Test 3 lp

1.Principiul metodei de dozare a proteinelor totale plasmatice shi valori normale

In mediu alcalin proteinele reactioneaza cu CuS04 formand compusi colorati in albastru-violet .
Intensitatea culorii este direct proportzionala cu concentratzia proteinelor din proba analizata .
Reactia se datoreaza legaturilor peptidice din molecula proteinei si este pozitiva in prezenta compushilor
cu cel putin 2 legaturi peptidice.Valori normale:-copii sub 3 ani:5.5-8.6 g/dl ser ;nou-nascuti -5.2-9 g/dl ser
-copii peste 3 ani si adulti:6.6-8.6 g/dl ser

2.Calculati valoarea proteinelor totale pt o proba de ser pt care s-a obtinut EP1=0.40 (EP2=0.70).
Interpretati rezultatul.
Calcul : EP x 13 g/dl R1:EP1 x 13=0.40x13=5.2 g/dl
R2:EP2 x 13=0.70x13=9.1 g/dl
Valori normale: 6.6-8.6 g/dl
R1-hipoproteinemie-se constata in urmatoarele cazuri:aport scazut de proteine (infometare ,
inanitie),tulburari de absorbtie, biosinteza deficitara, hipercatabolism, anemii, hemoragii acute, afectiuni
hepatice cronice, tumori maligne, hiperhidratare , pierderi proteice la nivelul:-rinichiului (sindrom nefrotic)
-tactului digestiv (enteropatii exudative) -tegumentului (arsuri extinse, dermatite exfoliante)-sechestrarea
proteinelor in lichidul de ascita
R2-hiperproteinemii(se datoreaza in special cresterii γ-globulinelor) se constata in urmatoarele cazuri:
-pierderi importante de apa ale organismului (deshidratare), deshidratare prin stenoze esofagiene si pilorice
-diaree, stari febrile, inflamatii cronice, tuberculoza (cresc in special globulinele), leucoza, diabet insipid,
crestere monoclonata (mielom multiplu, macroglobulinemie, crioglobulinemie), creste policlonarea (iroa
hepatica, sarcoidoza, lupus eritematos sistemic, infectii cronice)

3.Principiul metodei de identificare a proteinelor urinare.

In prezenta proteinelor existente in urina, ac sulfosalicilic determina aparitia unei turbiditati sau chiar a
unui precipitat, in functie de nivelul proteinelor. Reactia este pozitiva si pt albumoze, cu deosebire ca prin
incalzire , turbiditatea produsa de albumoze dispare, pe cand cea datorata proteinelor se intensifiica .
Identificarea proteinelor impune conditii ca urina sa aiba o reactie acida si sa contina saruri. In acest scop ,
urina care przinta reactie neutra sau alcalina se aciduleaza in prealabil cu ac acetic ,la urina care contine
concentratii mici de saruri se adauga clorura de sodiu (NaCl) 20%.

4.Semnificatia diagnostica a proteinelor urinare.

1.Proteinurii cu semnificatie patologica pot exista in afectiuni renale si extrarenale :
•renale cu afectarea primara a nefronului (creste permeabilitatea glomerulara si apar tulburari de
reabsorbtie sau hipersecretie tubulara): glomerulonefrite acute sau cronice, glomerulonefroza lipidica,
amiloidica, lupica, diabetica, galactozemie, intoxicatii cu arsenic, chinina, ac salicilic, bismut, rinichiul de
soc.
•prerenale (prin filtrul glomerular integru se elimina proteine normale sau patologice, prezente in sange):
proteine incomplet digerate sau aparute prin deficit de sinteza sau detoxifiere la nivel hepatic, proteine
Bence-Jones (mielon multiplu)
•postrenale: afectiuni ale cailor urinare (nefrourologice) asociate cu leucocitourie:sangerari datorate litiazei,
tumorilor benigne sau maligne, tuberculoza, inflamatii ale cailor urinare, boli infectioase (pneumonii,
scarlatina), afectiuni extrarenale cu intersarea secundara renala (insuficienta cardiaca, tromboza venei cave
sau a venei renale, feocromocitom, hemoragie cerebrala , traumatisme cerebrale)
Proteinele Bence-Jones apar in 60% din cazurile de mielom multiplu si ocazional in alte boli care
afecteaza maduva osoasa: leucemii; osteosarcoame; metastaze osoase; unele disproteinemii.

5.Semnificatia diagnostica a proteinelor in LCR

Valori de referinta pt probele recoltate prin punctie lombara sunt de 15-45mg/dl.
Valori crescute in: a)afectiuni in care : creste permeabilitatea barierei hemato-encefalice (este blocata
circulatia LCR); in care este intensificata sinteza proteinelor la nivelul SNC;in care apare degenerarea
tesutului nervos ca in tumorile cerebrale; b)boli de colagen, infectii, screloza multipla, hemoragii
subarahnoidiene.
Valori scazute in pierderi de LCR, hipertensiune intracraniana, hipertiroidism, dupa administrarea unor
medicamente.
6.Definitia electroforezei ,principiu general.
Electroforeza este metoda de separare a proteinelor cu ajutorul curentului electric.
Intr-o solutie tampon cu pH=8.6-9.0, proteinele serice sunt in stare ionizata, incarcate electronegativ. Daca
intr-o asemenea sol se creeeaza o diferenta de potential intre doi electrozi dispusi la o anumita distanta,
moleculele proteinelor se indreapta spre polul pozitiv (anod). Viteza de migrare depinde mai ales de
marimea particulelor (moleculelor) si de sarcina lor electrica.
Dupa natura suportului utilizat pt fractionarea proteinelor, electroforeza poate fi : in coloana de lichid
(mediu omogen) si e zona (zonala) , care se efectueaza pe suporturi solide de migrare (mediu eterogen).
Pt separarea proteinelor serice, se efectueaza electroforeza de zona in variante diferite, in functie de natura
suportului de migrare, si anume: electroforeza pe hartie e filtru si electroforeza in geluri,(agaroza, amidon,
folii de acetat de celuloza, poliacrilamida sau mixte). Prin electroforeza pe gel de amidon sau de
poliacrilamida se obtin separari avansate. In laboratorul clinic este inca uzuala separarea electroforetica pe
fartie de filtru.

7.Aspectul normal al electroforegramei proteinelor plasmatice (grafic , interval de referinta)

Pe baza mobilitatii electroforetice proteinele plasmatice au fost separate in urmatoarele fractiuni:
Valori normale
-albumine:51,5-61,5%
-globuline:-α1:2-6%; α2: 4-10%; β: 8-16%; γ: 14-20%
***imagine
Concentratiile diferitelor fractiuni proteice se modifica in foarte multe stari patologice .
Modificarile lor cantitative pot fi incadrate in cateva tipuri de disproteinemie:
-disproteinemie reactiva din inflamatia acuta (cresc α2 si mai rar α1 globuline)
- disproteinemie reactiva din inflamatia cronica (cresc γ globulinele)
- disproteinemie din pierderile proteinelor pe cala renala (scad albuminele, cresc α2 si β globulinele si
uneori scad γ globulinele)
-disproteinemie din pierderea eterala de proteine (cresc α2 si β globulinele)
- disproteinemie din afectiuni hepatice (scad albuminele si cresc moderat γ )
- disproteinemie prin defect genetic (deficit de transferina si imunoglobulina)

8) La electroforeza proteinelor plasmatice s-au obtinut urmatoarele valori :albumine 45% , α1-globuline
4% , α2-globuline 6% , β-globuline 15% , γ-globuline 30% Rreprezentatzi grafc electroforegrama si
comparatzi aspectele ei cu valorile normale .
Valori normale :
-albumine:51,5-61,5%
-globuline:-α1:2-6%; α2: 4-10%; β: 8-16%; γ: 14-20%

Tipul de disproteinemie:
-disproteinemia din afectiunile hepatice(scad albuminele , cresc moderat γ-globuline)
***imagine

9.Principiul metodei de dozare a fibrinogenului si valori normale.

Metoda se bazeaza pe proprietatea fibrinogenului de a precipita la 55-56ºC ontr-o solutie neutra , fara
adaugare de reactiv. Se obtine o tirbiditate direct proportionala cu concentratia fibrinogenului din proba .
Celelalte prot nu precipita la aceasra temperatura.
Valori normale : 200-400mg/dl

10.Calculati valoarea concentratiei fibrinogenului pt o proba de plasma daca s-a obtinut EP=0.1
(F=80). Interpretati rezultatul (VN si SD)
mg fibrinogen/dl plasma=EpxFx42.8
mg fibrinogen/dl plasma=0.1x80x42.8=342.4
Valori normale:200-400mg/dl
Semnificatie diagnostica: rezultatul analizei se incadreaza il valorile normale .
11.Valori normale si variatii patologice ale fibrinogenului.
Valori normale:200-400mg/dl
Variatii patologice:
•Hipofibrinogenemie:
-intr-o serie de boli congenitale:afibrinogenemia, hipofibrinogenemia
-secundare unei sinteze insuficiente a fibrinogenului de catre ficat:
-malnutritie, maldigestie, malabsorbtia unor aa, pelagra,scorbut(scad aa esentiali)
-insuficienta hepatica grava(hepatite acute toxice, ciroze, atrofie acuta hapatica)
-cancer al tubului digestiv
-fibrinoliza crescuta:
-leucemii, neoplasm de prostata, de pancreas, metastaza cu diatrugerea maduvei rosii hepatogene
-traumatisme, interventii chirurgicale cu circulatie extracorporala, complicatii obstetricale
-coagulare intravasculara diseminata (CID)
Hiperfibrinogenemie:
-insoteste o serie de procese inflamatorii pulmonare (pneumonii, pleurezii) si cardiace (afectiuni
coronariene si infarct, afectiunii cardiovasculare edematoase)
-infectii bacteriene, reumatism articular acut (pana la 1000 mg/dl), tuberculoza, septicemie,
-arsuri , traumatisme
-neoplazii stomac, san, rinichi
-mielom multiplu
-boli de colagen
-boli hepatice
-afectiuni renale (glomerulonefrita membranoproliferativa, uremia)
-coagularea intravasculara diseminativa(CID) compensata

12.Importanta diagnostica a proteinelor C reactive.

Se intalneste si in timpul sarcinii si tavaliului si dupa administrarea vaccinului antitific.
Reactia pozitiva indica prezenta unui proces inflamator activ dar nu si cauza acestuia.
PCR creste inaintea titrului anticorpilor si VSH si are tendinta de scadere mai precoce decat VSH. Este
prezent in :
-faza initiala a inflamatiei:infectii bacteriene, pneumonii, boli coronariene, infarct miocardic, embolie
pulmonara, stari postoperatorii, afectiuni maligne, mielom multiplu, lupus eritematos sistemic
-diverse alte procese inflamatorii:, reumatism articular acut, poliartrita reumatoida (testul devine negativ
sub tratament), boala Crohn, sindrom Behcet, rectocolita hemoragica

13Principiul general al testelor de disproteinemie.

Organismul dispune de mecanisma fine de reglare , remaniere si degradare a prot., asigurandu-se o
constanta a calitatii si cantitatii prot plasmatice. Acestea se afla in echilibru dinamic cu proteinele din
celelalte compartimente si pot suferi modificari sub influenta a diferiti factori . Tabloul normal al prot.
plasmatice priveste atat cantitatea totala de prot cat si anumite raporturi cantitative intre diferite
componente. Testele de disproteinemie reflecta anumite dezechilibre cu semnificatie patologica la nivelul
fractiunilor prot din ser , respectiv a raportului dintre albumina si globulina.
Testele de disproteinemie se bazeaza pe faptul ca la pH=7.4, incarcarea electrica si stabilitatea coloidala a
globulinelor devin mai mici comparativ cu albumina.In aceste conditii, sub actiunea unor conc mici de
saruri ale metalelor divalente (Zn, Hg, Cd) prot serice , in special globulinele, tind sa precipite, producand o
turbiditate a serului, care este cu atat mai pronuntata cu cat raportul albumina/globulina este mai scazut.
Aelasi efect de apritie a turbiditatii produse de globulinele serice in conditii de scadere a conc albuminei
este dat si de catre tymol. Gradul de turbiditate este determinat fotometric.

14.Semnificatia diagnostica a testului Mac Lagan si Kunkel.

Valori normale:0-4 unitati Mac Lagan si 2-9 unitati turbidimetrice (Kunkel)
Valori crescute: indica o crestere a γ globulinelor datorita unor procese patologice si prezinta interes in
diferentierea icterului hepatocelular (test pozitiv ) de icterul obstructiv (test negativ).
Hiperglobulinemii globale sau care intereseaza una sau mai multe din subfunctiuni apre in:
-boli infectioase (in special cronice): bacteriene, virale, sifilis, protozoare
-boli hepatice: ciroza
 -boli de colagen :poliartrita reumatoida, lupus eritematos, poliartrita nodoasa, sclerodermie
-neoplazii:mielom multiplu, macroglobulinemia, limfom, leucemie
-diverse: sarcoidoza
15.Principiul metodei de dozare a biluribinei serice si valori normale.
Bilirubina conjugata este hidrosolubila. Aceasta reactioneaza cu ac diazobenzensulfonic formand un
complex azoic de culoare albastra la pH acid sau rosu la pH bazic. Aceasta reactie se numeste Van den
Bergh directa sau rapida. Compleul colorat obtinut din reactia serului tratat cu acceleratori, cu ac
diazobenzensulfonic reprezinta produsul de reactie a bilirubinei totale.
Valori normale:
BT: 0.1-1mg/100ml ser
BD: max 0.2mg/100ml ser
La nou nascutul normal exista o imaturare a UDP glucuroniltransferazei, enzima necesara formarii
bilirubinii conjugate. Valoarea biluribinei seruce creste pana la 8 mg/100ml ser la 3-6 zile
La nou nascutii prematui valoarea poate creste pana la 12-15mg/100ml ser (icterul fiziologic al nou
nascutului

16.Calculati valoarea conc BT si BD serice daca s-au obtinut urmatoarele valori EP(BT)=0.55 si
EP(BD)=0.12. Interpretati rezultatul (VN, SD)
mgBD/100ml ser=Epx6.1=0.12x6.1=0.732
mgBT/100ml ser=EP x9.04=0.55x9.04=4.972
Valori normale
BT: 0.1-1mg/100ml ser
BD: max 0.2mg/100ml ser
Semnificatie diagnostica :
BT creste usor sub 5mg/100ml ser (anemie hemotilica cronica)
BD : hepatite, ciroze, colestoze, ictere mecanice, in unele cazuri rare, cu defecte familiale in procesul de
excretie al BD (sindrom Sinz-Nelson-Dubin-Johnson)

17.Semnificatia diagnostica a bilirubinei serice.

Valori normale: BT=max 1mg/dl; BD=max 0.25mg/dl
Valori crescute :
BT:- creste usor sub 5mg/100ml ser (anemie hemotilica cronica)
-crestere medie: 10-30mg/100ml ser (afectiuni hepatocelulare)
-crestere severa:10-60mg/100ml ser (putand ajunge pala la 170-1000mg/100ml) (colestaza intra sau
extrahepatica)
Bilirubina libera :ictere hemotilice, hepatite, ciroze, colestaza, defecte enzimatice cu cancer familial in
procesul de transformare a biliribunei libere in bilirubina conjugata(boala lui Gilbert, sindrom Crigler-
Najjar)
BD: hepatite, ciroze, colestoze, ictere mecanice, in unele cazuri rare, cu defecte familiale in procesul de
excretie al BD

18. Principiul metodei de identificare a urobilinogenului intr-o proba de urina si interpretarea.

Urobilinogenul se pondenseaza cu para-dimetilaminobenzaldehida in mediu ac , formand un compus de
culoare rosie, usor solubil in cloroform (reactia se efectueaza cu urina proaspata).
Rezultate si interpretare:
-aparitia culorii rosii , numai dupa incalzire , semnifica existenta urobilinogenului in cantitate normala
-aparitia imediata, la rece ,a unei culori rosii indica o reactie pozitiva ,deci prezenta urobilinogenului in
urina in cantitati crescute
-aparitia in timp a culorii nu are semnificatie patologica
-in cazul absentei urobilinogenului, culoarea nu apare nici chiar dupa incalzire
-pt a mari gradul de specificitate al reactiei se adauga 1ml cloroform si se agita. Colorarea in rosu a
stratului cloroformic indica existenta urobilinogenului. Daca culoarea rosie nu s-a extras in stratul
cloroformic, reactia poate constitui un artefact

19.In urma tratarii unei probe de urina cu reactiv Erlich s-a obtinut o coloratie roshie. Interpretati
rezultatul.
Aparitia culorii rosii , numai dupa incalzire , semnifica existenta urobilinogenului in cantitate normala.
Aparitia imediata, la rece ,a unei culori rosii indica o reactie pozitiva ,deci prezenta urobilinogenului in
urina in cantitati crescute .
Aparitia in timp a culorii nu are semnificatie patologica
20.Semnificatia diagnostica a urobilinogenului urinar.
Urobilinogenul este crescut in : tumori, steatoza , abces hepatic, ictere hemotilice congenitale sau dobandite
(toxice , infectioase) , hemoglobinurie paroxistica ,ictere parenchimatoase hepatice,hepatite virale toxice
sau alergice, ciroza hepatica, boli infectioase(pneumonii, septicemii, febra tifoida, mononucleoza
infectioasa, lues in stare secunda)
Urobilinogenul este absent in : ictere obstructive, calculoza, inflamatii, parazitoze biliare