3

LEGENDE COSMOGONICE
DUMNEZEU NASCUT DINTR-UN VIRTEJ...

Dumnezeu s-a facut din spuma marii. Drept in mijlocul marii s-a facut un virtej de spuma si din acela s-a facut Dumnezeu si indata, chiar din aceeasi spuma, si-a sucit Dumnezeu o luminare, caci era intuneric peste tot.
FLUTURELE SI VIERMELE

Dintru-ntii si-ntii, era numai apa si intuneric. Pe apa plutea o gramajoara de spuma, iar in spuma ceea era un vierme si un fluture. Fluturele a lepadat aripile si s-a facut om, Dumnezeu, asa de frumos! Da din vierme s-a facut alta dihanie, el, negru, cu coarne si coada: Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul in mare, sa ceara o palma de pamint in numele sau si tocmai a treia oara i s-a dat, cind a cerut in numele lui Dumnezeu.
DUMNEZEU

Dumnezeu, cica, s-a nascut din aer. El cind s-a nascut, s-a nascut ca si caria din lemn, in aer, in intuneric. N-a fost pamint, n-a fost nimic. Si pe urma s-a facut din caria aia un fluture si din fluture s-a facut un om.
4 Legende populare rominesti

CREAREA LUMII

Pina nu a fost lumea si era numai o apa mare, s-a gindit Dumnezeu sa faca lumea cit mai degraba. Dar nu stia ce fel de lume si cum sa o faca. Si se mai supara Dumnezeu ca nu avea nici frati, nici prieteni. De minie, si-a aruncat baltagul in apa cea mare. Si ce sa vezi, din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore sedea dracul rizind si zicea: — Buna ziua, frate draga. Tu frati n-ai, tu prieteni n-ai; dar eu vreau sa ma fac frate si prieten cu tine. Dumnezeu s-a bucurat si a zis: — Nu-mi fi frate, ci numai prieten: ca nimeni nu-mi poate fi frate. Noua zile nu s-au despartit unul de altul si au tot umblat prin apa cea mare, si Dumnezeu a bagat de seama ca dracul nu-l iubeste. Odata zise diavolul: — Frate draga, noi nu vom trai bine, de nu ne vom inmulti: as dori sa mai plasmuiesc pe cineva. Dumnezeu zise: — Plasmuieste! Si-i raspunse diavolul: — Ei, dar eu nu ma pricep; ca as face eu o lume mare, de as sti, frate draga.

— Bine, grai Dumnezeu, lume voi face; baga-te in apa si adu-mi nisip sa fac pamintul. Dracul i-a zis: — Dar cum vrei sa faci pamintul din nisip? Nu inteleg. Si i-a raspuns Dumnezeu: — Voi rosti numele meu si pamintul gata va fi. Du-te si adu-mi nisip. Diavolul s-a cufundat in apa si gindea sa-si faca o lume si, daca a gasit nisip, si-a rostit numele. Dar pamintul l-a ars si el l-a aruncat din miini. Iar daca s-a intors la Dumnezeu, i-a spus ca nu gaseste nisip.
Legende cosmogonice 5

Dumnezeu zise: — Du-te numai si ada nisip. Diavolul a cautat noua zile nisip si totdeauna isi spunea numele: dar nisipul il ardea pe diavol si in a noua zi el se innegrise. Venind, ii zise Dumnezeu: — Te-ai innegrit: tu esti prieten rau. Du-te si ada nisip; dar nu-ti spune numele tau, ca altfel o sa te faci scrum. Dracul se duse iara si aduse nisip. Dumnezeu facu lumea si dracul se bucura tare de ea si zicea: — Ici sub pom voi sedea eu, si tu, frate draga, cauta-ti alt lacas. Dumnezeu s-a suparat pentru aceasta si a zis: — Tu esti prieten rau. Nu-mi mai trebuiesti, du-te de-aici! Atunci veni un taur mare si lua pe dracul. Iar de pe pomul cel mare a cazut carne pe pamint si din frunzele arborelui s-au facut oamenii. Asa a facut Dumnezeu lumea si oamenii.
LA INCEPUT

Cind a vrut bunul Dumnezeu sa zideasca lumea si sa praseasca oamenii, a facut pamintul si l-a intarit strasnic, asezindu-l pe noua stilpi grosi si tari, sa nu poata nimeni sa-i hitiie din loc, oricit s-ar opinti, chiar de-ar pune toata suflarea de pe pamint umarul. A facut apoi cerul cu soarele, luna si stelele; dar cerul era aproape de pamint, asa ca dadea cu mina de el. Luna atunci lumina mai bine decit azi. Pe urma Dumnezeu a facut pe Adam si Eva, cu toate vietuitoarele mari si mici. Dar s-a intimplat ca un fecior al lui Adam, anume Cain, a matrasit pe Abel, fratele sau. Atunci Sfintuletul, daca a vazut ca asa de iute s-a rait lumea, foc s-a facut. Drept pedeapsa a departat cerul de pamint si l-a lasat cum e azi. Pe Cain l-a blestemat sa umble doua sute de ani, ratacind si tremurind prin lume; iar cind s-a implinit vremea asta, l-a suit pe el si pe fratele sau ucis pe luna:
6 Legende populare rominesti

— Sa stai acolo cit lumea, ticalosule! Si, in tot veacul, sa te-arate toti cu degetul si sa stie ca din pricina ta, Caine, nu mai este azi cerul aproape de pamint. Lui Cain, insa, nu i-a fost destula numai pedeapsa aceea. Ci, cind si cind, Mosu-Dumnezeu are grija de trimite ciinii lui, carora lumea le zice vircolaci, ii trimite sa sperie pe Cain si sa manince partea din luna pe care sta el.
FACEREA LUMII

Dumnezeu a facut cerul si pamintul in sase zile. In prima zi, Dumnezeu a facut lumina si a despartit lumina de intuneric si s-a facut ziua si noaptea. A doua zi, Dumnezeu a facut cerul. A treia zi, Dumnezeu a despartit uscatul de apa si i-a pus numele de pamint, unde se afla oamenii, vitele, pomii, ierburile si toate florile; apoi a adunat apele, marile, unde traiesc pestii si racii. A patra zi, a facut soarele, luna, stelele; soarele, ca sa ne lumineze si sa ne incalzeasca ziua, iar luna si stelele, ca sa ne lumineze noaptea. In a cincea zi, Dumnezeu a facut tot felul de pasari ce zboara si pestii ce plutesc in apa. In a sasea zi, Dumnezeu a dat toate vitele si animalele salbatice; in aceasta zi, Dumnezeu a facut din pamint si omul, dupa chipul lui, si i-a pus numele Adam. Daca a vazut Dumnezeu ca omului ii este urit sa fie singur, cind dormea Adam, a luat una din coastele lui si a facut-o pe Eva si a dat-o ca sotie lui Adam. Apoi i-a blagoslovit si le-a zis: — Cresteti si va faceti multi si stapiniti pamintul, cu tot ce se afla pe el. Iar in ziua a saptea Dumnezeu s-a odihnit. Adica, sase zile sa lucram si ziua a saptea, duminica, s-o sfintim, sa ne ducem la biserica si sa facem lucruri bune.
Legende cosmogonice 7

INCA O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII

Dintii si-ntii, atirna in aer, purtat de vint, un munte din virful caruia iesea foc. Din focul acesta suflat de vinturi s-a facut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflind, vintul, si mai tare, a ridicat-o si a dus-o pina la vintul cel mai de sus. Acolo ea a capatat suflare si s-a coborit pe munte inapoi. Aicea a gasit doua bucati de fier si, de iuteala mare ce avea inlauntru, le-a mincat. Din acestea a purces grea s-a facut doi baieti de gemene, doi necurati, si anume: pe cel schiop, dar cuminte, si pe celalalt, mai prost. Umblind ei amindoi, le veni in cap ca, dac-ar avea lut din mare, ar putea sa faca multe lucruri. Dar unde sa gaseasca lut, caci acolo

mare nu era? A zburat cel prost si a cautat pina ce a gasit. S-a cufundat si a apucat lut cu mina lui si l-a adus sus. Din acesta el a facut un cal, ca sa aiba frate-sau cel schiop cu ce umbla; iar acela a facut din fier o caruta. Au inhamat calul, dar calul nu tragea. S-a virit cel prost in cal, virindu-si miinile si picioarele in picioarele de lut ale calului, iar frate-sau s-a pus in caruta si calul l-a tras cumsecade. Apoi, iesind acela, a zis fratine-sau sa intre el, sa traga pe rind amindoi caruta, macar ca schiopata. Cind a iesit, frate-sau nu vrea sa se tie de vorba ce au avut. Vazind ca e mai bine in caruta decit in cal, nu i-a dat drumul, ci l-a inchis inauntru si cine stie cit a trebuit cel schiop sa se chinuiasca tragindu-l, pina ce acela s-a saturat de umblat si atunci l-a lasat si s-a dus. Dracul cel prost a mers sa scoata lut din mare. Acuma vroia sa faca pamint, dar nu stia cum. „Este undeva un Dumnezeu, isi zise el, acela dac-ar vrea sa-mi ajute, eu as face!“ Deodata s-a auzit un glas de sus: — Ce vrei de la mine, ce ma chemi? Diavolul i-a spus ca vrea sa faca pamint si-i arata turta ce o avea in mina. Dumnezeu a suflat si turta a inceput a creste, pina cind n-a mai putut-o tine si-a lasat-o pe apa. Dupa ce a stat de crescut, Dumnezeu i-a spus diavolului ca pamintul trebuie sa fie al amindurora,
8 Legende populare rominesti

in jumatate, cit al lui, cit al lui Dumnezeu. Diavolul a inceput a se sfadi cu Dumnezeu, ca de ce nu s-a bagat Dumnezeu in mare, dac-a vrut sa aiba pamint? Si-a inceput sa masoare pamintul, zicind ca trei sferturi vor fi ale lui si numai unul al lui Dumnezeu. De la asta s-a stirnit si mai mare sfada; Dumnezeu cu atita nu se prindea. Sta diavolul si se gindeste ce sa faca. Isi aduce aminte de frate-sau. „Dac-ar fi si el, gindeste diavolul, ar avea cine-mi ajuta sa ma lupt cu Dumnezeu“. S-a dus la dinsul si i-a spus ca a facut pamint cu Dumnezeu, sa vie si el la imparteala. A venit si acela pe pamint. Se uita si vede ca pamintul nu se tinea bine, se ridica cind in sus, cind se pleca in jos, in apa. — Ai facut tu pamint, ii zise el, dar pamintul asa n-are sa poata sa steie. Ian vira-te sub pamint si ridica-l drept la mijloc cu capul, sa vedem cum va fi? Acela l-a ascultat, si-a ridicat pamintul din apa, dar tot era prea usor, nu se tinea la loc. — Asteapta, zise cel schiop, ca eu am sa fac ceva sa steie bine. Se duce pe munte si face niste lanturi strasnice; pe acestea le-a adus si le-a pus fratelui sau pe miini si pe picioare si a mai pus atita fier pe el, pina cind a capatat pamintul cumpana ce i-a trebuit. — Amu, daca l-ai facut, ii zice el, trebuie sa-l si tii; si-l vei tine intruna cu capul, pina la sfirsitul lumii. Acesta e canonul ce ti-l dau

si eu tie, pentru munca ce mi-ai dat-o tu, cind m-ai inchis in cal. Atunci diavolul a inceput a racni, a se sfarma, a se smuci, gindind ca va putea rupe lanturile, dar degeaba, caci miinile si picioarele-i erau legate. S-acuma cind se cutremura pamintul, el se scutura de minie, ar vrea sa-l dea jos de pe cap si nu poate, caci oamenii sunt cuminti; unde se fac gropi mari, ei le astupa, unde sunt paduri mari, le taie si pamintul nu se poate pleca nici intr-o parte. El tocmai atunci are sa scape, cind oamenii cautind intruna dupa minerale, vor ajunge cu sapaturile pina de ceea parte, atunci pamintul se va despica in doua si va cadea o bucata de o parte si alta de alta parte, linga dinsul. Si dupa aceasta, lumea tot va fi, caci cineva va
Legende cosmogonice 9

lipi pamintul la un loc, asa cum a fost, numai ca nu se stie cine: dracul sau Dumnezeu? Diavolul a facut pe oameni din lut, framintind lut din toate patru parti ale lumii. Din acesta a facut patru oameni: doua femei si doi barbati si i-a pus in cele patru parti ale pamintului, tot o femeie s-un barbat, fata in fata, unul la rasarit, altul la asfintit, la miezul noptii si la miazazi, cu gindul ca Dumnezeu le va da duh si ei, venind unul spre altul, se vot intilni. Dumnezeu a inviat numai pe barbati si s-au intilnit amindoi. — Ce-ai facut, zice diavolul, de ce n-ai inviat si pe femei, caci ei trebuie sa se inmulteasca! — Ii voi invia, zice Dumnezeu, dar sa fie ai mei. — Ba nu, zice dracul, las-sa fie in jumatate: o pereche a mea si una a ta. Si Dumnezeu i-a inviat. Oamenii cei dintii, care i-a facut diavolul, erau negri si el tare s-a bucurat ca-i seamana, dar apoi s-au spalat in mare si s-au facut albi. Diavolul vazindu-i albi, de ciuda s-a lepadat el singur de dinsii. Fiindu-i urit intr-o zi, se duce diavolul cel schiop la frate-sau sub pamint si il intreaba cum ii e. — Nu mi-ar fi rau, zice acela, numai cit e tare intuneric. — Lasa ca voi face eu si va fi lumina, zice cel schiop. Voi stringe toate focurile de pe unde se afla prin lume si focul de pe muntele nostru si le voi aduce pe pamint si astfel se va vedea. Apoi s-a dus intins la ma-sa s-o intrebe si pe dinsa. — N-ai face bine, ii zice ea, caci focul acela ar arde totul. Eu stiu cum ar putea sa fie lumina si ti-as spune, dar ma tem! El atita s-a pus cu binisorul pe linga dinsa, pina ce i-a spus: — Ochiul meu acest sting, a zis ea, scotindu-l cineva si dindu-i drumul pe cer, ar putea sa lumineze toata lumea, dar atunci eu as ramine oarba si de aceea ma temeam sa-ti spun, ca sa nu mi-l scoti! — N-ai nici o grija, mama, cum ti-as scoate eu ochii! i-a raspuns

l-ar fi ars. a zburat de s-a facut luna pe cer. altele mai mici. diavolul iar s-a dus la frate-sau si l-a intrebat de e bine acuma. i-a raspuns fratele lui. daca l-ar slobozi cineva in focul din muntele lor. El a tras din acel loc pietrele cu un cirlig si apoi luindu-le.feciorul. i-a scos ochiul si l-a aruncat in gura cea de munte si de acolo a iesit soarele nostru luminos. cit de putin sa lumineze. i-a spus totul. numai ca noaptea cind nu e luna. dar tot nu e destula lumina si e frig. Pietrele cele rosii le-a aruncat in mare. 10 Legende populare rominesti Dar abia mama-sa a adormit si el i l-a scos. a zis batrina si nu vroia defel sa spuna. dindu-i drumul. diavolul a taiat-o si din carnea ei s-au facut stelele. ar avea aceea ce doresc. Apoi le-a ales dupa culoare si a facut trei gramezi: o gramada de pietre albe. pina ce nu l-a mai putut tine si. Plin de bucurie. Legende cosmogonice 11 Dar gindul lui era ca sa-l prapadeasca pe frate-sau. s-a dus sub pamint la frate-sau si l-a intrebat de e multumit cu ceea ce a facut? — Acuma e mai bine. Aici s-a facut mai intii jaratec. apoi s-au facut pesti si au inceput a inota. Si iar a alergat la ea. nu e nimica viu pe lume. Acesta insa era hitru. incit ar ajunge pentru a incalzi si lumina toata lumea. — Si cum sa fac ca sa fie aceea ce vrei tu? — Du-te la locul unde a dormit mama noastra si ia pietricelele pe care a dormit. — Voi intreba pe mama si voi face ceva. inca si mai bine ar fi. dac-ar fi s-atunci ceva. Ea s-a temut sa-i spuna la inceput. alta rosii si a treia vinete. — Acuma e tare bine. — De-acu asta-i moartea mea. luna nu da caldura deloc. e tare intuneric si urit. le-a adus pe pamint. A . ada-le pe pamint si din ele se va face ceea ce-ti spun. La citva timp. unele mai mari. ar lua atita foc in sine. Dar dupa ce feciorul a incredintat-o ca nu-i va face nimic. Cel schiop iar a venit si a intrebat pe muma-sa. caci indata ce ar fi calcat pe locul acela. Dar cu cele albe si cu cele vinete nu se pricepea ce sa faca. — Dar acum e bine? il intreba iar pe frate-sau. numai ca e totul mort. Indata dupa ce a adormit. De indata ochiul a inceput a creste. a zis acela. dar apoi i-a descoperit ca ochiul ei cel drept. A zis ca. El iarasi a asteptat pina ce-a adormit. dupa cum au fost si bucatile ce le-a aruncat. pustiu peste tot locul. daca i-ar taia bucati trupul si l-ar arunca in aer. — Acuma e bine.

el fuge. cind il frige tare. pina cind va asculta de el si nu va calca . sa le numere. sau ca se punea in dreptul stelelor vreun nour. Dar soarele il frigea tare. Si ploaia tot el o da. A inceput a alerga pe pamint. Isi aduce c-un ciur apa din mare si toarna peste dinsul ca sa se racoreasca si cind da cu ciurul prin vazduh. facindu-i cele de lipsa. a mea va fi luna si cu ea voi rindui. unde sa se ascunda? A alergat sa se ascunda in mare. doar s-ar racori si alergind isi facea vint. alege-ti tu singur ce vrei. ar vrea sa le manince si de aceea sunt citeodata intunecimile. Fratele sau l-a invatat sa taie fiecare aripa in doua si sa le infiga in cele patru parti ale pamintului. ploua pe pamint. Dumnezeu a luat mai intii pietrele cele vinete. Cind l-a bagat Dumnezeu ca slujitor. caci luna e rece si el se poate apropia. mai ales la amiazazi. — Daca crezi ca te insel. — Eu imi iau soarele. dar Dumnezeu a luat apa. i-a zis Dumnezeu. a zis Dumnezeu sa fie tot asa. luna si stelele. Ciuda pe Dumnezeu. Dar pasarile zburau si vitele alergau si se amestecau si-au ramas toate ale lui Dumnezeu. traia si dracul in cer. Aici el il slujea pe Dumnezeu. mai ales de luna. Apoi a suflat duh si celor albe si au inceput a misuna pe pamint tot felul de dobitoace. Diavolul a facut cum l-a invatat si astfel s-a facut vintul. le-a suflat duh si indata au inceput a zbura in aer pasarele. — Ba nu. sa fie a amindurora pe jumatate. Atunci scapara de minie asupra soarelui ca-l frige si pune nouri impotriva lui sa-l apere. Cu stelele. insa mai cu greu. Dar. atunci nici diavolul pe lume nu va fi. zice diavolul. ca l-a inselat! S-apuca sa imparteasca soarele. El pe soare si pe luna are mare ciuda. dar tot il frigea.trebuit sa cheme iar pe Dumnezeu sa-i ajute. cind lumea nu era plasmuita. Si de soare se apropie. 12 Legende populare rominesti Si cind tuna si fulgera. tot el e pricina. caci el avea de lucru cu dinsul. Diavolul s-a tocmit cu Dumnezeu ca. au ramas nenumarate. caci singure vor face vint intre ele si va fi mai bine. sau ca il apuca ziua. de aceea intunecimile de soare sunt mai rare. Iar minie si sfada cu Dumnezeu. CUM L-A IZGONIT DUMNEZEU PE DRACUL DIN CER Se zice ca de cind cu haul. — Fie si asa. daca le vei putea numara. dar indata ce soarele sloboade razele sale. facind cu ele vint peste toata lumea. Mai aveau de impartit luna si soarele. pentru ca le-a inviat. Asa a vazut ca e bine si si-a facut doua aripi. zice Dumnezeu. i-a spus lui ca pina atunci il va tine in imparatia sa cereasca. Se ascundea sub nisip. zice Dumnezeu. iar tu cu soarele vei avea de lucru. sa fie toate ale tale. De focul acela. si cind timp de o suta de ani nu se va intuneca soarele.

ci voind Dumnezeu sa-l pedepseasca. vazind para de foc prin vazduh. hicleanule. pina la mijlocul pamintului. vrind sa vada ce scumpete are acolo. incit il cufunda in tarina. Pe o masa gasi el o carte mare. sa se mai urce pe pamint. dracul se furisa in odaia din fund a palatului dumnezeiesc. dat atunci . spaima lumii sa fii. De aceea Dumnezeu il iubea mult. inselindu-i pe oamenii din rai. Legende cosmogonice 13 Atunci el il alunga pe dracul din cer. caci nu era numai sluga credincioasa. Dumnezeu s-a facut foc de minie si i-a gonit pe pacatosi din locul fericirii. Vazind aceasta. curios cum era. Domnul il izgoni pe dracul din cer. In lacomia sa. a chemat pe Sfintul Ilie la sine. vazind ca Dumnezeu nu-l mai iubeste. blestemindu-l in chipul urmator: — Nichipercea sa te cheme. iar lacasul lui s-a numit iad. Nechipercea. Doamne fereste. poruncindu-i sa-l caute pretutindeni pe diavol si unde-l va gasi. pina ce aprinse un foc mare. isi inhama calul sau cel alb la caruta si se lua dupa Hicleanul. se ascunse intr-o pestera. nene. Dracul nu i-a calcat deloc porunca si nu a intrat. in chilia oprita. Sfintul asculta. cum e ea slaba de inger. lucru mare. De aceea el se schimba in sarpe si indemna pe Eva sa manince din marul cel oprit. de aci inainte. a pacatuit dimpreuna cu sotul ei Adam. Vazind aceasta. ca sa ispiteasca pe oameni. ca sa se faca atotstiutor. graind astfel. necurat sa fii. pe nemincate si nebaute. nu-i vorba. uciga-te toaca! Si. si iar varsa. Sfintul Ilie. coarne sa-ti creasca impelitatule Scaraont. duce-te-ai in pietre. dracul se puse sa citeasca si citi. Citeodata mai cearca el.in odaia a douasprezecea din fundul cerului. insa. s-a hotarit sa se razbune. sapte zile si sapte nopti intruna. mare. uita ca se apropie timpul cind Atotputernicul se va sui din nou la cer si Dumnezeu il afla citind. Dar nici satana nu scapa cu fata curata. Incornoratul. uciga-te crucea. pe care Atotputernicul ii iubea ca pe niste fii. pe care din tot sufletul ii uraste. in care era scrisa intelepciunea lui Dumnezeu. mai era si istet. satana si diavol ce esti. In cele sapte zile cit a fost el pogorit din ceruri. caci intr-o saptamina a facut el lumea. sa-l loveasca cu foc si cu trasnet. Dara de la o vreme i se uri Atotputernicului de hau si hotari sa plasmuiasca o lume mai frumoasa. Femeia. Trasnetul mi-l lovi pe Impelitat asa de tare. Aci se aseza el. de l-a oprit Dumnezeu sa calce in ea. il ajunse si il fulgera. Si varsa. inecindu-se cu totul de fum. Aici Scaraotchi se opri si incepuse sa verse foc din el.

Dar sfinti inca nu avea Dumnezeu. in fier si in cai si pisici si in alte dobitoace. El a facut asa de multi. zice Ilie. poate sa va fulgere. cad pe pamint. A chemat tot norodul si le-a spus ca cineva trebuie de bunavoie sa se arunce in mare. dar i le-a taiat cu sabia. furisindu-se in copaci inalti. cu-n boier. pe care Sfintul Ilie adeseori le trasneste. caci inca nu se daduse nimeni la munca. spinzurati cu capul in jos si cu picioarele in sus. cu trasura. iar trasnetul. cu tot. iar in cealalta fulgerele. dar eu sunt singur. ca nu incapeau. sa rostiti in timp de vijelie numele dracului. SFINTUL ILIE PALIE Diavolul dupa ce a facut cu Dumnezeu lumea. Era Sfintul Ilie. i-a spus lui Dumnezeu: — Tu ai norod. Dumnezeu l-a dus la apa si i-a aratat cum sa moaie mina si sa stropeasca. — Ne-om bate. Feriti-va. voind sa-l nimereasca pe afurisitul de diavol. cu cai. . avem sa ne batem. pleaca dupa el. caci avea o coroana tare frumoasa si avea douazeci si patru de aripi. Oamenii nu se dau. zice el lui Dumnezeu. — Care e mai urit din voi sa se arunce. Iata ca vine o trasura cu patru cai. si cind a pornit asupra diavolilor. pentru ca sa fie sfint. nu-i vorba. pe toti i-a omorit. ca sa-l izgoneasca la locul care i se cuvine. daca te arunci dumneata. in iad. toti ziceau ca-s frumosi. caci altfel cu totii sunt pierduti. in drumul sau spre drac. oameni. a zis Dumnezeu. deci. Si a poruncit la vizitiu sa lege ochii la cai. nu s-au inecat. ce stau oamenii toti adunati? Dumnezeu ii spune. ma arunc si eu! S-au aruncat in mare. caci stelele acelea sunt diavolii cei spinzurati. zice: — Eu de dumneata nu ma las. si intreaba. nu-i prea place lucrul asta si cearca sa se scuteasca de razbunarea lui Dumnezeu. sa-si faca draci. sa se poata lupta cu diavolul. Apoi Sfintul Ilie i-a luat diavolului coroana. — Ma arunc eu. oameni buni. — De-amu. Unii au ramas in cer de atunci. 14 Legende populare rominesti Lui Duca-se-n pietre. si Dumnezeu a dat sa se faca inaintea lor drum pina in cer. Si i-a dat lui Sfintul Ilie sabia si Legende cosmogonice 15 tunul. avem sa tinem bataie amindoi.Sfintul Ilie isi inhama calul la caruta si tinind intr-o mina haturile. de aceea se zice ca nu e bine sa te uiti cind cade vreo stea din cer. Vizitiul dupa ce a legat. caci atunci el va veni la voi.

Arhanghelul Mihail a luat stima si a inceput sa se ridice spre cer cu dinsa. cu chip ca daca a veni. Diavolul. De atunci intruna sunt la un loc. Pe cind se ridica. atunci Palie. insa. i-a spus: — Ia de acu am sa te leg cu lantul ista. Lucifer isi dadu seama si facu asa cum putu ca sa sparga gheata. Domnu Hristos ii zice: — Ia arata-mi cum ai sa ma legi. arde cu tunul. iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine in cer. DE CIND E LEGAT SATANA Diavolul. sa zboare dupa Sfintul Mihail si sa-l apuce de picior. vizitiul lui. s-a prefacut prieten cu dinsul. care nu putea sa ramina la dinsul. ca sa dea o pilda si celorlalti ingeri. LUCIFER RAZVRATIT. Domnu Hristos isi puse acolo veriga de pe deget si dracul de atunci o tot linge necontenit. ducind lui Dumnezeu stima arhangheleasca. s-a razvratit intr-un rind unul numit Lucifer. iar cind tuna. insa. O sparse si. cu toate ca isi rupse aripile. De cit se muncea de ciuda. l-a aruncat din inaltul cerului jos. Acesta. dar din aceasta prindere nu ramase decit cu o bucatica de carne din talpa. Sfintul Mihail s-a dus la diavol. cind a prins de veste ca are sa vie Hristos in iad sa scape pe Adam. veriga ceea se subtiaza ca un firisor de par. De aceea. Dumnezeu. haina cea sfinta de arhanghel. De la aceasta intimplare ne-a ramas noua oamenilor scobitura pe care o avem in talpa piciorului. S-a intimplat insa ca in aceasta cadere. El se lega pe dinsul si Domnu Hristos il blagosloveste si asa legat o ramas. nemaivoind sa asculte pe Ziditor. putu. vazind mai ales ca Dumnezeu facuse gheata pe deasupra apei. 16 Legende populare rominesti Lucifer se scobori pe pamint. si intr-un rind s-au pornit amindoi ca sa se scalde. Dumnezeu a trimis pe Sfintul Mihail ca s-o duca din nou in cer. Si cind crestinii zic la inviere: „Hristos a inviat“. ESTE ARUNCAT DIN CER Dintre toti ingerii si arhanghelii lui Dumnezeu. a facut un lant. iar cind se raspunde: . Lucifer a luat cu sine si stima. pe el si pe toti cei partasi cu el la razvratire. sa-l lege pe Domnu Isus Hristos.Cind fulgera in cer. daca l-o vazut in imparatia lui. a cautat sa se ridice mai presus de dinsul. se rupe o veriga de la git. Domnu Hristos le-a sfarimat si s-a dus de-a dezlegat pe Adam. totusi. Sfintul Ilie da cu sabia. Cum portile cele de arama erau inchise. lipsa carnii rupte din talpa Sfintului Mihail de catre Necurat. In apa a intrat intii Lucifer si s-a dat la fund.

si iata ca usile scaunului se si inchisera si el ramase acolo prins. Sa stea acolo si sa se zbuciume cit o fi lumea. se si sui pe scaun. insa. ca pe de o parte sa rastoarne lumea. ca are mila de cei drepti. Dupa ce ticalosu-ala s-a spinzurat. care se putea inchide si deschide. Deci atunci va iesi diavolul din prinsoarea care a pregatit-o el lui Dumnezeu si va fi domnitor si stapinitor peste pamint. iar pe de alta sa scape el de-acolo. cica l-a legat in lanturi si l-a dus sa se pocaiasca in intunericul cel mai adinc. cind nu vor mai face femeile oua rosii si pasca. trebuia sa-l prinda mai intii pe Dumnezeu si sa-l lege in lanturi. ca sa se suie pe scaunul acela. dupa ce Iuda a vindut pe Domnu Hristos si din pricina asta a suferit rastignire si moarte. Atunci si . — Cind nu vor mai face femeile oua rosii si pasca! raspunse Dumnezeu. ci cugetind in mintea sa ca si-a ajuns scopul. nu astepta sa-i mai zica inca o data. demult ar fi dat el gata lumea asta. intelese siretenia diavolului. insa. Dar nu apuca bine sa se suie. insa. Vazindu-se inselat. Stiti ce a facut? S-a apucat sa rupa cu dintii din stilpii pamintului si sa roada. Diavolul. Si ca sa-l poata mai degraba si mai usor insela si lega. si de aceea ii zise sa se suie el mai intii si sa-i arate cum si ce. daca nu s-ar fi indurat tot Dumnezeu de noi. si apoi pofti pe Dumnezeu. Stiti cum? A pus acolo de straja vidrele lui si pe Citelu-Pamintului. ca el nu stie. sa latre la Iuda si asa il opresc din ros. roade decit noaptea. Iuda. nebanuind nimic. pe cind nu cazuse inca din marirea sa. in atotstiinta sa. Nu poate. ca dupa aceea sa faca. la capatul de jos al stilpilor care tin pamintul. nu s-a astimparat nici acolo. TARTARUL ESTE TINTUIT IN SCAUNUL DE AUR Zice ca Necuratul. insa. Legende cosmogonice 17 Dumnezeu. ci numai in vremea cind pe lumea noastra. Spre a-si ajunge. incepu a se vaieta si a intreba pe Dumnezeu cind va scapa el din prinsoarea aceea. Dar nu intotdeauna. scopul acesta. IUDA A FOST FERECAT IN LANTURI Mai tirziu. le clatesc de trei ori si le curata inainte de a lua apa. facu un scaun de aur. Astia au grija ca atunci cind e gata sa se surpe stilpii de rosatura. veriga se ingroasa la loc. femeile ducindu-se cu donitele la 18 Legende populare rominesti apa.„Adevarat a inviat“. Altfel veriga s-ar rupe de n-ar raspunde si Scaraotchi ar scapa. voi sa ramiie singur domnitor si stapinitor peste toata lumea. bunul Dumnezeu a pedepsit pe Iuda cum e mai rau. Si tot rozind.

tin ei in locul lor. dar precum sunt asa despartiti de lume. POSTURILE. care fac sapte posturi. trece un riu si riul acela e apa Simbetei. si sa sufli peste apa din donita si sa versi putin din ea pina nu bei. s-au dus sub noi la rohmani. CERUL. iar noi numai ca prin fereastra ii vedem. ca un sarpe facut de trei ori colac. APELE SIMBETEI Pe dinaintea locasului Simbetei. se baga in pamint si merge pina in iad si duce acolo sufletele pacatosilor sa s-adune pe fata apelor. acolo este alta lume. dar mici de faptura si putintei la minte. Soarele si Luna mergeau pe sus.numai atunci. dupa cojile de oua rosii. pe care le azvirlim noi in riuri. cind slabesc prea tare. ca tin cerul. Si numai noi de-aici le dam de veste. pentru ca sa poata umbla. Ca la Craciun azvirlim coji de nuci pe riuri. Si cred si ei in Hristos si tin Pastele si Craciunul. De aceea Soarele nici nu ne frige asa tare. iar apele sa le duca spre apa Simbetei. Si de aceea. sub fundul marii. numai daca oamenii i-ar ajuta Legende cosmogonice 19 si i-ar tine. cei sapte apostoli. adica sunt patru. de aco- . sa nu slabeasca din puteri. Si tot asa stiu ei ca la noi sunt Pastele. Sfintii. caci merg ca pe podele. ca el e mare si puternic. Sfintii. nici cind este Pastele. nu stiu nici cind e Craciunul. sapte apostoli. ca sa le duca riurile pina in apa Simbetei si asa sa stie rugmanii ca la noi e Craciunul si sa-l tie si ei. Posturile. sa nu le manince carnea. Dimineata pana la amiazazi il trag in sus doisprezece boi. Si cica apa asta a Simbetei ocoleste de trei ori pamintul. rominii. ca sa mearga la ei. prin aer. ci de la fiul oii. Si sunt si ei crestini. sunt de ajutor. prin puterea lui Dumnezeu. cind te scalzi. s-au suit Soarele si Luna in cer si acum li-e mai usor. sa posteasca. Iar pe linga riu traiesc rugmanii. Catelu-Pamintului latra. ROHMANII Mai intii si-ntii. apostolii s-au rugat lui Dumnezeu ca sa posteasca oamenii. nu prin cer cum merg acu si le era tare greu. dar n-au invatatura crestineasca de la Hristos ca noi. Si de aceea e bine sa faci cruce si sa sufli peste apa din riuri. Iuda sta din ros si stilpii pamintului. asta e mare munca. care sunt oameni ca noi. de au facut cerul ca sticla si i-au pus sapte stilpi de piatra scumpa. De aceea sunt sapte posturi. cum avem si noi de la fiul Mariei. iara ceilalti trei stilpi. cind au sa tie rugmanii sarbatori. Cind a fost gata. ca sa fuga si sa se scurga sufletele pacatosilor care s-au adunat pe fata apei. De aceea s-au rugat lui Dumnezeu sa puie cerul deasupra. se fac la loc cum au fost. caci inainte tare ardea. au zis ca ei vor face aceasta. Dumnezeu le-a dat aripi si ei au adus de acolo piatra si mai scumpa decit a noastra. Iar la urma.

a turtit-o si a inceput s-o intinda ca pe o coca. tu de cind te-ai pomenit. veni la Dumnezeu si scarpinindu-se dupa ureche. cu atit si bolta ceea de fum se latea. nici apa. insa. ca sa-l orbeasca. era frate cu Dumnezeu si locuiau amindoi in vazduh. bata-te prasania. sa ia nisip de-acolo. incepu sa-l gidile pe Dumnezeu. de nu-i mai puteai da de margini. iar eu mor de urit pe linga tine. cu laba. iar diavolul a cazut la fund cu ghearele infipte in nisip. Si ce-i veni juratului in gind. — De ce crezi tu ca de jucarii mi-e mie acum? — Ba eu te rog sa-mi faci. nici pamint si nici umbra de vietate. care traia pe atunci. — Ptiu. nisipul s-a prelins printre gheare si cind s-a uitat el. — O fi. Dumnezeu a suflat. nu mai avea numic in mina. — Iaca. Diavolul s-a repezit sa-l stearga. fugind de la un capat la altul si dindu-se de-a berbeleacul. sarind pe ea. cind rasar. Pina sa ajunga. Zicind aceasta. — Hm. nestiind cum sa-si treaca timpul. nu vrei sa te astimperi? Si Dumnezeu il scuipa pe diavol. Cum a tras. care s-a facut ca o gogonea ce crestea mereu. caci oamenii le arunca in fata gunoi. Diavolul s-a repezit atunci si. Dar Luna si Soarele. — Ba sa ma lasi in pace! — Ba n-am sa te las defel si zicind astfel. Cu cit fugea insa.lo boii se intorc inapoi. pina ce s-a facut o apa adinca. A mai incercat de . diavolul. Fa-ma si pe mine sa inteleg o frintura macar din gindurile tale! 20 Legende populare rominesti Dumnezeu i-a raspuns atunci cu bunatate: — Nu esti tu in stare sa-mi pricepi gindurile. amarit peste masura. tot gindesti intruna. pe cind diavolul casca si se-ntindea toata ziua. Doamne. cind nu era nici lumina. sa ai cu ce te juca. doar si-o putea face tovaras de joaca. scuipatul a inceput sa se intinda. si a dat afara o rotocoala mica de fum. POVESTEA CU NEFIRTATE La inceputul inceputurilor. si sa-l arunce lui Dumnezeu in ochi. dar scuipatul cazu jos. asta sa fie tronul nostru de-acum si sa se cheme cer. dar si eu am sa i-o fac. diavolul. Gunoiul e tare pacat a-l arunca in fata lor. de ce ginditi ca sunt rosii cind rasar? Pentru ca sunt oameni si li-e rusine. pe un tron facut din spuma. ca bine mi-o facu frate-meu. ii zise: — Frate. dar stiu ca eu am inceput sa ma cam satur si de jucaria asta si am sa te rog sa-mi faci alta. insa. A luat un pumn zdravan si fugi spre mal. asa cum sufli cind vrei sa aburesti geamul. daca vrei sa scapi de mine. din fund. dar uite un fum din ele. Dumnezeu sta vesnic pe ginduri. Intr-una din zile. iar la vale il duc sapte iepuri.

fratioare. nu-ti fie cu suparare. Pe el a mai azvirlit apoi inca un pumn de nisip si pamintul s-a imbracat. — Dar daca-ti sunt intr-adevar frate. zise diavolul. sa sorbi si tu 22 Legende populare rominesti din frumusetea lor. dar la fel i s-a intimplat. ca n-ai sa izbindesti. caci frate imi esti. se duse la Dumnezeu si-i spuse: — Doamne. Tremurind de ciuda. pamintul asta e truda gindurilor mele. nimic!“. are pamintul incintator. intr-o pinza de verdeata si de pomi atit de minunati. „Ei bine. Dumnezeu il privi cu blindete. ca din senin. nu raminea decit un singur gind. voi fura-o de va trebui. cu mintea lui beteaga. caci dupa putin timp. iar in fundul sufletului sau rasari ghimpele vrajmasiei: „De ce Dumnezeu sa aiba atita putere nemarginita si eu. dar du-te si incearca sa aduci in numele meu. fruntea i se posomori dintr-o data. ghicindu-i minia ce-i coplesea sufletul.. sa-ti fie si tie de folos. cu podoaba de iarba. dar pamintul asta pe care l-ai facut. voi lua si eu prin inselaciune partea ce mi se cuvine. ca si apele care murmura scaldate in razele aurii ale soarelui. pe care l-a intins cam cit un pirlog de pamint. Atunci l-a chemat Dumnezeu la el si i-a spus: — Degeaba incerci sa faci rau. nu le-am facut insa ca sa-ti incolteasca vrajmasia in suflet. mie mi se cuvine. dar capul lui era prea neputincios sa poata intelege. dar voi avea si eu partea pe care singur sa ramin stapin“. de ce sa nu-mi dai si mie . — Mare este puterea ta. fugind de colo pina colo. In goliciunea sufletului sau. — Nu. nu? De ce Dumnezeu sa fie mai presus decit mine? De ce?“ Gindul acesta incepu sa-l chinuiasca grozav: „Dumnezeu are acum cerul plin de slava. voi cere. Cu cit gindea mai mult. si de nu-mi va da. Dar bucuria lui nu tinu mult. ca juratul de diavol a ramas cu ochii holbati. caci eu am adus nisipul din fundul apei. Da tircoale prin toate colturile. in iarba. sa patrunda puterea nebanuita a celui ce le facuse. are apele limpezi si eu — nimic. caci m-am gindit sa fac ceva. fratioare. o singura dorinta: sa aiba si el ceva din cele ce facuse Dumnezeu. de flori si pomi. cu atita si pizma se sapa mai adinc in sufletul lui. Legende cosmogonice 21 Diavolul a plecat capul rusinat. Din nisipul asta Dumnezeu a facut un aluat. Eu le-am facut ca sa te bucuri si tu de ele. privea frumusetile pamintului si se trudea.doua ori. isi zise el. dorul de joaca i se stinse. ca si cerul pe care-l vezi. s-a afundat din nou in apa si a izbutit sa aduca un pumn de nisip. nestiind ce sa creada.

sa scapam biata lume din ghearele spurcatului. atunci asculta-ma. in sufletul caruia nu era nici o umbra de marire desarta. si rabdarea isi are marginile ei. Petre. da-mi pamintul si ai sa vezi cu cit drag am sa veghez asupra lui. daca noua. Abia acum vazu Dumnezeu care fusese scopul diavolului. scotea zapisul din chimir si i-l arata: — Avem noi inscris. Doamne. iar diavolul tot mai tare isi batea joc de ei. dar vorba era cum s-o scape. Dumnezeu se cam lua pe ginduri. Asa si cu diavolul. pentru pofta unui incornorat si s-a hotarit s-o scape din ghearele lui. uitind cu totul de Dumnezeu. dar da-mi-l. apoi miine. Doamne. in bunatatea lui fara margini si-n dragostea de frate. oamenilor. caci de. Petre. este pentru ca nu bagam noi de seama. — Am tot crezut ca se va cuminti. mari de tot si ma tot gindesc si eu cum de l-ai putut rabda atita amar de vreme. fa-te ca esti . tot nu scapa. mari nelegiuiri a mai facut „Nefrate-meu“ asta pe pamint. pe care s-o pot ingriji cum imi place mie? Gindurile tale sunt prea adinci. insa. apoi chiar si cind plateste. l-a mai dojenit. Incornoratul tot ce stia facea. Bietii oameni erau impinsi numai la pacate. ca unde incepe sa faca fel de fel de rautati. — Zapisul l-a luat prin lingusire si prin inselaciune. Asculta-ma. de intrasera in fundul iadului de vii. Legende cosmogonice 23 Intr-una din zile. Puterea lui Dumnezeu e mare. Dumnezeu. i-l darui. rabda poimiine. nu da o data cu ciomagul si stii asa pe nesimtite. Cauta niscai zdrente prin podul cerului. l-a sfatuit. pentru ca sa mai porti si-atitea griji marunte. inselaciune va fi pierderea lui. Se gindea Sfintuletul. cel care nu se indreapta. Si rabda Sfintuletul azi. ca doar isi va mai veni Necuratul in minti. Vreau sa te ajut si eu in munca ta. prin care-l facea stapin in toata legea. pe tot pamintul.partea mea. iar daca a vazut si-a vazut. caci Necuratul de cite ori ii zicea Dumnezeu ceva. de asta te-am chemat. ca sa se intareasca bine. caci are la mina zapisul cela care ne tot izbeste mereu. numai ce chema pe Sfintul Petre la el si ii zise: — Petre. inseamna ca sunt stapin si ca sunt liber sa fac ce vreau. iar daca iarta toate nelegiuirile cite se fac. ni se pare ca ramin multi nedreptatiti. ca numai frate nu-mi poate fi! — Mari nelegiuiri. Incornoratul atita asteptase. du-te la el. rabda miine. De nu pedepseste azi. ce-i vinovata lumea sa sufere atita. dar degeaba. ori ba? Pai daca avem. dar cum. si cine inseala. dar vad ca rautatea lui e fara de sfirsit. diavolul izbuti chiar sa-i smulga si un zapis. dar tot plateste. — S-o scapam Doamne. Mai mult inca. si asa imbracat. si daca frate ma socotesti. s-a hotarit sa-i dea rasplata ce i se cuvenea.

iar noaptea doarme cu chimirul incins. — Pai daca asa ti-i povestea. Tura-vura l-au dus inaintea lui Scaraotchi. a sosit si vara pe care Sfintul Petre o astepta cu atita nerabdare. — Sarut talpile. Cind el o fi in fundul apei. La poarta lui. Asa a facut Sfintul Petre. nu alta. caci il poarta totdeauna in chimir. Intrase Sfintuletul pe sub pielea Tartorului. Cata sa-i fii pe plac. Petre era nelipsit. Sunt un biet crestin fara de nici un capatii si umblu sa-mi gasesc un stapin. ma zdrenturosule? — Apoi. spuse unul din ei. ca de-atunci a si ramas numele de luna lui cuptor. poate sa m-alunge ca pe-un ciine. Ardea tot pamintul de parca era un cuptor. pina si sfatul i-l cerea. dar vezi ca lui ii place. c-apoi totul e pierdut. te-ai fi crucit de vrednicia lui. I-a dat Impelitatul sa manince si l-a pus la lucru. In sfirsit. Luminatia voastra. asa ca sa capete incredere in tine. Ba inca de la un timp. Si daduse Dumnezeu in vara aceea o caldura asa de mare. frecind cazanele cu zmoala. de gras . numai vrednic sa fii. domnisorilor. Diavolul o sa mearga la girla si-o sa te ia si pe tine. Diavolului ii placu mult si incetul cu incetul incepu sa prinda incredere in el. — Cine te-a adus prin locurile astea. Stai insa pina la vara si atunci eu am sa dau o caldura mare de tot. De nu i-a placea cum l-oi servi. eu am sa dau deodata un ger. — Ce e cu tine. mai nepricopsitule? Si unde mi-l masoara Incornoratul de sus pina in jos. Dar nu cumva sa dai ceva de banuit. unde se intorcea. incit o sa inghete apa de-un lat de mina si el n-o sa mai aiba loc nici cit gamalia acului ca sa iasa. „Petre-n sus. Sa-l fi vazut pe Sfintul Petre cu minecile sumese. unde se ducea. ori sa nu mai fii. Acu satana. dac-oi gasi. 24 Legende populare rominesti — De asta n-aveti nici o grija. doi incornarati. ori sa fii om. sunt un biet nevoias si-as vrea sa ma bag sluga pe la cineva.om sarman si ca umbli sa te bagi sluga. Nu cer mai mult decit un codru de mamaliga si-un locsor unde sa-mi odihnesc oasele imbatrinite. care sedea tolanit pe-un tron de aur. de sa-l bage in pamint. a coborit pe pamint. gasite intr-un colt al raiului. Tu sa iei atunci chimirul si sa te sui in cer si i-oi arata eu cum se platesc faradelegile. imbracati in camasi de foc. ca se pirlise iarba si florile. Petre-n jos“. iar frunzele pomilor se ingalbenisera si cadeau ca-n toamna. pazit de sapte aghiotanti cu sabiile scoase. faceau de paza. N-ati sti cumva dumneavoastra pe vreunul care are nevoie? — Ba chiar stapinu-meu are nevoie de o sluga. iaca saracia si nevoile m-au adus. De furat sa nu-ncerci. ca ajunsese sa nu mai faca nimic fara el. iar de aici fuga la impelitatul de diavol. S-a imbracat cu niste toale vechi. sa ramii la mine. domnisorilor draci.

fusese cu scaun la cap. ca pusei toalele peste niste maracini. Dumnezeu nici gind n-are de-nghetat si de m-o prinde si-a doua oara. o cotofana si unde incepu sa strige de-ti lua auzul: — Cat. cotofana dracului. cat. in timp ce Sfintul Petre se tot gindea la el: „mai. insa. lua vorba Sfintul Petre. pasamite ca scuipatul era fermecat. Se increzu diavolul si se linisti.ce era. apa curgea linistita. „Ei. cat. caci abia a pus Sfintul Petre mina pe chimir si numai ce-a iesit. daca zici. — Sa mergem. Plutea satana ca o bucata de osinza. cat. asa ca din senin. Stai sa sterg intii scuipatul. ca ti s-a cam implinit veleatul! Oi sti eu sa ma platesc de slugarnicia asta!“ Si-a luat satana albituri de primeneala si au plecat. cu un scuipat linga ele. de unde mai iesi si asta? Sa stii ca nimic nu fac. nici gind de inghet. dar ce-o mai fi si cu scuipatul asta de-l arunca aci satana!“ Se uita pe intinsul apei. cit sta Impielitatul in fundul apei“. da Sfintul Petre: „Mai. ma nemernicule? Dar si Petre hot: — Aoleo. cat! Satana sari de data asta ca ars si se uita banuitor la Petre: — Ce tot faci. cat. au fost puse prea linga mal si s-au stropit de apa. stapine. Petre? — Ce sa fac. nu cumva sa-si fi uitat Dumnezeu vorba? Ia mai bine sa incerc sa-i fur eu zapisul frumusel din chimir. Si-a pus chimirul peste albituri si zdup. nici ca mai scap din ghearele satanei. fir-ar al dracului. dar in gindul lui: „sa mergem. ca uite. si zicind asa. hai la girla sa fac o baie. rasari ca din pamint si incepu sa strige si mai tare: — Cat. ridicind si toalele celelalte de jos. Apoi s-a dus la fund. Sta toata ziulica ascuns intr-o pivnita si intr-o zi chema pe Petre la el. se topea osinza pe el. impelitatule. il sterse cu piciorul. ma topesc de-an picioarele. Cum au ajuns la girla. iar grasimea de pe el se facea cerculete in jurul lui. — Ia asculta. isi zise el. stapine. nu mai pot. cat. puse mina pe chimir. stapine. — Ce faci. apoi insfaca chimirul. gata sa se umple de scai. Se gindi putin si hop. iar acuma vreau sa le mut mai incoace. vezi. 26 . pe urma s-a aruncat in apa. diavolul nici c-a mai asteptat Legende cosmogonice 25 si s-a dezbracat. ca numai ala e cu pricina“. diavolul inainte si Petre dupa el. insa. Tartorul. cat! Dracul sari ca fript in sus si-l prinse cu chimirul in mina. Petre. parca fusei zapacit. a dracului cotofana. imbibata de osinza satanei. cat. cum s-ar fi topit untura de porc pe foc. Uite.

Aripile sa-ti cada si-n locul lor sa-ti creasca coarne si coada.. ca se cutremura cerul: pamintul vui groaznic si se despica in doua. Dumnezeu.Legende populare rominesti — Da-le la o parte. izbucni Dumnezeu. Ai facut toate nelegiuirile de pe lumea asta. care apoi se inchise. Pina aci. iar oamenii . Ei bine. in prostia ta. nu doarme si nici nu uita. nu facuse decit rele si azi e socotit ca un indrumator de rautati. Un tunet prelung rabufni deodata. numai afurisita de stiuca vru sa se arate ea mai capoasa decit ceilalti si ii spuse: — Vezi si tu pe unde e vreun fir de papura. poate ca va sti vreunul vreo gaurice pe unde ar putea iesi. da-i incolo. Si-a facut un locsor si fuga dupa el. cu sufletul tau spurcat. ai nesocotit cuvintul meu. rupe-l. de nu se mai auzi nici geamat. Abia s-a zvirlit diavolul in apa si odata. sa te inalti mai presus decit mine. trage-l inauntru si pe-aici ti-i drumul! Acolo s-a dus diavolul si s-a pus pe lucru. iar diavolul ramase doar cu o halca de carne din talpa lui Sfintul Petre in mina si de atunci a ramas omul cu scoaba la picior. asa vezi — si iar se dete afund. dar ce-i folosea? A inceput atunci sa iscodeasca printre pesti. apoi l-a tras in jos pe cel de deasupra apei. S-a dus spre cer! Bietul diavol. orb ai fost? Pune-le incolo pe iarba ceea. dar nici diavolul nu se lasa si tocmai cind Sfintul Petre s-a apucat cu miinile de toartele cerului. Atit i-a trebuit Sfintului Petre. smintitule. Pentru ca atit cit traise. A ros intii firul de papura sub apa. acolo in intunericul gheenei va ramine. Asa ai vrut-o si asa sa fie in vecii vecilor!. Zbura Sfintuletul cit putea. De-atunci fratia dintre el si Dumnezeu s-a desfacut. de azi „Ne-frate“ sa-mi ramii! Si pentru ca. dar nu degeaba se zice: „sa ai mintea unui peste!“ Nici unul nu i-a spus. da-i incoace. soarele se-ntuneca la fata. a inghetat tun de-un lat si mai bine de palma. ca si cum eu n-as fi fost nimic pentru tine. — Pina acum mi-ai fost frate.. i-au mers nelegiuirile lui. LuLegende cosmogonice 27 mina zilei sa n-o mai vezi in viata ta si sa traiesti acolo ca o lighioana ce esti. de adincul adincurilor sa ai parte. dar nici pic. hop si diavolul se agata cu ghearele de talpa piciorului. ai cautat. De-atunci si pina astazi si cit o mai fi lumea. doar va gasi vreo deschizatura. uite-asa ca prin farmec. Urla prin apa de gemea pamintul de groaza. Dumnezeu intinse mina si-l trase pe Sfintul Petre inauntru. Atit a fost! Un trasnet il azvirli pe diavol tocmai in fundul intunecat al pamintului. insa. insa. iar minia Domnului se revarsa asupra Necuratului. numai ce s-a facut apa tot o spuma la suprafata si cit ai clipi. Blestemul Domnului se implinise!. ca a si inhatat chimirul cu totul si sa te pazesti duluta.

— E Soarele. s-a sters si el degraba pe ochi: — Ptiu. 28 Legende populare rominesti SABIA. care va lumina de acum inainte lumea! Dupa ce s-au saturat indeajuns de privit. A scaparat o data cu cremenea in piatra cea scumpa. Dumnezeu s-a inturnat la oameni si le-a spus: — Vedeti. era Sfintul Soare. Tot atunci a blestemat Dumnezeu si pe stiuca. au cazut toti cu fata la pamint. Dumnezeu a suflat duh sfint si s-a facut Soarele. Se uita toti cu mirare in toate partile. a scufundat multe sate si orase si au scapat numai oameni buni si credinciosi lui Dumnezeu. mai mare decit pamintul nostru si l-a dat degraba sub pamint. Cind a socotit Dumnezeu. incit le lua vederile privindu-l. zice Dumnezeu. de unde era. cit va fi . Acesta este Soarele care va va da lumina si caldura. mare si luminos. iar carnea ei este fara nici un gust. Se omorau intre ei. Intr-un timp. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la altii. se furau si injurau pe Dumnezeu. dar nu l-a putut face. ca sa le dea tot ce vor avea nevoie si sa nu duca grija de nimic. acuma era mai multa lumina. rotunda. intunericul din ce in ce mai tare se stergea si ziua alba acoperea pamintul intreg. Dupa asta a ridicat cerul sus. cerul era aproape de pamint. a iesit o sabie. o stralucire mai mare se arata. v-am facut sa fie frumos pe lume si sa va fie voua bine. DEPARTAREA CERULUI DE PAMINT Cind a facut Dumnezeu pamintul. iar de sub pamint sa ridica pe-ncetul ceva rotund. Puteai sa pui mina pe el. SOARELE. stralucitor din cale-afara. lumea s-a inmultit si s-a facut rea. para focului.i-au pus numele de „Nefirtate“ sau „Nefirtache“. rasarea! De spaima si de bucurie mare. ca iasca. dar erau asa de zgiriati si loviti! Iata ca intr-un loc. de-a ramas asa sfrijita si pocita cum este azi. da asta ce-i?! vine fuga la Dumnezeu sa-l intrebe ce-i acela. De acu. A scaparat a doua oara si s-a facut o gramajoara ca o jemna mica. Dumnezeu s-a apucat sa faca Soarele. Atunci Dumnezeu vrea sa aiba pe oameni aproape de el. a sculat oamenii. sus de tot si l-a sprijinit pe trei stilpi de argint. zorile roseau cerul. Dumnezeu n-a mai putut rabda rautatea oamenilor si a dat un potop de a omorit multa lume. incit el auzea din cer tot ce se petrecea pe pamint. Diavolul. Cu timpul. Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe pamint si poate sa se odihneasca si el mai in liniste de injuraturile oamenilor. LEGEA Dupa ce s-au culcat oamenii. pe cer.

a pornit sa-si faca lucrul si o data cu seara s-a aratat plina la rasarit. ai sa te mai apropii si apoi iar ai sa te departezi.lumea. iar mersul acesta il vei tine una. Luna inca nu era. La Luna ei se duc cu bucurie. si-om face sa vada oamenii si noaptea. ca veti avea bine pe lume si noroc. Oamenii s-au bucurat ca au lumina. ca si pentru mine. si zideste iadul. (Oamenii cei doi dintii. e sarbatoare. caci numai o jumatate de Luna se va vedea noaptea. — Du-te. numai catre sfirsit. — Haide. zice Dumnezeu. iar jumatate nu. cu pomi si i-a zis sa se duca. cit au dormit. pina in vecii vecilor. zice Dumnezeu. pina ce ramine ca degetul si iar se naste din nou. sa nu lucrati. Soarele acuma stia. zice Dumnezeu. aripile ii cresc imprejur. . ada-mi cremene si argint. daca-ti tine poruncile cum vi le voi da eu si-ti sti a cinsti zilele. Pe Luna o ridica numai sapte draci. au uitat ca zilele sunt copiii lor). sa gaseasca toate pregatite. Caci Luna e om. au sa poata lucra oamenii si noaptea! — Ba n-a fi asa. Luna a venit la casa Soarelui si dupa ce s-a hodinit. Necuratul a adus ce-a trebuit. daca va veti purta bine si ma veti asculta pe mine. dupa cum ti-l hotarasc eu acum. aripile i se taie. a spus femeii sale: — Cauta ca in locul meu indata are sa-mi vie tovarasul. Dumnezeu a scaparat si-a facut Luna: un om. Dimineata cind s-a sculat. — Hai. Si-a facut drumusor de argint pe amindoua partile. Aceasta e luni si celelalte ne sunt pentru lucru si vor mai fi si alte sarbatori. Mergi inapoi in pamint si-mi ada de unde ai adus piatra de cea scumpa. pina ce e rotund. intreaba Necuratul. — Acu ce sa mai fac?. a fost Sfintul Soare sapte ani singur. pe drumusorul ista. la inceput mititel ca si copilul si apoi tot creste. pina ce-i ajunge la casa Soarelui. Aceasta e duminica. iar dracul si mai tare s-a bucurat. — De acum. zise Dumnezeu. zideste-l bine imprejur si-l acopera cu usi de fier pe deasupra. zice Dumnezeu. dara Dumnezeu nu a vrut s-o faca de fata cu dinsul. Indata le-a venit si la oameni stire ca are sa le dea Dumnezeu Luna. Diavolul s-a dus. sa o cinstiti si sa o tineti. asa are sa fie. Legende cosmogonice 29 LUNA Dupa ce s-a facut lumea. Doamne. sa le tineti si sa le cinstiti. caci tu esti lui de ajutor. zice dracul. adica pe Dumnezeu. Dar sa potrivesti ca cu atita si atita tot in urma lui sa te tii. Apoi incepe iara a imbatrini 30 Legende populare rominesti si a se face tot mai mic. — Ia si te du. zice el.

ci era un imparat puternic. sa caute. incit pleca indata. Atunci s-a gindit sa o caute prin ceruri. ii ciuntesc aripile. pe Ileana Cosinzeana. . marete.. Fiind imparat. Si atit de mare ii era dorul si graba. cu dulcea-i dragalasie de fecioara. Balaurii fac si piatra cea scumpa. care vegheaza spre a putea da pe drept cind si cind. I s-a aratat intii in vis. Dar Dumnezeu care nu doarme. Soarele avea o sora. Vaiete mari pornit-au. cica Soarele nu lumina lumea ca acuma. Si vazind ca zadarnica ii fusese incercarea. Unde se ducea. jalnica. in niste vremuri inapoia noastra. Balaurii sau vircolacii o maninca pe Luna. Si o cauta peste tot pamintul si tot pamintul il rascoli si-l strabatu in lung si-n larg. In zadar!. in lumile largi. fireste era tot ca pretutindeni o lumina slaba. om si el ca toti oamenii la trup. caci aripile ii sunt de foc. si ziua cununiei sosi. a aruncat-o in marile adinci. dincolo de ele. cu ochii mari. foarte departate.caci ea e rece. ca de nunta unui imparat. toate straluceau imprejuru-i cu o lumina orbitoare. dar de era vreo piedica alaturi. trup omenesc. vazind ca toate in darn sunt. nu aur ca Soarele. aripile ii sunt numai de piatra scumpa si Luna are argint. cu fata-i blinda. sa mai caute si iar sa caute pe logodnica-i furata. si toate se facura repede. cind s-a risipit furtuna si pulberea. neagra ca amurgul. trup de femeie. din pieptul ranit al stralucitului mire. cine-i putea spune ca face rau. gramezi de pulbere orbitoare a facut sa intre pe geamurile sparte si. iar spre a nu o gasi nelegiutul frate. cind preotul silit de inspaimintare se pregatea Legende cosmogonice 31 in fata altarului sa slujeasca cununia. a ridicat groaznica furtuna. Asta sora era ca el. incit Soarele nu s-a putut impotrivi imboldirilor inimii.. SORA SOARELUI In vremuri de demult. nu a putut ingadui nelegiuirea imparatului Soare. puterea lui nevazuta a rapit pe mireasa din fata altarului. De aceea Soarele e asa fierbinte. cumplit. in lumile nesfirsite. in mreana de aur schimbata. in vreme ce toti isi fereau ochii. intr-un vis amenintator. caci poate pe acolo ii era ascuns ingerul pe care cu atita drag il dorea. fara s-o gaseasca. ca se face in toata lunea mica. iar capul ii era de argint. iar capul ii era de aur. ca fratele nu trebuie sa-si iubeasca sora cu dragoste pagina? Care ar fi indraznit? Porunci sa se faca toate pregatirile de nunta. fie munte. Si era asa de frumoasa. plingeri de durere si blesteme de minie si. fie deal ori movila. nu si-a putut infrina patima si a inceput a o iubi si a dorit s-o ia de nevasta. fiecui dupa inima lui. s-a hotarit sa plece in lumile mari. ca fapta lui era nelegiuire. mai blajina ori mai rea.

Viata toata lua alt avint. Intra Soarele si intreba daca nu cumva pe acolo gaseste-se dorita-i iubita. larga. Plinse Soarele cu nenumarate lacrimi si. Amurgul. Obosit si fara curaj. prin curte cu pasari care cintau pe intrecute. Pe calea cerului. Dimineata intreba toate florile. locuinta fratelui sau mai mare. Nu vedea nimic.S-a ridicat. Poate el stie ceva. muncisera pina atunci. cu pici- . Plinse iar Soarele cu nenumarate lacrimi si pleca sa gaseasca mai departe. Dupa mult umblet. semanasera. ca incalzea vazduhul. dupa sfatul Miezului-Zilei. Si cu toate astea. in locul celei slabe. In curte se perindau oamenii care soseau de la munca. scuturata de negurile de odinioara. catre lumina! Totusi. le batusera sub jocul copitelor in ariile rotunde. Miezul-Zilei. Toti abia se desteptau din somnul odihnitor. ca vedea ce nu mai vazuse. cadea in genunchi de spaima. cu sudoarea curgindu-le in borboane pe frunti. si oameni si dobitoace. le incarcasera. toti si toate vioi. dar curata. Nici unul nu-i dadu vreo stire. neintilnind nici o piedica. Toti. cu cai ce nechezau. jalnice si negre ca amurgul. plina de flori vesele si plina de verdeata. multumind de sfat. intilni nu departe o locuinta mica. il sfatui Dimineata. Nici una nu stia. mai tare si mai minunat.. le vinturasera si le facusera hrana si nutret. ca incalzea in juru-i. zadarnic se uita cu priviri cercetatoare pretutindeni. Acum le era sa mai rasufle. cu ciini ce se gudurau. pleca inainte. cu bratele.. — Du-te mai inainte. secerasera bucatele. 32 Legende populare rominesti Aici era locuinta Diminetii. zadarnic umbla Soarele. care uimita. zburdalnici si bucurosi. capul de aur lumina mai puternic. intreba verdeata. inmarmurita. cu roua pe toate. cu atita foc se uita. roua si pasarile si dobitoacele. ca incalzea tot. fara sovaire. ajunse la locuinta Miezului-Zilei. brazdasera pamintul. ajunse la locuinta lui. Si de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru. Nici aici nu avea nimeni stire de Ileana Cosinzeana. de acum calcind cu ochii catre lumina indreptati. cu mijloacele. de slava catre cel care le da lumina deschisa. lumina asupra lumii de jos. vei da de locuinta frate-meu.

Pe unde trecea cu carul lui de foc. Vesnic sa va alungati. Dar in vremea cind gindul asta trecuse prin mintea Soarelui. dar dulce. ce ca si un cintec sunt. in vreme ce mumele ii priveau cu blinzi ochi rumegind domol. de cum se dusese sa se odihneasca Soarele. Isi uitase dragutul de el datoriile cu care fusese harazit de Cel-de-Sus. se ruga de Amurg sa-i dea salas pina a doua zi. Si Soarele se duse sa se culce. Cind se lasa din goana cailor mai aproape de pamint si .oarele prapadite de osteneala. apuca mreana de aur de unde se afla si o repezi pe netarmuirea albastrului ceresc. rotund. Si cei care iubeau. si cei care stiau cinta si aseza vorbe frumoase unele linga altele. raspindind si el lumina. 34 Legende populare rominesti NUNTA SOARELUI CU LUNA Cica. sa se indragosteasca sub plina de farmec si tainica ei lumina. lumina mai slaba. dupa cum pentru ea fusesera varsate. ce fu de-acum inainte Luna. care-l si stiu si care cu orice pret voia ca pentru vecie sa puie piedica nelegiuirii sale. se ivi capul ei de argint. se furisara atunci prin stufisuri. Cerul sa cutreierati. plina de farmec si tainica. gasi mii si milioane si iarasi milioane de gamalii mici. cind avea de gind sa cerceteze adincimea fara fund a marilor. Atunci. Iar Dumnezeu mihnit si minios le zvirli aste cuvinte: Cu ochii sa va zariti. care fusese lacrimile pentru ea varsate de ochii de aur ai Soarelui si care sub lumina lui orbitoare nu se putusera vadi si care fura stelele ce o inconjurara din toate partile. Arsi de un foc nestingator. cu zimbete. stralucitoare. cind de abia urzise Dumnezeu oamenii. era chin si vai de cele ce se intimplau pe urma lui. firtate. Atunci. pornira pe carari sa cinte. blinda. pe Soare incepuse sa-l bata vint de insuratoare. deoarece umblase prea mult. In jurul sau. cu lucrul ce sfirsisera in cursul zilei. intinse mina de o viri in valuri. in noaptea care se lasase ca o perdea neagra cu puterea-i intunecoasa peste domnia lumii. Vitele soseau si ele si zburdau viteii catre ugerele incarcate ce se usurau sub imboldiri repezi si lacome. cu imbratisari. inaintea carora ieseau copii si neveste. Ileana Cosinzeana. Lumile sa luminati. Si nici aici nu afla Soarele nimic despre Ileana. deoarece obosise peste Legende cosmogonice 33 masura. Dumnezeu. de ea nedespartite. in vremea de demult. unele dupa altele. Zi si noapte plini de dor. Dar sa fiti tot despartiti.

nelegiuitule ce esti! Nu te gindesti la pacatul ce faci? — M-am gindit. erau pisate cu un pisalog femeile ce-n viata lor necinstisera rusinea casei. si cum intorceau capul. apoi iar se sculau si ziua tot nu se mai facea. de focul ce ma arde pe suflet. noaptea a fost lunga de tot! Se zicea ca n-are sa mai fie lumina. — Doamne. Cica. Dumnezeu. Ele zbierau in gura . Repede chema doi paznici de la usa raiului. insa. chiar dobitoacele se saturasera de atita somn si odihna! Cum intrara in iad. si cu toate astea. incolaciti de grumazul lor. Doamne! — Cum. orice ar fi. nu mai poti sta inainte-mi! Si cine e acea fata. le dete doi cai inaripati si-i trimise sa-l cheme pe Soare la el. asa sa fie! Vad eu cit esti de nesocotit! Dar inainte de-a te duce sa pregatesti nunta. prin toate vagaunile si durerile lui. dar n-am ce face. c-apoi pe urma sa nu-mi bagi vina de nimic! Legende cosmogonice 35 — Fac. ramase uimit de cele ce facea Soarele in calea sa. iubesc si eu o mindra craiasa! raspunse smerit Soarele. mincau si iar se culcau. Oamenii dormeau zi. orice mi-ar face Luminatia ta! — Bine. in niste piulite inrosite in foc. din toate partile se auzeau gemete si tipete de durere. Cica. dormeau noapte. Noua ani de-a rindul am colindat pamintul in lung si curmezis si pe potriva-mi tot n-am gasit. Astia erau cei ce se bucurasera la lacrimile vaduvei si banul saracului! Strigatele lor te infiorau. de la ziua aceea. Doamne. Eu o vreau pe ea. iarta-ma de cele ce-am faptuit. haide cu mine prin iad. Doamne. apoi se desteptau. — Dar bine. eu te-am pus sa luminezi pamintul. Dumnezeu si Soarele pe data fura izbiti de o duhneala rea. pe care o iubesti? — Luna. dar de! si cind ma necajesc. uitindu-se intr-o zi prin fereastra cerului. care abia ii lasau sa rasufle. nimeni nu le da nici un ajutor! Mai departe. in ziua aceea se innoptase mai devreme ca oricind.atunci era prapad mare. In aceasta apa o multime de oameni se luptau sa scape de droaia de serpi. pe sora ta s-o iubesti tu? Singe din singele tau? O. Tot ce facuse el pe pamint cu atita sudoare. dar nu sa strici ce-am facut eu! zise miniat Dumnezeu. sa vezi si tu cit sufar aia care s-au tinut cu surori. Prin mijlocul iadului curgea o apa namoloasa si puturoasa. eu tot nu-mi calc cuvintul! Si purcesera spre iad. Nu mai stiu pe ce pamint ma aflu. cind se ridica sus in slava cerului si atunci ingheta si pasarea in zborul ei. — Si mie nu mi-ai spus nimic? Faci asa de capul tau? Apoi vezi ca sunt si bun. asa cum imi zici. sa-l colindam dintr-un capat in altul. era acum in flacari. fatul meu. Iaca.

fara a lua seama la scrisnetul lor. Imi . O s-o iau de sotie si ce-o fi sa fie. de florile marului? Eu ma ostenii pina acum sa-ti arat ce te asteapta si tu cemi vorbesti? — Fie. eu nu pot parasi pe sora mea. si din cind in cind tipete prelungite ce spintecau aerul. nascuti cu mine odata s-au insurat de atitia ani. insa nu putu. le turna pe gura plumb topit si astfel amortea vorba neispravita. daca tu esti nestramutat in poruncile tale. n-oi fi nebun sa stau neinsurat. din care ieseau limbi de foc. ca sa nu se mai miste. Dumnezeu. ii pusera. mare ti-e puterea — de ce nu-i ierti pe sarmanii astia de chinurile ce le au? Cu ce ti-au gresit ei? — Cum sa-i iert? Atunci de ce te-am adus aicea? Asa. — Si mai rele sa fie. si apuca pe Dumnezeu de mina! Vru sa vorbeasca. Doamne“ si multe alte nimicuri. unde era dogoarea mai mare! Soarele se infiora si mai tare si nu se putu opri fara a zice: — Ce e aici. numai eu am ramas. Soarele nu mai putea de frica sa nu se rataceasca. cind dracii incepura sa scoata. am pregatit alte suferinte si mai grele si daca tot cutezi. Doamne. Vreau si eu sa fiu in rindul lumii. si cind ti-o veni rindul si tie la chinurile astea. Iar cind incercau sa zica ceva. Soarele privea mirat catre ele si frica ce-l cuprinsese il facu sa tremure. si-i intepenira. Inauntrul lui se zareau niste trupuri. daca nu imi gasesc alta pe potriva. copilul meu. — Doamne.. ca nu mai facem! Si cu toate astea. cu niste cirlige muiate in otrava. O sa indur si eu necazurile nenorocitilor astia. Pe deasupra lor se auzea intruna filfiit de aripi. Doamne. nici la ele nu se uita nimeni. Si nu ispravi bine vorba Dumnezeu. si apoi cite zile oi avea. de povatuit te-am povatuit. Si cum drumul incepuse a fi pietros si putin ocolit. am sa le rabd. afla. Am ajuns de ris in fata lor. si se indrepta spre locul unde sunt chinuiti cei ce se iau cu surorile lor. a zis Dumnezeu. pe niste mese de fier inrosite in foc. cu niste cangi lungi si incirligate. pe unii afara din cuptor. iertati-ne. vazindu-l. Toti flacaii. atunci sa nu zici: „iarta-ma. ce erau aruncate fara mila. de caznesti asa de rau pe nenorocitii astia? 36 Legende populare rominesti — Ce sa fie. dintr-un ceaun de fier. cu cangile lor incirligate. zimbi putin si coti pe un drum. Doamne. vazusi pe nenorocitii astia. de proba ti-am aratat proba. niste nelegiuiti ce s-au luat cu surorile lor!. Pentru tine. deodata vazu la capatul lui un cuptor mare. Doamne. am sa le fac si mai rele. zise Soarele plingind de mila. Ce-o sa fac? Mi-a venit rindul insuratoarei. — Bine. sa nu spui ca nu te-am sfatuit! Iata. dracul.mare: — Iertati-ne. unde era un intuneric de nu se zarea nimic.

Doamne. cind iata ca prin multime venea calare tatalogul de Mos-Nicola. aduceau saci multime. zi si noapte. Doamne. Cele cu parul balai. D-abia mai incapeau oaspetii in palatul de cristal al Soarelui. de ce vedeai! Fel de fel de straie. ce purtau la briu sabie si cutit. 38 Legende populare rominesti Si. cu tot ce aveau mai bun in tara lor. apoi craiesele lor. ce aveau minerele sapate in oase rare si umplute din belsug cu aur si pietre scumpe. D-apoi domnitele lor. Lumea incepuse a uita cum e lumina! Legende cosmogonice 37 Veni si ziua nuntii! Din toate colturile pamintului. descalecind. ca spicul griului copt. de prin tufisurile gradinii Soarelui. rubinuri. il rasfira pe o tava. Pe caii cei mai vestiti din hergheliile lor. sa vad ce n-am mai vazut. pietre nestemate. mai bogati. imbracati in haine de otel de sus pina jos. sa aud ce nu e de crezut. purcesera indarat si iesira din iad. ariciul. striga el. Calcau mindri prin poienile inverzite si se uitau cu drag la domnitele ce culegeau flori cu mireasma neintrecuta. sub corturi de verdeata. Incepuse sa-i gazduiasca si pe cimp. Se incepuse nunta. faceti-mi mai repede loc. Peste tot domnea veselia si oaspetii tot soseau. ce mai mindrete pe ele. ca sa manince. Doamne. imparatii. Zic ca sunt vrajit. Si tot rugind Soarele pe Dumnezeu. — Faceti-mi loc. fel de fel de podoabe pe ei. Chiar sfintii au inceput sa-si bata joc de mine. unde il vedeau asa de durduliu. Cind au iesit din iad Soarele cu Dumnezeu. se zice ca a fost asa de mare lumina. plini de nenumarate daruri pentru nunta. straluceau de sus pina jos de nestemate. — Rideti de mine. fara a ramine pe loc inmarmurit! Toate isi aveau parul rasfirat pe spate si prins in nenumarate ace de aur cu nestemate in capul lor. sa traiesc inca de zece ori pe atit si tot n-am sa mai vad. nu altceva! Ce sa va mai spui ce-a fost! Eu stiu ca ce-am vazut. . la vestitul palat al Soarelui. mici si mari. toate erau carate cu prisosinta. ca cei ce au fost afara prin batatura au cazut jos ca orbiti. o pornira din craiile lor.zic ca „nu sunt om“ si multe altele. nici nu le puteai vedea. Sosise imparati de unde nici cu gindul nu gindeai! Era o mindrete. Din zori pina in seara nu mai conteneau curtile domnesti ce soseau rind pe rind. zine erau. cum se iau fratele cu sora! Toti se intoarsera spre el si incepura sa rida. Inele de aur. Erau voinici. scoase din o traista de fier jaratec. dar nu stiti ce va asteapta? Peste o vreme o sa va blestemati si stea si ursoaica si tot. smaralde. pe care apoi o puse linga botul calului. care mai de care mai mindri.

pina acum aveam un Soare care ne lumina si ne incalzea. care de mult ce se iubeau. Toti vorbeau si sedeau ca la ei acasa. copiii mei. iata ce e: vazurati. de caldura. mai copii. si jivini in padure? N-are sa mai fie nimic! Si in loc de ele.Calul se apleca spre tava si cind atinse cu botul carbunii. — Vedeti ce mi-a facut calul meu? De-ati sti. Incepe cheful si dumneata tot nu ne povestisi ce ai de zis! — Iaca. o lua razna pe cimp. de vapaia lui fierbinte. de durere cauta sa nu mai puie mina pe foc. de ce. isi umpleau din nou paharul zicind: — Mi s-a rasturnat pe masa. spune odata ce ne asteapta. ca pina cind sa ispravesti iaca se sfirsi nunta. mosule. Dar cind el s-o insura si o avea copii. Mai-marele cintaretilor era o privighetoare vestita in niste tari indepartate. am dat calului sa manince jaratec. si cu totii stim ca vara. ca la zile de astea! Beau si mincau si imparatii si imparatesele. ai dreptate! Insa ospatul care incepuse si vinul ce se vedea turnindu-se prin potire facu sa le piara din gind vorbele mosului si incepura sa manince si sa bea ca la nunta. ce este. . asa e. — De ce. de nu ce. — De ce. si acum trebuie sa trecem la ospat. veselia ajunsese la marginea ei si masa spargindu-se. n-o sa mai fie si alti sori si atunci ce are sa fie pe pamint? O sa mai fie atunci buruiana. voi v-ati mirat? Sa nu va mirati. se uitau abia zimbind. ce numai de dragostea lumii isi parasise cuibul si venise sa dezmierde pe nuntasi cu cintece ce nu mai fusesera auzite. mai lasau fudulia la o parte si. Legende cosmogonice 39 Era o veselie si un chef. de focul lui — nu ne puteam lipsi. o sa mai fie atunci pasare pe cer si oratanii in curte. chemind pe paharnic. Mos Nicola? intrebara mai multi printi deodata. Vedeti. de pe scaunele in care se intronasera. ce ne asteapta? Si cind eu am dat calului jaratec. o sa se duca si buruienile si dobitoacele de pe pamint. a luat-o razna pe cimp nestiind sarmanul ca peste citava vreme in loc de graunte vor gasi numai jaratec pe pamint! — Ei si ce e cu asta? Parca n-ar face orisicare ca el? Cum se frige omul. v-am aratat ce are sa fie! — Asa e. De mult ce se rasturnasera paharele. la oaspeti. dupa cintecul unor lautari adusi din locuri foarte departate. baieti. — Da. totul are sa se prefaca in jaratec si noi toti. toti fugim de foc si cind colo. pentru ca apele secind o data cu izvoarele lor. nestiind cum sa-i inveseleasca pe miri. se fripse. iar cind era la pahare. incepuse dantul. nu stim ce ne asteapta! — Of. o sa pierim de sete si de foame. necheza o data si smucindu-se din mina ariciului. si el frigindu-se. n-ati mai ride si ati incepe a plinge.

ca sa fure Soarele si Luna. a fost atita dulceata in privirile lor. vezi. si. sa fac eu om batrin ce zice el. de cu zori luase sub cirma sa carul Soarelui.Dumnezeu. si-l tinea asa de sus de data asta. pentru ca Dumnezeu isi puse in gind sa tina carul cu foc al Soarelui tot mereu in acelasi loc. asa se zice din mosi. urindu-le tot ce stiau ei mai bun pe pamint si in cer. Auzind Dumnezeu vorbele lui Mos Nicola. pe cei doi miri. stramosi. Cica. el cu copiii lui are sa-mi dogoresca si pirjolesca tot pamintul. firtate. ca de nu. se scula de pe tronul cerului si cam rastit le zise celor doi de fata: — Voi vreti sa faceti ceea ce nu s-a mai facut si auzit pina azi? Am cautat cu blindete sa va opresc de la pacat. pina cind s-o ispravi cu nunta. sa vad ce zice si el! Ce bine a vorbit el! Auzi. un biet flacaiandru? Chiar acum am sa-i despart. tot mai destept ariciul ca mine! Bine zice el. ca pe pamint era cum e mai bine. cum n-a mai fost alta pe lume si de mindretea mirelui. si seara purcese a se lasa mai repede ca oricind! Spun batrinii. veneau de-si luau ziua buna de la miri. dar aducindu-si aminte spusele lui Mos Nicola. ca de. ca mesenii ramasera uimiti de vapaia asta 40 Legende populare rominesti ingereasca ce-i unea. ma rog. fara sa ma duc barem sa intreb la higiul lui de arici. Ii trimisese cam demult si nu se mai intorceau. Cit ai zice „Doamne ajuta“. pe aripile lor de otel. cind vine rindunica si cocorii. Se zice ca a fost atunci atita stralucire si foc de dragoste in ochii lor. Va blestem ca . nici prea frig. era. printii. si intr-un timp. deodata se gindi el la cele spuse de arici. deci. la plecarea mirilor inspre palatul de cristal. auzi. eu prin puterea mea va despart. eu om batrin sa ma iau dupa spusele unui infumurat ca Soarele si sa-i dau voie sa se insoare. imparatii. incit toti dusmanii din lume s-au impacat atunci si au trait multa vreme in dragoste si bine! Dumnezeu nu lasase nici o clipa ca timpul sa treaca si trimise numaidecit telegari neintrecuti. Si deodata incepu sa miste carul inspre apus. nici Dumnezeu nu se putu opri gindului de a nu sta putin uimit de frumusetea si blindetea de pe chipul lor. se zice din batrini ca ziua aia a fost cea mai lunga. imparatesele. incepusera a pleca si inainte de a se duce. de. chiar Luna cu Soarele dantuisera. cind vazu cum telegarii aduceau. nici prea cald. si tot n-ati ascultat? Eu nu vroiesc ca cele orinduite de mine in tineretile mele sa iasa din zagazul lor. si zise: — De. cum nu s-a mai dovedit altul de atunci. craiesele. Se mai povesteste ca. de nevinovatia acestei mirese. Dumnezeu incepuse a se ingrijora si totodata a se minia. inainte de a intra in palatul de cristal. o data se insoara omul si are si el dreptul la o zi de hodina. ca-n ziua aceea s-a inserat mai repede ca oricind! Oaspetii benchetuisera intruna. ca o zi de primavara. Cu sosirea noptii. Lacrimai fara sa vrei.

de cauta sa zareasca printre picaturile de roua pe tovarasa lui Luna. Iar Dumnezeu. dupa cum v-am blestemat eu. care era nazdravan. pentru a nu fi vazut cum lacrimeaza. cerind sa-i spuna si lui despre aceasta adunare. Albina-i raspunse ca a venit sa-l duca in casele Sfintului Soare la adunare. tare demult. albinuta blagoslovita de soricel zbirai pe fereastra si iat-o in casele cele de aur ale Soarelui. rau era de nu veneai si bine ai facut c-ai venit. ursulet. ca atunci soarele s-a inrosit asa Legende cosmogonice 41 de tare. c-apoi sa dispareti unul din fata altuia. Ai mai mari sfetnici si domni ai cerului si ai pamintului erau toti in casele Sfintului Soare. ca sa fie adunarea deplina. si niciodata sa nu va ajungeti. stia ce vorbeau cei adunati de acolo si zise catre albina: — Blagoslovita sa fii tu. ti-ai gasit tu calaret. Asa are sa fie de-a pururea. intr-o padure un urs grozav imi intilnea. Soricelul. adunati la sfat. si tu sa aduni de acum incolo dulceata florilor de pe pamint. sa va priviti o clipa. pe el iute s-azvirlea si din gura-i zicea: — Mai ursule. au plecat in lume. tu. SOARELE SI LUNA Zice-se ca a fost odata. dar asta trebuia s-o faca cu invoirea batrinilor. Dupa ce soricelul a grait acestea. cu un bat in mina. a intrat in gradinile raiului. s-a dat jos de pe tronul ceresc si. demult. ce nu mai putea de dragul lor. ca mari lucruri se petrec la rasarit. iar tu. Iute au si trimis dupa el o albina. cind i-a venit si Sfintului Soare sa se insoare. va dau dreptul ca de doua ori pe zi sa va zariti. batu de trei ori cu aripa in fereastra. cind cerul e innourat! Ei n-au mai zis nimic. musca. Insa fiindca durerea ce cade pe capul vostru are sa fie atit de mare. cum o vedem fugind noaptea printre norii zdrentuiti. Merge ce merge si iaca cum mergea. cum se inroseste el de dragoste dimineata.de aici inainte. Cind sosi albina la fereastra soricelului. sa luminezi ziua. Luna. Soare. deschizind o portita. Dupa albina pleca si soricelul pe jos. si noi cite rele ii facem! Se spune. despartindu-se cu lacrimile in ochi. iute acum mi te porneste si tocmai in batatura la Soare mi te opreste! 42 . s-au mai uitat unul la altul pentru ultima oara si. sa luminezi noaptea. iata. cind rasare pe sprinceana dealului. care aveau sa hotarasca — sa se insoare Sfintul Soare sau ba. dintre toti astia numai soricelul mai lipsea. iar Luna s-a ingalbenit asa de mult. firtate. Toate astea le-a facut Dumnezeu pentru binele oamenilor. si intotdeauna sa alergati din zori pina-n seara. sa se caute in veci si sa nu se gaseasca niciodata. soricelul intreba din cenusa cine e si de ce vine.

bolovani.Legende populare rominesti Soricelul avea acum cal bun de calarit. insa numai atunci cind isi va gasi siesi potrivnica. Umblat-a Soarele noua tari si noua mari. calul ista nu se prea tragea la drum. nouazeci si noua de luni. eu stiu tot ce ati facut voi. Soarele. totusi raspunse fara sfiala zicind: — D -apoi. incepe a plesni cu ea. desi nu era imbracat in haine de aur stralucitoare ca Sfintul Soare. deci iute se si gati de drum luindu-si o caruta de foc. si iaca-l si pe el ajuns in ograda Soarelui. Legende cosmogonice 43 Aici Sfintul Soare se puse in genunchi la tronul Dumnezeirii si incepu a se ruga asa de duios si asa de cu foc. D-apoi cind vor incalzi atitia sori pamintul. de nevoie si sa rabde. unde hotarisera ca Sfintul Soare sa se-nsoare. zicind ca se insoara toti oamenii si toate fiintele din lume. Mergea ce mergea si in drum imi intilnea o napirca subtirea. de voie. stapinul stapinilor. incit in citiva ani se va umple lumea de nu-i mai incapea de sori. cum nu e pe pamint. dar degeaba. mai prostilor si nesocotitilor ce-ati fost. de la inaltul si atotputernicul Dumnezeu. Aceasta hotarire l-a intristat pina in fundul inimii pe Sfintul Soare. trasa de patru telegari ca niste zmei. Soarele va face mai multi sori si fiii lui. nu v-ati gindit voi ca daca s-o insura. il vor face numai bolovan. ca-i dete voie Soarelui sa se insoare. Mai merge ce mai merge. merinde pentru calusel. Acum avea soricelul si bici si cal. incit lacrimile care-i curgeau siroaie umplura de mila pe milostivul si induratul Dumnezeu pina intr-acolo. Ati hotarit ca Soarele sa se-nsoare. si in cele din urma porni sa-si ia voia de la Domnul domnilor. altii si tot asa. Soricelul. Tocmai se incheiase sfatul. Apoi voi cu ce veti trai?. Era hotarirea invatatilor cerului si ai pamintului si el trebuia sa se supuna. fuga mai iute o rupea. Ce era sa faca?. macar ca n-am fost acolo. in nouazeci si noua de ani. ei desfacura ce facura si din nou hotarira ca Sfintul Soare in veci sa nu se mai insoare. numai el sa ramina neinsurat? Iesind sfetnicii si batrinii din casa in ograda si vazind ca soricelul a dat de mincare calului sau bolovani. de bucurie nu mai putea sta pe loc. Eu de aceea am adus merinde calului. caci de altminterlea.. il intrebara de ce a facut asa. Din cite . In niste desagi ce-i luase pe umere. Ursul mi se speria.. pe cind ai lor rodeau iarba de aur amestecata cu de argint. indeasa citiva bolovani adunati de pe cale. siesi potrivnica n-a gasit. nouazeci si noua de saptamini si nouazeci si noua de zile. asa e? Ei bine. ii mai trebuia un bici cu care sa mi-l arda citeodata. repede in mina o ia. Mergeti iute si desfaceti ce ati facut! Primind acest sfat intelept de la soricel.

tese si imi ispraveste camasa de ginere si sa-mi cosi. vaz ca nu se poate. de astazi inainte. Si asa s-a si intimplat. si porneste. Pe tine te-am ales mireasa mie. vine iara si necajeste pe sora-sa. pe Ileana Cosinzeana si pe Luna. Nu vedem noi dimineata. Soarele se hotaraste a merge in petit la sora-sa cea dintii. pe care eu le luminez. se poate. Luna-i zise: — Fiindca altfel. iar cind el apune. — Dar cum. fara isprava. Soarele. tese si imi ispraveste si de nunta te gateste. dar tot nu se poate! De asta data Soarele pleca si se duse acasa cam necajit. care venea totdeauna gata de nunta. nu mai . ca cicoarea infloreste. Cind s-a pomenit sa ia frate pe sora si sora pe frate? Asta nu se poate. tu vei inflori. merge iara. soro. Sfintul Soare avea doua surori. asta nu se poate! Soarele s-a necajit de aste vorbe neasteptate si blestema pe sora-sa in felul acesta: — Soro. ca. frate. ea se inchide. amindoua cele mai frumoase fete din cite vazuse Sfintul Soare. pe ea toate florile din lume. cind s-a pomenit sa ia frate pe sora si sora pe frate. nici ca am aflat pe unde am umblat! — De multe de toate. Si pe aceasta inca o gasi tesind tocmai astfel de pinza. Luna tot cu aceleasi cuvinte. dar si de asta data se intoarce acasa ca si mai intii. dar cu gindul ca tot va izbuti. A treia zi. tu vei fi a mea aleasa. haidem. cind rasare soarele. nici una nu i s-a parut vrednica de-a si-o lua de mireasa. cind voi rasari. Soarele intra la ea cu vorba: — Tese. Fa-ti si tie. se gindeste sa i-o faca. dar.fete a vazut pe unde a umblat. Vazind Soarele ca cu sora-sa cea dintii nu s-a putut intelege. raspunse Ileana Cosinzeana. cind Soarele veni iara. Aceasta tesea o pinza urzita cu fire de argint si batatura de aur. eu ma invoiesc. sorioara! De azi inainte tu te vei face albastra cicoare. tu te vei vesteji. sorioara. caci alta mai frumoasa decit tine n-am gasit! — Dar cum. soro. se vestejeste. soro. A doua zi. sa ne cununam. Cit de frumos e Sfintul Soare s-apoi surorile sa nu-i semene? Asadara. Luna necajita foc pe frate-sau ca nu-i da pace. Soarele-i zise si acesteia: 44 Legende populare rominesti — Tese. tese si imi ispraveste si de nunta te gateste. adica la Luna. frate draga? intreba Luna. cind eu voi sfinti. pe unde a trecut. — Ba. soro. Sfinte Soare. Acum a treia oara. cum tesea cea dintii sora. iisoara de mireasa. se hotaraste a merge la a doua sora. pina la alte toate! Mai buna aleasa spre a-mi fi mireasa.

si Cain cum a vazut intimplarea asta. D -atunci tot mereu umbla Soarele dupa Luna. Intr-alta zi. cela a mincat si Cain s-a intors acasa. pe pamint nu umbla. una a nimerit drept in capul lui . ca la casa omului. trei pasi de facut. Uneori ea se schimba la fata. ca lumea era proasta pe-atunci. atunci sa stii ca ne vom cununa. Atunci i-a dus mincarea fratine-su. de nu se tine minte. ca sa nu fie vazuta de Soare. dupa mine si cind noi ne-om intilni. Cain sta pe linga casa. care locuia intr-insa. Cain in loc sa-l trezeasca la mincare. de sute de ani. Cind era sa treaca puntea. Avel. pesemne. era chilia veche si darimata. cum sa-l omoare pe frate-sau. soro. ramin in urma. nici nu-si batea capul cu atita amar de trebi. Si i-a venit in gind sa-l omoare pe Avel. El umbla dupa ea ziua.intirzie nici oleaca. numai ce vede inaruindu-se dintr-un deal o stinca si. Cum mergea Cain intr-un rind cu mincare la frate-su. apuca Luna inainte. a unui calugar batrin. a naruit citeva stinci. ba iasta. Luna se arunca in apa zicind: — Vino. dar nu stia cum sa-i faca capatul. Cain a insemnat in inima lucrul ista s-a prins ura pe Avel. ci cu trei coti in sus de la pamint. Dupe ce se ciorovaira ei incitva. nu prefacuta ca acum. cind se mai gateste treaba? Cel cu oile umbla numai dupa ele. Cind mai erau vreo doi. l-a gasit dormind sub o coasta de deal. ca sa n-o cunoasca Soarele. alta data ca o jumatate de taler si alta data ca un taler intreg. Avel umbla pe deal cu oile. ca s-o ajunga. cela numai se desfateaza si el duce greul casei. CAIN SI AVEL Zice-se ca Adam a avut doi feciori: Cain si Avel. cind s-a mai dus cu mincare la Avel. Luna zise: — Mergi. Mersera ce mersera pe puntea cea ingusta a raiului. frate. cum a venit de-a tavalul in vale. de sfint ce era. ma rog. La celalalt cap al puntii raiului. umbla hoinar toata ziulica. ca s-o vaza. Pe acest calugar. moartea il stersese din rabojul ei. dirdiind din gura si cascind a lene. a ucis vreo citeva capre. adica o data se face secera. Acest pustnic. i-a rasarit in minte. Cel de acasa toata ziulica trebaluia: ba fa ceea. La el merg sa se cunune Soarele si Luna. s-a suit pe deal. iar Luna fuge de Soare noaptea. pina ce ajunsera aproape Legende cosmogonice 45 de chilia calugarului. drege. da nici nu se trudea. tocmeste. impreuna cu iubita sa aleasa. frate-nainte! Da Soarele: — Eu.

Cind va umple caldarusa de singe. dar chiar mult de tot nu. 46 Legende populare rominesti Cain se duce acasa si spune tatine-su ca l-a gasit pe Avel ucis de-o piatra. In mina tine o caldarusa in care pica de la cel mort din nas. Dar Dumnezeu. care a facut cel dintii omor. l-a pus jos pe pamint. ca pe-un hoit. Tat-su sta si se uita la dinsul.Avel si el a ramas mort pe loc!. care-i mare si le vede pe toate. De-aceea se vede-n luna un chip de om stind in picioare si unul lungit. iaca vede-o vrabie cu-n gindac in ciocusor. ori niste cioare. prinzind necaz pe fratiorul mai mic. ca femeie. cum dormea. Adam si cu nevasta-sa s-au dus sa-l vada. pe ucigasul cel di-ntii!. decit l-om lasa sa-l manince niste ciini. isi puse in gind sa-l omoare. PETELE DIN LUNA Au fost doi frati. L-a luat si l-a pus in luna. dar spusa ei paru fratelui mic peste putinta. jos la pamint. Cum sedeau asa. nu s-a putut pazi si i-a facut capatul. nu l-a crutat pe Cain. ca frati. Cel mare a omorit pe cel mai mic si l-a luat in spinare. a inceput a plinge. isi facuse mai multe si mai frumoase turme de oi. el a socotit ca niste capre au naruit o piatra si. ca sa vada oricine. — Asa sa facem si noi cu Avel. cit a fi lumea si pamintul. se va aprinde si va arde pamintul.. a chemat pe Eva si i-a aratat ce-a facur pasaruica. cum pe lumea asta se poate ca un frate sa ridice cutitul asupra unui alt frate?! .. intocmai asa cum a ucis pe frate-su Avel. Masa. cind l-a vazut. fiind mai harnic si mai cumpanitor. Adam a vazut minunatia asta. nu stia cum sa-l ingroape si cum se face mormintul. in fiecare an. cite o picatura de singe. Legende cosmogonice 47 IN LUNA SUNT DOI FRATI CU O MIOARA Se crede ca in luna se afla doi frati mocani si-o mioara. Lui Adam nu i-a dat prin cap ca l-a ucis Cain. s-au inteles impreuna o sama de vreme.. a caror povestire este urmatoarea: Acei doi mocani. acoperindu-l cu tarina ori cu nisip. ca nu stia sa-l boceasca cum fac acum muierile. si pe urma a zburat in treaba ei. O mioara afla de gindul fratelui sau si-i spuse stapinului cele ce stia. cu ce-a fi gasit. Numai asa i-a venit in cap lui Adam ca sa faca groapa si sa-l inmorminteze. caci cel mai mare. caci sarmanul fecior nu-si putea da crezare. caci acesta.

caci era chipes flacaul si-l avea pe vino-ncoace. ca sa-i ceara vreun loc de slujit. Dumnezeu. I-a dat un petec de pamint pe un deal si o turma de mioare. De aceea incepura ceilalti ciobani sa se cam uite chioris la el si sa-l dusmaneasca. pizmasi cum erau pe romin. 48 Legende populare rominesti Flacaul i-a multumit si-a luat turma si doi ciini si pleca spre mosioara sa. Peste zi el era tot trist si nu vorbea cu nimeni si numai seara isi varsa focul inimii. caci miluia pe tot saracul. cum l-a vazut. ca sa aiba cu ce-si indulci traiul. nu ti-e pacat de Dumnezeu sa te lacomesti la averea altora. cale de trei posti. La acest boier cica veni intr-o zi un rominas. boierul incrunta sprincenele si ii grai astfel: — Ei bine. dar nu se putea tine ca sa nu doineasca. Atunci ciobanii din vecini. mai ales pe acea vreme. fratele cel mai mic cu mioara lui au fost ucisi. cind duhurile rele au mai multa stapinire asupra oamenilor. un boier bogat.Dar pacatul s-a faptuit. Boierul se amari in suflet. cind auzi ca ciobanul ii rasplateste astfel fapta miloasa si il chema la palat. pentru noptatul mioarelor. incit si vinturile isi opreau mersul si riuletul din apropiere isi tinea apele-n loc. de faceau noaptea zi. ba unii dintre ei il amenintara ca-l pirasc la boier. Boierul. Avea un palat cu ziduri numai si numai de aur si cu trepte de nestemate. . Daramite alte bogatii? Avea finate intinse si mosii de nu le cuprindea gindul omului si pe ele pasteau turme nenumarate. daca le mai ademeneste oile. Aci isi cladi o coliba. sa se intoarne la calea cea dreapta. Dar cintul lui atit era de ademenitor. caci parca adunase pe mosiile sale toate avutiile pamintului. Si era bun la suflet boierul. Cind incepea sa cinte. cind ai oile tale si pamint pe care pot sa pasca iarba buna? Ciobanul cazu atunci la picioarele lui si plingind ii zise. i-a placut de el si l-a daruit cu prisosinta. mersera la boier si dadura jalba ca le fura oile. ca sa asculte. le-a pus chipurile in luna. cu ochii holbati la ciobanas. ca sa arate lumii icoana de spaima. ca lumea sa vada. doinind din fluierasul sau de os. ca vazindu-le. caci fluierul era singura-i mingiiere. satura pe tot flamindul si pe tot lipsitul il facea cu casa si masa. mioarele toate s-adunau si ascultau duse. in vremurile de demult. incit chiar si oile din vecini se adunau la stina lui si nu mai voiau sa plece acasa. Le mersese vestea bogatiilor sale peste noua tari si mari. CIOBANUL DIN LUNA A fost odata. ca sa aiba unde sa se adaposteasca de vint si de ploi. Cind sosi rominul. bun ca piinea alba. Bietul cioban vedea ca-i vinovat. omule. Cica asa duios zicea el din cobuzul sau. inchise un ocol de pamint cu gard. noaptea.

cirduri. chemind pe ciobanii ceilalti. Maria ta. Asculta-ma. caci vorbele mele nu sunt numai niste vorbe goale. cind doinesc cu el. era p-aci. Si acum. Atunci am simtit ca ma usuc din picioarele pe zi ce merge. Acestia. de care nu ma pot dezlega. fluierul acesta ca sa te mingii in chinul tau si roaga-te la Dumnezeu sa ne ierte pacatele“. cu toata supararea sa. ca sa cunosc eu necazul cel mai mare din lume si de aceea trebuie sa sufar si azi. indragostindu-ma de-o fata cum n-a mai fost pe lume. caci fiecare locsor imi aducea aminte de ea. pina la curtea Mariei tale! Asa mi-a fost scris. ni s-a intunecat norocul. p-aci sa-l loveasca. dar nu cu voie. se hotarira ca sa puna capat vietii rominului pentru care suferisera ocara si sa-i ia fluierul maiestru. insa. ci ele vin la mine! E un blastam pe capul meu. Cind. ea-mi zise: „Tine. Maria ta. Atunci ciobanul. unde singura mea mingiiere e acest cobuz. i se facu mila si. Boierul simti ca il podidesc lacrimile si muiat zise: — Lasa. miniati. Si porunci ca sa ingradeasca mosia ciobanului cu zid inalt. goneste-ma. ii zise in dreptatea lui nemarginita: — Eu vad bine ca aicea e ceva la mijloc. Apoi. Pe la miezul noptii. Am avut si eu odata parte ca sa cunosc fericirea pe pamint. lipseste-ma de orice ajutor. Dar nu m-au mai rabdat locurile acelea nici o clipa si atunci am fugit departe. Cind era pe patul de moarte. cind deodata. Auzind boierul aste cuvinte. Stane. caci nu eu fur oile. Un an de zile am trait amindoi zile de miere. pentru ca sa nu mai poata intra oile vecinilor pe mosia lui. cind ciobanul incetase sa cinte si atipise binisor. a trimis din senin o boala pe iubita mea. Daca ma crezi vinovat. n-am venit de flori de mar. Stane. ca oi face eu dreptate. zise: — Cind am venit in tara asta. Si atunci a murit. din care cinta glasul ei. un ciine incepu sa latre si ciobanul se trezi din somn.— Asa e Maria ta. care in trei zile a stins-o. zvintindu-si lacrimile. lasindu-mi numai ist fluieras maiestru. voind sa-i rapuie viata. smulse un 50 . ii dojeni cu vorbe aspre pentru clevetirile lor. de la care ne-a venit tot binele si atunci el miniindu-se pe noi. ci sunt povestea amarului. Si am plecat de pe pamintul unde mama ma nascuse si am ajuns aci. se strecurara vreo citiva dintre vecinii pizmareti pe mosia lui. In minia si amaraciunea sa.Caci era si in tarisoara noastra pamint destul de manos si cu tineretile mele Legende cosmogonice 49 as fi putut sa-mi cistig si acolo piinisoara de azi pe miine. departe de ele. In orbirea noastra uitaseram sa slavim pe Dumnezeu. am gresit. iata-ma pirit ca ademenesc oile vecinilor. care vin cirduri. povesteste-mi tot din fir in par. lasa-mi insa acest fluier.

Dar bunul Dumnezeu i-a batut pentru neastimparata lor ura si i-a blestemat din neam in neam. punea banita goala. Asa bietul orb cind intreba: — Ii plina. Oile ramasera atirnate in aer si tot cearca de atunci si pina in ziua de azi sa ajunga in luna. cind venea rindul orbului. ba au mai adunat si un sac plin de malai. cazu istovit de osteneala. Au cerut ei. luindu-se dupa cint. bre orbule.Legende populare rominesti par de la coliba si invirtundu-l deasupra capului.-n cius. caci nu se pot inalta asa sus si atunci incep sa plinga amar si oamenii zic atunci ca ploua. Pizmasii vecini. Mai stam si noi pe acasa... om imparti frateste. veti zari un om uscindu-si obielele de un par ce il tine pe umere.. s-au imbracat. Si de va veti uita bine in luna.. insa. Domnului i se facu mila. ologul a dat brinci orbului in apa. Ologul a inceput sa masoare. au cerut. cit om avea mamaliga. fluierul ii scapa din mina si cazu in mare. bre. punea pentru el banita plina. . au baut. sa fie lunatici. care le da mereu tircoale. Ce om cistiga. n-au avut stare si se luara cu bite si topoare dupa cioban ca sa-l omoare. insa in zadar. Dar aducindu-si aminte de Dumnezeu. ajunse la luna si puse mina ca sa se suie in ea. SFINTUL PETRE SI ORBUL A fost unde a fost si a fost cind a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce s-a zis orbul: — Sui. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: — Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. plina! Si cum sedeau ei pe malul girlei. era sa-i faca una cu pamintul pe nevrednicii tilhari. isi lua parul pe umere si porni la drum. Atunci se puse pe un plins amar si il ruga pe Dumnezeu sa se indure de el si sa-l ia de pe acest pamint urgisit. insa luna n-au putut-o ajunge niciodata. el le lasa viata si scirbit de locul acela. de cite ori va luci luna plina pe cer.. vazindu-l pocait in suflet si il ridica prin vazduh. ca. frate. Legende cosmogonice 51 — Hai sa impartim malaiul. una tie. ei sa se ia ca niste smintiti dupa ea cu topoare si cu bite in miini si alergind peste dealuri si vai. S-au pornit la cersit. au mincat. una mie. banita? — Plina. Trei zile si trei nopti a umblat razlet prin codri. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. Cind. una tie. insa. Ce au capatat.. cind pe la amurgul zilei a patra. ologule! Masoara tu si pune o banita mie.

pentru ca atunci Dumnezeu intinereste. Dumnezeu atunci a zimbit si a spus: — Hei. ca nu degeaba zicem noi: „departe ca cerul de pamint“. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. Dumnezeu. invatatorul oamenilor. a intrebat: — Asculta. cerul era foarte aproape de pamint. oricind avea vreo nevoie. Dumnezeu le punea la fiecare cite o stea in cer si de aceea stelele din ce in ce se tot inmultesc. ZAMISLIREA STELELOR La facerea lumii. Dumnezeu zise: — Acu. DUMNEZEU Acuma iata cum s-au facut stelele! Citi oameni se nasteau. Nesinchiseala a ajuns asa de departe. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias. insa omul. si acesta la inceputul anului e tinar si pina la sfirsit e batrin. ca era in luna lui Florar. omule. ca nu era putin lucru pentru om sa aiba pe Dumnezeu in preajma lui. ca intr-o zi o femeie a aruncat spre cer o cirpa murdarita a unui copil. si a dobindit vederea. 52 Legende populare rominesti iar cind s-a revarsat de ziua. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat.. Dimineata. ca sa-i poata cere sfatul ca unui bun parinte. in trei dimineti. iar vinul nori. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. ca vezi. . ca sa-i cerce sufletul. ia-ti toiagul. Dumnezeu si cu Sfintul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. a ajuns in satul unde traia orbul. Petre. se face un tinar asa de frumos! Tot astfel Sfintul Pavel. du-te pe pamint de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si iar va capata vederea. la inceputul anului. cirpa cu care era cit pe-aici sa minjeasca cerul. cum a vazut nelegiuirea ologului. nu si-a dat seama de aceasta bunatate dumnezeiasca. cum e nesinchisit din fire. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfint. — Bucuros. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele.Asa. ANUL. A pornit Sfintul Petre pe pamint. Sfintul Petre ia paharul cu vin si zvirrr. sunt un biet drumet. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. lasa-ma sa min la noapte in casa ta. cind pamintul se acoperi de roua.. e tinar si la sfirsit e batrin. De aceea se cheama Anul Nou. Si atunci Dumnezeu s-a miniat foc si a departat cerul atit de mult. Asa Sfintul. A asternut femeia toale afara pe prispa. STELELE. dar s-a izbit de toartele cerului si s-a facut cioburi. binecuvintate fie tindarile si vinul. a chemat Sfintul Petre pe orb. dupa olog. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cind colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului.

si tot din cauza femeii. Aci. — Esti un artagos. candela din perete. plecind. sa aiba de toate.sfredelul. Omul. dulaul de la tirla. plugul si rarita. urcindu-se pina la el. secera. sa mai aiba omul cu cine schimba o vorba pe atita amar de cale si sa aiba si cine sa-i fie in ajutor la vreo nevoie. Apoi lua si griu si porumb de semanat. ca sa-l inspaiminte. si ca va avea zabava nu gluma pina s-o intoarce acasa. ca de aia-i femeia „poale lungi si minte scurta“. si nici sa nu fie singur pe drum. se luara zdravan la cearta. sa are si sa semene. nu se inspaiminta si fara sa-si piarda cumpatul. barda. Diavolul scoase atunci din traista lui balaurul si sarpele naprasnic. ii iesi inainte Uciga-l Crucea. ca si azi dureaza acolo sus si va dura in veci acea 54 Legende populare rominesti vijelie pe care noi o numim vintul turbat. Asa si facu omul si a mers si a tot mers astfel mult timp. spitelnicul. cind o fi sa i se ispraveasca merindele si sa astepte pina s-or coace roadele. fintina din rascruci. catelul din curte. si orice . cazind aceasta noua pacoste pe capul bietului om. pentru ca orice zburatoare ajunge pina la acest vint. se incaiera la lupta vitejeste cu dracul. ca intrind in cimpiile intinse ale cerului. — Ba tu esti un viclean si un rau. — Unde te duci? — Nu-i treaba ta — Pe cine cauti? — Cata-ti de drum si cara-te mai iute. ca de la pamint pina la cer e mult. calul furios. ca dintr-un fleac de trinteala se facu sub cer o vijelie mare. turbeaza pe loc si cade jos moarta. vizitiul de la cai. ursul. insa. crucea de pe biserica. sus in cer. vacarul de la vaci. mai ales ca „femeia nu prea-i priceputa decit poate doar la rele“ si gindindu-se ca i-ar fi fost foarte de folos povetele lui Dumnezeu. Legende cosmogonice 53 Stiind ca o sa-i fie drumul lung.Departindu-se cerul. carul mic. mult de tot. insa. closca cu pui. caci avea sa se arate inaintea lui Dumnezeu ca bun crestin ce era si a cautat sa-si ia si cele trebuincioase la drum. ciobanul de la oi. omul si-a luat cu dinsul carul mare cu patru boi. Si cu „tu esti“. de care simtea multa lipsa. pina catre mijlocul drumului sub cer. ca doar rominul nu se sperie cu una cu doua. scroafa cu purcei. omul. coasa. capatina de om si pe toate le azvirli imprejurul omului.“ba tu esti“. porcarul de la porci si hora din sat. sa aiba cu ce-si urma calea mai departe. a plecat sa se duca la Dumnezeu. scorpia blestemata. atit de vitejeste. pentru ca nu putea pune mult pret pe sfatul femeii. sa-si faca merinde. ca secerind griul si culegind porumbul.

si de blestemata si rea ce e. zise baiatul. Dar iata ca intr-o zi baiatul auzi pe undeva ca exista un izvor. desi mic. zgribulindu-se atit de mult. in zadar. A intrat in ea. . Si de drag ce le era. impastiindu-se pe tot drumul. turbeaza si ea. ciobanul. omul tot regele firii e. In sfirsit. caci atita bucurie au in viata lor — pe dinsul. si zvircolelile fugii sarpelui se vad si azi pe cer. care-si intindea ghearele spre om. se repezi la cal ca sa-l muste. din pripa a rasturnat galetile. il rugau sa se lase de gindul plecarii si sa stea acasa. Lupul l-a intrebat: — Incotro mergi. cirnind spre cea. si vedea bine ursul ca si lui are sa-i vina rindul. Vacarul puse pe goana pe sarpe.lighioana maninca din ea. Baiatul isi lua merinde si porni la drum. acusi-acusi. Si simti ca osinda lui e sa ajunga la acest izvor. si iata ca intilneste un lup. si acolo sus. pentru ca a fost albit cu laptele varsat din galetile ciobanului. si-l tine de stapin. caci s-au speriat de urs si au cirnit protapul. care se muncea sa taie copacii cu coada. ii trecu furiile pe loc si o croi la fuga. Dar. dar vinjos nevoie mare si rau de mama focului. catelul. Toate acestea se vad si azi pe cer. iar dracul s-a stilcit. ca abia se mai zareste. Legende cosmogonice 55 LUCEAFARUL-DE-SEARA SI LUCEAFARUL-DE-DIMINEATA Cica a fost un om si o femeie. Scorpia. El se numeste „Calea-Laptelui“. si cine bea din apa lui nu mai stie de batrinete si traieste cit lumea si pamintul. omul biruitor se vede falnic si maret. cu durere in suflet si lacrimi in ochi. In toiul luptei omului cu dracul. si calul incoltit de catel. In mijlocul acestor chipuri. ii tisni singe din ochi. cind a avut nevoie de cobilita lui ca sa loveasca pe balaur. boul de la hais. voinice? — Caut izvorul cu apa datatoare de viata vesnica. iar vizitiul zdrobi capatina cu barda. Numai boii de la carul mare nu s-au purtat bine. intepeni cu ghearele intinse. cu ajutorul horii. A mers cit o fi mers si a dat de o padure mare de stejari. Dar si ursul ingheta de frica. vrind sa vie in ajutorul dracului. cind mai vazu si pe dulaul de la tirla ca vine in urma catelului. Si. Ciobanul de la oi zdrobi capul balaurului cu cobilita. Parintii. care aveau un fecior. caci se vede bine in noptile senine si fara luna. drumul pe care a mers omul il cunoastem bine. cum l-a harazit Dumnezeu sa fie pe pamint. cind il vazu pe om cum stilcise pe dracul si doar dracul era linga urs. il pierdeau din ochi. infuriindu-se. caci chiar si dracul ii stie de frica. de aia nici nu mai cricni ursul. cind vazu ca omul rapune pe drac. tragind cobilita repede si laptele s-a varsat pe drum si a curs si a tot curs. plesnind fierea in ea de atita necaz.

si vei trai cit noi. In drum se straduia sa recunoasca gradina cu cele doua fete. Dar baiatul a mers mai departe. care se jucau intr-o gradina de copaci tineri si flori din cele mai frumoase si fermecatoare.. A mers mai departe si a ajuns la palatul unei zine frumoase ca soarele. un tincusor. Dar ce-i vazura ochii? Pe fata apei au aparut chipurile mamei si al tatei lui. Vazindu-l pe baiat. Mosul a raspuns: — Imi pare ca am auzit de la rasstrabuneii mei.. Baiatul nu s-a oprit din drumul sau nici de data aceasta. Deodata simti ca-i infloreste in piept o vesnica primavara. pina nu s-or usca si or putrezi si pina cind s-or scalda pasarile in pulberea lor. Iar cind il patrunse fiorul primei dragoste. A potrivit el cam pe unde a fost satul in care s-a nascut. padurea lupului. voinice? ii facu ea intrebare. care il chemau la ei cu lacrimi in ochi. alerga la lac si privea pe suprafata lui. Totul i se umpluse de o viata fara sfirsit. fiindca de cind se afla el aici au trecut sute de ani si nu mai e nici pomeneala de parintii lui. caci eu ii stiu locul si am sa ti-l arat indata de mi-i fagadui. dar degeaba. 56 Legende populare rominesti Voinicul fagadui si zina il conduse la izvorul fermecat. Nu e vorba ca si fetele erau dragalase ca doi fluturasi. Ce-i mai raminea baiatului de facut. cu noi. voinicule. Zina il ruga tot timpul sa nu indrazneasca niciodata sa se apropie de „Lacul dorului“. Intr-o ripa zari o casisoara. nici chiar vorbele zinei. Acolo traia un mosneag de trei sute de ani. S-a dus la el si-l intreaba de nu tine minte pe parintii lui.Iar lupul ii raspunse: — Ramii la mine si-i trai pin-oi mintui eu de taiat padurea asta. Dar trebui sa se intimple. o arma si a pornit. rosi ca macul in fata zinei. in timpul unei vinatori. A mers el cale lunga sa-i ajunga si a intilnit doua fete. — Merg intr-acolo unde oi putea sa traiesc cit lumea si pamintul. decit sa se . — Ei. dar si aici erau numai risipituri. de acu poti socoti ca ai ajuns la el. le raspunse el. — Unde mergi. sa observe pasarea. sa-i cada pasarea impuscata drept in mijlocul acelei ape. ca au trait cindva pe aici asa oameni. ca n-ai sa iesi niciodata din sfaturile mele. Si a baut el din apa lui. — Ramii. Fericirea lor nu avea margini si nici nu observau cum trec ani dupa ani. fetele indata l-au intrebat: cine e si incotro merge. Si-a luat un cal. — Caut izvorul cu apa vietii vesnice. Noi nu murim pina n-or creste copacii acestia mari. hotarira sa se casatoreasca. care i-a spus ca in zadar va face acest drum. Cum ii cazuse drag si el ei. Din acea clipa a inceput a-l chinui cumplit dorul de casa. caci nu ramasese nici urma din ele. Uitind de fagaduinta data. Si nu l-a putut opri din hotarirea sa de a pleca sa-si vada parintii nimic.

O stii tu? Cunosti tu drumul. asa v-o spun. au ramas acei moldoveni robi. se impiedica de un marcotet. lepada tincul si zise: Legende cosmogonice 57 — Creste-l! Aceea il crescu si iara dupa dinsul! Cind era sa-l ajunga. a dat in cal si o lua la fuga. la scaunul imparatiei. le-a zis: . Oamenii ii spun si azi Luceafarul-de-Seara. De dupa dupa dinsul — hop Moartea: — Ehei. femeie! Am sa-l fac un mar de aur si am sa-l arunc in sus. Moartea dupa dinsul. sa-l ajunga pe cel de seara. Dupa ce le-au dat drumul. Ca-i drept. mai frate. indata pici la banuiala si alta lecuire nu mai ai: moartea iti stie de stire! 58 Legende populare rominesti Da celalalt. cine sa le mai asculte lor jalba? I-au pus turcii numaidecit la inchisoare si inchisi au ramas multa vreme. Dar sa vezi minune! Marul aruncat nu s-a mai intors pe pamint. Zina il intimpina si dovedi sa-l apuce de-o mina. voinicul sari de pe cal si deschise usa la palatul zinei. haihai si sa plecam in Moldova! — Ce vorbesti tu degeaba. A ajuns pina la cer si s-a prefacut intr-o stea. pina acolo. ce ziceti daca ne-am lua noi incetul cu incetul. Cum au ajuns acolo. Asa am auzit si eu de la altii. iar moartea il apuca de un picior. ca sa se duca in tara turceasca sa se plinga de cite rautati sufera Moldova.intoarca inapoi de unde a venit? Dar cind a intors capul. Cind era mai-mai sa-i ajunga. de cind te caut eu si tocmai acu te-am gasit! Voinicul. ginditi-va si dumneavoastra! CALEA-ROBILOR Odata au plecat din Moldova o multime de oameni. Dar s-a prefacut si ea in stea — Luceafarul-deDimineata. Cind era iara sa puna mina pe el. ca sa mergi pina acolo fara ca sa intrebi pe cineva? Cind te-a auzi cineva ca intrebi de tara noastra. Moartea: — Ii al meu! Zina: — Ba ii al meu! Si tot asa. Cine din noi l-a prinde al aceleia va fi. c-o falca-n cer si cu una in pamint. Iar Moartea sta si asteapta sa-i cada marul. dar unde ti-i Moldova? O fi sute de poste. ca nu-i drept. Asta-i istoria luceferilor. Atunci se preface si zina in alt mar de aur si porneste sa-l caute. insa. voinicul arunca arma si zise catre urmaritoare: — Rugineste-o! Moartea a ruginit arma si — dupa dinsul. dragul matusii. Intr-un rind zice unul din cei robiti: — Mai fratilor. pina se mai potolira un pic si zina zise: — Stai. mai. mai bun de cap.

de atunci Carul-Mare se invirteste tot indarat. dobitoacele si pe toti oamenii lumii. si om merge numai noaptea. sa hranesti cu ierburile mirositoare si cu pomii cei roditori ce vor rasari din tine si se vor hrani din glia ta. ma prind sa hranesc. CARUL-MARE SE INVIRTESTE INAPOI Un oarecare Pepelea. si acolo sta si azi cel dintii plug aratat oamenilor. Acest carutas s-a fost intilnit cu Dumnezeu. omul ma zgirie. s-a cutremurat de frica. asa ca inainte n-au mai voit sa traga. Dupa arat. Auzind Pamintul aceasta porunca dumnezeiasca. sa cresc si sa adapostesc toate . iar noaptea se luau dupa Drumul-Robilor si zoreau inainte.— Hai. Asa s-a intimplat. Atunci Dumnezeu. ca sa-l smereasca. ar fi pus ramasag cu Dumnezeu. insa Dumnezeu. sa le torni plumb topit pe git. ori nu va vrea. Si-au arat. cu cit Pepelea impingea de Car. toata greutatea Carului lasindu-se pe acea roata. — Rugati-va! Inchinati-va cu Doamne ajuta. cu ajutorul lui Dumnezeu! Iar carutasul i-a raspuns rastit: — De acum. ca acuma se ingrasa omul de pe tine. Pe-alocuri. Se tinguiau lui Dumnezeu cei dintii plugari. unde vedem seara constelatia Raritele-Plugul (Orionul). La inceputul lumii a zis Dumnezeu catre Pamint: — Tu. ca sa aveti spor. cele trei stele ale protapului Carului-Mare sunt inchipuite a fi trei perechi de boi. iar ziua ne-om ascunde prin pustietati! Si asa au facut. au intrebat ei si au multumit: — Unde sa-l punem. negrule Pamint. dar pe urma te vei ingrasa tu de pe el. dupa care cutremur s-a schimbat neteda-i fata in munti si vai si a zis: — Doamne. Ziua stateau tainuiti. raspunse Dumnezeu. pe care-i mina carutasul la deal. ma taie de nu mai pot! — Rabda. ca atunci ei nu ies. DUMNEZEU FACE PLUGUL Cica se jeluieste Pamintul catre Dumnezeu: — Doamne. Doamne? Dumnezeu l-a pus la loc pe cer. ca n-au spor cu sapa. a facut ca boii din frunte sa dea inapoi. eu tot am ajuns in virful dealului. o roata s-a smintit din loc si. Au plecat. mai. si dupa un an incheiat au ajuns in Moldova. ori va vrea Dumnezeu. Legende cosmogonice 59 Au facut oamenii asa si le-a dat Dumnezeu plugul. cu atit ducea Calea-Laptelui mai departe. la deal. vom pleca cind vor fi turcii la rugaciune. pe toate vietatile. care pina atuncea nu era cunoscut. care i-a urat: — La deal. ca va impinge Carul spre Calea-Laptelui.

in calea lor au sa gaseasca pe Sfintul Petrea cu un cos de prescuri si un pahar cu apa. PORUNCA LUI DUMNEZEU Intii si-ntii. rinduit de tine stapin peste toate de pe pamint. era numai stei de apa si nu se vedea pamint de nicaieri. Si numai daca te va lucra. pomii. si la cei care au fost prea lacomi. se molcomi. De aceea a zis catre dinsul: — Nu te teme. nu va voi sa ma lucreze si sa ma grijeasca si asa sa-si agoniseasca cele de trebuinta gurii si pintecelui. nu le va da nimica. iar oamenii. se vede protapul cirmuit in partea dreapta. care se vede si astazi in apropierea DrumuluiRobilor. atotputernice Doamne. crezind ca ploua cu apa. tinindu-l in mina. Dumnezeu va seca toate apele de pe fata pamintului si va fi ploaie intr-o parte a lumii numai cu bani de argint. Broasca n-a avut incotro si s-a dat de-a scufundisul in adincurile marilor si tocmai dupa multa vreme s-a intors indarat. fiindca el. vor alerga acolo ca sa-si potoleasca setea. el totusi va fi dator sa lucreze. Nu ma prind sa hranesc pe om. nu ma prind sa-l hranesc pe om.ierburile. Si pe unde mergea el cu acel car. vei fi dator sa-l hranesti. si acei ce vor minca si bea din mina Sfintului Petrea nu vor mai inseta si flaminzi niciodata. macar ca l-am pus pe om domn peste toata lumea. cind nu era pamint facut. dara nu ma prind sa hranesc si sumedenia de om. Apoi pe drum. doar numai apa si apa si-ncolo nimic. a cunoscut ca el vorbeste bine. Si gasind bani in loc de apa. De aceea. sa vaza. spre a merge sa-si ia comoara gasita. nu cumva o fi niscaiva pamint pe-acolo si sa vie sa-i spuna. ci va astepta ca toate sa i le dau de-a gata. spunind lui Dumnezeu ca este . apoi sa stii ca am hotarit ca omul sa-si traga hrana sa cea de capetenie din acele fapturi. asa cum s-ar zice „mura in gura“. 60 Legende populare rominesti SFREDELUL INFIPT In vremea de demult. aducind o tira de pamint in gura. au sa se incarce cu bani si au sa plece inapoi. Dumnezeu a chemat pe broasca si i-a poruncit sa se duca in fundul marilor. vietatile si dobitoacele lumii. pre stralucitoarele stele sau pre intinsele si nemarginitele mari. Spun ca daca acel om va ajunge sa-si incarce comoara. Pe urma s-a intors acasa. fiind drumul cotit. de a luat carul cu boi. Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji. fa bine si indatoreste cu aceasta pre luminosul soare. Din cos si din pahar va da la fiecare om care nu va fi fost prea lacom la luat bani. ce va fi cu vremea pe pamint. iara ce-i va fi de lipsa. rostite de inspaimintatul Pamint. atunci lumea se va schimba. un om cauta comoara lui Iov in cer si gasind-o. a infipt sfredelul. iar cei ce nu vor minca si bea vor fi insetati si flaminzi totdeauna. sa-i dai tu. Daca te-ai prins sa hranesti si sa cresti toate fapturile lumii. pre blinda luna. Auzind Pamintul aceasta orinduire preainteleapta.

pe turtita. insa. unicele fiinte vietuitoare pe atuncea. fara sa ceara incuviintare de la cel ce-a facut-o. Urzirea pamintului a fost intr-o marti. izmene. care 62 Legende populare rominesti era foarte obosit. Diavolul a mers si a ridicat alti munti. TOIAGUL LUI DUMNEZEU Dumnezeu. ca superi pe Dumnezeu. Iar mai pe urma. Dumnezeu. s-a suit si s-a intins si el cit era de lung. zice ca nu era pamint ca acuma. s-a hotarit sa faca ceva. cu gindul ca sa-l rastoarne in apa si sa-l inece. Apoi a trimis pe diavol sa-i aduca o oca de pamint. inotau incolo si incoace Dumnezeu si dracul. taman cum este broasca. De un timp. doara sa se poata odihni. olate si tot felul de lucruri. Dumnezeu iar l-a mustrat si l-a mai trimis si a treia oara. El a mers si a ridicat un munte. si apoi sa ramina el stapin in lume.mult pamint in fundul apelor. urindu-i-se lui Dumnezeu de atita horhait si inotat si voind ca sa se mai odihneasca putin. pina ce. Necuratul. Mai mergi o data. in sfirsit. a facut dintr-insa o turtita. insa. caci cu cit il tragea si-l impingea el mai tare. cind a vazut ca Dumnezeu. sa incepi case noi. Dumnezeu a poruncit atuncea apelor sa se traga in laturi. Si pe deasupra apei aceleia. face un pacat mare si la moartea lui va fi plin de bube pe tot trupul. umblind cu Necuratul pe ape. i-a zis Dumnezeu. si d-aia e pacat si nu e bine sa croiesti camasa. suba. intocmai dupa cum plutesc in timpul de fata norii in aer. cit vedeai cu ochii. l-a lasat dintru inceput sa vada . s-a facut dintr-insa pamintul pe care ne aflam noi astazi. Si cum s-a hotarit. a inceput a-l trage si a-l impinge incolo si incoace. ca sa lase sa iasa pamintul deasupra. vazindu-l de ce s-a apucat si stiind prea bine cu ce fel de ginduri se bate. a si scos putina tina de sub unghii. tot dupa o oca de pamint si el atunci a ridicat toti muntii. nadragi. vazind ceea ce-a facut Dumnezeu. De-atunci Dumnezeu Legende cosmogonice 61 a blagoslovit pe broasca si al de omoara broastele. STIMA APEI Inainte de facerea lumii. voieste sa atipeasca si sa doarma putin. a infipt toiagul si s-a facut pamint. Apele au ascultat de porunca lui Dumnezeu si s-au tras in laturi. care abia atipise. s-a suit pe turtita aceea si asa a inceput el apoi a pluti mai departe pe suprafata apelor. si pamintul sta deasupra pina in ziua de azi si tot asa o sa stea pin-la vremea de-apoi. ci numai o apa mare. care plutea pe intinderea cea nemarginita a haului. Dar in zadar i-a fost toata munca. cu atita turtita de sub dinsii se latea si se facea mai mare. — Vezi ca nu esti sluga credincioasa. de proba.

a sarit ca fript drept in picioare. toate celelalte i s-au strecurat printre degete. Dracul s-a cufundat acuma a doua oara si. era numai o apa tulbure. Dar el nu dormea. zise catre dracul: — Stii ce. in care se va afla el si se va lasa ademenit de dinsul. iara celelalte le-a pastrat pentru dinsul. l-a insfacat de toarta capului si apoi. Apoi. Iar pe valurile acestei ape. Fartate? — Repezi-te degraba in adincimea apei si ada o mina de lut. Dumnezeu. mai Nefartate? — Ce este. punind turtita aceea pe apa. Dumnezeu si cu dracul se plimbara incolo si-ncoace pe valurile apei aceleia sapte ani de-a rindul. cum s-a culcat a si inceput a horai. Mai pe urma insa. vazind ca se prea intrece cu saga. Dupa al saptelea an. soare. s-au culcat Dumnezeu si Necuratul pe dinsa. umblau Dumnezeu si dracul. nici nu dormise defel in rastimpul acesta. l-a aruncat in adincurile apei. nici lumina ca acuma. fiind Dumnezeu foarte ostenit. de cite ori vorbea catre dinsul. pentru ca nu se culcase. ci oriincotro te-ai fi intors si te-ai fi uitat. dar pina ce a ajuns deasupra apei. s-a intors iarasi cit ai bate din palme indarat. facindu-se ca doarme dus.ce va face. a facut dintr-insele o turtita. unicele fiinte de pe timpul acela. Dar hoinarind el incolo si-ncoace prin adincimea apei si neaflind nici o tira de lut. fara sa mai stea mult pe ginduri. ca sa se odihneasca. „Fartate“. luna si stele. ci numai nisip. nemarginit de mare si adinca. Astfel. ca sa Legende cosmogonice 63 avem unde ne odihni. Trei din firele ce i-au ramas i le-a dat lui Dumnezeu. ca sa ne facem pe intinderea acestor valuri nemarginite un patisor. blestemindu-l si zicindu-i ca-n veci in apa sa petreaca si pe cine il va intilni in apa aceea. luind cele trei fire si framintindu-le in mina. Si dracul ii zicea lui Dumnezeu totdeauna. Ce face insa Necuratul? Voind a ramine singur domnitor si stapinitor peste toata lumea. Si de atunci petrece dracul in apa. ci astepta cu nerabdare . — Ada-mi nisip! zise Dumnezeu. ca in adincul apei nu se afla lut. caci eu unul nu ma mai pot misca acuma de ostenit ce sunt! — Iaca m-am repezit! raspunse Duca-se-pe Pustii si cum rosti cuvintele acestea hustiuluc! s-a si cufundat in apa. s-a intors inapoi si a spus lui Dumnezeu. i-au ramas numai vreo citeva fire de nisip sub unghii. iar Dumnezeu ii zicea „Nefirtate“. luind din adincul apei o mina de nisip. pe acela sa-l inece. DRACUL ADUCE CITEVA FIRE DE NISIP Cica dintru inceput nu era pamint. care plutea ca un nor incolo si-ncoace.

pina si in ziua de azi. caci daca n-ar fi simburele cel rau intr-insul. stiind prea bine cu ce ginduri se poarta dracul. Dar in zadar i-a fost toata munca. Iara dupa ce l-a facut si l-a inviat. fiindca se tine de pamint si pamintul e al sau. . l-a apucat de un picior si a inceput a-l trage in dreapta si in stinga de pe turtita. a facut dintr-insa pe omul cel dintii. Dracul. pentru ca dracul. a luat o mina de tarina si framintind-o ca aluatul. ca apoi sa-l rastoarne de pe turtita. temindu-se ca nu cumva sa vie dracul. intr-aceea se latea mai tare. cind cugeta acum ca Dumnezeu doarme dus. dar el nu dormea. Insa cu cit il tragea el mai tare. cit vor mai fi umblat si vazind de la un timp Dumnezeu ca nu e bine ca pamintul sa fie fara tipenie de om. Mai departe. cu atit si turtita de nisip se intindea mai mult si se facea mai mare si in care parte il tragea. dar nu zise nimic. Mai umblind ei incolo si incoace. mine-ar acolo unde a inserat. Dracul s-a minunat foarte mult de aceasta intimplare neasteptata. care l-a scos din fundul apei. spunind ca trupul omului e al sau. de-i curgeau sudori de pe nespalata-i fata. caci nu l-a putut invia. zise catre dracul sa faca si el un om si sa-l invie ca dinsul. Dumnezeu. se facea de asemenea ca doarme dus. precum i-a ramas si lui nisip cind l-a scos din apa. facu si el un om tocmai ca si Dumnezeu. se facu din turtita aceea pamintul pe care locuim noi astazi. De atunci a ramas apoi in om un fir de inima cit un fir de mac in sapte despicat. indatineaza rominii de a taia unghiile celor morti si tot din aceasta pricina ii priveghesc ei toata noaptea. ca sa-l invie. voind numaidecit sa-l arunce in apa si sa-l inece. desi omul facut de dinsul s-a fost umflat ca o butie. nelasindu-i sa stea singuri in casa. Si asa se pornira mai departe la plimbare prin lume. Dracul nu se lasa mult rugat. De aici vine apoi ca omul suduie asa de spurcat si urit. deci. i-a ramas negru sub unghii. facindu-se si el ca nu stie 64 Legende populare rominesti nimic despre toate cele ce s-au intimplat peste noapte. Caci daca trupul omului n-ar fi proprietatea sa. Si tot asa muncindu-se Necuratul. si firul sau simburele acela e rautatea omului. si sa puna mina pe dinsii. trupul omului se poate cunoaste si de pe aceea ca e al sau. A luat apoi un bucium si a inceput a sufla cu acesta in omul cel facut de dinsul. fiindca fiecarui om. ci luind o bucata de lut in mina.sa adoarma Dumnezeu. indata se apropie de trupul lui. Si Dumnezeu a tacut. s-a plecat jos. cum moare un om. care pretinde ca trupul omului e al sau si nu al lui Dumnezeu. omul ar fi curat ca mirul. Din pricina dracului. deoarece el a fost acela. Tot de-aici vine ca oamenii se tem de morti. atunci omul ar fi curat sub unghii si nu negru. sa-l arunce in apa si sa-l inece.

Si dupa ce l-a asezat pre fiecare la locul sau. Intimplindu-se insa ca „Somnorosul“ sa se trezeasca ziua.Legende cosmogonice 65 PESTII PAMINTULUI Cind a facut Dumnezeu pestii care se afla prin apele curgatoare precum si prin unele dintre cele statatoare. Al doilea. ca ai putea baga milioane de oameni deodata intr-insa si tot nu s-ar putea umple. cum is bunaoara iazurile. conduce luna si stelele. iara noaptea. se numeste „Aratator“. Trupul acestor pesti uriasi e asa de lung si de gros. se numeste „Incepator“. ca nu cumva acesta. Unul dintre acesti patru pesti uriasi. pentru ca toata ziua doarme dus. pe linga ghimpii de pe spinare. caci indata cum s-or misca. Ochii lor lucesc ca lumina si patrund cu vederea tot pamintul. adica cel ce a fost pus sa steie spre amiaza. ca nimic nu s-ar alege din tine. ca ai putea sa acoperi tari intregi cu dinsele. Al treilea. i-a facut anume ca sa tie pamintul in spate. indata i-a si pus sa steie in forma de cruce dedesuptul pamintului. departe unul de altul. uitindu-te la ei. pe loc te-ar si face turta. mai are unul pe cap. Iar coada lor e asa de lunga si atit de puternica. . de grosi si de puternici. anume ca sa le vina mai usor de tinut pamintul. Gura lor e asa de mare. Si atunci se naste intunericime de soare. atunci a facut el si patru pesti fara seaman de lungi. s-or si prapadi. Pre cei dintii i-a facut Dumnezeu spre folosul omenimii. „Aratatorul“. ci numai dupa ce insereaza. trezindu-se. le-a poruncit Dumnezeu sa sada molcom si sa nu se miste defel din loc. adica unul spre rasarit. si cel din urma. pentru ca el conduce soarele si-i arata calea incotro are sa mearga. pentru ca el rar cind se trezeste ziua. al doilea spre apus. si anume cel ce a fost pus sa steie spre rasarit. insa. crezind in buimaceala lui ca nu e ziua. Iar al patrulea. se numeste „Somnoros“. pentru ca el primeste sfaturile „Incepatorului“. si cel de pe urma. sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa pe care pluteste. spre miezul noptii. Pre cei patru din urma. adica cel ce a fost pus sa steie spre apus se numeste „Ascultator“. pentru ca el incepe toate celea ce au sa le faca ceilalti partasi ai sai. care-l poarta de la rasarit spre apus si cu care arata soarelui calea incotro are sa porneasca si sa mearga. atunci mina luna ca sa bata soarele pentru ca a intirziat. care e impanata cu ghimpi grosi si 66 Legende populare rominesti virtosi. de-abia le-ai zari spinarea. ca de vreo sase prajini de lung. lacurile si marile. al treilea spre amiaza. ca daca te-ai afla in apropierea ei cind o misca. ci noapte. Si cum a facut el pre acesti patru pesti uriasi. Aripile lor is asa de late. iara al patrulea. ingreuindu-se cu timpul. ca.

Tot asa se cutremura pamintul si atunci cind unul sau altul din acesti pesti misca vreun ghimpe. iar cealalta nare pe care sufla gheata se tot mareste. ci din an in an se schimba la chip. acesti doi pesti nu ramin necontenit asa cum au fost de la inceput. nu se intimpla nicicind. Tinind pestii acestia pamintul necontenit in spate. fiindca creste sloi de gheata imprejurul ei. De-aceea toate celea ce se afla in partile acelea. cind ii doare mai tare spatele. pe loc ar arde. La miscarea aceasta. insa. iar daca din cind in cind flaminzesc sau inseteaza. anume ca sa vie greutatea pamintului de pe o parte pe cealalta a spatelui. ci numai pe unele locuri. atunci e altceva. insa. asa de tare se cutremura si se clatina pamintul. mai mult fara mincare si fara bautura. iara in anul ce urmeaza. insa. Dar nu tot pamintul se cutremura deodata. ca nicicind nu se misca toti pestii deodata. atunci se face cutremur numai pe-o parte de pamint si anume numai pe aceea unde . astfel ca daca ar indrazni cineva sa se apropie in partea aceea in care sufla ei cu aceasta nare. ca de la o vreme trebuie Legende cosmogonice 67 sa-i doara si pe dinsii spatele. ci traiesc asa. nu. totusi ei nu maninca si nici nu beau mai nimica. adica dupa cit de tare se misca el sau se atinge de stilpii pamintului. atunci se-ntorc cu boturile spre pamint si nu numai ca prind a roade intr-insul. se misca si ei putin. foamete. fie apa. Si aceasta din cauza. Daca s-ar intimpla sa se miste sau sa se intoarca tuspatru pestii deodata. foarte lesne poate orisicine sa priceapa si sa inteleaga. De aceea. pe altele. se naste totdeauna cutremur de pamint. Si dupa cum se poarta pestele. fie ce va fi. in care sufla ei cu aceasta nare. caci narea pe care sufla ei foc se topeste. ci sug si toata apa din el si atunci e in anul acela mare seceta. atunci isi potolesc foamea cu lut si-si astimpara setea cu apa de ploaie. Cind se misca numai un peste. atunci de buna seama ca si pamintul nu numai ca s-ar cutremura. macar ca-s asa de mari si de puternici. cu atita si cutremurul e mai simtitor. care se strecoara prin pamint. o caldura nemaipomenit de mare si nesuferita. in care sufla ei cu narea aceasta. sufla din cite-o nare numai para si foc. De aceea si e in partile acelea. Insa. pe loc se si face sloi de gheata. Iara pe cealalta nare sufla numai gheata. Si cu cit miscarea lor e mai mare. ci s-ar si prabusi in apa si toata lumea s-ar ineca si s-ar nimici. Aceasta. sau cind se ating din nebagare de seama cu coada de vreunul din stilpii pamintului. Doi dintre acesti pesti si anume „Incepatorul“ si „Somnorosul“. Cind is din cale afara de flaminzi si insetati.Cu toate insa ca pestii acestia au un trup si o gura asa de mare.

va trebui numaidecit sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa. si anume 68 Legende populare rominesti pe timpul potopului. si anume celui de catra apus. care mai ca era sa inece lumea. si atunci pamintul numaidecit are sa se prabuseasca si o sa se cufunde in apa. atunci vor trebui si ei sa piara si atunci va fi sfirsitul lumii. atunci fireste ca si lumea se va nimici. asa trebiue sa aiba si ea odata un capat. Iar cind vor pieri ceilalti doi din urma. ca nu vor putea-o mai mult purta.se afla el si chiar si atunci numai in acel loc in care i s-au miscat ghimpii. din cauza ca s-a miscat prea tare si Dumnezeu l-a pedepsit pentru aceasta cu moartea. fiindca nu l-a ascultat sa steie molcom. care au mai ramas in viata si atunci a fost un nemaispus de mare cutremur de pamint. ci le va plesni. iara din singele lui. atunci va fi un semn ca sfirsitul lumii nu mai e departe. s-a indurat de dinsul si i-a vindecat rana. LEGENDA . pesemne. aripile sau coada. care era foarte apasat de multimea apei ce plouase in decursul celor patruzeci de nopti. si-ncarcat fiind de pacatele oamenilor. nu se stie acuma cind. cred si spun ca unul dintre acesti pesti sa fi pierit. Caci atunci va fi un cutremur asa de mare. atunci s-a lasat toata greutatea pamintului pe spatele celorlalti. cind vor pieri toti pestii care tin pamintul in spate. Cind va pieri al doilea peste. Iara din ghimpii si din oasele ce i s-au frint si n-a apucat sa le puna la loc. Altii. impanati cu tot felul de stinci si copaci. fiind turtit de pamint. Si de atunci a ramas lumea asa dupa cum o vedem noi in ziua de astazi. insa. a facut o mare. Iar capatul lumii va fi atuncea. insa. Marea Rosie. Cind si-a dat pestele acesta sufletul. a facut mai multe siruri de munti. atunci va pieri si lumea. de-aceea unuia dintre dinsii. chiar sa si fi pierit. Se zice ca unul dintre acesti patru pesti. caci nemaiavind cine sa tie pamintul in spate. adica „Ascultatorului“ i s-a rupt jumatate de trup si singele ii curgea atit de tare din rana. ca si acesta era cit pe ce sa piara. Iar daca se va prabusi pamintul. cum n-a mai fost niciodata mai-nainte de aceasta. ci dupa cum fiecare vietate si lucru are un sfirsit. Dumnezeu. dupa cum i-a spus de la inceput. ci aproape. Dar nici lumea aceasta nu poate sa aiba nicicind sfirsit. Si fiindca acuma greutatea pamintului era prea mare pentru cei trei ce-au mai ramas in viata. Se zice mai departe ca fiecare dintre acesti pesti inseamna pacatele oamenilor in firea lor si cind va fi firea lor asa de mare si plina de pacate.

iar prin alte locuri valurile apelor l-a ridicat in sus. Tot atunci se spune ca s-ar fi deschis in pamint si izvoarele. ca prisosul apelor lor sa se ridice in forma de abur in aer si apoi la vreme de trebuinta sa cada pe pamint in forma de ploaie si omat. ci drept. a facut in urma pe om si a hotarit ca el sa fie stapin peste toate fapturile si vietatile pamintului. fara dealuri si fara vai. au inceput sa se zvircoleasca tare. care hranesc cu apa riurile ce curg prin vai. pe unele locuri a crapat. daca n-ar sta pe doi pesti foarte mari care-l tin vesnic in spinare. si ca plantele sa traga din el. iesind din ascunsele lor vizuini. Soarelui i-a dat Dumnezeu porunca. ca sa ieie si el spre stiinta .Dumnezeu a facut pamintul din inceput nu rotund ca un mar. ca ele sa stinga setea oamenilor si a vietatilor si. Dedesubtul lui e numai apa si el pluteste pe apa ca o Legende cosmogonice 69 scindura pe un lac. pe urma. formindu-se muntii si dealurile. e ca. ca vietatile 70 Legende populare rominesti salbatice si fricoase. sa-si poata afla hrana in vremea noptilor. pestii. Marilor cele fara de fund si lin statatoare si apelor celor curgatoare le-a zis Dumnezeu ca in ele sa se adaposteasca fel de fel de pesti si vietati. dealurile si vaile s-au facut in urma si iata cum: intr-o vreme. aflatoare sub bolta cerului. pamintul si apele si sa-si reverse lumina sa asupra tuturor fapturilor dumnezeiesti. Tot pe apa de la marginea pamintului sta bolta cerului. dupa ce a facut cerul cel fara de capat si pamintul cel inconjurat de ape si toate cite sunt intr-insele. prin frunze. Pe luna cea schimbatoare si pe stelele cele fara de numar le-a insarcinat Dumnezeu ca ele sa fie luminatoarele noptilor. Dovada cea mai buna ce o are poporul ca pamintul sta pe apa. infuriindu-se. apelor si vazduhului. intocmai ca un ses foarte intins. cu atita se da de mai multa apa. si de la marginea lui incolo e numai apa. ce tin pamintul in spinare. prin razele sale de foc. lesne s-ar cufunda. hrana trebuincioasa. Asa a rinduit Dumnezeu ca cerul sa fie pentru respirarea oamenilor si a vietatilor. si loc de petrecere pentru zburatoare. cu cit se sapa mai jos in pamint. LEGENDA PAMINTULUI SI A MUNCII Atotputernicul Dumnezeu. care tin pamintul in spinare. formind vaile. sa incalzeasca aerul. Atunci pamintul clatindu-se si cutremurindu-se cumplit. cum spun invatatorii. Pamintul are margini de jur imprejur. De aceea a chemat Dumnezeu pe toate fapturile sale inaintea sa si le-a spus tuturora ce indatoriri le impune de implinit. Pricina cutremurului de pamint nu e alta decit miscarea pestilor. Muntii. dar ca el fiind mai greu ca apa. In urma veni si pamintul la rind.

A inceput sa ploua si din cer. ci va astepta ca toate sa i le dau de-a gata. negrule pamint. Nu ma prind sa hranesc pe om. sa cresc si sa adapostesc toate ierburile. cind a incetat sa plinga fata. De aceea. si briul Ilenei Cosinzeana. dupa care cutremur s-a schimbat neteda-i fata in munti si vai si a zis: — Doamne. dar nu ma prind sa hranesc sumedenie de om ce va fi cu vremea pe pamint. PESTII CARE SUSTIN PAMINTUL Pamintul il tin in spate patru pesti uriasi. vietatile si dobitoacele lumii. ca nu i-i briul si a inceput sa plinga tare-tare.Cind li-e greu pamintul. ca opera lui sa fie desavirsita. care sunt pe fundul marii. pe blinda luna. Baiatul a pus mina pe briul fetei. improasca in toate partile si pica la noi ca roua. munti. asa cum s-ar zice. rinduit de tine stapin peste toate de pe pamint. Apa.indatorirea lui si Dumnezeu i-a zis: — Tu. Dar avea ea un dragut fecior de imparat. atunci schimba pe cealalta parte si bat din coada. atotputernice Doamne. Soarele de sus a vazut aceasta si s-a gindit: „Cit rau face briul acesta!“Si cind fata a adormit pe iarba cu baiatul. apoi crea pe om si se gindea ce mai are de facut. Si acum in popor se spune si curcubeu. soarele i-a aratat briul si i-a spus: „Iata briul! Nu-l mai poti purta. pomii. nu ma prind sa-l hranesc pe om. facu animalele. Iar dupa ploaie. ma prind sa hranesc. cu care se incingea toata vremea. fa bine si indatoreste cu aceasta pe luminosul soare. parca ploua din ochii ei frumosi. pe stralucitoarele stele sau pe intinsele si nemarginitele mari. Ii parea ca daca are briul acela e cea mai aleasa de pe pamint si deaceea nu voia sa vorbeasca cu nimeni. Se cobori intr-o zi pe pamint. Si odata Legende cosmogonice 71 a plecat cu dinsul la padure. si incepu sa cutreiere pamintul in lung si-n lat. . Ea s-a suparat si l-a lasat pe iarba. s-a cutremurat de frica. de cind a pus pe el mina feciorul de imparat“. CURCUBEUL — BRIUL ILENEI COSINZEANA Se spune ca era cindva o fata foarte frumoasa. toate vietatile. LEGENDA VINTULUI Dupa ce Dumnezeu facu pamintul si-l impodobi cu ape. dobitoacele si pe toti oamenii lumii! Auzind pamintul aceasta porunca dumnezeiasca. nu va voi sa ma lucreze si sa ma grijeasca si asa sa-si agoniseasca cele de trebuinta gurii si pintecelui. Ileana Cosinzeana. paduri si sesuri. cu nelipsitul Sfintul Petru. soarele i-a ridicat briul. lovita de coada pestilor. Si era foarte fudula. fiindca el. Era fiica de imparat. sa hranesti cu ierburile mirositoare si cu pomii cei roditori ce vor rasari din tine si se vor hrani din glia ta. S-a trezit fata si a vazut. Ea avea un briu frumos de toate culorile. mura in gura.

Toate erau frumoase, toate erau marete, dat atit Dumnezeu, cit si Sfintul Petru bagara de seama ca le lipseste ceva. Apele sedeau incremenite, suprafata lor era neteda, parca era de marmora; copacii din padurile cele neumblate sedeau cu frunzele impietrite ca cioplite din piatra; florile cele minunate erau nemiscate, cu tulpinile drepte, privind parca spre cer. Si in toata natura era ceva mort, care puse pe Sfinti pe ginduri. Atunci Dumnezeu crea vintul! Si cum era primavara, ceva lin si mingiios se porni, miscind florile
72 Legende populare rominesti

in stinga si in dreapta, care vrajite se plecau gingase unele spre altele; suprafata apelor se increti usor in mii de valuri mititele, care lovindu-se de mal scoteau acel murmur, acel plescait usor si placut; tot vintul, strecurindu-se printre frunzele nemiscate ale copacilor mareti, produse acel freamat, acel susur tainic, care-ti face impresia ca doineste; aduse de departe, pe aripile lui, ecoul cintecelor de pasarele minunate, frinturi de cintece vesele sau de dor. Si asa trecu primavara si vintul fu un copilas cuminte si duios, care adia usor. Si veni vara. Vintul mai crescu. Acum ii placea sa se ia la intrecere cu razele fierbinti de soare. Cind soarele dogorea pe pamint, vintul pornea racoros si, la adierea lui, totul parca prindea putina viata! Dar si vara trecu. Si o data cu vara, trecura si anii copilariei vintului. Acum simtea mai mult. Si cind vazu toamna cu mina-i nimicitoare, care unde se intindea, usca si scutura, vintul se minie tare si incepu sa sufle mai cu putere. Nu putea suferi, privind frunzele galbene, florile ofilite, lacurile, care din cauza lipsei de soare nu mai aveau acea lucire argintie, ci erau cenusii, verzui; cind vazu ploile cazind necurmat, nimicind ultimele podoabe ale verii, vintul incepu a suiera tainic. Se strecura trist printre copacii desfrunziti, pe suprafata apelor, in valuri mari si repezi, imprastia pretutindeni frunzele si florile vestejite, se purta ca un copil, pe care prima durere il doboara. Dar si toamna trecu si dupa toamna veni iarna. O! Iarna-l ingrozi pe vint! Vintul, care in copilarie fusese un copil atit de blind, acum, in a patra epoca a anului, deveni de nerecunoscut. Intr-o dimineata, sculindu-se, vazu totul acoperit de neaua alba si rece. Se uita in dreapta, se uita in stinga, dar nu recunoscu nimic, din ce pina mai ieri fusese primavara, vara si toamna. Asa ca vintul se crezu ca este intr-un loc strain si incepu sa se vaiete, sa geama, sa alerge nebun prin paduri, cimpii,orase, indoind totul in cale, spulLegende cosmogonice

73

berind zapada, suierind printre hornuri, zgiltiind usile si ferestrele, strigind cu glas tinguitor florile frumoase, frunzele verzi, pasarelele voioase, apele argintii, seninul cerului albastru, razele calde de soare, si toate celelalte podoabe ale timpului frumos. Si umbla vintul asa, pina ce intr-o zi dete de o fata minunata, cu rochia de ghiocei, cu parul din raze de soare, cu ochi albastri ca cerul de mai. Vintul o cunoscu ca este primavara. Si luind-o cu el, se intoarsera-mpreuna in locurile parasite. Si de bucurie, vintul deveni iar blind, mingiietor.
LEGENDA CRIVATULUI

Crivatul iesi odata la plimbare; dar era nebunatec, Doamne fereste! Pe unde trecea, facea o multime de neorinduieli. Intii intra intr-o gradinita si cum intra, se apuca sa scuture trandafirii cei frumosi, sa ofileasca florile, sa fringa crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele si rupse in dreapta si in stinga crengile pomilor incarcati cu frunze si cu fructe. La cimp facu si mai multe rele. Ici culca la pamint griul si-i zdrobi spicele, de-si risipi toate boabele, colo dobori claile de fin si le lua virtej pe sus. Dar ce e si mai groaznic, dezradacina in padure citiva copaci batrini si-i rasturna cu radacinile in sus. Apoi, dind peste o turma de oi ce pastea in tihna, le imprastie in toate partile si le ameti, invirtindu-le. In citeva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii se jeluira de toate relele ce le-a facut Crivatul pe pamint, numai intr-o zi. — E un vint pustiitor, strigara unii. — Daca va sufla mereu, are sa ne lase saraci si flaminzi! Ne-a stricat tot! Indata imparatul vinturilor chema Crivatul de fata si-l intreba sa raspunda, daca e adevarat zvonul ce se aude in lume despre nazdravaniile lui.
74 Legende populare rominesti

Crivatul nu putu sa zica ba, caci firea toata il da de gol. Dar el se apara zicind numai: — Eu, vai de mine, n-am avut de gind sa fac rau nimanui; am vrut numai sa ma joc cu florile, holdele si cu oile. Vina e a lor ca nu stiu de gluma! — Asa gluma trece masura, fatul meu! ii raspunse imparatul vinturilor. Sa faci rau altuia, nici in gluma nu este iertat, caci, desi e gluma, nu e buna! Ca sa te inveti minte, eu nu ti-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei iesi de la inchisoare. Atunci ai sa te poti juca cu gheata si cu zapada, caci lor n-ai ce stricaciuni sa le faci. De atunci, Crivatul nu mai sufla decit iarna, pe pamintul intepenit

de ger, batut de viscol si inabusit sub troiene de zapada. Dupa dinsul alearga lupii urlind si zboara corbii flaminzi. El vine la noi dinspre miazanoapte si rasarit, trecind peste cimpuri pustii si peste mari furtunoase.
OMATUL SI NOURII CU FULGERELE

A fost o femeie si avea doua fete. Intr-o zi s-au asternut fetele pe fintina si s-au pus la tors; da fata cea mai mare a scapat, nu stiu cum, ghemul in fintina. Cind a venit acasa, ma-sa a inceput a o ocari, ca sa mearga numaidecit sa caute ghemul, ca de nu, o bate; ea a luat si s-a dus. A intrat in fintina, acolo a dat de un cimp cu flori. Florile acelea au vorbit la dinsa: — Ia si tu, fata, citeva flori, ca suntem frumoase. Ea a luat. S-a mai dus si a ajuns la un cuptor cu piine. Pitarul i-a zis: — Ia o piine si jumatate, sa ai pe drum! A ajuns la baba Dochia: — Ce-ai venit, fata? — Am venit sa-mi caut ghemul! — Ghemul este la mine, eu ti-l voi da, dar si tu sa-mi faci o treaba; na-ti pernele acestea sa mi le scuturi.
Legende cosmogonice 75

Si i-a dat douasprezece perne. Ea a scuturat pernele, da acelea erau cele douasprezece cojoace ale ei. Cind le-a scuturat, s-a facut un omat si a venit un vint mare, a luat omatul si l-a dus prin lume. Dochia i-a dat ghemul si cind a iesit ea de-acolo, la poarta a venit iar vintul si a suflat-o toata cu straie de aur; una peste alta sedeau pe dinsa. Ea a mers acasa, si ma-sa cind a inceput a o dezbraca, era numai salbe de aur. A luat si s-a dus si cea mai mica la fintina si a scapat si ea ghemul si s-a dus sa-l caute. A gasit si ea cimpul si a rupt singura flori. Pe urma a ajuns la cuptor, dar acolo erau numai pietre. — Ia o piatra si jumatate, i-a zis pietrarul. A ajuns la Dochia si ea i-a zis: — Eu ti-oi da ghemul, dar ia si-mi scutura tolurile acestea. Si i-a dat niste laicere. Cum le scutura, iesea ata si a venit un vint si a dus-o. Tolurile acele erau nourii, da din ata ceea se faceau fulgerele. Pe urma ea s-a dus acasa si cind a iesit in poarta, vintul a suflat-o si a imbracat-o toata in fier si smoala. — Vezi ca tu nu esti cu noroc ca astalalta, i-a zis ma-sa. Si a doua zi a murit.
FEBRUARIE ARE DOUAZECI SI NOUA DE ZILE

Odata Sfintul Casian, cel ce-si are hramul la douazeci si noua feb-

ruarie in anii bisecti, s-a dus la Dumnezeu si a inceput sa se plinga ziditorului, ca oamenii nu-l cinstesc si pe dinsul, cum cinstesc pe ceilalti sfinti. Dumnezeu il intreba insa: — Ai facut vreo fapta buna in lumea aceasta? Ceilalti sfinti au facut multe fapte bune si de aceea au cite o zi de tinere. Nesfirsindi-si inca vorba, iata ca vine acolo Sfintul Nicolai, ud leoarca.
76 Legende populare rominesti

— Sfinte Nicolai, il intreaba Dumnezeu, ce esti ud? — Uite de ce, raspunse sfintul, din pricina vintului mare, era gatagata sa se inece o corabie; cum am vazut-o, m-am aruncat in apa si am scapat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte. Atunci Dumnezeu se intoarse catre Sfintu Casian si ii zise: — Auzi cum fac fapte bune cei ce au tinere? Fugi de-aici si la fiecare patru ani sa vii si tu o data. Si de-atunci luna februarie are cite douazeci si noua de zile la fiecare patru ani o data.
MARTISORUL

Demult, prea demult, cind soarele cu mindru chip de tinar cobora la hora-n sat, la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai, l-a pindit un zmeu pradalnic si, rapindu-l dintre oameni, l-a inchis in grea temnita, zabrelita, ferecata. Lumea toata se-ntristase; pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul; murmurul izvoarelor, cintecul fecioarelor, risetul copiilor se topira-n jale mare. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groaznic si-nrait. Ci rabdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamint din temnita zmeului, raului, hainului. Si l-au petrecut saracii pamintenii-ndureratii: tatii, mamele, surorile, prietenii si fratii si i-au dat puterea lor, sa-l ajute-n drumul greu. A mers vara, toamna-ntreaga, iarna aspra a tot mers, pina ce gasi castelul groaznicului zmeu. Pornira lupta crincena pe viata si pe moarte intre ei. Se izbeau cu necrutare, imprastiind sudori si singe prin zapada cristalina. Tare era zmeul, tare se tinea si voinicul. Plini de rani le erau piepturile, bratele si umerii. Pin-la urma tot voinicul mai voinic se dovedi, si hainul zmeu in moarte se topi, se prabusi. Sfarimind peretii negri ai temnitei ferecate, il elibera pe mindrul soare si-l salta pe cer curat. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns sa vada primavara. Singele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. Si, topindu-se
Legende cosmogonice 77

zapada, albe flori in loc rasareau, se trezeau din amortire. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii, vestitorii primaverii. Cel mai de pe urma

picur de putere si de singe din al tinarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintii zi. Si-a inchis ochii tinarul. Dar de atunci fetele, in amintirea faptei lui de voinicie, impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu — martisori de primavara — si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea singelui voinicului neinfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a salvat. Acel alb simbolizeaza fericirea, sanatatea, curatenia de ghiocel gingas si fraged — prima floare-n primavara..
LUNA LUI MARTIE

Era pe timpuri un om sarac, lipit pamintului. Dar era pe cind oamenii nici nu auzisera de chibrituri si pastrau jaratic in cenusa. Nu stiu cum se facuse, ca i se stinse omului nostru jaraticul si intra in nevoie. Ce sa faca el? S-a pornit la frate-sau, care era mai bogat. S-a dus sa-i ceara citiva taciuni. Acela, insa, l-a alungat. Saracul traia la marginea unei paduri. Si iata ca zareste deodata un focusor printre copaci. Zice: „Ia sa ma duc intr-acolo“. Vine. Si ce vede? In jurul focului aceluia sedeau doisprezece insi zdraveni si frumosi, unii mai tineri, altii mai ninsi la plete. Acelea erau lunile anului toate. Se uitara toti la omul sarman, pina ce unul zise: — Cine esti, omule, si ce vint te-a adus pe aici? — Iaca veneam din sat, de la frate-meu, c-am fost la el dupa foc. Mi s-a stins jarul in soba si-mi ingheata copilasii de frig... Nu mi-ti face un bine sa... — Ti-om face, da ia sa ne spui tu, care luna e mai buna? — Pai... Martie-i mai buna, sa nu va fie cu suparare, ca vine primavara, dau in muguri copacii, totul invie, iese lumea la arat. Si daca semeni la vreme, ai si piinica, ai si tot. — Scoala, Martie, si da-i omului niste jaratic.
78 Legende populare rominesti

Se scoala un tinar inalt si frumos si-i toarna un pumn de jaratic in poala sumanului si-i zice: — Cu unul sa aprinzi focul in soba, dar ceilalti sa-i imprastii prin podul casei, prin ograda, prin casa, prin grajd. A multumit omul si s-a dus. Ajuns acasa, face intocmai cum i-a spus Martie si ce sa vezi? Minune nu altceva! A aruncat un taciune in pod — s-a umplut podul cu griu. A aruncat unul in grajd — s-a umplut grajdul cu vite. A aruncat unul pe masa — s-a facut o gramada de galbeni... E-e-e-ei! Cind a vazut fratele cel bogat asa minune, face: — De unde, mai! De unde ai capatat atita bogatie?! Omul ia si-i povesteste de-amanuntul toata tarasenia. Atita i-a trebuit bogatului si — tiva la padure! Vede focul, vede cei doisprezece insi. Se apropie. — Buna sara!

I-a dat Martie jaratic si pleaca bogatul bucuros acasa. cinstiti si harnici. — Hai tine poala. babele stiu gindul lui Dumnezeu si cam au suflet bun. Baba a aruncat toate cojoacele. Baba. dau de stire crestinilor. A luat si s-a pornit: „Bir. Din vreme in vreme. Si ploicica cea calduta tinu mult. Dar rea si hapsina ca dinsa nu mai vazu pamintul de cind ii el. Da Martisor din urma. caci toate celelalte sunt surori.. prin casa. n-a putut scoate nimic din gura focului. a inghetat cu turma cu tot. Am nevoie de niste carbunasi. la asfintitul soarelui. oita. imprastie taciunii peste tot si. caprita!“ La o poala de munte ii iesi in cale Vintul de primavara si-i spuse: Legende cosmogonice 79 — Devreme. ca mai avea vreo unsprezece. si rar s-a intimplat s-ajunga pe la ele vreun Fat-Frumos cu stea in frunte. Dochia nu-si afla loc. STELE LOGOSTELE Departe. la rasaritul soarelui. ZILELE DOCHIEI Cica traia odata o baba. ca vezi. fara soata. Iata ca trecu luna lui Faur si veni Martisor. cu ele se hranea. Dar cine sa stie care li-e steaua! Ca daca le-ai sti-o. care avea oi si capre multe. Sa-i imptastii prin toate coturile ograzii.— Buna sara! Da ce nevoie te-a scos din casa pe o vreme ca asta? — Da iaca. Sfinta Marti si Sfinta Miercuri. ta.. De atunci se zice. Si de atunci primele douasprezece zile ale lui martie se numesc in popor „zilele Dochiei“. dintre cele sase stele ale sfintelor babe. copacii. Si e greu sa gasesti locasurile sfintelor babe. ca tovarasele ei si e straina intre ele. Sfinta Joi si Sfinta Duminica. ca-l fac un ghemusor. Acum Martisor slobozi un inghet.. atunci arata ori o stea ori alta. cind s-a aprins toata casa.. . au cite o stea in cer si steaua fiecareia sta tocmai deasupra locasului. uda pina la piele. devreme! Are sa te inghete Martisor! — Sa-ti taca gura! Nu ma tem de Martisor. prin livada. Merge baba cu turma. ca luna lui Martie ii luna celor iubitori de munca. iar la miazazi.. Dar cica toate sase. Dochio. Iar la miazanoapte. Si cind da o ploita bunicica. locuieste singura. i se ingreleaza cojocul deasupra si Dochia ce sa faca? Hai sa-l arunce. Cu ele se mingiia... sa-ti dam taciuni. cind vrea Dumnezeu sa mai pedepseasca lumea. ii ardeau calciiele de dorinta sa plece cu oile la munte. te-ai duce tot cu ochii la ea si ai nimeri la locasul sfintei. grajdurile.. prin pod. ca mi s-a stins focul in vatra. Simbata si ea nu-i sfinta. Bine. au locasul Sfinta Luni si Sfinta Vineri. Ajunge-n inima muntilor. de a intepenit apa in iazuri si mustul in copaci. afara de Simbata.

la rindul lui. intocmai dupa cum pluteste o scindura pe un lac. cind o sa fie inmultire de fiare salbatice. pamintul nu era impanat cu tot felul de dealuri si munti ca-n ziua de astazi. Si aceste sapte stele poarta crugul cerului si se numesc stele logostele. Dar degeaba i-a fost toata munca. Atunci isi pierde tot cumpatul. cauta necontenit cum s-ar putea in alt chip oarecare mintui de dinsul. la holera si boale s-arata steaua Sfintei Marti. caci pe cind ispravea un stilp Legende cosmogonice 81 sau o furca de ros. Si asa roade el necontenit si astazi. incotro te inturnai si te uitai cu ochii. Cind e sa fie cutremur de lume. la varsare de singe si la cumplire 80 Legende populare rominesti de razboaie s-arata steaua Sfintei Miercuri. atunci tot . ci el era neted ca fata mesei. STILPII PAMINTULUI Dintru inceput. care se afla dedesuptul pamintului. Iar apa plutea. ci si Dumnezeu care a facut-o. ruptura de pamint si scufundare de munti. s-arata stea galbena si asta e a Sfintei Luni. Iar cind ispraveste cite-o furca de-a pamintului de ros. sa se prabuseasca nu numai lumea. Si cica mai e si a saptea stea. se prosteste si mai tare. vazindu-l ca a sprijinit pamintul. Vazind insa Dumnezeu de la un timp ca pamintul e cu mult mai greu decit apa pe care pluteste si ca intr-o buna dimineata foarte lesne ar putea sa se prabuseasca si sa se cufunde in adincurile acesteia. cea roasa crestea iarasi la loc.Si nu s-arata oricare din ele. da fuga la alta si pina s-o roada pe aceea. fara de nici un folos. adica numai un ses. s-a facut foc si para de minie si pe loc s-a si apucat sa roada stilpii sau furcile pamintului. dimpreuna cu dinsul. Steaua Sfintei Joi s-arata cind e sa fie potop si ploaie cu traznete. neputindu-l atunci ineca. cit sa intre prin sate. si care. ca sa nu se prabuseasca. sta in puterea lui Dumnezeu. cum sta si-n timpul de fata. cite are acuma. Si cind se va arata steaua asta. La Pasti insa. dar a ramas sa fie a Maicii Domnului. va fi sfirsitul lumii. cind vede oua rosii la crestini. a Sfintei Vineri. care a voit sa-l incerce si sa-l piarda pre Dumnezeu. anume ca acesta sa nu poata pluti mai mult. de colo pina colo. iar a Sfintei Duminici s-arata la foamete. dupa cum pluteste ea si acuma in vazduh si vazduhul. nici nu avea atitea vai si vagaune. Si acest ses foarte intins plutea pe deasupra apei. a facut patru stilpi sau furci de foc si cu stilpii sau furcile acestea l-a sprijinit apoi pe dedesupt. ci sa se prabuseasca si sa se cufunde in apa si. cind a facut acesta pamintul. care ar fi fost sa fie a Simbetei. Necuratul insa. ci numai una.

cu gind ca va putea ajunge odata sa faca sfirsit pamintului si el sa stea sa se odihneasca pe cer si sa nu mai aiba de inconjurat pamintul. Si cica primavara ajunge soarele in fuga lui pe la Sin-Toader. ingrozit de rautatile cite le vede pe pamint si satul de acelasi drum vesnic. nici nu se zdruncina pretutindeni. Fiind insa pamintul foarte greu. si la miazazi pe Sin-Toader ca sa tie calea soarelui si sa-l abata din cale. si asa s-au facut apoi dealurile si muntii. ci numai pe trei stilpi. ci mai peste tot anul. Iar cind prind pestii a roade la stilpii pamintului. duce-s-ar pe pustii. ca posturile sunt rinduite de Dumnezeu. care inseamna cele patru posturi de peste an. care sta si astazi. ci numai in acea parte unde sta pe stilpi. capetele de deasupra ale stilpilor. care au ramas nerosi. Iar cind nu vor posti nici acest post. Asa. 82 Legende populare rominesti SFIRSITUL PAMINTULUI Soarele e pus de Dumnezeu sa lumineze pamintul.pamintul se cutremura. Dar aceea ce n-a putut face Necuratul. de la rasarit spre asfintit. Insa el nu se misca. dar el. nu insa sa se-nfrupte sau chiar sa manince de frupt in decursul lor. atunci s-a prabusit si s-a cufundat o bucata de pamint in apa si de atunci s-a facut in partea aceea o mare foarte mare. ca ei sa le posteasca. atunci are sa se piarda lumea. O seama de oameni insa cred si spun ca fiind lumea de un timp incoace foarte stricata si pacatoasa. isi tot schimba drumul si fuge cu rasarirea cind spre miazazi. si de aceea a pus strajer la miazanoapte pe Sin-Nicoara. dindu-le prin aceasta de cunoscut. cind spre miazanoapte. adica la munti. atunci pamintul se cutremura si se misca. Dar Dumnezeu nu voieste lucrul acesta. Cind a picat stilpul acela. au facut pestii pamintului. Cind maninca oamenii de frupt in zile de post. adica tocmai invers de cum e astazi. si atunci ia cu el noua babe rele si aduce ploi si ninsori si prapadenie de . Iar sfirsitul pamintului va fi atunci cind soarele va ajunge sa rasara de la asfintit si sa asfintesca la rasarit. vrea sa fuga si sa scape de vederea pamintului. pentru ca cei mai multi oameni postesc numai postul cel mare. si acuma sta pamintul numai pe un singur stilp. atunci pestii pamintului se supara pe dinsii si de aceea se apuca ei si-n timpul de fata de ros stilpii pamintului. cum umbla el de-a curmezisul peste pamint. de aceea si pestii pamintului au mai ros inca doi stilpi. Adica acestia au ros unul dintre cei patru stilpi. au intrat in pamint si au impins coaja acestuia in sus. mincind de frupt nu numai miercurea si vinerea de peste an. De aceea zic o seama de oameni ca pamintul nu sta pe patru.

a facut o fintina ca sa-l inchida pe Domnul Cristos. el i-a zis sa intre in fintina. ca amu nu mai incapeau. Diavolul. Legende cosmogonice 83 SFIRSITUL LUMII SI ANII DIAVOLULUI Cind a facut lumea. caci el vroia sa fie singur pe lume stapinitor. Si atunci ii iese in cale Sin-Nicoara si-l prinde si-l trimite indarat. facatorul cerului si al pamintului. Si se intoarce soarele si merge-merge spre rasarit. Cind s-a coborit Domnul Cristos in iad. asa incit. a zis Dumnezeu. bagind de seama ce ginduri are. ca Sin-Toader e tinar si are cai. tot astfel nu s-a putut sa fie decit un Dumnezeu pe lume. eu n-am parte la jumatate de imparatie pe lume ca si tine? — Vei avea. cei buni ti i-ai luat toti tie si mie ai sa-mi lasi numai calicii? — N-ai grija. pina s-a desertat. au proptit pamintul cu aripile lor puternice. de ciuda ca nu l-a pus imparat. caci soarele apuca sa fuga inainte. zice Dumnezeu. Si amu-i iadul gol. S-a deschis Dumnezeu iadul si au iesit la suflete sapte zile si sapte nopti necontenit. cind va veni. Si fuge dupa soare treisprezece saptamini si abia il ajunge acolo departe-departe spre miazazi. si pentru lucrul lui. Ingerii Domnului. Dar odata si odata tot o sa scape el de pazitorii lui. s-a rezemat odata pe coasta pamintului si a vrut sa-l rastoarne in mare. il va pune in scaun.vreme rea. se ia dupa soare si-l fugareste si alearga sa-l prinda. daca nu de Sin-Toader. Dumnezeu a spus diavolului ca sa faca el pamintul si casa. ca toti cei mari. nu se astimpara. dar atunci Sin-Toader. Dumnezeu a suflat si l-a inchis. El s-a miniat s-a inceput a striga: — Cum. Si cum il ajunge. nu-i era destul ca lua si pe vinovati si pe cei nevinovati si-i muncea in iad. atunci treizeci de ani intregi ai sa fii numai tu stapin. dar Sin-Nicoara n-are cai si e batrin. orisicit s-a . dar de Sin-Nicoara tot o sa scape. ci fuge inainte spre miazanoapte. cu noua cai ai sai. dar cind ajunge la locul lui cel orinduit de Dumnezeu. toti vornicii si bogatasii au sa fie ai tai si cei saraci ai mei! (ca vornicii insala si bogatii sunt fudui si nemilostivi. adica pe oamenii crestini. Diavolul a inceput a racni: — Tu m-ai inchis aicea. Si soarele iarasi face ce a facut. Si mai-mai sa-l scape Sin-Toader. Dar cum nu s-a putut sa fie decit un tata la copii. il si intoarce de la miazazi la rasarit. vrind sa prapadeasca pamintul. ca doara va putea fugi de pe cealalta parte.) PINA CIND VA TRAI LUMEA Necuratul. si tot asa o pateste intruna cu Sin-Toader si cu Sin-Nicoara. caci Dumnezeu va face pe om. ca doara-doara va scapa nevazut de Sin-Toader pe o vreme ca aceea. dara tocmai la sfirsitul lumii. care si in ziua de azi e invrajbit cu Dumnezeu.

l-au trintit asa de tare. in care sa nu manince decit mincaruri de post. traiesc odihniti. dar neputind de armele strajilor. Necuratul.necajit Necuratul cu slugile lui nemernice. de cite ori isi aduce Necuratul aminte de oamenii de pe pamint. Dumnezeu. au rugat pe Dumnezeu ca sa-i scape de minia 84 Legende populare rominesti Necuratului. riurile vor seca. Anticrist va creste ca din poveste. cu gind ca sa-i omoare si pamintul sa-l cufunde in fundul marii. Aruncindu-se asupra strajilor. de cind au cele patru straji. care apoi de buna seama va prapadi lumea. pe care focul nu le arde si glontul nu le cuprinde. nefiindu-le teama ca se va prapadi pamintul. Crestinii insa. se zvircoleste de se scutura tot pamintul. acestea. De atunci. asa cit nu vor avea oamenii apa sa beie. cit timp oamenii vor tine posturile. ca cu cit oamenii vor tine mai putine posturi. le-a fagaduit ca le va sta in ajutor. rasturnind-o in marea cea fara fund si fara margini. incearca sa iasa deasupra. iar atunci va naste pe Anticrist. dar nu poate. Aceasta asa va fi mereu. Oamenii s-au invoit. Le-a mai spus Dumnezeu. prinzindu-l de briu. ci va fi lasat in voia Necuratului. nici pamintul nu va mai fi pazit. iar de minie scuipa numai foc. nici un rau nu a putut face. va face minuni. daca vor posti trei posturi. intr-o zi ca in doua si in doua ca in noua. Anticrist va da cu toiagul in piatra si va curge apa. Legende cosmogonice 85 si cauza pentru ce nu poate naste este ca e legata peste poale cu cercuri de fier si numai atunci va putea naste. s-a miniat asa de rau. vazind legatura facuta intre Dumnezeu si oameni. ANTICRIST Intr-un ostrov de mare. Oamenii. care de multe ori ajunge pina la fata pamintului. unde e si azi. inarmati cu arme puternice si imbracati cu haine. cind va fi aproape pieirea lumii. cind insa oamenii isi vor uita fagaduiala facuta lui Dumnezeu si isi vor lasa legea. traieste o fata de jidov care e impovarata si in toate zilele asteapta sa nasca. Dumnezeu se tinu de fagaduiala si a pus patru serafimi cu sabii de foc. vazindu-se in primejdie de moarte. cu ajutorul armelor si al lui Dumnezeu. stie Dumnezeu in care parte a lumii va fi si acela. De cind petrece ea acolo nu se stie. au invins pe Necuratul si. de a intrat pina in fundul pamintului. si cind va fi june. Facindu-se legatura intre Dumnezeu si crestini si anume ca Dumnezeu sa le puna patru straji la patru cornuri ale pamintului. cu atit si spijinul va fi mai slab. decit ca l-a scuturat de vreo citeva ori. de numai foc si pucioasa a scuipat si asa intr-o minie s-a aruncat asupra strajilor pamintului. iar crestinii sa tina in schimb patru posturi. si va striga . caruia i-a fost mila de oameni. Dumnezeu va astupa atunci toate izvoarele.

trei ani trec ca trei luni. cei buni la dreapta. trei zile ca trei ore si trei ore ca trei minute. in cer. asa o sa se aleaga oamenii buni de cei rai. si foamea va cuprinde toata lumea. avind culoarea aramei rosii. care va striga catre oameni: — Rabdati pina la sfirsit. Dupa toate acestea. Atunci se va arata si Sfintul Ilie. Anticrist stapineste trei ani de zile.pe oameni sa beie. ci venin. Cine se duce la Anticrist. raiul va fi pe pamint. toti oamenii vor invia si vor merge la judecata. ca pe toti va voi satura. iar pe fata are par si iscalit numele de Anticrist. Dreptii vor fi adusi de catre ingeri iar pe pamint. se va arata si dreptul judecator. ca are ghearele ca cirligele de la cintar si parul in capul lui ca de arici. apoi va trimite Dumnezeu un vint care va sufla toata cenusa de pe pamint si o va duce in usa acelei pestere si o va astupa. se satura si sta mereu satul. Si bogat. va veni un corb si-l va lua. Cind o sa vada lumea pe Anticrist cu atita vin si 86 Legende populare rominesti piine. toti vor fi ai lui. unde apoi vor trai in vecii vecilor. fiind asa de secetoasa. si sarac vor suferi de foame. si vor lua pe cei pacatosi. iar pe urma lui. . cei rai la stinga. Dupa asta va da o ploaie mare cu vint si va spala fata pamintului si se va ridica cenusa si se vor revarsa dealurile si va veni alta lume la loc“. Cine a mincat de la el. un inger cu un pahar de vin si o prescura. Acolo va fi iadul. Care se duce la inger. SFIRSITUL PAMINTULUI Cind va fi sfirsitul pamintului. dupa care vor bate patru vinturi din patru parti si se vor alege oamenii buni de cei rai. si-i va duce pina la un munte in care va fi o pestere. Si striga mereu ingerul la oameni: „Nu va duceti la acela care are butoiul si carul cu piine. acolo vor fi despartiti in doua parti. Pe atit sa-l cunoasteti ca nu-i mintuitorul vostru. citi vor alerga la el si vor bea. ca va veti mintui! Apoi va veni in ceata cu Anticrist. bea paharul jumatate si maninca prescura jumatate. ramine insemnat la mina stinga. trei saptamini ca trei zile. trei luni ca trei saptamini. de alta pacatosii. va veni Anticrist cu un butoi cu vin si cu un car cu piine. iar pamintul va ramine. cu trup. ai lui sunt. ci veniti la mine. de catre care va fi invins si omorit si din singele lui se va aprinde pamintul si va arde de noua coti in afunzime. cu nasul ca ardeiul. Se va face cerul ca arama iar pamintul ca caramida si va arde pina la noua stinjeni in jos. deoarece acea apa nu va fi naturala. si ii va baga acolo. Care a facut bine si e bun inaintea lui Dumnezeu. Cum se alege griul de neghina. toata o sa se ingramadeasca la el. de o parte vor sta dreptii. In urma va veni satana cu slugile lui. Sfirsitul pamintului va fi anuntat de Dumnezeu prin secete mari. batindu-i cu biciurile lor.

cit merg. Dumnezeu le binecuvinta si le dete omului spre folosinta si paza. toate dobitoacele erau blinde si ascultatoare. De aceea dobitoacele s-au dus cu jalba la Dumnezeu si l-au rugat sa le scape de rautatea si nedreptatea omului. ca doi mosnegi ce erau. Dumnezeu. Omul e stapinul lor. In tot locul si intotdeauna era stapinul lor ocrotitor. incit multa vreme nu mai erau bune de nimic.CUPRINS Legendele faunei 87 LEGENDELE FAUNEI DUMNEZEU SI DOBITOACELE La inceput. dar si neindurator. peste dealuri. De atunci s-au facut acestea salbatice si cutreiera codrii. CIINELE SI LUPUL Ciinele si lupul sunt neamuri de aproape. dar le si grijeste. la car. Acestea sunt dobitoacele de casa. le mustra si le imprastie prin paduri ca sa se hraneasca singure cu ceea ce or afla pe acolo. Dumnezeu sfintul. Pe acestea le puse de-a dreapta lui. de multe ce erau. SOARECII. de altfel ca si neamurile. Unele raspunsera da. dupa ce le-a botezat si le-a dat la fiestecare treaba care o are. Inainte de toate le-a intrebat. Omul le ocrotea cu mila si paza lui. pe acelea care nu mai voira sa ramina sub stapinirea omului. De multe ori le necajea si le trudea. daca toate voiesc sa iasa de sub stapinirea omului. cum o duc dobitoacele si cum se impaca unii cu altii. Dumnezeu le-a ascultat plingerea si a facut pace intre ele. dar pulbere. cu toate ca niciodata n-au dus prietenie buna intre dinsii. dupa ce a facut toate vietatile. Merg ei mult. caci ele nu-i sunt numai sarcina. slabe ca vai de ele si prigonite de toti. peste cimpuri. au pornit-o prin cea lume larga si lata. la plug. le trecu de-a stinga. care nu mai voiau sa fie supuse ingrijirii si poruncii omului. altele. ba. el le foloseste. peste vai adinci si munti inalti si de la o vreme dau peste niste vietati mai marunte ca pumnul. Nu puteau pune . Le punea la jug. Pace dreapta. sa vada cum traiesc oamenii. ci si adevarata binecuvintare la casa. intr-o zi s-a apucat si-a luat pe Sin-Petre si cu dinsul. Atunci cheama Dumnezeu inaintea sa pe acelea care voiau sa ramina si mai departe in slujba omului. 88 Legende populare rominesti Iar pe care se invoira sa fie supuse omului si ramasera iara in slujba lui. iar pe acelea.

afurisite sa fie vietatile astea. Ciobanii venira. Dar Dumnezeu nu zise nimic. zimbind. Da Sfintu Petre. repede o surubi si zise: — Ei. Sfintu Petre se supara pe ciini amar si zise: — Blestemate sa fie vietatile acestea. au si adormit bustean. dadura bun sosit drumetilor si se bucurara si mocanii si Sfintii calatori de aceasta intilnire. Dar cind sa se apropie de stina. Asa s-au apucat si s-au culcat sub un brad mare si stufos. sa stie si ei ce-i frica de om. sa i se ierte un pacat! Legendele faunei 89 Si s-a bucurat Sfintu Petre pentru asta. mai putini . sa-l faca bucati si mai multe nu. cata cojocul si ia-l daca ai de unde? Nu-i si pace buna. fara ca sa nu calce pe-o vietate de-acelea. se invelise cu cojocul. pentru ca se dau la om cu atita nerusinare. de ce nu faci si ciinii acestia mai obrazati oleaca. ca poznas mai esti! Dar daca i-as face mai cum zici tu. apoi venira si altii. si de-atunci a ramas ca celui care ucide un soarece. Acolo era o stina si ciobanii erau tocmai la muls oile. sa ma apuce de picioare? Dar Dumnezeu. ce n-a fost. cine sa pazeasca turmele de hoti? Raspunde! Si Sfintu Petre vazindu-se prins cu usa. Petre. Sfintu Petre se tulbura si ii zice lui Dumnezeu: — Doamne.piciorul pe pamint. Ce-a fost. ca sa vedeti dumneavoastra. numai ce sar vreo zece dulai cit ursii si incep a se invirti pe linga Sfintu Petre roata. trezindu-se Dumnezeu si Sfintu Petre. de credeai ca-l fac bucati-bucatele. toate le-ai facut cu sartul lor. zise Sfintu Petre. Si merg ei si merg toata ziua din nou si ce doreau. oameni buni! Ciinii sar din nou la Sfintu Petre. si cum s-au culcat. Dupa ce se ospatara cu pofta. iar dimineata. nu mai aflau. au pornit Preasfintii sa dea de-o locuinta omeneasca. ii aparara de ciini si-i poftira in stina. multumira ciobanilor de salas si dadura sa plece. ma facura fara cojoc! — Bine. ii raspunse lui Sfintu Petre: — Hai. Dupa ce s-a facut ziua bine. ii iarta Dumnezeu un pacat. — Doamne. s-au culcat si au adormit. Si nu-i venea la socoteala sa spuna lui Dumnezeu de paguba. Preasfintii erau strasnic de osteniti si pina la o locuinta omeneasca mai aveau mult de mers. Doamne! Da ce e nevoie de-atita jimat de dulai. nu vezi cum se vira prin toiege. ca uita-te. soarecii i-au mincat cojocul. dar la urma tot i-a spus. de racoare. mai cuminti. vad un foc mare intr-o poiana. Stapine. Tocmai cind soarele se cobori spre hodina. unde nu le era frica peste noapte c-a veni vreun ropot de ploaie si i-a face lioarca. Blestemate fie si sa ramina dupa cum zici tu si oricine va ucide pe unul dintr-insii. Dorm ei pina-n zori de ziua si cind se scoala Sfintu Petre. grai Dumnezeu. Atunci.

care-i hartapanea pe toata ziua cite-o oaie. dar nu pot. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. iar daca se dedulcea. Petre. ca sa nu fie primejduit de lupi. mai ciobane. pacatele mele.. Rogu-te. ca sunt calator si de foame ma abatui pe-aici.. cum ma departez. Azi asa. mosicule. tata. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. cit ai clipi din ochi.n-or ajunge oare? Iar Dumnezeu a zis si s-a facut pe placul lui Sfintu Petre si o parte din ciini s-au despartit de altii si-au luat-o la goana in padure. zise ciobanul. ca sa aiba lupul ce sa manince. si ciinii tai sa se cheme! Si de atunci au ramas lupii. sa-si caute singuri hrana. Cind n-or afla-o. la agonisita lui. Ba avea si niste chei la briu. va fi precum zici tu. mosule. Da incotro? Legendele faunei 91 — Pina aici. ca nu putea sa se dedulceasca in voie din munculita lui. atunci se roaga lui Sfintu Petre si Sfintu Petre trebuie sa le trimita pe cineva inainte. 90 Legende populare rominesti Iaca. cind uite ca nimereste la turma un oaches batrin. Cei care s-au desfacut din ceata de ciini. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. de-acum inainte. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmitei lui. demult. isi avea ciobanul stina. neavind cine sa ingrijeasca de dinsii.. ciobanii vor avea mai putini ciini pe linga stina si vor hrani mai putini. un lup. din apropierea unei paduri. tu sa le-o dai. nici sa se leie pe cap in acele zile de sarbatoare! LEGENDA CIINELUI A fost odata. ti-as da cu draga inima. incep sa urle. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. cu barba alba colilie si parul pina-n calciie. spre rasarit.. demult. Da asta pina intr-o zi. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. care nu se mai cheama ciinii lui SinPetre. un om. — Multumim dumitale. — Buna ziua. Cind nu gasesc ce sa manince. ba-mi mursica si din celelalte. o vita. iar colo mai departe. Aceia. — He. Crede-ma. s-a luat ciobanul de ginduri. — De ce? — Apoi. Si tot de atunci a ramas sa se fereasca omul a lucra in sarbatorile lui Sfintu Petre. pierdea oile. cind avea nevoie. . si nici sa umble cu pieptene si nici cuie sa nu bata in piele de vita. miine asa. sa se cheme de-acum incolo lupi. iesea din padure nasul oilor.

ziditorul lui: — Doamne. Iarta-ma dar. ciinii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. cind mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfintuletului. ca pazesc eu in locu-ti. sa-l goneasca spre padure. Doamne! Sa traiasca stapinii mei si sa faca noua feciori. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul ciinilor.— Asa? Apoi du-te fara grija. Si dupa ce vorbi astea.. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atita bine? — Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. incet. ca sa iasa fiecare cu cite-o imbucatura in mina. Dar lupul.gadina da fuga la turma.. El saracul. sa traiasca apoi si feciorii.. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. amindoua la fel cu lupul. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfintu Petre.. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din sin doua mere si le arunca inaintea lui. — Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. — Bine. asa ca se dau de-a dura pe linga turma. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: — Doamne. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e ciine. semn de binecuvintare. atunci atit i-a fost. lighioi care pina atunci nu mai fusesera pe pamint. Si asa. daca e numai p-atita. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el.. . sa se milcoseasca. in graba au inceput sa se certe furca cu lupul. S-apoi. sa ma satur si eu. dupa ce facu citeva semne spre oi si spre ciini. Si a plecat ciobanul. D-aia ciinele nu e spurcat. omule! Mai bine scoala si asculta aci. iar cealalta e catea. minune. sa se dagirteze pe linga el si sa-l linga pe haine. Iar unchiasul. Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. Doamne! zise iarasi ciobanul. incepu sa se indeparteze incet.. dar ceva mai mici. Sfinte Petre. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. iar oitele pasteau in liniste. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. Si lighioile acelea. vezi? Din merele alea se trag ciinii de astazi. pina pieri intr-o lumina orbitoare! — Mare e puterea ta. ma duc. sa-mi dea. 92 Legende populare rominesti — Nu-i nimic. ca n-am stiut de la inceput cu cine graiesc.. Cind se uita unchiasul..

ii dete un bat si-i spuse ca daca va da de trei ori cu el de pamint. Dar el n-avea ce sa le dea de mincat. Odata se duse el in padure si acolo dete de un om batrin. la porunca sa. asteptind sa fie impodobite. Intreba Domnul pe dobitoace. cind ar fura ceva. iar magarul. Asadar. Dar traiul bun il facu incetul si ingimfat. De aceea sugruma turmele si-s dusmanii oamenilor. sa ramina doar o baba si sa fie si aia oarba. a ramas in barlogul sau. stateau inaintea Domnului. apoi a sunat din corn si. daca va avea coada si urechi. pina cind nu mai veni nici una in fata Domnului. caci abia cistiga ceva de azi pe miine. i-ar fi mai greu de gonit. Tocmai tirziu de tot. Astfel a mers lucrul linistit. Pe copiii lui ii facu lupi. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. nici nu s-a sinchisit de porunca Domnului si fiindca era iarna. va avea tot ce doreste. ca sa-i pot lua eu din mina. orice-mbucatura. URSUL. Legendele faunei 93 Omul nostru lua batul. Cel dintii. Dintre ele s-au gasit insa trei.Nu zice ca pisica: — Doamne. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. El ii multumi si ii raspunse: — Ma duc sa-mi caut de ale gurii pentru mine si pentru copii. dar cu gindul ca vor face in asa fel. vulpea si magarul. El voia sa fie toata lumea a lui si toti ceilalti oameni sa moara. se duse acasa si trai citava vreme tare bine. supuse si blinde. la sfirsit. Toate. care . se vazuse intr-o oglinda si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cite sunt. cu tot ce se vede pe el. s-au adunat toate dobitoacele. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Acesta il intreba unde se duce. Doamne! Sa moara toti din casa. care au voit sa-l pacaleasca pe stapinul lumii si acestea au fost: ursul. ca murim de foame. Si fiindu-i mila mosneagului. Dumnezeu insa veni iar in chip de mosneag si-i lua batul cel minunat. cind traiau prea bine. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. adica ursul. care nu era altul decit Dumnezeu. LEGENDA LUPILOR A fost odata un om care avea doi copii. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cite una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. in prostia lui. cum erau ei odata. VULPEA SI MAGARUL Cind a facut Dumnezeu pamintul. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramina mai la urma celorlalti si. sa se ascunda printre cei impodobiti. batrin. a inchipuit de fiecare cite o coada si o pereche de urechi. s-a gindit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. Cica de atunci umbla ei tot flaminzi dupa prada si nu se multumesc niciodata cu cit au.

ca sa fiu cunoscut de supusii mei. mindru. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. propuse Atotstiutorul. . de cite ori vede cite un frate de al lui. cam cu sfiala ce-i drept. cerbul. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. iar toata iarna nu iese din birlog. zise: — Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. sa-mi fie cu iertare. as vrea ceva mai frumos. vazind ca cerbul e nemultumit. — Atunci sa te fac baltat cu alb si negru. Se minie dar si mai mult. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. a dat binecuvintarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. pasarile sa zboare prin aer. Atunci se 94 Legende populare rominesti minie Stapinitorul si cautind printre ele. plin de recunostinta. ursii.dintre ele nu a fost in fata sa. Doamne.. fiindca nu s-a mai vazut in oglinda. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. dupa ce a facut toate animalele si vietatile.. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. voi adauga si partea celui care lipseste. vazind asa. Legendele faunei 95 — Doamne. Luind Dumnezeu condica cea mare. Dumnezeu. De atunci ursul nu are coada si urechi. — Sa-ti vopsesc blana in rosu?.. multumi lui Dumnezeu. nu prea mi-ar conveni. ce vrei?! zise Dumnezeu putin cam suparat. Ii chema la sine. Cerbul. lupii. cerbii si caprioarele — in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. a orinduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sa-si duca traiul. dar drept sa spun. cerbului.. facu apelul si gasi lipsa de urs. tipa cu hohot.. —Ai. mai mindru si mai increzut in el. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. Cerbul. certindu-i cum se cuvine. asa a facut. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. LEGENDA CERBULUI Dumnezeu. dar nu raspunse nici una. Dintre toate animalele care traiesc in padure. iar el sa ramina ca netotii. — Bunule Parinte. dar ceru.. serpii si alte jivine — in pamint. Tot de atunci si magarul. Si cum a zis. tot la podoabele voastre. — Nu. A rinduit ca pestii sa traiasca in ape. fagadui ca da. voind a-l pedepsi. dar ii puse o singura conditie si anume: — E sigur ca va putea sa dobindeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atita si le-a dat drumul apoi.

fie precum ti-e voia. care stia tot ce are sa se intimple. frumoase si ramuroase. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapineasca padurile. cauta sa impuna ascultare lupului. rusinat. care nu erau deloc dupa cum isi inchipuise el. dar lupul. Cum il vazu. iata te binecuvintez sa porti pe cap doua crengi verzi.. pentru ca s-a incumetat . Si plecind cerbul la datoria lui. scoase cerbul un strigat puternic. dispretiundu-l.— Doamne. nu se stie ce se putea intimpla. Si daca cerbul n-o lua la sanatoasa. viezurii. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic. caprele. Un lup flamind nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stina din apropiere. Cerbul. Atunci cerbul inspaimintat. Si zicind asa. de stejar. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. Atotputernicul ii zise: — Asa a fost vorba. 96 Legende populare rominesti Cerbul. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapin. se intelege. urmarea cu priviri neincrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. ii arata niste colti. vulpile. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. Dumnezeu. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca: „socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la tirg’’ Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. cerbule. o lua in goana la Dumnezeu. nu putu sa raspunda nimic. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii.. noul voievod al brazilor. — Bine. ingimfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. incit a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. sa i se plinga impotriva lupului. Fiindca tie nu ti-am dat coarne. incepura chiar sa se adune. In clipa cind cerbul isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Caprioarele. revoltat si miniat de obraznicia lupului. Cum ajunse la marginea padurii.

A cautat Dumnezeu un dobitoc care sa-l ajute la rasucitul firului. insa il lasa in pace zicindu-i: — Sa ramii falos precum esti si fricos. Dumnezeu statu o clipa pe ginduri si grai din nou: — Dar trebuie sa-ti alegi ceva din toate acestea. Ramin mai bine asa cum sunt. zise oaia. sa se usuce. iar cel negru. Ma tem. Nu vreau sa ma aseman cu serpii. ciinii o muscau. Nu vreau sa seman cu fiarele de prada. nu. indura multe necazuri din partea celorlalte animale. sa nu nedreptatesc pe cineva.sa ceara ceea ce nu i se cuvenea si nu merita. Dumnezeu o asculta cu bunatate si grai: — Vad.. ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. Si a stat ariciul un an. raminind numai lemnul lor. ca eu stiu ce-nseamna a nedreptati vreun semen de-al tau. DUMNEZEU SI OAIA Sarmana oaie. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pina azi in chip de coarne. caci nu-mi place sa fiu ca un tap. s-a apucat sa rasuceasca si firul vremii. bunule Parinte. asa de blinda cum o stiti. se-mpotrivi oaia. ca avind puterea aceasta. dar si amarnic de fricos. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor. ba zece mii de ani si l-a ajutat pe Dumnezeu.. ca nu ti-am dat ceva sa te aperi. o mie. Si Dumnezeu i-a dat doua gheme: unul . care sunt vietatile cele mai uriase si mai fioroase! — Atunci sa-ti pun coarne vinjoase pe frunte si sa-ti intaresc spinarea. nu. Legendele faunei 97 De aceea se duse intr-o zi la Dumnezeu sa-l roage ca sa-i usureze soarta. Dar nici unul n-a putut sa-l ajute. — Nici asta.. Dar iata ca s-a gasit ariciul care sa dea ajutor lui Dumnezeu. — Sau vrei sa-ti pun otrava in gura ta? — Nu. Si in adevar. Firul alb era ziua.. lupii ii furau mieii si-o sfisiau si pe ea cind puteau. trei. — Ca sa pot face rau? zise oaia oftind. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. iar din ziua aceea oaia nu se mai plinse de soarta ei. Vrei sa-ti pun in gura colti puternici si la picioare gheare ascutite? — O. pentru ca firul era nesfirsit de lung si munca era prea cu oboseala multa. Vitele din curte o loveau si-o alungau. o suta.. LEGENDA ARICIULUI Cind a facut Dumnezeu toate cite se vad pe pamint. doi ani. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase. ca sa poti face si tu rau celor ce te prigonesc. noaptea. Acest fir era impletit din doua: unul negru si altul alb. Stapine! Dumnezeu o binecuvinta. buna mea faptura.

dar daca ti-e scumpa viata. zi de vara pina-n seara. iar in vremea asta s-a rupt firul cel alb si Dumnezeu depana inainte pe ghemul vremii un singur fir. ca sa-ti faca rau. poate doi. a zis intr-o minie: — Zbirlit sa-ti ramina parul viata intreaga! Spaima de moarte sa duci cite zile vei trai! Dar aducindu-si aminte de binele ce i-l facuse ariciul. ca mult bine mi-ai facut tu. nici un om. si nimeni nu-i poate pricinui vreun rau. era sa fie pe lume noapte. a cautat la inceput sa-si cunoasca marginile imparatiei. imparatul a chemat pe fiul sau si. Desteptindu-se ariciul. Liliac. in loc de doua. caci nu se amestecase cu firul care era ziua. incit toti perii de pe dinsul s-au ridicat. de groaza multa. sa le invirteasca mereu. facindu-se ghem. a zis cu bunatate: — Ghemele mi le-ai tinut si ghem sa te poti face la vreme de primejdie si nimeni. Si Dumnezeu. mereu. numai pe cel negru. Fiind inaintat in virsta. sa nu poata sa se apropie de tine. a ajuns intr-o buna zi intr-un catun. Si era menit ca dupa ce se va ispravi de depanat. LEGENDA LILIACULUI Pana-imparat avea un singur fecior. a ramas fara suflare. Iar Dumnezeu sta si rasucea firele si facea din doua 98 Legende populare rominesti deosebite unul pestrit si-l depana pe ghemul vremii. Poate un an. cu tepi si plin de spaima. a atipit de oboseala. a pornit la drum. binecuvintindu-l. ca sa se desire cele doua fire deopotriva. cum se ridica in virful capului parul omului de spaima mare. bineinteles. nici o fiara. la Legendele faunei 99 rindul lor si acestia sa cunoasca pe noul imparat. atita vreme trebuia sa fie pe lume noapte. Atit cit se depanase firul cel negru singur. fii bine venit la noi si Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate.Intr-o zi hotaraste imparatul sa se adune oaste mare. Si acu. zicindu-i: — Maria ta. dar se poate apara de dusmani. i-a daruit intreaga imparatie. precum si pe supusii pe care-i conducea si. Cind a vazut ca totul e gata. se zice ca uitindu-se ariciul mereu la cele doua gheme si invirtindu-le mereu. caruia i-a pus numele Liliac. ajuns imparat. Dumnezeu sa faca oamenii si apoi sa inceapa sa desfaca firul vremii de pe ghem. sa se incarce cu provizii atita timp cit gasise de cuviinta ca-i va ajunge ca sa dea ocol tarii sale. suparat de raul ce-i facuse ariciul. unde oamenii i-au iesit inainte. Si atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a facut.alb si altul negru. te-am ruga sa nu intri in satul . Si mergind asa din sat in sat si din oras in oras. De atunci a ramas ariciul pina-n ziua de astazi zburlit. ori o mie de ani. ori chiar o suta.

fara sa-si dea seama. Liliac. se indrepta spre sat. o ducea cit se poate de bine. cu capul gol si parul vilvoi. Mai de spaima. Dupa citeva zile. Imparatul nu lua insa in seama cele spuse si se indrepta. nemaiputind suferi foamea si setea. neavind ce face. caci mergind cintaretii sa traga clopotul dupa regula tipicului. intelegindu-i gindul siret. fara prea multa zabava. Vazind fereastra. oameni buni. avind de mincare nafora ramasa de la impartasania credinciosilor. se repede deodata asupra ei. i se parea ca pluteste ca intr-un vis. Dar nici aici nu putu sta mult timp. securi si topoare au omorit .nostru! — De ce? a intrebat viteazul imparat. deodata simti ca nu mai poate merge pe picioare. intra inauntru si statu citeva zile pe unde putu. unde incet. apoi se mai gindi el si isi aseza culcusul tocmai linga soba. hai. de nu vezi la doi pasi. soricelul iesi din ascunzatoare si incet. incet. incepind saptamina patimilor Domnului. zgripturoaica a inceput sa tipe cit o tinea gura: — Sariti. Neavind altceva de facut si voind sa coboare iarasi in biserica. Dar Liliac. dind cu ochii de mindrul imparat. 100 Legende populare rominesti s-a urcat tocmai in clopotnita. intr-o pasare. o sterse frumusel de acolo si pe dibuite a nimerit tocmai la biserica din sat. se indrepta catre pestera zgripturoaicei. soricelul. incalcindu-se cu ghearele in parul ei. incet. intr-o crapatura in zid. ferite de ochiul oamenilor. se ascunse sub o lespede de piatra. iar ca bautura aghiasma cu care se boteaza copiii. intelept cum era. Aceasta tocmai se afla la bucatarie. napasta pe capul meu! S-au repezit atunci oamenii si cu sape. hai. se pomeni zburind pe deasupra multimii. Si asa. care intruna vegheaza dupa hrana ei gustoasa. indata il prefacu intrun soarece. a patruns inauntru. locuieste o zgripturoaica si pe oricine trece pe acolo si ea l-a ochit pe data il si vrajeste. de multe ori. Maria ta. intr-o stana de piatra. strecurindu-se pe sub usa. nimerind la o casa. recunoscind drumul pe unde venise. Dupa mai multe rotocoale. Aceasta. care din cauza caldurii din biserica era deschisa. au dat peste el. sau chiar. prefacindu-l intr-un animal. ii si dovedi indata culcusul. fiind liniste deplina. de frica. de frica lumii care se aduna numeroasa la denii. Dupa citva timp. intr-o pestera fara margini si intunecoasa. mirosindu-l intr-una din zile. pentru a se razbuna. mai de durere. cind din nou a inceput sa zboare prin locuri ascunse. Bietul animal. Pisica insa. —Aici in apropiere. intr-o buna zi. Aici. drept spre pestera cu vrajitoarea. a zbughit-o afara si in intunericul noptii a petrecut pina la ziua. Aici.

caci asa se numea fetita. Mai ales ca Dumnezeu ar fi vrut sa le mai dea cite un sfat. fiindca Dumnezeu nu putea sa cheme la el nici o pasare. pina in ziua de astazi. demult. ca asa sa se inteleaga mai usor Legendele faunei 101 cu ele. Iar Liliac. cu atit mai mult isi rotea coada. afara numai de una. Se gindi atunci bunul Tata. ca pamintul era mare. liliacul zburator. demult. iar in loc de cintec. incit intreg satul o lauda si o da pilda . Cum vede insa linga el pe zburatoarea care nu se departase de tronul sfint. dar fara glas frumos. ca ea sa adune. i-a zis: — Numele tau sa fie paun si sa insemneze mindrie. Aceasta nu era destul. Porunci deci slujitorilor. in cele patru laturi ale lumii si sa cheme pasarimea toata la impodobit si la botez. in timp ce crestea. toate au fugit de linga Sfintul Parinte. scapind satul de asa pacoste. se facea tot mai cuminte si foarte frumoasa. o femeie saraca si vaduva. cu cit tipa mai tare. au alergat. ca semn de recunostinta. care avea doar o fetita mica. PAUNUL Se zice ca la inceput. care tot pe aproape de Atotputernicul se tinea. ca n-avea nume cum sa le strige. LEGENDA LEBEDEI Odata. pentru ca sa se apuce de lucru. Cind a venit si rindul celei care daduse vestea celorlalte. pe toate celelalte. sarmanul. ca sa dea cite un nume la fiecare si sa le coloreze si penele in chip deosebit. de cum trebuie sa traiasca si cum sa se hraneasca. dupa ce le-a facut. Lebada.vrajitoarea. tu sa nu poti decit a tipa! Si de atunci a ramas paunul cu penele mindre. de a-l pune pe el sa dea de stire surorilor aceasta veste. Si. pe toate pasarile le-a facut albe si nu le-a dat nici un nume. ca sa-i aduca tot felul de vopsele. o cheama si ii spune. Dumnezeu a vopsit-o cu cele mai mindre culori si mai ales coada i-a impodobit-o cum nu se putea mai frumos. Ele se deosebeau una de alta prin marime si prin cintec. dar ele. Dar cine sa-i adune iar la un loc. mai mult speriate de asa tipat si de teama ca pliscul ingimfatului lor frate sa nu se largeasca pina dincolo de urechi. ce numai tipa. pasari multe si nici una nu stia de ce voia Dumnezeu sa faca. in fata Sfintului Stapin. Atit a trebuit. mindru de cinstea ce i-o facuse Domnul. de atita strigat. dar cuminte si foarte frumoasa. cum va sti. traia intr-un sat dintr-o tara indepartata. care cum au putut. a ramas. Dumnezeu a inceput sa le vopseasca pe fiecare cum a vrut el si sa le puna si nume. ca unde se apuca acest crainic al Domnului sa tipe cit il lua pliscul. Pasarile mari si mici. Dar pentru ca se aratase mindra fata de celelalte. cind a facut Dumnezeu toate vietatile de pe pamint.

deodata. baga de seama ca se insera. Furtuna sosise. 102 Legende populare rominesti Tocmai in anul cind Lebada ispravi scoala. imbracata cu o haina luminoasa. Era o zi calda de vara. iar cind implini virsta de sapte ani. mama-sa o trimise la scoala. Zis si facut. ii spuse minunata faptura. ea se hotari sa plece in lume. Repede se ridica in genunchi si. fara nici un sprijin si fara nici o mingiiere. sopti printre lacrimi rugaciunea. ca poate va gasi un loc mai bun. ii veni in ajutor. gindindu-se cum alti copii stau fara grija la casele parintilor lor. iar fata vazu aproape de ea o femeie nespus de frumoasa. spre a nu mai vedea nimic in jurul ei. pe cind ea trebuie sa rataceasca cine stie cit. In sfirsit. dar degeaba. Urma un bubuit puternic. incepu sa alerge incoace si incolo. iar un vint vijelios incepu sa bata cu furie. se adaposti linga un bustean gros. Nu dupa mult timp. Sarmana fata. Parul sau auriu. Ajunsa acolo. In curind. Un fior ii strabatu tot corpul. unde ea invata de minune. sa caute flori si fructe de padure. fu luata de un om mai cu stare. speriata. sa se racoreasca. ca si cum i s-ar fi inchinat. cind ajunse la drumul mare. o lua la fuga. ca in timp de furtuna sa zica „Tatal nostru“. iar in piLegendele faunei 103 cioare purta pantofi tesuti din fir de aur.celorlalti copii. o data cu dinsul. zari o padure prin care trebuia sa treaca. nori grosi si negri prevesteau sosirea unei furtuni. La joc nici nu se mai gindea. iar copacii isi plecau crengile pina la pamint. Intr-una din zile. Dumnezeu. Ce sa faca? Nu mai gasea drumul si apoi unde sa se duca noaptea? Intunericul se cobora din ce in ce si. cu miinile impreunate. Pindi pina ce toti ai casei erau dusi dupa treburi. ramasa singura. ascunzindu-si fata in miini. Ca prin minune furtuna inceta. plingind si tremurind de spaima. Deodata un fulger rosu brazda cerul. se revarsa in valuri bogate pe spate si peste umeri. eu sunt Zina-Zorilor si auzindu-ti rugaciunea. pina ce iesi afara din sat. Lebada. nu mai avea mingiierea de mama si apoi copiii acestuia o siciiau. era o comoara de fata. Lebada mergea pe drumul prafuit. se intimpla ca mama-sa sa se imbolnaveasca greu si sa moara. ea se aseza pe iarba. spre a gasi drumul. asemanator cu razele de soare. iar mai tirziu se afunda printre copaci. — Fetita mea. cu cite o stea pe virful fiecaruia. dar vai! ratacise de-a binelea. ca s-o creasca. am venit sa te iau cu mine. Dar. Sarmana fata. ii veni in minte cum mama-sa o invatase. se furisa prin fundul gradinii si. stiu ca esti orfana . care intotdeauna asculta ruga copiilor cuminti. pina cind va gasi un adapost.

Vei vedea o baie de aur plina cu lapte si. uimita si de vederea zinei. si de norocul ce-o astepta. careia ii convenea de minune aceasta. pe cind Lebada se plimba pe aleile gradinii. fura cheia si intra in camera de baie a zinei. Dar n-apuca sa se inmoaie bine in baie. dar mai toate lighioanele ne-am hotarit sa te alegem ca stapina noastra. Rabdara bietele fiinte o bucata de vreme. Lebada. raspunse: — Dar cum se poate una ca asta? Nu aveti de stapina pe zina? Si apoi. ispitita si mindra ca va deveni zina. se gasi tocmai o cioara zburlita. deveni mindra si incepu sa persecute bietele pasari si animale. vei deveni ca zina. Pasi in fata tuturor si zise: — Eu am gasit ideea cea mai buna de scapare si tot eu o voi duce la indeplinire. du-te in turnul cel mai inalt. de aceea vei merge la palatul meu. vreau. Fata. raspunse: — Bine. Era palatul zinei. la portile unui minunat palat de cristal. fie-mi iertat ca indraznesc. ba pe care i se parea ca nu-i intra in voie. Lebada. se adunara in ascuns. Intr-o seara. Lebada se schimba cu totul de cum fusese si-n loc de fata smerita. numai spune-mi cum sa fac. Si. ca sa se sfatuiasca cum sa scape de pacoste. incit ridicara un nor de praf si fulgi. satelor si oraselor pina ce se lasara departe. ca semn de plecaciune. departe. zise: 104 Legende populare rominesti — Draga fata. Lebada fu imbracata cu vesminte scumpe si i se dadu serviciul de supraveghetoare a personalului palatului. compus din felurite pasari si animale. Ca de o putere nevazuta se pomeni ridicata in sus si se vazu plutind pe deasupra muntilor. deschide usa de acolo si intra. Atunci cioara urma: — Fura cheia de argint de la palatul zinei. ca se intimpla ceva ciudat.si nu ai pe nimeni. toate lighioanele incepura sa sara de bucurie. . iar dinsa nu va mai avea nici o putere. dupa ce le spuse planul sau. In sfirsit. se duse repede. cuminte si miloasa. Lebada. mirata de cele auzite. dar cind vazura ca nu mai e chip de scapare. de se speriara si ele. dupa multa truda. Numai daca vrei. unde vei trai in cea mai mare fericire. cioara cu pricina ii iesi in cale si dupa ce se tavali de mai multe ori pe jos. Trecind un timp oarecare de viata imbelsugata. Indata aci. care sa vina intr-ajutor. daca tu te vei scalda in ea. nu putu mai mult decit sa-i multumeasca. care avea douasprezece turnuri de aur si in virful fiecarui turn stralucea cite un luceafar. zise cioara. le biciuia si nu le da de mincare. cum pot eu sa-i iau locul? — Iti voi spune eu cum. cimpiilor.

Sopirlele. sopirlele. sa umble mereu sa adune sopirlele risipite pe lunci. Si a chemat Dumnezeu slugile. care sa se vire sub pamint si in apa. cum miinile i se prefacura in aripi. nu le mai cara. pleca la drum. broastele. iar pestii si racii au ramas in fundul sacului. Intre slugile lui Dumnezeu se afla si stircul. dezleaga sacul. ca sa se razbune pe ele. melcii si multe altele. serpi si sopirle. de atunci. dar glasul ii era pitigaiat. pestii. iesi cum putu si isi lua zborul pina se lasa pe un lac. caci atunci vor iesi lighioanele din el si nu le vei mai putea stringe in sac. parte din serpi. inaintea Stapinului lumii. de-ti era mila de ele.. Si spune povestea din batrini ca de atunci stircul umbla sa prinda broaste. care sa zboare in aer. poruncindu-le sa mearga cite una cu fiecare soi de vietate si sa le arate locul de trai. uitind porunca Ziditorului lumii. cit or trai.Vazu cu groaza cum tot trupul i se acoperi cu pene albe. pina ce l-a ajuns oboseala si s-a pus la marginea drumului sa se odihneasca putin. De carat la balta. ca sa-si umple iar sacul. Intelegind ca a fost pedepsita de Dumnezeu pentru mindria si nesocotinta ei. Dumnezeu a zis stircului: Legendele faunei 105 — Ia seama sa nu dezlegi cumva sacul pe drum. au fugit toate pe cimp. picioarele in labe ca de gisca. Si asa are sa fie pina la sfirsitul lumii. Merse el cit merse. Unele s-au ascuns prin gauri. racii. Ce sa vezi dupa asta? Cum au simtit vietatile ca sacul e slobod la gura. pluteste mereu pe ape. celelalte s-au imprastiat pe cimpii si lunci. . Si. ca numai putine lighioane au fost duse la apa. Dumnezeu l-a mustrat si l-a pedepsit. Sacul statea alaturea si tot privea cum se zbat inauntru fiintele celea. n-au avut timpul sa iasa.. ci le maninca orisiunde le gaseste. Luind stircul sacul in spate. POVESTEA BITLANULUI Dupa ce Dumnezeu a facut lumea si toate vietatile. Lui i-a poruncit sa puna intr-un sac serpii. Stircul. da n-a fost chip. Si asa a fost intimplarea stircului.. din melci. la umezeala. caindu-se de greseala pe care a facut-o. tist! tist! hop! tup! afara. cu capul in jos.. ca sa vad cum stau lighioanele celea?“ Zis si facut. Da stircul cu graba mare sa le prinda si sa le stringa la loc. ca sa le duci la apa. sa le duca la balta si sa le lase acolo. Vru sa tipe. Ce-i veni stircului in minte? El zise in gindul lui: „oare ce ar fi daca as dezlega sacul. Si s-a intors stircul trist. ca neam din neamul lui. iar capul i se prefacu in cioc. ca au fugit din sac. a rinduit care dintre ele sa stea pe pamint. altele prin ierburi si numai putine au fost prinse. iute la picior.

de pe cind oamenii nu erau inrautatiti cum sunt astazi si nu stiau ce va sa zica a face rau. daca zici tu Petre. Tocmai cind mintuise Dumnezeu treaba. porunceste tuturor insectelor sa se adune linga el. iaca trece pe acolo o femeie. fara sa stiu ce are in el. nu le-ai facut bine. iar dupa ce se adunara. ce se tirau pe pamint. toate le-ai facut bune si cu multa iscusinta pe acest pamint. il gidilau. Pe vremea aceea. ii zise: Legendele faunei 107 — Dar bine femeie. ia si sacul asta. pe om. Nici Sfintu Petru nu se lasa mai jos decit Dumnezeu si-l ajuta in operele sale. ca eu sunt batrin. copila? — In cutare loc. Doamne! — Ah! Femeie. ce facusi? Cine te-a indemnat sa dezlegi sacul? — Curiozitatea. le pune intr-un sac si leaga sacul la gura. Dumnezeu le stringe binisor. numai un lucru. dupa ce fagadui ca nu-l va dezlega. ma rog. Si ce voi sa va povestesc. iti voi face pe voie. bagind bine de seama ca nu care cumva sa dezlegi sacul. totdeauna intovarasit de Sfintu Petre. caci mult iubea el pe Sfintu Petru. — Doamne. si pleca. care stiau de fapta femeii. nu s-ar povesti. impartind oamenilor mila si darurile sale. si-l du pina la cutare groapa. dar daca m-oi uita si eu in el. de pe cind umblau soareci calare pe pisici si lupii se imbratisau cu mieluseii. Dumnezeu nu se ascundea de oameni. sa nu mai fie. — Si ce lucru Petre? intreba Dumnezeu cu un glas blind.CUM A FACUT DUMNEZEU CIOCANITOAREA A fost odata ca niciodata. numai curiozitatea va pierde pe voi. Si asa zicind. i se suiau sus pe picioare si-l intepau. ce are sa fie?“ Asa zicindu-si. femeie. — Insectele ce le-ai lasat sa se tirasca pe pamint si sub pamint. — Daca e asa. ci umbla pe pamint. zise intr-o zi Sfintu Petru. caci insectele se vor . Curiozitatea te-a pierdut pe tine. care-i daduse multe sfaturi intelepte. unde sa-l arunci cum se afla el. nu. sarutindu-se frateste. Un lucru insa nu placea lui Sfintu Petru: insectele cele mici. nici 106 Legende populare rominesti dusmani nu erau unul asupra altuia. caci necajesc mult pe cea mai iubita faptura a ta. Se puse ea degraba sa le adune. Femeia lua sacul. iar insectele incepura a fugi care incorto. este de mult. necajindu-l rau. zise Dumnezeu. dar pace. puse sacul jos si-l dezlega. — Bine. Dumnezeu si Sfintu Petru. caci daca n-ar fi fost. Dumnezeu o intreaba: — Incotro te duci. dar cind fu aproape de groapa isi zise in gindul ei: „Eu duc sacul asta in spinare.

n-auzi alt cintec afara de „beacaca. nu facem un lucru?. invata privighetoarea. intr-o padure. veti zice? Sa-ti ramina mintea la dinsele. invata tu acum seara. nici nu-l invata bine. a zis privighetoarea. Indata ce se facu ziua pe deplin. noi ramaseseram asta-seara in padure. pasarile incepura una cite una sa se destepte si sa inceapa sa cinte. orac. Barza plictisita. peste putinta! si chiar daca cinta vreo alta pasare. ramasera sa petreaca noaptea pina in dimineata. Si incepu o pasare de aici. de nu mai avea unde sa bage atitea cintece. ca si acul sa-ti fi cazut jos.imprastia peste tot pamintul.. incepu somnul sa-i vie in jurul sau. le apuca noaptea si ce si cum se socotira. ce dresera. incit se vedea. Si cam ce fel de cintare. beacaca. BASM Un imparat. sa auda vreun alt cintec. intr-o vreme avea o barza si o privighetoare. sa le invatam pe toate. — Ce lucru sa facem? — Sa bagam de seama si cite cintece vom auzi. O data pe zi. cheama-ma. ha. si pe vocea cea mai ridicata. voioasa privighetoare ca ziua cea alba: ..“ si deoarece nu o atragea. caci neamul broastelor m-asurzi. soro. Intr-o zi. il gaseai. si pe vocea cea subtire. zise Sfintu Petru.. zise barza catre privighetoare. Poate ca tu sa fii mai norocoasa. Asa rasplati Dumnezeu curiozitatea femeii si d-atunci si pina-n ziua de azi. surioara. Albi noaptea si nu invatai nimic. — Amin. incit invata.. iti asurzeau urechile de vijiire si de strigat. dar cu ordinul sa se intoarca in amurg. N-apuca sa adoarma barza si indata ce se scula privighetoarea. inspre miezul noptii. broastele amutira. iar tu ciocanitoare sa te faci si blestemata sa fii a le cauta si a le omori in vecii vecilor. 108 Legende populare rominesti Si asa cit pazi barza. dupa alta. caci eu mor de somn. — Scoala. incepura broastele „orac. si cind iti va veni somnul. ii zicea privighetoarei. ha. Pe de cealalta parte. care umblau nedespartite. — Bine. aceea s-o taie. beacaca“. Indata ce inchise ochii privighetoarea. ciocanitoarea vesnic umbla sa omoare insecte. caci mirindu-se dupa una. ce facura. nu cumva invat si eu vreun cintec? Seara stralucea pretutindeni. — Ei. vocea ei se ineca in urletul si strigatul asurzitor al broastelor. imparatul le trimitea la plimbare. ce se auzea neincetat. Da biata barza. beacaca. cealalta de acolo. Aceasta s-o inalte.

ba ca pitigoiul are penele mai frumoase ca ale lui. Mina Sfintului insa. Sfintul Petru nu-i lua nimic in seama si-si vedea de drum. Asa sa-ti ramina penele de pe cap. in fel de fel de melodii. cind la stinga. suparat. degeaba mai traieste pe lume. palatul tot se strinsese acolo sa asculte. ca si incepu sa se plinga de cite si mai cite.— Scoala. caci a ajuns ziua la prinz! Cind ajunsera la palat. CIOCIRLIA Amu. barza incepu a zice: — Beaca. ca semn al obrazniciei tale. Legendele faunei 109 CIOCIRLANUL E vorba tot de cind a fost trimis Sfintu Petru pe pamint. Si tot atunci Sfintul a spus: — Poftim. ca sa vada in ce chip mai merg treburile. Dar ciocirlanul mereu sarea pe dinaintea Sfintului. Din ziua aceea. De asta ea le prigoneste asa de mult. au ramas penele zburlite in sus. Degeaba nu venise el in calea trimisului lui Dumnezeu. dupa ce vazuse lucruri si mai bune si mai rele. Insa n-a nimerit Sfintul urechile ciocirlanului. de zici: „Cinta regina pasarilor“. iar dinsa cit un vultur si sa nu cinte deloc. prin care se deosebeste de multe alte pasari. se repede sa-i dea o urecheala buna. beaca. dar s-a ales cu ceva. . Dupa ce colindase Sfintul pamintul. Cum mergea el asa incet si gindind la vestile ce are de dus celui Preainalt. de acum ai podoaba. numai copii nu aveau. Privighetoarea nici cit unghia sa si sa cinte asa de frumos. incurcindu-i drumul. Cind a inceput si privighetoarea cu vocea ei. daca n-are cine-i mosteni batir numele. ba ca ciocirlia poate sa zboare mai sus ca el. incit nu-ti venea sa-ti intorci macar capul s-asculti. ci. Era imbufnat bietul ciocirlan de papara ce a luat de la Sfintul. ca poate sa fie omul cit de bogat. sfinta era. iata si pe ciocirlan ca-i iese in cale si incepe a-i topai prin fata. din graba. l-a apucat de chica si l-a zgiltiit asa oleaca. de la o margine la alta. Doamne. Si de asta privighetoarea poate sa imladieze vocea cum pofteste. ba ca el n-are nici o podoaba si cite altele. se intorcea trudit spre rai. vie sa nu o lase. motul de pe cap. ca averile-s trecatoare. cind la dreapta. inca doua urechi sa ascult! Si zi-i-o si zi-i-o privighetoarea. Si le era tare rea inima. Ei se bucurau de toate bunatatile de pe lume. ii graieste tovarasei sale. cica era odata un imparat si o imparareasa. Nemultumiri de astea mai auzise el multe. Aceasta. ca in locul de unde a apucat. cum ii sta frumos celui obraznic. mot. ca de atunci a ramas si el cu o podoaba. barza se jura ca oriunde va vedea o broasca. ziceai: — Ce se face? Da-mi. de zicea: — Ce mai voce! Berzei ii era multa rusine. Atunci Sfintul Petru.

Intr-o zi au facut imparatul si imparateasa un praznic mare sa aiba pe ceea lume. La petrecerea ceea s-a strins lume de pe lume si au venit multime de femei cu copii mici in brate. numai la el se uita. Si asa era de mindra si frumoasa. c-a venit la ea o baba si i-a zis: — Bucura-te. imparateasa naste o copila mindra si frumoasa. ca-i arde inima. Si toate se bucurau si se uitau cu drag la ingerasii lor. imparateasa si imparatul. Si nu le era acum casa pustie si tacuta. numai imparateasa sedea de-o parte si ofta. Zau asa! Bune-i cind are omul copii cuminti. nu de cei ce umbla cu gindurile dupa Luna si Soare! S-au cercat ei. peste vai. oricit statea pe afara. Si azi asa. da unde a fost chip? A inceput fata a se usca de pe picioare. Iaca ce pozna-i trecu fetei prin cap. Si vazind inima de parinti ca li se prapadeste odorul. Da sa nu se bucure omul de tot. sa-i scoata nebuneala din cap. 110 Legende populare rominesti A cercat ea. Peste noua luni de la visul acesta. prin paduri.. sezi cu tarina in gura si nu-ti da nimenea de pomana macar o lingura de apa. ci numai veselie si voie buna. dar nici c-a putut face. S-a mers fata. numai ce-i trasneste intr-o zi in cap: spune imparatesei. de le venea parintilor sa innebuneasca de scirba si sa apuce cimpii. si dupa bucurie vine si scirba. Numai intr-un plins o ducea si numai intr-un vaicarit si ziua. prin codri.. numai ce s-a indragostit copila in Soare. ca. ca ea nu stia dragostea de mama si bucuria casei celui care are copii la masa. nici in Soare. de nu mai era alta ca dinsa nici in Luna. fel si chip sa faca copii.dar numele cel bun ramine. imparateasa. sa aiba si ea copii. cit umblase el prin lume. prin munti si peste munti si a ajuns la o apa mare. de si Soarele statea de se uita la ea. Da si fetei ii era drag sfintul Soare. Si a intrebat si ea pe toata lumea: ce sa faca. s-a mers drum lung. nu alta! Si crestea copila vazind cu ochii! Cit cresc de-ale noastre intr-un an. asa minune nu mai vazuse. ea crestea intr-o zi. ca-i este drag Soarele si ca vrea sa se duca la el acasa. ca imparatul imparatilor a poruncit sa ai si Maria ta un copil! In bucuria cea mare s-a trezit si a dus vestea asta si imparatului. Din apa a iesit . ca tot suisul are si coboris. o invoi sa porneasca la casa Soarelui. miine asa. ca daca n-ai copii. Intr-o noapte a visat imparateasa. si jalanie. de socoteai dumneata ca-i rai in casa ceea. ca nu-i si ea mama. Si cum a crescut fata mare. marita imparateasa. cind da norocul peste el. si noaptea. Si a trantit imparatul o cumatrie de s-a bucurat imparatia. ca (vedeti). de Legendele faunei 111 socoteai ca se prapadeste.

Baba intreaba unde se duce si ea ii spune gindul. muntii si padurile. Petre. Fata se prefacu in ciocirlie si de atunci hojma ia drumul catre soare. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-l mai cunosteai. Ion s-a potolit din fuga si a inceput sa-si caute fratele.. au plecat si ei in lume. intrebind din om in om. iaca le iese inainte un lup. . fa-l pasare ca sa nu se mai trudeasca atita. Mama sfintului Soare a iesit inaintea fetei. Acum il cauta pe toate drumurile si-l plinge.. care incorto au vazut cu ochii: Ion intr-o parte si Cucu intr-alta. care s-a indragit de ea.. fiindu-i mila de frumusetea ei care se irosea pe drumuri. saracii. si nu mai ajunge la el. ca sa-l gaseasca. Pe unul il chema Ion si pe altul Cucu. — Caut pe dragul meu. Cucu!. Mama sfintului Soare s-a suparat si mai tare pe ea si a blestemat-o. a ajuns inaintea curtilor sfintului Soare. a intrebat-o. care pastea niste giste.. cimpiile. — Fie-ti mila. caci pasare fiind. saracul!. Babei. degeaba! Cucu nicaieri. pe sfintul Soare.. Cind sa treaca printr-o padure. minioasa. ca ar fi miscat si pietrele: „Cucu!. Doamne. 112 Legende populare rominesti Pe innoptate. porneste suparata pe pamint si tacuta. ca de multa vreme de dorul si dragul lui am pornit de acasa si multumesc ca l-am gasit. — Doamne! Ce suferinta o fi pe copilul asta.. Si a cutreierat el o saptamina de zile drumurile.. poate l-o gasi mai repede... cata-l spre rasarit. Baietii se speriara si au luat-o la fuga. Cucu!“. a fermecat-o si a suit-o in inaltul cerului. ce cauta. se ascunde in niste tufe. Du-te incoace. ii tare chefoasa. din sat in sat. dar el tot nu se lasa si striga mereu: „Cucu! Cucu! Cucu!“ S-a intimplat ca intr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfintul Petre. dar cind o ajunge blestemul mamei soarelui. — Ce sa fie.. inainte de a o vedea fecioru-sau. Si de la o vreme. de se trudeste atita? Il vezi cum a slabit? Numai oasele-i de el. sa se prefaca intr-o pasarica. daca au vazut ca nu au cu ce sa traiasca. si pe un cimp a dat de o baba. Si a inceput Ion sa plinga cu lacrimi si sa-l strige cu glas asa de plingator. Si au mers ei cale lunga.. doar or gasi un trai mai bun. dar zadarnica i-a fost osteneala. Si iar a mers fata cale lunga. du-te-ncolo. Cind ciocirlia pleaca de jos spre soare. o zi intreaga. Cucu!.. — Fie cum zici tu. Petre! A avut si el un frate si l-a pierdut. de el si il usureaza. LEGENDA CUCULUI Erau odata doi frati ramasi de mici fara tata si fara mama. cit ai coace un ou.o fata frumoasa. spre apus. si. Fata ceea i-a facut un pod mare peste apa ceea si a trecut dincolo.

da baba: — Hai sa ne pornim. S-au dus baba si mosneagul inainte. care era vrajitor. si. Un mosneag si o baba aveau o fata frumoasa si s-au dus tustrei la secera. Mergea fata pe cararea aceea. de la inceputul primaverii si pina la Sfintu Petre. Eu iar am sa desfac drumul si ai sa vii. Eu de asta n-am aflat. Tocmai la anul va incepe iar. mergind pe drum. pe frate-sau. Odata niste imparati in vechime au avut un fecior. — Eu is cap de sarpe. sfir.. Povestea batrinesca zice ca e Ion. fratele Cucului. privighetoarea si turturica au fost oameni. caruia cine stie unde i-or fi zacind oasele. Da fata zice: — Eu mai stau sa mai secer oleaca pe racoare. De acolo. S-a-ntimplat. si asa va striga cit ii lumea.. s-a desfacut drumul in doua parti si s-a aratat o carare. si ea s-a impacat sa traiasca cu dinsul. S-a speriat si s-a rugat: — Da-mi macar un glas de om. Du-te tu. cucu“. La batrini am auzit-o. TURTURICA SI CUCUL Un timp cucul.. Si s-a aratat feciorul imparatului in chip de cap de sarpe si a grait blind la dinsa. ca i s-a facut dor de parinti. Ea a luat copiii si s-a dus. Cum a fost. Hai. indata copilul acela s-a prefacut intr-o pasare. Si baba: . nu s-a-ntimplat. azi nu mai este. dupa intimplarea cu lupul. da fetita a ramas in casa cu baba. — N-am sa ma sperii. si ea din urma se astupa inapoi.Si Dumnezeu facind niste semne cu mina. Cind s-a pornit si ea acasa. prin gradini si peste cimpuri tot strigind mereu: „Cucu! Cucu!“ Cucul.. Amu ei s-au plimbat prin gradina la tata-sau. ai sa bati de trei ori cu un toc de sarnici. ii zice sarpele. Si cinta „cucu! cucu!. ca ei au trait acolo vreo zece-cinisprezece ani de zile si ea a zis: — Haidem la tata. iar de atunci raguseste de atita strigat zadarnic. — Eu nu merg. pasarea cintatoare a gradinilor si a padurilor si numita asa dupa cintecul ei „cucu. Doamne! Si i-a raspuns un glas: — Da n-ai sa te sperii? — Nu. Iar povestea-i tot poveste. Da avea de-acum doi copii cu dinsul — o fata si un baiat. Au secerat ei pina in sara. Da el i-a spus: — Cind ai sa vii inapoi. in zbor spre padurea vecina. Sa se intoarca nu era unde. La copii am povestit-o! Legendele faunei 113 PRIVIGHETOAREA.

si a invatat douasprezece cintece minunate: suiera ca ciobanul. ca iti dau o pestelcuta. ce sa faca? — Matinca tu. cum ti s-a parut noaptea? — Cum sa mi se para. Vedeti. Ii spune baba mosneagului. mosneagul l-a taiat. turturica a adormit butuc si tocmai dinspre ziua s-a trezit la strigatul unui om. si sa asculte si care dintre ele va invata mai multe cintece. bat de trei ori cu tocul de sarnici in slodun si au intrat mosneagul si baba. sa nu ai cuibul tau. — Si pe unde o sa va duceti voi acasa? — Iaca o sa mergem si o sa batem cu un toc de sarnici si are sa se deschida un drum drept la tata. dar dumitale? — Si mie. Privighetoarea a vegheat toata vremea. sa cinti in toate glasurile. sa zbori din pom in pom. da tu sa nu spui nimanui.— Cine este tatal vostru? De ce n-a venit si el cu voi? Spune. te prefac in privighetoare. de cu sara si pina dimineata. Mama-sa spune: —Te blestem sa te faci cuc. asmuta ciinii. fara sa doarma. ma rog. tot ea mai harnica! — Ei. zice turturica. Amu. cind s-a dus ea cu copiii. Cind s-a aratat sarpele. s-a prefacut in cap de sarpe. Pe tine. da mosneagul se gindeste: — Hai sa-l ucid. Ia incepe dumneata intii! . care nu-si putea prinde calul: turrr! turrr! si daca a auzit ea asa. Se duce el. cum n-am mai fi vazut de cind am esit din ou. ian ascultati-o! Legendele faunei 115 Cind a prins a se inrosi geana rasaritului. ai vindut pe tata-tau pentru pestelcuta asta. aceea sa ia ramasagul. PRIVIGHETOAREA SI TURTURICA Apoi se zice ca privighetoarea s-a apucat la ramasag cu turturica: sa steie amindoua intr-o noapte de vara. Da dupa dinsul si baba. ii spune de-amu baiatului. numai iaca si turturica linga privighetoare. ii spune fetei. da eu ma voi preface in turturica si voi jeli barbatul. Fata ii spune: 114 Legende populare rominesti — Eu ti-oi spune. fiindca ai vindut pe tatal tau. Fata a inceput a plinge. da el ii vrajitor. De atunci turturica jeleste barbatul. n-a mai putut sa doarma si cu atita s-a ales dintr-o noapte intreaga. da sa vedem ce stim. Cum a dat sara. cumatrica. Ajungind. Tatal nostru e un fecior de imparat. cumatra? Frumoasa.

Si incepu privighetoarea a cinta ca acum de-a mai mare dragul s-o asculti. am adormit si m-am trezit tocmai la strigatul unui om care nu-si putea prinde calul si atita am invatat: turrr! turrr! Si a cistigat astfel ramasagul privighetoarea. si netezindu-si barba. dupa ce a crescut mare. lumea ne cunoaste! Imparatul. Si cum ajungeau la imparatul. ii ridea inima de bucurie si fala cea mare si rasucindu-si musteata. era varga lui Dumnezeu nu altceva! Toata tara si toate imparatiile de primprejur tremurau de frica lui. mai vestiti si mai frumosi feciori de imparati. 116 Legende populare rominesti Aceasta a fost adica asa. dupa cum a invatat: turrr! turrr! Vedeti. i se inchinau. mai frumos de cum sunt ceilalti oameni. peste noua tari si peste noua mari. rostindu-i niste cuvinte foarte alese. precumpanite. isteti si avuti. tatal copilei. indata alergara din toate partile cu fel de fel de daruri scumpe. ca de n-ar fi. ca sa nu-l vaza si nimanui nu-i poate opri sa-i placa. S-apoi. cum prinsera de veste cit de frumoasa si fermecatoare este fata cutarui imparat. care. chema pe fiica-sa la sine. ca faima despre frumusetea si gingasia acestei copile in scurt timp s-a latit. poate pricepe cu putina osteneala orice lucru. nu s-ar povesti. A fost odata un imparat foarte vestit si puternic. In fiecare noapte cinta. si buceagul dimprejur de atita maiestrie. cumatrita. daca-i place. A-nlemnit si turturica. dragii mosului. e cea dintii din partea cintecelor. cind omul e frumos. ca cine-i harnic. s-a facut asa de frumoasa si aratoasa. nu se poate ascunde de ochii lumii. cum merge vorba. ca s-o peteasca. caci frumusetea ei cea rara ne-a fermecat. Imparatul acesta avea o copila. avere-ai parte de sanatate si de o viata indelungata! Am venit la Maria ta sa-ti cerem domnita in casatorie. ca sa fi umblat lumea de-a lungul si de-a curmezisil. PRIVIGHETOAREA A fost odata ca niciodata. vazind ca au venit niste petitori asa de voinici. de care toti imparatii de primprejur se temeau. daca n-om putea cistiga! Si apoi. dulci si blinde: . turturica ii spuse: — Apoi eu. caci cind se supara sau se minia din te miri ce pricina. in semn ca sosirea oaspetilor ii este foarte placuta. pe cita vreme lenesul bate din buze. asa de placuta. iar turturica se culca si cind se lumineaza de ziua se trezeste si ea si prinde a cinta. Cei mai voinici. inima ne-a sagetat si toata fericirea noastra sta intr-un fir de par. lumea ne stie. Dupa ce termina. Din vremea aceea privighetoarea. frumosi. pentru o noapte de veghere. alta ca dinsa n-ai mai fi aflat. nici noi nu suntem oameni de respins si alungat afara! Suntem feciori de imparati avuti si puternici. ii sarutau mina si ziceau: — Inaltate imparate.

— Asculta, copila mea! Anii se strecoara pe nesimtite. Tu ai crescut acuma mare, ti-a sosit timpul maritatului. Iata aici un tinar voinic ca un fat-frumos, un fecior de imparat ca si mine te cere de nevasta, merge-vei dupa dinsul? Si astazi asa, mai dupa vreo citeva zile sau saptamini iara asa ii zise imparatul, in vreo citeva rinduri. Dar fata cind auzea aceasta, sta mai multe minute ca impietrita locului, apoi, incepind a plinge si a se ruga parintelui sau, zicea: — Tata, iarta-ma, dar eu nu pot sa ma marit dupa dinsul, caci... nu sunt inca de maritat... mai este inca vreme! Imparatul, de cite ori o intreba, crezind ca ceea ce ii spunea fiica-sa e adevarat, n-o silea, ci-i da buna pace, asteptind pina ce si-a mai lua seama. Dar n-a fost asa, cum isi inchipuia el. Fiica iubea de mult pe un tinar si din pricina aceluia pe toti feciorii de imparati citi
Legendele faunei 117

sosira si voira s-o ieie de nevasta ii respinse de-a rindul, zicind ca: ba unul nu-i place, ba altul e prea urit, ba ca altuia altceva ii lipseste.. Mai in scurt, fiecaruia ii afla cite o codita. Imparatul, in urma urmelor, vazind ca fiica sa pe toti petitorii ii respinge, se minie foc pe dinsa si intrebuinta toate mijloacele, ca sa afle care este gindul ei si din ce pricina nu poate sa se marite. Tinara domnita, se vede ca s-a priceput ce voieste sa faca tatal sau, de aceea pentru ca sa nu-i descopere secretul, cauta sa se intilneasca cu iubitul sau noaptea, jurindu-si unul altuia credinta pina la moarte. Intr-una din nopti, insa, petrecind asemenea toata noaptea in gradina imparateasca, colea, cind s-a revarsat de zori, luindu-si feciorul fericit ramas-bun de la iubita sa, ii zise: — Scumpa mea, acuma a sosit timpul ca sa ne despartim. Dar cum va trece ziua de astazi si va sosi noaptea, am sa vin si am sa te fur si atunci nimeni n-are sa ne pazeasca si vom pertece fara teama toata viata. Dar degeaba!.. nu e asa cum vrea omul. Imparatul dete de urma lor si porunci la toti curtenii, ca in noaptea urmatoare sa fie cu totii treji, doara vor pune mina pe inselatorul fiicei sale. Cine nu va asculta ceea ce le-a poruncit, acelui sa nu-i para rau, daca va fi pedepsit, cum n-a fost altul in lume. Curtenii n-asteptara sa li se mai spuna inca o data. Ei stiau destul de bine cine e imparatul si ce-i in stare sa faca, daca se minie. Fiecare s-a pus, deci, la locul sau si astepta cu nerabdare, doar vor putea pune mina pe inselator. Iata ca colea, pe cind incepuse a se amurgi bine, tinarul nostru, socotindu-se omul cel mai fericit din lume, s-apropia pe virful degetelor de curtea imparateasca, de locul unde stia el ca-l astepta iubi-

ta sa, voind sa o fure pe aceasta si, ducindu-se apoi cu dinsa, cine stie unde, in alta parte a imparatiei sau chiar in alta tara straina, acolo sa petreaca in liniste toata viata.
118 Legende populare rominesti

Dar s-a inselat foarte amar in asteptarile dorintelor sale, caci abia s-a apropiat de curtea imparateasca si curtenii, care stateau la pinda, prinzindu-l, il legara butuc si-l dusera dinaintea imparatului. Imparatul, cum il vazu, il cuprinse o minie asa de mare si inversunata, ca indata porunci sa-i taie capul. Si cum a poruncit, asa si s-a facut. Tinara domnita, cum a vazut aceasta, si-a pierdut mintile, ca nu stia singura pe ce lume-i de scirba si durerea cea mare. Si in aceasta stare se duse la o vrajitoare, careia ii istorisi toata intimplarea de la inceput si pina la sfirsit si la urma o ruga: —Draga mea vrajitoare, daca vrei sa faci cuiva vreun bine in lumea aceasta, apoi acel bine mi-l vei putea face numai mie si daca vrei sa capeti o plata buna, cum n-ai mai capatat de la nimeni altul pina acuma, apoi aceea vei capata-o numai de la mine, daca-mi vei asculta rugamintea si ma vei preface intr-o pasare. Vrajitoarea, cum sunt toate vrajitoarele, vazind ca i-a sosit norocul in casa, nu se lasa mult imbiata si rugata, ci luind niste unsori descintate si vrajite si ungind-o pe fata, apoi mai rostind niste cuvinte incurcate si neintelese, tinara domnita indata se prefacu intr-o pasaruica, care de atunci si pina in ziua de astazi a ramas tot pasaruica si cinta de la inserate si pina tirziu noaptea, iara dimineata, de cum se zoreste de ziua si pina ce rasare soarele, adica cam de pe timpul acela cind si-a luat iubitul sau ramas-bun de la dinsa si pe cind a avut de gind s-o fure. Si fiindca ea mai toata noaptea privegheaza, de aceea s-a numit privighetoare.
LEGENDA PRIVIGHETORILOR

Isus era copil mic, ca de cinci, sase ani. In apropiere de Nazaret, se facea in fiecare an un bilci mare, si toti nazarinenii mergeau acolo, sa-si cumpere cele trebuitoare. Fiind zi frumoasa, parintii lui Isus il luara si pe el la bilci.
Legendele faunei 119

Micul Isus nu mai putea de bucurie. Nu mai fusese niciodata la bilci si nu vazuse niciodata atita forfoteala de lume, atitia negustori si atitea lucruri frumoase. El se tinea intruna de parintii sai, caci foarte usor s-ar fi pierdut in zarva aceea a bilciului. Si umblind ei incoace si incolo prin imbulzeala aceea de lume, dupa tirguieli, ajunsera la satra unui olar, care venise la bilci cu toate oalele lui si cu alte lucruri de pamint, ca sa le vinda.

Si aici, pe cind parintii lui Isus alegeau si tirguiau, copilasul zari intr-un colt niste fluierase de pamint in forma de pasarele. El se furisa de linga parinti, se duse linga acele pasarele si incepu sa se joace cu ele. Le punea la gura, sufla in ele si nimeni nu baga de seama jocul lui. Dupa ce tirguira ce aveau de tirguit de la olarie, parintii lui Isus plecara, nebagind de seama ca fiul lor ramasese in acea pravalie. Tocmai mai tirziu vazura lipsa lui si se intoarsera sa-l caute. Da-i incoace, da-i incolo, copilul — nicaieri. Tot cautindu-l ei asa, numai ce ajunsera la olarie. Aci se adunase multime mare de oameni, care se minunau de un mic copilas. Peste tot s-auzea: — Ce copil minunat! Ce putere mare are! Trebuie sa fie Fiul-luiDumnezeu! Era Isus. El lua cite o pasarica de pamint din pravalia olarului. Cum sufla in ea, cum pasarica zbura din minusitele lui si se ducea pe ramurile unui salcim din apropiere, cintind atit de frumos, ca sta lumea incremenita si asculta. Vestea aceasta se raspindi in tot bilciul, ca fulgerul, si lumea se gramadea, valuri, valuri, spre pravalia olarului. Si cu totii graiau: — Cu adevarat Fiul-lui-Dumnezeu este acest copil minunat! Iar pasarelele din salcim zburau cintind frumos, si de atunci se zice ca s-au iscat pe pamint dragutele privighetori, cele pamintii la fulgi, dar cu viers dumnezeiesc.
120 Legende populare rominesti

MIERLA

Inainte vreme, cit de mult o fi de atunci nu se stie, traia undeva o vaduva saraca. Singurul ei sprijin era o fata harnicuta si foarte credincioasa. Duminicile si sarbatorile nu lipsea niciodata de la biserica, unde se ruga cu multa evlavie. Fata era vesela si nu se arata nemultumita de saracia lor. Ca sa-i treaca uritul, foarte des incepea fata vaduvei sa cinte. Si mai ales ii placea Mierlitei, ca asa se chema fata, sa fluiere. Intr-o zi, pleca mama Mierlitei de acasa sa colinde pe unde va putea in lume, ca sa agoniseasca cele trebuincioase. A mers ea asa mult, pe la unii si pe la altii, muncind din greu. De la un timp insa, intr-atit a slabit-o munca, ca s-a imbolnavit si Dumnezeu s-a indurat sa-i curme suferintele si s-o cheme la el, in lumea celor drepti. Biata Mierlita a asteptat in zadar sa se intoarca mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristete si o prevestire rea; i-a pierit toata veselia si placerea de-a cinta. A imbracat atunci o rochie neagra, a luat un bulgare mare de ceara si multe fire de tort si a plecat in lume sa-si caute mama.

Cind trecea pe linga o biserica, se oprea, rupea din bulgarul de ceara, sufla in ea pina o inmuia si indata o sucea cu minutele pe un fir de tort, pina facea o lumanarica, intra apoi in biserica, aprindea lumanarica la icoana Maicii Domnului si se ruga ca sa-i ajute sa-si afle mama. Asa a colindat fata in lume, pina cind a terminat ceara si firele de tort. Cind sedea in genunchi in fata icoanei, unde aprinsese cea din urma lumanarica, deodata, de pe icoana se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul in brate si prinde a zice: — Buna fetita, mama ta a plecat demult din lumea aceasta si este destul de fericita acolo unde este. Tu de acum inainte, ca sa nu mai suferi, te vei preface in pasarica, in pasarica vesela, asa cum erai inainte, cind traia mama ta! Cele spuse de Maica Domnului de indata se implinira si de atunci pina azi e mierla cu pene negre, ca neagra era rochia fetei, si cu piLegendele faunei 121

cioarele si ciocul galben ca de ceara, fiindca prea mult a suflat cu gura si a sucit ceara in miini, pentru luminari; iar prin cring si stufis, cauta de zor mincare si tot fluiera, ca sa n-o prinda uritul si tristetea.
CUM S-A FACUT PUPAZA

Cica a fost odata o fata frumoasa, cum pereche nu-i puteai gasi. Cum o chema, nimenea nu stie, caci e mult de atunci. Atita se stie numai, ca era frumoasa ca lumina soarelui si ca era unica la parinti. Acestia o iubeau asa de mult, ca niciodata nu-i ieseau din voie. Noaptea, dupa ce adormea, tatal si mama ceasuri intregi vegheau la capatiiul ei si varsau o lacrima de bucurie, ca le-a harazit Dumnezeu asa mindrete de fata. Dimineata, cum se scula, batrina mama ii punea in gura trei graunte de sare si apoi o spala cu apa, in care stinsese trei carbuni aprinsi, ca sa nu se deoache odorul ei. Iar fata crestea mereu. Si era voinica, rumena la obraji, zvelta, cu ochii negri si adinci ca adincul marii, cu parul lung, moale, galben si mai stralucitor decit aurul cel curat. Cind iesea din casa, soarele de rusine si de minie se rosea la fata, iar luna se ascundea dupa nouri. Toate celelalte fete din sat nu mai puteau de necaz, pentru ca toti flacaii numai la ea se uitau, numai calea ei ii atineau, numai pentru dinsa se prapadeau. Si se sileau si ele ca sa se faca frumoase si se spalau si se gateau toata ziua, dar nici pe departe nu o puteau ajunge pe dinsa. Si se dusese in toate partile vestea despre frumusetea ei si din toate colturile pamintului veneau feti-frumosi, mindri si bogati, ca sa-i ceara mina. Parintii nu se indurau sa o casatoreasca si sa se desparta de dinsa. — Atita avem si noi pe lume, ziceau dinsii, ea e lumina ochilor, ea este sprijinul batrinetilor, ea e bucuria si fericirea noastra. Fara de dinsa va fi vai si amar de noi, totul ni se va parea pustiu. Asa, ca sa

mai treaca putina vreme, ca tot ea este prea tinara si frageda.
122 Legende populare rominesti

Dar vorba ceea: cind iti vine norocul, sa nu-l alungi, caci pe urma nu stii ce ti se intimpla. Asa si cu parintii fetei celei frumoase. Intr-o buna dimineata, mama ei cazu bolnava greu. Luni intregi ea zacu culcata. Si adusera doftori vestiti si chemara babe care stiu de toate, decit nimeni nu putea sa-i gaseasca leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei ii era mai rau si slabea de se prapadea in toata fiinta. Plingea barbatul la capatiiul ei si fata se ruga cit e ziulica de mare, la icoana Maicii Domnului, ca sa se faca mama sanatoasa; decit Dumnezeu hotarise intr-altfel si hotaririle lui bietul om nu le poate schimba nici cu lacrimi, nici cu rugaciuni. Intr-o noapte, dupa miezul ei, cind cocosii cinta si duhurile rele pier de pe pamint, bolnava chema la sine fata ei iubita si pe barbatul cu care traise viata asa de fericita, ii imbratisa si-i saruta pentru cea din urma oara si apoi isi dete sufletul linistita si cu surisul pe buze. Trecu de atunci vreme multa, in care tatal fetei se plingea si se vaita mereu, ca e grea viata singura, fara femeie, ca el nu vrea sa prapadeasca asa frumusete de fata, ingrijind de toate ale casei si ca mai la urma tot o sa se marite ea intr-o zi si apoi cum o sa traiasca el singur? Si asa, ba ca-i una, ba ca-i alta, mosneagul intr-o zi se casatoreste de a doua oara si ia de sotie o femeie tinara si frumoasa, dar cu suflet de ciine si cu inima de piatra. Aceasta femeie era mai rea decit o baba vrajitoare, iar cind se infuria, se facea vinata la fata si ochii i se invirteau in cap, de gindeai ca-i iesita din iad, nu altceva. Apoi inca o pacoste. Adusese cu dinsa o fata, pe care o avusese de la barbatul dintii si pe cit de frumoasa era fata cealalta, pe atita fata ei era pocita si schiloada. „Mama-Padurilor“, ii ziceau toate fetele din sat si zau, nu era mai putin pocita decit „Mama-Padurilor“. Ce zile amare si ce viata ticaloasa, de acu inainte, pentru biata fata frumoasa! In loc de mingiierile dulci ale mamei, acu primea ocari; in loc de cuvinte bune, palme si batai; in loc de privirea parinteasca a mamei, ea intilnea ochii de serpoaica ai mamei vitrege. Tatal o iubea tot ca in trecut si varsa siroaie de lacrimi, cind isi vedea odorul plingind si oftind. Decit dinsul avea mare slabiciune
Legendele faunei 123

pentru nevasta-sa cea noua. Apoi ii era frica de dinsa, asa ca niciodata nu-i iesea din voie si cind ea se rastea, el, cu capul plecat, sta intr-un colt si nici un cuvint nu auzeai din gura lui. Iar femeia cea rea hotarise pieirea fetei. Nu mai putea de necaz vazind-o ca e asa de frumoasa, ca e asa harnica, asa de laudata si ceruta de toti, pe cind la fata ei nu se uita nimeni. — Stai ca-i vin eu de hac, zise dinsa.

mama cea vitrega tot nemultumita era si din lenesa si dobitoaca nu o mai scotea. tot ii gasea dinsa fel de fel de munci. o scula si o trimitea dupa munca cea mai grea si obositoare.pu. care o privise toata ziua. Cum ajunse. in cimpiile Nazaretului luminate de stralucitorul soare. din luna lui aprilie si pina la Sin-Petru. Soarele. oamenii mai tirziu o numira pupaza. inca necintati cocosii. Si din nou pune-te la munca si din nou freaca si invirteste si suceste. si a imbracat-o numai in zdrente. copilul dumnezeiesc se juca cu micii lui tovarasi. ca sa fug departe de casa asta. zise. Prefa-ma intr-o pasare. I-a scos hainele ei cele frumoase. pe care le aseza pe pamint cu aripile intinse. ca doar s-o faca alba. De unde nu. Fata isi facu curaj. cu apa din riulet si cu pamint din maluri. ba sa faca alta. Atunci. cind fata vazu ca nu facuse nici o isprava. cu ochii rosii si plini de lacrimi. obosita si prapadita de atita munca si alergatura. se opinti cit putu si incovoiata pina la pamint. Si din aceasta pricina. Ba sa care poveri de lemne din padure. nici un fir de lina nu se facuse alb. Iar dreptul Dumnezeu s-a indurat si i-a indeplinit rugamintea. pu. dar lina neagra tot neagra raminea. cind se intorcea seara acasa. De aceea a prefacut-o intr-o pasare. ca sa nu-i aud glasul si sa nu-i vad ochii. decit tu sa te duci la girla si pina diseara sa mi-o faci alba ca zapada. pu. plina de naduseli. Sacul era greu de tot. care o prindeau asa de bine. Asculta in toate sarmana de fata si totusi. Vezi ca lina dinauntru e neagra. care de care mai grele si fel de fel de pricini. el facea pasarele. sacul asta de lina. Apoi nici demincare nu-i dadea destula si nici nu o lasa sa doarma ca lumea. pu. se pregatea sa apuna dupa virful muntilor si sa se duca sa lumineze alte lumi. Isi sufleca minecile pina la coate. se duse cu el la girla. ce sa-i abata femeii cele rele: — Uite. sa stii ca e vai de pielea ta. pu“. dar lina cea neagra nici gind n-avea sa se faca alba. isi plinge mereu dorul inimii cintind: „pu. pu! Prea bunule Dumnezeu! Ai mila si de mine nenorocita si scapa-ma de atitea suferinte. ca sa o ocarasca si sa o bata. ci cu noaptea in cap. Si intr-o zi. nici sa se pieptene si sa se curate. ba sa spele rufele la girla. ca sa scap de femeia aceasta. pu . cu miinile lui de bunatate si iubire. isi prinse si poala in briu si ceasuri intregi tot freca si tot spala si tot curata. NASTEREA RINDUNELEI In tara Iudeei. Si lui i se induiosase inima de atitea necazuri ce avea biata fata. ba sa faca asta.Si nu o lasa sa se spele. Un fariseu trecu: . inalta spre cer bratele sale cele albe si rotunde si incepu sa roage asa: — Pu. care. se porni pe munca si incepu sa spele mereu lina care era neagra ca carbunele. 124 Legende populare rominesti deznadajduita.

iubite. aprindea lampa si. ori intrind in razboi. Cind se crapa de ziua. sa se scalde si. Maestrul era sa moara. Tot in caminul acela isi aveau si parintii lor locuinta. spre a-si adaposti familia. Ele traiau libere. adica singura. cind copilul dumnezeiesc devenise barbat si mergea catre Golgota. erau lenese. facea focul si punea de mincare. Multa vreme dupa asta. se apuca de dereticat. au inceput sa i-o coaca. RINDUNICA A fost odata o fata frumoasa si tare vrednica. de nu puteau sa stea in rind cu ea. vrind s-o omoare si za zica apoi . luind cusatura in mina. prietenul ei. respectate. barbatul intotdeauna primenit si masa masa. cind au fost in marginea apei. Intr-un suprem strigat. Rindunelele erau nascute. isi zidira cuiburile. ca sa-ti calcam si noi pe urme cu vrednicia. cum nu se gasea alta pe lume. dindu-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic. Nu mai puteau de necaz cind le certau barbatii ori soacra. care se tintuiau pe augusta frunte. pasarelele de pamint prinsera viata si zburara. cumnatica. din care pricina ii ziceau in ris Rindunica. care mai avea doi frati insurati si sedeau cu totii intr-o casa. din care erau facute ele. fiecare in odaita lui. Venindu-i vremea sa se marite. cele doua i-au zis: — Ia stai. unica-n rind cu ea. prezenta lor aducea noroc. Au mers intr-o zi tustrele la girla. rastignitul isi dete sufletul. Rinduneaua alegea locuinta omului. aducea apa. iar alta a inceput s-o intepe la git cu foarfecele din cusatura. ce faci acolo in ziua asta? Si cu piciorul lui voi sa sfarime pasarelele. incepea sa cinte. cea mica insa se destepta cu noaptea-n cap. Au prins-o si una o tinea de picioare. zise el. pasarelele plinsera si aripile lor luara mantaua de doliu. cu rost si mai devreme pusa decit la cumnatele ei. sarmanele pasarele desperate il urmara. rindunelele Legendele faunei 125 smulsera cu micile lor ciocuri spinii din coroana. Cu aripile lor cenusii. una cite una. Cerul se tulbura. pe fata sa palida. Trecura ceasuri. Daca au vazut ele una ca asta. Casa ii era casa curata. se sculau tirziu de tot si nu lucrau nimica toata peste zi.— Copil al pacatului. dar cind Isus lovi cu micile lui palme. pe tot lungul drumului. scotind. sa-ti taiem nitel din par si sa ne afumam cu el. a luat de barbat pe un fecior din alt sat. care tineau pe fratii cei mari. pe care de atunci n-au parasit-o. In toate le-ntrecea. strigatele lor de durere. amestecindu-se cu lacrimile lui. ele zburara pe acoperis si din acel pamint. Atunci. Nurorile lor cele doua. un siroi de singe curgea.

ca s-a inecat.
126 Legende populare rominesti

Maica Domnului, vazind toate acestea si nevrind s-o lase de batjocura lor, a prefacut-o intr-o pasare, care a zburat pe luciul apei si s-a ridicat apoi in inaltul cerului. Cum una din cumnate o tinea de picioare, cind si-a luat vint sa zboare, a apucat-o de coada si a ramas cu mijlocul ei in mina. Intorcindu-se acasa, au spus, prefacindu-se ca pling, ca cumnata lor s-a inecat. Iar pasarea, zburind, s-a dus multa vreme unde au dus-o ochii, trecind mereu munti si ape, nemaicatind indarat. Era alba la fulgi, asa cum ii era camasa de pe ea cind sta pe marginea girlei; a ramas insa cu o pata rosie la git, din pricina picaturilor de singe ce incepusera sa tisneasca, cind au intepat-o cumnatele ei, cu coada ca o furca scobita la mijloc, din partea penelor smulse. Si astfel s-a deprins sa zboare lin pe luciul apei, sa se ridice deodata in vazduh si sa se duca in largul lui ca o sageata. Ajungind si iernind ea intr-o tara departata, pe la mijlocul primaverii, cind incolteste iarba, a prins-o dorul de meleagurile unde a trait si, luind-o indarat, a venit la locul ei de odinioara, facindu-si cuib sub streasina inalta, sa vada ce si cum mai e pe-acolo. Se scula ca de obicei cu noaptea-n cap si ciripea ca si mai inainte, desteptind pe toti ai casei. Cumnatele, cum au vazut-o, au sfeclit-o si si-au zis: „Sa stii ca asta e Rindunica, cumnata noastra“. Turbau de necaz si au pus gind rau, blestemind-o intruna. Barbatul ei a banuit ca acesta o fi sufletul nevestei lui dragi si-i cocolea cuibul, dind porunca sa nu care cumva sa-l strice cineva. Una din cumnate insa, intr-o zi, cind era singura acasa, a luat o prajina si l-a stricat, spargindu-i ousoarele. I s-a uscat insa pe loc mina dreapta din cot si, soptind ici-colo intimplarea, au aflat-o toti. Rindunica si-a facut atunci alt cuib in podul casei si, cirip-cirip, toata vericica da tircoale-n jurul ei. Intr-o zi, cumnata cealalta, suindu-se-n pod, a prins rindunica, cu pui, si a aruncat-o pe cosul vetrei, tocmai cind iesea fumul mai gros pe el. Credea c-are sa arda si o sa scape astfel de ea.
Legendele faunei 127

A scuturat insa din coada rindunica si a inceput, din atita apa strinsa-n zborul saltaret pe luciul riurilor, sa curga picaturi multe, ce-au stins pe loc focul. Si n-a fost cu nimic vatamata; s-a innegrit doar si ea, si puisorii de funingine si asa a ramas la culoare. Si-a adunat apoi din nou puisorii, si-a facut cuib intr-un colt al odaii barbatului ei, sa fie tot mai aproape de ce-i era drag. Din clipa aceea, cumnata cea dusmanoasa a ramas insa gingava. De-atunci s-a

inradacinat credinta in oameni, ca i se suceste mina din cot si se usuca, cui strica un cuib de rindunica, iar cine incearca s-o omoare, ori sa-i omoare puii, isi pierde graiul.
RINDUNICA SI SOARELE

Avea un om trei fete si o herghelie de cai. Tatal lor zice: — Cind as avea un baiat, da el s-ar duce si-ar paste caii acestia, da asa fetele nu mai pot nimica! Da cea mare spune: — Ma duc eu, tata! — Hei, ai mai paste tu caii! — Ii pasc, tata! I-a facut straie barbatesti si i-a dat pusca; si ea a pornit cu caii sa-i pasca. Tata-sau s-a prefacut intr-un lup si s-a ascuns sub pod. Cind a ajuns ea la pod, da si tata-sau face: Hoa! la dinsa. Da ea: — Of, ma tem, iaca lupu! Se intoarce inapoi si aduce herghelia. Da cea mijlocie zice: — Ma duc eu, tata! — Hai, du-te! Se duce ea, acea mijlocie. Tata-sau se face iar un lup si iar la dinsa: Hoa! Ea se sperie si se intoarce cu caii acasa. Acea mica zice: — Ma duc eu, tata, cu herghelia! — Hei, dragul tatei, n-a pascut-o cea mare, nici cea mijlocie, si ii paste-o tocmai tu?
128 Legende populare rominesti

— Ma duc! — Du-te! Dumnezeu sa-ti ajute! S-a pornit ea. Tata-sau — iar la pod. Ea merge si tata-sau iar la dinsa: Hoa! Da ea: — Care-i acela? L-a intrebat pina in trei ori. Ea era nazdravana. A treia oara a vrut sa deie cu pusca in tata-sau. — Stai, draga tatei, ca-s eu! S-a pornit mai departe. I-a pascut ea trei ani de zile, pina a ajuns pe locul soarelui. Sedea acolo cu caii; iata ca vine sfintul Soare si zice: — Haide, mai vere, la mine si te-oi ospata cu oleaca de bors, ca de cind estu tu dus de acasa ti-a fi fiind a minca de bors! El l-a chemat sa-l afle, ii fata ori barbat. S-au dus, au stat la masa, au mincat amindoi. Ea s-a intors la cai. Da el a vorbit cu mama lui: — Mama, tare mi-ar placea. Cind as sti ca ii fata, eu as lua-o! Da mama-sa a facut: — Ia desara sa o poftesti sa se culce cu tine. Va veti culca amindoi pe un capatii si eu ti-oi pune o stibla de busuioc sub cap si una lui. Da catelusa a ascultat, ca ea si cu catelusa porni la drum. Se duce

la fata si spune asa: — Fata frumoasa, iaca feciorul Soare vrea sa te ispiteasca, se te vada, daca esti fata ori barbat. Te-a chema desara sa te culci la dinsul si vor pune cite o stibla de busuioc la amindoi. Da eu m-oi tavali toata noaptea pe stibla ta si a fi vesteda ca si a lui. Atunci nu te-a pricepe ca esti fata. S-a tavalit catelusa toata noaptea pe stibla ei. Cind s-a sculat mama-sa si s-a dus si le-a vazut: cum era a lui si a ei, ii zice: — Hei, dragul mamei, nu-i fata, ii tot flacau! Da el face: — Hei, mama, ba chiar ii fata, asa-mi spune inima mea! — Dragul mamei, daca socoti ca-i fata, iaca vine ziua cea de tirg si te du la tirg cu dinsa: „Haide, mai vere, si te-i plimba cu mine“. Si-l vei duce la straiele cele barbatesti si ea, daca a fi, mamei, fata, o sa
Legendele faunei 129

zica asa: „Ce m-ai adus, mai vere, la straiele acestea barbatesti, haide si ma duce la straie femeiesti, mie acelea imi trebuie“. Da catelusa a ascultat si s-a dus si i-a spus: — Fata frumoasa, o sa te duca la Bebei (Volintir, tirg in judetul Cetatea Alba) si o sa te ispiteasca. O sa te duca la straie fetesti, da tu dupa inima ta ti-i drag dupa dinsele; da sa taci, sa zici asa: „Du-ma mai bine la straie barbatesti, ca nu-mi trebuie de acestea!“ A dus-o el la Bebei. El iara se mihneste, ca n-o putut s-o afle ca-i fata. S-a pornit inapoi acasa, a venit iara la herghelie. El se duce si zice: — Hei, mama, chiar ii fata! Da catelusa ii spune ei: — El o sa te imbie sa te scalzi. Da eu m-oi face un lup si m-oi baga in herghelia ta. Da tu sa zici asa: „Intra dumneata intii ca eu nu stiu locurile“. S-a sculat dimineata si s-a dus la scaldat. El s-a dezbracat si a intrat in apa si astepta si pe ea. Da ea s-a dezbracat la jumatate si catelusa s-a facut un lup s-a dat in herghelia ei. Ea s-a imbracat si s-a dus la herghelia ei. S-a pornit la casa ei la parinti, ca de trei ani nu-i mai vazuse. Parintii gindeau ca s-a prapadit. Ea a ajuns acasa si a dat herghelia in ograda lor. Cind a ajuns ea in poarta casei, sfintul Soare a facut un leagan de matase. S-au suit fetele sa le deie. Se dau si se coborau. Lor nu le facuse nimica. Da ea cind s-a suit, Soarele a ridicat-o in sus, a luat-o. Mama-sa a plins si a zis asa: — Hei, dragul mamei, de trei zile de cind ai venit, eu cu tine n-am grait! Da fetei i s-a parut ca mama-sa i-a zis trei ani de zile sa nu graiasca. Cind a adus-o acolo, ea mai frumoasa nici nu mai putea sa fie in lume. Daca era muta, nu graia. Da Soarele cu ma-sa se vaicarea: — Ce sa facem noi cu dinsa? S-o mintuim, noua muta nu ne tre-

buie. Hai si om trimite-o la baba Colta sa ceara sita, sa facem nunta! Fata s-a pornit la baba Colta. S-a dus la Sfinta Vineri: — Matusica, nu stii unde-i casa babei Colta? Da ea i-a spus:
130 Legende populare rominesti

— Ia, ia, se vede de acolea, du-te, ca mai sunt doua case si a treia ii a ei. Na-ti un prosop, ca ti-a trebui vreodata! S-a dus la Sfinta Simbata s-o intrebe. Tot asa: — Nu stii, unde-i casa babei Colta? I-a spus: — Du-te la Sfinta Duminica si ii casa ei linga dinsa. Na-ti o perie ca ti-a trebui vreodata, stringe-o. S-a dus la Sfinta Duminica. Sfinta Duminica a zis asa: — Hei, copila, te-a trimis sa te manince. Da iacata-o casa ei. Na-ti cutia asta. S-o stringi, ca ti-a trebui. Ea a ajuns la bordeiul babei Colta. Baba Colta sedea si se uita la fereastra. Da ea zice: — Asta-i casa babei Colta? — Asta, poftim in casa! Ea a intrat in casa. Baba Colta a zis: — Stai pe laita, ca eu ma duc sa aduc sita din ceea casa si ti-oi da-o. Da un soarece iese: — Tiu, tiu, fata frumoasa, ia sita si pe usa, ca baba Colta isi ascute dintii pe oglinda sa te manince! Da ea sede si graieste: — Ce, mai soarece, mai, graiesti tu degeaba! El zice: — Ia sita si pe usa! Ea ia sita si pe usa. Si porneste. Baba Colta o ia din urma si dupa dinsa, cit pe ce s-o ajunga. Da fata zvirle peria. Se face o padure. Da ea roade, roade. A ros-o si a mintuit-o si iara dupa dinsa. Ea zvirle cutia. Se face o scala de piatra. Ea roade si piatra si dupa dinsa! Da ea zvirle prosopul. Se face o apa mare. Da ea sorbeste apa, sorbeste! Pina a mintuit de sorbit apa, a ajuns si ea acasa la Soare. Da el era mire cu alta. El jupuia un miel la gura cuptorului si-i erau pline miinile de singe. Da ea zice: — Na-va sita, ca v-am adus-o sa facem nunta!
Legendele faunei 131

El cind a vazut-o ca a grait, a apucat-o de git sa o sarute. N-a mai dovedit sa spele miinile. Da ea s-a facut o rindunica. Da daca a vazut ca s-a facut rindunica, da cu cutitul s-o taie. Da ea a zburat pe hogeac afara. Cind a dat cu cutitul, a ajuns-o peste coada. De atunci rindunelele au gusa rosie si coada taiata.

JERTFA RINDUNICII

Isus fusese rastignit si se lupta cu moartea. Din ranile facute de piroane, singele se scurgea mereu. Nu scotea nici un geamat de durere. Doar intr-un tirziu ceru, ars de sete: „Apa! „Apa! „ Un paznic ii intinse un burete muiat in fiere de otet. Isus, nestiind, gusta, dar numaidecit isi feri gura, cu sila. Setea il chinui apoi tot mai amarnic. Trupul ii ardea, gura ii era uscata. Dar nu mai ceru apa. Iata insa ca, deasupra capului, auzi un filfiit de aripi. O rindunica veni ca o sageata si, pe buzele lui fierbinti, lasa sa-i cada din cioc o picatura de apa, ca un bob de roua. Un paznic o vazu si slobozi o sageata dupa ea, dar n-o nimeri. Peste citeva clipe, rindunica veni din nou si-i mai aduse inca un strop de apa. A doua sageata suiera tot mai aproape, dar nici aceasta n-o lovi. Mintuitorul o vazu si-l durea inima la gindul ca pasarica ar putea fi ucisa. I-ar fi strigat sa nu mai vina, dar nu putea. Si rindunica veni a treia oara, dar, de rindul acesta, sageata ii strapunsese pieptul alb si curat. Lacrimi multe, de mila, se scursera din ochii Mintuitorului; vazind-o cum isi da sufletul, sopti: — Prin jertfa ta esti sfinta. Binecuvintata sa fii, pasarica. De atunci, rindunelele sunt socotite ca niste pasari sfinte. E mare pacat ca cineva sa le strice cuiburile, ori sa le ia puisorii. Si nimeni n-are curaj sa le faca vreun rau, nici chiar copiii cei mai fara inima.
132 Legende populare rominesti

LEGENDA VRABIEI

Se zice, ca la inceput, penele vrabiei fusesera zugravite de Dumnezeu, cu o culoare neagra-roscata. Ei nu i-a placut acest vesmint, dar n-a indraznit sa cirteasca in fata Celui Atotputernic. Se intoarse in lumea pasarilor, asa cum era. Dar cinteza, n-avea de lucru, incepu s-o necajeasca: — Nu mai face pe suparata, ca n-ai de ce. Prea-Maritul ti-a dat o haina dupa inima! Atit i-a trebuit vrabiei! Numaidecit i-a sarit tandara si, zburlita de furie, s-a napustit asupra cintezei cu galagie mare. Ba a si lovit-o de citeva ori cu ciocul in cap, de i-a ridicat fulgii tugui. Dumnezeu, care vede si stie tot, a chemat pe impricinate la judecata. Cinteza povesti intimplarea, de-a fir a par. Vrabia se zbirlea si o intrerupea la fiecare cuvint. Stapinul lumii asculta cu rabdare. Cind a incetat sfada, el a intrebat: — E adevarat, vrabiuto, ca nu esti multumita de vesmintul ce ti-am dat? Vrabia raspunse cam cu jumatate de glas:

cind acesta a fost tinar... decit numai atunci.. Doamne! Asteptam si eu unul mai frumos! Dumnezeu... raspunse zicind: — Iata ca ma duc. a-i putrezi inima de la radacina. cine stie cind va mai fi fost si aceea. nu vezi cit sunt de tinar. caci doar padurea e destul de mare si de larga. ca padurea era destul de mare. a ajuns de noua sute de ani. Dar mult a trebuit ea sa astepte pina la moartea stejarelului. impestritate cu negru si rosu. Cind a ajuns acuma stejarelul de noua sute de ani.— D. vazind-o ca e si obraznica pe linga toate. Dar . caci fiecare stejar traieste noua sute de ani. si anume trei sute de ani creste neintrerupt.. a rasarit in mijlocul unei paduri un stejarel. ai unde sedea cit iti va placea. a se usca asa. demult.. care se aflau in jurul sau. a se gauri pe dinauntru. Nu e destula padure imprejurul meu?. Stejarelul. vei trai cit lumea si ca tine nu va mai fi altul!. care incepu a creste pe-ncetisorul si a privi cu dragoste la ceilalti stejari de toata mina. vine o vrabie si se asaza pe dindsul. cum m-ai batjocorit degeaba.. decit pe mine?. ca atunci cind ajunge de noua sute de ani. Dar cenusa se lipise de ele si de aceea si azi au culoarea cenusie.. cind voi fi eu pe patul mortii. precum ai zis! Vrabia a zburat si s-a dus. Si vrabia noastra a trebuit sa astepte pina ce stejarelul pe care s-a pus ea.. simtindu-se foarte atinsa prin cuvintele acestea ale stejarului. nu mult dupa ce a rasarit stejarelul acesta. VRABIILE TRAIESC MULT Demult. zbura pe un pom si incepu sa-si curete penele. vazind aceasta obraznicie din partea vrabiei.. s-a dus vrabia la dinsul si i-a zis: — Ti-aduci aminte cind erai tinar si m-am asezat pe tine. prin trei sute incepe a da inapoi. Legendele faunei 133 Iata insa ca. du-te si mai degraba sa nu vii. de crud si de slab. De atunci a ramas cinteza cu mot si vrabia cu pene cenusii. Vrabia iesi de acolo..Ia du-te de-aici si asaza-te pe alt copac. cum zici tu. trei sute de ani sta locului si se odihneste. macar ca avea unde se aseza si-n alt loc. n-ai avut tu nicaieri in alt loc unde te aseza.. Vrabia. Tu ai cugetat atunci ca daca te vei face mare. se risipeste cu totul. o prinse de coada si o arunca intr-o lada cu cenusa. dar voi veni la tine cind vei fi pe patul mortii si atunci va trebui sa-mi dai seama pentru toate cuvintele tale de astazi! — Bine! Bine! raspunse stejarelul. degebuta?. iara de la sase sute de ani inainte.. se minie foc pe dinsa si-i zise: — Mai vrabie! Nu vezi tu ca eu abia acuma de vro citeva zile am rasarit.

sluga rea si mincinoasa! Pentru aceasta neascultare si minciuna. daca nici oamenii. se umfla cu raspunsul: — Da. cum ii tiganca. Sfinta Duminica. ca atunci cind se va intoarce ea de la biserica. iara eu tot traiesc si tot asa sunt. Si vrabiile. CIOARA Pe vremea cind Sfinta Duminica traia pe pamint. Intr-o zi. da. zbura si se tot duse.. miine asa. De-atunci. cind sunt foarte batrine. si.. da. intreba de la usa: — Gata mincarea? Facutu-o-ai cum ti-am zis? Servitoarea de colo. multa vreme trebuie sa mai fie si de atunci. insa forma lor tot de vrabie ramine. inghiti ciorba toata din lingura.iata ca acum te-ai risipit si eu ma scald in colbul tau!. ori de cite ori intreba Sfinta: „Ai facut cutare treaba?“. de cind s-a intimplat aceasta. nici mitele si nici ulii nu le prind si le omoara. cu pene negre-cenusii cum . da. ca sa guste mincarea. ca tocmai servitoarea Sfintei sa fie tiganca. te-ai facut iarasi mic. Dar dracul stie de cindu-i! care se zice despre oamenii cei mici de statura. traiesc cu sutele de ani.. dar vai! mincarea ardea grozav si intr-atit se necaji Sfinta de arsura ce a suferit. ii spune servitoarei ca sa-i faca mincare si s-o potriveasca asa de bine. ci numai treaba voia sa-i faca. vrabiile.“ iar lucrurile nu se prea faceau cum trebuie. de unde se vede apoi ca vine si zicala cea foarte raspindita printre romini: Vrabia e pui. Tu din mare ce-ai fost. cum am fost si atuncea! 134 Legende populare rominesti Asa a zis vrabia. ca o blestema cu foc pe tiganca: — Piei din fata mea. a gasit una. ca sa-i ingrijeasca casa.. capata pene albe. Cautind ea servitoare incoace si incolo. dupa ce s-a scaldat in cenusa stejarului.da. bucuroasa. Sfinta Duminica n-a tinut seama de asta. ea raspundea in fundul gitlejului: „Da . da da! Legendele faunei 135 Sfinta Duminica.. traiesc mai mult decit orisicare alta pasare. sa te prefaci in pasare urita si alungata de lume! Si indata se prefacu tiganca in cioara. Zis si facut. dar nici prea calda. a avut nevoie de o servitoare. Cum era flaminda. insa mari de ani. tiganca cu „Da. Sfinta Duminica se alegea cu intrebatul. sa fie mincarea gata. ia lingura cea mare. nici prea rece. da da . buna de gura si nu cu tragere de inima la lucru. Se duse Sfinta Duminica la biserica si cind se intoarse. Cum se intimpla insa. da!“ Azi asa. Dar tiganca. inainte de a pleca la biserica.

care aduce aminte tot de moarte. Domnul Isus. CORBUL Corbul cel negru. Si au lucrat asa pasarile in buna intelegere si au ispravit lucrul cu . Numai o nesocotinta a lui a facut ca sa-si piarda si glasul. ca de la acea nesocotinta a lui. numai gaia n-a voit sa-l primeasca.“ nu putu zice decit: „cra. foarte demult. dar in loc de alb-galbui cum era inainte. Asa s-a intimplat. rindunica se invirtea imprejurul lui si filfiia usor din aripi. Abia atunci isi dadu seama bietul corb de blestemul ce cazuse peste el. Nu tot asa a facut corbul.este si acum. vara insetau toate vietatile de pe pamint. ca sa faca vint si astfel sa-i mai usureze chinurile. cind se vazu cu asa podoaba intunecoasa. da. cra. se vazu negru cum ii pacura. zbura pe virful unui copac inalt. cum era. chiar asa cioara. Si lucrau cu sirguinta. da. ca sa-si sape cu ciocul o groapa mare. ca in loc de a cinta. vru sa 136 Legende populare rominesti dea drumul la un cintec de durere. Si s-a intimplat ca au primit toate pasarile sfatul imparatului. si culoarea mindra a penelor. Penele lui erau de culoare alb-galbui si glasul ii era mai frumos. unde sa se adune apa pentru vreme de ispita. cind baga de seama. ca erau cu milioanele. El se rotea pe deasupra si isi schimonosea glasul prin croncaneli urite. ba se zice ca chiar putea cinta. a suspinat adinc si l-a blestemat pe corb. S-a facut atunci intuneric mare. Cind cutremurul a incetat si s-a facut iarasi lumina. cra!“ si cu astfel de glas a ramas cioara pina in ziua de azi. Credea el ca prin aceasta arata Mintuitorului ca e trist si amarit. pe cind nu erau atitea izvoare. Speriat. GAIA Demult. indurerat de pacatele grele ale celor care l-au rastignit si suparat ca nici corbul nu-l lasa sa moara in liniste. Nu mica ii fu spaima si de data aceasta. Insa ea. de nelegiuirea oamenilor. cra. Mirat peste masura si intristat amar. acesta a chemat sfat. Pamintul s-a cutremurat si izvoarele au secat. nu poate decit sa scoata niste croncaneli ragusite. Dupa ce si-au ales pasarile imparatul. s-a desteptat si corbul. Cind Domnul nostru Isus Hristos era rastignit pe cruce si indura chinuri groaznice. si aveau spor la lucru. Biserica s-a crapat in doua si spaima mare a cuprins pe oameni. s-au pus ziua si noaptea pe lucru. dar in loc de: „da. Si daca s-a hotarit. da. tot mai incerca sa raspunda stapinei cu raspunsul ei de totdeauna. una mai mult decit alta. Corbul a cazut ametit in fundul unei vai adinci. n-a fost de la inceput atit de urit. a ramas corbul pina azi cu pene negre si cu croncanit urit.

ca de boala cea rea. Lui fiindu-i tare frica. cu timpul. ci te vei schimba in . vazindu-i. el cind ii trebuia ceva.mare bucurie. Se innoptase. ca sa inghita un strop de apa. Citeodata. numai sa nu fie ocarit si batut. incepu a se ruga lui Dumnezeu sa-l schimbe intr-o pasare. iar ea se suie pina-n vinataie si de acolo. dar era prea tirziu. dar n-a gasit nimic. cunoscu ca a gresit si cobori fata la pamint. A alergat fuga in dreapta. Legendele faunei 137 LEGENDA HUHUREZULUI Povestea spune ca era odata demult un boier foarte rau. Fiindca stia pe boier ca e rau. vitele au strechiat. ii asculta rugamintea. dar atunci sarmana o pateste amar. de o zaresc celelalte pasari. Dumnezeu apropiindu-se de cioban. un voinic si frumos cioban la oi. incepu a chiui: „Huhuuu! Huhuuu!“ Si de atunci in fiecare noapte cind cauta vacile. mai bine rabda. Se zice. si de aceea se duse impreuna cu Sfintul Petru la stina ciobanului. care are grija de toate. cum sedeau neadapate. avu grija si de oile acelea. il numira huhurez si asa i-a ramas numele si pina in ziua de azi. in stinga. Si daca a plouat. lupii incepusera a urla. incepe sa chiuie: „Huhuuu! Huhuuu!“ de rasuna padurea. zbierind de sete. Era intuneric. Vazindu-se pasare. cind i se intimpla de se ratacea vreo vita. dar el tot alerga mereu. Dumnezeu. LEGENDA VULTANULUI Se spune ca pasarea numita vultanul ar fi fost pe vremuri. cu glasul ei ragusit. o cauta toata noaptea pina o gasea. Bunul Dumnezeu. El avea ca argat la vaci un baiat foarte cuminte si rusinos. cere mereu ploaie de la bunul Dumnezeu. din ce in ce mai lungi si mai late. incepu a cauta din nou vacile si ca sa nu-i fie urit. Oamenii. Acesta. caci avea in seama multe. nu! De aceea. incit toti i se fereau din cale. Si acum au toate vietatile apa in indestulare. numai gaia. vara cind e seceta mare. Nemaiavind putere. s-a umplut balta cu apa si asa nu mai duceau lipsa de apa. auzindu-l. de demult. hainele erau numai zdrente. cind ciobanul nu a mai dat apa oilor. Era o zi calduroasa de vara. vedem gaia coborindu-se pe la riuri. cazu intr-un tirziu jos de atita oboseala. fugind toate prin padure. ca o iau dinainte. picioarele i se facuse numai singe. vazindu-l asa de necajit. Intr-o zi calduroasa de vara. caci ea numai cind ploua poate sa-si astimpere setea ei cea infocata. din aceasta balta s-au format riurile. il blestema zicindu-i: 138 Legende populare rominesti — De astazi inainte nu vei mai fi cioban la oi.

De-atunci a ramas broasca cu troaca. ca nu avea dupa ce bea apa si mai era si singura cuc. se baga sub o troaca de cernut faina si tacu acolo chitic. iar Dumnezeu. Mersera si batura la usa morii. au intrat in moara si. cumatra. s-a stirnit o furtuna turbata. Peste noapte. bocindu-se cit ii lua gura. — Haide sa minem aici la moara. sa ramina cu troaca in spinare. pe unde sunt smircuri si valugi jilave. ii mai trebuia cenusa din Legendele faunei 139 care sa faca lesia. uitindu-te de sus la ele. cind deodata ii iese in cale un soricut. ii spuse soricelul. soricut. S-a dus la padure si. asta si asta. BROASCA CU TROACA Dumnezeu si cu Sfintul Petre mergeau odata pe un drum de tara. — Iaca. cumatra? Spune-mi durerea dumitale si poate ca iti voi putea ajuta cu ceva. ce sa am. jelindu-si starea de mai inainte. nevazind pe nimeni. n-au sa ma vada.“ Asa chiar s-a intimplat. au inchis usa la loc si-au plecat mai departe. ciobanul acela s-a schimbat in pasare. A mers ea cit a mers plingind pe carare.. care pe toate le stia. si asa. CUM AU VENIT SERPII PE LUME A fost odata o femeie asa de lipsita. vultanul. dupa ce a adunat vreascuri. Cind femeia s-a dus a doua zi de dimineata sa-si ia cenusa.pasare si vei jeli mereu oile tale. S-a intors acasa. S-a hotarit s-o lase in padure si sa vina a doua zi de dimineata s-o ia. ca n-ai stiut sa le ingrijesti la timp. — Asta-i boala de leac. De atunci. care a tinut citeva ceasuri. Ea muncea din rasputeri sa-si agoniseasca piinea de toate zilele. ii apuca noaptea pe linga o moara. si si-a spus tot pasul din fir in par. spuza fiind aprinsa. . „Daca intimplator intra aici drumetii ceia. au sa-si ia talpasita si-au sa se duca la alta casa. a blestamat-o pe morarita cea rea la inima. Si asa a si ramas. iar dupa aceea a cazut o ploaie torentiala. Intr-una din zile. zise Sfintul Petre. dar morarita care era acasa si care nu dorea sa-i primeasca pe oaspeti. n-a putut-o lua acasa. — Hai! ii raspunse Dumnezeu. le-a dat foc. n-a mai gasit nici praf din ea. s-a facut seara si. care ii grai astfel: — De ce tot bocesti pina intr-atita. vietatea aceea care traieste tot pe malurile apelor mari.. in papurisul carora se si adaposteste si se ascunde atunci cind aude vreun zgomot. care se roteste prin aer. Doamne. Pina ce au ars lemnele. s-a apucat sa-si faca sapun si dupa ce a facut rost de grasime si celelalte. si nevazindu-ma.

cind ii povesti pasul imparatului. tocmai asa i s-a intimplat si cind femeia a ales pe cea mai urita lada. buna plata iti va da. plin de rani si murdar. Cind femeia a sosit la imparat. Ranile i s-au vindecat si el a intrebat-o: — De unde vii si incotro mergi. si deodata ii iese inainte un copil bolnav. aurite. pina ce i-a iesit in cale un mosneg. matusa. spre binele dumitale. fa-ti pomana si da-mi putina apa sa beau si sa-mi racoresc trupul ars de sete si obida. cu trupul plin de rani. Maria ta. spune-i cu supusenie pasul. ii zise femeia. Sa nu te muste sarpele de inima. si-mi da putina apa sa beau si sa-mi spal ranile trupului. pe care numai imparatul le stie. Merse ea cit merse pe drum spre imparat.— Cum? — Iata cum: sa te duci la imparatul tarii acesteia. si sa-i spui tot pasul. i-a udat trupul si i-a dat sa bea apa limpede de izvor. vreau sa-ti fiu de folos. altele prapadite de vechi. Afara de asta. asemenea bolnav. aurite. Dumneata alege pe cea mai veche si urita. Dumneata sa alegi pe cea mai veche. ii dadu apa de baut si ii spala trupul de rani. in drum spre imparat. Femeia ii povesti pasul ei si ii spuse ca merge la imparatul sa ceara ajutorul sau. El se ruga plingind de femeie ca si cel dintii: — Fa-ti pomana. imparatul a intrebat-o: — Da de ce. ca e spre binele si norocul tau. El te va ajuta. sa rivnesti la vreuna din cele frumoase. El iti va arata niste lazi frumoase. A plecat femeia pe ginduri si a mers o buna bucata de drum. iar el iti va arata atunci niste lazi incuiate si cu lucruri ascunse in ele. iar mai la urma altele vechi si urite. Femeia se opri din mers. care locuieste in cutare loc. el are sa te asculte. nu alegi o lada de astea frumoase si noi? — Apoi sa vezi. — Asa voi face. eu sunt batrina de-acum . Ca prin farmec. si ii grai astfel: — Nu ma trece cu vederea. Dumnezeu iti va rasplati fapta dumitale buna. Sa le dai orice ti-or cere. daca mergi la imparatul. Toate aceste lazi sunt pline cu lucruri. mai ales cu oamenii nevoiasi. ca are un suflet de aur. buna femeie? Ea i-a povestit tot pasul si omul a sfatuit-o: — Pentru ca te-ai indurat cu mine. ca Dumnezeu care vede si stie toate. ca e bun la suflet si indurator cu supusii lui. Copilul ii dadu urmatorul sfat: 140 Legende populare rominesti — Fa asa cum te invat eu. buna femeie. Sa stii ca in cea mai veche si urita sta norocul dumitale. raspunse femeia plina de nadejde si mai potolita. copilul se si insanatosi si o intreba unde se duce prin aceste locuri pustii. Femeia. Lazile au sa fie noi. femeie. dupa ce ii multumi cu cea mai mare recunostinta. ai sa te intilnesti cu tot felul de oameni nacajiti si bolnavi. fara sa pregete. dar sa ma asculti.

aurita si care va fi mai mare si mai frumoasa. — Asaa. gindind: „Vor crapa de necaz vecinii mei. ii zise mosneagul ironic. dar are sa-ti arate niste lazi pline cu lucruri.A pornit la drum si a intilnit si ea aceiasi bolnavi si plini de bube si cind i-au cerut apa de baut. dar si-a pus in gind sa faca si ea asa. dar ce cauti dumneata la imparatul? — Ia merg si eu sa-i cer un ajutor imparatului. ca n-am sa traiesc cit lumea. Maica Domnului era foarte intristata. Femeia. da. sa guste singuri bucuria darurilor imparatesti. ii puse in fata lazile vechi si noi. — Da. napirci si balauri. ca sunt ferecate. pina ce femeia nu se mai putu tine si ii dezvalui secretul imbogatirii ei. mosule. Asta e legenda aducerii pe lume a serpilor de catre femeia pizmasa. dar si binele ii curgea de pretutindeni. . pina acasa. Cu toate ca aceasta femeie nu era saraca. au fugit si s-au ascuns prin ierburi si balarii. trece o broasca. 142 Legende populare rominesti DRAGOSTEA DE MAMA Intr-o zi. bun cum era. ii zise imparatul si ii dadu un om. si cum sedea linga usa scolii unde invata Isus Hristos. Dupa ce i-au muscat mortal pe amindoi. Mare le fu spaima. ca nu voi lua vreo vechitura de la imparat“. ingimfata cum era si pizmasa. M-as murdari pe miini si pe haine. femeia s-a inchis in casa cu barbatul ei si a deschis in mare taina lada. nu numai ca o napadi bucuria de mama. pe care numai el le cunoaste. Imparatul dadu si ei un om de-o duse pina acasa. ca sa se imbogatesca si mai mult.. O vecina pizmasa a ei crapa de ciuda sa afle misterul imbogatirii. cind ma vor vedea cu lada asa de frumoasa“ . In fiecare zi o iscodea cu mestesug. doar merg la imparatul. sa-ti dau apa si nici sa te spal.. am auzit ca e tare bun. ce sa vezi? Iesira la iveala doi baieti si doua fete. Cind a sosit cu lada. Dupa putin timp. — Daruita sa-ti fie. „Se intelege. ea le-a raspuns: — Nu pot.. caci de. deveni foarte bogata si toata lumea se mira de unde atita bogatie pe capul ei. gindea ea. de toata frumusetea.. urite si frumoase si ii oferi sa-si aleaga pe cea care ii place. Dumneata sa alegi una noua. iesira din lada tot felul de serpi. isi spuse pasul si imparatul. de ii duse lada grea de mama focului. ma multumesc cu aceasta mai urita. Legendele faunei 141 Din ziua aceea. Cind deschise ea lada.si saraca. e bun. Sosind la imparatie. alese pe cea mai noua si aurita. cind in loc de daruri si bogatii.

dupa ce se uita imprejur la toti copiii. In scoala invata si fiul broastei. sa ma pot lupta cu orisicine! Si Dumnezeu ii raspunse: Legendele faunei 143 — Dar daca ti-oi da tot soiul de armuri. Copiii au plecat amindoi in lume. ca facusi pe Maica Domnului sa rida si sa-si uite durerea. numai miluieste-ma. dupa mult umblet prin . iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case. Dupa citava vreme. incarcat in chipul acesta cu ele. Cum a intrat broasca inauntru. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de pinza. se gindi: — Sa vedem. da-mi toate armele de pe lume. Stapine! — Si daca totusi vor fi altii mai voinici decit tine si te-or prinde! — Cu greu. cu totii stim. Indata ce zari ca vine broasca. Intr-o zi se duse la Dumnezeu si ii zise: — Doamne. PESTELE Se zice ca pestele a fost odata un voinic. dar imi pare bine de ce vad. tirindu-se pina la dinsul. din vremurile acelea! Si ce i se intimpla cind pescarii il prind. sa ma azvirla-n foc si-n apa clocotita! Si Dumnezeu ii dadu voinicului chip de peste. ALBINA SI PAIANJENUL Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. pentru mama care-l are este un soare. caruia ii placeau mult lucrurile razboinice. a uitat durerea si cu risul pe buze zise: — Nu numai ca nu-mi pare rau ca nu l-a dat fiului meu. Doamne! Iar de m-or prinde. Maica Domnului. caci oricit de urit sa fie un copil. mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din sat sa duca veste copiilor.Maica Domnului tinea in mina un colac pe care il adusese pentru fiul sau. zicindu-i: — Iarba cea mai frumoasa si mai curata sa fie pasunea ta si osul tau sa nu putrezeasca niciodata. Omul. Atunci Maica Domnului se intoarse si binecuvinta broasca. care are-n oasele lui tot soiul de arme. — Orisice voi fi si oricum. pentru ca mama lor n-avea cu ce sa-i tina. ii dete colacul. i se paru ca nu e nici unul mai frumos decit broscoiul sau si. stiu toate fiintele ca fiul meu este cel mai frumos copil din lume? Dupa aceasta dadu colacul broastei si ii zise sa intre in scoala si sa-l dea celui mai frumos copil ce va vedea. sa-si caute de lucru. nu vei mai avea infatisarea omeneasca. cum vazu acest lucru.

ii strica pinza si-l omoara. il iert. sa-ti fie dorul implinit. iar oamenii il urgisesc. ii raspunse zicind: — Cind vei stringe tu o vadra de miere pe an. fara frati si surori si fara parinti. a lasat pietrele jos. fata s-a facut albina. si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. iar baiatul. de vei da omului cu acul! De atunci albina lucra neincetat. Iar pina atunci sa mori tu. de aceea. ALBINA Dupa ce bunul Dumnezeu a facut lighioanele si jivinele ce misuna pe pamint. De atunci paianjenul traieste singur. ugerul plin de lapte. El fuge de lumina. ca dupa fapta sa le dea blagoslovenia. le-a chemat pe toate inaintea lui ca sa-i arate fiecare sporul si munca ce au ispravit. Insa deoarece nu e in stare sa faca aceasta. ci i-o ia cu de-a sila. S-a facut insa neagra de suparare cind i-a spus ca baiatul n-a vrut sa vie. boul. Casa ii este fagurul cel galben ca soarele. Una aduse un vinat. Albina insa e vesela. Dumnezeu. apoi si-a lasat capul pe capatii si a murit. ca sa-i dea atita putere asupra omului. in sfirsit. 144 Legende populare rominesti In clipa aceea. care nu-i lasa hrana in pace. cu fratii si surorile la un loc. doara va stringe o vadra de miere intr-un an. alta veni cu o omida in cioc. iar din ceara albinelor. iar daca a facut cu asta vreun pacat. oamenii fac luminarile care se aprind in ceasul mortii si se pun sub icoana Maicii Domnului. A luat apoi capul fetei intre miini. Pe rind. Legendele faunei 145 . vietatile se infatisara Milostivului cu cite ceva. alta altul. ca atunci cind il va impunge. Cum a vazut-o mama-sa. Cind a auzit de ce a venit omul. a sarutat-o pe frunte si a zis: — Desi el a uitat de mine in ceasul mortii. DE CE PIERE ALBINA Se zice ca odata se duse albina la Dumnezeu si i se ruga.lume. voind sa-i implineasca dorinta. Am mult de lucru si nu pot pleca. de cite ori impunge cu acul sau pe cineva. cu pietre in poala rochiei. zboara de pe o floare pe alta si traieste cu parintii. O pasare cinta frumos. paianjen. cu jugul dupa ceafa. moare ea. sa-l judece Dumnezeu! Atita a zis biata mama. sa moara de veninul ei. iar oamenii o iubesc. Pe fata a gasit-o suind schelele. baiatul i-a raspuns: — Ce sa-i fac? Las-sa moara ca-i batrina si i-a sosit ceasul. Vaca si capra cu. s-a ridicat din pat. ca sa-i fie dorul implinit. caci imparte cu toti mierea pe care o aduna. Cind a spus omul de ce a venit. toate isi aratara vrednicia lor si primira binecuvintarea Stapinului lumii. a gasit pe baiat si pe fata. a inceput sa plinga si a plecat intr-un suflet acasa. isi tese pinza pe locuri intunecoase si e tot posomorit si suparat.

ducindu-se. in cautarea hranei. pare ca era lucru pocit. fara a mai intreba ca e iertat ori nu. asa infocat cum era. de era intuneric bezna in ea. 146 Legende populare rominesti Vazind Dumnezeu indaratnicia oamenilor. A luat apoi un luceafar si. Numai atita le-a trebuit oamenilor! Dupa ce au stiut si priceput ce e pacatul. de toata s-a umplut de jar. bataile si uciderile. neavind cine sa-l stapineasca dupa ce oamenii. Bunului Dumnezeu ii placu harnicia ei si o blagoslovi ca naduseala si singele ei sa se prefaca in miere si ceara. crezind ca asa e bine. oamenii s-au inmultit. ci numai rai. si citi se uitau in rai. apoi a deschis si portile iadului. ca sa intre cui i-o placea. iar ceara sa arda in faclii la sfintele icoane. la urma vazind ca vrajbile intre oameni. ca sa se fereasca de pacat. apoi pe fiecare om. FATA CEA FRUMOASA SI ARHANGHELUL Mai demult. dupa ce ei faceau chiar impotriva vointei sale. pe cind nu erau oamenii asa de rai si de pacatosi. Arhanghelul Mihail. invatindu-i ce e pacatul si ce trebuie sa faca. rautatea. De atunci a ramas sfinta albina si toata stradania ei. De aceea inceput-au a se invrajbi unii intre altii. dupa ce cei lipsiti. erau asa de indestulati cu toate cite le-a rinduit Dumnezeu. de nici prin minte nu le venea ca sa se plinga impotriva intelepciunii si a bunatatii lui. se tot inmultesc. nu era iad. de adinca ce era. batjocura. cu trupul zgiriat si plin de spinii si de maracinii prin care zburase. Ca pedeapsa insa si-a pus in gind sa nu-i mai lase in rai. le crestea . de nimica nu le mai ajungea.In urma sosi si albina. pizma. A mers multa lume si s-a uitat. care toate le stie si le vede. S-a nascut intre ei lacomia. a trimis pe harnica lui sluguta. il lua si-l azvirlea acolo pe foc. In marginea raiului facut-a o girla afundata. l-a aruncat in fundul girlei. Nu stiau bietii lipsiti ca nu le era iertat sa ia ce-i al altuia. pe Arhanghelul Mihail. Induratul Dumnezeu. in loc sa se imputineze. Si locul acela l-a numit iad si iad e si azi. a lasat odata portile raiului deschise. ca pina atuncea nimeni nu cunostea ce e pacatul. ca sa vaza si necazurile si plingerile din el. numai tot lucruri rele si netrebnice faceau. sa vaza cit e de bine in el. De la o vreme insa. ostenita si asudata de munca si alergatura. Mierea sa-i fie hrana ei si a altora. le-a spus oamenilor si le-a luminat mintile. caci bunul Dumnezeu vazut-a ca si asa numai pustiu o sa stea. lasatu-i-a ca fiecare sa faca voia lui. sfada. cum il vedea netrebnic. ca sa se pocaiasca. Dar ca sa vada oamenii ca Dumnezeu stie cum sa-i pedepseasca. ca sa-i destepte si sa-i indemne la lucruri bune. in nepriceperea lor. luau cele trebuincioase de la cei imbuibati.

dar mai avea apoi si un cap. nu stirpi acel fel de om. pina la unul. Era zdravana. de nu e modru ca sa se mai nasca una ca ea! — Bine. — Doamne! De e cu putinta. la fata ei. — Bine! Fie voia ta! Si cu aceasta se despartira. frumos si cret. incit te cuprinde un fior dulce si o mila fara seaman cind te uiti la ea. rotund si grasuliu. de gindeai c-o sa te soarba cu ei dintr-o vedere. trimitindu-l pe Arhanghelul Mihail ca sa o ia de pe lume si s-o aduca in iad. doar se va mai pocai si indrepta. gura ei cu buzele rosii ca fragele cimpului si obrajii ei albi si curati ca omatul. De aceea s-a intors iar la cer. apoi impodobiti cu doua ruji rosii ca singele. Si i se facu mila Arhanghelul Mihail de biata fata. nu stiu zau cui nu i-ar fi placut. caci avea un trup inalt. vazindu-l suparat. dar cind o vazu. de gindea ca-i de pe icoana. inima de spaima li se facea numai cit un purice si de frica le furnica singele prin oase. caci numai ea stia ce e fudulia si indaratnicia. ea de atunci a inmultit numarul pacatosilor. ca sa-si ispaseasca pacatele pentru indaratnicia ei. Daca insa in vreme de un an nu se va indrepta. Si cum nu. caci mi-a fost mila de frumusetea sarmanei fete. iar o sa te trimit. fiule Mihail. caci e frumoasa. ca si care nu mai vezi alta. ducindu-se Dumnezeu ca sa mai indrepte suruburile de la masina lumii. Pare ca i se puse un nod in grumaz. Fiecare gindeste la ochii ei. Doamne! De este cu putinta. iar Arhanghelul Mihail se duse . una insa n-am putut-o. o sa o mai las. toti is cuprinsi de lacomie. dupa cum zicem noi. Cind ai mers sa o iei si s-o aduci. cind era sa-i zica ca sa se gate de drum. ii da o forma frumoasa. E asa de frumoasa.inima si li se inveselea sufletul. — Doamne. intrebatu-l-a ca de ce-i asa de mihnit. Si acest indaratnic era o fata frumoasa ca un inger si isteata. iar dupa ce mergeau si vedeau iadul. ca sa o aduci si sa o arunci in fundul iadului. caci parul ei mare. de ai sti ca mila ta ma costa pe mine multa truda si suparare. mai las-o. s-a dus. negru si sclipicios ca pana corbului si moale ca matasea. ca doar se va indrepta! — Hei. de nu i se gasea pereche. Ochii ei negri si scaparatori. Vezi. Dumnezeu. nu putu sa-i zica nici un cuvint. acuma insa numarul lor s-a inmultit. ca s-o arunce in fundul intunericului. Dumnezeu. caci el stia Legendele faunei 147 cit e de rau in iad. fara a fi dus si fata. indreptatu-s-au cu mic cu mare. caci citi o vad. toate poruncile tale ti leam implinit. Cel din urma insa nu vroi sa se indrepte nici in ruptul capului. numai ea singura era pacatoasa. Vazind oamenii cum stie Dumnezeu sa pedepseasca pe cei rai. ii zise Arhanghelul Mihail.

apoi salbatici. CALUGARITA Pe vremea tatarilor. inca de nu mai multi. care a mintuit intreaga lume de necaz. Vazind oamenii ca nu-i modru sa-i scoata cu puterea. far-de a-l intreba de sanatate. auzindu-i porunca. care ziua-noaptea sa faca rugaciuni pentru mintuirea lor. nici de casa nu se putu apropia. Aceasta gujulie au botezat-o apoi buburuza. erau atitia. le-a fost peste putinta ca sa-i biruie. si buburuza i-a ramas numele. cind o pui pe deget. prin care sa pricinuiasca neintelegeri. dar cu toate ca isi strinsera toate puterile. si hai. Dar e bine ca omul chiar in contra sa faca. caci pe unde gaseau vreun om crestin. caci aceasta limba straina nu numai ca nu era pe placul oamenilor. cit in caruta. ca sa vaza la ce se zgiiau curiosii. de neamul cel pagin si netrebnic. Curios. luind-o de par. caci ea numai la rau te indreapta. Fata cea frumoasa indemna oamenii la placeri si mindrie. Insa cind colo. era vrajba mare in intreaga lume. unde de multimea oamenilor. ci erau si afurisiti de rai si de blestemati.ca sa mai intelepteasca si incuminteasca pe cei muritori. ma rog. de te infricai si numai uitindu-te la ei. ii sareau in spate si-l ucideau ca pe o vita sau alt animal salbatec. s-au dat cu rugaciunea lui Dumnezeu. ajunse si la casa fetei celei frumoase. cit pe jos. — Nu e bine sa credem numai in cele ce ni le spune Dumnezeu si sfetnicii sai. o azvirli. Crestinii. caci ea si acolo poate sa nascoceasca vreo rautate si vreo nemernicie. — Nu vei duce-o-n iad! zise atunci Dumnezeu. cu puncte negre pe aripi. caci. se viri si el printre oameni. o invirti de atitea ori. se minie foc pe dinsa. auzindu-i cuvintele.. de se prefacu intr-o gujulie mica si rosie. vazindu-le inima. cit frunza codrului si cit nisipul marii. Legendele faunei 149 . ce vazu?. punindu-si nadejdea in Dumnezeu. 148 Legende populare rominesti Arhanghelul Mihail. ca de buna seama rau nu ne va fi! Asa zicea fata. Mai bine sa o prefaci in cea mai neinsemnata gujulie din lume! Arhanghelul Mihail. Arhanghelul Mihail dupa ce umbla multa lume-imparatie. Necazul cel mai mare al crestinilor era ca nu aveau preoti destui. s-au inteles cu totii ca sa-i alunge afara din tara si asa si facura. ceru lui Dumnezeu ca sa-l lase sa apuce pe fata cea pacatoasa si sa o arunce in iad. se repezi printre oameni la fata cea frumoasa si. Si ea si azi. apoi asa mica cum era. pina se facu mica cit o scinteie. hai sa mai facem si de capul nostru. iti arata incotro sa te duci..

de sa nu-ti scoti ciinele din casa. care sa se inchine lui Dumnezeu zi de zi. alta sa nu faci. la care i-a si zis pe data calugarita. pentru ca s-a incumetat a se marita. „cioars. pina ii trai. Omul-cosas. Domnul Cristos se ruga lui Dumnezeu ca sa-i faca piedici cit mai mari. se invoira ca prin voia lui Dumnezeu sa-si aleaga mai multe fete. de Dumnezeu sa fie prefacute in lucruri de ris. pica draga unui fecior de tatar si acela. tot tremura de frica. in niste ierburi inalte pina la briu. ce avea o coasa cit trei. ca pedeapsa ca nu m-ai ascultat. cununindu-se cu ea. COSASUL Pe vremea cind Sfintul Iosif. a inceput sa coseasca cimpia. a dat o vreme rea si urita. de frica paginilor. se spune ca ar fi venit un cosas mare. o lua si o duse in codru cel domnesc si o facu craiasa. insa. de se lasa numai in camasa si cosea din greu. mare. ori de se vor marita vreodata. sa-ti taie picioarele. pe linga toata rugamintea Domnului Cristos. Acesta. Dumnezeu insa nu o lasa nepedepsita. insa. de ti se usca limba in gura de fierbinteala. cu Domnul Cristos erau ascunsi. Cosasul. cit peste voia ei. cind vedea cu cita inima si caldura se stiau ruga. l-a blestemat: — Afurisit sa fii tu. care si astazi se mai vede pe finate. ca va fi o sotie dreapta si credincioasa. numai de ciuda. 150 Legende populare rominesti Vazind Dumnezeu ca nu-i modru de impiedicare. caci nu sosise seara si era cit p-aci ca sa gate tot cimpul. noapte de noapte. ori. Una insa. alergind printre firele de iarba si sarind pe dinaintea coase- . isi imbraca toate hainele si haida.La urma. cioars“. caci cum sa nu-i placa. dupa cum azi le mai zicem. trebuiau ca sa faca legatura. verde ca iarba si lunga in picioare. ca doar si el era pagin. Dumnezeu se invoi. calugarite. fara a lua in seama caldura cea mare. calcind juramintul calugariei. s-a schimbat intr-o gujulie mica. vazind sporul cosasului. cit cu voia ei. Asa se facura. Pina va fi lumea. frumoasa cum era. sa traiesti tot printre oamenii cosasi. ca maici bisericesti. de vrut. dupa ce tinura citeva sfaturi. cosas blestemat si neascultator. Fetele cele fecioare. caci pe cind se jura inaintea altarului. ci mereu sa tot cosesti si nicicind nici un spor sa n-ai. printre care alergind. taind brazdele cit drumul de late. cum a auzit acest blestem. si apoi. mai departe. ingenunchind. ori vor batjocori pe Dumnezeu. isi arunca toate hainele de pe el. Domnul Cristos. care se prindeau ca vor trai numai in post si rugaciune. ca l-or afla paginii si asa necajit cum era. Cosasul. jurindu-se ca de vor uita de cele sfinte. inainte de a intra in biserici. si el ar fi vrut cu tot sufletul ca sa-l prinda. a prefacut-o in gujulie mica si scirboasa. Dumnezeu l-a ascultat si a dat o caldura.

mergind feciorul zmeoaicei cu oile la pascut si intilnindu-se cu fata vaduvei. despartindu-se si ducindu-se feciorul zmeoaicei acasa. zise catre maica sa: — Mama! Mie mi se pare ca tovarasul meu. Copila asculta de maica sa. ci intr-o limba cu totul straina. Pe la inserate. iar colea de catre seara. zise fetei ca sa mearga noaptea aceea la dinsii de mas. dupa cum il arata imbracamintea.lor oamenilor muncitori. nu e fecior. ca de s-ar intimpla sa fie femeie. se duse cu dinsa la pascut. nebanuind nimica si fiind cam departe de casa mini-sale. Feciorul acela insa nu era fecior din oameni. Oare n-ar fi bine s-o aduc eu intr-o seara la noi si s-o vezi si dumneata si apoi sa-mi spui: barbat e ori femeie. Dupa ce a crescut copila si s-a facut aproape fata mare. se va intoarce iarasi sanatos de unde a venit. eu foarte bucuros as lua-o de sotie. cita lume am umblat. iar de va fi femeie. ca toti feciorii. Ii spuse insa totodata. insa nu in limba fetei. singura ei avere. a ta sa fie! A doua zi. unica ei mingiiere. o trimise pe dinsa cu oile sa le pasca. fiind voinica si foarte frumoasa. nestiind cine-i si al cui e si vazindu-l numai ca e fecior si cioban. FATA ORFANA Se zice ca era odata o femeie. sa nu atraga privirea nimanuia asupra ei. se intilneste cu un fecior. spunin- . — Bine! raspunse zmeoaica. atita numai ca n-are glas femeiesc. ca sa se imbrace barbateste si. anume ca. un chip mai frumos si mai dragalas ca acesta n-am aflat. si asa o pascu ea un timp mai indelungat. cind era sa se desparta si sa se duca fiecare acasa la dinsul. trecind ea cu turma sa printr-o padure. pascura oile iarasi impreuna. Ce face insa zmeoaica. Aceasta gujulie se cheama cosas. ci zise ca va merge si merse. ci el era feciorul unei zmeoaice. luind turma. se imbraca barbateste si apoi. nu stete mult pe ginduri. cu care am pascut eu azi oile. ci fata. ce i-ar fi ajutat. sa nu vorbeasca femeieste. Legendele faunei 151 Insa de unde si de la cine s-o stie ea aceasta? Si chiar daca ar fi stiut-o. Si femeia aceea era vadana si avea numai o copila. inainte de a o trimite. ada-l si vom vedea. si apoi incepe a vorbi si cu feciorul sau. intilnindu-se cu cineva. maica sa. deoarece. ci barbatesc. si o turma de oi. daca nu stia ce e zmeoaica si ce e zmeu? Si asa. s-a dat cu el in vorba si toata ziua aceea umblara impreuna cu oile la pascut. ca si dinsa. Iata insa ca intr-o zi. fiindca nu avea pe nimeni altul. cind a vazut-o ca vine? Ii iesi inainte si vorbeste ce vorbeste cu dinsa. si de va fi barbat. Fata. care pastea de asemenea o turma de oi.

se repede la capatii si scotind garoafa. isi cauta tasca cea ciobaneasca si scoase dintr-insa o oglinda fermecata. indata s-a priceput ca 152 Legende populare rominesti trebuie sa fie vorba despre dinsa. Mai pe urma insa. pentru ca zmeoaica o dete de gol. Dar ce fel de sarutat. vazind ca n-are incotro. cuprinzind-o in brate. Insa feciorul zmeoaicei nu se multumi numai cu atita. anume ca prin mijlocirea acesteia sa preintimpine facaturile sau vrajirile ospatarilor.du-i ca dupa ce se va culca tovarasul sau. ca aceasta este toata vestejita. se dusera in gradina. ci femeie. si zmeul o lua de sotie. incepu a ride si apoi. vazind ce a facut zmeul cu dinsa. Ce era acuma sa faca fata? Sa zica ca nu este ceea ce este? Asta nu se putea. atunci e barbat. s-a . incepu a sforai. ca i se umflara obrajii ca piinile. cind auzi ceea ce-i spuse fata. se invoi si ea. Si dupa ce-i dete sfatul acesta. nici nu se va lasa s-o sarute. si inca intr-o limba cu totul straina. adusera o garoafa inflorita si i-o pusera sub capatii. adica zmeoaica si feciorul sau. ca sa vada ce se va intimpla. astfel ca mai era sa-i iasa ochii din cap. neavind ce face. ca si cind ar fi cuprins-o un somn foarte mare. Un semn ca oaspetele lor nu era barbat. care asemenea nu dormeau. si daca peste noapte se va vesteji floarea. care asemenea se trezise. dupa cum ii spusese mini-sa. ci sta numai cu ochii inchisi si sforaia asa in vint. e de buna seama femeie. auzind ca oaspetele lor sforaie si cugetind ca doarme acuma dus. isi schimba portul si glasul. Deci nu mult dupa ce s-a culcat. se sculara incet. ca nimeni n-ar fi crezut-o! Deci. si asa o saruta. trezindu-se. Dar ea se jura ca din ziua aceea inainte nu va mai vorbi cu dinsul. o strinse cam in saga. Fata. apoi se culcara iarasi si de asta data dormira dusi. N-a apucat insa bine a-si scoate oglinda si iata ca zmeoaica. Fata dintr-un inceput nici nu voi sa auda despre asa ceva. Deci se scula degraba de unde era culcata. tragind cu urechea si vazind ca mai mult soptesc decit vorbesc. indata se pricepu ca trebuie sa fie o apucatura sau alt lucru necurat la mijloc. s-a suparat de moarte. fiind acuma tirziu. s-o ia de sotie. Fata insa. sa-i puna o floare sub capatii. afla despre cea mai mare bucurie a ei si a feciorului sau. isi luara noapte buna unul de la altul si se culcara cu totii. Legendele faunei 153 Fata. Insa zmeul. cam intr-adins. iar de nu. Ospatarii. ce folos ar fi avut. Si apoi chiar daca ar fi zis. iesira pe virful degetelor afara. Insa ea nu dormea. si de aici inainte incepu a si vorbi femeieste ca toate femeile. ci el o tinea una si buna. cum simti ca i s-a pus ceva sub capatii.

o taie de pe la mijloc drept in doua. aruncindu-si cite in luna si-n soare. mosnegi cu barba pina la genunchi. Noroc ca i-a mai ramas oleaca de carne cit un fir de ata. ca sa vada pe fatul cel frumos ca o minune si scump ca un glob de aur. Si gujulia aceea e furnica. dar poznas de-i merse veste si poveste peste toate tarile. ascunzindu-se la o femeie saraca. Doamne. tirindu-se cu mare greu. carele pe atunci umbla pe pamint. Fiecare se tinea ca numai al ei trebuie sa fie. ba si imparatii. chiar si mamele fetelor se indragostisera in el. de erau de mirare la toate neamurile. traia un fecior frumos ca o fata de saisprezece ani. si harnic de n-avea sotie. iesi afara si se facu nevazuta. ca numai ea e vrednica de un barbatel ca el. Nu-i vorba. atit de urit ii era. nu i-a putut impaca.prefacut degraba intr-o gujulie. te facea de-ti sta mintea-n loc. de din alb si frumos ce era. auzindu-l. cind el era imparatul cel mai mare si mai vestit din lume. caci cum. asa glas mindru si placut avea. nu l-ar avea urit. auzind de intimplarea aceea. gri-gri“. GREIRASUL Pe vremea lui Alesandru-Imparat. Si de atunci gujulie a ramas ea pina in ziua de astazi. Fat-Frumos insa 154 Legende populare rominesti isi batea joc de invoiala lui Alesandru-Imparat. repezindu-se dupa dinsa. . inca isi dadeau genele si sprincenele in laturi. si asa dete sa fuga pe sub temelia casei. vazind-o ca fuge. de unde striga femeii: — Griji-griji. Era si frumos de n-avea sotie. s-a facut negru ca taciunele. Alesandru-Imparat s-ar fi impacat bucuros cu cel fat-frumos. si tot nu era bagat in seama nici pe departe de fetele celorlalti imparati. a luat degraba un cutit ascutit si. l-a luat odata la fuga. ca sa nu ma gaseasca Soarele. griji-griji. dar apoi cind il auzeai cintind. care tinu partea dinapoi de cea dinainte. si asa. Fetele de imparati se mustrau. tot mai des se ducea la draguta lui Alesandu-Imparat si-i cinta cite numai le stia. ziua si noaptea sa tot strigi numai tot: „gri-gi. Soarele vazind batjocura ce o face cel fat-frumos. numai Alesandru-Imparat nu-l putea vedea in ochi. si mai cu seama atunci cind si cel fat-frumos era de fata. si din mare si voinic ce era. de nici Soarele. Fetele cele frumoase si indragostite. si in ciuda lui. Soarele. s-a facut numai cit o aluna. Toata lumea il placea. si l-a alungat asa de mult. niciodata sa nu mearga la draguta lui Alesandru-Imparat. povestindu-se si hulindu-se. sub vatra focului. Zmeul insa. Din pricina aceasta. s-a si inceput o ura intre ei. pe linga invoiala ca cel fat-frumos. i-a zis: — Tu tot acolo sa sezi si flamind si insetat.

.. incit nu-i modru ca sa-i mai uit vreodata. inaltindu-se in sus catre cer. de ce e atit de trist si de ce nu raspunde nimic? Legendele faunei 155 — Mi-i frica ca ma vei certa rau! ii raspunse ingerul. a luat cu sine si vreo citiva ingeri. acum va opresc pe toti aici! Si cum rosti cuvintele acestea. Dupa ce se departara de pamint. — Da! caci imi cazuse draga. Dumnezeu i-a prefacut pe toti in stele luminoase. numai unul nu-i raspunse nimic. Dumnezeu ii opri in loc si le zise: — Stiu ca daca veti merge cu totii in cer si va veti intilni cu ceilalti ingeri. si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sa le stie si cei din cer. il intreba Dumnezeu si pe acesta. ca sa nu moara de foame. fiind asa de frumosi. si prefacindu-se in furnici. Ingerii. se prefacu intr-un mosneag cu fruntea toata creata. ca ele in toata vremea pot vedea . si din om cu fata senina si fruntea curata. cazind in genunchi dinaintea lui Dumnezeu. si i-am spus ca mi-as da viata mea ingereasca pentru ochii ei cei albastri ca cerul inseninat! Auzind Dumnezeu cele spuse. asa incit la despartenie incepu a plinge cu hohot.s-au suparat rau. cum mergeau asa. caci de una si aceeasi soarta va veti bucura. Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei mai frumos si ce le-a placut mai mult pe pamint? Ingerii raspunsera ca biserici frumoase. umblind incolo si-ncoace prin lumea larga. — Nu-ti fie teama de nimic! ii zise Dumnezeu. ori calugari imbracati in haine potrivite. Ingerul. ii zise: — Doamne! is trist si amarit de-aceea ca ochii unei pamintene mi-au picat asa de dragi. le placura tare mult de lumea oamenilor paminteni si mai cu seama unuia. cit timp vor fi umblat. de-i curgeau lacrimile vale. Mai in urma.(. cum nu mai vazusem niciodata! — Si ai cui erau? intreba Dumnezeu. incepu a se face ingindurat. ca sa le arate si lor lumea in care traiesc oamenii paminteni. ci sta trist si-ngindurat. ajungind la marginea cerului. ori codru cu frunza verde. ori florile mirositoare.) INGERUL INDRAGOSTIT DE CIOBANITA Zice-se ca scoborindu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe pamint. lucind de fericire. Si apoi. cu ochii scaldati in lacrimi. — Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un cimp verde! — Si ai grait ceva cu ea? intreba iarasi Dumnezeu. acolo veti povesti despre lucrurile cele pamintene. i-au carat de mincare bietului greieras si ii cara inca si in ziua de azi. inaltindu-se cu totii incetinel catre scaunul cel dumnezeiesc.

Pe vecinul cel bogat. nimic in ocoalele lui sa nu gaseasca. dezlipind-o de pe cer. dar de luat bani nici vorba.lumea paminteana. Mergind in ziua urmatoare vecinul cel bogat in ocoalele lui. Dumnezeu. ca tot in picuri de scintei a picat pe pamint. caci nu avea cu ce sa-si alapteze fiul. Maica Sfinta il blestema. aruncind-o asa de tare. 156 Legende populare rominesti Scinteile acelea insa nu s-au stins. chiar asa s-a si intimplat. ci s-au facut licurici. vazind bunatatea lui cea mare. Maica Sfinta. sa te ajunga darul lui Dumnezeu. dar si acuma se povesteste ca licuricii nu sunt altceva decit scintei din steaua cea aruncata de pe cer. zicind ca el nu da lapte la vrajitoare ca sa-i duca norocul de la vaci. caci ii era oarecum. asa de mult si de bun sa fie! Si cum a zis Maica Sfinta. n-a vrut sa-i dea nici un picur. aruncind scintei de foc asupra celorlalte stele. ca sa n-ai unde-ti pune laptele. zgircit din fire. i-a dat drumul spre pamint. pentru ca sa nu-i piara urma ingerului celui indragostit in fata cea paminteana. dar din cale afara de zgircit. dar n-a zis nimic. umplind intreg cimpul. care avea numai o singura vaca. nu lucea de bucurie. Maica Sfinta. cind va merge sa-si mulga vacile. Ingerul cel indragostit. care de care mai grase si mai frumoase. zicind ca in ziua urmatoare. nu avea destul lapte in titisoarele sale si de aceea trimise ea la un vecin. ca de la un om sarac sa ceara de pomana. decit pustietate si tot felul de gujulii. vazind ca din asta au sa se intimple neintelegeri intre stele. Mergind adica vecinul cel sarac in ziua urmatoare in grajd. Vecinul insa. cind a nascut pe Domnul Cristos. dupa cum is de-a rindul toti oamenii mosieri. a luat pe steaua cea plingatoare si. si de la acela a cerut sa-i dea lapte de o grosita. se bucura zicind: — Cind vei merge in grajdul tau. si inca mai mult de cum i-a trebuit. Legendele faunei 157 Si cum a zis. prefacut fiind si el in stea. asa s-a si intimplat. vazind ca nu i-a dat nici un picur de lapte si pe deasupra a facut-o inca si vrajitoare. care avea o multime de vaci mulgatoare. a luat si s-a dus la un alt vecin. ca sa-i dea putin lapte. s-a suparat foarte tare. Vecinul cel sarac ii dete lapte. unde fata cea cu ochi albastri era cu oile. VACILE BOGATULUI ZGIRCIT Se zice ca Maica Sfinta. nu se putu destul mira vazindu-si grajdul plin de vaci. De-atunci a trecut multa vreme. ca . ci mereu scapara.

cind in alta. Diavolul. care de care mai isteti. Dupa ce umbla pe rind pe la toti. ori in ciine. de frica. credeau ca ei is Dumnezeu si li se inchinau lor. le zise ca sa se stringa cu totii la un loc si sa faca minuni pe intrecute. Dumnezeu. umbla si el alaturea cu ei. sub a carui ocirmuire erau. si asa si faceau. de pe meri. Dumnezeu. placindu-i mult de oamenii lui cei iscusiti. de-ti era mai mare groa- . decit o multime de gujulii rosii si cu puncte negre pe spate. Auzind iscusitii de fagaduiala cea mare. suduia si batea. Ei insa nu au putut. ei aduceau in batjocura altul. aflind odata pe mama sa in duhuri rele. Dumnezeu a slobozit un trasnet in mijlocul lor. Mama lor. aducindu-le cite si mai cite daruri. Asa era sa se si intimple. care era pirjol. mai neintelegatori si mai neascultatori. cind intr-o jivina. de la un iscusit la altul. ca sa vada slabiciunea oamenilor. le-a zis Dumnezeu ca 158 Legende populare rominesti sa-i faca si un mar ca cele de afara. Copilul cel mai mic. VIERMELE DE MERE Inainte de a veni Dumnezeu pe pamint. prefacuti in viermi de mere. dar mai pe urma s-a hotarit ca sa se coboare jos la ei. vazindu-le toate acestea. asa incit nu era modru ca omul sa se poata folosi de ei. pirjol de blestemat si neastimparat. pina la o vreme a stat si s-a uitat la ei. dindu-le de stire ca pot sa-si inceapa lucrurile. Ei. de-ti era mai mare scirba cind o vedeai. caci a vazut ca sa stai numai cu miinile in sin nu e bine. care le vede toate sarlataniile. Si pe aceste gujulii le-a numit apoi „Vaca Domnului“. Dupa ce le-au facut toate cite le-au stiut. fiecare si-a aratat stiinta. care de care mai rai. s-au adunat a minune in o sura mare. caci dracu ii ajuta. prefacindu-se prin ajutorul diavolului. cu totii s-au ascuns in miezul merelor de pe meri si acolo au ramas pina in ziua de azi. Acesti oameni puneau ramasag ca se vor preface in mita. Pentru aceea. s-a luat la cearta cu dinsa. i-a da un sac plin cu aur. doar ca blestema. BAIATUL CARE SUGE SANGELE MAMEI Se zice ca o stranepoata de a lui Cain ar fi avut mai multi copii. n-a aflat nici o singura vaca. Deci coborindu-se jos intre ceilalti muritori. Cei ce ii vedeau. era cit pe aici sa-si sara din piele. ci un cap de tara. care se tavaleau in tarina de pe linga peretii ocoalelor. dupa cum aveau voie. ziua si noaptea nu facea altceva. care nu era alta decit o pajura invapaiata si rautacioasa. ca celui ce va face minunea cea mai mare. erau o multime de oameni. ce jur-imprejur era inconjurata tot cu meri.sa-si vada si mulga vacile. ca sa le vada faptele. Cind cineva ii mina dupa un lucru. crezind ca toate popoarele vor uita pe Dumnezeu si se vor inchina oamenilor lui. de suna nu un sat.

caruia oamenii ii zic viespe. Isus Cristos? — Nu numai ca l-am vazut. cautindu-l pe Isus Cristos. Si cum il intilneste. muscind-o baiatul de git. cum se cearta jidovii intre ei si nici unul nu vrea sa faca funia ce le trebuie. pe atita i se parea ca se face mai usor si mai mic. il intreaba: — N-ai vazut unde e fiul meu. se duce in treaba-si. Si tot asa se imbie unii pe altii. care-l vazuse cind a iesit si incotro a apucat. l-a blestemat ca neam de neamul lui nimic sa nu se aleaga. care se afla intr-un ungher al sinagogii si auzea toate. Mama insa. pina cind a murit. isi indreapta cu totii privirile spre dinsul si uita. Isus Cristos. ajunsera chiar si la paruiala. ci uita-te la mine ca-i torc chiar si . iesind din sinagoga. in trupul lui si al urmasilor lui. cum il aud vorbind. La urma insa. neam din neam de al lui sa se prefaca in muste cu ghimpi veninosi. se ia dupa dinsul torcind. hai ca va face-o el! Jidovii. se intilneste cu paianjenul. Tot atunci auzind si Maica Domnului ca jidovii l-au prins pe fiul sau Isus si vreau sa-l spinzure. Legendele faunei 159 PAIANJENUL Zice-se ca Domnul nostru Isus Cristos avea datina de a intra mai adeseori prin sinagogele jidovesti si a predica cuvintul lui Dumnezeu. si vita de vita de a lui sa umple lumea. Paianjenul insa. tragind pe moarte. a alergat inspre codru. i-a supt tot singele. De aceea nu o data s-au sfatuit ei ca sa-l prinda si sa-l omoare. Iata insa ca umblind ea asa in sus si in jos. ca pamintul. pina ce in urma s-a trezit intr-o dimineata intr-un bondar cu trupul galben. jidovii ce fac. a inceput a umbla pe drumuri si a-l cauta. dar intre oameni sa nu aiba loc. Mai pe urma. iar singele ei. ce dreg. de Domnul nostru Isus Cristos.za sa-i asculti. El. destul atita ca pun mina pe dinsul si vreau numaidecit sa-l spinzure. decit numai in bortile lemnelor gaunoase. Jidovilor insa nu le venea nicidecum la socoteala invatatura lui. Mama. doara-l afla si-l scapa din miinile jidovilor. voinica cum era. Dar cine sa le faca funia trebuincioasa spre scopul acesta? Unii spun: — Fa-o tu! Altii : — Ba fa-o tu. care s-a fost apucat ca va face funia trebuincioasa jidovilor. intrind Isus Cristos intr-o sinagoga si incepind a invata ca totdeauna. Din om ce e. nu se prea lasa. auzind blestemul mamei sale. si pe cit alerga mai tare si mai repede. Un painjen insa. la rindul sau. ii lasa cautind cu gurile cascate la paianjen si. Intr-un rind. dar nici unul nu se prinde s-o faca. numai in venin sa se prefaca.

Era fir tors de mina Maicii Domnului. veni inaintea ei si-i zise: — Ce te fudulesti cu mestesugul tau? Eu pot toarce si mai subtire decit tine. dar in zadar. Si nu era cusuta nici atinsa de ac.funia cu care au sa-l spinzure jidovii. pentru ca s-a apucat sa invete o noua invatatura! raspunse paianjenul. POVESTE Apoi se zice ca Maica Domnului gatea camasa fiului ei. Ciudos si indraznet. Si-ncearca paianjenul de mai multe ori. nici atinsa de foarfece. Buna Fecioara il privi zimbind si-i zise rautaciosului paianjen: — De vei toarce cum ai zis. paianjenul toarce necontenit. Si-i trai. decit din tors sa te hranesti si din fire de tort sa-ti impletesti capcana. sa fii tu rege pe neamul tau de animale. dar pentru o funie. CUPRINS Legendele florei 161 LEGENDELE FLOREI DE CE NU POT ARBORII UMBLA? Cu multe mii de ani inainte. Cu mina ei preasfinta. ca firul Maicii Domnului era inzecit mai subtire. subtire. iar de nu. Atunci traia undeva un om foarte bogat. un paianjen o vazu si vazu si firul cel subtire. apoi alt canon nu-ti dau. Cum sta Nascatoarea asa si lucra. dar numai o seama de muste si alte vietati mai mici se pot prinde in paienjenisul sau. dar numai cel ce din prostie si din nebagare de seama se va incurca in firele toarse de tine. Maica Domnului gatea camasa numai dintr-un fir. dar s-a gindit . s-a suparat pe dinsul si l-a blestemat zicind: Cit vei fi. Si acel fir era subtire. mai subtire decit parul capului. unde a vazut un stejar minunat de frumos. dar zgircit. vazindu-l ca toarce cam grosut. Sa tot torci. Si camasa aceea era necroita. cred ca si asa e prea subtire! Maica Domnului auzind raspunsul acesta al paianjenului. altul nimeni! Si de atunci. sa moara. de zgircit ce era. lui Isus Hristos. El avea multi copaci pe linga casa sa. Doamne! De-ar fi putut. — Ba eu pot toarce si mai subtire. Sa rastorci. Odata s-a dus omul acesta in padure. era o vreme cind si arborii puteau umbla. Asa paianjenul a pierdut ramasagul si uite-l cum traieste. 160 Legende populare rominesti — Da mai subtire n-o poti toarce? il intreba Maica Domnului. ar fi imbucat lumea toata.

ci s-a luat dupa om spre casa. vietu- . Cum ar fi oare daca ai ridica tu butea aceea pe crengile tale. vorba aia. Tocmai vrea sa-l anine de o creanga. In fata lor se ridica un munte mare si golas de tot. Stejarul n-a mai stat pe ginduri. Mergind asa. De atunci.ca sa aiba si acest stejar si ii zise: — Vino cu mine la coliba mea. vedeai cu ochii toate salbaticiunile. la locul lui. de leac. insa. si oamenii l-au asezat iar in turn. dar n-am cratita unde sa-mi frig carnea. ca nu mai pot de oboseala. si-a intins o creanga inauntru. Cum ar fi. Acolo zise omul catre stejar: — Lemne as avea. carne as avea. o verdeata. cit postul Pastilor. apropiindu-se de turn. unde pastea un bou gras. Apoi il lua pe crengile sale si se dusera mai departe. de-l tavali la pamint. Stejarul a stat locului pina s-a urcat omul pe o creanga. insa ar fi foarte bine daca as avea si carne de friptura. 162 Legende populare rominesti Dar nu mult s-au dus si pe drum au ajuns o trasura in care era o bute cu vin. ci se apropie de bou si asa-l lovi cu o creanga groasa-n frunte. Numai clopotul a ramas intreg. Dupa un rastimp au ajuns linga o bisericuta. vin inca as avea. Pe drum omul a obosit si zise copacului: — Tu esti tare si mare. omul si butea. Dumnezeu si cu Sin-Petru isi indreptara pasii catre un munte. daca tu ai ucide boul acesta si l-am lua cu noi in coliba mea? Stejarul nu raspunse nici un cuvint. sa vada ce lume mai este prin codri. dar n-am vin. ca eu nu am nici un gatej. Aci iar ii venira zgircitului pofte noi si zise: — Hm! Lemne as avea. Nici un fir de iarba. ci apropiindu-se de car. au ajuns la o livada frumoasa. apoi s-a dus mai departe. carausul dormea. Aci iar veni zgircitului o pofta si zise stejarului: — Lemne as avea. nicaieri. o tufa. arborilor nu le mai este iertat a se misca din locul lor. ridica butea pe crengile sale si merse mai departe. du-ma pe mine la coliba mea. carne as avea. Cum ar fi oare daca ai lua tu clopotul cela din turn? Din el mi-as putea fauri citeva cratite! Stejarul nici acum nu a zis nimic. cind deodata trasni din cer si facu tot ferfenite stejarul. Numai stinca si bolovani. ca sa o ducem la coliba mea? Stejarul nu zise nimic. Nu era un copac. PIEPTENELE LUI SIN-PETRU Dupa ce in calatoria lor pe pamint strabatura un ses lung. ci. Cum te uitai spre el. prin gaura ferestrei si a scos clopotul afara.

ori cum ii zici tu? intreba batrinul calator. N-am putut sa ma duc in tirg sa-mi cumpar unul mai ca lumea si l-am cioplit pe asta cu mina mea. carora sa nu le cada dintii niciodata. pentru ca ti-ai facut ris de mine. minios. Legendele florei 163 — Doamne. pieptene blestemat. Si. Flacaul era vesel si vorbaret. la poalele muntelui. prin desisul brazilor frumosi si drepti ca luminarile si tot asa de verzi la Craciun ca si la Sfintul Ilie. dumneata nu stii. vazind supararea lui Sin-Petru. cu care putin mai inainte isi descurcase ciobanul pletele. dau binete si intra in vorba cu el. ca sa se incredinteze ca in adevar unealta aceea slujeste la orinduirea parului. — Dar scindurica asta crestata pe de margini. sa iasa tot copaci. Petre. Petre! 164 Legende populare rominesti Si din clipa aceea a rasarit si a crescut pe munti bradul. lua pieptenele si incepu sa traga cu el prin pletele sale mari si albe ca zapada. cind a tras o data mai cu putere. n-ai fi de parere sa mergem la ciobanasul cela si sa-l intrebam cum e multumit el de soarta? — Sa mergem. zise Sin-Petru. pe care un cioban tinar isi pazea turma de mioare. — Este un pieptene facut de mine. iar pe crengile lor sa nu creasca alta roada decit piepteni verzi. zicind cu glas de afurisenie: — Din tine. mosule. Cum isi arunca ochii imprejur. Sin-Petru azvirle pieptenele din mina cit colo. — Ce intrebare! Pai. era o bucatica de pajiste verde. Ajung ei la cioban. a inceput a scrisni din dinti. Jos. ciobane. cu el pot sa-mi descurc parul si sa-l asez frumos. altele zburind. Dumnezeu care tacuse pina atunci. altele tirindu-se pe pamint. ce este. sa ratacesti toata viata ta printre acesti piepteni verzi si toti citi vor gusta din meseria ta. Sin-Petru vede jos pe iarba un pieptene de lemn.itoarele si jiganiile lasate de Dumnezeu sa traiasca la munte. Copacii sa acopere muntii astia toti. unele umblind. — Si la ce-ti serveste pieptenele asta. de nacaz si de durere i-au dat lacrimile. si-a smuls un fuior de par. Si de atunci petrec ciobanii vara cu turmele lor sus in munte. sa aiba parte de ei. curatindu-l si de praful care s-a imbicsit in el? Dumneata de pe ce lume vii? Atunci Sin-Petru. . zise: — Fie dupa voia ta. Iat tu. baiete? intreba Sfintul cu mirare. cum erau cam neingrijite si incurcate. Cind l-a vazut. care in graiul poporului se mai numeste si „Pieptenele lui Sin-Petru“.

Ce putea sa faca? N-avea ce sa dea oamenilor. tot asa a luat fiinta rodul diferit al lumii intregi de pomi. Iar dupa multi ani.BRADUL SAU POMUL DARURILOR Cind bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor. Asteapta si vei vedea ca si tie iti port de grija. care ne imbie la truda. voind sa le impodobeasca si cu ramuri verzi. fara sa se revolte. altul a capatat gustoasele cirese. a impodobit pe fiecare cu o multime de lucruri frumoase si bune. si de firul de iarba. n-au gasit decit bradul. dar fara sa se tinguie. Astfel un pom a fost daruit cu pere de toata mina. De atunci ar fi si obiceiul pe care noi. Plingea in sufletul sau. Acolo isi plingea in taina obida. rominii. in bataia gerului si a vinturilor. ca sa le putem gusta miezul alb si laptos. Iar bunul Dumnezeu. cind se ingina primavara inflorita cu vara soarelui cald. Cind veni iarna. pastrindu-si intregul vesmint de cetina. cind fiul lui Dumnezeu lua infatisare de om. surori bune cu ciresele. vazind ca nici cucuruzul. ca vine Mos-Ajun si le . pentru a satura lacomia nemasurata a celor mai neastimparati copii ai mei care sunt oamenii. pleca amarit din lumea pomilor si se retrase departe. Si stateau acum cu ramurile goale si triste. pomii isi pierdusera nu numai fructele frumoase si ademenitoare. imparatii de la rasarit. ci si intreaga bogatie a frunzelor. iar alt pom a rodit nucile cu coaja tare. care impodobesc dealurile si vaile. Tie nu ti-e dat sa porti fructe. ori cu frumoasele mere galbene si rosii. Asa trecu vara si toamna. Se apropie atunci de dinsul si-i spuse: Legendele florei 165 — Nu fi mihnit. Si bietul brad. care venisera sa aduca daruri copilului dumnezeiesc. nici rasina lui mirositoare nu se pot asemana cu fructele celorlalti pomi si nu ademenesc pe nimenea. de-a lungul si latul pamintului lui Dumnezeu. Dar vesmintul lui intunecat nu atragea pe nimeni si toti rideau de frunzutele lui ca acele si de cucuruzul lui tepos. fiind iarna. sau visinele rosii. aprinzind si luminari intr-insul. Bradul. nascindu-se din trupul neprihanit al Fecioarei Maria. cum fac dulcile cirese. care le vede pe toate si are grija si de bobul de roua. care treceau haulind si rideau de saracia lor. in padure. gradinile si livezile. care isi pastrase vesmintul verde. Bradul insa ramase verde. bradule. ar fi vrut si el sa fie un pom cu fructe pe dinsul. care sunt cel dintii dar de fructe ale verii. nepasator de asprimile iernii. auzi risul rautacios al pomilor roditori si vazu lacrimile bradului cuminte. Ei adusera atunci copilului Isus un bradulet verde. pe care au aninat darurile. sa stea in apropierea oamenilor si sa aduca si el bucurie copiilor. l-am luat de la alte popoare si care este atit de placut copiilor.

sa se prefaca in coaja alba. iar nu deasupra lor. care se facea ca doarme. numai eu. n-am altceva decit straiele astea ponosite pe mine! Degeaba isi fosneau usurel copacii ceilalti frunzele. Bradul falnic si mindru. Iepurasii faceau tumbe ca sa-l inveseleasca. vai de capul meu. si unde incepura greierasii sa tiriie si pasarelele pe ramuri sa ciripeasca. auzise jelania mesteacanului si-l cuprinse mila de bietul copac. te ursesc ca de azi inainte. ca sa-l lase sa se hodineasca in pace. pre- . iar fiarele se imblinzisera. care numai de dragul Infaptuitorului ar fi voit sa fie si el gatit ca ceilalti. Deschise ochii. 166 Legende populare rominesti Se potolira toate. bucuros ca-si vede fapturile atit de voioase si traind in pace intre ele. pe cind umbla pe pamint. scoarta mesteacanului in loc de negricioasa. ca sa nu s-apropie vreo faptura omeneasca si sa-i tulbure somnul. caprioarele si cerbii se zbenguiau ca sa-i bucure inima. sa creasca inalt si falnic. Si Dumnezeu sfintul. Dar copacii padurii socotira ca ei nu l-au cinstit precum trebuie si precum facura vietatile celelalte. care sa sclipeasca ca argintul in bataia soarelui. Copacii din jurul Domnului ii facura semn cu virfurile lor sa taca. si pornira a se imbraca in hainele cele mai scumpe. venea si din ramurile lui stufoase picurau lacrimi cit pumnul care se prelingeau peste coaja negricioasa a trunchiului lui voinic. care sa fie mai mindru la port si mai fudul. si niste mielusei pasteau alaturi de lupul cel nesatios. sarac de mine. Vezi ca toate vietatile codrului se bucurau ca-l aveau pe Dumnezeu printre ele. mesteacanul plingea si se jelea. Pe cind stateau ei asa drepti. a ajuns odata ostenit intr-o padure. Venea. dar mesteacanul se jeluia amarnic zicind: — Cum sa nu pling. Se lasa jos sub un stejar sa se hodineasca. Dumnezeu. chema pe mesteacan linga sine si ii zise: —Fiindca te-am nedreptatit si nu te-am impodobit ca pe ceilalti. toti se luasera la intrecere. ca sa-l cinstiti cum se cuvine. LEGENDA MESTEACANULUI Cica Dumnezeu sfintul. Facura apoi un zid de jur imprejurul locului unde hodinea Preasfintul. ca sa-l faca sa taca. iar lacrimile care ti-au siruit de pe ramuri si s-au prelins pe trunchiul tau.aduce bradul cu daruri de sfintele sarbatori ale Craciunului. fara sa le fosneasca vintul. Si unde mi se porni un zvon in padure si un fosnet. vreo frunza. Cica de atunci. ca si ele au viata in ele. numai ce se vazu venind in fuga un copac imbracat ca vai de el. degeaba cautau cu ciuda vietatile padurii la el. de ti-era mai mare dragul. ca voi v-ati imbracat toti in straie de sarbatoare. cit o dainui pe pamint mesteacanul. adormi in cintecele pasarelelor. fagii si stejarii. ca se potolise si el.

Merse baiatul cu mare bagare de seama. Erau sute de stane de piatra prin preajma palatului ei. s-a facut alba si neteda cum e acum. sa se aplece si sa sarute frumoasa zina. tintuit locului. Cind a ajuns feciorul de imparat acolo. Si-a apropiat de gura lui obrazul ei. Dar care se duceau. Zina insa isi daduse cuvintul. LEGENDA SALCIEI PLINGATOARE . ea se culca pe marginea piriului. pe acela il va lua de sot. sinul trandafiriu. Nu fu-n stare sa sarute obrazul zinei. cind a vazut pe zina ca iese din apa si se culca pe marginea piriului la umbra. Atunci zina i-a zis o vraja si l-a prefacut intr-un arbore. la poalele unei paduri de brazi inalti si drepti ca luminarea. Si feciorul de imparat a ramas mut. menindu-l sa-i tremure frunza in veci. De peste noua mari si noua tari. zicindu-i: —Saruta-ma si sa-mi fii sot. Legendele florei 167 LEGENDA PLOPULUI TREMURATOR Se povesteste din batrini. norocul de si-a incercat. plin si rotund. A fost un fiu de imparat care s-a dus si el ca altii. pina ce zina s-a desteptat. caci zina stia o vraja mare si cind rostea vraja si-si ridica mina inspre cineva. A stat asa tremurind. Pe el il apuca si mai puternic tremuratul. il apuca un tremurat puternic si nu mai fu in stare un pas sa mai faca inainte. Cind a vazut insa atita frumusete pe chipul ei. Baga de seama ca adesea cind zina iesea din piriu si era frumos si cald.cum era pina in ziua aceea. pina s-a apropiat de ea binisor. ca-ntr-un maret palat traia o mindrete de zina. Pe linga el trecea un piriu cu apa limpede ca vioara. 168 Legende populare rominesti Cind l-a vazut asa frumos si tinar. Palatul zinei era intr-o poiana mare si frumoasa. ca fara ea sa bage seama mai dinainte. In acest piriu. i s-a facut oricum mila zinei si nu mai vru sa-l impietreasca. Si-a luat intr-o zi inima in dinti si s-a coborit jos. Arborele acela e plopul tremurator. in fiecare zi pe la amiaza. pe loc il prefacea intr-o stana de piatra. s-a suit in virful unui brad si a stat zile intregi ca sa observe miscarile zinei. zina mergea sa se scalde. de-acolo indarat nu mai veneau. cum nu se mai dovedise. descheiata. asa par lung si auriu si cind ii mai zari prin camasa ei alba de matase. veneau la ea crai si feti-frumosi sa-i ceara mina. ca daca vreunul din cei care veneau ar izbuti sa o sarute.

Avea crengile lucii. ea isi apleca frunzele si ramurile la pamint. LEGENDA TRANDAFIRULUI SI A SCAIULUI La o margine de drum. amintind oamenilor minunile Atoatetiitorului. Ostenii salbatici nu asteptau decit atita. ca niste ciorchine de ramurile subtirele. rumene ca margeanul. Cind Pilat chema pe Isus la judecata si-l asculta. Se dusera in gradina ca sa-si caute nuiele si numaidecit pusera ochii pe ramurile zvelte ale salciei. inflori prima data trandafirul. nici vreun izvor ori vreo planta roditoare. care isi inalta cu trufie ramurile spre cer. asa de alba. Iar mirosul florii lui se imprastia peste intreg cuprinsul cimpiei. care statea in mijlocul gradinii si din care rupsera o multime. salcia inchircita si plingatoare.Salcia plingatoare a fost odata un copac mindru. Cica odata. De atunci pomusoara s-a inmultit si s-a intins pretutindeni. Ostenii cruzi ii smulsera haina din spate. caci floarea trandafirului era asa de gingasa. Isus indura toate chinurile. Sfintul Ioan gusta din minunata poama rosie si multumi Domnului pentru darul ce ii trimise. Dar salcia fu cuprinsa de o durere adinca. dintr-o mindrete de copac. „Ah. Dar in toata intinderea zarii nu se vedea casa de om. Sfintul Ioan se trezi. tufa se apleca prietenoasa peste Botezatorul adormit. care in ajun nu avusese decit frunze verzi. flamind si rupt de oboseala si de sete. ofta el. Sfintul Ioan Botezatorul. Legendele florei 169 COACAZA Unele neamuri numesc coacaza sau pomusoara rodul Sfintului Ioan. ca parca de la ea se luminase dimineata de primavara. Oamenii incepura sa planteze salcia pe mormintele mortilor si ea se facu. el adormi la umbra unei tufe. apoi il legara de un copac si-l lovira cu nuielele. dupa multa pribegie in niste tinuturi pustii si stincoase. frunzele verzi ca smaragdul. pina ce tisni singele. Doborit de oboseala. era plina acum de o multime de boabe rosii. el il dadu pe mina ostasilor ca sa-l chinuiasca. jelind. . fara sa-i gaseasca vina. Salcia nu banuia insa la ce avea sa slujeasca ramurile sale. In timpul noptii. Dar vazu indata ca Isus fu adus acolo. ajunse la un tufis. Cind se zori de ziua. Si a fost o minune. care atirnau prinse minunat. fara ca din gura lui sa iasa o vorba de jelire. Dar cit de mare ii fu mirarea cind vazu ca tufa. daca as gasi macar aici ceva racoritor“. Ii era rusine ca-si daduse ramurile pentru un lucru atit de rau si nu mai indraznea sa-si intinda ramurile catre cerul albastru.

trandafirul se mihni. era dat ca pe pamint sa nu ramina ceea ce numai in rai trebuia sa fie“. s-o pastreze Preasfintul. lasa cite o bobita de singe in virful vreunui ghimpe. se ruga indata lui Dumnezeu sa-l acopere si pe dinsul cu ghimpi. puneau miinile la ochi. Pasarile veneau de la departari mari. Si-au trecut mereu drumetii si-au rupt intruna florile trandafirului si nu s-au uitat la scai. De la o vreme. cind tot e imbracat in ghimpi! Atunci trandafirul se uita si vazu ca intr-adevar scaiul avea ghimpi. asa ramine!“ Legendele florei 171 A facut Dumnezeu un semn si floarea scaiului se facu rosie ca focul. si pe mine ma dezbraca toti de frumusetile mele“. singele a patruns incetul cu incetul in tulpina. si mie — nimeni. scaiul de linga mine e inalt. dar numai eu stiu ca ce am menit odata. ca a trandafirului. el se impodobea si oamenii il despuiau. . isi zicea el. Dupa citeva zile. apoi. isi zise Atotstapinitorul. Si parca si lui Dumnezeu ii parea acum rau ca pusese intr-o floare asa de minunate daruri. trandafirul se acoperi intreg de flori. la rasaritul soarelui. — Uite cum se inclina toti trandafirului. indata a facut un semn si tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Scaiul statea ursuz alaturi. batatoare la ochi. pe care nu le impartise 170 Legende populare rominesti nici in rai. il deslusi: —Cum sa se atinga cineva de scai. Iar din ghimpe. Si nu mai pregeta. floarea trandafirului se desfacu rosie aprinsa ca singele. ducea totdeauna lui Dumnezeu cite o saminta din fiecare floare ce crestea pe pamint. si nu era unul care sa treaca pe linga floarea minunata. Fiecare alearga dupa ce bate la ochi. Pina la amiaza. ca prea nu-l baga nimeni in seama. Drumetii treceau si ramineau locului. ca sa-i pazeasca floarea. sa vada si ele tulpina maiastra care isi desfacea frumusetea pentru intiia oara pe pamint. „Uite. Atunci Dumnezeu a zis: „Asa e pe pamint. Dar acum fiecare cind rupea floarea. bucuros. celelalte flori se plecara in fata adevaratei stapine. resfirau narile sa inghita mirosul nemaisimtit pina atunci. Dar trecatorii tot se opreau. si intr-o dimineata. se trezi si-n el pizma. e chipes si nimeni nu-l atinge. sa i-o faca rosie. Lucrul acesta il soptise o ciocirlie care. Un sticlete care tocmai atunci se asezase pe o creanga. rupeau cite o floare. Si se ruga lui Dumnezeu sa-i schimbe si lui floarea. „Vezi. Si. pentru rasad. s-a ridicat pina in boboci. atrase de mirosul parfumat. cu priviri lacome.Fluturii cadeau adormiti.

Numai sa vada cel putin. de te imbolnaveai de dor si de vraja. Apoi isi dadu sfirsitul. Dar cum trecu doar pe marginea padurii. Care cum intra in padure. numai trecind pe linga dinsa cadea 172 Legende populare rominesti omul ca adormit. Asculta el. Deodata se auzi ca o adiere de cintec si Bujor se trezi. chemindu-si feciorul. in mijlocul caruia era un iezer stapinit de iele si de stafii. Ramas singur. incet. A mers el intr-un tirg. Si era padurea ceea asa de plina de taina si asa cuprinsa de cintec de pasari. Parca-l chinuia gindul sa stie cine cinta. si pe el si pe cai. se tolanira toti pe iarba si adormira. ca. Dar nu este om sa nu-si aiba necazul lui. nu ridicase osti impotriva nimanui si de aceea nu-si gasise nici un dusman. Imparatul. si pe surugii si pe ostenii ce-i avea de paza. cu nimeni nu vei imparti. l-a si povatuit sa mearga in toata imparatia daca are pofta. sa vezi. de nu era om in toata viata. Se facu noapte. Si in toata padurea numai o carare era si aceea facuta de ielele care veneau pina la marginea padurii si fugeau iar. intre altele. Feciorul de imparat trecea tocmai pe marginea padurii. semnele stapinirii peste imparatie. Bujor a jelit cit a jelit dupa mosneag si dupa o vreme a inceput a-si mai cauta si el de treburile imparatiei si. altul in magar. luna iesise rosie ca focul si se tot inalta pe cer si ei dormeau si dormeau. Avea pe mosia lui un codru de brazi si molizi. ii puse coroana pe cap si buzduganul in mina. alteori il schimbau ielele in flori si buruiene. asculta si inima incepu sa-i bata cu putere. Imparatul insa avea si el un necaz. il si prinse asa un somn. Dar inima il tragea macar aerul racoros al padurii sa-l soarba si-si zise ca doar n-or fi zinele in toate zilele prin padure. imparatul pica la pat sa nu se mai scoale si simtindu-si sufletul la git. de cum i-a rasarit baietul. Ca. cea dintii grija a fost sa vada satele si tirgurile. aduna sfat si. inapoi nu se mai intorcea decit schimonosit: altul in ciine. faceau pe om de se indragostea de dinsele si-si rideau de el ca de un nagit. Intr-o zi insa. ori il caliceau. ca ce-i pati. numai in codrul cu ielele sa nu se duca. iar in noptile cu luna se auzea cintecul zinelor. imparatul. sa-l adoarma si pe el. ca poposira sub o poala deasa de stejari. Si o lua printre copaci.POVESTEA BUJORULUI Era odata un imparat si avea un fecior pe care-l chema Bujor. ca se infricosase destul de cele ce-i spusese tatal sau. si dupa ce ii mai dete mai multe povete. Imparatul era acum batrin si slab. . a mers in altul si-a dat si prin partile iezerului cu zinele. Om pasnic. dragul tatii. ii aminti si de iezerul cu iele: — Pe acolo sa nu calci.

Era o micuta gradina de busuioc. . Crestinii din toate partile doreau cu ardoare sa afle acest scump odor. un covor de flori verzi si mirositoare. Oamenii i-au zis bujor si bujor a ramas si pina-n ziua de azi. mama imparatului Constantin. un bondar. era un petec de loc. ca pe o coasta a sterpei Golgota. rosie ca jarul.incet si intr-un luminis. Tocmai pe timpul Sfintului Constantin cel Mare. prin puterea lui Dumnezeu. Alta insa grai: — Eu zic. Parca pamintul nu voia sa libereze din tainica lui tacere sfintul odor demult dorit de crestinatate. Apoi. cu o coroana de pietre scumpe pe cap si care era mama ielelor. frumoase si albe ca stanele de marmora alba. sa nu poata merge deloc pe picioare. Dar. cind crestinii abia se puteau aduna prin pesterile din paduri sa se roage?! Peste 300 de ani. Intr-adevar. aceste nepretuite moaste au ramas ascunse. care sta uluit si cu inima zbuciumata de frica. spune o veche traditie crestina. BUSUIOCUL LA CRESTINI Multa vreme nu s-a stiut unde era ascunsa de evrei crucea pe care isi varsase singele Domnul nostru Isus Hristos. dar in zadar. din timpuri nestiute de cercetatori. raspunse: — Ba. dar nevatamate. cine stie de ce mina binecuvintata semanate. Alta raspunse: — Ba nu. Dar iata. care incepura a juca. mare si batuta ca un pamatuf. nu! Eu zic la rindu-mi sa-l facem o floare. crucea Domnului a fost scoasa la iveala. Cind vazu atitea fete pe linga el. ca si Sfinta Elena. la ce ar fi folosit descoperirea sfintei cruci a Domnului pe acele vremuri. unde crestea in fiecare an. ii zise facindu-i un semn cu mina: Legendele florei 173 — Asa sa ramii! Amin. se rusina si se facu ca focul pe obraz. Dar alta. a mers la Ierusalim si cu cheltuieli mari a facut sapaturi pe Golgota. inturnindu-se spre Bujor. Si Bujor se si prefacu intr-o floare rosie. se vazu inconjurat de niste zine. Una grai: — Sa-l facem magar. un vitel. rotindu-se in juru-i ca un virtej. Sub aceasta binecuvintata gradina de busuioc era ascunsa crucea rastignirii Domnului.

Si de atunci a ramas busuiocul ca floare blagoslovita. copilul prindea sa cinte la fluier copilaria lui oropsita. Seara. Pe vremea aceea. Bietii copii. Fetita. se prefacu indata intr-o floare. Cind se trezi de dimineata. dar nu se apropia prea tare. Daca se apropia cineva de palat. izgonit de toti. se ruga el neincetat. s-a aflat. se apropie bucuroasa. fie-ti mila de mine si da-mi indarat pe scumpa mea surioara. flaminzi si obositi. toata vrajitoria dimprejur pierea. luara drumul spre padure. de frica sa nu pateasca ce patise surioara lui. cind fu la doi pasi de el. facindu-se si in acest loc sapaturi. care cu credinta se atingeau de ea. se impietrea. singur si abatut. apoi mult mai mare a 174 Legende populare rominesti fost uimirea cind crucea Domnului facea si minuni. dupa citva timp. care impodobeste crucea crestina si se intrebuinteaza la diferite sarbatori ale bisericii crestine. Dupa citeva zile. Intr-o noapte. caci talmacirea visului spunea ca va scapa pe draga lui surioara. dadea tircoale prin jurul palatului. LEGENDA CRINULUI In mijlocul unei paduri se inalta odinioara un palat vechi. prefacute in flori. Acum insa era locuit de o vrajitoare vestita. tamaduind pe cei bolnavi. vazura inaintea lor palatul. Bietul baiat ridea si plingea de bucurie. cind n-avea ce face. o gasi. si. Visa ca ratacise prin locuri intunecoase si ca gasise o floare foarte frumoasa. Cind luna aluneca usor de dupa nori. obosit si flamind. Bietul baiat. dar. se ratacira.Intr-adevar. Atunci baiatul o porni mai departe. obosit si cu gindul la surioara Legendele florei 175 lui. dupa multe umblete. Ziua se prefacea in sarpe sau in pasare si numai noaptea umbla cu chipul de om. Daca regasirea crucii a adus mare bucurie. doi copii fura izgoniti din casa parinteasca de mama lor vitrega. cind isi aducea aminte de ea. fara sa stie al cui e. care apartinea Zmeului Zmeilor. In zadar se tingui micul fratior. Ochii i se umpleau de lacrimi. se baga argat la un cioban. adormi in padure. de care tremura tot tinutul. pe care rupind-o o duse in palat. incepu sa caute floarea. lemnul crucii Domnului. repede atinse cu floarea cea . Tot mergind. Avea mii de suflete nevinovate. flamind. Cum atingea ceva cu acea floare. intreg si in cea mai buna stare. — Doamne. caci vrajitoarea rupse floarea si pieri inauntru palatului. Cum ajunse la palatul vrajitoarei. in lumea larga. Vrajitoarea aceasta fura si copii.

dar fiindca nu avea cu ce sa-si stearga lacrimile. parul galben ca aurul iesea aruncind parca o cununa de raze de jur imprejurul capului. Fugeau de urgie. Pruncul sugea dormind. Spaima ii gonea. soarele prajea nisipul. ochii Mariei se umezira. Isus isi duse atunci minuta la obrazul mamei. . adulmecind cu botul umed spre Fecioara. Dar si ea pieri. Dar acolo departe. innebunite de durere. ca si cum ar fi mirosit si el izvorul laptelui binefacator. printre copiii ucisi. ajuta Mariei sa se coboare si o sfatui sa se odihneasca vreo citeva clipe la umbra rara a unor spini. vai. Dar Irod credea ca. gura rumena ca margeanul. nadejdea ii chema. Si cum il privea.binecuvintata floarea in care era prefacuta surioara lui si numaidecit floarea se prefacu din nou in fetita. zgiltii cu putere poarta. poarta nu se mai deschise. ele intilnisera o vedenie grozava. stringeau la piept papusi de zdrente si strigau: „Mi l-ati luat pe unul. asinului i se muiara genunchii. vrajitoarea. fara sa spuna un cuvint. caci tot farmecul se duse. acum am altul!“ Din fundul palatului. ducind de capastru asinul pe care calatorea Maria cu Isus in brate. dar. In vremea aceasta. Ce le facuse copilul oare? Cu ce gresise? De ce-l prigoneau? Ridicindu-si privirile. Iar Iosif o intreba: — De ce plingi tu. Fericiti. lacrimile fierbinti il trezira. FLOAREA LACRIMILOR Poruncise Irod. arsita le topea puterile. Cum dadu cu ochii de ei. cu privirile la copil. ii era obrazul fraged. albe si inalte. auzind galagia. Iosif strabatea pustiul. veni sa vada ce e. cu un miros imbatator. Doua flori mari. 176 Legende populare rominesti In miezul zilei. Maria si le tinti in zare. de sub scufita alba. vrura sa plece. Marie? Femeia nu raspunse. Erau cei doi frati prefacuti in crini. de la un capat la altul al Betleemului misunau calaii. rasarira linga poarta palatului. ii prefacu in doua flori mari si albe. Palatul se ruina si pe ziduri incepu sa creasca iarba. nici scrisnirile de furie. fi-va si cel a caruia nastere cei trei crai de la rasarit o vestisera. Iosif il opri o clipa. In momentul acela. Fierul sabiilor se pata de singele copiilor nevinovati. Zimbind. Irod n-auzea gemetele de durere. dar nu putu s-o deschida. Bietul baiat. Iosif ramase in picioare. iar asinul se apropie. Muma tresari din adincul maruntaielor ei si. Mamele isi sfisiau sinul care ii hranise. nici suspinele de deznadejde. era inchisa pe veci. lua scufita copilului si-o duse la ochi. Maria se aseza jos sa hraneasca pruncul. izbucni intr-un plins sfisietor. Cazind pe obrazul copilului.

de aceea cautara ei toate chipurile si mijloacele cum ar capata macar unul. ajuta mai apoi Mariei sa se ridice. Maria vazu ca scufita-i uda de lacrimi. cele dintii lacrimi de roua ale diminetii. in potirul florii lui. atit ea cit si sotul ei erau necontenit suparati si dusi pe ginduri. Si cautind. nu stete mult pe ginduri. Legendele florei 177 FLOAREA-PASTILOR Se zice ca era odata un imparat si o imparateasa. crinul culege. caci imparateasa tot stearpa ramase. ramase locului uimita: tulpina spinului se prefacuse in lujer verde. si feri capul lui Isus in umbra lui. dar cind Maria se intoarse sa ia scufita. ci sa daruiasca mai bine ceva la o minastire. care parca luase ceva din mireasma neasemanata a florii. Si de atunci pina astazi. zari tulpina uscata a unui spin si puse scufita in virful ei sa se usuce. care aveau toate bunatatile de pe lume. cind se vazura si ei cu o copila atit de frumoasa. Iata insa ca intr-o zi. sa fi prins pe Dumnezeu de un picior si poate ca tot nu s-ar fi bucurat asa de tare. Si plecara. Si pruncul iar zimbi. Si din pricina aceasta. Si fiindca nu aveau copii. ci intorcindu-se in casa si luind ceea ce crezu ca s-ar potrivi mai bine pentru o minastire. Cu cit crestea Floarea mai mare si se facea mai voinica si mai . se duse chiar in aceeasi zi si o darui minastirii celei mai apropiate.Intr-un tirziu. Iosif mingiie asinul. ca poate acestia ar face sa se vada si ei cu-n copil. Asa a fost s-aicea. de teama sa n-o rupa. iar Maria lasa pe Iosif sa potriveasca capastrul asinului si nu-i spuse nimic despre floare. aude deodata un glas zicindu-i. cum auzi glasul acesta. acolo adeseori se intimpla ca e si suparare mare. care sa le mosteneasca averea si imparatia. si atunci Dumnezeu ii va asculta rugamintea si-i va darui ceea ce doreste. Si fiindca copila aceea era foarte frumoasa si dragalasa. de aceea ii pusera numele Floarea. ca daca voieste numaidecit sa aiba un copil. dar degeaba. Maria isi desfacu parul. in scurt timp purcese grea si la noua luni nascu o copilita frumoasa ca un ingeras. Aducind ea darul acesta.. si-n locul scufitei stralucea o floare alba ca zapada. Si acuma. Imparateasa. deschisa ca un potir de cristal. sa nu-si mai bata capul cu vraji si descintece. cind sa plece iar la drum. Detera danii pe la toti vrajitorii si vrajitoarele din intreaga imparatie. plimbindu-se imparateasa prin gradina. Dar bine a zis cine a zis ca unde e prea multa bucurie. numai copii nu aveau.

decit sa ramana asa. care se strecura agatatoare printre stincile plesuve. sa vie intr-o buna dimineata si sa le-o fure. FLOAREA PATIMIRII Pe crestele sure ale Golgotei crestea o planta vesnic verde. adica fiica imparatului. a inceput de la un timp a se da in dragoste cu un pastor care pastea turma sa prin apropierea curtilor imparatesti si care nu o data trecea pe linga ferestrele unde era Floarea inchisa. fara sa le treaca macar prin minte ca aceea ce fac. s-o lase s-o manince fiarele cele salbatice. vazindu-se in starea aceasta. Prinzind mai pe urma imparatul de veste. nu fac bine. Si-ntr-adevar ca Floarea. pe care urma sa fie rastignit pentru izbavirea pacatelor omenirii. cu atita era si grija parintilor sai mai mare. Floarea. adica fiica imparatului. se iubeste cu un om de rind. mai mult moarta decit vie. Si deoarece Floarea. facindu-i-se mila de dinsa. iar pe fiica-sa o dete pe mina unui tigan.frumoasa. se duse cu dinsa in padure. ca fiica sa. legate cu funii si batute apoi cu cuie in lemnul nesimtitor. a fost prefacuta in floare. ii taie miinile si-i scoase ochii. chiar acolo unde avea sa se aseze crucea. Cind Isus Hristos urca pe umeri crucea grea. . ca sa nu fie calcat in picioare. se temeau ca nu cumva acestia. piciorul i se impiedica de un vrej al plantei. ii asculta ruga si o prefacu intr-o floare alba. taindu-i miinile si scotindu-i ochii. Tiganul ce era sa faca? Trebui sa implineasca porunca imparatului. ca sa se chinuiasca sau sa vie fiarele cele salbatice si s-o manince. In marea sa mila de orice vietate. pica in genunchi si incepu a se ruga Maicii Domnului. prinzind de veste despre frumusetea Floarei. Tirit pe cruce. de aceea se si numeste floarea aceasta „floarea-Pastilor“. tocmai pe timpul Pastilor. vazindu-se ca o tin mai mult inchisa decit sloboda si nestiind de ce si pentru ce. ca acesta sa o duca in padure si acolo apoi. bratele si picioarele lui Isus fura intinse. lasind-o astfel. cu toate ca a ferit-o asa de tare de ochii lumii. a lui ar fi fost dracul! Lua pe Floarea. Mintuitorul se pleca si feri la o parte vrejul inflorit. si apoi. caci aflindu-se in vecinatatea imparatiei lor niste zmei. 178 Legende populare rominesti Din pricina aceasta o si tineau ei apoi mai mult inchisa decit sloboda. se-ntoarse inapoi acasa ca si cind nu s-ar fi intimplat nimica. ca de nu. ca sa se indure de dinsa si s-o prefaca intr-o floare. si ajunse la locul de Legendele florei 179 groaza. sau sa le-o ieie cu nepusa masa. ca pe loc si puse pe niste soldati sa prinda pe indraznetul pastor si sa-l omoare. Maica Domnului. atit de tare s-a suparat.

dar frumoasa. alearga fuga in racorile intunecoase dinspre Luna-rasare si o gaseste pe stapina noptii bocindu-se de necredinta Soarelui. Cele trei increstaturi ale foilor. dar nu zina. ca tot as fi avut parte de sot. ca PiazaRea aude de gindurile domnului si. nici rautatea oamenilor. sa trimita fata si sa cerseasca o sarutare de la craiul zilei. de incovoiata. vitisoara plantei de care se miluise Isus. Voievodul. Asa statea atirnat intre cer si pamint. pune la cale mare pregatire. dar n-a dat de leacul muteniei. se urca pina la buzele Mintuitorului. iar faptura ei aminteste de chinurile Mintuitorului. cu pletele invalvataiate de lumina si cu sufletul . Iar cind umbra noptii invalui Golgota si Isus inchise ochii cu cuvintele: „s-a implinit porunca scripturii“. ca sa-i incurce dezlegarea. ca numaidecit odrasla lui draga are sa prinda la grai. si-l povatuieste sa cheme pe Soare la masa si sa-l cinsteasca dupa toate rinduielile cuvenite fetelor stralucite. Ea se vaieta ca n-are parte de barbat. pe care le racori cu frunzele sale verzi. Cum se facu. A intrebat el de lume. de-si gidila pieptul cu nasul. se furisa printre spini si-i racori fruntea. asa de batrina. De atunci floarea rara nu sta inflorita decit o singura zi si o singura seara. se ridica de la pamint. iar numele plantei a ramas pina acuma „floarea patimirii“. firisoarele stropite cu rosu din potirul florii amintesc cununa de spini. LEGENDA FLORII-SOARELUI Stefan-Voda avea o fata muta. Pe capul stapinitorului era insa un blestem. Atunci cind orice sentiment de mila parea sa se fi stins in sufletul chinuitorilor.Fringiile fura apoi dezlegate si intreaga greutate a trupului atirna numai in prinsoarea cuielor. vine la domn o baba. s-a 180 Legende populare rominesti sfatuit cu vracii si cu toti carturarii timpului. ars de friguri. se incolaci in jurul crucii. imbucurat. cu fruntea insingerata de cununa de spini pe care i-o indesasera pe cap fariseii iudei si slugile lui Pilat. spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soarelui. chinuit de dureri. simbolizeaza cele trei cuie. Dupa ospat. vrejul aminteste funia. asa intr-un amurgit de vara. floricica plantei credincioase inchise si ea ochii. La urma. cind toti ar fi in toane bune. cele trei colturi ale frunzelor seamana cu lancea. ca nu pricepe de ce fuge de dinsa si o lasa sa alerge ca o dezmetica in urma si zicea tinguios: — Mai bine ma facea maica-mea muritoare. impletind deasupra spinilor o cununa ca de lauri. pe linga care se prelingea singele sfint al Domnului. de amarit ce era. cele cinci stamine sunt ranile. de nu i-ai fi gasit pereche in cuprinsul pamintului. Domnului nu-i mergea mincarea la inima si odihna in oase.

Luna. pe unde isi rostogolea in susur undele pe un pat de prundis un riulet sagalnic si zglobiu. printre celelalte podoabe. Mesenii boceau si ei povestea trista a odraslei fara noroc. Irinel. inspre stralucirea craiului zilei. lacuri si izvoare limpezi cristaline. LEGENDA GHIOCEILOR Irinel. se ridica turbata peste straja coLegendele florei 181 drilor negri. aruncindu-se intr-un briu tremurat de lumina si patrunde pe fereastra palatului. cu fata indurerata de obida. dealuri si munti acoperiti cu paduri udate de riuri. pe la sfirsit. calarea pe calul sau mindru si alb ca . stapinul pamintului. isi intoarce vecinic chipul intristat. impodobita ca o primavara calda. intra in sala fata domnului. „floarea-soarelui“. Iata. ca are sa nimiceasca vlastarul indraznetului voievod. ingina catre Luna: — Pina acum tot se cheama ca ai avut barbat. la poalele unor munti. Luna. fiul Zefirului. pindind sa-si zaresca dusmanca. fiind trimis de tatal sau in lume. chefuia cu voda si cu toata curtea. pentru ca s-o zdrobeasca. Soarele. de o innamoleste departe. Dupa aceea. chiar deseara li-i nunta. prinde a spune stapinei ratacite a intunericului tot jarul inlacrimatului sau suflet. ca el se insoara cu fata lui Stefan. Doamna-Noptilor.intunecat si umed ca o pestera neumblata. in valurile norilor. un fat-frumos cu plete de lumina. te lasa de tot. ca un fat-frumos. intaritat. de aci incolo. cersitorindu-si sarutarea mintuitoare. Cu totii s-au ingrozit de turbarea nedreapta a Lunii. furioasa. Isi aprinde argintul din fata si fulgerind de razvratire. Cade ea in genunchi la picioarele Soarelui si-i cere o gura. pe aci sa turbe. Batrinul voievod. ce-si inalta semet turnurile marete si stralucitoare in razele dulci ale soarelui de primavara. De atunci. in gura unei vai frumoase ca un colt de rai. Soarele. Cind. vilcele. A cazut peste fata rugatoare a fetei ca o ploaie de blestem si i-a topit chipul in floare galbena. ca sa vesteasca sosirea frumoasei primaveri. zareste nu departe un castel de cristal stralucitor ca din povesti. se jura pe stralucirea ei. isi prinde nevasta de belsugul instufat al razelor si-i face vint pe fereastra. de mintuire. neincrezatoare. Luna s-a dosit dupa sprinceana codrilor vecini. sta rece si fulgeratoare. vintisor de primavara. cu fata ei galbena si infiorata de durere. ca s-o aiba indeaproape spre mingiiere. dupa ce a strabatut vai. In noaptea ospatului. ia pe palma copila inflorita a temutului stapin pamintean si o sadeste in gradina. Piaza-Rea prinde la nadejde si cu intorsaturi mestesugite de vorba. cimpii intinse.

Undeva in castel. cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii. Riul cristalin isi urma cursul sau in susur soptitor. si incins cu palosul sau batut in pietre scumpe. spre a-si da seama mai bine de frumusetea ingereasca a cintului. Irinel vazuse multe si minunate frumuseti. a imboboci. ce-i mingiia duios auzul. aude. ca tu. toti ma blestema. fiindca pe unde am trecut. Pasarile. Si pe masura ce inainta. in lacul limpede ca seninul cerului de azur. cu buclele-i aurii ca spicul griului in pirg si scaldate in raze de soare. mergind spre castelul maret. iar pasarile cintatoare se desfatau in ciripiri dragalase. Ileana Cosinzeana. in tinuta mareata. In drumul sau pribeag. si auzise iarasi multe cintece vrajite. Irinel. ca intr-un vis. Pasi curajos spre castelul cel maret. Irinel s-a oprit in loc. a se inveseli. printre trestii si nuferi. Imensul parc din jurul castelului. totul parea ca in sarbatoare. Ca vrajit. Iarba incepu a inverzi. pe crengile inmugurite ale copacilor in ajun de a inflori. dadu cu ochii de un unchias cu barba alba ca fuiorul de lina si batrin ca un Matusalim. vestitor al dulcei primaveri. si portile castelului se deschisera prietenos inaintea lui Irinel. privea in taina sosirea nou-venitului. Ajuns la poarta castelului. fiica batrinului Prier. care-l intimpina cu vorbele blinde: — Bine ai venit. Eu sunt mos Crivat. in razele dulci Legendele florei 183 ale soarelui de primavara. lasate de bunul Dumnezeu pentru desfatarea omului. ce te fermecau. imprastiind in juru-i. Apoi se facu nevazut. ca in surdina. ma duc de unde am venit. de vestitor al primaverii. ce venea 182 Legende populare rominesti pina la el pe aripile nevazute ale vazduhului. batrinul nabadaios. dintr-un loc tainic. cu ochii sai negri ca murele. lasate in unde bogate pe umerii sai albi ca sideful si cu ochii albastri ca seninul cerului de primavara. prin firea ta blinda si dezmierdatoare. iar departe. Mugurii copacilor. sa aduci iarasi pe aceste locuri viata si bucurie. undele rasunatoare ale unei armonii ceresti. am prapadit tot in calea mea si am inghetat pina si apele. Cerbii si caprioarele din parcul fara margini al castelului zburdau. care de trei luni ratacesc si ma zbat pe meleagurile acestea.neaua. La venirea ta eu plec. unde riul isi ineca susurul. dar ca farmecul cintecului departat. ecoul unui viers duios. Abia pleca mos Crivat. lebedele isi oglindesc siluetele in apa . cu fata-i stralucitoare ca o raza de soare a lunii lui Florar. nu auzise niciodata. Toti ma gonesc. pe data prinse a se inviora ca prin farmec. cu mustata-i neagra abia mijinda. ca din aceasta parte veneau undele sonore ale versului duios.

linistita si albastra a lacului. ca ar fi 184 Legende populare rominesti mai bine sa le gaseasca o mama care sa-i ingrijeasca. intr-o buna zi ajunsese la mos Crivat. adiete blind de zefirul primaverii. Dar dupa un rastimp. inmuind pentru un moment cerbicia batrinului zurbagiu. ajungind pe treptele castelului. mai cu seama ca el. in tainica lui intelepciune. ca prin farmec. al carui sol binevestitor era Irinel. intruna din zile pleca in lume si apucind spre miazanoapte. Ileana Cosinzeana se ivi in chipul ei feciorelnic. Sunt trimis de tatal meu Zefir de primavara. sa va vestesc reintoarcerea frumoasei primaveri si. Cum se vazura se si indragostira. vazind ca oricit se va stradui. este intimpinat de batrinul Prier cu pletele-i si barba albe. raspindind in jurul ei parfumul imbatator al frumoasei primaveri si cor de pasarele ii insotea aparitia. batrine Prier. sprijinindu-si barba lunga si alba sa nu fie batuta de vint. ca vestitor al primaverii. o miscare se produse in intregul castel si. in cresterea si educarea iubitilor sai copii. — Sa fii bine venit in casa mea si cu plin sa-ti mearga dorintele tale. cu frumoasa Ileana Cosinzeana. fu primit de fiica batrinului Crivat. reinvierea intregii naturi. Din aceasta intilnire a iesit casatoria lui Irinel. asa ca la intoarcerea spre lo- . cu ea. Mos Crivat tocmai dadea porunci. a chibzuit cu grija de parinte iubitor. Irinel paseste mindru si maret pe nisipul aleilor dintre straturile ude inca de mustul zapezii in topire. era silit sa-i lase singuri acasa mai mult timp. infasurata in blanuri scumpe de vulpi albe si albastre. fiica batrinului Prier. — Bun gasit. Aci. frumos si blind sosind. nu va putea sa-si creasca copiii asa cum voia si cum credea. lasind in urma sa pe nemingiiatul Irinel in durerea cea mai mare si doi copilasi frumosi ca doua picaturi de roua in potirul unei flori. din tot sufletul sau chinuit. fiind poftit in izba captusita cu blanuri de foca si de ursi albi. dupa care frumoasa Cosinzeana fu chemata de Cel Atotputernic in imparatia cerului. isi puse mina streasina asupra ochilor si. privi cum venea Irinel cu adierile lui blinde si caldicele de primavara. si de aceea. ca s-a apropiat timpul. numai in grija slugilor. bun vestitor al primaverii pe meleagurile noastre. fiul Zefirului de primavara. Dar Dumnezeu. Cind vazu pe Irinel tinar. in mijlocul ghirlandelor de flori in fel si chipuri de culori. ca sa se inceapa viscolele in toate partile lumii. a voit ca aceasta casatorie sa nu dainuiasca decit citiva ani. de razele mingiietoare ale soarelui si. Abia ispravi Irinel vorba. Irinel isi ineca durerea in iubirea si in ingrijirea ce punea.

Irinel era insotit de frumoasa fiica a lui mos Crivat. ca niciodata. se facu mare. se infiorara de groaza. ramasa singura cuc. ii prefacu in doua floricele albe si frumoase zicindu-le: — Voi veti fi cele dintii flori de primavara. De aci tin-te. .. Fetita. Intr-un inceput de primavara. ursuza. ca de zburatura cine nu fuge. nu mai minca. tocmai cind se lupta mai amarnic frigul cu caldura. se indragisera ei de credeai ca nu-s vitregi. Pe unde treceau. le-a ascultat rugaciunea si. caci cum vazu copiii. care-i umplu de groaza. Iar crengile copacilor se incarcasera de promoroaca. in marea lui bunatate. vijelioasa. aspra fiica a nordului goni din casa copiii.. pinza. Bietii copilasi rebegiti si tremurind de frig. Azi asa. nu mai vedea cu ochi buni copilul unchiasului. pina ce. nemaiputind rabda frigul si foamea. bietul copil isi lua lumea in cap. nu mai bea. ducindu-se ea cu oile la iarba. parca Dumnezeu stia numai de ei. pe o vreme rea. si dus fu si pina astazi.curile calde de unde venise. daca vazu ce vazu. nu te rupe. ca muma vitrega.. frunzele copacilor se ingalbeneau si cadeau la pamint. de dorul iubitului fratior. ii si sageta cu o privire aspra. cind sedeau gistele corlat si aveau oamenii mult vin. baba. Sosind acasa. Cite si mai cite ponoase nu-i mai scotea. totul mergea de minune. crescuta in munti de gheata si troiene mari de zapada. BRINDUSA SI GHIOCELUL A fost odata. A fost odata un unchias s-o baba. cu numele de ghiocei. in drum spre locurile calde. Traise ai copilasi ca fratii. dete peste un flacau asa de frumos. nici mila si nici iubirea de mama. Bietul unchias avea si el cu matusa dintii un baiet. Nu trece mult si baba cistiga si ea o fata. miine asa. cum o vazura pe noua lor mama. ca la soare. Fire rece. ce dormea dus. se stingea vazind cu ochii. caci parca intrase in casa un sloi de gheata. de nu te puteai uita la el. de turnau pe beregata. Veselie mare era in casa unchiasului. ingenuncheara amindoi si se rugara lui Dumnezeu sa-i scape de chinul si durerea in care cazusera din cauza mamei lor vitrege.. binecuvintindu-i. Baba era de a doua cu unchiasul. Intr-una din zile. copiii. Legendele florei 185 Dumnezeu. In fiecare zi se ducea cu oile sa le pasca intr-o livada frumoasa. Florile se topeau ca de para focului. nu stia ce-i blindetea. . Crescu fata babei. pe cind Irinel era dus sa dea cele dintii vesti in lume de reintoarcerea primaverii. Iarba se ofilea.

Legendele florei 187 Si stergindu-si ultimele lacrimi. Aci. Dar Domnul nu lacrima de cele ce avea sa patimeasca si pe care. invalui totul din jur cu privirea-i nespus de blinda si apoi si-o inalta spre ceruri: — Doamne. se apleca si-l saruta cu foc. Si spuse iarasi Isus: —Binecuvintati sa fiti. dupa Cosinzeana visata si negasind-o. facindu-se un ghiocel. Iar plutele argintii incepura sa-si tremure frunzulitele si sa scoata un freamat asa de dulce si de trist. de vrajba multa ce incape in ele. Privighetoarea. Privi la plutele argintii. Cica ghiocelul a fost feciorul unchiasului. alb si luminos. ghiocelul.Vrajita de acest fat-frumos. plingea de ratacirea mintilor omenesti. se aseza jos linga un tufis. brindusa. in a carei vapaie scinteiau apele si stincile si arborii. frumoasa de-ti lua ochii. el. arbori frumosi. piere. aducind o licarire de bunatate in inima oamenilor. iar ea prinse a-i cinta asa de lung. ca Domnul inseninat o clipa zise: — Binecuvintata sa fii tu. Plingea de nesfirsitele frumuseti ale firii. se ruga Celui-de-Sus. sa nu destepte pe nimeni. ale caror frunze in bataia lunii pareau niste inimioare de piatra scumpa. De aia. le depana in gind. 186 Legende populare rominesti LACRIMIOARELE In noaptea aceea minunata cu luna plina. care statea tacuta pe creanga de pluta argintie. una cite una. se indrepta pe drumeag inainte. Flacaul. Si cu lacrimi arzatoare. pasarica nevinovata. luneca Domnul pe .. simti mai mult ca oricind Domnul Isus nevoia sa fie singur. coplesit de ginduri. Se strecura incet din cascioara unde poposea si usor. iese intii. se lasa jos pe mina Domnului si el o mingiie apropiind-o de fata sa. si de-a pururi sa suspinati si sa soptiti in noptile cu luna. pina la o pajiste din apropiere. cum nu stiu oamenii s-o pretuiasca! Mai avea putin timp de stat pe pamint si boabe de lacrimi fierbinti ii picurau din ochi. Pleaca ca nauc incotro o vedea cu ochii.. sa ierte pacatele oamenilor. ce sa vada? O brindusa frumoasa. ca parea insusi suspinul Domnului. care totusi nu ajung sa imblinzeasca inimile. s-o caute pe sora lui vitrega. mareata-i plasmuirea ta! Vai. si de-a pururi sa fii farmecul noptilor cu luna. se apropie de el. de ura. atit de duios. cind se destepta din vis. se uita in toate partile sa n-o vada cineva.

demult. intepeni usa bordeiului si.cararuia ce ducea spre casa in care se adapostea. pe care le vedem noi presarate prin lanuri si pe cimpie. care de saracie si nemincare. ci mai tirziu incoace. decit dorul de copilu-i ratacit ori. Merse ea mai intii mai domol. din durerea sufletului de mama. Dar ea pas sa simta ceva. de abia se tinea pe picioarele-i subrede. la un neam al ei. ca in sufletul ei alta nu simtea. dar ce era sa faca? Isi facu o cruce. Da bordeiul vaduvei era la marginea satului si ca sa treci in satul celalalt. neavind biata femeie de nici unele la casa ei si nestiind ce sa-i dea baiatului de mincare. de-l avusese dar de la maica-sa pe cind se maritase. Din vreme in vreme. pustie nevoie mare. porni sa afle de urma fecioru-sau. acu sta sa-nsereze si bietul copil nu mai venea. I se stringea inima femeii de grija. cind socotea ca-i atita cale lunga pentru biet fecioru-sau. intr-o zi. apoi o cimpie si dupa aceea. Acu. Pornise baiatul cam cind era soarele de doua suliti pe cer su acu. trebuia sa tai o padure mare si intunecoasa. mincat de fiarele salbatice din padure. il puse si pe copil sa se inchine. mai moarta decit vie. 188 Legende populare rominesti Daca vazu ea ca asfinteste soarele si nici tipenie de vietate nu se zareste cit cuprinzi cu ochiul. ce-n noapte se prefacusera in gingasa floricica numita lacrimioara sau margaritarel. si dindu-i-l impaturit frumos baiatului. n-ar fi rasarit ele de la inceput. de le zicem maci. tot in maracini se infunda si-l scotea plin de singe. o mama vaduva si sarmana avea si ea pe sufletul ei un odor de fecior. isi trase stergarul bine pe cap. a scos un stergar ales pe margine. niste flori albe cum nu mai vazusera si care miroseau de te sfinteau. femeile venind la izvorul din pajistea aceea. doar i-o raspunde. iesea in prag. un deal si-o vale. ca de sfinta Evanghelie. rasarea o . fereste Doamne. Biata maica-sa facea ce facea. O cuprinse atunci o frica de moarte si o lua la fuga peste cimpul plin de maracini si unde punea piciorul. Odata. isi striga feciorul pe nume. Si alerga sarmana intr-un suflet si la tot pasul picura singele din talpile-i impunse de spini si unde cadea picatura de singe. la care se uita ca la lumina ochilor. presarate prin iarba de linga tufis si la tulpina copacilor. cu mirare vazura. ca sa-i dea pe el un caus de malai si un bot de brinza. punea mina streasina la ochi si cerceta zarea. A doua zi. doar. sa zica un „Doamne ajuta“ si-l porni la drum. LEGENDA MACILOR Cica florile cele frumoase. dar padurea tacea ca mormintul. il trimise taman in alt sat. rosii. Ca era bun si cuminte si asculta de vorba maica-si. De fecior nici gind. Erau lacrimile Domnului. trecu padurea si iesi pe cimpie.

crima si uitarea si capat la toate va fi moartea. se plecau inaintea Domnului si ziceau: — Doamne. unde cazu gramada. nici te va mai culege si oamenii te vor calca in picioare. cind mina omeneasca nici te va mai sadi.floare mare si rosie. De atunci se zice ca ar fi macii pe pamint. fara a-si mai aduce aminte ca ceea ce odata s-a iubit nu trebuie a se uita si ura va tine loc mare in viata omului si ma vor uita si pe mine. precum vor calca peste inimile lor. caci lacrimi nu voi decit in ochiul celor ce vor gresi si ma vor uita. Da-ne si noua nume. isi lua feciorul in brate si porni cu el inapoi acasa. numai ce auzi. In mijlocul acestor cugete. De ce plingi? Spune. Toate multumite. care pleca mai departe zicind: — Va veni un timp. precum ai dat primului om si sotiei sale. incotro catai cu ochii. de mina sa puternica si creatoare. precum te-am uitat eu pe tine. nici valea abrupta si intr-o clipita fu linga copil. un glas slab de copil venit ca de la mare departare. care va aduce pe pamint ura. mama“. uitata am fost de tine. — Doamne si parinte. iar Dumnezeu isi urma inainte plimbarea. numai eu singura n-am primit pe al meu. se chemau intre ele si-si raspundeau. caci omul va fi cel dintii. ridicindu-se spre el: — Cine plinge? Cine este nedreptatit in mijlocul dreptatii si iubirii? si plecindu-si Dumnezeu privirea. Dumnezeu se opri. de dincolo de deal. zari inaintea lui o mica si neinsemnata floare albastra ce plingea cu o durere asa de mare. care ingina: „mama. POVESTEA PAPADIEI . Tu vei servi celor ce se vor iubi si nu se vor uita. cu toate ne-ai inzestrat. auzind un glas de durere si plingere. Si floarea suridea si micul ochi albastru multumea si se inchina lui Dumnezeu. Taman cind racnea ea mai amar: „Ionica. Ionica“. te vei numi floarea amintirii. Femeia nu mai simti nici urcusul greu al dealului. incit Parintele-a-Toate simti mila pentru aceasta floare pierduta si uitata printre toate. LEGENDA FLORII „NU-MA-UITA“ Multumit de frumusetile imprastiate pe pamint. Dumnezeu se primbla uitindu-se la toate. Dupa ce-si mai veni in fire. Toate au nume. pina ce se umplu cimpia toata de asemenea flori. cu o induiosare parinteasca. Legendele florei 189 Iar Dumnezeu le zise: — Fie dupa cum cereti. si pe rind fiecare primi numele ce Creatorul ii dete si toate vesele. Dar cind sa treaca peste cimpie. ce sa vezi? Numai flori rosii. — Ei bine.

ba de-ale gurii ori un ban de cheltuiala. avind ca nelipsit tovaras de calatorie pe Sfintul Petru. cind se faceau praznice in sat. — Totdeauna ai avut grija. Toate fiind gata. iata satul nu-i departe.Inainte. Doamne? grai Sfintul Petru lui Dumnezeu. Dar mie. Toti din sat isi ziceau: „Bietul mosneag. Ajunsi acolo. doar s-a nimeri vreun nevoias sa guste si din praznicul lui. nici el nu are ce minca. Toti ai lui murisera. caci il stiau ca e om harnic. rasplatind fiecaruia dupa faptele sale. mosul se simtea tot mai slab. 190 Legende populare rominesti Pe acea vreme traia un biet mosneag. batrinul pofti lumea la praznic. tot mai batrin. Si-l chinuia mereu un gind: „Eu am mincat la multe praznice straine. umblau prin lume. desi . citeva strachini cu sarmale si pilaf. — Ba mai bine multumeste crestinului cu inima buna. care. Dar o data cu anii. colaci rotunzi. Lucra pe la cunoscuti si-i da fiecare ba o haina. Sunt lihnit! — Vom afla Petre. Cum coborira un deal. sa-i luam si ce are?“ Si nimeni nu veni la praznicul mosului. cu haine saracacioase. chiar Dumnezeu venea pe pamintul nostru. In chipul unor mosnegi batrini. Iar deasupra. Unde sa mai mergem si noi? In loc sa-l ajutam. luminarile si intinse masa pe la rascrucile drumurilor. care nu am pe nimeni. din care se ridicau aburi calduti. Sfintul Petru vazu ca in adevar s-apropiau de poarta tarinei unui sat. Doamne. mare minune! De o parte si de alta a drumului. Era singur. injgheba si el cum putu un praznic de sufletul lui. Astepta mult. colacii. pe maidanuri si pe oriunde stia ca trece lume. — Unde vom gasi ceva de-ale mincarii. cine-mi va face pomeni. de-ai fi crezut ca-s niste cersetori. Dumnezeu facu la fel. cind voi muri?“ Si cu bruma de bani ce-i avea strinsi. pilaful. Foarte mihnit. Fara a mai intreba ceva. mosul capata cite si mai cite bunatati. Slavit fie numele tau! Legendele florei 191 Se inchina Sfintul Petru. Pe atunci. punind colacul si luminarea in buzunar. nestiuti de nimeni. rumeniti frumos si cu luminari aprinse infipte la mijloc. dupa ce-si potoli foamea. dar nici un om nu-i pasi pragul. econom si cinstit. dupa ce mai intii binecuvinta mincarea. in viata mea. oamenii erau mai buni decit astazi. o incaltare. mosneagul isi lua tot ce pregatise: oale cu sarmale. Mosul nu uitase sa aduca si aci bucate. neintelegind asa ceva. raspunse Domnul. Sfintul Petru se apuca de infulecat gospodareste. Mai ales toamna.

bucate si luminari aprinse. si dadu ordin sa 192 Legende populare rominesti se culeaga in fiecare dimineata roua din paharele crinilor si de pe frunzele pelinului. il dojeni Atotputernicul cu bunatate. fuga la imparateasa de-i spuse. Cind intr-o vreme. iar cind ei aduceau vorba de maritis. Vorba asta ii inspaiminta si plecau si nu mai veneau. Si vorba asta se imprastie in toata lumea si cu vremea nu mai veni nici un petitor. verzi. care sedea de straja la poarta auzise si repede. Sfintu Petru. Si de atunci. papadia ne sta in cale pretutindeni: pe la rascruci de drumuri. ca prin farmec. ca si crinul si parul ii mirosea ca pelinul. alba. si craii incepura sa curga la petit. sa ramina nerasplatita o fapta asa de frumoasa. pe marginea soselelor. — Lasa. un fecior de imparat tare de departe. a adus aici tot ceea ce noi ospatam.sarac lipit. Minune! La noua luni nascu o fata cu fata alba ca si crinul si perisorul ei mirosea ca pelinul si ii puse numele Rominita. vorbi: — Doamne. nici petrecerile. fata le spunea sa nu-si mai bata capul. niste cununi de frunze mari. uitindu-se la casele imparatesei. flori galbene-aurii ca niste facliute. Fata ii primea pe toti. Insa ii placeau florile. Ba imparateasa credea ca n-are sa aiba niciodata. unde mosul cel bun la suflet adusese. ce o fi de oamenii astia ca nu au baieti? Dar Dumnezeu glasui: — Daca imparateasa ar bea roua de pe crini. Si asa strinse un pahar de roua si-l bau. Si Rominita crescu mare. Asta scirbi mult pe parintii fetei si incepura sa o probozeasca. POVESTEA ROMINITEI Apoi a fost odata un imparat si o imparateasa. nu purta grija. care n-aveau copii. nici sa o vada cineva si era alba. bucuria ei. in locul strachinilor cu bucate. Dar osteanul. pe maidanuri. se ivira. in fiecare primavara. intinse pe pamint si avind la mijloc. iata ca trece pe la poarta Dumnezeu si cu Sfintu Petru. Si preasfintii trecura incolo. da sa-i puie numele Rominita. Imparateasa. Doamne. ca au sa fie nefericiti.. Si luminat de vorbele lui Dumnezeu. nu se dadu . cu mare truda. amestecata cu roua de pe pelin. Cind Sfintul Petru si cu Dumnezeu se sculara si pornira mai departe. le vorbea. in virful unor lujere plapinde. Dar fetei nu-i placea lumea. ca toata ziua nu ingrijea decit de ele si ce dar avea ca pe toate le intelegea ce vorbesc. Cu toate astea. Si tocmai era pe vremea cind infloresc crinii. ar naste o fata cum n-a mai fost si nici n-are sa fie pe lume de frumoasa.. Si fata crescu de optsprezece ani. Petre. Sfintul Petru intelese toata povestea praznicului. pe luminisuri de padure. — Nu se cuvine. adauga Sfintul Petru.

zise dracul. insa cind auzi de maritis. insa fata dadu de vint. stiu si eu. Asa de destept ca tine sunt si eu. — Si de unde stii? — Am visat demult ca am auzit un glas. nevasta. Nici nu minca. Legendele florei 193 dar fata plingea de uda pamintul. Iarasi. a suguit cu flacaul. cu toate acestea. . al tau sa fie tot pamintul. petrecere. eu trebuie sa ma prefac in floare salbatica. Nuntasii crezura ca-i e rau si o scosesera afara. — Asa? Vrei sa punem ramasag? intreba dracul. Intr-o zi.mihnit de cele ce auzise despre fata si se porni si el in petit. alba. si parca-mi grai: Rominita. ramine vaduv chiar din ziua cununiei. trupul se subtie si se batosa si capul i se prefacu in o floare la fel cu „ochiul-boului“ si mica ca o paraluta. Fata a ris. — De. dar ai sa fii nefericit. incearca. cu tot ce se afla pe el. vorba cu fata. — Ah. Sateanul. hai nunta. Daca tu vei afla pina-n trei zile numele plantei. Simbata seara ii puse hobotul. Curios. abia ii puse pirostriile pe cap si fata se si schimba la fata si se facu alba. dar si de leac. nici nu bau de suparare. zaiafet. cu mirosul ca al pelinului. — Asa. era tare mihnit. de-l beau iarna cind racesc. Se da mai ales la copiii mici. o gatii si eu de spus. se strinse. cind se imbolnavesc. — Incearca si vei vedea. ca varul. zise flacaul. iar oamenii ii zisera rominita si rominita ii zice si pina in ziua de astazi si oamenii fac ceai din ea. cu trup si suflet! Omul primi. Nici un om nu stia numele buruienii. picioarele in tulpina. esti al meu. — Da nu cred. ca venit din cer. cind ajunse acasa. i-a zis feciorul de imparat. LEGENDA TUTUNULUI Tutunul a fost nascocit de un drac. Duminica. si ii zise ca o ia orice-ar fi. miinile i se prefacura in frunze. un plugar vazu pe drac semanind. Si. la cununie. ea ii spuse: — Prea bine. pina cind fu cunoscuta in chipul urmator. suparat. cum te-i cununa. Feciorul de imparat tot nu crezu. nu cred. il intreba: — Ce semeni tu acolo? — Asta n-ai s-o stii tu niciodata. raspunse: — Ce stii tu. dar sa nu plingi. — Ce e cu tine. ai sa te prefaci intr-o floare de cimp. — Pentru ca eu nu-s facuta din lumea asta si cine m-o lua. barbate? intreba femeia. — Dar de ce? intreba flacaul. e rau de mine. iar daca nu. Si asa incalecai pe un fus.

ori ca aveau treaba. 194 Legende populare rominesti Dupa aceea se duse pe cimpul semanat cu buruiana necunoscuta. Cind sosi ziua a treia. apoi desfacu o saltea de la un pat si se tavali in fulgii din ea. avind treaba. A strins unchiasul azi un gologan. — Tutun! Striga acesta vesel. Masa statu intinsa si-a doua zi. Bietul unchias. s-a saturat de la o vreme si a zis: — Am mincat mult prin case straine si bine-ar fi sa ridic si eu o bucatica de pomana. ca la urma nimeni nu veni sa-i guste din bucate. barbatele. Iar Dumnezeu imi stie inima si-mi cunoaste necazurile. alerga prin brazde incoace si incolo si se apleca la pamint. Unchiasul se intoarse inapoi. tot umblind prin sat pe la pomeni si praznice. ca s-a gasi cine s-o manince si nesfintita. lua sapa si merse-n gradina. Merse apoi la popa si-l chema sa-i sfinteasca pomana. Necuratul se bucura grozav. ori ca nu-i prea gasea pe-acasa. degeaba. Spunind aceste cuvinte. zicindu-si: — Lasa. batu din palme si striga: — Us! pasare. se descalta indata si intra intr-un butoi cu pacura. crezind ca prinsese inca un suflet si toata fata ii ridea de bucurie. URZICA Se zice ca un om sarac si batrin. miine altul. Legendele florei 195 In drum. iesi din casa ca sa gonesca acea pasare mare. Femeia spuse: — Daca-i numai atita. Cum o zari dracul. fugi si povesti barbatului cum numise dracul buruiana. si-a treia zi si. ca sa-mi calce si-n casa mea picior de om. fii fara grija! Numele buruienii il voi afla usor. A pus dupa puterile lui oalele cu bucate la foc si pe la amiaza pomana era gata. facu o groapa si acolo . cu ce-oi putea. pina ce vazu ca are strinsi citiva. Cu dinsii a cumparat piine.Si-i povesti cele intimplate. care aflase numele buruienii. s-abate pe la unul si pe la altul dar. Intreba pe plugar cum se numeste buruiana. De aceea tutunul se mai numeste si „buruiana dracului“. dar popa-i raspunse ca nu poate veni. o bucatica de carne si ce i-a mai venit in gind. De la acest taran se raspindi tutunul pe toata fata pamintului. ca si cum ar fi vrut sa manince din frunze. Dracul pierdu ramasagul si fu nevoit sa dea taranului pamintul. piei de la tutunul meu! Ptiu! Ptiu! Femeia. de-si minji bine tot trupul.

care le vede pe toate. si dadu ca nu era vinovata cu nimic. dupa ce rasarea si inflorea. singurica. ca ar putea face casa cu cineva si ca sa-si inece orice dor a inceput a indragi florile si a vorbi cu ele. cum s-ar zice. daca isi cosea. demult. dar fata. pe care o chema Viorica si era cuminte si harnica. si Dumnezeu e bun si mare! Si Dumnezeu s-a milostivit. era un om sarac si avea o fata tare frumoasa si cu ochii albastri. ii spunea povestea si toate ii insirara ca sunt facute din cite o fiinta omeneasca. le-au facut bucate si le-au mincat. cind e cerul curat ca lacrima. cica intr-un sat. spunind ca vrea s-o ieie de femeie. zoreaua. Oamenii le-au vazut. Iar floarea-soarelui i-a zis ca numai Dumnezeu mai poate face minunea asta. De la o vreme. pentru ca a trecut vremea iesirii florilor din pamint si ca o fata ori un baietan sa se schimbe in floare trebuie sa aiba sufletul si trupul curat. daca lucra. Asa ca si ei i-a venit chef. sa se stie: din pomana saracului maninca! POVESTEA VIORELEI Demult.. nici chiar cind cauta sa faca bine. ii muri si tata-sau si ramase singura. sa se schimbe in floare si incepu a intreba de toate florile. le-au cules. ca si scirbele si gindurile ei. nimeni nu-l baga in seama. o tinea inchisa in sufletul ei. ca ingerii din cer. muncind tot pe la straini. care a plins dupa o zina ce murise. floarea-soarelui. Din pricina asta. Din pomana saracului. imbraca. fata nu mai avea nadejde in nimeni si vorba. din fata de imparat ce se indragostise de Luceafarul-de-Seara. din spusele lui a priceput ca vrea numai sa-si rida de dinsa si i-a pierit si nadejdea. nevoie mare. da nici dragoste mare de la cineva. ce sa faca sa se inrudeasca cu ele. care au umplut pamintul. dar daca n-are omul la casa lui de ce se prinde. rupt de durere. dar. ce urma s-o spuie cuiva. asa ca fata isi agonisise o para. Asa-i cu omul sarac. Lumina. a vazut inima fetei si i-a dat dar de-a vorbi cu florile. iar cine maninca urzici. a rasarit o tufa de urzici. din alta. de la o vreme. cea ingropata. doar cu gainile si cu mita si nadejdea in Dumnezeu. iar mama lui. Oamenii sunt rai.isi ingropa pomana. 196 Legende populare rominesti Da Dumnezeu. N-avea nimeni grija ei. care o fi fost acela. inca si ca era curata ca lumina zilei. cit despre lume. Un baietan a vrut s-o amageasca. a prefacut-o in floare. Bunaoara lacrimioara ii spuse ca e din fecior de imparat. si se hotari sa . geaba is toate. ba din contra si hula cit ar fi voit si ponos. ce se indragostise de Soare. avea.. Si fata intr-o zi s-a pomenit ca intelege tot ce vorbesc ele si pe zi ce trecea isi aduna tot mai multe seminte de flori si rasad si le semana in straturile din fata casei si fiecare floare. Viorica. la asta nu a zis nimic si se cobori cu gindul in sufletul ei si il rascoli.

a grait dinsa si a spus. dupa ce a chemat ciinele. de ce nu m-ai prefacut demult in o floare. auzi si bataie in poarta ei. se uita cit s-a uitat. sa se mintuie si al ei. si-o maninca singura. — Apoi sa te mariti. cind stau oamenii pe la mincare. ca i-a dat sa manince acolo ce-a avut si din vorba in vorba. — Ba nu. ca de straina. gasi ca ii lipseste o floare: vioreaua. au ajuns la necazuri si fata si-a spus toata jitia. Doamne. — Buna ziua. miine. Ciinele colo. Si. s-o mintuie Dumnezeu de necazuri. ca de saraca. sa nu mai trag atitea necazuri? S-a rugat ea azi. a raspuns Viorica. atunci il scutura si ii zice: Legendele florei 197 — Asculta. — Apoi imi lipseste. — Multumim dumitale. Da ce necaz se mintuie pe lume. a grait fata. . batu la poarta. i-a glasuit ingerul. a dat a latra. ca si pina atunci. ca nu ma marit. la casa cutare. pe la namezi. Da Dumnezeu. Si zicea: — Doamne. ca nu ma ia nimeni. Da fetei asa i-a fost de indemina de drumet. era straina. iar la toamna. a raspuns dinsa. mai bine m-ai lua de pe pamint. da frumos. la o fata pe care o cheama Viorica si sa mi-o prefaci in floare. in o buruiana. poimiine. am venit! El vedea si asculta si chema intr-o zi pe Sfinta Florie. ca o piine si-o cistiga cu amar. Si ingerul se lasa pe pamint si schimbat intr-un flacau drumet. era saraca si nemiluita de nimeni era! De multe ori pica cu fata la pamint si cu fruntea in miini si se ruga: — Doamne! Decit sa ma gaseasca toate sarbatorile singura si decit sa ma huleasca si sa ma ghiontiasca toti. dupa ce s-o scutura saminta. ca femeie sfinta ce era si ca una care stia toate florile si avea scrisa povestea fiecarei flori. Si repede a batut Dumnezeu din palme si a venit un inger si i-a zis: — Sa te duci in satul cutare. la fata. — Nu mi-ti lasa sa ma hodinesc pe prispa? a vorbit el. asa. a zis ingerul.duca viata inainte cu rabdare si credinta catre Cel-de-Sus. Viorica tocmai statea la vatra si isi gatea de-ale mincarii. care purta condica florilor si ii zise: — Ce floare mai lipseste de pe pamint? Sfinta Florie. omul a intrat in ograda si s-a asezat pe prispa. sa-mi aduci sufletul ei. isi puse batrinesti-i ochelari legati cu ata dupa ureche si se uita. — Ba de ce nu. decit ca a inceput sa se roage cu mai mult foc. tocmai cind crede omul ca e adormit pentru el. pina a crezut ca si cerul o uitase.

luau sapile la spinare si la drum! . spre a le vedea cu bucurie al doilea an. —Apoi. nici povestea mea nu-si mai avea rost. si decit doua traisti goale. Munceau de cind se genea de ziua pina-n Legendele florei 199 noapte. si de la o vreme n-a mai vorbit de dinsa nimeni. — Vrei sa fii floare? a grait ingerul. ii pui cruce. fata nu era decit o floare albastra. ma rog. povestind oamenilor povestea viorelei. Dar nu roboteau ca oricine. un pricajit. fara pic de ragaz. sa tie casa. pentru sufletul tau curat si trupul tau neintinat. pe cind umbla Dumnezeu pe pamint si-ndrepta. pe la SinPetru pier. iar cind il ridica.ca-s saraca si daca m-or lua. a spus Viorica. i-a zis ingerul. Dumnezeu sfintul stie ce cer eu. iar ingerul iesi pe poarta si porni in lume. fara codire. ca de n-ar fi fost. floarea a facut seminte. de data asta a inteles ca omenirea-i cu desavirsire ciinoasa si binele n-are ce cauta-n ea. — Da daca Cel-de-Sus ar trimite pe unul bogat. Si de atunci is viorelele pe pamint. Nimic. s-a scuturat si acuma se ofilea. 198 Legende populare rominesti — Da. tot una si una. mai bine defel. da tot un sarantoc. din datorie. Tu. mindre la chip. ce-ai zice? — Ce sa zic. Cum ciripea rindunica sub streasina. urmind aceeasi lege scrisa de Dumnezeu in cartea florilor si a carei poveste e precum v-am spus-o. sa fii viorea. ingropi un neam si vorbesti ce vorbesti de el si de acolo. raminind sa spuna povestea cei ce o auzisera de la inger. ZORELELE — De fost a fost. zdravene la trup si cu rinduiala multa la mintea lor sanatoasa. binecuvintind-o cu mina. ingerul i-a luat sufletul si a pornit cu el spre cer. cu tot trupul si cu-ntreg sufletul lor. de mintuiala. Acu nici ca mai gindeste sa se coboare printre noi. isi arata ochii isteti la soare si parca se bucura si dupa ce si-au facut datoria paminteasca de si-au lasat semintele pe pamint. vreau sa fiu o floare si stii ce floare? Sa aiba fata ochilor mei si sa vesteasca oamenilor venirea primaverii. Erau surori si orfane. ca din patimirea ce-a patimit. Erau pe-atunci trei fete. relele lumii. sa-ndestuleze masa si sa faca podoabe de pus pe ele in zile de sarbatori. da de un strain! S-a dus. Oamenii din sat au bagat de seama lipsa fetei de acasa. Trudeau hain. e bun uitat. a raspuns fata. A trecut primavara. A fost odata demult. da. cu bunatatea-i nemarginit de mare. dupa numele tau. Dumnezeu sfintul sa te blagosloveasca. Si ingerul isi zvirli straiul din spate peste dinsa. iar cum mijeste a primavara.

Si lumea s-a inciudat. cu ea m-am adapat! In timpul asta. la vorba-i blajina: „prinz bun. nu! Pina acu doar ea mi-a fost calauza pe cale. ca se-nfratisera cu zorile. mosicule! Si sa ai noroc. la umbra si a pus pe ea merinde. Abia de mai sufla. nu atipise un pic. a treia i-ntinde zimbind un codru de piine: — Dincotro. l-au oprit din cale-i. sa ia laptele de la vaci. trecind pe uliti. Il intrebasera cam de unde vine si ce cauta printre ei? Si el le-a raspuns ca tocmai din vesnicie si ca vrea sa vaza saminta din revarsarea ei pe pamint. Asa le ziceau. Sosise tocmai in vremea conacului mic. Una a adus apa. Nici una. pe cind zoreau sa sfirseasca de prasit un cadalic. batrinelule? — Din largul fara hotar! — Cum e pe-acolo? 200 Legende populare rominesti — Tare bine! E numai lumina! Numai dreptate si adevar! Numai bunatate si mila! — Si ce te aduce pe la noi? — Vreau sa vaz daca au prins ele citusi de putin radacina pe pamint? — Si gasitu-le-ai pe undeva? — De unde? Am fost luat in ris. nu altceva. Erau cele dintii vietati care insemnau umbre fugare-n bataia lunii. bujorii taichii! — Sa traiesti si dumneata. Pe la un prinz cu soare mult. Venea de departe.Le prindeau pinzele de luminis la cimp. M-au alungat trei zile. trageau cu chioarda. L-a socotit drept un vrajitor. alta a aprins focul. femei si barbati cautau cu ciuda la tihna lor. se cufundasera-n ele. numa asta. in calea ce strabati. c-am ajuns umbra. care umbla sa sece apele din fintini. N-avea putere nici sa se aseze jos. Fusese gonit din loc in loc de oameni. sa vaza ce si cum. Au trimis iscoade sa le-asculte vorba si sfatul. Sta rezemat in bat. scapat cu greu de furia multimii. huiduindu-l. nici doua. a treia a-ntins o fata de masa pe iarba. Si. trei zile si trei nopti. Cind a dat pe la ele. care scociorau javrele. Sa traiti. l-au si-ndemnat ele: — Apropie-te si-i gusta ceva! Una alerga sa-i dea apa de spalat. ajunsese pina la hatul unde pridideau cu prasitul cele trei fete. sa nu mai intilnesti rautate! — Toate oi crede. fetele mosului“. Ii era foame si-i era sete. sa pirjolesca holdele. vad ele un unchias girbov. trudit. alta l-ajuta sa se aseze. stiau toti ca au iesit la tarina Zorelele. alungindu-l cu ciomege. Si n-au apucat sa-mbuce decit de vreo doua ori. ca au zarit . Cind pornea larma dinspre casa lor si se-ntindea pina la poarta jitariei. sa mineze pometurile. Doar aci le-ntilnii. Nu mincase nimic. Se oprise sub un stejar.

cu trei fete si cu-n Legendele florei 201 mosneag in jurul ei. cu ce-i venea la-ndemina. ca si cele trei Zorele. din holda-n holda. oase. Singe. se putea altfel? Zorelele astea aveau de mult legaturi cu el. ca un nor de lacuste. nu se mai deosebeau. lemne. cind navalesc pe vai inguste? Si cine se-ncumeta s-abata din cale-i furia dezlantuita a multimii? A fost destul pina-a dat unul. tare dragalase la vedere. A doua zi-n zori. — Unde-i e caciula? — Unde-s ciubotele macar? Nici un fir din barba-i alba colilie nu ramasese. O pata mare. au gasit! asa talaliau care mai de care. fara semn crestinesc la cap. zic ca-i rea si-o batjocoresc! Atita a fost de-ajuns ca. infratindu-se mereu intre ele. D-aia faceau pe grozavele. fara luminare. Le-au pus madularele sfirtecate-ntr-o groapa in padure. Ce sa mai povestesc ce s-a intimplat? Care putere din lume e-n stare sa puna stavila puhoaielor de munte. carne. ca o pasare lasata-n zbor. isi stringeau aripioarele. ticaitii. Alergau duse ca pe ata de Necuratul. sareau pe alte ramuri. cind din adincul pamintului. de ne tulburau linistea cu mersul din noapte la cimp. pina dadeau de soare. sa nu mai vaza rautatea din jur. sa faca-nceputul. s-au adunat si au inconjurat. lucru mare. la culoare cum era viul intins pe iarba. si veselnice. parca paleau. se-ntindea pe locul unde era asternuta masa. se ridicau in virful lor. ca prinzesc cu Uciganul schimbat in om. adunind piftia s-o-ngroape. pe meseni. — N-am spus noi? — Pai. au iesit niste flori. Si-au dat chiote. nu mic-a fost mirarea lumii. Era vremea prinzului mic. cind au fost ucise ele. cam aminat minunea si s-au cait de fapta . cind se-ndoiau. n-au zarit umbra din trupul strainului. cit il tinea gura: — Zorelele conacesc cu-n mos venit din alte parti! Vorbesc si tainuiesc de lume. buturi. se-ntindeau pe cite-un copac. Striga cu miinile duse pilnie. Care nu le-a fost ciuda insa cind. Pietre.un copil dind fuga dinspre ei pe tarlale. se plecau in jos. Se minunau satenii toti. ca nu s-a lasat nimeni mai pe jos. dar nu se crucea unul! — A fost un solomonar! ziceau ei. Au raspicat ei. Cresteau vazind cu ochii. — Ingropare pagineasca! — Ce-au catat. rosie-vinata-stacojie. Inchideau ochii atunci. cine cata sa mai aleaga pe ce punea mina si cu ce lovea? Arunca fiecare cu ce ragaduia. fara strop de tamiie. sa se-ntinza vestea ca cele trei fete fac vraji. unde aruncasera pisalita trupurile lor.

In vremea aceasta insa. iar dincolo de gardul raiului nu mai era nici o verdeata si nici vietati. Induiosat pina la mila. . Si-acolo unde-au poposit si-au facut bordei si-n fata bordeiului au rasadit radacina data de Arhanghel. prin poarta crapata a raiului. ca le tineau si de foame. Da Dumnezeu de sus. De aceea si vorba batrineasca zice. Sa-l rasadesti si sa-l ingrijesti. de au nimerit unde i-au dus picioarele. au fost goniti din rai. in pripa lui. A doua zi. Adam si Eva au plecat in lume cu cirdurile de jivine ce ramasesera afara. si de sete. Legendele florei 203 Roadele acelea aveau toate gusturile. Se luasera si ele in nestire dupa cei doi goniti. Adame. si ca Zorelele au fost singurele fapturi pe lume. el se intoarce atunci cu graba inapoi si smulge dintr-un razor un rasad de pom — Tine-l. a crezut ca poate e vreo impotrivire din partea urgisitilor si s-a miniat. tristi si parasiti. care au purtat in ele bunatatea si mila. s-a ingrozit de ce a vazut afara. Arhanghelul. cind nimic bun nu mai e de facut? Si-i vine asta. incarcat cu bunatati. i-a mai sfircuit o data cu sabia cea de foc si-a tras portile. cind vrea sa harazeasca un strop de-ntelepciune cuiva: „sa-i dea Dumnezeu mintea din urma a rominului!“ 202 Legende populare rominesti Si-nvatamintul ce a venit norodului orbit de minciuna si de pizma a fost ca s-a patruns cum ca unchiasul n-a stat sa fie un vrajitor.lor. cum le erau trupurile si mai ales sufletele. Dumnezeu impodobise deocamdata numai raiul. caindu-se. In lume insa nu cresteau nici de unele. s-au mers ei asa mult. s-a strecurat pe nebagate de seama un cird intreg de dobitoace. LEGENDA MUNCII Dupa ce Adam si Eva au calcat porunca Domnului. Minunea e tot de la Dumnezeu. De aceea n-au fost lasate de el prada pieirii si au fost schimbate in flori mindre. daca vede intirzierea de la poarta. Pustiu si arsita era toata lumea. ca sa-nteleaga care e adevarul si cum rasare la urma urmei dreptatea. Ce folos insa ca omul se-ncuminteste asa de tirziu. ca sa vaza orbirea de care a fost izbit. ca la mare pierzare te duci. Atunci se framinta-n el si se bate cu capul. din radacina ceea crescuse un pom rotat. ci chiar Tatal-Ceresc. de toti peretii. Arhanghelul da sa le strige inapoi. ca dintr-un izvor nesfirsit. Cind sa scoata Arhanghelul pe poarta pe cei doi osinditi.

dupa roade. pomul acela binecuvintat a prins a slabi din rod. dupa ce a facut pamintul.. Atunci „Detuna-l-ar“ a venit s-a aruncat prin semanaturi seminte de-a lui: mazariche. sa nu fie nici o buruiana intr-insele. dar iata vine . Cind s-au trezit ei. cu secara si tot felul de fin. secara. Isi aduceau aminte plingind de radacina lor cu mana. ca din piatra. Si-asa au ramas de sa moara de foame. 204 Legende populare rominesti SEMINTELE. Ei.Tinjea si se ofilea vazind cu ochii. pina ce intr-o buna zi s-a uscat cu totul. sapa si framinta imprejur. ca se hraneau acum din sudoarea fetii lor. in fine. Vezi ca Adam si Eva nu-l mai ingrijisera. Dac-au vazut ei asta. si le-a spus la semanatori: — Voi daca iti ara si semana. Munceau acum oamenii toata ziua si de atita truda si arsita le curgeau bobi de sudoare de pe frunte. au inceput bietii oameni sa mulga pe unele din animalele lor. Cauta pamintul mai gras. Dumnezeu a vrut ca griul si toate piinile sa fie curate. neghina. De atunci Adam si Eva au prins gust de munca. Dar colt nu mai da. S-apuca ei acum sa invieze radacina. degeaba. cum le daduse sfat Arhanghelul. De la o vreme. a trimis semanatori sa are si sa semene. dar cu parerea de rau nu trecea foamea. A treia zi insa. Acum le parea rau ca n-au cautat-o din vreme si n-au primenit locul. vad ca au rasarit printre griu toate buruienile. prea curate. sa nu cumva sa va culcati si sa dormiti! Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu si s-au culcat si-au adormit. pesemne. alta munca si alt timp prapadit. Aveau mura-n gura si nu se gindeau ca toate se mintuie la un timp. stropii de sudoare se prefaceau in graunte si grauntele incolteau si au crescut in urma. Rabda ei de foame o zi. doua. daca nu mai da omul si din miini. aman! Ce-i de facut? Ca sa-si mai tie sufletul. ovaz. Bocet si stradanie. Ei. S-au apucat atunci s-o sape. Dar nu incoltea. si dobitoacele lor. s-au gasit-o mincata de viermi. Mutara pe urma in alt loc cuibul. din sudoarea lor. Tot cimpul acela muncit s-a acoperit cu griu. iar pamintul era secatuit. de toate semintele cele bune. O fi trecut poate ani la mijloc. ce sa le vada ochilor? Alta minune! Tot mila lui Dumnezeu. Sat mare insa n-aveau. fire verzi care au legat un rod nou. si plingeau si se vaietau fara sa-i auda nimeni. altora sa le taie puii.Mincau si oamenii. dar era tirziu. I se usca din crengi si se scorbora la trunchi.. Le-a dat griu. De la o vreme. stii vorba. cit or fi trait ei asa trindavi si cu mina intinsa la usa. le-a venit inima la loc. de inmuiara pamintul uscat. S-apuca sa le pliveasca. aduc apa si asaza rasadul. OAMENII Dumnezeu.

cind vru bunul Dumnezeu de ne ajuta sa avem si azi de piine. Ce sa faca tatarii? Negasind nici vite. a luat in gura ce a putut. demult. ca te-ai fi smuls cu miinile de par! Si a tinut pirjolul zile. caci cu cele rele scoateti si cele bune. dar vilvoarea il ajunge. iar altii au firea rea ca neghina. toate. Stiti ce? Vazusera holdele cele minunate de griu ale rominilor. chelalaind si latrind. Sa fi vazut atunci! Era un pirjol si o pieiste si o fumaraie pe tot pamintul. vor fi amestecati. zice Dumnezeu. Si la intoarcere la caminurile lor. au navalit odata tatarii in tara dupa robi si dupa prazi. a fugit cit a putut in padure departe. au cotelit incolo. ca n-avea cine sa le scape. cind a semanat Dumnezeu. pina s-o indura Dumnezeu sa aduca vremuri mai bune. unde erau ascunsi rominii. acei ce au semanat erau sfinti trimisi de Dumnezeu. sa creasca piinile curate. ca le luau ochii. dar deamu nu mai poate sa fie curati. ca am vrut sa seman. Spre nenorocul nostru insa. nici bani ca sa-i duca in tara lor. iar paiul era incarcat cu boabe si cu spice de jos de la pamint si pina-n virf. dar n-au gasit fiarele astea nici un pui de romin. saptamini si luni intregi. Eu. asa-i ca n-ati ascultat ce v-am spus si „Detuna-l-ar“ a semanat si buruienile lui? Lasati. cum a vazut ca tatarii au fugit. Au ars toate. in jos. Pe urma. Au cotelit incoa. gata sa se faca toate holdele cenusa si sa nu mai ramina nici o saminta. Ca oamenii au rasarit din pamint o data cu griul. s-au pus din toate partile pamintului si. lasati de acuma asa. zice Dumnezeu. pina a nu-l cuprinde flacarile. Si bietul dobitoc.Dumnezeu: — Ce-ati facut. s-a repezit cum a putut prin flacari la un pai de griu plin de boabe si. s-au hotarit sa faca alta pieiste pe capul tarisoarei noastre. nu mai pliviti. Fugisera toti cu catel. Acu ce era sa mai faca lumea fara griu? Era gata. Si de aceea unii oameni sunt asa buni ca griul. nu numai in virf cum e azi. au dat foc holdelor. l-a imbucat si. cu purcel. mai tot rominul avea holde de griu. pentru ca si oamenii sa fie curati. Legendele florei 205 pe dealuri si pe la coade de vilcele. cum le era obiceiul. Stiti cum? Uite ca intr-o curte a unui biet de romin ramasese sub prispa un ciine. Pesemne. asa de mindre si de frumoase. in sus. Sedeau bietii . TATARII SI HOLDELE DE GRIU Cica inainte vreme. cu tot ce aveau si se facusera bajenari prin paduri. rupindu-l. de aceea v-am spus sa nu dormiti. demult. cu toate puterile lor.

FRAGILE DE CIMP Asa-s oamenii. fratilor. si nu la mai-marii soborului? — Pentru ca. fratilor! Vedeti ce ne aduce ciinele in gura? Se uita toti si vad ca sarmanul ciine. in cele din urma. Altminteri. i se pirlise o parte din par sarmanului dobitoc! Ii mai iau seama si odat-incep toti sa salte de bucurie: — Uitati-va. ea isi paraseste pruncii si casa si o ia in larga lume. norocul lor. — Bine ai raspuns. Si uite. de unde ai. citi sunt. ca cica in vremea aia. n-ai mai vedea azi pe nicaieri piine. cunosc si cred ca numai tu binele oamenilor il vezi si stiu si aceea ca voia ta e ca ingerul pacii sa fie in mijlocul fiecarei familii. din griul ala au tot intins mereu semanaturile si s-au facut cu vremea iar la loc. se uitase de sine si fiindca era frumoasa. din pamint si pina in virf. D-aci inainte. cum sunt si azi. se ruga de Cristos sa faca ce va face si sa-i indrepte barbatul la implinirea datoriilor lui casnice. nici alta. 206 Legende populare rominesti Rominii au pus boabele bine. care pentru ea o ducea foarte rau cu barbatul. pune boabele jos si incepe sa sara in sus si sa latre. ca iertarea ta sa-l induplece la mai . Dar inca firea lor? Schimbatoare ca vremea. se opreste in mijlocul lor. ca d-atunci paiul n-a mai fost incarcat cu boabe si cu spice pe de-a-ntregul. spunindu-le parca. cu saminta adusa de ciine. la care se uitau toti ca la soare. ca ierburile pamintului. dar ai grija de-l iarta. Dar neajuns tot a avut din focul ala. cind s-au incredintat ca spurcaciunile de tatari au fugit de prin locurile astea. ca el bietul a scapat griul de la pieire. au pus. pentru ca numai atit a putut apuca ciinele in gura. Cica pe vremea lui Cristos. Cristos o intreba ca de ce se intoarce cu o astfel de rugare catre el. intr-atitea chipuri si forme. Barbatul tau. pina ce. caci de unde nu. de isprava ce facuse. o muiere. alta tara nu mai avea griu decit a noastra. in limba lui. de unde n-ai. ii zise Cristos. vad ciinele. iar in primavara. cu frumusetea ei scos-a multi barbati din minte. vezi? D-atunci are griul spic. de azi nu te-a parasi Legendele florei 207 mai mult. raspunse ea. ci a facut si face spic numai in virf. un petecel de loc. bat-o focul.oameni acolo. o femeie. vedeau si ei prapadul ce era pe pamint si se tot vaitau: „De unde sa mai luam noi. Iar ciinelui e bine sa-i dai piine cit de multa. griu macar de saminta?“ Cum se tinguiau insa. iar griul nostru a fost scapat de ciine. nici una.

— Nici acestia nu vor fi ai tai! — Ba da. si acesti doi ai mei vor ramine. deci fiecare pacatos. 208 Legende populare rominesti — Care nu vreti imparatia cerului. Pacatuit-am. cu suflet si acum auzindu-te pe tine. De s-a pocai lumea toata. mareste lacrimile cele secate ale pocaintei noastre. Indura-te spre noi. pe care. cu pacatele cele multe si grele. sa se pocaiasca. caci acestia. ci imparatia iadului. sa iasa afara. Doamne. nici unul nu stiti cind vine ziua si ora la care veti fi la raspundere si la judecata pentru faptele voastre. patrunsi de frica. le face semn sa iasa. iesiti afara. spurcatu-l-am. parinte al cerului . Satan ride lui Cristos in fata.Cei doi pacatosi insa. — Nu vrei pocainta? — Eu si ai mei nu cunoastem acest cuvint. care cu frumusetea ei l-a inselat pre el. dar bunatatea si indurarea ta. cad cu fetele la pamint. Cristos din nou isi arunca blinda-i privire peste oameni si le zise: — Amin. ii invata ca se apropie imparatia cerului. imbarbatind pe cei doi. sub pamint se aud tunete si toti oamenii se inspaiminta. Satan zimbeste rautacios si. cu care vrem a spala si a curati vasul sufletului nostru. Doamne. raspunse el. isi bat cu pumnii piepturile si in fata tuturor se pocaiesc zicind: — Pacatuit-am inaintea ta. Cu o ora mai tirziu. Numai unul ridea si acesta era Satan. dar acu rogu-ne de iertare. de toti plingeau cu hohot. si atit de frumos si dulce le-a vorbit. — Atunci de ce rizi cind toti astialalti pling? — Rid. Cristos. ora aceea se sfirseste in clipa aceasta.mare pocainta si la mai infocata iubire fata de tine. inconjurat de o ceata mare de oameni. care dintre voi nu vrea sa se pocaiasca. si a lumii. ca prin risul meu sa-i abat de la frica acelui rau mare si singur in felul lui. Femeia isi ridica un picior. — Nu stiu. vrea sa paseasca. care vrea mintuire de sub pedeapsa sa vecinica. Doamne. unde-i foc vecinic si pururea scrisnirea dintilor. nu mi-au ramas credinciosi decit doar barbatul cela care nu-si iubeste muierea si femeia ceea. erau toti ai mei. pentru multi. caci iubirea pacatoasa nu gindeste cu frica pedepsei iadului. indurarea si bunatatea lui Dumnezeu. Ai mei si ai iadului. — De ce bucurii ai parte in lume? — De focul cel vecinic. — Tu de ce nu plingi? il intreba Cristos. In clipita aceea insa. Satan ride si face semn unei femei si unui barbat. nevrednicii. amin zic voua. ca neghina nu-i buna intre griul cel curat. cu trup. mai-nainte de a veni tu intre noi.

rusinat. Lacrimile celor doi pacatosi care cereau de la Cristos tarie. de care sunt pina-n ziua de azi si or fi pina la capatul lumii si le zicem fragi de cimp. ca Dumnezeu sfintul mult a pretuit intoarcerea si pocainta lor. rosii si tot placute. alba. De-aici. Dacita ramase deodata incremenita la auzul vorbelor preafrumosului Traian. insa se lepadase de toate desertaciunile si ispitele lumesti si se facuse ciobanita. dar Cristos ii zise: — Nu calca cu picioarele-ti spurcate acele fructe scumpe si dragalase. catre stina ciobanitei celei minunate. mai mare decit pacatele lumii. Pacatuit-am. imparatul imparatilor. indepartindu-se spre desisul padurii. raspunse Traian. . dar repede isi veni in fire. primeste-ne si nu ne lasa sa mai picam. din capatul drumului pacatelor ne intoarcem. insa toti se intoarsera dupa cum venira. Dupa un drum lung si anevoios. cadeau ca margelele pe pamint si fiecare si le prefacea intr-o floricica mica. ii inteba — ce cauta? — Pe tine te caut. Insemna aceasta. Traian se hotari s-o peteasca si el. Fata. din florile ce s-au ivit din lacrimile celor doi pacatosi s-au facut niste fructe mici. Ea era fata de crai. Satan se dete a le calca cu picioarele. ca sa nu le ieie nimeni in seama. mai mare este decit pacatele noastre. care se spune ca era cel mai mare imparat de pe vremea aceea. Sunt Traian. Iar cind Satan. Povestea cu dacita din Ceahlau ajunse si pina la urechile lui Traian. cit din dorinta de a avea o imparateasa asa de frumoasa. dar din greu ne doare ca te-am vatamat si acum. Vin sa te iau de sotie. Si pleca la Ceahlau cu mare alai.si pamintului. Vestea despre dacita cea frumoasa si bogata din Ceahlau trecuse peste hotare si fel de fel de feciori de crai si imparati venira s-o peteasca. cit din mindrie. mai mare chiar si decit intreg universul. pentru reintoarcerea si pocainta lor. isi trase de acolo picioarele. petitorii descalecara si o luara pe jos. ajunge in sfirsit la poalele muntelui. iesind intru intimpinarea oaspetilor. fata nu voia sa se marite cu nici un chip. CUPRINS Legende istorice 209 LEGENDE ISTORICE DACITA DIN CEAHLAU Traia odata pe muntele Ceahlau o dacita vestita pentru frumusetea ei negraita si multimea turmelor de oi si capre. si o rupse la fuga din fata lui Traian. aducindu-si aminte de 210 Legende populare rominesti juramintul ce-l facuse.

cine sa le mai vada de copii? Dar n-a trecut vreme multa si Traian. ci sotie. Dar sa te crucesti. a rupt-o la fuga spre Cheia. cine era sa le mai faca lor rostul si agoniseala casei. si toata tara din jurul Ceahlaului. Si s-au luptat amindoi mult si bine si in multe parti. Pina a dat Dumnezeu de a razbit Legende istorice 211 voinicul pe balaur care. incit batea intruna sate intregi. Chiar pina acum de curind. L-a gonit voinicul pe balaur ce l-a gonit. Cind mergea. a poruncit sa fie adusi de la Roma oameni tot unul si unul. Traian s-a luat la lupta cu el. . care minca vitele oamenilor si le facea mare paguba. sunt roaba ta. ingrozit. in loc sa piara cum pier capetele taiate de la trup. ca sa le impace. BRAZDA LUI TRAIAN Demult. TRAIAN Apoi cica Traian asta a fost un imparat vestit nevoie mare. cind va veti duce la Almajel. ba si la Marea Neagra. nu alta! Capul spurcaciunii. Ca sa scape lumea de-asa prapad. fata obosind. El a facut razboiul cu toate limbile si pe toate le-a supus si tot el cica a cuprins tara asta care inainte a fost a dacilor. Ce plins si ce jale era. — Nu stapina. nu mai pot fugi. luind de zestre. iar la Cheia l-a ajuns si i-a taiat capul. vai. gonit din urma de Traian. al carui nume era Novac. pune mina pe ea si-i zice: — De ce ai fugit de mine? — De-acuma insa m-ai prins. pe care sa-i dea de barbati nevestelor in locul dacilor ucisi. ca vezi dumneata. balaurul facea dira mare. Traian o ajunge. zise dacita lasind ochii in jos. orase si cetati si multe osti imparatesti. de cind abia se tine minte. mare. O sa vedeti si dumneavoastra. Si asa Traian se insura cu dacita din Ceahlau. cica se afla la Mehadia un balaur mare. A treia zi insa. mama. Asa de puternic si de fioros era omul asta. NOVAC In vremea veche. nu stii? le zicea romincelor dacioaice. — Nu roaba. prin fel de fel de vai. ci stapina. fara a se putea rapune unul pe altul. paduri. mosule. care si azi se vede ca un canal si-i zice lumea brazda lui Traian . demult. pe linga turmele de oi si capre. pe femeile dacilor! Plingeau de sarea camasa de pe ele.Traian insa se lua dupa ea si trei zile si trei nopti o urmari deaproape. Din ei s-au tras rominii nostri de azi. veche de tot. traia prin tara asta un urias. odata s-a virit intr-un stei de piatra.

si dupa aceea sa se faca ei stapini peste dinsii si peste . nu era nici fudul. Ei isi alegeau din mijlocul lor. ce-oi face. Si-apoi. stiti ce-a facut? S-a ingropat uriasul. pentru unul care maninca mult. pradator si foarte crud. Asa o dusera ei un timp mai indelungat. Doamne! Pina acu mi-a fost vitejia! De azi inainte. a dus-o pina unde nu se stie. vazind tatarii. si oricit de nimic ar fi. Cu toate astea. se sfatuiau si puneau impreuna toate trebile obstesti la cale si toti ceilalti se supuneau si ascultau de sfaturile si poruncile lor. ca se lupta numai cu limbile care nu dadeau pace rominului. pina intr-o vreme cind stiti ce s-a intimplat? Au iesit pe lume: pusca. nu mai gasesti! Minca si hartapanea halcate intregi si nu se satura uriasul asta cu orsice. mai bine ma omor singur! Si cum a grait asa Novac. fara sa 212 Legende populare rominesti dau piept cu el. Se purta asa ca noi. Novac a trait si a haladuit prin lume mult si bine. ca rominii n-au pe nimeni stapinitor si ca tinuturile in care locuiesc acestia sunt foarte intinse. neastimparat. un popor pagin. Ca sa nu ma poata rapi orice natafleata. Harnic luptator. dupa cum era adica si firea. trei barbati dintre cei mai destepti si mai intelepti. cum era el. si-a luat plugul cu cei doi boi uriasi si a tras o brazda adinca: brazda lui Novac. poate orice om. pe care a dus-o. naravurile si apucaturile feluritelor popoare pagine cu care venira in decursul acestui timp in atingere si dupa cum o duceau si alti oameni in lume. mare bine facea el neamului nostru. si mai rau. sa ma curete de pe pamint. sa le ieie toate averile si mosiile. se purtara cu gindul ca sa-l subjuge. mai nepoate! Dar si mincau. si barbatii aceia apoi. cu boii si cu plugul. nu-i ajungeau intr-o saptamina doua-trei cirezi de vaci si deatunci cica a ramas zicatoarea: „A mincat cit Novac!“. ca sa nu se mai stie de el! ROMINII SI TATARII Cica la inceput rominii n-aveau domnitori si stapinitori ca-n ziua de azi. care erau ca niste filozofi. dar. uite-asa.. praful de pusca si gheata. Si-apoi a venit si pacatosenia asta de fudulie pe pamint! Sa mai traiesti? Stiu. Ce si-a zis Novac?! — O.. La capatul brazdei.Si treaba asta o facea singur. insa. pe cite trei ani de zile. care traiau si se cirmuiau ca si dinsii. ci ei traiau razletiti prin deosebite tinuturi si se cirmuiau singuri de sine. frumoase si manoase. De la un timp insa. si mai bine. singuri de sine. fara a avea imprejuru-i macar un singur ostas.

ca si-n aceste locuri sunt descoperiti. chinurile si muncile lor nu erau proaste. prinsera a se ascunde prin stufariile iazurilor. si pe pasarile acestea apoi. si incredintindu-se mai pe urma si ei singuri ce fac rominii ca sa scape de dinsii. Asa o patira bietii romini in mai multe rinduri.Tatarii. auzind nagitii tipind si tivlind. cum zareau printr-insele pe vreun romin ascuns. parte-i iau si-i duc cu sine in robie. prinsera dintr-un inceput a se aduna la un loc si a da piept cu dinsii. daca vor sta astfel. sa omoare. vazind ei ca numai degeaba se ascund prin stufarii. Legende istorice 213 Vazind rominii ca tatarii nu suguiesc. numite nagiti sau ciini tataresti. bine! Schingiuirile. ca si copoii. incepeau a zbura incolo si-ncoace pe deasupra stufariilor si. ei cind se porneau acuma asupra rominilor. se duceau drept in partea aceea in care auzeau tipatul. cufundati pina la grumaz in apa. afurisitii de nagiti nu-i vor putea descoperi. Nagitii. sa arda si sa nimiceasca tot ce le sta sau ce le venea in cale. se adunara iarasi cu totii la un . Dar degeaba le-a fost lor toata osteneala si nadejdea. parte-i ucid. cu toate ca ei in fiecare an cautau sa se ascunda cu mult mai bine decit in anii trecuti si cu toate ca uneori stau zile si nopti intregi. cugetind ca. caci nu era an in care tatarii sa nu navaleasca cel putin o data in tinuturile lor. la vinat. cum ajungeau in apropierea vreunui lac sau iaz mai mare. dar cele mai de multe ori nici un suflet de romin nu scapa viu din miinile acestor lifte salbatice. sa prade. Din contra. Mai pe urma insa. cugetind ca poate in aceste locuri mlastinoase vor putea scapa de prigonirea si urgia pagina. Doamne. 214 Legende populare rominesti Intr-o vara insa. din contra. de la cine vor fi auzit. Si daca ar fi ramas numai cu atita. iara pre cei ce au nenorocirea sa cada in miinile lor. a tipa si a tivli de-ti lua auzul. ca totuna-i bintuiesc si-i prada si multe alte suparari le fac. tot ar mai fi fost cum ar mai fi fost. citi veneau de fiecare data asupra lor. cum se vedeau slobozi. caci tatarii auzind acuma. luau cu dinsii un fel de pasari invatate. ii inconjurau din toate partile pe rominii ascunsi. si dupa aceea: da. ii scoteau pe nepusa masa de prin stufarii afara. nici in aceste locuri mlastinoase si pline de tot felul de ginganii nu le detera pace. indata prindeau a se roti deasupra lui.tinuturile lor. le da drumul ca sa adulmece si sa vada de nu e cineva ascuns intr-insul. cind le-a plesnit tatarilor un astfel de gind dracesc prin minte. vazind ei ca nu sunt in stare a tine piept la un numar atit de mare de tatari. lacurilor si ale bahnelor. rominii nu avura mai nici o zi buna si senina. Din minutul acela apoi. ci.

Si-n furia lor nu mai statura pe ginduri ce e de inceput si de facut si. presupunind ca rominii se vor fi retras spre munti.. numai cusma linga cusma si alta nimica. Ciuda si minia tatarilor. in dreapta si-n stinga..loc si se sfatuira ca sa faca si ei o data tatarilor o moara de vint. luindu-si toata averea cea miscatoare. Facut-au ei multe daune. anume ca sa steie acolo pina ce se va intoarce indarat si-l va lua. sa nu mai poata scapa cu obraz curat. se tot dusera inainte pina ce ajunsera aproape de locul unde se afla satul de azi Vama. cu hotarirea ca. doara-i mai trece din cel necaz. Mult singe rominesc au mai varsat si multe lacrimi au mai stors din ochii parintilor. cu gindul ca de asta data sa puna mina si sa stirpeasca pe toti rominii de pe fata pamintului. cind colo. despaturi degraba pinza. din muntii Bucovinei. fratilor si ai neamurilor acelora pe care i-au ucis sau i-au dus in prinsoare. cind dadeau de romini. si unde s-au fost retras o parte din romini. Caci asa-i rominul. ca si mai inainte. adica. incepura s-acum a se invirti si a tipa pe deasupra acestora. caci rominii erau acum de mult retrasi spre munti si adapostiti prin vagaunile si fundaturile acestora. Iara tatarii. Apoi alerga tot intr-o fuga. bucuria lor. si. zarind din departare ca vin tatarii. zburind pe deasupra stufariilor si dind de cusmele asezate pe virfurile papurei si a trestiei. ce sa vada?. O rominca. sa le intinda o cursa din care. iata ca iarasi navalesc ca la vreo optzeci de mii de tatari in tinuturile lor. se retrasera cu totii de la ses spre munti.. Cautara vreo citeva iazuri mai mari pe unde stiau ei ca trec adeseori tatarii. Caci unde s-a mai Legende istorice 215 pomenit sa pateasca ei o rusine asa de mare!. si tot pradind si nimicind orice le sta in cale. tabarira din toate partile ca niste fiare salbatice asupra stufariilor unde se invirteau nagitii si in care credeau ca se afla rominii ascunsi. spre apa Moldovei. Insa. care si de asta data au fost sloboziti cu scop ca sa adulmece pe romini. asezara pe virfurile papurei si a trestiei de prin cozile si marginile iazurilor acelora o multime de cusme. infasa copilul intr-insa si astfel il duse si-l anina de cetina unui brad de sub poalele Birnarelului. dupa aceea. Nagitii.. care tocmai atunci mergea cu un val de pinza impaturit pe cap si cu un copil de tita in brate.Nu mult dupa retragerea rominilor spre munti. cind vazura aceasta!. uneori chiar si la cea mai mare nevoie ii place sa faca cite-o saga. cel putin sa-si bata joc de dinsii. se luara si ei din urma lor.. daca vor cadea intr-insa. dind de . pina cind i se fringe toarta. in caz cind ar fi sa-i urmareasca tatarii si acolo. fiilor. Dar bine-a zis cine-a zis ca ulciorul merge la fintina numai pina atunci. neajunsuri si neplaceri rominilor. cum ii vazura invirtindu-se si-i auzira tipind. dar de asta data o patira si ei. In loc de romini cu trup si suflet. daca nu-i pot invinge si fugari din tara..

Rominii. dupa cum va este cunoscut. iar de asta data cine stie ce cursa ne-au mai intins si ce au de gind sa faca cu noi!. Tatarii cei dinainte. de ce nu trecem! raspunse unul din mijlocul tatarilor. a inceput a striga si a zice: — Ce stati locului?.. doar ca sa le poata veni de hac prigonitorilor. — Ei!. Prin urmare. cum zarira bucati de pinza fluturind ca un steag pe la mijlocul bradului si cum auzira copilul.. striga acuma hanul infuriat. Haideti cu mine si veti vedea ca nimic n-o sa vi se . Si cum a ajuns in fruntea cetei. adica domnitorul si conducatorul lor. Pinza aceasta si copilul infasat intr-insa e un semn rau pentru noi. iata. eu sunt de parere sa nu mergem mai departe. vazind ca inaintasii cetei s-au oprit deodata locului si nu vor sa mearga mai departe.. caci am mai vazut noi destui copii in viata noastra.. — Nu-i vorba de temut din pricina unui copil.. Dar daca e vorba de fuga. dupa ce se uita si el spre bradul de-a carui cetina era copilul aninat.. ci toti se oprira deodata ca inlemniti locului.. ca nu cumva sa ni se intimple vreo nenorocire.. Atita ne-ar mai trebui ca sa ne rida toate babele.. dar ii sanatoasa... De ce nu treceti mai departe? Ce s-a intimplat? — D-apoi nu vezi.. si deci se dusera tinta spre brad. Dar alta e la mijloc!. Hanul. iar vin tatarii asupra lor. se mira ce s-a intimplat. N-ati mai vazut voi pina acum copii de tita?. mi-i cu mult mai draga si mai scumpa viata noastra decit moartea rominilor care s-au virit. prin creierii acestor munti! — Inchipuire!... Maria ta.. 216 Legende populare rominesti aratind cu mina spre pinza ce filfiia si copilul ce se legana incolo si-ncoace. Mai bine sa ne intoarcem inapoi! — Ce-ai zis?!.. ca niste ursi.. au crezut ca de buna seama acolo trebuie sa fie rominii ascunsi.stire rominilor de prin apropiere ca.. cind iata ca tatarii si ajung linga Birnarelul. Si-apoi?.. care de asemenea venise cu dinsii si care se afla ceva mai in urma. Deci se duse sa vada ce este..... Si mie. — Eu n-am zis sa fugim. apoi bine ar fi chiar si sa fugim cit mai e timp. drept sa-ti spun. Noi sa ne intoarcem inapoi?!. care era ceva mai jos aninat. N-a apucat rominca bine a anina copilul de cetina bradului si-a da de stire citorva romini ca sa se adune la un loc si sa faca ce vor face.. caci fuga-i rusinoasa. vorba rominului. un fior rece ca gheata le trecu prin tot trupul si nici unul nu se incumeta sa treaca mai departe.. care se vede ca era vreun capitan sau asa ceva. Acuma vi-i intiia oara!. De-un copil sa va temeti? striga hanul. acum citeva saptamini ne-au pus sa le pescuim cusmele de prin stufariile iazurilor. Dar cind sosira mai aproape si nu vazura nimic altceva. decit o pinza fluturind si copilul leganindu-se ca intr-un leagan in aer. ci numai sa ne intoarcem de unde am venit. unuia.. tipind.

parte peste alti munti.intimple! — Da. Si asa si facura. Doamne. din contra. se adunara mai multi insi la un loc si prinsera a taia o parte de padure de pe muntii Opcioara si Tatarca. spre Valea-Caselor. sau ungurenii. peste Runcul-Pojoritei. cum au venit pina intr-acest loc. vazind ca rominii nu glumesc.. pe locul unde se afla astazi Cimpulungul. Cind sosira acuma tatarii si detera sa coboare spre Borsa. insa n-o dadura la pamint. aflara cu cale ca ar fi mai bine sa plece spre Ardeal.. cind iata ca se si trezira inconjurati din toate partile de rominii care se adunara de prin fundoaiele si sihlele muntilor si care luindu-i pe nepusa masa la rafuiala. si nu se oprira pina ce nu ajunsera la strimtoarea dintre Magura Pojoritei si Muncelul Sadovei. Aici. sa fie asa cum spui Maria ta si nu cum presimt eu! Nu apucara bine hanul si capitanul a schimba cuvintele acestea. indarat spre tara lor. spre satul Borsa din Maramures. Colacul. ci o tulira la fuga. o luara tot pe culmea muntilor. pe unde presupuneau ei ca vor trece tatarii. iara de-aici apucara repede pe Legende istorice 217 linga apa Moldovei in sus. ca au de gind sa-i nimiceasca pe toti. ca linga poalele Birnarelului. nu statura mai mult la lupta. Botosul-mare. ci apucara de-a dreptul in sus. de la cine vor fi prins. sa nu fie asa de lesne si pe neasteptate surprinsi. precum . si de-acolo apoi sa se intoarca pe alta cale. Dupa ce au trecut Runcul-Pojoritei. ori sa se intoarca indarat de unde au venit? Si dupa multa chibzuire si cumpanire. iara dupa ce suira si trecura Runcul. se insirara tot doi cite doi si asa trecura pe plaiul ce ducea pe linga Piatra-Strajii si iesira pe locul unde se afla astazi satul Pojorita. Iar cind vazura ca tatarii intr-adevar se indreapta spre dinsii prin locurile acestea. dupa cum se mai numesc rominii din Ardeal si Maramures. Insa de-aici incepind nu mai mersera pe acea vale. coborira drept spre locul unde se afla astazi satul Cirlibaba si de-aice se-ndreptara apoi parte pe valea Bistritei. o luara ceva mai pe incetul. o luara peste virful Arsinesei si iesira in Opcina Arsinesei. iar dupa aceea. trecind muntii Sterpariu. Ajunsi dincolo de Magura Pojoritei. in vreo citeva ore ii si macelarira pe jumatate. statura putin locului de se odihnira si se pusera la cale incotro sa se duca ca sa poata iesi mai bine la capat: s-apuce de-a dreptul peste munti. fiind foarte greu de trecut. ci numai o intinara. anume ca. ci. taiara si cealalta parte de padure. spre Ardeal. Patruzeci de mii de tatari. pe care de asemenea o lasara intinata. intimplindu-se sa-i urmareasca rominii. Senatorul si Dadul. adica partea ce-a ramas in viata. Se pornira mai departe. Ardelenii si morosenii. de-a dreptul spre Barnarelul. prinzind de veste acuma. ca vine o ceata de tatari asupra lor.

de se rasuna cine stie unde prin vaile si fundoaicele muntilor de prin apropiere. Ca n-o sa-i dau moare sa beie? Apoi. adunati in apropierea acestor doi munti. daca e asa de insetat! Poate ca dumneata vei fi avind si-i vei putea da ceva de baut. mi-l si culca la pamint si-l facea farimi. bine! Iata ca acuma l-am adus! El ne imbia pe drum cu bani. Si asa. Rominii. zisera: — Mai deunazi. le iesira inarmati inainte si incepura pe neasteptate a-i respinge si a-i alunga inapoi. Manaila. Ei. masurindu-l pe han cu ochii din cap pina-n picioare. in citeva oare toti tatarii fura macelariti si nimiciti. intorcindu-se catre han si aratindu-i polobocul cu moarea.. Copacii. fara ca sa poata da de plaiul pe care a venit sau de vreun alt plai ca sa se intoarca in tara sa. numai sa-i dam ceva de baut. Si cind a fost hanul tataresc prins. Dar ce folos ca. cum ajunsera la fata locului. ci chiar ne-ai si batjocorit. iar altii de copacii care se rasturnau si picau peste dinsii. mai pe urma. tocmai atunci se afla si el la casa sa de pe Tatarca. prin muntii de prin apropiere. cum de-am putut fi asa de nebagatori de seama ca sa nu punem mina si pe capul hanului. cum simtira ca tatarii se apropie de dinsii. Se vede ca multa carne de romin trebuie sa fi mincat in viata sa. fu in scurt timp si el prins si dus inaintea morosanului celui voinic. unii fiind omoriti de rominii ardeleni si maramureseni. incepura care incotro a repezi copacii intinati asupra lor. surprinsi.. de unde au venit. Tatarii. Senatorii si altii. cumpanindu-se si rasturnindu-se cu un pocnet si un vuiet ingrozitor. nu numai ca ne-ai luat anume de rau. Insa rominii. anume Dadul. afara de hanul care nu stiu singur cum s-a-ntimplat ca a scapat si s-a indosit prin desimea si intunecimea padurilor. zise: — Oamenii istia-mi spun c-ai fi foarte insetat. ca sa nu piara — bietul om — de sete! Legende istorice 219 —D -apoi bine. care pusera mina pe han si-l dusera conducatorului lor. Si eu vad ca esti . Oratile.si cei din vecinatate. ca te baga in toate racorile numai cind te uitai la dinsul. ratacind hanul incolo si-ncoace. pe care tatar cum il ajungea. ce sa-i dau? intreba morosanul. in frunte cu un morosan inalt. apucara repede spre Opcioara si Tatarca. cind am macelarit pe tatarii care venisera asupra noastra. Morosanul despre care ni-i vorba avea o casa tocmai pe virful Tatarcei. spatos si foarte 218 Legende populare rominesti tare. doar un poloboc cu moare de curechi. ca moare de sete. N-am nimic alta la indemina.

Numai o catea mai ramasese care nu se lasa de fuga si p-aci. ii taie capul si-l lua cu sine. Era un bour sau un zimbru. in polobocul cela. si toata tara dimprejur lua numele girlei. care latrau toti de urlau padurile. muntele pe care s-a aflat casa morosanului si de pe care a fost hanul tataresc slobozit cu polobocul la vale s-a numit Tatarca. se repezi in apa ca sa treaca girla inot. Polobocul. ia colo. ce era sa faca. iara locul unde au fost ceilalti tatari rapusi de rominii ardeleni si maramureseni — Obcina Tatarcii. ca sa ucida fiarele salbatice. Dar fiara. Apa sau Valea Tatarcii. rasturna polobocul si-l slobozi apoi. e moare! Daca vrei. Dragos sosi si el acolo. vazind pierzania bietei catele. cu han cu tot. Ghioaga izbi fiara drept in crestet si apa riului se inrosi de singele ei. Dragos-Voda alerga si el calare in urma haitei de ciini. arunca dupa bour ghioaga sa cea tintuita cu cuie de fier. Girlei in care se inecase vrednica lui catea ii dete numele de Moldova. Cateaua se arunca si ea in apa. Bourul fugea tot mai repede. iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bou- .. numai sa nu piara de sete. Apuca prin niste codri mari. Si asa au scapat si rominii de tatari! DRAGOS-VODA Dragos-Voda era un romin destept si voinic din Maramures. Dar cum se apropie de poloboc si se pleaca sa beie moare dintr-insul. fiindca pe catea o chema Molda. iar impreuna cu dinsul si hanul. se-nvoi sa beie si moare. dupa ce il tinu astfel vreo citeva minute. peste trunchiuri rasturnate de copaci si peste colturi ascutite de pietre.. Intr-o zi se porni la vinatoare cu haita sa de ciini. ca un semn de izbinda. valea unde a ajuns polobocul cu dinsul. cit ai bate din palme se facu mii de bucatele. iar ciinii. Ciinii il luara la 220 Legende populare rominesti goana pe acel bour care fugea ca turbat prin codri si parea ca are aripi la picioare. deci. adica un fel de fiara puternica si mare ce nu se mai gaseste acum prin tara la noi.cam mahmur. sosind la malul unui riu mare. cite unul-unul. cadeau morti de oboseala. dar puterile nu o mai tinura. un taur salbatic cu niste coarne incovoiate si cu o barba stufoasa. il cufunda cu capul in moare si. El era un bun vinator si-i placea sa strabata padurile. Astfel fugira cu totii o zi si o noapte. rostogolindu-se si ducindu-se ca o sageata in jos. p-aci era sa ajunga pe bour. si. pina ce deodata se afunda in valuri si se ineca. Dragos se facu stapin pe tara unde se petrecuse aceasta vestita vinatoare. morosanul il apuca de picioare si-l ridica in sus. la vale. Atunci Dragos prinse bourul. potoleste-ti setea! Hanul. De atunci incoace. in sfirsit. umbla cit umbla pina cind ciinii dibuira. ea se zbatu din rasputeri. fara ca sa se opreasca.

. — Iti place la mine? — Imi place. Atunci stiti ce-a facut el? S-a dus.. A trecut toata toamna. Intr-o noapte insa. cum a incalecat odata. si s-a bagat herghelegiu la caii craiului de peste munti. Negru-Voda avea in paza si multe iepe si le pastea si pe ele. Cind s-a implinit luna. Da’. iarna si a sosit si primavara. Acu’. Doamne! o strigat el. dar si pe minjii lor. saracul. ce se intimpla? Toate iepele au facut minji si. Pe unde sa scoata atunci camasa herghelegiul? S-a sculat si a gonit minjii pe cimp. Atunci l-a incercat sa vaza: cu el tot zboara? Asa. minune. ca tatarii erau ca frunza si ca iarba si l-au speriat salbaticii astia pe Negru-Voda. de mare foc. sa se cruceasca si sa-l ia la minajeala. uitindu-se tinta in ochi. Minune. NEGRU-VODA He. — Tine-te bine. a vazut ca au inceput minjii sa se joace.rului ucis in apa Moldovei de viteazul Dragos. he!. NegruVoda tot herghelegiu era. Acolo insa. neicutule! Un minz era flocos si alb ca oaia. ca sa se infierbinte. mare bucurie era pe herghelegiul craiului. Maria ta! Acum ma bag asa. au racit. asta e norocul meu! Si l-a minajat asa pina la trei ani. Asa. Si Radu-Negru a muncit cu credinta la craiul acela. — Ei. geaba s-o trudit. Asa. Acolo. — Urma alege. Radule! Ce simbrie imi ceri? i-a zis craiul cind l-a vazut. Dar a dat o ploaie si minjii. neicutule. A inceput sa se mire.. . iar minzul cel ca oaia stiti ce-a facut? Odata a scos aripile din par si a inceput sa zboare pe sus.. nu alta! Bucuria lui Negru-voda: — Doamne. Si l-a dus departe. fiind pe cimp. Multa vreme s-a batut Negru-Voda cu tatarii. in herghelie. stapine. a inceput calul sa filfiie din aripi si a zburat cu Negru-Voda pina in slava cerului. departe in cimp. dar cu gindul. tot la fratii lui din tara noastra. ca sa vada: ce fel de cal este ala? Si tot stind el si mirindu-se. sa nu te prapadesc! a strigat calul. l-a intrebat craiul: Legende istorice 221 — Mai stai? — Mai stau. cu gindul ca doar-doar i-o scoate din pamintu-asta al nostru.

si Negru-Voda i-a potcovit cu potcoavele de-a-ndaratelea... Imi trebuie si mie oameni viteji. iar ceilalti haiduci. mosule! A avut noroc mare de o vilcea. l-au aflat pe Negru-Voda unde e si l-au tot fugarit. fara sa-l stie ca e nazdravan. Apoi Negru-Voda a pornit calare pe armasarul cela nazdravan. uita-te in partea aia. mai cu seama ca-l brodisera la Timpa. tatarii iar i-au pierdut urma. colo. mult si bine. de nu-i mai rabda pamintul. stapine. pe care l-oi alege eu! — Numai atit? — Ba sa-mi mai dai haiducii pe care ii ai inchisi in temnitele Mariei tale. du-te! Da’ ce simbrie imi ceri? — Ia! Sa-mi dai.. pe care-i ceruse. sumedenie. spre apus! Legende istorice 223 Capetenia tatarilor si-arunca ochii. pe caii lor — si au tot venit in tara aici. de atita munca si alergatura. Craiul unguresc i-a dat lui Negru-Voda calul cel zburator. I-a mai ajutat apoi si un codru de padure. Ba la toti haiducii le-a dat cai. Ca domnul asta zboara si pe sus. unde se scocioara Dimbovita dintr-un munte. apoi se intoarse la ai sai si grai cu glas puternic: . Radule. minunea lui Dumnezeu.Si-au dus vestea mai-marelui lor. Odata chiar erau gata-gata sa-l rapuna. — Bine. — Nu putem. la Saritoarea lui Negru-voda. oricit ne-am trudi noi. — Nu cred. prindeti-i! a poruncit capetenia. marite crai! Ma duc in tara mea. si asa. pina s-au dezmeticit ei ca potcoavele cailor sunt intoarse. 222 Legende populare rominesti — Acu te las. Odata a sarit-o voda cu ai lui.. colo departe. L-a adus in herghelie. dupa ce-a facut citeva rotocoale prin inaltul cerului. si ce sa vaza? Tocmai atunci Negru-Voda se inalta in slava cerului cu calul cel nazdravan si priveghea de deasupra toate miscarile liftelor straine. Pe urma. s-au mai odihnit si ei oleaca. si i-a mai dat si oamenii cei cu vitenta.Apoi. si potcoavele intoarse ale cailor.. apoi s-a infatisat inaintea craiului de peste munti. calul a inceput sa se lase incet-incet pe pamint si sa-si stringa aripile. in jos. — De nu crezi. fugarind si ciopirtindu-i pe tatari pe unde-i nimereau. un cal din herghelie. — Ei! Acu’. Pe urma. fiindca ati aflat cum stau lucrurile. la rasarit si la apus. tatarii l-au tot cautat: in sus. potcoavele avind coltii inainte. Dar cind s-au strins iarasi tatarii. Atunci. Maria ta..

Stiu numai ca intr-o zi de toamna. cu ajutorul careia putea opri ori da drumul apei din Dimbovita cind voia. Sa fi vazut atunci. domn al Tarii Rominesti. pina la Tara-Leahului. sa vada. iar la mijloc a lasat o poarta. Apoi. CUM A SCAPAT NEGRU-VODA TARA DE TATARI Ca sa se poata scapa oricind de tatari si de alte neamuri salbatice. cu mare alai. 224 Legende populare rominesti Pe urma? Cum a sosit noaptea. un loc de aparare. a poruncit de s-a pus stavilarul de la mijlocul zidului si s-a strins in susul Dimbovitei apa multa. a facut dintr-un mal al Dimbovitei pina in celalalt un zid puternic. ci si alti domni. Trecut-a Maria sa Buzaul. sa faca legatura cu ei asupra ungurului. iar altii au fost ciopirtiti de ostasii lui voda. Negru-Voda si-a facut pe Dimbovita. la drum lung. Urmele zidului se vad si azi. cit e intinsul tarii pina la Dunare. se suia Maria sa pe pod. si se gateau de bataie. de-a curmezisul vaii. apoi. prin valuri tulburi ca razmeritele. cind iata intr-o sinta . inecindu-i cu apa. le-a dus unde? Nu se stie. Ba nu numai Maria sa. cind privea cu ocheanul. Ba incepusera sa urle si sa faca un taraboi de se cutremura pamintul. a plecat din Tirgoviste. cu boierii si cu o parte din oastea sa. cit a stat acolo. multi. de mai-mai sa treaca peste maluri. Cit o fi stat acolo nu stiu. drept stavilar. Merge Maria sa hat-departe. lasat-a in urma Rimnicul si razbit-a spre Focsani. a ridicat stavilarul si a dat drumul apei devale. s-au folosit de zidul de la Cetatuia. baieti! Si i-a batut strasnic pe toti tatarii. Si stiti la ce i-a folosit zidul asta? Sa va spun: Dupa ce a sfirsit si podul din piei de bivol. a scapat Negru-Voda si de alti dusmani. pe toti. in urma-i. intarit bine. unii au rupt-o la fuga. la Cetatuia. cita frunza si iarba. multi. pe ruda — pe saminta. chiar spre locul unde locuia voda cu ai sai. a luat apa aproape toate corturile si le-a dus cu salbatici cu tot.— Pe ei. facut pe deasupra apei. nu cumva o zari vreun picior de dusman. Erau tatarii. multa. tocmai pe cind tatarii erau in somnu’ al mai dulce. Cu ajutorul zidului. sa nu-l poata razbi apa. Sedeau pe scaune de piatra si mincau pe masa care se vede si azi. in josul zidului. punea ocheanul si se uita pe dealuri si pe vai. CONDEIELE LUI VODA Mircea cel mare si vestit. Isi asezasera corturile pe valea Dimbovitei. Dintre cei scapati cu viata. Nu le-a tinut insa mult bucuria. odata zareste Maria sa o urdie inaintind in graba din vale. ca daca i-a vazut voda. nenisorule! Cind s-au pornit valurile de apa. unde sedea cu doamna.

Ian vezu tu. insotit numai de cite un slujitor credincios si intra in vorba cu oricine. marite boierule?.. Ia. Ce sa vada? Satenii lucrau harnici. incit zise tovarasului sau: — Eu cred ca baietandrul acesta ar fi folositor tarii. doamne.. intrind in vorba cu el. ascutim condeie pentru Maria sa voda. Cum asa? — Da. —Lucreaza crestinii in zi de sarbatoare? zice voda cu parere de rau. Dupa ce ajunse in virsta. daca vrei sa-ti inteleaga ravasul! Voda merse de se intilni cu craiul Lehiei si cu domnitorul Moldovei si se legara acolo cu slove negre pe piele alba. curios.. ce lucreaza rominii aia? Trimisul lui voda merge langa tarani si-i intreaba: — Oameni buni. daca i s-ar da o invatatura potrivita cu agerimea mintii lui. — Ascut condeie pentru mine? zice voda. de aceea el isi pastra intr-o camera secreta ghioaga. ci sageti. Voda il lua pe pastoras cu sine si-l dete la invatatura.duminica Maria sa voda intra cu alaiul sau prin mijlocul unui sat mare. precum si toate obiectele de pret ale curtii domnesti. Pe cind strabatea o livada frumoasa... VISTIERUL SERBAN Mircea-Voda Basarab. pleca adesea travestit prin tara. cavalul si imbracamintea de pastor.. zari sub umbra unui nuc un pastoras cintind duios din caval inconjurat de oitele sale. In tot timpul domniei lui Mircea. ca vor fi buni prieteni. dar nu condeie faceau. il gasi atit de curat la suflet si de istet la minte. la dusmani nu se scrie cu altfel de condeie. Maria ta. ca acele ce-i ascuteau satele. Copilul de casa duse lui voda stirea aceasta. copil de casa. Mircea il puse in cunostinta despre treburile tarii si mai tirziu ii incredinta vistieria tarii.. — Pai. ca sa zica psaltul „Tatal nostru“ la liturghie? — Ce sa lucram. — Astea sunt condeie? Voi numiti condeie ceea ce noi numim sageti? zise voda rizind.. Voda. merge linga satenii ce lucrau. Ce sa vada Maria sa Mircea-Voda? La casa soltuzului erau adunati satenii si lucrau. cu toate acestea el nu putea sa uite viata linistita din timpul pastoriei sale. Dar voda aduna la Tirgoviste si condeie domnesti. ca sa cunoasca bine toate nevoile supusilor sai. cind inca popa nici n-a inchis usile altarului. de ce lucrati. Legende istorice 225 Voda. Pastorasul se numea Serban. Serban s-a bucurat de iubirea si increderea domnului. udata de un riulet minunat. .

crezura 226 Legende populare rominesti ca e timpul potrivit spre a scapa de dinsul. de cind e vistier. zisera ei. Serban ii multumi pentru aceasta mare cinste. dar voda il sili sa indeplineasca porunca ce-i daduse.La treizeci si sapte de ani dupa moartea lui Mircea. in termen de sase zile. indata ce ajunse acasa. vazu ca toate lucrurile sunt in buna regula. Indata ce termenul se implini. Ei sfatuira pe voda a-l indatora sa dea socoteala. dar Serban ii dovedi ca pietrele au fost scoase si intrebuintate intr-alta parte de fostul domn. nepotul sau. se temea sa nu fie luat in ris de boieri. insa amarit de intrigile boierilor. o usa de fier inchisa cu trei zavoare. voi sa se incredinteze daca este sau nu vinovat. Ei il pirira lui Tepes ca ar fi furat. ii ocupa tronul. insotit de boieri. iar pe Serban il ridica la cel mai mare rang de boierie. La plecare il imbratisa calduros si ii zise: Legende istorice 227 — Ferice de tine. cit si boierii. Banuiala lui Tepes crescu. care pizmuiau pe Serban. ruga pe voda sa-i dea voie a se retrage la viata sa de pastor. se rusinara. ramasera uimiti. Serban. la caminul parintesc. Boierii. daca n-as fi indatorat cu cirmuirea tarii. de fata cu toti boierii. voda nu se mai impotrivi. cavalul si imbracamintea de pastor. negasind in camera decit ghioaga. Voda dete ordin lui Serban sa deschida numaidecit si acea usa. Astfel. Voda. multi bani si scule pretioase. Serban o aduse indata. pe care Serban le pastra cu sfintenie. Serbane! De-acum inainte ai sa fii linistit! Si mie mi-ar placea viata de pastor. ii porunci sa-i aduca sabia pe care o purtase mosul sau Mircea. Aci trebuie sa fi ascuns tot ce el a furat. La inceput el nu voi. Piritorii. cunoscind bine firea lui Serban. cu care fusese impodobita. Boierii insa nu se descurajara. cercetind dupa lista. Tepes. FATA DE LA COZIA . de toata averea ce i s-a incredintat. Vlad Tepes. in care am vazut pe Serban ca sta cite 2-3 ceasuri pe fiecare zi. vazind ca nu si-au atins scopul. dar lipsita de pietrele scumpe. Aceasta e camera. Serban lua cheile si deschise. in fundul unei galerii. voda merse din camera in camera. dar se infuriara si mai mult si se hotarira a pierde pe Serban cu orice pret. ei aratara lui voda. Dupa multe staruinte. inainte de a intra el in slujba de la vistierie. caci acolo fiind numai lucrurile din timpul pastoriei sale. isi imparti toata averea cu neamurile sale si cit trai fu iubit si respectat de consatenii sai. infuriat pe boieri. ii osindi sa fie trasi in teapa. pentru ca-l mintisera. Atit voda.

cind aflara ca o fata a putut sa fie atit de viteaza. turcii pradau in draga voie. Iar intorcindu-se catre cei din jurul lui. In vreme de primejdie mare. Isi deschide . se trezi din somn. Fata il alese pe acesta. simtind ca i-a smuls cineva lumina din mina. In lupta care s-a incins cu turcii. tot mai inspre mijlocul padurii. Intrind inauntru. Era o fata orfana. pustiind-o. cind ceilalti copii s-au intors catre casa. Aflind turcii despre aceste neintelegeri. crezind ca o sa deie de margine. Necajiti de aceasta intimplare. luara de seama ca Stefanuc. Cind auzi ca turcii au intrat in tara si prada si robesc. intrau cu armata in Tara Romineasca. Intr-o vreme. cit ce o lua in mina. o lua la fuga. ii intreba: — Care vreti sa luati de sotie pe aceasta fata viteaza? Mai multi fii de boier se imbiara. O astfel de luptatoare a fost in timpul acestor razboaie si „Fata de la Cozia“. a luat o sulita.Dupa Mircea-Voda au ramas mai multi fii si nepoti de frati. Toti ramasera uimiti. Stefan insa dupa ce a ramas singur-singurel in mijlocul codrului. Pina sa se stringa rominii. nu era intre ei. apoi o iconita mica. pe de jumatate stearsa. fiecare voind sa ajunga domn. desi vintul si ploaia o batea cu toata puterea. adormi cu lumina in mina. ci fata. rezemata de o carte groasa si putreda de veche. incit de voia lui. Stefan. nici nu se dusera pe la parintii lor.Seara. din intimplare. a dovedit o vitejie ca si cel mai viteaz soldat romin. a plecat si ea la razboi. se gaseau chiar si femei care porneau la lupta contra navalitorilor. daca erau tarani. ci fiecare se culca pe unde l-a ajuns somnul. spre mirarea lui. Ea ii spuse atunci ca nu e barbat. caldura il inmuia asa. Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai viteji domnul tarii sa-i daruiasca cu cite o mosie si sa-i faca boieri. Iar domnul a zis: — Si daca esti fata. sabia. Cind era insa cam pe la miezul noptii. in care altceva nu era decit doua masute incarcate cu lumini de ceara. s-a imbracat in haine ostasesti. Intre acestia au izbucnit certe pentru domnie. se vazu in mijlocul unei casute de lemn de brad. fara sa stie cineva. 228 Legende populare rominesti STEFAN CEL MARE SI INGERII Cind Stefan-Voda era copil de vreo cinci ani. dupa cum il dezmierdau ei. vede la radacina unui lemn gros o lumina ce ardea fara a se misca. tot iti dau o mosie care sa-ti fie zestre cind te vei marita. s-a dus dupa fragi cu alti copii de virsta lui. din muntii Coziei. chiar si fiul cel mai tinar al domnului. arcul si tolba cu sagetile si. pentru ca il vazuse si pe el luptind cu mare vitejie. Tot asa a vrut sa faca si cu „Fata de la Cozia“.

caci de unde sa fi vazut pasare cu clontul de diamant. — Daca e asa cum zici. se va purta bine. apoi sa fie. ce nume o sa-i dam. care cu vremea are sa fie nume sfint pentru neamul lui. Chiar era sa murim de foame si de sete. Acestia se rugau stind in genunchi inaintea iconitei. El ni le va aduce. intreba un mosneag. sa te alung din acesti codri. unde satana inca nu a avut putere ca sa intre. — Nu-ti fie frica de nimic. * Trecura vreo citiva ani de cind Stefan era in slujba celor doi mosnegi si din acesta. care e in tot locul de fata. pasare maiastra. e copil bun. cu penele de aur si cu picioarele de argint. — Nu sunt nici stafie. — Bine ca ne-o adus Dumnezeu pe acest copilas. mergind dupa radacini prin codru. vede la cele doua mese doi mosnegi care. din mic si slabut ce era. netrebuind ca sa ne ingrijim si de ale gurii. ca de esti arma satanei. cupris de spaima. ii mai dadeau si lui cite o lingura de zama ramasa pe fundul ceaunasului. dar de esti vreo stafie necurata. se facu un baietandru inalt si spatos. Legende istorice 229 — Si cum asa? — Bine. — Are el nume si inca un nume frumos. nici pleoapele nu si le mai puteau ridica. asa ca fericiti ne vom putea ruga si de aci inainte. din cind in cind. vede o pasare cum nu i se mai intimpla sa vada niciodata. care de mult plinge de dorul lui. ci sunt norocul tau si al tarii tale invrajbite. — Dar cine esti tu. spre spaima lui. Stefan sta ca inlemnit. — Asa e. dimpreuna cu Dumnezeu. nici arma satanei.incetisor ochisorii si. — Da’ un mai mare bine nu am avut niciodata. ca e multa vreme de cind te tot caut. Mergi. de batrini ce erau. zise unul dintre batrini. din care apoi mosnegii isi faceau de mincare si ca drept plata. sa ma ascund de fata ta. il minara ca sa le aduca niste radacini de buruieni. ca nu e nimeni pe aici care sa ne vada si sa ne auda. Mergi si du mosnegilor tai radacinile si spune-le ca ingerul tarii tale te cheama de ajutor. caci numai asa o sa i se sfeteasca norocul. Odata. Si sculind copilul. numai noi suntem singuri-singurei. cu frica si credinta lui Dumnezeu. dar cum o sa-l cheme. la auzul acestor cuvinte omenesti. roaga-i ca in . ia-ti ramas-bun de la cei doi mosnegi crestini si cerindu-le binecuvintarea parinteasca. — Bine ca te-am intilnit. cu trupul ca de arama. Fat-Frumos. mindru si frumos de sa te tot uiti la el. neavind cine sa ne aduca cele trebuincioase.

Nici aici nu s-a domolit. Uite. ca si care nu mai vazuse niciodata. ca sa-l indrepte pe caile cele sfinte. jurindu-se ca ii va tine poruncile. Stefan. Stefan se arata istet si plin de nazbitii: nu gaseai in sat copil netrintit de el. sarutindu-l pe frunte. Atunci auzi un glas din cer. Fata insa zise: — Stefane. numai de el inteles. Stefan facu dupa cum l-a invatat pasarea. din Bucovina. tinutul Bacaului. dar mai mare sa te reintorci. ci in locul ei gasi o fata inalta. ca sa-si dea seama de faptele lui bune si crestinesti. ridicindu-se in picioare. mare te duci. Nu uita insa niciodata ca „nimic nu se face fara Dumnezeu si ca unde primejdia e mare. de vrei sa-mi fii drag si sa-ti fiu nevasta. tocmai cit el si frumoasa. fata ii sclipea ca lumina soarelui. Lumea crede ca el n-a murit. dar s-a inaltat la cer cu trup cu tot.rugaciunile lor sa nu-si uite de tine si de draga tarisoara ta. Mare in fapte si in virtuti.“ Cind cei doi batrini sfirsira cu binecuvintarea. iar eu iti sunt norocul. ca ii vei tine toate poruncile lui. Mergi. merg ca. trebuie sa bati toti dusmanii tarii tale. Legende istorice 231 DIN COPILARIA LUI STEFAN CEL MARE Cind era de zece ani. Lui Stefan ii pica draga. sa o scap din gura celor ce vreau sa o inghita. Sprijinul e la Dumnezeu. caci atunci si Dumnezeul parintilor si ai mosilor nostri iti va binecuvinta pasii tai. si . tara imi plinge de necaz. Intorcindu-se Stefan. unde tatal sau avea scaunul de domnie. — Asa sa fie. cu ajutorul lui Dumnezeu si al tau. se facu nevazuta si asa nevazuta l-a insotit in toate locurile. si cazind in genunchi. dorul lui Dumnezeu sa te lumineze in toate caile tale. iar pasarea cea de mai inainte nu o mai gasi. Ca mi-ai dat aceste invataturi si te rog ca sa nu ma uiti. De la o vreme a fost luat din satul Borzestii. acolo e si Dumnezeu mai aproape. ii dara binecuvintarea zicind: — Mic ai fost cind aici ai venit. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti binecuvinteze pasii tai si pune juramint sfint inaintea lui. auzindu-i vorbele. se ruga Atotputernicului Dumnezeu. prin care Dumnezeu ii binecuvinta toti pasii. anume trimisi de Dumnezeu. intinse mina fetei cele frumoase si-i zise: — Iti multumesc ca m-ai scos din desisul codrului. casa se lumina si ei se facura nevazuti. ca sa-i dea sprijinul lui cel dumnezeiesc. si dus la Suceava. zise Stefan. 230 Legende populare rominesti Mosnegii. Cind era intre copii nu stia multe. Fata. caci nu erau altcineva decit doi ingeri. care totdeauna te va duce pe caile cele bune. pina ce Stefan a fost chemat in ceea lume.

mai intrebara ce mai intrebara pe drumeti si isi cautara de drum. atunci cind l-au impuns? Si dindu-i ingrijire l-au dus tot ascuns pina la Galati. Cum se vazu acesta pe scaunul domniei. incit nu se gasea nimeni sa-l intreaca sau sa-l biruiasca. numai ce vede un caraus ca din caruta lui picura necontenit singe. se zice ca au fost numai tot codri cu frunza umbroasa. Vazind Stefan ca aceasta nu poate fi altceva decit voia lui Dumnezeu. ce sa vada? Un baiat impuns in soldul piciorului. nu avea astimpar. Stefan cit ce-l zari. Cum ajunsera sirul de carute. Se dusese vestea in lume ca feciorul Mariei sale e voinic si amarnic. Intr-o buna dimineata. Puiul se facu nevazut. ori de vreun urs trindav.cum se dadeau biruiti. pe locul acesa unde sunt o multime de sate. Stefan-Voda. caci zicea el: „Cu credinta mi-ati fost la mare cumpana si omul la nevoie se cunoaste ce fel e“. puse pusca la ochi. Bogdan-Voievod. bunaoara cum nu au nici azi oamenii mai tineri. dar cind era sa sloboada cocosul. Cind cauta. care pe vremea aceea era un vinator fara seaman. de unde singele curgea inca. Atunci cu totii pricepura pricina si se minunau intre ei: cum de n-a zis nici circ. Cum simti Stefan ca ostasii cu porunca domneasca se apropie. de drumuri nici pomana nu era. mai impusca daca ai ce. iar adesea ii auzeai zicind: „Ce-ar fi de el cind va ajunge mare?“ Se stie apoi ca tatal sau. Dupa o bucata buna de drum. fugi tot intr-un suflet dupa puiul . s-a luat si s-a dus in codru. dete de un pui de caprioara mindru si frumos de sa-l maninci cu ochii. Vazind ca din carute nu iese nici un tipat de om. Mergind multa vreme. a dat la toti acei drumeti mosii din belsug si ranguri de boierie. In cele din urma aflara ca Stefan o pornise spre Tara de Jos si ca niste drumeti ar fu vazut un baietandru ca de doisprezece ani. cauta valvirtej sa-l omoare pe Stefan. Cind Stefan ajunse voievod peste Moldova. alergind pe drumuri. fara a mai da de stire ce are de gind si unde se duce. Stefan aflase de una ca asta si se facu nevazut. Ostasi scumpi platiti erau pusi sa-i aduca capul. de buna seama nu o stiu. pe nebagate de seama se ascunse intr-o caruta incarcata cu saci si acoperita cu paie. cu niste sulite ascutite. 232 Legende populare rominesti STEFAN CEL MARE SI NOROCUL Mai demult. Nu locuia nimeni pe aceste locuri pustii si salbatice. sa mai traga cu ochiul dupa vreo caprioara. cit o fi mers. si. despartiti unde si unde de poieni cu iarba grasa. abia de era doar vreo cararusa batuta de vinatori. jos cu ei la pamint! Asa de mester era la trinta. trimisii incepura sa scormoneasca prin carute. aruncind ochii incoace si incolo. a fost omorit la o petrecere de Aron. de aceea. care ajunse mai apoi voda. Si umblau trimisii peste tot locul. Aici le-a spus toata intimplarea si drumetii cu carutele i-au spus de unde veneau.

sa ma inchin. — Iti fagaduiesc ca o sa fac. atit pe tine cit si pe neamul tau. „Aceasta nu e bine“. pe cind a ajuns la fundul piriului. ca sa-ti dau de stire ca toate lucrurile tale o sa-ti mearga bine. trimisa fiind de Sfinta Vineri. pina spre mirarea lui vede ca soarele era ascuns dupa muchea dealului si umbra noptii incepu sa se lase peste codrul in mijlocul caruia se afla. In vis insa i s-a aratat o copila tinara si frumoasa ca un inger coborit din cer. si obosit cum era. in cealalta zi. era prefacuta intr-o fata frumoasa cu parul de aur si cu fata alba ca omatul si cu trupul inalt. la inceputul domniei sale. caci in toate locurile pe unde batea vreun pizmas. dar caprioara ii zise: — Nu pune mina pe mine. ca o varga de alun. pina nu-mi fagaduiesti ca ii face atitea biserici citi dusmani vei bate. sleit de puteri. Stefan. — Nu sunt nici satana. mincarea mi-am pierdut-o. manastiri frumoase ridica. baga de seama ca nu stie unde se afla si ca merindea ce si-o luase o pierdu. caci. ca sa vada unde se va ascunde. vru sa o prinda.cel de caprioara. Cum ajunse linga ea. cu o mica ceata isi cauta adapost la Manastirea Neamtului. zvircolindu-se printre crengile ramuroase ale stejarilor. iar de esti vreun inger de-al lui Dumnezeu. se aseza pe un trunchi putred. Eu sunt norocul tau si al tarii tale si am venit. Si-a mers. numai credinta in Dumnezeu va poate mintui. nici inger. — Ai sa vii cu mine. La aceasta Stefan. La aceasta caprioara s-a dat peste cap si. atunci pe . sa ma lepad de tine. subtirel. trezindu-se. Trecind peste un piriu mare si adinc. urmarit de dusmani. daca numai de credinta cea dreapta vei ingriji. a adormit. apropiindu-se de ea. iar de stiut nu stiu in care parte a codrului e marginea mai aproape“. Si pe cind se apropia Stefan sa o prinda de mina. fu batut de turci si aproape toata oastea lui pierise in lupta si cind. imbracata numai in aur si argint. ca de esti satana. se facu nevazuta si nevazuta e si azi. Ingindurat. vede iar Legende istorice 233 caprioara cea din ziua trecuta. rasturnat de stie Dumnezeu cind. deoarece norocul l-a sprijinit tinindu-se de cuvint. isi zise intristat pina in adincul inimii. ii zise copila. isi lua pusca la umar si porni in partea dincotro i se parea ca a venit copila cea frumoasa. „Adapost n-am. spre mirarea lui. MAMA LUI STEFAN CEL MARE Cind domnul Stefan cel Mare. iar Stefan a fost unul dintre cei mai norocosi oameni din lume. si numai dupa ce se intuneca. unde era stareta mama sa Maria. ii zise: — Cine esti tu.

Dupa razboi. dintre care unii ajunsera si domni. S-au inarmat turcii si-au pornit la razboi cu oaste cita frunza si iarba. — Eu nu primesc fugari sub ocrotirea mea. Incepu o lupta ingrozitoare. la picioarele lui. ii cazu calul. pe colea. dar agera: — Fiul meu. lupta-te din nou cu dusmanul patriei. Pe cind Stefan se arunca cu vitejie impotriva dusmanilor. cu mai multa furie. Rominii iesira invingatori. RAZBOIUL DE LA PODU-INALT Isi pusera in gind turcii ca sa-l rapuna pe Stefan cel Mare si pe urma sa robeasca si tara Moldovei. In Movila-nalta eu te voi schimba!“ Viteazul domn se arunca apoi din nou in lupta.zidurile manastirii s-a aratat o batrina slabuta. In zidurile 234 Legende populare rominesti manastirii tale nadajduiesc sa ma adapostesc si. de voi cistiga. aprodul Purice se facu jos. pentru fapta lui si dragostea ce-i purtase. invinge sau mori pentru tara. pe ici. Purice ajunse bogat si lua numele de Movila. APRODUL PURICE Ungurii venira in Moldova. eu sunt invins si dusmanul ma urmareste. desca leca repede si dete calul sau domnului. mama. Stefan strinse oaste in graba si le iesi inainte. strapuns de un glonte. incet-incet. Legende istorice 235 Stefan-Voda si-a ridicat si el oaste si le-a iesit in cale numai c-o mina de oameni. Cind a vazut Stefan puzderia ceea de turci. pe care domnul se urca si incaleca usor: Zimbind. ca o movilita. si atunci voi zice: Stefan e fiul meu! Stefan. sa incep din nou lupta cu otomanii. adresindu-se lui Stefan. dar viteaz. baiete. Vazind Purice primejdia in care se afla Stefan. Intre calaretii domnului se afla si aprodul Purice. drept pe unde stia nazdravanul Moldovei ca i-ar face chisalita pe dusmanii care vroiau . un om mititel la trup. Pamintul se inrosi de singele celor care picau morti. Si tot i-a tras pe turci. zise ea. cu nadejde in bratele lor cele vinjoase si cu mestesugul ostasesc mostenit din mosi-stramosi. Fiindca si Stefan era mic la statura si nu putea sa incalece singur. ca altfel ii cam duceau frica. Du-te. cred ca te intorci dupa biruinta asupra turcilor? — Nu. n-a fost chip sa se bata fatis si la un loc larg. a invins cu desavirsire pe dusmani. a parasit manastirea. rusinat. dar cu credinta in Dumnezeul cel puternic. Din el se trage neamul boierilor Movilesti. in lupta de la Valea Alba. indata a cotigit-o Stefan cu oastea indarat. adunind puterile ce-mi mai ramin. si-a adunat resturile ostasilor lui si. Stefan se intoarse catre Purice si ii zise: „Purice. Stefan darui aprodului Purice mosii. ca doara-doara l-or birui pe Stefan. sa ne-o jefuiasca si sa ne-o cuprinda.

daca a vazut nevoia. movile de priveghere si santuri de adapost. cu istovul. si Stefan a scapat cu viata. pe valea Rebricei si pina la tirgul Scinteia. cum sta in copac. in Birzesti. unde-i astazi satul Stefan cel Mare. si pe urma i-a alungat pe turci in jos. Valea Ra si Poiana Cirnului au fost tot movile si santuri. La Podu-Harapului de peste piriul Racova — aproape de satul Chitocu — oastea lui Stefan a ucis un pasa harap. pe apa Birladului. Oastea lui Stefan cel Mare stia prea bine locurile din valea Racovei si. Pe unde-i satul Fundatura a fost batalie amarnica. Dumnezeu i-a ajutat si i-a batut. pe urma la gura vaii Racovei si de-acolea s-au tot batut in sus. Cu siretlic i-a bagat pe turci intr-o vale inconjurata numai de codri mari si locuri fioroase. Stefan isi asezase ostirea pe dealul Magura. Dupa intimplarea asta. si tragea-n turci de-i potopea. de jur imprejurul vaii Racovei. spre Dunare. pe sleahul cel mare care merge spre Iasi. Stefan. a fost iar o batalie cu turcii. Fiind strimtorat de turci.sa-i inchinam tara. care-i cel mai inalt deal de pe acolo. asa de multi turci erau. a prins a se trage din calea lor. asa ca te uitai numai in cer si-n pamint. Paunesti. In Tinutul Tecuciului iar i-a batut amarnic pe turci. Turcii. gindind ca si in borta soarecelui daca s-ar baga. care se bizuiau pe ostasii lor cei multi. Stefan s-a rugat lui Dumnezeu. pe virful dealului Paiu a fost cetatuie. la un vad caruia . vai mocirloase. si 236 Legende populare rominesti de aceea se cheama si podul: Podu-Harapului. pe dealul care se cheama Cetatea. sa spuna mortilor de patima lui. Si citi dusmani au pierit si citi au ramas cu oasele rupte pe cimpii. Batalia a inceput in Valea Similei. stiind ce-o asteapta. tot or sa-l bata odata pe Stefan. Asa.* pe turci. Podul acesta a fost facut de Stefan-Voda. Si astazi sunt urmele de santuri si ale unui beci care-i zic oamenii: Beciul lui Stefan-Voda. — Doamne! scapa-ma de focul in care ma gasesc astazi si in locul stejarului acestuia voi zidi un lacas dumnezeiesc! Turcii au trecut inainte fara ca sa-l zareasca. isi facuse in pripa cetatui de aparare. la Podu-Inalt. prin satele Porcaret. incolo nu vedeai decit codru salbatic. ripi prapastioase si locuri intunecoase. pe vale a fost silistrarie de praf de pusca. tot il urmareau mereu pe Stefan. tot o bataie a fost si-i omora pe turci ca si cum i-ar fi luat din oala. Pe sesul Birladului. s-a suit intr-un stejar care venea pe locul unde se afla astazi biserica din Scinteia si. cu voie ori fara voie. tot nu se lasau. ca parca rasareau din pamint. unde se vad si astazi doua tabii (santuri). ca-l urmareau sa-l prinda.

pentru c-au stiut cum sa-si apere crucea. ii face cum te-a invatat Dumnezeu. Suie-te pe urma pe cel mai inalt dintre dealuri si incepe a trimbita si a da drumul la tunuri si apoi. dar asa fel. Telejna de Sus si Tatarani. Razasii din Bucataria. ca oile sa fie fata-n fata cu mieii. Unora din capitani le-a daruit chiar locurile unde s-au aratat ei faptele lor vitejesti. — Atunci stringe degraba o mie de oi. Mai pune la fiecare cird cite un pilc de oaste. S-asa. Mortii. — Unde-s turcii? il intreba sihastrul.de-atunci i-a ramas numele: Vadul-Turcilor. Si asa a scapat tara de robie si oastea moldoveneasca a facut minuni de vitejie. de frica celor ce se petreceau. Cosesti. cu viteii. ca sa aiba cu indestulare. Iar pe cei care-au trait si s-au purtat vitejeste in cumpana asta asa de mare. toti sunt impaminteniti * Pina la sfirsit Legende istorice 237 din vremea razboiului de la Racova. ca sa scape tara de acesti pagini. Cantalaresti.. de credeai ca-i sfirsitul lumii. neam de neamul lor. Chetresti. unde n-au inceput vitele a rage. Apoi asaza fiecare cird pe cite un deal. Girceni. citi au cazut in vremea razboiului cu turcii. BATALIA DE LA RAZBOIENI — VALEA ALBA Cica Stefan cel Mare si Sfint fusese invins de turci la un loc ce-i zice Valea Alba. se buimacesc de tot. nu stiau incotro sa deie si ce sa faca. se duce la un sihastru sa-i ceara sfat. Stefan a poruncit sa faca in Scinteia o biserica si a mai facut si un pod de piatra peste piriul Rebricea. si vacile. Asa a fost la batalia din satul Fundatura. a zbiera si a alerga mieii inspre oi si viteii inspre vaci. Dar cind vazura pilcurile de oaste ca se apropie. Mircesti. O invalmaseala mare se . a scapat Stefan-Voda tara de necaz si de inchinare inaintea turcului. in locul unde-i zic oamenii: Tintirimul lui Voda. i-a ingropat inspre miazazi si rasarit de Pungesti. voda si mosia. ii cuprinse o spaima strasnica si. vazind una ca asta. nu altceva. Nemaiajungindu-l capul ce sa faca. Stefan i-a rasplatit daruindu-le pamint. cu ajutorul lui Dumnezeu si cu barbatia ostasilor moldoveni. — Intr-o vale inconjurata de dealuri. Stefan facu intocmai cum il invata. Cum a sfirsit razboiul. gindeau ca tot ce aud si vad ii oaste de-a lui Stefan. Ciofeni. alta de vaci si inca una de vitei.. Paginii incep a alerga in toate partile. Turcii. Dar cind incepura trimbitele sa sune si tunurile sa bubuie. una de miei.

flacaiandru Legende istorice 239 — Apoi de. mereu. cu boierii lui cei mari. Maria ta! Nu m-am sculat tirziu. dupa cum ii era obiceiul in vremuri de pace. — S-or face bucatele. dupa trei zile de la plecare. D-aia. Voda mirat. creste. vezi dumneata.isca. — De ce te-ai sculat tirziu? — Hei. iar nu se fac. mai sa-l cuprinda plinsul. Sa-si ia alta? Ferit-a sfintul! Ce e intii nu e pe urma. in drumul lui sa vada sate d-astea d-ale noastre. nevoie mare. „Ma. venea moartea si-i inghitea pamintul care nu se mai satura. alta napasta la casa omului. Daca or veni insa pe jumatate. 238 Legende populare rominesti STEFAN-VODA SI MOSNEAGUL Cica a plecat odata Voda Stefan la plimbare. copilul — copil. Maria sa. s-amara rau crestinul. cu unchiasi ca d-alde mine. mosule! — Multamim Mariei tale. cu cele patru pilcuri ale oastei. . A intrat in vorba cu el: — Buna ziua. tot Stefan iese invingator. mai taica. prealuminate doamne. dac-or veni goale. Lui Stefan-Voda ii placu raspunsul mosneagului. Acu’. Stefan ii urmareste si-i secera mereu. sa aleaga locuri pentru biserici si manastiri. Acolo era un unchias. Paginii. Maria ta. cum zareste pe mosneag. se fac. numai uite ca se opreste la un ogor. incepu sa se mai gindeasca si-si arunca ochii spre holde. decit p-un copilas de vreo sapte ani. Unchiasul — batrin. sa cutreiere tara in lung si-n lat. dar cind erau colea danaci*. dac-or veni pline nu se fac bucate. Era milos. si de data asta. razbiti. o iau la fuga. Acu’. Sunt trei galioane pe mare. pina. moare matusa. Si asa. da istet mai e mosneagul asta! Asa romin mai zic si eu“. sa cerceteze pasurile crestinilor. sa nu uitam vorba! Voda. iar unchiasul o duce si mai greu. mai dobindi o odrasla. cuprinde pe turci din toate partile si incepu a-i bate vitejeste. Creste copilul. Era batrin-batrin si n-avea pe nimeni sa-i dea ajutor. m-am sculat de dimineata. Ca uitasem sa va spun: unchiasul avusese in tineretile lui o spuza de copii. cind isi luase omul nadejde de la binele lumii acesteia pacatoase si-si astepta sfirsitul. mosule? * Baiat mare. se pune pe ginduri. iar Stefan se repede ca un trasnet. sa ajute pe cei nevoiasi si sa mai sada cind si cind la pilde si la tilcuri. dar n-a vrut Dumnezeu cu mine. pina ce-i trece peste Dunare. Si hat-tirziu. Ce isprava aveau sa faca bietii? Se chinuiau urit.

se gindesc. cheama babe si talmaci. si un argat sa-i ajute la aratura. in sus. ca aflase prin oameni de siretlicurile lor. cum nu?Atit a vorbit si s-a departat Stefan-Voda cu ai lui. Unde va sta capul vor sta si picioarele! Hei. acu-i acu! Boierii o sfeclira. dar tacea sa vaza pina unde-or ajunge. in jos. 240 Legende populare rominesti — N-o stiti? zice voda incruntindu-se si rastindu-se la ei. — Pai de. Cind le-o veni vremea. — Daca-i asa. dupa ce a dat mosneagului citiva leisori acolea. ce stiti dumneavoastra. Maria ta? raspund boierii. daca nici la atit nu va taie capul? zice voda suparat. Hei. am doisprezece berbeci. Pe urma iar mai intreaba: — Dar despre ce berbeci e vorba? Se gindesc.. dar n-a vrut Dumnezeu cu el? Se gindesc boierii. cum nu? S-ar putea altfel. dupa vreo citeva zile. Batu-l-ar sfintii de mosneag! — Apoi. Nu se da omul cu una cu doua. V-aduceti aminte cind ne-am intilnit deunazi cu unchiasul in tarina cutare? — Ne aducem. Da. sa stiti. Maria ta. iti sti oare sa raspundeti la intrebarile ce voi pune? — Apoi. Maria ta. sa-si impace nevoia. Maria ta. stiti ca mie-mi plac oamenii iscusiti si d-aia va tin pe linga mine. Se duce boierul cu pricina si ispiteste pe unchias. se vede. vii sa mi-i tunzi? — Vin. — Sa ne ierti.. cerceteaza incolo. unchiasul i-a priceput gindul. Daca vad si vad ca li s-a apropiat veleatul. fel si chip — degeaba! Nimeni nu le putea da raspunsurile cerute de voda. zice el celor care il intovarasisera. raspunsera toti intr-un glas. pina sara. Maria ta! Stim noi ce s-o fi gindit mosul? Sa ne ierti. — Dar cu bucatele? De ce galioane a vorbit unchiasul si ce e cu ele? — Nici la asta nu ne pricepem. dar. doar o afla ceva. hotarasc sa le dea toate pe una si sa roage pe unchias. ca altminteri intorc cojocul pe dos. Asa string douasprezece sute de lei si trimit pe unul mai guraliv sa-l ispiteasca ce si cum. . nici p-asta n-o stim. — Boieri dumneavoastra. — Ce am intrebat eu si ce a vrut sa zica mosul cind a raspuns ca s-a sculat de dimineata. voda vine la divan. Voda stia tot. ca asa vreau eu! Pina-n trei zile astept raspunsul la citesitrele intrebarile. mai taica! Cerceteaza ei incoa.Pe urma: — Mosule. dar n-am putea raspunde. Pai. dar ce sa raspunda? Ca nu-i taia capul.

mosule. frumos. suflet bun. mai zic ei. d-or veni goale. care le pricepuse gindul. iar nu se fac. Doamne! Bucuria lui. N-am fi chemat mosul. ca se mira si mosul de ce l-a gasit. mosule. De la mos v-am cerut eu sa aflati raspunsul? — Iarta-ne. Maria sa m-a intrebat de ce m-am insurat batrin si eu am raspuns ca nu m-am insurat batrin. ii mustra si-i ierta. — Da’ cu bucatele ce ai vrut sa zici? mai intreaba ei. Legende istorice 241 Se mira boierii. Nu sunteti dumneavoastra? Uite. nu mai putea rabda. ce-ai crezut ca te intreaba Maria sa voda cind te-a intrebat de ce te-ai sculat tirziu? Si ce ai vrut sa zici cind ai raspuns ca te-ai sculat de dimineata. — Hei. — Ei. tocmai doisprezece. da’ odata intra si voda din odaia lui de alaturi. Acu. ci tinar. si-i spune . boierule. — As veni. mirat si el de cinstea ce-l gasise. ce? Am zis ca sunt trei galioane pe mare. — Da’. doi. Numai vino! Unchiasul. zic ei. s-or face bucatele. ma miram ce-o sa fie vorba! Apoi. dar nu pot sa las plugul. si dumneata acum! Tine banii aistea si ti-i impaca nevoia.. divanul ala avea mai multe odai. iar d-or veni pline numai pina la jumatate. — Frumos. Boierii socoteau ca voda-i dus departe. Dac-or veni incarcate nu se fac bucate. ai doisprezece berbeci ce sunt? Si cind te duci sa-i tunzi? — Cine sa fie? zise mosneagul rizind. se fac. daca n-o ploua si o fi seceta. Ne vom invata minte de-acu. asa cit trebuie. ma. boieri dumneavoastra! Sa va dea invatatura un mosneag. — Ma. mosule. de jupinese si de copii. Vedeti dumneavoastra. Pe urma incarca pe unchias de bani si de scumpeturi. Voda. Adica. dar n-a vrut Dumnezeu cu dumneata? — Hei. Din una in alta. Si ce sa va mai tund? Nu v-am tuns cind mi-ati dat douasprezece sute de lei? Cind aud asa. cum sedea unchiasul pe un jet d-alea. Daca o ploua in lunile de vara totdeauna. zic boierii care insemnau pe hirtie. ca sa stie ce raspuns sa dea lui voda. cind vede banii. iar nu se fac. sa le auza vorba si sfatul. Doamne. nu se fac bucate. dar ne era de capetele noastre. numai incep sa-l ispiteasca: — Ia spune-ne. sa va numar: unu. ii spune ca asteapta boierii la divan si ca mare bine o avea de la ei. vine incet-incet si se furiseaza intr-o odaie de alaturi. iar d-o fi ploaie si soare potrivit. Ei ramin incremeniti. ramin tare rusinati boierii. dar n-a vrut Dumnezeu sa-mi traiasca copiii cei dintii si d-aia ma amarasc asa. Vine la divan sa le faca pe plac. dar el. orice om pricepe. ca as fi avut acum si nepotei de sapa. Maria ta. ma! Ce unchias istet..Daca vede ca n-o scoate la cale asa.

— Nu te scirbi. — Mai. ori macar vorba sau racnet de moldovan n-am auzit. mai taica. ca sa umbli prin meleagurile acestea? — Capcaunii de tatari m-au facut sa pribejesc tocmai pe aici. mai frate! si au contenit din bataie. incit nu se vedeau unul pe altul si nici nu se cunosteau inde ei. ca nu este chip sa se bata. ca StefanVoda a avut o lupta grozava cu tatarii pe cimpul Varnitei. Si s-au batut pina ce la urma urmei au ramas numai doi frati. Uite ce ai sa faci: iaca-ti dau fuiorul ista. si i-a spus numele. lui Stefan-Voda. sa se sfatuiasca. Cit a fi umblat Stefan cel Mare pina a nimerit sihastria lui Daniil.sa mai vie cind si cind pe la Maria sa. Sihastrul i-a dat drumul inauntru.. ca stiu ce te invat Stefan-Voda a luat fuiorul si a facut. aprinde-l si du-te de inconjura paginatatea de jur imprejur de trei ori si apoi ii vedea. ca de atunci a ramas cimpul Varnitei rosu cum e caramida. BATALIA DE LA VARNITA Povestesc batrinii. dupa cum l-a povatuit sihastrul. Si i-a povestit ce a patit cu tatarii.. Legende istorice 243 MAI MARE DECIT VODA S-a fost razboit Stefan-Voda de-a valma cu ostenii. ca mare urgie a cazut asupra noastra! N-am vazut nici ostasi moldoveni. a fugit inspre munte. mai multe zile. care vine in hotarul Benderului. ca sa inconjur eu atita loc? — Ma rog. Si nu i-a fost munca in za- . atunci au strigat unul catre celalalt: — Cine esti tu acela? — Eu is cutare. stiu atita. Maria ta. asculta ce-ti spun eu.. mosnegii isteti. si atita s-a luptat cu dinsii incit a ramas Stefan-Voda numai cu un singur ostas. dar tu cine esti? — Eu sunt. ca daca a dat de sihastru a intrebat: — Cine e acolo? — Eu. — D’apoi a ajunge fuiorul ista. nici capitani de-ai lor. Maria ta. cum a fugit din calea lor. ca tare mult ii placeau. Asa ca unde mi s-a incins o bataie strasnica intre dinsii. Simtind ei ca sunt numai doi.. si nici pe voda.. numai sa scape tara de urgia paginului.. care mai stiu multe din vremea veche. nu te teme. Cind a inceput sa inconjure Stefan-Voda pe tatari cu fuiorul aprins.. 242 Legende populare rominesti Daca a vazut voda. — Dar ce vint te-a abatut.. a cazut din vazduh un fum peste pagini... Stefan al Moldovei. Si atita varsare de singe a fost acolo. ca se taiau si se omorau ca chiorii. ce a fi cu dinsii. nu stiu.

plecindu-se cu umilinta. — Se poate una ca asta? au zis deodata barbatul si femeia. n-a mai asteptat pofta si a iesit. dovada ca-i venise in gind ce avea de facut. ca are sa vorbeasca cu mine! In vremea asta omul. doar l-a taia capul ce sa faca. si de aceea a chemat pe-un boier de credinta si l-a trimis intr-un sat din apropiere. inginind vorba. asa ca indata se pierdu in zare. — Spune-i sa vie oleaca afara. apuca din cind in cind cite-o gura de iarba.. vrea sa gazduiasca in asta noapte la tine. — Plecaciune. ca se gasea. cu cit se departa de tabara. slava Domnului. ce. — N-am venit sa ma joc de-a pacalitul. — Dar m-oi intoarce si-oi zice: se prea poate. A mers asa o bucata buna. boierul porni in goana calului. cind deodata fata boierului se insenina. nevasta? — Acasa! raspunse femeia. pina ce calu-i abia mai pasea pe cararusa ingusta si cotita. auzind ca-l cheama. cu imbelsugare pe marginea drumului. sa fiu eu mai mare in casa aceea.. Struni calul dindu-i pinteni si apuca in goana. sa-i caute gazda.. razbit de oastea moldoveneasca.dar. — Asa voi face. caci ce-a putut sa inteleaga Maria sa. caci Stefan-Voda. si inca fara gres. Nu tirzie vreme.. Si numai asta trebuie sa fie. dar e sanatoasa. A iesit femeia. sub un acoperamint crestinesc. boierul striga la poarta. sa fie bine. deoarece nu le venea a crede. cind a zis: Sa fiu eu mai mare!. Dupa atita truda ar fi vrut si voda sa aiba o noapte de tihna. nici ca se mai poate. Dar.. nu vezi ca Maria sa voda Stefan mai mult spre norod se abate? Hai sa ne . ca apoi foc si para! Si de aceea a contenit. cu atit conteneau din mers. caci cu Maria sa nu era de suguit. boierule! Cum e porunca? — Porunca e asta: sa te pregatesti.“ O intorcea in felurite chipuri. si-a luat talpasita. Cit ai scapara a si fost la marginea satului. zise boierul. si pe-aici ti-e drumul. da. Ferit-a sfintul sa-l fi miniat. Dar. Maria ta. caci acum nu era departe. 244 Legende populare rominesti — Acasa ti-e gospodarul. surizind pe sub mustata-i groasa. lasindu-se in voia gindurilor: „Gazda mai buna ca la boierul de sat. Calul. stiu eu! Daca el o fi umblind cu ginduri ascunse asupra domniei?. barbate. lasat in voie. La cea dintii casa. Trebuia sa indeplineasca porunca lui voda. mindrul nostru domn.. Vorba ceea: fuga-i rusinoasa. caci dusmanul. — Dar vezi. Soarele era pe la toaca. a adaugat la urma Stefan-voda. sa ajunga mai degraba in sat.

iar pe deasupra capetelor straluceau coasele in bataia soarelui. iar de la usa pina la poarta asternute laicere noi-noute. girboviti de povara anilor ce-i purtau in spate. Dupa ce-au mintuit cu dereticatul. deodata se aude un tipat de copil . ce stai. Fiecare ar fi vrut sa vada mai bine ce-i. alaiul s-a apropiat. inaltindu-se sa vada pe voda. viteazul nostru domnitor! Ura! Ura! In departare. intoarce calul si porni inapoi spre tabara. Pornesc cu totii inainte. spune Mariei sale sa vie sanatos! Boierul. Soarele sta mai sa scapete dupa dealuri. Mai Legende istorice 245 mare dragul sa privesti: multime multa de oameni. Vedeai mosnegi si babe. Lumea a inceput a curge care incotro. cind iata ca se arata in zare mare alai. de nici sa mai cunosti: scuturat de sa nu gasesti un fir de colb. In scurt. doar citiva copii mai stateau catarati pe gard. vaile si padurile raspund: ura! ura!. scoase atunci pentru intiia oara din clitul de pe lada. in casa. Cind vorba era mai in toiul ei. sta de vorba cu boierii. Puteai sa juri ca e o oaste ce asteapta sa-i vie capitanul. sa pregateasca cele trebuincioase pentru oaspeti. toate erau orinduite: ograda maturata. chimposate de dinsa inca de cind era fata mare. grabind pasul ca si cei mai tineri. Voda. Cei ce veneau de la munca uitau de casa si se opreau si ei. ura! Traiasca Stefan. De jur imprejurul casei. gospodarii s-au apucat sa injghebe si de-ale gurii. Ce mai pregatire la casa omului! Si n-avea dreptate? Doar stapinul tarii trebuia sa vie la el. batrinii puneau mina dreapta streasina la ochi. — E voda! — E Stefan-Voda! — Viteazul nostru domnitor. Satenii s-au imprastiat pe la casele lor. parca esti de piatra! — Apoi. Incet. dupa aceea. ca sa fie si ei de fata la venirea Mariei sale. cu nepotei de mina. — Voda! — Voda! Zbucni multimea. Vestea ca vine voda se raspindi ca fulgerul in sat. paretarii in felurite fete se intreceau cu laicerele si pernisoarele de pe laita. Soarele asfintise. rasuna: — Ura. iar pe pereti stau batute scoarte cu fel de fel de alesuri. tot despre treburi de-ale tarii. copiii se inaltau in virful degetelor. de parca si firea se bucura de venirea domnului. Odata. Oamenii din casa nu stiau cum ar umbla mai repede. ca un singur glas. incet.pregatim. D-apoi in casa! Adevarat: sfinta-i femeia si binecuvintata-i mina ei! Intr-o minuta de ceas schimbase totul.

dar arata de doi. vrind sa-l linisteasca mai degraba. caci copilul e mai mare in casa! a adaugat voda. . Apoi. iar coroana. i-a pus mina la gura. Cu timpul scorbura s-a inchis cu lemnul copacului in crestere si o intreaga comoara a ramas in tulpina lui. in apropierea satului Cobilnea. auzind vorba. se trezise si o tinea a lui inainte. din septe parti. Si el va intreba. a zarit venind asupra lui. cum? Iar voi sa-i raspundeti: „Sa scoti sabia asta implintata de Stefan al nostru pe patul mortii“. pace!. — Ce faci. intinzindu-si ramurile viguroase in toate partile. septe neamuri pline de dusmanie. Plodanul. Ma-sa il aciuase mai de cu vreme in albiuta. Femeia. Si cum se uita Stefan-Voda asa. dupa fiecare batalie. uitindu-se cu drag la baietel. spuneti ca ingenuncheati. alungindu-i din tara. cind era aproape sa moara.mic. asa era de rasarit. Stefan-Voda a inaltat o bisericuta de lemn la marginea satului linga un stejar tinar. adauga: Viteaz ostean al tarii! STEJARUL LUI STEFAN CEL MARE Cu vreo cinci sute de ani in urma. dar din pricina lui nu te-ai putea odihni in casa. lasa-l in pace! — Ma iarta. colo. nevasta? zice Stefan-Voda. graind catre cei ce stateau in preajma lui: — Dragii mei. Sa fi fost de vreun an. SABIA LUI STEFAN-VODA Se povesteste ca Stefan-Voda. in latime. Dusmanii au sosit pe rind si au dat cu ochii de sabie si au aflat de istoria ei. tulpina crestea mai mult in grosime. privind o clipa pe boierul ce-l trimisese sa-i caute gazda. de-a veni vrajmasul si va cere sa va supuneti lui. dar ca s-o scoata. Legende istorice 247 Si Stefan a murit.. pe cuptor. Si cum era datina pe acele vremuri. pe care i-a biruit. o grea lupta cu tatarii. Stejarul tot crestea.. se ridica o biserica sau o manastire.. s-o vada bine de tot si sa moara macar cu ea in gind. tipa cit ii lua gura. de grasut si ruman. a luat ocheana si s-a uitat in jos peste draga lui Moldova. Tiii! Uitasem sa va spun ca gazda avea un baietel. Maria ta. 246 Legende populare rominesti — Trebuie sa-l sufar. Neumbrit de alti arbori. numai si el sa-si arate puterea daca-i vrednic sa fie stapin. incununata de succes. si-au incercat puterile. sub care s-a odihnit in timpul luptelor. In vremurile de grea cumpana.. in scorbura stejarului spun ca ar fi fost ascunse obiecte de mare pret. cica domnitorul Moldovei Stefan cel Mare a avut aici. cind navaleau turcii sau tatarii. Atunci batrinul domn lua sabia lui s-o implinta intr-un perete.

Regele fu cuprins de mila. Sobieschi veni sa vaza armata cea numeroasa cu care s-a luptat atitea zile. — Optsprezece eram cu toti. punind jos ranitii. O vom lua cu miinile. — Unde sunt ceilalti? intreba Sobieschi mirat. sa mearga oriunde or voi. inchid portile si se gatesc de aparare. ca sa nu ne intoarcem acasa fara nici o isprava. Nici nu meritati sa muriti de sabie. Un ofiter polon se apropie cu respect de Sobieschi care sedea minios si ii spuse ca oamenii nu si-au facut decit datoria. polonii inconjurara pe plaiesi. Si dete porunca sa aduca oastea inspre cetate. Acestia. ci de streang! Spinzurati-i! Pe loc. dar nici plaiesii nu se lasa mai pe jos. Incepe lupta. caci fusese batut de turci. ca Sobieschi sa-i lase liberi.Si de asta n-a fost Moldova in veacuri cotropita. Ei raspund cu gloante. luminate rege! raspunse un plaies. isi facura semnul crucii si privira cu nepasare la pregatirile ce se faceau pentru moartea lor. In loc de ostire multa el 248 Legende populare rominesti vazu numai opt plaiesi. Bietii oameni fura siliti sa inchine cetatea. voi ati indraznit sa va impotriviti mie si sa-mi omoriti atitia viteji? striga Sobieschi turbat de minie. Multime de poloni picara morti. Cind o zari. SOBIESCHI SI PLAIESII Odata. Zece au murit in lupta. zicindu-le: — Voinicilor. adica plaiesi. care erau raniti. un rege polon cu numele Sobieschi se intorcea in fruntea unei ostiri. in loc de streang. Sobieschi era trist. si-au aparat vitejeste pamintul lor si ca. caci n-avem tunuri de cetate! — Te ingrijesti ca n-avem tunuri? ii raspunse mirat Sobieschi. In cetate nu erau decit optsprezece pazitori. Dintre plaiesi picara numai zece insi. El ii ierta. Maria ta. — Cum. Sobieschi credea ca se bate c-o armata numeroasa. vazind ca o ostire vine sa intre in cetate. sa lasam cetatea in pace si sa ne urmam drumul inainte. tot unul si unul. spre tara lui. care. prin Moldova. Fiecare impuscatura a lor doboara cite un dusman. insa. Drumul lui era pe linga Cetatea Neamtului. Sobieschi zise: — Aceasta trebuie sa fie vreun cuib al tilharilor de moldoveni! Sa mergem sa-l luam. Cind portile cetatii fura deschise. iar ceilalti opt suntem aici. Cinci zile tinu lupta. cu tocmeala. in care ocheau mai mult. ei sunt vrednici de lauda. Ei insa ispravisera merindele si gloantele. dintre care patru duceau pe umerii lor pe alti patru. sunteti liberi! Mergeti si spuneti copiilor si fratilor . si mai ales din ofiteri. oameni voinici de munte. Tunurile polonezilor trag necontenit. Un ofiter de alaturi ii raspunse: — Eu as zice.

Ioan Rominul. Cind a fost mai mare. In urma. fiind acestia prea multi. lua iute arcul si o sageata si trase in corb. unde a intrat in garda regeasca. Corvin fu intrebat de unul din ofiterii sai. Voicu a plecat la curtea regelui unguresc din Buda. dupa castelul Hunedoara ii ziceau Ioan Hunedoreanu. Corvin raspunse: — Asa poate sa ma intrebe numai unul care se teme de umbra sa. plecara la Buda. Mormintul lui Ioan Corvinul e in Alba-Iulia. Corvin raspunse: — Atitia citi ne trebuie sa invingem pe dusman. cu el impreuna si inelul. hotarira sa se odihneasca sub umbra unui copac. Dupa ce se facuse baiatul mai mare. drept rasplata. Ioan s-a aratat foarte viteaz. ca sa invete carte. Baiatul incepu sa tipe. caci asa il chema. daca armata turceasca e mai mare decit cea crestina. ca sa-l caute pe Voicu. ca si tatalui sau.vostri ca ati avut cinstea sa va impotriviti cinci zile regelui Poloniei! IOAN CORVIN SI CORBUL In jumatatea a doua a secolului al XIV-lea traiau in judetul Hunedoara trei frati: Radu. La plecare lasase pe sotia sa cu un copil mic in fase si ii dete un inel. Si cind unii il sfatuiau pe Corvin sa nu se ia la lupta cu turcii. unchiul sau se destepta. Cu mama si cu Ioan era si fratele ei. Corbul cazu strapuns la pamint. mai multe mosii si castelul Hunedoara. La mine a mai fost un ofiter. caci trebuiau sa . *** In ajunul unei lupte cu turcii. Mogos si Voicu. fiindca ii batuse intr-un rind pe turci linga Sibiu. Corvin le zise: — Daca vrem sa invingem pe multi. se facu si el soldat si ajunse si general. care sa-l arate cind va veni cu Ioan. unde aflara de tatal lor. la Buda. Mergind pe drum si fiind cald. ii mai ziceau Iancu Sibiancu. Legende istorice 249 Calatorii isi continuara drumul si ajunsera la Buda. iar baiatul ramase jucindu-se cu inelul. de aceea ii mai ziceau si Ioan Corvinul. trebuie sa ne batem cu multi. fiind intrebat citi luptatori are el in armata. Un corb care era pe copac se repezi la Ioan si-i smulse inelul sclipicios din mina. adica Corbeanul. Regele i-a mai dat si dreptul ca stema sau semnul familiei lui sa fie un corb cu un inel in cioc. asa ca regele i-a dat. Regelui ii placu de Ioan si-l dete la scoala. In razboaiele cu turcii. Mama si unchiul adormira. ci unde sunt turcii. care erau cneji romini. Dintre acestia. taranii erau foarte asupriti. MATEI LA SAPATUL VIEI Pe timpul lui Matei. Acela insa n-a intrebat cit de multi sunt turcii. La inceput ii ziceau si lui.

zicindu-i craisor valah. — Odata regele statea la masa. Matei Corvinul nu uitase ca si stramosii lui au fost tarani romini. Taranii nu-si puteau vedea de putinul pamint ce-l aveau 250 Legende populare rominesti ei. S-au dus la vie si fiecare a luat o sapa de la lucratori si a inceput sa sape. de aceea simtea mare durere pentru necazurile celor saraci. raspunsera toti boierii. pentru ca avea mila de tarani si pentru ca era romin de vita. iar daca unul voia sa se mute in alt sat. iar femeile lor trebuiau sa lucreze tot pe nimic la curtea boiereasca. Pe ascuns il batjocoreau. in razboaie. Cu timpul.faca claca la boieri. ca e tocmai sapatul viei! Boierii au trebuit sa asculte. veni vorba si despre munca grea a taranilor. era oprit. poporul zicea: „A murit Matei. in fruntea satelor si a tinuturilor mai mici stateau judecii sau cnejii romini. e usoara munca taranului? — Ba e tare grea. dar fiindca si regele sapa cu ei. adica sa le lucreze pe nimic mai multe zile pe saptamina. Unul dintre boieri zise: — Ma mir ca se tot vorbeste despre munca grea la tarani! Ce munca fac ei de e asa de grea? Ca sapa. prin vitejie. Dupa moartea lui. Multi se ridicau. dar nu de cei care asupreau pe tarani. capitani. El a dat porunca sa fie lasat fiecare taran sa plece din satul unde erau boieri fara inima. ce ziceti. iara la rangul de mai . maiestate. regii Ungariei au inceput sa-i asupreasca pe cnejii romini. La toti le curgeau sudorile si ii dureau miinile si mijlocul. sau cosesc? Atunci zise Matei: — Sa poftiti cu mine la vie. Ei erau boieri romini. n-au avut incotro si au trebuit sa sape pina catre seara. iar in timp de razboi. silindu-i sa-si paraseasca legea stramoseasca. Taranii mai erau si batuti si altminteri chinuiti. sau secera. Banat si Crisana isi aveau voievozii lor. Intre altele. acestia erau judecatori. In timp de pace. cu mai multi boieri. iar cei care nu Legende istorice 251 se supuneau isi pierdeau drepturile de cneji si ajungeau tarani simpli. asa ca ramineau tot saraci. — Atunci fiti cu mai multa mila fata de ei! Dar boierii totusi il urau pe Matei. Seara s-au adunat iara la masa cu regele si atunci i-a intrebat Matei: — Ei. a pierit si dreptatea!“ PAVEL CHINEZU Pe timpul cind rominii din Transilvania. Era cald in dupa-amiaza aceea. unde era un boier mai cu frica lui Dumnezeu.

inainte. cunoscut luptator antiotoman. linga Cris. Iar dupa lupta. In amindoua miinile cu cite o sabie. punind-o pe o piatra de moara. Si daca vrei sa stii citi i-au mai ramas. tinind cite un turc in dinti. sa stea un voinic ca tine la moara! Intra in armata si lupta contra turcilor! Pavel a pornit bucuros si a intrat in armata. poruncind sa-l aduca inaintea sa. Era din neam de cneaz romin. pe unde se ascunde domnul vostru? — Pretutindeni si nicaieri. . Pavel era atit de tare. au cerut apa. In luptele cu turcii s-a dovedit atit de viteaz. romin transilvanean de la jumatatea veacului al XV-lea. Acestia s-au mirat mult de taria lui si unul din ei i-a zis: — Paguba. il intreba rastit: — Spune. de fapt. 252 Legende populare rominesti UN OSTAS DE-AL LUI TEPES In timpul luptelor de hartuiala pe care le purta Tepes cu turcii. de toti? — Mai putin cu unul. subsuoara si intr-o mina. incit ridica butoiul cu apa si bea din el ca dintr-un pahar. il intreba iarasi: — Citi soldati are el. le-a dus-o boierilor. asa ca el ajunsese fecior de morar la moara din Ciucea. Pavel a umplut o ulcica cu apa si. un soldat romin cazu prizonier. dute de-i numara! Tulburat de minie. Piatra de moara o tinea in miini ca si cum ar fi numai un cirpator de lemn. *** Odata a fost o lupta mare intre turci si crestini pe Cimpul Piinii. Pavel Cneazul. turcii ramasi in viata fugira in munti. ghiaure. la care Pavel a jucat batuta. sultanul striga batind din picior: — Daca nu vrei sa spui. in judetul Hunedoara. voi porunci sa te spinzure.. Odata au trecut pe linga moara din Ciucea niste boieri mari. el secera pe turci cum se secera griul.. Fiindu-le sete. iar daca vrei sa-l gasesti. adica voievod al Banatului. cind sosi Pavel Chinezu in ajutor. cu armata lui de romini banateni. condusi de insusi sultanul Mahomed. du-te de-l cauta! Uimit de raspunsul si indrazneala soldatului. incit in curind a ajuns capetenie de oaste si mai tirziu chiar ban de Timisoara. Pavel Chinezu a trait pe timpul lui Matei Corvinul. Familia lui Pavel isi pierduse drepturile de cneaz. unde partea cea mai mare din ei fura omoriti de romini. Armata transilvaneana era p-aci sa fie batuta. s-a incins intre soldatii crestini un ospat mare. Unul dintre acestia a fost si Pavel Chinezu*. Ingroziti. Sultanul. * Pavel Chinezu este. ghiaure.

ca sa-i prinda mai lesne. eu sunt cel mai prost. nici comorile si nici insusi tronul tau nu ma vor face sa-mi vind tara si pe domnul meu.. una. Soldatul trecu mindru printre sirurile musulmanilor si se duse la ai sai. pe saminta. numai spune-mi ce te-am intrebat! — Nici spinzuratoarea. sultanul zise cu glas dulce: — Asculta. ii darui o punga cu bani de aur si-l lasa liber. ca pe atunci mosii nostri faceau mamaliga cu lapte. zise cu intristare: — Daca Tepes ar avea o suta de mii de soldati ca acesta. te-ndulceste. in care zadarnic secerase o noapte intreaga. a dat viteazul porunci sa se ascunda in codri ce bruma de oaste ii mai ramasese.— Aceasta e pedeapsa care o merita orice soldat care se lasa a fi prins. Ii cauta. ori nu se purtau cinstit cu oamenii d-alde noi. ramase ginditor. decit oaia? Ea saraca: „Vine vara. de mult ne-ar fi gonit din Europa! Mohamed porunci apoi sa scoata pe soldat din fiare. te-ncalzeste.“ Era asa de mult laptele. Si ce era mai bun si mai din belsug. pe vremea lui Vlad Tepes! Veneau turcii si luau oamenii in zalogire. el i-a tras in teapa!. Vlad-Voda pedepsea si pe boierii care isi dadeau de multe ori coatele cu turcii. Vine iarna. Acolo s-a inchis intre ziduri si. Legende istorice 253 *** Hei.. in loc de apa. caci altfel eram si eu ca ceilalti: mort ori liber. stind zile in- . intorcindu-se catre pasalele din jurul sau. iti dau avere si te fac pasa in tarile mele. cu gind ca i-o rapune. ii tragea in teapa. a mers Maria sa in munti la cetatea ce-si cladise pentru vremuri grele si care-i purta numele: Cetatea lui Tepes.. pe vremea aceea. Vazind Mohamed atita curaj si credinta. CIND A FUGIT TEPES PESTE MUNTI . iti daruiesc viata. mare! Era rau din partea turcilor.. Si daca s-a vazut coplesit de numarul cel mare al turcilor. pe ruda. in fruntea ei si pe poteci ascunse. ba luau si vitisoare d-ale noastre: tot din zece oi. ca era mai ieftin laptele! Si d-aia avea Vlad-Voda necaz pe turci. Odata. Cum au venit aia. Vazind ca n-o scoate la cale cu asprime.. a facut un ospat mare si a chemat la el pe boierii pe care avea pica. — Toti soldatii lui Tepes sunt isteti ca tine? — Din toti. ghiaure. si cum ii prindea. Apoi.. ori sa-i faca soldati de-ai lor.

a azvirlit-o cu putere in cetate. inauntru. nepot pe care Vlad-Voda il stia de mic intre turci. — Doamne. ca de acolo sa poata bate paginii cetatea mai cu folos. si bun pentru ca dealul Pietraria putea folosi si ca drum de carute. Si . au tabarit mai in vale. s-a stins luminarea si s-a speriat Maria sa. iar cind s-au apropiat de culcusul lui voda. Cind a intrat pe fereastra. turcii. a citit ravasul nepotului. au gasit tare bun dealul Pietraria. de pe Pietrarie? Si tot socotindu-se el. a luat o sageata si a scris pe ea. colea pe inserate. Peste doua zile or sa bata cetatea cu tunurile si or pune in primejdie si viata Mariei tale. sa cerceteze cam citi voinici ar avea voda si in care loc anume ar putea aseza tunurile. baieti! a grait voda. cu ce s-o fi priceput.tregi. Cautau. gasind sageata. stiind ca peste doua zile turcii au sa bata cu puteri mari cetatea in care erau nadejdile neamului sau. caci sageata a cazut chiar linga picioarele lui Tepes. Si „singele apa nu se face“. A avut grija insa sa pindeasca vremea cind voda sedea la masa si se vedea fata la lumina unui sfesnic si a mai avut grija ca. a aprins iar lumina. cercetind. si. ca turcii sunt pe aproape. cercetind. Ca s-au dus ei. ce sa mai fie si asta? Dar dezmeticindu-se. ce si-a zis nepotul? — O. Deci. de unde sa sileasca pe Tepes a iesi din ascunzatoare. Apoi capetenia lor si-a ales citiva turci pe sprinceana si i-a pornit 254 Legende populare rominesti pe dealuri. mai in partea cealalta de unde e stinca pe care se vede cetatea. sarind in sus ca ars. se ruga intruna lui Dumnezeu sa aduca vremuri mai bune pentru neamul nostru si plingea cu multa jale. i-au aflat culcusul sus in munti. mai in apropierea stincii pe care era asezata cetatea. ochind in lumina sfesnicului. cita frunza si iarba. numai citeva vorbe: „Afla. gindindu-se la vitejii cazuti in lupta cu paginii. bun pentru tunuri. ca sa poata fi rapus. Dar nu le-a ajutat Cel-de-Sus. Fugi!“ A pus apoi sageata in arc si. vedeti dumneavoastra. a dibuit pe jos unde auzise zgomotul si. Legende istorice 255 — Trebuie sa plecam. Doamne! Cum sa-l scap de urgia turceasca? Oare n-ar fi bine sa-i dau de veste chiar de-aici. sa indrepte sageata chiar prin fereastra. pe valea Argesului. Turcii insa s-au luat dupa el si. fiind mai inalt decit stinca de care ne fu vorba. dar iubirea de neamul si de tara lui era mai tare decit iubirea ce-o fi avut-o de paginii care-l crescusera. Si n-a gresit tinta. furisindu-se de tovarasi. locul cu norocul. Dar intre turcii trimisi ca iscoade era si un nepot al celui urmarit. nu-i vorba. Si atunci s-au pornit cu totii. unchiule.

dupa ce au facut cum au fost povatuiti.. Si mare le era bucuria ca or pune mina pe voda si pe oastea lui. racnesc si striga numele aceluia de care tresareau si in somn. au dat pinteni cailor si au plecat pe muscele in sus. Cind cauta insa. sa nu uitam vorba. bre. *** Acu. Hai. Cu ei s-a sfatuit Tepes: cum sa plece. sa potcovesti toti caii cu potcoavele intoarse si apoi sa fugiti.te sfatuiesc. bre. Dupa doua zile de la trimiterea sagetii scrise. — Eu.. inainte de a pleca. vin de spun capeteniei. carte scrisa pe piele de iepure. tot prin cetate. peste munti. sa lase o carte de danie. mult s-a bucurat Maria sa cind a vazut ca se gasesc in cetate si citiva romini din satul vecin. cu gindul ca doar-doar. tot.fiindca nu cunosteau bine cararile si imprejurimile. prin apropiere. astazi satul Aref. Care nu le fu insa mirarea cind. Dar zadarnic: „Voda nu raspunde. lasind-o cum e azi. bre! zice acela. in Ardeal. baieti. ca numai asa ti-or pierde paginii urma! — Bine ai grait. ca trebuie sa fi fugit! Scotocesc in toate partile. — Cautati. socotesc in sus si in jos. or gasi oaste si mai multa ca sa izgoneasca pe turci de aici. ca n-are de unde. dupa cite-mi dau cu parerea. Mare parte din acesti munti sunt stapiniti si azi de locuitorii Arefului. ca. a avut voda grija ca.“ Daca nu-l gasesc. ca i-ar fi gasit si in gaura de sarpe sa se fi ascuns. — Bre. nu afara? Potcoavele intoarse fusesera ele bune la ceva! 256 Legende populare rominesti — Mare minune! Strigara turcii si spusera mai-marelui tarasenia. pe unde sa plece si cum sa faca sa nu-i afle turcii urma. Drept multumire catre rominii cu care s-a sfatuit in acele zile grele. le-au vazut ca merg toate in cetate. au venit turcii de au asezat la Pietrarie tunurile si au inceput sa bata cu putere in cetate. cine stie unde-or fi ascunsi ghiaurii?! Si atunci iar rascolesc aia tot. dupa ce se intelesera pe unde sa apuce. a glasuit voda si. acolo fiind tot crestini. voinice! Asa o sa fac. sa ne carabanim de pe aici. prin pietre si pe sub pietre. cercetind urmele cailor. ma. Dar abia dupa multa vreme si dupa multa cazna au darimat-o. ce sa prinda? Inauntru nici pui de domn. ghiaurii astia trebuie sa fi intrat in pamint! VLAD TEPES SI SOLII TURCESTI . zice un romin mai tinar si mai indraznet. Prin ea daruia acelor viteji toti muntii din imprejurimi. ca. nici picior de om! — Cautati. cu de-amanuntul. Maria ta.

incepind sa numere banii. deoarece am auzit strigind ca ai pierdut o punga cu bani. Nu trecu mult si un crestin. ca sa intareasca cu ele fesurile solilor in cap. a raspuns crestinul. Porunci atunci la slujitorii sai sa-i aduca cuie indata. asa ti-am adus-o! — Iti spusei. Tepes-Voda le spuse atunci: — Vreau si eu sa intaresc obiceiul vostru. Si bine ai facut. ci iesi si se duse drept la voda. om cu frica lui Dumnezeu. spre a se tingui. nu mi-a dat suta de lei cea fagaduita si nu mi-e . dete drumul solilor zicindu-le: — Mergeti si spuneti stapinului vostru ca el este obisnuit sa sufere asemenea necinste din partea voastra. ca am pierdut punga cu o mie de lei si mi-ai adus-o cu noua sute. am gasit punga aceasta. Dupa ce facu lucrul acesta. Iara solii turcesti raspunsera intr-un glas: — Asa este obiceiul la stapinitorii tarii noastre. ii puse la loc in punga. Cum am gasit-o. si am vazut ca dumneata ti-ai oprit fagaduiala. Alta data sa nu mai trimita la noi. — Maria ta. mergind pe cale. In loc de o mie de lei. Eu socotesc ca e a dumitale. sa ma uit citi bani sunt intr-insa. zise negutatorul. si-ti foarte multumesc ca mi-ai adus-o. soli cu obiceiurile sale. la cotitura drumului de la rascrucile din dosul pescariilor. nu-si scoase fesurile din cap.Se spune ca pe timpul domniei in Tara Romineasca a lui VladVoda Tepes. ca noi nu vroim sa i le primim. apoi zise celui ce i-o adusese: — Am numarat. Dupa ce numara toti banii. — Jupine negutator. Acestia. — Intr-adevar. sultanul Mahomed al II-lea a trimis niste soli. Asta e! Omul nu mai zise nimic. noi insa nu suntem invatati. El fagadui o suta de lei aceluia care o va gasi si i-o va da. cum se aflau multi romini pe vremea lui Tepes. ca sa-l tineti si mai tare. am gasit noua sute. Legende istorice 257 DREPTATEA LUI VLAD TEPES Pe timpul domniei lui Vlad Tepes. un negutator care se afla in calatorie pe la noi spuse sa se strige pe la raspintii ca a pierdut o punga cu o mie de lei. zise el. Eu nici n-am dezlegat-o. se arata pagubasului si-i zise: — Jupine negutator. Atunci Tepes ii intreba: — De ce va purtati voi asa? Ati venit inaintea mea sa-mi faceti mare necinste. a mea este. Rau si fara cale zici dumneata ca-ti lipseste din punga o suta de lei. dragul meu. caci era dreptul dumitale. ori in alte tari si la alti stapinitori. dupa ce au intrat in sala de primire a domnului romin si se inchinara dupa obiceiul lor. Negutatorul. se framinta cu mintea cum ar face sa nu dea suta cea de lei fagaduita.

uitindu-se tinta in ochii negutatorului. el era cel mai vinjos la trup si mai dibaci la minte. cit mi-e ciuda ca ma banuieste a nu fi fost om de omenie. Cerinat. se facea. umbrit si incalzit de dragostea maica-si si. Apoi. dintre toti. Eu am fost curat ca argintul si nici prin gind nu mi-a trecut sa ma ating de lucrul altuia. nu o Legende istorice 259 data l-a scapat. Era acum de douazeci de ani. intocmai ca o mladita de stejar rasarita in pamint prielnic. Cerinat trebuia sa-l insoteasca. il apara de toate primejdiile in care furtunaticele lui tinereti il aruncau cu nesocotinta. il invatase carte. abia nesfisiat. in tineretea ei fusese avuta si traise cu lumea cea de soi. crestea tinarul Petru Rares. . jupine negutator. iar tu. vazind cu ochii. crescindu-l de mic pe brate. tot mai frumos si mai voinic. din gura fiarelor salbatice. intr-o coliba mica. vazu in care parte bate. ba chiar intr-o zi indraznetul copilandru pierdu un deget de la mina dreapta. si pe altul si punind vorbele ambilor in cumpana dreptatii. PETRU RARES Pe malul Bratesului. caci nu era chip sa se faca intr-altfel. argatea de ani indelungati la Domnina si de mult ce se deprinsese cu Petru. cu sufletul la gura. Pletele lui negre cadeau pe umar intocmai ca o coama de leu si in ochii lui focosi ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor si dorul de a le invinge. Tu. desi se indeletnicea acum cu pescuitul. Voda pricepu tertipurile negutatorului si porunci sa i-l aduca. Ascultind si pe unul. si la treaba. Domnina. Vlad-Voda Tepes judecase. este dovedit ca aceasta punga nu este a ta. Flacaii de primprejurimi il puneau intotdeauna in fruntea lor si la joc. jupine negutator. El il priveghea. il ajuta. un om carunt la cap si inasprit de munca. acoperita cu frunzari. crestine. ia punga cu banii ce i-ai gasit si s-o dai aceluia care se va arata ca a pierdut o punga cu noua sute de lei. ce zici ca ai pierdut-o! Asa se si facu. De cite ori Petru se ducea la vinat sau la pescuit. iar acesta a gasit una cu noua sute. rupt de coltul unui lup. si nu o data l-a scos din fundul Bratesului. Negutatorul o pati cit de buna si se cai in toata viata de fapta neomeneasca ce savirsise. ai pierdut o punga cu o mie de lei. caci. asteapta pina se va gasi punga cu cei o mie de lei.ciuda atit pentru suta de lei. Maica-sa. il iubea ca pe ochii din cap. caci ea. zise: 258 Legende populare rominesti — Daca tu.

. ci a trebuit sa plece in lume. s-a culcat obosit de drum. unde era scaunul domniei... a povestit visul argatilor sai de la care. Fiind om harnic. ostasesti. Acesta a daruit carele. poposind cu carele de peste linga riul Birladului. care a avut multe lupte cu lesii si cu ungurii. si iesi singur intr-o butca. VISUL LUI PETRU RARES Dupa moartea lui Stefan cel Mare. Dimineata. Tu nu stii ce-i scris in cartea vietii. dar ce sa vezi! Inspre Rares venea o ceata mare de boieri si oameni din popor. zise el intr-una din zile. cu dumbravi cu tot. cu carele. in nordul Moldovei. Despre Petru Rares se povestesc urmatoarele: Fiind frate vitreg cu Bogdan-voda. spune-mi de ce mi se bate inima asa de tare in piept?. sa zbor si eu dupa placul meu. prin imprejurimile . A fost cel dintii domn care a vrut sa uneasca Ardealul cu Moldova. A visat ca dealul aflat de cealalta parte a Birladului si cel de dincoace erau de aur. cruta-ti tineretile. Petru Rares se imbracase in haine scumpe. nu-l cheltui de pe acum. care zboara printre nori? In locul lui.. cu peste cu tot. Dar nu a putut. cumparind peste la Galati si aducindu-l spre vinzare. Acestia au zis: — Bun vis ai visat. El stapineste lumea cu aripile.. de va incerca aceasta. desteptindu-se din somn. Intr-o seara. jupine! Cum vom sosi la Iasi si la Suceava. argatilor. iar eu ce sunt aici? Numai dor. — Mama. mama. Poate ca Dumnezeu a pus degetul pe fruntea ta si daca singe de viteaz va fi sa curga prin vinele tale. Stefanita-Voda si in urma. Petru Rares a fost un domn viteaz. fara putere. el s-a ocupat cu comertul. cind iti vei da zbor inimii si vei fi vultur intre oameni. 260 Legende populare rominesti Au injugat apoi boii si au dat sa porneasca. Vezi tu vulturul acela de sus. raspunse Domnina. Petru-Voda! Murise Stefanita-Voda si poporul alesese ca domn pe Petru. Bogdan. si amindoua se inchinau lui. — O.. Petru Rares nu a putut trai la curtea domneasca. spre a se plimba pe aci. pentru ca turcii l-au amenintat cu razboi. care strigau cu totii: — Traiasca domnul nostru. as vrea sa fiu. Petru Rares — frate cu Bogdan. pe colea. a urmat pe tronul Moldovei fiul sau. si a plecat la Suceava. A veni vremea.In zadar cauta maica-sa sa astimpere pornirile lui invapaiate. drag de copilas. El nu traia cu placere decit in primejdie si nu visa decit lupte si biruinte. vom vinde tot pestele. apoi fiul acestuia. De ce ochii mei nu gasesc destul loc de privit imprejur?. PETRU RARES SI ARCASUL Odata.

. incepu o ploaie mare. cine esti? — Acum. — Salai.? Legende istorice 261 — Ceva cu mult mai bun. fara sa-l cunoasca. caci voi sa te duc pina acasa. din Muntii Dornei. il intrerupse Rares. inainte de plecare. . — Poate ca somn? — A! ceva mai bun. prietene. — Ei. Dar de unde vii? — De la conacul domnesc. am pescuit din iazul conacului citiva pesti al caror gust nu-l mai uit. Spune-mi. Pe drum incepura iarasi vorba.Sucevei. in timpul cit ai stat? — Nici nu se poate mai bine. facindu-i loc. — Pastravi din iazul Mariei sale! — Da. Pe cind se inapoia in oras. — Setrar? — Mai mult decit atit.. ia-ma si pe mine in butca. — Atunci lin? — Ceva mai bun. erau pastravi. — De fel. nu.. Voda opri numaidecit caii. fiindca ploaia imi prapadeste hainele pe care azi le-am imbracat pentru prima oara. unde am fost de paza. — Nu. ii zise: — Te rog. Chiar azi. dar intrind in Suceava si vazind ca ploaia nu incetase. — Si cum ai petrecut acolo.. daca este asa. prietene. Altcineva sa fi fost in locul lui Rares ar fi pedepsit poate pe arcas. ceva si mai mult. ghiceste si tu cine sunt eu. tocmai.. sa ma crezi ca nu pot ghici. zise arcasului: — Ia spune. zise arcasul sfiindu-se. Arcasul nu se mai impotrivi si mersera inainte. mrene. prietene. — Esti ostas. zise arcasul. — Fiindca te vad om atit de bun. — Armas poate? — Nu. unde stai. — Esti sutas? — Ceva mai mult. as dori sa te cunosc.. el insa nu numai ca nu-l pedepsi. — A! Iti multumesc. zise voda. si mai mult. Un arcas care venea spre Suceava ii facu semn sa stea. — Bucuros. raspunse arcasul. raspunse Rares. lasa vorba si arata-mi ulita si casa. — Si ce neam de peste? — Ghici! zise arcasul. nu cumva esti hatman? — Ba nu. nu-i asa? — Ba da. iar arcasul. — Atunci sa-ti spun eu. dar eu sed prea departe si.

Prin tirguri si sate. Mihai auzise de pe la oamenii de prin sate ca el n-ar fi de neam prost. murindu-i parintii. pe ce gindeste. ca pe-atunci tara era stapinita de turci. Si. se repede in mijlocul serpilor. raspunse Rares rizind. sa le fie lor primejdios. ca din ura ce purtau cu parintii lui celelalte neamuri l-au dezmostenit pe el. cind a ajuns in . facindu-se el mare. facind un biziit fioros. sta ca inlemnit in marginea poienitei si se gindea cum sa puna mina pe margea si sa-si indeplineasca dorinta de a se razbuna pe toti facatorii de rele si de-a curati tara de pagini. dupa ce mi-ai mincat pastravii si te-am adus in butca. nu stia cum sa ingenuncheze si sa ceara iertare. pentru ca aveau presimtire ca din Mihai avea sa iasa un om mare. nimic mai mult. intr-un musunoi de spume. Mihai fugea necontenit. sa faca margea. trecea prin „Paduri intunecoase Si vai prapastioase. cred si eu ca ai vrea sa scapi de mine. Intr-o primavara. uita de serpi si se ia la fuga incotro zbura corbul. ca sa nu piarda corbul din ochi. chiar el insusi. Cu vita domneasca“. — Stai! Acum. Cum sedea baietul asa ginditor. ca neamurile lui vroiau sa i se piarda de urma. Atunci Mihai. si daca se intimpla om pe-ndemina si ia margeaua din coada sarpelui celui mai mare. — Vai de mine! Zise arcasul inspaimintat si dete sa sara jos. cu oile si caprele. toate acestea i se oglindeau inaintea ochilor. suia c-o turma de oi pe un deal si numai ce vede intr-un mijloc de poienita o multime de serpi sezind toti cu capurile laolalta. pe la un Ispas. pe aceea are noroc. Raminind la spate Tara Munteneasca. dar nu se poate. 262 Legende populare rominesti MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul era fiu de domn dar. ca orisicare baiat orfan. prin munti. Legende istorice 263 Si corbul nu s-a oprit pina in oras la Tarigrad. Cind se dete jos. ia margeaua in cioc si zboara in sus. si nu simtea ca pe unde mergea. Mihai Viteazul auzise de la mosnegii satelor ca serpii se string in fiecare an si fac margea. in buimaceala ceea. Acolo se strinsese douazeci si patru de serpi. ca sa le ramina averea lor si sa n-aiba teama ca. trebuie sa mergem impreuna pina la tine acasa! Si astfel arcasul fu silit sa stea in butca pina la locuinta sa. numai ce vine un corb si se pune pe umarul lui si. a ramas al nimanui. fluierind si fisciind.— Doar n-ai fi voda? — Da. Umbla toata ziua cu alti baieti. A ramas bietul baiat pe la casele oamenilor. Cind a vazut Mihai serpii facind margea.

ce se gindi: „Mare esti. de cei ce il dezmostenise si de toti cei ce traiau din munca altuia. n-o sa pot razbi repede. corbul a lasat margeaua jos. crestea si se intarea pe fiecare zi. dar el credinta crestineasca o pastra in inima si cu ea in inima a si murit. Maria ta. iute-iute le luam piuitul. se afla mult mai devale. ca el vrea sa atipeasca putin. Da eu. Si asa a si fost. Doamne. l-a luat si. Oare n-oi gasi vreun mijloc?“ Si tot socotindu-se Mihai. In momentul acela tocmai trecea pe acolo imparatul turcesc. incalecind pe el. tot ridicind si ciocnind paharele. Apoi. de paza. odata chema pe un ostas d-ai lui si-i . ca el e mare si puternic. la munte.marginea orasului. chiar dusmanii sa vie. — Sa traiesti. l-a luat la el ca sa-l creasca si sa-l treaca la legea turceasca. ca mai-marele lor. a curatit-o de pagini si de facatori de rele. iar in urma a ajuns domn peste Tara Romineasca si a domnit sapte ani. chiar spre muntele Pleasa. Mihai le multumi. N-apuca insa sa adoarma domnul. intracei sapte ani. a venit in Tara Munteneasca. Capetenia tatarilor insa. pe turci i-am batut si pe tatari asijderea. apoi ii 264 Legende populare rominesti ruga frumos sa puie oastea-n rinduiala. a zidit sapte biserici si manastiri. dinaintea lui Mihai. Cind a ajuns la virsta de douazeci de ani. si iata din vale venea in goana mare o oaste de tatari. tatarii slobozira un tun. Dupa ce a trecut de virsta de douazeci de ani. caciula pe cap din trei piei de urs si cojoc din treizeci de piei de berbec. Zis si facut. si d-aia Mihai. desi trecuse la legea turceasca. ii lauda pentru ispravile lor si le spuse sa aiba totdeauna nadejde-n Dumnezeu. ca n-avusese incotro cirni. in Priboiu. asa ca si imparatul se mira de frumusetea si intelepciunea lui Mihai. Iar Mihai intinsese o masa mindra cu mai-marii ostirii si acolo graiau capitanii lui. Erau multi ca frunza si veneau in graba. iar aici. pe Mihai l-a palit dorul de tara si de razbunare si stia ca in grajdurile imparatului turcesc era un cal nazdravan. ca sa fie numele lui neuitat si pomenit in veci. si sa stapinesti de-acu’ tara numa-n pace si noroc! Ca iata. in butca cu sase cai. A mers. cind pricepu ce si cum si vazu atita liota de lifte pagine. Mihai. era de trei palme intre ochi. numai cu mina asta de oameni ai mei. Sa vaz. Mihai slujea la curtea imparatului turcesc. ca de cind m-apucai sa va spun. palosul si camasa de za cintareau trei maji. si cunoscind pe Mihai ca e copil de romin. s-a luptat si a biruit sapte crai si imparati. MIHAI VITEAZUL SI TATARII Cu oastea lui venise odata Mihai Viteazul pina-n partile noastre si se insirase oastea pe coasta. Si. cum zarira oastea lui Mihai.

aproape de Cetatenii-din-Vale era un circiumar care se chema Baciu. — Este. mare. care era cu toti ai lui pe munte. care isi facuse divan chiar pe valea lui Coman. fara sa-i dea de urma. Au inceput tatarii sa-l stringa-n chingi si sa-l cerceteze. mare. dar oastea nu i-am vazut-o. cu toata oastea. cind vazu ca nu mai scapa. iar voda se intoarce catre boieri si le spune: — Stiti ce-am scris in hirtie? — Ce? — Le-am scris sa nu vie la lupta acum. nu-si gaseau locul de bucurie. mai. Dar au cercetat ei incoa. Asa. ca o ceata. se odihni in pace si dormi fara grija. care se inmultisera si erau Legende istorice 265 cita frunza si iarba. si acu prosti de dau in gropi. Ostasul s-a dus in tabara tatareasca si a dat hirtia cu pricina. Acu. ca le cistigati pe toate. — Unde este. Mihai punea de inchidea muntele si oprea Dimbovita. cind au vazut. plecara pe Dimbovita in sus. — Cum? — Opriti ostirea la noapte. Si au tot cercetat. ci miine. zise Baciu. Iar tatarii. — Doamne. Daca va luati acum la lupta. sa ne incercam puterile. tatarii. strinsa buluc. sa poata umbla o mie de mori. Asa. Maria ta. in lagarul tataresc. cum le fusese vorba. Iar Baciu se urca sus pe Pleasa la Mihai. Asa. la Priboiu. Dar ascultati-ma pe mine. sa se bata cu oastea lui Mihai. ca oastea romineasca era sus pe munte si nimeni nu le putea arata cararea pe unde sa urce acolo. Maria ta! Fii pe pace de-acu. Asa. ascultara de povata lui Baciu si se oprira la Cetatenii-din-Vale. n-ati cistiga nimic. Mihai. Mihai? Ca hirtia i-am primit-o. Ai inteles? — Inteles. sa se stringa si mai multa apa in susul stavilarului. ca sa fie timp si mai indelungat. fara sa-si dea cu socoteala de planul lui Baciu. dincolo de stavilar. Tatarii. incolo. Le spusese asa. in sus si-n jos. Cum se ivi ziua urmatoare. „O sa ne mai odihnim o noapte si o sa aiba vreme si ajutoarele sa vina!“ In vremea asta. Acolo sa dai hirtia asta in mina capeteniei tatarilor. mai tatarilor.porunceste: — Du-te repede acolo devale. punind si stavilar. Cind vazu asta. este sus pe Piatra. zice ostasul si se duce ca vintul. pe tatari i-am mai oprit . — Pai o sa fie asa de prosti? — Sa-i vedeti. apa venea in susul Dimbovitei.

Nu. 266 Legende populare rominesti RASPLATA DOMNEASCA Matei-Voda Basarab avea obiceiul de a se plimba adesea prin mahalalele Bucurestilor. sa cumparam piine. s-o aduci la palat. el n-ar putea suferi ca sotia unui vrednic ostas al sau. altul ca i-a vorbit. ba. — Ah. dar Maria sa n-a hotarit nimic. zise cu minie Basarab. prin vreunul din boierii sai. Si iaca. cu ochii inecati in lacrimi. — V-au mintit acesti ticalosi. — Dar tatal tau nu lucreaza. iubeste dreptatea si rasplateste intotdeauna vitejia ostasilor. unde te voi astepta negresit! Deocamdata sa nu vinzi aceste Legende istorice 267 . unul spunea ca nu a gasit timp potrivit spre a vorbi cu voda. umflat si intepenit pentru totdeauna. Si atunci cind Mihai socotea ca tatarii toti sunt tabariti. Sa mai faceti inca o jalba si miine.. chiar acum daca ar afla. la mal. caci a murit in razboiul de la Finta... Pina la ziua nu s-a mai aflat nici un picior de tatar prin imprejurimi. iesea cite unu. care si-a dat viata pentru tara. sa indure saracia si o copila orfana sa plinga pe drumuri. noi nu ajungeam astazi in asa lipsa.. pentru a nu-l cunoaste nimeni. boierule. Matei Basarab. asa s-a descotorosit Mihai Viteazul si de tatari. Intr-o zi intilni o fetita palida la fata. adaose: — Cred ca voda nu v-ar fi lasat fara ajutor. Pe urma! Ca pe multe mi-i ducea la vale Dimbovita pe toti tatarii. Ba sa nu mint. o intreba: — Unde te duci. dar mai tirziu. inainte de amiaza. Ii luase tocmai pe cind ei dormeau fara grija. Matei intreba apoi pe fetita cum l-a chemat pe tatal sau si unde sade. Oprind-o in cale. boierule! Nu mai tin minte cite jalbi a facut biata mama si pe citi de-ai curtii domnesti i-a rugat ca sa le dea lui voda. iar cu banii ce voi prinde pe ele. Daca traia el. ca sa nu mai fiti nevoite a vinde lucrurile din casa? — Eu n-am tata. odata a ridicat stavilarul si a dat drumul apelor. La inceput toti ii fagaduiau. daca ar fi aflat despre nenorocirea voastra. draga copila? — In tirg. schimbat in haine. voda e om bun. patruns de mila.o toana. Dupa aceea ii zise: — Sa faceti in graba o jalba in care sa aratati imprejurarea voastra si s-o dati lui voda. Sunt sigur ca nici una din jalbi nu i-au dat si nici macar o vorba n-au pus pentru voi. sa vinz hainele ce mai avem.

Biata copila. Patru feciori mindri ii impodobeau casa si ii inveseleau batrinetile. Aci le dete in mina un hrisov domnesc si le zise: — Tineti hrisovul acesta! El va da dreptul la o pensie din vistieria tarii si sa stiti ca asa rasplateste voda pe toti aceia ai caror parinti sau soti s-au jertfit pentru tara. plina de bucurie. de care ingrijea parinteste. caci el a mai facut asemenea fapte. Apoi se facu nevazut. cu multa greutate. tot n-ar fi indraznit sa sada jos de fata cu tatal lor. puse banii in mina mamei sale si. dar pentru deseara n-avem nici o farimitura de piine. ceea ce era un act de neatirnare. MOARTEA LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU Era in august 1714. zise fetita. si avea si o multime de robi. Matei Basarab cercetase de cu seara si aflase despre tatal fetei. paznicii dezarmati ori injunghiati. 268 Legende populare rominesti Feciorii. chiar daca ar fi fost de mult insurati si de ar fi avut copii. si in graba isi chema feciorii: — Sculati. A doua zi. avea zilnic o masa de cel putin saizeci si adesea cite o suta de persoane. la care mincau toate rudele. si voda ii dete doi galbeni. vazu deodata ca palatul ii e imprejurat. Intr-o dimineata. si grajduri cu cai frumosi. isi spala fata si isi pieptana barba cea alba ca zapada. domneau numai obiceiuri patriarhale. incepu sa se ingrijoreze. — Prea bine. pina ce nu-i intreba el. fiindca indraznise sa vorbeasca cu voda fara nici o sfiala. sau sa fumeze ori sa spuna vreun cuvint. Nu numai domnul. Pe cind tinea inca in mina pieptenele de fildes. Constantin Brincoveanu. daca va fi adevarat tot ce mi-ai spus. Pe vremurile acelea si pina in zilele noastre. pina la cele mai scapatate. El pusese de batuse si monede mari. mama sa o hotari a merge la palat. despre faptele lui vitejesti si despre starea de saracie a celor doua fiinte nenorocite. caci au sosit cei care ne vor moartea! . Du-te acasa si fii incredintata ca vei capata ajutor din partea Mariei sale. Brincoveanu domnea de mult. domnul se scula. de aur. amindoua se mirau si se intrebau cine sa fie binefacatorul lor. auzind cuvintele vecinului. Un vecin insa le spuse ca acela trebuie sa fie insusi voda. Copila. ci fiecare boier avea curte in toata regula.haine. va imprumut eu cu aceasta suma. spunindu-i intimplarea. Acum era in virsta de 60 de ani si era domn intelept si iubit. inca demult ajunsese neplacut sultanului. pentru ca adunase si bogatii. porunci sa le cheme in palat. Indata ce el zari pe fetita si pe mama ei. —Iata.

. Brincoveanu aduna pe feciorii sai in juru-i si le vorbi astfel: — Si bunurile. aceasta numai Dumnezeu o stie. si nu va fie teama de moarte. Dezvinovateste-te! — De am domnit bine ori rau. leapada-te de ciineasca ta credinta crestineasca si imbratiseaza credinta noastra. Adevarat este ca ai pus de ai batut moneda din bogatiile tale? Spune. ce stralucea de aur si de pietre scumpe. aruncati in inchisoarea celor sapte turnuri si tinuti acolo pina la august. — Fa-te turc si leapada-te de stapinul tau.. iubitii mei. si viata ne sunt pierdute. . pregatiti-va de moarte! striga sultanul incruntindu-se. Fiti barbati. In sfirsit. ca nu voiau sa spuna unde si-au ascuns bogatiile. Si porunci ca sa puna mina intii pe Vacarescu. parca n-ai fi avut stapin?. Vedeti ce a suferit Cristos pentru noi si de ce moarte a murit! Ramineti tari in credinta si nu va clatinati. noi avem un obicei. ca sa traiti si sa fiti liberi! — Mai bine sa se stinga neamul meu. care vesteste mahomedanilor ora rugaciunii) inainta.. zise dinsul. — Cum o vrea Dumnezeu. ca sa fii si bogat. cum ai Legende istorice 269 putut lucra astfel fara de teama. impreuna cu sotia. Acum trebuie sa ne ingrijim sa nu ne pierdem si sufletele.. turcii intelesera ca nu mai aveau ce dobindi de la dinsii prin sila si ii instiintara sa se pregateasca de moarte. Sultanul sedea pe malul Bosforului. fiica lui. intr-un chiosc minunat. facu trei plecaciuni si zise: — Stapine. zice domnul. caci turcii nu gasira cit credeau ca vor gasi. si fericit! — Un Vacarescu nu isi tradeaza domnul si biserica! striga acesta. anume ca osinditul poate fi iertat. daca isi schimba legea si se da la sfinta noastra credinta.El fu prins. nici pentru lumea toata! Atunci se auzi zgomot in odaia de alaturi si intra un pasa. uita-te acum ce sunt! — Brincovene.. masoara-ti vorbele! Sunteti toti pedepsiti la moarte. decit sa ma lepad de sfinta mea credinta! — Atunci. vistierul Vacarescu. — Brincovene. zise sultanul. care le porunci sa mearga cu dinsul la sultan. Era inainte de Paste. Fura tiriti toti la Constantinopol. impreuna cu fiii tai. cu toate ca rascolisera si jefuisera tot. nepotul si cumnatul sau. — Brincovene. Un muezin (sau strigatorul din turla geamiii. Viata noastra e in mina ta. nici pentru viata voastra. feciorii.. iar daca am fost mare pe pamint. Brincoveanu si Vacarescu erau supusi in toate zilele la cele mai infricosate chinuri. adevarat este ca ai vrut sa te desfaci de imparatia noastra si sa-ti faci tara neatirnata? Spune!. nici unul din neamul tau nu va scapa cu viata.

parca ar fi vrut sa dobindeasca de la privirea lui curaj si putere. un singur copil iti mai ramine. — Leapada-te de credinta ta. Dupa aceasta turcii pusera mina pe al treilea fiu al lui Brincoveanu. isi intinse si acesta capul spre gide. isi vazu sotia lesinata. Sunt mic. cind cazu. Acesta ofta din adincul inimii si zise: — Doamne. Batrinul ingalbeni de teama. Cel mai mare dintre cei patru frati. da-te la legea noastra si vei trai! Ochii lui dulci catara spre tatal sau. a carui fata voiniceasca era inconjurata de o barba mare. de legea ta. si te crut! — Nu-mi face rusine vorbindu-mi astfel. ca nu cumva fiul sau sa slabeasca. dar el ridica spre dinsul ochii sai patrunzatori si zise rosindu-se: — Tata! Numai eu ti-am adus necazuri si ti-am tulburat viata. Sultanul baga de seama. isi vazu fetele plingind in hohot. plini de foc si cu un par negru ca pana corbului. Du-te la Dumnezeu! Si. zise el. — Leapada-te. Si ingenunche. ii mingiie si ii saruta.Si isi pleca capul de i-l taie. pina ce nu-ti voi cere iertare! Fata batrinului se insenina iarasi si. zise sultanul. fatul meu!. Mustatile abia ii mijeau. iar capul lui se rostogoli pina dinaintea picioarelor tatalui sau. din pricina inimii mele slabe si singelui meu iute. Acesta cazu in genunchi in fata tatalui 270 Legende populare rominesti sau. intr-adevar. ci facu el singur semn calaului sa-i taie capul. tie ti-e draga viata. stropi cu singe pe sultan. Gindeste-te bine! Brincoveanu se uita la copilul cel plapind. isi chema copiii . se uita la cadavrul fratelui sau si il podidira lacrimile. striga dinsul cu vocea limpede. fiul meu. zise sultanul. faca-se voia ta. Nu pot sa ma duc sa dorm somnul de veci. Cazu in genunchi. tata. se jeli. ii zise: — In ceasul acesta. orice greseala e izbavita. Atunci i se duse si puterea bartinului. dar raspunse fara sovaire: — Faca-se voia Domnului! — Copile. zise sultanul. binecuvintindu-l... tot ingenunchind. trase la sinu-i pe fiii ucisi. Brincoveanu ofta adinc si zise: — Doamne. faca-se voia ta! — Brincovene. un baiet falnic cu ochii negri. care. treci la legea noastra si ai sa fii fericit! Fiul lui Brincoveanu insa paru ca nici n-ar fi auzit cuvintele lui. — Eu mor bucuros. Sultanul arata pe al doilea fiu. dar sunt din neamul tau! Si se rostogoli si capul lui.

Si zicind aceste cuvinte. Tocmai tirziu se intoarsera in tara lor. ca sa scape pe cel din urma al stapinilor ei. 272 Legende populare rominesti HOREA Horea a fost un mocan. patru feciori. cum ca pina la o picatura de . pe urma se ridica si zise cu glas puternic: — Mi-ati omorit. dar putina. in timpul acestui chin ingrozitor. In sfirsit. Domnita Balasa. cum se Legende istorice 271 risipesc norii la bataia vintului. apoi strinse la sinu-i pe cel scapat si. ciine de crestin! Iti cunosti pielea? Atunci Brincoveanu mai ridica inca o data vocea si zise: — Carnea puteti s-o sfisieti in bucati. Asa sa m-auza Domnul! Atunci sultanul si oamenii lui se miniara. Una din fiicele lui Brincoveanu. ca si cei care umbla cu cercuri. Si se uita. dar odihnindu-se intru Domnul. au jurat toti. fusese atit de indurerata. or sa mearga si el dupa ceilalti? Atunci o tiganca isi facu loc prin multime si intinse un baietas zicind: — Stati. Loc sa n-aveti unde sa fiti ingropati. paginilor. Domnita Balasa. Nici un tipat. nici copiii sa vi-i puteti mingiia. De aceea s-au adunat mai multi in jurul lui Horea. de spaima isi ascunsese capsorul in cutele hainei unei femei. eroul isi dete sufletul. ce poarta numele ei. tinindu-l spinzurat in aer. din partea ei de mostenire. umplura pielea cu paie. care isi da propriul ei copil.. nici un vaiet nu iesi din gura lui. copilul ala e al meu! Era doica. Fara odihna si fara pace sa fiti in veci!.. Un copilas. Pe acea vreme iobagia era grea si in munti. Rupsera in bucati vesmintele cele bogate de pe corpul batrinului domn si incepura sa-i jupoaie pielea de pe corp.dragalasi pe nume. linga care se afla un azil si o biserica foarte frumoasa. cum i se jertfi copilul. dar a avut minte mare. dar totusi Constantin Brincoveanu moare crestin credincios. Calaul il apuca de par si. facind un juramint sfint. ca asta e nepotul lui Brincoveanu. parasit de toti. fiul fiului sau. intreba: — Sa ramina in viata acesta. incit se retrase de tot de lume si nu vru sa mai stie de averea care fusese pentru dinsa pricina atitor nenorociri. „Domnita Balasa“. fugi cu el. Dumnezeu sa va prapadeasca iarasi si iarasi! Sa va stinga de pe fata pamintului. si bietii mocani nu o puteau suferi. Nevestele nenorocitilor fura liberate din inchisoare. o pusera intr-o sulita si o tavalira prin noroi strigind: — Ghiaur. cladi in Bucuresti marele spital Brincovenesc. carte inca a stiut el. pe care l-au ales de capitan. fara sa-i dea o lacrima. de unde si plecara la Venetia.

Horea sade pe butuci. Calin. pe toti i-au imprastiat. asa va pati si el. ii daduse patru boi si-un plug si-l trimisese la cimp. * Domnii fug fara hinteu. rumine. dar totusi domnii. bre! Si acolo a stat el doisprezece ani. nici de maica. iar duminica venea la casa turcului. saracii. de mare bucurie. atunci cind s-a mirat lumea de-acolo de istetimea si frumusetea lui si s-au dat drepturi mai mari tarii noastre. trimise catane care. Si sa plece oamenii acasa. Pe domni ii prindeau si ii omorau.. a dat porunci sa iasa din inchisori si din robie toti rominii care de mult. unde a fost omorit cu roata. anume: Calin! Era rob si el. CUZA LA SULTAN Cind s-a dus Cuza-Voda la imparatul turcesc. ce sa faca? Ara ce ara acolo. Iar trupul lui — taiat in bucati si pus pe linga drumuri. incepind de la Deva pina la Cluj. venind in Ardeal. saracu’. apoi l-au dus la Balgarad (Alba Iulia). Iar cind a sosit Cuza-Voda in Tarigrad. ca i-a dezrobit Cuza-Voda! Si ieseau toti.. iscodind unde e adapostit. ca cine va mai face ca Horea. numai de numele lui Horea fugeau mincind pamintul. era la plug. il luase un turc. Asa au inceput ei a prada curtile domnesti. de atita amar de vreme. de mult robeau in tara turceasca si nu mai stiau. s-a tras in paduri. si el nu stia de minu- . nici de surori. si nevasta.“ Auzind imparatul despre rascoala aceasta. l-au inconjurat de toate partile si l-au prins. Bietul Calin. au inceput sa bata tobele si sa se strige pe uliti: — Sa iasa toti robii si sa se duca in tara. iar de nu ieseau. care — mirat de harnicia lui — il lua de-l cinstea si zicea paginul: — Bre Calin! Harnic la tine. Domnii fug fara papuci. o data cu Voda Cuza! Si asa s-a intimplat. Acu intre cei robiti era un om de pe la noi. stiti ce lucru de seama s-a mai facut? * Hinteu — caleasca. Horea. nici de taica. departe. de atunci a ramas cintecul care zice: „Horea bea la Fagadau. Domnii. Cind il dusesera in tara turceasca. ca vazind trecatorii sa-si aduca aminte. ii taiau turcii. stiind ca daca va pica in miinile lor nu va scapa viu. Legende istorice 273 Imparatul turcesc. departe in cimp.singe se vor tine laolalta si se vor scapa de iobagie prin puterea armelor. nici de frati.

— Ia. Imbracat in haine schimbate. cum? Ce ti-au spus judecatorii? — Ce sa-mi spuna! De cite ori vin la infatisare. Maria ta! — Pai. ci tocmai strimbatatea era mai la vedere. le punea intrebari si cauta sa-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajuns acolo si cum se poarta cu dinsii oamenii dreptatii. cu copiii. acolo il aflai si mult cauta sa dreaga toate cele rele. ba. zise un taran ce statea trist mai deoparte. invirtita. cu nevasta cu tot.. — De patru ani ma judec si nu pot capata dreptul meu. DREPTATEA LUI CUZA-VODA Stia Voda Cuza ca lucrurile nu merg tocmai bine in tara. Intra in vorba cu ei. daca mai sedeai. Insa. nu se lasa numai pe spusele altora. ca nu mai plecai. El a batut pariu-ntiiu. de pe Frumuselu. ca sa se incredinteze de adevar. ba... Spun cei ce l-au cunoscut ca. drumului de colo. Se repede atunci inaintea lui Voda Cuza si ii cade in genunchi: — Si noi sintem robi. a inceput sa plinga: 274 Legende populare rominesti — E.. unde simtise ca nu se impartea dreptatea dupa cum ar fi trebuit. unde nici te gindeai. ba ca-i pe dincolo. Si s-au dus trimisii lui voda. Odata se opri la un tribunal. bre.nea asta. Si de la el. bre! N-am stiut eu de una ca asta. bre! Multa avere imi faceai tu mie. unde stati? — La cutare turc. cind l-a vazut ca pleaca. Cind se striga pe uliti era cu vadra la apa si auzi si ea vestea cea buna. — Si crezi ca ai dreptate? . jupine! Si si-a strins Calin tot ce avea. acolo la plug. caci asa-i parea mai sanatos. se amesteca printre oamenii ce asteptau sa le vina rindul la judecata. iar turcul. — Pentru ce te judeci? il intreba Cuza cu prietenie.. bre! Apoi i-a dat turcul o vaca si citeva sute de franci si a venit Calin in Tara Romineasca. sucita. ci pleca singur prin sate si orase. — Ei. de l-au adus pe Calin si au chemat si pe turc: — Sa-i dai drumul acasa.. ma amina. i-a ramas numele de drumul lui Calin robul. pentru niste pamint pe care mi l-a apucat pe nedrept arendasul din sat. A avut insa noroc cu nevasta care era si ea tot in tara turceasca. stiti unde? Chiar in Samaila noastra.

... ingina procurorul.. M-as pune eu altfel in contra cu un boier? Pe cit inteleg.. atunci sa te arati foarte suparat si sa te certi cu el.. . Legende istorice 275 — Daca este asa.. Acum. peste doua. aminarea se face mai mult ca sa cistige vrajmasul meu. ma inchide! Nu mai scap din puscarie. sa te repezi si sa-i arzi o palma. Maria voastra. tot satul stie. caci prea multe pacate apasau asupra capului lor. Iar dupa ce au sfirsit cu toate procesele ce le aveau sorocite. Mai aminati judecata peste o zi.... Era domnul. cind te-o chema inauntru. nu mai zise nici o vorba..... Toti ramin incremeniti. ii alunga din slujba pe toti. — Vai de mine.. peste un an. Ce va grabiti atit! El cum cauta de atitia ani dreptate si voi il aminati intruna! Pentru dinsul nu se poate face aminare?! Sala muti..... c-aveti timp. Cauta apoi sa plece.. Pe raspunderea mea! Uita-te la mine. chiar sub ochii lui.. pina cind se amina. plin de minie. pun mina pe el si pe sus il aduc iarasi in sala de judecata. Incepind sa se certe.. ce-i cu asta? Numaidecit acum vreti sa-l pedepsiti? Chiar in ceasul acesta?! Mai lasati-l. ca m-am saturat tot venind sa capat dreptate de la dumneavoastra? Ce vra sa zica asta?“.. Iar de-ti va spune judecatorul ca se amina procesul pe alta data. — Ce-i... hotul. — Ei. ce s-a intimplat? Ce zgomot s-auzea?.... Sar vreo patru. ce-o fi sa fie. domnule judecator.. Taranul.. sa ajung la sapa de lemn cu judecatile. iar eu... a batut pe domnul presedinte!.. — Alergati.. Cunosti cine sunt? Cuza-i arata un semn prin care il facu sa priceapa ca are in fata pe domnul tarii. Presedintele gasi din nou un clenci si amina procesul pentru alta zi. foarte incurcat. judecatorii si ceilalti functionari schimbau fete-fete si tremurau ca varga. Presedintele. Dar in acel moment iata ca intra cineva.. Si. Nu trecu mult si usierul il chema.. fara sa mai stai la ginduri. sa faci ce-am sa te invat eu. se repezi si-i dete o palma de rasuna sala.. cite zile oi avea! — N-ai grija!. — Traiti... puneti mina.. peste o luna. 276 Legende populare rominesti Voda singur se interesa de afacerea taranului aminat mereu de ani de zile si-i puse sa dea sentinta cuvenita. sa intri si sa raspunzi la ce te-o intreba.. Numaidecit se suna clopotelul.. Atunci sateanul. omul acesta a palmuit pe domnul presedinte.. si. Se face o zarva mare. isi lua inima in dinti. din sarac cum sunt..— Apoi cum sa nu. zicind: “Dar bine.....

se facu nevazut. daca acest soldat e nevinovat. il scoase din rind si glasui tare: Legende istorice 277 — Acestui ostas va trebui sa i se taie capul. eu am gatit paralele.— Ura! Traiasca Cuza! izbucni multimea plina de veselie... pe-o oca de vin. Acela iesi foarte linistit din rind. Umbla el ce umbla si numai ce zari un calaras. punind lucrurile la cale. — Apoi de asta am venit si eu. nestiind ce se intimpla.. ca sabia mea sa se prefaca in sabie de lemn! Si odata si trage sabia din teaca. Cuza numi pe soldatul cu care bause noaptea. Il cuprinsera fiorii mortii. De-aceea. Si unde mi se pun amindoi pe chef si da-i. tragind cu ochii prin cele crisme.. camarade! — Dar ce faci aici? — Cinstesc un pahar de vin. puse mina pe un soldat. Asa vreau eu! Soldatul ingalbeni ca turta de ceara si incepu sa tremure. Cuza se plimba pe dinaintea lor de vreo doua ori. Asa fac toti de la noi cind gatesc paralele. Rogu-te. Aceasta pacaleala placu lui Cuza-Voda si de aceea il facu pe soldat caporal. Iar domnul. se imbraca in straie soldatesti. veni la cazarma calarasilor sa-i inspecteze. Cuza. A doua zi. se opri scurt in fata camaradului osindit. puse mina pe sabie. sa vada nu cumva da peste un soldat. — Buna ziua. isi schimba straiele domnesti. CUZA SI SOLDATUL Cuza voi sa se incredinteze odata ce fel de armata are el. Si o minune! Sabia soldatului era de lemn. Baura si oca aceea de vin si pornira. isi ridica ochii catra cer graind: — Doamne! Multe minuni ai facut in lumea aceasta cu cei nevinovati.Intra si el acolo. fa. dar il sfatui sa nu-si mai lese niciodata arma zalog pe la . Zis si facut. — Porunca mea s-o implineasca soldatul cutare. tu mai ai? — Ba si eu le-am gatit. — Mai. Soldatii au fost scosi in ograda si asezati in doua rinduri. si da-i. Toti au crezut ca-i o minune. cintind intr-o crisma. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti. s-o porni prin mahalalele Bucurestilor. afara de Cuza si tovarasul sau de petrecere. apoi se opri scurt. ii da Cuza intr-o vreme. cu noaptea-n cap. pina noaptea tirziu. camarade! — Multumesc. — Apoi atunci ce bem? — Stii ce? Am sa-mi las sabia zalog la crismar pina dimineata.

Cuza dadu porunca ca judecatorul sa fie ridicat si dus in tirgul Iesului. Acolo. vazind. nu se stie. OCA LUI CUZA Multe si frumoase lucruri se povestesc la Galati despre domnitorul Cuza. mai intrase in urechea domnitorului Cuza ca judecatorii de prin tara s-au cam deprins sa imparta dreptatea si dupa zimtii galbenilor. pe taranul lovit cu palma. il rasplati baneste. Judecatorul. De aici gilceava si sfada. sa-l deie in judecata pe mocanul nostru. o ia iar la drum. A intrebat judecatorul si pe tinguitori si pe martori si la urma toata dreptatea s-a dat mocanului nostru. aratindu-si si indreptarile de domn. Sergentul de ulita se puse la mijloc si se sfirsi cu hotarirea ca taranii. Cuza. dupa obicei. pentru paguba si lovire. tot in judecatorie fiind. sa ia o gustare. Cind Cuza trecu pe linga masa. hai. dar cald nu i-o fi fost. hai. Cuza s-apropie de masa si cam pe sub coltul mesei slobozi judecatorului citiva galbeni. hai. Cuza si-a dezvelit pieptul. Si asa ajunge el intr-un tirg nu stiu care si ca orice crestin se vira intr-o crisma. se-mpleteci si cazu jos. sa-i spele pata. Tot intr-acel ceas. CUZA SI JUDECATORUL Pe linga multe nedreptati facute de slujbasii tarii. Si cum era el deprins sa se-ncredinteze intotdeauna singur. intr-o odaie mai din fund. dar intr-o clipa. Cuza da o palma celui mai clontos dintre tarani. la domnie. — Cum ii pricina. cum si sergentul si negustorul. la o masa. care se facura tandari jos. ca martori. apoi povesti intimplarea petrecuta la crisma. Ce i s-o fi intimplat acolo. cit pentru paguba. Cum s-a aflat nu se stie. il saruta pe obraz. cu toiag si cojoc si caciula mocaneasca pe cap. Cuza iesi afara si taranii droaie dupa el. atinse intradins cu poala cojocului sticlele si paharele. In sfirsit. cinsteau mai multi tarani care se uitara cam mirati la noul oaspete. sa le plateasca paguba. De te cobori la vale spre Dunare si-n cale te abati pe la pravalia . mosule? intreba judecatorul. mai ales ca taranii cei de la masa erau 278 Legende populare rominesti putin ametiti de bautura. la fata locului fu ispravnicul de tinut si toti slujbasii mari din tirg. hai. in fata negustorului de dupa tejghea si de fata fiind si un sergent de ulita.crisme. care cinstea si el mai de-o parte. cu cojocul intre umere. Zis si facut. Dupa doua-trei zile se gaseau cu totii in fata judecatorului din acel tirg. la o masa. ca e tot ce poate fi mai rusine pentru un aparator al tarii.

despre domnitorul Cuza. taranii. A doua zi. incepe sa-si istoriseasca amintirile trecutului. — Buna vreme. Legende istorice 279 sa-ti pomeneasca pe Cuza. militaresti. Codru-i mare. una si pentru boieri. Parinti nu avea. toti il credeau mut. indata ce deschizi vorba de timpurile trecute. si pentru tarani. De urci in partea tirgului ce duce catre Vadul Ungurului. hai? ii mai spuse negustorul. Ian ada o oca de-a lui Cuza! Dupa putinel timp. iarasi intilnesti in cale casele Clucerului ori ale altui boier batrin ori negustor care-i gata sa-ti spuna cite-o-ntimplare a lui. si nu-l vede!“ . lua o caciula ciobaneasca pe cap. ori pe calea Tecuciului ce trece pe la curtea raposatului Ion Soare. indesind-o pina peste urechi. Din ziua aceea nu s-a mai gasit nici un negustor care sa nu vinda cu oca cea dreapta a lui Cuza. — D-apoi bine. Intre alti servitori avea Stupul unul mut. jupine negustor. hai sa vada singur daca negustorii vind cu oca lui. vechi si bine cunoscut de-al domnitorului Cuza. cu numele Cupsa Pintea. Se gindea bietul Pintea la zicala cintecului: „Cine-i sluga la altul Multe rabda saracul. s-a fost purtat asa prin tirgul cel nou si rusinat. Intr-o seara. — Frig si-as vrea sa ma-ncalzesc.vreunui negustor batrin galatean. jupin negustor! — Buna sa-ti fie inima. negustorul se pomeni chemat de pircalab. Si-a tras o sarica mitoasa deasupra hainelor stralucitoare. voinice! socotindu-l a fi vreun taran venit la tirg. ce-i veni lui Cuza. asta-i oca lui Cuza? — Vezi bine ca pentru voi. intr-un usor oftat. in care nu uita. mosneagul porunceste cafele si. o lua razna. domnitorul se trezeste c-o ulcica de lut ca de-o jumatate de oca. si cum era si intuneric si ningea de nu se vedea om cu om. traia in Magogea un bogatan numit Stupul. PINTEA VITEAZUL Acum doua sute de ani. dar nici un cuvint din gura lui n-a scos. daca sede. Si Stupul purta rau pe Pintea. ca era tacut si ginditor. Las’ sa rabde. caci era bogat ca un stup. Ger si ninge-ntruna. Un an de zile il sluji 280 Legende populare rominesti Pintea pe Stupul. care-i mai bogat. nu-i da nici de mincare de-ajuns. Doamne fereste. tocmai spre tirgul cel nou. iar de lucrat lucra pina-i piriiau oasele. Asa stia domnitorul Cuza sa afle si sa faca dreptate poporului. fiind in Galati. ori numai auzita. aiasta-i! Domnitorul se grabi sa plateasca si porni. care porunci de-i lega de git negustorului ulcelele de lut in care vindea vinul drept oca lui Cuza.

Apoi s-a dus. ca doar zice cintecul: „C-o lasat cetati si sate. banosii. care erau la numar doisprezece. va fi amar de zilele tale. citu-i de la Lapus pina-n Maramures. pe atunci bogatanii.“ Pe cind calicimea. din care facea parte si la saracii din satele vecine. iar Stupului ii plateste cu doua chichii** de bani (dupa altii a dat Pintea o chivara de bani slujnicei care-i da de mincare. ii despoia de bani. Multa vreme o fi cutreierat el muntii. baga codoristea zbiciului in pamint si striga rastit catre stapinul sau: — Pina face codoristea asta frunza verde. iar saraci atunci erau mai multi in lume decit bogati. si-i frige si-i maninca cu ortacii. de bucurie ca i-a venit vremea. De aceea suflet de om nu l-ar fi tradat pentru cit bine-i in lume. Atunci incepu a zice-n frunza. Ca sunt pline de pacate. ** Chichii — ladita. ca era spaima bogatilor si mila saracilor. Mai mult se tinea Pintea pe dealul ce este spre miazanoapte de la Lapus si care deal pina in ziua de azi se numeste „Satra Pintii“. asupritorii. de va inverzi de azi intr-un an! Cu aceste vorbe. pe care-l tinea mut. si dus a fost pina-n ziua de azi. Aceasta a fost prea mult si pentru un mut. ba si in mijlocul Ardealului a intrat. tremurau cind ii auzeau de nume si ar fi dat oricit. Unde uritul se pierde. Dar Pintea habar n-avea de numarul dusmanilor. * Oticul — bat la un capat ca o lopatica. unde-si avea conacul cu ortacii lui. numai sa se poata mintui de el. S-a pus si a jupuit tuspatru boii Stupului. iesind pe la strimtori dupa bani. De acolo da navala asupra bogatilor. galbiori pe la cei negutatori. Lumea lui de aci incolo a fost codrul. el trecea de-a lungul si de-a latul . vezi bine. folosit pentru curatirea plugului. multimea nemultamita cu starea lucrurilor povesteau cu bucurie de vitejiile lui Pintea. nu. iar Stupul ramase incremenit cind auzi amenintarea din gura lui Pintea. carora le facuse in multe rinduri daune insemnate. La anul veni Pintea chiar in acel loc si afla codoristea zbiciului inverzita. cu deosebire asupra oamenilor negutatori. tot prin codri. Printre nenumaratii lui dusmani erau si cetatenii din Baia Mare. Pintea apuca codrul. multi ani de-a rindul o fi trait el cu ortacii lui prin codri. Legende istorice 281 Multa vreme. nu ma mai vezi. Si-o intrat in codrul verde. Deci se infurie.Odata fiind la plug Pintea cu stapinul. Bucovina si Moldova. saracimea. din care cauza acestia si erau cei mai insemnati dusmani ai lui. pina fu sluga la Stupul). acesta ia oticul* si il incinge pe Pintea peste spate.

dar cind la intors inapoi. daca ni-i spune din ce ti-a sta moartea? — ca ei bine stiau ca pe Pintea nici glontul nu-l prinde. Vizitiul zari o lumina in departare. La foc statea un barbat frumos. Linga usa casei statea un cal. In jur — intuneric. a poruncit sa fie opriti caii in drum ca sa innopteze acolo. de vor spune ei din ce va sta moartea Pintii. ca glontul din pusca nu-l prinde. Drumetii rataciti au intrat in casa. vifornita si urlet de lupi flaminzi. ratacise calea. l-or prinde si l-or omori. i-au prins pandurii si i-au legat si au vrut sa-i omoare. ca fara el nu cutezau a intra in Baia Mare. trecind prin codrii Orheiului cu sania. un arnaut si vizitiul s-au pornit inspre luminita. daca le-a infunda cineva in pusca. pina la „Satra-Pintii“ si acolo s-a iscat. 282 Legende populare rominesti Si el le-a spus ca din trei fire de griu de primavara si dintr-un plumb mic de argint — acelea. Doi arnauti au fost lasati in trasura. de frica sau din rautate. Dar cei trei se codeau. De-ar avea dusmanii rind. condusi de sotii lui Pintea. ca sa se convinga ca de buna seama Pintea Viteazul e mort. au spus. cu nameti pina-n stresini. si cind nu mai era chip de mers mai departe. Si aceia.. piine si sare. unde in toata saptamina il pieptana o rominca si-l arata poporului ce venea la tirg. Era anevoios de mers. deoarece poporul nu vrea sa creada ca si Pintea poate muri. la margine de codru. Un vames. in fereastra careia licarea o lumina. Sa fac voia la pizmas!“ Traditia ne spune ca intr-o iarna grea era Pintea cu sotii lui pe „Satra-Pintii“ si erau in mare lipsa de bucate. lovit de un glont de argint si de trei fire de griu de primavara.. si a ales pe trei insi si le-a dat bani sa mearga in Baia Mare s-aduca vin. ce ar fi de facut. o lupta inversunata. desi bani aveau destui. Face-m-ar cenusa-n codru. Iar capitanul orasului le-a fagaduit ca i-a lasa slobozi. dar alt glont pe el nu-l prinde. noi vom merge la Baia Mare si-om aduce vin. cu mult greu au ajuns la o casuta. Viscolea intruna. Dar Pintea cazu mort. Face-m-ar cenusa-n vint! Ingrijitu-s. CODREANU Intr-o iarna cazuse un omat mare si troienise drumurile. iar vamesul. Deci au zis catre Pintea: — Capitane. intre haiducii Pintii si intre pandurii orasului. piine si sare. voinic. iar pandurii s-au dus. ninsoare. venise greul traiului. care i-a poftit sa se aseze la . Deci el a tinut sfat cu sotii. nu ma las. Si s-au dus ortacii la Baia Mare si au tirguit. iar capul i l-au taiat si pus pe poarta cetatii de la Baia Mare.Baii Mari cintind: „De-ar avea dusmanii modru. Aici era cald si bine.

. l-a intrebat el. iar pe cei saraci ii chinuie cu multa cruzime citeodata. iar turcii ar mai avea frica. fiindca asta ii face placere. schimonosea ceea ce povestea lumea. apoi a ucis preotul si a pradat biserica. spunind ca haiducul este un voinic viteaz. iar despre noi de azi inainte cred ca n-o sa mai spui!“ Dezlegindu-l pe surugiu.. „Asa ti se cuvine pentru ca ti-ai batut joc de cei saraci! facu haiducul. vircolac. ca odata Codreanu in timpul slujbei ar fi intrat calare in biserica. ciocan si.. un povestitor si un cintaret minunat. Vamesul i-a poruncit sa taca. Timpul zbura pe neprins de veste. spunea ca de-ar fi mai multi haiduci de acestia..“ a raspuns vamesul infierbintat de rachiu si a povestit. l-a dat la pamint. apoi saracii ar trai mai bine. Dar poate ca se arata bun macar cu cei saraci? Poate le face bine la copii?“ Dar vamesul a ris.foc si i-a cinstit cu rachiu din plosca. spunind ca de cei bogati si puternici Codreanu se teme. Arnautul il contrazicea. I-a legat iute si pe cei doi arnauti. facu atunci el. s-a purtat necuviincios cu lumea. dupa cum spui e un ucigas. vorbea numai de bine. Necunoscutul s-a dovedit a fi un om vorbaret. „Ei bine. Apoi vrind sa-si verse minia. raufacator. l-a potcovit pe vames la mini si la picioare. Despre ciocoii vostri poti sa spui minciuni cit ti-o placea. ba din contra o trage pe sfoara cum ii place. dar acum. care nu se teme de potera. are acel Codreanu vreun dumnezeu?“ „Ba-i mai rau decit un busurman! Mai rau decit un tatar!. tilhar. Codreanu le-a impartit bani la ceilalti si le-a poruncit sa-l duca pe vames mai repede unde avea nevoie. terminind lucrul. despre care se povesteau Legende istorice 283 multe si nevrute. si streinul a prins a-i intreba cite si mai cite despre haiduc. Vamesul il graia de rau. facindu-l cum ii venea la gura: ucigas. Haiducul asculta cu durere in suflet aceste scorneli. vamesul ce statea uimit si chinuit a fost luat si dus la trasura. ma rog dumitale. Codreanu. i-a spus: „Sa nu cumva sa spui si tu vreodata la fel.. Iti jupoi pielea si ti-o presor cu sare!“ 284 Legende populare rominesti Cind s-a zorit de ziua. Codreanu n-a mai putut rabda: l-a apucat pe vames. Drumetii au hotarit sa poposeasca pina dimineata. neispravit. ca sa nu sara in apararea ciocoiului. URSU . Surugiul cel sarac il lauda pe Codreanu. spunind ca vorbeste nimicuri si continua sa-l batjocoreasca si sa-l injure pe Codreanu: indruga verzi si uscate. „Ei. caiele. Mai apoi au luat vorba de Codreanu. sa-mi spui. Necunoscutul il asculta cu multa atentie. l-a dezarmat si l-a legat burduf.. a scos din traista patru potcoave. Si pe loc a mai nascocit ceva sa-i faca pe toti sa-l creada.

Deodata in mijlocul drumului a aparut un calaret. s-au imbatat si au uitat de paza. Impuscaturile celui din fata nu conteneau. A urmat o impuscatura de pistol. Boierul n-a spus nici un cuvint. Ca rasplata trebuie sa respecti invoiala si sa-mi dai suta cea de galbeni. In circiuma a intrat deodata Ursu. rasuna padurea de impuscaturi si racnete.. nici nu vroia sa beie paharul cu care il cinstise haiducul. ceilalti au dat in cai si mai avan. Ursu a facut cunostinta cu un flacau tinar. Vizitiii minau caii si se tineau cu careta peaproape de paznici. ca nu-si indeplinesc slujba. si cu lovituri de bici i-a alungat pe toti din circiuma. nu-l asculta pe boier. strajnicii raspundeau si ei. era noapte. Ursu s-a ascuns in padure si cind a ajuns careta in dreptul lui. Unul dintre posturi se gasea nu departe de sat. Nimeni n-a bagat de seama nimic: toti zburau inainte. care era indragostit de o fata frumoasa. iar pe poteci laturalnice se pornira calareti trimisi sa deie de urma haiducului. intrecindu-l. Paznicii s-au trezit din betie. ca era sarac.. fiindca o sa aiba placerea sa se intilneasca cu Ursu. a fost anuntata politia. suieraturi. si cit mai repede. a intrat printre calareti si a prins a fugi inaintea tuturora si a striga: „Prindeti-l. „Ursu!“ racni careva. Tocmai in vremea aceasta firtatii i-au spus haiducului ca un boier bogat se pregatea sa plece la Chisinau. inconjurindu-si careta cu vreo suta de calareti. mai. Amintindu-si de dragostea nefericita. frig si paznicii au intrat in circiuma sa se usuce si sa se incalzeasca Acolo s-au luat cu vorba. trage foc in netrebnic!“. iar el a sarit de pe cal in careta. cucoane? Ursu este om de conditie: a fagaduit ca o sa mearga alaturi de dumneata si s-a tinut de cuvint. Cu frica in spate s-a pornit. La curte se ridicase zarva mare. si paznicii s-au luat in Legende istorice 285 goana dupa calaret. Folosindu-se de invalmaseala.. Pe la miezul noptii boierul cu toata paza trecea prin padure.. la o circiuma. tot drumul a fost impinzit de puscasi si oameni inarmati. Era nevoie de bani. inarmati pi na in dinti. care alerga alaturi de careta. l-a salutat si i-a vorbit: — Vezi. Flacaul era de tot scirbit. Ursu i-a multumit si a incalecat iar pe calul sau. iar haiducul a inceput a-i ocari. in curtea boierului a intrat un calaret inarmat si i-a poruncit sa ieie la drum vreo suta de galbeni. Urcind in sa. haiducul a hotarit sa-i ajute flacaului. In vremea aceasta ploua. pe care tatal ei nu vroia s-o marite cu dinsul. Boierul nu putea sa amine plecarea. caruia nu i-s pe plac boierii saraci. pe care a avut-o. a scos punga si i-a dat-o haiducului. s-a asezat alaturi de boierul infricosat. Racnete. Ursu i-a ajuns din urma si a inceput a-i croi cu harap- . zarva mare! Toti zburau inainte.Odata. In ajunul plecarii. Calaretul a disparut.

nicul pe calareti: „Na, na neispravitilor ce sunteti, l-ati scapat pe Ursu din miini!“ Apoi a iesit inaintea lor, a mai tras un foc de pistol in aer si a disparut...
TOBULTOC

Era intr-o noapte de Paste. Biserica era numai lumini: se facea slujba religioasa. In spatele tuturora statea Tobultoc, un haiduc inalt si frumos. El a zarit pe-aproape o femeie, imbracata saracut, chinuita si palida la fata, iar linga dinsa — o fetita slaba ca vai de ea. Femeia necajita se uita neputincioasa inainte si parca nici auzea slujba, nici o vedea. Tobultoc o intreba, de ce e asa de amarita intr-o zi ca aceasta. Femeia a oftat si i-a povestit cu lacrimi in ochi o istorie trista: ca doi ani in urma, cind se pornise gheata, barbatul i s-a inecat in Nistru si ea a ramas cu o casa de copii si fara nici un ban. Sanatatea i-i firava, copiii — bolnavi si ei, si iata asa o duc de azi pe miine, mai mult flaminzi, intr-o cocioaba friguroasa...
286 Legende populare rominesti

Tobultoc a intrebat-o unde ii este casa si a iesit din biserica. El a trecut repede prin tot satul, a incalecat pe un cal, lasat pe vale la pasune, si s-a dus la conacul boieresc, ce se afla la o aruncatura de bat de sat. Cind s-a apropiat de conac, s-au repezit la el toti ciinii, dar i-a pus pe fuga voinicul si s-a pornit spre odaia luminata, unde statea la masa si se veselea boierul cu oaspetii sai. — Eu sunt Tobultoc, a spus el apasat, nu va fie frica. Am venit sa mai usurez masa. Apoi a desternut de-un corn fata de masa si a inceput a pune intrinsa de toate cite oleaca. A legat-o, a pus-o pe umar si a iesit spunind: — Zilele acestea o sa primiti inapoi fata de masa, iar pentru mincare va multumesc din toata inima. De mare groaza inlemnise toti pe loc si nu scoteau nici un cuvint. Chiar si strajnicii, care intrasera sa-l lege pe Tobultoc, au incremenit. Tobultoc s-a intors in sat in fuga calului, a cautat casa sarmanei vaduve, a descalecat si a intrat inauntru, a aprins facliile si a asezat masa. Copiii s-au trezit si s-au bucurat, vazind atitea bunatati pe masa. Dupa terminarea slujbei, cind se apropia vaduva de casa, tinindu-si copila de mina, scirbita, ca n-o sa aiba macar cu ce-si infrupta copiii de Pasti, zari lumina in ferestruica si se inspaiminta. I se paruse, ca aceasta nu este casa ei si s-a dus mai departe, dar fetita a tras-o inapoi zicind: „Unde ne ducem noi, mama? Iata casa noastra!...“ Incredintindu-se ca nu s-a inselat, s-a intors inapoi si a hotarit sa intre in casa. Cind a intrat, ce sa vada? Pe laita sedea necunoscutul care vorbise cu ea in biserica si il hranea pe copilul cel mai mic, iar ceilalti copii stateau ciucure in jurul lui si ospatau de toate.
TREI VITEJI

Au fost odata doua vadane.Una avea un baiat, dar cea cu un baiat a murit si baiatul ei l-a crescut sora-sa cu doi baieti. De acum avea trei baieti. Pe ai ei baieti ii chema pe unul Costin si pe altul Constantin. Pe-al surorii sale in chema Ionita. S-au ridicat flacai mari si s-au
Legende istorice 287

aflat viteji. Si-au facut straie si si-au cumparat arme si cai mari cu aripi; zburau pe sus, atit erau caii lor de iuti. Au umblat ei lumea imprejur cu caii lor pina au ajuns la Tarigrad. In Tarigrad au umblat mai multi ani. Ei erau trei viteji, iar imparatul turcesc avea trei fete tot de seama lor. De acuma ei aveau vorba cu dinsele sa se insoare si sa le ia. S-au sfatuit ei inde ei: „Hai, mai, sa luam fetele!“ S-au inarmat, au incalecat pe cai si s-au dus la Tarigrad la fete. Au pornit tustrei calari sa le ieie. Acei doi, Costin si Constantin au ramas mai in urma, dar Ionita s-a dus cu calul mai inainte. Mergind, a mai jucat calul pe linga zid, pe acolo, dar o fata, cea mai micusoara, a avut vorba sa o ia el. Cit a umblat el acolo, fata a iesit afara cu o garofita ca de vin ros si se plimba prin florarie si s-au vazut si i-a spus:
— Badita Ionita, Ia poftim asta garofita!

Atunci el a sumutat calul peste zid si a luat-o cu garofita cu tot, a pus-o pe oblincul saii si a sarit zidul inapoi. Cind a iesit in ulita, s-a intilnit cu cei doi si ei l-au intrebat: — De unde ai gasit-o, mai? — Am gasit-o in florarie si am luat-o — Da cele doua nu-s pe acolo? — Nu-s. Au sarit tot peste zid si aceia si le-au luat de dinaintea imparatului si le-au scos afara. Imparatul s-a uitat si n-a zis nimic. Ei erau vestiti: fugeau turcii ca soarecii cind intrau ei in Tarigrad. Ei au venit incoace pe la Lapusna... si aveau movila si sub movila erau grajduri de cai; tineau caii acolo, dar deasupra, daca au adus miresele, au facut un cort albastru si au prins a benchetui. Dar ma-sa traia. Ei s-au pus la benchetuit, dar pe baba au pus-o cu ocheana sa se uite sa-i pazeasca de turci. Cind ii va vedea ca vin, sa le spuna. In ziua cind si-au adus miresele, nu s-a vazut nimic. A doua zi cind s-a uitat:
Colbul se vedea Si apoi pierea. 288 Legende populare rominesti

A ridicat turcul toata turcimea, oastea, de la mic si pin-la mare, calari toti sa-i prinda pe acesti trei voinici, sa-i duca vii sa le deie fetele si sa-i puna mai mari; nu sa-i taie. A intrat in cort baba, dar ei benchetuiau... si le-a spus:
— Maica, voi beti si benchetuiti

Cu trei fete de-mparat, Luate din Tarigrad. Dar nu stiu Lapusna a inflorit, Ori oastea turceasca a tabarit!

— Mai, vere Ionita, iesi tu afara si numara. Mama-i batrina, nu poate cata cu ocheana pe steaguri si prapuri. Sa numeri si, dac-or fi o suta cincizeci de mii, sa mergem citesitrei, dar dac-or fi numai cincizeci de mii, numai bine ti-or ajunge tie. Ionita a numarat pina la o suta cinizeci, pina la doua, pina la trei, a numarat pina la doua, trei sute de mii si de acolo a lepadat, ca ei n-au fost o suta cincizeci de mii, dar au fost mii nenumarate. Ionita si-a facut socoteala si a zis: „Is multi tare, avem sa mergem tustrei, miresele avem sa le lasam pe baba. Da am sa spun ca-s numai cincizeci de mii si am sa ma duc sa le ies eu singur inainte“. Cind a intrat in cort, l-au intrebat: — Mai, ai numarat? — Am numarat. — Da citi sunt? — Cam vreo cincizeci de mii. — Apoi daca-i asa, du-te si te imbraca si ia-l pe murgul cel zburlit si la picioare sivoit, c-aceluia-i sporeste la fuga. Ionita s-a imbracat, s-a inarmat si a iesit inaintea turcilor. I-a oprit si i-a suduit: — Mai pagini, unde mergeti voi? Da ei au dat raspuns: — Mergem la cei trei viteji: la Costin, la Constantin si la copilul ramas Ionita. — Eu sunt copilul ramas.
Legende istorice 289

A prins a taia si a facut drum prin turci ca si cum cosesti si ramine brazda si o intorci inapoi. Ii insira cite trei, patru mii si se intorcea inapoi si-i taia. De acum pe locul cela nu mai putea sa mearga, de lesuri trintite ce erau. A taiat trei zile si trei nopti intr-insii, a taiat de n-a mai ramas nici unul. Baba a catat cu ocheana. In ziua ceea colb s-a vazut, a doua zi si mai putin, iar a treia zi nu s-a vazut nimic. Dar verii lui benchetuiau si nici nu-si aduceau aminte de dinsul. Baba intra la dinsii si le spune:
— Mai, voi benchetuiti Cu trei fete de-mparat, Luate din Tarigrad, Dar la varul vostru nu ginditi!

Luati-va si va duceti inaintea lui ca o fi pierit pe undeva. Au mers ei si au inseuat caii si au purces inaintea lui ca sa vaza ii mort ori ii viu. Mergind, s-au intilnit cu dinsul, venind pe drum; venea calare

gemind: — Mai, de este vreun var de-al meu, da-te in laturi, ca nu te vad bine si te-oi strica. Calul meu de trei zile apa n-a baut si mie ochii mi s-au impaienjenit si nu te cunosc bine. A venit speriat si baba l-a mai afumat cu buruiene. — D -apoi tu, mai, cum de ai zabovit atita timp, daca au fost numai cincizeci de mii? Tu puteai sa-i tai in doua ceasuri. — N-au fost cincizeci de mii, da au fost sute de mii, ca veneau cum vine negura pe dealurile si vaile pline de turme. — Pai tu, daca ai vazut ca-s atitia, de ce nu ne-ai dat de stire sa mergem si noi? — D-apoi fetele pe cine sa le lasam? Pe baba? Sa zica ele ca suntem niste blestemati?!
CUPRINS
290 Legende populare rominesti

LEGENDE TOPONIMICE
BABELE

Povestea spune ca ar fi fost o singura baba, pe care o chema Dochia. Adica baba nu era ea, ca sa vedeti. Ba era fiica unui imparat vestit si era asa de frumoasa, ca toti fiii de crai o petira, dar ei, nici unul nu-i placea. Azi asa, miine asa, poimiine la fel, pina ce unul din ei, nici una, nici alta, porneste cu razboi impotriva imparatului, tatal fetei, il bate, il prinde si se apropie de palatul fetei, caci gindul lui nu era altul decit sa puna mina pe fata. Biata fata, cind a auzit, de frica sa nu cada in mina lui, s-a dus la o vrajitoare si a rugat-o s-o prefaca intr-o baba zbircita si urita. Si-a luat niste oi, s-a imbracat in noua cojoace, caci era iarna si topenie* de frig si si-a luat drumul spre padure. A stat fata, adica baba, nu fata! Zic, a stat, pina primavara, cind a dat coltul ierbii. In ziua dintii a lui martie a fost asa de cald, ca baba si-a lepadat un cojoc din cele noua. A doua zi, si mai cald, si baba si-a mai lepadat un cojoc, si asa pina ce si-a dezbracat toate cojoacele. Da tocmai a noua zi, cind si-a azvirlit ultimul cojoc, unde incepe deodata un vint asa de puternic, incit o ingheta pe baba si o prefacu intr-o stana de gheata. Pasamite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tata-sau. De-atunci a ramas rostul vremii tot asa schimbacios in cele noua zile de la inceputul primaverii. Si tocmai cind ai zis Doamne-ajuta si *
Topenie — prapad, dezastru. Legende toponimice 291

ti-ai lepadat surtucul, atunci te pomenesti cu cite un pui de gerulet, ba inca si cu cite o zapada, de nici nu stii cum sa-l imbraci iarasi mai degraba. De atunci a ramas si vorba ca: „Sa te fereasca Dumnezeu de

zilele Dochiei!“ In multe parti se mai crede ca aceasta Dochie ar fi fost fiica lui Decebal si ca a fugit in padure si s-a facut pastorita, de frica sa nu cada in miinile romanilor si ale imparatului Traian. Dupa ultima zi a babei, se crede ca frigul nu mai are putere, iar oamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea oamenii, in acea zi, curata curtile, string tot gunoiul la un loc si ii dau foc, iar apoi sar peste el ca sa se afume si sa fie feriti de orice spurcaciune, caci toate spurcaciunile ard o data cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afuma si prin case, cu o cirpa arsa. De acum s-au sfirsit si cu babele, si sfinta munca reincepe iarasi cu acelasi dor ca si anul trecut.
TURNUL LUI BUTU

In masivul Ceahlaului, intre alte multe si nenumarate stinci, se afla una foarte greu de urcat, cu numele de Turnul lui Butu. In vremuri departate, cam pe timpul lui Alexandru cel Bun, or fi vreo 500 de ani — asa povesteste poporul — traia un oarecare Butu, romin viteaz si ostas de frunte. Alexandru il alese ca ginere al lui, logodindu-l cu fiica sa Ana. Ce se intimpla insa? In aceasta vreme era razboi cumplit intre lesi si nemti, si Alexandru, domnul Moldovei, trimisese pe viitorul sau ginere, Butu, cu cinci sute de calareti ostasi in ajutorul lesilor. Dupa mai multe lupte crincene, Butu cade intr-o zi greu ranit sub zidurile unei cetati si-si da sufletul, fara sa mai poata vedea pe ai sai, nici pe Ana. Trecu un timp pina ce sosi vestea la curtea lui Alexandru, veste trista si infioratoare, despre moartea vrednicului Butu. Jelanie mare, dar mai cu seama Ana, logodnica, nu-si mai contenea cu plinsul, caci ii jurase credinta pe veci.
292 Legende populare rominesti

Intr-o zi, vreo jumatate de an dupa moartea lui Butu, o cheama pe Ana tatal ei, domnitorul Alexandru. — Fiica mea, ce tot plingi? ii zise el, s-a ispravit cu Butu; mortii cu mortii, viii cu viii. M-am gindit sa te logodesc cu boierul cutare. Ana nici nu voia sa auda de toate astea; pentru ea s-a ispravit cu rostul vietii. Daca n-a fost sa fie cu Butu, apoi ce-i mai trebuie altul? Alexandru nici nu voia s-o asculte si o logodi, fara vrerea ei, cu un boier mare. Incepura a se face pregatirile de nunta, caci ziua pentru casatorie se apropia. Sarmana Ana, nici nu mai stia ce sa faca. Voia sa plece de acasa, dar era pazita strasnic. Ce sa faca, ce sa dreaga? Soarta ei fu asa. Ziua nuntii se apropia, si iata ca, nici una, nici doua, Butu soseste in miez de noapte la Ana. A cuprins-o, a sarutat-o, indemnind-o sa vina cu el. Butu stia de toate

Calul se poticni si cit pe ce era sa ramina locului. raspunde blind batrina. batrinico. matusica. Aici. si cu cal cu tot. prin asfintitul soarelui. a ajuns pe valea Putnei. in Vrancea nu erau sate cu lume multa ca in vremea de astazi si nici locuri goale si dealuri chelbase. ca tare am ostenit de cind umblu pe coclaurile astea! Baba. laturis cu scurgerea apelor. cocosii cintara. pe cind Tara Romineasca nu era unita inca si tinuturile Munteniei si Moldovei aveau fiecare domnii lor. Se asezase pe o lavita. Codrii stapineau mai peste tot si abia unde si unde cite un pilc de case se gaseau insiruite si ascunse pe la poalele padurilor. dupa cum se cunostea pe trasaturile fetei. unde o fi fost nu se stie. o baba batrina torcea dintr-un fuior de cinepa. Calul zbura. moldovenii au cazut biruiti. Pe atunci. Dupa atita umblatura prin codri. in tot timpul de cind murise el. descalecind si legind calul de titina portii. POVESTEA VRANCEI Demult. Fata se lasa ademenita de iubitul ei si porni cu el calare. voinice. ratacind singur prin munti. — Fa bine. zise voievodul. care. Il privea acum nedumerita baba si nu intelegea cine sa fie strainul . puse masa si ii dete strainului sa imbuce lapte cu mamaliga si brinza de oi. tot strigoi. asa imbracat cu sarica. si cum calul in goana ajunge la un loc. Ana facu ce facu si calul zbura mai departe si cind ajunse pe munti si voia sa treaca piscul Ceahlaului. cum se afla.ce se petrecuse cu Ana. la o casa de pe dumbrava Birsestilor. ca asa vine povestea. iar oamenii erau mai toti ciobani care-si pasunau oile prin golurile si poienile muntilor. de-mi da ceva de mincare si lasa-ma sa ma odihnesc putin. si atipise. o fi fost la locul asa-numit Piatra turnului sau Piciorul dracului. nici ca atingea pamintul. amarit in suflet de aceasta pierdere. cum se vad acum. Legende toponimice 293 Voievodul. uitind sa mai traga fir din caier. nimeri. ca sa nu fie prins si. din cauza numarului prea mare de dusmani fata cu oastea lui Stefan. — Buna sa-ti fie inima. fara sa mai faca vorba multa. cazu pe munti si se prefacura cu totii in stana de piatra. pe prispa casei. puterea lui Butu slabi. Cind se inapoie in casa. era tare obosit. care e Turnul lui Butu de astazi. repezindu-se apoi la cosar de aseza armasarul la iesle. — Buna ziua. gasi pe strain culcat. pe un cal nazdravan. a fost o lupta mare intre plaiesii lui Stefanita si armata turceasca care napadise ca frunza si iarba pe pamintul Moldovei. dimpreuna cu Ana. fugise din fata puhoiului vrajmas. caci nu-l cunostea cine este. Batalia a fost apriga si. privea mirata pe viteaz. caci. pe timpul domniei lui Stefan cel Mare.

stringind fiecare cite o ceata de voinici cu care se lasara pe dealul Dumbravei. cind baba isi vazuse feciorii venind. batrina observa ca voinicul purta haine ostasesti de domn. 294 Legende populare rominesti Indata isi dadu cu ideia ca nu poate fi altul decit Stefan-Voda. Toti sunt feciorii mei si acum ti-i dau Mariei tale. coase si topoare ce straluceau in razele soarelui de abia rasarit. ca sa-si vesteasca feciorii. toti voinici si dornici de lupta. ajungind la stina. si vin cu totii ca sa pornesti cu ei la lupta. cu voia lui Dumnezeu soimanul. unde doar numai mocanii de aici salasluiau in voie cu oile lor. ii zise: — Maria ta. tot unul si unul. pe sub sarica greoaie de lina de oaie. nalti. iar el s-a retras in munti. indemnindu-i ca sa plece cit mai curind si. Paval si cu Nistor. si cine i-a adunat asa? — Sunt plaiesii Vrancei. Tot uitindu-se asa cu luare-aminte. In ei isi pusese acum nadejdea si. toti sapte. le povesti cele intimplate cu voievodul. Legende toponimice 295 . Dimineata. De cuvint. care se lasase putin la o parte. batrino. — Dar de unde sunt acesti voinici. urma: — Aista-i Bodea. sa stringa pe toti voinicii plaiului acesta. spatosi si vinjosi. domnul Moldovei. celalalt Negrila. cusute in fireturi si aur. Cu ei si cu intreaga ceata ce au adunat. vei scoate pe dusmani din tara. Te-am vazut cit de amarit erai cind ai venit asara si stiam ca oastea ti-a fost nimicita in lupta cu turcii. cu care Stefan sa porneasca la lupta si sa alunge pe turci din tara. sa se mingiie cu somnul. Baba avea sapte feciori voinici. Ia te uita cum iti vin ostasii cu care vei invinge lifta pagina! Stefan iesi in prag si ramase mirat cind vazu curgind din toate partile cete de voinici inarmati cu lanci si arcuri. fara sa tulbure cineva linistea. se raspindira in sapte parti ale Vrancei. Apoi. lasind pe Stefan-Voda singur. feciorii babei. dezvelindu-i pieptul de viteaz. Fara sa mai stea pe ginduri. rascolind tinutul Vrancei. buciumind pe vai si dealuri. Maria ta. nu fii intristat! Scris este ca un asa de bun viteaz sa nu ramina invins de mina dusmanului. porni in fuga pina la stina din vale. aista Spirea. apoi Birsan. chemindu-si feciorii linga ea. despre care auzise ca fusese invins de turci intr-o batalie. uite. care nu se temeau de nimeni in calea lor. de a ratacit tocmai prin inima codrilor acestia. ca oastea i-a fost risipita si alungata. pina a doua zi in zori. voioasa. mergi fara teama si. De aceea am trimis pe cei sapte feciori ce-i am si. deschise larg usa de la odaia in care se afla Stefan-Voda si. pina dimineata ti-au strins oaste noua in loc.acesta cu parul balai si cu fata rumena si frumoasa. Spulber.

Apoi. cu voi am cistigat izbinda si am alungat pe vrajmasi. Sunteti vrednici de rasplata domneasca. . cu vai. s-au asezat la poalele muntilor. Spulber. iar in urma chema linga el pe cei sapte feciori ai Vrancioaiei si le zise: — Flacai. strabatind codrii la vale. inrosind pamintul. Si de atunci. fiecare din cei sapte frati. — Sa traiesti. izgonindu-i din tara afara. izbira in coasta pe vrajmasi. scrisa cu litere de aur. Birsasti.Voievodul. document in puterea caruia fiii Vrancioaiei ajunsera stapinii muntilor Vrancei. ponoare si tot ce se afla acolo! Intoarcetiva dar inapoi in codrii vostri si sa-i stapiniti sanatosi. Nistoresti etc. caci nu era an lasat de Dumnezeu in care el sa nu se hartuiasca cu cineva. multa vreme turcii ne secatuiau tara. Stefan-Voda era printre cei dintai. pentru dania domneasca. de la Trotus pina in valea Bisca. batrino? — Tudora Vrancioaia. matusa Tudora. Asa. care i se parura vrednici de lupta. imbarbatindu-si oastea adunata. cu ajutorul lui Dumnezeu. Paulesti. Odata s-au batut lesii si cu Stefan cel Mare care era imparat neastimparat. cind cu ungurii. privea mindru la ostenii acestia adunati in pripa in jurul sau. Cind se bateau cu tatarii. care la vreme de strimtoare a gasit la casa ei pat pentru odihna si brate vitejesti de lupta. intemeindu-si fiecare sate dupa numele lor: Bodesti. plecara cu totii peste dealuri si. Stefan a invins si de data asta pe turci. Negrilesti. ca si in alte tari. cind cu alte limbi straine. Atunci. apoi intorcindu-se catre baba ii zise: — Dar cum te numesti. Ai vostri sa fie in veci. voi sunteti sapte frati. si Dumnezeu sa-ti dea sanatate pentru sprijinul si dragostea de tara ce arati. de bucurie. inveselit acum. Vrajbile erau mai dese si bataliile erau lucru de toate zilele. iar in Vrancea sunt sapte munti. * Ocolnita — harta indicind hotarul mosiei 296 Legende populare rominesti IZVORUL LUI STEFAN CEL MARE Mai demult nu era atita pace in tari ca acuma. cind cu turcii. nu se potolea bine o vrajba si se si incepea alta. voievodul se puse de petrecu si veseli cu ostasii sai. Si astfel. a Buzaului. Le facu ocolnita* pe piele de vitel. in tara moldoveanului. Iata. inapoindu-se pe plaiurile Vrancei. Spiresti. din neam in neam! Iar mamei voastre duceti-i multa sanatate din partea voievodului Stefan. Toti s-au luptat voiniceste. Daca nu nimeream la casa mamei voastre. lovind in dreapta si in stinga tidvele pagine care cadeau ca bostanii. inconjurat de flacaii Vrancioaiei care se luptau ca niste lei.

fara bucurie. l-a iertat si l-a lasat sa se * Ojina — moment al zilei situat la jumatatea timpului dintre amiaza si asfintit. Destul ca le-o venit si atita! Fiecare imparat isi stringea armata. Poate ca Stefan. apoi se hartuira pina la ojina* cea mica. care de care mai otelite. intr-o cetate cu doua turnuri. si s-au dus solii cercetind pina la marginile lumii. dar unul si unul la chip si la faptura. rugindu-se lui Stefan de iertare. caci doara nici unuia nu-i prea era frica de lupta. LEGENDA MURESULUI SI OLTULUI Traia odata un imparat pe virful unui munte. Cel lesesc si-o strins lesi de ai lui. s-o batut azi. si amindoi erau feluriti la fire si la ginduri. caci li se uscase limba si cerul gurii de infierbintati ce erau. milostiv si bun la inima cum era. Gatindu-li-se si mincarea pentru ei si catanele lor. celalalt. Astfel inarmati. se hotarira ca numai amindoi sa se lupte. Si s-au inteles ei sa plece de-a lungul lumii si sa caute pe tatal lor. cel moldovenesc — romini de ai lui. si s-au intors dupa vreme indelungata. s-ar fi impacat. insa fara sa se dovedeasca care e mai biruitor. La amiaza baura cite o inghititura de apa. Si odata. dar nu se biruira. Imparateasa a trimis soli in toate partile. Se crede ca cine ar bea din apa acelui izvor. Fara multa bataie de cap se invoira. o data cu capul. iar acum erau mari si flacai de insuratoare. fiind colea voinici. a plecat imparatul acela la razboi si nu s-a mai intors. s-o batut miine. dar cel al lesilor nu se invoi. Suflecindu-si minecile. lupta dreapta. sa dea de urma sotului ei. ca de atunci e mult si oamenii au murit fara a ne lasa vreun ravas ori vreo insemnatura. Si avea imparateasa doi copii care se jucau in tarina. mai slabind din picioare. gustare care se ia in acest moment al zilei. Izvorul din care au baut apa s-o chemat apoi izvorul lui Stefan cel Mare. in turnul dinspre miazazi. Care e si unde e nu se stie. S-o facut pusti. nu cum suntem noi. cazu peste un bolovan de i s-au sucit grumazii si cu ei suciti s-a intors acasa. s-ar face sanatos. La urma urmelor li se gatise iasca si li se rupse si cremenea pustilor. ca om mai crestin. bunaoara. oricit de bolnav ar fi. cind imparatul lesilor. lupta voiniceasca. si s-o strins iasca de prin toti codrii. Unul crescuse in turnul dinspre miazanoapte. se luara la trinta si se zolira pina ce era soarele in crucea amiezii. . Stefan. cind a plecat tatal lor sa se razboiasca. dar tot de impacat nu se impacara. intr-o vara. nu se stie. aducindu-i aminte ca nimic nu se poate face fara voia lui Dumnezeu.Din ce le-o venit vrajba. care de care mai multa si mai viteaza. Legende toponimice 297 intoarne in tara lui.

Oltul. iar Oltul. Si nu l-a mai aflat.“ SOMESUL SI CRISUL In vremurile de demult. dar nu era chip sa-i ajunga. clocotind si izbindu-se de stinci. spre miazazi. a alergat sa le curme drumul. din crestetul muntelui. Dupa citava vreme insa. de bucurie. li s-a despartit cararea. Dar mama lor. si intracel minut.“ Iar Muresul de atunci curge tot pe ses si tot spre sesuri nazuieste linistit si increzator. tot linistit si cu inima de pace. ca are flacai atit de vrednici. si de durere. spumegat Si cu singe-amestecat. si riuri au ramas. Legende toponimice 299 . traia la poala muntelui Vladeasa un crai frumos si tinar. ii aprinsera cetatea si pe crai il omorira. Pe unul il chema Muresul. dupa ce isi aduse domnita. Si a plins imparateasa. Ca vii mare. iar Muresul era intunecat cu inima si linistit ca noaptea pasnica si a apucat incet. Si de aceea i se cinta cintecul: „Mures. ca Muresul a pornit spre miazanoapte. cum tin boii la jug.. Ii era numele Bogdan. si iarasi i-a sfatuit sa mearga in tovarasie nedezlipita. Si era Oltul sfarimicios si iute din fire si a apucat nebuneste la vale. cind a vazut ca s-au despartit chiar de la casa parinteasca. apa lina. amindoi baietii s-au facut riuri. ca se temea sa nu-i piarda. Muntele cu padurile de brazi si pasunile toate erau in stapinirea lui. Te-ai facut adinc si lat. si de durere. Dar i-a povatuit sa se tie vesnic impreuna. ba si-a pierdut si calea si a apucat in alta parte. pe Mures l-a ajuns dorul de frate-sau si i s-a intristat sufletul si de aceea s-a intors spre miazazi sa-si afle fratele. dar peste putina vreme.Mama lor a plins si de bucurie. navalira dusmanii in hotarele lui. si au plecat flacaii. spre ziua senina. Mures. Si de atunci Oltul cel sfarimicios si iute din fire a dat navala prin tari muntoase si s-a azvirlit prin munti cu prapastii si s-a afundat pe la Turnul Rosu. Cel crescut in turnul dinspre miazanoapte a apucat pe partea unde fusese turnul in care a crescut. de cind sunt si povestile. Si i-a binecuvintat si le-a dat voie sa plece. si vesnic drumul unuia sa fie drumul celuilalt. spre miazanoapte. cind a aflat de hotarirea lor. incet. Ii venise si craiului vremea sa se insoare. mai ales ca ei fugeau in doua parti. pe celalalt. Si de aceea lui i se cinta cintecul: „Oltule. riu blestemat. caci erau feluriti la fire si la ginduri. De abia parasira cetatea parintilor si au inceput sa nu se inteleaga la drum. 298 Legende populare rominesti Si de-acolo.

dupa ce isi aduna turmele ce mai ramasera de mina dusmanilor. pina vor afla undeva o pasune mai buna. apoi le spuse suparata: 300 Legende populare rominesti — Rau ati facut. soarele era la amiaza. isi numarara oile. Peste putin. Vazind ca nu lipseste nici una. Pe locul. Dar nu va temeti. Intr-o dimineata isi luara ramas-bun de la mama lor si plecara la drum.. Fratii se uitara unul la altul buimaci. Si acum ascultati. Copiii indragira ciobania si abia asteptau sa treaca iernile. isi facu un bordei. De dimineata va trimite la voi pe fratele meu si. Si cum cintau asa. Trecu asa o bucata de vreme. o fata frumoasa ca o Cosinzeana. se apucara sa-si faca coliba. peste citeva zile. se sui la munte.Domnita scapa de moarte si. in vreme ce oile pasteau cuminti si blinde. Isi pusera staulele aici si. ca el nu va mai poate strica. doi copii gemeni. Ea veni aproape de ei. Si. vrind sa-si gateasca ceva de mincare. le mai veni inima la loc. ca ati venit aici!. Mama a trimis aseara „Somnul“ la voi. Vara isi purtau turmele la pasune prin poienile din apropiere si. Atunci fratii planuira sa-si mute turmele mai departe. ca din pamint. voinicii isi facura foc. incit izvoarele se opreau din sopot si ramineau inmarmurite. cu gindul la mama lor.. si seara. care e vrajitoare. Eu v-am vazut si ieri si mi-ati cazut dragi. Mie mi-a fost mila de voi si am furat o parte din el. Dar nici nu se aprinse focul bine. dar intr-o vara daduse o seceta mare si. cresteau voinicii intr-o zi ca-n doua si se facura niste flacai cit iti era mai mare dragul. fara veste. Aceluia care se va arata mai vrednic intre voi ii fagaduiesc ca ii voi fi nevasta. pentru ca sa va adoarma pe veci. uitara grija si incepura sa cinte din fluier. Oile zbierau de foame in staul si ciinii abia se mai tineau pe picioare de osteniti. cum e vorba din poveste. slobozind oile la pascut. iar pasarile incetau din zbor si se adunau stoluri in jurul lor. Ciobanii incetara din cintat si ramasera privind mirati spre fata. si cu greu veti putea scapa de razbunarea ei. voinicilor. caruia ii zic si astazi Bogdaneasa. Si cintau ciobanasii mei asa de frumos. Am venit acum la voi sa va spun cum sa va feriti de vrajile mamei si sa va ajut. Aici nascu. Se spalara si apoi isi scoasera oile la pasune. somnul. deodata le rasari inainte. pentru ca sa poata iesi la larg. feciori amindoi. in lipsa pasunii. cind incepuse sa sufle un vint ascutit si fratii simtira cum ii cuprinde. Acum mama e minioasa foc si pe seara iar va trimite „Somnul“ la voi. daca il veti putea . In virful muntelui aflara pasune buna si apa destula. Cind se trezira a doua zi din somn. asa ca nu v-a putut strica. ei incepeau sa cinte din tulnic si din fluier. Poiana asta e mosia mamei. oile incepura sa flaminzeasca. dupa ce isi asezara oile. Ziua trecu repede. ascultindu-le cintecul.

ca ti-ai aflat omul! — Alelei. auzind glasul stapinului. frate? Ian mai zi o data! — Apoi. Dupa miezul noptii ciinii incepura sa latre din nou. dar daca iti da puterea. Strainul ajunse linga staul si cerca sa deschida strunga. Isi . dupa cum te arata gura.bate. Atunci ciobanul se ridica de linga fratele care dormea ca mort si striga catre oi. dar tu esti mai tinar cu ceva si mai plapind ca mine si mi-ar fi jale sa te vad prapadit de zmeu. dupa ce isi asezara oile. latrind furiosi. cind fata se facu iarasi nevazuta. si seara. Cerboaica asta are un corn in frunte. fratioare. Daca voi veti putea reteza cornul. si oile sa se framinte in staul. atunci va trimite si cerboaica. fratele mai mic zise: — Badita. fata le intinse o frunza si zise: — Cine se va sterge cu frunza asta pe frunte. dar cit ai clipi din ochi. apoi isi chema ciinii linga el. fratioare. apoi hai la lupta! Ciobanul intelese indata cu cine are de lucru. vino de te odihneste aici linga foc si lasa oile in pace. si saracut de tine. omule?! Daca esti vreun drumet strain si ratacit. ce rau ai nimerit-o. numai unul sa va stergeti cu frunza intr-o seara. atunci isi pierde puterea de vraja. Oile. — Rogu-te. raspunse celalalt. se linistira si ciinii se apropiara. ca de unde nu. firtate. latrind vesel si gudurindu-se. Ciobanul se apropie de strunga si striga: — Ce cauti acolo. Ciinii incepura sa alerge in toate partile. vintul incepu sa sufle mai tare. Aici ii sta puterea. Dar fiti cu grija. ada frunza la mine in seara asta si tu te pune de te odihneste. si ciobanul vazu la lumina lunii un om apropiindu-se de staul pe furis. apoi sa stii ca ti-ai aflat omul! — Cum ai spus. s-atunci miine va veni si rindul tau. fa pe voia mea in seara asta. Legende toponimice 301 Peste putin. Dupa aceste vorbe. si Dumnezeu sa-ti ajute! Abia ispravi aceste vorbe. Trecu si ziua asta. am zis sa fii pe pace. Ciinii se apropiara de el latrind furiosi. badita. Mai bine te odihneste tu si lasa grija in sarcina mea. ca vreau sa-mi incerc si eu puterea cu feciorul vrajitoarei! — Bine. Ciobanul puse repede mina pe ciomag si se ridica de jos sprinten. daca va stergeti amindoi. amutira pe veci. Mezinul scoase frunza si se sterse cu ea pe frunte. Simti indata cum i se limpezeste mintea si cum puterea ii creste. cum trec toate zilele. Fratele mai mare il privi pe celalalt cu drag. dar mai tare acum. ca. Unul dintre frati lua frunza si tocmai vru sa multamesca. vintul incepu sa sufle si somnul ii cuprinse iarasi pe furis. apoi scoase frunza din sin si i-o intinse: — Tine. atunci ati scapat. acela nu va adormi si va ramine tare. dar nu se sperie.

Se trase incet pina la izvor si se spala. caci le era jale dupa ciinii prapaditi de zmeu. care curge repede. ca abia il mai tineau picioarele. Ziua o petrecura cu greu. Mai pe urma insa. afla si cornul cerboaicei. dar si flacaul era ostenit. care curge lin. Atunci ciobanul alerga la locul unde vazuse cazind ciomagul si. dar nu avu vreme sa se uite la el. Peste putin se trezi fratele mai mare. Zmeul ramase mort. a dat cu ochii de ciomag si de corn. 302 Legende populare rominesti Peste putin vazu venind in goana un cerb. Nu peste multa vreme. precum si a altor limbi straine si dusmane. apoi se indrepta spre strain si se luara la lupta. iar izvorul mezinului e Crisul. linga el alaturi. care ca niste lacuste . dar asa de tare il muiase somnul. Dar fiindca tarile dincoace de munti. care voiau numaidecit sa-i schimbe legea si sa-i rapeasca mostenirea strabuna. s-a hotarit sa paraseasca tara stramoseasca. care in loc de doua coarne avea numai unul in frunte. dar nici ciobanul nu se lasa. Cerboaica se sperie si o lua in goana inapoi. apoi rasuci ciomagul in aer si-l azvirli cu atita putere. dupa ce apuca in mina ciomagul. Lupta tinu pina in revarsatul zorilor si atunci ciobanul simti cum il slabesc pe zmeu puterile. dupa ce se freca si el pe frunte. si apoi sa se aseze aicea pentru totdeauna. pe unde venise. Fata vrajitoarei uitase sa le spuna fratilor sa nu se atinga de el. Cornul era vrajit. caci in clipa urmatoare ciobanul se prefacu intr-un izvor. L-a luat si el in mina. Vrajitoarea isi razbunase. Izvorul fratelui mai mare e Somesul. Moldova si Basarabia erau pe timpul acela cercetate si cutreierate in lungis si curmezis de catre o multime de popoare straine. Atunci sari de jos ca ars si. incit rupse cornul. petrecu in priveghere pina dupa miezul noptii. Seara lua celalalt frate frunza si. Il lua in mina. avind foarte multe si mari neplaceri. Si Somesul. Iar locul unde a cazut cornul se numeste si astazi: „Cornul Cerboaii“. se trezi si mezinul si. incit era mai slab ca fratele care se luptase. ca cine va pune mina pe el sa se prefaca in izvor. Se mai opinti el de citeva ori. Ciobanul ochi de citeva ori cornul. dar ciobanul facu ce facu si il trinti. si Crisul izvorasc din Vladeasa. de parca alearga in cautarea fratelui pierdut. sa treaca peste munti. in partile noastre. incepu sa-l caute. LOCURI LEGATE DE NUMELE LUI DRAGOS-VODA Zice ca dintru inceput Dragos-Voda era domn si stapinitor peste Maramures. neajunsuri si daune de suferit din partea ungurilor. incoace si-ncolo. Povestea e adevarata. dupa ce nu il vazu nicaieri pe fratele sau. adica Bucovina. dar in clipa urmatoare se prefacu si el intr-un alt izvor. Deodata auzi un racnet salbatic. Umblind asa. se uita banuitor in toate partile. Zmeul se framinta din rasputeri si arunca foc in toate partile.facu cruce.

Dadul. cum si in ce chip sa iscodeasca tara care avea de gind sa o cuprinda. si cu aceia s-a pus apoi la cale. La vreo citeva zile. urmind cucernicului sihastru care plecase inainte. ce si cum sa faca ca s-o scoata mai bine si cit mai degraba la capat. cutreierara mai multe zile de-a rindul cei mai inalti munti dinspre Maramures. ii da buna ziua. Botosul Mare. ori de-i va fi cu putinta a le cuprinde si a le stapini. Opcioara. ca sa se odihneasca. se dusera pina in poiana aratata si-acolo se pusera cu totii pe iarba. cum il vede. Runcul si Runculetul. precum pe multi boieri si alti barbati alesi. precum: Bratila. se-ntoarsera pe-acasa. iesira cu totii in chip de vinatoare si. ii spune cine-i. de unde-i si ce cauta si apoi il intreaba: ori de nu stie el vreun plai sau vreo poteca care duce spre tara? Sihastrul il masura mai intii cu privirea din cap pina-n picioare. Manaila. a voit mai intii sa le cerceteze si sa se incredinteze. ci. zicind ca acolo le va spune ceea ce are de gind sa le spuna. nu-i dete raspuns la intrebare.nesatioase veneau din partile rasarite. Tatarca. Atit Dragos cit si tovarasii sai nu se pusera de pricina. Orata. Senatorii. vrind-nevrind. Dupa ce au stat acuma cit or fi stat pe locul unde s-au fost pus si . detera sa treaca dincoace de munti. care aveau aceleasi dureri si erau de-aceeasi parere cu dinsul. Lefele. vazind ca atit el cit si tovarasii lui sunt foarte obositi. apoi. Fluturica. Tapul. si abia dupa aceea sa descalece intr-un loc. cum arata si ce fel Legende toponimice 303 de oameni locuiesc intr-insele. care-i va veni mai bine la socoteala. bucuria lui! Se duce drept la dinsul. Dragos-Voda. ca inversunatii si neimpacatii sai dusmani sa nu prinda de veste despre ceea ce voieste el sa faca si sa-i zadarniceasca apoi intreg planul ce si l-a fost facut. Si ca intreprinderea lui sa nu fie batatoare la ochi. iata ca Cel-de-Sus le scoate inainte un sihastru cucernic care iesi din desisul unei paduri. Iedul. ci le facu semn tuturora ca sa mearga dupa dinsul 304 Legende populare rominesti pina intr-o poienita care se afla din intimplare in apropiere. Si dupa ce s-au adunat toti cei chemati la un loc si s-au sfatuit mai multe ore. a chemat intr-o zi la sine pe toti sfetnicii si mai-marii ostilor. Botosul Mic. Lucina. necunoscindu-le pina atunci cit de mari sunt. de-aceea si Dragos-Voda. Dragos-Voda si tovarasii sai. Dirmocsa. apucind spre rasarit. prinse fiecare a se pregati cu cele trebuincioase de drum si cind fura acuma gata de pornire. de cutreierare si zbuciumare incolo si-ncoace si anume tocmai cind nu mai puteau de osteniti si vlaguiti ce erau si nu stiau incotro s-o mai apuce si ce sa mai faca. insa.

Dragos-Voda si tovarasii sai. si iarasi din alta parte se arata un pluton. fiind bourelul pre care il urmareau ei foarte ostenit si asudat de fuga.** care prinse la fuga spre miazazi. cit si prin prapastiile cele mai adinci si mai primejdioase. ci sa luati bine seama si sa urmati semnului ce vi se va arata si care va duce spre rasarit. se arunca deodata in valurile cele repezi si limpezi ca lacrima ale apei acesteia si cit ai bate din palme se facu nevazut. zise sihastrul: — Daca aveti de gind numaidecit sa va coboriti spre tara. se porni incotro era indreptat. atit el cit si tovarasii sai se tinura lipca de dinsul. Dragos-Voda ii multami din toata inima pentru sfatul ce i l-a dat si. caruia i se-ntiparise bine in minte sfatul ce i l-a dat sihastrul. pina ce ajunsera intr-o poiana rasfatata si frumoasa de pe malurile acestui riu. se porni asemenea in cale-i. se aude un muget strabatator de bour. atit pe virfurile muntilor celor mai inalti. dintr-o sihla. alaturea cu Moldova. nicidecum insa sa nu va luati dupa semnul ce vi se va ivi spre apus. Aicea. cugetara ca a apucat pe albia apei in jos si de-aceea mersera si ei o bucata de loc la vale.dupa ce s-au odihnit putintel. o lasa sa se duca in treaba-si. Cind dete insa cu ochii de bourelul cel cu trei stele in frunte. ca si cind ar fi intrat in pamint. de alta parte sare un vier salbatic. * Smida — desis din arbori tineri sau din tufaris. Iata insa ca in revarsatul zorilor. in partea dinspre miazanoapte si . spre miazanoapte ori spre miazazi. hoinarind incolo si-ncoace prin munti. urmarindu-l necontenit. cum o vedea. prin muntii din apropiere. spre apus. cit si prin poieni si preluci. ** Pluton — varietate de cerbi. ca sa nu-l piarda din vederi. care salbaticiune. iata ca se iveste dintr-o smida* un cerb cu douasprezece coarne. si incepind a grohai apuca spre miazanoapte. cit timp va mai fi umblat. de intuneric si osteniti ce erau. care-si lua cursul spre rasarit. Si mai umblind el dimpreuna cu tovarasii sai. se oprira locului ca sa miie. Dragos-Voda. pierzindu-l din ochi si nemaiputindu-i da de urma.* pina ce ajunsera la apa Moldovei. care porni indarat. In poiana aceea apoi. caci numai degeaba va pierdeti timpul. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va indeplineasca toate dorintele! Si rostind sihastrul cuvintele acestea. cind le era somnul mai dulce. luindu-si ramas-bun de la dinsul. In urma se iveste un bourel murg cu trei stele in frunte. caci atunci nu veti iesi bine la capat! Si acum. Legende toponimice 305 atit prin vagauni si vilcele. fiindca innoptase acuma hat-binisor si nu puteau merge mai departe. atunci sa nu umblati ca pina acuma.

cit ai clipi din ochi. fiind bourul prigonit foarte insetat. iata ca li se arata iarasi un bour. Dragos-Voda. Bou sa se numeasca de-acum inainte si locul acesta. se opri putin ca sa soarba vreo citeva guri de apa. care asemenea alergasera ca sa vada salbaticiunea rapusa. ** Sihlete — padure deasa de copaci tineri. minios ca l-a purtat cine stie pe unde. din momentul acela Boul le-a ramas numele. ca salbaticiunea sagetata nu e bour. auzind iarasi mugetul bourului dincolo de apa Moldovei. ci un simplu bou salbatic. unde a fost sagetat! Si cum a spus Dragos-Voda. stind putin locului si poposind. care venea despre muntele Pausa si care li se paru ca e acelasi ce-l pierdura din vederi in sara zilei premergatoare. se suira pe Izvorul sau Piriul-Morii. Aicea. asa s-a si intimplat. care s-au fost imprastiat unii in dreapta si altii in stinga. de-aicea apucara pe coama muntelui Feredeul in sus si mersera pina ce ajunsera mai pina in virful acestuia. Deci intorcindu-se catre tovarasii sai. Urmaritorii sai. Dar cind ajunge la starea locului. 306 Legende populare rominesti Dragos-Voda.miazazi. da. cum il aude. pina ce ajung aproape de un piriu care curge drept spre rasarit si la care. se repede degraba la dinsul. bucuria lui. spre cea mai mare mirare a lui. il culca la pamint. il inconjura din toate partile. cum vede ca a cazut jos si nu se mai clinteste din loc. pune arcul la ochi si da sa-l culce la pamint. se opresc asemenea. Dragos-Voda. pina ce ajunsera la Curmatura Feredeului. sa-l vada cit e de mare si de gras. hatis. * Preluca — poiana mica intr-o padure. De aicea. in care se auzise mugetul bourului. trecura Moldova de cealalta parte. desteapta si pe ceilalti insi si se pornesc apoi iarasi cu totii in partea aceea. cum il zareste. si tot asa se numesc si-n . intind arcurile si. cit si locul unde a fost el sagetat. ca sa nu-l scape si de asta data din vedere. caci atit piriul din care a baut boul cel sabatic apa. care se afla in capatul dinspre miazanoapte-apus a Cimpulungului de astazi. sare drept in picioare. adica pe apa Moldovei la vale. cugetind ca e bourul dupa care s-au fost luat in ziua premergatoare. si mersera timp de mai multe ore. la deal. urca si coboara ca sageata mai multe dealuri si dimburi. Insa bourul in aceeasi clipa fuge in dosul unui paltin inalt si gros — si sa te cam mai duci la fuga spre rasarit! Dragos-Voda si ceilalti insi se iau repede dupa dinsul. pina ce detera intr-o sihlete** mare. apucara in mina stinga. zise intr-un ton cam suparacios: — Bata-l pirdalnicul sa-l bata! Acesta nu e bour. ci bou salbatic! Si fiindca e bou. dupa cum crede el.

fagani. spre rasarit. statura locului. asemenea in Moldovita. la vale. aprinsera facliile. asa au si facut. cleni si ochene. trecuta de iastalalta parte si apucara apoi pe tarmul sting al Moldovitei in jos si mersera pina la gura Dragosei. cit ai bate in palme. sa faca un fel de leasa dintr-insii. si in mai putin de trei patrari de ora ajunsesera intr-o cimpie larga si frumoasa care se-ntindea pe de-o parte si pe de alta a pi riului acestuia. In cimpia aceea placindu-le foarte mult. boul jupit si carnea lui pusa pe carbuni ca sa se friga. precum si alti copacei. bucatelira un ciung uscat. in scurt timp. apucara pe piriul la care au fost ajuns. mai sprinteni si deprinsi cu pescuitul. Ajungind la lagar si cinatuind* pestii. Aice. Dupa aceasta porunci Dragos-Voda la vreo citiva feciori voinici sa taie vreo citiva bradani tineri. si fiindca soarele incepuse acuma a se ascunde dupa piscurile muntilor. Si n-a trecut mult timp la mijloc si se-ntoarsera c-o multime de pesti indarat. sa steie un timp mai indelungat si sa se odihneasca. atit lui Dragos-Voda cit si tovarasilor sai. ii puse si pe acestia pe jaratic. caci alergaturile si zbuciumarile din zilele trecute le sleisera mai toate puterile. sa ieie boul sagetat. ca sa prinda pesti. se dusera la piriul cel limpede ca lacrima din apropiere si incepura a pescui. Si asa. mrene. lostoce. dupa ce dete locului acestuia numele de Popasul lui Dragos. Si cum au hotarit. care trecea alaturea cu muntii Senatoriul si cu Runcul-Boului si se revarsa in Moldovita.ziua de astazi. se odihnira putin si apoi. unii se apucara sa doboare niste ciungi ca sa faca foc. care se vede ca pina atuncea nime nu umblase pe acolo. Isi alesera un loc mai larg si mai indeminatic. sa-l ridice pe umere si sa plece apoi cu totii mai departe. Legende toponimice 307 Ajungind la Gura-Boului. altii se puse sa jupeasca boul ce-l adusese cu sine. care curge din muntii dinspre rasarit si se revarsa in dreptul muntelui Scauelele. precum: pastravi. ca sa se friga. de care era bucsit piriul. pasarile si pestii ce . * A cinatui — a scoate maruntaiele si a curata (de obicei. facura ceea ce li se spuse si apoi se pornira cu totii mai departe. sa-l puna pe leasa aceea. Feciorii. la vale. focul aprins. lagarul era facut gata. pe tarmurile piriului unde a fost boul cel salbatic sagetat. vazind ei ca daca s-ar duce mai departe. ar merge mai mult spre amiaza si nu. nu voi sa ramina si sa miie acolo. hotarira sa se opreasca. dupa cum le-a fost spus sihastrul. in sus. Insa pina a se frige carnea. pina ce se vede. unii dintre dinsii. si iarasi altii incepura a taia feluriti bradani. facura — cit ai scapara dintr-un amnar — mai multe faclii dintr-insul. si a face dintr-insii un fel de lagar. caci apropiindu-se soarele spre apus si fiind locul acela foarte salbatic. lipeni.

Pietrosul. Dragos-voda se puse in cale cu tovarasii sai sa cerceteze locurile de prin imprejurime si abia dupa aceea. de ale caror nume nu-mi mai pot aduce acuma aminte. Higa. Strigoiul. si cercetara dealurile. le iese inainte iarasi un bour cu trei stele in frunte. fiind acuma hat-tirziu si ei osteniti si somnorosi. Damacusa. scoasera piinea si ploscele cu vin ce le-au fost luat cu dinsii cind s-au pornit d-acasa si incepura a minca. se pot vedea nu numai muntii din imprejurime. adica pina nu departe de Ardgel. Ciocanul. precum: Macrisul. mersera pina aproape de obirsia Moldovitei. pina spre Poiana-Micului.urmeaza sa fie fripti). spre rasarit. A doua zi. sa plece mai departe. A treia zi apucara pe apa Moldovitei la vale. Magura. Si abia pe la inserate se intoarsera indarat. de pe culmea careia. Bitca Macrisului. precum Ionul. iar ceilalti se culcara si nu se sculara pina a doua zi la prinzul cel mare. Bouletul. Comarnicul. Fagetelul si multi altii. au baut si s-au veselit de-ajuns. Bobeica-Frumosului. lasind pe vreo citiva insi de paza linga lagarul ce l-au fost facut in seara zilei premergatoare. muntii si vaile care se-ntind de-a dreapta si de-a stinga acestui riu. care cum dete cu ochii de dinsii o rupse la fuga in jos. mersera pina la locul unde se afla satul de astazi Frumosul si incepura a cutreiera dealurile Legende toponimice 309 si muntii de prin imprejurimea acestuia. adica dupa ce le va fi cercetat pe toate si le va fi vazut singur cu ochii sai. adica pina la Poiana Marului. Fusa. Lupoaia. Dealul-Bradului si Dealul-Marului. De aicea se-ntoarsera indarat cutreierind mai toate vaile. Vulcanul. toti ceilalti. precum: Arsicioara. plecara pe tarmul Dragosei in sus si se dusera pina la obirsia acesteia. care se-ntinde pina la apa Sucevii. cind e timp senin si frumos. a bea si a se veseli. Rotunda. ci si o parte buna din sesul dinspre rasarit. Smidovaticul. A doua zi apucara pe apa Moldovitei in sus si trecind pe locul unde se afla satul de astazi Vatra Moldovitei si unde mai tirziu Alexandru-voda cel Bun facu o manastire. puse Dragos-Voda pe vreo citiva insi mai zdraveni sa steie de straja. dealurile si muntii care se-ntind de-a dreapta si de-a stinga Dragosei. Si in ziua aceea. Cucereasa si Arsita Tanului. Arsura. Iara dupa ce au mincat. ca si cel dintii. in frunte cu Dragos. Iata insa ca tocmai cind ajunsera pe muntele Boboica si voiau acum sa se intoarca indarat de unde s-au pornit. dupa ce s-au desteptat si dupa ce fiecare s-a spalat in apa cea curata si racoritoare a piriului din apropiere. . 308 Legende populare rominesti Dupa ce s-au fript pestii si carnea de-ajuns.

mai pe urma insa au inceput oamenii a-l numi Dealul sau Coasta Dragosii. cind spre miazazi. iara piriul de-a lungul caruia se-ntinde aceasta cimpie s-a numit Dragosa si tot asa se numeste el si astazi. pentru ca in anii din urma s-a risipit si s-a astupat mai cu totul. a bea si a se veseli pina catre miezul noptii. Si asa petrecura ei mai multe zile de-a rindul. parte pe cimpia cea intinsa si frumoasa. cirnind spre miezul noptii. s-a numit dintru inceput Dealul lui Dragos. s-a schimbat mai pe urma in Cimpul sau Cimpia Dragosii. Iara dealul. cind in stinga. pina ce ajung pe tarmul cel drept al piriului Humorul. parte cutreierind si cercetind muntii si vaile de prin imprejurime si vinind salbaticiile ce le ieseau in cale. sub poalele careia s-a facut fintina aceea. sau mai bine zis coasta. incepura iarasi. dupa ce au sagetat bourul si botezara cu numele lui locul unde i-au curmat firul vietii. se si iau dupa dinsul. nemaiputind fugi bourul. se . Bouri s-a numit atit locul acesta cit si un piriuas care se revarsa in Humorul si la gura caruia a fost bourul sagetat. a minca. ceva mai la vale de manastirea Humorului de azi. il urmaresc cind in drepta. au facut ei si o fintina sub poalele 310 Legende populare rominesti unui deal pe care avea Dragos-Voda mare placere de-a se sui. s-au ridicat cu totii si au plecat mai departe pe Dragosa in sus si mersera pina la Poiana Marului. cum il zaresc. ca si-n ziua intiia. Cimpul sau cimpia lui Dragos. cit a petrecut Dragos-Voda cu sotii sai pe cimpia unde si-au ridicat lagarul. Si dupa ce a petrecut Dragos-Voda cu oamenii sai mai multe zile si nopti in lagarul de pe cimpul dinspre care a fost pina acum vorba.Dragos-Voda si tovarasii sai. il luara vreo citiva feciori zdraveni. De-atunci s-a numit fintina aceea Fintina lui Dragos si tot asa se numeste ea si-n ziua de astazi. si nu bou salbatic ca cel ce il sagetase cu vreo citeva zile mainainte. macar ca acuma nimeni nu poate bea apa dintr-insa. unde si-au fost facut lagarul. pe niste pari. mai ales dimineata. insa. pe la rasaritul soarelui. Si de-atunci si pina nu demult.. de unde s-au pornit in dimineata zilei aceleia. dupa ce s-a apropiat de dinsul si s-a incredintat ca intr-adevar e bour. Si-acuma. In acelasi timp insa. De-aici. de ostenit si asudat ce era. si a privi de acolo in toate partile. il strimtoreaza din mai multe parti si-i curma viata. Si cum ajunsera la starea locului. Tot dupa numele lui Dragos s-a numit de atunci incoace si cimpia unde si-a asezat acesta lagarul sau: Cimpul sau cimpia lui Dragos. spre aducereaminte de bourii care i-am urmarit pina aicea! striga Dragos plin de bucurie. — Locul acesta se va chema de-acum inainte Bouri. cind spre rasarit. cind au ajuns in acele locuri. Aice. si se-ntoarsera apoi cu totii indarat.

dupa ce cinara si se veselira plini de bucurie ca au iesit cu ajutorul lui Dumnezeu la tara. Capitanul nostru. Cel din urma insa. apucara pe malul Sucevitei in jos si nu stetera mai mult locului pina nu ajunsera in marginea dinspre rasarit a muntilor. pina ce ajunsera in partea dinspre apus a satului de astazi Volovat. dind iarasi de-un piriu care se revarsa in Sucevita si fiind foarte obositi de drum. spre rasarit. si anume pe dealul care se numeste Arsita. se pusera ca sa se odihneasca. ori sa astepte pina-si va sfirsi rugaciunea! . de cind a poposit Dragos si cu oamenii sai linga dinsul. si sa cerceteze cu de-amanuntul locurile de prin imprejurime. se odihnira putin si dupa aceea pornira iarasi mai departe. Uimit de ceea ce vazuse. se pornira iarasi mai departe. adica cu sfetnicii. Aicea. si anume. pe unul spre amiaza. Piciorul si Dealul-Dragosinului. adica pe cit le-a fost cu putinta. Ajungind la Gura-Dragosinului. locurile pe unde trecura. in partile de prin apropiere. cum se sculara. tot spre rasarit. Aicea stetera iarasi locului si poposira. dupa ce mersera in partile in care li s-au spus si dupa ce cutreierara timp de mai multe ore. Iar in mijlocul prelucii aceleia erau niste pietre frumoase cu tot felul de scrisori si impestritaturi pe dinsele si-ntre pietrele acelea se afla o colibioara. Sfirsind lagarul de facut. jur-imprejurul lui. si pe cel din urma. trimise Dragos-Voda pe trei insi dintre cei mai alesi. pe piriul acesta care. la vale. cum s-a pornit la iscoada. iar el si cu ceilalti tovarasi ai sai. Dupa ce s-au odihnit si aicea de-ajuns.dusera mai departe pina ce se apropiara de muntii de pe malul drept al Sucevitei. A doua zi dimineata. ca si-n Legende toponimice 311 Cimpul lui Dragos de linga Dragosa. facura si aicea un lagar. aseza Dragos-Voda straji. Cei doi capitani dintii. mai iscusiti si mai viteji capitani. nu ajunse departe si dete de-o preluca rasfatata si imprejurata cu tot felul de pomi. capitanii ostilor si alti boieri si fii de boieri care venira cu dinsul. se-ntoarsera inapoi cu vestea ca locurile cercetate de dinsii sunt foarte frumoase si manoase. Si cum se hotarira. ca sa iscodeasca tara in care au intrat. se opri deodata locului nestiind ce sa faca: sa inainteze mai aproape si sa vorbeasca cu dinsa. s-a numit si se mai numeste inca si astazi Dragosinul. se pusera iarasi in cale sa steie mai multe zile. Si cum intra inauntru dete de-o batrina care sta inaintea icoanei Maicii Domnului si se ruga. iar pe al treilea. se oprira intr-o preluca de pe malul acestui piriu. adica pe locul unde se afla in timpul de fata satul Marginea. cum zari colibioara. Ajunsi aicea. se si apropie de dinsa si intra inauntru ca sa vada de este cineva intr-insa ori e parasita si desarta. pe al doilea spre miazanoapte. iara muntele de linga care curge acest piriu.

Parintii mei au fost boieri de neam. s-apoi sa se faca el dom- . isi intoarse capul ca sa vada cine-i si. intorcindu-se cu fata catre el. In scurta vreme ai sa ajungi domn si stapinitor peste intreaga tara in care ai intrat si neamul tau are sa fie mare si vestit. ca te asteapta mare marire. cerceta toata tara in care a intrat. dumbravi si rediuri si adapata cu o multime de riuri si paraie Legende toponimice 313 cu apa limpede ca lacrima si pline cu tot soiul de pesti. Dragos-Voda. Apoi o intreba cum se cheama. s-a hotarit ca sa se puna luntre si punte s-o cuprinda toata.Dar batrina. mirindu-se de cele ce vazu si le auzi. se si ridica in picioare si. dar rautatile si nestatorniciile timpului m-au facut sa parasesc lumea inca din tinerete si sa traiesc aicea. fiind pe linga aceasta inca si impanata cu tot felul de paduri si codri. 312 Legende populare rominesti Capitanul. sa nu-l mai parasesti. stiu de ce ti-ai parasit tara si mosia stramoseasca. la privire insa blinda. frumoasa si manoasa. cum dete cu ochii de dinsul. cind ai iesit din tara parinteasca. un nour negru cu fulgerare si tunete o cuprinse. cine este si cum se cheama. cit timp va mai fi stat dupa intilnirea si vorbirea ce-a avut-o cu batrina Uta. si cit ai clipi din ochi se facu nevazuta si de atunci incoace nimeni nu i-a mai dat de urma. singura. si de aceea vin acuma sa-ti spun. si numele lui nu se va sterge niciodata. macar ca Dragos-Voda puse oameni anume ca s-o caute in toate partile. te stiu cine esti. cit a mai fi urma de crestin in tara noastra. cine este si de unde vine sa locuiasca in acele locuri singuratice? — Numele meu e Uta! raspunse batrina. in numele Domnului ce m-a trimis. ca doara s-a indura bunul Dumnezeu si ne-a mintui de liftele cele spurcate si rele. ca nimeni n-are sa ti se poata pune impotriva! Si cum rosti batrina cuvintele acestea. Si era femeia aceea in virsta cam de-o suta de ani. incepu a-i spune cu de-amanuntul: cine si de unde este el. ca si capitanul ce-o aduse. ci sa-l cuprinzi si sa-l stapinesti. doamne. in rugaciuni. iara dupa ce-i spuse toate acestea il ruga ca s-o duca indata la Dragos. Si mai stind Dragos-Voda. cum simti ca a intrat cineva la dinsa. in lungis si-n curmezis. ci o duse indata la Dragos. de unde a rasarit deodata femeia aceasta. se mira si el. pe locul unde si-a fost asezat el lagarul din urma. la fata cam sluta si urita. Pe tine. Deci locul pe care ti-ai pus piciorul. cum o vazu. nimeni n-a mai vazut-o. cu cine si cum a venit pina acolo si ca ea il asteapta de mult sa vina. Iara dupa ce s-a incredintat ca e foarte intinsa. si sunt nascuta in muntii Bradului. si cine-a vazut-o i se parea ca vede o minune inaintea sa. crezu la inceput ca se afla inaintea unei vedenii si de aceea nici nu mai cuteza a o intreba de unde vine ea acolo.

si anume sub poalele dealului Arsita. Iata insa ca. 314 Legende populare rominesti Insa nu trecu multa vreme la mijloc. ale carei urme de ziduri se mai pot vedea inca si astazi. Si de asta data. ci adunind pe toti voinicii sai precum si pe alti romini la un loc. Dragos-Voda. ascultind rugamintea solilor. Si-au facut o intaritura cu cinci santuri. a lesilor si a altor lifte rele care navaleau in tara de-o bintuiau si-o pradau si multe neajunsuri si neplaceri faceau locuitorilor. si-l rugara sa ajute pre bietii crestini impotriva capcaunilor. alungind liftele cele rele pina departe peste hotar. si-l rugara sa nu locuiasca mai mult in cetatuia ce si-a fost facut-o el dupa descalecarea Moldovei. din sus de satul de astazi Volovat. Dar si Dragos-Voda. de mare cumpana si nevoie. cu ajutorul lui Dumnezeu. cum prinse de veste ca dusmanii iarasi voiesc sa intre si sa prade tara. si-acolo sa locuiasca. de frica si groaza. ci vazind ca tara e in primejdie. luptindu-se cu totii ca niste lei. cu daruri pretioase. ascunzindu-se prin munti. s-a intors indarat in tara sa. s-au adunat capitanii ostilor si boieriii cei mai de frunte la un loc si tinind sfat laolalta il alesera pre Dragos-Voda de cap si domnitor peste intreaga tara. adica in Moldova. si se isca din nou razboi din partea tatarilor si a lesilor. Dar fiindca el a fost venit de asta data numai ca s-o iscodeasca si avea numai foarte putini oameni cu dinsul. in scurt timp curati tara de dinsii. Dragos-Voda si cei ce au venit cu dinsul nu se pornira de-acasa in chip de vinatoare. si sari la lupta si rasfrinse. ci ei luara si toata averea lor cu dinsii si tinura calea drept spre locul acela unde a stat Dragos-Voda de vorba cu Uta. ii venira soli de la Siretiu si de la Suceava. din care pricina cei mai multi dintre dinsii. Si intaritura aceea. caci Moldova pe vremea aceea nu avea domnitor. s-a numit Fortaret. a pus Dragosvoda sa faca o intaritura pe dinsul. ca la timp de rebeliune. in tara cea noua. Si dupa ce au sosit si au descalecat pe locul acela. nu mult dupa ce s-a ridicat intaritura despre care ne-a fost vorba. ca sa vina si ei cu dinsul. si a prins a indemna pe supusii sai si pe alti romini. Dupa aceasta noua invingere asupra dusmanilor. in Maramures. adica o cetatuie. dupa biruinta aceasta. mergind vestea in toate partile ca Dragos-Voda a descalecat in Moldova. se porni fara intirziere cu dinsii impotriva dusmanilor si. . nu statu mult pe ginduri ce sa-nceapa si sa faca. ca-ntiia oara. a tatarilor. luara lumea-n cap.nitor si stapinitor peste dinsa. iata ca s-au ridicat mai multi boieri si popor de rind si s-au pornit cu totii. si au venit ca sa se aseze de iastalalta parte de munti. Si nu mult dupa aceasta. sa aiba unde a se retrage si de unde a se apara impotriva dusmanilor. ci sa se aseze in Siretiu. caci asa s-a numit tara aceasta dupa ce a cuprins-o Dragos-Voda. nu se codi. si acest rau.

fu dus si inmormintat in biserica din Valea-Utei. si din care pricina s-a numit el apoi Stefan cel Mare. precum si a sfetnicilor si capitanilor sai. nu se puse de pricina. Siretenii. pe locul care se numeste astazi Saliste. Cei trimisi nu se detera intr-o lature. La vreo citeva sute de ani dupa moartea si inmormintarea lui Dragos-Voda. si mai ales strainii. Dupa ce s-a asezat Dragos-Voda in Siretiu si dupa ce-a luat acum cirma intregii tari asupra sa. suindu-se pe tronul Moldovei Stefan-Voda. cu o multime de curti boieresti. mai voinici si mai vestiti domnitori romini. il mai numesc inca si Dragusana sau Dragusanca. unde se hotari sa petreaca pina la sfirsitul vietii sale. pe tarmul caruia a fost coliba Utei. iar la vreme de nevoie sa sara cu totii si sa steie ca un zid intru apararea tarii. ci se dusera cu totii si-si facura fiecare cite o casa mare si frumoasa. din jos de biserica. care izvoraste de sub dealul Plesa si se revarsa din jos de sat in Sucevita. de-aceea atit satul care mai pe urma a crescut hatmare. s-au numit dintru inceput Valea-Utei. aducindu-si aminte de prorocia babei Uta. facuta de dinsul. s-a numit de atunci incoace Dragusenii. si pe care se afla astazi un satisor mic. despre a caror nume nu-mi mai pot aduce acuma aminte.* precum si prin citeva sate razletite de-a lungul si de-a latul tarii. ci ascultind de indemnul sfetnicilor si al mai-marilor ostilor sale si voind a implini dorinta poporului bastinas. cit si piriuasul. pe locul unde a trait si s-a aflat aceasta. in scurtul timp cit a domnit. o biserica de lemn de stejar si alaturea cu biserica aceea a facut el mai pe urma si curti * Asemenea oras nu exista. intru aducereaaminte de baba Uta. care locuia pe acea vreme in orasele Suceava. iara mai pe urma. Locul unde au iesit siretenii intru intimpinarea lui Dragos. a parasit cetatuia sa si s-a pornit cu capitanii ostilor si cu sfetnicii sai spre Siretiu. Olovat. ridica biserica cea . pe linga Draguseni. Unii insa. s-au bucurat si au iesit cu mic cu mare ca sa-l intimpine si sa-l duca cu pompa mare in oras. mare si mult bine a facut el tarii si supusilor sai. Legende toponimice 315 domnesti. fiind un om cu multa chibzuinta. Si trimise apoi pe mai multi insi dintre cei ce venisera cu dinsul din Maramures. sa-si faca case si sa prinda a lucra pamintul de prin imprejurime. Siretiu si Cotovat. incit avea sapte biserici. Si fiindca atit biserica lui Dragos-Voda cit si casele de pe linga dinsa s-au cladit pe tarmul unei valcele sau piriuas. facu. cum au auzit ca Dragos-Voda vine spre dinsii si voieste sa se aseze pentru totdeauna in tirgul lor. Murind Dragos-Voda care a fost cel dintii domnitor peste rominii din Moldova si care.Dragos-Voda. ca sa mearga si sa se aseze la acel loc. care a fost unul dintre cei mai intelepti.

nadajduind 316 Legende populare rominesti ca mai pe urma se vor intoarce iarasi indarat. da ca vreo citeva oi. cum se zori de ziua. nici chiar cetatuia si biserica nu se mai puteau vedea de-naltimea si desimea tufarilor care crescusera nu numai pe linga dinsele. dau sa se apropie de dinsa. astfel ca la vreo citeva zecimi de ani dupa aceea. adica unde locuim noi astazi. Ba. Cind a prins acuma a se intuneca hat-binisor si voi a se-ntoarce cu oile acasa. Iar in loc de oameni intilneai acum numai fiare si alte salbaticiuni care cutreierau padurea de-a lungul si de-a latul. mai ales in partea de sus. ca toate padurile. Dar tinind razmeritele si rebeliunile un timp mai indelungat si nemaiputindu-se nimeni dintre cei fugiti intoarce indarat la vetrele lor. doua vai care se afla in partea dinspre amiaza a satului de astazi. fara cea mai mica grija ca le va face cineva vreun rau. venind in decursul timpului alti domni la cirma tarii si fiind Moldova. care asemenea se poate vedea si acuma.de stejar a lui Dragos din Valea-Utei si o muta pe locul unde se afla astazi satisorul Putna si manastirea Putnei si unde se poate vedea si astazi. Si cum dete el ca-i lipsesc oile. ca nici unul nu le putu afla. nu le putu nicidecum afla si de aceea le lasa in stirea Domnului si se-ntoarse fara de dinsele acasa. Si neaflindu-le nu le ramase alta decit sa se intoarca inapoi fara de nici o isprava. Dar iata ca la intoarcere dau cu ochii de-o stinca foarte mare. ca iarasi sa le caute. Ajungind si intrind ciobanii in padurea in care se pierdura oile. ci pina si pe zidurile lor. vazind stinca aceea. dar nu pot. Iata insa ca intr-o zi. umblara mai lung timp incolo si-ncoace. dar degeaba. ii lipsesc din turma. parasira satul si fugira cu totii spre munte. prinse a le cauta incolo si-ncoace. Dupa moartea lui Stefan cel Mare si inmormintarea sa in manastirea Putnei. cit si locurile de prin imprejurime se prefacura intr-o padure mare si deasa. se porni dimpreuna cu alti ciobani. iar in locul ei facu alta biserica din piatra. A doua zi insa. caci era inconjurata din toate partile de o mul- . pe locul unde erau mai inainte casele lor. au inceput cu timpul. caci fiind acuma prea tirziu si padurea in care au fost intrat ele prea deasa si intunecoasa. iesind un cioban cu oile la pascut. Dar degeaba. precum multi alti locuitori. ce este inca si mai mult. de frica si groaza dusmanilor. atit vatra satului. Ei. asa si cei din Valea-Utei. biserica cea noua a lui Stefan cel Mare si cetatuia lui Dragos-Voda a creste dudau si tot felul de copaci. ajunse cu dinsele pina pe locul dintre Cainovat si Surupana. cine mai stie citi ani vor fi de-atuncea. care cu putin mai inainte de-aceea se despartise de celelalte si intrase in desisul padurii. foarte adeseori calcata. Acolo isi pascu el oile sale pina ce a inceput a se ingina ziua cu noaptea. pradata si pustiita de neastimparatii si neimpacatii sai dusmani care ca niste fiare salbatice navaleau asupra ei. cu mult mai mare si mai frumoasa.

Isi luara deci oile si. Si-ntru adevar ca le si aflara. si nici nu s-a mai numit el ca de la inceput. ci intr-o incapere larga si frumoasa. inconjurata din toate partile cu ziduri si deasupra cu boltituri. cind cautara mai bine in dreapta si in stinga si vazura ca ei nu se afla intr-o pestera de rind. indata cunoscura si se incredintara. intorcindu-se cu dinsele spre casa. Si cu cit mai multi copaci cadeau la pamint. incepind a o tencui. si cum ajunsera la starea locului. precum si de pe crucile. Oamenii. ca ei nu se afla intr-o pestera. se si pornira cu cirdul spre padurea cu pricina. Valea-Utei . Si cum detera ei cu ochii de pestera aceea. cum auzira ceea ce le-au istorisit acestia. cum se gasesc foarte adeseori pe unele locuri. Dar de asta data. cu atitea mai multe case se ridicau si satul se marea pe zi ce mergea. cugetind ca vor afla intr-insa oile pierdute. ci intr-o biserica parasita. ca si cind ar fi fost intarita Legende toponimice 317 cu niste ziduri. chemara pietrari si stoleri si-i pusera s-o tencuiasca si s-o varuiasca atit pe dinafara cit si pe dinuntru si s-o acopere. ci mai spre apus. Si plini de uimire cum erau. sfesnicele si prapurile care stau rezemate sau aruncate pe jos. cu doua nu e chip a se apropia de dinsa. in care se aflau oase de om. incepura care dincotro a taia copacii si tufarii de pe linga biserica si a o scoate la iveala din intunericul padurii. cind zarira oile culcate intr-un ungher si rumegind. de pe icoanele cele mucegaite care atirnau pe pereti. cel dintii domnitor romin al Moldovei. pe cine-l intilneau in drum il opreau in loc si-i istoriseau ca iac-acolo siacolo au dat peste o biserica parasita. facuta de dinsul. si mai ales prin munti. care asemenea s-a aflat in sicriul acela. Iar dupa ce o scoasera la lumina.time de tufari si copaci impletiti cu iedera. sta scris: Dragos-Voda (un semn ca oasele din sicriu erau ale lui Dragos-Voda). Dar pe cit de mare le-a fost bucuria la inceput. unde a stat ascunsa cine stie cit timp de ochii oamenilor. incepura barbateste a da intr-o parte si-ntr-alta tufarii si iedera ce le sta in cale si a se apropia in chipul acesta de dinsa. 318 Legende populare rominesti Nu mult dupa aceasta venira si alti oameni din satele de prin apropiere si incepura a-si face case pe linga biserica descoperita de ciobani. In pivnita aceea detera ei de-un sicriu mare de piatra. detera de o usa tainica care ducea intr-o pivnita. indata se si bagara inauntru. care dupa moarte a fost inmormintat in bicerica cea de lemn. satul nu s-a facut pe locul acela unde a fost el mai inainte. Iara dupa ce au ajuns cu mare chiu si vai in apropierea stincii. Vazind ei ca cu una. pe-atita de mare le-a fost mai dupa aceea mirarea. detera cu ochii de o pestera. Pietrarii chemati. si mai ales satenii de unde erau ciobanii cu oile pierdute. Iar pe o cruce de aur.

mergeai si ieseai la capatul muntelui. Minca piine si bea apa la sipote.. de la domnie. Si tot asa se numeste el si astazi. zicea ca nu-s la moda. dupa cum se stie c-au fost de la cetate si pina-n Tirgu Neamt. cu atita si padurea dinspre rasarit si dinspre apus se rarea si scadea mai tare. Si a inceput a cara piatra de la cetate. dupa ce s-au mintuit boii si caii. catre voda: — Maria ta.. CETATEA NEAMTULUI Despre intemeierea Cetatii Neamtului. in padure. au venit niste nemti pe-aici s-au silit pe oameni de le-au carat piatra si le-au cladit cetatea. cu mult inainte. Mai tirziu s-au sculat oamenii de-au alungat pe nemti si le-au darimat cetatea. la Iasi. Si cu cit se inmulteau satenii. Si cind s-a intors „nebunul“ la cei cuminti. . in sfirsit. cum n-a mai fost pe fata pamintului.. avea a-si face un han. spre Oglinzi. Grigore-Voda cel frumos. catre ispravnicie. inainte de Stefan-Voda.. Stefan n-a mai chinuit lumea ca nemtii ceia.. Darimau zidurile aici si pietrarii ii zideau in tirg han si curti noi. Pe-atunci era domnitor. boier mare. Legende toponimice 319 Am apucat si eu pe un boier. Si asa de mult ce i-au necajit pe oameni nemtii ceia.. de ceea parte. dar venind Stefan in scaunul Moldovei a cladit-o iarasi. ramasese in imprejurimile acestea numai un bou fara coarne si o vaca fara coada. Ce sa zica? Boierul. si. c-au ramas oamenii saraci lipiti pamintului.. la domnie. Nu zicea nimeni nimic. ci Volovat. pierindu-le vitele carind la piatra. dar acum nu se mai cunoaste nimica.sau Olovat. spun batrinii ca. Cind s-a mintuit cetatea. ajunsera ei cu raritul dincolo de dealul Arsita. Alexandru Nebunul. pina ce. bun si sfint. ce sa-i faci? Cum sa te pui cu dinsul? Pina ce-a dat Dumnezeu si s-a sculat alt boier. Am auzit ca-n cetatea Neamtului erau case domnesti si biserica. pacat sa se darime cetatile batrinesti si sa-si faca nevrednicii de azi crisme din ele! S-a cazut in genunchi. care acu era sarac si umbla asa. pe marginea drumului... au pus si vacile la jug. bezmetic. A zis boierul acela. curtile cele vechi. avea hirtie la mina.. ii zicea Alexandru Nebunul!. Si-n mijlocul ograzii din cetate era o fintina adinca tare. la poalele caruia a fost cetatuia lui Dragos-Voda. S-a sculat si pe jos a pornit la Iasi. ca el a fost om mare. unul Belibou. Si pina ce n-a razbit la voda nu s-a lasat. Te coborai cu galeata pina la jumatate si de-acolo puteai intra intr-o hruba care raspundea in fintina si prin hruba aceea mergeai.

. Vazind pastorii ca seceta nu mai inceteaza si temindu-se ca nu cumva sa le piara turmele. cita mai ramasese neatinsa de arsita soarelui. zise unul dintre dinsii. si cum vor afla in vreun loc destula pasune.. de sete si de foame. atit pentru dinsii cit si pentru turmele lor. ci se jucau cu lupii ca si cu niste catei si se trinteau cu ursii pe-ntrecute. ca nu mai dai de nici un oras sau sat. Deci ce era sa-nceapa si sa faca? Unul spunea una. Au iesit oamenii cu nuiele si cu pari s-au ingradit cetatea. in sus spre codru.. Sa ramina la poalele acestuia. si s-a stricat gardul.. chibzuire si cumpanire. altul alta. In urma. ci si cea de pe vai se uscase. Puteai merge cu sapaturile ori incorto ai fi voit. sa se intoarca inapoi si sa ne deie de stire! Cum rosti batrinul cuvintele acestea. era peste putinta. toate apele prin imprejurime secara. sa caute in toate partile. doara dau mai degraba peste pasunea dorita. nu numai cea de pe costise si dealuri. luindu-si fiecare bota sa cea ciobanesca in mina. piatra de zidit crisme si curti boieresti sa nu se mai ridice. ori sa nu intre? Ar fi intrat. unde sa-si pasca oile. se sfirsise. Si apucind unii in dreapta. care erau mai voinici si mai inimosi. nu stiura singuri ce sa faca: sa intre. se retrasera cu dinsele de la ses. . dar nimeni nu ghicea cum si in ce chip ar putea sa iasa mai degraba si mai bine la capat. adica care n-aveau frica de nimic. care era mai batrin. 320 Legende populare rominesti Si tuturor pastorilor. se si pornira la drum. cu cite trei nuiele si cu cite-un par si sa-ngradeasca cetatea! Si de azi inainte. INTEMEIEREA SUCEVII Se zice ca in vechime. erau numai paduri cit vedeai cu ochii. si toata pasunea.. caci aveau toate cele trebuincioase. dar pe urma au venit vremuri noi. doara dau peste niste cimpuri sau poieni ce n-au fost inca cu desavirsire dogorite si pirlite de arsita soarelui. unica lor avere. Dar cind se apropiara de codru si detera sa intre intr-insul. caci pasunea. dupa mai multa sfatuire. nu statura mult pe ginduri. care is mai tineri si mai voinici. se temeau ca nu vor afla destule poieni. citi erau. ci.. mersera incotro ii dusera ochii si picioarele. altii in stinga. le mergea foarte bine. ci numai unde si unde cite de-un pastor care-si pastea turma sa prin cele preluci si poieni. Intr-o vara insa.Si s-a infatisat la ispravnic s-a zis: — Uite porunca sa iasa oamenii din toate satele dimprejurul cetatii. pe locurile unde se afla astazi orasul Suceava si satele de prin imprejurime. mai ajuns de cap si mai patit: —Ce sa mai intindem atita vorba? Nu stiti ca vorba multa e saracia omului? Sa mearga citiva insi dintre noi. fiind seceta foarte mare. cinci insi dintre dinsii.

Cei patru insi nu se pusera de pricina. unul dintre dinsii care a mers. da deodata peste o apa mare. ii indemna sa vina in toate zilele la dinsul. vede o poiana ca aceea de-ti era mai mare dragul sa te uiti la dinsa. Si umblind el asa incolo si-ncoace. ca sa-l miruiasca si pe dinsul. ca sa vada cit e de adinc. acoperite cu iarba verde ca buraticul si-nalta pina la briu si presurate cu tot felul de flori. Sihastrul. si fagiduindu-i ca in scurt timp iarasi vor veni la dinsul. Mai merge el dupa aceasta cit mai merge si da apoi de-o padure mare si deasa de arini. Erau cei patru pastori de care s-a fost despartit. se trezeste deodata ca padurea prin care a fost Legende toponimice 321 apucat incepe a se rari. iara de cealalta parte de apa. se intoarsera indarat si se pornira cu totii in sus spre sihastru. cit timp va fi umblat. Pastorul. si trecind ei pe acolo. ei spusera ca pe culmea unui deal. care se-ntindea pe malul drept al Sucevii. ies partu oameni din padurea cea de arini si se indreapta spre dinsul. dupa ce vazura si ei poiana cea mare. si cercara vadul acesteia. bucuria lui! Sa fi prins pe Dumnezeu de-un picior si nu i-ar fi parut asa de bine! Deci prinse indata a cauta in dreapta si-n stinga. i se deschid inaintea ochilor. Dar iata ca tocmai cind dete peste un vad si voi sa-l cerce cit e de adinc si ori de-l va putea trece. care se-ntindea de-a stinga Sucevii. se-ntoarsera indarat de unde s-au pornit. care i-au fost trimis ca sa caute pasune. sihastrul i-a miruit pe tuspatru. cu mir in frunte. Ajungind la tovarasii lor. Pastorii ii multumira din toata inima pentru primirea cea parinteasca. . care curgea alene la vale. Auzind aceasta. cit si pentru invataturile cele bune. cum dete cu ochii de poienile acelea. acuma cit timp va fi mers. le iesi inainte. scurt timp dupa ce au plecat sa caute pasune. Era Suceava. ori de nu se afla si apa printr-insele. care locuia intr-un arbore gros si scorburos de pe virful dealului. si poieni dragalase. cum ii zari de departe ca vin spre dinsul. sotul lor ii ruga sa-l duca la sihastrul acela. unele mai frumoase decit altele. este un sihastru. caci el ii va invata si alte rugaciuni. nu poate rabda de-a nu se apropia de apa si-a cerca sa treaca de cealalta parte. mirui si pe noulvenit si-apoi mai stind de vorba cu dinsii si invatindu-i inca vreo 322 Legende populare rominesti citeva rugaciuni. merse cu dinsii pina linga arborele in care locuia. ci. Apropiindu-se cei patru insi de dinsul.Iata insa ca intr-un tirziu. Si cum vede el poiana. care se afla in mijlocul padurii celei de arini.

cu capitanul lor in frunte. ci din piatra si caramida. de-aceea Iuga-Voda le-a impreunat pe amindoua prin un pod umblator. de arsera mai toate casele dintrinsa. intr-insa. Si de-atunci si pina in ziua de astazi. si cum ajunsera la starea locului. si aceia asemenea isi facura colibe pe linga locuinta sihastrului. puse acesta ca sa se ridice pe locul unde a fost mai-nainte biserica cea de lemn alta biserica. venind spre Areni si trecind pe linga dealul Tatarasi. nu numai ca batura si pradara pe locuitorii acesteia. In urma venira si muntenii de la munte. iara dupa a alto- . din piei de bivol. se asezara pentru totdeauna in apropierea acestuia. iara pe locul unde a fost arborele in care a locuit sihastrul. ridicindu-se din ce in ce tot mai multe case si alte cladiri. din alte parti. care aveau numai cite un ochi in frunte. care se intinde in partea dinspre miazazi si care se desparte de cel dintii numai prin o vale. nu mai stetera acuma mult pe ginduri ce sa-nceapa si sa faca. si anume dupa ce si-au ales rominii pe Iuga-Voda de domnitor. pietrele ramin!“ Venit-au capcaunii si tatarii si altii si multe daune si suparari au facut bietilor romini. care a fost mai-nainte darimata de capcauni. asupra Sucevei. Dar cum venira. ci-i detera totodata si foc. Mai tirziu. Legende toponimice 323 adunindu-se din nou la un loc. La vreo citeva zeci sau sute de ani dupa aceasta. dupa spusa unora. se zice ca s-a inceput si restaurarea cetatii. in care a locuit acesta.. de-aceea taiara si asezara ei si arborele. a se rari si-a disparea. cu timpul. Si fiindca sihastrul murise inainte de ridicarea bisericii acesteia. se revarsa in Suceava.. Apa s-a scurs. asa se si intoarsera. se pornira cu totii la drum. ca cea dintii. si pietrele au ramas! Rominii. nu va pot spune cit. Iar dupa ce le-au istorisit. pe zi ce mergea. isi facura alte case. ce scapara teferi din miinile lor.atit imprejurul cetatii cit si a bisericii celei de lemn. si nu din lemn. spre locuinta sihastrului.le istorisira din fir-in-par toate celea ce le-au aflat si le-au vazut pe unde au umblat. facura pe un alt deal. facut. iara in locul lor a se intemeia orasul de astazi. cu mult mai mari si mai frumoase de cum erau cele de mai-nainte. Si asa. o cetate de piatra. luindu-si fiecare turma sa. ci. si dupa ce se asezara si acestia in apropierea sihastrului. Suceava. iar cetatea o darimara. care acuma e mai toata ruinata si pustie. biserica aceasta. padurile de prin apropiere incepura. Cu timpul mai venira si alti pastori. de la dinsa la biserica si de la biserica la dinsa. s-a numit si se numeste biserica Mirautului sau simplu Miraut. Tot pe timpul lui Iuga-Voda. Fiind insa despartita de biserica Mirautului prin piriul care. cu mult mai mare si mai frumoasa. destul atita ca venind capcaunii. dimpreuna cu biserica cea de lemn. Dar bine-a zis cine-a zis ca „apa trece. facura o biserica de lemn. neputind din pricina aceasta nimeni trece cind ar fi voit si cum ar fi voit.

precum si atunci cind se apropia vreun dusman de cetate si voia sa intre cu puterea inauntru. Ce sa faca domnul? Vine calare pina la Dediu. — Nu ies! striga si Dediu. Domnul il mai trimite o data: „Sa vina numaidecit“. iaca vine pe acolo si domnul Tarii Moldovei. din guma. Vede domnul atitea stine si intreaba pe un cioban: „Ale cui sunt?“. calare. Asa si a treia oara. slobozeau podul.. nu numai Iuga-Voda. duce de la cetate spre miazanoapte-apus.ra. Ciobanul raspunde: „Sunt ale lui Dediu“. ci si urmasii sai. n-are decit sa vina la coliba mea“. De altmintrelea. fala si podoaba Moldovei! 324 Legende populare rominesti POVESTEA IASULUI Mai demult. sta mai totdeauna ridicat. caci el stapineste Tara Moldovei si trebuie sa i te supui?!. iara dupa ce se inchinau si se intorceau acasa. Ii zice de departe: — De ce n-asculti porunca domnului tau. s-a gindit ca ar fi un minunat loc pentru vreun tirg domnesc. facut de asemenea din piei de bivol. Si asa s-a intemeiat orasul Suceava. traia un cioban vestit pe locurile acelea si-l chema Dediu.. care asemenea locuira intr-insa. sa mearga la biserica Mirautului ca sa se inchine. care lung timp a fost scaunul domnitorilor romini. Si-acuma ori de cite ori voia. Vazind domnul atitea dealuri frumoase. Si acest pod inca se slobozea numai atunci cind avea sa iasa sau sa intre cineva in cetate. care s-a zidit cu mult mai tirziu in gradina curtii domnesti. Dediu raspunde tot asa: „Daca are treaba. daca are treaba! Ciobanul a adus acest raspuns. care a fost cel dintii domnitor romin ce-a locuit in aceasta cetate. pe cind pe unde e Iasul acum erau numai codri si cimpuri si nici zare de case. Dediu ciobanul avea douasprezece stine. fiecare stina era cu cite doua mii de oi. cu oameni de ai sai. — Apoi de ce nu mi-au spus asa si cei pe care i-ai trimis catre mine? raspunse Dediu din coliba. cu deosebire noaptea. Si porunceste ciobanului ca sa cheme pe Dediu pina la dinsul. Intr-o zi. — Iesi pina afara sa vorbim ceva! striga domnul. Un alt pod. adica spre bisericuta de astazi a Sfintului Ioan Botezatorul. Dar Dediu face: — Du-te si spune domnului sa vie el la mine. trageau podul in urma lor. Se duce ciobanul si-i spune porunca. — Iesi! — Nu ies! — Sa vezi tu ca ai sa iesi! striga domnul suparat si gata sa scoata .

** Urs — bot de mamaliga cu brinza de oaie la mijloc si prajit pe carbuni. Dediu a adus o poala de galbeni si a daruit 500 de mioare oachese de-un ochi si 500 de mioare oachese de amindoi ochii . caci inauntru brinza se facuse unt.. domnul s-a dus acasa si l-a chemat pe Dediu. cum se face ca toti ai tai sunt asa de zdraveni si voinici si tari la virtute? — Indata ai sa vezi. mincarile miroseau. Dediu minca numai mamaliga calda cu brinza grasa si buna. Domnul il intreaba: — Bine. — De ce? — Ca sa fiu voinic. * Darab — bucata. zise Dediu. eu oi lua douasprezece linguri din astea douasprezece feluri de mincare de-a Mariei tale si le-oi pune intr-o sticla. — Nu.. nu de doua ori. — Ba de-acuma am sa ies! striga Dediu. — Maninca impreuna cu mine! zise domnul. Si Iesi a ramas numele lui pina azi.. de a mea. — Ei. ici. Maria ta! striga Dediu. 326 Legende populare rominesti La cumatrie. Maria ta. intr-o sticla. iar ursul lui Dediu era acum mai bun. Dediule. si asa erau toti ciobanii lui. acum vezi de ce suntem noi mai voinici? Ca noua nu ne ghioraie matele in pintece de nici un fel de mincare de felul acestora. si cu noroc sa-i dea Dumnezeu! Zise Dediu. Apoi ia putina brinza de oi si o pune intr-un darab* de mamaliga fierbinte si face un urs** zdravan si-l zvirle dupa soba. Vine el. Legende toponimice 325 Acuma. ce sa vezi?! In sticla. te prinzi cu mine cumatru? — Ma prind. Si om vedea. — Sa traiesti. de trebuia sa fugi cit colo. Pune el asa. douasprezece linguri din cele douasprezece feluri de mincare. la trei zile..sabia. si oi pune intr-insa oleaca de brinza. Dediule! Striga domnul. — Apoi Iesi sa se numeasca tirgul pe care vreau sa-l intemeiez aici! striga domnitorul. si mincarea mea. astupa sticla si o pune dupa soba. La masa.. dupa soba. Trei zile sa lasam si mincarea Mariei tale. care era o data voinic. domnitorului i-au adus douasprezece feluri de mincare. Maria ta. Te vad ca esti un om cuminte. Cind. — Ce fel? — Iaca. Haide. pe urma oi lua si o bucata de mamaliga fierbinte. zise Dediu.

Mustul era tot salciu si asa era pina la un an. nu izbutea defel. Dupa ce s-a facut el domn. Stefan cel Mare. asa ca dealul Mindrului nu-i da vie mindra si nici vin bun. iazuri cu pesti. mai dihai ca voda. in tineretea lui. ciuti de amindoua coarnele. da’ nici in tarile megiese cu tara noastra. de soi bun. ca Stefan-Voda era gospodar in toata regula si era dornic sa vada in tara lui numai sate mari si bogate. a invatat la Tarigrad mestesugul turcesc de a se razboi si acolo s-a imprietenit cu niste calugari de la manastirea Zugravului. Cotnari era tirg in toata legea. ca pe atunci vinul se masura cu hirgaul si de la vorba hirgau zice ca se trage numele tirgului Hirlau. El avea podgorie pe dealul Mindrului. Dar podgoria domneasca nu era tocmai soi. Unii spun ca a adus-o de la Sfintul Munte. dupa ce se-nvechea se facea de-o bunatate strasnica. Stefan-Voda a primit darul cu multa bucurie si a pus de i-a rasadit cum a stiut mai bine. la Cotnari. de-acolea. si la gust erau salcii ca merele hultuite in rachita. Numele lui zice ca i se trage de la vorba: Cot n-are. si iata cum. ca nu se mai afla asa soi de poama buna in toata tara Moldovei. si Stefan-Voda zice c-ar fi rasadit intii si intii vie in Cotnari. Erau alti cotnareni care aveau vie cu poama intr-ales si faceau vinuri bune. cum era via lui Zlaciu si a altor podgoreni. s-a dat Dumnezeu de s-au prins si s-au ridicat niste vite lungi si butucoase si cu niste struguri mari. De-aceea daruia mereu pamint si facea mereu razasi pe oamenii viteji si cinstiti. avea Stefan-Voda curti domnesti. pentru ca in podgoria domneasca fiecare bu- . Vinul din podgoria domneasca de la Cotnari era cautat amarnic si era floare ospetilor domnesti si boieresti. in ciubere. incit nu se mai gasea vin de potriva lui in toata Tara Moldovei. gradini de pomi. de la vale de biserica saseasca.. i-au daruit din partea lor vreo cinci mii de butuci alesi din viile cele mai vestite. din Sfintul Munte. munti plini de fel de fel de vite de soi si frumoase. ci s-a apucat s-a adus niste poama ungureasca. auzind Legende toponimice 327 ca via lui Stefan-Voda de la Cotnari nu-i tocmai soi. ca nu-i pria locul. adica n-are cot de cotit vasele. Aici. Oricine cerca sa rasadeasca cirlige din via lui voda. ca sa traiasca din belsug si sa-l pomeneasca veac de veac c-a fost cu priinta asupra lor. si asa i-a trimis in Moldova.si 50 de berbeci frumosi. si calugarii. le-a trimis el calugarilor de la Sfintul Munte. Stefan cel Mare nu s-a lasat sa fie de risul podgorenilor. dealuri cu podgorii. o multime de bani. cu bobitele mascate. cu pamintul de pe loc. CURTEA DOMNEASCA DIN COTNARI In vremea lui Stefan cel Mare si Sfint. inconjurate de o gospodarie mare si frumoasa. in mai multe rinduri. Asa au botezat ei tirgul Iesului!.

s-au ascuns in codru si si-au facut salas in alta parte. Turcii l-au rasplatit in felul lor: i-au turnat pe git aur topit — atita. olane. Fiul pircalabului din cetate. obiecte de ceramica si de bronz. dar intr-o vreme a fost un oras mare. pe nume Andrei.tuc avea pamint din locul de unde a fost adusa via. dar aparatorii i-au respins. iar satul s-a numit Domnesti si cu vremea s-a schimbat numele in Dumesti. mergind pe calea mirsaviei. Catre dimineata turcii s-au facut a-si ridica oastea spre a se retrage. Le-a dat celor din satul Domnestii-Mari. insa. Orasul a fost asediat de turci. In cea de-a treizeci si una noapte s-a invaluit cerul de o naframa neagra. Fiul pircalabului s-a furisat din cetate. Orheienii. care au scapat cu viata. plaiesii s-au repezit spre riu dupa apa. In uriasa vagauna. Unul Ciohodariu. Gospodarilor din satul Gropnita. ca aveau s-aistea slujbe la curtea domneasca. de haituit la vinatori. Pe cind petrecea Stefan cel Mare la Cotnari. In interior se gaseau si ateliere de meseriasi. Multi dusmani au incercat sa ieie cetatea. logodnica unui ostean viteaz. de aceea se si chemau oamenii domnesti. nu unde fusese vechea cetate. a hotarit sa puna stapinire pe fata. aparatorii. i-au macelarit si astfel a cazut Orheiul-Vechi. Atunci ienicerii calari s-au napustit asupra lor din ascunzisuri. cit le ceruse el pentru tradare. Stefan cel Mare a avut alta curte domneasca. ingrijea de incaltarile domnesti si din vita lui sunt urmasi si-n ziua de astazi. care faceau caramizi. CETATEA SOROCII . Dar nici asa n-a putut cuceri dragostea fetei fiul pircalabului. se inalta un castel cu ziduri crenelate. Hoardele lor dadeau navala mereu la intariturile cetatii. le tineau piept dirz si cu barbatie. Cetatea a cazut fiindca s-a aflat in ea un tradator. care faceau felurite slujbe la curte. din Gropnita. a trecut Rautul si a venit la cortul pasalei turcesti de i-a cazut la picioare si i-a vindut planul sau diavolesc pentru a fi cucerita cetatea. 328 Legende populare rominesti ORHEIUL-VECHI Cetatea nu numai ca intra in hotarele Tarii Moldovei. ca sa traiasca multumiti. fiind indragostit de Marioara. Suferind de sete. Orasul a fost prefacut in ruine. *** Pe dealul din partea de rasarit a satului Scobinti din comuna Badeni. mai pe toti gospodarii de primprejur i-a facut razesi si le-a dat de toate cu indestulare. tot Stefan cel Mare le-a dat pamint. cuprinsa de un cot al Rautului. cu caratul piinilor si lemnelor la curtea domneasca.

raspunde Stefan. Atunci Petru Rares a scos din tolba o sageata. a strins aripile si s-a aruncat pe o stinca ascutita. LEGENDA MANASTIRII PUTNA Cica traia in chilia aceasta un calugar: Daniil Sihastru. ce se afla linga satul Casuta. pe cer. Si s-a asezat sa se odihneasca pe piatra aceea mare. Iar nu departe de stinca un mester cioplea in piatra. caci erau tare flaminzi. Stefan si cu un argat de-al sau. ci spre una dintre lebede. domnitorule. sa intre! Ei intrara inauntru. Indata ei merg catre chilie. Fara suflare. Acesta a fost coborit din cer de Dumnezeu. De ma asculti ce ti-oi spune eu. Si mergind el asa. Ajunsi acolo. a nechezat puternic si s-a ridicat in doua picioare. — Cine-i acolo? intreaba Daniil. — Daca e om bun. sa stii ca dovedesti paginatatea! Altminterea e rau! — Jur pe feciorul meu ca ti-oi asculta toate poruncile! — Atunci pune urechea la piciorul meu sting! Ce auzi? . sa stii ca va tine o vesnicie. pentru a face bine oamenilor rataciti prin pustietatea aceasta. De vrei cetate sa-ti durezi. 330 Legende populare rominesti — Ce-ai patit de-ai venit si pe la mine? Necajit si amarit cum era. Multa vreme s-a rotit lebada singura in nalturi tot chemindu-si tovarasa de viata. biata pasare a cazut in apa riului. s-a inaltat sus de tot. numai iata ce vede sus. — Eu stiu ce-i cu tine. dar. si sageata slobozita a zburat nu spre uliu. a fost construita vestita cetate a Sorocii. El nu minca aproape nimica. nu zise nimic. — Asa sa fie! Sa se ridice o cetate din piatra acestei stinci.Odata domnitorul Moldovei Petru Rares mergea calare pe malul impadurit al Nistrului. — Om bun. caci atunci el isi facea rugaciunea sa de seara. pe apa Viteului. a vazut mult singe voievodul si nu-si afla locul de mahna. El a fost dovedit de dusmani si cata amu loc de odihna. iar din piatra adusa de linga satul Casuta. Domnitorul a mai tras o data si a cazut uliul. A tremurat mina voievodului. Apropiindu-se de stinca. Cum sta el asa. Stefan bate in usa. Ii zicea lumea sihastru. vazind ca nu mai apare. Dar tocLegende toponimice 329 mai in clipa aceea calul voievodului s-a speriat de ceva. azi Cosauti. — E tare piatra? — Alta mai tare nu gasesti. cum un uliu s-a luat dupa doua lebede. De atunci stinca se numeste a Lebedei. a ochit in uliu si a intins coarda arcului. pentru traiul sau singur. Intr-o seara veni peste dealul acesta. iaca vede o lumina in fereastra la sihastru.

s-au dus in sus si au strins oaste. LEGENDA VORONETULUI Stefan-Voda cel Bun. nu maninc nimic. ca era blagoslovita prescurea ce le-o daduse. sa stii ca de acolo s-aude cintind! — Dar amu. Stefane!? Iaca acolo acel deal. Stefan. Stefan. Dupa ce au terminat ei ospatul. Ca sa se duca in sus. au mers sa intre in cetatea Neamtului. Cind rasari soarele. suie miini dis-de-dimineata pe el si trage cu arcul. s-au culcat amindoi in chilie. Se batura ei asa pin-la amiaza. Ei l-au vazut pe Stefan cind a dus biserica. batindu-l turcii la Razboieni. iar acum au venit sa-l prinda. nu l-au lasat sa intre si i-au zis ca pasarea in cuibul sau nu piere. sa stii ca-s jaluirile tarii! Pune amu urechea la piciorul meu drept! Amu ce auzi? — Amu aud cintece frumoase. si du-te! Ei se sculara pe-ndata si se suira sus pe deal. iar sihastrul a ramas afara ca sa-i pazeasca. cerul incepuse sa se lumineze. — Bine zici! Pune gind ca de unde ai auzit acele cintece. Stefane. dar sageata s-a implintat hat. dadu o ceata grea de nu vedeai la un pas. faci o manastire! — Dar unde cinta? intreba Stefan. te rog sa ne dai un pic de mincare. ca tare flaminzi suntem! — Bine. si-i mai ramase si lui un pic. Amu turcii se zapacisera si incepuse a se omori intre ei. parinte. Dupa lunga cautare. . bucuros. Tot pina in ziua o si propteste. si argatului. parinte. Stefane. in urma gasi un pic de prescure din care dadu si lui Stefan o bucatica. pe cuvintul mine-sa. de frica ca Stefan sa nu-i ucida. iar unde o sa gasesti sageata infipta. Daniil batu la usa: — Scoala. in padure. De unde sa-ti pot da ceva? — Cauta. cind ei erau numai doi! Atunci. Pe-ndata ei mersera in cautarea locului unde s-a implintat. ei o gasesc implintata intr-un paltin batrin. sa stringa oaste. cind iata vede Legende toponimice 331 venind pe turci. Insa nici nu o propteste bine. Dar cu cine sa zideasca el manastirea. Stefane. ca nu ne mai putem tine pe picioare de flaminzi! Cauta Daniil in toate partile. — Stii unde. — Bine zici! Acestea. vazind aceasta. o luara la fuga.— Ce s-aud? Numai plinsete si jaluiri. se duse Stefan noaptea la Volovat si ia biserica de-acolo si pina-n ziua o aduce aici. Pierind cu totii. Si fiind muma-sa in cetate. Ascultindu-i ruga. ca nu mai ramase de ei decit doi ofiteri care. ca izbinda va fi a lui. merse la Suceava si aduse mesteri ca sa zideasca o manastire mindra. intra in biserica si se ruga lui Dumnezeu ca sa-l scape. Scoate Stefan arcul si trage. Si asa. dar eu.

prin Moldova. dupa ce va izbindi. Si au pus hramul bisericii Sfintul Gheorghe. pina s-a istovi ruga. Si au purces in jos. Si au inceput a bate Cetatea Neamtului foarte tare. Domnul. Si vazind ca bat cetatea. sa faca o manastire acolo. pina i-au trecut de Dunare. ca el va mintui cetatea de acel greu. au raspuns sihastrul sa astepte Stefan-Voda afara. nestiind ce sa faca. unde stau acolo in munte. Si intorcindu-se inapoi. in numele Sfintului Gheorghe. numai. miine asa. daca ii vor inalta o minastire frumoasa cum nu mai era alta. Iar StefanVoda au inceput a-i goni in urma si a-i bate. Mesterii se apucara de lucru. Ce sa vaza insa ei? Zidul ce faceau ziua se darima noaptea.Iar imparatul turcesc au venit cu toata puterea lui la Cetatea Neamtului. daca nu. Stefan-Voda s-au apucat de au facut manastirea Voronetului. unde traia un parinte sihastru. pe la Cernauti si pe la Hotin si au strins oaste. s-au si apucat acel neamt de au indreptat puscile din cetate asupra turcilor. Si au si lovit in gura unei pusci turcesti. pe nume Daniil. ii ameninta sa-i zideasca de vii. daca . Si au intrebat StefanVoda pe sihastru ce va mai face. vazind ca zidul nu sporeste. au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare. Azi asa. de unde avea cetatea nevoie. au ba? Iar sihastrul au zis sa nu o inchine. ca nu poate sa se bata cu turcii: inchina-va tara la turci. Si s-au ispovedit Stefan-Voda la dinsul. din temnita. Si au inceput a bate in corturile turcilor. mergind de la Cetatea Neamtului in sus. Si batind Stefan-Voda in usa sihastrului. MANASTIREA ARGESULUI Peste Muntenia a domnit odata Neagoe Basarab. Deci au si purces Stefan-Voda in sus. chiar in temelii. adormind. au mers si la Voronet. Iar turcii. Iar Stefan-Voda. Iar pe acea vreme era un neamt inchis in cetate. intelegind ca va sa vie Stefan-Voda cu oaste in jos. Deci. El le fagadui averi mari si ranguri inalte. au zis pazitorilor sa spuna mumei lui Stefan-Voda sa-l sloboada de la inchisoare. pe vestitul mester Manole cu alti noua tovarasi ai sai. de au sfarimat-o. vreo patru zile lucrara in zadar. se incrunta la ei si-i ameninta sa-i puna de vii chiar in temelii. feluri de feluri de oameni. cit si boldul de la cortul imparatului l-au sfarimat. El planui sa cladeasca pe malul frumos al Argesului o minastire cum nu se mai afla alta. sa fie hramul bisericii. Deci n-au mai putut sta turcii intru acel virf de munte. Si au suit pustile deasupra unui munte dinspre Moldova. slobozindu-l pe acest neamt de la inchisoare. sa-i descuie. El isi fringea miinile. Neagoe tocmi la lucru pe cei mai iscusiti lucratori de pe atunci. ca razboiul este a lui. Cel mai intristat dintre toti era mesterul Manole. l-au chemat in chilie pe StefanVoda. 332 Legende populare rominesti Si dupa ce s-a istovit sihastrul ruga. pe dinsul. Acestui domn ii placea foarte mult sa ridice la biserici si la minastiri. Intr-o zi. el visa ca zidul se va surpa tot mereu.

vai! Ce zari? Sotia lui venea incarcata cu de-ale mincarii. i-au raspuns astfel. Povestind acest vis tovarasilor sai. ii iesi inainte. Mesterii. Manole. Prefacindu-se ca glumeste. Peste putin. A doua zi. incit smulgea copacii din radacini. toti se jurara sa faca ceea ce le spunea visul. Nu te speria. Mestere Manole. pe lume. cazind in genunchi. ca sa se mindreasca. in zori. incepu sa plinga si sa se roage: „Manole. Calfe si zidari. din nou. de pe acoperis: „Ca noi mesteri mari. o saruta si o duse pe zid. Manole s-a rugat cu foc. . Numai din zid se auzeau cuvintele: „Manole. sotia lui nu se mai vedea. Viata mi se stinge!“ De acum inainte. Ea ajunse cea dintii la cladire. a venit s-o vada si sa se inchine in ea. Zidul rau ma stringe. ca sa-i intoarca sotia din drum. Cind a vazut falni334 Legende populare rominesti ca zidire. de se umplura drumurile de apa. dinsa se increzu. zidul nu se mai surpa. Mesterii au putut sa ispraveasca mareata manastire. Bietul Manole incepu sa plinga si. S-o opreasca-n vale. Manole se urca sus pe schele sa privesca care sotie se Legende toponimice 333 vede. Manole. Cind. i-a intrebat pe mesteri daca ar putea construi o manastire mult mai frumoasa ca aceea. sa sufle un vint puternic. Doamne. Neagoe-Voda. Pe sotia lui Manole insa nu o putu intoarce. O ploaie cu spume. Mesterul Manole. Trupusoru-mi fringe!“ Manole insa ofta si zidea mereu. Dar sotia lui Manole nu s-a intors din drum. el ii zise: „Stai. se ruga astfel: „Da. auzind ca manastirea s-a ispravit. plin de durere. din nou miracol! S-a stirnit un vint asa de puternic.nu vor zidi pe cea dintii sotie sau sora care va veni a doua zi sa le aduca de mincare. Mestere Manole. adica sa zideasca in zid pe cea dintii sotioara sau surioara care se va ivi intre ei a doua zi. miracol! O ploaie cazu din norii negri si grei. Si. mindruta mea. Zidul rau ma stringe. Mindra sa-mi opreasca. Cind insa a vazut ca zidul se ridica pe linga ea. Ca vrem sa glumim Si sa te zidim!“ La inceput. Ea venea mereu. Si. S-o-ntoarca din cale“.

Dar aripile nu le-au folosit la nimic. Afla ca noi stim Oricind sa zidim Alta manastire Pentru pomenire. Unii mai spun cum ca Stefan cel Mare ar fi impuscat el singur caprita ceea si de atita satul a fost numit Caprioara. Stefan atunci a zis: — Aici sa se faca o manastire si sa se numeasca Capriana. Si au poposit ei acolo si au tras cu sageata si domnitorul a zis: — Unde a cadea sageata. Lui Stefan cel Mare i-a placut locul cela si a hotarit sa faca o manastire. ca sa nu mai fie alta manastire mai frumoasa ca aceea. a hotarit sa-i piarza pe mesteri. atunci nu era Capriana. I-a luat si s-a dus cu dinsii. Toti erau acasa. ca vin turcii in Moldova. cind se batea Stefan cel Mare cu turcii prin codrii Moldovei. Intr-o vreme. au mers la poposit in directia Caprienii. Acestia isi facura aripi din sindrila si cu ele s-au lansat de sus. iar satul din jur a fost numit Caprioara. A poruncit sa se ridice schelele si scarile. Stefan cel Mare. Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa!“ Neagoe a ramas atunci pe ginduri si. BISERICA DE LA CAUSANI A fost demult. CAPRIANA Unde-i amu satul Capriana. Au inceput a lupta cu turcii si i-au izgonit din Moldova. Cu vremea s-a prefacut in Capriana. a vazut o caprioara. mureau pe loc. fiindca cum cadeau. inainte vreme era o poiana. Dupa ce i-au izgonit. Sezind asa. Din padure au iesit mai multe caprioare. si-a adapat calul si a stat sa se odihneasca. a spus baba. ca mesterii sa fie lasati sus. trecind odata pe aici. pe acoperis. Si asa s-a facut. sa putrezeasca de vii. dar el l-a oprit. sa se faca o manastire. tare demult. . Cind a dat sageata in sus. — Ai tai sunt. El i-a spus: Legende toponimice 335 — Da-mi acesti sapte feciori mie. Cineva a dat s-o impuste. cum i-am izgonit eu cu cei sapte feciori ai babei din codrii Moldovei pe turci.Altii nici ca sunt Pe acest pamint. sageata a venit in jos si a nimerit drept intr-o caprioara salbatica si a omorit-o. pe cind turcii se credeau stapini in Moldova. Pe urma s-a dat mai la o parte si a inceput sa priveasca. Pe locul unde a cazut Manole a iesit un izvor cu apa sarata. ca lacrimile. i-au calcat turcii oastea si el s-a dus la o baba care avea sapte feciori. sa fie ca amintire despre lupta aceasta.

Careva din locuitorii Causanilor de atunci le-a dat cailor de mincare si ce le-o fi dat. numai el stie. de unde izvoraste basmul propriu-zis. menit a da solutiunea unei probleme. ca toti caii turcilor au pierit.Fara ingaduinta sultanului si a vizirilor. si realitatea starii celei constiente de veghere. Si a ramas taina aceea si astazi neaflata. oamenii au inceput sa faca acest lacas pe ascuns. apartinind pe jumatate visului si pe jumatate aievei. Cind basmul propriu-zis si copilul sau. turcii ce au facut? Au pus mina pe iatagane. nu se va confunda niciodata cu ghicitorile. deceul. Si atunci cind calaretii Portii intrebau ce se zideste. — Asa vor fi pedepsiti toti acei care au vazut si au tacut! Dar oamenii nu s-au infricosat. Vazind una ca aceasta. prin elementul cel supranatural. pe sulite si. incit colectorii il publica fara nici o sfiala intre basmele propriu-zise. ajung . prin mijloacele pe care le intrebuinteaza. au bagat in biserica aceasta cai. care impune mintii omenesti la tot pasul tendinta de a rezolva probleme. El se naste din insotirea in parti a visului cu aievea. din contra. Apoi dupa ce a fost zidita. CUPRINS 336 Legende populare rominesti APRECIERI Deceul este un basm. deceul face pe deplin parte din basm. prin fond insa. Asa basmul publicat de Ispirescu sub titlu: Numai cu vitele se scoate saracia din casa nu este decit un lung deceu: de ce vinatorii sunt saraci iar ciobanii bogati? Elementul cel tendentios al deceului rezulta din amestecul celor doua realitati: realitatea starii celei neconstiente din somn. ca un hambar pentru grine. li se raspundea. fie cit de scurt. un deceu ceva mai lung are pina-ntr-atita aspectul unui basm. pe cind. Deceul este fiu al ambelor acestor realitati. Prin forma sa interogativa el se apropie de ghicitoare. au scos ochii tuturor sfintilor. pe jumatate in pamint si de o forma atit de simpla. acel de cunostea vrajitoria culorilor a zugravit chipuri cu priviri omenesti. Un deceu. infuriati. Odata turcii au calcat pragul. si nici n-au unde aiurea sa-i afle locul in intreaga sistema a literaturii poporane.

de un colorit mai putin variat. Ele dau o solutiune poporana neasteptata problemeAprecieri 337 lor celor mai mari ca si problemelor celor mai mici. cules aproape din literatura tuturor popoarelor. 2. Acelasi lucru se intimpla si cu un cavaler dintr-o legenda din Gesta Ro- . sunt de o varietate extrema si de o extrema ingeniozitate. Cassel ne da urmatoarele variante ale acestui motiv. legenda. in eflorescenta si expansiunea-i proprie. ca sa amintim un exemplu mai apropiat. B. care le apropie de natura literaturii celei culte. care se gaseste izolata numai la poporul nostru. ca si-n basm. Aproape fiecare blazon isi avea legenda lui proprie. de o localitate sau de un nume istoric». fie rominesti. si poporul are o deplina credinta in deceu. P. a carui radacini ne duc departe in pamintul diferitelor popoare europene si orientale. sistematizindu-se intr-un complex numit mitologie. Ideea fundamentala a tuturor acestor legende este ca eroul urmarind un animal misterios (de obicei cerb) este condus pe locuri necunoscute. Dietrich. cum e de pilda. iar celalalt — povestea — poate. sustrasa liberului arbitru. putind desemna alternativ: legenda.deopotriva la un insemnat grad de dezvoltare intr-o societate deja relativ destul de inalta. 3. nu avem de a face cu o simpla legenda heraldica. fie striine. o patrime constienta datorita caracterului celui tendentios al deceului. supranaturalul. P. Basmul e o forma a genului narativ al carei caracter esential e miraculosul. ca si-n vis. are inca particularitatea ca se tine de ceva cunoscut si stiut. De data aceasta insa. De aceea ambii termeni se asociaza adesea cu acea nuanta distinctiva. acest produs deja prea departat al basmului. are si romineste o sfera mult mai intinsa. atras de un cerb ajunge in iad. basmul subzista aproape de la sine. desi obisnuit sinonima cu basm. toate mitologiile se aseamana una cu alta. Deceurile in genere. din epopeea germana. ca unul — basmul — se rezerva pentru naratiunea fantastica propriuzisa. HASDEU Vorba poveste . sa imbratiseze si alte ramuri ale literaturei orale. elementele lor se fuzioneaza. Prin jumatatea cea neconstienta. si ele nu se deosebesc decit prin jumatatea cea constienta. ci cu o ramura a unui puternic arbore intre legende. legenda mai istorica. macar ca nu crede in fabula. Deosebirea-i de legenda e astfel marcata de fratii Grimm: «Basmul e mai poetic. prin caracterul ei mai comprehensiv. Un print din India urmareste un cerb si apoi se rataceste in locuri necunoscute. 1. in care sunt doua patrimi neconstiente provenind direct sau indirect din basmul propriu-zis. snoava si chiar proverb (povestea vorbei) . si o alta patrime constienta rezultata din opera ulterioara de sistematizare. legenda corbului cu inel din stema Corvinilor. prin care se deosebeste de romanul si de nuvela din literatura artistica. De aceste legende era plina Europa medievala. Lazar SAINEANU Nu incape nici o indoiala ca legenda lui Dragos e o legenda heraldica.

aratind apoi evolutia lor sub influenta misticului crestinesc. Ca sa fie seria si mai completa am putea adauga si cunoscuta legenda a Sfintului Hubertus. Animalul se opreste. atras de frumusetea unui cerb negru. cind s-au nascut si cum au ajuns. 4. fie francez. In mersul lor de la un popor la altul prin inriurirea altor elemente straine. purtind in frunte o cruce stralucitoare. este atras si inselat de un demon cu figura de cerb. iar vinatorului uimit ii apare ca o minune cerbul legendelor crestine.). in Africa sau mai stii la ce trib izolat din vreo insula oceanica. romin ori slav.. Si atunci: care este locul de nastere. iar fintina — savurarea lor. un Joseph Bedier. ai literaturii luate sub multiplele ei aspecte. patronul vinatorilor. carele. piere intr-o prapastie. Dupa parerea lui Cassel urmarirea cerbului simbolizeaza vinarea dupa placeri. 338 Legende populare rominesti 7. intre tomuri si nenumarate manuscrise.. multi dintre ei filologi ori istorici literari. 6. abia se mai poate deslusi intelesul lor original. Intr-o legenda din Japonia. n-a cunoscut mai multa pasiune ca acum. si-au pus legitime intrebari: de unde vin si cum se propaga legendele si traditiile populare? Caci s-a observat ca fiecare traditie orala are o extraordinara forta de supravetuire de-a lungul veacurilor si o miraculoasa tendinta de difuzie in spatiu.manorum . se poate identifica in trasaturi esentiale si de multe ori in similitudini nebanuit de mari si in Australia. Ne-am indeparta prea mult de la obiectul cercetarilor noastre daca am urmari aceasta problema. vinatorul urmareste un cerb si cind l-a ajuns. 5. Jamatoke. care este modul de propagare si legile migratorii ale legendelor populare? Aprecieri 339 Curiozitatea stiintifica niciodata. M. luind in combinatie numai pe acele dintre legende care sunt intr-o legatura mai strinsa cu legenda noastra. dupa ce urmareste un cerb. de obicei in forma de fecioara si e adusa in legatura cu o fintina. german. Intr-o localitate din Bavaria. urmarindu-l. au dus la continuarea a ceea ce este poezia populara (. Acelasi fenomen de sincretism bunaoara il intilnim si in lumea miturilor pagine. Un vinator din Tirol urmareste un cerb alb. cerbul urmarit scapa de vederea vinatorului si in locu-i apare un demon. incepind de la miturile de origine cosmogonica. cu alte cuvinte. eroul legendei. se lasau dusi cu sufletul . Claustrati ca in chilii medievale. Gaster. in a da raspunsuri la aceste probleme. 9. In povestile lui Syntipas. Reinold Kohler. E de observat ca sub figura cerbului mai adesea se ascunde un demon. cerbul s-a transformat in fata si s-au inecat amindoi intr-o fintina. patrunsi de un adinc spirit religios. Un rege vineaza la Regensburg dupa un cerb si cind vrea sa-l prinda. Contele Wildenstein. 8. cerbul se schimba intr-o fata. Orice legenda si fragment epic popular. Pentru a putea face comparatii mai precise si a ajunge la rezultate mai pozitive (si pentru a nu rataci ca eroul legendei noastre prin locuri necunoscute) va trebui sa tragem un cerc mai restrins. si ca ei atitia. in care aproape numai ideea fundamentala e comuna. pina ce se prapadeste in locuri stincoase si necunoscute. parca. Romulus VUIA Si daca poetii si cercetatorii poeziei culte. Acestea insa sunt motive mai indepartate ale legendelor noastre. sau de a urmari migratiunea si evolutia lor de la un popor la altul. il ajunge si vrea sa-l sageteze. astfel ca numai printr-o analiza si comportare riguroasa mai putem afla elementele comune si a dovedi o legatura intre ele. italian.

El a evoluat apoi in latina medievala la forma de feminin singular. nu fara sovaieli in delimitarea sensului. Cuvintul a fost larg intrebuintat. Specia e denumita popular. denumind viata scrisa a unui sfint. pentru a denumi naratiunile menite „a da solutiunea unei probleme“. pentru ca in 1892/93 sa admita sinonimia „legende sau traditiuni populare (cuvinte din batrini)“. cuprindea basme nuvelistice si basme legendare. intrucit. Fl. pretutindeni la noi. basme. „die Urform“. nici in celelalte tari europene.si mintea catre timpuri legendare si locuri miraculoase. A Ureche care isi intitula o colectie Legende romine (1891). Traditii populare romine din Bucovina (1895). . incercau sa stabileasca forma princeps. el adopta termenul traditiune pentru intreaga specie. O subspecie a legendelor se mai numeste mit . „the why“. de ex. faurit dupa modelele europene „le pourquoi“. A ramas in uzanta doar cel de traditii populare denumind legendele istorice cu caracter local. sa urmareasca filogeneza. adevarata. extinsa si la subspeciile ei. Termenul legenda . desemna partea din biografia unui sfint care trebuia citita in ziua comemorativa. In studiul sau. alaturi de legendele istorice. „das Warum“. a fost adoptat treptat in secolul trecut. asa cum a fost folosit mai intii de S. Aceeasi neprecizie se vede si la V. legendum . Ispirescu isi intitula colectia. Cu o logica si informatii cum putini de la ei au mai avut. Legende sau basmele rominilor . Hasdeu introduce termenul deceu . P. incepind din 1872. in opozitie cu cea istorica. In 1867. sub forma de neutru plural. de provenienta culta. traditii. termenul a capatat intelesul de naratiune neadevarata. a diferitelor variante pe care le aveau in fata. La inceput. legendae . Traditiuni populare romine (1878). adica cele cu profil etilogic. largita. El a fost faurit de hagiograful Iacobus de Voragine in secolul al XIII-lea. Gheorghe VRABIE. cind si unde s-au nascut legende. Marian. El nu s-a impus inca nici la noi. fictiva. B. Hasdeu incearca cel dintii precizarea terminologiei. Mai tirziu. In acest sens a inceput sa fie adaptat si la noi. cu sensuri adesea total diferite. P. precizind cu alte cuvinte locul si data transmisiunilor populare. In chip curent. prin mituri se inteleg legendele popoarelor antice. apoi in editia a doua. poveste. Basm (1893).

toate acestea fac din legendele etiologice. pentru ca. relatari adevarate. Problémes generaux de l’ethnologie européene . 1971). numai in intervale de timp sacre. asa stau lucrurile. indeplinind acelasi rol pe care l-au avut in protofilozofiile clasice sau in filozofie. Formal. 340 Legende populare rominesti care devin prin aceasta model permanent pentru om si sunt reproduse. Ovidiu BIRLEA Intelepciunea populara este partea de filozofie veche a noastra. suma lor alcatuind mitologia cu care ne-a obisnuit literatura antica. Paris. poate cel mai insemnat. in prima ei virsta. cosmogoniile reprezinta un capitol. ca subspecii. ci al unei functii esentiale intr-un organism. Iar in ea. Barbu TEODORESCU Octavian PAUN . In folcloristica. frumos si cuminte“. Vlad Tepes si Voda Cuza. Neagoe. polimorfismul parca fara de limita al constructiilor. „O sama de cuvinte“. dar functional avem de-a face mai degraba cu o identitate. Pop. Dintre domnitori. piese de mare rezistenta valorica. in Travaux du Premier Congrés International d’Ethnologie européene . de obicei. dupa o opinie. El ar fi trecut muntii si a scapat pe „multi frati de-ai nostri“ de tatari. in legenda. careia i se da de cele mai multe ori si o amprenta de miraculos. unii cercetatori ii dau un inteles mult mai restrins de istorie sacra despre actiunile fiintelor supranaturale. cu precadere. Mitul desi inclus prin subspeciile etiologica si mitologica. ele au patruns in opera culta a lui Alecsandri. VLADUTESCU Legenda istorica porneste de la o realitate (un fapt sau un personaj istoric). predominant cosmologica.. Dar de ce legende si nu mituri? Distinctia pare sa nu fie de circumstanta. Gh. Bolintineanu. hagiografice (religioase) si istorice. fantezia uluitoare ideatica subtila cu rafinamente metafizice. „fantasticul e modalitatea estetica indispensabila pentru realizarea genului“. Bogatia motivelor. culegerea cronicarului Ion Neculce si operele cronicarilor precedenti au cuprins Aprecieri 341 numeroase legende care circulau in popor. in legenda ar mai sta. ceea ce nu mai lasa nici o indoiala asupra sferei sale de cuprindere. „Vlad Tepes e laudat de popor ca a speriat pe turci si a stirpit hotia din tara. Alaturi de mituri. adesea identificate si pe buna dreptate. mitul este „o subspecie a legendei“. incit oamenii faceau mamaliga cu lapte.care relateaza ispravile zeilor si eroilor semizei cu privire la facerea lumii. De aceea era atit de mare belsug in tara. aratind ispravile zeilor si originea tuturor fiintelor si lucrurilor. Negru-Voda a ramas ca „un romin tare voinic. Eminescu si a multora din prozatorii nostri. pentru a numi astfel cultura culta in deosebire de cea orala. ci de principiu. Prin urmare. universalitatea ei. cei mai populari sunt: Dragos. creatia acestora. De aici. In vremea din urma.. Stefan cel Mare. s-a incetatenit folosirea termenului mit pentru a denumi toate naratiunile despre lumea anterioara celei de azi. aceea care a generat zacamintul pentru formele „gramaticalizate“ ale gindirii filozofice. naratiunile etiologice. „negramaticalizata“ (Cf. in consecinta. in loc de apa. apoi la rivalitatile dintre ei. nu are regimul partii fata de intreg. M. fiind mai ieftin laptele. Reactualizarea rituala e insusirea lui distinctiva. tragind in teapa pe toti nelegiuitii.

Ion DODU BALAN In folclorul rominesc. a. ci si de felul cum spune.. n.n. acolo unde izvorul folcloric s-a intilnit cu artistul de geniu. intr-un anume sens. n. legenda a oferit. termenul e. temele si structurile poetice din legendele populare au constituit surse de vitalizare a literaturilor lumii. da exemple de urmat.. a unui sat. s-ar impune mai mult termenul de legenda . invata. Ea nu are structura monotopica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic . Ea leaga strins colectivitatea unui grup social. teme constituente si elemente generatoare de capodopere: Faust.) e purtatoarea unui adinc rost social. mai aproape de ideea de scris si citit si implicit mai departe de fenomenul folcloric al transmiterii orale. In esenta. nu este mai putin determinat decit al altor categorii de proza orala. in contextul culturii orale.Legendele incorporeaza elemente de istorie reala transfigurate de fabulatia populara cu ajutorul unor motive si simboluri mitice. Pentru acest aspect. Sensul cognitiv al legendelor . a unui tinut.. lamureste.. mitul si legenda au fost pentru el una din expresiile intelectuale cele mai plenare si mai cuprinzatoare. (. legendele alcatuiesc mai mult o stiinta 342 Legende populare rominesti decit o literatura. cum insira si implineste faptele si ce semnificatie le da. sau de ocolit cu dezgust si oroare.) Ea ( legenda . o revelatie a necunoscutului. traditii si legende. Fiecare colectivitate are istoria sa bazata pe mituri.. Octavian PAUN Autorul ei ( legendei . legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie cognitiva.. ca si in acela al altor popoare europene. Don Juan. dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava . a unui popor. Forma esentiala si arhetipala a epicului. E preocupat nu numai de „ceea ce spune“. ca specie folclorica. Din nefericire. fundamentata pe reprezentari imaginare. Ovidiu PAPADIMA Mitul.) Motivele. ci o pseudostiinta. Fenomenul trece astfel din domeniul graiului popular in cel al literaturii orale. pentru ca insasi functia ei. ascunsa sub suprafata realitatii concrete si afundata in abisurile constiintei umane. depozitara a istoriei umanitatii. prin originea lui. In acest sens s-a subliniat adeseori ca.. dar nu o stiinta bazata pe cunoasterea reala si rationament.n. in contextul culturii populare. Si cum regiunile necunoscutului erau pentru omul primitiv infinit mai intinse. (. Statutul estetic al legendei . Hanu Ancutei s.) inceteaza a fi simplu factor de transmitere. mai bogate in taine decit cele ale realitatii palpabile. este mai unitar definita. El se refera mai mult la operele literare create pe baza traditiilor populare. a lumii nebuloase si magice. Legenda explica. ea explica un fapt real sau considerat a fi real.. de regula. printr-un simbol narativ care include. basmul si legenda — cu toate diferentele de ordin estetic ce se pot stabili intre ele — sunt. motive fabuloase si supranaturale.

Caci cu cit un element comun popoarelor indo-germane este mai vechi. incit inrudirea sa la acele popoare a trebuit sa fie descoperita in urma unor cercetari profunde. acolo intr-o haina germana si acolo intr-una franceza si asa mai departe. care erau mai potrivite cu dispozitiunea fantastica a poporului. valoare de adevar. cu atita s-a schimbat si s-a modificat intr-un mod asa de radical. asupra relatiunii limbilor intre dinsele a reusit Bopp. tara fara margini si fara masura in imaginatia ei. cum ne-o arata bunaoara limbistica . caci. In sistemul traditional de gindire ele erau crezute. in secolul nostru. asemanarea cea mare si uneori identitatea ce exista intre basmele tuturor popoarelor ne dovedeste ca si fondul acestor basme . istorioarele si nuvelele. si problema nu e lipsita de interes. Limba de alta parte.. Etiologiile sunt imaginar-fantastice. Este exagerata insa ipoteza ca. ne ajunge citirea lor in diferite literaturi pentru a recunoaste imediat. in consemnarea unor aspecte specifice. GASTER S-au cercetat inceputurile povestii. carora li se acorda o anumita semnificatie. In afara functiei de explicare. inregistrind aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectele lor ciudate. mitologice.. De sinesi deci ni se impune concluziunea ca si basmele in ce priveste fondul lor nu poate sa fie decit din aceeasi epoca ca si povestile. aceste etiologii au avut si functie de semnificare. nici macar de impodobit pe liniile initiale si decisive. Daca dovedim deci pentru unele basme originea nuvelistica a fondului lor . cit in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau a comportamentului uman. tot in acelasi mod si mai in aceeasi vreme au venit si acele povesti. intocmai ca la povesti. atunci se explica si asemanarea lor la diferite popoare. aveau. spectacolul naturii inconjuratoare. M. si nicidecum de o antichitate asa de mare sau chiar dintr-o epoca mitica. Mihai POP Pavel RUXANDOIU .. nu sunt lucruri de zugravit si insiruit. in acelasi mod precum au ajuns in literatura. odata aceasta valoare pierduta. savirseste apoi actul de asimilare. legenda inceteaza sa mai existe ca atare. aceea pentru care viata omului. La basme din contra. deci. este din contra asemenea mult mai modern. adeseori curioase.trebuie cautat nu atit in caracterul lor etiologic. numai haina le deosebeste. sa dovedeasca ca limbile Europei stau in strinsa legatura cu unele limbi orientale si ca toate sunt fiicele uneia si aceleiasi limbi primitive. acestea fiind una din particularitatile definitorii ale genului. De aceea se aseamana Aprecieri 343 si fondul basmelor. pentru mentalitatea folcloristica. Abia dupa atitea secole de cercetari. Patria miraculosului.. Aceasta haina insasi nu este altceva decit o tesatura compusa din diferite elemente literare ce au venit din diferite parti de au inriurit asupra fanteziei poporului. cu deosebirea numai ca aici sunt intr-o haina romina. ci numai un punct . departe de a fi din timpurile preistorice. istorioare si snoave. cu idiotismele ei si cu particularitatile ei.

prin juruinta pe care lui singur si-a facut-o. care vin intocmai ca povestile noastre. a transmis Europei prin Bizant. sub toate raporturile. si asemenea povestiri. in nesfirsita lor decorare fantastica. ed. Anthologie de la litterature roumaine . cu subiectele luate de pretutindeni. un indemn. au gasit. Tripoli sau Alexandria Egiptului. trecuta si in alte tari.. e India Arienilor dezarmonici. Grecii. intr-o societate in care clasa de sus traia in reminiscente clasice erudute. cum vom vedea.) N-ar fi imposibil — cum si aiurea am afirmat-o (Iorga si Gorceix. in alcatuirea templelor imense. sa fi venit acea admiratie pentru nobilul ostas singuratic. Este ceva cavaleresc asa de proaspat in ce incearca si savirseste Fat344 Legende populare rominesti Frumos incit nu pare sa vina numai de la o asa de indepartata origine. si la noi favorite ale poporului. aceasta povestire se numeste povestire cu animale . sinteza a celor doua lumi pina atunci rivale. incapabili de stricta disciplina a gindului cu care suntem obisnuiti. care. ca acelea continute in Halima . Basmul este o poveste miraculoasa si romanesca. pina in Orientul european. intr-o literatura. fara lacomie de prada. cu invataturi sau fara. in cele O mie si una de nopti . Cum au trecut in Italia lui Boccaccio naratiunile burghezilor reveniti din Constantinopol. Nicolae IORGA Se pot distinge doua clase de povestiri: cele care au valoare estetica si cele care au. a II-a Prefata) — ca din epopeea medievala franceza. in care locul actiunii nu este localizat. alaturi de o istorie prefacuta imediat dupa prefacerea evenimentului in legenda. un impuls catre cele mai extraordinare constructii. in afara de imn si de povestea fantastica. terifice si ridicole. credintele si calitatea personajelor lor. Dar povestirile pot fi. fara sete de razbunare.. in jurul noii mitologii crestine. nelogici. care cutreiera lumea numai pentru ca e legat de aceasta prin insasi vointa lui. 1922. Tot mai mult se va dovedi cit de adinc a fost occidentalizata mai ales de o bucata de vreme. astfel prin drumeti ai negotului rasaritean aceste creatiuni populare au razbatut in lumea bizantina (. in mod obisnuit. clasele de jos care aveau o poezie populara si narativa. o valoare utilitara. S-a dovedit — si nu o data — ca Egiptul s-a impartasit si el de asemenea opere de imaginatie. Negustorii care debarcau pe coastele Traciei le aduceau impreuna cu alte elemente de poezie epica in proza. inainte de toate. intre diversele categorii de povestiri. de asemenea. din injghebari mai mult sau mai putin tipice. devenite. intre multe lucruri care vin de la dinsul. Iata citeva distinctii care se fac. ca Herodot. s-au lacomit la asemenea produse ale inchipuirii. curat si bun. Orientul asiatic. ca el le-a si scris. in rinjiturile si strimbarile. „fabule“. fara ambitie de a inainta. ale zeilor. Cind este in proza. in dezordonata acumulare a ispravilor si nazbitiilor din poeme de cea mai extravaganta dezvoltare.de plecare. Paris. Prin fabula intelegem o povestire in versuri despre personaje animaliere dotate cu calitati umane sau care actioneaza ca si cum ar fi oameni. de la civilizatia elenica incoace. nu mai poate prezenta nimic. societatea bizantina si toate cele in legatura cu dinsa. in care perso- . clasificate dupa continut: adica dupa temele.

dat fiind ca a primit ca ortodoxe explicatiile. exista multe povesti care lamuresc prezenta unor trasaturi caracteristice ale peisajului. adesea un zeu. In ce moment Heracles poate fi calificat sau a fost el calificat zeu? Si toate categoriile de demoni! Pe scurt. Actul principal de creatie a pamintului nu a intrat in mod obisnuit in traditia accidentala. povestile despre formarea pamintului. desigur. Un alt termen vag este acela de erou civilizator . (. iar faptele sunt de calitate eroica in sfirsit. individualizata si obiect de credinta. de pe care amanti nenorociti s-au aruncat. Cum se spune in Gesta Romanorum : „Erat quidam rex in cujus imperic quidam pauper habitabat. fie ale uneia dintre marile mitologii. in fond. personajele sunt indivizi determinati. actele lor au o motivatie. Un capitan de vas o ia pe corabia lui si ea continua sa risneasca pina ce corabia se scufunda si. In ce priveste marea. fie printre popoarele primitive. apoi. actiunea se poate desfasura intr-un loc oarecare. Una din legendele cele mai curente.. de pilda.) Vom intelege prin legenda o povestire localizata.“ In legenda locul este indicat cu precizie. este aceea a unei stinci in mare. fie ale scripturilor ebraice. Legendele care explica vremea sunt mult mai curente in folclorul primitiv decit in cel apusean. despre conditiile sale prezente. despre geneza locuitorilor sai — oameni si animale — apar in numar aproape zdrobitor. toata marea se umple de sare. Despre un munte.najele nu sunt individualizate. avind o moarte tragica.. Pe de alta parte.. O privire realista a multitudinii de legende si traditii orale disponibile. cunoscuta in Lumea veche. Acestora le apartin citeva grupuri de legende explicative privind formarea uscatului. o legenda localizata in locurile si timpurile de dincolo de rau si se refera la personaje divine.. mitul ar fi. Arnold van GENNEP In contrast cu numarul legendelor si traditiilor privind corpurile ceresti si celelalte lumi. Acestea sunt explicate ca fiind urmele lasate de piciorul unui om sau animal primordial. iar prin mit vom intelege o legenda in legatura cu lumea supranaturala si care se exprima prin rituri. acela de All-Fathers.) Dificultatea devine cu atit mai mare atunci cind incercam sa distingem intre mit si legenda. sau se datoresc unor bolovani azvirliti incoace si incolo de uriasi. dar bucurindu-se de o circulatie speciala la indienii americani.. Pe de alta parte. corespunzind unei conceptii „copilaresti“ asupra universului si care este de o „indiferenta morala“ absoluta. aceasta legenda nu este decit o simpla poveste locala si nu are pretentia sa explice prezenta unei stinci... Peresde-tous-et-de-tout. care s-a stricat si le-a lasat sa treaca. Cea mai cunoscuta este povestea cu risnita de sare furata care inceta sa risneasca numai la porunca stapinului ei. adeseori. e greu de determinat adevarata calitate a eroului.. Uneori. Alt grup important de legende priveste urmele intiparite in stinca. O povestire cu personaje divine nu poate fi localizata. nu se pot stabili criterii precise de diferentiere intre legenda si mit. duce inexorabil la concluzia ca imaginatia basmuitorului s-a oprit cu precadere asupra lucrurilor acestei lumi. Exista o mare asemanare intre aceste legende . se zice ca ar fi niste pietroaie mari cazute din buzunarele unui urias sau pietroaiele scapate din ciurul lui Dumnezeu. trasatura cea mai greu de explicat a fost apa ei sarata si. din aceasta cauza.“ sau „Intr-un regat al Chinei un print frumos ca lumina zilei. Astfel istoricii religiilor contesta unor personaje supranaturale australiene sau americane calitatea de zeu incit un termen mai putin precis ajunge sa fie folosit. daca se tine seama numai de calitatea personajelor. fie printre grupurile analfabete din Aprecieri 345 propria noastra cultura. numeroase legende au incercat sa lamureasca acest lucru. (.

. Petre si multe altele lupta cu diferiti uriasi. Dar se intilnesc si alte denumiri. si a fost semnalata printre indienii nord-americani din Noua Scotie si printre negrii din Georgia. Noua Zeelanda si California. cum ar fi cea specific valaha — novaci . „neamul uriesilor“ „uriesii pamintului“. de fapt singurul care permite orientarea. Crincu. paduri — unde ar fi trait uriasii. intr-adevar. V. „credinte“ etc.. Un indiciu in acest sens il constituie faptul ca deseori sunt indicate locuri concrete — prapastii. este ea insasi. dar si in Islanda. Eroii basmelor Parsion.. avantajos sa putem studia Legenda intr-un mediu si intr-o epoca in care ea este aproape singura lectura. Este util sa-i deosebim de acestia pe uriasii care apar in traditiile populare. Exista uriasi ciclopi. Materialul cu care vom opera corespunde cel mai mult notiunii de traditie — desi unele texte au un evident caracter de legenda —. (. Tot atit de raspindita este povestea pasarii uriase care stirneste vinturile batind din aripi. Nu o vom cerceta in totalitatea aspectelor pe care le poate lua. traditia (legenda) povesteste despre lucruri care s-ar fi petrecut in realitate. de exemplu. Pasarea bate prea tare din aripi si eroul ii taie aripile ca sa-i modereze bataia. deci.. Povestea lui Eol care tine vinturile inchise intr-o pestera si le da drumul dupa bunul-plac apare nu numai in mitologia clasica. nici in maxima ei generalitate. GATAC Prima Forma pe care am ales-o este Legenda pentru ca ea apare intr-un sector determinat al culturii occidentale si ni se prezinta ca o entitate bine delimitata — am in vedere legenda crestina sub forma pe care a luat-o si a pastrat-o in biserica catolica din primele secole pina-n zilele noastre. Daca basmul are un caracter fantastic manifest. „traditii“. Nu exista o terminologie unanim acceptata pentru a le desemna. iar cu picioarele pe malul celalalt. munti. in basmul Sora crivatului (transcris de Fundescu) este infatisat un urias culcat cu capul pe un mal al marii. in care validitatea sa este un element esential. Aceasta din urma poveste era cunoscuta nu numai in antica Babilonie. Exista intotdeauna un avantaj in posibilitatea de a intelege o Forma in punctul sau de realizare autentica.) Uriasii sunt personajele cele mai populare din folclorul est-romanic. Din pacate traditiile (legendele) rominesti au fost foarte putin inregistrate intr-un mod complet. pericolul este mai mic pentru ca viata mo- . totusi. precum si uriasi de tipul lui StrimbaLemne (compara cu Smulge-Stejar de la slavii rasariteni). Este insa dificil sa compari atunci cind te fixezi prea mult asupra unui fenomen particular. vinatorul codrilor. In acest caz. Publicatiile existente le denumesc „legende“. mai curind. Le intilnim adesea in basmele epice. dar si in locuri foarte indepartate ca Siberia. iar partea eroica 346 Legende populare rominesti a materialului — notiunii de legenda. Numele obisnuite ale acestor personaje sunt „uriesii“. acolo unde. Stith THOMPSON In primul rind trebuie sa ne oprim asupra categoriilor prozei care nu fac parte din domeniul basmului.in toate regiunile lumii cu toate ca ideile sunt atit de generale incit nici o relatie istorica reala nu poate fi stabilita intre altele. pentru care ea este unul dintre punctele cardinale ale cerului vizibil. in cazul care ne intereseaza este. E adevarat ca acest avantaj este tot atit de mult si un pericol — nu trebuie sa facem din legenda medievala o simpla paradigma si trebuie sa evitam tentatia de a cauta in imaginea pe care ea ne-o propune valoarea unui concept pe care Legenda nu-l consolideaza decit prin toate virtualitatile sale. ci. ca tip definitiv al unei realizari particulare.

Cum putem lua in discutie aici aceste complexe probleme? Sa subliniem cel putin ca. recapata. legende. elementele metaforice identificabile in mit se pot conexa in romant numai printr-o anumita forma de comparatie: analogica. initierea primitiva propriu-zisa nu se margineste la o moarte si o resurectie rituala. in ansamblu. viclenia sau inteligenta. la un nivel mult mai profan. Variantele nu inceteaza sa profiteze. basme. educatia exemplara a perioadei initiatice. la un nivel care este al lor. miturile. asadar. daca nu chiar coincidente sau accidente. se afla la o extrema a structurii literare. In egala masura. incepind cu citeva generatii in urma. Acest timp al miraculosului „a fost odata“ din basme si mituri nu este supus legilor duratei. avind ca prototip pe cea a Sfintului Gheorghe sau Perseu. fiecare piesa a unei literaturi orale revela o situatie tip si constituie. In mit putem intilni un zeu-soare sau un zeu-copac. eliberate de matricea lor rituala si de fundamentul mitic originar. prezinta o serie de situatii-cheie: cele care. asociatia semnificativa. aproape orice constructie orala — chiar atunci cind nu pare sa urmareasca decit distractia. In modurile mai realiste asociatia devine mai putin semnificativa si mai mult o chestiune de imagini incidentale. imagini alaturate incidental etc. de a disloca mitul in directia omenescului dar. Literaturile orale ale popoarelor primitive. la cealalta. la fel de bine. Or. Tot asa. diversele comportamente omenesti. copilul australian sau african nu era doar — asemenea lui Degetel — devorat de un capcaun sau pus in situatia de a-si proba curajul. intre altele. si mai mult in cazul al doilea o tara stapinita de un imparat batrin si neputincios este terorizata de un balaur care in cele din . ca si cele ale societatilor populare europene sau orientale. In hatis. André JOLLES Aprecieri 347 Alte trasaturi diferentiaza intre ele diverse tipuri de basme si legende populare: unele poarta urmele stilurilor culturale arhaice. dar motivul-baza ramine totdeauna usor de recunoscut. in acelasi eseu. functia mitului. Ca si in mituri. adica. apologuri. tinerilor candidati traditiile secrete ale clanului legate de teologie. Vom retine doar faptul ca. Intre ele se intinde intreaga arie a romantului. evenimentele basmelor sau legendelor sunt situate in illo tempore . de a conventionaliza continutul in directia idealizarii. In legenda uciderii balaurului. snoave. afla acum numele secret al zeului. Mircea ELIADE Mitul. in romant gasim o persoana asociata in mod semnificativ cu soarele sau cu copacii. ci al tendintei mentionate ceva mai departe. cosmogonie. legendele. era instruit. chiar devenite texte „literare“. intreaga literatura orala nu face decit sa reia si sa continue. genealogia clanului. dar si un model de imitat. Imposibil sa rezumam aici rezultatele cercetarilor. experientele vietii noastre personale ne indeparteaza suficient de legenda catolica pentru a o analiza pastrind fata de ea un recul necesar. Ca si miturile. Ea dezvaluia. divertismentul — urmareste instructia autorilor. mitologie si morala. spre deosebire de „realism“. participa la un efort de initiere. O alta solidaritate structurala asociaza miturile si gindirea mitica in general textelor literaturilor orale: conceptia asupra Timpului. Conform 348 Legende populare rominesti principiului central al dislocarii. principalul obiect de studiu al folcloristilor. toata aceasta masa considerabila de fabule. explicatia unei realitati sau a unui comportament. revolute (asemenea matriarhatului) sau pun in lumina mari indepartari de civilizatie. Mecanismul difuziei si contaminarii acestor motive a constituit. cu alte mijloace si intr-un alt plan de referinta. iar naturalismul.derna. pe linga o literatura orala didactica. utilizind acest termen nu in sensul modului istoric din primul eseu. intr-un prezent etern care nu are nimic comun cu timpul istoric al evenimentelor omenesti. definesc conditia umana.

ca element caracteristic al acestor categorii. croite ca toate referirile care incep cu „a fost odata“.. uzual. in aceste societati arhaice. Desi chemate devreme sau tirziu — foarte devreme. legendele religioase si saga mitica — ale sistemului religios s.a. care.. legendele folclorice — ca toate materialele creatiei populare — au ajuns sa poarte semnele distinctive ale epocilor prin care au trecut. nu este indicat. lacuri. Timpul actiunii. Majoritatea legendelor si acelor saga istorice si mitice sunt totodata saga toponimice sau etiologice si chiar legate de anumite locuri geografice — sate. subiecte. in legenda laica (Sage) ramin oarecum nedeterminate. legendele social-utopice — ale unui sistem politic. religios. ci coincide cu timpul fizic al vorbitorului si auditorului. care pot fi grupate in foarte diferite moduri. povesteste intimplari supranaturale. orase. balaurul si batrinul imparat se identifica. ale timpului in care au fost culese. motive si episoade foarte mobile. dimpotriva. ci mai mult produse sau elemente ale sistemelor atotcuprinzatoare de cunoastere. nume de oameni. obiecte. fara raport cu organizarea sociala sau politica. in mit. dar este ucis de catre erou. Forma reala a textului la aceste specii depinde de conditiile in care povestitorul se adreseaza cercului sau de auditori.d. in acest caz. munti cit si constructii. ci ca un ciclu de texte. daca unele din ele nu au vreo hotarnicire in vreme — fiind. legendele si memoratele nu se desprind asa clar de masa prozei uzuale si nu se caracterizeaza prin independenta si unitate structurala. mlastini. de asemenea. cum se intimpla in Grecia — catre o cariera literara proprie. George DUMÉZIL In apropierea legendei (Sage) se afla legenda religioasa.. la fel.urma o cere pe fata imparatului. Northrop FRYE Cu siguranta ca. in limba franceza chiar termenii prin care sunt desemnate sunt aceiasi: omul de stiinta trebuie sa faca distinctia intre cele doua specii prelungind denumirile printr-un determinant: „legenda populara“ (sau folclorica) si „legenda hagiografica“. mitologia era foarte importanta si dispunea de texte mitologice mai curind decit de orice altele. cu legea sau cu obiceiul. nu sunt prin aceasta inventii dramatice sau lirice gratuite. Nu este exclusa importanta. intr-un fel. riuri. CISTOV Fapte literare vii. V. care sa fie reiesit formal din limbajul curent. care ingreuneaza ordonarea unui anumit fel de saga. K. ca si legenda laica (Sage). Ele insesi nu sunt sisteme estetice suficiente. Pentru aceste specii este caracteristica o evoluare relativ slaba a mijloacelor stiintifice... Asadar. (. in timp ce in legenda religioasa se talmacesc prin raportare la un sistem fix.. citita de un necredincios ramine o legenda laica... cu ritualul.) De aici rezulta dualitatea caracteristica a multor opere din aceasta grupa. .) Legenda (religioasa). era de a justifica toate acestea.) Legenda religioasa se afla mai aproape de legenda laica decit de basm chiar si atunci cind nu mai este nimic de crezut: o carte de legende biblice. De aceea. Max LÜTHI Aprecieri 349 Saga. recte ale sistemelor publicistice sau universale (saga istorica — a unui sistem de cunoastere istoric. legende sau memorate. uneori. caracteristicile esentiale trebuie extrase din povestirea insasi.m. Astfel fiecare saga nu este prezentata ca un anume text. de a exprima in imagini marile idei care organizau si sustineau tot acest esafodaj. aceeasi poate fi si situatia legendelor hagiografice. (. insa. in functie de care totul este selectionat si ordonat. — altele prind contur definitivat in limitele unei istorii aproape precis masurate. rolul lor. Dar daca credinta sau necredinta in adevarul relatat poate determina aparitia si viata unei specii. animale. De obicei ele nu sunt relatate fara o anumita ocazie si nu au o introducere speciala si un final special. o descendenta) a mitului unui pustiu redesteptat la viata de catre un zeu al fertilitatii. Aceasta pare sa fie o analogie romantica (poate ca. Dar miturile refuza sa se lase intelese cita vreme ramin rupte de viata oamenilor care le povestesc.

350 Legende populare rominesti In felul acesta el nu depinde de confruntarea empirica si de verificarea stiintifica. totusi. adeseori monoepisodic al povestirii (in planul formei). se obstineaza sa-i afle nu atit o explicatie. atinge cele mai scazute valori. Vasile ADASCALITEI Realul arhaic este astfel un amestec de observatie si poveste. Consecinta acestei retorsiuni este o deformare a realului — proces specific oricarei constructii epice integrabile in categoria legendei. Legenda se individualizeaza prin amestecul de elemente fabuloase si elemente concrete. cel mai solemn tip de naratiune. legenda. prin retorsiune poetica. forma periferica de constructie epica. a carei dimensiune lipsita de spectaculos este negata si compensata de idealitatea lumii imaginate . proiectata nebulos in felul obisnuit al mitului.. naratiunea de tipul „legenda“ presupune un sistem de elemente interne si un mod de organizare a acestora in vederea realizarii unui efect estetic specific. pe un real transformat intr-un „imago mundi“ al unui anume grup uman. sesizind aceasta particularitate. prin aspectul succint. desi nu este cu totul absenta. Legenda se situeaza pe o pozitie intermediara. ... de armonizarea cu sistemul general de credinte si proiectii specifice acelei mentalitati. s-au aratat preocupate. dimpotriva. Adevarul legendei se intemeiaza pe un real modelat cultural. pina la imaginea care nu mai poate sta independenta de coordonatele existentei reale si care prezinta doar lumina colorata a legendarului. ci de acordul cu ethos -ul existent. ci sensul acestor deformari sistematice. intre basm. de experienta directa si proiectie simbolica. cit o semnificatie.. al unei anume experiente si istorii sociale concrete. in sistemul careia intentia estetica. sa stabileasca gradul de indepartare fata de real. de actiune practica si meta-actiune ritualica si magica. ramine fascinata de realul vietii inconjuratoare careia. prin functia explicativa si prin solicitarea adeziunii si a atributului credibilitatii (in planul atitudinii sociale). Mihai COMAN Daca prin conventia sa poetica. empirice (in planul continutului). in general. Realizata in conformitate cu o anumita conventie. Nu gradul de indepartare fata de real este important. de interes secundar.Legendarul acestor creatii populare este variabil prin insasi structura sa: de la imaginea fara chenar pe scara timpului si spatiului. Studiile consacrate legendei.. . basmul propune evaziuni din realul vietii imediate. si povestire. Problema este. in special celei de factura istorica. ..

Legendele il cuceresc pe ascultator prin fantezia bogata. Tony BRILL . aceste legende ne infatiseaza „lumea“ in acceptiunea ei cea mai diversa. Interesul pentru insolit al spiritului creator de legenda justifica selectia faptelor neobisnuite din universul larg si divers pe care il ofera realitatea. Chiar daca unele conceptii sunt depasite. izvoare. modul de investigatie artistica.Silviu ANGELESCU Functional etiologica. printr-o autentica tabla de valori spirituale. in afara de parfumul poeziei sufletului popular. Imaginea poporului insufleteste bradul. Protectiile imaginare se fac pe baza unei experiente cognitive. din care se degaja. se sprijina pe un fond informational acumulat. poetizeaza faptele eroice ale personalitatilor cunoscute in istorie. bujorul. fintini. ele manifesta insa o puternica forta morala. codrul. intreaga mentalitate a poporului. Aceasta denumire provine de la caracterul actiunii trecute si se refera. asezari omenesti. hameiul. legenda tinde sa comenteze si sa explice. din perspectiva unei mentalitati populare (cu deosebire cea de nivel arhaic). o neincetata posibilitate creatoare. originea si insusirile particulare ale unor fiinte si lucruri. ele sunt trecute prin filtrul imaginatiei. Aceste personificari stimuleaza fantezia. la forma de expunere. contribuind la cunoasterea tainelor naturii. in primul rind. Nicoleta COATU Aprecieri 351 In terminologia poporului legenda apare cu sensul de istorie veche. insufleteste izvoarele. explica originea unor denumiri de coline. cetati. fabula distractiva. inlesnesc intelegerea fenomenelor lumii inconjuratoare. intimplata demult. supuse acestei forte care „deformeaza“ copiile pragmatice furnizate de perceptie. fenomene naturale si sociale. Grigore BOTEZATU Importante nu numai din punct de vedere artistic. o incredere in puterea omului de-a iesi invingator din cele mai complicate situatii in lupta lui permanenta spre lumina si adevar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful