Costea Ioana Andreea SE, anI, sem II.

Ulise
James Joyce
Personalitatea lui James Joyce este la fel de complexă că şi opera sa. Scriitorul poate fi considerat un promotor important al renaşterii literare irlandeze în perioada interbelică. James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie 1941) a fost poet şi scriitor irlandez, considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele : "Portretul artistului în tinereţe" (1916), "Ulise" (1922), "Veghea lui Finnegan" (1939). S-a născut la Dublin în 1882. În 1902 pleacă la Paris ca să studieze medicina. Scrie la început poeme (Muzica de cameră) şi nuvele (Oameni din Dublin), apoi o proză tot mai accentuat autobiografică, însă poezia alegoriilor lui nu e înţeleasă nici de cititori, nici de critici. Vederea îi slăbeşte treptat, îi e tot mai greu să-şi corecteze manuscrisele. În timpul Primului Război Mondial trăieşte la Zurich, se mută în 1923 la Paris, pentru ca, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial să se întoarcă la Zurich, unde moare în 1941. Întrebat de un scriitor american de ce a ales un stil dificil, Joyce îi răspunde: "Ca să le dau de lucru criticilor pe următorii trei sute de ani". Între timp însă, stilul lui Joyce a devenit, în bună măsură, stilul literaturii secolului XX. Scriitorul rus Vladimir Nabokov scria: "Joyce a creat modernismul, şi tot Joyce l-a distrus". Majoritatea comentatorilor lui Joyce consideră evenimentele politice din Irlanda sfârşitului de secol al XlX-lea ca fiind unul dintre factorii importanţi care au acţionat asupra conştiinţei viitorului scriitor: atât memoria sa afectivă, cât şi viziunea estetică aveau să fie înrâurite de realitatea irlandeză a acelei perioade.

1

Punctul original al spiralei era fixat acum. Brâncuşi când îi va desena celebrul „portret" în chip de spirală. dintre roman şi acel roman care vrea să depăşească romanul”. ale formelor narative. Ulise (1922) e revelator aşezat în spaţiul culturii europene moderne. izolarea vor fi temele centrale ale cărţilor lui de mai târziu. ei sunt victime ale societăţii". accentuând contururile. poate că la această realitate a operei joyciene va face aluzie. Într-o măsură. Cărţile lui vor fi în esenţă. unde ele vor sprijini momentele de tensiune ale romanului şi vor arunca lumină. Portret al artistului şi Ulise traduc în delina lui rigoare conflictul dintre roman şi poezie. interzis chiar în ţările anglo-saxone sub motiv că ar atenta împotriva pudorii publicului burghez. asupra portretelor. împingând frontierele genului mult dincolo de teritoriile cunoscute. momente ale aceleiaşi vaste desfăşurări. în Epifanii: Joyce s-a gândit o vreme să le adune într-o plachetă. Tânărul de 20 de ani care îşi distrugea scrierile ce îl nemulţumeau trasa. nici o operă de artă nu a fost atât de viu disputată şi discutată. . Dincolo de roman. Despărţirea. planul unei creaţii unitare înăuntrul căreia structurile se continuă şi îşi răspund la intervale mari. dar. o carieră fulminantă.M. Albérès afirma în Istoria romanului modern despre opera lui Joyce: „A transforma viaţa în legendă sau în alegorie era vechea dorinţă a epopeei şi a poeziei. Abordare critică şi parodică a eposului homeric – astfel ne apare capodopera irlandezului de geniu care a dinamitat la începutul secolului XX întreaga tradiţie realistă şi bonomă a romanului. Tendinţa cea mai des întâlnită în exegezele joyciene e aceea de a stabili un sistem foarte riguros. reluările permanente ale ideilor. un model al lui Ulise care să acţioneze de-a lungul întregii desfăşurări a acţiunii.Imaginea operei concentrice a lui Joyce. în ciuda tuturor opreliştilor. R. a hotărât să le încorporeze în substanţa narativă a lui Stephen-Eroul. analizată şi disecată 2 .Eroii lui — observa Ellmann în lucrarea sa „James Joyce” — caută libertatea care poate însemna şi exilul. prin 1903 sau 1904. în 1900—1902.. Nici un alt roman. Întâmpinat de artileria grea a criticii conservatoare. din proprie voinţă sau silit. deşi nu o înfăptuieşte. mai târziu. opera lui James Joyce sugerează această operaţie magică. Structura extraordinar de complexă a lui Ulise a făcut posibilă abordarea lui din unghiuri foarte diverse. se constituie timpuriu. în acelaşi timp. romanul lui James Joyce va cunoaşte.

169 3 . 16 iunie 1904 ( zi sărbătorită anual de fanii lui Joyce sub numele de Bloomsday). nu mai este supusa timpului. Bucuresti. Istoria credintelor si ideilor religioase. Simbolurile centrului lumii se axeaza în jurul muntelui. cu efecte hotărâtoare asupra literaturii acestui secol. . Actiunea din Ulise se desfăsoară într-o singură zi. pietrei. cum afirma Nicolae Manolescu. E vorba deci de tot ceea ce poate da prezentul. total. apoi se transforma în altceva. „Am introdus în ea atâtea enigme şi ghicitori încât specialiştii vor fi ocupaţi veacuri întregi polemizând asupra celor spuse de mine. Univers Enciclopedic. Ulise este un roman al duratei.ca Ulysses. 1999.Întelepciunea începe o data cu constiinta finitudinii si precaritatii oricarei vieti umane. Textul narativ se aseamana modernitatii care iese din timp. reusind să o adapteze la perioada trăită de el. persista pentru o anumita perioada. Aceasta este lectia lui Homer: sa traiesti. Leopold Bloom urmează acelasi itinerariu precum Odiseu. tronului. la Eliade simbolismul Centrului cuprinde Muntele Sacru. Editura Stiintifică. într-un prezent . în prezent. .pur fotografic”. timpul prezent fiind dilatat până în eternitate.” 1 Cetatea antica si orasul modern sunt plasate în centru. arborelui. Caracterul mobil al timpului defineste universul obiectiv si subiectiv. bucurii fizice sau prilejuri de a ne ilustra virtutile. Şi nu fără motiv. aceste cuvinte sunt departe de a izvorî dintr-un soi de orgoliu narcisiac ci mai degrabă din conştiinţa importanţei operei proprii.. sanatate. Lui Joyce nu îi scapă nici un detaliu din epopee. În trecut timpul avea o semnificatie mult mai redusa decât are în zilele noastre. dacă ne gândim că firul narativ din Odiseea se întinde pe o perioadă de 20 de ani.istoria dispare în fata istoricitatii”. Timpul pare să se măsoare în acest roman în ritmul vietii pe care o trăieste lumea în modernitate. p. afirmă Joyce despre cartea sa. focului. dar nobil. în jurul lor graviteaza întreaga actiune a celor doua opere Odiseea si Ulise. pentru noi totul este posibil în timp. în 18 episoade sau capitole. Lucrurile au o anumita durata în timp. Graalului. orice oras sacru sau rezidenta 1 Mircea Eliade. totul era posibil în spatiu.. templul. Pentru oamenii antici si oamenii din Evul mediu. cerului. orice dimensiune narativă tinde să dispară. subiectul romanului devenind raportul timp/constiintă. şi aceasta este singura modalitate de a-ţi asigura nemurirea”. tinerete. nimic nefiind scris întâmplător..

poetii construiesc orase. unite pentru totdeauna datorita miracolului literar care izvoraste din descrierile acestora. al descoperirii. al unui univers aparte. de 2 3 Jorge Luis Borges.regala este un „munte sacru”. în imaginarul colectiv. o bogata retea de fictiuni care se întretaie si se bifurca. Baudelaire si Parisul. 1983 James Joyce. orasul sau Templul sacru sunt considerate ca punct de întâlnire între Cer. cum îl numeste Joyce este vazut de cititor prin ochii lui Bloom. 1992. Ivănescu. oricare oras. trebuie sa stai între oameni. o mare istorisire. Este o senzatie pe care Joyce reuseste sa o transmita cititorului. vol. care are parte de atâtea încercari menite sa îl faca sa renunte. va fi evocata adesea în literatura occidentala. locul unde se contopesc mitul. devenind astfel Centru. mai ales Ulise. formeaza perechi indestructibile. nu este doar un loc geografic. fictiunea si realitatea.ca nu pot fi mentionati unul fara altul. Bucuresti. Ca sa întelegi Irlanda. sa te bucuri alaturi de ei sau sa cânti unul din cele mai cunoscute cântece irlandeze. un hipertext de care se leaga texte nesfârsite. Bucuresti. Orasul este. fireste. insula sugereaza. gustativ. Kafka si Praga. ci si un teritoriu urban. sa-i asculti. carte dupa carte si veac dupa veac. (…) fiind un Axis Mundi. al calatoriei reale sau metaforice. insula si orasul. Cei doi eroi traiesc în doua lumi opuse. 165 4 . precum vestita Carte de nisip în care Borges afirma ca „nici cartea si nici nisipul n-au început si nici sfârsit”. materializarea cautarii celor doua personaje. 2Exista scriitori care chiar au reusit sa aiba cu orasul natal ori adoptiv o simbioza atât de perfecta. dramaturgii si. romancierii. acest lucru datorându-se si nostalgiei pe care o simte pentru orasul natal. separate de milenii. Pamânt si Infern. tactil. în sine. sa-i cunosti. p. Joyce si Dublinul. trad. Cartea de nisip. adesea greu de atins. un roman al romanelor. ilustrând doua moduri de-a vedea si trai viata. Editura Univers. Traducere de Cristina Hăulică. Insula reprezinta una dintre imaginile cele mai sugestive si mai fecunde ale mitologiei clasice si. fiecare dorind sa se întoarca acasa. auditiv. configureazasi remodeleaza. o creatie de sine statatoare a închipuirii. despartirea de aceasta lume. Editura Venus. Orasul. aproape ca putem respira acelasi aer cu acesta. „Scumpul sordidul Dublin”3. un mare simbol. asemenea miturilor grecesti si romane. E si un spatiu literar. Ei le creeaza. Cele doua spatii. Irlanda trebuie perceputa prin toate simturile – vizual. Simbol al refugiului în fata pericolelor. fiindca nu degeaba scriitorii. un spatiu al vietii de dincolo. Ulise. de M.I. reprezinta centrul. nu rareori.

Ulise. pentru ca spiritul eliberat sa-si poata desfasura toate fortele. ci cu propriile temeri. Ulise înseamna în limba latina fiu al durerii sau om al suferintei. calatoria lui Ulise putând fi comparata cu un Labirint din care eroul trebuie sa iasa pentru a ajunge acasa. este sufletul care se despoaie de trupul sau în clipa mortii. spunea Nicolae Balota. „ratacirea si patria fiind inseparabile”. ca simbol al Centrului. mai ales de mânia statornica a lui Poseidon. am putea chiar spune ca este un individ normal. Având un caracter initiatic.care a stat departe mult timp. „dar nu haotic si pentru totdeauna”. Homer a pus bazele libertatii spirituale care caracterizeaza gândirea greaca de-a lungul Antichitatii. încercarile si obstacolele pe care va trebui sa le depaseasca sunt adaptate epocii în care traieste. cu oameni reali. care este corabia. („Fatum”). Labirintul are o anumita semnificatie doar daca eroul rataceste. Ulise cel nou nu poate fi considerat un erou. el fiind descris si reprezentat în concordanta cu perioada si mentalitatea timpului în care cei doi eroi calatoresc. a hazardului („fortuna labilis”). Aceasta lupta cu sine însusi pare sa fie mai dificila decât toate peripetiile lui Ulise. slabiciuni si gânduri. Ulise este nucleul în jurul caruia graviteaza evenimentele. Infernul este un spatiul în care cei doi eroi vor ajunge. Insula reprezinta Sfântul Graal de care te departezi. Monstrii fabulosi cu care se bate Ulise nu sunt inventii gratuite: ei reprezinta pasiunile umane. parcursul lui Ulise poarta amprenta Moirei. cu virtuti care întotdeauna îl mântuie”. Ulise si Leopold Bloom. Insulei paradisiace. dar si a liberului arbitru („liber arbiter”). în persoana lui Leopold Bloom. simbol secund al Centrului. Joyce a scris întreg itinerariul lui Bloom cu harta Dublinului pe genunchi. care 5 . de întoarcere acasa. James Joyce creeaza un Ulise modern. Calatoria lui Ulise este una centripeta. azvârlindu-si zdrentele si redevenind în sfârsit el însusi în marea scena a recunoasterii. i se opune insula artificiala. introducându-ne într-o lume reala. Ulise e „triumful omului asupra elementelor si vicisitudinilor sortii. cu slabiciuni care niciodata nu-l pierd. el este supus la grele încercari de catre zei. el nu are nimic din maretia si grandoarea personajului lui Homer. Mitologic. Ulise si Labirintul sunt doua cuvinte care apar des în Jurnalul lui Eliade. a destinului. e omul în întregime om. împotriva carora înNeleptul trebuie sa lupte toata viata. el nu mai lupta cu zei si cu fiinte fantastice. Se va face o comparatie între cei doi eroi.

tocmai prin faptul ca prezinta aspecte din existenta majoritatii oamenilor din epoca moderna. diferiti datorita timpului si circumstantelor în care evolueaza fiecare. unul din stâlpii lui de sustinere. doi actori pe scena vietii. de casasi de familie. Homer creeaza o imagine a eroilor sai prin antiteza cu lupte si pasiuni. „se ascund” în spatele unei identitati false. obstacolele care le au de înfruntat se regasesc. accentul fiind pus pe descrierea clasei stapânitoare. viata lor interioara. Prin mastile pe care le schimba. în fiecare dintre noi. paralele la personaje. desi totul este o legenda. fara a reproduce însa epopeea homerica. poemul homeric fiind însa aproape de perfectiune din punct de vedere lexical si sintactic. lipsita de stralucire si suspans. la aceste titluri. Ulise îi spune Ciclopului ca se numeste Nimeni. primejdii. Ulise ni se înfatiseaza ca „un prototip” al spiritului modern. criticii moderni numindu-l la fel pe Bloom. Ei sunt doi straini. traind totul intens într-un prezent zugravit cu meticulozitate. totusi ceea ce-i aproprie este neputinta în fata destinului. Ceea ce nu întâlnim la Homer este descrierea sentimentelor. trairilor personajelor.pastrând multa vreme denumirile legate de Odiseea. cautându-si neîncetat identitatea. ospete. idealurile. precum Hamlet. Doamna Bovary. din toate punctele de vedere. Faust. de elaborare Odiseea. Abordat în acest fel interesant. tentatiile. renuntând însa. pentru a-l lasa pe cititor sa descopere singur relatiile respective. Ulise este mai aproape de un erou modern decât de unul antic. Afirmatia lui Rimbaud: „Je est un autre”. dupa cum spunea Rimbaud: „Viata este o farsa pe care o jucam cu totii”. Joyce se bazeaza pe aluzii. pornind într-o calatorie pe oglinda vietii. perfectiunea. trebuind sa îsi duca rolul pâna la capat. Cercul personajelor lui Homer este limitat si static. Odiseu si Bloom ajung sa fie astfel exilati de propria Nara.Don Quijote. mai mult sau mai putin. prin complexitatea personalitatii sale. vânatori. cititorul fiind fascinat de realismul tablourilor. Romanul Ulise are ca model de inspiratie. sugereaza ca cele doua personaje pot fi oricine altcineva. în voia valurilor. El nu constituie un model de viata.duce o viata banala. ironii. în viata de zi cu zi. trimiteri. ambele personaje trec astfel în anonimat. ale eroului antic Ulise dispar în epoca moderna. cameleonismul de care da dovada. 6 . la publicarea în volum. Idealul de umanitate.

Prin procedee narative ca monolog interior. romanul Ulise fiind o adevarata enciclopedie. o aluzie la o opera celebra. autorul renuntând la cliseele de limbaj si la canoanele literare. un spatiu al inconstientului. în cele mai neasteptate momente aparând o comparatie. El pune cititorul la o grea încercare. felul în care se aduna gândurile. ni-l înfatiseaza preocupat de problema centrala a romancierului secolului al XX-lea. coexistând ca un întreg indivizibil. cu o viteza greu de egalat. o însiruire de gânduri. Opera lui Joyce este harta unei calatorii în interiorul limbajului. aluzie. care creeaza impresia unui carusel ce strabate cultura lumii. care sta la baza artei lui Joyce. La Joyce prezentul. 7 . dialog dramatic. (stream of consciousness technique) fluxul gândurilor. izvorâte unele din altele. asociatie Joyce încerca sa dezvaluie în roman misterul ascuns al mintii umane. intertextualitate. Multi critici au definit romanul Ulise ca fiind o parodie inspirata din Odiseea. Blake). aparând aceleasi rupturi si discontinuitati ca si la nivelul narativ. episoade din poemul homeric. Joyce foloseste aceasta tehnica cinematografica. Centrul unei vieti interioare si imposibil de descifrat pentru ceilalti. parând însufletite. fiind un spatiu de nepatruns. În ciuda faptului ca cele doua opere care au constituit subiectul acestui studiu comparatist sunt despartite de milenii. ea presupunând flash-back-uri. fiind obisnit prea putin cu acest fel de lectura. al constiintei devastate. Tehnica lui Joyce înseamna sa „vezi lumea într-un graunte de nisip”(W.Fara notele autorilor. digresiune. ceea ce le provoacasi cum se face legatura. care îi apartine lui Molly Bloom ilustreaza viata interioara. exprimata în alegerea între realism si simbolism. juxtapunerea evenimentelor într-o „tehnica a lipirii”. Discursul din finalul romanului.situatii. trecutul si viitorul se întrepatrund. Joyce construieste papusi care se pun în miscare prin ele însele. Modernismul este echivalentul tarâmului pustiu al spiritului. daca exista o conexiune logica între ele. Un labirint poate fi consideratasi tehnica povestirii acestui roman. multe dintre aceste „subtilitati” ar trece neobservate de catre cititor. Acest labirint al gândurilor reprezinta secretul fiecarui individ. Tehnica revelatiei. mitul lui Ulise reprezinta o sursa continua de inspiratie si deschidere catre noi creatii originale si inovatoare.

Romanul Ulise îşi aşteaptă încă cititorii pentru a le oferi ceea ce nu au primit de la nimeni: o superbă construcţie şi o paradă copleşitoare de procedee stilistice pe care. însă. fiind legata mai ales de ideea de perfectiune si beatitudine.Remitizarea contemporana se datoreaza functiei mitice care exista în orice individ. Cititorului grăbit de astăzi. atunci cartea îi poate oferi delicii la care nu a sperat vreodată. de Proust şi insolitul roman al lui James Joyce (1822-1941). 8 . Concluzia la care s-a ajuns este ca umea moderna are nevoie de mituri. necitit dar la vedere. „ideea vesnicei întoarceri a lucrurilor”. ceea ce demonstreaza permanenta mitului. ocupându-se pe mai departe cu lectura cărţilor în care se poate regăsi. a lui Flaubert. urmează În căutarea timpului pierdut. Într-un sens este o construcţie monstruoasă. la origine. nu le putem aprecia decât dacă ne lepădăm de convenţiile lecturii şi pătrundem curaţi artistic în lumea Dublinului lui Joyce. el continuând sa constituie model pentru scriitorii contemporani. căutătorului de indiscreţii egolatre şi de umori revărsate în pagină cu cea mai naturală lipsă de simţ estetic şi cultură.Ulise. dar dacă cititorul nu citeşte numai pentru a se identifica cu personajele ci se dedică lecturii artistice. Ulise nu este un roman frumos în sensul comun al termenului şi nu se citeşte ca orice alt roman. creatoare. Pe primul loc ar fi Doamna Bovary. acest roman îi va stârni repulsie şi probabil că îl va ţine în biblioteca personală. Monologul lui Molly Bloom din final este transpunerea artistică a unei cascade de gânduri şi imagini ce adună în tumultul său întregul edificiu romanesc.

Bucuresti. Editura Venus. Impasul lui Ulise Albérès. Ivanescu. Raymond-Michel. de M. Joyce. Finnegan’s wake. 1985. Bucuresti. Istoria romanului modern. Editura Univers. Editura Stiintifică. 1987. Bucuresti. James. Miturile lui Homer si gândirea greaca.I 400 p. Editura Univers. Editura pentru Literatura Universala. Bucuresti.Pengiun Books. trad. Univers Enciclopedic. Frida Papadache. Balota Nicolae. Mircea Eliade. p. George Murnu. 1992. Istoria credintelor si ideilor religioase. Editura pentru Literatura Universala. London. Joyce. Bucuresti. Portret al artistului în tinereNe. Bucuresti. prefata de Nicolae Balota. Oamenii din Dublin. Traducere de Cristina Hăulică. Homer. James. James. Îngrijirea ediNiei. trad. vol. Editura Univers.. James. Ulise. studiu introductiv. Joyce. trad. 1971. 2000. Frida Papadache. II 435p. în româneste de Leonid Dimov. Traducere în metrul original de George Murnu. 1987. Cartea de nisip. 1968. 1999. Bucuresti. Editura Univers. note si glosar de Liviu Franga. Editura Univers. 1996. Iliada. Homer. Buffière. Bucuresti.BIBLIOGRAFIE Joyce. Bucuresti. Felix. vol. 1983 9 .169 Jorge Luis Borges. Odiseea. trad.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful