasice ale jocului economic si politic international. Pentru bunurile prelucrate. cel care fie minimalizeaza. care ne modeleaza din ce in ce mai mult existenta si de care va trebui sa tinem tot mai mult seama in organizarea activitatii sociale. stabilesc preturile (de pilda. caracterizata prin promovarea unei abordari echilibrate in care sa se regaseasca si elementele de noutate aduse de globalizare dar si procesele costisitoare pe care le induce. Exemplul clasic de piata globala este cea instituita in cazul unor marfuri fundamentale. fie insista asupra consecintelor sale negative. O etapa impusa de procese noi. Astfel incat producatorii dintr-o regiune pot concura cu producatorii interni din alta regiune sau in alti termeni „cererea si oferta de bunuri functioneaza tot mai mult la nivel global: firmele furnizeaza bunuri in toata lumea si trebuie sa faca fata concurentei firmelor straine” (David Held et comp. o etapa cu totul distincta.. pentru ca oamenii nu se apropie cu placere de un fenomen nou pe care nu si-l reprezinta cat de cat limpede. 2004). cum ar fi graul.

O alta trasatura esentiala a acestei perioade distincte de care vorbesc hiperglobalistii este decaderea dramatica a statului din functiile sale: „Statul national – spune Ohmae – a devenit o unitate nepotrivita (unnatural). putem vorbi de o piata globala a automobilului. Deci avem de-a face cu granite care apar in mod natural (in sensul ca iau nastere in mod firesc.asemenea piete globale apar mult mai tarziu. ele nu sunt impuse de catre o constructie politica. ci urmeaza si consacra trasee si fluxuri comerciale. 2000). dar este limpede ca automobilele europene intra in concurenta cu cele americane sau japoneze atat in Europa cat si in oricare tara de pe glob. aceasta nu poate oricum dura sau rezista mult timp. Forma de organizare anacronica. Care ar fi caracteristicile statului regional? Mai intai. chiar disfunctionala pentru organizarea activitatii si conducerea treburilor economice intr-o lume fara granite” ( Kenicki Ohmae . nu constituie rezultatul unei activitati deliberate). ci desenate „de mana invizibila a pietii globale”. in virtutea unui scop politic. Pentru ca nimeni nu-si poate permite sa se izoleze de fluxul de inovatie al lumii. de fluxul normal al activitatii comerciale. Asemenea granite au o putere si o rezistenta de sine statatoare. statul national este treptat inlocuit de o noua identitate constituita pe baza legaturilor economice intense si naturale care se formeaza in diferite puncte ale globului. aceste noi entitati economice pot exista in interiorul aceluiasi stat national dar. In acest sens. intr-un mediu economic puternic concurential de care trebuie sa tina seama. coincid cu adevarate paternuri 6 . cu deosebire. cu aparitia unor solide retele de comert international dar mai ales cu presiunea concurentiala pe care marii producatori dintr-un domeniu sau altul o exercita asupra activitatii economice din respectivul domeniu. Chiar daca unul din marii producatori ar putea pune probleme unei protectii vamale. pentru ca nu preced. organic. Aceasta noua identitate poate fi numita stat-regional. Nu inseamna ca autoritatile nationale sau regionale nu sunt importante dar ele lucreaza intr-un context international. in perioada postbelica. ele sunt plasate la intretaierea dintre diferite state (parca punand si mai mult in evidenta lipsa de functionalitate reala a statului traditional). Aparitia lor este pusa in legatura cu intrepatrunderera dintre economiile nationale. Nu exista o piata a automobilului localizata. granitele unui asemenea stat sunt trasate de logica economica. Si in primul rand consumatorii.

ele pot aparea in interiorul teritoriului national (nordul Italiei. Ar fi cu totul gresit daca le-am considera un gen de creatie a schimbului de granita. statul regional ia nastere prin forta de iradiere a unui centru de mare efervescenta economica. In viziunea lui Ohmae. nu mai solicita eforturi financiare pentru a le proteja. ele mai prezinta un avantaj foarte mare: fiind naturale. de pilda. Forta lor consta in caracterul lor natural. cum este Hong Kong care formeaza un asemenea stat cu sudul Chinei. ele sunt in primul rand centre puternice de comert international. Uneori. In plus. 2000). statele regionale tind sa aiba intre 5 si 20 milioane de locuitori. el este obligat sa aiba cel putin un aeroport si cel putin un port care sa ofere cele mai moderne facilitati. sa se afirme si drept centre de inovatie. Limitele sunt insa clare: nu mai putin de un milion si nu mai mult de 50 sau 100 de milioane. dar suficient de mare pentru a justifica eforturile de modernizare a infrastructurii atat de necesara cand este vorba despre participarea economica la scara globala. o structura care foloseste cu anumita ingeniozitate vecinatatea teritoriala. deci nu mai solicita prezenta unor costisitoare forte de securitate si de aparare. „Cu alte cuvinte. cea dintre Vancouver si Seattle – The Pacific Northwest region state – cea dintre Toronto. In acelasi timp. el trebuie sa dispuna de o piata suficient de atractiva pentru firmele internationale care livreaza produse de marca pe piata consumului. Aici putem identifica o trasatura extrem de importanta a statelor regiune.ale activitatii economice.). „triunghiul cresterii” reprezentat de Singapore si insulele indoneziene vecine). „centura puterii” de pe coasta de est etc. statele regionale nu sunt caracterizate prin economiile lor 7 . Zone economice care apar in mod natural. Detroit si Cleveland – The Great Lakes region state. De aceea. sudul sau nordul Californiei. statele regionale sunt creatia economiei globale si sunt modelate de cerintele acesteia. Alteori. Ca numar de locuitori. „Legaturile principale ale statelor regionale tind sa fie cu economia globala nu cu tarile gazda” (Kenicki Ohmae. De ce asemenea marimi? Pentru ca un stat regional trebuie sa fie suficient de mic pentru a asigura cetatenilor sai un anumit standard economic si anumite interese de consum comune. De pilda. iar pentru aceasta trebuie sa promoveze activitati economice cerute de piata globala. dar cel mai adesea apar la intersectia mai multor state ( zona Alsacia Lorena. statele regionale nu tin seama de granitele si demarcatiile oficiale. neimpus de nimeni altcineva decat de activitatea economica derulata intr-o regiune.

ci mai curand de economii eficiente in ceea ce priveste consumul. in mod traditional. 70 procente din populatie sunt chinezi. problemele etnice. Diviziunea Nord-Sud nu mai este relevanta. pe disponibilitatea statelor sau regiunilor de a pune la lucru noile forte ale globalizarii. Este un proces care a fost posibil datorita valorificarii inteligente a noului context economic. In Singapore. rationeaza in virtutea unei logici economice. Intr-o asemenea lume. nu este neaparat un joc cu suma zero. la urma urmelor.de productie ( care. Aceasta destindere etnica nu mai reprezinta o sursa de preocupari pentru potentialii investitori. infrastructura si calitatea serviciilor profesionale”( Ohmae). care cauta consumatori cu putere de cumparare si o piata lipsita de tensiuni. guvernele nationale au un rol limitat. Ea este marcata. Acolo unde exista adevarate economii de servicii. Iarasi accentul cade pe pregatire. Apare limpede ca hiperglobalistii promoveaza o perspectiva economica. Dar in multe interpretari. de „curele de transmisie” pentru capitalul international. Activitatea comerciala bogata si moderna creaza suficienta afluenta pentru toata lumea. religioase si rasiale nu mai sunt asa de importante. poate fi asigurata de pe o baza de orice marime si livrata catre restul lumii). de pilda. dar nu s-au inregistrat tensiuni sau conflicte intre aceasta majoritate etnica si celelalte populatii care formeaza 30 de procente. Realitatea lumii contemporane ilustreaza o arhitectura mult mai complexa. regionale si globale. tendinta fundamentala a epocii pe care o traversam este denationalizarea. o piata globala instalata sau pe cale de a fi instalata. intre altele. apartineau lumii in curs de dezvoltare (Sudului) si care au facut sau sunt pe cale sa faca un salt in randul statelor dezvoltate (Nordului). statele natiune nefiind altceva decat „un mod tranzitoriu de organizare pentru administrarea problemelor economice”(Ohmae). Incoronarea acestei viziuni: o lume „fara granite”. Noua etapa despre care vorbesc hiperglobalistii genereaza si un nou pattern de invinsi si invingatori. aceasta nu este o legitate. In virtutea acestei interpretari. de „institutii intermediare” strivite intre cerintele locale. de a-si ordona propriile strategii in functie de o 8 . sau. Aceasta trasatura nu este intamplatoare. pe care o considera fundamentala in lumea de astazi. se pastreaza in limite acceptabile. Nimeni nu neaga faptul ca avem de-a face cu o polarizare accentuata intre invinsi si invingatori. in orice caz. datorita folosirii fluxurilor globalizarii in interesul propriei dezvoltari. de ridicarea a noi state care.

1996). De aceea. globalizarea este vazuta ca o noua varsta a societatii umane. cel putin cum apare ea „in conceptia celor mai extremisti adepti ai sai”. El va fi preocupat de stimularea comertului si investitiilor straine. fie consecintele sociale negative. 9 . radical. Din punct de vedere analitic. aceste concepte exprima cele doua sensuri ale notiunii de globalizare: sensul tare. In ultima vreme au crescut simtitor lucrarile care se raporteaza in mod critic la procesul de globalizare. Se poate spune ca statul este el insusi un actor al globalizarii. ci se redefineste „cadrul actiunii umane” ca atare(Albrow. nu numai statul si guvernele. Hirst si Thompson incearca sa introduca putina ordine intr-o dezbatere accentuat haotica propunandu-ne o distinctie intre doua notiuni considerate esentiale: economie globalizata si economie inter-nationala. vazute insa ca modalitati de intensificare a relatiilor dintre economii nationale distincte.realitate economica radical schimbata. isi asuma acest rol cautand sa-i minimizeze costurile. Deosebirea dintre cele doua concepte porneste de la rolul diferit acordat statului in cele doua viziuni. Dincolo de particularitatile intalnite la autori sau abordari de inspiratie ideologica diferita. Chiar daca notiunile mentionate pot exista si intr-o „combinate dezordonata”. In fapt. in care se transforma totul. „Cu cat am aprofundat problema. a globalizarii. si sensul mai slab care coincide cu ceea ce autorul numeste economie inter-nationala. In economia inter-nationala statul isi mentine prerogative foarte importante si conduce procesul de deschidere a economiei nationale catre cea internationala. fixat de catre notiunea de economie globalizata. Grahame Thompson. Exista in cadrul acestei orientari diferite abordari de factura liberala. cu atat mai superficiale si mai nefondate au devenit asertiunile celor mai radicali avocati ai globalizarii economice” (Paul Hirst. marxista sau conservatoare. si lucrarea respectiva este traversata de un „scepticism moderat” care ia forma unei contestari. relevand fie caracterul nefondat al multora dintre asertiunile sale. autorii considera ca instituirea aparatului conceptual pe care ni-l propun ar putea face lumina intr-o discutie confuza si din ce in ce mai redundanta. 2002). Autorii isi exprima chiar convingerea ca globalizarea „nu este decat un mit”. pe alocuri vehementa.

chiar dereglementarea acestora in spiritul logicii pe care o implica piata globala. Acest rol a fost indeplinit de Anglia in cadrul primei perioade de afirmare a economiei internationale (1870-1914). ca o conditie de izbanda. rolul statului este de a asimila cerintele procesului de globalizare. dar acest lucru apare nu ca ceva impus. Piata globala si logica ei sunt cele care dicteaza in aceasta economie. drept ceva asumat. Pilonii ei: Banca Mondiala. sa creeze organismele cooperarii si deschiderii.Cu cat actorii internationali se inmultesc. marcata de incheierea ultimei conflagratii mondiale. specializarea nationala si diviziunea internationala se impun ca forme de adaptare la o realitate extrem de dinamica. ci o piata mondiala deschisa. bazata pe natiuni comerciante. Globalizarea nu este ferita de contradictii. Aceasta este principala caracteristica a economiei inter-nationale: existenta unui stat activ. autorii subliniaza: „Opusul unei economii globalizate nu este o economie indreptata spre interior. Economia globalizata presupune. de aceea. 2002). de factori de risc. o importanta din ce in ce mai mica. reglementate mai mult sau mai putin de politicile publice si de agentii supranationale”(Hirst. Thompson. iar piata este putin sensibila la probleme sociale. Statul are. de a preveni procesele de inchidere nationala. este de a fi cat mai competitiv posibil” (Hirst. de priceperea de a mentine lucrurile intr-un anumit echilibru. toate create la initiativa SUA cu scopul de a stimula cooperarea. Mai ales ca transformativistii sesizeaza ca globalizarea genereaza „noi pattern-uri de stratificare sociala” in interiorul statelor dar si intre state. O alta caracteristica a aceleiasi economii: existenta unei superputeri care sa organizeze activitatea internationala intr-un anumit spirit. care devin actori economici esentiali. iar rolul sau este preluat de companiile multinationale. Competitivitatea este legea suprema a noului stadiu si ei trebuie sa i se subsumeze totul. ca natiune. activ in gestionarea problemelor nationale dar in spiritul si in sensul proceselor de globalizare. ci. dimpotriva. Thompson. 10 . Directia de evolutie viitoare depinde si de modul cum sunt gestionate aceste probleme. 2002). Organizatia Mondiala a Comertului. de capacitatea de a preveni mari discrepante. De aceea. de tensiuni interne. o subsumare si o subordonare a proceselor desfasurate la nivel national. firma sau individ. de SUA in cea de-a doua perioada. In ultima instanta. „Pietele globale nu pot fi controlate si singura cale de a evita esecul. Fondul Monetar International. in interpretarea celor doi autori.

cu corespondentele lor din strainatate cu care formeaza structuri specializate la nivel global. iar. pe de alta. crizele bancare si security s fraud – au creat si sustin aceste relatii”(Anne Marie Slaughter. organele legislative si cele executive au legaturi din ce in ce mai stranse cu omologii lor straini. structuri executive chiar si organe legislative creeaza o retea cu corespondentele lor din strainatate alcatuind o increngatura densa de relatii care constituie o noua ordine transguvernamentala. Statul trebuie sa se transforme pentru a face fata unor realitati complet schimbate. mai adecvate contextului sau mai depasite. crima organizata. din aceste retele. dar si state care cunosc un proces de marginalizare. Domeniile sale specializate devin mult mai mobile si au o dubla conexiune functionala: cu statul respectiv si. Conteaza mult peisajul social tensionat care rezulta in urma unei asemenea evolutii si care ne pune in garda sa fim mai precauti cand discutam despre viitor. In felul acesta statul se intareste. 2000). Aceste noi retele devin preponderente si formeaza substanta noului 11 . mai ales. din probleme care se internationalizeaza rapid. pe de o parte. Cu alte cuvinte. Aceste parti. considerand. cum ar fi tribunale.Sunt tari antrenate din ce in ce mai mult in ordinea mondiala indusa de globalizare si. ci cunoaste un proces de dezagregare in partile sale distincte din punct de vedere functional. spalarea banilor. prin urmare. Semnificativ pentru acest demers este abordarea promovata de Anne Marie Slaughter: „Statul nu dispare. Problemele internationale ale zilelor noastre – terorismul. agentii guvernamentale. ceea ce se schimba radical este modul de functionare a statului. ca el este singurul chemat sa evalueze si sa judece ceea ce se intampla in interiorul granitelor sale? Evident ca va cunoaste un proces de marginalizare si ca se va lipsi de noile instrumente si noile avantaje care decurg din existenta retelelor transnationale. Justitia dintr-o tara coopereaza cu justitia din celelalte state. de la cele de mediu. degradarea mediului. Are mai putina importanta daca aceasta traiectorie divergenta in evolutia statelor se datoreaza si propriilor strategii. in continuare. Statul isi desfasoara activitatea intr-un mediu alcatuit. pana la cele ale terorismului sau crimei organizate. integrate in aceasta ordine. Ce poate face statul daca se pastreaza in perimetrul clasic al suveranitatii si va limita domeniul sau de competenta doar la teritoriul national. pentru ca valorifica instrumente si posibilitati actuale si se modernizeaza. fiind somat sa se adapteze contextului actual.

2000). cu o mare capacitate de raspuns. un volum de sine statator dedicat de Analele Academiei Americane de Stiinte Politice si Sociale acestei teme. fara 12 . flexibil si modern. conceputa. pentru ca nu ar putea face fata unei realitati internationale complet schimbate. Beneficiind de efectele de retea. Daca ar ramane un sistem monolit si organizat intr-o viziune ierarhica. intrun mod traditional. „Aceste retele la nivel global vor intari statul in calitatea lui de actor de prima marime in sistemul international” (Anne Marie Slaughter. de fapt. Cei care ajung la concluzia declinului statului il definesc prin prisma suveranitatii sale. Slabeste acest nou proces importanta si semnificatia statului? Slaughter ajunge la o concluzie opusa celei a lui Ohmae. la randul ei. intrucat ea este abordata uneori in treacat sau tratata superficial. „suveranitatea este redefinita ca apartenenta la aceste retele care constituie substanta vietii internationale”. ci si suveranitatea evolueaza pe un traseu similar. Mai mult.transguvernamentalism. Suveranitatea insasi se cere redefinita in contextul relatiilor internationale contemporane. Tipica in acest sens ni sa parut a fi perspectiva conturata de catre Jay R. retelele transguvernamentale ofera chiar „un punct de referinta pentru arhitectura internationala a secolului 21” ( Anne Marie Slaughter. Mandle si Louis Ferleger in Prefata la lucrarea Dimensions of globalization. Suveranitatea semnifica astazi capacitatea de a patrunde in aceste retele si de a avea un cuvant de spus in cadrul lor. el si-ar diminua forta. in care pricipala realitate este constituta din internationalizarea problemelor cu care se ocupa. Cum ajunge autorul la o asemenea concluzie? Statul cunoaste un proces de adaptare la o lume mult schimbata. ca „putere absoluta in problemele interne si autonomie in relatiile cu celelalte state”. 2000). Ascensiunea globalizarii se asociaza in multe abordari cu evolutia tehnica spectaculoasa din ultimele decenii. indiscutabil. pregatit. Si totusi. Nu numai statul cunoaste un proces de dezagregare in componentele sale functionale. Este important sa subliniem o asemenea perpectiva. majoritatea autorilor preferand sa se concentreze asupra dimensiunilor politice ale globalizarii – subiect fara indoiala mai tentant si. de mai mare impact public. statul are posibilitatea sa se afirme ca o structura moderna. Numai integrarea in noul sistem de retele ii confera sansa de a deveni informat.

lumea de 13 . mediatice.. Prabusirea importantei distantelor a condus la alt concept. care. ci suspendarea legaturii univoce dintre un teritoriu si o problema. ci au si consacrat interdependenta dintre tari. Cum remarca si Zygmunt Bauman. & Ferleger. sa fim in masura sa comunicam aproape instantaneu orice operatie sau orice informatie in orice parte a globului.intelegerea suportului tehnic al globalizarii ne amputam sansele de a descifra componenta sa obiectiva si mai ales faptul ca acest proces afecteaza toate tarile. Fara indoiala. ea desemnand un proces sau o suita de procese care sunt nu numai prezente la nivelul intregului glob. in cazul nostru reprezinta economia mondiala. iar toate statele lumii sunt nevoite sa elaboreze strategii specifice de adaptare si valorificare a noii tendinte. Diminuarea importantei pe care a avut-o candva distanta geografica este rezultatul direct al acestor transformari tehnice. sa dispunem in momentul de fata de o „retea geografica a interactiunii umane”. regiuni. autorii considera ca globalizarea este un fenomen „istoriceste unic”. Globalizarea ne trimite prin natura termenului la o dimensiune fizica. politice. a posibilitatilor tehnice de a transmite o suma de bani. Ea „dispare” ca urmare a cresterii vitezei de circulatie. ca rezultat. nu putem vorbi de globalizare. geografica. globalizarea a devenit posibila” (idem). extinderea si generalizarea noilor retele informatice au creat nu numai instrumentele de comunicare rapida. distanta este un „produs social”. economice. „compartimentalizarea lumii” pe care le implica globalizarea sunt rezultatul unor prefaceri generate de afirmarea complexului de tehnologii microelectronice si informatice. ca a vorbi despre tendinte de globalizare in secolul al XIX-lea inseamna a estompa caracterul unic generat de noua baza tehnologica. puteri ale globului. 2000). L. o informatie si chiar o marfa dintrun colt in altul al globului. a biotehnologiilor si a noii stiinte a materialelor (Mandle. „Pe aceasta baza. Datorita unor evolutii tehnologice. fara a lua in consideratie prefacerile tehnologice care au facut sa ne eliberam de tirania distantelor. ca tendinta. partea nu numai ca nu mai poate fi analizata si tratata in mod separat de intreg. cel de deteritorializare. ceea ce semnifica nu disparitia importantei teritoriului. ci care domina sau sunt pe cale sa predomine activitatea la scara planetara. Pornind de la aceasta infrastructura noua si cu totul diferita. „Comprimarea timpului si spatiului”. raportul dintre parte si intreg se schimba radical. J. Raspandirea acestor tehnologii.

considerata a fi un fenomen specific ultimelor decenii ale secolului al XX-lea. mediatice care afecteaza pe toata lumea. avem sanse sa identificam caracterul in buna masura obiectiv al procesului de globalizare. Este rezultatul „unei transformari tehnologice de tip seismic”. sub presiunea. pentru ca ea traieste din ce in ce mai mult sub influenta. Iata cum descrie L. urmarea de fapt sa asigure un regim comercial liber si global pentru statele capitaliste. Substanta procesului era asigurata de aranjamente comerciale care sa diminueze taxele si. ci corporatiile. Mai importanta ni se pare concluzia subliniata de J. deci. Ele au realizat forta noilor tehnologii. Ferleger. ’60. ele le-au promovat. accelera sau incetini. potrivit careia globalizarea reprezinta ultima etapa in evolutia cresterii economiei moderne. Daca vom intelege astfel lucrurile.azi in ansamblul ei. procesul de modernizare s-a asociat strans cu diferite stadii ale evolutiei tehnologice. Thurrow acest proces: „Al doilea val al globalizarii nu este un proces pe care guvernele sa-l poata porni sau opri. de multe ori. Deja procesul este scapat de sub controlul guvernelor. care au reprezentat tot atatia pasi in realizarea unui „capitalism integrat”. Dar ea nu poate fi inteleasa separat de intreg. ele nu pot nici alege daca vor sau nu sa participe la el. a intregului. afirmat cu putere in anii ’90. se deosebeste prin cateva caracteristici. ghidata de decizii politice. care au si generat un nou tip de economie. noile materiale si biotehnologia). Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT). inclusiv. Caracteristica ei principala: a fost condusa de guverne. robotica. El are la baza afirmarea unor tehnologii (microelectronice. telecomunicatii. Lester Thurrow distinge doua etape. Prima etapa a avut loc in anii ’50. marile companii care actioneaza la nivel global. Declansat in urma cu peste 200 de ani. ele sunt noii vectori de progres. In toata aceasta perioada s-au adoptat masuri importante pentru liberalizarea comertului. Tarile subdezvoltate pot opta – pot refuza sa furnizeze forta de munca si infrastructura necesare pentru participare – dar aceasta inseamna implicit abandonarea propriului proces 14 . Actorii noului val nu mai sunt guvernele. daca vreti. nici nu il aproximam. generat de fenomene tehnologice. Al doilea val al globalizarii. costurile produselor respective. computere. ’70. lansat in anii ’60. Noutatea etapei pe care o parcurgem este conferita de „noua revolutie tehnologica” si potentialul ei de progres pe care. doua valuri in evolutia globalizarii. economice. Mandle si L. economia bazata pe cunoastere („knowledge-based economy”).

SUA erau singura tara spre care se indreptau 15 . el considera ca raspandirea diferitelor epidemii este o forma de interdependenta si exprima „cea mai veche forma de globalizare”. configurata de confluenta unor procese. Statisticile vorbesc si de migratia voluntara a 10 milioane de rusi spre Asia Centrala si Siberia. Deci avem de-a face cu o realitate noua. a Australiei cu 17 procente. peste un secol. cand populatia SUA a crescut numai pe seama imigrantilor cu 9 procente. Consideram ca nou cu adevarat in procesul globalizarii de astazi sunt consecintele intersectate pe care le induce intalnirea dintre fenomene noi. migratia europenilor catre alte continente a avut o amploare mult mai mare decat in secolul al XX-lea. Atunci este mult mai usor si mult mai simplu sa aflam precedente. deformeaza lucrurile: privesc globalizarea printr-o singura dimensiune. Varful acestui proces s-a consemnat in ultimul deceniu al secolului respectiv. Tarile dezvoltate nu pot nici macar opta. Este foarte important sa intelegem caracterul complex al globalizarii. 2000). spre Oceania si Africa. De pilda. Daca avem in vedere migratia ca dimensiune a globalizarii. Corporatiile lor s-au angajat intr-o economie globala. s-au restructurat deja pentru a se adapta acestei economiii globale si nu se pot reintoarce sa serveasca doar economiile nationale. considera ca intalnim manifestari ale globalizarii pe tot parcursul istoriei. fara de care nu putem sa ne reprezentam cat de cat exact fenomenul si evolutia sa. Daca avem in vedere globalizarea in dimensiunea sa comerciala. vom gasi ca ponderea comertului mondial in 1913 era egala cu cea din 1995. Nu putem privi globalizarea printr-o singura dimensiune. populatia Argentinei cu 26 procente. Nu exisa alta cale de a atinge prosperitatea. In Asia. circa 60 de milioane de europeni s-au indreptat spre cele doua Americi. sau fenomene clasice. chiar daca ar dori acest lucru” (Lester Thurrow. In secolul al XIX-lea. atunci descoperim cu usurinta faptul ca. Autorii care sustin ca putem gasi suficiente precedente istorice ale procesului de astazi procedeaza la o reductie care. Martin Wolf apreciaza ca cea mai semnificativa migratie demografica din epoca moderna a avut loc in secolul al XIX-lea si ea poate fi privita ca o forma de „globalizare sociala”. Prin contrast. dar care cunosc faze calitative distincte de evolutie. Imediat am descoperit un precedent. Joseph Nye Jr. pana la urma.de dezvoltare. Ele au trecut deja de punctul reintoarcerii. in secolul al XIX-lea. circa 12 milioane de chinezi si 6 milioane de japonezi au migrat catre Asia de sud-est si America. Alt precedent.

cat si regimul comertului erau sprijinite de puterea numarului 1 a momentului – Marea Britanie – Banca Angliei fiind institutia cheie in reglementarea activitatii comerciale internationale. cand volumul comertului international si ponderea sa in cadrul PIB mondial au fost modeste. Prabusirea nu a intervenit intamplator. in 1971 de 9 procente. cu alte cuvinte. acest cadru institutional era asigurat de „international gold standard” (de sistemul monetar bazat pe aur. In 1953. Dupa aceea. ultimul „varf” al globalizarii comertului international din perioada istorica dominata de Anglia. Un fenomen structural sau institutional? Mai importanta intr-un fel este concluzia pe care Bai Gao o trage din analiza celor doua perioade de afirmare a globalizarii (1870 – 1913 si cea inaugurata in 1953). Globalizarea este adesea exprimata printro cifra precisa: ponderea comertului mondial in cadrul PIB-ului mondial. un proces reglementat. In perioada 1870 – 1913. De-abia din 1953 a inceput procesul de revenire. Atat sistemul monetar. Revenirea de dupa cel de-al doilea razboi mondial este asociata tot cu o constelatie institutionala: stabilirea sistemului Bretton Woods si a GATT. Cresterea ponderii comertului in cadru PIB nu este un fenomen structural. cel de-al doilea razboi mondial.valuri semnificative de populatie. imigrantii contribuind in anii ’90 la cresterea cu 4 procente a populatiei acestui stat (Martin Wolf. sprijinit de anumite institutii. aceasta sa se cifreze la 15 procente. bazat pe anumite standarde. 2001). ca el sa manifestat si in secolul al XIX-lea. Din acest punct de vedere. ponderea comertului global in PIB-ul mondial era de 6 procente. Autorii care considera ca globalizarea nu este un fenomen in intregime nou. aduc un argument care nu poate fi trecut cu vederea. pentru ca la mijlocul anilor ’90. In centrul 16 . a venit primul razboi mondial. cand Anglia reprezenta prima putere a lumii. cum spunea John Keynes unui „episod extraordinar in progresul economic al lumii” (Bai Gao). ci unul institutional. cele doua evenimente punand capat. 2001). sistemul monetar bazat pe aur a intrat in colaps. adeptii interpretarii de care vorbim subliniaza ca in 1913. In 1914. a izbucnit primul razboi mondial. ceea ce presupunea convertibilitatea lirei sterline si a altor monede internationale importante in aur) si de diferite tratate internationale privitoare la tarife. ponderea acestuia in PIB-ul mondial era de 14 procente (Bai Gao. marea depresiune economica. Omenirii i-au trebuit 70 de ani ca sa ajunga la un nivel pe care il atinsese deja inainte de primul razboi mondial. Dupa aceea.

Lasam la o parte ca de atunci comertul mondial a consemnat o evolutie rapida. Lucrurile nu stau diferit in cazul globalizarii. Analiza evolutiilor consemnate de diferite state in aceasta privinta iarasi ne spune lucruri semnificative. menita sa stimuleze mai puternic schimburile comerciale. Ne preocupa ceea ce se intampla in lume nu numai din dorinta de a cunoaste. In 1995. in principal. Astazi. reducand-o la o dimensiune. Important este sa ne reprezentam globalizarea in complexitatea sa. tehnologica si culturala.sistemului Bretton Woods se situa prevederea potrivit careia tarile membre ale Fondului Monetar International urmau sa stabileasca si sa mentina paritatea monedelor lor nationale. Globalizarea este politica. GATT a fost conceput sub o alta forma. la fel cum este economica” (A. intreaga activitate GATT pornea de la clauza natiunii celei mai favorizate. un numar din ce in ce mai mare de oameni simt 17 . Este pe cale sa se formeze un humus psihologic al globalizarii – si nu neaparat doar la elite – produs de experientele traite ale interdependentelor. Din 1995. „Aceasta este o greseala. 2000) O alta noutate care marcheaza astazi procesul de care ne ocupam este constiinta globalizarii. au reflectat-o. De cand fiinteaza noul organism al comertului mondial – WTO – ponderea acestei activitati in PIB-ul mondial a crescut de la 15 la 25% (Daniel Yergin. statele avansate au dezvoltat mai mult comertul si au facut din activitatea de import-export sursa de crestere a PIB. l-au infatisat in diferite feluri. GATT s-a transformat in WTO. 2002). Din aceasta perspectiva. Giddens respingea raportarile stereotipe la procesul globalizarii doar in termeni economici. oricat de importanta. dintr-o curiozitate in sine: ne preocupa si pentru ca stim ca ceea ce se intampla intr-o parte sau alta a lumii ne afecteaza intr-un fel sau altul. ele doar au luminato. Construita. au consacrat-o. In general. (Martin Wolf. Giddens. dar hranita mult de faptul ca astazi simtim interdependenta. prin intermediul media. dar nu s-au substituit interdependentei propriu-zise. potrivit careia fiecare negociere tarifara realizata la intalnirile GATT se extindea automat asupra tuturor membrilor organizatiei. ne amputam sansele sa intelegem fenomenul si mai ales sa evoluam corect implicatiile sale. Media au accelerat acest proces. Braudel remarca in legatura cu capitalismul un fapt extrem de instructiv pentru ceea ce ne preocupa acum: capitalismul prinde viata intr-un loc anume atunci cand un numar suficient de mare de oameni sunt afectati de piata capitalismului. 2001).

In sfarsit.presiunile. el reprezinta un element de constructie a fiintei noastre sociale. ambele cu incarcatura politica: cum este perceputa globalizarea si care sunt consecintele sale practice pentru viata oamenilor. resimtind ca economia lucreaza din in ce in ce mai mult sub influente planetare. ci ne insoteste propria existenta si o influenteaza. de aici decurge o alta trasatura a globalizarii: ea nu mai este abordata ca un subiect academic. Conexiunile nu mai reprezinta doar tema de dezbatere academica. Ceea ce ne trimite la cel putin doua seturi de probleme. nu mai este undeva „departe”. ci se convertesc intr-un sentiment aproape dominant. Noul proces nu mai este asociat cu „marile sisteme”. traim din ce in ce mai vizibil in lumina acestei interdependente. informatiilor. ci cu viata de zi cu zi. fie ca suntem pe un continent sau altul. politice si culturale. etc.. Fie ca apartinem unei tari mai bogate sau mai sarace. constrangerile si oportunitatile globalizarii pe diferite cai: participand la cresterea in importanta a comertului mondial. beneficiind de democratizarea tehnologiilor in domeniul finantelor. 18 . Indiferent cum ne raportam la el. ci tratata prin consecinte. daca il acceptam sau il respingem. Aceasta schimbare in procesul de receptare are o explicatie precisa: riscurile care decurg din extinderea procesului de globalizare nu sunt teoretice.

mai puţin de 50 de STN-uri controlau peste 40% din comerţul mondial.1. Dar iată şi alte cifre (statisticile se referă. a STN-urilor este impresionantă: • Producţia internaţională realizată. faptul că. în prezent. uneori. resurse primare etc. management etc. Practic.2. Transnaţionalele reprezintă una din principalele forţe ale mondializării vieţii economice. (Notă: în această categorie nu au fost incluse firmele din domeniul financiarbancar şi al asigurărilor.. În ultima vreme asistăm la supremaţia companiilor transnaţionale. în acest sens. iar forţa promotoare fundamentală este societatea multinaţională sau transnaţională (STN-ul). de cele peste 60 000 de STN-uri (având nu mai puţin de 820 000 de filiale în străinătate) cuprinde toate ţările şi domeniile de activitate. În plus. au apărut strategii globale de afaceri (marile firme – practic STN-uri – se pun de acord şi fac alianţe strategice şi cooperări internaţionale). producţie. 19 . Strategia lor a fost. foarte bună. şi nu numai. toate acestea fiind coordonate global. încă din anii '60-'70 ai secolului trecut la strategia de raţionalizare a producţiei. cel puţin în ceea ce le priveşte: valorificarea superioară a oportunităţilor oferite de spaţiul economic global. la anii 1995-2000) care ne arată că puterea economică.) în zonele de implantare: localizarea producţiei în ţări în dezvoltare cu disponibilităţi de materii prime şi forţă de muncă ieftină sau în ţări/zone care oferă o piaţă sigură de desfacere a produselor. peste puterile şi. marketing. vizând în principal exploatarea diferenţialului de costuri (manoperă. începând cu anii '80. evaluate separat în statistici). peste interesele statului naţional. Corporatiile multinationale si ISD Se apreciază că principalele procese care menţin tendinţa globalizării se manifestă îndomeniul producţiei şi serviciilor (în principal financiare). încă în urmă cu mai bine de cinci ani. acestea au trecut. de regulă. cercetare-dezvoltare. • Vânzările globale ale STN-urilor reprezintă mai mult decât dublul exporturilor mondiale. strategiile lor s-au diversificat. Ele controlează circa 40% din totalul activelor sectorului privat existente la nivel mondial şi contabilizează o treime din bunurile produse în întreaga economie mondială. în ultimele decenii. Este semnificativ. Astfel de companii controlează în fapt toate aspectele legate de finanţare.

Ford – decât Norvegia. Singapore.• Un număr relativ mare de corporaţii au vânzări anuale de bunuri şi servicii care depăşesc 100md $. Royal Dutch Shell – decât Turcia. Canada şi Japonia. pe spatele unei piese de calculator. 800 $ în Taiwan. Africa de Sud. următoarea inscripţie: "Această componentă a fost produsă în Malaysia. 3 000 $ în Japonia (pentru componentele principale – motor. Thailanda. • Primele 100 de STN-uri ca cifră de afaceri îşi au sediul central într-o ţară dezvoltată din punct de vedere economic. Exxon. un autoturism considerat un produs american. Toate studiile şi cărţile închinate fenomenului globalizării amintesc de slăbirea puterii statului – naţiune sau difuziunea autorităţii statului.SUA). planetare. Mobil (SUA). cum sunt Mitsubishi (Japonia). fabricat de o companie americană (precum un „Pontiac”de la General Motors) sunt puţine şanse ca această persoană (cumpărătorul) să ştie unde pleacă(ajung) banii pe care i-a dat – 6 000 $ merg în Coreea de Sud (pentru operaţiuni de rutină şi celede asamblare). Ford. Mexic. 1 500 $ în Germania (pentru design). Voit sau nevoit.Exxon – decât R. tocmai nereuşita guvernelor a fost cauza liberalizării pieţelor. 89 dintre acestea aparţinând triadei SUA . IBM. General Motors are vânzări mai mari decât PIB-ul Danemarcei. componente electronice). 20 . Singapore şi Japonia (pentru micile componente). Daimler-Chrysler (Germania . China.Germania. Lexus si maslinul. Filipine. Slăbirea autorităţii tuturor guvernelor pe care o resimţim în prezent se datorează schimburilor tehnologice şi financiare şi integrării accelerate a economiilor naţionale într-o singură economie de piaţă globală (aceştia fiind factorii fundamentali ai globalizării).Uniunea Europeană.Japonia . General Motors. • Volumul cifrei de afaceri al unor corporaţii depăşeşte PIB-ul multor state cu economii avansate. înainte de aceasta. cu 20 000 $. de fapt. încât nu putem specifica o ţară de origine". SUA. Un analist al fenomenului globalizării a găsit. RoyalDutch Shell (Olanda şi Marea Britanie). Friedman. Dar. Pentru a înţelege mai bine adevărata „pânză de păianjen” care este un STN. amintesc următorul caz menţionat în literatura de specialitate: când cineva achiziţionează. A fost produsă în atât de multe locuri diferite. sursa:Thomas L. 500 $ în Marea Britanie (pentru serviciile de reclamă şi marketing) şi circa 1000 $ în Irlanda şi Barbados (pentru prelucrarea datelor).

practic. pentru a rămâne la putere. spune Susan Strange: „statele pot să fie. Ele negociază cu alte guverne şi. asigură un cadru de drepturi şi îndatoriri legale. înlăuntrul cărora însă alţii influenţează din ce în ce mai mult rezultatele. Mai înainte amintita Susan Strange a identificat patru ipoteze majore care susţin afirmaţia că STN-urile şi nu statele au ajuns să joace rolul principal în determinarea a cine-ia-ce în sistemulmondial. Difuziunea puterii in economia globala. de cele mai multe ori. 2002). prin acelaşi fel de schimbări substanţiale. pe plan intern cu constituenţii lor sociali. pe plan extern. în mare măsură. Statul. În concluzie. de exemplu. Sau. în acelaşi timp.guvernele care eşuaseră în încercarea de a guverna economia naţională. Faptul că autoritatea statului trece print-o perioadă de difuziune nu este nou. în acelaşi timp sau mai ales. de către cine şi unde. şi chiar asupra îndrumării cercetării şi inovaţiei în tehnologie. Prima ipoteză: statele şi-au retras în mod colectiv trecuta lor participare la proprietatea şi controlul asupra industriei. Ele nu mai reprezintă. dar asta nu înseamnă că ele mai sunt şi actori principali”(Susan Stange. foarte bine. arena. Statele nu mai sunt nici actori omogeni. precum un guvern solid. Who-gets-what în engleză este echivalentul modului în care seproduce şi repartizează / distribuie bogăţia. de a controla rata dobânzii sau cursurile de schimb valutar. ba chiar exacerbate). de a reduce deficitul în balanţele de plăţi cu alte state. scena sau cupola circului sub care se joacă. Retragerea statului. majoritatea covârşitoare a statelor trece. cedând astfel presiunilor făcute de organismele financiare internaţionale. un front unit. uneori. Decizia în legătură cu ce este produs. Ca urmare. serviciilor şi comerţului. 21 . Poziţiile statelor în negocierile internaţionale pot fi determinate. statele nu mai sunt singurii „actori” pe scena relaţiilor internaţionale şi. guvernele care au poziţie internă slabă nu pot acţiona la fel de decisiv. Elementul de noutate este acela că într-o perioadă relativ scurtă de timp (20-30 de ani). bazat pe un consens în cadrul interesului naţional. cum. de echilibrul forţelor politice din interiorul ţării. cum foarte plastic şi semnificativ. Să nu uităm că natura statului a fost supusă schimbării cu ocazia marilor revoluţii sociale sau a războaielor. de a menţine scăzută rata şomajului şi de a susţine creşterea economică. şi-au deschis pieţele naţionale. nici măcar cei mai importanţi. apropiindu-se de STN (Notă: să ne amintim că aceste prerogative erau caracteristice statului comunist. se îndepărtează totmai mult de stat.

oamenii încă mai cred că Preşedintele ori Guvernul trebuie să intervină oricum şi oricând în conflictele de muncă). Şi aceasta graţie în primul rând ISDurilor (Investiţiilor Străine Directe). care a dus la reglementări naţionale stricte. nu prea mai poate rezolva mare lucru (Notă: la noi. Lui şi. dintre stat şi economie. încă din cele mai vechi timpuri conducătorii (guvernanţii) au căutat modalităţi prin care să-i facă pe cetăţeni să plătescă pentru costurile guvernării. STNurile au ajuns să preia de la guverne rolul principal în rezolvarea sau cel puţin supravegherea conflictelorde interese. la rândul lor. Din ce în ce mai multe înţelegeri în această direcţie se fac în interiorul firmei. Exemplul cel mai grăitor îl constituie spectaculoasa creştere economică a ţărilor din Asia de Sud-Est ("tigrii" şi "leii" asiatici). au încercat – şi nu de puţine ori au şi reuşit! – să evite să fie impozitaţi. copiilor săi le sunt deschise noi perspective profesionale. Să ne amintim. De asemenea. prin care interesele muncitorilor (angajaţilor) erau reconciliate cu cele ale patronatului şi investitorilor şi cu strategiile generale ale guvernului. A treia ipoteză: în extrem de importanta zonă a relaţiilor management – angajaţi. în Japonia şi multe ţări occcidentale. A patra ipoteză: firmele transnaţionale. privitor la rolul semnificativ jucat de companiile transnaţionale în structurile de putere.A doua ipoteză. La fel şi STNurile. spune că investiţiile făcute de ele au contribuit mai mult decât programele organizaţiilor internaţionale (finanţate de state) la integrarea economiilor ţărilor (în curs) de dezvoltare în reţeaua economiei mondiale. precum şi de altă natură ale statelor. De altfel. iar aceştia. garantând drepturile muncitorilor de a se organiza în scopul apărării intereselor lor şi a veniturilor. Se impune. Astăzi situaţia s-a schimbat. şi dacă ar vrea. Or. de pildă. Muncitorul de azi din Malaysia. o duce mult mai bine şi are perspective mai bune de viitor decât părinţii săi. în acest context. în ţările occidentale se considera că protecţia muncitorilor (a angajaţilor) în faţa patronilor este o responsabilitate principală a statului modern. la dezvoltarea acestor state şi la creşterea nivelului de trai al locuitorilor lor. lansată de preşedintele american Rooselvelt. Aşadar rolul benefic pentru economiile-gazdă. după cum se ştie. prin internalizarea pieţei. aici. impozitarea este punctul cel mai direct de intervenţie dintre guvern şi cetăţeni. practic. escamotează politicile de impozitare. Statul. de politica New Deal. o nuanţare. statul a iniţiat şi supervizat înţelegeri de tip corporatist. 22 . Multă vreme. mai ales.

stimularea cresterii economice prin marirea exporturilor etc. ei bine. format in jurul unei fabrici de otel si confruntat cu cea mai mare epidemie de SIDA si cel mai mare 23 . crearea unor noi ramuri industriale.Multă vreme puterea companiilor transnaţionale s-a limitat la acţiuni indirecte. Au oferit tehnologie. influenţa lor se instituţionalizează prin legitimare oficială sau se exercită. etica si practica. cel mai important. în delegaţiile guvernamentale pentru negocierile purtate în cadrul GATT (Acordul General pentru Tarife şiComerţ) şi al succesorului său. discrete. 1995). a unor localitati formate in jurul unor centre industriale. un oras in agonie din stepele Kazahstanului. aspecte care s-au diseminat in intreaga regiune. au inclus reprezentanţi ai marilor corporaţii. al caror rol potential este adesea ignorat in strategiile de dezvoltare”. În ultimul timp. asa cum adesea sunt portretizate de cei care fac campanii antiglobalizare. adesea prost tratata. dar si in tarile balcanice -. in care se cerea o reducere rapida si substantiala a saraciei globale. o realizare rea pentru presupusele companii rapace si interesate doar de profitul lor. Nu este. Desi regiunea este unica sub mai multe aspecte. imbunatatirea mediului. au introdus standarde mai inalte de performanta. regenerarea unor branduri locale. OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului. Insa multinationalele care au venit aici au facut mai mult decat sa investeasca bani . salvarea unor fabrici si. informale. expertiza si acces la piete straine si. totusi ar putea oferi cateva lectii importante si pentru alte tari in curs de dezvoltare ale lumii. Sa luam exemplul Temirtau. ar trebui sa se gandeasca la o regiune care a suferit o remarcabila transformare in decursul a doar 15 ani: Europa de Est postcomunista. Americanii au fost primii care. asadar. au adus cu sine beneficii nenumarate: crearea unor oportunitati globale de angajare pentru cele mai stralucite minti ale noii generatii. De la caderea comunismului in 1989. Iar un factor crucial in succesul ei a fost influenta companiilor multinationale. recalificarea fostei forte de munca. Acolo unde aceste corporatii multinationale au venit in forta .in special in noile membre ale UE din Europa Centrala si zona baltica. Europa de Est a atras peste 300 de miliarde de dolari sub forma de investitii straine directe. tot mai mult. în sfera acţiunii directe. noteaza publicatia "The International Herald Tribune" (IHT) din14 februarie 2005. implicit. deschise. stabilizarea sistemelor bancare. apoi şi în alte cazuri. stimulati de recentele propuneri facute de ONU si alte cateva voci. “Factorii de decizie. instalarea unor retele noi de telecomunicatii.

Pot 24 . dar cu sprijinul unor programe guvernamentale sau ale ONU bine concepute. s-ar putea extinde si catre cele mai sarace si indepartate localitati ale lumii. companii internationale sa investeasca. Astfel de servicii. beneficiile investitiilor straine ar putea fi accelerate si adancite enorm. multi dintre acestia vazand in multinationale o parte a problemei si nicidecum a solutiei. al carei cel mai bun produs era slaba marca Favorit. menite sa determine guvernele autoritare sa dea dovada de o mai mare transparenta in legatura cu modul in care sunt cheltuiti banii publici. Insa incontestabilul lor impact benefic ar trebui sa dea de gandit activistilor antiglobalizare. dar care a fost preluat si salvat de grupul britanic LNM. Companiile multinationale sunt printre cele mai eficiente. convingand. dar si expertilor in dezvoltare. care. Companii producatoare cu nume mari pot. bancile multinationale si companiile de telecomunicatii au dovedit in Europa de Est cum se pot stabili retele si legaturi telefonice de-a lungul unei intregi tari in mai putin de un an. si nu in toate privintele. desi este recunoscuta natura covarsitoare a ratiunii profit. daca programele de dezvoltare ar intari puterea multinationalelor ca parte a unui efort mai coordonat. Tot mai multe subscriu la campanii de tip "publica ceea ce cheltuiesti". de pilda. stabilesc coduri globale de practica in relatiile de munca si in materie de protectie a mediului inconjurator. Intr-adevar. Unele dintre aceste companii au facut deja primul pas. de asemenea. Comportamentul multinationalelor in Europa de Est nu a fost insa totdeauna exemplar. Si mii de mari corporatii care activeaza la nivel mondial doresc si pot sa ajute la imbunatatirea calitatii vietii in tarile in curs de dezvoltare in care opereaza daca sunt ghidate intr-o astfel de directie. printre cele mai importante contributii pe care multinationalele le-au adus in Europa de Est.consum de droguri din Asia Centrala. vor forta afacerile locale sa isi ridice standardele De pilda. de asemenea. dinamice si talentate organizatii pe care lumea capitalista le are de oferit. Schimbari de acest fel au avut loc nu ca urmare a retoricilor semete ale politicienilor doritori "sa schimbe calea" sau "sa adere la inima Europei". actiona ca punct de referinta pentru tarile-gazda sau pentru autoritatile locale. din Cehia. ci a eforturilor zilnice ale unor filiale locale si regionale ale unor companii multinationale. sau "sa puna capat saraciei". pana cand Volkswagen a transformat-o intr-un nume international si un brand castigator. multiplicand sursele tehnologiei si pregatirii. unul dintre cele mai mari din lume. Totodata. Sau compania producatoare de autoturisme Skoda.

. multinationalele sunt arareori vazute in aceasta lumina constructiva de jucatorii din procesul traditional de dezvoltare. cooperarea economică şi financiară cu astfel de entităţi economico(-)sociale mondial se recomandă din ce în ce mai pregnant pe plan global. în afara graniţelor propriilor state generatoare. un dolar. nu ar putea s-o ocolească.oferi programe de pregatire si schimb de experienta pentru a spori performanta acolo unde nu exista standarde de calitate internationale. contactul pe pieţele internaţionale cu aceste entităţi este inevitabil. in cazul investitilor straine directe. de noi modalităţi de transmitere a informaţiei. efectul economic al acestora depaseste . Aşadar.. în speţă a corporaţiei multinaţionale în ansamblul său. tehnologie. oricine putând de altfel. Din nefericire. etc. recunoaşte British Petroleum Plc. Tot din perspectiva locatiei unde vin investitiile straine directe. În esenţă. Companiile multinationale pot totodata sa contribuie la crearea de locuri de munca pentru acele minoritati care se lovesc de problema discriminarii. imposibilă fără aportul semnificativ al resurselor de care dispun corporaţiile multinaţionale din zilele noastre.influxurile nete de capital ale investitiei propriu-zise. un dolar nu este aproape niciodata . a căror diversificare ar fi mult încetinită şi în unele cazuri.in unele situatii cu mult . o prezenţă de care nu s-ar putea face abstracţie şi pe care orice participant. Mai mult decât atât. Aşa se explică motivul pentru care “identitatea” ţării de origine a corporaţiilor multinaţionale nu prezintă deficienţe marcante. sub aspectul mecanismelor de constituire şi diversificare regională şi mondială. conchide IHT.. Cu toate acestea.. Intensificarea continuă a schimburilor internaţionale pe pieţele lumii a atras în discuţie problema naţionalităţii operatorilor globali. capital. corporaţiile multinaţionale sunt parte integrantă în peisajul economic al lumii contemporane. ca 25 . etc. Se spune ca. ceea ce reprezinta o irosire teribila de resurse. întrucât dezvoltarea economică a tuturor statelor lumii se află în strânsă corelaţie cu necesitatea implementării perpetue de noi tehnici şi tehnologii de fabricaţie. constituie o realitate obiectivă a pieţei mondiale. configurarea spaţiilor competiţionale regionale şi interstatale din perioada contemporană au favorizat concentrarea problematicii experimentale în zona particularităţilor structurale.. manageriale şi operaţionale manifestate în interiorul sau după caz. în cadrul circuitului mondial de bunuri şi servicii. resurse umane.

etc.. departamente de dezvoltare din firmele mari. Nissan Motor Corp. ca fiind o companie olandeză. Sumitomo Corp. pentru a veni in ajutorul investitorilor – si pentru a oferi feed-back guvernelor angajate in crearea si mentinerea unui mediu competitiv.V. General Motors Corp. 26 . efectuate de firme de consultanta. Agentiile finantatoare internationale (Banca Mondiala. etc..firmă britanică. BEI.. IMF. BERD. Ford Corp. mediul universitar. şi exemplele ar putea continua. ca fiind firme de provenienţă japoneză..) publica liste ierarhizate (rankinguri) ale competitvitatii principalelor tari ale lumii. sau Philips Electronics N. Nivelul de competitivitate al natiunilor face obiectul a nenumarate analize.. drept companii de origine nordamericană.

1.3. Finantarea internationala 27 .