SCOALA POSTLICEALA SANITARA „CHRISTIANA” PITESTI Calificare profesionala –Asistent medical -farmacie

PROIECT DE ABSOLVIRE

TEMA :

ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDICE

Coordonator Farmacist primar DUMITRESCU Alexandrina Absolvent Tomescu (Calma) Ionela-Carmen

PITESTI

2009

CUPRINS 1. Memoriu explicativ 2. Cap. I. Antibiotice si chimioterapice 2.1. Acţiunea bactericida si bacteriostatica 2.2. Mecanismul de acţiune 2.3 .Rezistenta la chimioterapice 2.4 .Spectrul antimicrobian 2.5 .Utilizarea chimioterapicelor 2.6. Reactii adverse 2.7 .Asocierea chimioterapicelor 3. Cap. II. Antibiotice aminoglicozidice 3.1. Generalitati 3.2. Mecanismul de acţiune 3.3. Mod de administrare 3.4. Intrebuintari 3.5. Reacţii adverse 3.6. Dozarea aminoglicozidelor 4. Cap. III. Grupe de antibiotice cu structura aminoglicozidica 4.1.Gentamicina 4.1.1.Generalitati 4.1.3.Proprietati fizice si chimice 4.1.4.Mecanismul de acţiune 4.1.6.Reactii adverse 4.1.7.Actiune farmacodinamica 4.1.8.Mod de administrare 4.1.9.Forme farmaceutice 4.2.Streptomicina 4.2.1.Generalitati 4.2.2.Proprietati fizice si chimice 4.2.3.Preparare 4.2.4.Dozare 4.2.5.Actiune farmacodinamica 4.2.6.Mecanismul de acţiune 4.2.7.Reactii adverse
2

5 6 9 9 11 14 15 18 20 21 21 22 23 25 26 27 28 28 28 28 29 30 30 30 30 31 31 32 32 34 34 34 35

4.2.8.Sulfatul de streptomicina 4.2.9.Mod de administrare 4.3.Amicacina 4.3.1.Generalitati 4.3.2.Proprietati fizice 4.3.3.Actiune farmacodinamica 4.3.4.Reactii adverse 4.3.5.Mod de administrare 4.4.Kanamicina 4.4.1.Generalitati 4.4.3.Proprietati fizice si chimice 4.4.4.Actiune farmacodinamica 4.4.5.Reactii adverse 4.4.6.Mod de administrare 4.5.Paromomicina 4.5.1.Generalitati 4.5.2.Proprietati fizice si chimice 4.5.3.Actiune farmacodinamica 4.5.4.Reactii adverse 4.5.5.Mod de administrare 4.6. Neomicina sulfat 4.6.1.Generalitati 4.6.2.Proprietati fizice 4.6.3.Actiune farmacodinamica 4.6.4.Reactii adverse 4.6.5.Mod de administrare 5. Concluzii 6. Forme farmaceutice 7. Bibliografie 8. Anexe

35 35 36 36 36 36 37 38 38 38 39 39 39 40 41 41 41 42 42 42 43 43 44 44 45 45 47 48 50 51

3

4 .

excepţie făcând gonoreea meisseriana . antibioticele sunt considerate astăzi un grup de substanţe chimice organice provenite din metabolismul celulelor vii sau obţinute prin semisinteza. pentru combaterea unor boli .unele reproduse prin sinteza . In termeni mai generali. Au fost date multe definiţii acestor medicamente . Dintre acestea . S-au descoperit.Prin aceasta .MEMORIU EXPLICATIV Cercetarile in domeniul antibioticelor cunosc si in prezent o mare dezvoltare.acolo unde ea nu este activa sau când prin sinergism se măreşte activitatea ei terapeutica . Antibioticele noi sunt întrebuinţate in prezent numai ca auxiliare ale penicilino-terapie . dar progresele din ultimii ani au arătat ca nici una dintre ele nu au fost corespunzătoare.se restrânge folosirea termenului de antibiotice la substanţele capabile sa inhibă creşterea (acţiune bacteriostatica)sau sa distrugă agenţii patogeni (acţiune bactericida). la care indicele a crescut de la 5% la 25%. Antibioticele sunt compuşi cu structuri chimice foarte diferite care isi datoresc utilizarea eficacităţii si specificităţii pe care o reprezintă fata de numeroase microorganisme.care este numai provizorie .specificându-se ca sunt substanţe elaborate de celulele vii sau obţinute prin semisinteza . etc. penicilinele constituie o clasa de antibiotice larg folosite in prezent.pornind de la penicilina-primul antibioticnumeroase antibiotice noi. inclusiv cea a alcoolul 5 .Folosite iniţial numai in terapeutica umana .multe obţinute prin sinteza sau semisinteza. indicele penicilino-rezistentei microbiene a crescut in mod neglijabil .de la 5% la 10% pentru totalitatea infecţiilor cui germeni sensibili. care in soluţii foarte diluate au proprietatea de a opri dezvoltarea si chiar de a distruge unele microorganisme .antibioticele sunt utilizate si in zootehnie . Industria penicilinei ocupa astăzi un loc important in industria chimica si valoarea producţiei anuale a acestui antibiotic depaseste in unele tari valoarea tuturor industriilor chimico-fermentative luate împreuna. Deşi penicilina se utilizează chimic pe scara larga.

Prin prepararea sulfamidelor albe (Albucid. Cap. mortala deveneau boli vindecabile: meningite purulente. Lupta contra infecţiilor a început inca din secolul trecut . Antibiotice si chimioterapice -GeneralitatiPentru a înţelege ce a însemnat descoperirea substanţelor antimicrobiene in general .2 . unele septicemii .toxoplasmoza. au fost aplicate in terapia erizipelului de către Domaghlk. cu introducerea asepsiei si antisepsiei. deschizând perspectiva reîncadrării leprosului in societate si in familie . Elerich a pus bazele chimioterapiei antibacteriene. I. s-a văzut pentru prima data ca boli cu evoluţie. Sulfinele au dat rezultate bune in tratamentul si profilaxia leprei. Acesta dorea sa găsească substanţe chimice care sa atace microbii in organismul uman fara ca acesta sa fie lezat in celulele si organele sale(„gloanţe fermecate”).trebuie sa aruncam o privire retrospectiva in istoria acestor descoperiri si istoria patologiei infectoiase.Eubasinum.) nocardioza. spirocheţilor-epoca chimioterapiei pure Sulfamidele au marcat începutul epocii chimioterapiei moderne Preparate acum 50 de ani.pastilential al unor boli ca:pesta(ciuma).in prezent si-au mărit valoarea in tratamentul leprei prin asocierea cu 6 . morva.sifilisului. in urma cercetărilor bacteriologice ale lui Knoch Pasteur si a altor mari bacteriologi ai lumii. descoperirea sărurilor si a vaccinurilor specifice a făcut sa dispară aspectul grav. de regula. holera. Apoi.Astfel s-a descoperit tratamentul chimic al malariei . morva (răpciuga.

apoi in alte infecţii . in pneumonii.fungi protozoare si asupra helmintiilor . Antibioticele si chimioterapicele . spre deosebire de majoritatea antisepticelor. anterior inevitabil mortale(meningita laringita.Cateva au origine bacteriana dar sunt întrebuinţate limitat din cauza toxicităţii sistemice relativ mari. Chimioterapicele sunt medicamente cu acţiune toxica specifica asupra diferitelor microorganisme patogene-bacterii. Exista si antibiotice produse de plante superioare. dar cele cunoscute pana in prezent nu au importanta terapeutica. rickettsii. Daca scarlatina era o boala ce punea mari probleme. Chimioterapicele pot fi separate întrucâtva artificial. Chimioterapicele lucrează in mod electiv asupra unui anumit microorganism(este etiotrop)-aceasta este semnificaţia „gloanţelor fermecate” ale lui Erelich si ale savanţilor contemporani. in doua grupe: .ftizia acuta).Cu penicilina sa realizat vindecarea multor boli cu evoluţie anterior letala:septicemii streptococice si stafilococice. Cu ajutorul streptomicinei (descoperita in 1994) s-a obţinut pentru prima data vindecarea formelor de tuberculoza. Penicilina –primele aplicări terapeutice ale acesteia au fost făcute in plăgile din al-2-lea Război Mondial. Cele mai multe din antibioticele folosite in terapeutica provin din mucegaiuri aparţinând la diferite genuri Penicillium.alte antibiotice(rifampicina).endocariditele streptococice.enterocolita. astăzi se vindeca in câteva zile fora complicaţii. in sensul ca sunt nocive pentru agenţii patogeni in concentraţii care nu sunt dăunătoare tesuturilor microorganismului. stafilococia maligna a fetei. au o acţiune selectiva . Structura chimica cuprinde:aminoacizi condensaţi.antibiotice . apoi scăderea mortalităţii in scarlatina . in febra recurenta.chimioterapice de sinteza Antibioticele sunt chimioterapice produse de microorganisme sau sintetizate după modelul compuşilor naturali. 7 . meningitele meningococice si pneumococice.Streptomyces. gangrena gazoasa.peritonita.

care au propietati 8 .clindamicina. etanbutolul.neintalnite obisnuit printre componentele materiei vii.etc. izoniazida.polipeptide.vancomicina.aminoglicozide. trimetroprimul. In aceasta grupa sunt cuprinse sulfamidele si sulfonele.nitrofurantoida. crt.Principalele grupe de antibiotice sunt prezentate in tabelul următor: TABELUL NR 1 Grupe de antibiotice Antibiotice Nr.lincomicina. acidul aminosaliclic. 1 Beta-lactamice 2 Aminoglicozide Peniciline Cefalosporine Streptomicina Gentamicina Kanamicina Amikacina Tetraclicine 3 4 Macrolide antibacteriene Antifungice Ansaminice Polipeptide 5 6 Eritromicina Amfotericina B Nistatina Rifampicina Polimixinele Bacitracina Unele antibioticecloramfenicolul.griseofulvina-nu pot fi clasificate in nici una din grupele de mai sus Chimioterapicele de sinteza sunt molecule imaginate de om si obtinute prin sinteza .adidul nalidixic.sisteme inelare.

Efectul se instalează in 2-3 ore.1.eritromicina clindomicina Unele bacteriostatice au propietati bactericide la concentraţii de câteva ori mai mari decât cele minime inhibitorii.metronidazolul-un antiparazitaric. miconazolul si toluaftatul-care sunt antifungice. ACTIUNEA BACTERICIDA SI BACTERIOSTATICA Acţiunea antimicrtobiana a chimioterapicelor poate fi de tip bactericid sau bacteriostatic. corespunzător la cca. la concentraţiile minime inhibitorii (sau ceva mai mari ) de chimioterapice. 2. clotrimazolul.cloramfenicolul . in cazul polimixinelor) si o acţiune degenerativ-bactericida. MECANISMUL DE ACTIUNE Chimioterapicele pot acţiona: a)– la nivelul peretelui celulei bacteriene. gentamicina.antibacteriene.2. pentru peniciline si cefalosporine ) Principalele chimioterapice bactericide sunt penicilinele si cefalosporinele .timp in care inoculul microbian se reduce cu mult mai mult de 99. Acţiunea bactericida: consta in intoxicarea ireversibila letala a germenilor microbieni. 6-10 generatii de germeni.9%. Se descrie o acţiune bactericida absoluta.cu metebolism activ (de exemplu. rifampicina. polimixinele bacitracina Acţiunea bacteriostatica: consta in inhibarea multiplicării germenilor. care interesează germenii chiar când sunt in repaus ( de exemplu. 2. care este operanta numai asupra germenilor in profilare . 9 .streptomicina. tetraciclinele . Aceştia pot fi omoraţi cu timpul in „vivo”. si altele. inhibând biosinteza b)– la nivelul membranei citoplasmatice (care intervine in reglare substanţelor din structura peretelui. prin intervenţia mecanismelor de apărare a organismului Principalele chimioterapice bacteriostatice sunt: sulfamidele.

care au proprietati detergente . In anumite condiţii. exercitându-se si in faza repaus. cicloserina. aminoglicozidele. atunci când acesta este edificat.aminoacizi si alte componente. novobiocina interfera sinteza ADN . Consecutiv. bacitracina. posibil . lezează membrana unor bacterii. antagonism competitiv. Un număr mare de chimioterapice isi datoresc efectul împiedicării sintezei proteinelor de câtre microorganismele patogene.cea ce explica propietatile fungistatice si fungicide. Consecutiv. vancomicina.rezultând liza si moartea celulara. Acţiunea nu este dependenta de multiplicare. bacteriile nu mai pot face fata variaţiilor osmotice ale mediului ambiant (mediu intracelular al microorganismelor hiperton).iar rifampicina si . lipsiţi de perete. dar cu efecte in faza de repaus. Germenii in repaus ca si cei lipsiţi de perete ( micoplasme) nu sunt sensibili Unele chimioterapice acţionează asupra membranei. inhibând sinteza cizilor nucleici: sunt active numai in faza de multiplicarea germenilor Penicilinele si cefalosporinele.griseofulvina blochează sinteza ARN. in mediul înconjurător constituenţi citoplasmatici si mor. citoplasmatice Astfel. clindamicina inhiba sinteza proteinelor la nivelul ribozomilor.tetraciclinele. Cloramfenicolul . c)– asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice prin doua mecanisme: .permeabilităţii celulei si in sinteza proteinelor) producând inhibiţia funcţiilor ei. macrolidele. inhiba biosinteza peretelui microbian interferând diferite etape ale formarii unui polimer glicopeptidic din structura acestuia. acestea pierd . polimixinele. Antibioticele care acţionează asupra peretelui celular bacterian nu sunt active numai in timpul diviziunii. un număr mic de microorganisme pot persista sub forma de protoplasti sferici. Rezulta permeabilizarea membranei. acţiunea lor fiind degenerativbactericida. modificând reacţia de transfer a aminoacizilor 10 . Antibioticele polinice( anmfotericina B.inhibarea sintezei proteice :sunt mai active in fata de multiplicare . cu pierderea de ioni. Astfel . nistatina) formează complexe cu anumiţi steroizi din structura membranei unor ciuperci.

in funcţie de gravitatea perturbării metabolice.activaţi sau formarea de polizomi din ribozomii liberi si ARN m .Un caz particular este cel al sulfamidelor si trimetoprimului care acţionează ca antimetaboliti in procesul de formare a acidului folic. -dezvoltarea unei enzime active pentru metabolismul bacteriei . aminoglicozide). betalactamaza). respectiv a folatilor activi. -modificarea permeabilităţii microorganismului pentru medicament (exemplu. ca si alte organisme patogene . receptor alterat pe ribozomul bacterian la microorganisme rezistente la eritromicina).dar bacteriile trebuie sa aibă un metabolism activ ca sa fie vulnerabile la acest tip de intervenţie metabolica 2. REZISTENTA LA CHIMIOTERAPICE Noţiunea exprima capacitatea microorganismelor de a se menţine in stare activa si de a se multiplica in prezenta concentraţiilor de substanţerealizate in sânge sau in ţesuturi. Blocarea sau modificarea formarii proteinelor determina o acţiune bacteriostatica sau bactericida.sulfamidele). -dezvoltarea unei cai metabolice care ocoleşte reacţia inhibata de medicament (exemplu. este inferioara concentraţiei minime 11 . sulfamide). Efectul nu este dependent de multiplicare.3.factori metabolici microbieni esenţiali pentru sinteza acizilor nucleici. Semnificaţia rezistentei este relativa-se considera insensibile microorganismele pentru care concentraţia de chimioterapic realizata la nivelul locului de acţiune. Germenii microbieni. pot prezenta o rezistenta naturala sau pot deveni rezistenţi la chimioterapice. pentru tretracicline. in vivo . Mecanismele instalării rezistentei sunt: -producerea de enzime care modifica substanţa antimicrobiana(exemplu. -dezvoltarea unei structuri-ţinta aleatoare pentru medicament (exemplu. dar mai puţin sensibila la medicament (exemplu.

sau rezistenta bacteriilor fata de antibioticele antifungice cu structura polenica. responsabile de rezistenta dobândita. acid nalidixidic. Majoritatea conţin si un factor sexual –factorul de transfer al rezistentei (RTF)-care face posibila conjugarea. Exemple sunt : rezistenta relativa a bacililor gramnegativ fata de penicilina G. polimixinele. sulfamidele. Rezistenta plasmidica se transmite frecvent intre germenii 12 . rifampicina. determina dezvoltarea lenta a rezistentei. respectiv transferul pe cale sexuala a factorilor R de la o celula la alta. cloramfenicolul. Rezistenta poiate apare brusc (’’ single step’’). responsabil de rezistenta. in aceasta situaţie germenii patogeni nu pot fi intoxicaţi la nivelul macroorganismului si infecţia nu poate fi controlata la nivelul specific. Pseudomonas si Enterobacteriaceae Plasmidele sunt elementele extracromozomiale de ADN. când influenta chimioterapicelor încetează. care necesita mutaţii succesive Genele mutante se transmit ereditar . in acest caz gradul de rezistenta este mare si independent de concentraţia chimioterapicului. Starea de sensibilitate poate reveni cu timpul. eritromicina. care exercita o presiune de selecţie a indivizilor existenţi.inhibitorii determinata in vitro.Chimioterapicele pot contribui la selecţionarea mutaţilor rezistenţi. izoniazida. Rezistenta naturala care caracterizează bacteriile din afara spectrului de acţiune al chimioterapicului (aşa cum acesta a fost stabilit iniţial ).Ea este favorizata de chimioterapice. Rezistenta dobândita se datorează pe mutaţii cromozomiale sau achiziţiei de plasmide . nitrofuranil. fiind importanta îndeosebi pentru gonococi. prin intoxicarea electiva a germenilor sensibili.de exemplu streptomicina. cefalosporinele. Mutaţiile cromozomiale. enterococi. este un fenomen fixat genetic aparţinând anumitor tulpini sau specii microbiene . survin in mod spontan cu o frecventa de 10 … 10 per celula si per generaţie. cea ce sugerează unele avantaje biologice ale tipului originar de bacterii. Penicilinele (cu excepţia carbenicilinei ). transferul de la o celula la alta este relativ rar. Rezistenta cromozomiala constituie o componenta semnificativa a rezistentei bacteriilor la chimioterapice. care cuprind factorii R.

O alta posibilitate consta in alterarea locului unde acţionează chimioterapicele. Serratia. lepra. Ele se pot datora unor 13 . Klebsiella. sulfamide si trimetoprim. transformare sau transpoziţie.ceea ce nu mai permite o interacţiune eficace. traducere ( prin intermediul bacteriofagilor ) .aminoglicozide. Rezistenta plasmidica a fost descrisa pentru peniciline si cefalosporine.meticilina. Astfel. bruceloza.aparţinând la specii sau genuri diferite.eritromicina si lincomicina. Proteus. tetraciclina. Astfel se explica rezistenta mutationala a genococului la streptomicina si enterococului la eritromicina. Rezistenta de natura plasmidica la meticilina este atribuita modificării unui mecanism transportator pentru antibiotic. penicilinele si cefalosporinele sun t inactivate de beta-lactamaze mediate plasmidic (pentru stafilococi)sau cromozomial. Transmiterea se face prin diverse mecanisme: conjugare. Pseudomonas-si este caracterizata prin apariţia brusca rezistentei.tetracicline. Unele bacterii cunoscute sub numele de „persisteri” pot supravieţui in prezenta chimioterapicelor bactericide. iar cloramfenicolul este inactivat de acetiltransferazaModificarea permeabilitatii si transportului membranar la nivelul celulei bacteriene face ca anumite antibiotice sa nu mai poată ajunge la locul de acţiune. Conjugarea se produce mai ales in cazul bacililor gram-negativ Escherichia . Incapacitatea chimioterapicelor de a-si exercita acţiunea toxica specifica asupra germenilor rezistenţi se datorează intervenţiei mai multor mecanisme. Aminoglicozidele sunt inactivate de enzime mediate plasmidic. tifos. Acesta este mecanismul rezistentei mutationale a unor tulpini de gonococ la penicilina. proprii stafilococului auriu si a unor colibacili. Traducerea bacteriofagica este posibila numai pentru plasmidele de dimensiuni relativ mici. Unele chimioterapice sunt inactivate de enzime produse de bacteriile rezistente. ca O-nucleozida. infecţii stafilococice si streptococice. deşi sunt sensibile la acestea Fenomenul se intalneste mai frecvent in tuberculoza.cloramfenicol. O-fosforilaza si O-acetilaza. cloramfenicol. streptomicina.de exmplu anumite unitati ribozomiale din celulele bacteriene.

sunt perfect reproductibile. cefalosporine .gentamicina. Aceasta metoda este foarte utila.streptococ viridans devin rezistente). Tehnicile de diluţie a chimioterapicelor in medii lichide. 14 . sau care scade cu 99.rifampicina. Sensibilitatea genului cauzal al infecţiei se determina obişnuit folosind metode difuzimetrice indeosebi metoda rondelelor: cu cat diametrul zonei de inhibiţie a culturii din jurul rondelei inhibata in chimioterapic este mai mare .acid nalidixic. tetraciclina). eventul.trimetoprim. a concentraţiei minime bactericide sau CMB – concentraţia cea mai mica necesara sterilizării mediului . bacitracine. Instalarea rezistentei este influientata de factori dependenţi de: a) substanţa (instalarea rapida la streptomicina. gonococ. dar nu poate măsura decât activitatea bacteriostatica.condiţii locale sau asocierii de chimioterapice bacteriostatice. cu atât tulpina este mai sensibila. b) microorganisme(tot mai multe tulpini de stafilococ. sulfamide.instalare lenta la peniciline. instalarea medie la nitrofurani.4. dar furnizează numai date calitative sau semicantitative si sunt costisitoare Chimioterapicele diferă prin spectrul antimicrobian.9% numărul bacteriilor. SPECTRUL ANTIMICROBIAN Totalitatea microorganismelor sensibile la un chimioterapic reprezintă spectrul antimicrobian al acestuia. c) localizarea focarului 2. stabilirea concentraţiei minime inhibatorii sau CMIconcentratia cea mai mica ca împiedica dezvoltarea vizibila a culturii după 18-24 ore de incubaţie si. cloramfenicol. permit pe langa testarea sensibilităţii.care favorizează persistenta unora dintre germeni. kanamicina. Testele de evaluare rapida a sensibilităţii prin monitorizarea electronica a turbidităţii culturilor au avantajul obţinerii rezultatelor in 4-6 ore. Aceste tehnici furnizează informaţii suplimentare. plimixine. dar sunt mai laborioase si mai costisitoare decât metodele difuzimetrice.

enterobacreriaceele. ca si o parte din tulpinile de bacil tuberculos sunt rezistente la streptomicina. UTILIZAREA CHIMIOTERAPICELOR Extinderea considerabila a rezistentei bacteriene obliga la folosirea corecta a chimioterapicelor.piocianicul. de particularităţile organismului gazda si de riscurile eventualelor reacţii 15 . . de tip tetraciclina. care pot afecta cocii si bacilii gram-pozitiv si gram-negativ.enterococul. care trebuie indicate cu judiciozitate. Spectrul antibiotic iniţial. cefalosporine. se îngustează cu timpul prin dezvoltarea rezistentei diferitelor bacterii. de tip penicilina G. sunt rezistente la tetracicline.au devenit.sulfamidele. cloramfenicolul.5. aşa cum a fost stabilit la introducerea fiecărui chimioterapic in terapeutica. pentru a se evita situaţia de a ramane fara apărare in fata bolilor infecţioase Condiţiile clinice impun utilizarea diferenţiala a chimioterapicelor. 80% din tulpinile de stafilococ patogen sunt rezistente la penicilina G. le împarte in: chimioterapice cu spectrul îngust.chimioterapice cu spectru larg. cocii gram-negativ si bacilii gram-negativ. care afectează cocii gram-pozitiv. ţinând seama de felul infecţiei. o buna parte din tulpinile bacililor gramnegativ.O clasificare imperfecta. care afectează cocii gram-pozitiv.chimioterapice cu spectrul îngust.proteusul. Astfel. Stafilococul auriu patogen. polimixinele. chlamidiile. eritromicina. spirochetele. cca. . ampicilina si alte peniciline asemănătoare . grupa in care sunt cuprinse streptomicina. gentamicina si alte aminoglicozide. in prezent. dar utila terapeutic. stafilococi sin enterococi. cocii gram-negativ si bacilii grampozitiv. clindamicina etc. vancomicina. mioplasmele. grupa in care sunt cuprinse tetraciclinele.. majoritatea tulpinilor de bacili gram-negativ. grupa in care sunt cuprinse penicilina G.in majoritate. rickettsiile. de tip streptomicina.rezistenti la chimioterapicele clasice 2.

rezultarea produselor patologice necesare pentru antibiograma. Ampicilina se concentrează in bila. cea ce este simplu de realizat pentru chimioterapicele cui toxicitate minima fata de organismul gazda. Unele particularitatea epidemiologice. Exista insa si excepţii. infecţiile la bolnavi cu neuropenie sau la cei plenectomizati pot genera septicemii grave.adverse. dar folosirea acestora trebuie făcuta in mod diferenţiat. este nevoie de concentraţii mai mari . Când mecanismele de apărare a organismului sunt integre. Condiţiile clinice ale infecţiilor nu se suprapun intotdeauna conditiilor in vitro in care s-au realizat izolarea agentului cazual si antibiograma. Când mecanismele de aparare sunt deficitare. Caracteristicile epidemiologice variază insa. in anumite situaţii tratamentul trebuie început imediat. care sa intoxice bacteriile intr-atât incat sa devina vulnerabile. bacteriemia cu germeni gram-negativ. de la o tara la alta. sunt suficiente niveluri de chimioterapic relativ mici. de sensibilitate cunoscuta. Astfel. Uneori este 16 . de aceea transpunerea datelor presupune discernământ. de aceea este de ales infecţiile biliare cu germeni sensibili. Meningita bacteriana. dar înainte de a cunoaşte rezultatele acesteia. Uneori examenul clinic permite restrângerea listei microorganismelor suspectate la unul sau câteva. Testarea in vitro poate indica sensibilitatea atât fata chimioterapicele bactericide.pot influenta alegerea antibioticului. Un alt element priveşte concentraţiile active in ţesutul infectat. Abordarea raţionară a infecţiilor implica izolarea si identificarea agentului patogen si stabilirea sensibilităţii sale la chimioterapice. de aceea necesita administrarea urgenta de chimioterapice folosind agenţi care asigura un spectru antimicrobian larg.de exemplu răspândirea in mediul spitalicesc a stafilococului auriu rezistent la meticilina. cat si fata de cele bacteriostatice. Infecţiile ţesuturilor prost vascularizate sunt greu de tratat si impun administrarea de doze mari. deseori.cum este penicilina G-dar poate pune probleme deosebite in cazul celor cu toxicitate mare – de felul amninoglicozidelor Accesul substanţei active la locul infecţiei este o alta condiţie a eficacităţii. in mod empiric.

importanta pătrunderea in celule, anumite bacterii- bacilul tuberculos, Brucella Legionella- supravieţuind in fagotice. Eficacitatea mare a rifampicinei se datoreste, printre altele, capacitaţii de a afecta germenii intracelulari Eficacitatea aminoglicozidelor este diminuata de prezenta puroiului(molecule de antibiotic sunt inactivate prin legarea de acizi nucleici rezultaţi din distrugerea celulara) cxand pH-ul este acid si in condiţii de anaerobioza, ceea ce se întâmpla in cazul abceselor voluminoase. Mediul acid in urina micşorează eficacitatea aminoglicozidelor eritromicinei si clindomicinei, dar o favorizează pe cea a tetraciclinei si nitrofurantocinei. Curăţirea ţesuturilor necrotice, drenarea abceselor, îndepărtarea unor corpuri străine infectate sunt uneori masuri adjuvante indispensabile pentru rezolvarea infecţiei. In afara indicaţiilor curative, chimioterapicele sunt uneori utile profilactic, dar indicaţiile in acest scop sunt limitate. Actualmente se considera obligatorie administrarea de penicilina G, fenoximetilpenicilina sau benzatinpenicilina G (după caz ), pentru evitarea infecţiilor streptococice in vederea profilaxiei reumatismului poliarticular acut si la bolnavi cu arsuri intense de gradul III. La persoanele cu vulvalopatii cardiace care suferă anumite intervenţii chirurgicale, este necesara folosirea de chimioterapice pentru profilaxia endocarditei bacteriene, când se fac intervenţii dentare se administrează penicilina G eventual in asaociatie cu streptomicina pentru înlăturarea streptococilor, iar in cazul intervenţiilor asupra intestinului sau tactului genito- urinar se recomanda penicilina G sau ampicilina, împreuna cu gentamicina sau streptomicina pentru a înlătura enterococii. Cunoaşterea farmacocineticii chimioterapicelor este un factor important pentru folosirea lor raţionala, regulile generale ale acestui domeniu al farmacologiei fiind valabile si pentru medicamentele chimioterapice. Calea de administrare cea mai avantajoasa este cea orala atunci când este posibila. In infecţiile grave se prefera injectarea,in vederea realizării de concentraţii superioare in organism. La bolnavii in colaps este de ales calea intravenoasa. Se considera de dorit menţinerea constanta a concentraţiei inhibitorii in ţesuturile infectate. Durata
17

tratamentului variază in funcţie de destinaţie. Vârsta, bolile hepatice, bolile renale, solicita modificarea dozelor pentru unele chimioterapice. Măsurarea nivelului plasmatic al chimioterapicelor este uneori (util?), in cazul administrării de compuşi cu potenţial toxic Capacitatea de legare a chimioterapicelor de proteinele plasmatice determina proporţia formei libere active. Ea este importanta pentru măsura in care medicamentul filtrează gomerular pentru timpul de injumatatire plasmatic. 2.6. REACTII ADVERSE Chimioterapicele provoacarelativ frecvent reacţii adverse , ceea ce alături de utilizarea lor larga – a făcut ca medicamentele aparţinând acestei grupe sa devina o importanta cauza de patologie introgena Reacţiile adverse pot fi clasificate, după mecanismul lor, in: -toxice -alergice - de cauza bacteriologica Reacţiile toxice: datorita substanţei nemodificate sau a unor produşi rezultaţi prin biotransformare, apar in condiţii de supradozare. Ele pot afecta diferite aparate si sisteme. Printre cele mai cunoscute sunt efectele ototoxice provocate de antibioticele aminoglicozidice si vancomicina, leziunile renale produse de aminoglicozide, vancomcina, polimixine si cefaloridina, efecte murotoxice ale dozelor mari de penicilina G si ale nitrofurantoinei, icterul produs de sulfamide, rifampicina, eritromicina, estolat toxicitatea hepatica a tetraciclinelor afectarea toxica a sangelui prin cloranfenicol si sulfamide,etc.Numeroase chimioterapice, injectate intramuscular sau intravenos,provoaca iritatie locala cu dureri,tromboflebita. Reacţiile alergice: posibile pentru toate chimioterapicele , sunt frecvente pentru peniciline si clindamicina si relativ frecvente pentru streptomicina, cefalosporine, sulfamide,acid nalidixic si unele chimioterapice antituberculoase. Aplicarea locala îndeosebi conduce la sensibilizarea, calea orala mai puţin. Alergia de diverse tipuri se manifesta prin erupţii cutanate,
18

inflamaţia mucoaselor, fotosensibilizare, febra,soc anafilatic, hemopatiile alergoimune sunt rare O buna parte din reacţiile adverse la chimioterapice sunt legate de acţiunea lor antibacteriana, reprezentând o categorie aparte- aşa numite reacţii adverse de natura bacteriologica sau biologica. Administrarea orcarui chimioterapic constituie o intervenţie brutala in ecologia florei bacteriene, care are uneori consecinte nedorite la nivelul organismului gazda. In infecţiile multimicrobiene înlăturarea componentei sensibile la chimioterapie poate favoriza dezvoltarea germenilor rezistenţi si agravarea tabloului clinic. Bacteriile nepatogene aparţinând florei organismului sau cele facultativ patogene de la nivelul pielii , mucoaselor , intestinului, pot dezvolta suprainfecţii in cursul tratamentului cu chimioterapice la care sunt rezistente , mai ales atunci când capacitatea de apărare a organismului este diminuata. In aceleaşi condiţii sunt posibile suprainfecţii exogene cu microorganisme rezistente Folosirea fara discernământ a chimioterapicelor, minimalizarea asepsiei sau antisepsiei, perfecţionarea mijloacelor de anestezie si a tehnicilor operatorii, creşterea proporţiei bolnavilor cu mijloace de apărare antiinfecţioase reduse (bătrâni,diabetici,bolnavi cu infecţii cronice insuficienta renala cronica etc.), ca si utilizarea unor mijloace imunodepresive (radioterapie, citotoxice, imunodepresive,glucorticoizi) au sporit considerabil pericolul infecţiilor intraspitalicesti. In aceste condiţii, sub presiunea chimioterapicelor s-au selecţionat variante rezistente la stafilococi, bacili, gram-negativ, ciuperci de felul candidu, care pot produce infecţii grave. Administrarea chimioterapicelor pe cale orala îndeosebi, a acelora cu spectrul larg, (tetracicline, cloramfenicol, aminoglicozide, etc.) determina reducerea florei bacteriene saprofite di intestin,însoţite câteodată de dezvolaterea consecutiva a germenilor rezistenti. Pot surveni infectii grave favorizate de terenul deficitar-enterita stafilococica, cndidoze. Alte tulburări la nivelul tactului digestiv, atribuite disbacteriozei, dar la care contribuie si alţi factori(iritaţie locala, fenomene alergice si toxice) sunt stomatita glosita., esofagita, sindromul ano-rectal.
19

-intarzierea instalării rezistentei. cicloserina. Infectiile multimicrobiene necesita tratament polichimioterapic. polichimioterapia este 20 . acidul nalidixic. pentru eradicarea infectiei este indispensabila potentarea efectului antimicrobian. o incidenta crescuta asupra infectiilor si un cost marit. se evita substanţele care prezinta rezistenta încrucişata. In tuberculoza.Reducerea florei intestinale in condiţiile tratamentului îndelungat cu chimioterapice. asocierile nu sunt justificate decât in infecţii grave. In alte situatii. metronidazol. trimetoprim. se aleg substanţe cu aceleaşi particularitati farmacocinetice. La nou născuţi si prematuri sunt contraindicate: izoniazida. sulfamide 2. o frecventa mai mare a reactiilor alergice si toxice. Infectiile gave impun de multe ori un tratament initial cu asociatie de chimioterapice care sa acopere un spectru antibacterian cat mai larg. In perioada de lactaţie se vor evita: tetraciclina streptomicina. PAS. administrate oral. stabilirea sensibilitatii agentului patogen cazual. pana la izolarea. Se recurge la asocieri din diverse motive: -largirea spectrului de activitate ( in infecţii mixte). In general se recomanda prudenta atât la femeia gravida cat si la nou-născut. pirimetamina. ca urmare a eradicării precoce a germenilor patogeni. ASOCIEREA CHIMIOTERAPICELOR In principiu. Inconvienentele posibile constau in sporirea riscului apariţii de variante microbiene cu rezistenta multipla. -potentarea efectelor antibacteriene Pentru asigurarea eficienta asocierilor dozele vor fi aceleaşi ca si in cazul monoterapiei. favorizează apariţia unor fenomene de hipovitaminoza privind vitamine ale complexului B si vitaminele K (îndeosebi vitamina K 2 O alta complicaţie a efectului antibacterian consta in diminuarea răspunsului imun. identificarea. Folosirea chimioterapicelor in timpul sarcinii pune probleme deosebite.7. novobiocina.

-familia streptomicinei prezinta molecula formata din doua aminozaharuri. legatede un aminociclitol. terminal (streptidina). legate glicozidic de un aminociclitol central(2-dezoxistreptamina). Aminoglicozidele sunt active in general fata de bacilii gram-negativ acrobi: Enterobacter. tobramicina si amikacina.coli.Proteus mirabilis.GENERALITATI Aminoglicozidele sunt o grupa de antibiotice aminociclitolaminoglicozidice.1. ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDICE 3. E.obligatorie pentru a evita sau intarzia aparitia rezistentei. sisomicina si netilmicina si familia kanamicinei care include kanamicina. 3. sunt caracterizate prin preznta in molecula a doua aminozaharuri(derivate de 3-aminohexoza). Pseudomonas aeruginosa. MECANISMUL DE ACTIUNE 21 . II. Ele pot fi incadrate in urmatoarele familii chimice: -familia gentamicinei.2.cuprinde in molecula 3 aminozaharuri. 3. Cap. prezentand asemanari cu unele polizaharide din capsula si peretele celulelor bacteriene. care include gentamicina. Sensibilitatea acestor germeni variaza cu antibioticul. legate de un aminociclitol central (2dezoxistreptamina). -familia neomicinei-neomicina si paromicina. Salmonella.

in urina acida.putin importanta clinic. de exemplu . Aceasta explica probabil si rezistenta naturala a germenilor anaerobi. apoi trecand prin membrana citoplasmica cu ajutorul uni mecanism transportor. Modificarea moleculei de antibiotic determina interferarea transportului si a legarii de ribozomi. parte din molecule de antibiotic fiind inactivate prin legarea de acizi nucleici. Rezistenta bacteriana se datoreste. O a 3-a modalitate de rezistenta. respectiv impiedica fixarea eficace a ribozomi. se absorb putin din tubul digestiv. dependent de oxigen. porii proteici aposi ai membranei exterioare. Se elimina practic prin 22 . acetilare sau fosforilare. prin difuziune. care modifica locul de legare a aminoglicozidelor. cu pierderea constituentilor intracelulari.aminoglicozidele sunt putin active.Aminoglicozidele actioneaza bactericid. care sunt situate in membrana celulelor bacteriene si inactiveaza aminoglicozidele prin adenilare. ajung in concentratii mici in lichidul cefalorahidian. cat si la cei gram-pozitiv. Asemenea enzime pot exista atat la germenii gram-negativ. in principal. O alta cauza de rezistenta consta in imposibilitatea antibioticului de a patrunde prin membrana unor celule microbiene. foarte polare. Eficacitatea este. Ele patrund greu prin membre. In interiorul celulelor moleculele de antibiotic se fixeaza pe subunitatile ribozomiale. micsorata in mediu acid. Acesta determina lezarea membranei citoplasmice. Conditiile locale de anaerobioza impiedica actiunea antibiotica prin inhibarea mecanismului transportor responsabil de patrunderea moleculelor active intracelular.inhiband initierea sintezei proteice si tulburand formarea polipeptidelor prin codul genetic. eliberati prin liza celulara. Aminoglicozidele sunt molecule policationice. unor enzime mediate plasmidic. de asemenea. Ele patrund in celulele bacteriene (bacili gram-negativ). Actiunea antibacteriana a aminoglicozidelor este redusa in prezenta puroiului. datorita unor mutatii care modifica mecanismul transportor activ. patrunderea masiva a antibioticului in celula si moartea bacteriilor. este rezultatul unor mutatii ribozomiale. caracteristica determinata pentru propietatile farmacocinetice. datorita inhibarii aceluiasi mecanism transportor. traversand.

deoarece la pH-ul intestinal predomina forma ionica. 3. până la data curentă s-au raportat doar două metode. standardele impuse de UE. Ele sunt antibiotice cu spectru larg de activitate şi sunt formate dintr-un inel aminociclitol (2-deoxistrept amina în cele mai multe cazuri) legat de două sau mai multe amninoglucide în legătură glicozidică (fig 2).rinichi. 23 . Volumul de distributie corespunde compartimentului lichidian. realizand concentratia plasmatica maxima dupa circa o ora Pe cale intravenoasa-perfuzii de scurta durata (30minute)aminoglicozidele se leaga in proportie foarte mica sau nu se leaga de proteinele plasmatice.3. Cu toate că LC-MS ar terbui sa fie o uneltă ideală în analiza acestor compuşi. Aceşti comuşi prezintă toate proprietăţile fizicochimice care îngrunează metodele de confirmare. MOD DE ADMINISTRARE Administrate oral sunt ineficace sistemic. Se descompun la temperaturi mari facaând analiza GC sau GC-MS aproape imposibilă. neabsorbabila Injectate intramuscular se absorb repede si aproape complet. Analiza chimică a aminoglicozidelor a fost întotdeauna un punct slab al analiştilor. Timpul de injumatatire plasmidica este de 2-3 ore. Streptomices şi Micromonospora produc aminoglicozide. Fiind foarte hirdofilice extragerea lor este foarte dificilă. amândouă folosind ionspray LC-MS.

24 .

3. ampicilina sau vancomicina in infectiile cu enterococ. Sunt recomandate .4. in infectiile grave cu stafilococi penicilinazo-pozitiv. -asociate cu penicilina G.3. 25 . cefoxitina. inclusiv in meningitele provocate de acesti germeni. in infectiile grave cu Klebsiella. clindamicina. la bolnavii febrili. .metronidazol-pentru profilaxia si tratamentul infectiilor abdominale si pelviene. cu rezistenta scazuta. ticarcilina. -asociate cu o cefalosporina sau cu o penicilina activa fata de Pseudomonas. leucopenici. pentru actiunea sinergica si largirea spectrului activitatii antibacteriene: -asociate cu carbenicilina sau alte peniciline active fata de Pseudomonas. cand sunt rezistente la alte antibiotice. -asociate cu antibiotice sau chimioterapice de sinteza tive fata de Bacteroides fragilis-cloramfenicol. -asociate cu o cefalosporina. mai putin toxice. ca tratament initial al infectiilor pneumonice nosocomiale. -asociate cu o cefalosporina. -asociate cu oxacilina sau alta penicilina antistafilococica. in asociatie cu alte antibiotice.doxiciclina.REACTII ADVERSE Aminoglicozidele sunt medicamente cu un indice terapeutic mic.5.INTREBUINTARI Aminoglicozidele sunt indicate in infectiile grave cu bacili gramnegativi aerobi sensibili. in infectiile grave cu acest germen.

Ototoxicitatea se manifesta prin leziuni cohleare si vestibulare. cu un timp de injumatatire de 10-18 ore. pentru tobramicina riscul ambelor tipuri de ototoxicitate este aproximativ egal.6. mai ales tulburari vestibulare. Pentru neomicina riscul este atat de mare incat exclude folosirea pe cale sistemica. Fenomenele nefrotoxice au o frecventa de 2-10%. nervos cohlear si vestibular si are. Asocierea altor medicamente nefrotoxice.vancomicina. varsta inaintata. cefalotina. starea generala alterata si contractia volumului intravascular. amfotericina B si altele. Aminoglicozidele se acumuleaza in perilimfa din urechea interna unde realizeaza concentratii superioare celor din plasma. streptomicina si gentamicina. tratamentul prelungit.concentratia plasmatica eficace terapeutic fiind apropiata de cea toxica. Ele sunt dependente de doza si sunt favorizate de preexistenta leziunilor renale. varsta inaintata. la inceput. Aminoglicozidele pot provoca bloc neuromuscular. Bolnavii sub tratament cu aminoglicozide trebuie controlati in mod atent. un caracter reversibil. Principalele reactii adverse sunt legate de ototoxicitatea si nefrotoxicitatea acestor antibiotice. Kanamicina si amikacina provoaca indeosebi tulburari cohleare. aminoglicozidele pot fi cauza de reactii alergice. devenind apoi ireversibila prin distrugerea unui numar mare de celule senzoriale si de degenerescena retrograda a nervului acustic.DOZAREA AMINOGLICOZIDELOR 26 . 3.eruptiile cutante si febra. Principalele manifestari sunt eozinofilia.mareste riscul. contractia volumului intravascular cresc riscul accidentelor ototoxice. leziunile preexistente ale urechii interne. Agresiunea toxica se exercita asupra epiteliului. Dozele mari. Frecventa acestora este de 1-3%. deoarece folosirea abuziva a acestor antibiotice poate fi cauza de surditate sau tulburari de coordonare motorie definitive. cu stare de oboseala a musculaturii scheletice si deprimarea respiratiei Ca si alte medicamente.

implica atentia la bolanvii cu insuficienta renala. enzimatice sau radioimunologice. Dozarea aminoglicozidelor in plasma se face prin metode microbiologice. Diferitele peniciline inactiveaza aminoglicozidele in vitro. face operant procesul de inactivare a aminoglicozidelor. Trebuie avut in vedere si diferitii factori care pot modifica dispozitia farmacocinetica La bolnavii cu insuficienta renala este necesara scaderea dozei in proportie directa cu clearance-ului creatininei. de felul carbenicilinei si ticarcilinei. Asocierea cu penicilinele antipiocianic. Aceasta se poate realiza prin cresterea intervalului dintre doze sau prin micsorarea dozei pentru o data. timp indelungat. considerand concentratiile plasmatice mari necesare tratamentului unor infectii grave si riscului considerabil al ototoxicitatii si nefrotoxicitatii. . scazandu-le eficacitatea. unde persistenta acestor antibiotice in concentratii mari. 27 .Dozele utile de antibiotice aminoglicozidice trebuie stabilite cu multa grija.

1.=218-237 C.Antibiotic rezultat in urma metabolismului microorganismului Micromonospora purpurea sau Micromonosporis echinospora.punct de topire 194-209 C.sulfatul de gentamicina. Gentamicina este un produs constituit dintr-un amestec de componentii care au fost izolati prin cromotografie.chiar si in solutie. GRUPE DE ANTIBIOTICE CU STRUCTURA AMINOGLICOZIDICA 4.P. inmuindu-se la 102 C.2 la 10.Se adauga acetona si 28 .1.Garamicina.astfel solutiile de sulfat de gentamicina rezista la 100 C si la variatii ale pH-ului de la 2. C2 si D 4. Structura chimica generala.printre care componentii A.1.-vezi anexe fig.B.eluatul este concentrat la sec in vid. C1 .4.S-au preparat urmatoarele saruri:clorhidratul de gentamicina.2.in care de obnicei se gaseste sub forma de sulfat.Generalitati Gentamicina. nr.cu punct de topire 108 C.iar solutia se trece pe o rasnita schimbatoare de ioni.fiind insolubila in benzen si solventi clorurati.in solutii acide. Gentamicina da reactie pozitiva la ninhidrina si la testul ElsonMorgan pentru glucidele aminate.usor solubila in apa.in piridina.3.In practica farmaceutica.inoculand in trepte o cultura liofilizata de sporii acestora. CAP.1.formand sarurile respective.1.t.Coloana este spalata cu apa.in dimetilformamida. Gentamicina este un antibiotic foarte stabil. Proprietatii fizice si chimice Gentamicina este o pulbere alba amorfa.Gentalina.ca si la actiunea enzimelor bacteriene. Gentamicina 4.1 4.iar rezidul se dizolva in metanol. III.gentamicina se foloseste sub forma de sulfat de gentamicina care se purifica dizolvand 15 g de sare bruta in 15 ml apa.se dizolva in metanol.

-osteomielite. -infectiile pulmonare si gastrointestinale.1. in acesta din urma caz. Reactii adverse 29 .8.in timp de 24 de ore este aproape total eliminata prin urina. destul de usor difuzabila cand este administrata pe cale orala. Sarurile metalelor alcaline. concentratia din urina variaza in functie de doza administrata si de volumul urinei eliminate.4. ca si unele saruri de calciu. -infectiile tesuturilor.1. daca tinem seama mai ales de activitatea contra germenilor Pseudomonas aeruginosa pe care ii distruge. ph-ul. reduc activitatea antimicrobiana a gentamicinei aproximativ de 30 de ori. in special in infectiile determinate de Pseudomonas aeruginosa. 4.5.acesta este adus la sec si redizolvat in metanol. Se recomanda in: -infectiile aparatului digestiv. activitatea este mai lenta.precipitatul format se separa prin filtrare. In prezenta serului sanguin. dar este si bacteriostatica cu cantitati mai mici de antibiotic.Se adauga eter etilic. Acest antibiotic este mare valoare terapeutica.iar gentamicina purificata are o valoare de 916 U/mg.Aceeasi metoda se aplica pentru obtinerea antibioticului la scara industriala. iar legatura cu proteinele acestuia se face in proportie de 25-30% Resorbtia gentamicinei administrata pe cale orala este foarte redusa. care favorizeaza activitatea optima se situeaza in jur de 7.Mecanismul de actiune Mecanismul de actiune prin care acest antibiotic isi manifesta activitatea consta in tulburarea sintezei proteinelor. 4. Actiunea gentamicinei este bactericida pentru multi germeni. prin modificari in formarea aminoacizilor. -toate infectiile cu germeni gentamicino-sensibili.

Mod de administrare Gentamicina se administreaza pe cale parenterala. 4. P.1. trebuie supravegheate. 2 µ g/ml. P. P. Frecventa afectarii toxice a rinichiului este mare(210%) pentru a evita fenomenele toxice se recomanda ca nivelurile plasmatice maxime sa nu depaseasca (prelungit)10-12 µ g /ml. si 80 mg gentamicina. vestibulara si auditiva. ca si asocierea cu furosemidul si alte diuretice active. rettgeri). intramuscular si intravenos. Se evita asocierrea cu medicamente oto-si nefrotoxice. printre cei sensibili se mai pot cita Corynebacterium diphteriae. 4.1%gentamicina si flacoane sau fiole cu 10. De asemenea.unguent. 4.Generalitati Denumita si streptomicina A. iar cele minime. Actiune farmacodinamica Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg de actiune. Klebsiella pneumoniae. de Salmonella.a fost izolata pentru prima data in 30 . mai ales la bolnavii care au primit medicamente curarizante.40. In afara de germenii gram-pozitiv obisnuiti. sau extern in pulvere.1.6.2. Alergia la gentamicina sau la alte aminoglicozide contraindica antibioticul. speciile de Proteus (P. gentamicina este activa fata de microbul tuberculozei si fata de unele ciuperci.7. mirabilis. dozele mari provocand indeosebi tulburari vestibulare. Clostridium perfringes. Forme farmaceutice Gentamicina se prezinta sub diverse forme farmaceutice:crema.Gentamicina este ototoxica. in unguente.1.2. 4. Functiile rinichiului.8. Este necesara prudenta atunci cand antibioticul se se introduce in peritoneu.vulgaris.1. iar dintre cei gram-negativ. din cauza riscului apneei toxice. morgani. Doza zilnica: 240 mg pe cale parenterala. fiind dintre putinele substante care distrug microorganismul Pseudomonas aeruginoasa.pulvere a 0. Bacillus antharcis. Streptomicina 4.

2 4.tot printr-o legatura glicozidica .printr-o punte oxidica si C1 al streptozei se leaga de atomul C4 al fractiunii streptodinice.la o hidraliza energica in prezenta de HCl concentrat se descompune in streptoza si N-metil-2-Lglucozamina.Un an dupa izolarea streptomicinei s-a pus in evidenta proprietatea acestui antibiotic de a inhiba.Mycobacterium tuberculosis. 2 Streptomicina are o structura chimica complexa.Streptomyces griseus.streptoza si N-metilglucozamina.hidrohistostreptomicina.2. Cele 3 unitati componente ale moleculei streptomicinei se leaga glicozidic dupa cum urmeaza: C2 al moleculei de streptoza se leaga de C1 al N-metil-2-L-glucozaminei. nr. 4. Structura chimica.Streptomicina s-a dovedit un antibiotic de mare valoare terapeutica.care. Prin hidroliza blanda in mediu acid.de la separarea streptomicinei A.2.cu caracter bazic.s-a izolat un glicozid caracterizat prin prezenta unui rest de D(+)-manoza. Din aceste specii de Streptomyces.ceva mai toxica decat antibioticul devenit classic si caracterizata prin faptul ca radicalul metil din streptoza este inlocuit cu o grupare alcool primar.aceasta manozidostreptomicina este cunoscuta sub denumirea de streptomicina B.molecula streptomicinei se desparte in streptidina si streptobiozamina.stare bruta din culturile unei actinomicete.fiind primul agent antimicrobian activ si eficace in meningita tuberculoasa.neidentificandu-se printre produsi reactiei.streptoza se degradeaza. Din apele mume.vezi anexe fig.Substanta obtinutaavea o toxicitate redusa si era foarte activa asupra germenilor gram-negativ.3.solubila 31 . Proprietati fizice si chimice Streptomicina este o substanta cristalina.De fapt.atat in vitro cat si in vivo.in conditiile de hidroliza energica de mai sus.legat de fractiunea N-metil-2-L-glucozamina a moleculei de streptomicina.multiplicarea germenului tuberculozei. nr.-vezi anexe fig.s-a putut izola o alta substanta apropiata de streptomicina.cum ar fi Streptomyces griseocarneus.legate intre ele glicozidic. in constitutia careia intra streptidina.2.

Se constata un inceput de autoliza a miceliului.dupa aceeasi tehnica a culturilor in profunzime. isi pierde in jur de 5-10% din activitate.Deasemenea este incompatibila cu sarurile metalice si cu solutiile foarte acide au foarte alcaline. -in faza a treia.in conditii de viata destul de bune.da derivati inactivi. astfel incat sa nu favorizeze cresterea germenilor straini .Cu acizii formeaza saruri tribazice.descoperirea altei ciuperci Streptomyces bikinensis.concomitant. procesul de fermentatie se opreste. 4.Desi in teorie.2.5-6).5).elaboreaza cea mai mare cantitate de antibiotic.in apa.In plus. -faza a doua este foarte importanta deoarece. se prevedea o tehnologie de separare mai usoara decat in cazul penicilinei.molecula mult mai fragila decat a streptomicinei. (pH 7.incep sa scada cantitativ.Combinandu-se cu reactivi grupei carbonil.4.Aceste greutati s-au indepartat prin modificarea corescpunzatoare a compozitiei mediului de cultura.a permis obtinerea streptomicinei.cantitatea ultimei substante crescand in prezenta unui miceliu mai matur.si deci a pH-ului.Se formeaza primele cantitati de streptomicina si acid lactic. cand cantitatea de streptomicina incepe sa scada.s-au intalnit o serie de inconveniente in special la partea privind protectia procesului de fermentatie. Preparare Streptomicina se obtine industrial cu randamente bune prin biosinteza.tot producatoare de streptomicina.iar in mediu acid (pH5.ceea ce determina cresterea atat a continutului in azot cat si a amoniacului. Este interesant de mentionat ca din lichidele de cultura ale 32 . Solutia de streptomicina mai ales la pH 3-7. Procesul de fermentatie cuprinde 3 faze principale -prima faza este caracterizata prin inmultirea miceliului pe seama substantelor azotate si hidrocarbonate din mediul de cultura. procesul de autoliza se continua si.este mai stabile decat cea a penicilinei G.chiar cu randamente mai ridicate si mai rezistenta fata de infectiile cu germeni straini.Streptomicina are activitate maxima in mediu alcalin.greu solubila in eter si alti dizolvanti organici.care. in acest timp.evitarea contaminarilor cu microorganisme straine care ingreunau mult izolarea si purificarea antibioticului.

5.manozidostreptomicinaza.Se elueaza rasina cu acid sulfuric diluat. cu ajutorul filtrelor Seitz. Dupa ce procesul de fermentatie. de obicei in trei trepte: la inceput la nivelul de inocul.operatia se repeat si solutia acida rezultata se trece peste o rasina sulfonica cu scopul de a demineraliza solutia de uni cationi prezenti (Ca.separat prin filtrare de miceliul ciupercii.Lichidul continand majoritatea antibioticului se reuneste cu lichidul precedent de eluare si se sterilizeaza prin filtrare.2.in vederea izolarii se recomanda cromatografia pe coloana de oxid de Al pentru purificare sub forma de picrat .filtratul se trece in atomizor. De asemenea este important de semnalat ca miceliul de Streptomyces griseus formeaza.Sunt de mentionat metodele fotocolorimetrice.in jur de 4%.acesta poate constitui o materie prima pentru obtinerea vitaminei. Dozare Pentru dozarea streptomicinei s-au propus mai multe metode.actinomicetei Streptomyces griseus s-a putut izola o enzima. fie pe reactia cu pentacianonitrozilferatul(III)de sodiu.combinatie din care se regenereaza antibioticul. 4.care transforma streptomicina B in streptomicina A printr-un mecanism de separare a manozei din manozidostreptomicina.vitamina.in cateva sute de litri de lichid de cultura.pentru formarea sporilor si conidiilor. In tehnicile de fermentatie industriala.in care are loc reactia finala de fermentatie. Alte procedee antreneaza streptomicina sub forma de saruri duble de Ca. 33 . care se bazeaza fie pe reactia maltolului.Fe).inoculare mediului nutritiv se face. B12 In unele conditii.Mg.reinekat sau heliantat.continand in jur de 0.care se desfasoara la o temperatura de 27-28 grade Celsius si un pH initial de 7-7.ca produs secundar.obtinandu-se astfel streptomicina.005% streptomicina.5 ca valoare finala s-a terminat lichidul de cultura.Acest lichid se trece in vase cu capacitati de zeci de tone. care apoi se conditioneaza.se trece pe o rasina carboxilica de ioni.prin tratare cu CaCl.care fixeaza streptomicina. Toate aceste operatii se desfasoara in conditii de perfecta sterilitate ceea ce permite dezvoltarea numai a microorganismului producator de antibiotic.3 pana la 8.

microbacteriile.I.7.8.iar 1 U. Spectrul de actiune al streptomicinei cuprinde germenii gramnegativ.se elimina prin urina si pe cale digestiva. 4.1 mg de sulfat de streptomicina corespunde la 798 µ g de preparat standard de streptomicina baza sau la 780 U.6. 4. Indicatia majora o constituie tuberculoza sub diferitele ei forme. Activitatea streptomicinei se manifesta in deosebi asupra germenilor patogeni in faza lor de proliferare.Administrata pe cale parenterala este repede absorbita in sange.sensibila.I. putand astfel sa distruga flora microbiana intestinala.Dozarea streptomicinei se poate efectua si prin metoda microbiologica. Mecanismul de actiune Mecanismul de actiune al streptomicinei este putin cunoscut. decat in perioada lor de repaus.282 µ g .2.. Actiune farmacodinamica Dupa administrare per os. Rezistenta la streptomicina este frecvanta si se instaleaza rapid.1 mg de streptomicina baza este egal cu 1. fie blocarea sintezei proteinelor in ribozomi.difuzimetrica sau turbidimetrica. se banuieste ca antibioticul produce fie o alterare a membranei citoplasmatice.aminoacizi si ioni de cotasiu.2.streptomicina este absorbita in cantitate mica prin tractul digestiv. 4. tratamentele cu streptomicina in tuberculoza folosesc in general asocierea cu alte medicamente( PAS. care are drept cu urmare o pierdere de nucleotide.iar activitatea antibacteriana determinata. Reactii adverse 34 . si mai putin germenii gram-pozitiv. HIN) sau chiar alte antibiotice.251 mg sulfat.2. se exprima in unitati internationale: 1 mg streptomicina baza este echivalent cu 1000 U.I de sulfat corespunde la 1. Pentru a evita aceste fenomene.

care depinde de doza. daca streptomicina este foarte pura.2. Cele mai periculoase sunt fenomenele neurotoxice ototoxice.ed.gust amar. adenopatie si eozinofilie.din cauza resorbtiei extrem de reduse a antibioticului(2%).10. Industria noastra de medicamente prepara streptomicina si o conditioneaza in flacoane sub forma de sulfat de streptomicina (80%) si pantotenat de streptomicina (20%).Trebuie sa corespunda conditiilor de calitate prevazute de Farmacopeea Romana.pe cale intramusculara sau intravenoasa. 4. Sulfatul de streptomicina In practica farmaceutica. 3 Proprietati fizice Pulvere alb-galbuie. de durata tratamentului si de factorii individuali.3 H 2 S O4 Structura chimica.hidroscopica.3.calea orala este ocolita. .AMICACINA 35 .fara miros sau cu miros slab caracteristic.vezi anexe fig. conditionat in flacoane cu un continut echivalent cu 1g streptomicina baza. Mod de administrare Streptomicina sub forma de sulfat se administreaza in mod obisnuit in doze de 1g pe zi. febra. Reactiile alergice sunt frecvente si se evidentiaza prin eruptii cutanate.solubila in apa. 4.in afara de cazuri exceptionale.2. Bolnavii pot suporta in decursul unui tratament.Spre deosebire de penicilina.in mod curentse intrebuinteza sulfatul de streptomicina care se obtine prin tratarea streptomicinei baza cu o solutie alcoolica de acid sulfuric: C42 H 78 N14 O24 . streptomicina prezinta o toxcitate destul de ridicata. care se manifesta prin tulburari de echilibru si scaderea intensitatii auzului.cantitati pana la 30g de sulfat de streptomicina si 20g dihidrostreptomicina. a-X-a 4.in tratamentele aplicate contra tuberculozei se pot administra pana la 120 de g. nr.insolubila in solventi organici.9.

Structura chimica Amicacina la analiza corespunde formulei globale 4..4. 4. C22 H 43 O13 N 5 . in vitro. fata de care kanamicina este mai activa. . uneori.t.3. a 2-dezoxistreptaminei. Faptul cel mai interesant in legatura cu activitatea antibacteriana a amicacinei este activitatea sa remarcabila fata de germenii kanamicinorezistenti.3.Generalitati Amicacina este un derivat nou de semisinteza al kanamicinei acilata cu acidul L (-)-y. α- hidroxibutiric la functia amina. in special fata de unele tulpini de E.2. de circa doua pana la patru ori mai activa decat kanamicina A. Propietati fizice Amicacina se prezinta in pulvere cristalina alba. coli si fata de unii kanamicino-sensibili. cu exceptia unor tulpini de Proteus.3. a acestui produs de semisinteza. Amicacina s-a gasit a fi. de la 36 . 2034.3. in medie. P. Actiune farmacodinamica In cea ce priveste activitatea antibacteriana. 204°C . chiar superioara.4.1.3. fata de tulpinile kanamicino-sensibile. din studiile inteprinse reiese ca are o activitate egala cu a kanamicinei si.amino C-1.

6 34 21 74 4. Reactii adverse Ototxicitatea amicacinei este comparativ mare.3. Coli Juhl E. aeruginoasa H9 P.2 2. pentru cele doua antibiotice. tulpinile de Mycobacterium era aparent. 4. fractionat la intervale de 12 sau 8 ore.4 8.2 10.4 0.2 1.6.4 0.6 0. In 37 .3 2. 2 MIC(mg/ml) CD50(mg/kg) Amicacina Kanamicina Amicacina Kanamicina 0. Coli NIHJ E.8 1.desi fenomenul de rezistenta in cruce cu . aeruginoasa 3.8 1.3 10 0. aureusA 20239 E. Mod de administrare Doza de amicacina recomandata la adultul cu functie renala normala este de 15 mg/kg pe zi. aureus Smith S.5. TABELUL NR. 4.8 5.6 >100 25 >100 50 7. Potentialul nefrotoxic este modest.1 A15194 Cifrele din tabel arata in multe cazuri superioritatea eficacitatii amicacinei fata de aceea a kanamicinei.3.6 6. Coli A 20363 P.2 6.4 2.8 0. aeruginoasa D15 P.5 >400 68 >400 280 S. antibioticul provocand indeosebi leziuni cohleare.

Se elueza cu amoniac diluat. Generalitatea Kanamicina a fost izolata din lichidele de cultura ale microorganismului Streptomyces kanamicetycus. Separarea antibioticului din bulionul de cultura filtrat se realizează prin trecerea acestuia pe o rasnita carboxidica schimbatoare de ioni. KANAMICINA 5. cum ar fi kanosamina si 6-glucosamina( in kanamicina).4. S-a demonstrat de asemenea ca amicacina este bine absorbita in urma administrarii subcutanate. chiar mai bine decat kanamicina. de tip Amberlit si apoi eluare cu o solutie de acid clorhidric..1. Din punct de vedere al apropierii structurii chimice. .B si C. 38 .infectiile grave se injecteaza o doza initiala de 7. indiferent de functia renala.Dglucosamina(in paromomicina)si neobiosamina(in neomicina B si paromomicina ). Studii ulterioare de cromatografie au dovedit ca antibioiticul izolat era un amestec de 3 substante extrem de apropiate ca structura chimica si denumite kanamicina A.5 mg/kg. iar prin urina se elimina cantitati importante din ambele antibiotice.cu amoniac. intre timp regenerata. 5. se poate mentiona ca cele 3 antibiotice sunt glicozide aminate. recoltat din pamantul unui district din Japonia.2. se dilueaza si se readsoarbe pe aceasi rasina.4. eluatul se distila in vid pana la 50-100 de mg kanamicina/ml se dilueaza cu un volum de metanol si se aduce cu acid sulfuric la pH=8-8. continand in molecula lor 2-dezoxistreptamina legata glicozidc cu alte fractiuni din molecula. Se neutralizeaza eluatul.

4. Mod de administrare Actiunea sulfatului de kanamicina se exprima gravimetric in baza. mai putin in alcool.4. iar etalonul international corespunde la 812 Ul/mg de sulfat de kanamicina avand 1. al carui sulfat este solubil in apa. 4. Solubilitatea sulfatului de kanamicina in apa depinde de pH-ul solutiei. dar in concentratii mai mari poate fi bactericida. daca se folosesc doze mari pe perioade relativ lungi.4. Riscul toxicitatii este prezent si in conditiile administrarii orale.Actiune farmacodinamica Kanamicina este antibioticul activ contra germenilor gram-negativ si a tuberculozei. dintre germenii gram-pozitiv fiind sensibili numai streptococii.232 µ g.4. sau la bolnaviii cu insuficienta renala. Propietati fizice si chimice Kanamicina este o pulvere alba sau slab galbuie.6.5. dar frecventa accidentelor ototoxice este ceva mai mica decat pentru alte aminoglicozide.3.4. . 4. in ceea ce priveste stabilitatea solutiile se conserva cel mai bine la pH 6 si 8 .Reactii adverse Kanamicina poate provoca leziuni cohleare. Actiunea acestui antibiotic este bacteriostatica.valoarea maxima fiind atinsa in zona pH-ului acid 3-6.4. la 1 mg de sulfat corespunzand 800 de µ g de baza. acetona si alti solventi organici. 4. 39 . si aceasta activitate are loc mai ales in stadiul de proliferare al germenilor. De asemenea poate afecta toxic rinichiul.

4. 40 Aminosidina.5. dozele de atac pot fi marite pana la 2 g exceptional 3g in 24 de ore Se conditioneaza in flacoane multidoze de sulfat de kanamicina. doza necesara la adult fiind de 4 g/zi timp de 2-3 zile inaintea operatiei. . cand trebuie actionat extrem de rapid Dozele obisnuite sunt de 0. PAROMOMICINA 4. Solutii sau unguente oftalmice continand kanamicina 5% sunt intrebuintate pentru tratamentul si profilaxia infectiilor oculare. In cazuri foarte grave. Humatina.5. dupa1-2 ore de la administrarea a 250 mg sulfat de kanamicina. Din aceasta cauza. cel mult 1 gram in doua sau trei reprize. dar scad foarte rapid in decurs de 6-7 ore.dar se poate administra si pe cale orala. modul de administrare intravenos nu se aplica decat in cazuri cu totul speciale. antibioticul este absorbit foarte repede si se realizeaza concentratii sanguine maxime de 10-12 µ g/ml ser. la 5 minute cele mai mari concentratii. Pe cale intramusculara. respectiv ° 1 g de kanamicina baza. Catenulina. . Este utilizata pe aceasta cale pentru pregatirea interventiilor pe colon.Sulfatul de kanamicina este de regula administrat intramuscular.1.5 g la 12 ore. Prin administrarea intravenoasa apar extrem de repede.5 g. in cantitati echivalente cu 0. nu se absoarbe practic din tubul digestiv. Administrata oral. intravenoasa si in perfuzii. Generalitati Paromomicina.

este un antibiotic obtinut in urma fermentatiei produse de Streptomyces rimosus. paromomicina I. printr-o metoda analoga aceleia aplicata la separarea neomicinei. Prin metanoliza.constituita N3 din 2-dezoxi-2-aminoglucoza C1 si si C4 2- dezoxistreptamina.iar 41 . prezinta cantitati foarte reduse in paromomicina comerciala din care s-a izolat. si izomerul parobiosamina C. Diferenta intre neomicina B si paromicine consta in faptul ca functia amino de la C6 al neosaminei C. care corespunde constantelor de mai sus si paromomicina II. Paromomicina din comert este un amestec de doi izomeri. Paomomicina.legate glicozidic intre parobiosamina B.3.cealalta fractiune a moleculei este constituita din pentru paromomicina I. C11 H 22 O8 N 2 . pentru paromomicina II.din neomicina B.proprie glucozaminei.Gabromicina. 4.5. C23 H 45 O14 N 5 .este inlocuita cu o grupare hidroxil. forma paromycinus.alaturi de paromamina. in apa mai putin in metanol si etanol.la paromomicina. Ulterior s-a dovedit ca parobiosamina B si C sunt identice cu neobiosaminele B si C. Formeaza un clorihidrat si un sulfat. de culoarea alba solubila. Propietati fizice si chimice Pulvere amorfa. respectiv . paromomicina I se descompune in paromamina C12 H 25 O7 N3 .

dintre germenii gram-pozitiv.5. Se foloseste aproape exclusiv in trartamentul amebiazei intestinale. Actiune farmacodinamica Activitatea bacteriana a paromomicinei este foarte apropiata de a neomicinei si kanamicinei.dezvoltarea germenilor gram.negativ.paromobiosamina II este constituita din D-riboza si paromoza.si. 4.5 la 42 .dinpotriva.5.Toxicitatea sistemica este mare. Ceea ce deosebeste paromomicina de celelalte doua antibiotice ale aceleasi familii este faptul ca actiunea asupra bacilului tuberculos este foarte slaba.de preferinta.actionand puternic si fata de stafilococi si Corynebacterium diphteriae.5.totusi aceasta cale este preferata.6.5.actiunea contra protozoarelor este destul de puternica.Se administreaza oral(nu se absoarbe) Doza orala depinde de gravitatea infectiei si variaza de la 1.adica inhiba.actiune ce lipseste kanamicinei si neomicinei 4.Reactiile adverse sunt asemanatoare cu ale neomicinei. 4. Mod de administrare Desi paromomicina se absoarbe destul de putin dupa administrarea orala. Reactii adverse Paromomicina este un antibiotic aminoglicozidic asemanator chimic si biologic cu neomicina.4.

Flacoane cu 0.6g pe zi in doze fractionate.5g.este un antibiotic extras din lichidele de fermentatie ale actiomicetei Streptomyces fradiae. Capsule de 250 mg paromomicina baza.Negamicina.din care se elueaza cu metanol.Framicetina. Generalitati Neomicina sulfat.10%.dupa concentrarea eluatului se obtine clorhidratul de neomicina bruta.iar la 10 ml contin 250 mg paromomicina baza.dupa ce lichidul se neutralizeaza.portiune in care 60 ml contin 1.solutia obtinuta este absorbita pe carbune. R1 R2 H CH 2 NH 2 H R3 NH 2 NH 2 OH NEOMICINA B NEOMICINA C PAROMOMICINA I CH 2 NH 2 H CH 2 NH 2 43 .antibioticul este fixat pe un material anorganic.de clorura de amoniu.6.se agita cu carbune.acidulat cu acid clorhidric.Ulterior se transforma in sulfat .NEOMICINA SULFAT 5. se filtreaza si.5.1.din care se elueaza cu o solutie.5 g sulfat de paromomicina.Amestecul de fermentatie este acidulat la pH=2-2. 5.6.Purificarea are loc prin inrermediul picratului.

de preferinta.imprimand solutiei un pH ce variaza de la 2 la 9. lumina.ca si kanamicina. 5.3. Neomicina B.6.insolubila solventi randul ei organici.eter si alti solventi organici.la in in apa formeaza apa.rezulta un prin hidroliza deci un compus de degradare al acestora.pulvere alba.solubila in apa.s-a dovedit ca neomicina este amestec de trei componenti:neomicina A.metanol diluat.germenii gram-negativ.fiind C12 H 26 O6 N 4 . 44 .metanol diluat.solubila C23 H 46 O13 N 6 . Proprietati fizice Neomicina A fiind o baza formeaza un clorhidrat.Neomicina actioneaza in aceleasi domenii bacteriene.insolubila in acetona.fiind un antibiotic ce influenteaza.PAROMICINA II H CH 2 NH 2 OH Prin distributie in contra-curent.6.pulvere alba.solubila alba. 4.neomicina B si omicinaC. Neomicina A sau neamina.hidroscopica si instabila la un clorhidrat.amorfa.4.dar activitatea ei poate sa inhibe si cresterea unor coci si bacterii gram-pozitiv si chiar bacilul tuberculozei. neomicinelor B si C .Prin hidroliza se descompune si neobiosamina constituita din D-riboza si neosamina C.in cadrul caruia este stabila.pulvere in C .amorfa. Actiune farmacodinamica Neomicina se intrebuinteaza sub forma de clorhidrat sau sulfat.foarte solubile in apa.

timp indelumgat.calea parenterala fiind evitata.in doze mari.Introducerea de cantitati mari de neomicina pe peritoneu poate determina apnee prin bloc neuromuscular.virusurile si protozoarele.Administrata oral.cu exceptia speciilor de Proteus vulgaris si Pseudomonas aeruginosa.circa1 µ g/ml ser.care sunt mai grave decat cele care survin in cazul kanamicinei.Acestea se manifesta obisnuit prin eruptii puriginoase.corespunde la 1.si valoarea preparatelor se exprima in greutate. O administrare necontrolata poate duce la accidente oto si neurotoxice.6.5 µg neomicina baza sau la 5 µ g sulfat de neomicina.47 µ gsubstanta.rezistente ca si germenii anaerobi de tip Clostridium.cu diaree.6.activitatea sa optima se desfasoara la pH=7.5.Neonicina se intrebuinteaza pentru suprimarea florei si nu 45 . aplicata local.poate determina dezvoltarea unui simptom de malabsorbtie de intensitate moderata.6.1 unitate-Waksman corespunde la 3.Germenii gram negativ sunt foarte sensibili.bactericida la doze mai mari.steatoree si azotoree.O uniate 4.cand este internationala de sulfat de neomicina. 4. Mod de administrare Antibioticul se administreaza pe cale orala sau local.8.ciupercile. Pe cale orala. Neomicina este bacteriostatica la doze mici.antibioticul se resoarbe destul de putin realizeaza astfel nivele sanguine suficiente. Reactii adverse Neomicina provoaca relativ frecvent reactii alergice.

neomicina baza.I.Negamicina B. CONCLUZII 46 .unguente oftalmice a 4 mg/g. Antibioticul se poate aplica si pe piele.pulvere a 1 mg/g neomicina. Neomicina indigena este sulfat de neomicina.in come hepatice si inaintea unor interventii chirurgicale asupra tubului digestiv.Se mai prepara un unguent.pe mucoase.intestinale sensibile la antibiotic.corespunzatoare la 165 mg.000U.in infectiile oculare si ale urechii interne.5 g si bacitracina 50.espectiv 330 mg.amestec de sulfat de neomicina 0. corespunzand la 330 mg neomicina baza. Capsule cu 250 si 500 mg sulfat de neomicina.comprimate a 500 mg.sub forma de unguente a 1 si 3 mg/g. pentru 100g unguent x VI.

caracteristica determinatapentru propietatile farmacocinetice. Produse farmaceutice Gentamicin GENTAMYCIN SANDOZ (Sandoz. ajung in concentratii mici in lichidul cefalorahidian si sunt eliminate practic prin rinichi. sau pe cale intravenoasa .. Austria) 47 . au stimulat efectuarea unor cercetari cu scopul de a obtine compusi cu propietatile superioare. Timpul de injumatatire plasmatica este de 2-3 ore. inclusiv in meningitele provocate de acesti germeni. dar utilizarea lor este limitata din cauza toxicitatii potentiale. Aminoglicozidele sunt molecule policationice foarte polare. deoarece la pH-ul intestinal predomina forma ionica neabsorbabila. larg. aminoglicozidele legandu-se in proportie foarte mica sau de loc de proteinele plasmatice. dupa cca o ora. deoarece se absorb repede si aproape complet. Ele patrund greu prin membrane. care sunt rezistenti la alte antibiotice mai putin toxice. perfuzii pe scurta durata 30 de minute. se absorb putin din tubul digestiv. concentratia plasmatica eficace terapeutic fiind apropiata de cea toxica. Din aceasta cauza. administrarea orala este ineficace sistemic. s-a obtinut prin semisinteza un important numar de antibiotice. Aminoglicozidele sunt medicamente cu un indice terapeuticmic. Sunt recomandate. astfel. intrebuintati in terapeutica. intramuscular. Ca urmare. pentru actiunea sinergica si largirea spectrului activitatii antibacteriene. Aminoglicozidele sunt indicate in infectiile grave cu bacili gramnegativ aerob sensibili. ca si numar relativ din ce in ce mai mare de tulpini rezistente la antibioticele din aceasta grupa. in asociatie cu alte antibiotice.Antibioticele din grupa aminoglicozidelor sunt agenti chimioterapici valorosi. dintre care mai studiat si cu bune rezultate este amicacina. ele se utilizeaza sub forma injectabila. VII. Acest inconvenient. evitand insusirile defavorabile . realizand concentratia plasmativca maxima.

20 mg/ml-2 ml. 100 mg /ml-2 ml. Turcia) Sol. Belgia) Sol. 0. PAN-GENTAMICINE(Panpharma. Inj. India) Pic.40mg/ml-2 ml. 250mg/ml-4ml AMIKOZIT(Eczacibasi. 100 mg/ml. inj. 20mg/ml-2ml. 50 mg/ ml. 40 mg/ml-2 ml LYRAMYCIN ( Lika.1. 40mg/ml-2 ml GENTAMICIN(Krka. 250 mg/ml-2 ml ORLOBIN(Help. sol . 3mg/ml extern CPLOX( Cipla. 50 mg / ml. Belgia) Sol. inj. inj. Egipt) Sol.20mg/2 ml-1ml. Italia) Sol. inj. Aamikacinum AMIKIN (Bristol-Myers. 250 mg/ ml-2 ml PIERAMI(Fournier.3%.5 ml Ciprofloxacinum ALCON CILOXAN (Alcon. Franta) Fl.Sol.inj. oft.2 ml. 10 ml Ofloxacinum 48 . India) Sol. inj. inj. 250 mg/ml-2ml Netilmicinum NETROMYCINE (Schering Plough. Grecia) Sol.Slovenia) Sol./ auric. auriculara 5% Fl.40 mg/ml-2 ml GENTAMICIN(Lek.Franta) Sol. 250 mg /ml-2ml. 100 mg/ml-2 ml.40 mg/ml-2 ml. Kanamycinum PAN. 1 g. inj. 40 mg/ml-2ml Sol. 125 mg/ ml-2 ml. inj.KANAMYCINE (Panpharma. Sol.inj. Slovenia) Sol.inj. fl. inj. Italia) Sol.2 ml. 5 ml Chloramphenicolum OTOPHENICOL (Alexandria. 40 mg/ ml-1ml. inj.

Spania) Gentamicina 3 mg. Sol. 5 ml. 49 . Slovacia) Sol. Tetrahidrozolina 0. Fl. oft./ auric. Gentamicina COLIR CUSSI GENTADEXA( Alcon. 5 ml . Dexametazona 1 mg. sol. oft./ auric 0. Fl . oft.10 ml. Fl.UNIFLOX (Unimed Pharma. India) Pic. Norfloxacinum NORFLOX( Cipla .3%. 10ml.3%.5 mg. / auriculara. 0.

Stroescu V..antibioterapie.Avram L. BIBLOGRAFIE 1..Dobrescu.-Medicamente chimioterapice Ed Dacia Cluj Napoca-1978 5..Oradea 1989 3..Zotta V.VIII.Curea E.Ed.Sterescu M-Metode spectrofotometrice de absorbtie aplicate la controlul medicamentelor-Ed.D-Farmacoterapie. . Bucuresti.Cionga E. Medicala.Medicala.Bucuresti-1982 8.-Controlul Medical-Editura didactica siPedagogica.-Ed.Ed. Medicala Bucuresti-1998 50 .-Bazele farmacologice ale practicii medicale.-Chimie Farmaceutica-Ed.antibiotice.vol.1998.Valentin Stroescu-Farmacologie-Editura ALL-Bucuresti-2007 4.G.Bucuresti-1989 7.I.Fulga-Antibioza. 10.Memomed Editia a-XIV-a-Editura Minesan Bucuresti-2008 9.Baloescu C.Medicala. Medicala-Bucuresti -1985 6.I.Farmacopeea Romana 1993 Editia a-X-a-Editura Medicala Bucuresti 2.Baloescu C.

ANEXE Structuri chimice . 51 .

. . 52 .

53 ..

54 .

55 .

- 56 .

57 .

58 .

59 .

60 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful