Guvernele României post-decembriste (1989-2010)

Guvernele României post-decembriste (1989-2010) Anii de dupã evenimentele din Decembrie 1989 (pânã în decembrie 2008

) au fost ºi sunt foarte frãmântaþi (dovadã, în octombrie 2008, înlocuirea a doi miniºtri ai cabinetului Tãriceanu în doar o sãptãmânã). I-am luat în calcul la numãrãtoare ºi pe cei 15 demnitari ajunºi pentru prima datã miniºtri în Guvernele conduse de Emil Boc, înainte de alegerile prezidenþiale din acest an. De asemenea, chiar ºi acesta se aflã pentru prima datã în executivul român. Spuneam cã au fost ºi sunt ani frãmântaþi . Dovada? România a avut în douã decenii de viaþã politicã post-decembristã, 9 prim-miniºtri ºi 229 miniºtri. Adicã, mai mulþi prim-miniºtri decât în cei 41 ani de totalitarism comunist (dar, totuºi, mai puþini decât cei 13 premieri din cei 20 de ani de democraþie interbelicã) ºi la fel de mulþi miniºtri cât în anii comunismului, dar aproape dublu faþã de intervalul 1918-1938). Au alternat intervalele cu guvernãri conduse de acelaºi prim-ministru Nicolae Vãcãroiu (1992-1996), Adrian Nãstase (2000-2004), Cãlin Popescu-Tãriceanu (2004-2008), care ºiau dus mandatele de 4 ani la final, cu guvernãri care nu au durat decât câtevaluni sau ce va mai mult de un an: Petre Roman (1989-1991), Theodor Stolojan (1991-1992), Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999), Mugur Isãrescu (1999-2000) ºi Emil Boc (2008-2009), ultimul continuând sã se afle în funcþie. Chiar ºi cele care s-au menþinut la putere cei 4 ani de mandat au suferit numeroase remanieri, demisii sau/ºi demiteri, campionul fiind executivul condus de Tãriceanu, deºi nici Guvernul Nãstase nu a stat cu mult mai bine ºi nici chiar cabinetul condus de Nicolae Vãcãroiu. Aºa se explicã prezenþa în guvern, în peste 20 ani, a peste 200 de miniºtri. Chiar dacã aproape jumãtate din durata mandatului a fost susþinut, oficial, de o minoritate parlamentarã, Guvernul Tãriceanu reînnoadã tradiþia ante- ºi inter-belicã a cabinetelor liberale duse pânã la sfârºit de mandat.Ca origine, cei 9 prim-miniºtri provin din Capitalã 3 (Petre Roman, Adrian Nãstase, Cãlin Popescu-Tãriceanu) ºi câte unul din Ismail (Nicolae Vãcãroiu s-a nãscut la Bolgrad), Vâlcea (Mugur Isãrescu, originar din Drãgãºani), Dâmboviþa (Theodor Stolojan, nãscut la Târgoviºte), Alba (Victor Ciorbea, originar din comuna Ponor), Sibiu (Radu Vasile) ºi Cluj (Emil Boc, nãscut în satul Rãchiþele, comuna Mãrgãu). O arie centratã, în afara Capitalei, pe jumãtatea vesticã a Munteniei, estul Olteniei, sudul ºi vestul Transilvaniei. În privinþa totalului miniºtrilor din Decembrie 1989 încoace, se menþine aceeaºi hiperconcentrare a lor în Capitalã, care, cu 82 de miniºtri deþine circa o treime din total. La mare distanþã urmeazã, de aceastã datã, Clujul, cu 14 miniºtri. Chiar dacã raportul între Capitalã ºi al doilea în top este puþin mai mare de 5, diferenþa este mult mai mare decât pânã la al doilea rãzboi mondial. De asemenea, se remarcã ºi o revenire la o poziþie mai avansatã aªi, fiindcã am vo bit despre miniºtri originari din judeþe care nu mai aparþin azi României, în acest interval de timp a ajuns ministru singurul originar din Cadrilater: Nicolae M. Nicolae (nãscut la Aidemir, Durostor). Îi menþionãm aici ºi pe Aurel Novac (nãscut la Cãpreºti, Soroca), dar ºi pe Andrei Þugulea (originar din Unghenii Basarabiei, odinioarã în vechiul judeþ Iaºi). Aceºtia se alãturã deja menþionatului Nicolae Vãcãroiu. Prin aceºtia se menþine tradiþia cooptãrii în guvernele româneºti a unor miniºtri originari din provinciile ce nu aparþin þãrii la acel moment, tradiþie inauguratã imediat dupã Unirea Principatelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful