You are on page 1of 4

Concepte si termeni: teorie, ipoteza, variabile, date cantitative si calitative.

Cercetarea este un proces de investigare şi de căutare pe care ştiinţa il utilizează cu grijă, pentru a ajunge la o mai bună inţelegere fenomenului. Teoria O teorie este un set organizat de concepte şi de propoziţii desemnate să ajute omul de ştiinţă să inţeleagă, să explice şi să prezică femomenele. Teoria lui Darwin asupra evoluţiei ne-a adus o mai bună inţelegere a raporturilor dintre specii, iar teoriile freudiene ne arată modul in care inconştientul influenţează comportamentul. Odată ce avem o teorie, putem deriva din ea ipoteze care devin obiectul testării prin cercetarea ştiinţifică: teoria atracţiei interumane poate produce ipoteza că similaritatea atitudinilor şi a preferinţelor creşte posibilitatea atracţiei dintre oameni. Teoria este atât punctul de plecare, cât si punctul terminus al unei stiințe. Există o strânsă legătură între teorie si ipoteză, teoria fiind o ipoteză verificată experimental, iar ipoteza - o teorie în formare sau în curs de verificare. Variabilele In experiment, cercetătorul variază sistematic condiţiile pentru a inregistra efectele lor asupra comportamentului. Condiţiile care se pot schimba in experiment se numesc variabile şi ele pot fi elemente prin care diferă subiecţii (sex, varstă, nivel cultural,etnie, etc.), iar măsurile ce vor fi culese sunt diferite valori cum ar fi presiunea arterială,pulsul etc. Variabilele pe care la poate lua in consideraţie, schimba sau manipula cercetătorul se cheamă variabile independente, iar cele măsurate pentru a vedea cum se schimbă prin manipularea experimentală, se cheamă variabile dependente (se numesc aşa pentru că depind de nivelul schimbării variabilelor independente). Un al treilea tip de variabile sunt cele explicative, cum ar fi anxietatea, depresia, gandirea, motivaţia, ca elemente interne de legătură intre celelalte două tipuri.

1

Chelcea (2001). În cele mai multe cazuri. specificitatea. şi nu". complexitatea. Generalitatea se referă la faptul că o ipoteză trebuie formulată astfel încît relaţiile dintre variabile să fie adevărate indiferent de condiţiile spaţio-temporale. în sensul că nu putem enunţa o relaţie între două variabile dintre care una este imposibil de evaluat. ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate. şi (2) o ipoteză ghidează colectarea datelor. să conţină formulări clare. În această privinţă vorbim despre ipotezele de tipul "şi da. se poate merge pînă la ipoteze de nivel 3. ipotezele se referă la verificarea unor relaţii care se stabilesc între două variabile. Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enunţ conjunctural despre relaţia dintre două sau mai multe variabile. comunicabilitatea. Ipotezele trebuie să fie testabile. 4. predictivitatea. 5. analiza şi interpretarea lor. ipotezele trebuie să îndeplinească 10 condiţii pentru a fi valide: generalitatea. ceea ce ne permite să spunem că ipoteza respectivă conţine o posibilă soluţie la problema aflată în studiu. testabilitatea. 3. Determinarea priveşte obiectivitatea ipotezei respective. ipoteza este deci o explicaţie plauzibilă care urmează a fi verificată în cercetare prin datele care se obţin. Complexitatea se referă la numărul de variabile care sunt cuprinse într-o ipoteză. Ipotezele de nivel 1 au doar două variabile corelate. 2. falsificabilitatea. Potrivit lui S. nu una certă. să numească variabile şi să descrie relaţiile care se stabilesc între ele. specifice şi precise. 2 . Legătura dintre variabile propusă prin ipoteze este o relaţie posibilă. Specificitatea priveşte numărul de valori pe care le pot lua variabilele respective. Există o serie de motive pentru care ipotezele sunt necesare: (1) necesitatea determinării şi delimitării domeniului de cercetare. reproductibilitatea şi utilitatea. determinarea. cu patru variabile corelate. Falsificabilitatea priveşte formularea enunţului ipotetic. 1. formularea lor se face după ce au fost definite scopurile cercetării şi conceptele cu care vom lucra.Ipotezele Ipotezele sunt specifice cercetărilor cantitative.

.6. Reproductibilitatea se referă la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare.2004. Date calitative și date cantitative Cercetarea calitativă reprezintă orice tip de cercetare în măsură să producă rezultate care nu ajung la proceduri statistice sau alte mijloace de cuantificare. parţialvalidată sau invalidată. cu cît o ipoteză este mai concretă. astfel ca ea să fie decodificată identic atît de cel ce o formulează. evenimentele psihice. poate fi total validată. Testabilitatea se referă la condiţiile de verificare a ipotezei. sau ale copiilor). relaţiile. emoţionalismul (doreşte contactul „apropiat”cu subiecţii studiaţi si favorizează biografiile personale) şi postmodernismul ( care caută deconstruirea conceptelor de „subiect” şi teren de cercetare”) (Silverman. 10. sau atributele unei persoane eficiente . o modurile de a gândi ale unei categorii de populaţie (de exemplu. D. 8. prin confruntarea cu realitatea. Cele mai cunoscute modalităţi de abordare în cercetarea calitativă sunt :” naturalismul (preferinţa pentru ieşirea pe teren pentru a face observaţii) . Utilitatea se referă la faptul că o ipoteză.55). sau ale unui profesor / student bun). Prin datele calitative. producem o cunoaştere originală cu privire la : o cele mai bune practici într-un domeniu (de exemplu. care sunt atributele companiilor de succes . pp. Infirmarea unei ipoteze nu înseamnă neapărat că acea ipoteză este eronată. 7. Comunicabilitatea priveşte formularea enunţului: enunţul unei ipoteze trebuie să îndeplinească condiţii de inteligibilitate. 9. adică posibilitatea de re-validare a ipotezei de către alţi cercetători. cu atît ea poate fi verificată mai uşor. cît şi de cel ce o citeşte. Predictivitatea se referă la faptul că o ipoteză are funcţia de a descrie şi explica anticipativ procesele. cum se raportează victimele la violenţa domestică ? dar agresorii ?). în sensul că. modurile de a gândi ale femeilor . etnometodologia (care împărtăşeşte grija naturalistului pentru detaliu dar îl localizează în interacţiune). o modurile de a trăi interior o anume experienţă (de exemplu. 3 .

analiza calitativă a documentelor . Cerceterarea cantitativă face apel la statistică. cum ajung unii oameni să se prostitueze. mai puţin reflectate în anchetele cantitative. pe când cele calitative sunt utilizate în cercetările de profunzime (observaţia participativă. bogate. ori pot fi combinate cu date cantitative. observaţia sistematică). raportul de cercetare luând forma unor tabele. o Orice categorie de populaţie poate face obiectul cercetării. comentarii în limbaj natural. Dacă în abordarea cantitativă teoria este verificată prin cercetare. sau în faţa unui risc major) . obţinându-se date complexe. apare pe parcursul cercetării. cu puţine date statistice şi reprezentări grafice. metaforic. autobiografiile. Datele calitative pot fi utilizate singure. analiza cantitativă a documentelor.o modurile de acţiune în faţa unui produs sau a unei experienţe (de exemplu. limbajul utilizat fiind unul natural. de exemplu) . o poveşti de viaţă (life stories) sau cum ajung oamenii într-o anumită situaţie de viaţă (de exemplu. interviul intensiv. 4 . de adâncime. sau să consume droguri). în cea calitativă teoria reiese. Cercetarea calitativă apelează la eşantionare teoretică sau întreaga populaţie. cum reacţionează diferite categorii de populaţie în faţa unei noi băuturi lansate pe piaţă .cifre. experimentul. Metodele cantitative sunt adesea utilizate pentru stabilirea unor date statistice ( de pildă.grafice. ancheta cu chestionar standardizat. dar sunt studiate cu precădere populaţiile marginale.