Identitate nationala

“Orice om – se spune – dispune de o aparteneta. Aceasta inseama ca el este parte a ceva ce se afla dincolo de el, fiindca acel ceva este intregul pe cand omul nu e doar decat o parte. Acest ceva apare ca fiind un excedent calitativ, fiindca ii reuneste si ii identifica pe toti cei care vin din aceiasi sfera. Daca omul apare, ca fiind parte componenta a unei natiuni, el beneficiaza de un excedent in comparatie cu ceea ce el reprezinta de unul singur, acesta fiind totodata, excedentul datorita caruia natiunea reprezinta mai mult decat un om luat singur1.” Orice entitate socială, fie ea individuală sau colectivă, îşi împlineşte rolul esenţial doar atunci când dobândeşte într-un referenţial spaţio-temporal conştiinţa de sine, dublată, cu necesitate, de conştiinţă pentru sine. Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Răspunsul la aceste întrebări cruciale reprezintă, cel mai adesea, o sarcină anevoioasă. Suntem şi nu suntem ceea ce părem a fi. Suntem atât de asemănători şi totuşi atât de diferiţi de ceilalţi. Suntem parte a unui tot, dar în acelaşi timp ne refuzăm cu bună ştiinţă condiţia apartenenţei la acest tot în care individualitatea noastră risca să se piardă, să se estompeze până la indistincţie. Este vorba, în alţi termini, de eternă tensiune între unitatea şi diversitatea umană. Noi şi ceilalţi. Eu şi ceilalţi. Eul devenit Noi. Noi răsfrângând în launtricitatea noastră imaginea celorlalţi. Noi răsfrânţi în interioritatea străină a celorlalţi. Identitatea nu este doar un dat, o calitate neschimbătoare asociată unui lucru sau unei persone, prescrisă o dată pentru totdeauna. Ea este o formă de relaţionare, un efort de decelare a trăsăturilor definitorii ale unui lucru sau ale unei persone ori ale unor clase de obiecte sau personae. Identitatea este rezultatul unei căutări, al unui proces de identificare. Identitatea naţională face recurs la un principiu unificator, în funcţie de care membrii unei comunităţi nu convieţuiesc oricum ci subordonându-se presiunilor generate de afilierea la anumite modalităţi topice de a gândi, de a acţiona şi care conferă

1

G.M.Tomas, Idola tribus, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p.7

1

civilizatie. insa fac apel la dimensiuni fapt al experientei sociale. ci o realitate tangibila. un relatii. Editura Floare Albastra. fie incluziunea intr-un spatiu lingvistic si de civilizatie. el este natiunea (sufleteasca si economica) concreta vazuta prin prisma organizatoare a categoriilor politice si juridice. natiunea este asociata ideii de putere si suveranitate a poporului constituit in stat. conştiinţa apartenenţei cu necesitate la respectiva comunitate. care este organizatia de stat national. un obiect de constatari precise: ea este un complex de raporturi si 2 Dimitrie Gusti. o natiune distingandu-se de alta prin limba. vizand fie posesia sau revendicarea unui teritoriu. ori a unei autoatribuiri collective. drepturi istorice. p. Statul national este personificarea politica si juridica a natiunii. religie. caracterul national al unei colectivitati sociale este insasi indreptatirea manifestarii unor tendinte de rivalitate in raport cu alte natiuni. frontiere naturale.indivizilor sentimentul solidarităţii. rasa. “Natiunea nu este o notiune simbolica. Asa se explica pentru ce o natiune tinde in mod irezistibil de a da unitatii sale economice si sufletesti o consacrare politica si juridica. Statul are menirea de a da o forma de centralizare fortei de descentralizare a natiunii. atributul national este expresia unei atribuiri. Cele mai multe definitii ale natiunii opereaza cu criterii obiective de democratie. 1995. In foarte multe cazuri. Ca tot vietuitor natiunea se afrma intr-o structura economica si sufleteasca specifica si se mentine printr-o organizare politica si juridica caracteristica totului. Bucuresti.”2 Intr-o viziune moderna.33-34. Polisemia notiunii de “natiune” a reprezentat de-a lungul vremii si sursa unor confuzii si dificultati in intelegerea sensului in care elemental identitar national se substituie altor ipostaze identitare la nivelul indivizilor si agregatelor socio-umane. interese economice sau geopolitice. Sociologia natiunii si a razboiului. Altele. Alteori. fie invocarea unor drepturi istorice sau ratiuni de securitate in fata unor pericole externe. Statul formeaza o natiune si fiecare cetatean este membru al natiunii. o unitate sintetica. 2 .

o forma de solidarizare afectiva si rationalizata pentru atingerea unor obiective commune. pe unitate culturala. o politica. in dorinta lor de a se unifica sub o guvernare proprie. ca exponent al liberalismului. ca de altfel si interactiunile ce 3 . Privita prin prisma distinctiei intre datul individualitatii originare si procesul de asumare a unei conditii proprii.subiective ale existentei in comun a unor indivizi si grupuri. in interiorul comunitatilor locale) si de socializare secundara (la nevelul institutiilor. statul. civilizatia ori interesele economice sunt cele care fac o natiune sa fie ceea ce este. sip e o glorie proprie. John Stuart Mill. Identitatea nationala nu este doar o proiectie in trecut si si una intr-un viitor nedefinit. exemplificat de mari conducatori. nu de putine ori. economica. De exemplu. este tentat sa descopere esenta nationalitatii intr-o mutuala simpatie a aderentilor la o astfel de alcatuire umana. la vointa impartasita a acestora de a fi o natiune. prin impartasirea unei zestre si/sau experiente comune. la sentimentul comunitar. sentimentele si experientele avandu-si radacini in trecut. inclusive politica. Natiune este o comunitate de vointa. sociala. religia. religioasa. identitatea nationala evidentiaza faptul ca mecanismele de socializare primara (in familie. o imensa solidaritate a indivizilor bazata pe constiinta sacrificiilor facute de-a lungul istoriei dar si a sacrificiilor viitoare. frustari. ca ele sunt indisociabile de libertatea national ace presupune independenta. refuzul dominatiei straine. altfel spus. un plebicist repetat zi de zi. grupurilor de refetinta). Ideea nationala eate intemeiata pe un trecut eroic. limba. Constiinta nationala este o forma complexa a constiintei de grup. un orizont de aspiratii. Existenta unei natiuni este. superioare ce transcend interesele immediate ale indivizilor. anxietati si. traume ale unor evenimente si epoci de minerat. Frederick Hertz semnala faptul ca aceste aspiratii se centreaza pe nevoia de unitate nationala. in grupul etnic de apartenenta. recuperand o istorie comuna. Ea este si reflexul unor mentalitati collective ce perpetueaza in memoria istorica a unui grup mituri constitutive. Ernest Renan mergea chiar mai departe afirmand ca nu rasa. O indentitate nationala este un fapt de constiinta. o libertate interioara in raport cu fortele taxate ca nenationale sau care deroga de la imperativele nationale.

se defineste prin afirmarea unor calitati si trasaturi etno-psihologice innascute sau dobandite. recunoscute si prin respingerea sau incriminarea unor defecte. pe o mitologie constitutive si pe complexul unor reprezentari ale sinelui colectiv. dar straine si exterioare ei. din valorile crestine ale Ortodoxiei. identitatea nationala nu isi este siesi suficienta3. Daca motivatiile si reprezentarile sunt externe. identitatea romaneasca se sprijina pe o mostenire genetica avand ca figuri emblematice pe Traian. intrucat ea face recurs la un principiu ordonator situate deasupra identitatilor individuale. aidoma altor identitati nationale. Stefan cel Mare. Identitate romaneasca si europeana. 2005. O identitate nationala reclama ca fiecare individ apartinand unui grup larg. atunci indentitatea nationala prezinta un grad de coagulare mai pronuntat. grupuri si institutii ce-si alatura si articuleaza experientele existentiale. pe un ethos popular. constientizarea faptului ca suntem de altii in plan identitar. prin limba. modeleaza indivizii si colectivitatile sunt determinate in configurarea “supraidentitatii” europene. saraca in semnificatii care risca sa accentueze o stare de izolare.si isi trage substanta din valorile civilizatiei agreste si protocolare. 4 . sentimentul unicitatii cu care ne revendicam o determinare spatio-temporala in registrul existentei noastre ca entitati inconfundabile in sistemul de coordonate etno-culturale. De exemplu. nutrindu-se din contactele cu indivizi. O identitate 3 Mihai Milca. ce se defineste prin caracteristicile sale entice. Identitatea pe care o avem. sa adopte un cod existential internalizat si acceptat de ceilalti indivizi a caror similaritate o impartaseste. Editura Ager. Fiecare indentitate nationala se intemeiaza pe un fond organic originar. atunci ar fi o constructie fragile. Decebal. Daca ea s-ar rezuma doar la un set de reprezentari si motivatii interne. marii voievozi – Mircea cel Batran. Este nevoie ca aceasta calitate sa fei validate de ceilalti. Bucuresti. p. devenire istorica nu sunt de ajuns pentru a ne conferi acea calitate distincta cu care ne impacam sau ne mandrim.marcheaza. identitatea romaneasca. Etalata sau intrata in competitie cu entitati similare. Constantin Brancoveanu si altii . se atesta invocand principiul continuitatii istorice si functioneaza pe baza anumitor autoreprezentari confirmate ale unor virtuti ancestrale Din aceasta cauza. etnie.

grupuri de alte etnii. o experienta tonifianta in umbra unei exceptionalitati adanc inradacinate in constiinta colectiva a fiecarui individ in parte. Dar in imaginarul colectiv. lucida si nepartinitoare. impliniri si recunoasteri in timp. in plan atitudinal.nationala este rezultanta unor judecati si prejudecati. Stereotipul ecraneaza judecata de valoare. national. ele sunt cu pretentii de imuabilitate. ori a unor operatiuni selective. alimentand combustia unei operatiuni justificative a acceptarii sau respingerii unor indivizi. decurgand dintr-o istorie glorioasa. Frontierele departajarii identitatii nationale proprii de cele ale altor popoare sunt mai mult sau mai putin fluide. o demnitate castigata. Identitatea nationala a putut fi reflexul unei stari de jubilatie si mandrie orgolioasa. folosind criterii simple de discriminare a propriei identitati de identitatile straine. intemeiata pe victorii. De aceea o identitate nationala nu se poate dispensa de anumite stereotipuri ridicate la rang de postulate etno-culturale si psihologice. a unor procese de asimilare difuza sau de eorcizare a acelor elemente considerate straine ethosului propriu. 5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful