SCOALA POSTLICEALĂ VASILE ALEXANDRI Prof. Dr. Doc.

Enescu Longinus

-LUCRARE DE DIPLOMĂ“CANCERUL HEPATIC”

INDRUMĂTOR: Dr. Saradan Cornel

Candidat : Creţu Ciprian

Botoşani 2011

PLANUL LUCRĂRII

Motivaţie Capitolul I - Anatomia şi fiziologia ficatului Capitolul II - Cancerul hepatic
Noţiuni generale Patogenie Cauze şi factori de risc Semne şi simptome Diagnostic Tratament Prognostic Capitolul III - Nursingul bolnavilor cu cancer hepatic
A.

Procesul de nursing Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor

B.

cu cancer hepatic C. Prezentarea cazurilor CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

2

Motivaţie
Incidenţa cancerului hepatic s-a triplat între 1975 şi 2005 în SUA, în ciuda faptului că rata de supravieţuire a crescut de la unu la cinci ani la pacienţii diagnosticaţi cu acest tip de boală. Potrivit rezultatelor studiilor, între 1975 si 2005 incidenţa cazurilor de cancer hepatic s-a triplat de la 1,6 la 4,9 cazuri la suta de mii de persoane. De asemenea, ratele de supravieţuire au crescut între 1992 si 2008. Creşterea ratei de supravieţuire se datorează faptului ca mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi în stadiu incipient (fapt care din păcate nu este valabil şi în ţara noastră, unde cancerul hepatic se diagnostichează în continuare în stadii avansate), când tratamentul are cele mai mari şanse. Deşi studiul cercetătorilor americani nu a identificat motivele pentru care incidenţa cancerului hepatic este în creştere, acest fenomen poate fi atribuit unei creşteri a cazurilor de hepatita C si B, afecţiuni care reprezintă un factor major de risc pentru cancerul hepatic dar nu trebuie ignorat nici modul de viaţă – în primul rând consumul de alcool. Unul dintre motivele pentru care la noi în ţară cancerul hepatic este depistat de regulă în stadii tardive, ar fi acela că de multe ori este asimptomatic sau paucisimptomatic iar în cazul cancerul survenit pe ficat cirotic simptomatologia se confundă cu cea a cirozei hepatice. Am ales această temă de studiu datorită multitudinii factorilor care pot interveni în etiologia cancerului hepatic şi pentru că îmi permite să demonstrez importanţa îngrijirilor specifice de nursing în ameliorarea confortului psihic şi fizic al bolnavilor în etapa de diagnostic, până la stabilirea şi aplicarea conduitei terapeutice specifice.

3

Capitolul I Anatomia şi fiziologia ficatului

Ficatul este cea mai mare glandă a organismului situat în cavitatea abdominală în hipocondrul drept şi epigastru, în loja hepatică. CONFIGURAŢIE EXTERNĂ Ficatul are dimensiunile: în sens transversal 28 cm, 18 cm în sensul antero-posterior şi 8 cm grosime. Greutatea este de 1500 g. Culoarea: roşucărămiziu. Are 3 feţe:
a)

Faţa superioară este rotunjită, fiind divizată într-un lob drept şi

unul stâng de către ligamentul falciform (o cută peritoneală) care leagă ficatul de diafragm. Această faţă corespunde diafragmului şi prin intermediul acestuia pleurei, plămânului, pericardului şi inimii.

Fig.1. Faţa superioară a ficatului

4

b)

Faţa inferioară sau viscerală care priveşte în jos, înapoi şi la

stânga. Aceasta se află în raport cu stomacul, duodenul, colon, rinichi şi glanda suprarenală dreaptă. Această faţă este parcursă de 3 şanţuri, două longitudinale şi unul transversal care împreună descriu litera „H”, şi anume:

şanţul transversal sau hilul ficatului în care este situat pediculul - posterior – vena portă cu cele 2 ramuri terminale, dreaptă şi stângă,

hepatic în următoarea ordine: apoi artera hepatică care se divide şi ea în două ramuri terminale şi

anterior - canalele biliare care se reunesc formând canalul hepatic

şanţul longitudinal stâng se întinde de la marginea anterioară a

ficatului până la marginea sa posterioară. El este divizat prin şanţul transversal în 2 segmente, unul anterior şi unul posterior.

Fig.2. Faţa inferioară (viscerală) a ficatului

În segmentul anterior se găseşte ligamentul rotund, rămăşita a venei ombilicale, care merge spre ramura stângă a venei porte. În segmentul posterior se găseşte canalul Arantius provenit prin
5

lobul pătrat situat înaintea şanţului transvers. care se întinde de la ramura stângă a venei porte până la vena suprahepatică stângă. La marginea posterioară a ficatului. peritoneul de pe faţa superioară a 6 . Aceste trei şanţuri divid faţa inferioară a ficatului în patru lobi: . Tot mijloc de fixare amintim vena cavă inferioară.  şanţul longitudinal drept este şi el compus din 2 segmente: unul anterior care corespunde veziculei biliare şi altul posterior care face drum venei cave inferioare. Ligamentul falciform de legătură cu peretele abdominal şi diafragm pe faţa superioară. MIJLOACE DE FIXARE 1.lobul stâng şi lobul drept de o parte şi de alta a şanţurilor anteroposterioare. care ajungând la hilul ficatului se îndepărtează pentru ca să învăluiască faţa interioară şi superioară a organului. 3.obliterarea venei Arantius de la făt. Ligamentul rotund de legătură cu peretele abdominal la partea anterioară a şanţului antero-posterior stâng. între şanţul venei ombilicale şi vezicula biliară. 2. 4. presa abdominală şi pediculul hepatic. . Peritoneul hepatic este reprezentat prin cele 2 foiţe ale micului epiploon. Epiplonul gastro-hepatic sau ligamentul hepato-esofago-gastro-duodenal.lobul Spiegel se găseşte înapoia sanţului transvers . Ele se reunesc apoi din nou pe faţa superioară a ficatului constituind ligamentul falciform. c) Faţa posterioară care are raporturi cu coloana la T7-T11 şi pe care se văd lobul stâng. Ligamentul coronar de legătură cu diafragmul pe faţa posterioară. lobul drept şi lobul lui Spiegel.

Între hepatocite se găsesc canaliculele biliare. unde ficatul este aderent direct la diafragm. Fig. produsul de secreţie al hepatocitelor. pendinte de seroasă peritoneală. care acoperă ficatul şi intră la nivelul hilului în interiorul organului de-a lungul vaselor şi căilor biliare. care înveleşte tot ficatul cu excepţia unei benzi transversale la nivelul suprafeţei superioare. intralobulare.3. fără pereţi proprii în care se descarcă bila.ficatului se răsfrânge pe diafragm în sus. El are forma piramidală şi este constituit din: celule hepatice (hepatocite). al doilea înveliş este capsula Glisson. capilare şi canaliculi biliari. STRUCTURA FICATULUI Ficatul are două învelişuri: un înveliş seros. Structura ficatului 7 . Lobul hepatic este unitatea morfo-funcţională a ficatului. Se formează două cute peritoneale care formează ligamentul coronar. iar peritoneul de pe faţa inferioară a ficatului se răsfrânge pe diafragm în jos.

In acesta există: o ramură a venei porte. vena portă care conduce în ficat materialele ce vor fi metabolizate de celula hepatică (vascularizaţia este mixtă). Din spaţiul Kiernan ramificaţiile venei porte înconjoară de la bază către vârf lobul formând o reţea venoasă perilobulară.Spre periferia lobului. artera hepatică şi unul funcţional. prezente în hilul ficatului. Prin alăturarea a trei lobuli hepatici se formează un spaţiu portal (triunghiular) numit spaţiu Kiernan. Vena portă se divide la nivelul hilului în două ramuri. Venele suprahepatice conduc în vena cavă inferioară sângele adus de artera hepatică şi de vena portă. Din calea biliară principală se deschide canalul cistic prin care bila ajunge în perioadele interdigestive în vezicula biliară. Sângele iese din ficat prin venele suprahepatice şi se varsă în vena cavă inferioară. Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun. 8 . apoi în vene suprahepatice care se varsă în vena cavă inferioară. În vârf se unesc şi coboară către bază prin axa centrală formând vena centrolobulară. Artera hepatică se divide la nivelul hilului într-o ramură stângă care se subdivide în trei ramuri destinate lobului stâng. Vasele principale ale ficatului sunt reprezentate printr-un vas nutritiv. lobului Spiegel şi celui pătrat şi o ramură dreaptă care dă artera cistică. Aceste vene centrolobulare se unesc în vene sublobulare. o ramură a arterei hepatice. canaliculii biliari încep să aibă perete propriu şi ieşind din lobul. Acestea se colectează în final în cele două canale hepatice. drept şi stâng. limfatice şi nervi. una pentru lobul drept şi alta pentru cel stâng. care rezultă din unirea canalelor hepatice şi se continuă cu canalul coledoc care se deschide în duoden. se continuă cu canale biliare interlobulare. 1-2 canale biliare.

Ea se continuă cu canalul cistic. în pereţii cărora există celule Kupffer (macrofagul hepatic). Nervii ficatului provin din plexul hepatic.Tot din spaţiul Kiernan pleacă radial spre vena centrolobulară capilare intralobulare.3-4 cm şi capacitatea . alcătuit din simpatice care ies din ganglionul celiac şi din fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi vagi. Vasele limfatice se adună într-o reţea subseroasă care ajunge la ganglionii sternali. 9 . VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA Este asigurată de artera hepatică. grosime . Ramificaţiile arterei hepatice din spaţiul Kiernan se anastomozează cu reţeaua venoasă perilobulară realizând amestecul sângelui nutritiv şi funcţional ce va iriga celula hepatică. lungime . Vezicula biliară se găseşte pe faţa inferioară a ficatului. iar la interior o tunică mucoasă formată din epiteliul cilindric şi corion în care există glande mucoase. la partea anterioară a şanţului antero-posterior drept. un fund şi un gât.10 cm. care colectează tot sângele din acest organ şi îl varsă în vena cavă inferioară. pancreatico-lienali. si de vena portă care aduce sânge venos funcţional.60 ml. mediastinali anteriori. Se proiectează pe peretele abdominal la nivelul coastei 9 în dreapta. care aduce sângele arterial. Vezicula biliară are rol de depozit şi concentrare a bilei între perioadele de digestie. Ea este învelită în peritoneul visceral sub care se află o tunică musculară. cu limfa colectată de pe faţa inferioară şi din limfaticele septurilor intrahepatice. în foseta biliară. Sângele pleacă de la ficat prin venele suprahepatice. Vezicula biliară are un corp.

echilibrul glucidic. Bila este formată în celulele hepatice şi celulele Kupffer. Sărurile biliare ajunse în intestin. lipidic şi hidric. hematopoietic. D. reprezentaţi de biliverdină şi bilirubină. menţine compoziţia plasmei. controlează debitul sanguin.FIZIOLOGIA FICATULUI Ficatul este considerat laboratorul organismului. ei reprezentând produse de excreţie. sintetizează fermenţi necesari funcţiilor proprii sau pentru alte organe.5%. Variază cu 10 .1 %. îşi stimulează propria secreţie (rol coleretic). E. rezultaţi din degradarea hemoglobinei. Colesterolul . Sărurile biliare îndeplinesc mai multe roluri: emulsionează grăsimile şi potenţează lipaza pancreatică. Ea conţine apă 95-97% şi săruri biliare . fiind o funcţie secretoexcretoare. formează cu grăsimile şi vitaminele liposolubile A. Procentul variază cu alimentaţia. are rol antitoxic. termoreglator. Bila mai conţine şi pigmenţi biliari . Funcţia biliară Constă în formarea şi eliminarea bilei din ficat. El ia parte la digestia intestinală. K. fiind reprezentate de glicocolat şi taurocolat de Na (component principal). F complecşi solubili uşurând absorbţia. sunt resorbite prin circulaţia portă şi reajung în ficat unde-şi favorizează secreţia. depozitează o serie de substanţe.0. stimulează peristaltismul intestinal (rol laxativ) menţinând echilibrul florei microbiene intestinale (rol antiputrid).l-2%este un produs de oxidare rezultând din alimente sau din sinteza hepatică de la acid acetic şi grăsimi degradate. Acesta se numeşte circuit entero-hepatic al sărurilor biliare. degradează şi sintetizează diferite substanţe.

În ficat glucidele se transformă în glicogen. Metabolismul glucidic Glucoza se formează din glicogen sub influenţa unui ferment hepatic. Valori normale ale glicemiei 0. acid uric. Eliminarea în duoden se face pe cale umorală prin colecistochinina eliberată de duoden şi pe cale reflexă declanşată de ajungerea alimentelor în duoden. Nervii vagi relaxează sfincterele şi contractă vezicula (nervii simpatici relaxează vezicula). 11 . acid glicuronic. Un raport mai mic de 1/13 favorizează formarea calculilor biliari. Funcţiile metabolice A.2 g‰.este produsă de pereţii căilor excretoare şi ai veziculei biliare.1/30 cu sărurile biliare. glicogenul este scindat în glucoză prin glicogenoliză. prin existenţa unui centru glicozuric în bulb. Durata eliminării bilei depinde de natura alimentelor. Majoritatea glucozei este transformată hepatic în glicogen prin glicogeno-geneza (glucidele de rezervă). Glucidele sunt absorbite prin intestin sub formă de glucoză care ajunge la ficat prin sângele portal funcţional. adrenalină şi tiroxină) şi reflex. Sub acţiunea adrenalinei şi tiroxinei (hormon tiroidian). fosfaţi. proces numit gliconeogeneză.alimentaţia şi starea ficatului. Această funcţie este reglată umoral (prin insulină.cloruri. dând bilei un caracter filant (apos) şi împiedicând precipitarea. În componenţa bilei mai intră şi acizi graşi. Se găseşte în raport de 1/20 . carbonaţi de sodiu ce dau reacţii alcaline. Mucina . Glicogenul se poate sintetiza şi din grăsimi sau proteine. uree. Procesul are loc sub influenţa insulinei. Bila hepatică se formează continuu şi în perioadele interdigestive se acumulează şi se concentrează în vezicula biliară. Substanţe minerale . O mică parte ajunge în sânge determinând glicemia.9-1. când creşte necesarul de glucoză al organismului.

E. mai uşor utilizabile de către celule. produs toxic pe care ficatul prin funcţia urogenă îl transformă în uree. D.2 l uneori până la 2 1. reţinând în mod normal între 0. 12 . ioni de Na. Acizii graşi şi grăsimile neutre sunt transformate în fosfolipide. C.8 şi 1. Excesul proteic neputând fi depozitat ca atare este transformat în grăsimi. se formează protrombina în prezenţa vitaminei K si fibrinogenul (300-500 mg%). Ficatul este şi un depozit de sânge. Cu.B. Supraîncărcarea grasă a ficatului conduce la ciroză. K şi Cl ce pot fi utilizaţi când nevoile organismului o cer. Astfel. Aminoacizii în exces sunt degradaţi. Nucleoproteinele sunt transformate în acid uric. constituie un sistem de baraj pentru supraîncărcarea ventriculară dreaptă. ca şi ureea. De asemenea fiind staţie intermediară în circulaţia portală.Scăderea fibrinogenului sub 300 mg% semnifică insuficienţa hepatică gravă. Metabolismul proteinelor Aminoacizii absorbiţi intestinal sunt folosiţi pentru sinteza proteinelor specifice diferitelor celule. eliminat urinar. Metabolismul apei Prin procesele metabolice ficatul reprezintă un depozit de apă şi datorită neutralizării hormonului antidiuretic este un reglator al apei în organism. de tipul lecitinei. dar în anumite condiţii poate antrena această rezervă pentru nevoile organismului. cu formare de amoniac. Tot în ficat are loc transformarea glucidelor în exces în grăsimi şi invers. Metabolismul substanţelor minerale Ficatul reprezintă un depozit de Fe 3-4 g. Metabolismul lipidic Ficatul poate înmagazina o parte a grăsimilor cu rol de rezervă la nivelul hipodermului.

MENŢINEREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC În condiţii de alcaloză. D. De asemenea are funcţie imunogenică datorită eliminării germenilor prin bilă. ficatul elimină prin bilă valenţe alcaline. B12. FUNCŢIA HEMATOPOIETICĂ Funcţia de formare a globulelor roşii în viaţa fetală sau de distrugere a acestora (lezate sau îmbătrânite) cu economisirea fierului. În condiţii de acidoză. fosfataza şi fosforilaza pentru metabolismul glucidic şi lipidic. ficatul transformă acidul lactic în glucoză şi apoi în glicogen sau prin formarea amoniacului şi eliberarea de K măreşte numărul de valenţe alcaline în plasmă. FUNCŢIA ANTITOXICĂ Are rolul de a neutraliza. 13 . K. METABOLISMUL VITAMINELOR În ficat se găsesc majoritatea vitaminei. H. I. este organul ce1 mai bogat în vitamina A (conţine până la 95% din cantitatea de vitamina A a organismului) G. K. J. colinesteraza pentru degradarea acetilcolinei. B1. B2. A. SINTEZA FERMENŢILOR Fermenţii sunt arginaza şi ureeaza pentru funcţia urogenă. FUNCŢIA TERMOREGLATOARE Pentru organismul în repaus este cel mai important generator de căldură. PP.F. transaminaze pentru metabolismul proteinelor. ce pot avea efecte toxice. inactiva şi elimina substanţele străine organismului sau proprii dar în exces.

În timp ce în trecut tabloul clinic aferent cuprindea semnele unui cancer avansat: scădere în greutate severă. Incidenţa este crescută în Asia şi Africa unde prevalenţa hepatitei B şi C endemice predispune la dezvoltarea de afecţiuni hepatice cronice şi secundar a carcinomului hepatocelular. Reprezintă în prezent a treia cauză de deces prin cancer în lume. aflatoxina B1. durere în hipocondrul drept şi decompensare hepatică. Prezentarea pacienţilor cu hepatocarcinom la medic a evoluat semnificativ în ultimele decade. Diagnosticul tumoră. folosind scanarea computer tomografică şi alfa-proteina serică. de certitudine se pune pe baza examenului anatomopatologic a mostrelor de ţesut hepatic prelevate prin biopsie din 14 . emaciere musculară. La un pacient cu ciroză compensată debutul simptomelor cuprinde apariţia ascitei. Factorii de risc în dezvoltarea cancerului hepatic cuprind: hepatita B şi C. Durerea abdominală este cel mai întâlnit simptom al cancerului hepatic şi semnifică prezenta unei tumori voluminoase sau diseminarea cancerului. hemocromatoza şi ciroză hepatica. consumul abuziv de medicamente şi toxice. La examenul fizic mărirea de volum a ficatului poate fi singura manifestare.Capitolul II Cancerul hepatic NOŢIUNI GENERALE Hepatocarcinomul sau carcinomul hepatocelular este o tumoră malignă primară a ficatului. consumul de alcool. astăzi afecţiunea este recunoscută mult mai devreme datorită screeningului bolnavilor de ciroză. a icterului.

diseminare intrahepatică şi metastazare la distanţă. 15 . Majoritatea cazurilor de carcinom hepatocelular au fost la pacienţi cu ciroză hepatică de diverse etiologii. In general tumorile sunt descoperite la un examen de rutină sau când devin simptomatice prin volumul lor sau relaţia cu organele vecine. rezecţie sau transplant carcinomul hepatocelular cauzează insuficienţă hepatică şi deces. Patogenia cancerului hepatic nu este elucidata încă dar este clară interdependenţa multifactorială. La aceşti pacienţi terapiile locale de ablaţie. Mulţi pacienţi nu sunt candidaţi ai acestei metode dat fiind stadiul avansat în care sunt diagnosticaţi. Fără tratament de ablaţie. Tumora progresează prin expansiune locala. După unii cercetători infecţia cu virusul hepatitic B este factorul principal. PATOGENIE Carcinomul hepatocelular este un cancer primar al ficatului şi se dezvoltă mai ales la pacienţii care prezintă boli hepatice cronice şi ciroză. Se pot prezenta ca o singură masă lezională sau o creşterea difuză a ficatului care poate fi greu de diferenţiat de ţesutul cirotic şi nodulii de regenerare din jur la testele imagistice. incluzând ablaţia prin radiofrecvenţă. chemoembolizarea şi agenţii chimioterapeutici pot mări speranţa de viaţă şi constitui metode paliative. Manifestările clinice se datorează obstrucţiei biliare sau afectării vascularizaţiei hepatice. Celula de origine se presupune ca este celula stem hepatică. Doar o fracţiune din pacienţi au acces la transplant şi chiar în statele dezvoltate donarea de organe rămâne un factor limitant major.Tratamentul constă în rezecţia tumorii. Ideal aceştia ar putea fi vindecaţi prin transplant hepatic.

PIKCA şi gena beta-catenin.sexul masculin şi vârsta peste 60 de ani .bolile virale hepatice: hepatita B şi C. materialul genetic viral este frecvent găsit în celulele tumorale. Printre genele candidate la implicarea în declanşarea carcinomului hepatocelular se numără: p53. Infecţia hepatitică B Rolul virusului hepatitic B în dezvoltarea cancerului hepatic este bine stabilit. necroza. La pacienţii cu cancer şi hepatită cronică B. fibroza şi regenerarea continuă caracterizează ficatul cirotic şi contribuie la dezvoltarea carcinomului hepatic.utilizarea de estrogeni pentru anticoncepţie .istoric familial pozitiv de cancer hepatic . Se presupune că acest material 16 .expunerea la substanţe chimice toxice din mediu .incluzând şi pe cei cu markeri negativi pentru infecţia cu HVB dar care s-a descoperit ca au integrat în genomul hepatocitar ADN-viral. CAUZE ŞI FACTORI DE RISC Carcinomul hepatocelular este o afecţiune multifactorială.hemocromatoza ereditară . Procesul de transformare malignă include o varietate de căi patogenice care pot fi modificate de intervenţia factorilor din mediul înconjurător şi duce la alterări genetice care sa diminueze apoptoza şi să favorizeze proliferarea celulară. Acestea apar a suferi cel mai frecvent mutaţii.bolile alcoolice hepatice . Inflamaţia. Factorii de risc care predispun la declanşarea proceselor maligne cuprind: .

permiţând hepatocitelor să prolifereze anormal. sexul masculin. Pentru infecţia cu HVC factorii de risc pentru dezvoltarea carcinomului hepatocelular sunt: ciroză. Se consideră ca proteina core virală este factorul declanşator prin interferarea cu funcţia normală a genei p53 supresoare a tumorilor. Cancerul apare la persoanele care au fost infectate devreme. În timpul regenerării apar mutaţiile genetice care explica apariţia cancerului după ce s-a oprit alcoolul. 17 . abuzul de alcool şi coinfecţia cu HVB. Atunci când consumul de alcool este stopat celulele hepatice încearcă să se vindece prin regenerare. Este rară descoperirea unui bolnav de ciroză care consumă activ alcool cu cancer hepatic. factorul tumoral alfa-proteină crescut. în viaţa de adult tânăr. Frecvent bolnavii sunt consumatori abuziv de alcool care s-au oprit de câţiva ani şi se prezintă cu cancer hepatic. Studiile au arătat că durata de declanşare a cancerului după infectare este de 28 de ani şi la 8-10 ani de la instalarea cirozei. vârstă înaintată. Faţă de HVB materialul genetic viral C nu este inserat în genomul hepatocitelor. Majoritatea bolnavilor au asociată ciroză hepatică.genetic alterează structura normală a genomului celulelor hepatice determinând transformarea lor malignă. Infecţia hepatitică C Este de asemeni asociată cu dezvoltarea cancerului hepatic. Alcoolul Ciroza cauzată de consumul cronic de alcool este asocierea cea mai comună a cancerului hepatic în lumea dezvoltată.

Aflatoxina B1 Este cel mai potent agent cancerigen hepatic cunoscut. Cancerul hepatic mai este asociat şi cu deficienta de alfa1-antitripsina. Se presupune ca cauzează cancerul prin mutaţii ale genei p53 şi interfera cu funcţia acesteia de supresare tumorală. porumbul şi griul. Medicamentele. de exemplu thorotrast un agent de contrast utilizat în trecut determina cancerul vaselor hepatice-angiosarcomul. Exemple de astfel de alimente sunt: alunele. Hemocromatoza Cancerul hepatic se va declanşa la 30% din pacienţii cu hemocromatoza ereditară. Acestea sunt tumori benigne cu potenţial crescut de malignizare. dar hormonii feminini-estrogenii şi steroizii anabolici sunt asociaţi cu dezvoltarea adenoamelor hepatice. orezul.Pacienţii care continua sa bea decedează mai degrabă din complicaţiile ficatului alcoolic non-canceroase. Anumite chimicale au fost asociate cu alte tipuri de cancer hepatic. soia. Riscul este crescut la cei care dezvolta ciroză secundara hemocromatozei. un compus utilizat în industria maselor plastice poate cauza angiosarcom după ani de la expunere. 18 . Cloratul de vinil. Este produsul unei ciuperci numite Aspergillus flavus care se găseşte în alimentele depozitate în mediu cald şi umed. drogurile şi chimicalele Nu exista medicamente care sa determina cancerul hepatic.

Pot apare emaciaţi şi cu stare de rău general. atrage un prognostic nefavorabil. icter. Acestea pot fi auzite la auscultaţie cu stetoscopul la jumătate dintre pacienţi. Durerea se poate extinde în spate şi umeri. Pe măsură ce tumoră creste în volum întinde capsula care acoperă ficatul la exterior determinând durere în hipocondrul drept.tirozemia ereditara. le blochează determinând congestia hepatica. emaciere musculara. În cancerul avansat tumora se întinde local la ţesuturile vecine sau prin vasele de sânge la distanţă. Cancerele hepatice sunt bine vascularizate şi un flux crescut de sânge tumoral se descarcă în artera hepatica determinând turbulente. SEMNE ŞI SIMPTOME Simptomele de debut ale cancerului hepatic sunt vagi şi nespecifice afecţiunilor hepatice. Aceste blocaje au drept consecinţă formarea de lichid de ascita şi creşterea în volum a ficatului. Unii pacienţi pot dezvolta ascita în cavitatea abdominală. urină şi scaune închise la culoare. febră. La momentul diagnosticului aceştia prezintă fatigabilitate. Orice semn al diseminării tumorale: ascita. Metastazele la distanta se regăsesc în plămâni. Perioada lunga intre creşterea tumorală şi primele semne ale bolii este prima cauză a mortalităţii crescute în rândul pacienţilor. Tumora poate bloca ductele biliare sau hepatice conducând la icter scleral. colangita scleroasa primară. ciroză biliară primară. afecţiuni care determina ciroză. durere abdominală şi anorexie. Local poate invada venele de drenaj hepatic. sensibil. Vena cavă inferioară este de asemeni blocată frecvent. La examenul fizic se găseşte un ficat mare. Alţii pot prezenta semne de hemoragie în tractul digestiv. oase şi ganglionii 19 . tegumentar.

trombocitopenie ce sugerează hipertensiune portală şi splenomegalie . Cancerul hepatic mai este numit si” boala silenţioasă” deoarece simptomele apar tardiv.hipoglicemia poate fi prezenta prin terminarea rezervelor de glicogen . urobilinogenul urinar . bilirubina în urina.testarea pentru infecţia cu HVB.hiponetremia este descoperită la ciroticii cu ascită şi sugerează afectare hepatică avansată .hipercolesterolemia este prezenta la peste 10% dintre bolnavi .creatinina serică crescuta poate arăta un sindrom hepato-renal sau boala renala intrinsecă .creşterea 5-nucleotidazei. ALT şi AST 20 . HVC anemia.creşterea FA este sugestiva pentru carcinomul hepatic primar . DIAGNOSTIC Majoritatea pacienţilor prezintă testele funcţionale hepatice modificate datorita cirozei. Daca acestea se înrăutăţesc poate fi suspicionat un cancer hepatic în evoluţie.limfatici regionali. Studii de laborator .indicele INR este semnificativ pentru o posibila rezecţie hepatică .nivel scăzut de alfa1-antitripsina sugerează deficienta de alfa1-antitripsina .bilirubinemia. Durerea este primul simptom care apare de obicei şi este indicaţia stadiului avansat al cancerului.hipercalcemia prin producţie ectopica de hormon paratiroidian e posibilă la 10% din pacienţi .

Studiul alfa-proteinei serice este o opţiune pentru screeningul populaţional pentru detectarea cancerelor hepatice precoce. scanarea utilizând substanţe de contrast orale şi intravenoase. a mozaicului intern şi invadarea venoasă portală. Proteina este rezultatul sintezei tumorale sau a regenerării hepatocitelor.. Pozele sunt luate în trei faze: . Exista şi alţi markeri tumorali care nu sunt utilizaţi la scara larga încă. Radiologia toracica poate detecta metastazele pulmonare. Alte caracteristici includ vizualizarea capsulei tumorale. Astfel se pot produce confuzii în hepatita cronica activa C. secundar toxicităţii hepatice sau seroconversiei după infecţia hepatitică B. în contextul clinic şi imagistic adecvat.cu contrast venos-faza venoasă. factorii de coagulare .fără contrast intravenos . Procedeul ideal este cel multi-fază.în ciroze scad serumalbuminele. în contrast nodulii regenerativi apar atenuaţi în comparaţie cu parenchimul vecin. o varianta a enzimei GGT şi alfa-L-fucosidaza. Leziunile mici sunt scăpate la CT. Studii imagistice Computer tomografia axială este un studiu frecvent utilizat pentru tumorile hepatice. 21 . Aceştia cuprind: des-gamma-carboxiprotrombina-DCP.cu contrast intravenos care evidenţiază sistemul arterial-faza arteriala . după un transplant hepatic. Tumora este detectată pe baza vascularizării arteriale bogate şi eliminarea rapidă a contrastului în faza venoasa portală. Atunci când este crescută la valori de peste 400 ng/mL are o specificitate de 75-91% în diagnosticarea carcinomului hepatocelular.evaluarea depozitelor de fier din organism în hemocromatoza. Este senzitivă în 40-64% din cazuri deoarece nu toate tumorile produc AFP.

Leziunea este variabil hipoecogenică sau hiperecogenică. Terapia cea mai folosit este chemo-embolizarea arterială prin transcateterizare. Ablaţia tumorală este o opţiune de prelungire a vieţii şi de încadrare într-un stadiu tumoral mai favorabil pentru rezecţie-micşorarea tumorii. biopsia nu este indicată deoarece este riscantă. Deoarece terapia este bine tolerată şi are o morbiditate minimă poate fi opţiunea pacienţilor cu ciroză compensată pentru a reduce volumul tumoral 22 . cisplatin. Leziunile de 1-2 cm necesită biopsie. La tumorile mari care nu sunt candidate la rezecţie. Aceasta presupune canularea arterei care hrăneşte tumora şi eliberarea de doze crescute de chimioterapice local: doxorubicina. Utilizarea tehnicii Doppler este folositoare în determinarea vascularizaţiei arteriale bogate a tumorii faţă de nodulii de regenerare. în funcţie de ţesutul din jur şi gradul de infiltrare grasă. Graniţa dintre carcinom şi ţesutul nodular cirotic este greu de distins. Mitomicina C. Leziunile de peste 2 cm. TRATAMENT Terapia medicală este indicată la pacienţii care nu sunt candidaţi la rezecţie chirurgicală sau transplant hepatic. Studiile au arătat o creştere a ratei de supravieţuire la 2 ani de la 27% la 63% prin această metodă. În general hepatocarcinomul apare ca mase rotunde sau ovale cu margini netede. Biopsia hepatică prin aspirare pe ac fin a unei porţiuni hepatice tumorale prin ghidaj echografic sau laparoscopie este necesară pentru examenul anatomopatologic. La pacienţi cu leziuni mai mici de 1 cm peste 50% dintre acestea vor fi maligne astfel biopsia nu este indicată.Ecografia abdominala hepatica poate fi dificilă datorită nodulilor de regenerare prezenţi în ciroză. AFP crescut şi ciroză biopsia nu este indicată.

Aspirina şi medicamentele asemănătoare aspirinei sunt contraindicate la bolnavii cu retenţie lichidiana deoarece inhibitorii prostaglandinici cresc retenţia de apă şi sare. antiangiogenic. Sorafenib este un agent oral nou introdus în terapia medicală. Activitatea kinazei raf-1 este crescută la persoanele infectate cu HVC şi creşte riscul de neoplazie hepatică. Sorafenib inhiba activitatea acestei kinaze şi a factorului de creştere endotelială care determina neovascularizatia carcinomului. Complicaţia cea mai comuna este sindromul postembolizare caracterizat de febră. spironolactona este înlocuită cu amilorid în caz de ginecomastie dureroasă. 23 . Aceasta poate fi prevenită sau tratată cu lactuloză. Encefalopatia este înrăutăţită de constipaţia indusă de narcotice. Distanţa de iradiere maximă este de 1 cm. Aceasta iradiază în doze mici prin brahiterapie.şi prelungirea vieţii. Riscurile constau în iradierea tractului digestiv. ALT crescut şi durere abdominală. Controlul durerii poate provoca agravarea encefalopatiei portosistemice. Astfel pacienţilor le poate fi redusă tumora şi reîncadra în stadializarea tumorală pentru o nouă şansă la rezecţie şi transplant. O noua metodă este TheraSphere. Unii pacienţi sunt sensibili la benzodiazepine alţii la narcotice. Insomnia poate fi consecinţa depresiei şi fricii dar şi a encefalopatiei. apare la 30-80% din cazuri. Încărcarea lichidiană este controlată prin combinaţia spironolactonă şi furosemid. Radioterapia constă în iradierea tumorală cu 150 Gray în total pe 10-12 zile. Utilizează sfere de 20-40 micrometri de sticlă încărcate cu yttrium radioactiv şi eliberate prin angiografie. pro-poptotic şi cu proprietăţi raf-kinazice.

Câmpul de ţesut poate fi extins prin răcire cu apă. generare de căldura locală şi desicarea ţesutului tumoral. Poate fi tolerată o rezecţie hepatică de 50%. Injectarea percutană de etanol a fost prima tehnica de ablaţie utilizată. invazia vasculară. predispus la malignizare. Ablaţia prin radiofrecvenţă introduce un ac în tumoră iar un curent circulă la un electrod. Rezecţia este opţiunea pentru tumorile mai mici de 5 cm fără ciroză. prin ghidaj echografic. distribuţia bilobara a tumorii.Terapia chirurgicală Extirparea completă a tumorii este singura şansă de vindecare pe termen lung. Prognosticul infaust al transplantului a fost corelat cu rejetul de grefa. La cei cu ciroză rezecţia este mai limitata iar supravieţuirea la 5 ani este de 74%. După rezecţie 75% vor dezvolta recurente intrahepatice în 5 ani. laparoscopic sau chirurgical. Terapiile de ablaţie Pot fi folosite pentru a reduce riscul progresiei tumorale sau în scop paliativ. 24 . gradul histologic înalt şi nivele de alfa-fetoproteină peste 300 ng/ml. Sunt necesare 46 şedinţe. Terapia necesita o singură şedinţă. Poate fi de novo sau prin diseminarea locală anterioară. Procedeul are insă o rată mare de recurenţă tumorală. Înlătură şi grijile secundare capacitaţii de regenerare postrezecţie a ficatului pentru a ajunge la un volum adecvat. Aceste procedee pot fi efectuate percutan. Curentul duce la agitaţia ionilor în celule. Transplantul hepatic ortotopic oferă avantajele eliminării recurenţei din marginile rezecţiei şi înlăturarea ficatului cirotic. La aceşti bolnavi recurenţa este crescută. Presupune injectarea de alcool direct în tumoră.

PROGNOSTIC In ciuda tratamentului optim. Acesta reapare la 50-80% dintre pacienţi după o rezecţie la distanţă de 2 ani. După 2-3 ani intervalul de monitorizare poate fi lărgit.Complicaţiile sunt determinate de vascularizaţia bogată şi hemoragiile intratumorale. Un examen CT este necesar la o lună după rezecţie pentru a asigura extirparea completă a tumorii. Măsurarea alfa-fetoproteinei şi alte teste imagistice ar trebui efectuate la fiecare 3-6 luni în funcţie de riscul de recurenţă. 25 . Factorii care cresc recurenţa sunt invazia capsulei. carcinomul hepatocelular continuă să prezinte o rată a recurenţei crescută. care scad temperatura locală în ţesut şi diminuează eficacitatea tehnicii Crioterapia este o altă tehnică utilizată. mărimea tumorii peste 5 cm. invazia vasculară şi localizarea multiplă.

pentru identificarea problemelor pacientului. asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale. Culegerea datelor . asupra suferinţei.permite efectuarea unei inventarieri a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea sa. în funcţie de evoluţia stării pacientului. Ele informează asupra a ceea ce este pacientul.Capitolul III Nursingul bolnavilor cu cancer hepatic A. Acest proces este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală/potenţială de sănătate. diagnostic de îngrijire) Planificarea îngrijirilor (obiective) Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor) – Implementare Evaluarea 1. PROCESUL DE NURSING Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică ce permite acordarea de îngrijiri individualizate. Etapele procesului de îngrijire: Procesul de nursing este un instrument de diagnostic şi management care direcţionează practica nursing. şi care trebuie adus la zi cu regularitate. Utilizează un mod de abordare ştiinţific de rezolvare a problemei pentru culegerea de date. Procesul de nursing se desfăşoară în 5 etape: Culegerea de date Analiza şi interpretarea lor (probleme. 26 . selectează intervenţiile corespunzătoare şi apreciază rezultatele.

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură. Nevoia de a evita pericolele. Nevoia de recreere. Nevoia de a dormi şi de a se odihni. Nevoia de a elimina. 6. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre. 2. 13. 4. 8. 3. comportarea.Nevoile fundamentale (după Virginia Henderson) sunt în număr de 14 şi anume: 1. Nevoia de a comunica. 11.permite punerea în evidenţă a problemelor de dependenţă şi surselor de dificultate ce le-a generat.performanţa . Nevoia de a menţine temperatura corpului constantă. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Nevoia de a învăţa. 10. Are 5 caracteristici: . adică elaborarea "diagnosticului de îngrijire nursing".specificitatea-unicitatea pacientului . 2. Nevoia de a se realiza. 9. 12.ce poate face pacientul 27 . 3. acţiunea pacientului însuşi sau a familiei. Nevoia de a bea şi a mânca. colectivităţii. Are două componente:  obiectivul de îngrijire vizează atitudinea.se face ţinând cont de toate sursele de informaţie şi participarea tuturor colaboratorilor din echipa de îngrijire. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. 7. 5. 14. Planificarea îngrijirilor (obiective) . Analiza şi interpretarea datelor (diagnostic de îngrijire) . Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori.

realismul-cum face pacientul acţiunea . 5. dacă s-a obţinut rezultatul dorit. dacă au apărut noi date în evoluţia stării pacientului (date ce trebuie notate) şi dacă este necesară reajustarea intervenţiilor.. (asistentei medicale).permite asistentului medical să determine modul de a acţiona pentru a corecta problemele de dependenţă ale pacientului. B. Evaluarea trebuie să se facă cu regularitate la diferite intervale de timp.M. Este o condiţie absolută a calităţii îngrijirilor.implicarea-modul cum acţionează pacientul . obiectivelor. Executarea sau aplicarea îngrijirilor (intervenţiilor) are ca scop precizarea concretă a intervenţiilor şi de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa sau un oarecare nivel de independenţă. având multe elemente comune de explorare şi de tehnică terapeutică care interesează direct munca A.observabilitatea  intervenţia . La îngrijirea acestor bolnavi trebuie avut în vedere faptul că 28 . Se analizează 2 aspecte: rezultatul obţinut şi satisfacţia pacientului însuşi. Evaluarea constă în analizarea rezultatului obţinut: dacă intervenţiile au fost adecvate. 4. etiopatogenia adesea comună a celor două grupe de afecţiuni. fac ca îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hepatice sau biliare să se facă împreună. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU CANCER HEPATIC Inter-relaţiile funcţionale ale ficatului cu căile biliare.

simptomatologia hepato-biliară poate să ascundă o boală infecţioasă. ciroze hepatice). care păstrează un oarecare grad de contagiozitate şi după vindecarea aparentă sau reală a bolii. bolnavul trebuie lăsat să-şi aleagă el poziţia cea mai 29 . Trebuie convinşi ca pe timpul spitalizării să nu studieze lecturi grele. De aceea. Tulburările de metabolism din cursul stărilor de insuficienţă hepatică favorizează invadarea organismului de substanţe toxice care acţionează asupra sistemului nervos central. Asigurarea repausului fizic şi psihic În perioada acută a bolilor hepatice. nu vor fi aşezaţi în saloane unde se îngrijesc îi bolnavii cu angine. poziţie care asigură o bună irigare a ficatului. Scularea din pat a bolnavului o hotărăşte medicul iar asistenta va respecta cuantumul mişcărilor şi durata zilnica de părăsire a patului. unde pericolul difuzării unor infecţii este mai mic şi odihna psihică a bolnavilor să fie asigurată. scăderea afectivităţii. liniştite. bradipsihie. cronică. Majoritatea îmbolnăvirilor ficatului (hepatite acute. care pe măsura agravării insuficienţei hepatice duce la somnolenţă. Poziţia cea mai bună pentru bolnavi în pat în cursul bolilor hepatice este decubit dorsal. afecţiunile hepatice sunt însoţite de modificări psihice importante ca: tulburări de somn. În cursul cirozelor ascitogene. obnubilare şi comă. activitatea psihica ca şi cea fizica poate provoca recidive sau agravări nerecuperabile. neîngrijite în mod corespunzător evoluează spre insuficienţa hepatică. stafilococii cutanate sau infecţii pulmonare. În special bolnavii cu ciroză hepatică care sunt foarte sensibili faţă de infecţii. Amplasarea bolnavilor hepato-biliari Se va face în saloane mai mici. bolnavii trebuie convinşi de asistentă să respecte repausul fizic şi psihic.

carne de vită preparată rasol sau perişoare. neiritabile. guliile. cartofi copţi. ceapa. se adaugă pâine prăjită şi supă mucilaginoasă de orez. dacă fenomenele dureroase cedează. Sunt interzise carnea grasă de orice fel. Bolnavii vor primi un regim de cruţare a ficatului prin evitarea grăsimilor şi a alimentelor meteorizante asigurându-se un aport bogat în hidranţi de carbon şi vitamine. pilite şi întreţinute cu atenţie pentru că aceştia au tendinţa la grataj în cursul acceselor de prurit. peşte rasol. rotund. pui. cereale fierte. condimentele iuţi. nucile. ulei vegetal (de măsline) 30-40 g/zi. se va ţine cont că pielea acestora este edemaţiată şi deci mai sensibila. compot. existând astfel pericolul infectării tegumentelor. În igiena personală a bolnavilor hepatici. brânza grasă şi fermentată. afumăturile. Dieta monotonă a bolnavilor trebuie făcută mai acceptabilă prin procedee culinare. ouăle prăjite. iaurt. Un regim de cruţare hepatică cu: legume cu celuloză fină. cremă de legume. cartofi. 30 . Se vor interzice băuturile alcoolice. Asistenta medicală va avea grijă ca unghiile acestor bolnavi să fie tăiate scurt. peltea sau mere. cu valoare calorică ridicată: supă de zarzavat cu fidea. Proteinele se vor da în cantităţi progresive. În prima zi se administrează regim hidro zaharat: ceai slab de muşeţel sau sunătoare. În cursul cirozelor hepatice regimul va fi hiposodat. fructe coapte (exclus cele cu coaja groasă). A doua şi a treia zi. borş. condimentele şi alimentele prăjite. brânză de vaci. unt.comodă care este dictată de volumul ascitei. varza. Din a patra zi se introduc alimente uşor digestibile. Alimentaţia bolnavilor hepatici Trebuie fracţionată în doze mici şi dese. ceea ce impune o atenţie mărită.

Se permit sărmăluţele în foi de viţă.rântaşurile. orezul sau grişul fierte bine în lapte sau chiar cu unt. tăiţeii. Alimente recomandabile: a) Carnea şi mâncărurile de carne – se permite carnea de pasăre. frişca şi grăsimile vegetale (untdelemnul). sfeclă roşie fiartă. urda dulce. legume verzi. de griş sau orez d) Ouăle fierte moi sau ochiuri româneşti (fierte în apă şi servite cu unt proaspăt) dar nu mai des de două ori pe săptămână. de asemenea se poate consuma şi peştele slab b) Laptele şi derivatele sale – laptele dulce şi bătut. steuri de legume. budinci de macaroane. se recomandă o cantitate de 300-400 g/zi c) Produsele făinoase – cum sunt macaroanele. telemeaua. supe de zarzavat îngroşate cu făinoase şi supe-cremă de legume 31 . făina prăjită şi uleiul preparat termic. administrate fracţionat şi în doze crescute progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfeclă + 90 ml castravete). brânza de vaci. viţel sau vacă fiartă. caşul. se vor evita numai de către bolnavii care suferă de colecistopatii e) Grăsimile – se indică numai untul proaspăt. morcovi. acestea nu vor depăşi însă 50 g/zi f) Vegetale – sunt permise o serie de zarzavaturi şi legume crude. cum ar fi salatele crude. Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar. la grătar sau perişoare. se mai pot prepara sub formă de papanaşi cu brânză de vaci. pătlăgele roşii preparate toate sub formă de salate. piureuri. iaurtul.

precum şi ciobele cu borş. pe lângă supele de zarzavat cu paste făinoase. prăjituri cu fructe. condimentele.grăsimi: grăsimea de porc. de vacă.carne grasă: de porc. ceaiurile de plante Alimente interzise În general sunt interzise: alcoolul. spuma de fructe cu albuş. toate fără a fi condimentate h) Fructele – sunt permise proaspete toate cu excepţia nucilor..ouăle prăjite . gătite cu sosuri. peşte gras . alunele. pasăre. carnea afumată. şerbetul. usturoi . astfel amintim – mierea de albine. conopidă. grăsimi prăjite . precum şi conservele de carne şi peşte. perişoare. fără rântaş.sosurile de rântaş şi grăsimile încinse . marmelada. berbec. crème de lapte. prăjeli şi condimente j) Dulciurile – sunt indicate mai ales cele naturale sau preparate din fructe.fructele: nucile. apoi carnea tocată condimentată şi prăjită. migdalele 32 . mezeluri. preparate numai cu unt proaspăt sau cu untdelemn. alunelor şi migdalelor i) Sosurile – sunt permise numai cele dietetice. conservată. gâscă. compoturile.legumele uscate: fasolea. cu brânză de vaci k) Bâuturi – sunt permise toate sucurile. orajadele şi siropurile de fructe. vânat. ceapă. etc. dulceaţa. de oase. şi supele de pasăre şi vacă.g) Supe şi ciorbe – se admit. rântaşuri. de zahăr ars. slănina. gemurile. mazărea - unele zarzavaturi: castraveţi. mâncărurile prăjite. Să dăm câteva exemple: . grăsimea de porc (untura).

materii fecale. Cele mai importante de recunoscut sunt semnele prevestitoare ale comei hepatice şi hemoragia. laparoscopie.M. asupra interzicerii absolute a băuturilor alcoolice timp de cel puţin un an de la trecerea bolii. cu urmări serioase pentru tot restul vieţii. culoarea şi cantitatea urinei.. dispariţia edemelor. AM pregăteşte bolnavul pentru puncţie evacuatorie (paracenteza) În timpul îngrijirilor acordate bolnavilor hepatici A. edemele. culoarea scaunelor. AM efectuează sondajele exploratoare şi terapeutice. greutatea corporală. trebuie să urmărească şi să recunoască eventualele complicaţii. sucuri digestive şi le trimite conform planului de explorare la laborator pentru efectuarea probelor funcţionale ale ficatului.dulciuri: prăjiturile cu multă cremă cu unt şi gălbenuşuri multe Vreau să atrag atenţia încă o dată. urină. puncţie biopsică a ficatului. deoarece poate produce complicaţii de tipul hepatitei cronice şi cirozei. Explorări efectuate de asistenta medicală (A. aportul de lichide.M. Supravegherea bolnavilor hepatici Se urmăreşte temperatura. 33 .M. În caz de ascită. A. pregăteşte bolnavul şi materialele necesare pentru examenul radiologic al căilor biliare. modificări de comportament. Asistenta va avea obligaţia să anunţe medicul la cea mai mica suspiciune. pruritul. pentru puncţie abdominala. culoarea sclerelor şi a tegumentelor (icterizarea sau dezicterizarea).) Asistenta medicală efectuează recoltările de sânge.

Silimarina antisclerogene – Colchicina Pentru corectarea deficitului proteic se fac perfuzii cu plasmă.M. va ţine cont de normele de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti şi în acest sens va respecta cu stricteţe măsurile de asepsie şi antisepsie în efectuarea manoperelor terapeutice În acelaşi timp va învăţa bolnavul în tot timpul spitalizării şi la externare să respecte şi el anumite reguli de viaţă pentru a preveni recăderile şi complicaţiile 1.Administrarea medicaţiei bolnavilor hepatici se va face după indicaţia medicului Astfel se administrează: antispastice Scobutil. Anghirol enzime de substituţie – Triferment cortizonice diuretice factori lipotropi – Mecopar hepatoprotectoare . 3. Paracenteza (puncţia abdominală) Constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar. Educaţie pentru sănătate A. I. Ascita apare în: ciroza hepatică. În cavitatea peritoneală se poate acumula lichid (ascita) din cauza unui obstacol în circulaţia portală. Clordelazin coleretice . ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte. Respectarea odihnei Respectarea regimului dietetic Interzicerea consumului de alcool şi tutun. în tumorile 34 . antiemetice . 2.Emetiral. Beladonă. Papaverină. cancer hepatic.izadon.Colebil.

Puncţia se poate efectua şi la mijlocul liniei ce uneşte ombilicul cu pubisul. circulaţia) şi pentru efectuarea dializei peritoneale. câmpuri sterile.instrumente şi materiale sterile – trocar steril de diverse mărimi (2-3 trocare). antero-superioară stângă. deasupra locului puncţiei pentru a ajuta evacuarea lichidului. în cazul unor tumori maligne intraabdominale (cancer. cilindru gradat sau o găleată. trusa chirurgicala (un bisturiu.peritoneale. în insuficienţa cardiacă. tub prelungitor (intre trocar si recipientul in care se colectează lichidul). seringi sterile. vata. recoltarea şi examinarea lichidului pentru stabilirea naturii acestuia. iod . Locul puncţiei Fosa iliaca stângă – pe linia Monroe-Richter – ce se găseşte la punctul de unire a treimii medii cu cea mijlocie. Materiale necesare . hidronefroză. cearşaful se strânge pentru a antrena lichidul. În timpul puncţiei. stativ cu eprubete sterile. Colecţiile de lichid închistate se evacuează pe cale chirurgicală.explorator – punerea în evidenţă a lichidului peritoneal. chist ovarian. cancer ovarian). alcool iodat. în sarcina. in diateze hemoragice.terapeutic – evacuarea unei colecţii de lichid în ascitele masive (apasă asupra diafragmului împiedicând respiraţia. pense hemostatice). în peritonita TBC (tuberculoasă). casoleta cu comprese. Paracenteza (puncţia abdominala) – se efectuează cu prudenta in cazul pacienţilor cu precoma. . Contraindicaţii: este contraindicata în chisturi ovariene mari.de dezinfecţie a tegumentelor – alcool. Scopul puncţiei: .un cearşaf împăturit în 3 in lungimea acestuia ce se aşează în jurul abdomenului.de protejare a patului . mânuşi sterile. . a liniei ce uneşte ombilicul cu spina iliacă. după 35 .

pipeta.menţine bolnavul în poziţia recomandata de medic.daca puncţia se efectuează in salon se pregăteşte un paravan. Medicul alege locul puncţiei pe care asistenta îl dezinfectează. Tehnica Una dintre asistente . starea bolnavului. . recoltează lichid intr-o eprubeta aspirând cu o seringa. Medicul efectuează puncţia. dezinfectare. dezinfectează locul puncţiei înainte si după anestezie. peste cearşaful împăturit in 3. tonice cardiace .pacientul este invitat să urineze (sau se face sondaj vezical).se dezbracă regiunea abdominală şi pacientul este ajutat sa se aşeze în decubit dorsal în pat. . cu flancul stâng la marginea patului. mânuşi sterile. Daca se întrerupe eliminarea de lichid se schimba încet poziţia bolnavului. . Se face pregătirea psihică şi fizică a pacientului Pregătirea fizică . In cazul unui bolnav cu ţesut adipos dezvoltat. respiraţia.puncţie înfăşoară abdomenul pentru a evita eliminarea lichidului. Asistenta pregăteşte pacientul si materialele necesare.tăviţa renală.materiale pentru determinarea reacţiei Rivalta – pahar conic. iar trunchiul sprijinit pe 2 perne (uşor ridicat) sau. Cealaltă asistenta – ajuta medicul la îmbrăcarea mănuşilor.pregătirea pentru puncţie : spălare pe mâini.substanţe medicamentoase – anestezice locale. medicul poate efectua o incizie cu bisturiul. soluţie. . scoate mandrenul. apoi adaptează la ac tubul prelungitor pentru evacuarea lichidului in vasul colector. Prima puncţie – se recoltează o cantitate mai mica de lichid (pana la 5 36 . supraveghindu-i permanent faciesul. ii oferă seringa cu substanţa anestezica si celelalte materiale necesare.puncţia este efectuata de către medic.se măsoară circumferinţa abdominală. . . . ajutat de 2 asistente. pacientul stă aşezat ca într-un fotoliu.

se masează uşor pentru întreruperea traiectului. ora numele persoanei. in aşa fel încât locul puncţiei sa fie mai sus pentru a evita presiunea asupra orificiului si eliminarea continua a lichidului.perforarea intestinului – care poate sa producă peritonita. ce se fixează cu ace de siguranţa. . Se efectuează reacţia Rivalta. acestea se îndepărtează după 34 zile. . data. se măsoară cantitatea de lichid. Din lichidul recoltat se face un examen macroscopic.dacă in timpul puncţiei se întrerupe eliminarea de lichid schimbam poziţia pacientului. După cca 6 ore se poate îndepărta cearşaful (in funcţie de starea pacientului). In cazul in care au fost aplicate agrafe. In foaia de observaţie se notează cantitatea de lichid evacuat. iar deasupra cearşaful. ce poate sa duca la colaps vascular. La prima puncţie se pot elimina intre 4-5 litri de lichid. iar la 37 .hemoragia digestiva – manifestata prin hematemeza (vărsătura cu sânge) si melena (scaun cu sânge). apoi cearşaful. . Daca medicul a efectuat incizie. .evacuarea unei cantităţi mari de lichid produce decomprimare brusca a cavităţii abdominale. sau se introduce mandrenul bont. bacteriologic. Asistenta măsoară – pulsul. Accidente: . Îngrijirea pacientului după puncţie Pacientul se aşează comod in pat. După recoltarea lichidului se retrage trocarul sub tampon îmbibat cu alcool. apoi comprese sterile. eprubeta etichetata se trimite la laborator pentru examene (citologic.l). si circumferinţa abdominala înainte si după puncţie.persistenta orificiului de puncţie prin care se elimină lichid. se aplica comprese sterile. diureza. pentru a îndepărta o ansa intestinală sau flocoane se fibrina care acoperă orificiul trocarului. după puncţie aplica câteva agrafe Michele. iar deasupra o faşă ce bandajează abdomenul. biochimic). TA.

numai cu abdomenul mare) prin hipoproteinemie. 38 . Sunt contraindicate puncţiile evacuatoare repetate. deoarece duc la stări caşexie (pacientul rămâne piele si os.următoarele se pot elimina 10 litri de lichid.

stare de nutriţie precară. dureros la palpare. cu domiciliul în comuna Botosani.. Se ridică suspiciunea unui cancer hepatic şi se internează pacienta pentru completarea investigaţiilor în vederea confirmării şi completării diagnosticului. Pe baza datelor culese. Maria. recomandându-se în continuare CT abdominal. steluţe vasculare. dispnee. în vârstă de 57 ani. de consistenţă dură şi neregulată. Se constată un sindrom biologic de insuficienţă hepatică iar ecografic. se internează pentru dureri abdominale. intens icterice. Simptomatologia a apărut în urma cu o lună când a avut şi hemoragii nazale (epistaxis). absenţa ţesutului adipos. oboseală. puncţie biopsie hepatică şi paracenteză. În urma anamnezei şi examenului clinic efectuat de medic s-a observat: inapetenţă. prezenţa unei formaţiuni la nivelul lobului drept hepatic şi lichid de ascită în cantitate moderată. se identifică nevoile fundamentale afectate. ficat mărit de volum. splina palpabilă la 3 cm sub rebord. markeri virali şi se efectuează o ecografie abdominală. Se recoltează sânge pentru următoarele analize: hemoleucogramă completă. PREZENTAREA CAZURILOR Cazul Nr. abdomenul destins în volum cu circulaţie colaterală vizibilă şi cu matitate deplasabilă prin lichid de ascită în cantitate moderată. atrofie musculară. mărire în volum a abdomenului şi icter intens. manifestările şi sursele de dependenţă şi se întocmeşte planul de îngrijire. consumatoare cronică de alcool. 1 Pacienta R. AFP. simptome ce s-au agravat acum două săptămâni. 39 . ficat la 4 cm sub rebord.C. tegumente deshidratate. teste biochimice.

steluţe vasculare. 40 .ajută bolnava să adopte o poziţie (cu trunchiul mai ridicat) care sa-i amelioreze dispneea . caşexie 3.regim de cruţare hepatică Delegate: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică pregătire fizică şi psihică şi participarea la puncţia abdominală administrarea tratamentului recomandat de către medic Evaluare Dispneea se ameliorează după paracenteză. prurit 6. Nevoia de a învăţa: absenţa unor cunoştinţe despre boală. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură: durere în hipocondrul drept. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie: circulaţie colaterală. oboseală. Nevoia de a bea şi a mânca: inapetenţă. PLANUL DE ÎNGRIJIRE Manifestări de dependenţă Nevoia de . slăbiciune musculară 5. oboseală.asigurarea unui microclimat favorabil . Modificări circulatorii datorate hipertensiunii portale. dispnee 2.dispnee a respira .circulaţie şi a avea colaterală o bună circulaţie Nevoia afectată Problema de dependenţă Dificultăţi respiratorii datorită ascitei şi anemiei. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre: deshidratare. Nevoia de a elimina: urini hipercrome 4.încurajează bolnava să se alimenteze .Nevoi fundamentale afectate: 1. icter. Obiective Ameliorarea dispneei Evacuarea lichidului de ascită Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Autonome: .

oboseală . Ameliorarea intensităţii icterului şi Pacienta este hidratată.icter şi prurit .slăbiciune musculară Diminuarea capacităţii de a se mişca datorită durerilor şi epuizării Ameliorarea durerilor Diminuarea oboselii Durerile sau ameliorat şi capacitatea de efort s-a ameliorat uşor Nevoia de a-şi menţine tegumente .scaune decolorate Modificarea aspectului scaunelor şi urinii datorită icterului. Autonome: . nutritivă şi acido-bazică pe cale parenterală administrarea de analgezice Autonome: i se va explica pacientei să evite gratajul (scărpinatul) pentru a evita suprainfecţia Evaluare Curba ponderală staţionară Nevoia de a elimina . Diminuarea icterului Persistă icterul.Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă Nevoia de . Pruritul a 41 .ajutarea pacientei să aibă o bună postură în pat şi să efectueze mişcările care-i sunt necesare Delegate: administrarea şi supravegherea medicaţiei prescrise de medic echilibrare hidrică. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură .steluţe vasculare Alterarea integrităţii tegumentelor şi a senzaţiei Hidratare.inapetenţă Alterarea a bea şi .măsurarea zilnică a diurezei şi urmărirea aspectului urinii şi scaunelor şi notarea in foaia de observaţie Delegate: recoltarea de sânge pentru analiza bilirubinei administrarea medicaţiei prescrise de către medic Autonome: .caşexie stării de mânca nutriţie datorată inapetenţei şi cancerului Nevoia afectată Obiective Ameliorarea stării de nutriţie Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Autonome: regim de cruţare hepatică încurajează pacienta să se alimenteze şi o informează asupra regimului alimentar pe care trebuie să-l adopte cântăreşte zilnic bolnava Delegate: alimentează pacienta parenteral instituind perfuzii cu glucoză 5%.durere .urini închise la culoare .vitamine şi electroliţi după indicaţiile medicului hidratează pacienta parenteral conform indicaţiilor medicului administrarea tratamentului recomandat de către medic.

recoltarea de sânge pentru determinarea nivelului de bilirubină administrarea medicaţiei recomandate de către medic. 42 . asupra ficatului informarea cu privire la diagnostic şi gravitatea sa Delegate: . inclusiv antipruriginoase hidratare parenterală Conştientizare Autonome: a cu privire la informarea cu privire la gravitatea nocivitatea consumului de alcool bolii. i se va explica necesitatea unei bune hidratări Delegate: .informarea cu privire la investigaţiile şi tratamentele necesare. datorată pruritului care însoţeşte icterul ş deshidratării Obiective combaterea pruritului Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Evaluare fost diminuat.de a se simţi tare curată.deshidra. Pacienta şi-a însuşit cunoştinţele necesare.Nevoia afectată le curate şi integre Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă . Nevoia de a învăţa co nsumatoare cronică de alcool nu are cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii Absenţa unor cunoştinţe despre cum să-şi păstreze sănătatea.

de consistenţă dură şi neregulată. dureros la palpare. - manifestările şi sursele de dependenţă şi se întocmeşte planul de îngrijire. biochimie sangvină. intens icterice. Simptomatologia a apărut în urma cu o lună când a avut şi hemoragii nazale (epistaxis). în vârstă de 62 ani. ficat la 3 cm sub rebord. steluţe vasculare. simptome ce s-au agravat treptat. icter de cauză necunoscută. cunoscut cu ciroză hepatică alcoolică. stare de nutriţie precară. complicată cu varice esofagiene şi ascită de aproximativ 4 ani. puncţie biopsie hepatică Pe baza datelor culese. ascită ce nu răspunde la tratamentul diuretic. icteric. tegumente deshidratate. se identifică nevoile fundamentale afectate. se internează agravarea bolii manifestata prin: febra inexplicabilă. Se recomandă efectuarea următoarelor investigaţii: - hemoleucogramă completă. markerii virali. oboseală. atrofie musculară. abdomenul destins în volum cu circulaţie colaterală vizibilă şi cu matitate deplasabilă prin lichid de ascită în cantitate mare. dispnee. În urma anamnezei şi examenului clinic efectuat de medic s-a observat: pacient febril. 43 .Cazul Nr. Se ridică suspiciunea unui cancer hepatic şi se internează pacientul pentru investigaţii în vederea confirmării diagnosticului. paracenteză. absenţa ţesutului adipos. CT abdominal. AFP ecografie abdominală. 2 Pacient M. Gheorghe. cu scădere ponderală accentuată.

oboseală.dispnee a respira . Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre: deshidratare. oboseală. PLANUL DE ÎNGRIJIRE Manifestări de dependenţă Nevoia de .încurajează bolnavul să se alimenteze . Nevoia de a bea şi a mânca: inapetenţă. slăbiciune musculară 5.ajută bolnavul să adopte o poziţie (cu trunchiul mai ridicat) care sa-i amelioreze dispneea . prurit. Nevoia de a-şi menţine .asigurarea unui microclimat favorabil .circulaţie şi a avea colaterală o bună abdominacirculaţie lă . Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie: circulaţie colaterală. dispnee 2.regim de cruţare hepatică Delegate: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică pregătire fizică şi psihică şi participarea la puncţia abdominală administrarea tratamentului recomandat de către medic Autonome încurajarea să consume lichide suficiente Evaluare Dispneea se ameliorează după paracenteză.Nevoi fundamentale afectate: 1. icter.febră Alterarea capacităţii de a-şi menţine Reducerea febrei şi hidratare. Modificări circulatorii datorate hipertensiunii portale.varice esofagiene Nevoia afectată Problema de dependenţă Dificultăţi respiratorii datorită ascitei şi anemiei. S-a asigurat hidratarea. scădere ponderală 4. steluţe vasculare. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale: febră 3. 44 . Obiective Ameliorarea dispneei Evacuarea lichidului de ascită Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Autonome: . Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură: durere în hipocondrul drept.

icter şi prurit .Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă temperatu temperatura -ra corpului în corpului limite în limite normale normale Nevoia afectată Nevoia de a bea şi mânca . 45 .caşexie stării de nutriţie datorată inapetenţei şi cancerului Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate monitorizarea zilnică a temperaturii Delegate hidratare parenterală administrarea medicaţiei recomandate de către medic Autonome: regim de cruţare hepatică încurajează pacientul să se alimenteze şi îl informează asupra regimului alimentar pe care trebuie să-l adopte cântăreşte zilnic bolnavul Delegate: alimentează pacientul parenteral instituind perfuzii cu glucoză 5%.vitamine şi electroliţi după indicaţiile medicului hidratează pacientul parenteral conform indicaţiilor medicului administrarea tratamentului recomandat de către medic. Ameliorarea intensităţii icterului şi combaterea pruritului Pacientul este hidratat.durere . Pruritul a fost diminuat. nutritivă şi acido-bazică pe cale parenterală administrarea de analgezice Autonome: i se va explica pacientului să evite gratajul (scărpinatul) pentru a evita suprainfecţia i se va explica necesitatea unei bune hidratări Delegate: Evaluare Ameliorarea stării de nutriţie Curba ponderală staţionară Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură .slăbiciune musculară Diminuarea capacităţii de a se mişca datorită durerilor şi epuizării Ameliorarea durerilor Diminuarea oboselii Durerile sau ameliorat şi capacitatea de efort s-a ameliorat uşor Nevoia de a-şi menţine tegumente le curate şi integre .ajutarea pacientului să aibă o bună postură în pat şi să efectueze mişcările care-i sunt necesare Delegate: administrarea şi supravegherea medicaţiei prescrise de medic echilibrare hidrică. datorată pruritului care însoţeşte Hidratare.oboseală .deshidratare Alterarea integrităţii tegumentelor şi a senzaţiei de a se simţi curat.inapetenţă Alterarea . Autonome: .steluţe vasculare .

inclusiv antipruriginoase hidratare parenterală Conştientizare Autonome: a cu privire la informarea cu privire la gravitatea nocivitatea consumului de alcool bolii.informarea cu privire la investigaţiile şi tratamentele necesare.recoltarea de sânge pentru determinarea nivelului de bilirubină administrarea medicaţiei recomandate de către medic. Pacientul şia însuşit cunoştinţele necesare.Nevoia afectată Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă icterul ş deshidratării Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Evaluare Nevoia de a învăţa co nsu-mator cronic de alcool nu are cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii - Absenţa unor cunoştinţe despre cum să-şi păstreze sănătatea. asupra ficatului informarea cu privire la diagnostic şi gravitatea sa Delegate: . 46 . .

iar ecografic. dispnee. 47 . manifestările şi sursele de dependenţă şi se întocmeşte planul de îngrijire. se identifică nevoile fundamentale afectate. Rodica.Cazul Nr. Simptomatologia a debutat treptat în urma cu 6 luni şi s-a agravat în ultima lună. oboseală. Se recoltează sânge pentru următoarele analize: - hemoleucogramă completă. prezenţa unei formaţiuni la nivelul lobului drept hepatic. Pe baza datelor culese. ficat la 2 cm sub rebord. scădere ponderală. fatigabilitate. AFP se efectuează o ecografie abdominală. absenţa ţesutului adipos. stare de nutriţie precară. se internează pentru dureri abdominale în hipocondrul drept. Se constată un sindrom biologic de insuficienţă hepatică. inapetenţă. Se ridică suspiciunea unui cancer hepatic şi se internează pacienta pentru completarea investigaţiilor în vederea confirmării şi completării diagnosticului. recomandându-se în continuare: CT abdominal puncţie biopsie hepatică. ficat mărit de volum. tegumente deshidratate. În urma anamnezei şi examenului clinic efectuat de medic s-a observat: inapetenţă. în vârstă de 48 ani. de consistenţă dură şi neregulată. atrofie musculară. 3 Pacienta V. palide. cu anemie - severă. dureros la palpare. cunoscută cu infecţie cu virus hepatic C de 15 ani. teste biochimice.

slăbiciune musculară 4.încurajează bolnava să se alimenteze .asigurarea unui microclimat favorabil . palide 5. Nevoia de a bea şi a mânca: inapetenţă. circulaţie Nevoia afectată Obiective Ameliorarea dispneei şi a anemiei. scădere ponderală 3. PLANUL DE ÎNGRIJIRE Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă Nevoia de . dispnee 2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură: durere în hipocondrul drept. 48 .ajută bolnava să adopte o poziţie (cu trunchiul mai ridicat) care sa-i amelioreze dispneea .regim de cruţare hepatică Delegate: reechilibrare hidroelectrolitică. nutritivă şi acido-bazică pregătire fizică şi psihică pentru investigaţii administrarea tratamentului recomandat de către medic Evaluare Dispneea se ameliorează uşor. suspiciune de cancer. oboseală. Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Autonome: . Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie: oboseală.Nevoi fundamentale afectate: 1.dispnee Dificultăţi a respira respiratorii şi a avea datorită o bună anemiei. Nevoia de a evita pericolele: anxietate. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre: deshidratare.

Autonome: . Combaterea anemiei Pacienta este hidratată.oboseală . Nevoia de a evita pericolele .ajutarea pacientei să aibă o bună postură în pat şi să efectueze mişcările care-i sunt necesare Delegate: administrarea şi supravegherea medicaţiei prescrise de medic echilibrare hidrică.recoltarea de sânge pentru analize administrarea medicaţiei recomandate de către medic.scădere mânca ponderală Nevoia afectată Problema de dependenţă Alterarea stării de nutriţie datorată inapetenţei şi cancerului Obiective Ameliorarea stării de nutriţie Intervenţiile asistentei autonome şi delegate Autonome: regim de cruţare hepatică încurajează pacienta să se alimenteze şi o informează asupra regimului alimentar pe care trebuie să-l adopte cântăreşte zilnic bolnava Delegate: alimentează pacienta parenteral instituind perfuzii cu glucoză 5%.Manifestări de dependenţă Nevoia de . datorată deshidratării şi anemiei Pericolul unei evoluţii nefavorabile Hidratare. nutritivă şi acido-bazică pe cale parenterală administrarea de analgezice Autonome: i se va explica necesitatea unei bune hidratări şi nutriţii regim de cruţare hepatică Delegate: .durere .suspiciune de Diminuarea anxietăţii pacientei şi Pacienta este mai puţin anxioasă şi 49 .inapetenţă a bea şi .vitamine şi electroliţi după indicaţiile medicului hidratează pacienta parenteral conform indicaţiilor medicului administrarea tratamentului recomandat de către medic.deshidratare Alterarea integrităţii tegumentelor şi a senzaţiei de a se simţi curată.anxietate . temerile Evaluare Curba ponderală staţionară Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură .slăbiciune musculară Diminuarea capacităţii de a se mişca datorită durerilor şi epuizării Ameliorarea durerilor Diminuarea oboselii Durerile sau ameliorat şi capacitatea de efort s-a ameliorat uşor Nevoia de a-şi menţine tegumente le curate şi integre -tegumente palide . inclusiv suplimente de fier hidratare parenterală Autonome: încurajează pacienta să-şi exprime sentimentele.

Nevoia afectată Manifestări Problema de de dependenţă dependenţă cancer datorită gravităţii diagnosticului Obiective consilierea pentru acceptarea diagnosticului Intervenţiile asistentei autonome şi delegate sau furia faţă de diagnostic informează pacienta asupra opţiunilor terapeutice existente şi asupra posibilităţilor evolutive Delegate: pregăteşte psihic şi fizic pacienta pentru investigaţiile recomandate încurajează pacienta să apeleze la psihoterapie. Evaluare acceptă investigaţiile recomandate. 50 .

identificarea nevoilor fundamentale afectate şi a problemelor de dependenţă şi s-au elaborat planurile de îngrijire pentru perioada internării în secţia de gastroenterologie. 51 . chiar dacă nu a ajuns în stadiul de ciroza. în vederea efectuării investigaţiilor necesare stabilirii unui diagnostic de certitudine şi a stadializării acestuia: un caz apărut pe fondul consumului cronic de alcool fără un diagnostic prealabil de ciroză hepatică. adică în absenţa unui diagnostic anterior de ciroză hepatică. frecvenţa cancerului hepatic este în creştere. cât şi chiar în cazul cirozei alcoolice) uneori cancerul hepatic survine la un pacient cu ficat aparent sănătos. Chiar hepatita cronică cu virus C si B are risc de cancerizare. un caz de ciroză hepatică care se agravează şi un caz de cancer hepatic la o persoană cunoscută cu infecţie virală HCV. Asocierea viruşilor sau a alcoolului cu viruşii măresc riscul de a face cancer hepatic. reprezentând la această oră a treia cauză de mortalitate prin cancer din lume şi prima cauză de mortalitate la pacienţii cirotici. în etiopatogenia cancerului hepatic se pot intrica mai mulţi factori de risc. În toate cele trei cazuri s-a efectuat culegerea şi interpretarea datelor. Uneori şi contraceptivele orale pot fi incriminate.CONCLUZII Ca şi restul cancerelor digestive. În această lucrare am luat în discuţie cazurile a trei pacienţi care au fost internaţi în secţia de gastroenterologie cu suspiciunea de cancer hepatic. Hemocromatoza (exces de fier ce se acumulează in ficat) este o alta boală hepatică cu risc de malignizare. Deşi majoritatea cancerelor hepatice apar la bolnavii de ciroză (atât cea secundară infecţiei cu virus B sau C. Astfel.

F. Radu Păun – Tratat de medicina interna – bolile aparatului digestiv. Roxana Maria Albu – Anatomia şi fiziologia omului Prof. L – Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos. căile biliare şi pancreasul. – Exploatări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului. Bucureşti. Chiru .. Lucreţia Titirică Iancu .BIBLIOGRAFIE Dr. Marcean .. C. 2001. – Tehnici de îngrijire. G.E. Bucureşti 1986. 52 .. Dr. Ficatul. – Manual de nursing IV. Morariu. Colecţia „Fundeni” Bucureşti 2003. Chiru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful