Şcoala - între convingere şi constrângere- atunci şi acum

Atelier Motto: “Cum îşi dai seama că ai îmbătrânit? Constatând că ceea ce pentru tine a fost biografie, pentru alţii a devenit istorie.” Gabriel Liiceanu Proiect didactic Unitate de învăţământ: Eco-Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 9 „Ion Creangă” Suceava Disciplina: Consiliere şi orientare Modulul III: Managementul informaţiei şi al învăţării Tema: Proiect educativ - „Pro Şcoală” cu prilejul Zilei Mondiale a Educatorilor Data: 6 octombrie 2008 Subiectul: Paralelă între contextul trecut al şcolii (surprins în fragmente de texte literare) şi contextul actual (ora a III-a) Clasa: a VII-a C Grup ţintă: 27 de elevi Prof. diriginte: Mihaela-Loredana Paşcan Loc de desfăşurare: sala de clasă Forma lecţiei: atelier (cu accent pe latura practică, pragmatică, activizantă a formei de manifestare a activităţii) Durata: 50 de minute Argument Asistăm, parcă neputiincioşi, la o denaturare acută şi accelerată a imaginii şcolii în societate. Ne-am propus, prin proiectul educativ „Pro şcoală”, să demonstrăm că şcoala este un spaţiu necesar nu prin constrângere, ci prin convingere, că anii petrecuţi în şcoală nu rămân un scop în sine, ci reprezintă un culoar de trecere şi un liant spre rosturile vieţii. Proiectul a fost conceput ca un ansamblu de trei lecţii, după cum urmează: în ora I s-au realizat materiale publicitare în formă de evantai în cadrul campaniei „Pro şcoală” (10 motive pentru care merită să vii la şcoală şi sloganul „Educaţia ta depinde mai ales de tine!”) şi s-au scris profesorilor de la clasă scrisori de mulţumire cu ocazia Zilei Mondiale a Educatorilor (motto-ul activităţii a fost afirmaţia lui N.Iorga: „Şcoala trebuie să te înveţe să fii propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.”); în ora a II-a s-au împărţit elevii în patru grupe pentru lucrul la postere şi fişe tematice, iar în ora a III-a se prezintă, prin raportori, „produsele” realizate prin cooperare. Atelierul se doreşte o alternativă la tehnicile de însuşire conştientă a informaţiilor cu scopul de a demonstra că succesul şcolar şi de perspectivă al elevului constă, în mare parte, în receptarea corectă a mesajului şi în producerea acestuia cu scopul de a realiza o comunicare clară între emiţător şi receptor. Lectura reprezintă înscrierea într-un act de comunicare ai cărui poli se întâlnesc întrun context dat. Cititorul are anumite expectanţe cognitive şi afective din momentul în care se decide asupra lecturii unui text. Intervin mai multe variabile care orientează alegerea. În consecinţă, se construieşte orizontul de aşteptare, care-i va influenţa întâlnirea cu textul. Obiectiv fundamental: stimularea creativităţii elevilor Obiective operaţionale: Elevii vor fi capabili: • să identifice mesajul unor texte literare privitor la contextul trecut al şcolii; • să sesizeze capacitatea mesajului de a reflecta un context trecut sau prezent, subliniind elementele comune/distincte; • să precizeze unele influenţe ale societăţii în sistemul de învăţământ şi invers;

• să raporteze specificitatea vremurilor de atunci la vremurile de acum prin exemple personale; • să identifice soluţii creative în realizarea unor postere tematice; • să găsească modalităţi de aplicare a soluţiilor găsite; • să valorifice deprinderile de muncă prin cooperare. Resurse materiale: foaie de flipchart, foi cartonate colorate, cartoane, markere, foi, fişe, post-it-uri. Condiţii prealabile În prealabil, elevii trebuie să aibă: • Informaţii privind specificul textelor literare; • Deprinderi de a lucra în echipă şi de a folosi metodele: brainstorming, jocul didactic, turul galeriei. Resurse procedurale I. Evocare • Jocul de energizare (dinamizare): itemul de completare • Brainstorming-ul • Conversaţia de reactualizare II. Realizarea sensului • Studiul de caz • Lectura model • Turul galeriei • Fişele de lucru cu exerciţii: o Întrebările structurate III. Reflecţia • Exerciţiul de creativitate: acronimul • Coevaluarea prin calificative • Analiza Swot Forme de organizare • Activitate independetă a elevului; • Activitate frontală; • Activitate pe 4 grupe. Scenariul didactic (pe cadrul ERR): I. Evocarea Spargerea gheţii: Item de completare: Când rostesc cuvântul şcoală/profesor, mă gândesc la ................, pentru că................ Brainstorming: Ce înseamnă educaţia? Danton spunea: “După hrană, educaţia este a doua mare nevoie a unui popor.” Propuneţi o formulă matematică pentru a defini educaţia; veţi avea în vedere factorii implicaţi în acest proces. II. Realizarea sensului Elevii au fost împărţiţi în 4 grupe. Li s-au distribuit fişe cu un colaj de texte literare grupate tematic, după cum urmează: • Grupa nr. 1 – Atitudinea elevului faţă de şcoală; • Grupa nr. 2 – Atitudinea părinţilor faţă de şcoală; • Grupa nr. 3 – Imaginea dascălului în ochii elevului; • Grupa nr. 4 – Trăsături şi atitudini ale profesorului. Sarcina de lucru este comună pentru toate grupele:

Citeşte cu atenţie textele următoare şi realizează o paralelă între contextul trecut al şcolii, surprins în fragmentele date şi contextul actual. În realizarea sarcinii de lucru vei avea în vedere următoarele repere: • Identificarea mesajului textelor; • Capacitatea mesajului de a reflecta un context trecut sau prezent; • Existenţa unor elemente comune/distincte; • Precizarea unor influenţe ale societăţii în sistemul de învăţământ şi invers. N.B. Încearcă să raportezi specificitatea vremurilor de atunci (aşa cum apare în textele literare) la vremurile de acum, astfel vei simţi deliciul interpretativ. Elevii au notat pe flip-chart răspunsurile pe care la prezintă prin raportorul grupei, după ce se face lectura-model a textelor. De asemenea prezintă posterele tematice realizate. Colajul de texte literare de pe fişele tematice: Grupa nr. 1 Atitudinea elevului faţă de şcoală 1. „Am venit acasă şi am cerut foarte rebel, plângând, să-mi dea doi lei, să cumpăr o carte . Eram rău când plângeam, sculam vecinii în picioare. A trebuit să mi se dea banii şi alergai îndată şi-mi cumpărai cartea preţuită şi plină de minuni.” (I.H.Rădulescu, Curierul de ambele sexe) 2. „ La mai toate materiile am obţinut note bunicele: 7 şi 8, că învăţam cu destulă conştiinciozitate.(…) Că deşi, în fiecare zi veneam la şcoală pe jos de-acasă, din Sfinţii Voievozi – pentru că atunci nu era linie directă de tramvai sau autobuz pe strada Popa Tatu – totuşi n-am întârziat o singură dată. Eram întâiul sau al doilea. (…) Unul dintre cele mai frecvente obiceiuri ale şcolarului este desigur, acela de a-şi porecli profesorii. Aproape că nu există profesor care să nu fi primit vreo poreclă de-a lungul carierei sale. Şi, lăsând la o parte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli!” (Grigore Băjenaru, Cişmigiu&Comp.) 3. “- Fire-ar afurisit să fie cine a mai desfiinţat şi catiheţiile cele, tocmai acum în vremea noastră! zise Zaharia lui Gâtlan, plin de năduh, după ce-am ieşit la drum, afară.Când să-ţi petreci şi tu tinereţea, apucă-te de cărturărie; parcă are omul zece vieţi! Tot umblând noi din şcoală în şcoală, mai mult, ia, aşa de “frunza frăsinelului”, mâine, poimâine, avem să ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi – numai buni de făcut popi , ieşiţi din Socola.” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Grupa nr. 2 Atitudinea părinţilor faţă de şcoală 1. „ Matilda a început şcoala puţin mai tîrziu. Majoritatea copiilor merg la şcoala primară la vârsta de cinci ani sau cu puţin înainte de a atinge această vârstă, însă părinţii Matildei, pe care nu-i preocupa absolut deloc educaţia fiicei lor, uitaseră să facă pregătirile necesare din timp.(…) - O fată nu-şi câştigă un bărbat prin inteligenţă, adăugă d-na. Wormwood. Să luăm ca exemplu acea stea de cinema, exemplifică ea, arătând spre ecranul televizorului mut, unde, în lumina lunii, o femeie planturoasă era îmbrăţişată de un actor cu trăsături ascuţite. Doar nu crezi că a pus mâna pe el pentru că i-a recitat înmulţiri, nu? Iar acum, el o s-o ia de nevastă, ai să vezi, iar ea o să locuiască într-un palat adevărat şi o să aibă majordom şi multe servitoare. Domnişoara Honey nu putea să-şi creadă urechilor. Auzise ea că existau şi astfel de părinţi pe lumea asta şi că fiii lor ajungeau infractori şi rataţi, dar era totuşi şocată să întâlnească un astfel de cuplu în carne şi oase.(…)

Nu în mod deosebit, zice doamna Wormwood. Nu-mi plac fetele cu ciorapi albaştri. O fată trebuie să ştie să se facă cât mai atractivă ca să-şi găseacă un soţ bun mai târziu. Cum arăţi este mult mai important decât ce ai citit , domnişoară Honey. (…) - Am spus că eu am ales să arăt bine şi tu ai ales cărţile. Şi cine a ajuns mai bine? Eu, bineînţeles! Stau într-o casă frumoasă, cu un om de afaceri de succes, în timp ce dumneata ai o viaţă de sclavă, învăţând copiii neisprăviţi alfabetul.” (Roald Dahl, Matilda) 2. „Noi vrem să o ţinem câte o zi acasă când n-are materii prea importante, ca să se odihnească şi să aibă timp mai mult pentru lecţii, pentru pregătirea examenului, dar ea nu vrea.De altfel spune că nicăieri nu se distrează mai bine ca la şcoală. De aceea nici nu prea e atentă la cursuri. Acasă, învaţă serios dar şi-ar scuti mult din timpul răpit de lecţii, dacă ar veni cu ceva bagaj şi de la şcoală. În orice caz, e de reţinut că distracţia e la şcoală şi munca e acasă. O generaţie cam pidosnică…” (Daniela Ştefănescu, Compoziţie la patru mâini) 3. „Am auzit de-atâtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citeşte, că o generaţie de mici sălbatici – noii barbari ai televiziunii prin cablu, ai jocurilor pe computer şi-ai Internetului – e pe cale să preia puterea şi să răstoarne cu susul în jos lumea cea veche. „Ce-o fi în capul lui? Are pereţi întregi de bibliotecă în casă şi nu pune mâna pe-o carte cu lunile!” , auzi câte-o mamă (intelectuală), dezolată că nu-şi mai poate înţelege copilul. Mulţi le fac celor mici program de lectură, le stivuiesc cărţile esenţiale pe noptieră, doar–doar s-or dedulci la „zăbava cea dulce”, vorba cronicarului, a cititului. Rezultatul, fireşte, e de cele mai multe ori inversul celui scontat.” (Mircea Cărtărescu, Puştii nu mai citesc. Dar noi citim?) Grupa nr. 3 Imaginea dascălului în ochii elevului 1. „Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreţ., academic, piramidal, neînţeles ca şi sinonimele sale. Mi se părea că văd un Platon, un Aristotel…(…) Netăgăduit este că omul neînvăţat e ca un copac neîngrijit, care nicio roadă nu aduce. Drept aceea, învăţătorul este pentru un tânăr, aceea ce este grădinarul pentru un pom:” (Costache Negruzzi, Cum am învăţat româneşte) 2. „Cu ce dragoste, cu ce căldură, îşi îndeplinea el nobila misiune de luminător. Patima lui era gramatica şi punctuaţia. Ţinea la scrisul limbii curate româneşti, după firea ei. Şi făcea cu noi în clasă probă pentru bucăţile ce le tipărea mai pe urmă în celebra carte Învăţătorul copiilor . Blând, comunicativ, şăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea, ca ceilalţi dascăli, în faţa cărora şedeam smirnă, pironiţi în bănci. Uneori, afară, privea la jocurile noastre şi ne învăţa cum să batem mingea… Într-o zi, s-a urcat în sanie cu copiii, ca să ne înveţe el pe noi, mucoşii, cum trebuie cârmită sania cu piciorul la cotitură… Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl întâlneam pe stradă.” (Jean Bart, Evocări despre învăţătorul Ion Creangă) 3. „Până atunci, în decurs de şapte ani, nu pătrunsesem în Cancelaria profesorilor. - Poftiţi, domnilor elevi! - Cum, în Cancelaria mare? întrebarăm toţi, uimiţi la culme. Suntem înăuntru! Ce atmosferă plină de severitate… nu este destul că ne găsim în faţa a patruzeci de ochi ai profesorilor în viaţă, de pe pereţi ne privesc încă vreo şaizeci de ochi ai profesorilor decedaţi… La intrarea noastră, însă ,ciudat, toţi îşi părăsesc ocupaţiile şi încep să ne privească plini de curiozitate.”

-

(Grigore Băjenaru, Cişmigiu&Comp.) Grupa nr. 4 Trăsături şi atitudini ale profesorului 1. „Dascălul Chiosea (…) se plimba pe dinaintea băieţilor înarmat cu o vargă lungă, arzând când pe unul, când pe altul, după cum i se părea.(…) Apoi să fi dus Sfântul pe vreunul să nu-şi ştie lecţia, că dacă nu-l ajungea cu nuiaua, apoi arunca cu ceva după el…(…) Dascălul Chiosea nu era om rău, dar se necăjea pentru că-l durea inima, când vedea că nu se silesc copiii la învăţătură… Pentru el şcoala nu era o chiverniseală, nu se gândea la : „treci zi, treci noapte, apropie-te leafă”. Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, ca nu cumva minutarul să treacă peste semn.” (Ion Ghica, Şcoala de acum 50 de ani) 2. „Acei bieţi dăscălaşi care au fost depozitarii limbii şi naţionalităţii noastre duceau o viaţă zbuciumată, plină de privaţiuni şi de coate sparte, fără bene-merenti şi fără recompense naţionale, fără pensii şi parapensii, plătiţi ca vai de ei cu un codru de pâine, trăiau şi mureau necunoscuţi, fără să bănuiască măcar că erau patrioţi, împinşi numai de un instinct bun şi generos…” (Ion Ghica, Şcoala de acum 50 de ani) 3. „Stoica, profesorul de latineşte de la cursul superior venea totdeauna la şcoală cu trăsura; şi avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare şi hârbuită! Cea mai hârbuită, mai mare, mai veche şi mai jerpelită trăsură de pe faţa pământului…” (Calistrat Hogaş, Amintiri răzleţe) 4. „În clasa I-a, la limba maternă s-au perindat trei profesori: Dimitrie Caracostea, care era titularul catedrei, şi după el, doi suplinitori dintre care scriitorul Camil Petrescu, profesor eminent.(…) Era cel mai bun povestitor şi cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispuneau, oricât de amărât ai fi fost. Lecţiile lui, cele mai bune lecţii pe care le-am primit ca elev, o savantă împletire de umor cu ştiinţă, iar pedagogia lui, neîntrecută!” (Calistrat Hogaş, Amintiri răzleţe) 5. „Dascălul e cel mai mare lucru în sat, cel mai mare lucru în ţară, pentru că el învaţă pe copii cum să vorbească, cum să se poarte, cum să înţeleagă lucrurile… şi dacă dascălul e prost şi nu-i învaţă bine, toate merg rău în ţară.” (Ioan Slavici, Budulea Taichii) 6. „Nu vreau să spun prin acest articol că e imposibil să-i educi pe copii şi să scoţi din ei oameni întregi, inclusiv în domeniul lecturii şi al exprimării corecte. Lucrul se poate face, dar cu mare angajare de inteligenţă, discernământ şi entuziasm, cu fineţe psihologică şi cu o reală afecţiune pentru tineri, pentru lumea lor care nu mai seamănă cu lumea noastră.” (Mircea Cărtărescu, Pomul se cunoaşte după roade) III. Reflecţia Se realizează evaluarea elevilor de către elevi prin acordarea unor calificative. Se propune elevilor un exerciţiu de creativitate: acronimul EDUCATORUL. Se analizează lecţia împreună cu elevii, remarcându-se punctele tari, punctele slabe şi oportunităţile. De reflectat asupra următoarelor afirmaţii: • „Şcoala cea mai bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.” N. Iorga • „Un bun profesor, când îi învaţă pe alţii, învaţă şi el.” P.L.Kapiţa

„Se ştie că un profesor bun este acela care face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.” Gr.C. Moisil

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful