You are on page 1of 4

Cristian Tănăsescu Anul II Sovietizarea Europei de est Motto: ”Războiul acesta nu e ca-ntrecut; cine ocupă; un teritoriu dictează si organizarea

socială. Fiecare îsi impune sistemul până unde ajunge puterea sa armată. Astfel nu se mai poate” Stalin Sovietizarea este un termen folosit în general cu două înţelesuri distincte, dar înrudite: • adoptarea sistemului politic bazat pe modelul sovietelor – sfaturile muncitoreşti şi • adoptarea modului de viaţă şi a mentalităţii modelate după cele ale Uniunii Sovietice. „Sovietizarea”, ca proces de adoptare a sistemului politic şi social al Uniunii Sovietice, a avut loc în ţările Europei Răsăritene după încheierea celui de-al doilea război mondial. În sensul cel mai larg, sovietizarea Europei Răsăritene a inclus adoptarea (de multe ori silită) instituţiilor, legilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi modului sovietic de viaţă, atât la nivel naţional cât şi la nivelul comunităţilor mici, locale. Schimbările erau promovate şi accelerate de propaganda oficială şi aveau ca scop crearea unui mod comun de viaţă în statele aflate în sfera de influență sovietică. În multe cazuri, sovietizarea a fost acompaniată de deportări ale aşa-numiţilor „duşmani ai poporului” (culacii sau osârdnicii de exemplu) în lagărele de muncă ale gulagurilor sau în exil. Într-un sens mai restrâns, termenul „sovietizare” desemnează schimbările mentale și sociale din cadrul populației Uniunii Sovietice şi a sateliţilor ei care ar fi trebuit să aducă noul om sovietic (după susținătorii ideii) sau a Homo Sovieticus (după criticii ideii). Sovieticii au dus rzboiul pentru a învinge Germania si a readuce pe scena politică internatională o Rusie puternică. Indiferent de ce s-ar fi întmplat în Europa după cel de-al Doilea Razboi Mondial Rusia trebuia să îşi asigure granitele vestice si nu putea lăsa la o parte teritoriul dintre ea si Germania. În arcul de la nordul Finlandei pâna în Iugoslavia se gaseau o

În guvernele naţionale comuniştii încercau să detina ministerele cheie: Ministerul de Interne. preferând sa lase colegilor de coaliţie aceste funcţii.serie de state mici a caror guverne interbelice au fost defavorabile Uniuni Sovietice. Mai peste tot comuniştii au fost trecuti in ilegalitate de aproape 25 de ani iar acolo unde erau in legalitate ei nu se bucurau de popularitate. Astfel. care controla reforma agrară şi cumpăra loialitatea a milioane de ţarani. ei şi-au gasit poziţii cruciale in comitatele de denazificare şi în comisiile regionale şi în sindicate. Prim-ministru. Pe de altă parte. Ministerul Justiţiei. De asemenea. socialisti şi alte partide antifasciste) care urmau să-i persecute pe susţinătorii vechiului regim. prin autorizaţiile de apariţii. Uniunea nu avea nici o greutate in afacerile externe ale statelor. Coaliţiile erau doar o etapă necesară pentru accesul comuniştilor la putere în zone in care in mod traditional partidele comuniste erau slabe. In afară de armata. precum si controlul presei. Ministru de exterene. Încă in bune relaţii cu puterile occidentale Moscova a fost precaută şi a adoptat o politică binecunoscută din anii Frontului popular si ai războiului civil spaniol. comuniştii din Est nu doreau functii de Preşedinte. împarţirea pământului şi improprietărirea ţaranilor. fiind identificaţi cu Rusia si adoptau tacticile rigide impuse dupa 1927 de Moscova. Înainte de sfarsitul razboiului sau imediat după aceea. dimpotriva. favorizând formarea guvernelor “de uniune nationala”(coaliţii formate din comunişti. tribunalelor si judecătoriilor. ca obiectiv final. iar in Bulgaria undeva la 8000 (aceste cifre erau in mare parte bazinul electoral al partidului). Partidele comuniste erau subrezite si din interior chiar de URSS care a exclus din partid sau chiar arestat mulţi dintre comuniştii polonezi. Ministerul Agriculturii. Partidul nu urmarea colectivizarea ci. fiecare ţară est Europeana avea un asfel de guvern. Scopul declarat al comuniştilor in 1945 şi in 1946 era să desăvârşeasca revoluţiile burgheze neterminate din 1848. în România avea mai puţin de 1000 de membri. Despre “socialism”. Singurul rezultat acceptabil in ochii lui Stalin legat de acceste state era instaurarea unor guverne pro-sovietice despre care putea fi sigur ca nu vor atenta la siguranţa sovietică. care veghea asupra epurărilor. Într-o serie de . la sfarsitul lui 1944 şi începutul lui 1945 situaţia era delicată pentru comunisti: Partidul Comunist Maghiar se putea sprijini pe 4000 de oameni. Părea un ţel relativ uşor de atins mai ales in tari ca România şi Ungaria unde vechea elita era compromisă: în multe locuri armata rosie era primită ca eliberatoare si aducatoare de reforme. care le asigura controlul asupra poliţiei si serviciilor secrete. maghiari sau iugoslavi refugiati la Moscova. se vorbea rareori.

ameninţaţi. Chiar şi in Vest. victime ale represiuni. Procesul a început in Estul Germaniei. să-i facă să li se alature. Un număr important din foştii lideri social-democraţii din Germania de est au primit funcţii onorifice în noul partid şi în guvernul corespunzător. desemnat la 30 iulie 1948 era Árpád Szakasits (fost socialist) Chiar si atunci când acceptau pactul comunist. Bulgaria în august si Polonia in decembrie. incât nu mai reprezentau o forţă politică. preponderent agrară. Prin urmare. erau acuzaţi permanent de sabotaj şi de nesubordonare (uneori . în circumstanţe specifice Europei de Est. comuniştii au hotarat să li se alăture. foşti social-democraţi care au marşat alaturi de comunişti au fost rasplatiţi pe masură. fiind împroşcati cu acuzaţii de fascism sau sentiment antinaţional ei au fost eliminaţi in etape. Un impediment a fost mişcarea social-democrată care nu putea fi acuzată de fascism.alegeri locale şi naţionale din Austria. in 1946-1948 comuniştii le-au prezentat socialiştilor (mai numeroşi) perspectiva unificării stangii sub egida comunistă. După eliberare. liberalii si partidele tradiţionale s-au dovedit o pradă uşoară. Socialiştii care s-au opus au fost excluşi din partid şi. membrii mai radicali ai Partidelor Socialiste au fost seduşi de invitaţiile comuniştilor de a se uni intr-o singură forţa politică. Ungaria şi Cehoslovacia in iunie. În 1948 uniuni comunist-socialiste cu o structură similară au impânzit blocul sovietic: România in februarie 1948. comuniştii au hotarât fuziunea cu “aliaţii” lor mai numeroşi (socialiştii). bătuţi. Ţărănistii. Era o strategie clasică. membrii ei fiind. mai exact. Germania de est şi Ungaria s-a dovedit că aceste “programe” erau dezavantajoase tocmai pentru comunişti. cu titluri goale: Primul şef de stat al Ungariei comuniste. folosită şi de Lenin în 1918 si 1920. candidaţii comunişti erau sistematic surclasaţi la urne de vechile partide. Şi la fel ca şi in Germania de Est. judecaţi ca fascişti sau colaboraţionişti şi incarceraţi sau chiar împuşcaţi. propunerea le-a parut socialiştilor perfect rezonabilă. partidele socialiste erau atât de scindate. În ciuda ocupaţiei militare şi a influenţei economice de care beneficiau. Între timp. În masura in care putem vorbi de un proletariat industrial in Europa de est. marginalizaţi din viaţa publică sau constrânşi să se autoexileze. partidele comuniste au trecut mai intâi la strategii de presiune mascată. Două luni mai târziu s-a format Partidul Unitaţii Socialiste. arestaţi. opozanţii politici au fost calomniaţi. Într-o întâlnire secreta în februarie 1946. ca şi comuniştii. sprijinindu-i cu predilecţie pe socialişti în defavoarea comuniştilor. În cursul anilor 1946 si 1947. in cel mai bun caz. la Moscova. Astfel. Prin urmare. situaţia nu era cu mult mai bună. neputând să-i invinga pe socialişti. apoi la represalii si la teroare declarată. aflat sub ocupaţie sovietică.

Bucureşti. Alegerile au adus de la guvernari de coaliţii. Epoca postbelică O istorie a europei de după 1945. Tony Judt. obiectivele fiind: o etatizare extrema. Alexandru Zub şi Flavius Solomon. Institutul European Iaşi 2. 2008 5. O istorie a Rusiei. Polirom.1994 4. intimidarea la sectia de vot si falsuri grosolane in numararea voturilor. Christophor Andrew şi Oleg Gordievski. Această relatare a impunerii puterii sovietice în Europa de est descrie un parcurs comun al tuturor ţarilor din zonă.chiar persecutaţi) După decimarea. KGB istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. rezultatele comuniştilor s-au imbunatatit la alegerile din 1947 si dupa practicile violente asupra adversarilor ramasi. arestarea sau absorbţia principalilor adversari. Bucureşti. editura ALL. Bibliografie: 1. Riasanovski. Plirom. http://ro. colectivizare. Nicholas V. Sovietization in Romania and Cyechoslovakia. la una de monopol comunist iar strategia sovietica a redevenit in anii1948-1949 radicală. Bucureşti. distrugerea clasei de mijloc si pedepsirea duşmanilor reali sau imaginari.org/wiki/Sovietizare .wikipedia. 2003 3.