Introducere

Creativitatea este considerate un “atribut” al fiecarui om, dar in proportii diferite. Pina in prezent nu exista un termen univoc acceptat referitor la creativitate,recurgindu-se la imbinari care ar pretinde la sinonimie: inteligenta fluida, gindire directionala creatoare, gindire divergenta, imaginatie creatoare. Termenul creativitate a fost lansat in cadrul lucrarilor simpozionului organizat de catre Universitatea Statului Michigan, prin contributia unor specialisti notorii, care sau fructificat in studio Creativitatea si cultivarea ei sub redactia lui H.H. Anderson in anul 1959. Acest studiu a fost tradus ulterior in mai multe limbi de circulatie internationala, urmind sa ghideze calea cercetarilor intr-un domeniu fascinant, prezentind un mare interes atit din punct de vedere teoretic cit si practice, aplicativ. In acest context, psihologia si pedagogia inregistreaza succese remarcabile in cunoasterea si explicarea procesului creative. Desi creativitatea este o preocupare a cercetatorilor din cele mai diverse domenii de cunoastere umana, conceptual de creativitate nu este definit cert. A.I Taylor diferentiaza cinci niveluri de creativitate: 1. Creativitatea expresivă reprezintă treapta de bază, o expresie independentă pentru care originalitatea şi calitatea produsului nu sunt esenţiale. Caracteristica principală a acestei creativităţi o constituie spontaneitatea şi libertatea (un exemplu de creativitate expresivă îl reprezintă desenele spontane ale copiilor). 2. Creativitatea productivă, implică punerea în funcţiune a talentelor sau aptitudinilor dezvoltate şi controlate, persoana dezvoltând un nivel superior de comportament, chiar dacă produsul este sau nu este original în raport cu producţiile altora. 3. Creativitatea inventivă, caracterizată prin surprinderea unor noi relaţii şi utilizarea originală a experienţei dobândite. 4. Creativitatea inovatoare superioară, implică modificarea semnificativă a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui domeniu, necesitând o remarcabilă aptitudine de conceptualizare. 5. Creativitatea emergentă, nivelul cel mai elaborat, corespunzând conceperii de principii fundamental noi. Alte definitii ale creativitatii se refera la comportamentul creative sau la activitatile de elaborare creativa. Mai frecvente sunt definitiile care se refera la produsul creative. Din multitudinea de definitii ale creativitatii (in opinia unor autori sunt peste 100), ele pot fi grupate pe trei directii principale: 1. aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou si de valoare 2. procesul prin care se realizeaza produsul 3. orice rezolvare de probleme noi Cel mai impunător reprezentant al interpretării factoriale a creativităţii este J. P. Guilford, care a reuşit să pătrundă în natura posibilităţilor omului de a gândi creativ, elaborând şi instrumentele necesare măsurării acestor aptitudini. La început aceste instrumente erau destinate în exclusivitate măsurării aptitudinilor adulţilor, în prezent utilizându-se şi în cercetările asupra elevilor. Pentru J. P. Guilford creativitatea reprezintă un moment al învăţării, ea poate fi transferată şi asupra altor domenii sau teme, făcând parte din aspectele generale ale învăţării.

Remarcăm următoarele repere ale dezvoltării creativităţii: • se defineşte ca o capacitate de a produce ceva nou şi procesul realizării; • se concepe în raport direct cu fenomenul creaţiei şi factorii operaţionali şi conţinutali ai intelectului; • aptitudinile de fluiditate, flexibilitate, originalitate, sensivitate care pot fi antrenate, evaluate prin învăţare, devenind indicatori de măsurare a gradului de manifestare a creativităţii.

Spre exemplu. gândirea creativă a copiilor este considerată drept o formă aparte a comportamentului de rezolvare. În prima copilărie potenţialul creativ este specific vârstei. imprimă apoi un nou reviriment potenţialului creativ. copiii presară şi elemente fanteziste. Privind prin prisma personalităţii. Desigur. necesitatea atmosferei prielnice. găsirea unei soluţii experimentale de către şcolarul mic. în sensul că cere modificarea sau respingerea ideilor anterioare. Pornind de la definirea creativităţii ca rezolvare de probleme. de experienţa acumulată până la intrarea în şcoală. caracterizată prin: • noutate şi valoare. Se afirma. „Cum s-ar fi putut înţelege vulpea şi barza asupra vaselor din care să mănânce?”.1. de a crea. cât şi experienţa personală. interferenţa firească a umanului cu lumea animală sau cu lumea neînsufleţită îl apropie pe copil de ideea fundamentală a sinecticii care promovează în găsirea soluţiilor originale identificarea imaginară cu animale sau lucruri. . rezolvarea unei probleme teoretice sau practice. Creativitatea capătă sensul de potenţial creativ. „Ce ar fi trebuit să facă ursul ca să-şi recupereze coada din baltă?”. fie la o intensitate înaltă. care ar putea contribui la succesul actului său creativ. având o dominantă specifică în funcţie de înzestrarea sa. • anumită dificultate în formularea problemei. fiecare copil vine de fapt cu nota sa proprie. care presupune posibilitatea reală. chiar dacă numai pentru subiectul în cauză. de suma de însuşiri sau factori psihologici ai unor viitoare performanţe creatoare. dar important este să se antreneze într-un proces de căutare de soluţii dintre cele mai inedite. pot fi considerate ca fiind creatoare în cazul în care rezolvarea s-a facut pe o cale independentă. chiar dacă modul de rezolvare nu este nou pentru ştiinţele sau disciplinele respective. spre deosebire de facultatea creativă. manifestate fie pe o durata mare de timp. Paralel cu dezvoltarea operaţiilor mintale şi a capacităţii logice. copilul înţelege realitatea obiectivă şi naivitatea fanteziei înregistrează o scădere bruscă. copiii intră în rolul diferitelor personaje din poveştile prezentate în imagini şi sunt puşi în faţa unor probleme de genul: „Ce i-ar putea răspunde oglinda împărătesei care o întreabă disperată cine este cea mai frumoasă din ţară. Particularităţile creativităţii la scolarul mic Russel apreciază: „La copiii mici procesul creativ este o unitate dinamică ce se caracterizează mai degrabă prin spontaneitate şi intuiţie decât printr-o serie de tehnici logice de rezolvarea problemelor”. „actualizată”. rezultat dintr-o fantezie necontrolată care compensează slăbiciunea componentei raţionale. Prin urmare. domeniul de manifestare şi multe alte condiţii. În mod normal achiziţiile de cunoştinţe şi de tehnici mintale. pe baza acestora. dar nu neapărat utilizate. alcătuiesc creativitatea potentială a lui. la clasa I la abecedar. în lecţiile de distingere a cuvintelor şi sensului acestora într-o propoziţie. Toate condiţiile virtuale existente în copil. ca să nu o supere?”. al mediului favorabil pentru ca acest potenţial să ajungă de la o condiţie virtuală existentă la o viitoare performanţă creatoare. nivelul creativităţii. • motivaţie şi persistenţă ridicate. • neconvenţionalitate. Animismul gândirii infantile.

Trecând peste faptul că unii autori situează pe primul loc atitudinea pozitivă faţă de muncă. • atitudini direct creative. îi determină să adopte un comportament imaginativ.) şi de natură biologică (sex. • aptitudinali. • perseverenţa în căutarea de soluţii. • de personalitate şi motivaţionali (motivaţii.). motivaţionali. Concepută ca emergentă a sistemului psihic uman. Prioritatea unui sau altui factor este relativă. receptivitatea faţă de nou. gândire. creativitatea reprezintă o dimensiune complexă a personalităţii în care interacţionează o multitudine de variabile sau factori de natură psihică (intelectuali. aptitudinali. pe când cele opuse blochează dezvoltarea acestor elemente. atitudinali etc. aptitudinal. constând din simţământul noului. tot din unghiul de vedere al personalităţii. inteligenţă etc. ce ţin de imaginaţie.. interese. Atitudinile creative permit o valorificare optimă a aptitudinilor şi a cunoştinţelor în sens creativ.). . vârsta. Printre cele mai importante atitudini creative ale copiilor se numără: • încrederea în forţele proprii. atitudini. • interesele cognitive. Factorii psihici ai creativitatii pot fi grupaţi în trei categorii principale: • intelectuali. • cutezanţa în abordarea de scopuri neobişnuite şi îndepărtate. intelectual. de natură socială (socioculturali.). nu inspiraţia stă la baza creativităţii ci munca tenace a individului. Aceste atitudini creative se manifestă foarte bine la copii în timpul lucrului în grup. Nu mai puţin importanţi sunt factorii de personalitate în dezvoltarea creativităţii care se manifestă la nivelurile cognitiv. stare de sănătate etc. se consideră că cea mai mare contribuţie o au atitudinile care predispun copiii sa reacţioneze favorabil la nou. afectivi. să realizeze noi combinaţii de idei. B. respectul faţă de originalitate etc. educativi etc. Bloom relevă faptul că „factorii de personalitate şi motivaţionali sunt cel puţin tot atât de importanţi în determinarea performanţei la copii ca şi cei aptitudinali”.De asemenea. memorie. O serie de cercetări au acreditat ideea rolului determinant al formaţiilor vectoriale sau atitudinale în domeniul creativităţii. aspiraţii. voinţă etc. creativitatea este concepută adeseori drept mişcarea sau procesul care duce la elaborarea unui produs original şi de valoare. axati îndeosebi pe aptitudinile speciale. • simţul valorii şi atitudinea valorizatoare.

unicitate etc.1 Creativitatea elevilor ca proces şi ca produs Numeroşi specialişti şi psihologi au căutat să surprindă actul creator al copiilor în procesualitatea sa. aici ne vom opri asupra produsului creaţiei. Cât priveşte surpriza. Acesta este considerat de fapt şi criteriul cel mai eficient de apreciere a creativităţii omului. La nastere. în procesul educaţiei şi activităţii. aptitudinali şi de personalitate) prin activitate. aptitudinali. dezvoltându-se alte niveluri ale creativităţii – cum sunt originalitatea şi inventivitatea.). progresul social nu poate fi cu putinţă. Fără acest instinct al creării. . Originalitatea poate fi apreciată şi în mod statistic. un obiect etc. Privită ca produs. Ulterior. Cu cât frecvenţa apariţiei unui răspuns este mai mică în cadrul colectivului de elevi . al rezolvării unor probleme ridicate de viaţă. Intrucât primul aspect va fi analizat pe larg în cadrul problematicii educării creativităţii. creativitatea copiilor prezintă două aspecte relativ diferite: 1. Imprevizibilitatea presupune că produsul realizat să nu fie rezultatul unor procese logice obişnuite. educaţie şi experienţă. Copiii au această tendinţă spre fabulaţie şi fantezie şi tocmai din acest motiv se impune o accentuare a utilităţii sociale a produsului ca şi condiţie a creării lui. produs sau capacitatea dobândită pe baza factorilor (intelectuali. surpriză. caracteriali şi de mediu. o compunere. b) utilitatea socială a produsului creat desemnează măsura în care acesta este relevant. adică răspunde unei nevoi practice sau este adecvat realităţii. iar apoi să-l surprinda în modele operaţionale şi funcţionale. produs al creaţiei. atunci când se caută unicitatea în cadrul unei mulţimi de răspunsuri. aceasta este o reacţie psihică produsă de ceva neaşteptat. În orice activitate şi în orice făptură umană se poate găsi. Utilitatea produsului este de fapt un criteriu introdus pentru a distinge rezultatul imaginaţiei aplicate la realitate de producţiile aberante şi rupte de realitate din timpul stărilor de alterare a conştiinţei. iar unicitatea produsului este o garanţie a originalităţii sale. 2. Elementul creator nu trebuie să-l căutam în aşa zisele activităţi superioare. ci al aşa numitei „gândiri laterale”. Perioada şcolarităţii mici este propice imaginaţiei creatoare prin dezvoltarea intereselor şi capacităţilor care conturează tot mai mult elemente de creaţie artistică. în funcţie de dezvoltarea şi manifestarea factorilor intelectuali. copilul posedă doar o anumită potenţialitate creativă. fluenţă şi senzitivitate a scoarţei cerebrale şi a sistemului nervos în general. sporeşte potenţialitatea menţionată. un proiect. cu atât este mai original.1. exprimat în ceva material (un desen. Numai şcoala sau o viaţă socială cu tendinţe de nivelare şi de subjugare mai pot toci instinctul creaţiei. Este vorba de situaţii în care imaginaţia debordantă încalcă anumite legităţi obiective. Produsul creativ se defineşte prin două însuşiri esentiale: originalitatea şi utilitatea socială: a) originalitatea dobândeşte diferite dimensiuni cum ar fi: imprevizibilitate. desigur. evidenţiată de o anumită flexibilitate. Actul de creaţie a copiilor la 6/7 – 8/9 ani este considerat orice moment de creştere cognitivă legat de competenţa ce se vrea formată prin efort personalizat.

deducînd o înţelegere a realităţii înconjurătoare din perspectivă proprie. este nevoie de multă creativitate în toate domeniile. pentru a face faţă tuturor schimbărilor socio-economice a acestei lumi contemporane din ce în ce mai neconvenţională. Dezvoltarea capacităţii creative presupune în permanenţă o stimulare prin valorizarea celor produse de elevi. ca modalitate de comunicare cu ceilalţi. În acest context. comunicându-se rezutatul. care explorează şi prelucrează mediul. utilitate. . creativitatea se impune ca un sistem transformativ-constructiv al personalităţii. comentându-se produsul prin procesul ca etapă. În educarea creativităţii este predominantă participarea nemijlocită a elevilor la activitate prin antrenarea componentelor cognitivă.Trebuie cunoscut. afectivă. caracter finisat sau nefinisat. stimulat şi valorificat acest potenţial creativ deoarece. atitudinală în formarea capacităţii creative.

În al doilea rând. În psihologia occidentală. creează o unitate de conţinut şi direcţie a produsului activităţii creatoare. Ca un instrument activ important al activităţii creatoare apare şi se dezvoltă de timpuriu „clişeul”. noi capacităţi şi abilităţi tehnice şi de observaţie. mai precis imaginaţia reproductivă are numeroase elemente creatoare. Produsul activităţii creatoare reflectă un conţinut mult mai bogat şi mai prelucrat în referiri la realitatea concretă decât produsele activităţii creatoare a preşcolarului. în perioada micii şcolarităţi se dezvoltă mult şi imaginaţia creatoare. cât prin concretizare. Mai ales în domeniile în care micul şcolar a dobândit unele cunoştinţe şi şi-a dezvoltat o serie de interese şi capacităţi. Operarea cu „clişee” se dezvoltă ca soluţionare provizorie a contradicţiilor dintre percepere şi capacitatea de redare a formelor obiectelor (conturul). Clişeul facilitează dezvoltarea compoziţiei în ansamblu. şcolarul mic începe treptat să treacă la o activitate de creaţie ce are anumite caracteristici originale. în fabulaţie şi încă într-o oarecare măsură în joc.2 Dezvoltarea imaginaţiei creatoare a şcolarului Alături de imaginaţia reproductivă. În activitatea creatoare se dezvoltă şi intercorelează numeroase capacităţi cognitive şi tehnic-artistice. În aceste situaţii. Imaginaţia creatoare se manifestă la micul şcolar în produsele activităţii creatoare. Pentru dezvoltarea capacităţilor şi activităţii creatoare nu este suficientă creşterea permanentă a spiritului de observaţie. încep să se manifeste elemente evidente de creaţie artistică. Micul şcolar a început să înţeleagă faptul că fenomenul particular este purtător de semnificaţii mai largi. într-un cuvânt de a fi „dotat”. Activitatea creatoare foloseşte clişeul ca un element operativ de prim ordin. În genere. În actul de creaţie participă într-o corelaţie specifică atât spiritul de observaţie cât şi gândirea cu toate caracteristicile cele mai specifice. care au o structură din ce în ce mai complexă din punct de vedere al conţinutului. de a fi talentat. conturului simplu al obiectului. pomul. „clişeul” a fost considerat ca element reprezentativ al particularităţilor înnăscute de a desena. ci mai ales orientarea lui pe acele coordonate ale reflectării. dar nu atât prin schematizare. Adeseori el ştie să vadă în cazul particular generalitatea lui. creează condiţii pentru îmbogăţirea creaţiei. probleme. Subiectul reuneşte toate elementele lucrării. dar şi de a percepe. lente. Clişeul reprezintă întâi soluţionarea problemei formei. omul etc. Produsele activităţii creatoare a micului şcolar sunt . o tematică cu dimensiuni logice conturate. Produsele creaţiei artistice a micului şcolar au următoarele particularităţi generale: reprezintă produse finite. Dezvoltarea activităţii creatoare nu este un proces lent. în produsele activităţii creatoare a micului şcolar se observă subordonarea motivelor de lucru unei idei centrale în care detaliile şi elementele componente sunt tipizate. Imaginaţia creatoare este legată de imaginaţia reproductivă. ci un proces complex.1. În această caracteristică a activităţii creatoare a micului şcolar recunoaştem din nou caracteristicile generale ale nivelului planului său ideativ. S-au alcătuit teste de diagnostic (stări metrice) ale desenului. simplu de sumare (acumulare) cantitativă a unor progrese permanente. în produsele creaţiei artistice a micului şcolar există un subiect. în care apar contradicţii. Clişeul reprezintă un anumit mod constant (în toate desenele copilului la un anumit moment dat) de a desena floarea.

Această bogăţie de elemente descriptive în compoziţie decurge din creşterea în ansamblu a cunoştinţelor generale ale micului şcolar. O altă caracteristică a imaginaţiei şcolarului mic constă în cultivarea amănuntului semnificativ în contextul fiecărui element al unui produs artistic. . efectele artistice decurg din naivitatea şi efortul sincer (vizibil) de a reda o idee prin motivele şi elementele compoziţiei.bogate în compoziţie.

. 1. pe mobilierul clasei. • Resemnarea. cumpărate de persoana în cauză. rechizitele. ori prin extrema cealaltă a tăcerii tot ca o manifestare a furiei şi nu neapărat prin manifestări comportamentale furtunoase. fie prin vis sau confabulaţii. cărţile. la elevi. cauzate de alţii. • Transferul. • fricile endemice. • relaţiile individ – grup. Elevul mic nefiind în stare să facă faţă frustrării încearcă să o evite. suferinţelor. Este un fel de consolare prin substitute care pot fi oameni sau lucruri. a opozanţei. Barierele pot fi legate de: • contextul sociocultural. nu se dezlipeşte de personajele preferate din desenele animateatunci când îşi petrece prea mult timp singur acasă. deoarece elevii sunt supuşi mai des şi mai intens nedreptăţilor. dinamică şi unitară a creativităţii necesită şi o nouă viziune asupra factorilor favorizanţi şi frenatori ai acesteia. Dacă nu se poate acţiona asupra grupului sau persoanei în cauză.3 Factorii inhibitori ai creativităţii Dezvoltarea eficientă a creativităţii la elevii mici nu poate fi realizată fără a stabili factorii inhibitori ai acesteia. De obicei este atacată persoana care. temporar sau definitiv prin dispariţia din calea ei. Se referă la comportamentul de: supunere. Elevul se ataşează de bunici în absenţa părinţilor. • alt factor inhibitor este legat de instrumentele pedagogice neeficiente aplicate în procesul de educaţie al elevilor. grupuri sau obiecte. care mai dăinuie încă în privinţa blocajelor sau barierelorcreativităţii”. „Noua abordare integrativ-sintetică.1. Trebuie să renunţăm la viziunile înguste. fac trimitere la personalitate în ansamblul ei. doarme cu jucăria din pluş favorită sau cu animalul îndrăgit atunci când merge la culcare singur. hainele. • Compensarea. Frustrările declanşează reacţii şi comportamente mai mult sau mai puţin nuanţate. renunţare. fie prin lipsa de concentrare. mai grav că pot face fixaţie pe învăţător sau pe o altă persoană: mama sau tatăl colegului/ei. Astfel el se manifestă fie prin neparticipare. fie prin glume care să ducă la devierea de la subiect. • Agresivitatea. • atitudinile individualiste. atomiste. pasivitate care conduc spre dependenţe şi anonimat. în viziunea elevului frustrat. este la originea situaţiei lui de multe ori sub forma spiritului contradictoriu excesiv. De exemplu elevii se pot răzbuna pe jucăriile. să scape de ea. Barierele legate de contextul sociocultural se referă la condiţiile în care un elev trăieşte într-un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el. apatie. agresivitatea elevului frustrat trece asupra altor persoane. negativismului şi încăpăţânării. jignirilor etc. Acestea ca şi în cazul adulţilor. datorită faptului că ei înţeleg mai puţin. pe colegii de clasă. Vom face referire în acest sens la nonintegrarea frustraţiilor. toate fiind nefavorabile creativităţii cum ar fi: • Fuga (retragerea). pe fraţii mai mici sau mai mari etc.

fiind stimulativă pentru angajarea lui într-o competiţie cu el însuşi în dorinţa de a se autodepăşi. din generaţie în generaţie. Elevul care este centrat pe sine însuşi nu mai poate fi receptiv la ceea ce se petrece în afara lui. ci este denaturată în funcţie de interesele imediate ale copiilor. învingere şi se întâmplă să-i opună mai degrabă pe copii. Ea se poate manifesta fie datorită unei inaccesibilităţi a limbajului utilizat (prea academic sau prea de specialitate sau la un nivel ce depăşeşte capacitatea de înţelegere a copiilor). la pierderea încrederii în forţele proprii şi la teama de greşeală. ştiut fiind că din raţiuni şi constrângeri sociale sau culturale mulţi dintre adulţi reacţionează altfel decât ar dori. creând elevilor teama de a greşi. dar este destul de firavă graniţa dintre o competiţie bazată pe concurenţă şi rivalitate şi o competiţie corectă bazată pe valori autentice. Se transmite atât prin pattern-uri. teama de a-şi asuma responsabilităţi şi devenind viitorii adulţi care vor manifesta o puternică rezistenţă la schimbare. Dintre acestea amintim: • Înfruntarea. nu ca o poartă deschisă. cât şi prin educaţie. • Principiul competiţiei. Lipsa încrederii în sine este nefavorabilă creativităţii. atât verbal.2. ceea ce este extrem de nefavorabil pentru creativitate. ceea ce îi influenţează deciziile şi acţiunile fără să-şi dea seama de consecinţele acestei situaţii. Elevul se interpretează pe sine destul de ambiguu. chiar eronată cu privire la propria persoană. până la uitare de sine şi transpunere în activităţile pe care le desfăşurăm. • Pasivitatea excesivă. cât şi în scris. este contagioasă şi dăunătoare creativităţii. Barierele datorate atitudinilor individualiste sunt specifice elevilor care pun accentul pe propria persoană: • Comportamentul egocentric. . • Agresivitatea. Realitatea nu mai este percepută veridic. Elevii devin inerţi. decât să-i apropie. • Necunoaşterea propriei persoane.Creativitatea presupune angajare totală. Prima este legată mai mult de dominare. 4. teama de a avea opinii şi idei proprii. indolenţi şi nu se mai implică în diferite situaţii. Este un principiu promovat de multe cadre didactice. Favorizează o viziune deformată. Manifestată sub aceste forme în colectivul de elevi. Barierele datorate fricii endemice se referă la teama pe care o încearcă anumiţi copii mai vulnerabili. • Sentimente de incompetenţă sau ineficienţă. autentic. A doua se apropie mai mult de valorizarea copilului. Acestea duc la apariţia stărilor depresive la elevi şi conduc spre complexe de inferioritate care împiedică pe oricine să se dezvolte. Starea de tensiune conflictuală îi determină pe unii copii să se manifeste agresiv. ceea ce îl conduce la timiditate. El devine indiferent faţă de ceilalţi şi poate chiar să ajungă la un egoism calculat şi voluntar. prin mimică şi gesticulări. 3. asumându-şi valori cu care nu sunt de acord. teama de a lua iniţiative. cei care au unele sensibilităţi personale. fie datorită marginalizării copilului în grup sau în familie. Apare în momentele în care elevul mic trebuie să poarte o conversaţie sau să lucreze în prezenţa cuiva deoarece are tendinţa de a-l socoti pe celălalt un judecător. dialogul cu ceilalţi devine greoi şi uneori imposibil. Bariere referitoare la relaţiile individ-grup • Lipsa de comunicare. • Lipsa încrederii în sine. Persoana din faţa elevului este percepută ca un zid. un om cu atitudine critică. ducând la apariţia minciunii. • Lipsa de autenticitate. • Lipsa de obiectivitate şi realism.

4. complexul de vinovăţie. complexul de inferioritate. Colectivităţile. Un elev creator este şi independent. Parcurgerea acestor tipuri de blocaje potenţial existente la scolari. sistemul de educaţie. fie prin pedepse. fie prin manipularea frustrărilor. conduce spre profilarea acelor complexe personale care reprezintă o piedică în calea libertăţii individuale de exprimare creativă. . complexul de nesiguranţă. complexul de abandon. complexul de rivalitate paternă. familia cultivă dependenţa copilului fie prin recompense. 3. 2.• Dependenţa. 5. Aici se includ şi complexele personale care survin la mica şcolaritate: 1.

şi sunt centrate pe optimizarea şi transformarea creativă a fiinţei umane. în particular. tehnologică.1. • creativitatea poate fi dezvoltată din perspectiva procesuală şi al produsului. reconectând-o cu Sinele şi cu potenţialul ei de dezvoltare creatoare şi de evoluţie spirituală. în sensul unei renaturalizări şi extensii a capacităţilor sale de cunoaştere şi acţiune. pedagogică. Metodele şi tehnicile experienţiale redeschid fiinţa umană către latura sa pozitivă şi autotransformativă. pot fi formate / dezvoltate prin abordări experienţiale. Antrenamentul gândirii divergente contribuie în mod semnificativ la sporirearandamentului în rezolvarea de probleme şi al creativităţii elevilor.4 Abordări experienţiale privind dezvoltarea creativităţii la scolarul mic Metodologia dezvoltării creativităţii la elevii claselor primare se axează pe următoarele dimensiuni: psihologică. prin cunoaşterea şi acceptarea matură şi responsabilă a semnificaţiilor laturii sale negative. . • antrenamentul ca formă de bază a abordării experienţialiste axat pe rezolvarea de probleme cu mai multe soluţii reprezintă strategia didactică de dezvoltare a creativităţii la elevii claselor primare. În contextul acestor dimensiuni s-au conturat şi reperele teoretice ale dezvoltării creativităţii la elevi prin abordări experienţiale: • creativitate în genere şi variabile ale acesteia.

neconvenţionalitate. caracterizată prin: noutate şi valoare. Majoritatea cercetătorilor evidenţiază diferiţi factori ai creativităţii. atitudinile creative şi motivaţia. motivaţie şi persistenţă.Concluzii: Particularităţile creativităţii la elevii claselor primare ţin de o unitate dinamică ce se caracterizează prin spontaneitate şi intuiţie decât printr-o serie de tehnici logice de rezolvare a problemelor. Gândirea creativă a copiilor este considerată drept o formă aparte a comportamentului de rezolvare a problemelor. . de la factorii cognitivi la cei de personalitate. anumită dificultate în formularea problemei. Pentru creativitate se remarcă: stilul cognitiv.

M-am uitat la maimuţe. După ce copilul îşi exteriorizează emoţiile activate de imaginea respectivă o integrează într-un alt context afectiv. Exemplu: „. . pe scăunele şi un juriu cu o baghetă magică.La zoo.Unde ai fost duminică? .Simt multă teamă pentru că ori de câte ori văd un cuţit îmi aduc aminte că şi fratele meu avea un cuţit asemănător cu care m-a fugărit prin casă. . cu condiţia evitării cuvintelor bun / rău. ” „ . Joc de dezvoltarea vorbirii – „Să nu te opreşti” Mod de organizare: pe două echipe. Joc de activare a fanteziei prin fabulaţie – „Cele mai mari minciuni” Mod de organizare: în semicerc. să nu-ţi mai provoace teamă?” 4. Exemplu: „. Pentru câteva secunde priveşte imaginea şi apoi învăţătorul o acoperă. Este penalizată echipa care întrerupe comunicarea.” 3. Joc de asociere Mod de organizare: în cerc.Anexa1 ACTIVITĂŢI CREATIVE EXPERIENŢIALE PRIN ABORDĂRI 1.Ce ai completa acestei imagini. astfel încât.Ce-ai făcut? . uitându-te la ea. . Conţinut: Copiii asociază verbal obiecte. Fiecare copil spune ce a simţit vis-a-vis de imagine şi numeşte ceea ce a văzut. de obicei pozitiv. Joc de memorie afectivă Mod de organizare: în semicerc. concediul la munte iarna cu părinţii etc. experienţe şi trăiri emoţionale diferitelor însuşiri emise de învăţător. Conţinut: Câte un copil din fiecare echipă adresează o întrebare şi aşteaptă răspuns de la colegii din echipa cu care este în competiţie. Conţinut: Fiecare copil extrage câte un jeton cu imaginea cu faţa în jos. frumos / urât. pufoasă. Exemplu: Despre cuvântul zăpadă mi-a venit în minte rece.În Africa. 2.Unde trăiesc maimuţele? .

Joc de sinonimie prin asociere de tip cuvânt – mişcare – „Imită” Mod de organizare: în semicerc. fotbal.„Ne înţelegem şi fără cuvinte” Mod de organizare: în semicerc. 7. 9. . Alegem 3 grupuri. pe scăunele.exersarea citirii după imagine. . Conţinut: copiii reprezintă o stare de acţiune cu ochii. Alegerea grupurilor Se face cu ajutorul unor cercuri de diferite culori. Exemple: tenis. supărare. 6. Conţinut: învăţătoarea citeşte o propoziţie lacunară iar copiii completează cuvântul sau expresia lipsă prin mişcări simbolice. 10. pe covor. un foarfece poate fi o pereche de ochelari. ping-pong. . Exemplu: unul mimează scaunul. pe scăunele. Familia mea Timp: 60 minute Obiective: . 1. tristeţe.familiarizarea cu opere de artă. celalalt se aşează. pe scăunele. Conţinut: Copilul mimează starea care îl caracterizează în momentul respectiv şi ceilalţi copii o identifică (bucurie. . oboseală etc. Joc de flexibilitate emoţională şi adaptare la mediu – „Portret” Mod de organizare: în semicerc.întărirea de a lucra în grupuri. porneşte trenul etc. pe covor. un creion este ţinut între degete ca fiind un pahar. Joc de comunicare prin mesaje corporale . un scaun central în spatele unui carton cu o gaură prin care fiecare copil scoate capul. Conţinut: un copil modelează un obiect din corpul său. cu mişcări line un …” (copiii mimează prin mişcări corporale ce anume se aşează pe floare).dezvoltarea capacităţii de vorbire. un fular poate fi o mare. 8. Jocul ochilor Mod de organizare: în semicerc. iar un altul îi demonstrează că a înţeles tot prin mişcări ale corpului. o minge poate fi un măr etc. Exemplu: „Pe o floare se aşează uşor. Exemplu: un cub este ţinut în braţe ca fiind o păpuşă.). Joc de resemnificare – „Nu e ceea ce vezi” Mod de organizare: în semicerc. .dezvoltarea fanteziei.Conţinut: juriul punctează minciunile mai deosebite referitoare la întrebările: Ce aş dori să fiu? Ce aş dori să ajung? Ce aş dori să am? Copiii argumentează de fiecare dată: „…pentru că…” 5. o buburuză merge pe mână şi apoi zboară. Conţinut: fiecare copil ia câte un obiect din clasă şi se comportă cu el ca şi când ar fi altceva.

3. Toată lumea inventează vârsta. De aici fiecare grup va funcţiona ca o familie. După ce s-au uitat la tablou trebuie să constate că fiecare tablou reprezintă o familie. 5. Încheierea activităţii . numele şi rolul în familie. Prezentarea Fiecare familie se va prezenta.desenarea membrilor de familie.2. Improvizaţii cu mişcări 6. Alegerea rolurilor Fiecare grup primeşte un tablou. Reproducerea tabloului Fiecare membru ia poziţia de pe tabloul iniţial după care ceilalţi dau un nume acestui tablou. Stabilesc între ei ce vor fi. 4. . Improvizaţii cu mişcări şi text 7.

copiii sunt puşi să formuleze ei înşişi propoziţii care să ascundă un neadevăr. Steaua străluceşte. Exemplu: Grădinarul seamănă în grădina lui vorbe.propoziţia este elaborată de un singur copil. . 3.Anexa 2 Exerciţii creative al căror material este cuvântul 1. Formularea unor propoziţii în care toate cuvintele să înceapă cu acelaşi sunet. Când îl vede pe lup. Ascunde apa amăruie. la început se formulează propoziţii simple dar în timp copiii ajung şi la propoziţii dezvoltate. ariciul o ia la fugă. fiecare continuând propoziţia. Exemplu: Mama Mariei mănâncă. Se cultivă flexibilitatea gândirii. Se dezvoltă gândirea logică şi divergentă. Ce titlu se potriveşte? Se cere copiilor să găsească cât mai multe titluri posibile pentru povestioare propuse de învăţătoare. Jocul sinonimelor Se cere copiilor să găsească toate sinonimele unor cuvinte dar şi să formuleze propoziţii. În prezenţa lupului. În altă variantă se cere găsirea titlurilor unui desen. Exerciţiul poate avea mai multe variante: . gândirea analogică. Sesizarea greşelilor sau contradicţiilor dintr-un enunţ Învăţătoarea propune copiilor diferite enunţuri în care sunt strecurate greşeli. iepuraşul îşi scoate ţepii. Într-o altă variantă a jocului se cere înlocuirea în propoziţii date a unor cuvinte cu sinonimele lor.în elaborarea răspunsului participă mai mulţi copii. Mama mănâncă mere. Se evidenţiază păstrarea sau modificarea semnificaţiilor. . Exemplu: Soarele surâde. Sunt cultivate flexibilitatea şi originalitatea. În altă variantă. 2. Se cultivă gândirea logică şi nonconformismul. 4.

antrenând în căderea sa sunete şi imagini. spontaneitatea. întro mişcare ce interesează experienţa şi memoria. La sfârşit se reia scurta povestire de către învăţătoare sau de către un copil. Exemplu: păpuşă. În altă variantă numele trebuie să înceapă cu sunetul final al numelui anterior. gândirea divergenţa. 7. . sensuri şi vise. 5. Exemple: Fetiţa / în balcon / plângea / vede o plăcintă / ai mâncat prea mult / a terminat plânsul.grădină cu păpuşă. Mama Mariei mănâncă mere multe. 6.găsirea imaginilor declanşate de cuvântul dat. flexibilitatea. Piatra în lac Este un exerciţiu adaptat după Geannini Rodari.găsirea cuvintelor care încep cu sunetul iniţial al cuvintelor. Băieţelul vecinei / în faţa blocului / se juca şi a lovit un bătrân / iartă-mă / eşti neatent / şi a intrat în casă. unde era?. . ce făcea?.grădina păpuşii.păpuşa în grădină. Se cultivă fluiditatea şi flexibilitatea. provoacă o serie infinită de reacţii în lanţ.Mama Mariei mănâncă mere. fantezia şi inconştientul. . Binomul fantastic Se cere copiilor să spună doua cuvinte care le vin în minte. .găsirea cuvintelor care se termină cu aceeaşi silabă. produce valuri la suprafaţă şi adâncime. . a construi şi distruge. Se formulează propoziţii care pot fi punctul de plecare pentru scurte povestiri.găsirea cuvintelor care se termină cu acelaşi sunet. ce spunea?. cum s-a terminat?. Are la bază următorul principiu: „Un cuvânt aruncat în vânt la întâmplare. grădină: . analogii şi amintiri. 8. Joc suprarealist Se propune copiilor să se completeze unul pe celălalt răspunzând la întrebările educatoarei: cine?. Exerciţiul presupune următoarele procedee: Dându-se un cuvânt se cere: .păpuşă cu grădină. . .găsirea cuvintelor care încep cu aceeaşi silabă. mintea nu asistă pasiv la reprezentaţie ci intervine continuu pentru a accepta şi respinge. . Jocul numerelor Se cere copiilor să spună cât mai multe nume de persoane care să înceapă cu un sunet dat. ce spuneau ceilalţi?. .găsirea cuvintelor care încep cu sunete cuprinse în structura lor (pas – pădure – arici – sac). Exerciţiul cultivă fluiditatea. Cele două cuvinte sunt asociate în relaţii diferite. a uni şi cenzura. . originalitatea. Exerciţiul are la bază asocierea şi dezvoltă gândirea laterală şi imaginaţia.găsirea tuturor sensurilor cuvintelor. .formularea propoziţiilor cu aceste cuvinte.

ci trebuie să fie atent la sunete şi la cuvintele care se aud pentru a le recombina în alt mod. Exemple: triochi. iar lupul este bun. Exerciţiul dezvoltă gândirea analogică şi laterală. marizană. ghici ciupercă ce-i?” „Un grădinar cu minte prea puţină Vorbe. Iniţial copiii şi mai ales cei mici . Exemple: „Pălărie-ntr-un picior. Copiilor le plac teribil de mult ghicitorile. Falsa ghicitoare Conţine deja într-un mod sau altul răspunsul. De fapt. izană. 12. Pentru copii. asocierea şi comparaţia. ce face Scufiţa Roşie după ce vânătorul îi vine de hac lupului. fluturi seamănă-n grădină. metafora finalizând aceste procedee. uzană. Acest exerciţiu cultivă gândirea laterală şi încurajează nonconformismul. Exemple: Scufiţa Roşie nimereşte printre extratereştrii sau Cenuşăreasa nimereşte în povestea „Capra cu trei iezi” sau Scufiţa Roşie este rea. Ci-mi răspunde: în afară fluturi sau vorbe o să răsară”. lumea este plină de obiecte misterioase. Continuarea poveştii după terminarea finalului Învăţătoarea îi mobilizează pe copii să continue povestea „ce se întâmplă după” (ce fac capra şi iedul după ce moare lupul. Construirea unei ghicitori Este un exerciţiu şi de logică şi de creativitate. Copilul explorează posibilităţile cuvintelor (le conferă semnificaţii) şi le supune flexiunii inedite. Are la bază analogia. 11. 10. aproape simbolică a experienţei lor de cucerire a realităţii. 9. Exemplu: Fulgerul pe un câmp cenuşiu trasează o potecă de foc. nici vorbele nu pot fi semănate. în a doua răspunsul este: „nu răsare nimic” pentru că nici fluturii. de evenimente de neînţeles. De fapt. Se cere copiilor să spună cuvinte cărora învăţătoarea le adaugă prefixe sau învăţătoarea indică un prefix pe care copiii îl adaugă cuvintelor alese de ei sau adaugă aceluiaşi cuvânt prefixe diferite. Se cere copiilor să continuie povestea în situaţia nou creată. Prefixul arbitrar Constituie o modalitate de a face cuvintele productive în sens fantastic. prin adăugarea prefixului neaşteptat cuvântul este deformat. Acestea reprezintă forma concentrată. trizană etc. trisoare etc.). pe rând fiecare copil adaugă un alt element potrivit sau nepotrivit. ce fac fraţii Elizei după ce sunt retransformaţi în oameni etc. Daca în prima ghicitoare răspunsul este dat deja. ozană. trimasă. triumbrelă. Un copil sau învăţătoarea desenează un obiect. Încurcătura poveştilor Învăţătoarea „greşeşte” poveştile încurcându-le sau aşezând eroii în alte spaţii sau alte timpuri sau modifică răsturnând situaţia. copilul nu trebuie să ghicească. Înstrăinarea este un moment esenţial care face posibile asociaţii mai puţin banale şi permite declanşarea metaforelor surprinzătoare. Pe baza desenului se poate realiza o povestire.Exerciţiul poate fi aplicat şi în desen. 13.

Anexa 3 Exerciţiu creativ al cărui material este elementul plastic 1. 15. . Ce aş face dacă aş fi? Se cere copilului o poveste sau un basm cunoscut punându-se în locul personajului. În timp se obişnuiesc şi sunt deosebit de creativi. trei sau patru forme. Se cultivă fluiditatea. Într-o a treia variantă se complică exerciţiul prin cerinţa de a combina concomitent aceste forme geometrice. triunghi. Se cultivă capacitatea empatică. Exemple: lupul intervine în „Alba-ca-zăpada şi cei şapte pitici”. Forme geometrice Se cere copiilor să realizeze cât mai multe şi diferite desene pe baza unei forme geometrice: cerc. dreptunghi. Eliza se întâlneşte cu fata moşului etc. În timp exerciţiul se complică propunându-se copiilor două.nu acceptă modificări în poveste şi îi continuă firul în acelaşi mod. Copilul nu reproduce identic schema basmului. Sunt aduse astfel în aceeaşi poveste personaje din alte poveşti. 14. pătrat. ci intervine cu modificări în funcţie de stările lui sufleteşti. Se dezvoltă gândirea laterala. Salata de poveşti Se realizează o nouă povestire prin amestecarea personajelor şi evenimentelor. flexibilitatea şi originalitatea.

Sfărâmarea Se propune copiilor să găsească posibilităţile de transformare a unor obiecte cotidiene şi consecinţele acestei transformări. diviziuni. diminuări.ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar fi descoperit încălţămintea? . 3. 2.Anexa 4 Exerciţii creative cu obiecte sau cu evenimente 1. Se elimină fixitatea funcţională. Ce putem face cu aceste obiecte? Se aleg obiecte familiare copiilor pentru ca aceştia să cunoască funcţia obişnuită a obiectelor. . Exemple: Ce putem face cu un ziar? Dar cu un scaun? Dar cu o umbrelă? Dar cu o pălărie? etc. Transformările presupun amplificări. Copilul îşi însuşeşte astfel procedeele imaginative.ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi grădiniţe de copii? Se dezvoltă gândirea logică dar şi capacitatea predictivă. Ce s-ar întâmpla dacă? Se cere copiilor să indice multiple şi variate consecinţe ale unor întâmplări obişnuite: .ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi soare? .ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar face noapte? . omisiuni. Se cere copiilor să indice cât mai multe şi diferite utilităţi.ce s-ar întâmpla dacă ar fi permanent vară? .

Creativitatea ca mod de viaţă. Bucătarul îi pregătea desertul şi băutura în funcţie de culoarea salonului. V. M. elefant. Salata de fructe şi legume Se cere copiilor să găsească fructe şi legume care au o culoare dată: salata verde.ro 8. Particularităţile psihologice de vârstă şi elaborarea obiectivelor învăţământului. roşie. În: Obiective şi finalităţi ale învăţământului preuniversitar.4. În altă variantă se porneşte de la o poveste: un împărat în fiecare zi îşi lua desertul şi băutura răcoritoare într-un alt salon. creativitate. E.D. Editura Ştiinţifică. 2006 5. (trad.... prună. 1997 4. alb. Bucureşti. Bibliografie: 1. lup. 1990 3. VERKIN I. inteligenţă. vulpe.. verde. Ce consumă împăratul în fiecare salon? Prin acest exerciţiu se dezvoltă fluiditatea. G. câine. Chişinău. Fiecare salon era tapetat cu o altă culoare: roz. Editura Ştiinţă şi Tehnică. Exemple: urs. căprioară.. Bucureşti. Chişinău.Internet. Metodologia formării aptitudinilor de autoeducaţie la elevii de vârstă şcolară mică.. www. galben.Cartea mare a jocurilor . T. măr. Editura Univers pedagogic. Bucureşti. portocală. albastru-indigo. Numitorul comun Se prezintă un grup de imagini care reprezintă obiecte din aceeaşi categorie.regielive. 5. BOLBOCEANU. originalitatea. BEJAT. Structura si dezvoltarea personalităţii.. Strategia vieţii personalităţii creative. ANDRIŢCHI. AMABILE. Talent. Ghid pentru părinţi şi profesori. ALLPORT. Se cere copiilor să îndepărteze imaginea obiectului nepotrivit. 1992 7. roşu. ALTSCHULLER. G. Chişinău. A. Prin acest exerciţiu se dezvoltă gândirea logică şi flexibilitatea. 1981 2. dar şi imaginea unui obiect din altă categorie. Editura Progres. salata galbenă.. 1971 6.).P.

Cuprins: 1.4 Abordări experienţiale privind dezvoltarea creativitatii la scolarul mic .3 Factorii inhibitori ai creativităţii 2.2 Dezvoltarea imaginaţiei creatoare a şcolarului 2.1 Creativitatea elevilor ca proces şi ca produs 2.Introducere 2.Particularităţile creativităţii la scolarul mic 2.

4) . 2. 3.3. Concluzii 4. Anexe (1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful