George Balandier- Antropologia politica I.Construirea antropologiei politice.

Antropologia politica se defineste ca proiect (încearca sa fondeze o stiinta a politicului) si ca specialitate a cercetarii antropologice (se ocupa cu analiza sistemelor politice proprii societatilor primitve/arhaice). 1. Semnificatia antropologiei politice- ca disciplina ce încearca sa dobândeasca statut stiintific, se impune ca mod de cunoastere sau recunoastere a formelor 18318w223s politice diferite. Montesquieu se afla printre primii fondatori ai antropologiei politice prin clasarea societatilor în functie de traditii. Antropologia a încercat sa determine succesiunile culturale pe baza criteriilor tehnico-economice a elementelor de civilizatie si a formelor strucuturilor politice. Studieaza societati „arhaice”, în care statul nu este clar constituit sau prezinta configuratii deosebite. Scopurile antropologiei politice: a) o determinare a politicului care nu îl leagp nici de singurele societati istorice, nici de existenta aparatului statal; b) elucidarea proceselor de formare si transformare a sistemelor politice cu ajutorul unei cercetari paralele cu cea a istoricului; c)un studiu comparativ care sa perceapa diferitele expresii ale realitatii politice nu în limitele unei istorii anume, ci în toata întinderea ei istorica si georgrafica. 2. Elaborarea antropologiei politice. a) Precursorii: Aristotel (prin cautarea cauzelor care produc degradarea guvernelor instaurate), Machiavelli (prin distinctia facuta în Principele între doua tipuri de guvernare- republica si principat- prefigureaza sociologia lui Weber- sultanism si patrimonialism), Montesquieu (Spiritul legilor este prima încercare de inventariere si clasificare a tipurilor de societati), Marx si Engels (schita de antropologie economica si politica, îsi elaboreaza teoriile pornind de la documentatie exotica- descrieri ale calatorilor, opere ale etnografilor); b) Primii antropologi: Henry Maine (Ancient Law, 1861), L.H. Morgan (Ancient Society, 1877); c) Antropologii politici: W.C MacLoad, R.H. Lowie- trateaza rolul factorilor interni si externi ai formarii statului, Sir James G. Frazerstudieaza raportul magie-religie-regalitate; majoritatea studiilor sunt facute pe societatile africane; 3. Metode si tendinte ale antropologiei politice: a) demersul genetic- pune problema originii si evolutiei, poate fi comparativ; b) demersul functionalist- identifica institutiile politice în societatile primitive dupa functiile asumate, permite definirea relatiilor politice; c) demersul tipologic- vizeaza determinarea tipurilor de sisteme politice, organizarea si clasificarea lor; d) demersul terminologic- elaborarea categoriilor fundamentale (sarcina foarte dificila, pentru elaborarea conceptelor de cele mai multe ori este nevoie de apel la lingvistica); e) demersul structuralist- politicul este vazut sub aspectul relatiilor formale, care explica raporturile de putere instaurate între indivizi/grupuri; f) demersul dinamist- sesizeaza dinamica structurilor si sistemul relatiilor ce le constituie(continuare a celui structuralist). II. Domeniul politicului Atât antropologia politica, cât si filosofia politica vor sa studieze esenta politicului, iar relatia dintre ele este ambigua. Antropologii moderni opun caracterul stiintific al cercetarii lor, caracterului normativ al filosofiei politice. 1.Maximalisti si minimalisti. Informatia etnografica dezvaluie o mare varietate de forme politice primitive, asadar este necesara clasificarea si tipologia lor. Dar înainte de acest demers, este nevoie de descoperirea si delimitarea domeniului politicului. Aici apar doua tabere: a) maximalistii- cei care sustin ca nu exista societate fara guverbare; viziunea lui Aristotel cu omul ca animal politic si anterioritatea statului fata de individ; b) minimalistii- se arata sceptici fata de aceasta abordare; W. C. MacLeod analizeaza popare pe care le considera lipsite de organizare politica, traind în anarhie. Cel mai adesea, aceasta abordare nu exprima decât absenta institutiilor politice comparabile cu cele care exista în statul modern. Este nevoie însa de stabilirea unui prag de la care sa existe politicul. Majoritatea autorilor considera ca acesta începe, acolo unde se sfârsesc relatiile de rudenie.

1

Max Weber porneste de la relatia fundamentala. iar cea de-a doua la executie si organizare. În societatile segmentare. pentru ca nu exista nici o societate în care regulile sa fie respectate automat. G. M. Puterea este capacitatea de a produce efecte asupra persoanelor/lucrurilor sau capacitatea de a actiona efectiv asupra persoanelor/lucrurilor recurgând la mijloace ce varieaza între persuasim si coercitie. Rangul unul lignaj depinde de 3 factori: capacitatea sa economica. a cailor si mijloacelor ei.societatile lignajere nu sunt egalitare. antagonismele pun în evidenta mediatorii si detinatorii puterii). 4. Definiri diferite ale politicului: a) definirea prin modurile de organizare spatiala. sunt adecvate mai mult „sistemului ideilor”. pentru investigatia politicului. d) definirea prin caracteristicile formale. B) manifestarile si mijloacele.G. dinamica lignajera rezulta din inegalitatile ce tin de diferentele de rang. 3. în functie de numarul de generatii si extinderea lor varieaza numarul de segmente care îl compun. clanurile si lignajele nefiind echivalente. cercetarile structuraliste (nivel înalt de formalizare si abstractizare) nu sunt aproape deloc consacrate asupra sistemului politic.în societatile segmentare. legea care determina pozitiile politice este structura genealogica. e) evaluarea. dar consimtamântul care o legitimeaza tinde sa-i reduca autoritatea). rolul politic fiind determinat de ordonarea generala a segmentelor lignajere.acest inventar arata ca delimitarile ramân imprecise/contestabile cu efect asupra dificultatii definirii politicului.MG Smith considera relatiile externe ale unui lignaj (fie ele de razboi sau schimburi matrimoniale) ca fiind relatii politice. b) definirea prin functii. 2 . ca disimetrie (existenta inegalitatilor o face posibila). c) definire prin modalitatile actiunii politice. Definirea relatiilor politice independent de formele de guvernare pe care le organizeaza: sunt relatiile prin care persoane/grupuri exercita putere sau autoritate pentru mentinerea ordinii sociale într-un cadru teritorial.2. Puterea este recunoscuta în orice societate. pozitia sa în retelele de aliante. Relatii si forme politice. Rudenie si putere Pentru majoritatea autorilor. Se ocupa cu studiul conditiilor necesare expresiei vietii politice. Confruntarea metodelor. pentru a limita efectele competitiei aparute între indivizi. III. Societatile lignajere sunt cele în care functiile si institutiile politice sunt mai putin diferentiate. prin recurgerea/amenintarea cu recurgerea legitima la constrângere fizica. aceea de comandasupunere. de decizie. Criterii pentru determinarea domeniului politic: 1) Lingajele se bazeaza pe oamenii care sunt legati uniliniar de un stramos unic. 1. Rudenie si lignaje. puterea este vazuta ca necesitate.functia de conservare. Raporturile de putere (superioritate numerica si potential militar) determina relatiile dintre clanuri si lignaje. Societatile fac din dezechilibru si confruntare un factor producator de coeziune sociala si de ordine. de organizare a treburilor publice. guvernarea unei societati implica întotdeauna aceasta forma dubla de actiune. Din acest motiv grupurile lignajere se numesc segmentare.criteriu teritorial: domeniul politic ca sistem de organizare ce opereaza în cadrul unui teritoriu delimitat. prima este putere. iar pe cele interne ca relatii administrative bazate pe ierarhie. 2) principiul descendentei si principiul teritorial. Semnificatia politica a acestor grupuri este derivata din faptul ca folosesc simboluri comune. Antropologia politica dezvaluie legaturile între cele doua sisteme si le analizeaza raporturile. folosind ca instrument politicul. indiferent cât de rudimentara este.metoda comparativa care justifica cercetarea antropologica impune apelul la unitati si procese abstracte. ca ambiguitate (puterea tinde sa se dezvolte ca raport de dominatie. Dinamica lignajera. calitatea sa de centru integrator al activitatilor economice desfasurate de vecini. Almond defineste sistemul politic ca îndeplinind functii de integrare si adaptare. Puterea apare ca urmare a depasirii sferei de rudenie. 2. categoria rudeniei o exclude pe cea a politicului. ca sacralitate. viata politica difuza se manifesta mai mult prin situatii politice decât prin institutii politice (luarea deciziilor determina aparitia oamenilor cu rang superior. una evoca structurile de reciprocitate iar cealalta structurile de subordonare. Putere politica si necesitate. Smith opune actiunea politica celei administrative( prima se refera la decizii.actiunea sociala este actiune politica atunci când încearca sa controleze/inlfluenteze deciziile privind treburile publice. cea de-a doua autoritate). A) conditii.

autonomia si puterea sa de dominatie. Interpretarile statului care îl identificau cu orice organizare politica autonoma sunt în regres. statul deriva din viata sociala. 2) rupturile între grupuri ierarhizate se produc la scara societatii globale sau a unitatii politice nationale. sex. rudenie. Aspecte ale puterii segmentare. 2. Feudalism si raporturi de dependenta. Feudalismul e un regim politic. Stratificare sociala si putere Nu exista societate fara putere politica (înteleasa ca forta de ordine prin excelenta) si nici putere fara ierarhii si fara raporturi inegale instaurate între indivizi si grupuri sociale. Middletan si D. Tait construiesc 3 modele de clasificare: 1) societati cu geneaologie unitara si lignaje integrate într-un singur sistem piramidal. sa se restrânga aplicarea conceptului de stratificare la societatile care satsfac cel putin doua conditii: 1) inegalitatile dominante se formuleaza pe alte criterii decât cele de vârsta. Problema cu aceste interpretari este ca nu sunt specifice. Aspecte ale statului traditional. Statul este identificat cu mijloacele ce permit crearea si mentinerea ordinii în limitele unui spatiu determinat. iar altele sustin ca stratificarea sociala este înradacinata în cultura. Freund introduce conceptul de rationalitate statala. 1.ca sistemul normelor juridice în vigoare. întrucât nu cuprinde si nivelul politic. Lucrarile antropologice pun în evidenta 3 caracteristici ale acestui proces: numarul de oameni ca 3 . Între aceste doua interpretari (una laxista si una restrictiva) se gasesc interpretarile comune ce caracterizeaza statul prin 1) teritoriu. 3) societati constituite din lignaje asociate care nu se pot situa în acelasi cadru genealogic. examinarea criteriilor cel mai des utilizate în definirea statului: a) legatura teritoriala. în timp ce statul implica autoritate si constrângere ce implica nereciprocitate.unele teorii sustin ca manifestarea raporturilor de ierarhie si dominatie se gasesc în natura.3. Este legitim însa. cetatile) si strucuturile politice improvizate provenite din cuceriri. Criteriile de identificare a formei statale: caracterul sau totalizant.relatii de protectie pe de o parte si fidelitate si aservire pe de alta parte. Exista o multitudine de stratificari si ierarhii. 2) consimtamântul populatiei ce traieste între respectivele granite. care face dificila reducerea la un numar limitat de tipuri. De aceea. Notiunea de statut este definita ca pozitia personala a unui individ fata de ceilalti. 1. Oficiu (sau functie cu titlu) este un termen generic. descendenta. definindu-l ca fenomen juridic. Exista dezbateri nesolutionare în antropologia politica pe baza ierarhiei. rudenia e înlocuita cu proprietatea ca baza a organizarii sociale. IV. aliante precare) si variantele pe care le prezinta uneori un acelasi ansamblu etnic. o maniera de a defini rolurile de guvernanti si guvernati. institutii politice schimbatoare. J. Juristii i-au restrâns întrebuintarea. 2. Forme ale stratificarii sociale si putere politica. 2) societati formate din mici grupuri de descendenta devenite interdependente. Elementul specific este legatura interpersonala.Ordine si subordonare. 3) existenta de structuri organice mai mult sau mai putin complexe care constituie baza unitatii politice. Notiunea de rol este definita ca statutul în termeni de actiune. aspectul dinamic al acestuia. abordând o acceptiune prea toleranta. J. VI. statului. care este opera ratiunii. Viata sociala implica schimburi care implica reciprocitate. Incertitudini ale antropologiei politice. în vreme ce analiza fenomenului politic nu se mai confunda cu teoria statului. 3. ea permite aprecierea distantei sociale existente între persoane pentru ca determina ierarhiile. conoteaza notiunile de rang/ordin/stare. Viata sociala si statul centralizat se gasesc în mod necesar în raport de contradictie radicala.Punerea în discutie a conceptului de stat. Pentru Proudhon. îi ramâne acesteia exterior si realizeaza acapararea fortei colective. în cadrul unui grup. Tipologia sistemelor segmentare ramâne o problema delicata din doua categorii de motive: instabilitatea lor fundamentala (puterea ramâne difuza.ce îi permite sa opuna creatiile politice instinctive (triburile. rol si status fiind pentru el cazuri particulare. Oficiu desemneaza distinctia între functia detinuta si persoana care o detine pentru o vreme.fondarea statului implica o capacitate de a concepe o unitate ce largeste limitele rudeniei si a învecinarii spatiale. Interpretarea lor este eronata.

2) guvernarea centralizata coexista cu puteri locale asupra carora nu exercita decât un control relativ. distrugerea sistemelor traditionale de limitare a puterii. Lowie vede doua conditii care trebuie a fi împlinite pentru constituirea statului: existenta unor raporturi sociale exterioare rudeniei si existenta unor grupuri/asociatii care sa permita în cadrul lor sa se desfasoare raporturi de inegalitate. instabilitatea. pastreaza un caracter difuz care îl diferentieaza de statul modern centralizat. actioneaza printr-un mandat primit din cer/ zei în numele traditiei. 6) autoritatile subordonate au cu atât mai multe posibilitati de schimbare cu cât ocupa o pozitie mai periferica. organizarea spatiului în scopuri politice. Notiunea de traditionalism este definita imprecis de catre antropologi. toate fiind în incompatibilitate. 3) centrul dispune de o administratie specializata. incompatibilitatea celor sisteme de putere si autoritate. ea devine mai accentuata în cazul „despotismului oriental” . rivalitatea politica pentru putere si a rebeliunilor lipsite de eficienta revolutionara. A. rezultând conflice. desacralizarea partiala a puterii. fiind definita mai ales prin respectarea normelor imemoriale.statul traditional privit ca o mare familie. Nu trebuie ignorat de catre antropologie anumite aspecte: statul traditional permite unei minoritati sa exercite o dominatie durabila.centralizat nu exista legat doar de teritoriu. S. fata de periferii. d) Caracteristicile statului traditional. 4) autoritatea centrala nu are monopolul absolut al utilizarii legitime a fortei. Coloniile africane prezinta 5 caracteristici ce pot fi aplicate si altor societati în curs de modernizare: denaturarea unitatilor politice traditionale. R. Traditie si modernitate 1. Linton.se estompreaza pe masura ce se aplica regiunilor mai departate de centru. colonizarea aparând drept un factor modernizator. VII. 3. Ipoteze asupra originii statului. statul unitar realizându-se foarte rar. Trasaturi distinctive ale statului traditional: locul important acordat empirismului.sub vechea forma statul îsi putea asigura puterea mult mai bine la centru. a carei tendinta unitara o combate. Dinamica traditionalismului si modernitatii.determinant as stergeii rudeniei. pe care mitul sau ideologia 4 . Statul traditional nu se poate defini printr-un model sociologic ce l-ar opune radical statului modern. Dinamica tranfsormarii sociale si dinamica modernizarii politice a fost analizata de catre D. c) rationalitatea statului traditional. corespunde tipului de „patrimonialism” definit de Weber (suveranul detine puterea pe baza unor atribute personale. ramâne amenintat de segmentarea teritoriala. b) Segmentar si centralizat. aristocratie rurala birocratica.Factori si aspecte ale schimbarii politice.statul rezulta din lenta rationalizare a structurilor politice existente. 5) relatii de tip piramidal.acolo unde exista proprietate birocratica. personalizarea raporturilor sociale si politice. Transformarea sistemelor politice traditionale se raporteaza în general la colonizare/dependenta. Exista trei forme de stratificare sociala în societatile în curs de modernizare: sistemul castelor. Southal distinge între stat unitar (complet dezvoltat) si stat segmentar. o tendinta de organizare a ansamblului vietii colective. Apter foarte elocvent. Instrumentele de care dispune puterea centralizata pentru a se mentine depind mult de dezvoltarea tehnica si a mijloacelor de informare (multe imperii africane au disparut din cauza spatiului mult prea vast).fragilitatea bazei teritoriale. El sustine ca rezultatul modernizarii este aparitia de noi roluri sociale.2 mijloace de construire a statului: asocierea voluntara si dominatia impusa printr-o putere superioara. în masura în care e stat el se conformeaza caracteristicilor comune.acolo unde statul devine mai puternic decât societatea. pe care o evidentieaza o vointa unitara. Nadel sustine de asemenea ca factorul de cucerire este necesar pentru formarea statului. a caror linie de rezolvare trebuie gasita pe plan politic.2. Rationalitatea astfel definita exista în cazuri rare de stat traditional. se refera chiar la organizarea statala. Opozitia segmentar. degradarea prin depolitizare. se formeaza de la unitati politice preexistente. sase caracteristici ale statului segmentar: 1) suveranitate teritoriala limitata. capitalim birocratic. o administratie competenta. Cele 3 tipuri de roluri se gasesc în fiecare din cele 3 forme de stratificare. aparitia ideii de proprietate care intra în concurenta cu relatiile personale. al claselor si al ierarhiilor. celor traditionale li se adauga cele adaptative (transformare partiala a primelor) si cele novatoare. luptele pentru putere (care reprezinta forma de politica pe care o cunoaste statul traditional) contribuie mai mult la întarirea dominatiei decât la slabiciunea ei (aspecte puternic accentuate în despotismul oriental).