You are on page 1of 313

ALI BEAZIT

MAŞINI HIDROPNEUMATICE
NAVALE

Colecţia „Inginerie mecanică”

ALI BEAZIT

MAŞINI HIDROPNEUMATICE
NAVALE

Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”
Constanţa, 2010

Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. ing. Anastase PRUIU
Prof. univ. dr. ing. Vergil CHIŢAC

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BEAZIT, ALI
Maşini hidropneumatice / conf. univ. dr.
ing. Ali Beazit - Constanţa : Editura Academiei Navale
”Mircea cel Bătrân”, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-1870-69-4

621.3

Corector: Ozana CHAKARIAN
Tehnoredactare: Florentina PETRIŞ
Copertă: Gabriela SECU

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Str. Fulgerului nr. 1, 900218, Constanţa
Tel. 0241/626200/1219, fax 0241/643096
Email: editura@anmb.ro

Copyright © 2010 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Toate drepturile rezervate

ISBN 978-973-1870-69-4

CUPRINS
Prefaţă............................................................................................................ 11
Capitolul 1 Maşini hidraulice şi pneumatice navale................................... 13
1.1 Elemente generale.................................................................... 13
1.2 Eficienţa conversiei energetice................................................. 15
1.3 Parametrii energetici ai generatoarelor şi motoarelor
hidraulice…………………………………………………….. 18
Capitolul 2 Maşini hidraulice şi pneumatice cu principiu de funcţionare
dinamic..................................................................................... 21
2.1 Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor.................................... 21
2.1.1 Mişcarea în interiorul rotorului……………………………… 21
2.1.2 Momentul de interacţiune între lichid şi rotorul paletat……... 23
2.1.3 Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor.................................... 26
2.2 Modelul teoretic de rotor cu un număr infinit de palete........... 27
2.3 Similitudinea turbomaşinilor.................................................... 29
2.3.1 Determinarea relaţiilor de similitudine.................................... 29
2.3.2 Mărimi unitare………………………………………………. 34
2.3.3 Turaţia specifică şi turaţia caracteristică…………………….. 36
2.4 Clasificarea turbomaşinilor…………………………….……. 37
2.4.1 Clasificarea turbinelor hidraulice………………………….… 37
2.4.2 Clasificarea turbopompelor (generatoare hidraulice)….…….. 38
2.5 Pompe centrifuge……………………………………………. 39
2.5.1 Schema constructivă a unei pompe centrifuge………………. 39
2.5.2 Transmiterea puterii într-o pompă centrifugă……………….. 42
2.5.3 Influenţa unghiului paletei la ieşirea din rotor………………. 44
2.5.4 Curbe caracteristice………………………………………….. 48
2.5.4.1 Generalităţi…………………………………………………... 48
2.5.4.2 Determinarea teoretică a curbelor caracteristice H(Q) sau
Y(Q) pentru o pompă centrifugă la o turaţie constant………. 48
2.5.4.3 Determinarea experimentală a curbelor caracteristice
energetice……………………………………………………. 52
2.5.4.4 Caracteristicile turbopompelor la diferite turaţii…………….. 54
2.6 Funcţionarea pompelor centrifuge în reţea…………………... 57
2.6.1 Caracteristici…………………………………………………. 57
2.7 Cuplarea pompelor centrifuge……………………………….. 61
2.7.1 Generalităţi…………………………………………………... 61
2.7.2 Cuplarea în paralel…………………………………………... 62
2.7.3 Cuplarea în serie………………………………………….….. 65
2.8 Pompe centrifuge cu mai multe etaje………………………... 68
2.8.1 Construcţie şi funcţionare……………………………………. 68
2.9 Aspiraţia pompelor centrifuge……………………………….. 72

5

2 Fluxul prin pompa axială…………………………………….9.1.3 Pompe cu pistonaşe radiale………………………………….... 79 2.6 Randamentul pompelor axiale……………………………….9..3 Zgomotul ventilatoarelor……………………………………. Caracteristici……………. 86 2.1 Generatoare volumice……………………………………….1 Generalităţi despre generatoarele volumice…………………..2 Performanţe şi domenii de utilizare………………………….13 Ventilatoare centrifuge………………………………………. 77 2..3 Studiul pompelor volumice…………………………………..3.11.12 Calculul pierderilor de sarcină în instalaţiile cu tubulaturi….1.2 Principiul de funcţionare a generatoarelor volumice……….3 Calculul înălţimii de aspiraţie……………………………….14.2 Înălţimi de aspiraţie…………………………………………..1 Principiul constructiv şi funcţional………………………….13. 107 2.2.. 85 2.. 72 2. 106 2.3 Elemente de calcul la pompele cu pistonaşe radiale………… 134 6 .2 Aerodinamica ventilatorului axial.12. 123 3. Schema constructivă…………………………… 116 2.1 Generalităţi………………………………………………….. 87 2.1. 2.3.. 132 3. 121 3.7 Curbe caracteristice………………………………………….13.2 Pompe cu piston……………………………………………. 91 2..2 Construcţie şi funcţionare…………………………………….1 Calculul pierderilor de sarcină.10 Reglarea funcţionării pompelor centrifuge în instalaţii……… 79 2. 121 3.1 Construcţia şi principiul de funcţionare…………………….11..4 Funcţionarea ventilatoarelor în reţea………………………… 112 2. 125 3. Generalităţi………………… 91 2. 121 3.11. 121 3.11.5 Statorul pompei axiale………………………………………. 125 3.3 Metoda pierderilor echivalente……………………………… 94 2... 117 2.11.1 Generalităţi..4 Clasificarea pompelor volumice……………………………..9.. 132 3. 123 3.. 131 3. domenii de utilizare…………………………… 90 2..11 Pompa axială………………………………………………… 79 2. 106 2. 81 2.12..12.11.8 Performanţe.11.1 Construcţia şi principiul funcţional………………………….2 Calculul pierderilor de sarcină în problema directă………….14.3 Relaţia fundamentală şi parametrii funcţionali……………… 109 2.1.1 Procesul de aspiraţie………………………………………….4 Determinarea pierderilor de sarcină prin utilizarea criteriului Altşul………………………………………………………… 101 2. 91 2..2. 75 2.11.5 Reglarea ventilatoarelor…………………………………….14.3.13. 120 Capitolul 3 Maşini hidraulice cu principiu de funcţionare volumic……. 134 3.13.12. 115 2..2 Performanţe şi domenii de utilizare…………………………. 89 2.4 Gradul de reacţie a maşinii axiale şi forma paletei………….13.14 Ventilatoare axiale…………………………………………… 116 2.3 Schimbul de energie în rotor………………………………… 83 2.

. 155 3.4.. 190 3. 143 3. 190 3.2 Pompe cu roţi dinţate cu angrenare exterioară………………....6..4 Calculul momentului rezistent la maşinile cu pistonaşe axiale. Performanţe şi domenii de utilizare………………………………………………………. 173 3...2 Calculul debitului pompei cu pistonaşe axiale……………….5 Pompe cu roţi dinţate………………………………………..6... 140 3..4 Pompe cu pistonaşe axiale…………………………………… 143 3.........5 Calculul sistemului de distribuţie a pompelor cu pistoane axiale rotative………………………………………………..2 Performanţe şi domenii de utilizare…………………………...9.. 182 3.3 Pompe cu două şuruburi…………………………………….7.9.3....3 Pompe cu roţi dinţate cu angrenare interioară……………….1 Construcţia şi principiul funcţional…………………………..4...2 Calculul debitului……………………………………………. 150 3. 149 3.. 189 3..8 Pompa cu lobi……………………………………………….1 Generalităţi privind pompele cu roţi dinţate.. 183 3... 167 3.4. 192 3.3 Materiale. 166 3.. 184 3. 152 3...5..5 Calculul momentului rezistent la maşinile motoare cu pistonaşe radiale…………………………………………….6.8.4 Pompe cu un singur şurub…………………………………… 187 3..8.4..4 Performanţe şi domenii de utilizare…………………………...4..3. 3. 149 3...4..3.. 170 3.5.. 192 3.. 199 3..6.3 Calculul neuniformităţii debitării……………………………..5.1 Construcţia şi principiul funcţional…………………………..6 Roţi dinţate utilizate la construcţia pompelor……………….3.. 194 3...6....9 Pompe cu membrană………………………………………… 203 3.. 157 3.. 166 3..3.1 Construcţie şi funcţionare……………………………………... 172 3..5.6.5 Performanţe şi domenii de utilizare…………………………..2 Avantajele pompelor cu lobi………………………………… 201 3.4.....4 Domenii de utilizare………………………………………… 201 3..5.. Tehnologii……………………………………….3.3 Tipuri constructive…………………………………………....1 Schema cinematică a pompei………………………………... 201 3. 199 3..7.7..6 Calculul debitului pompelor cu şuruburi…………………….4 Elemente de calcul ale pompelor cu palete glisante…………....7.5.2 Pompe cu trei şuruburi………………………………………..8.4..5 Calculul pompei cu angrenaje………………………………...2 Performanţe şi domenii de utilizare…………………………...7 Pompe volumice cu palete glisante (cu lamele)…………….4 Neuniformitatea debitării la pompele cu pistonaşe radiale….... 189 3..3 Calculul pompei cu pistonaşe axiale………………………… 149 3..8. 204 7 . 185 3.3....6 Pompe cu şuruburi…………………………………………… 183 3...... Clasificare…….1 Construcţie şi funcţionare... 203 3.... 138 3..1 Generalităţi privind pompele cu şuruburi……………………....

….2 Motoare hidraulice liniare…………………………………… 210 3. 209 3. Performanţe şi domenii de utilizare…………………………………………………….7 Comprimarea în mai multe trepte…………………………….4 Motoare hidraulice oscilante………………………………… 220 3.2 Performanţe şi domenii de utilizare………………………….10 Reglarea debitului compresoarelor volumice cu piston……. 241 4...2 Compresoare cu lobi………………………………………….1 Construcţia şi principiul de funcţionare……………………. 242 4..8 Debitul compresorului……………………………………….1 Construcţie şi funcţionare.11 Diagrama momentului rezistent…………………………….15.2 Clasificarea compresoarelor cu piston………………………. 282 8 . 277 4.2 Reglajul prin modificarea turaţiei…………………………… 236 3.9 Puterea de antrenare a compresorului………………………. 239 4.12.11 Pompe cu canal lateral………………………………………. Performanţe şi domenii de utilizare…………………………………………………….1.11. 249 4.14 Reglajul funcţionării pompelor volumice 235 3..10.3 Construcţia şi principiul de funcţionare a compresorului cu piston. 226 3.. 239 4.12.. 263 4..12.1 Generalităţi………………………………………………….12..5 Calculul motoarelor hidraulice oscilante…………………….3 Materiale... Ejectoare……………………………………… 236 3.1 Compresoare cu piston……………………………………….… 207 3.. 251 4.14.12.4 Ciclul teoretic al compresorului teoretic……………………..….13 Aspecte ale dinamicii pompelor volumice…………………. Tehnologii………………………………………. 212 3. 3.14..6 Influenţa spaţiului vătămător asupra volumului de gaz aspirat 252 4.12 Motoare hidraulice……………………………………….… 204 3.10 Pompe cu inel de lichid……………………………………… 204 3.. 262 4. 239 4. 279 4. 279 4..3 Calculul motoarelor hidraulice liniare……………………….12 Compresoare rotative………………………………………... 236 3. 235 3.. 226 3.5 Ciclul teoretic al compresorului real ( V m ≠ 0 )………………..2 Studiul fenomenelor legate de variaţia cilindreei pe un ciclu de funcţionare……………………………………………….2 Caracteristici……………………………………………….10. 210 3.1 Generalităţi………………………………………………. 237 Capitolul 4 Maşini pneumatice cu principiu de funcţionare volumic……. 229 3. 255 4... 210 3.15 Maşini cu jet.1 Compresoare rotative cu lamele…………………………. 221 3.12..15.13.12..1 Construcţie şi funcţionare.1 Reglajul prin modificarea caracteristicii instalaţiei (reglajul sarcinii la refulare)………………………………………….….. 208 3.1 Studiul regimurilor tranzitorii……………………………….13.… 209 3.10.. 260 4..

289 5.5 Circuite auxiliare……………………………………………..1 Pregătirea compresoarelor pentru prima pornire……………. 288 5.10 Întreţinerea………………………………………………….3 Indicaţii privind centrarea agregatelor de pompare………….. 293 5. 294 5. 288 5..2.1. 4. 299 5.. 5.3 Compresoare cu şurub (cu pistoane axiale)………………….8.8.1.2 Sensul de rotaţie…………………………………………….10 Reguli cu caracter general privind montarea şi demontarea 307 pompelor……………………………………………………. 291 5.2 Montarea pompei în instalaţie……………………………….1.1.8.1.2 Întreţinerea şi deservirea compresorului în timpul funcţionării………………………………………………….1 Exploatarea şi întreţinerea pompelor………………………… 288 5.. întreţinerea şi repararea pompelor şi compresoarelor……………………………………………….2 Întreţinerea şi exploatarea compresoarelor cu piston………..8..5 Conducta de aspiraţie………………………………………..6 Amorsarea…………………………………………………… 294 5.8 Punerea în funcţiune a pompelor axiale…………………….1..1.8.8.1.3 Sistemul de ungere…………………………………………..1.1. 303 5.8.1.1.1.4 Indicaţii privind poziţia şi racordarea conductelor…………. 283 Capitolul 5 Exploatarea.1.1... 288 5. 293 5.1..1.1 Rotirea liberă………………………………………………… 292 5.9..9 Supravegherea în timpul funcţionării……………………….8..7 Punerea în funcţiune a pompelor centrifuge………………… 295 5.1. 296 5.2.1.1 Repararea pompelor centrifuge……………………………… 304 5. 292 5.7 Indicaţii privind maşina de antrenare……………………….8.1 Exploatarea pompelor………………………………………. 309 Bibliografie………………………………………………………………… 315 9 .9 Repararea pompelor………………………………………….. 291 5.8.....12. 297 5.6 Conducta de refulare………………………………………… 291 5. 290 5.... 292 5.1.4 Sistemul de etanşare………………………………………….1.. supravegherea şi întreţinerea în perioada de exploatare………………………………………. 308 5.8 Punerea în funcţiune. 308 5.

capitolele I. şi anume. poate fi măsurată cu precizie. cât şi cele cu principiu volumic. III. scoţând în evidenţă importanţa pe care o au aceste tipuri de maşini în cadrul instalaţiilor navale. este destinată prezentării bazelor teoretice şi funcţionale ale principalelor tipuri de maşini hidraulice şi pneumatice întâlnite la bordul navelor. principiile de calcul şi caracteristicile lor funcţionale. Aceasta poate fi transformată cu uşurinţă în energie mecanică. ca urmare a dezvoltării atât de rapide a ştiinţei şi tehnologiei în epoca noastră. O mare parte a lucrării. Sunt analizate construcţia şi funcţionarea. Energia hidraulică este indispensabilă la bordul navelor. şi IV.atunci când studiul acestor lucrări le este impus de necesităţile producţiei. Lucrarea se încheie cu o prezentare a principiilor de exploatare şi întreţinere a pompelor şi compresoarelor utilizate în domeniul naval. etc. II. creează posibilitatea comenzii de la distanţă a mecanismelor şi automatizarea lor. În această formă lucrarea este utilă nu numai studenţilor. PREFAŢĂ Lucrarea are ca scop înţelegerea fenomenelor care stau la baza funcţionării maşinilor hidraulice navale. prin uşurarea accesului la lucrările de specialitate de nivel superior . se distribuie uşor. Autorul 11 . care este tratată în capitolul V. Sunt considerate atât maşinile cu principiu dinamic de funcţionare. domeniile de utilizare. ci şi inginerilor din proiectare şi din producţie.

gaze de ardere. densitate. Fluidele cu care lucrează maşinile hidropneumatice şi care sunt supuse conversiei poartă denumirea de fluide de lucru. conţinut de suspensii etc. gaze. lichide cu agresivitate chimică. fluidul de lucru utilizat în acţionările hidraulice este un ulei special care poate fi chiar un ulei mineral. amestecuri de lichide cu particule în suspensie. . CAPITOLUL 1 MAŞINI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE NAVALE 1. În domeniul maşinilor şi instalaţiilor hidropneumatice navale există o gamă foarte largă de fluide de lucru. provenienţă. Ele transmit fluidului energia necesară deplasării prin tubulatură între punctele la care se cuplează instalaţia sau pot utiliza energia fluidului la ieşire în vederea antrenării unei alte maşini. vâscozitate.o maşină generatoare care transformă energia mecanică în energie hidraulică (realizează conversia hidro-pneumo-mecanică).1 Elemente generale Maşinile hidropneumatice sunt structuri mecanice complexe în care are loc conversia energiei mecanice în energie hidraulică sau pneumatică şi/sau invers. aer.aer comprimat. într-o acţionare hidropneumatică are loc o conversie dublă în scopul transmiterii energiei la distanţă. Spre deosebire de alte maşini. În tabelul 1.1 este prezentată clasificarea maşinilor hidropneumatice în funcţie de sensul în care se realizează conversia energetică: 13 . În funcţie de starea lor de agregare. acestea se pot clasifica în: Lichide . produse petroliere. Gaze . Cel mai des întâlnit ulei mineral de fabricaţie autohtonă este H46A. recomandat pentru temperaturi de lucru cuprinse între 100 şi 30 0C.apă. apă de mare. Dacă într-o maşină hidraulică sau pneumatică se realizează conversia energiei într-un singur sens. care se deosebesc prin starea de agregare. melasă.o maşină motoare care transformă energia hidropneumatică în energie mecanică pe care o transmite mai departe consumatorului (realizează conversia mecano-hidro-pneumatică). O astfel de acţionare implică existenţa a două maşini: . Varietatea mare a fluidelor de lucru determină particularităţile constructive ale maşinilor hidropneumatice precum şi performanţele acestora. gaze lichefiate.

prin: . în general. conversia se produce ca urmare a interacţiunii dinamice dintre fluid şi organele de lucru ale maşinii hidropneumatice. conversia este generată prin modificarea volumului de lucru al maşinii hidropneumatice.Viteză unghiulară ω 2 TIP MECANIC TRANSMISIE TIP MECANIC .efect static (volumic). Analizând tipurile maşinilor hidropneumatice din tabel. Din analiza tabelului 1.2 rezultă că maşinile la care conversia se face prin efect dinamic se diferenţiază mai mult după natura efectului utilizat pentru conversie decât după construcţie.Sarcină H1 .1 Clasificarea maşinilor hidropneumatice după sensul conversiei energetice SENSUL CONVERSIEI Tipul şi parametrii energiei Tipul maşinii Tipul şi parametrii energiei la intrare hidropneumatice la ieşire TIP MECANIC TIP HIDRAULIC .Sarcină H1 TIP HIDRAULIC TIP MECANIC . Din acest punct de vedere. Acestea sunt de două tipuri: . unele maşini hidropneumatice volumice folosesc organe de distribuţie. Cele volumice se diferenţiază în funcţie de modul în care se formează camerele de lucru. În cel de-al doilea caz. maşinile reversibile îşi pot schimba sensul de debitare la schimbarea sensului de rotaţie sau la o altă comandă adecvată. Structura maşinilor hidropneumatice este prezentată în tabelul 1. rezultă că o parte din ele sunt reversibile din punct de vedere al sensului în care are loc conversia.efect dinamic. respectiv refulare. cum este cazul maşinilor cu pistoane. Reversibilitatea maşinilor hidropneumatice mai poate fi considerată şi din punctul de vedere al sensului de debitare. iar refularea când volumele de lucru descresc. Aspiraţia are loc când volumele de lucru variază crescător.Debit Q1 MOTOR . de aici rezultând un număr mai mare de variante constructive decât cele prezentate în tabel.viteză unghiulară ω1 .Viteză unghiulară ω2 Conversia energiei în maşinile hidropneumatice se face. aceeaşi maşină putând fi utilizată şi ca generator şi ca motor.Moment M1 POMPĂ MOTOR . Funcţionarea maşinilor volumice are la bază variaţia ciclică a volumelor de lucru.Moment M2 . utilizate în cazul când volumele de lucru sunt fixe. 14 .H . la care cilindrul în care se formează volumul de lucru variabil prin mişcarea pistonului este fix. Pentru ca acelaşi volum să se poată cupla periodic la tubulatura de aspiraţie.supape. cu transferul corespunzător de energie între fluid şi maşină.Debit Q1 .2. Tabel 1. fapt care conduce la variaţia presiunii.Debit Q2 . În primul caz.Moment M1 GENERATOR .Viteză unghiulară ω 1 Q. .

a. când deplasarea liniară sau unghiulară a organului de lucru se face pe o distanţă liniară limitată sau sub un unghi limitat.2 se întâlnesc pe nave. cum este cazul maşinilor cu pistoane radiale sau axiale. frecvent întâlnite la motoarele hidropneumatice. utilizate în cazul volumelor de lucru mobile. reversibilitatea maşinilor hidropneumatice. în cele ce urmează se vor analiza constructiv şi funcţional numai tipurile mai răspândite. Cele cu distribuitoare sunt în general reversibile atât ca sens al conversiei. cât şi ca sens al debitării. al maşinilor cu roţi dinţate. lamele ş. în general. . Volumul teoretic debitat de maşina volumică la un ciclu al organului de antrenare se numeşte cilindree.1 Eficienţa conversiei energetice Fig. în special. aşa cum se arată în fig.2 Eficienţa conversiei energetice în cazul generatoarelor în cazul motoarelor 15 . maşinile care au ca organe de distribuţie supapele nu sunt reversibile. 1. Sunt însă cazuri. definind în acest mod două categorii importante de maşini volumice.distribuitoare. Aceasta poate fi constantă sau variabilă. mai corect spus.2 Eficienţa conversiei energetice Eficienţa conversiei energetice este dată de randamentul său global. Aceste maşini se numesc motoare liniare. Tipul organelor de distribuţie determină. Astfel. Fig. când conversia are loc într-un timp limitat sau. Se consideră o maşină generatoare care la intarare primeşte o putere mecanică P1 = Mω pe care o converteşte într-o putere hidraulică P2 = QH la ieşire. 1. În general. Deoarece nu toate maşinile din tabelul 1. precizându- se de fiecare dată şi domeniul lor de utilizare la bord. 1. prin maşini hidropneumatice se înteleg acele maşini care realizează conversia hidropneumo-mecanică în mod continuu.1. 1. respectiv motoare oscilante şi au o largă răspândire în tehnică în general şi în acţionările hidropneumatice.

Tabel 1.2 Structura maşinilor hidropneumatice

16

Debitul total de fluid la intrare se notează cu Q,t iar sarcina totală cu Ht. Se
presupune că în corpul maşinii au loc pierderile de debit ΔQ şi de sarcină ΔH aşa
încât se poate scrie că Ht=H+ΔH şi Qt=Q+ΔQ. Randamentul global al
generatorului este dat de raportul puterilor de la ieşire P2 şi respectiv intrare P1. Se
presupune că în corpul pompei au loc pierderile de putere mecanică ΔPm, de
putere hidraulică ΔPh şi de debit ΔPQ. Notând cu P” respectiv cu P’ puterile
parţiale exprimate după ce au loc pierderile ΔPm şi respectiv ΔPh se poate scrie că
randarnentul global este:

P2 QH QH P' P' '
ηG = = = (1)
P1 Mω P' P' ' Mω

unde P’ = Qt H şi respectiv, P’ = Qt Ht.
Înlocuind pe P’ şi P” în expresia lui ηG şi facând notaţiile:

 Q Qt − ∆ Q ∆Q
 = = 1− = ην
 Qt Qt Qt
 H H − ∆H ∆H
 = t = 1− = ηh
 H t H t H t
 Qt H t P1 − ∆Pm ∆P
 = = 1 − m = ηm
 Mω P1 P1

se găseşte, în final: ηG= ην· ηh· ηm
Se consideră acum o maşină motoare care primeşte la intrare o putere
hidraulică P1=QtHt pe care o converteşte într-o putere mecanică P2=Mω la ieşire,
aşa cum se arată în fig. 1.2. Notând din nou cu P” respectiv cu P’ puterile parţiale
exprimate după ce au loc pierderile ΔPQ şi respectiv ΔPh se scrie:

P2 P2 P' P"
ηG = = (2)
P1 P' P" P1

unde P’= QH şi respeetiv, P”= Qt .
Înlocuind pe P’ şi P” în expresia lui ηG şi făcând aceleaşi notaţii de mai
sus se găseşte din nou:

ηG = ην ηh η (3)

17

Din expresiile randamentului global se observă că pentru a mări eficienţa
conversiei energetice este necesar ca fiecare componentă a lui ηG să aibă valoare
maximă.
La maşinile cu principiu dinamic de funcţionare pierderile mecanice sunt
mici (frecările apar numai la nivelul axului maşinii), în timp ce pierderile
volumice se limitează la nivelul sistemelor de etanşare. La aceste maşini,
preponderente sunt pierderile hidraulice determinate de contactul fluidului cu
rotorul.
La maşinile volumice, pierderile de sarcină şi de debit sunt relativ mici
(jocurile dintre suprafeţe sunt limitate, iar debitele au valori reduse). Pierderile
mecanice sunt preponderente din cauza nivelului ridicat al presiunilor dezvoltate
în camerele de lucru.

1.3 Parametrii energetici ai generatoarelor şi motoarelor hidraulice

Pentru a caracteriza funcţionarea maşinilor hidraulice de forţă, trebuie
introduse mărimi care să precizeze cantitatea de lichid care trece prin maşină,
schimbul energetic ce are loc în maşină şi eficienţa acestuia.
Se vor utiliza termenii de intrare şi ieşire din maşină, corespunzător
sensului de curgere a lichidului prin maşină. În cele ce urmează se prezintă în
paralel parametrii care caracterizează funcţionarea energetică a generatoarelor şi
motoarelor hidraulice.

GENERATOARE MOTOARE
HIDRAULICE HIDRAULICE

1. DEBITUL Q [m3/s] – 1. DEBITUL Q [m3/s] – reprezintă
reprezintă cantitatea de lichid cantitatea de lichid ce trece prin
ce trece prin secţiunea de secţiunea de ieşire în unitatea de timp.
ieşire în unitatea de timp.

2. ÎNĂLŢIMEA DE POMPARE 2. CĂDEREA LA TURBINĂ
H [m], Y [J/Kg], este energia H [m], Y [J/Kg], este energia specifică
specifică totală, primită de lichid la totală cedată de lichid la trecerea sa prin
trecerea sa prin maşină şi, deci, este maşină şi, deci, este diferenţa între energia
diferenţa între energia specifică to- specifică totală a lichidului de la intrarea
tală a lichidului de la ieşirea şi şi ieşirea din maşină.
intrarea în maşină.

Această energie specifică totală, transferată lichidului se poate exprima în
două moduri: ca energia corespunzătoare unităţii de greutate de lichid notată cu H
[J/N= m] sau ca energia corespunzătoare unitaţii de masă de lichid Y [J/Kg].

18

 p αv 2   p αv 2 
H =  z + +  −  z + + 
 γ 2g e  γ 2 g i

 p αv 2   p αv 2 
H =  z + +  −z + + 
2 g  i  2 g  e
(4)
 γ γ

 p αv 2   p αv 2 
Y =  gz + +  −  gz + + 
 ρ 2 e  ρ 2  i
 p αv 2   p αv 2 
Y =  gz + +  −  gz + + 
2  i  2  e
(5)
 ρ ρ

Indicele i corespunde secţiunii de intrare în maşină, iar indicele e
corespunde secţiunii de ieşire din maşină. Se observă legătura între cele două
forme de exprimare:
Y = gH
Pentru Y se mai foloseşte termenul de energie specifică.

3. PUTEREA UTILĂ 3. PUTEREA UTILĂ
- reprezintă puterea transferată - este puterea dezvoltată de maşină.
lichidului: Se notează cu Pu .
Pu = ρgQH = ρQY (6)
4. PUTEREA ABSORBITĂ 4. PUTEREA DISPONIBILĂ
- reprezintă puterea aplicată maşinii - reprezintă puterea cedată de lichid
pentru a realiza pompare lichidului la trecerea sa prin maşină
Se notează cu P. P = ρgQH = ρQY (7)
5. RANDAMENTUL - caracterizează eficienţa transformării energetice este:

Pu
η= (8)
P

Un parametru important care determină valorile debitului şi ale
transferului energetic realizat în cazul maşinilor rotative este turaţia n la care,
pentru turbomaşini se adaugă diametrul caracteristic al rotorului D, iar la
maşinile volumice, volumul deplasat corespunzător unei singure rotaţii
(cilindreea). Din transferul energetic realizat în interiorul maşinii, o parte este sub
formă de energie potenţială de poziţie, o parte sub formă de energie potenţială de
presiune şi o parte sub formă de energie cinetică. Ponderea energiei potenţiale din

19

energia totală schimbată reprezintă gradul de reacţie. Pentru generatoarele
hidraulice expresia acestuia este:

   
 z + p  −  z + p   gz + p  −  gz + p 
 
γ  e  γ  i  
ρ  e  ρ  i
 = 
Rg = (9)
H Y

iar pentru motoarele hidraulice:

   
 z + p  −  z + p   gz + p  −  gz + p 

 γ  i  γ  e 
 ρ  i  ρ  e
Rm = = (10)
H Y

Gradul de reacţie se observă că este cuprins între 0 şi 1. Dacă gradul de
reacţie este egal cu zero se spune că maşina este cu acţiune, întreaga energie
transferată fiind realizată pe seama energiei cinetice. Dacă gradul de reacţie este
egal cu 1 se spune că maşina este cu reacţiune. Dacă gradul de reacţie este cuprins
în intervalul 0…1 se spune că maşina este cu reacţiune parţială.

20

CAPITOLUL 2

MAŞINI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE CU
PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE DINAMIC

2.1 Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor

2.1.1 Mişcarea în interiorul rotorului

Transferul energetic al turbomaşinii se realizează prin intermediul unui
element numit rotor care este prevăzut cu palete. În figura de mai jos se prezintă
forma caracteristică a unui rotor de pompă centrifugă.

a) b)
Fig. 2.1 Rotor de pompă centrifugă

După cum se vede în figură, rotorul este realizat din două discuri profilate,
între care sunt dispuse paletele. Discul care este fixat pe arbore, poartă numele de
coroană, iar discul cu orificiul central pentru accesul lichidului se numeşte inel.
Muchiile de intrare ale paletelor sunt dispuse pe o suprafaţa de revoluţie numită
suprafaţă de intrare, iar muchiile de ieşire ale paletelor sunt dispuse tot pe o
suprafaţă de revoluţie, numită suprafaţă de ieşire.
Dacă se intersectează rotorul cu un plan meridian se obţine imaginea
reprezentată în figura 2.1 a). Intersecţia planului meridian cu suprafaţa de intrare
şi ieşire determină meridianele suprafeţei de intrare şi respectiv ieşire. Meridianele
suprafeţei de intrare şi ieşire delimitează în planul meridian, între inel şi coroană,
proiecţia în plan meridian a suprafeţei paletei. Proiecţia rotorului cu inelul scos pe
un plan perpendicular pe axa de rotaţie este prezentată în figura 2.1 b).

21

deoarece s-a presupus mişcarea relativă staţionară. Se consideră un punct fix în spaţiu. Se va considera că rotorul se mişcă cu viteza unghiulară ω . considerat fix şi un sistem de referinţă neinerţial. să 22 . raportată la sistemul neinerţial. ceea ce determină ca viteza absolută în punctul considerat. în sistemul de referinţă inerţial. este mişcarea relativă şi va fi caracterizată prin viteza relativă w . este mişcarea absolută şi va fi caracterizată prin viteza absolută v (care se mai notează cu c ). Deoarece viteza unghiulară ω este constantă în timp. aşa cum este reprezentat în figura 2. 2. Executând o secţiune cilindrică prin rotor. Mişcarea fluidului prin rotor.2. Se consideră două sisteme de referinţă: un sistem de referinţă inerţial.2 Variaţia vitezei relative şi a presiunii în spaţiul dintre palete În această figură se observă canalele interpaletare. 2. Viteza relativă la raza r variază după graficul prezentat în figura 2. rezultă că şi u este constant în timp la raza considerată. calculată cu relaţia (1). iar mişcarea relativă este o mişcare staţionară. situat la distanţa r faţă de axa de rotaţie a rotorului. legat de rotor.1 b) şi desfăşurând-o în plan se obţine imaginea din figura de mai jos (fig.2). Fig. legat de rotor. Conform regulei de compunere a vitezelor. coaxială cu axa acestuia la o rază r. în raport cu sistemul inerţial. Pe aceeaşi figură sunt reprezentate variaţia vitezei relative şi a presiunii în spaţiul dintre palete. care execută o mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω . Mişcarea fluidului prin rotor. pentru viteza absolută se poate scrie: c = v = w+u (1) unde u este viteza de transport. raportată la sistemul de referinţă inerţial. constantă în jurul axei sale. Distribuţia vitezelor relative rămâne invariabilă în timp.

lichidului cuprins în suprafaţa de control fixă (fig 2. Pentru determinarea momentului de interacţiune între lichid şi rotorul cu palete se aplică teorema momentului cantitaţii de mişcare. se consideră proiecţia relaţiei (3) pe axa Oz: ∂ ( ρ rv u ) r r ∫ D ∂t dV + ∫ ρ rv u ( v ⋅ n ) dA = ∫ ρ rf u dV − ∫ rpn u dA S D S (4) unde r este distanţa de la un punct la axa de rotaţie. astfel încât p n = − pn . o mişcare nestaţionară.vectorul de poziţie în raport cu originea sistemului de referinţă inerţial. deci. compusă din suprafaţa de intrare S i. mai mult.3). este o mărime sau o variaţie periodică. r r ∂(ρR × v r r r r r r r ∫ D ∂t dV + ∫ S ρ R × v ( v ⋅ n ) dA = ∫ D ρ R × f dV + ∫ S R × p n dA (3) r R . Mişcarea absolută în rotor este. indicele u caracterizează componenta mărimii corespunzătoare după direcţia vitezei tangenţiale. Deoarece ne interesează exclusiv momentul în raport cu axa de rotaţie. Pentru r v simplificare.fie variabilă în raport cu timpul. s-a considerat un fluid nevâscos. rezultă: ∫ ρrf D u dV = 0 (5) 23 .1. suprafaţa de ieşire Se şi suprafaţa interioară Sint. periodică: r ∂v ≠0 (2) ∂t 2.2 Momentul de interacţiune între lichid şi rotorul paletat Stabilirea expresiei momentului de interacţiune între lichid şi rotorul paletat se va face pentru cazul unui rotor de pompă centrifugă. r Datorită simetriei rotorului într-un câmp de forţe cu f = constant. care la un moment dat mărgineşte paletele.

iar 24 . deci: ∫ rpn dA = ∫ rpn dA = 0 Si u Se u (7) Pe suprafaţa interioară Sint se obţine: ∫ rpn dA = M S int u L−P (8) unde M L-P este momentul cu care lichidul acţionează asupra rotorului cu palete. Fig. proiecţia versorului normalei pe o direcţie tangentă la un cerc paralel este nulă şi. 2. deci spre suprafeţele paletelor. datorită faptului că acestea sunt suprafeţe de revoluţie. sub forma: ∫ rpn dA = ∫ rpn dA + ∫ rpn dA + ∫ rpn dA S u Si u Se u S int u (6) Pe suprafaţa de intrare Si şi pe cea de ieşire Se. ţinând seama de suprafaţa de control aleasă.3 Delimitarea suprafeţelor de control care mărginesc paletele Momentul corespunzător forţelor de suprafaţă se poate scrie. Aceasta se datorează faptului că versorul normalei considerat pozitiv este îndreptat spre exteriorul volumului de control.

Se poate demonstra că egalitatea de mai jos este adevărată: r r ∂ ( ρrv u ) ∫ ρrv S int u (v ⋅ n ) dA = − ∫ D ∂t dV (13) Prin înlocuirea termenilor evaluaţi (11). un unghi mai mic decât 900. se descompune integrala S într-o sumă de trei integrale corespunzătoare suprafeţei de control admise: r r r r r r r r ∫ ρrv (v ⋅ n)dA= ∫ ρrv (v ⋅ n)dA+ ∫ ρrv (v ⋅ n)dA+ ∫ ρrv (v ⋅ n)dA S u Si u Se u S int u (10) r r (v ⋅ n )dA = dQ . Indicele i afectează mărimile corespunzătoare secţiunii de intrare. (12). iar indicele e pe cele corespunzătoare secţiunii de ieşire din rotor. se pot scrie următoarele relaţii: r r ∫ ρrv Si u (v ⋅ n ) dA = − ∫ ρrvu dQ = − ρQ (rvu ) i Si (11) r r ∫ ρrv Se u (v ⋅ n )dA = + ∫ ρrv u dQ = ρQ (rvu ) e Se (12) În relaţiile (11) şi (12) s-a ţinut seama că pe suprafaţa de intrare S i versorul r r normalei n şi viteza v formează un unghi mai mare decât 900. Prin bara pusă deasupra mărimilor rvu se înţelege că este vorba de o mărime medie pe secţiunea corespunzătoare. Aşadar. iar pe suprafaţa de ieşire S e.însumarea momentelor elementare care acţionează în sensul versorului normalei dă momentul rezultant al acţiunii lichidului asupra paletelor. reprezintă un debit volumic elementar. (13) în relaţia (10) se obţine: 25 . relaţia (6) se scrie: ∫ rpn dA = M S u L− P (9) r r ∫ Pentru evaluarea integralei ρrvu (v ⋅ n )dA . Ţinând seama de aceste observaţii.

relaţia (4) devine: M P −L = ρQ(rvu ) i − ρQ( rvu ) e (15) Momentul cu care rotorul paletat acţionează asupra lichidului conform principiului acţiunii şi reacţiunii este M P-L = .M L-P .3 Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor În cazul unui lichid nevâscos. deci: M P −L = ρQ(rvu ) e − ρQ(rvu ) i (16) 2.1. În cazul turbinelor hidraulice (motoarelor hidraulice). puterea utilă teoretică este: Put = ρgQH t = ρ QYt (18) Din relaţiile (17) şi (18) rezultă: gH t = Yt = uvu( ) − (uv ) e u i (19) ceea ce exprimă ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor. (5) şi (9). deoarece nu există disipaţii în maşină. se obţine următoarea expresie pentru ecuaţia fundamentală a tubomaşinilor: gH t = Yt = (uvu ) i − (uvu ) e (20) 26 . printr-o demonstraţie analoagă. r r ∂( ρrvu ) ∫ ρrv (v ⋅ n)dA = −ρQ(rv ) S u u i + ρQ(rvu ) e − ∫ D ∂t dV (14) Dacă luăm în considerare expresiile (14). corespunzătoare puterii transmise de rotor lichidului este egală cu puterea primită de lichid la trecerea sa prin maşină: [( ) ( ) ] = ρQ[(uv ) − (uv ) ] Put = M L− P ⋅ ω = ρQω rvu e − rvu i u e u i (17) Conform însă relaţiei (6) din capitolul 1. puterea utilă teoretică. aplicată în cazul generatoarelor hidraulice.

de grosime infinit mică. înălţimea reală de pompare este mai mică decât cea teoretică.2 Modelul teoretic de rotor cu număr infinit de palete În teoria turbomaşinilor se introduce noţiunea de rotor cu număr infinit de palete. randamentul hidraulic se defineşte ca raportul între căderea teoretică şi căderea reală. repartiţia vitezei relative în spaţiul interpaletar este constantă. Aceasta arată de fapt că transferul energetic este realizat prin intermediul unui câmp de forţe echivalent ca efect sistemului de palete. se poate scrie sub forma: gH t∞ = Yt∞ = (uvu ) e − (uvu ) i (25) 27 . În cazul turbinelor hidraulice se poate scrie: H = H t + ∑ hr sau Y = Yt + ∑ ghr (23) ceea ce înseamnă că din energia totală. ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor. datorită disipaţiilor. În cazul turbinelor. numai o parte este transformată în lucru mecanic util. ηh = Ht Y = t =1− ∑h r =1− ∑ gh r (24) H Y H Y 2. Legătura între mărimile teoretice şi cele reale se stabileşte luând în considerare disipaţiile care apar. Astfel. pentru o pompă. aplicată pompelor. În cazul numărului infinit de palete. Datorită numărului infinit de palete. deoarece apar disipaţiile în pompă: H = H t − ∑ hr sau Y = Yt − ∑ ghr (21) ceea ce permite introducerea noţiunii de randament hidraulic ca fiind raportul între înalţimea de pompare reală şi cea teoretică: ηh = H = Y = 1− ∑ hr = 1 − ∑ gh r (22) H t Yt Ht Yt Randamentul hidraulic caracterizează mărimea disipaţiilor de natură hidraulică din maşină. cedată de lichid la trecerea sa prin maşină.

adică valoarea mediată pe secţiunea de intrare sau secţiunea de ieşire este egală cu valoarea curentă.5 Triungiul de viteze la intrarea în Fig. 2. Relaţia de compunere a vitezelor (1) se poate reprezenta grafic purtând denumirea de triunghiul vitezelor. 2.6 Triungiul de viteze la ieşirea pompă pentru trasferul energetic maxim din turbină pentru trasferul energetic maxim În cazul turbinelor. ieşirea se numeşte normală.4 rezultă: 28 . ceea ce arată că vui = 0 la o pompă de construcţie obişnuită.4 Triunghiul vitezelor Ca transferul energetic să fie maxim. (fig. Dacă se aplică teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul vitezelor din figura 2. primul element al paletei trebuie să fie orientat după w i . iar viteza relativă we este tangentă la ultimul element al paletei. Se constată astfel că unghiul β este un unghi constructiv. 2.4). pentru a avea transferul energetic maxim. Evident.6 este prezentat triunghiul vitezelor la ieşire în acest caz. triunghiul de viteze la intrarea în rotor ia forma particulară. Deoarece suprafaţa paletei este suprafaţă de curent (fiind impenetrabilă) în secţiunea de intrare. Fig. trebuie ca ultimul termen din relaţia (25) să fie nul. Fig.deoarece. 2. uvu = uvu . 2. reprezentată în (fig.5) (intrare normală). În acest caz. există două triunghiuri de viteză importante: cel corespunzător intrării în rotor şi cel corespunzător ieşirii din rotor. În figura 2. termenul (uvu ) e trebuie să fie nul.

iar ca perioadă caracteristică t – perioada de rotaţie a rotorului t = 60/n. Criteriul de similitudine determinant este criteriul STROUHAL. care funcţionează astfel încât mişcarea fluidului în interiorul lor generează un grup de similitudine. l –dimensiune caracteristică. forma în viteze a ecuaţiei fundamentale a turbomaşinilor se obţine în mod analog şi este: u − ue v − ve w − wi 2 2 2 2 2 2 gH t∞ = Yt∞ = i + i + e (29) 2 2 2 2. t – perioada. periodică. mişcarea absolută din rotor este o mişcare nestaţionară. În cazul curgerii prin rotor.1 Determinarea relaţiilor de similitudine Se consideră două turbomaşini asemenea geometric. vt Sh = (30) l v – viteza caracteristică. Pentru turbine. După cum se ştie.3 Similitudinea turbomaşinilor 2. unde n este turaţia rotorului exprimată în rotaţii pe 29 .3. w 2 = u 2 + v 2 − 2uv cos α = u 2 + v 2 − 2uvu (26) de unde rezultă: u2 + v2 − w2 uv u = (27) 2 Prin înlocuirea relaţiei (27) în ecuaţia (25) se obţine: u − ui v − vi w − we 2 2 2 2 2 2 gH t∞ = Yt∞ = e + e + i (28) 2 2 2 ceea ce reprezintă forma în viteze a ecuaţiei fundamentale a turbomaşinilor aplicată pompelor. este raţional să se considere ca dimensiune caracteristică l diametrul rotorului D.

criteriile de similitudine de aceleaşi nume au o valoare unică pentru toate fenomenele grupului. mărime constantă. iar fără acest semn sunt notate mărimile pentru maşina prototip. Din relaţia (33) se obţine scara debitului sub forma: 3 Q`  D`  n` =  ⋅ Q  D  n (34) unde: cu semnul prim sunt notate mărimile corespunzătoare maşinii model. iar b0 = b/D . corespunzătoare diametrului D al rotorului: Q Q Q v Dm = = = (31) π ⋅ D⋅b π ⋅ ⋅ D 2 πb0 D b 2 D unde: b – este lăţimea rotorului de diametru D. caracteristică geometriei rotorului considerat.minut. numărul STROUHAL devine: vt Q 60 1 60 Q Sh = = ⋅ ⋅ = ⋅ 3 (32) l πb0 D 2 n D π b0 D n Conform teoremei lui NEWTON. Viteza periferică corespunzătoare diametrului D este: 30 . într-un grup de fenomene asemenea. Pentru grupul de similitudine al turbomaşinilor considerat rezultă: Q = kQ (33) D3n unde kQ este o constantă. Pentru a obţine scara corespunzătoare pentru înalţimea de pompare. se utilizează ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor scrisă pentru pompe: gH t = Yt = uvu( ) − (uv ) e u i (35) ( ) Evaluarea termenului uv u e se face în funcţie de mărimile corespunzătoare diametrului D al rotorului. Drept viteză caracteristică v se va considera componenta în plan meridian a vitezei absolute. Cu aceste mărimi caracteristice.lăţimea relativă a rotorului.

Fig. dată de relaţia (31).7 Triunghi de viteze Dacă se aplică teorema sinusului în acest triunghi de viteze rezultă: sin β 0 vD = u D ⋅ (38) sin (α 0 + β 0 ) Ţinând seama de relaţiile (37) şi (38). u D = 2πDn / 60 (36) Componenta tangenţială a vitezei absolute corespunzătoare diametrului D sepoate scrie în felul următor: vD = 1 uD ( ) uvu e (37) Întrucât mărimea vDm. pentru termenul uvu ( ) e se obţine: (uvu )e = uDvDu = uDvDcosαD = uD2 sinsinβ(αD ⋅ cosα D π sin β D ⋅ cosα D 2 2 2 = 2⋅ ⋅D n (39) +β ) 0 0 sin(α + β ) 60 D D ( ) În mod analog. este componenta în plan meridian a vitezei absolute corespunzătoare diametrului D se poate construi triunghiul de viteze mediu corespunzător acestui diametru. 31 . pentru termenul uvu i se obţine: π 2 sin β Di ⋅ cos α Di ( uv u ) i = ⋅ ⋅ Di n2 2 sin (α Di + β Di ) 2 (40) 60 unde: indicele Di arată că mărimile se referă la secţiunea de intrare cu diametrul caracteristic Di. 2.

Fig. 2. scara înălţimilor de pompare pentru două pompe asemenea este: 2 2 η h gH ' ηhY '  D '   n'  = =   ⋅  η 'h gH η 'h Y  D   n  (43) Luând în considerare relaţia (22). expresia cuprinsă în acolade este o constantă. deoarece intervin asemănarea geometrică şi cea cinematică a mişcării. ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor scrisă pentru pompe devine: π 2 sin β D ⋅ cos α D π 2 sin β Di ⋅ cos α Di gH t = Yt = 2 ⋅ ⋅D n − 2 ⋅ ⋅ Di n 2 = 2 2 2 60 sin (α D + β D ) 60 sin (α Di + β Di )  2 sin β D ⋅ cos α D  sin β Di ⋅ cosα Di sin(α D + β D ) Di 2  = π ⋅ ⋅ 1 − ⋅ ⋅   2 2 (41) ⋅ D n 602 sin (α D + β D )  sin β D ⋅ cosα D sin(α Di + β Di ) D2  În cazul unui grup de similitudine.8 Dimensiuni caracteristice ale rotorului Deci. Constanta se va nota cu kH ceea ce permite exprimarea ecuaţiei fundamentale a turbomaşinilor sub forma: gH t = Yt = k H D 2 n 2 (42) La acelaşi rezultat se ajunge şi dacă se efectuează demonstraţia pentru un rotor de turbină. scara căderilor pentru două turbine asemenea este: η ' h gH ' η ' h Y '  D '   n'  2 2 = =   ⋅  (44) η h gH η hY  D   n  32 . Ţinând seama de relaţia (22).

Scara puterilor. în cazul pompelor. (8) din capitolul 1 şi (24). puterea dezvoltată la arbore este: Ht η η P = ηρ gQH = ηρ Qg = ⋅ k Q ⋅ k H ⋅ ρD 5 n 3 = ⋅ k P ρD 5 n 3 ηh ηh ηh (46) La deducerea relaţiei de mai sus s-au utilizat expresiile: (7). puterea absorbită (puterea aplicată la arbore). scările corespunzătoare pentru debit. iar k P = k Q k H este o constantă. este: ρgQH ρgQH tη h η h η P= = = k Q k H ρD 5 n 3 = h k P ρD 5 n 3 (45) η η η η unde s-au luat în considerare relaţiile (33) şi (42). respectiv al turbinelor. ţinând seama de relaţiile (6) şi (8) din capitolul 1. Pentru o pompă. (33) şi (42) din prezentul capitol. înălţimea de pompare sau căderea la turbină şi puterea la arbore sunt: 3 Q '  D '   n'  =   ⋅  (49) Q D n 2 2 gH ' Y '  D'   n'  = =   ⋅  (50) gH Y  D   n  P ' ρ '  D '  5  n'  3 = ⋅   ⋅  (51) P ρ D n 33 . Pentru o turbină. este: P ' η 'h η ρ '  D '   n '  5 3 = ⋅ ⋅ ⋅  ⋅  P ηh η' ρ  D   n  (47) P' η h η ' ρ '  D '   n'  5 3 = ⋅ ⋅ ⋅  ⋅  (48) P η 'h η ρ  D   n  Admiţând că randamentele sunt constante în cadrul grupului de similitudine format.

Aceasta conduce la definirea a două tipuri de mărimi. Din aceste relaţii. Relaţiile (49). fiind vorba de una şi aceeaşi maşină. (54) se aplică frecvent în cazul transpunerii caracteristicilor pompelor de le o turaţie la alta. rezultă: Q ' n' = (52) Q n 2 H ' Y '  n'  = =  (53) H Y n 3 P'  n'  =  (54) P n deoarece D’ = D. astfel încât regimurile de funcţionare să fie asemenea. Conform definiţiei din relaţiile (49). 2.3. iar acceleraţia gravitaţională constantă. se obişnuieşte reducerea mărimilor caracteristice de funcţionare la o maşină convenţională. În cazul în care se consideră maşina convenţională cu D’=1m şi H’=1 J/N=1m. dacă se consideră cazul unei maşini funcţionând la două turaţii diferite. asemenea geometric cu cea dată care are diametrul rotorului D’=1 m şi care asigură un transfer energetic egal cu unitatea. lichidul de lucru considerându-se acelaşi în ambele maşini şi acceleraţia gravitaţională constantă. (50). mărimile corespunzătoare acesteia se notează cu indicii 11. Mărimile corespunzătoare acestei maşini convenţionale sunt mărimile unitare. după cum se consideră H’=1J /N=1m sau Y’=1 J/Kg. (51) rezultă: 3 Q11  1  n11 =  ⋅ (55) Q D n 2 2 1 1 n  =  ⋅  11  (56) H D  n  34 .2 Mărimi unitare Pentru generalizarea rezultatelor şi compararea acestora. Relaţiile (52). lichidul de lucru fiind acelaşi. (50). (51) sunt relaţiile de bază care stabilesc legătura între parametrii de funcţionare a două turbomaşini care funcţionează la regimuri asemenea. (53).

Conform definiţiei. (59). (52) rezultă: ∗ 3 ∗ Q11 1 n =   ⋅ 11 (61) Q D n 2 2 n ∗  =   1 1 1 = ⋅  11  (62) Y gH  D   n  3 P11 ∗ 1 1 5 n ∗  = ⋅  ⋅  11  (63) P ρ D  n  ceea ce permite calculul acestor mărimi unitare în modul următor: ∗ n⋅D n⋅D n11 = = (64) Y gH 35 . (60) sunt mărimi dimensionale. 5 3 P11  1  n  =  ⋅  11  (57) P D  n  ceea ce conduce la următoarele relaţii de definiţie pentru mărimile unitare: n⋅ D n11 = (58) H Q Q11 = 2 (59) D H P P11 = 2 (60) DH H Mărimile unitare (58). În acest caz. În cazul în care se consideră maşina convenţională cu D’=1m şi Y’= 1J /Kg mărimile unitare corespunzătoare se notează cu indicele 11 şi cu un asterisc. (51). din relaţiile (49). lichidul de lucru prin maşina convenţională este un lichid convenţional având ρ’ = 1Kg /m3.

Considerând câmpul gravitaţional cu acceleraţia constantă şi acelaşi lichid. rezultând că şi mărimile unitare n11. (66) sunt mărimi adimensionale. Q11* şi P11* sunt constante în cadrul grupului de similitudine. Se utilizează următoarele combinaţii prin care se asigură eliminarea diametrului: 1 ∗ ∗ ∗ nD  Q  2 n Q n Q nq = n Q =   = = (68) (gH )3 4 11 11 3 Y  D2 Y  Y 4 1 nD  Q  2 n Q n q = n11 Q11 =   = (69) H  D2 H  3 4 H 1 P P n n nD   2 ∗ ∗ ∗ P  ρ ρ n s = n11 P11 = = = (70) Y  ρ D 2 Y 2  ( gH ) 3 5 5  4 4 Y 36 . (65). Rezultă că şi n11*. kH. kP sunt constanţi în cadrul grupului de similitudine considerat.3 Turaţia specifică şi turaţia caracteristică Combinaţiile criteriilor de similitudine sunt tot criterii de similitudine. P11 = 32 (67) k11 kH kH Coeficienţii kQ. Q11 = . (66) cu relaţiile (33). ∗ Q Q Q11 = 2 = 2 (65) D Y D gH ∗ P P P11 = = (66) ρD Y Y ρD (gH ) 2 2 32 Mărimile unitare (64). iar mişcarea se desfăşoară similar în cele două maşini. 2. Q11.3. Comparând relaţiile (64). (65). rezultă: ∗ 1 ∗ kQ ∗ kP n11 = . P11 pot fi privite ca nişte criterii de similitudine. deoarece maşinile sunt geometric asemenea. (42) şi (45) în ipoteza randamentelor unitare. g şi ρ pot fi incluse în constantele kH şi respectiv kP.

Tipul turbinei ns 1 PELTON 3 . kH. 1 nD  P  2 n P n s = n11 P11 =  2  = 5 (71) H D H H  H 4 Mărimile n q şi n q* se numesc turaţie caracteristică sau rapiditate cinematică. H [m]. Aceasta permite efectuarea unei clasificări a turbomaşinilor după aceste criterii. prin intermediul mărimilor nq* şi ns* (şi a variantelor lor dimensionale n q şi n s) se poate stabili geometria maşinii la anumite valori ale parametrilor fundamentali de funcţionare. Turaţia caracteristică nq poate fi privită ca turaţia unei maşini asemenea geometric cu cea dată şi care utilizează un debit egal cu unitatea pentru realizarea unui transfer energetic egal cu unitatea (Q [m3/s]. D şi n şi geometria maşinii. 300 4 KAPLAN 300 . Mărimile cu asterisc sunt mărimi adimensionale. P. 2.1 Clasificarea turbinelor hidraulice Clasificarea turbinelor hidraulice se efectuează după turaţia specifică n s. Turaţia specifică ns poate fi privită ca turaţia unei maşini asemenea geometric cu cea dată şi care dezvoltă o putere egală cu unitatea asigurând un transfer energetic H=1J/N=1m. 900 5 BULB 900 . iar ns şi n s* se numesc turaţie specifică sau rapiditate dinamică. Turaţia n se exprimă în rot/min. coeficienţii kQ. 36 2 FRANCIS 60 . kP au valori bine determinate. 1400 37 . H. n [rot/min]). iar puterea în kW. Pentru o anumită geometrie dată a maşinii şi un anumit regim de funcţionare.4 Clasificarea turbomaşinilor 2.1 Clasificarea turbinelor hidraulice Nr. crt. În tabelul de mai jos este prezentată o astfel de clasificare: Tabelul 2. dată de relaţia (71). iar cele fără asterisc sunt mărimi dimensionale. Prin intermediul lor se stabileşte o legătură între mărimile caracteristice Q. Prin urmare.4.KVIATKOVSKI 120 . Deoarece şi turaţia specifică este dimensională este necesară precizarea unităţilor de măsură care se utilizează. 350 3 DERIAZ .

4. În numărul caracteristic K. puterea utilă (6) – din capitolul 1.132 ⋅ nq (73) H 4 1000 H 4 1000 H 4 S-a obţinut astfel legătura între turaţia specifică ns şi turaţia caracteristică. 38 . iar restul mărimilor în unităţi aparţinând sistemului SI. cu mărimile aferente exprimate în unităţi aparţinând sistemului SI şi considerând lichidul de lucru apă. definit prin relaţia: 2π n Q 2π n Q K = = (72) ( gH ) 3 3 4 4 Y Se observă că numărul caracteristic K derivă din turaţia caracteristică adimensională n q*. 3 Q 2π n[rot / min] 60 Q 3 60 ⋅ g 4 Q nq = n ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅g 4 = ⋅ 2πn[rot / s] ⋅ ≅ 53K 2π (gH ) 4 2π ( gH ) 4 3 3 3 H 4 60 (74) Există. Pentru clasificarea constructivă a pompelor se utilizează frecvent turaţia specifică n s şi turaţia caracteristică nq. Pentru determinarea legăturii între turaţia caracteristică şi numărul caracteristic se porneşte de la definirea turaţiei caracteristice (69) ţinând seama că în expresia ei turaţia se introduce în rotaţii pe minut. Înlocuind în expresia turaţiei specifice (71).2 Clasificarea turbopompelor (generatoare hidraulice) Clasificarea turbopompelor se recomandă să se facă cu ajutorul numărului caracteristic. 2.2). turaţia n se introduce în rot/s. astfel.132n q = 166 K (75) Tipurile constructive de pompe sunt prezentate în tabelul (2. rezultă: P ρgQH 1 ρg Q ns = n 5 =n ⋅ 5 = ⋅ n ⋅ 3 = 3. următoarele legături: n s = 3.

Tabelul 2.2 Tipuri constructive de turbopompe
TIPUL POMPEI K ns nq
Pompa cu canal lateral sau periferial 0,04 - 0,2 6,9 - 35 2,2 - 11
Pompa centrifugă cu rotor
-- lent 0,2 - 0,4 35 - 69 11 - 22
-- normal 0,4 - 0,77 69 - 128 22 - 41
-- rapid 0,77 - 1,55 128 - 257 41 - 82
-- diagonal 1,55 - 2,55 257 - 423 82 - 135
Pompa axială 2,55 - 6,2 423 - 1034 135 - 330

2.5 Pompe centrifuge

2.5.1 Schema constructivă a unei pompe centrifuge

Pompele centrifuge acoperă un domeniu larg de funcţionare
K = 0,2….2,55 (ns = 35…..423, nq = 11….135). În figura 2.9 este reprezentată
schema constructivă a unei pompe centrifuge.

Fig. 2.9 Pompa centrifugă

39

Rotorul 1, prin intermediul căruia se realizează transferul energetic, este
fixat cu ajutorul unei pene pe arborele 2, care se roteşte în corpul cu lagăre 3.
Punerea în mişcare de rotaţie se execută cu ajutorul unui motor care se cuplează la
capătul liber al arborelui. Pentru a putea funcţiona, rotorul pompei ca şi conducta
de aspiraţie, legată la racordul de aspiraţie 4 al pompei, trebuie să fie umplute cu
lichid. Operaţia de umplere a pompei şi conductei de aspiraţie cu lichid se
numeşte amorsarea pompei. Buşonul 5 serveşte pentru verificarea umplerii
complete a pompei cu lichid. Când rotorul se învârteşte, lichidul existent în
interiorul rotorului, sub acţiunea forţelor centrifuge, este împins spre periferie.În
acest fel, se creează o deplasare de lichid dinspre intrarea în rotor spre ieşirea din
rotor. Lichidul care iese din rotor trece prin statorul 6 care poate fi sau nu prevăzut
cu palete. Rolul acestuia este de a dirija curentul şi a transforma o parte din
energia cinetică a curentului în energie potenţială de presiune. La ieşirea din
stator, lichidul este colectat în camera colectoare 7. Aceasta are rolul de a conduce
lichidul de la stator spre racordul de refulare. De cele mai multe ori, camera
colectoare are aria secţiunii ei transversale crescătoare în mod continuu, pentru a
putea colecta întregul debit de lichid ce iese din stator. O asemenea cameră
colectoare se numeşte cameră spirală. Camera colectoare se termină cu un difuzor
8 care are rolul de a transforma o parte din energia cinetică a lichidului, în energie
potenţială de presiune, deoarece de regulă ne interesează ca presiunea furnizată de
pompă la racordul de refulare 9 să fie cât mai mare. La trecerea arborelui prin
carcasă, trebuie prevăzut un sistem de etanşare 10 care depinde de turaţia
arborelui, natura lichidului vehiculat şi de eventualele restricţii privind
posibilitatea contaminării mediului exterior cu mediul vehiculat.
Rotorul învârtindu-se faţă de corpul pompei, există spaţii libere între rotor
şi corp. Aceasta permite crearea unui curent de lichid de la ieşirea din rotor către
intrarea în rotor, prin exteriorul rotorului. Pentru reducerea la minimum a acestui
debit circulat, în interiorul pompei, în zona 11 se dispune un sistem de labirinturi.
La demontarea pompei, pentru a asigura golirea ei de lichid în partea cea
mai de jos a camerei colectoare se prevede un buşon de golire 12. Aceste elemente
se întâlnesc la toate pompele centrifuge monoetajate. Există desigur şi
particularităţi constructive determinate de natura lichidului vehiculat, de condiţiile
de funcţionare.
Din punctul de vedere al construcţiei rotorului, în practică sunt întâlnite
variantele din fig. 2.10:
- rotor cu paleţi liberi (deschis). Acest tip de rotor este alcătuit dintr-un
butuc în care sunt încastraţi paleţii (aceştia nefiind încadraţi lateral de discurile
anterior şi posterior);
- rotor semideschis, alcătuit dintr-un disc pe care sunt fixaţi paleţii. Discul
este dispus pe partea opusă flanşei de aspiraţie;

40

- rotor închis, paleţii sunt cuprinşi între două discuri paralele concentrice
(inelul şi coroana). Pe discul anterior, în zona lui centrală se află orificiul prin care
apa intră în rotor.
Materialul din care se confecţionează rotorul pompei centrifuge se alege în
funcţie de natura fluidului de lucru. Astfel, pentru apă dulce, rotorul se
confecţionează din fontă sau din oţel; pentru apa de mare, din alamă de diferite
calităţi; pentru acizi, din ceramică.
O problemă serioasă care poate apărea în funcţionare este aceea a riscului
de apariţie a fenomenului de cavitaţie, determinat de scăderea presiunii lichidului
sub valoarea presiunii vaporilor saturaţi. Nivelul acestei presiuni depinde de
natura fluidului şi de temperatura sa. În ideea îmbunătăţirii caracteristicilor de
aspiraţie, s-au impus diferite forme de rotor. Astfel se întâlnesc destul de des
pompe cu paleţi extinşi sau pompe cu prerotor, fig. 2.11 şi 2.12. Prerotorul preia
amestecul de apă şi vapori şi creşte presiunea conducându-l apoi în rotor în
condiţii optime de lucru, corespunzătoare regimului necavitant.
În vederea economisirii spaţiului de amplasare la bordul navei, în special
în compartimentul de maşini unde densitatea agregatelor şi a aparaturii este foarte
mare, pompele folosite pe navă sunt îndeosebi de tipul cu ax vertical (fig. 2.13
a,b,c,d şi e). Acestea pot fi: cu prindere pe postament orizontal (fig.2.13 a), cu
prindere direct pe tubulatură (fig. 2.13 b) sau cu prindere pe postament vertical
(fig. 2.13 c). În figura 2.13 e, se prezintă şi o secţiune printr-o pompă centrifugă
verticală.

Fig. 2.10 Tipuri de rotoare de pompă centrifugă: 1- paleţi curbi; 2,3- discuri

Fig. 2.11 Rotor cu prerotor Fig. 2.12 Rotor extins

41

a) b) c) d) e)

Fig. 2.13 Pompe centrifuge verticale

2.5.2 Transmiterea puterii într-o pompă centrifugă

Fie P puterea aplicată la arborele pompei. O parte din ea este consumată
pentru învingerea frecării în lagăre, în sistemul de etanşare al arborelui şi prin
frecarea discurilor inelului şi coroanei aparţinând rotorului de lichidul existent în
carcasă. Această putere disipată mecanic se va nota prin Ppm .
Putem defini randamentul mecanic al pompei:

P − Ppm Ppm
ηm = = 1− (76)
P P

Puterea rămasă este puterea teoretică ce se aplică rotorului. Debitul de
lichid care circulă prin rotor, este:

Qt = Q + Q p (77)

unde: Q - debitul furnizat de pompă;
Qp- debitul recirculat pe la labirinturi şi cel pierdut pe la etanşarea
arborelui.
Considerând lichidul nevâscos, energia specifică transferată acestuia este
Ht sau Yt în funcţie de modul de raportare al energiei.
Puterea teoretică Pt aplicată rotorului şi transmisă de acesta lichidului
nevâscos, este:

Pt = P − Ppm = ρgQt H t = ρQt H t (78)

42

Din această putere, în realitate o parte este disipată datorită vâscozităţii
lichidului. Astfel, energia specifică reală pe care o va primi lichidul la trecerea
prin pompă este mai mică decât aceea teoretică, corespunzătoare lichidului
nevâscos cu valoarea pierderilor hidraulice.

H = H t − ∑ hr sau Y = Yt − ∑ hr g (79)

Puterea primită de lichidul real, vâscos, la trecerea prin rotor va fi:

ρgQt H t = ρQt H t (80)

Se defineşte randamentul hidraulic ca fiind:

ρgQt H H ρQt Y Y
ηh = = = = (81)
ρgQt H t H t ρQt Yt Yt

Y Yt − ∑ ghr ∑ gh
ηh = = =1−
r
(82)
Yt Yt Yt

Din lichidul care părăseşte rotorul, o parte este recirculată pe la labirinturi,
iar o parte este pierdută pe la etanşarea arborelui. Puterea transferată de rotor
acestei părţi a lichidului se poate considera ca o putere consumată. Se defineşte
atunci randamentul volumic ca fiind:

ρgQH ρQY Q Qt − Q p Qp
ηv = = = = =1− (83)
ρgQt H ρQt Y Qt Qt Qt

unde s-a ţinut seama de relaţia (77).
Randamentul global al pompei se poate scrie astfel:

Pu ρgQH ρgQH ρgQt H ρgQt H t
η= = = ⋅ ⋅ = η v ⋅η h ⋅η m (84)
P P ρgQt H ρgQt H t P

În figura de mai jos este reprezentată schema transmiterii puterii într-o
pompă centrifugă.

43

Fig. 2.14 Transmiterea puterii în pompa centrifugă

Valorile uzuale ale randamentelor parţiale sunt următoarele:
ηv = 0,95…0,98; ηh = 0,6…..0.9; ηm = 0,85….0,95. Randamentele parţiale depind
de turaţia specifică şi de dimensiunea pompei.

2.5.3 Influenţa unghiului paletei la ieşirea din rotor

La turbopompe se obişnuieşte să se noteze secţiunea de intrare în rotor cu
1, iar secţiunea de ieşire din rotor cu 2 şi, deci, mărimile corespunzătoare acestor
secţiuni fiind afectate de indicii 1, respectiv 2. Pentru analizarea influenţei
unghiului paletei la ieşirea din rotor asupra formei acesteia, se va considera
modelul teoretic cu număr infinit de palete de grosime infinit mică. Lichidul
urmăreşte suprafaţa paletelor rotorului. Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor
(25) în acest caz are forma:

gH t∞ = Yt∞ = (uvu )2 − (uvu )1 (85)

Se admite cazul unei intrări normale care asigură un transfer energetic
maxim:
v u1 = 0 (86)

ceea ce conduce la următoarea formă simplificată pentru relaţia (85):

gH t∞ = Y t ∞ = (uv u )2 = u 2 v u 2 (87)

Triunghiul de viteze pentru intrarea normală este reprezentat în figura
2.15, iar triunghiul de viteze pentru ieşirea din rotor este reprezentat în figura 2.16.

44

Pentru a vedea influenţa unghiului β 2 p asupra formei paletei. egale cu 900 şi mai mari decât 900. iar unghiurile de ieşire β 2 p sunt: mai mici decât 900. Fig. conform unghiului constructiv al paletei la ieşire β 2 p . 2. Se vor considera trei rotoare având aceeaşi proiecţie a paletei în planul meridian.15 Fig. curentul părăseşte paleta după o direcţie tangentă la suprafaţa acesteia. Având 45 . 2.17 Tipuri de rotoare în funcţie de orientarea palei Rotoarele se învârtesc cu aceeaşi viteză unghiulară ω. 2.15) rezultă: v1 Q N β1 p = arctg (88) u1 La ieşirea din rotor. Fig. se va reprezenta proiecţia paletei pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie. 2. din triunghiul de viteze (fig. cu acelaşi unghi de intrare β 1 p şi prin care trece acelaşi debit.16 Triunghi de viteze pentru intrare normală Triunghi de viteze pentru ieşire Pentru debitul nominal şi o formă cunoscută a secţiunii meridiane a rotorului.

Creşte deci şi ponderea energiei cinetice în energia totală transferată lichidului. Comparând cele trei triunghiuri de viteze. micşorându-se corespunzător creşterea de energie potenţială. se obţine: v22 − v12 u22 − u12 w12 − w22 p2 − p1 v22 − v12 gHt∞ = Yt∞ = + + = + + g(z2 − z1 ) = u2vu 2 (89) 2 2 2 ρ 2 Se notează cu gH t∞c = Yt∞c componenta cinetică din energia specifică transferată lichidului. Funcţionând la acelaşi debit şi având aceeaşi secţiune meridiană. Dacă se consideră forma în viteze a ecuaţiei fundamentale a turbomaşinilor (28) şi se egalează cu înălţimea de pompare (4) .acelaşi diametru de ieşire şi aceeaşi turaţie rezultă că vitezele tangenţiale sunt egale în cele trei cazuri.din capitolul 1 şi cu relaţia corespunzătoare intrării normale (87). relaţia (90) devine: vu22 gH t∞c = Yt∞c = (92) 2 Diferenţa între energia specifică totală transferată şi energia specifică cinetică este energia specifică potenţială: vu22  v  gH t∞p = Yt∞p = gH t − gH t∞c = u 2 vu 2 − = vu 2  u 2 − u 2  (93) 2  2  46 . are aceeaşi valoare. odată cu mărirea lui β 2 p viteza absolută la ieşire creşte. rezultă că. Componenta vitezei absolute în planul meridian este tocmai înălţimea triunghiului de viteze. la ieşire. Ea are expresia: gH t∞c = Yt∞c = v2 − v1 2 2 = (vm2 2 + vu22 ) − (vm2 1 + vu21 ) (90) 2 2 unde s-a exprimat viteza absolută în funcţie de componentele sale în planul meridian şi o direcţie tangenţială. Pentru construcţii uzuale: vm1 = vm 2 (91) Luând în considerare şi condiţia (86). componenta în plan meridian a vitezei absolute.

Gradul de reacţie a rotorului cu număr infinit de palete, definit în mod
analog celui pentru întreaga maşină prin relaţia (9) din capitolul 1, va fi:
 v 
vu 2  u 2 − u 2 
R∞ =
H t∞p
=
Yt∞p
=  2  1 v
= 1 − ⋅ u2 (94)
H t∞ Yt∞ u 2 vu 2 2 u2

Se observă că gradul de reacţie a rotorului variază între 1 şi 0 dacă vu 2 este
cuprins între 0 şi vu 2 .
În figura 2.18 este reprezentată variaţia energiei specifice totale,
transferate lichidului şi a componentei sale cinetice în funcţie de vu 2 .

Fig. 2.18 Variaţia energiei specifice totale în funcţie de vu 2

Din triunghiul de viteze la ieşirea din rotor se observă că situaţia vu2 = u2
corespunde unghiului de ieşire β 2 p = 90 0. Pentru vu 2 < u 2 corespunde un unghi
β 2 p < 900, iar pentru vu 2 > u 2 corespunde un unghi β 2 p > 90 0.
Deoarece pentru o pompă se cere obţinerea energiei în special sub formă
de componentă potenţială de presiune şi nu sub formă de energie cinetică rezultă
că unghiul β 2 p la ieşire este raţional să fie sub 90 0. Valorile uzuale pentru β 2 p sunt
în jurul valorii de 300. Soluţiile constructive cu β 2 p > 90 0 se utilizează în cazul în
care se doreşte vehicularea unor mase mari de lichid la diferenţă de presiune
scăzută, ceea ce se întâlneşte mai frecvent la ventilatoare.
Rotorul cu β 2 p < 900 se numeşte rotor cu palete curbate înapoi, cel cu
β 2 p = 900 se numeşte rotor cu palete radiale, iar cel cu β 2 p > 900 – rotor cu palete
curbate înainte.

47

2.5.4 Curbe caracteristice

2.5.4.1 Generalităţi

Funcţionarea din punct de vedere energetic a unei turbopompe în reţeaua
de conducte la care este cuplată este determinată de legătura ce există între
mărimile Q, H sau Y,P, η, n, legătură ce poate fi materializată printr-o funcţională
de forma f (Q,H sau Y,P,η,n) = 0. Datorită complexităţii acestei funcţionale, se
obişnuieşte reprezentarea în plan a unei dependenţe de două variabile purtând
numele de curbă caracteristică. Ca variabilă independentă se alege totdeauna
debitul Q, iar ca parametru constant se ia turaţia n. Există astfel următoarele curbe
caracteristice:
H (Q) sau Y(Q) – curba caracteristică a înălţimii de pompare;
P (Q) – curba caracteristică a puterii absorbite;
η (Q) – curba caracteristică a randamentului.
Ansamblul celor trei curbe caracteristice determină complet funcţionarea
pompei la o anumită turaţie. De fapt este suficientă cunoaşterea a două dintre ele,
cea de-a treia rezultând în urma relaţiilor de legătură ce există între mărimi.
Curbele caracteristice pot fi determinate teoretic şi experimental.
Determinarea teoretică a curbelor caracteristice este laborioasă şi necesită
precizarea unor constante ce intervin în calculul disipaţiilor. Din acest motiv, se
preferă frecvent determinarea pe cale experimentală a curbelor caracteristice.

2.5.4.2 Determinarea teoretică a curbelor caracteristice H(Q) sau
Y(Q) pentru o pompă centrifugă la o turaţie constantă

Pentru determinarea teoretică a dependenţei H (Q) sau Y (Q) se pleacă de
la legătura ce există între înălţimea de pompare reală şi cea teoretică:

H = H t − ∑ hr sau Y = Yt − ∑ ghr (95)

Va trebui să stabilim dependenţa Ht(Q) sau Yt(Q) şi ∑ h (Q ) .
r

Pentru stabilirea dependenţei Ht(Q) sau Yt(Q) se utilizează modelul teoretic
de rotor cu număr infinit de palete. În acest caz, ecuaţia fundamentală a
turbomaşinilor (25) este:

gH t∞ = Yt∞ = (uv u ) 2 − (uv u )1 (96)

Admiţând cazul intrării normale, care asigură un transfer energetic maxim
se obţine:

48

gH t∞ = Y t∞ = (uv u )2 = u 2 v u 2 (97)

Triunghiul de viteze la ieşirea din rotor este reprezentat în figura (2.16).
Turaţia fiind constantă, viteza periferică este constantă. În cazul rotorului cu
număr infinit de palete curentul de lichid este perfect ghidat de către acestea,
astfel încât curentul urmăreşte direcţia paletelor. La ieşire, unghiul constructiv al
paletei este β 2 p . Indiferent de valoarea debitului, unghiul după care curentul
relativ părăseşte rotorul este β 2 p .
Componenta în plan meridian a vitezei absolute la ieşirea din rotor este:

Q
vm2 = (98)
πD2 b2

unde:
D2 – diametrul rotorului la ieşire;
b2 – lăţimea canalului rotorului la ieşire.
Componenta tangenţială a vitezei absolute la ieşire rezultă din triunghiul
de viteze:

vu 2 = u 2 − vm 2 ⋅ ctg β 2 P (99)

Înlocuind relaţia (99) în relaţia (97) şi ţinând seama de relaţia (98), se
obţine:
 Q 
gH t ∞ = Yt ∞ = u 2 vu 2 = u 2  u 2 − ctg β 2 p  (100)
 πD2b2 

Rezultă că între înălţimea de pompare corespunzătoare numărului infinit
de palete şi debit există o dependenţă liniară a cărei alură depinde de valoarea
unghiului β 2 p , (fig. 2.19).

49

Fig. 2.19 Dependenţa H(Q) în funcţie de unghiul la ieşire β 2 p

În cazul unui număr finit de palete, ghidarea curentului nu mai este
perfectă, ci există o variaţie a vitezei pe secţiunea canalului dintre palete.
Aceasta conduce la micşorarea valorii uvu ( ) 2 pe secţiunea de ieşire în
( )
cazul numărului finit de palete, în comparaţie cu valoarea uvu 2 corespunzătoare
numărului infinit de palete. Astfel, în cazul numărului finit de palete, energia
specifică transferată lichidului este mai mică. Se poate scrie:

gH t∞ H t∞ Yt∞
= = = 1+ p (101)
gH t Ht Yt

Conform modelului propus de către PFLEIDERER, acest coeficient p are
valori uzuale cuprinse între 0,2 şi 0,45 şi depinde de forma şi mărimea canalului
dintre palete, dar nu depinde de debit.
Deoarece Ht ∞ sau Yt ∞ depind liniar de debit, rezultă că şi Ht respectiv Yt
depind liniar de debit. Pentru determinarea înălţimii reale de pompare mai trebuie
specificate disipaţiile. Disipaţiile într-o pompă se pot împărţi în două categorii:
a) O categorie este generată de frecări (vâscozitate), modificări de secţiune
şi de direcţie, fiind proporţionale cu pătratul debitului:
hr1 = k1 ⋅ Q 2 (102)

considerându-se un regim de curgere turbulent.
b) O a doua categorie sunt pierderile prin şoc. Acestea se datorează
faptului că la debite, diferite de cel nominal, unghiul de intrare al curentului:

v m1
β1 = arctg (103)
u1

50

diferă de unghiul constructiv al paletei la intrare, β p1 .
Astfel, curentul de lichid va fi obligat de către palete să-şi schimbe brusc
direcţia. Apare astfel un vector viteză de şoc ws în triunghiul de viteze la intrare,
când debitul curent este mai mic decât cel nominal şi vectorul vitezei de şoc care
apare.

Fig. 2.20 Triunghiul de viteze la intrare

Pierderile produse de viteza de şoc sunt de forma:
2
ws
hr 2 = k ⋅ (104)
2g

Din asemănarea triunghiurilor formate (fig. 2.20) rezultă că:

 v m1   Q 
wS = u1 1 −  = u1 1 −  (105)
 v m1 Q N   QN 

respectiv:

2
 Q 
hr 2 = k 2 1 −  (106)
 QN 

Disipaţiile totale din pompă sunt:
2
 Q 
∑ hr = hr1 + hr 2 = k1Q + k 2 1 − Q
2
 (107)
 N 

Cunoscând şi dependenţa disipaţiilor în funcţie de debit, se poate construi
pe baza relaţiilor (100), (101), (102), (106), (107) şi (95), curba caracteristică H
(Q) sau Y(Q).

51

Fig. 2.21 Caracteristica H(Q) a pompei centrifuge obţinută analitic

În figura 2.21 s-a reprezentat numai curba caracteristică H(Q), analog
procedându-se şi pentru construirea caracteristicii Y(Q).
Determinarea teoretică a curbei H(Q) sau Y(Q) a pompei centrifuge
necesită precizarea valorilor constantelor k1, k2 şi p care se face pe o cale destul de
laborioasă, de aceea, de multe ori, se preferă determinarea experimentală a
curbelor caracteristice energetice.

2.5.4.3 Determinarea experimentală a curbelor caracteristice
energetice

Pentru determinarea experimentală a acestor curbe, se utilizează un stand
de încercări a cărui schemă este prezentată în figura de mai jos:

52

puterea absorbită de la reţea. P(Q). având ca parametri turaţia n şi diametrul caracteristic al rotorului D. 12 – motor electric. Apoi se porneşte motorul electric de acţionare al pompei. se deschide complet vana 4 şi se amorsează pompa 1. 6 – conductă de aspiraţie a pompei. 53 . 2 – rezervor deschis. 3 – conductă. 11 – manometru. 2.22 Stand pentru determinarea curbelor caracteristice ale pompei centrifuge 1 . turaţia şi presiunile la intrarea şi ieşirea din pompă. Fig. 8 – vană de reglaj. 14 – tahometru. 4 – vană. Se repetă aceste operaţii pentru alte poziţii ale vanei de reglaj 8. 9 – debitmetru. η(Q). După montarea pompei în standul de încercare. Scopul încercării energetice pe acest stand este determinarea dependenţelor H(Q) sau Y(Q). Se fixează o poziţie a vanei 8 şi se determină indicaţiile instrumentelor care determină debitul.pompă centrifugă. 13 – wattmetru. 7 – conductă de refulare a pompei. Pe baza acestora se poate calcula înălţimea de pompare H sau Y şi puterea absorbită de pompă. 10 – vacuumetru. 5 – rezervor tampon.

2.5. (54). Presupunem că avem cunoscută curba caracteristică H(Q) sau Y(Q) a unei turbopompe la o turaţie n 1.4. 2. Se cere curba caracteristică H(Q) sau Y(Q) la o turaţie n2 care se presupune că este mai mică decât n1. A doua alternativă utilizează relaţiile de similitudine (52) (53). Acest lucru îl putem face în două moduri: a) efectuând încercarea pompei la noua turaţie. putem determina performanţele pompei la altă turaţie. se poate calcula şi trasa şi randamentul în funcţie de debit η(Q). obţinându-se în final o diagramă de formă prezentată în figura 2. Cu indicele 1 se vor nota mărimile corespunzătoare unui punct aparţinând curbei caracteristice la turaţia n1.23 Curbe caracteristice Fig.23. Conform relaţiilor (52) şi (53) rezultă: 2 2 n  n  H 2 = H 1  2  sau Y2 = Y1  2  (108)  n1   n1  54 . Pe baza rezultatelor experimentale. Prima alternativă necesită existenţa unui stand de încercare cu posibilitatea antrenării la turaţia dorită.4 Caracteristicile turbopompelor la diferite turaţii Cunoscând caracteristicile energetice ale unei pompe la o turaţie. se trasează grafic dependenţele H(Q) sau Y(Q) şi P(Q). Fig. care caracterizează complet funcţionarea din punct de vedere energetic a pompei. În urma trasării dependenţelor menţionate. b) transpunând rezultatele cunoscute la noua turaţie.24 Parabola regimurilor ale pompelor centrifuge asemenea 2. iar cu indicele 2 mărimile corespunzătoare unui punct omolog de funcţionare corespunzător turaţie n 2.

În cazul modificărilor de 55 . n2 Q2 = Q1 ⋅ (109) n1 Din cele două relaţii rezultă: H1 Y1 H2 = ⋅ Q2 Y2 = ⋅ Q2 2 2 2 sau 2 (110) Q1 Q1 adică două puncte aparţinând curbelor n 1 şi respectiv n2 sunt puse în corespondenţă prin intermediul unei parabole cu vârful în originea sistemului de coordonate care corespunde regimurilor asemenea de funcţionare (fig. 2. randamentul η se presupune că rămâne constant la schimbarea turaţiei. În cazul curbei caracteristice P(Q). 2.24).25 Parabola cubică a regimurilor asemenea La modificări ale turaţiei mai mici decât 20% din n 1. transpunerea se face utilizând relaţia (54) 3 n  P2 = P1 ⋅  2  (111)  n1  Luând în considerare relaţia (109). Fig.25). rezultă: P1 P2 = ⋅ Q2 3 3 (112) Q1 adică punctele corespunzătoare funcţionării la două turaţii sunt legate între ele printr-o parabolă cubică (fig. 2.

Fig. randamentele au valori mai ridicate decât valoarea acceptată. Legătura dintre ns(CP) şi ns(KW) este următoarea: 56 . Unind punctele astfel obţinute. rezultă o curbă de egal randament.26 Diagrame universale În zona cuprinsă în interiorul curbei η = const. Obţinerea unei curbe de egal randament este reprezentată în figura 2. se construiesc curbele de egal randament şi pentru alte valori ale lui η.26. se pot determina performanţele energetice ale maşinii la noua turaţie punct cu punct. 2. peste care s-au suprapus curbele de egal randament şi au ca parametru diametrul rotorului D. sub forma unei diagrame universale. Se alege o valoare de η = const. Se obişnuieşte să se reprezinte curbele de funcţionare ale unei pompe la diferite turaţii. randamentul la noua turaţie se poate calcula cu relaţia aproximativă: 0 . Analog. Aceasta reprezintă dependenţele H(Q) sau Y(Q) pentru diferite turaţii..1 1 − η 2  n1  ≅  (113) 1 − η1  n2  În acest mod. iar punctele de intersecţie corespunzătoare între dreapta de η = const şi curbele η(Q) pentru diferite turaţii se proiectează pe curbele H(Q) sau Y(Q) de aceeaşi turaţie. Curba universală permite determinarea turaţiei optime de funcţionare a pompei şi stabilirea parametrilor de funcţionare ca şi a zonei optime de funcţionare la diferite turaţii.turaţie mai mari decât 20% din n 1.

6 Funcţionarea pompelor centrifuge în reţea 2. rezultă: .15 ⋅ n = 1. Fig.27 ajută la definirea funcţiilor energetice ale unei pompe.6.15 ⋅ n s ( KW ) (114) H54 H34 H54 ns ( KW ) = 0.pentru traseul de aspiraţie: pa v2 p v2 za + + a − ha = z i + i + i = H i (116) γ 2g γ 2g .85 ⋅ n s (CP ) (115) 2. Schema din figura 2. 2. consumuri de energie) depinde şi este definită de reţeaua pe care o deserveşte. pentru traseul de refulare: 57 .27 Instalaţie cu tubulaturi şi pompă centrifugă Aplicând relaţia lui Bernoulli pentru principalele puncte ce definesc funcţionarea în reţea. randamente. P [ KW ] P [ CP ] 736 P [ KW ] n s ( CP ) = n ⋅ = n⋅ = 1.1 Caracteristici Comportarea energetică a unei pompe (parametrii de lucru.

cu “i” intrarea în pompă şi cu “e” ieşirea din pompă.ridicarea lichidului pompat pe o înălţime ∆z. pr v2 p v2 zr + + r + hr = z e + e + e = H e (117) γ 2g γ 2g Sarcina efectivă pe care trebuie să o asigure pompa este: pr − pa vr2 − va2 ∆p v2 − v2 H = He − Hi = zr − za + + + ha + ha = ∆z + + r a + Σhpr (118) γ 2g γ 2g Cu indicii “a” s-au notat parametrii corespunzători punctului de aspiraţie şi cu indicii “r” cei ai refulării. dar întotdeauna în condiţiile învingerii pierderilor hidraulice de sarcină pe traseele de aspiraţie şi refulare.creşterea presiunii statice între două rezervoare cu mărimea ∆p = pr − pa . pierderile hidraulice se pot determina cu relaţiile: 2  l v ∑ h pr = ha + hr = ∑  λ + ∑ξ  a. ∑h pr = ha + h r (119) Pentru o reţea. modificarea nivelului de energie cinetică prin creşterea vitezei de la va la vr. Din relaţia (118) rezultă că funcţiile energetice ale unei pompe legate la o reţea sunt: . Pompa poate îndeplini una sau toate cele trei funcţiuni simultan.r  d  2g (120) şi deoarece: Q 4Q v= = A πd 2 rezultă: 58 . .

sarcina ce trebuie dată de pompă este: ∆p l 8Q 2 8Q 2  1 1  H = ∆z + γ + ∑ a .sarcină statică γ 2 k r Q . se defineşte drept caracteristica reţelei sau caracteristica exterioară a unui sistem pompă reţea expresia: ∆p ∆p H = ∆z + + ∑ h pr = ∆z + + kr Q 2 = H s + kr Q 2 (124) γ γ unde: ∆p H s = ∆z + . De asemenea. poate conduce la modificarea mărimii 59 .r 2 d 4  dr d a  Reprezentarea optimă a caracteristicii reţelei (vezi fig.krQ2). vr2 − v a2 Q 2  1 1  8Q 2  1 1  =  2 − 2  = 2  4 − 4  (122) 2g 2 g  Ar Aa  π g  d r d a  Aşadar.  l  16Q 2 ∑ pr ∑  d ∑  2π 2 gd 4 h = λ + ξ (121) De asemenea. cât şi cazul în care sensul circulaţiei s-ar inversa la golirea rezervorului prin reţea (H=Hs .r (λ + d ∑ ξ) 2 π gd 4 + 2  2 − 2  = π g  dr da  ∆p 8   l  1  1 1  = ∆z + + 2  ∑  λ + ∑ ξ  4 +  4 − 4   Q 2 γ π g  a .pierderile de sarcină ale reţelei: 8  l 1  1 1  kr =  ∑ (λ + ∑ζ)d +  4 − 4   (125) π g  a . prezenţa unui robinet sau organ de reglaj pe reţea.r  d d  d r d a  (123) Apreciind că în domeniul de utilizare a reţelei λ ≅ constant şi Σζ = constant. 2.28 a şi d) va cuprinde atât domeniul normal de utilizare a reţelei în regim de refulare către rezervorul respectiv (H=Hs + krQ2).

va avea loc atunci când punctul de funcţionare F se găseşte în zona de randament maxim al pompei (vezi fig. prin modificarea formei caracteristicii reţelei. operaţie care conduce la glisarea punctului de funcţionare pe caracteristica pompei.28 b şi c) corespunzător se va găsi la intersecţia reprezentărilor grafice ale caracteristicilor interioară şi exterioară. în sensul dorit (vezi fig. Alegerea optimă. iar cele trei curbe prezentate corespund la trei grade diferite de închidere a unui asemenea organ. mai există o a doua cale. aşa după cum am văzut.28 c). Se numeşte caracteristică interioară (sau caracteristica maşinii) reprezentarea grafică H = f(Q) pentru maşina hidraulică respectivă care. operaţie ce se poate face prin schimbarea constantei kr.2. ai organelor de reglaj. poate fi determinată pe cale analitică sau pe cale experimentală. Cum prin funcţionarea unei pompe racordată la o reţea este evident că acestea vor lucra în aceleaşi condiţii de debit şi sarcină. este cel al modificării mărimii coeficienţilor de rezistenţă locală ζ. Dacă această situaţie nu poate fi obţinută direct prin alegerea unei pompe corespunzătoare. punctul de funcţionare (vezi fig. din punct de vedere economic. 2. procedeul cel mai simplu. a) b) c) 60 .28 b). 2.constantei kr.

Dacă sunt mai mult de două pompe.7 Cuplarea pompelor centrifuge 2. d) e) Fig. dar care permit o apreciabilă supleţe a grupului de pompe.28 Caracteristicile de funcţionare ale pompei şi instalaţiei 2.1 Generalităţi Cuplarea a două sau mai multe pompe este des utilizată în practică. există două moduri de cuplare a pompelor şi anume: în paralel şi în serie. fie pentru a spori debitul sau presiunea într-o instalaţie existentă. Fig.7.29 Moduri de cuplare a pompelor centrifuge a) cuplare în paralel b) cuplare în serie 61 . 2. 2. În principiu. cuplarea se poate face şi în serie-paralel sau paralel-serie. în funcţie de cerinţele variabile ale consumatorilor de pe reţea. acestea fiind montaje destul de complexe. fie pentru o mai suplă utilizare a capacităţii de pompare.

Din schema de montaj se observă că în timpul cuplării.29 a). cu ajutorul caracteristicilor interioare ale pompelor şi există două tipuri de cuplare: pompe identice şi pompe diferite. Dacă cuplarea pompelor se face la o reţea cu caracteristica cunoscută R1. 62 . Fig.7. Hc = H1 = H2.30 Analiza cuplării în paralel a două pompe centrifuge identice Graficul cuplării a două pompe identice în paralel este reprezentat în figura 2. iar caracteristica cuplajului se obţine prin însumarea debitelor corespunzătoare la diferite sarcini (curba P1 + P2 obţinută prin dublarea absciselor curbei de sarcină a unei singure pompe). sarcina cuplajului este aceeaşi cu sarcinile celor două pompe. a doua – a legii de continuitate a masei aplicată fluidului în mişcare). Analiza comportării cuplajului se face grafic. Schema de montaj este prezentată în figura de mai jos (2. 2. ansamblul de pompe se comportă ca şi cum pe reţea ar funcţiona o maşină unică având caracteristica de sarcină P1 + P2.P2).30. 2. iar debitul obţinut prin montaj este Qc=Q1+Q2 (prima condiţie este o consecinţă a autoechilibrării sistemului pompe reţea. Cele două pompe fiind identice vor avea aceeaşi caracteristică interioară (P1.2 Cuplarea în paralel Cuplarea în paralel a două sau mai multe pompe are drept scop principal mărirea debitului trimis pe o reţea. În consecinţă. atunci Cs este punctul de funcţionare al unei singure pompe independente pe reţea şi Fc cel al cuplajului (parametrii de lucru Hc şi Qc).

adică dacă reţeaua dispune de rezistenţe locale mici şi de pierderi specifice liniare mici. 2. Rezultatele obţinute prin cuplare sunt direct determinate de forma caracteristicii reţelei deservite de cuplaj. Deci. În acelaşi timp. definită şi ea de forma caracteristicii reţelei. Fig. Se defineşte drept randament al cuplajului raportul dintre puterea utilă a cuplajului (corespunzător debitului Qc şi sarcinii Hc) şi puterea consumată de cele două pompe: γQ C H C η CP = (126) P1 + P2 Cum în timpul cuplajului cele două pompe lucrează în F. creşterea debitului livrat unei reţele prin cuplarea în paralel a două pompe devine rentabilă numai dacă caracteristica exterioară a reţelei este de tip lent R1.31 Dependenţa caracteristicilor cuplajului în paralel în funcţie de forma reţelei Din figura 2. orice cuplaj în paralel conduce şi la o sporire a sarcinii.31 rezultă că la o reţea de tipul R2 sporul de debit ∆Q2 este mai mic decât ∆Q1 ce corespunde unei reţele de tipul R1. iar debitul livrat 1 de fiecare din ele este QF = QC şi randamentele sunt η1 = η 2 = η rezultă: 2 γQF QC 1 γQC H C P1 = P2 = = (127) η 2 η 63 .

caracteristica cuplajului se obţine în mod asemănător. cuplajul este raţional numai pentru reţelele ale căror caracteristici întretaie caracteristica cuplajului pe ramura PcFc. caracteristica cuplajului este situată sub caracteristica pompei mai mari. prin însumarea debitelor celor două pompe la sarcină constantă. Această situaţie este o consecinţă a faptului că. 2.32 Analiza cuplării în paralel a două pompe centrifuge diferite Din diagrama cuplajului fig. În cazul cuplării în paralel a două pompe având caracteristici interioare diferite. pompa mai slabă P1 funcţionează pe caracteristica de frânare şi apar întoarceri de fluid prin ea. adică pentru sarcini 64 . randamentul cuplajului în paralel este: γQC H C η CP = =η (128) 1 γQC H C 1 γQC H C + 2 η 2 η Aşadar. (2. randamentul cuplajului este egal cu randamentul total al tipului de pompă folosit corespunzător punctului de funcţionare F.32) rezultă că pentru anumite zone (deasupra sarcinii maxime a pompei celei mai mici – punctul Pc). (Hc = H1 = H2 şi Qc = Q1 + Q2).deci. Fig. la cuplarea în paralel a două pompe identice. pentru sarcini ale cuplajului Hc > Hcritic = Hpc. În consecinţă.

ducându-se o paralelă la nivelul sarcinii Hc a cuplajului. Aici pot fi realizate două categorii de montaje: cu pompe diferite şi pompe identice. deci se însumează ordonatele aferente fiecărui debit în parte. Principiul de construcţie a caracteristicii respective este acelaşi ca mai sus. Caracteristica cuplajului va reflecta particularităţile fiecărui participant la cuplaj. în caz contrar. 2. iar sarcina cuplajului este dată de suma sarcinilor produse de fiecare pompă în parte (Hc = H1 + H2). Randamentul cuplajului se determină în mod asemănător.29 b) se observă că agregatele sunt montate unul după altul ceea ce înseamnă că debitul ce trece prin pompe este acelaşi (Qc = Q1 = Q2). F1 şi F2 vor reprezenta punctele de funcţionare ale celor două pompe în timpul cuplajului şi reportarea acestora va conduce la cunoaşterea randamentelor corespunzătoare. 2. Din schema de montaj (fig. 65 . două pompe cuplate în paralel se comportă ca şi cum ar exista o singură pompă având caracteristica P1 + P2. ţinându-se seama că în acest gen de cuplare Hc = H1 + H2. randamentele cuplării în paralel a două pompe diferite va fi: γQ C H C QC η CP = = (129) γQ1 H C γQ 2 H C Q1 Q 2 + + η1 η2 η1 η 2 În concluzie.Hc < Hcritic. În acest fel. punctul de funcţionare se va situa între caracteristicile celor două pompe (Fc) ceea ce înseamnă că debitul livrat este mai mic chiar decât cel al unei singure pompe ce ar lucra separat pe reţea.7. adică se însumează debitele tuturor pompelor şi se obţine o caracteristică rezultantă a cuplajului.33 este reprezentată schema determinării caracteristicii cuplării în serie a două pompe identice. Dacă există mai mult de două agregate în cuplaj.3 Cuplarea în serie Cuplarea în serie a pompelor centrifuge se face – în principiu – cu scopul de a mări sarcina hidraulică a fluidului debitat de ansamblu. În figura 2. procedeul de lucru este acelaşi.

2.34). 2. Fig.33 Analiza cuplării în serie a două pompe centrifuge identice Din caracteristica interioară a cuplării rezultă şi aici că eficacitatea montajului depinde de forma caracteristicii reţelei. Fig. Cuplarea în serie deşi are ca scop principal sporirea sarcinii. conduce şi ea la o mărire a debitului trimis pe reţea. 2. şi cum F este punctul de funcţionare a fiecăreia din pompe în timpul cuplajului (adică Qc = Q1 = Q2 şi Hc = H1+H2 = 2H1 = 2H2) iar η1 = η 2 = η . se obţine: 66 .34 Dependenţa caracteristicilor cuplajului în serie funcţie de forma reţelei Randamentul cuplării în serie este definit asemănător celei în paralel. (fig.

În această zonă. deoarece sarcina obţinută prin cuplaj este mai mică decât cea furnizată de o singură pompă ce ar lucra independent pe reţea. De asemenea şi aici apare un punct critic Pc determinat de un debit Qcr şi care marchează începutul unei zone unde rezultatul cuplajului este neraţional.35. γQ C H C γQ C H C η CS = = =η (130) P1 + P2 γQ1 H 1 γQ 2 H 2 + η1 η2 Cuplarea în serie a două pompe diferite este reprezentată în fig. în domeniul debitelor mai mari decât debitul de sarcină nulă. 2. Fig. Construcţia caracteristicii cuplajului se face după aceleaşi principii. 2. o parte din sarcina furnizată de pompa mai puternică P2 este folosită pentru a compensa funcţionarea celeilalte pompe pe ramura negativă a curbei de sarcină.35 Analiza cuplării în serie a două pompe centrifuge diferite Randamentul cuplajului este: γQ C H C HC η CS = = (131) γQ1 H 1 γQ 2 H 2 H1 H 2 + + η1 η2 η1 η 2 67 . adică însumarea sarcinilor corespunzătoare la diferite debite (Hc = H1+H2 şi Qc = Q1 = Q2).

..550)m / s .52) m / s . modul de tratare a operaţiei fiind asemănător. O aplicaţie a utilizării acestui gen de cuplaj o constituie pompele cu mai multe etaje.şi depinde.8 Pompe centrifuge cu mai multe etaje 2. Astfel..1 Construcţie şi funcţionare Este cunoscut faptul că la disc în rotaţie există o limită a vitezei periferice. determinată de rezistenţa materialului din care este executat acesta. Fig. iar caracteristica agregatului rezultă din însumarea acestora. la care rotoarele înseriate au fiecare o caracteristică interioară specifică.36 Variaţia randamentului în funcţie de turaţia specifică 68 . Cuplarea în serie se poate efectua şi cu mai mult de două pompe.8. 2. adică însumarea sarcinilor. de poziţia punctului de funcţionare a cuplajului şi de randamentele corespunzătoare ale celor două pompe. dar cu oţeluri aliate (pe bază de crom) sau alte aliaje speciale se poate ajunge la viteze până la u 2 = (500. Din relaţia (42) rezultă că sarcina maşinii este proporţională cu pătratele ω ⋅ D2 π ⋅ n diametrului rotorului şi turaţiei. şi cum u 2 = = ⋅ D2 se obţine: 2 60 2  60  u 2 2 HT = K H D n = K H D   2 2 2 = const ⋅ u 22 (132)  π  D2 2 2 ceea ce înseamnă că sarcina teoretică maximă este limitată de viteza periferică a rotorului.. 2. fonta obişnuită admite viteze tangenţiale de ordinul u 2 = (50. prin urmare.

2. 2.38 Secţiune prin pompa centrifugă cu trei etaje Soluţie constructivă de pompă centrifugă cu rotor dublu Cum turaţiile motoarelor electrice sunt impuse (pe de o parte de gama uzuală de fabricaţie. Drept urmare. 69 . se impune construirea unor pompe cu mai multe etaje la care rotoarele sunt utilizate în serie (fig.36 este reprezentată diagrama de variaţie a randamentului total al pompelor centrifuge în funcţie de turaţia specifică.37). În figura 2.5). 2.8 )10 6 N / m 2 .37 Fig. randamentul este foarte mic ceea ce înseamnă că pompa devine neeconomică. pe de altă parte de vitezele periferice indicate mai sus). Adoptând drept limită inferioară această valoare şi utilizând expresia de definiţie a turaţiei specifice. se obţine condiţia: n Q ≥ 10 (133) H 3/ 4 adică pentru debitul minim: H 3/ 2 ` Q min im ≥ 100 (134) n2 iar pentru sarcina maximă: H max ≤ 0. rezultă că pentru obţinerea unor sarcini mari şi foarte mari.046 ⋅ 4 ⋅ n 4 / 3 ⋅ Q 2 / 3 (135) Fig. Cum se observă din diagrama pentru turaţii specifice inferioare mărimii n q =10(ns = 36.6 − 0 . pompele cu un singur rotor nu corespund deoarece sarcinile produse de acestea sunt de ordinul a (0 .

În acest fel. cum ar fi: viteze periferice u 2 egale. Soluţia cea mai rapidă este a rotoarelor duble (fig. Numărul necesar de etaje este definit de diferite criterii. În mod curent se întâlnesc pompe cu 2-20 etaje.000) m 3 / ora şi sarcini de 250 . Cerinţele producerii unor debite şi sarcini ridicate pe un singur agregat au impus utilizarea unor soluţii constructive ca cele din figura 2. 2. apare şi în acest caz necesitatea utilizării unor soluţii constructive corespunzătoare. se pot folosi rotoare mici cu turaţii specifice ce conduc la randamente ridicate.000 − 150. asemănătoare cuplării în paralel a pompelor. turaţii specifice sensibil constante pe etaj şi având mărimile dictate de obţinerea unor randamente cât mai bune (de obicei nq = 30…35) etc. se pot atinge sarcini la refulare de ordinul a 250-300 bar. dar s-au construit agregate şi cu 30-32 etaje.300 bar. Din ecuaţiile de bază ale turbomaşinilor rezultă că debitul este proporţional cu turaţia n. Fig. 2.39 Soluţii constructive de pompe centrifuge cu mai multe etaje prin montarea rotoarelor în serie şi în paralel 70 . În acest fel. dar şi cu diametrul de ieşire din rotor D2.38) la care în afară de obţinerea unor debite ridicate se mai realizează şi o autoechilibrare a forţelor de împingere axială produse de devierea curentului de lichid la trecerea prin rotor. cum ambele valori sunt limitate (după cele arătate mai sus) şi în plus alegerea unor viteze ridicate de circulaţie ale lichidului prin rotor ridică probleme din punctul de vedere al fenomenului de cavitaţie.39 unde rotoarele montate în serie şi în paralel pot conduce la realizarea unor debite de (125. iar modul de analiză a funcţionării acestui tip de construcţie se face asemănător celui utilizat la cuplarea în serie a pompelor centrifuge.

10 - lagăr de rostogolire. Fig. Dispozitivele de dirijare existente la aceste tipuri de generatoare hidraulice au rolul de a prelua. Pentru a fi puse în funcţiune este necesară umplerea tubulaturii de aspiraţie cu lichid sau evacuarea aerului de pe tubulatura de 71 .prize pentru manometre.orificiu de refulare. În figură s-au făcut notaţiile: 1.presetupă. ajungându-se astfel ca după ultimul rotor. Lichidul de lucru este antrenat pe rând de fiecare rotor. 2.40. aşa cum se arată în fig. 3. în care este prezentată o maşină multietajată complet echipată cu toate elementele componente.orificiu de drenare. 2-dispozitiv de dirijare. 8. fără pierderi prin şoc.rotor. să fie aproximativ egală cu produsul dintre presiunea rezultată pe un rotor şi numărul de rotoare (de etaje). Maşinile centrifuge nu sunt în general autoamorsabile. 4. 5. 6 . apa de la ieşirea din rotor şi de a o dirija către ieşire sau spre intrarea în rotorul următor. 7.40 Pompă centrifugă multietajată Pompele centrifuge multietajate sunt prevăzute cu mai multe rotoare fixate pe acelaşi arbore.orificiu de aspiraţie. la ieşirea din pompă.şurub de strângere. 9 .postament. presiunea lui crescând după fiecare etaj. 2.

9 Aspiraţia pompelor centrifuge 2.1 Procesul de aspiraţie Procesul de aspiraţie sau ridicarea lichidului din rezervorul de alimentare la pompă are loc – în mod normal – datorită depresiunii ce se formează în rotor în timpul funcţionării.cuplarea pe acelaşi arbore pe care este fixat rotorul pompei centrifuge a unei pompe cu inel de apă.funcţionarea cu valvulă cu reţinere pe aspiraţie.333N/ m2 .81⋅10.9. . 2. γ Hasp = 10.333m. . .funcţionarea înecată. În general. 2. Cele mai des întâlnite soluţii de realizare a amorsării sunt: . Fig. înălţimea teoretică maximă de aspiraţie ar fi: p H asp = a având limita când p a = 760 mmHg = 9.funcţionarea cu staţie de amorsare.aspiraţie până ce fluidul de lucru inundă statorul.41 Traseul de aspiraţie a unei pompe centrifuge Dacă pa este presiunea din rezervorul de aspiraţie şi admiţând că depresiunea din rotor ar atinge vidul. staţia de amorsare cuprinde în structura sa o pompă volumică sau un ejector. 72 .

presiunea la nivelul de aspiraţie este: pa = pi + p b . rezultă înălţimea de aspiraţie: p a − p1 v12 H asp = − (1 + ζ ) − ∑ hra (139) γ 2g S-a apreciat că va ≅ 0 ceea ce de fapt corespunde majorităţii situaţiilor practice unde aspiraţia se face din rezervoare cu lichidul în repaus. În figura 2. 0) la nivelul cel mai ridicat al traseului de aspiraţie. În consecinţă.41 este reprezentat traseul de aspiraţie al unei pompe centrifuge ce aspiră dintr-un rezervor având presiunea atmosferică interioară pi . aceste pierderi pot fi scrise sub forma: v12 hrir = ζ ⋅ (138) 2g ζ = coeficient de rezistenţă locală. hrir – pierderea de sarcină la intrarea lichidului în canalele rotorului. este posibil ca 73 . dacă pb este presiunea atmosferică. 1) imediat după intrarea lichidului în rotor. sarcina hidraulică la intrarea în circuitul de aspiraţie va fi: p a va2 Ha = + (136) γ 2g Aplicând relaţia lui Bernoulli pentru celelalte două puncte ale traseului. Pe traseul de aspiraţie pot fi fixate trei puncte de control şi anume: a) la nivelul de aspiraţie. Luând ca plan de referinţă nivelul lichidului din rezervorul de aspiraţie. rezultă: pa va2 p0 v02 p1 v12 + = + + H asp + ∑ hra = + + H asp + ∑hra + hrir (137) γ 2g γ 2 g γ 2g unde: Hasp – înălţimea de aspiraţie a pompei (măsurată până la nivelul superior al conductei de aspiraţie) Σ hra – pierderile liniare şi locale de sarcină prin frecare hidraulică pe traseul de aspiraţie.

THOMA a = 2. p a − p1 v2 H asp max = − (1 + ζ ) 1 − ∑ hra (140) γ 2g Se observă că în relaţia obţinută apar o serie de termeni ce sunt independenţi de caracteristicile constructive sau funcţionale ale unei pompe centrifuge şi o a doua categorie – ce depind de acestea.va ≠ 0 dacă aspiraţia se face dintr-un râu sau dintr-un canal cu lichidul în mişcare. expresia analitică a turaţiei specifice.0001 .0001 . Cum este cunoscut că limita reală a depresiunii într-un lichid în mişcare este impusă de apariţia fenomenului de cavitaţie. Valoarea maximă teoretică a acestei înălţimi ar corespunde atingerii depresiunii statice complete în punctul 1.16 ⋅ 0. ca de exemplu: a = 2. S-au propus diferite valori pentru coeficientul de proporţionalitate. astfel. Aşadar: pa − pv H asp max = − σH − ∑ hra (142) γ În urma cercetărilor experimentale s-a ajuns la concluzia că σ. adică p1 = 0.29 ⋅ 0. se obţine: 74 . înlocuindu-se în relaţia (143).ESCHER-WYSS Cercetări mai amănunţite au subliniat că şi coeficientul “a” depinde de turaţia specifică. rezultă că înălţimea maximă de aspiraţie este definită de condiţia p 1 = pv (pv este presiunea absolută de saturaţie a lichidului la intrarea în pompă). coeficientul de cavitaţie. este proporţional cu turaţia specifică a maşinii: σ = a ⋅ ns4 / 3 (143) a – coeficient de proporţionalitate. se poate adopta exprimarea lor în funcţie de sarcina efectivă a maşinii după relaţia: v2 v2 v2 +ξ = (1 + ζ ) =σ ⋅H (141) 2g 2g 2g unde σ se numeşte coeficient de cavitaţie.20 ⋅ 0.0001 . pentru ultimii.STEPANOFF a = 2.

4  n Q  10 3 σ =  ⋅ (144)  C  H   unde: n – turaţia pompei [rot/min] [ Q – debitul de lucru m 3 / s ] C – coeficientul de cavitaţie al lui Rudnev. Hasp mărime ce este determinată de unele aspecte caracteristice ale procesului efectiv de intrare a lichidului în rotor.4)σ (146) În acest fel.2. Există mai multe procedee de calcul a înălţimii utile de aspiraţie.2 Înălţimi de aspiraţie Relaţia de calcul (142) conduce la determinarea înălţimii de aspiraţie maxime disponibile pentru o pompă Haspmax.000 pentru n s = 80…150 Coeficientul de cavitaţie σ are o semnificaţie mult mai precisă decât ceea ce apare în relaţia (143) fiind – în realitate – un raport între înălţimea de aspiraţie disponibilă şi înălţimea de pompare a agregatului.. C = 600…800 pentru n s = 50…80 C = 800…1.1. totuşi.. H aspdisp σ= (145) H 2. relaţia (142) este valabilă pentru o linie de curent ce pătrunde în rotor cu viteză v1 . înălţimea utilă de aspiraţie este: pa − pv H asp = − σ lim H − ∑ hra (147) γ 75 .9. este posibil să se ajungă în unele locuri la viteze locale mai mari decât mărimea v1 de calcul. valoarea acestui coeficient poate fi indicată de constructorul pompei sau poate fi calculată cu relaţia: σ lim = (1. nu aceasta este şi înălţimea utilă de aspiraţie. Unele lucrări definesc un coeficient critic (sau limită) de cavitaţie σ lim . apariţia cavitaţiei devine posibilă şi este necesar ca înălţimea efectivă de aspiraţie să se calculeze lăsându-se o rezervă de cavitaţie. Astfel. cum ca urmare a distribuţiei variate a vitezelor pe secţiunea de intrare în canalele rotorului.

. dar pot conduce uneori la valori neeconomice subevaluate pentru înălţimile utile de aspiraţie. 76 .75H asp max (148) Rezultatele obţinute sunt cu totul acoperitoare.10)°C înălţimea utilă de aspiraţie a unei pompe este de (6. Pentru rezervoarele deschise pi=0.7) m. Spre exemplu dacă în general pentru apă la temperatura de (5. z [m] – diferenţa de nivel (altitudinea locului) Un alt parametru important în definirea înălţimii de aspiraţie este presiunea de vaporizare pv care depinde mai întâi de natura lichidului şi de temperatura acestuia. Hasp = 0. adică de presiunea interioară din rezervor (pi) şi de presiunea atmosferică (pb)... iar pompa va trebui montată sub nivelul rezervorului de aspiraţie sau presiunea interioară din rezervor trebuie sporită până la valoarea la care inegalitatea din relaţia (150) se inversează. Astfel.4 ⋅ 10 −5 ⋅ z ) (149) unde: p0 = 9. dacă în relaţia (147): pv p a > − σ lim H − ∑ hra (150) γ γ atunci Hasp < 0. din relaţia (147).. iar pentru temperaturi mai ridicate Hasp < 0.. Alte lucrări propun (mai ales dacă se lucrează cu lichide calde) calcularea directă cu relaţia: H asp = 0. Presiunea atmosferică depinde de altitudinea locului unde este montată pompa şi de condiţiile meteorologice şi se calculează cu relaţia: ( pb = p 0 1 − 2. Pentru calculul efectiv se folosesc tabele sau diagrame pv = f(Φ) şi se poate vedea că ponderea acestui termen este ridicată în definirea valorii Hasp.60)°C.81⋅10. Cazul în care înălţimea de aspiraţie devine negativă indică faptul că pentru împiedicarea apariţiei cavitaţiei trebuie realizată la aspiraţia în pompă o presiune statică care să mărească presiunea de lucru în rotor peste limita periculoasă.. la temperaturi de (50.333 [N/m] – este presiunea standard la nivelul mării. că înălţimea utilă de aspiraţie depinde în principal de presiunea p a = p i + p b din rezervorul din care aspiră pompa. Se observă.

2. În aceste condiţii: 77 . necesară funcţionării pompei fără cavitaţie”  p + pb va2 pv   p + pb − pv v12  NPSH=  i + − − H1g − ∑hra  =  1M + + z1  (152)  γ 2g γ min  γ 2g min Valoarea pentru NPSH la un moment dat şi o turaţie dată este specificată de către constructorul pompei. s-a impus pe plan internaţional utilizarea unei alte metode de calcul a înălţimii de aspiraţie. 2.3 Calculul înălţimii de aspiraţie În ultimii ani.42) pi + pb va2 pv NPSH i = + − − H1 g − ∑ hra (151) γ 2g γ Fig. raportată la planul de referinţă al pompei. 2. Principiul de calcul se bazează pe două noţiuni şi anume: a) Înălţimea netă absolută la aspiraţie NPSHi (Net Positive Suction Head).9.42 Schemă de calcul al parametrului NPSH b) Înălţimea totală netă absolută la aspiraţie NPSH. definită ca “înălţimea totală absolută netă (micşorată cu înălţimea potenţială a vaporilor lichidului pompat) la intrarea în pompă şi raportată la planul de referinţă al pompei (fig. definită ca “valoarea minimă a înălţimii totale absolute nete (micşorată cu înălţimea potenţială a vaporilor lichidului) la intrarea în pompă.

cr conduce la o scădere a parametrilor de lucru. Fig. 2.43) se observă că până la o anumită valoare limită admisibilă a înălţimii de aspiraţie. În figura (2. dar necesită cunoaşterea mărimii termenului NPSH determinat numai de constructorul pompei. pi + pb v a2 pv H ' = H 1g max = + − − ∑ hra − NPSH (153) γ 2g γ asp max iar H asp < H asp max este: ' ' pi + pv va2 pv ' H asp = H1g = + − − ∑ hra − NPSHi (154) γ 2g γ Metoda de calcul este foarte simplă. caracteristicile de debit.43) este reprezentată influenţa înălţimii de aspiraţie asupra parametrilor de lucru ai unei pompe centrifuge funcţionând la turaţie constantă n = constant. Cavitaţia poate apărea şi atunci când o pompă funcţionează la o presiune de refulare.44 Influenţa înălţimii de aspiraţie Influenţa debitului critic asupra asupra parametrilor pompei centrifuge parametrilor pompei centrifuge În diagrama din fig. sarcină şi randament rămân constante. Cum odată cu creşterea debitului pierderile de sarcină pe conducta de aspiraţie se 78 . 2. Atingerea înălţimii critice de aspiraţie Hasp. redusă ceea ce înseamnă trecerea prin rotor a unor debite mari.43 Fig. (2.

1 Principiul constructiv şi funcţional În pompele axiale procesul de lucru se deosebeşte de cel din pompele centrifuge prin faptul că fluxul fiind axial. Domeniul de lucru este acela al debitelor mari şi foarte mari (750…66. rezultă că există un debit critic Qcr la care pompa intră în regim cavitaţional (fig 2.000) m 3 / h şi al înălţimilor de pompare mici. ci printr-o transformare (parţială) a energiei specifice cinetice în canalul interpaletar. În acest caz. 79 . astfel încât aceasta să facă faţă regimurilor variabile de sarcină şi debit cerute de reţeaua deservită. deşi pompele centrifuge se construiesc în serie şi există numeroase tipuri constructive cu parametrii de lucru destul de diversificaţi. de ordinul 1.10 Reglarea funcţionării pompelor centrifuge în instalaţii Prin reglare se înţelege modificarea parametrilor de lucru ai unei maşini hidropneumatice. O construcţie clasică este reprezentată în figura 2. energia specifică de presiune nu se obţine prin efectul forţelor centrifuge.5 – 23 mH2 O. iar vitezele de trecere prin rotor sporesc.44). Reglarea temporară este cerută de modificarea condiţiilor de lucru ale unui ansamblu pompă . Atingerea acestui regim înseamnă scăderea bruscă a sarcinii şi randamentului şi trecerea pompei în condiţii de funcţionare ce pot conduce la distrugerea rapidă a rotorului acesteia. pompele axiale se remarcă prin simplitate.11. 2. Procedeele practice de reglare pot fi grupate în două categorii: procedee de reglare permanentă şi procedee de reglare temporară.măresc ∑ hr = f (Q 2 ) sarcina pompei scade.45. se pot corecta parametrii de lucru ai maşinii cu unul din procedeele de reglare permanentă.11 Pompa axială 2. este posibil de multe ori să nu se găsească pentru o reţea dată tipul de pompă potrivit. atunci când debitul şi sarcina se schimbă în timpul exploatării. Randamentele hidraulic şi global la rapidităţi mari sunt superioare pompelor centrifuge.reţea. Astfel. 2. Din punct de vedere constructiv.

1 7

6

5

3 2

4

a) b)
Fig. 2.45 Pompa axială

Conversia mecano-hidraulică apare ca urmare a interacţiunii palelor
rotorului cu vâna de lichid, interacţiune care are aceeaşi natură cu cea care apare
la funcţionarea propulsoarelor. Din această cauză, aceste pompe se mai numesc şi
propulsive. O pompă axială de tipul celei prezentate în fig. 2.45 a este formată
dintr-o carcasă cilindrică 6 în interiorul căreia este amplasat rotorul 3. Acesta are
un butuc 2 în care sunt prinse palele profilate hidrodinamic. Jocul radial foarte mic
dintre vârful palelor şi carcasă se adoptă astfel încât scăpările pe la vârful palelor
să fie reduse. Palele rotorului pot fi fixe sau reglabile. Rotorul pompei este
amplasat între două aparate, unul director şi celălalt redresor, formate din pale
profilate hidrodinamic, fixate de carcasă, reperele 4 şi 5. La pompele şi
ventilatoarele axiale, aparatele directoare (numite şi dispozitive de dirijare) se
montează numai înainte de rotor (reper 4 în fig. 2.45 a). Antrenarea rotorului se
face prin arborele 1 care străbate carcasa. Reperul 7 reprezintă cotul de legătură al
galeriei de refulare. Modul în care se transmite energia de la rotor la fluid este
total diferit de cel al pompelor centrifuge, deoarece la pompele axiale particulele
de fluid nu se deplasează radial, ci numai axial pe suprafeţe cilindrice concentrice.
Statorul sau aparatul redresor 5 se prevede la pompele axiale proiectate a
funcţiona în zona inferioară a domeniului de rapidităţi. Majoritatea pompelor
axiale de puteri mici şi mijlocii au paletele cu pas fix. La cele de puteri mari,
pentru asigurarea unui randament bun la diferite regimuri de încărcare, rotoarele
se execută cu pas variabil.

80

2.11.2 Fluxul prin pompa axială

Se consideră cazul unei pompe echipate atât cu aparat director, cât şi cu
stator pentru care se reprezintă în plan o secţiune cilindrică în rotor la raza r. Din
reţeaua de profile anterotorice, rotorice şi statorice se reprezintă pentru
simplificare câte un singur profil (fig. 2.46)

Fig. 2.46 Schema fluxului prin pompa axială

În punctul 1 la bordul de atac al paletei rotorice viteza absolută v1 rezultă
din compunerea vitezei periferice u 1 cu viteza relativă w1 tangentă la paletă.
O intrare fără şoc va fi asigurată când viteza de ieşire din aparatul director v 01 va
coincide ca direcţie cu v1 ; tot din acest considerent, la intrarea în aparatul director
se ia α 0 = 90 0 . La ieşirea din rotor în punctul 2, viteza w 2 tangentă la bordul de
fugă conduce prin compunere cu u 2 , la viteza absolută v 2 cu care fluidul intră în
stator. Aici, o parte din energia cinetică a curentului se transformă în presiune;
concomitent, funcţia statorului este de redresare a fluxului de lichid în direcţie
axială, prin anularea componentei tangenţiale a vitezei v 3 . La maşinile cu mai
multe etaje (cazul ventilatoarelor axiale cu două etaje şi al compresoarelor axiale)
statorul îndeplineşte şi rolul de dirijare către rotorul următor.
Triunghiurile de viteze pe paleta rotorică diferă de la o rază la alta din
cauza modificării corespunzătoare a vitezei tangenţiale u = r⋅ω. Pe de altă parte,
relaţia energiei specifice teoretice, transmisă lichidului în absenţa aparatului
director ( v1 = v a ; v u1 = 0) , este identică cu cea de la pompele centrifuge:

81

Y = gH t = uvu 2 = ω ⋅ r ⋅ vu 2 (156)

Eficienţa procesului hidrodinamic va fi maximă atunci când fiecare rotor
elementar de anvergură dr va transmite aceeaşi energie specifică lichidului.
Aceasta înseamnă că în zona de lucru a rotorului rvu = const , condiţie care
împreună cu observaţia că u creşte cu raza permite deducerea următoarelor
consecinţe de ordin constructiv pentru paleta rotorică:
a) unghiurile β1 se măresc pe măsură ce raza r scade, ceea ce se constată imediat
din triunghiurile de viteze construite la bordul de atac al profilelor de la butuc
1 şi periferie 1’ în care componenta meridiană a vitezei absolute este aceeaşi
'
v1 = v1 = v a , iar viteza tangenţială scade cu raza.
b) unghiurile β 2 cresc, de asemenea, de la exterior către interior r ⋅ vu = const şi
'
v 2 a = v 2 a = v1 (fig. 2.47)

Fig. 2.47 Triunghiurile de viteze la butucul şi vârful paletei

În practică, este bine ca profunzimea profilului paletei l să crească de la
butuc spre periferie aşa încât raportul l/t să se modifice între limitele 1,25…2,
rezultate din datele experimentale. În fine, din considerentul evitării fenomenului
de cavitaţie se caută ca c z , coeficientul de portanţă al profilelor să scadă treptat
spre periferie aşa încât secţiunile prin paletă devin din ce în ce mai plate. Condiţia
concordă cu realizarea unei rezistenţe mecanice corespunzătoare, forma secţiunii
longitudinale a paletei amintind de grinda de egală rezistenţă la încovoiere.

82

2.11.3 Schimbul de energie în rotor

Fie reţeaua de profile, desfăşurată în plan corespunzător secţiunii cilindrice
de rază r în rotor (fig. 2.48).

Fig. 2.48 Schema cinematică şi dinamică a curgerii în jurul profilului

Un profil din reţea este supus curentului de viteză w ∞ din direcţia β ∞ .
Zona de influenţă a rotorului în care câmpul este perturbat de prezenţa reţelei se
consideră cuprinsă între punctele 0 şi 3 la distanţa t/2 măsurată axial atât în
amonte, cât şi în aval de profil. Practic, se poate considera că viteza w ∞ este media
vitezelor relative w1 şi w 2 în bordul de atac şi fugă. Din triunghiurile de viteze
construite în punctele 1 şi 2 care au ca elemnte comune viteza tangenţială u şi
componenta axială a vitezei absolute v a (fig. 2.49), rezultă:

vu1 + vu 2 2 va
w∞ = va2 + (u − ) şi tgβ ∞ = (157)
2 v +v
u − u1 u 2
2

Fig. 2.49 Triunghiurile de viteze în bordul de atac şi bordul de fugă ale
profilului paletei

83

Asupra profilului acţionează forţa portantă Fz = ρ ⋅ c z ⋅ l ⋅ b ⋅ w∞ / 2 şi forţa
rezistenţă Fx = ρ ⋅ c x ⋅ l ⋅ b ⋅ w∞ / 2 în care l este profunzimea profilului, b anvergura
aripii, c z , c x – coeficientul de portanţă, respectiv rezistenţă. Rezultanta F are
[ ]
după direcţia tangenţială proiecţia T = F ⋅ cos 90 − (β ∞ + ϕ ) = F ⋅ sin (β ∞ + ϕ ) .
Corespunzător, puterea hidraulică Ph şi împingerea axială FA pentru un rotor cu z
palete rezultă de forma:

Ph = z ⋅ T ⋅ u = z ⋅ u ⋅ F ⋅ sin( β ∞ + ϕ ) (158)

FA = z ⋅ A = z ⋅ F ⋅ cos(β ∞ + ϕ ) (159)

Pe de altă parte, secţiunii cilindrice elementare de anvergură dr îi
corespunde debitul dQ = 2π ⋅ r ⋅ dr ⋅ v a şi dacă pasul paletelor este t =2⋅π⋅r/z,
atunci dQ = z⋅t⋅dr⋅va, iar puterea hidraulică a rotorului elementar este:

dPh = ρ ⋅ Yt ⋅ dQ = ρ ⋅ Yt ⋅ 2π ⋅ r ⋅ dr ⋅ v a (160)

Pentru aceeaşi anvergură elementară, relaţia (158) devine:

dPh = u ⋅ z ⋅ dF ⋅ sin (β ∞ + ϕ )
dFz ρ ⋅ c z ⋅ l ⋅ dr ⋅ w∞2
şi deoarece dF = = rezultă mai departe:
cos ϕ 2 cos ϕ

ρ
dPh = ⋅ c z ⋅ l ⋅ dr ⋅ w ∞2 ⋅ u ⋅ z ⋅ sin (β ∞ + ϕ ) (161)
2 cos ϕ

Din egalitatea expresiilor (160) şi (161) se obţine valoarea energiei
specifice teoretice create de pompa axială:

u ⋅ l ⋅ cz
Yt = ⋅ w∞2 ⋅ sin(β ∞ + ϕ ) (162)
2t ⋅ v a ⋅ cos ϕ

În general, unghiul ϕ este cuprins între 8 şi 11°; ca atare, se poate
considera cosϕ≈1 şi sin (β ∞ + ϕ ) ≈ sin β ∞ ; utilizând şi relaţia w∞ sin β ∞ = va ,
rezultă în final:

84

cz l
Yt = g ⋅ H t = ⋅ ⋅ u ⋅ w∞ (163)
2 t

Se constată aşadar că energia specifică transmisă lichidului depinde de
viteza tangenţială u , deci turaţiile mari sunt avantajoase din acest punct de
vedere. Creşterea vitezei w ∞ este însă limitată de apariţia fenomenului de
cavitaţie. Calitatea profilului ales influenţează direct mărimea Yt , prin valoarea
coeficientului de portanţă cz = 0,8-1,25. Micşorarea pasului t prin creşterea
numărului de palete este limitată pentru evitarea pierderilor prea mari prin reţeaua
de profile.
Relaţia (163) scrisă sub forma:

l 2 ⋅ Yt ⋅ v a' ⋅ cos ϕ
c *z ⋅ = (164)
t u i ⋅ w ∞2 i sin (β ∞ i + ϕ )

serveşte în practică la proiectarea rotorului. Prin v a' s-a notat componenta
meridională a vitezei absolute; care în zona rotorului are o valoare mai mare
(v'a = k v a ; k > 1) din cauza prezenţei paletelor. c*z este coeficientul de portanţă al
profilului în reţea, iar i – un indice care se referă la secţiunea cilindrică de calcul
de rază ri . Alegând l/t ≤ la butuc şi aproximativ 2 spre periferie (între aceste
limite există o variaţie liniară), se determină c *zi apoi portanţa profilului singular
c zi în funcţie de valoarea ( l / t ) i .
Cunoscând c z se alege profilul necesar cu caracteristicile lui geometrice.
Calculele se execută pentru 4…6 secţiuni cilindrice în funcţie de precizia
urmărită.

2.11.4 Gradul de reacţie a maşinii axiale şi forma paletei

Deoarece u 1 = u 2 = u , legea lui Euler la maşina axială se scrie:

Yt = u (vu 2 − vu1 ) = u∆vu
şi întrucât:

∆vu = vu 2 − vu1 = wu1 − wu 2 = w1 ⋅ cos β1 − w2 ⋅ cos β 2

rezultă:

85

11. Amploarea acestor transformări depinde de rapiditatea şi gradul de reacţie a maşinii. energia de presiune urmând să se producă exclusiv în stator. componenta tangenţială a vitezei absolute este relativ mică. Examinarea succintă a acestor două cazuri 1 limită permite să se observe că odată cu creşterea gradului de reacţie. Se mai poate deci scrie: Yt = u 2ϕ (ctgβ1 − ctgβ 2 ) (166) Gradul de reacţie a maşinii axiale. rezultă în final: w∞u R∞ = (167) u În cazul R∞ = 0 . deci a mişcării elicoidale de după rotor.8 la compresoarele axiale. având valoarea 0. Cum ∆wu = ∆vu . 86 .5 Statorul pompei axiale Statorul pompei îndeplineşte funcţia de redresare a curentului prin atenuarea componentei tangenţiale a vitezei absolute la ieşirea din paleta rotorului v u2 . 2.8 la u pompe şi 0. Simultan în stator are loc o transformare a energiei cinetice în energie de presiune. La pompele axiale foarte rapide. întreaga presiune statică a maşinii se realizează în rotor.4…0. iar statorul nu-şi găseşte justificarea. Yt = u (w1 cos β1 − w2 cos β 2 ) = u (v a ctgβ1 − v a ctgβ 2 ) (165) va Mărimea ϕ = este coeficientul de răsucire. conform definiţiei generale. viteza medie relativă w ∞ creşte ca valoare (paleta este mai solicitată hidrodinamic) şi în acelaşi timp scade unghiul θ = β 2 − β 1 ceea ce înseamnă profile mai plate. În cazul R∞ = 1 . prin transformarea unei fracţiuni a energiei cinetice. rezultă obligatoriu v u < 0 . w ∞u = 0 în rotor are loc numai creşterea energiei cinetice. deoarece w ∞u = u iar vu1 = −∆v / 2 = −vu2 şi cum vu 2 > 0 . are ( ) expresia R∞ = w12 − w22 / 2 ⋅ u ⋅ ∆vu dar: wu1 + wu 2 w12 − w22 = wu21 − wu22 = (wu1 + wu 2 ) ⋅ ∆wu şi totodată = w∞u astfel 2 încât R ∞ = w∞u ∆wu / u∆v u .

comparativ cu pompa centrifugă. dar acest lucru se practică rar deoarece cresc mult pierderile prin devierea curentului.50 Cinematica curentului în stator 2. tgβ ∞ = (168)  2  vu 2 Fig. 2. componenta tangenţială a vitezei absolute v u 2 se conservă. paleta statorică se orientează cu bordul de intrare tangent la viteza absolută v 2 . În cazul unei redresări totale a curentului în stator v u3 = 0. La dimensionarea statorului mai interesează valoarea şi direcţia vitezei v ∞ . Randamentul hidraulic în cazul unei pompe fără aparat director este: Y H H t − ∑ hr h + hrs ηh = = = = 1 − rr (169) Yt H t Ht Ht hrr – pierderile de sarcină în rotor hrs – pierderile de sarcină în stator 87 . care se determină cu relaţiile: 2 v  2v as' v∞ = v +  u 2  '2 as . După cum se observă în figura 2. Spaţiul dintre rotor şi stator fiind mic.6 Randamentul pompelor axiale Randamentele se definesc şi au aceeaşi semnificaţie ca şi la pompele centrifuge. deoarece procesele energetice din pompa axială se desfăşoară în condiţii mai bune. Valoric ele sunt mai mari.11.50.

rezultă: w∞ Fx Fz tgϕ c l tgϕ hrr = = = z ⋅ ⋅ w∞2 (170) γ ⋅ b ⋅ tw∞ sin β ∞ γ ⋅ b ⋅ t sin β ∞ 2 g t sin β ∞ iar randamentul hidraulic al rotorului devine: c z l tgϕ ⋅ ⋅ ⋅ w∞2 h 2 g t sin β ∞ η hr = 1 − rr = 1 − (171) ⋅ ⋅ ⋅ c z ⋅ w∞2 ⋅ sin(β ∞ + ϕ ) H 1 l u 2 g cosϕ t va Observând că va = w∞ sin β ∞ . Pierderile din rotor se pot evalua cunoscând că pierderea de putere datorită rezistenţei profilului este dată de produsul w∞⋅Fx.99) şi sunt bune deoarece întoarcerile de fluid în aspiraţie sunt mici. la majoritatea construcţiilor este cuprins între 0. se obţine în final: w∞ sin ϕ η hr = 1 − ⋅ (172) u sin (β ∞ + ϕ ) Pierderile în stator depind de mărimea vitezei vu 2 şi se pot calcula cu o relaţie de tipul: vu22 hrs = ζ ⋅ (173) 2g în care ζ. Randamentul volumic se exprimă prin relaţia: Q ηv = (174) π 2 ( D − d 2 va ) 4 unde Q este debitul real refulat de pompă în timp ce numitorul reprezintă debitul prin suprafaţa măturată de palete. raportând puterea consumată pentru învingerea rezistenţei la debit.25.15 şi 0. iar debitul gravimetric axial în spaţiul dintre două palete are valoarea γ ⋅ b ⋅ t (w∞ )a = γ ⋅ b ⋅ t ⋅ w∞ sin β ∞ . iar 88 . unde (w∞)a este componenta axială a vitezei w ∞ .95…0. În general. valorile η v sunt cuprinse între (0.

Explicaţia rezultă din relaţia pierderilor de sarcină pe rotor.99 2. Un procedeu de reglaj specific este modificarea pasului care aşa cum s-a arătat se poate face în timpul mersului.51 a).. În legătură cu alura caracteristicii de sarcină şi randament la maşinile axiale. Punctul de funcţionare optim al pompei în reţea se va găsi în zona verticalei punctului de randament maxim.7. dar construcţia mai complicată se justifică numai la pompele de putere mare. Caracteristica de putere la pompele axiale are o pantă negativă spre deosebire de pompele centrifuge (fig.9 (175) unde η m = 0. 2. Randamentul total este: η =ηv ⋅ηh ⋅ηm = 0.52 a).. Modificarea debitului conduce la modificarea unghiului de incidenţă. Curbele randamentului la turaţiile considerate au puncte maxime situate pe o curbă care la rândul ei prezintă un maxim ce indică regimul optim de debit. 89 . la intersecţia cu caracteristica reţelei.. care se mai poate scrie w ⋅F hrr = ∞ x şi arată că pierderile sunt mari şi în consecinţă randamentul redus γ ⋅Q la debite mici. trebuie reţinut că acestea sunt deosebit de sensibile la modificarea regimului. 2..11.0.circulaţia de pe intrados pe extrados la capătul paletei. Panta caracteristicii creşte odată cu turaţia.52 b). înălţimea de pompare şi turaţie.98. 2.7 Curbe caracteristice Curba caracteristică energetică Y(Q) respectiv H(Q) are forma din figura 2. În esenţă.51 b. ori din teoria profilelor aerodinamice se ştie că cz scade brusc atunci când unghiul de incidenţă diferă de cel optim căruia îi corespunde czmax (fig. îndeajuns de bine limitată prin micşorarea spaţiului δ (fig. Pentru practică se deduce concluzia că pompele axiale nu trebuie să lucreze în zona debitelor mici.0. se pune în acord unghiul de aşezare al profilului cu direcţia fluxului la un regim dat de debit. Explicaţia constă în faptul că la baza procesului de lucru stă comportarea aerodinamică a profilelor paletelor. reglajul prin vană şi pornirea cu vana închisă fiind neindicate.

sunt astfel amplasate în instalaţie încât să lucreze. Maşinile axiale au o construcţie simplă. pe cât posibil. pompele axiale realizează cele mai mari debite (uneori până la 105 m3/h). Pentru a se evita apariţia acestui fenomen. 90 . 2. Fig. Între maşinile cu principiu dinamic de funcţionare. sarcina totală nedepăşind însă decât rareori 12 mH2O.51 a) Interstiţiul dintre paletă şi carcasă b) Caracteristicile de sarcină şi randament a) b) Fig. De obicei. realizează în general o înălţime mică de aspiraţie. În plus. având şi o tendinţă destul de pronunţată de cavitaţie. În scopul creşterii sarcinii pe refulare. 2. pompele sunt antrenate la turaţii nu prea mari. înecate. pompele axiale nu au posibilitatea să se autoamorseze.11. domenii de utilizare Asemănător maşinilor cu principiu centrifugal de funcţionare.52 a) Caracteristica de portanţă a profilului b) Caracteristica de putere a pompei axiale 2. uzual se adoptă soluţia constructivă cu mai multe trepte (pompele au mai multe rotoare dispuse unul în spatele celuilalt).8 Performanţe.

12.1 Calculul pierderilor de sarcină. iar Σζ este suma pierderilor hidraulice locale. jetul fiind realizat cu ajutorul pompelor axiale cu una sau mai multe trepte.2 Calculul pierderilor de sarcină în problema directă Aşa cum s-a văzut:  l  v 2 h =  λ + ∑ ζ ρ (176)  d  2 unde λ reprezintă coeficientul pierderilor hidraulice pe porţiuni drepte. astfel încât aceasta.pot fi antrenate direct. 2. Aşa cum s-a mai arătat.12 Calculul pierderilor de sarcină în instalaţiile cu tubulaturi 2. Se consideră că ansamblul format dintr-o instalaţie şi o maşină hidraulică funcţionează stabil atunci când parametrii funcţionali ai pompei nu au tendinţa de a se modifica în timp. propulsia cu jet este frecvent utilizată. 2. La nave mici şi cu viteză mare. Un alt domeniu destul de larg de utilizare a acestor maşini este şi acela al propulsiei cu jet. Calculul direct implică determinarea lui λ. în cazul problemei directe trebuie determinată pierderea de sarcină h. Performanţele funcţionale le- au impus faţă de alte maşini hidraulice spre a fi folosite la bordul navelor la circuitele de răcire ale instalaţiilor de forţă cu turbine cu abur. Generalităţi Scopul calculului hidraulic al unei instalaţii cu tubulaturi este acela de a-i determina dimensional elementele. cuplată fiind cu o maşină hidraulică dată. în instalaţiile de balast etc. În cele ce vor urma se vor studia modalităţile de calcul ale lui h. în general. au gabarite şi greutăţi reduse. să funcţioneze stabil şi la parametri impuşi.12. Coeficientul pierderilor hidraulice pe porţiuni drepte pentru regimul laminar este: 64 λ= (177) Re unde: vd Re = (178) ν 91 . Pompele axiale pot fi folosite la propulsia navelor pe pernă de aer precum şi pentru crearea sustentaţiei.

Prin încercările de laborator efectuate.ε). ε =0 şi λ = f (Re. s-a stabilit că regimul laminar va fi distrus atunci când numărul Reynolds depăşeşte valoarea critică Re = 2000.3164 λ= (180) Re 0 .53 şi fig. coeficientul de rezistenţă creşte rapid la creşterea numărului Re... b) porţiunea pentru care curbele de rezistenţă ale conductelor cu diferite rugozităţi coincid cu curba lui Blasius pentru conducte netede (tubulatura netedă la interior). În acest domeniu. Nikuradze a fost cel care a analizat comportarea funcţiei λ= f (Re. Astfel. ZONA I Regimul laminar se referă la valori mici ale numărului Reynolds (până la Re = 2000) şi se caracterizează prin faptul că rugozitatea nu are nici o influenţă asupra valorii lui λ. la tuburile rugoase se defineşte rugozitatea relativă: k ε= (179) d unde k este mărimea asperităţilor.ε). 2. iar d reprezintă diametrul interior al conductei. coeficientul pierderilor de sarcină este o funcţie de numărul Re şi de starea suprafeţei interioare a tubului. iar λ = constant la diferite valori ale rugozităţii relative. 0. 25 92 . Pe baza încercărilor experimentale pe tuburi la care s-au creat rugozităţi artificiale pe suprafaţa interioară. Pentru tuburi netede.. rezultă un număr de trei zone în care coeficienţii pentru pierderi pe porţiuni drepte sunt dependenţi de numărul Reynolds şi de rugozitatea relativă a pereţilor interiori ai tubului (fig. Pentru regimul turbulent..4000). cuprinsă între zonele corespunzătoare curgerilor laminară şi turbulentă (aproximativ în limitele Re = 2000. 2. Acestea depind de natura curgerii prin numărul Reynolds. Pentru regimul turbulent există formule empirice pentru calculul lui λ.54). Studiul rezistenţei de frecare la diferite regimuri de curgere a aratat că în condiţiile în care viteza de curgere a fluidului în tub creşte. Conform relaţiei Hagen-Poiseuille: λ=64/Re ZONA a II-a Zona a II-a este cea a regimului intermediar şi cuprinde trei porţiuni ale curbelor de rezistenţă pentru rugozitatea omogenă: a) porţiunea aferentă domeniului de tranziţie sau critic. adică de rugozitate.

71⋅ l/ε0 (182) 93 . c) porţiunea pentru care curbele coeficientului lui Darcy diferă între ele.0096 + 32ε + (181) Re ZONA a III-a Regimul din zona a III-a se numeşte regim pătratic sau regimul automodelării turbulente. În acest caz.53 Diagrama Nikuradze Coeficientul λ al lui Darcy dat de ultima relaţie este valabil într-un interval de numere Reynolds cu atât mai mici. El se caracterizează prin faptul că pentru fiecare valoare a rugozităţii relative. Coeficientul se poate calcula cu formula lui Prandtl: λ=2 lg 3. 2. λ devine constant independent de valoarea numărului Reynolds. cu cât rugozitatea relativă este mai mare. Fig. Pentru regimul prepătratic.88 λ = 0. abatându-se de la curba descrisă de ecuaţia (180). coeficientul lui Darcy între anumite intervale ale numerelor Reynolds este cu atât mai mare cu cât rugozitatea relativă a conductei este mai mare (regim prepătratic). coeficientul lui Darcy se poate calcula cu relaţia lui Mises: 2.

DIAGRAMA MOODY Fig.12.3 Metoda pierderilor echivalente Metoda constă în echivalarea valorii λ l cu o pierdere locală ζ ech .54 Diagrama Moody 2. v2 h =ζc ρ (184) 2 94 . h se calculează cu relaţia: h = (ζ ech + ∑ ζ ) v2 ρ (183) 2 sau dacă: ζ ech + ∑ζ = ζ c . 2. În d aceste condiţii.

definite ca mai jos: d ′ = lech λ ∑ζ (191) care. Metoda permite definirea pantei hidraulice: h λ v2 i= = ρ (190) lc d 2 Folosind această pantă. Construcţia unei asemenea nomograme presupune definirea unei lungimi echivalente corectate. Metoda lungimilor echivalente În cazul în care numărul pierderilor locale este mic. acestea se echivalează cu nişte lungimi de tubulatură echivalente care implică aceleaşi pierderi: lech ∑ζ = λ d (185) d de unde: lech = λ ∑ζ (186) l + lech v 2 şi: h = ρ (187) d 2 cum însă. l + lech = lc (188) introducând (188) în (187) rezultă: lc v 2 h=λ ρ (189) d 2 Metoda lungimilor echivalente este foarte răspandită atunci când se apelează la calculul cu nomograme. s-au dezvoltat nomograme de calcul de tipul celei reprezentate în figura de mai jos. cu Σζ =1. devine: d ′ = lech (192) λ 95 .

Presupunem că se intră cu vA şi QA. lech. 2. Se determină apoi h cu relaţia: h=iA(l+le) (193) ′ ∑ζ unde: le = lechA (194) şi unde Σζ se stabileşte în funcţie de configuraţia instalaţiei. Prin cele două puncte vA şi QA se trasează o dreaptă (∆). Fig. d. d A) în funcţie de valoarea numărului Reynolds scoasă din intersecţia dreptei (∆) cu scara Re. 4Q v= (197) πd 2 96 . Din nomogramă se scot valorile pentru ceilalţi parametri (iA. Caracteristicile instalaţiei dau legătură dintre debit şi sarcină. Se utilizează relaţia:  l v 2 h =  λ + ∑ζ  ρ (195)  d  2 şi dacă se consideră în plus şi ecuaţia de definire a debitului: πd 2 v =Q (196) 4 din care se scoate viteza v.55 Nomogramă pentru calculul pierderilor hidraulice Lucrul cu nomograma presupune posibilitatea de a intra în diagramă cu doi dintre parametri: v. Q.

În calculele practice. se pune problema tubulaturii complexe. ecuaţia (198) devine: h = sQ2 (200) Din relaţia (200) se vede că pierderile hidraulice se pot pune sub forma unei ecuaţii care dă dependenţa acestora de debit (este ecuaţia unei parabole). când λ nu mai depinde de Reynolds. λ = λ(Re) (202) şi mai departe considerând (201) şi (202). Pentru alte regimuri decât cel de automodelare se acceptă ipoteza simplificatoare potrivit căreia caracteristica hidrodinamică s se consideră ca nedepinzând de numarul Reynolds. deci. vezi ecuaţia (177). este foarte întâlnit. După cum se observă din (199). regimul în care se merge cu s = const. Diferenţele dintre tronsoane se reduc la nivelul diametrelor şi al lungimilor. Ţinând cont de (199). când Re>(Re m şi. s = s(λ) (201) Dar. ci numai de rugozitate. rezultă imediat: s = s(Re) (203) În regim de automodelere. Se presupune că pe cele două tronsoane de diametre şi lungimi 97 . aşa cum s-a aratat mai sus. Se presupune că există o tubulatură formată din două tronsoane cuplate în serie şi diferite din punct de vedere geometric. În continuare.introducând relaţia (197) în (195) va rezulta că:  l  ρ16Q 2  l  8ρ  2 h =  λ + ∑ζ  2 4 =  λ + ∑ ζ  2 4 Q (198)  d  2π d  d π d  Se face notaţia:  l  8ρ  λ + ∑ζ  2 4 = s (199)  d π d în care s poartă denumirea de caracteristică hidrodinamică a instalaţiei. nici s nu va mai depinde de λ. caracteristica tubulaturii fiind în acest caz o parabolă de gradul al doilea aşa cum se observă în figura 2. factorul s este o funcţie de λ.56.

2.56 Caracteristica tubulaturii Fig.57 Caracteristica tubulaturii pentru cazul s = constant cuplate în serie Cuplarea în serie poate fi analizată grafic aşa cum se arată în figura 2. Deoarece conform ecuaţiei de continuitate există tripla egalitate: Q1= Q2= Q = const (204) Atunci: h = h1+h 2 = s1Q12+s2Q22 = (s1+s2)Q2 (205) Dacă se face notaţia: s1+s2 = s (206) Atunci: h = seQ (207) Generalizând. respectiv Q2. După ce se trasează cele două caracteristici ale tubulaturii conform relaţiilor (204) şi (207). în cazul tubulaturii formate din n tronsoane cuplate în serie. caracteristica tubulaturii cuplate în serie se obţine prin însumarea pentru 98 .d 2) circulă debitele Q1. expresia (206) devine: n s es = ∑ s i (208) i =1 Fig.d1) şi respectiv (l2.57. 2.(l1. Ne propunem să determinăm valoarea pierderilor hidraulice pe această tubulatură.

să determinăm valoarea pierderii hidraulice totale pe tubulatura luată în studiu. Ele se pot exprima prin produsul dintre caracteristica hidrodinamică a tubulaturii şi pătratul debitului de fluid care trece prin instalaţia considerată: hab = sabQ (209) Pierderea de sarcina h ab se poate calcula după ce se află sab. Dorim să determinăm caracteristica echivalentă sab pe cale analitică. În baza ecuaţiei de continuitate se poate scrie bilanţul debitelor în punctul de ramificaţie1: Q = Qa+ Qb (210) S-a demonstrat înainte faptul că pentru fiecare tronson al cuplării în paralel pierderea de sarcină se poate calcula cu relaţia: ha=sa Qa2 (211) hb=sb Qb2 Se scot Qa şi Qb din grupul de ecuaţii (211) şi se introduc în (210) obţinându-se: ha h Q= + b (212) sa sb 99 . a celor două pierderi hidraulice h1 . 2.o anumită abscisă (deci.58 Tubulatură cuplată în paralel Ne propunem. în cele ce vor urma. h2). Se presupune acum cazul unei tubulaturi formate tot din cele două tronsoane diferite din punct de vedere geometric. care sunt cuplate în paralel (fig. pentru un anume debit Q) a celor două ordonate (deci. 2. Fig. Fie aceste pierderi de sarcină notate cu hab.58).

+ (217)  s sb sn   a iar pierderea de sarcină ca fiind: h = sechp Q 2 (218) Grafic.59. conform relaţiilor (212) şi (213). aceasta apare sub forma reprezentării din figura 2. caracteristica rezultantă a cuplării în parallel se obţine.. (216) se scrie sub forma: −2  1 1 1  sechp =  + + .. prin urmare se poate scrie că: ha= h b= h (213) Sau introducând (213) în (212):  1 1  Q= + h (214)  s sb   a Scoţând din (214) pierderea de sarcină h. sarcinile sunt egale. În punctul de intersecţie 1. După ce se trasează caracteristicile celor două tubulaturi. în cazul unei conducte cu n ramificaţii care pleacă din acelaşi punct. prin însumarea pentru o 100 . vom avea pentru cazul conductelor cuplate în paralel: −2  1 1  2 hab =  + Q (215)  s sb   a Din relaţia (215) va rezulta pentru sab următoarea expresie: 1 s a sb sab = =  1  + 1  2 ( s a + sb ) 2 (216)  s sb   a În general.

La modul cel mai general se poate scrie: h= hlin+hloc (219) unde: l v 2rec v 2rec hlin =λ ρ şi hloc = ∑ ζρ (220) d 2 2 Relaţia care defineşte pierderea totală de sarcină. iar cele datorate trecerii vânei de fluid prin coturi. sunt denumite pierderi locale de sarcină h loc.4 Determinarea pierderilor de sarcină prin utilizarea criteriului Altşul Pierderile de sarcină ce apar în funcţionarea instalaţiilor navale datorită frecărilor particulelor de lichid cu tubulatura poartă denumirea de pierderi liniare de sarcină h lin. Fig. pentru o anumită sarcină h) a celor două abscise ale curbelor (deci. 2. diafragme etc.anumită ordonată (deci. a celor două debite). este dată de suma celor două componente definite de relaţiile (219) şi (220): l v2 h = (λ + ∑ ζ )ρ rec (221) d 2 unde: 101 . robineţi. vane.59 Caracteristica tubulaturii cuplate în paralel 2.12.

ζ . λ . şi se calculează cu relaţia: k ε= (224) d unde: k-reprezintă înălţimea asperităţilor [mm] (tab.4 mm. 102 .diametrul tubulaturii. vrec – viteza recalculată [m/s] Pentru curgerea turbulentă. se poate determina cu ajutorul unei relaţii analitice. Lungimea tubulaturii l se determină direct pe desenul instalaţiei. 2. l .3). acesta se standardizează în ţoli (inchi) . Pentru curgerea laminară. • sau turbulent (Re>2320). este vorba de diametrul standardizat dSTAS [m]. în funcţie de configuraţia instalaţiei.diametrul [m].coeficient ce ţine cont de pierderile locale. d . propuse de Altşul: Re1= 10 ⁄ ε Re2= 500 ⁄ ε (223) Rugozitatea relativă ε se determină în funcţie de tipul tubulaturii alese pentru instalaţia ce urmează a fi proiectată. coeficientul de frecare hidrodinamică λ.densitatea fluidului vehiculat prin tubulaturile instalaţiei. coeficientul de frecare hidrodinamică liniară λ se determină cu formula lui Stokes: vrec ⋅ d STAS λ= 64 ⁄ Re cu Re = (222) ν unde: ν .este coeficientul de frecare hidrodinamică (adimensional). vrec – viteza recalculată ca urmare a standardizării diametrului . d . Re2).lungimea tubulaturii prin care circulă lichidul [m] (apa de mare). care poate fi: • laminar (numărul adimensional Reynolds Re<2320).reprezintă vâscozitatea cinematică [m2⁄s]. d .diametrul tubulaturii în [mm]. ce se alege din literatura de specialitate pe baza a două numere Re (Re1.1 ţol = 25.de obicei. Coeficientul de frecare hidrodinamică λ se determină în funcţie de regimul de curgere a lichidului pe conductă. ρ .

cel mai uşor.30 Noi. lungimea de tubulatură echivalentă prin care dacă ar trece fluidul. ruginite 0. cât şi experimental se confirmă că pierderile hidraulice cresc odată cu creşterea debitului şi aplicând teoria de la metoda caracteristicii instalaţie (metoda generalizată). Tabelul 2.ε).pentru Re > Re2. zincate 0. clapet etc. sudate longitudinal 0.2 Puternic corodate 2-4 Dacă pentru curgerea laminară. . robinet. . trecere de secţiune.1-0. laminate Întrebuinţate. lungime.10-0. sunt înlocuite cu o lungime echivalentă de tubulatură. . în funcţie de diametrul acestuia. se va stabili.25  0.avem de-a face cu o curgere pe o conductă netedă hidraulic: λ=λ(Re). În urma acestei comparaţii se impun trei cazuri. . Astfel.0056+0. se observă că acestea variază cu pătratul debitului aşa cum s-a demonstrat. se propun formulele determinate pe baza utilizării tabelului 2.).32 (225) 0.avem de-a face cu o curgere pe o conductă rugoasă hidraulic: λ=λ(ε).pentru 2320 < Re < Re1. care este universal valabilă în această zonă. 103 .16 Conducte din oţel trase.68  .3 Valoarea înălţimii asperităţii k pentru diferite conducte Materialul conductei Starea suprafeţei k [mm] Noi. galvanizate 0.10-0.avem de-a face cu o curgere pe o conductă semirugoasă hidraulic: λ=λ(Re. pentru fiecare element care are pierdere locală de sarcină (cot.25 (227) Lungimea tubulaturii se ia direct de pe schema izometrică a instalaţiei. în funcţie de configuraţia acesteia.11 ε0. . după cum urmează: . există formula lui Stokes.5Re–0. pentru curgerea turbulentă. Atât teoretic. iar pierderile locale se calculează. valvulă.03-0. Corespunzător fiecărui caz.01 Conducte din oţel sudate Noi.conductă netedă hidraulic: λ=0. Calculul hidraulic al conductelor determină legătura dintre caracteristicile geometrice şi constructive ale conductelor (diametru. ar avea aceeaşi pierdere de sarcină. cu metoda lungimilor echivalente.11 ε +  (226)  Re  - conductă rugoasă hidraulic: λ= 0.pentru Re1< Re < Re2. unde elementele ce introduc aceste pierderi. astfel determinat în urma comparării numărului adimensional Re. coeficientul de frecare hidrodinamică λ se poate calcula cu ajutorul unei relaţii analitice aleasă ca urmare a comparării numărului Re cu numerele Re1 şi Re2. conductă semirugoasă hidraulic: λ = 0.4: .

51/ -White Re λ )+ε/0. debit. traseu etc.3 − Pereţi rugoşi Prandtl- Re><Re2 hidraulic λ = 2 lg(3.25 − Pentru efectuarea acestui calcul este necesară cunoaşterea proprietăţilor fizice ale fluidului: vâscozitatea cinematică şi dinamică. Tabelul 2.221 Re-0. precum şi variaţia acestora cu presiunea şi temperatura.3 105 < Re < 2 ⋅106 105 < Re < 3.0076+0. 104 .0032+0.0055[1+(20000ε+106/Re)1/3 4000 < Re < 107 Pereţi semirugoşi Re1 <Re <Re2 f = f(Re.64)-2 4000 < Re < 107 Pereţi netezi hidraulic Herman λ= 0.8 lg Re –1.3164 Re-0. 2 ⋅106 Koo 3000 < Re < 3 ⋅106 λ= 0.5)-2 3000 < Re < 107 Moody λ=0.82 lg Re –1.394 Re < 1.ε) hidraulic Colebrook 1/ λ = -2 lg[(2.2 5000 < Re < 2 ⋅105 Filonenko λ=(1.237 Lorenz λ= 0.24 ⋅106 f = f(Re) Re <Re1 Re<Re1 Nikuradse λ= 0.11[ε+68/Re)1/4 − Frenkl 1/ λ = -2 lg[(6.armături.11ε0.25 4000 < Re < 105 McAdams λ=0.72] 0. densitatea.72/ε) 105 < Re < 108 f = f(ε) Nikuradse 1/ Şifrinson λ=0.396 Re-0.4 Formule pentru calculul coeficientului de frecare hidraulică λ Natura Autorul Domeniul de Condiţia peretelui Relaţia de calcul relaţiei aplicabilitate de valab. conductei Pereţi Curgere netezi şi Stokes λ = 64 /Re 0 < Re < 2320 laminară rugoşi Blasius λ=0.0054+0.72] − Altşul λ=0. viteză etc.5 Re-0.).81/ ) +ε/3.0056+0.899 Re-0.51) 3000 < Re < 107 Konakov λ=(1.32 Prandtl- Karman 1/ λ = 2 lg Re( λ /2.184 Re-0.) şi caracteristicile curgerii fluidului transportat (presiune.

Frecarea internă la curgerea unui fluid se caracterizează prin vâscozitatea dinamică η exprimată în [N⋅s/m2].M. Variaţia vâscozităţii cinematice a apei ν. distribuţia presiunii şi debitului. caracteristicile principale pentru alegerea echipamentului de pompare. în funcţie de temperatură este dată în literatura de specialitate de relaţia lui Poiseuille (229): 1.0337t + 0.78 ⋅ 10 −6 ν= (229) 1 + 0. În tabelul 2. în Kg/m3.5 Mărimi de bază utilizate în calculul hidraulic al conductelor Denumirea U. Qs m3/h Qs = d w 4 Debitul volumetric. regimurile hidraulice de funcţionare. Inversul vâscozităţii dinamice poartă numele de fluiditate sau vâscozitate cinematică ν [m2/s]: ν=η ρ (228) Raportul (228) reprezintă vâscozitatea cinematică a fluidului unde: ρ este densitatea fluidului. Qh m3/h Qh = 3600 Qs = 2827 d 2 w d = 1. Cu ajutorul calcului hidraulic se pot stabili: pierderile de presiune ale fluidului. vâscozităţile η şi ν scad cu creşterea temperaturii. lungimea posibilă de transport a fluidului. Relaţia de calcul π 2 Debitul volumetric.00022t 2 Tabelul 2.01881 Gh wρ m/s ( ) ( w = 4Qs / πd 2 = Qh / 2827d 2 ) w = 4G2 / ( πd 2ρ ) = Gh / ( 2827 d 2ρ ) Viteza medie a fluidului w m/s Diametrul hidraulic echivalent m d ech = 4 S / P dech m2 / s η Vâscozitatea cinematică ν ν= N ⋅ s / m2 ρ Criteriul Reynolds Re − Re = wd / ν = wd ρ / η Relaţia presiune p − pa 105 .1284 Qs w = 0.01881 Qh w Diametrul conductei d m d = 1. [Pa⋅s] sau [Kg/(m⋅s)].5 sunt prezentate câteva mărimi şi relaţii de bază utilizate în calculul hidraulic al conductelor. La lichide.1284 Gs wρ = 0. Vâscozitatea.

Tabelul 2.6 Vâscozitatea cinematică a apei de mare în funcţie de temperatură Temperatura t [°C] 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 Vâscozitatea cinematică apei de mare în 1. astfel variaţia vâscozităţii apei de mare la presiunea atmosferică normală este dată în funcţie de temperatură în tabelul 2. în general mai mică de 1500 mm H2O. înălţime coloană de fluid h m p = ρgh. Ventilatoarele sunt maşini rotative pentru mărirea presiunii aerului sau. Elementele principale ale unui ventilator sunt rotorul. b) axiale: în care gazul este vehiculat pe traiectorii paralele cu axul maşinii. fiind realizate în cele mai multe cazuri din tablă sudată. carcasa şi sistemul de acţionare a rotorului.6.570⋅ 10-6 1.Weisbach) m h lin = λ d 2 Pierderi locale de presiune h loc pa ρw 2 (relaţia Weisbach) m h loc =ς 2 Puterea de pompare Pp W Pp = ρgQs H t / η p = Qs ∆pt / η p Vâscozitatea cinematică diferă de la un lichid la altul.436⋅ 10-6 1.13 Ventilatoare centrifuge 2. 106 . c) diametrale: la care rotorul este străbătut de flux transversal. ventilatoarele pun probleme de aerodinamică pretenţioase.108⋅ 10-6 1. pentru încărcarea aerului cu o energie de presiune (presiune statică) transformată din energia mecanică primită la arborele motor. ∆p=ρg∆h Pierderi liniare de presiune. ventilatoarele pot fi: a) centrifuge: la care fluxul prin rotor este radial.358⋅ 10-6 1. Domeniul superior limitei de presiune menţionată este acoperit de suflante şi compresoare.224⋅ 10-6 1.287⋅ 10-6 1.163⋅ 10-6 1. pa l ρw 2 (relaţia Darcy .096⋅ 10-6 1. Din punct de vedere constructiv şi funcţional. poate fi studiat fără a lua în considerare compresia termodinamică şi ca atare teoria de bază de la pompe poate fi aplicată aproape integral. Deşi aparent simple constructiv.011⋅ 10-6 funcţie de temperatură ν [m2/s] 2.1 Generalităţi Ventilatoarele sunt maşini destinate transportului aerului şi gazelor la joasă presiune. cu alte cuvinte.13. Procesul de lucru în ventilatoare având ca efect creşterea energiei de presiune a gazului între aspiraţie şi refulare.520⋅ 10-6 1.

La ventilatoarele centrifuge (fig. Forţele centrifuge care iau naştere determină proiectarea aerului din aceste canale în interiorul carcasei.60 Ventilatoare centrifuge monoaspirante şi dubluaspirante (sus) Tipuri de rotoare utilizate la ventilatoare centrifuge (jos) Elementele de bază sunt: rotorul 1. a). a) b) c) Fig. 2. aerul conţinut în canalele dintre palete capătă implicit o mişcare de rotaţie. rotorul este alcătuit dintr-un număr de palete asamblate pe un contur cilindric. în spaţiul cuprins între mantaua exterioară şi vârful paletelor. 2. Rotorul este introdus în carcasa ventilatorului care are de obicei o formă spirală.2 Construcţie şi funcţionare Ventilatoarele centrifuge realizează debite moderate de până la 3 ⋅ 10 m 3 / h la presiuni de maxim 1500 mm H2O şi se prezintă în două variante 3 constructive. Intrarea în rotor are loc după direcţia axială prin racordul de aspiraţie. Legătura cu conducta de refulare se realizează în multe cazuri printr-o piesă în formă de difuzor. b). reprezentate schematic în fig. Locul aerului din canale.13. este luat de aerul 107 . camera spirală 2 şi racordul de aspiraţie 3. 2. proiectat în carcasă. Când sistemul de acţionare învârteşte rotorul.60. curbate înainte (fig. Rotorul se poate construi cu palete curbate înapoi (fig.60.60). 2. c) sau cu palete radiale (fig. 2. iar ieşirea este după direcţia radială către camera spirală.60: ventilatoare monoaspirante şi ventilatoare dublu aspirante.60. 2. 2.

deci. Acţionarea prin cuplă elastică este utilizată în special la ventilatoare cu puteri mari. 1. potrivit cu creşterea continuă a volumului de aer intrat în carcasă prin canalele rotorului. randament şi chiar dimensiunile de gabarit. pot provoca o diminuare a turaţiei şi. o a doua măsură este pusă în evidenţă de forma de difuzor pe care o capătă carcasa înaintea gurii de refulare. a caracteristicilor ventilatorului. După natura utilizării lor. construcţie anticorozivă pentru funcţionarea cu aer încărcat cu gaze sau vapori corozivi. În afară de aceasta. în cazurile în care se modifică condiţiile de exploatare. Energia cinetică a aerului curgând în carcasă trebuie transformată în energie de presiune. Forma spirală a carcasei corespunde necesităţii de a se majora secţiunile de curgere pe traseul către gura de refulare. asigură viteze medii ale curentului. deci. oferind majorări ale secţiunii mai mari decât cele corespunzătoare creşterii debitului de aer. construcţie specială cu lagăre răcite cu apă pentru vehicularea mediilor cu temperatura ridicată.antrenat din spaţiul cilindric al rotorului care. presiuni statice crescute în direcţia de curgere. micşorate şi. Aceasta se poate realiza prin două măsuri constructive: prin forma spirală a carcasei care. comunică cu exteriorul printr-un orificiu în carcasă denumit gura de aspiraţie a ventilatorului. transmiterea puterii prin roţi şi curele este însoţită de pierderi care pot ajunge până la 15% din puterea totală necesară. construcţie specială pentru transportul aerului cu suspensii solide etc. Acţionarea ventilatoarelor centrifuge se realizează prin unul din cele trei sisteme. debit. lunecând în canalele roţilor. 3. prin schimbarea diametrului roţilor. la rândul său. Un inconvenient al acestui sistem constă în întinderea curelelor care. Sistemul este aplicabil în special la ventilatoarele de dimensiuni mici. din tablă de aluminiu) pentru funcţionarea cu aer încărcat cu gaze sau vapori explozivi. paleta curbată înapoi asigură randamente 108 . deoarece transmiterea directă a puterii se face fără pierderi. Forma paletei influenţează caracteristicile de presiune. Acţionarea prin roţi şi curele trapezoidale este avantajoasă deoarece permite modificarea cu uşurinţă a turaţiei ventilatorului. Presiunea aerului în ventilator creşte din două cauze independente: prima este forţa centrifugă creată de mişcarea de rotaţie ce se imprimă aerului în rotor şi în carcasă. la care montarea rotorului în consolă pe axul motorului nu aduce acestuia prejudicii. construcţie sigură contra exploziilor (de obicei. 2. cea mai ieftină şi cea mai avantajoasă din punct de vedere al randamentului. a doua cauză este constituită de energia cinetică comunicată aerului în virtutea vitezei pe care acesta o capătă la ieşirea din rotor. Carcasa ventilatorului colectează aerul ieşit din canalele rotorului şi îl conduce către gura de refulare. ventilatoarele centrifuge au construcţie obişnuită pentru aer curat la temperatura ambiantă. Acţionarea cu rotorul ventilatorului calat direct pe axul motorului electric este cea mai simplă. Astfel.

iar presiunea totală corespunzătoare este: ∆ p t∞ = ρ (u 2 v u 2 − u 1v u 1 ) (230) Fig. Ecuaţia lui Euler este valabilă indiferent de natura fluidului şi. În figura 2. iar vm este viteza meridiană – relaţia (230) se mai scrie: 109 . caracteristici de presiune stabile la debite relativ mici. furnizată gazului de către un rotor ideal cu număr infinit de palete este Yt∞ = u 2 vu 2 − u1vu1 . energia specifică teoretică. 2.13. 2. paleta radială se utilizează mai rar. unde b este lăţimea paletei corespunzătoare diametrului D la care π ⋅ D ⋅b viteza tangenţială este u .3 Relaţia fundamentală şi parametrii funcţionali Cinematica ventilatorului centrifug este similară cu cea de la pompe.61 sunt reprezentate triunghiurile de viteze la rotorul ventilatorului. ventilatoarele pentru răcirea motoarelor electrice). debite în general mari. în consecinţă. dar este convenabilă la unele construcţii de ventilatoare care trebuie să funcţioneze în ambele sensuri de rotaţie (de exemplu.bune.61 Triunghiurile de viteze la intrarea şi ieşirea din rotorul ventilatorului centrifug Deoarece se pot scrie relaţiile generale: vu = u − v m ctgβ şi Q vm = . în schimb randamentele sunt mai mici. pe când paleta curbată înainte realizează presiuni totale maxime.

inclusiv frecarea dintre discul rotorului şi gaz).presiunile statice. v a . 5) Randamentul general definit prin raportul dintre puterea utilă şi puterea absorbită. definită ca diferenţa dintre presiunea totală medie la refulare şi aspiraţie şi calculată cu relaţia:  ρr ⋅ vr2   ρa va2   ∆pt =  psr +    −  psa + 2  (232)  2    în care: psr . deci natura gazului vehiculat.vitezele medii în secţiunile de refulare şi aspiraţie. Dacă ∑ ∆p reprezintă pierderile de presiune din interiorul ventilatorului atunci: ∆p t = ∆p t∞ − ∑ ∆p 3) Puterea utilă (puterea netă transferată gazului) este: Pu = Q ⋅ ∆pt [W ] (233) cu Q în m 3 / s şi ∆p in N / m 2 4) Puterea absorbită P. psa . etanşări. Se remarcă faptul că în relaţie intervine ρ. 110 . Parametrii funcţionali la ventilatoare sunt: 1) Debitul volumic de gaz Q 2) Presiunea totală reală a ventilatorului.   Q   Q  ∆pt∞ = ρ u22 1 − ⋅ ctgβ 2  − u12 1 − ⋅ ctgβ1  (231)   π ⋅ D2 ⋅ b2 ⋅ u2   π ⋅ D1 ⋅ b1 ⋅ u1  Rezultă că presiunea totală realizată de ventilator depinde în principiu de turaţie şi de parametrii geometrici iniţiali şi finali ai canalului interpaletar. v r . definită ca puterea preluată de arborele ventilatorului de la motorul de antrenare: P = Ph + Pm (234) Ph – puterea aerodinamică utilizată de ventilator pentru vehicularea gazului Pm – puterea consumată pentru acoperirea frecărilor (în lagăre.

în domeniul ventilatoarelor se folosesc coeficienţi funcţionali adimensionali şi relaţii de similitudine specifice. respectiv cinematici (dimensiuni principale. presiune. viteze).pentru ventilatoare centrifuge: ϕ= (237) π ⋅ D22 ⋅ u 2 4Q . putere) şi cei geometrici. cei mai importanţi sunt: 1) Coeficientul de presiune: ∆pt ψ= (236) u2 ρ 2 2 2) Coeficientul de debit: 4Q . turaţii. [ ∆pt kgf / m 2 ] ϕ1 / 2 sau pentru ventilatoare centrifuge: σ = (241) ψ 3/ 4 111 . Pu η= (235) P În afara parametrilor menţionaţi.5  ρ  cu n [rot / min ]. Mărimile adimensionale utilizate înglobează şi exprimă dependenţa dintre parametrii funcţionali (debit.pentru ventilatoare axiale: ϕ = π ⋅ D22 (1 − ν 2 ) ⋅ u 2 (238) în care ν = D1 / D2 3) Coeficientul de putere: P ρ ⋅ψ λ= = (239) ρ 3 π η ⋅ u 2 ⋅ ⋅ D 22 2 4 4) Coeficientul de rapiditate (funcţia caracteristică): 3 − n  ∆p  4 σ= Q1 / 2  t  (240) 28.

reprezentând trei familii de curbe se reduc la trei caracteristici adimensionale care descriu comportarea unei întregi familii de ventilatoare care au aceeaşi turaţie specifică (sau funcţie caracteristică) şi sunt asemenea geometric (fig.1. a) Ventilator cu conductă de aspiraţie: fig. ϕ 1 / 2 (1 − ν ) 1/ 2 şi pentru ventilatoare axiale: σ = (242) ψ 3/ 4 Q1 / 2 5) Turaţia specifică: n s = 20 ⋅ π ⋅ n 3/ 4 (243)  ∆p t     ρ  Cu ajutorul coeficienţilor funcţionali adimensionali caracteristicile ∆pt (Q ).62 Caracteristicile adimensionale ale ventilatoarelor Tipul de ventilator este caracterizat prin mărimea funcţiei caracteristice: domeniul ventilatoarelor centrifuge corespunde valorilor σ = 0. 2. Fig. 2. interesează calculul presiunii totale a ventilatorului ∆pt. 2. P (Q ).η (Q ) la n constant sau variabil.63.8 respectiv ns < 1400. În toate aceste cazuri. 2.….13. iar al celor axiale valorilor σ = 0..62).. 112 .75.2 şi n s > 1400. respectiv refulare (ventilator refulant).4 Funcţionarea ventilatoarelor în reţea Ventilatoarele pot funcţiona cu conductă de aspiraţie şi refulare (cazul general) sau numai cu conductă de aspiraţie (exhaustor)..0.

presiunea statică absolută la aspiraţie psr . 2.63 Ventilator cu conductă de aspiraţie Mărimile au următoarele semnificaţii: psa . b) Ventilator cu conductă de refulare: fig.64.dr – presiunile dinamice la aspiraţie şi refulare pta – presiunea totală absolută la aspiraţie ptr – presiunea totală absolută la refulare ∆pt – presiunea totală a ventilatorului Se observă că ∆psr = 0 deci: Δp t = ptr − pta = p dr + (Δp sa − pda ) (244) Ponderea maximă în ∆pt o au pierderile de presiune în conducta de aspiraţie ∆p sa. 2. 113 .presiunea statică absolută la refulare pda. Utilizarea variantei este neindicată deoarece energia corespunzătoare termenului cinetic se pierde în întregime. Fig.

Fig. ventilatoarele “de fereastră” sau “de acoperiş”). c) Ventilator cu conductă de aspiraţie şi refulare. presiunea totală fiind: Δp t = p tr − p ta = (∆ p sr + p dr ) = (Δp sa − p da ) (246) d) Ventilator fără reţea. gazul dispune numai de termen cinetic. iar presiunea totală a ventilatorului este dată de relaţia: ∆p t = ptr − pta = p sr + p dr − p sa = Δp sr + p dr (245) deci. presiunea totală a ventilatorului este dată de suma presiunii statice şi dinamice în secţiunea lui de intrare în timp ce în secţiunea de ieşire a conductei de refulare.64 Ventilator cu conductă de refulare În acest caz p sa = p ta. Deoarece ∆p sr = ∆p sa = pa iar pda ~ 0 (admiţând că va ≅ 0) rezultă: 114 . presiunea statică relativă fiind nulă (psr = p a). Schema de calcul rezultă asamblând diagramele de variaţie a presiunilor din primele două cazuri. 2. Montajul este utilizat în unele cazuri însă numai la ventilatoarele axiale (exemplu.

2. dezvoltaţi de ventilator într-o anumită instalaţie. sunt determinaţi de punctul de funcţionare P la intersecţia caracteristicii interioare I cu caracteristica reţelei II (fig.66). parametrii ventilatoarelor pot fi modificaţi prin următoarele procedee: a) Reglarea prin ştrangulare. el determină o componentă v u1 (α1 ≠ 90) . dar neeconomic.65). 2.5 Reglarea ventilatoarelor În timpul funcţionării. 2. La majoritatea ventilatoarelor lipseşte aparatul director la aspiraţie. v r2 ∆pt = p dr = ρ (247) 2 Parametrii reali ∆p t şi Q. Fig. aşa încât α1 = 90° şi v u1 = 0. b) Reglarea prin modificarea turaţiei. fig. Procedeul este simplu. Reglarea se bazează pe modificarea căderii de presiune dinamice pe reţea prin mărirea sau micşorarea coeficientului de rezistenţă locală a clapetei de reglaj odată cu rotirea acesteia ζ=f(ϕ) (fig. o cantitate mare de energie este disipată pe rezistenţa locală.65 Fig.67. asigurându- 115 . Procedeul necesită motoare electrice de turaţie variabilă în cazul reglării continue sau cutie de viteze în cazul reglării în trepte. 2. Randamentul reglării este bun. Este important ca punctul de funcţionare să se situeze în zona randamentului maxim al ventilatorului.66 Punctul de funcţionare al Reglarea prin ştrangulare cu clapetă ventilatorului în instalaţie 2. c) Reglarea prin dispozitiv de conducere este specifică ventilatoarelor centrifuge de putere mare. în cazul în care un asemenea dispozitiv există.13. 2.

68 a).14 Ventilatoare axiale 2. se folosesc cu precădere ventilatoarele axiale. 2. 2. În fine. 2.67 Reglarea prin dispozitiv de conducere 2. 2.68 Ventilatoare axiale a) Ventilator fără aparat director b) Ventilator cu aparat director c) Ventilator cu două etaje Construcţia obişnuită comportă carcasa 1 din tablă roluită. 2.1 Generalităţi. prevăzută la capete cu flanşe. şi statorul. pentru realizarea unor presiuni mari se folosesc ventilatoarele cu mai multe etaje (fig.68 b). în cele mai multe cazuri cuplat direct pe arborele motorului 3. Constructiv. La unele construcţii se prevede un aparat director 6 cu calotă de dirijare (fig. Fig. format din paletele statorice 4 şi calota 5 (fig. 116 . Schema constructivă În domeniul debitelor mari şi presiunilor reduse. caracterizate prin simplitate constructivă.14. rotorul 2.68 c). Rolul statorului este de redresare a curentului la ieşirea din rotor şi în acelaşi timp de susţinere mecanică a arborelui ventilatorului sau motorului electric de antrenare. gabarite reduse şi randamente bune. a) b) c) Fig. dispozitivul de conducere poate fi cu palete radiale sau cu palete axiale.se în acest fel modificarea presiunii (relaţia lui Euler).

pentru rotorul elementar puterea este şi dP = ρ dQ Yt. forţa portantă este dFz = ρГ w∞ dr.circulaţia în jurul unei palete. gazul intră în reţea fără circulaţie ( v1 = v a ). Caracteristici Schema fluxului prin ventilatorul axial (fig. iar Гp .69) este asemănătoare cu cea de la pompele axiale. z fiind numărul de palete. 2. Debitul prin rotorul elementar de anvergură dr este dQ = 2πr dr ∙va. 2. dM = r dT = zρГp dr va r. respectiv puterea este dP = ω dM = zρГp ωva rdr. iar din triunghiurile de viteze rezultă: vu 2 2 w∞ = va2 + (u − ) (248) 2 Pe de altă parte. Totodată. unde Г = zГp. iar momentul necesar rotirii rotorului elementar. 2. O secţiune cilindrică de rază r executată în rotor şi desfăşurată în plan determină reţeaua de profile rotorice.14. Din egalarea expresiilor puterii lui dP rezultă: zΓ p ω Yt = (249) 2π Fig. unde v a este viteza axială.2 Aerodinamica ventilatorului axial. Forţa tangenţială este dT =dFz ∙sin β∞=zρГp w∞ dr ⋅ sin β∞ = zρГp dr va. În lipsa aparatului director la intrare.69 Schema de calcul al aerodinamicii ventilatorului axial 117 .

Randamentul aeraulic al ventilatorului va fi în consecinţă: Y H h + hrad + hrs + hrsd ηh = = = 1 − rr (252) Yt H t Ht Pierderile menţionate se calculează astfel. transmisă gazului este mai mică decât cea teoretică. De aceea. pe de o parte. pierderile în rotor rezultă sub forma: A Fx µ ρzΓw∞ µ r ρzΓw∞2 hrr = = r = (253) t t sin β ∞ 2πr sin β ∞ 2πrva parametrul µ r = Rx / Rz fiind inversul fineţei profilului paletei rotorice. Cum Гp = ГABCD = ГDC + ГAB şi deoarece v u1 = 0. Deoarece forţa axială pe profil (fig. Energia specifică reală. deoarece creşte viteza tangenţială u . unde t = 2πr/z este pasul reţelei. prin răsucirea paletei (profilul de la butuc cu unghi de aşezare mai mare decât cel de la periferie) şi. v u1 ≠ 0 . Energia specifică teoretică este prin urmare: ztv u 2 Yt = ω = ωrv u 2 = uvu 2 (250) 2π Când există un aparat director. cu suma pierderilor în rotor hrs. cu pierderi foarte importante pe paletă. la care se adaugă şi pierderile datorită presiunii dinamice corespunzătoare vitezei tangenţiale în aparatul redresor h rsd. unei rotaţii care coincide cu sensul de rotaţie a rotorului. ceea ce se realizează. înseamnă că ГAB = 0 şi deci Гp = ГDC = tvu2. 2. Acest lucru ar însemna însă posibilitatea apariţiei unei mişcări parazitare în sensul anvergurii.69) se poate exprima şi prin relaţia A = hpr (t∙1). pe de altă parte. iar energia specifică este: Yt = u (vu 2 ± vu1 ) (251) unde semnul + corespunde unei rotaţii a curentului imprimată de aparatul director în sens contrar rotaţiei rotorului. iar semnul -. fiecare rotor elementar se dimensionează în aşa fel încât să dezvolte aceeaşi energie specifică. Din relaţia (250) se constată că energia specifică imprimată gazului de rotoarele elementare ar trebui să crească odată cu raza. în aparatul director h rad şi în aparatul redresor hrs. la proiectare. prin micşorarea corzii profilelor în sensul butuc-periferie. Pierderile în aparatul director şi redresor au expresiile similare: 118 .

corespunzătoare vitezei tangenţiale în aparatul redresor. În figura 2. unghiul de aşezare α al paletei rotorice poate fi inclus. se obţine caracteristica universală (la ventilatoarele axiale. drept urmare nu se recomandă funcţionarea în zona debitelor mici şi nici reglajul prin obturare. Comparaţia curbelor caracteristice pune în evidenţă faptul că la ventilatorul axial are loc un consum mare de putere la debit nul. ca parametru). O problemă specifică maşinilor axiale este aceea a interstiţiului paletă-carcasă care trebuie să fie minim. pierderile datorită presiunii dinamice. sunt date prin relaţia: R 2 hrsd = ρ vu 3 (256) 2 în care R este raza exterioară a aparatului redresor. µ ad ρ (zΓ )ad v ad 2 hrad = (254) 2πrva µ s ρ (zΓ )s vs2 hrs = (255) 2πrva În fine. de asemenea. turbioanele din această zonă cauzând scăderea pronunţată a randamentului aeraulic al ventilatorului. în comparaţie cu cele ale ventilatorului centrifug. Caracteristicile ventilatorului axial la turaţie constantă sunt date în figura 2.71. În cazul în care turaţia se include ca parametru. Un interstiţiu mare înseamnă un important efect de capăt la paletă.70 este reprezentată schema completă a fluxului pentru ventilatorul axial prevăzut cu aparat director şi stator. 119 .

în special cele axiale. nivelul zgomotului crescând aproximativ cu puterea a cincea a vitezei periferice.3 Zgomotul ventilatoarelor Ventilatoarele. pentru banda de frecvenţă de la 80 Hz la 8000 Hz. În mod curent. în instalaţii speciale denumite camere fonice. iar construirea ventilatoarelor silenţioase constituie un important criteriu de competitivitate. Ventilatoarele se consideră silenţioase dacă nivelul de intensitate sonoră la distanţa de 1.14. iar I0=10-12[W/m2]-intensitatea corespunzătoare pragului minim al audibilităţii. determinate în principal de neechilibrajul rotorului şi de uzura lagărelor. Viteza de rotaţie are o deosebită importanţă. În afara zgomotului aerodinamic. Cauza principală a zgomotului este de natură aerodinamică. sunt surse importante de zgomot. soluţiile constructive la rotor şi carcasă.5 m este sub 60 dB.71 Schema completă a fluxului prin Caracteristicile ventilatorului ventilatorul axial axial 2. la orice punct de funcţionare de pe caracteristica pt(Q).70 Fig. (257) I0 în care I este intensitatea acustică. Ventilatoarele cu număr impar de palete sunt mai silenţioase. Testele de zgomot se fac cu fonometre. drept criteriu pentru aprecierea zgomotului produs de ventilatoare se foloseşte nivelul de intensitate acustică în decibeli. În afară de aceasta. există şi vibraţii mecanice. 2. 120 . definit prin relaţia logaritmică: I L = 10 lg . 2. în legătură cu comportarea aeroelastică a paletei ventilatorului. numărul şi profilarea paletelor şi interstiţiul la carcasă determină esenţial nivelul de zgomot. Fig.

Urmează scăderea volumului. Pompele volumice realizează presiuni mari ce pot ajunge la 1000 de bar. volumul lor creşte.1. necesită motoare volumice “lente”. reglare şi comandă.1 Generalităţi despre generatoarele volumice Maşinile hidraulice volumice au drept caracteristică comună un proces de aspiraţie refulare. iar presiunea de refulare poate fi teoretic oricât de mare. În schimb. electric sau hidropneumatic) în energie hidraulică. fiind practic limitată numai de rezistenţa organelor pompei. discontinuu. camerele sunt conectate la racordul de aspiraţie. CAPITOLUL 3 MAŞINI HIDRAULICE CU PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE VOLUMIC 3. astfel că pompele volumice trebuie să fie “rapide” şi să aibă performanţe cavitaţionale bune. dar şi de motor hidraulic. acţionarea sarcinilor mari. Presiunea minimă în camere este presiunea de vaporizare a lichidului la temperatura de funcţionare a pompei. 121 . Furnizarea lichidului în mod discontinuu constituie un dezavantaj faţă de maşinile cu flux continuu care însă poate fi substanţial ameliorat prin măsuri constructive.1. Când volumul camerelor devine maxim. iar presiunea scade până la valoarea necesară umplerii cu lichid. volum cu volum. În faza de aspiraţie.2 Principiul de funcţionare generatoarelor volumice Pompele volumice sunt caracterizate de trecerea discontinuă a lichidului din racordul de aspiraţie în cel de refulare. acestea sunt închise mecanic şi apoi conectate la racordul de refulare. Pompele volumice constituie componente fundamentale ale sistemelor hidraulice de acţionare. dar în construcţii speciale se pot vehicula şi alte lichide. care funcţionează stabil la turaţii mici şi furnizează momente mari cu randamente ridicate. prin camere de volum variabil constituite din elemente ale unui mecanism numite „elemente active”. 3. Destinate în special sistemelor de acţionări hidraulice în care îndeplinesc funcţia de generator. care produce suprapresiunea necesară pentru evacuarea lichidului în racordul de refulare. funcţionează în cele mai multe cazuri cu ulei. În afară de aceasta se caracterizează prin compactitate. Acestea transformă energia mecanică furnizată de o maşină de antrenare (motor termic. robusteşe şi fiabilitate. imposibil de obţinut cu turbopompele. la turaţii reduse. Motoarele disponibile pentru antrenarea pompelor au uzual turaţii ridicate şi momente mici.1 Generatoare volumice 3.

fiind independent de turaţia acesteia. aspirat sau refulat de o cameră. necesar pompării este proporţional cu rezultanta forţelor de presiune de pe elementele active. Pulsaţiile debitului determină pulsaţii de presiune. Teoretic. Momentul teoretic Mt. deci depinde doar de sarcina şi de mărimea pompei. Pierderile volumice ΔQ = Qt – Q sunt proporţionale cu presiunea de refulare. Momentul real M depinde şi de turaţie datorită frecărilor. depinzând numai de tipul mecanismului utilizat şi de viteza de antrenare a elementului său conducător. astfel că momentul teoretic este variabil în timp. Nesincronizarea acestuia cu elementele active poate provoca depresiuni şi suprapresiuni importante în camerele pompei şi micşorarea debitului. impusă practic de instalaţie. prin interstiţiile necesare mişcării relative a elementelor active. o cameră aspiră şi refulează într-un ciclu de pompare un volum de lichid egal cu diferenţa dintre volumul său maxim Vmax şi volumul său minim Vmin : ∆V = Vmax − Vmin (1) care nu depinde de presiunea de refulare. este variabil în timp. în cazul general. Durata de utilizare a unei pompe este limitată de scăderea excesivă a acestuia. reprezintă viteza de variaţie a volumului acesteia: dV Qt (t ) = (3) dt şi. Debitul volumic real Q este mai mic decât cel teoretic Qt din cauza pierderilor de lichid din spaţiile de înaltă presiune spre spaţiile de joasă presiune ale pompei. Atunci când elementele active nu pot realiza închiderea şi comunicarea alternativă a camerelor de volum variabil cu racordurile. pompa trebuie prevăzută cu un sistem de distribuţie. Debitul volumic teoretic mediu Qtm . astfel că debitul volumic real scade faţă de cel teoretic la creşterea presiunii. pierderile volumice cresc în timp. 122 . al pompei este proporţional cu frecvenţa de refulare f: Qtm = ∆V ⋅ f (2) Debitul volumic teoretic (instantaneu) Qt (t ) . Datorită uzurii inerente a elementelor de etanşare. alterând randamentul (debitul) volumic. Debitul volumic real este mai mic decât cel teoretic şi din cauza compresibilităţii lichidului.

a aceleia care corespunde cel mai bine particularităţilor instalaţiei: montajul. fiabilitate etc. Datorită conţinutului temei de proiectare se vor trata doar problemele ce ţin de concepţie. 3.1. Pompele volumice sunt utilizate în domeniul debitelor mici şi a sarcinilor mari.4 Clasificarea pompelor volumice Criteriul principal de clasificare a pompelor volumice le separă în pompe cu deplasare continuă. punerea în funcţiune.) şi obiective tehnico-economice (randament maxim. în condiţiile tehnice şi economice date • Utilizarea – implică alegerea dintre pompele disponibile. înălţime de aspiraţie etc. Presiunea instantanee în racordul de aspiraţie este determinată de pierderea de sarcină pe traseul de aspiraţie.3 Studiul pompelor volumice Cunoaşterea pompelor volumice interesează trei genuri de activitate tehnică: • Concepţia – are ca scop proiectarea acesteia astfel încât să se obţină parametrii funcţionali (debit. exploatarea şi remedierea defecţiunilor. sarcină. 3.1. turaţia maximă a pompelor volumice este limitată de apariţia fenomenului de cavitaţie. O altă limitare a turaţiei rezultă din solicitările elementelor mecanismului pompei. în care lichidul se deplasează în două sensuri contrare şi alternative pe fiecare rotaţie a fiecărui organ de variaţie volumică. în care lichidul de lucru se deplasează într-un singur sens. Astfel. pe întreaga rotaţie a organului de variaţie volumică şi cu deplasare alternativă.) • Execuţia – are drept scop realizarea pompei conform proiectului. cost minim. 123 . dar uzual condiţia de cavitaţie este mai severă. impusă de debitul instantaneu.

Tabelul 3.88 radiale 2000 50 Pompe cu excentric Cu pistoane 1000 20 0.1 Presiuni uzuale [bar] Turaţii Vâscozitatea Randa- Tipul de pompă uzuale recomandată mentul [rpm] [cSt] total 100 200 300 400 500 0 Cu dantură 1500 40 Pompe cu angrenaje 0.85 înclinat 1500 50 Cu pistoane 1000 20 0.88 în linie 2000 50 124 .82 dublă 3000 50 excentricitate 500 30 Palete fixe 0.75 5000 200 Palete 500 30 rotitoare cu o 0.7 interioară 3000 100 Cu deplasare continuă 1000 80 Cu şurub 0.85 Pompe cu înclinat 3000 50 Cu deplasare alternativă Cu bloc 500 30 0.75 exterioară 3000 80 Cu dantură 1500 50 0.8 Pompe cu palete 1500 50 excentricitate Palete rotitoare cu 500 30 0.8 1500 50 pistoane axiale Cu disc 1000 30 0.

c) debit pulsatoriu. iar în cazul presiunilor mari se folosesc câte două supape (înseriate) pe fiecare circuit. 125 . 2. 3. . astfel încât la capetele cursei (în punctele moarte) viteza devine nulă. în corpul pompei. cu piston şi mecanism bielă-manivelă. antrenate de o maşină cu abur sau aer comprimat. 3.cu doi cilindri în paralel (maşini duplex).2 Pompe cu piston 3. tipul constructiv: . vitezelor mici de circulaţie şi trecerilor multiple prin punctele de viteză nulă. c) funcţionează cu randamente bune. d) sunt autoamorsabile. ea putând fi păstrată constantă la diverse debite. Faţă de maşinile cu principiu dinamic. . după numărul de feţe active: . .cu dublu efect (au două feţe active). una de aspiraţie. a unui piston care asigură variaţia de volum. Sensul mişcării pistonului se schimbă periodic. Dezavantajele acestor maşini sunt următoarele: a) debit relativ redus datorită secţiunilor mici de trecere.diferenţiale (cu simplu efect pe aspiraţie şi cu dublu efect pe refulare sau invers). la care puterile pot ajunge la peste 1500 KW. Distribuţia se realizează cu două supape.1 Construcţia şi principiul de funcţionare Sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin deplasarea rectilinie alternativă. . În figura de mai jos 3. cealaltă de refulare. . mişcarea fluidului fiind deci pulsatorie.1 este prezentată schema constructivă a unei pompe monocilindru. pompele volumice cu piston au următoarele avantaje: a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari.pompe acţionate direct. b) construcţie complicată datorită organelor de închidere şi mişcării alternative a pistonului.pompe acţionate de motoare prin intermediul unui mecanism bielă- manivelă. b) presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului.cu un singur cilindru (maşini simplex). Performanţele acestor pompe sunt mai bune la construcţiile orizontale. după felul acţionării: . Pompele cu piston se pot clasifica după: 1.2.cu simplu efect (au o singură faţă activă).cu trei cilindri în paralel (maşini triplex).

Un ciclu de funcţionare este format din două faze: prima.. iar h cursa pistonului..93. Astfel. în cavitatea de lucru apare o depresiune care determină aspiraţia prin supapa de aspiraţie... Fig... în care. în care prin deplasarea pistonului în sensul în care volumul de lucru scade..0. presiunea creşte şi fluidul este evacuat prin supapa de refulare.96) (2) Calculul debitului instantaneu presupune determinarea vitezei pistonului. Funcţionarea pompei cu piston se bazează pe modificarea ciclică a volumului de lucru... rezultă debitul mediu teoretic: n π ⋅ D2 n Q =V ⋅ = ⋅h⋅ (1) 60 4 60 Debitul mediu efectiv este mai mic din cauza pierderilor la etanşarea pistonului şi la supape şi anume: Q = η v ⋅ Qt (η v = 0. D fiind diametrul.. La n rot/min ale arborelui de antrenare.1 Schema constructivă a pompei cu piston Cilindreea pompei (volumul de lichid refulat pe cursă) este V = π ⋅ D 2 ⋅ h / 4 . 3. deci cos α = 1 − 2 sin 2 γ (4) L L 126 . spaţiul parcurs de piston este: x = L cos α + r cos(π − γ ) = L cos α − r cos γ (3) Dar: r r2 sin α = sin γ . a doua.. pentru mecanismul bielă-manivelă. prin deplasarea pistonului în sensul de creştere a volumului de lucru.

de obicei 1/5 dezvoltarea în serie a radicalului se poate L 1 r2 limita fără erori importante la primii doi termeni adică cos α ≅ 1 − ⋅ 2 sin 2 γ şi 2 L deci: 1 r2 x = L − r ⋅ cos γ − ⋅ sin 2 γ (5) 2 L Viteza pistonului se obţine derivând pe x în raport cu timpul: dx dγ r 2 dγ r v= = r ⋅ sin γ ⋅ − ⋅ sin 2γ ⋅ = rω (sin γ − sin 2γ ) (6) dt dt 2 L dt 2L iar debitul instantaneu rezultă de forma: r q = A ⋅ v = A ⋅ r ⋅ ω ⋅ (sin γ − sin 2γ ) = k ⋅ q * . (k = A ⋅ r ⋅ ω ) (7) 2L Fig.2π ] .2 este reprezentată variaţia debitului q * cu unghiul de rotaţie al manivelei. Pulsaţia debitului se poate reduce substanţial dacă pompa este cu dublu efect.2 Variaţia debitului instantaneu în funcţie de unghiul de rotaţie În figura 3. 3. variaţia debitului se abate puţin de la forma sinusoidală. 127 . deoarece r/L ≅ 1/5. deoarece pe intervalul unghiular [π . Curba debitului unui cilindru unic poate fi considerată ca suma unei semisinusoide sinγ şi a unei sinusoide complete sin2γ afectată de coeficientul – r/2L. La pompa monocilindru cu simplu efect. ambele feţe ale pistonului sunt active. r Deoarece < 1 . În acest caz. aspiraţia şi refularea având loc simultan. debitul refulat este nul. pulsaţia debitului este inacceptabil de mare.

în cavitatea II presiunea scade. în cavitatea I presiunea creşte. de tipul celui din fig. 128 . supapa s2 se închide. 3. se închide supapa i1 .3 Pompă cu piston simplex Fig.4 Pompă cu piston diferenţială Principiul funcţional al unei pompe simplex cu piston. numai că rolul celor două cavităţi de lucru se schimbă.3. 3. se deschide supapa s1 şi are loc refularea. La cealaltă cursă a pistonului au loc. de asemenea. La aceeaşi deplasare a pistonului. supapa i2 se deschide şi se produce aspiraţia.3. o aspiraţie şi o refulare. Fig. este următorul: la deplasarea pistonului de la dreapta spre stânga. cu două feţe active.

o camă (fig. dacă pompa este construită cu mai mulţi cilindri în aşa fel încât decalajul unghiular între ei să fie 2 π / z . sinusoidele vor fi decalate cu acelaşi interval unghiular. în cazul pompelor cu piston cu două feţe active. unde k ' = A' ⋅ r ⋅ ω . pentru acţionarea pistoanelor se foloseşte. În acest caz. Fig. debitul pompei calculându-se cu relaţia: Q = 2 ⋅ e ⋅ A ⋅ n ⋅ z / 60 (8) 129 .5 Pompă cu piston cu două feţe active a)variaţia debitului instantaneu în funcţie de unghiul de rotaţie. z fiind numărul de cilindri în diagrama de debit.2π ] faţa stângă a pisonului de arie A' = π ⋅ ( D 2 − d 2 ) / 4 va refula şi ea debitul q ' = k ' ⋅ q * . pe intervalul [0. adică la fiecare cursă a pistonului vom avea debit. cu cât numărul cilindrilor este mai mare. În fine. 3. rezultând o pulsaţie a debitului cu atât mai mică. b) schema constructivă de principiu Aşa cum se observă în fig. 3.3.5.6). de obicei.

În figură s-au făcut următoarele notaţii: 1–elemente de distribuţie. 3. de tip duplex. montate îndeosebi pe refularea pompelor cu o faţă de lucru. iar realizarea ei în varianta constructivă verticală reduce spaţiul necesar amplasării. Pentru diminuarea acestui neajuns.sistem bielă-manivelă.6 Pompă cu pistoane în stea În fig.reductor melc-roată melcată. Fig. 130 .piston. 2.7 este prezentată o maşină cu piston cu o singură faţă activă. Pompa are două pistoane calate la 90˚. Neuniformitatea debitării pompei are un efect negativ asupra funcţionării instalaţiei pentru că introduce vibraţii în aceasta. 5. 4.3. se recurge la folosirea unor vase tampon (acumulatoare). 3. Acest tip de maşină hidraulică are o largă utilizare la bordul navelor deoarece debitarea este mai uniformă decât prin varianta simplex.

2 Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu piston prezintă avantajul că realizează valori mari ale presiunilor de lucru. peste 200 bari.7 Pompă cu piston duplex 3. însă au şi unele avantaje nete faţă de alte maşini hidraulice: .asigură o aspiraţie uscată. . Gabaritele şi greutăţile maşinilor cu piston sunt totuşi mari faţă de celelalte pompe.fluidul de lucru poate avea în componenţa sa şi suspensii mecanice. Antrenarea cu viteze periferice mari a axului manivelelor duce la acceleraţii mari ale pistoanelor la capetele de 131 . 3. etc. fapt care compensează neajunsurile debitării neuniforme. Realizează debite specifice relativ mici.pot manipula lichide calde şi reci. Fig. instalaţia de transfer combustibil şi ulei. au prevăzut un reductor între motorul de antrenare şi axul manivelelor. neputând fi antrenate la turaţii mari.). deoarece. . Sunt întâlnite la bordul navelor îndeosebi la instalaţiile la care condiţiile de funcţionare pe aspiraţie sunt grele sau foarte grele (instalaţia de santină.2.

3 . Fig.3. .rotor.1 Construcţia şi principiul funcţional Pompele cu pistonaşe radiale fac parte din categoria generatoarelor hidraulice volumice şi se utilizează cu precădere în acţionările hidraulice. variaţia ciclică a volumelor de lucru realizându-se datorită dispunerii excentrice a blocului cilindrilor faţă de statorul pompei. ci şi asupra preţului de cost. poziţia pistonaşelor în blocul cilindrilor este pe raza. Din acest motiv. 4 – ax central. 3.8. Utilizarea reductoarelor pe lanţul de antrenare a pompei are consecinţe directe nu numai asupra gabaritului şi greutăţii maşinii. deci apariţia cavitaţiei.3 Pompe cu pistonaşe radiale 3. cu alimentare exterioară. de două tipuri: . în principal.cursă.stator. 3. La pompele cu pistonaşe radiale. turaţiile de antrenare sunt adeseori limitate la valori cuprinse între 40 şi 180 rot/min. Pompele cu pistonaşe radiale sunt. ceea ce provoacă desprinderea lichidului de piston ca urmare a scăderii presiunii. La maşinile cu alimentare interioară.piston radial. distribuţia se face central. 6 – orificiu de refulare 132 .8 Schema pompei cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară 1 . unde rotorul se roteşte în sensul acelor de ceasornic. cu alimentare interioară. prin axul motorului ca în figura 3. 2. 5 – orificiu de aspiraţie.

respectiv refulare şi felul în care are loc contactul dintre suprafaţa frontală a pistonaşelor şi stator. Principiul de funcţionare este acelaşi pentru toate tipurile. Prin dispunerea pistoanelor pe mai multe rânduri se pot obţine debite mari în condiţiile unui gabarit redus. 2.stator.9 este prezentată o maşină cu pistonaşe radiale cu debit variabil la care reglarea excentricităţii şi deci a cilindreei se face cu ajutorul unui sistem de tip şurub – piuliţă. 3.9 Pompă cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară cu debit variabil 1. În figura 3. a lagărelor hidrostatice sau a unor role ataşate pistoanelor.pistonaş. 5. distribuţia se face prin axul central fix care cuprinde canalizaţia de aspiraţie şi cea de refulare. Între rotorul 1 şi statorul pompei 3 există excentricitatea e datorită căreia fiecare piston radial 2 execută o cursa h = 2e . pistoanele ies din cilindri şi aspiră lichid prin fereastra de aspiraţie a distribuitorului. Pistoanele 2 culisează în cilindrii radiali practicaţi în blocul rotativ 1 amplasat excentric faţă de carcasă. Distanţa dintre carcasă şi blocul cilindrilor este variabilă: pe un arc de 180 o în sensul rotaţiei creşte. Statorul are rol de ghid.bucşă de fricţiune. prin modificarea excentricităţii rotorului faţă de carcasă. Reglarea debitului se face simplu. urmează scăderea distanţei dintre carcasă şi blocul cilindrilor. Frecarea excesivă dintre pistoane şi carcasă este evitată prin utilizarea unui rulment.distribuitor.carcasă. 3. 6.rolă. care determină pătrunderea pistoanelor în cilindri şi evacuarea lichidului prin fereastra de refulare a distribuitorului. care se deplasează în canale practicate în pereţii laterali ai carcasei. 133 .şurub pentru reglarea excentricităţii. diferite fiind numai modul în care se face distribuţia lichidului de lucru la aspiraţie. 4. 7. Fig. contactul pistonaşelor la suprafaţa de ghidare fiind menţinut datorită forţei centrifuge a unor arcuri sau inele laterale de ghidare. Pompele cu pistonaşe radiale se fabrică într-o varietate mare de forme constructive.

cu h cursa.3. Pistoanele au de asemenea tijele articulate excentric. Aceste pompe sunt folosite la nave în majoritatea cazurilor la acţionările hidrostatice. Distribuţia pompelor cu alimentare exterioară se face prin nişte canale periferice ale carcasei. Din relaţia de mai sus se poate scoate cilindreea Vp: Q Vp = (2) nη v Pe de altă parte însă. pentru un pistonaş. respectiv refulare se face prin aceleaşi canale care sunt legate la conductele de aspiraţie şi refulare. 3. presiunea p şi turaţia n. presiunea maximă fiind cuprinsă între 350 şi 420 bar. se pune problema calculului de predimensionare. debite de până la 8000 l/ min şi presiuni de 250-300 bar. 96 ~ 0.11 se vede că.10 Contactul pistonaş. din figura 3. În figura 3. Dacă se notează cu d diametrele pistonaşelor. atunci debitul Q va avea expresia: Q = V p nη v (1) unde ηv = 0.10 sunt ilustrate câteva moduri de realizare a contactului dintre pistonaş şi stator. cu ηv randamentul volumic. Dirijarea uleiului către aspiraţie. Fig 3. Datele de intrare sunt debitul Q.3. distribuitorul lipsind. în general. iar cu z numărul de pistonaşe.2 Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu pistonaşe radiale au. Randamentul volumic şi cel total au valori ridicate. cursa este h = 2e. pentru puteri mari (uneori până la 3000 kW). În acest caz: 134 . 98. Turaţiile de antrenare variază între 100 şi 1500 rot/min.stator 3.3 Elemente de calcul la pompele cu pistonaşe radiale Pentru început.

se scrie expresia debitului teoretic sub forma produsului dintre turaţie şi cilindree: πd 2 Qt = nV = nz e (4) 2 Fig.11 Schema de calcul la pompa cu pistonaşe radiale În funcţie de debitul teoretic se poate calcula debitul real: Q = Qtη v (5) unde ηv este randamentul volumic. πd 2 V =z 2e (3) 4 Cunoscând turaţia n a discului. prin urmare. Literatura recomandă valorile raportului dintre excentricitatea “e“ şi diametrul pistonaşelor d. 3. prin valoarea constantei ψ = e/d. se poate determina relaţia de predimensionare a diametrului pistonaşului pompei: 2Q d =3 (7) πzψnη v 135 . πd 3 z ψnη v = Q (6) 2 de unde. În aceste condiţii.

va rezulta: x 2 + 2 x(r + e cos ϕ ) + 2er (cos ϕ − 1) = 0 (12) rezolvând ecuaţia (12) în raport cu x. În triunghiul OAO1 din figura 3. se va obţine viteza relativă: ωe 2 cosϕ sinϕ  e cosϕ sinϕ  = eω sinϕ +  (14) dx vr = = x& = eω sinϕ + dt r + 2er + e cos ϕ 2 2 2  r + e cos ϕ + 2er  2 2 2  Dacă se neglijează la numitorul fracţiei termenii ce conţin pe e. Se consideră acum contururile statorului şi rotorului dispuse unul faţă de celalalt la distanţa e. se pune problema calculului cinematic. O1 A = R = r + e .11 se poate scrie: O1 A 2 = e 2 + OA 2 − 2eOA cos(180 o − ϕ ) = e 2 + OA 2 + 2eOA cos ϕ (8) Pe de altă parte: OA = r + x . O1O = e (9) introducând relaţia (9) în (8). va rezulta:  e  v r = eω  sin ϕ + sin 2ϕ  (15)  2r  136 . se obţine: (r + e) 2 = e 2 + r 2 + 2rx + x 2 + 2e(r + x ) cos ϕ (10) sau după unele prelucrări simple: 2re = 2rx + x 2 + 2e( r + x) cos ϕ (11) Ordonând după puterile descrescătoare ale lui x. se obţine cursa pistonului la un moment oarecare t: x = −(r + e cos ϕ ) + r 2 + 2er + e 2 cos 2 ϕ (13) Derivând această expresie în raport cu timpul. Pentru început.

Derivând din nou în raport cu timpul. se va obţine acceleraţia relativă: dvr  e  ar = = &x& = eω 2  cos ϕ + cos 2ϕ  (16) dt  2r  Acceleraţia de transport (centripetă) va fi: at = OA ⋅ ω 2 = ω 2 (r + x ) = ω 2 (r 2 + 2er + e 2 cos 2 ϕ − e cos ϕ ) (17) iar acceleraţia Coriolis:  e  a c = 2ωv = 2ω 2 e sin ϕ + sin 2ϕ  (18)  2r  Pentru calculul debitului teoretic se pleacă de la expresia cilindreei definită prin produsul dintre aria pistonaşului şi cursă: πd 2 V =z h (19) 4 La pompele cu pistonaşe radiale: h = 2e şi în aceste condiţii: zπd 2 e V= (20) 2 iar debitul teoretic va fi: πd 2 Qt = nz e (21) 2 Debitul real se calculează în funcţie de debitul teoretic şi randamentul volumic: Q = Q tη v (22) 137 .

ecuaţia (25) z devine: p πd 2 πd 2 p qt = ∑ eω sin [ϕ + (i − 1)γ ] = eω ∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] (27) i =1 4 4 i =1 Ţinând cont că suma din membrul drept al ecuaţiei de mai sus se poate pune sub forma: 138 . În aceste condiţii. La început se stabileşte expresia debitului momentan al unui pistonaş considerând viteza relativă dată mai sus: πd 2 πd 2  e  q1 = vr = eω  sin ϕ + sin 2ϕ  (23) 4 4  2r  Presupunem că pompa are în total z pistonaşe.3. ϕ i = ϕ + (i − 1)γ (26) 2π unde γ = . se neglijează termenul al doilea din paranteza membrului drept al ecuaţiei de mai sus: p πd 2 qt = ∑ eω sin ϕ i (25) i =1 4 Aşa cum am arătat la pompele cu pistonaşe axiale. din care numai p lucrează pe refulare. Cu această observaţie. 3.4 Neuniformitatea debitării la pompele cu pistonaşe radiale Aprecierile făcute la pompele cu pistonaşe axiale referitor la neuniformitatea debitării rămân aceleaşi din punct de vedere cantitativ şi la pompele cu pistonaşe radiale. reprezintă pasul unghiular. debitul momentan livrat de cele p pistonaşe se poate obţine prin însumarea celor p debite q1 : p p πd 2  e  qt = ∑ q1 = ∑ eω  sin ϕ i + sin 2ϕ i  (24) i =1 i =1 4  2r  Pentru că excentricitatea e este mult mai mică decât raza r.

prin urmare: 2 z 2π z sin ⋅ πd 2 z 4 sin  ϕ + 2π ⋅ z − π  = πd eω 1 cosϕ − π  2 qt (ϕ ) = eω (32) 4 2π  z 4 z 4 π  z sin sin z z se face din nou notaţia: 1  π ψ = cos ϕ −  (33) π  z sin z cu care din ecuaţia (32) a lui qt (ϕ ) se determină expresiile debitelor instantanee maxim şi minim: 139 . γp sin 2 sin  ϕ + γ p − π  p ∑ sin [ϕ + ( i − 1)γ ] = (28) i =1 γ  2 z  sin 2 se găseşte expresia debitului refulat total: γp sin πd 2 2 sin  ϕ + γp − π  q t (ϕ ) = eω   (29) 4 γ  2 z sin 2 Plecând de la expresia generală a gradului de neuniformitate a debitării: q max − q min δ' = (30) q med se defineşte debitul momentan mediu: πd 2 q med = z 2en (31) 4 z 2π în cazul pompelor cu un număr par de pistonaşe p = şi γ = .

De asemenea. 3. ψ min = ctg (35) ϕ= z π ϕ =0 z sin z În aceste condiţii. Forţa din pistonaş determinată de presiunea p este: 140 . 3. πd 2 πd 2 q t max = eωψ max .3.5 Calculul momentului rezistent la maşinile motoare cu pistonaşe radiale Consideram cazul unui pistonaş radial aflat în contact intim cu cercul director al statorului pompei. δ se micşorează cu pătratul lui z. fig. p = şi repetând 2 calculele se găseşte că: π2 δ zimpar ' ≈ (37) 8z 2 Se observă că gradul de neuniformitate a debitării în cazul pompelor cu număr impar de pistonaşe este de patru ori mai mic decât în cazul pompelor cu numar par.12. se recomandă numere impare cât mai mari de pistonaşe. Presupunem că presiunea de pe faţa activă a pistonaşului este p. Din acest motiv. q t min = eωψ min (34) 4 4 în care: ψ max = 1 π π . expresia gradului de neuniformitate a debitării la pompa cu un număr par z de pistonaşe radiale devine:  π   1 cos  πd 2 z eω  −  π π  π 4  sin sin   1 − cos   z z  = π  z π π π2 δ zpar ' = = tg ≈ (36) πd 2 z π z 2z 2z 2 zen sin 2 z z +1 În cazul pompelor cu un număr impar de pistonaşe.

πd 2 F p = Fx = p (38) 4 iar componentele sale tangenţială şi normală sunt respectiv: πd 2 πd 2 p Ft = Fx tan β = p ⋅ tgβ . 3.11. atunci când s-a analizat figura 3.12 Schema de calcul a momentului rezistent Momentul dat de pistonaş este: M 1 = Ft ⋅ R = Ft ⋅ OA unde: OA = O E + E A S-a arătat mai înainte. că: OA = e cos ϕ + R cos β ceea ce conduce la: πd 2 M1 = p(e cosϕ + R cos β ) ⋅ tgβ (40) 4 141 .N = ⋅ (39) 4 4 cos β Fig.

forţa generată pe pistonaş de presiune şi momentul rezistent la un singur pistonaş în raport cu punctul O din figura 3.12 vor avea expresiile: e sin ϕ πd 2 R Ft = p (44) 4 e2 1− sin 2 ϕ 2R 2 e sin ϕ  πd R 2  e2  M1 = p  e cos ϕ + R  1 −  2R 2 sin 2 ϕ  (45) 4 e2    1− 2 sin 2 ϕ 2R Momentul total al tuturor celor p pistonase cuplate pe refulare se obţine prin însumare: p πd 2 e p sin ϕ i   e2  Mt = ∑Mi = p ∑ 2  e cos ϕ i + R   1 − 2 sin 2 ϕ i   (46) i =1 4 R i =1 1 − 2 sin 2 ϕ i  e  2R  R 142 .3.11) se poate obţine relaţia de legatură dintre unghiurile φ şi β: e sin β = sin ϕ (41) R vom avea mai departe: e2 cos β = 1 − 2 sin 2 ϕ (42) R sau în cazul unghiului mic β: e2 cos β = 1 − 2 sin 2 ϕ (43) R În aceste condiţii. Deoarece din scrierea în două moduri a segmentului O1 E (vezi fig.

fig. 3. Poziţia relativă a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei tipuri mari de maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat. În aceste condiţii.4. dintr-un disc pe care sunt fixate la unul din capete tijele pistonaşelor (prin intermediul unor articulaţii sferice) şi dintr-o placă de distribuţie. maşinile cu pistonaşe axiale sunt de două tipuri: cu debit constant şi cu debit variabil. raportul e 2 /( 2 R 2 ) se poate neglija. expresia momentului total se simplifică. cât şi la motoare. Atât la pompe. Din relaţia anterioară se observă că momentul rezistent total depinde de unghiul de rotire ϕ i = ϕ + (i − 1)γ unde γ = 2π / z .13 (c). Din punct de vedere al posibilităţilor de debitare. putând fi scrisă sub forma: πd 2 e p Mt = p ∑ sin ϕ i [e cosϕ i + R ] (47) 4 R i =1 În final. pompe cu disc înclinat fig.1 Construcţia şi principiul funcţional Pompa se compune dintr-un bloc al cilindrilor în care sunt amplasate pistonaşele axiale. momentele rezistente sunt pulsatorii şi ele se pot constitui în elemente de excitare a sistemului mecanic. Din raţiuni pur constructive. putând provoca vibraţii torsionale. puterea pompei va fi: ω Qp PP = M med = (48) η pompa η pompa iar cea a motorului hidraulic: ω PM = M med = Qpη mot (49) η mec 3. 143 . 3.13 (a).13 (b) şi pompe cu disc fulant fig.4 Pompe cu pistonaşe axiale 3. 3.

Discul poate fi imobil sau în mişcare de rotaţie. 3. pompa se numeşte „cu disc înclinat”. este posibilă realizarea distribuţiei cu distribuitor fix frontal. de arcuri amplasate în cilindri sau prin supraalimentarea pompei la o presiune corespunzătoare turaţiei. cel mai utilizat fiind sertizarea. transmiterea mişcării de la disc la bloc se face cu un arbore cardanic (figura 3. plan sau sferic. acestea acţionează pistoanele prin biele având ambele extremităţi sferice.14). pompa se numeşte „cu bloc înclinat”. având axele paralele cu axa de rotaţie a acestuia. Cilindrii sunt dispuşi circular într-un bloc. Mişcarea rectilinie alternativă a pistoanelor este determinată de un disc a cărui axă este înclinată faţă de axa blocului cilindrilor.e axiale cu Pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant bloc fix înclinat Fig. contactul dintre pistoane şi discul înclinat se face printr-un rulment radial-axial sau prin lagăre hidrostatice. utilizându-se frecvent în sistemele de acţionare hidraulică datorită gabaritului redus. posibilităţii de reglare a debitului şi momentului de inerţie redus al părţii mobile. care limitează presiunea maximă de funcţionare la 350 … 450 bar. pistoanele fiind extrase din cilindri de o placă de reţinere a patinelor hidrostatice. 144 . Variante constructive Pompele cu pistonaşe axiale sunt cele mai răspândite. dacă arborele roteşte discul şi acesta antrenează blocul cilindrilor. reversibilităţii. prin contactul lateral dintre biele şi pistoane sau printr-un angrenaj conic. Dacă arborele pompei roteşte blocul cilindrilor. În primul caz. În cazul pompelor cu disc mobil. Pompă cu pistonaşe axiale Pompă cu pistona.13 Pompe cu pistonaşe axiale. Datorită rotaţiei blocului cilindrilor faţă de carcasă. Desprinderea bielelor de pistoane şi de disc în faza de aspiraţie este împiedicată prin mai multe procedee. În acest caz.

14 Pompă cu pistonaşe axiale cu bloc înclinat Fig. Fig. 3. 3.15 Secţiune longitudinală printr-o pompă cu pistonaşe axiale cu bloc înclinat şi debit constant 145 .

Fig. Pompa cu disc înclinat se deosebeşte de pompa cu bloc înclinat numai prin modul de reglare unghiului α care în cazul acestuia se realizează prin înclinarea discului în jurul articulaţiei din dreapta arborelui cardanic. În cazul în care există posibilitatea modificării unghiului de înclinare. 3- articulaţii sferice. 9-lagăr de rostogolire. Pompele cu disc înclinat sunt compacte şi ieftine.84. Datorită faptului că blocul cilindrilor este înclinat. Pompele cu pistonaşe axiale sunt în general construcţii pretenţioase. 3. Pompele cu bloc înclinat sunt robuste. Maşina prezentată în fig.. dar necesită o tehnologie mai complexă. 10-disc în mişcare de rotaţie. la o rotaţie completă a arborelui 1. 8-şurub de strângere. iar varianta reglabilă are un gabarit relativ mare. Blocul cilindrilor este înclinat faţă de arborele motor la un unghi α<300. de la poziţia inferioară din figură la cea superioară. unghi care. fiind antrenat în mişcarea de rotaţie de arborele motor prin intermediul discului 10 şi a articulaţiilor sferice 3. 2-carcasă.0.. Ea este în funcţie de unghiul de înclinare blocului cilindrilor faţă de arborele motor. 5-orificiu de aspiraţie.. Fluidul este refulat tot prin canalele distribuitorului 6 către exterior.. fiind adecvate îndeosebi transmisiilor în circuit închis. Este vorba în special de pisoane. 7-blocul cilindrilor. În figură s-au făcut notaţiile: 1-arbore.15 este una cu debit constant. 3. este fix.93. Aspiraţia se produce printr-unul din orificiile distribuitorului 6 care este parţial conectat la tubulatura de aspiraţie. La cursa descendentă a pistonului 4. Performanţele energetice şi cavitaţionale ale pompelor cu disc înclinat şi ale celor cu bloc înclinat sunt comparabile. La cursa ascendentă a pistonului. parţial la cea de refulare.93 . volumele de lucru delimitate de pistoanele 4 şi de cavităţile din blocul cilindrilor variază. 4-piston plunjer. la acest tip de pompă.97 şi η t = 0.0. fapt care determină generarea aspiraţiei. pompa se numeşte cu debit variabil. Micşorarea volumelor de lucru produce creşterea presiunii. pentru că valoarea cursei maxime a pistonaşelor este constantă. 6-distribuitor.15 prezintă o secţiune longitudinală printr-o pompă cu pistonaşe axiale cu debit constant. alezajele cilindrilor.16). 146 . Creşterea volumului de lucru este însoţită de scăderea presiunii. suprafeţele de contact dintre blocul cilindrilor şi distribuitor şi articulaţiile sferice ale bielelor. Pompele cu pistonaşe axiale cu disc fulant sunt pompe cu cilindri imobili axiali aşa cum se observă în figura de mai jos (fig. frecvent utilizate în instalaţiile hidrostatice ale utilajelor mobile. volumul variază crescător. volumele de lucru variază descrescător. determinând refularea. 3. suprafeţele de lucru trebuind realizate la rugozităţi foarte mici. Randamentul volumic şi cel total au valori ridicate: η v = 0. Debitul acestor pompe poate fi reglat prin modificarea înclinării discului sau a blocului cilindrilor care au ca efect variaţia cursei pistoanelor.

la care arcurile din cilindri împing pistoanele spre discul fulant. Pistoanele sunt acţionate de un disc înclinat cu 8…18 o faţă de axa de rotaţie (discul fulant). dacă în disc se practică o fantă suplimentară care permite accesul lichidului din carcasă în cilindri prin pistoane. prin intermediul unui rulment radial-axial (figura 3. 3. distribuitorul rotativ (cilindric) antrenat de arbore fiind utilizat îndeosebi în cazul maşinilor rotative (fig. Supapele de aspiraţie pot fi evitate în cazul sprijinirii pistoanelor pe discul fulant prin lagăre hidrostatice. cât şi la refulare. 3. debitul fiind constant.16 Pompa cu pistonaşe axiale şi disc fulant Se utilizează pentru pomparea lichidelor lubrifiante.17). a) Schema pompei b) Desen de ansamblu al pompei Fig.16 a şi b) sau prin lagăre hidrostatice axiale. umplerea acestora cu 147 . Distribuţia se realizează de obicei cu supape atât la aspiraţie. determinând în faza de aspiraţie crearea vidului în cilindri. În exploatare se utilizează şi variante de aspiraţie fără supape.

Deşi pulsaţia debitului acestor pompe este redusă. presiunea de funcţionare continuă nu depăşeşte 350 bar. Cursa de aspiraţie a pistoanelor se realizează uzual datorită unor arcuri amplasate în cilindri sau prin supraalimentare cu o pompă auxiliară. Fig. putând provoca ruperea conductelor şi a altor componente prin oboseală.lichid din conducta de aspiraţie se produce rapid. temperatură şi de contaminare a lichidului. Utilizarea supapelor permite obţinerea unor presiuni de cca. Aceste soluţii asigură contactul permanent dintre pistoane şi discul fulant în faza de aspiraţie. 3. prin degajările dreptunghiulare ale pistoanelor. Există variante constructive care funcţionează la 2000 bar cu o înclinare a discului de 8o. În cazul utilizării lagărelor hidrostatice. 700 bar. Debitul acestei pompe se reglează cu un drosel montat pe traseul de aspiraţie. la ieşirea din cilindri. 250 bar datorită presiunii mari de contact dintre pistoane şi inelul mobil al rulmentului axial şi datorită solicitării acestuia. pulsaţia corespunzătoare presiunii determină zgomote şi vibraţii în întreaga instalaţie. 148 . presiunea maximă de funcţionare continuă este limitată de ruperea peliculei portante în anumite condiţii de vâscozitate.17 Pompa cu pistonaşe axiale cu disc fulant şi distribuitor rotativ cilindric Antrenarea pistoanelor prin rulment limitează presiunea maximă de funcţionare continuă la cca. În cazul distribuitoarelor rotative. limita actuală fiind de 2000 bar.

3.4.3 Calculul pompei cu pistonaşe axiale 3. a maşinilor de cârmă.1 Schema cinematică a pompei Fig. la turaţii cuprinse între 1000 – 4000 rot/min.2 Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite de până la 800 l/min şi au o putere specifică ce poate ajunge până la 4-5 kW/kg. cu o debitare suficient de uniformă şi care au o largă răspândire la acţionările hidrostatice ale armăturilor de închidere din sistemele centralizate navale. capacelor mecanice. Sunt pompe de presiuni mari şi foarte mari. 3. la acţionarea vinciurilor şi cabestanelor.18 Schema tridimensională a mecanismului unei pompe cu pistonaşe axiale 149 . 3. uşilor etanşe etc. 3.4.4.

19. La o rotaţie a discului cu unghiul φ punctul A se deplasează în A’ şi corespunzător pistonul către dreapta cu distanţa x.2 Calculul debitului pompei cu pistonaşe axiale Debitul pompei se determină din cinematica mecanismului din fig. Dacă C este intersecţia perpendicularei coborâte din punctul A’ pe raza discului OA şi având în vedere triunghiurile dreptunghice care se formează rezultă: x = AC sin α = (O A − OC ) sin α = ( R − R cos ϕ ) sin α (1) unde R reprezintă raza cercului pe care sunt amplasate articulaţiile în disc.3. C Fig. iar α unghiul de înclinare al discului. Viteza pistonului fiind derivata în raport cu timpul a spaţiului x parcurs de piston la rotirea discului cu unghiul φ. atunci cilindreea elementară a unui pistonaş dVp se calculează cu relaţia: 150 . 3.4. 3. rezultă: dϕ = [R (1 − cos ϕ ) sin α ] = R sin α sin ϕ dx d v= = Rω sin α sin ϕ (2) dt dt dt Dacă se notează cu A secţiunea unui pistonaş.19 Schema cinematică a unei pompe cu pistonaşe axiale cu bloc înclinat 3. reprezentând o fracţiune din cursa h.

. dV p = Adx = AR sin α sin ϕdϕ (3) Debitul mediu al unui piston se calculează integrând relaţia de calcul a lui dVp între limitele φ = 0 şi φ = π . Literatura de specialitate recomandă valorile raportului dintre raza cercului pe care sunt amplasate articulaţiile şi diametrul pistonaşelor ψ = R / d .30º. 151 .... În aceste condiţii: πd 3 n Q= ψzη v sin α (7) 2 60 de unde se poate determina mai departe relaţia de predimensionare a diametrului pistonaşului: 120Q d =3 (8) πzψnη v sin α în care αmax = 25º. când viteza pistonului este minimă respectiv maximă. debitul mediu al pompei cu z pistonaşe la n rot/min are valoarea teoretică: n π 2 n Qt = V p z = d Rz sin α (5) 60 2 60 În funcţie de debitul teoretic.. π πd 2 dV p = AR sin α ∫ sin ϕdϕ = R sin α (4) 0 2 Aşadar.. se poate calcula debitul real: Q = Qtη v (6) unde η v este randamentul volumic..

defazate între ele cu 2π / z . În aceste condiţii. Se presupune apoi că pasul unghiular al cilindrilor pistonaşelor este γ. Pentru determinarea grafică a pulsaţiilor trebuie reprezentate z sinusoide de tipul celei prezentate la pompa cu piston.3. Pentru fiecare valoare a lui φ se însumează ordonatele obţinându-se graficul de variaţie al debitării. Prin urmare.4. unghiul care defineşte poziţia instantanee a pistonaşului i poate fi exprimat ca o funcţie de pasul unghiular: ϕ i = ϕ + (i − 1)γ (12) unde γ = 2π / z . 3. debitul instantaneu total devine: πd 2 p qt = Rω sin α ∑ sin[ϕ + (i − 1)γ ] (13) 4 i =1 152 .3 Calculul neuniformităţii debitării Cu viteza relativă calculată anterior se determină debitul instataneu furnizat de un pistonaş: πd 2 πd 2 q1 = v= Rω sin α sin ϕ (9) 4 4 Debitul momentan maxim al unui pistonaş (atunci când sinφ = 1) este: πd 2 q1 max = Rω sin α (10) 4 Debitul instantaneu total este egal cu suma debitelor instantanee ale cilindrilor cuplaţi la refulare. Din (11) se observă că debitul refulat este pulsatoriu (este o funcţie periodică de φ). Presupunem că la refulare sunt cuplate p pistonaşe: p πd 2 p qt = ∑ qi = Rω sin α ∑ sin ϕ i (11) i =1 4 i =1 În relaţia (11) ϕ i sunt unghiurile momentane dintre punctul mort interior şi poziţia punctului C pentru fiecare cilindru.

z 2π sin πd 2 4 z sin ϕ + z 2π − π  = πd Rωψ sin α 2 qt = Rω sin α  (19) 4 2π 4 z z  4 sin 2z 153 . debitul mediu pentru cele z pistonaşe poate fi scris sub forma: πd 2 q med = 2 Rn z sin α (17) 4 În cazul maşinilor cu un număr par de pistonaşe: z p= unde γ = 2π / z (18) 2 şi prin urmare.dar: γp sin 2 sin ϕ + γp − π  p ∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] =  (14) i =1 γ 2 z  sin 2 deci: γp sin πd 2 2 sin ϕ + γp − π  = q (ϕ ) qt = Rω sin α  (15) γ 2 z  t 4 sin 2 Se defineşte gradul de neuniformitate a debitării: q max − q min δ '= (16) q med Ţinând cont de relaţia (11).

πd 2 q t max = Rωψ max sin α (22) 4 unde: π ψ min ϕ =0 = ctg (23) z şi respectiv. 1 ψ max = (24) ϕ= π π z sin z Prin urmare.unde: 1  π ψ = cos ϕ −  (20) π  z sin z Debitele instantanee totale minim şi maxim sunt: πd 2 qt min = Rωψ min sin α (21) 4 şi respectiv. în urma substituirilor se ajunge la:   πd 2  1 π Rω sin α  − ctg  4  sin π z    z = ω  1 π  δ zpar ' =  π − ctg  (25) πd 2 2 zn  z 2 zRn sin α sin 4  z  154 .

4 Calculul momentului rezistent la maşinile cu pistonaşe axiale Câtă vreme maşinile cu pistonaşe axiale sunt reversibile din punctul de vedere al conversiei.4. gradul de neuniformitate mai mare. în timp ce la motoare se urmăreşte determinarea momentului dezvoltat la ax atunci când maşina este alimentată cu presiunea p. δ’se micşorează cu pătratul lui z şi de aceea se recomandă numere mari de pistonaşe. Fie forţa de presiune F . Astfel. la pompe se urmăreşte calculul momentului la ax. în practică se utilizează maşini cu z = 7.3. ţinând cont din nou de faptul că γ = 2π / z . Ţinând cont că: 1 π 1  π 1 π π − ctg = 1 − cos  = 2 sin 2 = tg (26) π z π z π π z 2z sin sin 2 sin cos z z 2z 2z ecuaţia (25) devine: ω π π π π2 δ zpar ' = tg = tg ≈ 2 (27) 2 zn 2 z z 2 z 2 z În cazul pompelor cu un număr impar de pistonaşe: z +1 p= (28) 2 şi repetând calculele. problema calculului momentului rezistent se pune diferit pentru fiecare tip de maşină. Articulaţiile sferice sunt considerate ca fiind reazeme pe care se sprijină pistoanele. În plus.20). necesar realizării presiunii p la refulare. Uzual. Pe de altă parte. se obţine: π π π2 δ zimpar ' = tg ≈ 2 (29) 2 z 4 z 8z Se constată că în cazul numărului impar de cilindri diagramele de debitare sunt mai favorabile deoarece numărul vârfurilor (qmax) este egal cu dublul numărului de cilindri. 3. care acţionează asupra pistoanelor în lungul axelor acestora şi este transmisă în punctul de articulaţie al tijei pistonului în disc. numărul de vârfuri este egal cu numărul de cilindri. Considerăm schema de calcul din figura de mai jos (fig. 3. amplitudinea vârfurilor mai mare şi deci. La pompele cu z = par. 155 . amplitudinea vârfurilor este mai mică.

se poate face aceeaşi analiză ca mai sus pentru calculul lui M max . M min . Fig. El va induce în linia de antrenare vibraţii torsionale care uneori pot produce rezonanţă. dat fiind caracterul variabil al momentului rezistent. Dintre cele două forţe moment faţă de axa de rotaţie M 1 dă numai forţa F2 .20 Schema de calcul dinamic a unei maşini cu pistonaşe axiale πd 2 M 1 = F2 R sin ϕ = pR sin α sin ϕ (30) 4 Momentul dat de toate pistonaşele are o variaţie bidimensională descrisă de ecuaţia: πd 2 p Mt = pR sin α ∑ sin [ϕ + (i − 1)γ ] (31) 4 i =1 Se observă că pentru mărirea momentului de acţionare. Momentul rezistent total de la axul maşinii este variabil în timp. M med . Plecând de la observaţia că. dar totodată creşterea numărului de pistonaşe z favorizează micşorarea pulsaţiilor de debit sau turaţie. preferabil ar fi să crească diametrul pistonaşelor d.Forţa F se descompune după două direcţii axială F1 şi tangenţială F2 . se poate defini un grad de neuniformitate pentru acesta: M max − M min δ '= (32) M med Mai departe. 3. 156 .

5 Calculul sistemului de distribuţie pompelor cu pistoane axiale rotative Rotirea blocului cilindrilor (fig. 3. cu bloc înclinat. Aceasta reprezintă variaţia presiunii într-un cilindru. în intervalul de timp t2 – t1. Se consideră un cilindru aflat în faza de aspiraţie şi fie t1 momentul în care fanta sa de distribuţie ajunge tangentă exterioară la fereastra de aspiraţie. când ajunge la punctul mort exterior.4. 3. creşterea volumului lichidului închis între cilindru. p cil în funcţie de timp sau de unghiul de rotaţie al arborelui (fig. 3.21) în faţa distribuitorului frontal (fig.22) permite conectarea alternativă a cilindrilor la racordurile de aspiraţie şi refulare prin fante practicate în cilindri şi ferestre realizate în distribuitor. corespunzător rotirii blocului cilindrilor cu unghiul de etanşare ψa1.3. Reacţiunile R1 şi R2 din lagarele arborelui discului au valori importante. acţionează pulsatoriu şi necesită lagăre cu rulmenţi radial-axiali multipli şi uneori cu rulmenţi cu ace.22).21 Blocul cilindrilor pompelor cu pistoane axiale: a) secţiune axială. 3. existând pericolul degajării gazelor dizolvate şi vaporizării lichidului. b) vederea suprafeţei de distribuţie 157 . piston şi distribuitor determină scăderea presiunii. 3. pentru a nu permite trecerea lichidului din fereastra de refulare în cea de aspiraţie. Distribuitorul trebuie să asigure închiderea ermetică a cilindrilor în vecinătatea punctelor moarte ale pistoanelor. Maşina cu pistonaşe axiale. deci al apariţiei fenomenului de cavitaţie. a) b) Fig. Pistonul continuă să iasă din cilindru până la momentul t2. Discul şi arborele lui sunt în schimb încărcate prin forţele F1 şi F2 care solicită la încovoiere şi torsiune acest ansamblu.23). sub aspectul transmiterii forţelor. exprimată prin condiţia ψe – ψf > 0 care datorită compresibilităţii reduse a lichidului generează în cilindri suprapresiuni şi depresiuni ce pot fi evidenţiate pe „diagrama indicată”. forma lor uzuală este de segment de coroană circulară având capetele rotunjite. se caracterizează prin aceea că blocul pistonaşelor este descărcat de forţe exterioare perpendiculare pe axa blocului. Fantele şi ferestrele de distribuţie se obţin cu freze cilindro-frontale. Etanşarea implică o distribuţie cu „acoperire” pozitivă (fig. 3.

Urmează creşterea volumului până la valoarea de la momentul t6. Conectarea cilindrului la fereastra de aspiraţie la t = t8 produce scăderea oscilatorie a presiunii la valoarea medie din racordul de aspiraţie. blocul cilindrilor se roteşte cu unghiul de etanşare ψa2. presiunea scăzând la t = t8 sub valoarea medie de refulare datorită scurgerilor spre fereastra de aspiraţie şi spre carcasă. dar presiunea depăşeşte valoarea medie din racordul de aspiraţie datorită scurgerilor din racordul de refulare spre cilindru. cilindrul rotindu-se cu unghiul ψa3. are ca efect creşterea presiunii până când pistonul ajunge la punctul mort interior (t = t7).22 Distribuitorul plan al pompelor cu pistoane axiale: a) vedere. Conectarea acestuia la fereastra de refulare determină creşterea rapidă a presiunii. care atinge practic valoarea medie după câteva oscilaţii de înaltă frecvenţă. volumul lichidului din cilindru revine la valoarea de la t1. când fanta sa ajunge tangentă la fereastra de refulare. b) secţiune În intervalul t3 – t2. când fanta sa devine din nou tangentă exterioară la fereastra de refulare. a) b) Fig. respectiv între cilindru şi distribuitor. Începutul refulării altui cilindru provoacă oscilaţii de presiune similare. Scăderea presiunii este limitată de neetanşeitatea corespunzătoare jocurilor existente între cilindru şi piston. dar acesta rămâne închis până la momentul t3. Închiderea cilindrului la momentul t6. 158 . La momentul t2 pistonul începe să reducă volumul lichidului din cilindru. 3.

Prin alegerea adecvată a unghiului ψa2. O altă posibilitate de reducere a nivelului zgomotului şi amplitudinii oscilaţiilor de presiune este „întârzierea” începutului refulării şi aspiraţiei. Aceste fenomene pot fi atenuate dacă ferestrele distribuitorului sunt prevăzute la extremităţi cu teşituri de formă triunghiulară (fig. 3.3.23 Diagrama indicată a unei pompe cu pistoane axiale Începutul aspiraţiei altui cilindru determină oscilaţii similare ale presiunii. Variaţiile rapide ale acesteia în timpul conectării cilindrilor la ferestrele de distribuţie generează unde de şoc de înaltă frecvenţă. vibraţii şi scurgeri de lichid cu viteze mari.24 Distribuitor plan cu fante de amortizare 159 . 3. care produc fenomene de eroziune datorită particulelor abrazive. în intervalul t3 – t2 presiunea din cilindru poate fi mărită comprimând lichidul izolat până la valoarea medie a presiunii din fanta de refulare. prezente întotdeauna în lichid. Fig.24) care asigură conectarea şi deconectarea progresivă a cilindrilor. Fig.

în intervalul t8 – t7. 3.21). poate fi redusă prin alegerea corespunzătoare a unghiului ψa4. πd 2 V =z 2 R sin α (34) 4 x1 (ϕ1 ) = R sin α (1 − cosϕ1 ) (35) Ţinând seama de relaţiile (34) şi (35): πd 2 V (ϕ ) = V0 + R sin α (1 − cos ϕ1 ) (36) 4 La începutul refulării. Viteza de micşorare a presiunii din cilindru la sfârşitul refulării. Volumul V al spaţiului cuprins între piston. cilindru şi distribuitor variază conform relaţiei: πd 2 πd 2 V (ϕ ) = V0 + S− ⋅ x(ϕ ) (33) 4 4 unde V0 este volumul mort al cilindrului (fig. πd 2 ∆Vr = V (ψ ar ) − V (0) = R sin α [cos(ψ ar ) − 1] <0 (39) 4 determină creşterea de presiune: 160 . φ = 0: πd 2 V (0) = V0 + R sin α (37) 4 Unghiul de rotire distribuitorului la refulare:  4( p 2 m − p1m )  πd 2  ψ ar = arccos1 −   V + R sin α  (38) πd εR sin α  2 0  2  Scăderea volumului lichidului până la φ = ψar. Unghiurile ψa1 şi ψa3 pot fi în acest caz nule sau chiar negative.

.2o. 161 . iar în cazul motoarelor asigură şi funcţionarea stabilă la turaţii reduse.. Unghiul de rotire distribuitorului la aspiraţie:  4( p 2 m − p1m )  ψ aa = arccos 1 − (41)  πd 2 εR sin α  Pentu φ = π + ψaa πd 2 V (π − ψ aa ) = V0 − R sin α [1 − cos(ψ aa )] (42) 4 deci. V(0) şi V(π). dar micşorează zgomotul. distribuitorul trebuie să fie simetric: ψa1 = ψa2 = ψa3 = ψa4 = ψa = 0. V(π) = V0.5. creşterea volumului lichidului până la începutul aspiraţiei este: πd 2 ∆V a = V (π − ψ aa ) − V (π ) = R sin α [1 − cos(ψ aa )] >0 (43) 4 Presiunea trebuie să varieze cu: ε ⋅ ∆V a ∆p a = p (π + ψ aa ) − p (π ) = − ∆p r = − < 0 [bar] (44) V (π ) Se observă că ψar > ψaa datorită diferenţei dintre volumele iniţiale supuse variaţiei. ε ⋅ ∆V r ∆p r = p (ψ ar ) − p(0) = − >0 [bar] (40) v (0) Volumul lichidului din cilindru devine minim la φ = π. Dacă pompa trebuie să fie bidirecţională sau să funcţioneze şi ca motor bidirecţional. Valorile mici ale unghiului de etanşare alterează randamentul volumic.

Fig. În acelaşi timp. Determinarea formei şi dimensiunilor fantelor de distribuţie Forma şi dimensiunile fantelor de distribuţie trebuie să asigure curgerea lichidului prin secţiunile caracteristice cu viteze moderate. care să permită trecerea particulelor solide din lichid cu pierderi de debit minime. pentru a evita pierderi de sarcină exagerate. Simpla mărire a ariei fantelor Af nu permite micşorarea esenţială a vitezei maxime a lichidului. Evitarea cavitaţiei la începutul şi la sfârţitul aspiraţiei necesită limitarea turaţiei sau supraalimentarea pompei. Viteza vf este minimă la începutul şi sfârşitul refulării (aspiraţiei) şi mult mai mare decât valoarea corespunzătoare vitezei maxime a pistonului. 3. prin mărirea ariei acestora reduce forţa de apăsare a blocului cilindrilor pe distribuitor (prin aria Ac – A1).26 se prezintă variaţia cursei x(φ). v(π/2). este necesar să se asigure un joc optim între blocul cilindrilor şi distribuitor. micşorarea vitezei lichidului în fante. 3. vf(φ). Asigurarea echilibrului necesită micşorarea lăţimii gulerelor de etanşare. pentru o pompă cu pistoane axiale tipică. În acest timp. În fig.25 este prezentată variaţia presiunii medii pe cercul de diametru D0 al unui distribuitor. 3. Se remarcă zonele de suprapresiune şi depresiune corespunzătoare punctelor moarte ale pistoanelor. ariei deschiderii fantei A(φ) şi vitezei lichidului în deschidere. vitezei pistonului v(φ). 162 . deci mărirea gradientului de presiune radial şi creşterea pierderilor de lichid la acelaşi joc între blocul cilindrilor şi distribuitor.25 Variaţia presiunii pe cercul de diametru mediu al unui distribuitor plan În fig.

Considerăm. deci A(π/2) = Af. în funcţie de unghiul de rotaţie arborelui unei pompe cu pistonaşe axiale Viteza pistonului. La φ = π/2 fanta cilindrului este complet deschisă. 3. Diametrul mediu de amplasare a fantelor D0 este în general egal cu diametrul de dispunere a axelor cilindrilor Dc = 2∙rp. cazul în care fanta se încadrează în gabaritul cilindrului. devine maximă la φ = π/2. D0 − Dc = z ⋅ rp 163 . Din ecuaţia de continuitate se poate calcula: π π A A v f ( ) = v( ) ⋅ c = ωR c sin α (45) 2 2 Af Af în care: Ac = πd . adică lungimea liniei medii a fantei l este practic egală cu diametrul cilindrului.6.48 dar prin micşorarea lăţimii gulerelor de etanşare se poate ajunge la 0. Se admite vf (π/2) ≤ 8 m/s.42 şi 0. v max = v(π / 2) = ωR sin α şi în practică nu depăşeşte 4 m/s. dar s-a constatat experimental că micşorarea diametrului D0 în vederea reducerii vitezei periferice a fantelor micşorează viteza de uzură a sistemului de distribuţie şi permite realizarea unei presiuni medii mai mari. pentru efectuarea calculelor. Fig.26 Variaţia cursei şi vitezei pistonului. v (ϕ ) = ωR sin ϕ . D0 = Dc. 2 4 Raportul Af /Ac este cuprins la construcţiile uzuale între 0. ariei deschiderii fantei de distrbuţie şi a vitezei lichidului în fantă.

Raza frezei cilindro-frontale (cu care trebuie să se execute fanta) este: Af ρ = 1.674 ) (46) Ac Unghiul de lucru al frezei cilindro-frontale de rază ρ este: d − 2ρ ψ 'f = (47) rp Pentru un distribuitor simetric. unghiurile caracteristice sunt: Unghiul fantei: ψ f = ψ 'f + 2 ρ (48) Unghiul de etanşare: ψ e = ψ f + 2ψ a (49) Unghiul de distribuţie: ψ d = π −ψ e (50) Unghiul de frezare a ferestrelor: ρ ψ d' = ψ d − 4 (51) D0 Aria unei ferestre poate fi aproximată prin relaţa: Ad = ψ d' D0 ρ + πρ 2 (52) Viteza medie a lichidului în ferestre: Q vd = (53) ψ D0 ρ + πρ 2 ' d 164 .165d (1 − 1 − 0.

. Pentru calculul lăţimii gulerelor de etanşare a.89..94: Forţa de respingere este: Fd = Fa λ (55) 1 şi a= (λAc z − Ad ) − ρ (56) πD0 Însă. Blocul cilindrilor este apăsat pe distribuitor de forţa medie: ρ nom Ac z Fa = (54) 2 Pentru determinarea forţei de respingere se adoptă un coeficient λ = 0. statistic. se admite că distribuţia presiunii pe zona de etanşare (0 ≤ φ ≤ π) este limitată în orice direcţie perpendiculară pe conturul ferestrei de refulare. s-a constatat că: a = ar 3 V (57) Ştiind că: z −1 ar = (58) z Pentru 10 cm3/rot < V ≤ 800 cm3/rot se impune ca a ≤ 6.0. Verificarea lăţimii gulerelor se face calculând aria de sprijin şi presiunea de contact convenţională ce corespunde acesteia: πD0 Fa − Fd A= (2a + 2 ρ ) + Ad şi σ= (59) 2 A 165 .

de înaltă presiune (p = 100. .5 Pompe cu roţi dinţate 3. 2.5. 3. Se pot clasifica după următoarele criterii: 1. . . după forma dinţilor: . . după numărul de roţi angrenate simultan: .cu angrenare exterioară. după forma profilului dinţilor: . Mişcarea de rotaţie a pinioanelor se realizează prin antrenarea de la o sursă de putere exterioară pompei a unuia dintre arborii pe care acestea sunt montate. celălalt condus.cu debit reglabil. după modul de angrenare: . . . prin angrenare transmiţându-se mişcarea la arborele condus. 6. după presiunea de refulare: .cu debit constant. . Aceste pompe sunt maşini hidraulice care admit turaţii înalte. 3.cu profil hipocicloidal.cu mai multe rotoare.1 Generalităţi privind pompele cu roţi dinţate.cu profil epicicloidal.cu două rotoare.300 bar).. unul conducător. 166 . după posibilitatea reglării debitului: .cu profil evolventic. 4.cu angrenare interioară.de medie presiune (30 < p < 100 bar). 5.cu dinţi înclinaţi sau în V. Clasificare Pompele cu roţi dinţate sunt ansambluri simple din punct de vedere constructiv la care elementele de bază sunt cele două pinioane.de joasă presiune (p < 30 bar).. .cu dinţi drepţi.

29). 3. 7. 6 postament.2 Pompe cu roţi dinţate cu angrenare exterioară Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară reprezintă cel mai des întâlnit tip de pompă cu angrenaje. 5.flanşă de refulare.3. 4. cu o fiabilitate ridicată. o asemenea maşină arată ca în fig. este compactă.roată dinţată motoare (rotorul pompei). 9. interioară 1.galerie de arefulare. 2-element de separare (stator).5. O pompă simplă cu angrenaj cilindric este formată din două roţi dinţate. cu debit constant.roţi dinţate.Fig.şurub de strângere. amplasate într-o carcasă închisă lateral cu două capace ce susţin lagărele.27 Pompă cu roţi dinţate cu angrenare Fig. Constructiv.coroană dinţată 5. 167 . 8. 3.supapă de by-pass. 3.galerie de aspiraţie.resortul supapei. 3.arbore.carcasa pompei. 4.28 Pompă cu roţi dinţate cu angrenare exterioară.27. 3.flanşă de dinţată. Din punct de vedere constructiv. 2. 1. Una dintre roţi (pinionul) este antrenată de un motor printr-un arbore (fig. 3. are un domeniu larg de utilizare pentru presiunile şi debitele realizate.

Camerele de volum variabil se formează în zona de angrenare. între dinţii roţilor. înclinaţi sau în V.29 Schema tridimensională a mecanismului unei pompe cu roţi dinţate cu angrenaj exterior Fig. 3. 168 . lichidul este transportat în golurile dintre dinţi de la racordul de aspiraţie la cel de refulare. Ieşirea dinţilor din angrenare creează goluri ce se umplu cu lichid din conducta de aspiraţie. fiind expulzat în acesta datorită reintrării dinţilor în angrenare. Fig. carcasă şi capacele acesteia. dinţii pot fi drepţi.30) sau interior. 3. datorită diferenţei de presiune dintre rezervor şi spaţiul de volum crescător. Linia de contact dintre pinion şi roată constituie o etanşare mobilă a spaţiului de înaltă presiune faţă de cel de joasă presiune. exterior (figura 3.30 Pompa cu angrenaj exterior evolventic Angrenajul poate fi evolventic sau cicloidal.

În primul caz (fig. generând şocuri în angrenaje şi lagăre. 3. în acelaşi timp. cât şi de rostogolire. acestea au frecvent o structură specială. eforturile radiale pe roţi sunt reduse prin măsuri constructive.31) debitele se însumează. periferice şi frontale sunt limitate de jocurile foarte mici. se asigură presiuni mai mari. există şi soluţii mixte. radiale şi axiale. aspiraţia şi refularea lichidului pot fi asigurate prin ferestre situate în capace sau prin găuri radiale practicate în carcasă şi între dinţii roţii. zgomote şi scurgeri erozive de mare viteză. Continuitatea transmiterii mişcării între roţile dinţate nu poate fi asigurată decât de o dantură cu grad de acoperire supraunitar. o altă pereche de dinţi (adiacenţi) intră în contact. obţinându-se şi echilibrarea solicitării radiale a pinionului. în al doilea caz. 3.. La presiuni mari (100. Cele două perechi de dinţi şi capacele închid şi comprimă (strivesc) un volum de lichid. La pompele cu angrenaj exterior distribuţia se realizează prin găuri practicate în caracsă sau în capace. Fig.100 bar) se pot utiliza atât lagăre de alunecare. Menţinerea randamentului volumic la o valoare acceptabilă necesită compensarea automată a uzurii pieselor pompei. diafragmă şi capace. paralel serie (fig. Ca urmare.32 Pompă multiplă cu angrenaje angrenaje (cu două trepte (cu trepte dispuse în serie sau paralel) dispuse în paralel) 169 .. se folosesc şi pompe complexe. Curgerile inverse.32).3. existente în roţi.31 Pompă multiplă cu Fig. formate din două sau mai multe pompe simple. Rezultanta forţelor de presiune pe roţi solicită lagărele proporţional cu suprapresiunea realizată de pompă. dispuse în paralel sau serie.330) se întrebuinţează practic exclusiv lagăre de alunecare. dacă se utilizează un angrenaj interior.3. în cazul pompelor cu angrenaj interior. În practică. Reducerea efectelor acestui fenomen necesită o serie de măsuri constructive.. caracasă şi capace. respectiv între roţi. la pompe cu angrenaj exterior. îndeosebi a capacelor. La presiuni de refulare mici şi mijlocii (5.. înainte de ieşirea unei perechi de dinţi din angrenare. fiind greu solicitate.

care pune în legătură cavitatea de refulare cu cea de aspiraţie atunci când presiunea de la refulare depăşeşte valoarea prescrisă.3 Pompe cu roţi dinţate cu angrenare interioară În practică. sunt mai zgomotoase decât acestea şi au o neuniformitate mare a debitului. angrenaj sau lanţ. pompele cu angrenaj exterior evolventic sunt cele mai simple.33 se prezintă curbe tipice de variaţie a randamentului volumic şi a celui total în funcţie de presiune. dantura înclinată micşorează zgomotul şi uzura. ele pot fi prevăzute cu supape de limitare a presiunii şi cu regulatoare de debit cu trei căi.5. Datorită gradului mare de acoperire. Dacă pinioanele pompelor simple sunt antrenate de un singur arbore se obţin pompele multiple. fiind rar utilizată. dacă antrenarea se face prin curea. Fig. acest tip de pompă este prezentat în fig. dar introduce eforturi axiale în lagăre şi are un randament volumic redus. Pompele cu angrenaje cilindrice sunt larg răspândite în transmisiile hidrostatice datorită simplităţii constructive. sunt necesare lagăre suplimentare. Schematic. 3. la partea superioară se află montată o supapă de by-pass (de siguranţă). 3. În figura 3. Pompele cu roţi dinţate moderne au capacitatea constantă. pompele cu angrenaje cilindrice pot fi utilizate ca motoare. amplasate în capacul posterior (opus arborelui). Aceste pompe 170 . gabaritului redus şi costului scăzut. ale căror unităţi sunt independente din punct de vedere hidraulic. Antrenarea pompelor cu roţi dinţate se face de obicei direct.33 Din punct de vedere tehnologic. se întâlnesc şi pompe cu roţi dinţate cu angrenare interioară. fără a solicita radial sau axial pinionul. 3. Dantura în „V” este întrebuinţată numai la pompele de debit mare care vehiculează lichide foarte vâscoase. În scopul limitării presiunii din pompă. au însă randamente mai mici decât pompele cu pistoane. Cu unele modificări în construcţia lagărelor. deoarece dinţii înclinaţi permit legătura permanentă între racorduri.28.

171 . Lichidul care umple pompa în cavităţile dintre dinţi este transportat din camera de aspiraţie spre camera de refulare. iar în fig. elementul în formă de semilună se deplasează într-o poziţie diametral opusă celei precedente. În fig. Pompele cu angrenaj interior necesită o tehnologie mai complexă de fabricaţie dar sunt mai compacte decât celelalte şi au un debit uniform. Această piesă nu este necesară dacă angrenajul interior este cicloidal critic deoarece diferenţa de un dinte asigură teoretic contactul tuturor dinţilor pinionului cu roata. z+1. La presiuni mai mici de 100 bar dantura cicloidală este mai răspândită decât cea evolventică. la o turaţie dată.28). Volumul cuprins între dinţii angrenaţi variază mai puţin şi. 3. ceea ce se explică prin faptul că lichidul este adus în pompă prin porţiunea centrală şi astfel forţele centrifuge ajută la umplerea golurilor dintre dinţi. 3.34 (a). dacă se realizează roata dinţată sau coroana dinţată deplasabile. însă prezintă avantajul că dau un debit mai mare la aceleaşi gabarite. debitul este mai uniform. amplasat între roata dinţată cu dinţi exteriori şi coroana dinţată cu dinţi interiori. 3.34 (b) sunt reprezentate elementele constructive. Pentru izolarea cavităţii de refulare de cea de aspiraţie se foloseşte un organ în formă de semilună (fig. Caracteristicile cavitaţionale ale acestor pompe sunt mai bune decât la pompele cu angrenare exterioară. prin urmare. Un caz particular al pompelor cu roţi dinţate cu angrenare interioară îl constituie pompele de tip ORBITROL cu dantură cu profil neevolventic şi cu dantură z. la aspiraţie.funcţionează pe acelaşi principiu ca şi pompele cu angrenare exterioară. La pompele bidirecţionale. unde este evacuat forţat. la inversarea sensului de rotaţie. ca urmare a întrepătrunderii dinţilor roţilor conjugate. Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară sunt mai complicate din punctul de vedere al fabricaţiei. sunt prezentate fazele funcţionării acestui tip de pompă. în comparaţie cu pompele cu roţi dinţate cu angrenare exterioară. Debitul pompei poate fi reglabil.

au o debitare pulsatorie.lucrează la presiuni mari. dar au şi dezavantaje ca: . Sunt puţin sensibile la variaţia vâscozităţii lichidului. Din punct de vedere funcţional sunt reversibile.4 Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu roţi dinţate se construiesc pentru presiuni între 5-300 bar şi realizează debite până la 4000 l/min. la turaţii cuprinse între 1000-3000 rot/min. însă sunt afectate de prezenţa impurităţilor mecanice în lichidul pompat.au cilindree mare la greutăţi şi gabarite mici. Au următoarele avantaje: . a) funcţionare b) construcţie 3. Sunt folosite îndeosebi la pomparea lichidelor vâscoase ca pompe de ungere şi la acţionări hidraulice.5. a) b) Fig. . . Deoarece prin construcţie asigură o legătură permanentă între galeria de aspiraţie şi cea de refulare. la aceste maşini tendinţa 172 . 3. însă se utilizează practic doar pe un singur sens de debitare.34 Pompă cu roţi dinţate cu angrenare interioară.au o construcţie simplă.forţele radiale care se manifestă pe dantură provoacă o încărcare pulsatorie a lagărelor care conduce la zgomote mari în funcţionare. .

173 . volumul spaţiului dintre dinţi creşte şi lichidul este depresurizat brusc. Şi acest fenomen poate fi evitat parţial cu ajutorul unei degajări amplasate în aceeaşi poziţie faţă de axa centrelor ca şi cea necesară asigurării continuităţii refulării (fig.de strivire a lichidului cuprins între dinţi este înlăturată. zgomote şi vibraţii. Din acest moment. 3. În plan normal. ce pot fi parţial evitate dacă lichidul strivit este evacuat în zona de refulare printr-o degajare practicată într-unul din capacele carcasei. similar. producând zgomote puternice. Din această cauză. dinţii aflaţi în angrenare evacuează lichidul aflat între ei prin contact după un segment de dreaptă. Intrarea dinţilor în contact se produce în punctul S2. Un dinte al pinionului începe să evacueze lichidul dintre doi dinţi ai roţii înainte de intrarea în angrenare şi anume când vârful său. la axa roţilor. rezultă astfel o solicitare suplimentară pulsatorie a organelor pompei. situat la distanţa pb/2 de polul angrenării P. dacă acest spaţiu este izolat de zona de aspiraţie.36). aflat la intersecţia acesteia cu cercul exterior al pinionului. mărind momentul activ al pinionului şi momentul pasiv al roţii. determinat de intersecţia liniei de angrenare K1 K2 cu cercul exterior al roţii. 3. Când punctul de contact ajunge în punctul B (fig. un dinte V2 al roţii dizlocuieşte lichidul dintre doi dinţi ai pinionului după ce pătrunde în cercul exterior al acestuia.35). punctul de contact A se deplasează pe dreapta de angrenare spre punctul S 1. volumul acestuia scade până când punctele de angrenare ajung simetrice faţă de axa centrelor O1 O2.3. se folosesc destul de des la transferul lichidelor cu conţinut mare de gaze sau de aer dizolvat. în angrenare intră încă o pereche de dinţi care împreună cu prima închide o cantitate de lichid. Dacă spaţiul de volum descrescător nu este conectat la racordul de refulare (sau la cel de aspiraţie).5. După ce primul punct de angrenare depăşeşte punctul D. 3.36) situat la distanţa pb (pasul pe cercul de bază) de punctul S2. lichidul din el este strivit. gradul de umplere a golurilor se diminuează şi pompa cavitează. V1 pătrunde în cercul exterior al roţii (fig.5 Calculul pompei cu angrenaje Se consideră un angrenaj exterior format din roţi identice (cazul uzual).

de obicei. 3. Fig. având forma din (fig. 174 . cu o freză-deget.35).35 Elementele geometrice ale angrenajului exterior evolventic (intrarea dinţilor în contact) La pompele de presiune mică şi medie cele două degajări se execută. 3.

distanţa dintre degajări se calculează cu relaţia: d = p b cos α ' = π ⋅ m cos α cos α ' (1) 175 .Fig. 3.36 Elementele geometrice ale angrenajului exterior evolventic (punctul de contact situat pe linia centrelor) Dacă dantura este corijată.

ale căror lagăre sunt realizate sub formă de bucşe frontale matriţate sau turnate sub presiune. este unghiul de angrenare. degajările sunt profilate. Ţinând seama de egalitatea: A z cos α cos α ' = cos α = (2) A' z + 2ξ în care: A este distanţa normală dintre axele roţilor. A` este distanţa dintre axele roţilor deplasate. iar în fig. este coeficientul de corijare. asigurând un randament volumic superior. relaţia (1) devine: π ⋅ mz cos 2 α d= (3) z + 2ξ Distanţa dintre centrele semicercurilor de capăt ale degajărilor se calculează cu relaţia: z2 e = pb sin α ' = π ⋅ m cos α 1 − cos 2 α (4) ( z + 2ξ ) 2 Lăţimea f a degajărilor se ia de obicei egală cu 1. La pompele de presiune mare.în care: este unghiul cremalierei de referinţă.3. În locul acestor frezări se pot utiliza lamaje circulare. În fig. 3. Astfel. z este numărul de dinţi al roţilor. m este modulul danturii.38 sunt prezentate bucşe simple.2·m.37 sunt prezentate bucşe duble. iar adâncimea lor este cuprinsă între m/2 şi m.37 Bucşă frontală dublă Fig.38 Bucşă frontală simplă 176 . Fig. 3. 3.

177 . cilindrul exterior al roţilor şi capacele carcasei şi a volumului minim al spaţiului cuprins între două perechi de dinţi adiacenţi şi capace.3 ⋅ 2 (5) n Raza cercului de divizare (de rulare): Dr Rr = (6) 2 Modulul danturii: m = 0. Vmin. Date iniţiale Pentru calcule preliminare se pot determina: Diametrul cercului de divizare: Q Dr = 12. admiţând în acelaşi timp (în compensaţie) că volumul Vmax este egal cu volumul dintelui. În vederea obţinerii unei relaţii analitice se poate neglija într-o primă aproximaţie volumul Vmin. Volumul refulat de pompă la o rotaţie completă a arborelui este: V = z ⋅ ( 2Vmax − V min ) (10) Calculul precis al celor două volume presupune cunoaşterea profilului danturii şi studiul angrenării.08Dr (7) Lăţimea relativă a roţii: bm β= (8) mSTAS Viteza unghiulară: π ⋅n ω= (9) 30 Calculul debitului teoretic mediu Calculul debitului teoretic mediu al unei pompe cu angrenaj cilindric necesită determinarea volumului Vmax al spaţiului dintre doi dinţi.

admiţând că lucrul mecanic necesar rotirii pinionului cu unghiul elementar dφ în intervalul de timp dt se transformă integral într-o creştere a energiei de presiune a lichidului: ∆p ⋅ dV − M t ⋅ dϕ (16) unde: M reprezintă momentul mediu pe intervalul dφ. Ultima relaţie indică proporţionalitatea debitului teoretic cu momentul teoretic: dV ω Qt = = ⋅Mt (17) dt ∆p 178 . iar b este lăţimea roţilor. Δp este suprapresiunea creată de pompă şi dV este volumul de lichid refulat în intervalul dt = dφ / ω. π ⋅ ( Re2 − Ri2 ) V = 2b ⋅ (11) 2 în care: Re reprezintă raza exterioară. Ri este raza interioară. Se admite că: m + mz Re = (12) 2 mz Ri = (13) 2−m deci: mz 2 mz 2 V = π ⋅ b ⋅ [( ) −( ) ] = 2 ⋅ π ⋅ b ⋅ m2 ⋅ z (14) 2+m 2−m Din relaţiile (14) şi (8) rezultă: V = 2 ⋅π ⋅ β ⋅ z ⋅ m3 (15) Debitul teroretic poate fi determinat printr-o metodă energetică.

3.39). a) b) c) d) Fig. iar în ultimul gol la presiunea de aspiraţie. Dintele activ al pinionului. Dacă pompa este prevăzută cu degajări pentru conectarea alternativă a spaţiului dintre dinţii aflaţi în angrenare cu racordurile. Se numerotează golurile dintre dinţi de la 1 la z. 3. situat între golurile 1 şi z (fig.39 a) este supus momentului: 179 .39 Solicitarea dinţilor roţilor pompelor Determinarea expresiei momentului teoretic se poate face analizând solicitarea dinţilor (fig. 3. momentele corespunzătoare forţelor elementare de presiune fiind active (orientate în sensul rotirii). prima pereche intrată în angrenare este întotdeauna supusă diferenţei de presiune Δp. în primul gol lichidul se află la presiunea de refulare.

(fig. deşi este neechilibrat mecanic. Momentul forţelor de presiune pe dinţii pinionului este: n b ⋅ ∆p b n M p = M 1p.i +1 ⋅ ri . z ⋅ b ⋅ h1r. Un dinte al pinionului.i +1 ⋅ b ⋅ hip. 3. z ⋅ r1r. z + ∑ M ip.i +1 (20) m 2 2 m m şi n fiind numerele de ordine ale dinţilor care încadrează zona de etanşare.i +1 ⋅ = b ⋅ ∆pi . z = ∆p1.39. Al doilea dinte al pinionului aflat la un moment dat în angrenare este echilibrat din punct de vedere al momentului forţelor de presiune.i +1 = − ⋅ ( r12 − Ri2 ) + ⋅ ( Re2 − Ri2 ) ⋅ ∑ ∆p i .39. z ≅ b ⋅ ∆p ⋅ = −b ⋅ ∆p ⋅ e (23) 2 2 180 .pz este raza medie a proiecţiei r1 = O1 A raza punctului de angrenare faţă de O1. aflaţi în afara zonei de etanşare (în zona de refulare sau în cea de aspiraţie) sunt echilibraţi tangenţial.pi+1 ≅ b ⋅ ∆pi . aflat în zona de etanşare a carcasei. 3. (r1 − Ri ) − ( Ri + r1 ) ( r12 − Ri2 ) M p 1. z p 1.i +1 ⋅ e (19) 2 2 Ceilalţi dinţi ai pinionului. Dar. z reprezintă proiecţia porţiunii neechilibrate a flancului dintelui pe planul de simetrie al acestuia. n ∑ ∆p m i . z = b ⋅ ∆p ⋅ (18) 2 2 în care h1p.i+1 < Δp ce creează un moment pasiv (rezistent): ( Re − Ri ) − ( Re + Ri ) (R 2 − Ri2 ) M ip. b) este supus unei diferenţe de presiune Δpi. între golurile i şi i+1. r1.c): (r2 − Ri ) − ( Ri + r2 ) ( R 2 − Ri2 ) M 1r.i +1 = ∆pi . z ⋅ b ⋅ h ⋅ r ≅ b ⋅ ∆p ⋅ p 1.i +1 = ∆p (21) şi deci: b ⋅ ∆p M p =− ⋅ ( Re2 − Ri2 ) (22) 2 În mod similar se calculează momentul forţelor de presiune ce solicită primul dinte al roţii aflat în angrenare (fig. z = −∆p1r.

Din triunghiul AO2P (fig. x = PA .şi momentul corespunzător unui dinte al roţii situat în zona de etanşare determinată de golurile k şi l (fig. 3. l ∑ ∆p k r i .i +1 = −∆pir.i +1 ≅ b ⋅ ∆pir. z + ∑ M ir.i +1 ⋅ = b ⋅ ∆pir.i +1 = ∆p (27) Acest moment este preluat de pinion prin dinţii ce angrenează. Momentul teoretic al pompei depinde de poziţia punctului de contact pe dreapta de angrenare: b ⋅ ∆p Mt = M p + M r = ⋅ ( 2 Re2 − r12 − r22 ) (28) 2 Paranteza poate fi exprimată în funcţie de distanţa dintre punctul de angrenare şi polul angrenării. 3.i +1 ⋅ e (24) 2 2 S-a notat cu r2 = O2 A raza punctului de angrenare faţă de O2. d) este: (Re − Ri ) − (Re + Ri ) (R2 − Ri2 ) Mir.39.i +1 = − ⋅ ( r22 − Ri2 ) + ⋅ ( Re2 − Ri2 ) ⋅ ∑ ∆pir.i +1 (25) k 2 2 k sau: b ⋅ ∆p Mr = ⋅ ( Re2 − Ri2 ) (26) 2 deoarece.i +1 ⋅ rir.i+1 ⋅ b ⋅ hir.40) se calculează: π r22 = Rr2 + x 2 − 2 xRr ⋅ cos( −α) (29) 2 iar din triunghiul APO1 se obţine: 181 . Momentul rezultant al forţelor de presiune pe roată este: l b ⋅ ∆p b l M r = M 1r.

5. 182 . egal cu unu. utilizate ca elemente de pompare. Când această compensare este realizată complicat. prin creşterea numărului de dinţi se îmbunătăţeşte uniformitatea debitului. pentru pompare. Raportul de transmitere a perechii de roţi dinţate cu angrenare exterioară.6 Roţi dinţate utilizate la construcţia pompelor Tehnologia şi toleranţele utilizate la danturile roţilor dinţate cilindrice sunt standardizate prin STAS-uri specifice. dimensiuni de gabarit mai mici va avea pompa la care numărul de dinţi este mai mic. de obicei.40 Schiţa de calcul a momentului teoretic în funcţie de distanţa dintre punctul de angrenare şi polul angrenării 3. Roţile dinţate cu un număr mic de dinţi se utilizează la pompele cu o gamă largă de variaţie a debitului şi a presiunii de refulare. sistemul constructiv al etanşărilor poate duce la mărirea dimensiunilor şi la necesitatea alegerii unui număr mai mare de dinţi. se alege. ceea ce permite simplificarea construcţiei şi uşurarea cerinţelor tehnologice. Se utilizează roţi dinţate cu dinţi drepţi cu profil în evolventă. 3. Pentru a se îmbunătăţi randamentul volumic la pompele cu presiuni de refulare mai mari de 70 bar se aplică compensarea automată a jocului axial inelar. π r12 = Rr2 + x 2 − 2 xRr ⋅ cos( +α) (30) 2 Fig. În alegerea numărului de dinţi se au în vedere următoarele: folosirea roţilor dinţate cu număr mic de dinţi permite utilizarea mai completă a golurilor dintre dinţi. pentru un debit dat.

ceea cee nu este. posibil la roţile cu număr mic de dinţi. Pompele cu roţi dinţate utilizate în construcţia de maşini au de obicei câte 6. după care este împins în camera de evacuare. mişcându-se în lungul canalelor elicoidale. respectiv rotoarele. Pompele cu şuruburi. pătrunde într-un spaţiu închis. La rotirea şuruburilor.6. acestea sunt dispuse paralel între ele. 3. . Utilizarea roţilor cu număr mare de dinţi duce la creşterea distanţei dintre axele roţilor. se folosesc lagăre cu alunecare sau cu ace.sunt fiabile şi uşor de întreţinut. construite fie în varianta verticală fie orizontală. 183 . . Fenomenul de pompare la aceste tipuri de pompe are loc prin variaţia de volum ce se desfăşoară în timpul unei rotaţii complete a organelor de lucru ale pompei.funcţionează fără cavitaţie la turaţie înaltă şi au o umplere bună. ceea ce are ca efect aspiraţia lichidului. prin contact al spirelor şuruburilor. lichidul din camera de aspiratie umple golurile dintre flancurile şuruburilor şi carcasă. au forme de „şuruburi”. De asemenea..30 de dinţi la un rotor. constând dintr-o spiră înfăşurată elicoidal pe un cilindru. în prima jumătate a rotaţiei are loc creşterea volumului însoţită de scăderea presiunii sub valoarea presiunii atmosferice. organele de lucru. Aşa cum arată şi denumirea pompei. au un număr de două până la cinci şuruburi. unde. Roţile dinţate cu număr mare de dinţi se folosesc în mod obişnuit la pompele cu presiuni de refulare mici şi medii.6 Pompe cu şuruburi 3. roţile dinţate de sincronizare pot să nu mai apară. Astfel. permiţând utilizarea rulmenţilor pentru lagăre.realizează presiuni mari de refulare. în general. distanţa dintre axele roţilor fiind mică. La pompele cu mai mult de un şurub. fie prin angrenarea directă.permit realizarea unor sarcini mari pe aspiraţie. ele pot fi clasificate în categoria pompelor cu angrenaje cu particularitatea că angrenarea este axială. Pompele cu şuruburi sunt recomandate de avantajele mari pe care le au faţă de alte tipuri de maşini volumice: . spirele şuruburilor nu se află în contact). la gabarite mici şi randamente înalte. iar în a doua jumătate a rotaţiei are loc micşorarea volumului şi deci refularea lichidului în conducta de refulare.. iar mişcarea de rotaţie se transmite de la un şurub „conducător” la şuruburile „conduse”.1 Generalităţi privind pompele cu şuruburi Pompele cu şurub fac parte din categoria pompelor volumice cu mişcare de rotaţie. fie printr-un angrenaj de roţi dinţate situat la capetele rotoarelor (în acest caz. La pompele cu mai mult de două şuruburi. .

Numărul de şuruburi determină caracteristica constructivă specifică a pompei şi delimitează domeniul performanţelor hidraulice. Şurubul central este motor. Lipsa organelor de distribuţie contribuie. Cu toate acestea. forţele (laterale) radiale asupra acestora se autoechilibrează. ci se 184 .au o funcţionare silenţioasă şi pot fi antrenate direct de motoarele electrice.6. sau la cele două capete. iar al şuruburilor laterale pe stânga. care are un grad de neuniformitate foarte redus. sertare). Se remarcă faptul că fluidul debitat nu se roteşte în interiorul pompei. . nu se suprapun. pompele cu şurub prezintă şi unele dezavantaje: . După un prim ciclu de funcţionare (după prima umplere cu lichid) maşinile cu şurub sunt autoamorsabile. în mod practic.2 Pompe cu trei şuruburi În fig. astfel că zonele deservite de aceste pompe.tehnologia de execuţie este complicată. . spre deosebire de pompele cu mişcare alternativă. Pentru evitarea deteriorărilor subansamblelor pompei datorită creşterii accidentale a presiunilor. O caracteristică deosebit de importantă a pompelor cu şurub o reprezintă continuitatea debitului.41 este prezentată o secţiune printr-o pompă cu trei şuruburi. comparabil cu cel al pompelor centrifuge. . Aceasta se explică prin faptul că mişcarea de rotaţie a rotorului este o mişcare continuă. la uniformizarea debitului. de asemenea. Racordurile de aspiraţie şi de evacuare ale pompei pot să se afle în zona centrală în aceeaşi secţiune transversală (în scopul anulării reciproce a împingerilor axiale). aici rolul separării şi etanşării spaţiului de refulare de cel de aspiraţie fiind preluat de spirele şuruburilor şi de jocul redus dintre acestea şi carcasa pompei. Randamentul volumic al pompei depinde direct proporţional de lungimea şuruburilor. de aceea lichidul cuprins în spaţiul delimitat de spirele şuruburilor şi carcasa pompei înaintează cu aceeaşi viteză şi. filetele se execută de regulă cu două începuturi cu profil cicloidal. pe zona de evacuare a fluidului se dispune o supapa de siguranţă care poate dirija vâna de fluid în galeria de aspiraţie la atingerea presiunii maxime reglate. Filetul şurubului central este pe dreapta. iar celelalte două laterale sunt conduse. variaţiile de presiune pe conducta de refulare sunt mici datorită constanţei debitării. practic fără variaţii sesizabile. debitarea are loc continuu. Deoarece spaţiile sub presiune înconjoară şuruburile în angrenare. Randamentul acestor pompe este totuşi mai mic decât al pompelor cu roţi dinţate datorită frecărilor relativ mari în angrenări. 3. 3. cu viteză uniformă. O altă caracteristică importantă a acestor pompe o constituie lipsa organelor de distribuţie (supape.sunt sensibile la impurităţile din fluide.

rotorul comportându-se ca un piston fără sfârşit care se mişcă în mod continuu.şurub conducător.41 Pompă cu trei şuruburi 1. dispuse paralel într-o carcasă comună. 2. 3. celalalt conducător. 8. Şuruburile pompei sunt unul cu pas dreapta. 3.postament. Lungimea şuruburilor trebuie să fie mai mare decât pasul filetului.flanţă refulare. 5- carcasă. celalalt cu pas stânga. Fig.deplasează rectilinuu. 3.garnituri inelare.orificiu manometru. 7. 4. mişcarea de rotaţie fiind transmisă de la 185 . 6. 9.3 Pompe cu două şuruburi Pompele cu două şuruburi sunt pompe volumice cu mişcare de rotaţie la care organele de lucru sunt alcătuite din două rotoare cu profil elicoidal. unul este condus. Angrenarea celor două rotoare nu este o angrenare de contact între profilurile elicoidale corespondente. 10. 12.6. 11-orificiu drenaj .flanţă aspiraţie.presetupă .lagăr de alunecare.şurub condus .arbore.

folosind ca scule aşchietoare freze disc de profil corespunzător.. fiind în cele din urmă eliminate odată cu lichidul vehiculat. de ordinul 0. obţinându-se durităţi ale suprafeţei de 800…900HB. trapezoidală sau combinată. iar celălalt este condus. carcasa este confecţionată din oţel de înaltă rezistenţă. Şuruburile se execută din oţeluri aliate şi se nitrurează. Scula poate fi considerată satisfăcătoare dacă realizează 20…25 de şuruburi fără a necesita o nouă reascuţire. aceste pompe au căpătat şi denumirea de pompe cu şurub neermetice. pompele pot vehicula şi lichide neunguente sau lichide cu particule în suspensie. până la 100 bar. rezultă că între spaţiile de aspiraţie şi cele de refulare există o comunicare deschisă. În tehnica mondială sunt cunoscute şi pompe ermetice cu două şuruburi. Interstiţiile care urmăresc linia de angrenare fiind foarte mici. Materialul sculei trebuie să fie rezistent la uzură pentru a nu se decalibra şi modifica astfel profilul iniţial. stânga.şurubul conducător la cel condus prin două roţi dinţate montate la capetele exterioare ale celor două şuruburi aflate în afara camerei de lucru a pompei. 16 bar. se limitează valoarea debitului de lichid recirculat. Astfel. La aceste pompe. de aceea sensul de înfăşurare a elicei unui şurub este dreapta. Domeniul de utilizare a acestor pompe este limitat la vehicularea lichidelor unguente. cum sunt pompele destinate serviciilor din rafinării sau pompele care vehiculează lichide cu temperaturi foarte ridicate.05. profilul dinţilor este degenerat de o rigletă care poate fi dreptunghiulară. iar a şurubului conjugat. până la 400ºC. nefiind de contact.0. pentru a împiedica uzura şuruburilor atunci când se pompează lichide ce conţin particule abrazive în suspensie. Astfel. la o pompă cu două şuruburi neermetică. Domeniul lor de utilizare este diferit de cel al pompelor cu trei şuruburi. presiunile maxime ce se pot obţine la aceste pompe nu depăşesc. arată că profilul este o curbă evolventă. Secţiunea transversală din profilul dintelui. la care angrenarea se face prin contact direct între profilurile elicoidale ale celor două şuruburi. deşi flancurile spirelor nu sunt în contact. Carcasa pompelor cu două şuruburi este confecţionată din fontă cenuşie. se 186 . de regulă. curate. La unele construcţii speciale. Din cauza neermeticităţii. Şuruburile se confecţionează pe maşini de frezat orizontale. capabil să preia şocurile termice. Durificarea suprafeţelor şuruburilor este necesară. impurităţile de dimensiuni foarte reduse care pot pătrunde în interstiţii nu vor afecta suprafeţele durificate. la presiuni mai mari. deoarece angrenarea. Dispunerea şuruburilor în pompă este astfel făcută încât profilurile flancurilor se întrepătrund. care permite o circulaţie a lichidului din zona cu presiune mai mare în zona cu presiune mai mică.2 mm. Pentru obţinerea profilului final al şuruburilor. Deoarece profilurile şuruburilor nu sunt în contact. pompele cu şuruburi neermetice realizează fenomenul de pompare prin variaţia ciclică a volumului unui spaţiu geometric între o valoare minimă şi una maximă. Ca principiu de funcţionare.. dintre care unul este conducător.

3.43. cunoscută în plan mondial ca pompa „MOHNO”. După cum se observă şi în figura 3. şurubul trebuie să fie bine rigidizat în suportul său. pompa cu un singur şurub (fig.6. Rotorul este confecţionat din oţel. Etanşeitatea dintre spaţiul de refulare şi cel de aspiraţie se realizează pe linia de contact dintre rotor şi stator. În felul acesta nu se produc uzuri ale suprafeţelor de contact. unul principal şi unul intermediar. În timpul prelucrării. rotorul este realizat sub forma unui şurub cu filet foarte alungit. Pompele cu un şurub sunt uneori denumite pompe cu stator elicoidal din cauciuc.folosesc mai întâi freze de degroşare şi apoi freze de finisare. Rotorul este plasat excentric într-un stator. cuplaţi între ei prin intermediul unor cuplaje cardanice. Datorită poziţiei excentrice a rotorului faţă de axa statorului. Datorită construcţiei sale. iar statorul din cauciuc sau material plastic. pompa poate vehicula lichide ce conţin particule în suspensie.d.42) este alcătuită dintr-un rotor cu profil elicoidal (şurub) cu un singur început. Constructiv. deoarece o particulă antrenată pe spira rotorului. fiind din cauciuc. 187 . se deformează şi permite antrenarea particulei de către lichidul vehiculat. mişcarea elementelor angrenate fiind de rostogolire şi nu de alunecare. proiecţia în planul secţiunii longitudinale a axului şi suprafeţei laterale a şurubului fiind o sinusoidă notată prin b. Rotorul melcat are pasul suficient de mare (2. Mişcarea de la motorul electric la rotorul melcat se transmite prin intermediul a doi arbori. având unghiul de înclinare al spirei de 57º… 60º. iar statorul din cauciuc are la interior un canal elicoidal cu pas dublu faţă de cel al rotorului în secţiune transversală. mult rotunjită. pentru a nu suferi deformări. iar spirele rotorului vor delimita volume închise care se deplasează în lungul axului. care are de asemenea profil elicoidal.5-3 ori diametrul arborelui). este apăsată de acesta pe suprafaţa statorului. dar cu două începuturi diametral opuse.c.3. rotorul va executa o mişcare de rostogolire pe suprafaţa statorului.4 Pompe cu un singur şurub Schema cinematică funcţională a pompei cu un singur şurub a fost realizată pentru prima dată de matematicianul francez René Moineau. la rotire. care.

11. din cauciuc de diverse calităţi. de diverse durităţi. când pompa este destinată să vehiculeze materiale abrazive. de exemplu: melasă. Suprafaţa de lucru se prelucrează foarte fin (se lustruieşte). e.lagăr de rostogolire Aceste pompe pot vehicula lichide cu viscozităţi foarte mari. asigurând etanşeitatea iniţială. 7. până la 10 000 cSt. obţinându-se durităţi de minimum 45 HRC. 5. Statorul se execută.flanşă de refulare. 9. cămaşa pompei este prevăzută cu crestături longitudinale.orificiu pentru drenare.excentricitatea) şi. 3. fie cauciuc natural. în general. În unele situaţii. Întrucât axa rotorului se deplasează în timpul mişcării 188 . 12.orificiu pentru manometru. fie sintetic (Neopren.garnituri inelare. Suprafaţa sa de lucru se durifică prin cromare sau nitrurare ionică. În unele cazuri se folosesc şi masele plastice (teflon.flanşă de aspiraţie. 10. Statorul este vulcanizat într-o cămaşă exterioară. cămaşa se strânge cu ajutorul unor coliere şi face ca statorul elastic să îmbrace mai strâns rotorul.presetupa .arbore. smântână. Rotorul se execută de obicei din oţeluri aliate cu Cr – Ni sau Cr – Ni – Mo. 3. rotorul se execută din materiale sintetizate (oxizi ceramici) şi se emailează. pe măsura uzării statorului.diametrul şurubului.42 Pompă cu un şurub 1. borhoturi de fructe cu sâmburi şi alte lichide asemănătoare. Pentru pomparea produselor alimentare. 3.articulaţii cardanice sau sferice. 6. Perbunan). secţiunea circulară a şurubului „mătură” o arie de valoare A=d 2/4+4ed (d. polipropilenă). 2. Astfel.43). În timpul unei rotaţii de 2π radiani. care poate fi confecţionată din fontă cenuşie sau oţel. Fig. pastă de tomate.rotor elicoidal.stator . 4. care-i conferă o oarecare elasticitate.postament. 8. în acelaşi timp volumele de lichid sunt deplasate către refulare (fig.

la transferul combustibilului de alimentare. la circulaţia uleiului în instalaţiile motorului principal.6 Calculul debitului pompelor cu şuruburi Debitul pompelor cu şuruburi se poate calcula cu relaţia generală: Q = n⋅h⋅ A (1) unde: n . 3.6. debitul poate fi calculat cu relaţia: 189 . Nu se folosesc în general la transferul fluidelor care conţin suspensii mecanice.aria proiecţiei frontale a flancului filetului. h . Ating în mod uzual presiuni de până la 200-300 bar şi debite cuprinse între 50 şi 15 000 l/min la turaţii de 1500 până la 3000 rot/min. La pompele cu trei şuruburi.44) aria A se calculează cu relaţia: π D 2 πα o A= (D 2 − d 2 ) − ( − sin α ) (2) 4 4 180 unde: α = 2 arccos(D + d ) / 2 D este unghiul de suprapunere al filetelor în grade. În cazul pompelor cu două şuruburi (fig.turaţia pompei. Se utilizează la bordul navelor.5 Performanţe şi domenii de utilizare Pompele sunt autoamorsabile şi pot avea valori ale randamentelor până la 0.6.43 Secţiuni prin rotorul pompei cu un singur şurub 3. Fig. 3. A . la transferul diferitelor lichide şi în acţionările hidraulice. cu profil cicloidal. antrenarea se face de regulă cu ax cardanic. 3.pasul şurubului.6.faţă de axa suprafeţei interioare profilate a statorului.

85 este randamentul volumic. rotor şi stator. totuşi se pot întâlni şi pompe cu palete glisante cu acţiune multiplă.debitare uniformă. n [rot/min] – turaţia şurubului conducător. care.7 Pompe volumice cu palete glisante (cu lamele) 3. prin comparaţie eu cele cu acţiune simplă. Volumele de lucru sunt delimitate de paletele glisante. debitul teoretic poate fi calculat cu relaţia: Qt = 2(h − d ) dtn = 4edtn (4) în care h este înălţimea secţiunii statorului.... prezintă avantajele: . pompele cu lamele pot fi cu aspiraţie interioară sau cu aspiraţie exterioară. La pompele cu un şurub.44 Secţiune prin rotoarele pompei cu două şuruburi 3. d e [cm] – diametrul exterior al şuruburilor conduse. deci atât din punct de vedere al sensului conversiei. sunt cu acţiune simplă... cât şi din punctul de vedere al sensului de debitare. 190 ..7.1 Construcţia şi principiul funcţional Sunt maşini hidraulice dublu reversibile. d – diametrul secţiunii şurubului.75.pasul şurubului.. Fig. iar n – turaţia. d e2η v n Q= ⋅ 10 −2 [l/min] (3) 145 în care η v = 0. Asta înseamnă că în timpul unei rotaţii complete a rotorului spaţiile de lucru efectuează un singur ciclu aspiraţie-transfer- refulare. În general.0. După modul cum se realizează aspiraţia. t . 3.. În practică.

45 şi 3.46. În cele două figuri s-au facut notaţiile: 1-rotor. 3.46 Pompă cu lamele cu aspiraţie exterioară cu aspiraţie interioară În fig. Statorul. Pe a doua jumătate de cursă. Fig. La acest tip de maşină reglarea debitului se face prin modificarea valorii excentricităţii “e”. Fantele 4 şi 6 comunică prin canale interioare cu galeria de aspiraţie.echilibraj mai bun (posibilitate redusă de apariţie a vibraţiilor). iar porţiunile care corespund fantelor să fie descrise de curbe conjugate la curbele dintre fante. la prima jumătate de cursă. 5-galeria de aspiraţie. . la partea sa interioară. 2-stator. 6.construcţie mai compactă. volumele de lucru delimitate de rotor. În figurile 3. 3-lamele (palete). 4-carcasa pompei. Această configuraţie face ca la 191 . 5. are o formă special aleasă astfel încât porţiunile de curbă situate între fante să fie arce de cerc descrise cu raze din centrul rotorului. 3.45 Pompă cu lamele Fig. 3.45 şi cu aspiraţie interioară în fig.presiuni şi debite mai mari.3. 3-arbore motor.cu aspiraţie exterioară în fig. 2- lamele (palete). . 6-galeria de refulare (notaţiile sunt identice pentru ambele figuri). . 4. 3. 7-fante de aspiraţie- refulare.47 este prezentată o pompă cu lamele cu acţiune dublă pentru care s-au făcut notatiile:1-rotor. palete şi stator variază crescător generând aspiraţia. volumele de lucru descresc şi se produce refularea. iar fantele 5 şi 7 cu galeria de refulare.46 sunt prezentate două variante constructive de pompe cu lamele cu simplă acţiune . La rotaţia în sensul săgeţii.

o paletă efectuează patru curse: două de aspiraţie şi două de refulare. 192 .3 Materiale. Cu toate acestea.cele cu acţiune multiplă până la 150 bar . maşinile cu palete glisante sunt utilizate îndeosebi la acţionările hidrostatice. ea începe să iasă din canal astfel încât spaţiul dintre două palete vecine să se mărească şi să se producă aspiraţia. sunt întrebuinţate la antrenarea vinciurilor şi. fie pe baza presiunii hidraulice. lichidul să nu mai fie comprimat.şi debite de până la 300 l/min . fie prin intermediul unor articulaţii cu culisă. deplasarea lor încetează deoarece această porţiune este concentrică cu rotorul. Contactul paletelor glisante cu statorul este asigurat fie prin arcuri lamelare montate pe fundul canalului. Fig. Tehnologii La construcţia pompelor cu palete trebuie să se ţină seama de condiţiile specifice de funcţionare ale acestor pompe şi.7. oriunde sunt necesare turaţii mici. să se aleagă materialele. deci.2 Performanţe şi domenii de utilizare Maşinile cu lamele realizează presiuni de până la 100 bar .trecerea a două palete prin porţiunile concentrice cu centrul rotorului. scăzând astfel solicitarea lagărelor. 3. Când paletele trec prin zona dintre fantele 4 şi 5. în funcţie de aceste condiţii. Ca motoare. La intrarea în zona fantei 6.7. 3. unde volumele scad.47 Pompă cu lamele cu acţiune dublă 3. Când o paletă intră în zona fantei 4. în general. Refularea are loc în corespondenţa fantelor 5 şi 7. observa faptul că pe parcursul unei rotaţii complete.cele cu acţiune multiplă până la 1000 l/min. spaţiul dintre palete se măreşte şi are loc o nouă aspiraţie. Se poate. sunt utilizate la instalaţiile de transfer al uleiului sau combustibilului. Ca pompe.

acestea trebuie să aibă duritatea 60…64 HRC. în câteva ore sau chiar minute. Prin mărirea jocului dintre rotor şi stator în sens axial.să compenseze eventualele abateri de la perpendicularitate ale suprafeţelor rotorului faţă de axa lui. de obicei. iar după călire. Discurile laterale se execută din bronz cu staniu. paleta se încălzeşte excesiv şi poate depăşi temperatura de revenire a materialului. Ajustajul rotorului în stator trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . atunci paletele pot fi prinse între şaibele laterale şi se pot înţepeni. După tratament.05 mm. Paletele. datorită forţei centrifuge. atunci se produc pierderi prin neetanşeităţi. Dacă lăţimea paletelor este mai mare decât a rotorului. cât şi a paletei se prelucrează fin. 193 . Rotorul se execută din oţel crom-molibden. Suprafeţele canalelor de glisare pentru palete şi suprafeţele în frecare ale rotorului se cementează şi se călesc. Statorul se execută din oţel crom-nichel. se ajunge la o scădere a randamentului volumic al pompei. sunt cele mai solicitate la uzură. dintre toate piesele pompei. Paletele se călesc. astfel încât lichidul dintre vârful paletei şi suprafaţa interioară a statorului este expulzat şi se produce. Din această cauză. Dacă lăţimea lor este mai mică decât a rotorului. Suprafaţa interioară a statorului se cianurează sau se cementează. se foloseşte. . Pentru a avea o etanşare bună. . După călire. De aceea. Lăţimea paletelor trebuie să fie egală cu lăţimea rotorului. deci. ca material pentru palete. deci scade randamentul volumic. o frecare uscată. Condiţiile de etanşare la aceste pompe necesită ajustaje strânse. duritatea acestei suprafeţe trebuie să fie 60…64 HRC. duritatea paletelor trebuie să fie de 58…62 HRC. oţelul cu temperatură de revenire mai înaltă şi cu o bună rezistenţă la uzură. Acestea sunt apăsate pe stator de o forţă considerabilă. deci un randament volumic ridicat. piesele trebuind să fie executate cu o înaltă precizie.03 şi 0. dar trebuie să permită lunecarea paletei prin canal. De aceea. este indicat ca jocul lateral dintre rotor şi stator să fie cuprins între limitele 0.să micşoreze frecarea dintre suprafeţele frontale ale rotorului şi şaibele laterale. atât suprafaţa canalelor de glisare. astfel încât poate avea loc o uzură extrem de rapidă.rotorul nu trebuie să fie strâns între şaibele laterale. Astfel. jocul dintre paletă şi canalul din rotor trebuie să fie minim.

paletul va disloca suprafaţa de fund f12. debitul teoretic se poate scrie: Q = 4πebRn (2) Pentru determinarea debitului real. o viteză periferică v. se poate scrie că: Q = Fp v (1) unde Fp . Pe de altă parte însă. 3. notată cu Δf12 se poate scrie ca fiind: ∆f12 = f 12 − f 23 (3) În mod absolut similar. În acest fel. presiunea p şi turaţia n. interesează care este variaţia volumului de lucru dacă rotorul se deplasează cu un unghi Δφ1. Se consideră o paletă teoretică de grosime δ aflată în poziţie verticală. Se consideră pentru pompa cu lamele din fig. se pune problema calculului cilindreei. se obţine v = ω ⋅ R unde ω = 2π ⋅ n . Pentru aceasta. v = ω ⋅ d ‚ iar Fp = 2eδ . Variaţia suprafeţei f12 la rotirea cu Δφ1. 3. Aflat fiind în mişcare.48 contururile statorului şi rotorului dispuse unul faţă de celălalt la cota “e” egală cu excentricitatea. Antrenată fiind de rotor cu viteza unghiulară ω .48 Schema de calcul la pompa cu palete glisante (lamele) Datele de calcul sunt debitul Q. Cum însă d = r + e = R.4 Elemente de calcul ale pompelor cu palete glisante Fig. pentru următoarea poziţie unghiulară vom avea: 194 .7.reprezintă aria activă a paletei. 3. paleta va avea la mijlocul lungimii ei. Din punct de vedere al debitării.

Presupunând că maşina are z paleţi de grosime δ . debitul real va rezulta mai mic decât debitul teoretic... variaţia suprafeţei totale dislocate se obţine prin însumarea variaţiilor corespunzătoare poziţiilor intermediare: ∆f = ∆f12 + ∆f 23 + ∆f 34 + . se obţine: ∆f = ∆f 12 − ∆f 23 + ∆f 23 − ∆f 34 + ∆f 34 − . cilindreea va fi: v = f12 b = 4π ⋅ ebR (10) Considerând că paleţii au o grosime finită δ ... (5). + ∆f n−1.... Pentru ultima poziţie de lucru avem: ∆f n −1...n − 0 (5) În final.. + ∆f n −1. n − 0 ⇒ ∆f = f 12 (7) Variaţia ∆f a suprafeţei active determină o variaţie a volumului de lucru definită ca: ∆v = f12 b (8) Dacă se consideră schema de calcul din fig.n = f n −1. până la parcurgerea unei rotaţii complete...... (4). ...3.. se poate determina în final cilindreea efectivă:  zδ  v efp = v − v pal = 4π ⋅ ebR − 2ebzδ = 4π ⋅ ebR1 −  (11)  2πR  195 . ∆f 23 = f 23 − f 34 (4) şi aşa mai departe..48. se poate scrie: 2π 2π ∆f12 = 2eR∆ϕ ⇒ f 12 = ∫ ∆f 12 = 2eR ∫ dϕ = 4π ⋅ eR (9) 0 0 Astfel.n (6) Ţinând cont de expresiile variaţiilor corespunzătoare poziţiilor intermediare definite prin relaţiile (3)...

3.2.0.. se consideră schema de calcul din fig.1.1500) rot/min.1.0.1 Cu notaţiile (12).92 . = ε3 (12) R R R Coeficienţii ε 1 .. debitul real se poate scrie sub forma:  zε  Qr = v efp nηv = 4πε 1ε 2 R 3 1 − 3 nη v (14)  2π  În relaţia de mai sus n = (750 . Pentru pompele cu două sau trei camere de lucru. ε1 0..49.4 ε3 0. Principial. Legea de debitare şi gradul de neuniformitate a debitării Pentru determinarea legii de debitare şi a gradului de neuniformitate a debitării.16 ε2 1. ε 2 şi ε 3 sunt recomandaţi de literatură la valorile din tabelul de mai jos. expresia cilindreei efective devine: eb 3  zδ  3 zε 3  v efp = 4π R 1 −  = 4πε 1ε 2 R 1 −  (13) RR  2πR   2π  cu care.93. se determină celelalte dimensiuni.1. Se fac notaţiile: e b δ = ε1 . 196 . = ε 2 .03. calculele se conduc după aceeaşi metodologie ca la pompele cu pistonaşe radiale. iar η v =0. Qr R= (15) 3  zε  4πε 1ε 2 1 − 3  nη v  2π  Cunoscându-se R. calculul de dimensionare este similar.. din (14) se scoate apoi R... pe baza coeficienţilor definiţi mai sus.

din fig. Fig. Considerând fig.49 se poate aproxima segmentul O1 A = ρ ca fiind: 197 . În cele ce urmează ne interesează să stabilim o relaţie între unghiurile ϕ şi β . 3. 3. 3. se poate scrie segmentul O1 E în două moduri: O1 E = e sin ϕ = R sin β (17) de unde: e sin β = sin ϕ (18) R sau mai departe: e2 cos β = 1 − sin 2 β = 1 − sin 2 ϕ (19) R2 care se aproximează cu:  e2  cos β = 1 − 2 sin 2 ϕ  (20)  2R  Cu aceste precizari.11.49 Schema de calcul a gradului de neuniformitate Se pleacă de la considerarea cursei lamelei: ρ = e cosϕ + R cos β (16) unde β este unghiul OAO1 .

 e e2   ε 12  ρ = R1 − cos ϕ − 2 sin 2 ϕ   = R   1 + ε 1 cos ϕ − sin 2 ϕ  (21)  R 2R   2  La pompele cu z par există egalitatea: ϕ 2 = ϕ1 + π (22) Debitul instantaneu se poate scrie sub forma: Q(ϕ ) = Fv m (23) unde: F = (ρ1 − ρ 2 )b (24) ρ1 + ρ 2 iar v m = ω (25) 2 Substituind pe (24) şi (25) în (23) se obţine: ρ 12 − ρ 22 Q(ϕ ) = bω (26) 2 unde:  ε2  ρ1 = R1 + ε 1 cos ϕ 1 − 1 sin 21 ϕ1  (27)  2   ε2  ρ 2 = R1 − ε 1 cos ϕ 1 − 1 sin 2 ϕ 1  (28)  2  Ridicând la pătrat relaţiile (27) şi (28) în care se neglijează termenii de ordinul al doilea. se obţine: ρ12 = R 2 (1 + 2ε 1 cos ϕ 1 + ε 12 cos 2 ϕ 1 ) (29) ρ12 = R 2 (1 − 2ε 1 cos ϕ 1 + ε 12 cos 2 ϕ 1 ) (30) 198 .

ceea ce conduce mai departe la: Q(ϕ ) = 2bωR 2ε 1 cos ϕ 1 (31) Valorile maximă şi minimă ale debitului instantaneu se obţin pentru unghiurile ϕ 1 = 0 Qmax (ϕ ) = 2bωR 2ε 1 (32) ϕ1 = 0 γ şi respectiv ϕ 1 = 2 γ 2π Qmin (ϕ ) γ = 2bωR 2 ε 1 cos γ = (33) ϕ1 = 2 2 z Prin integrarea ecuaţiei (31) se poate obţine expresia debitului mediu: γ 2 1 1  γ γ z π Qmed = ∫ γ γ 2bωR 2 ε 1 cos ϕdϕ = 2bωR 2 ε 1  sin + sin  = bωR 2ε 12 sin (34) γ  2 2 π z − 2 cu care se poate determina apoi gradul de neuniformitate a debitării pe baza relaţiei de definiţie:  γ 2bωR 2ε 1 1 − cos  Qmax − Qmin  2 π π δ "= = = tg (35) Qmed z π z 2z 2bωR ε 1 sin 2 π z 3.8. Funcţional. aceste pompe pot fi asemănate cu pompele cu roţi dinţate cu doi sau cu trei dinţi la un rotor. însă dinţii sunt înlocuiţi cu lobi şi fiecare rotor este antrenat separat de la arborele de putere. sincronizarea rotirii rotoarelor fiind 199 .8 Pompe cu lobi 3.1 Construcţie şi funcţionare Pompa cu lobi se realizează obişnuit în variantele cu doi sau cu trei lobi.

2 şi fig. Pompa este utilizată pentru o gamă largă de viscozităţi. se bazează în principal pe rotirea în direcţii diferite a unei perechi de lobi. 3. montate în canale radiale.50 b). spaţiul dintre aceştia se reduce. aici lichidul este deplasat într-un număr mai mic de celule.51 1). În figura 3. La ieşirea lobilor din poziţia de contact. Lichidul pompat este deplasat de-a lungul corpului pompei (fig. 3. jocurile se diminuează. iar la vâscozităţi mici. 3. Lobii nu sunt practic în contact în timpul rotirii. care sunt însă de volum mare. respectiv 3. la periferia carcasei în scopul îmbunătăţirii randamentului volumic.51 se prezintă fazele de lucru ale pompei cu lobi. 3. care sunt conectaţi la un angrenaj extern. Arborii sunt prevăzuţi cu roţi dinţate. La unele pompe schimbarea capacităţii pompei.51 3) de la partea de aspiraţie către cea de evacuare a pompei (fig.51. ceea ce generează creşterea presiunii în direcţia racordului de ieşire. totuşi turaţia trebuie să fie limitată pentru a se evita apariţia discontinuităţilor în curgerea fluidului sau apariţia cavitaţiei. La apropierea lobilor.51 4). se măreşte volumul spaţiului de aspiraţie. Variantele constructive de pompă cu doi lobi şi pompă cu trei lobi sunt arătate în fig.51 5). Aceaste pompe lucrează la fel cu pompele cu roţi dinţate. Lichidul pompat nu trebuie să aibă proprietăţi de lubrifiere ca în cazul pompelor cu roţi dinţate. la o turaţie dată. Aceasta conduce la pomparea lichidului din corpul pompei spre ieşire (fig.asigurată dintr-o pereche de roţi dinţate sau alte mijloace. instalaţi în interiorul corpului pompei. amplasate în afara cavităţii de pompare. 200 . Creşterea jocurilor în cazul fluidelor vâscoase permite menţinerea turaţiei fără creşterea excesivă a zgomotului sau vibraţiilor. Unele construcţii sunt prevăzute cu pastile de înălţime mică. Pentru vâscozităţi mari se aleg jocuri mai mari între lobi. Aceasta duce la pătrunderea lichidului în interiorul corpului pompei. antrenând o rarefiere din direcţia racordului de intrare (fig. între lobi existând un joc al cărei mărime este dependentă de vâscozitatea lichidului pompat. Randamentul acestor pompe este cel puţin egal cu cel al pompelor cu roţi dinţate. 3. localizate în interiorul angrenajului şi care transmit puterea mecanismului de acţionare la arborele intermediar. legate cinematic cu arborii rotoarelor. Principiul de funcţionare pompelor cu lobi. 3. Rotirea arborilor este sincronizată de aşa manieră încât în procesul de funcţionare lobii nu intră în contact unul cu celălalt. se realizează prin schimbarea lungimii active a rotorului sau schimbarea lobilor cu forme diferite.50 a). pentru a limita creşterea puterii de antrenare. Spre deosebire de pompele cu roţi dinţate. Lobii sunt fixaţi pe arbori. pentru a limita pierderile cauzate de curgerile inverse de lichid. însă forma lobilor permite să se evite suprasolicitările la care sunt supuse pompele când între dinţii roţilor aflaţi în angrenare este presat lichidul cuprins între dinţi şi nerefulat.

Debitul uniform Principiul de funcţionare pompei asigură un debit continuu. Pompele cu lobi asigură un proces de pompare uniformă şi se utilizează la transportarea produselor pentru care este obligatoriu să se păstreze structura iniţială. 3. efectuată de către un personal calificat. Pompele asigură o înaltă fiabilitate şi rentabilitate. paste etc. cât şi a lichidelor agresive din punct de vedere chimic. ceea ce asigură întrunirea celor mai înalte cerinţe de igienă. Aceste pompe igienice cu lobi.2 Avantajele pompelor cu lobi Cele mai importante particularităţi ale pompelor cu lobi sunt: 1. lichidul pompat nu suferă modificări structurale. Construcţie igienică Pompele pot fi livrate cu Certificat FDA A3 sau EHEDG.4 Domenii de utilizare Pompele cu lobi oferă posibilitatea pompării atât a lichidelor cu o structură fină.52) Această serie cuprinde 12 tipuri de pompe cu debite de la 0 la 112 m3/h. 5. Corpul rezistent Construcţia şi calitatea materialelor utilizate. 2. Oferind un 201 . Pomparea produselor consistente Procesul pompării lichidului prin pompă se efectuează la o viteză scăzută. Asistenţa tehnică simplă Singura piesă a pompei care este supusă deteriorării obişnuite este dispozitivul de etanşare mecanică. cu diametrul racordului de 20-100 mm şi cu o presiune maximă de funcţionare de 22 bari. fără necesitatea reparaţiilor. nămol. 3. precum şi precizia fabricării tuturor pieselor permite exploatarea acestor pompe pe o perioadă de zeci de ani. cu o construcţie inovatoare. SERIA TOP-LOBE (fig.3. a cărui înlocuire. 3. SERIA TOP WING (fig.3 Tipuri constructive Principalele tipuri de pompe cu lobi sunt: 1. cu diametrul racordului de 10-150 mm şi cu o presiune maximă de funcţionare de până la 22 bari. Această serie cuprinde 8 tipuri de pompe cu debite de la 0 la 156 m3/h. care circulă practic fără pulsaţii.53) Aceste pompe sunt utilizate pe scară largă în aplicaţii igienico-sanitare. proporţional cu viteza de rotaţie a lobilor.8.8. ca de exemplu. durează mai puţin de o oră.8. se utilizează în vederea asigurării unor cerinţe foarte înalte. 3. datorită acestui aspect.3. 4. 2.

Pompele cu lobi pot pompa lichide eterogene cu următoarele caracteristici: cele mai înalte cerinţe igienice. ulei. 4. conţinut de particule tari. 3. 3. ciocolată. În varianta standard a pompelor sunt luate în considerare cerinţele igienice şi este prevăzută o utilizare simplă şi obişnuită. 2 – axul rotorului. vâscozitate maximă de până la 100000Cp. vin etc.debit uniform şi continuu. În industria navală sunt utilizate la unele instalaţii de ungere ale unor agregate de la bordul navei. 3 – lobi.orificiu de aspiraţie: 5 – orificiu de refulare 1 2 3 4 5 Fig. Sunt utilizate cu succes în industria alimentară pentru pomparea diferitelor produse alimentare: lapte. bere. în industria chimică şi a celulozei şi hârtiei pentru pomparea adezivilor şi vopselurilor şi în industria farmaceutică.. structură fină. pompa este adecvată pentru pomparea produselor cu o vâscozitate ridicată. a) cu doi lobi b) cu trei lobi Fig.50 Pompe cu lobi 1 – corpul pompei.51 Principiul de funcţionare pompelor cu lobi 202 . temperatura de până la 120ºC şi agresive din punct de vedere chimic.

9. 203 . La autovehicule se folosesc ca pompe de alimentare cu combustibil de joasă presiune. industria chimică. O schemă constructivă este reprezentată în figura 3. cum ar fi: industria minieră. industria construcţiilor. Pompele cu membrană se mai numesc şi pompe cu diafragmă. la care rolul pistonului este îndeplinit de o membrană flexibilă. Pompele cu membrană sunt cele mai potrivite în instalaţiile în care se vehiculează lichide ce conţin particule solide şi corpuri de dimensiuni mari în suspensie precum şi substanţe agresive sau radioactive. 3.54.53 SERIA TOP WING 3. Tija 3 la rândul ei este acţionată de mecanismul cu excentric 4. industria celulozei şi hârtiei. Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu membrană sunt pompe volumice cu mişcare alternativă. Fig. determinând deformarea membranei şi deci aspiraţia şi refularea lichidului. Pompele cu membrană au largi domenii de aplicaţie. industria de medicamente etc. 3.9 Pompe cu membrană 3. materiale plastice) sau metalice (oţel. membrana se execută din materiale moi (cauciuc. în care elementul principal este membrana 1 ce închide camera supapelor 2 şi este acţionată de presiunea unui lichid auxiliar 5 sau direct de către tija 3.52 SERIA TOP-LOBE Fig. care preia deformaţia de volum ce realizează fenomenul de pompare. bronz fosforos).1 Construcţie şi funcţionare. În raport cu presiunea de lucru.

În cazul unor presiuni mari de lucru se pot monta două sau chiar trei supape atât la aspiraţie. pompa se umple cu un lichid auxiliar. practic egală cu volumul descris de tija de diametru d. Performanţe şi domenii de utilizare Pompa cu inel de lichid (fig. 3. 4 – camă.10 Pompe volumice cu inel de lichid 3. pentru o cursă h.10. 3. palete. Când sensul 204 . cât şi la refulare. Înainte de prima punere în funcţiune.lichid auxiliar. Volumele de lucru variabile se formează între butucul rotorului. montat excentric faţă de carcasă. generând inelul de lichid. lichidul aflat în stator este proiectat datorită forţelor centrifuge către periferia carcasei. 3. Schema principiului de funcţionare pompei cu membrană este prezentată în fig.2 Calculul debitului Debitul pompelor cu membrană este dat de relaţia: n π ⋅d2 n Q = ∆V = h (1) 60 4 60 în care ∆V este variaţia de volum cauzată de deformarea membranei. 3. 2 – camera supapelor. suprafaţa interioară a inelului de fluid şi capacele laterale ale pompei.54 Pompă cu membrană 1 – membrană. În momentul în care pompa se porneşte.9. 3.55) are rotorul paletat. 3 – tijă.54. 6 – rezervor cu lichid auxiliar.1 Construcţie şi funcţionare. Fig. 5.

acestea se clasifică în pompe cu un singur etaj şi pompe cu mai multe etaje. 2 – rotor cu palete radiale. în vecinătatea capacelor laterale. pompa cu inel de lichid poate funcţiona în condiţii bune şi cu rolul de compresor sau pompă de vid.55 Pompa cu inel de lichid 1 – carcasă cilindrică. 7 – arbore. acesta intrând mai mult sau mai puţin în spaţiul dintre palete. Rotorul este montat pe arbore cu un ajustaj cu joc care îi permite să se autocentreze între capac şi discul de distribuţie. generând aspiraţia. Selecţia cuplării volumelor de lucru la tubulatura de aspiraţie sau de refulare este realizată cu ajutorul unor discuri de distribuţie. Fig. pompele de vid cu inel de lichid se clasifică în pompe de vid mediu şi pompe de vid înaintat. dispuse de o parte şi de alta a rotorului. 8 – inel de lichid. Din punct de vedere funcţional. pentru creearea vidului. De asemenea.700 mmHg pentru vidul realizat. Din punct de vedere constructiv. Parametrii funcţionali se situează în jurul valorilor de 100 . deoarece inelul de lichid joacă rolul unui piston. Pe semicursa ascendentă volumele scad şi determina refularea. aceste volume cresc pe semicursa descendentă.55.250 l/min pentru debit şi 150 . 205 . La navă se folosesc ca pompe de amorsare a pompelor centrifuge. Astfel. care pot realiza presiuni de până la 7 bar.de rotaţie este cel indicat în fig. 6 – fantă de refulare. 5 – fantă de aspiraţie. pompele cu mai multe etaje se utilizează cu rezultate bune drept compresoare. 3 – carcasă laterală. precum şi în calitate de compresoare de aer. 3. 4 – discuri de distribuţie. Pompele cu mai multe etaje sunt pompe de vid înaintat. Funcţionarea pompei cu inel de lichid se poate asemăna cu funcţionarea unei pompe cu piston. 3.

evacuarea gazului făcându-se direct în atmosferă. în industria chimică. Ca pompe de vid sau suflante sunt utilizate în industria chimică şi cea energetică. mărind astfel scurgerile inverse şi consumând o energie suplimentară. sertare). care este tocmai lichidul auxiliar şi care serveşte. pompa va fi o pompă de producere a vidului. deoarece lichidul vehiculat. Ca agent de lucru. ea va fi o pompă de apă. dar va funcţiona cu un randament scăzut. având în vedere randamentul lor scăzut la pomparea lichidelor. Principalele avantaje ale pompelor cu inel de lichid sunt: obţinerea aerului comprimat fără impurităţi de ulei. precum şi în staţii de pompare. Dacă pompa aspiră apă sau alte lichide. Astfel. ea va refula acest aer la o presiune superioară presiunii atmosferice şi va fi suflantă sau compresor. pentru inelul de lichid se poate folosi. Datorită acestor calităţi. sunt folosite ca dispozitive de amorsare. inelul de lichid se încălzeşte şi aceasta conduce la micşorarea depresiunii create de pompă. Cu alte cuvinte. orice lichid compatibil cu fluidul vehiculat. acolo unde există recipiente care conţin vapori de apă ce trebuie evacuaţi. va deforma inelul de lichid în zona de refulare. spre deosebire de celelalte pompe volumice. dar diferă prin numărul de palete care este şi mai redus şi prin lăţimea acestora care este mai mare. fie ca suflante sau compresoare. În urma procesului de comprimare a aerului sau gazului. în afară de apă. pe de o parte. Pompa cu inel de lichid trebuie să funcţioneze numai cu lichide sau gaze curate. Din acest motiv. astfel gazele care conţin praf vor fi filtrate înainte de absorbire. sunt capabile să vehiculeze fără impedimente lichide. Atunci când alcătuiesc construcţii comune cu pompele centrifuge. fiind incompresibil. Pompele cu inel lichid fac parte din categoria pompelor volumice cu mişcare de rotaţie care. completează cantităţile de lichid evacuate odată cu aerul sau gazul vehiculat. ele sunt folosite cu precădere fie ca pompe de vid. iar după intrarea în funcţiune a acestora (pompelor centrifuge). performanţe ridicate la dimensiuni şi gabarite reduse datorită posibilităţii de a fi antrenate la turaţii ridicate (3000 rot/min). lipsa organelor speciale de distribuţie (supape. lipsită de vibraţii. se foloseşte ca 206 . pe de altă parte. unde servesc la amorsarea pompelor centrifuge. debit constant. la răcirea inelului de lichid iar. Pentru a evita acest inconvenient este necesar să se asigure aducerea la pompă a unei cantităţi de lichid suplimentare. gaze sau amestecuri de lichide şi gaze. Dacă pompa absoarbe aer din atmosferă. fără pulsaţii. fără impurităţi mecanice. ceea ce asigură o fiabilitate ridicată şi uzuri minime. dacă pompa vehiculează aer sau gaze şi dacă aspiraţia sa este pusă în legătură cu un spaţiu închis. funcţionare silenţioasă. pompele cu inel de lichid se folosesc cu precădere ca pompe pentru vehicularea gazelor. dar mai puţin ca pompe de apă. ele funcţionează în continuare ca pompe de apă. Rotorul pompelor cu inel de lichid este asemănător ca formă cu cel al pompelor cu canal lateral.

Puterea absorbită creşte paralel cu creşterea vidului.2 Caracteristici Curbele caracteristice ale pompelor cu inel de lichid sunt indicate de furnizori la o valoare a temperaturii lichidului de alimentare de 150C şi ele suferă modificări.debitul de lichid auxiliar (de răcire) [l/min. Curba de sarcină Q – p are alura unei curbe de pompă volumică.puterea absorbită la arborele pompei [kW]. [mmHg]. fiind paralelă iniţial cu axa abscisei. în funcţie de variaţia temperaturii acestuia. Parametrii funcţionali ai pompelor de vid cu inel de lichid sunt: Q . Fig. iar abcisa – presiunea. [mmH2O]. adică ordonata reprezintă debitul. adică la început este crescătoare până ce atinge o valoare maximă. p . devenind descendentă. lucru care se explică prin creşterea pierderilor în interstiţii la regimuri de vid mai înalt.56 Caracteristicile pompei cu inel de lichid La această categorie de pompe. după 207 . q. pe măsura creşterii vidului. iar alura curbei randamentului este asemănătoare cu cea a celorlaltor categorii de pompe. poziţionarea coordonatelor este asemănătoare cu cea a pompelor volumice. P . 3. În figura de mai jos (fig. [m3/h]. [torr]. η .56) este reprezentată diagrama curbelor caracteristice ale unei pompe cu inel de lichid. 3.vidul sau presiunea absolută. apoi. acid sau soluţii de săruri cu punct de fierbere înalt. obţinându-se prin aceasta un vid înaintat.].randamentul total [%].debitul de aer aspirat la starea de pompare.10. 3.lichid auxiliar orice bază.

cuplul de materiale bronz – fontă este compatibil din punctul de vedere al rezistenţei la uzură. În aceste condiţii. rotorul din bronz sau oţel inoxidabil turnat (la pompele destinate vehiculării amoniacului este permisă utilizarea materialelor pe bază de aliaje de cupru şi de aceea rotorul se confecţionează din fontă nodulară). pentru a se evita pericolul de gripare. La construcţiile din oţel inoxidabil.1 mm. La construcţia standard. Caracteristicile indicate de uzinele constructoare sunt considerate la o presiune de 760 mmHg şi o temperatură a lichidului auxiliar de 150C. respectiv cu relaţia: pV = constant. discurile de distribuţie – din fontă cenuşie Fc200.8 μm. de refulare. iar în cazul în care intervin totuşi frecările laterale între rotor şi disc. precum şi cele intermediare – din fontă cenuşie calitatea Fc200. toleranţa acceptată pentru debit este de 10%. Transformarea valorilor pentru starea normală se face cu ajutorul legii Boyle-Mariotte. dar creşte odată cu creşterea vidului. Pentru mai multă siguranţă. În acest scop suprafeţele laterale ale rotorului şi cele ale discurilor de distribuţie se rectifică plan până se obţine o rugozitate de 0. Astfel. arborele – din OL 50. în exploatare rotorul se fixează pe arbore astfel încât jocul lateral dintre rotor şi discurile de distribuţie să nu depăşească 0. 3. corpurile de lagăr – din fontă cenuşie Fc200. Pentru a se putea obţine un randament volumic bun. rotorul din bronz (CuSn10). acolo unde natura gazului vehiculat impune restricţii asupra materialului. Randamentul total al pompelor cu inel de lichid este de asemenea redus. în comparaţie cu cel al pompelor centrifuge atingând la construcţiile actuale valori ce nu depasesc 40%. Lagărele acestor pompe sunt de regulă lagăre cu rostogolire.10. Tehnologii La construcţia pompelor de vid şi a compresoarelor cu inel de lichid se utilizează materiale adecvate gazului sau lichidului vehiculat. Debitul de aer aspirat este considerat destins la vidul respectiv. la construcţiile normalizate (standard) care vehiculează aer sau apă se utilizează următoarele materiale: carcasele de aspiraţie. discurile de distribuţie – din oţel inoxidabil turnat sau laminat. astfel că pompa continuă să funcţioneze fără incidente.3 Materiale. Debitul de lichid auxiliar este constant în zona de vid mediu. La construcţiile speciale. se utilizează: carcasele - din oţel inoxidabil turnat. astfel că în funcţionare el se autocentrează între discurile de distribuţie. pierderile prin interstiţiile dintre rotor şi discurile de distribuţie trebuie să fie cât mai reduse. Ca dimensiuni constructive se recomandă ca raportul dintre lăţimea şi diametrul rotorului să fie cuprins între 208 . Caracteristicile pompei pot fi indicate şi pentru starea normală a gazelor-760 mmHg şi 00C – dar în practica curentă se folosesc valorile corespunzătoare stării de funcţionare. rotorul şi discurile de distribuţie trebuie să aibă durităţi diferite. rotorul este liber pe arbore.care devine descendentă.

în general două soluţii constructive pentru rotor şi anume: rotor cu palete radiale. pe o anumită porţiune.57. 3-4 canal circular.6…1.57. 3. 1-carcasă.11.2. Canalul. aceasta cu scopul de a îmbunătăţi umplerea şi golirea celulelor paletelor. 3. Este indicată construcţia conică a butucului rotorului. Pompa se compune dintr-o carcasa 1 în care este montat concentric rotorul 2. ca apoi să se micşoreze treptat până devine din nou plat în punctul 4. Pentru a obţine o presiune de refulare mai ridicată. 3. La periferia rotorului este săpat în peretele lateral al carcasei canalului circular 3-4.3. Axul pompei se sprijină pe două lagăre de alunecare.57. precum şi ca pompe pentru pomparea lichidelor. începând de la butuc (fig.1 Construcţie şi funcţionare.b).0. a) b) Fig.11 Pompe cu canal lateral 3. Sunt. 2-rotor. a) sau rotor tip turbina. pompa este prevăzută cu două rotoare. Performanţe şi domenii de utilizare Pompele cu canal lateral se folosesc ca pompe de vid pentru evacuarea aerului sau diverselor medii gazoase.57 Pompa cu canal lateral. 5-6 fereastră de aspiraţie/refulare 209 . dublu paletat la periferie (fig. 3. în secţiunea transversală are o formă specială: începe plat în punctul 3 şi se adânceşte treptat până la un anumit nivel apoi. adâncimea lui rămâne constantă. Construcţia acestor pompe este arătată în fig.

Avantajul principal al pompelor cu canal lateral constă în aptitudinea lor de a aspira şi refula aer. Astfel. Etanşarea este asigurată de o presetupă cu garnituri din azbest grafitat. ele pot deveni motoare dacă sunt alimentate cu lichid sub presiune. La rotirea rotorului. Paralel cu acest proces. Funcţionarea pompei are loc astfel: înainte de pornire. După mişcarea realizată la arbore.12. prin aceasta. Datorită posibilităţii de a evacua aerul. ceea ce ar putea provoca dezamorsarea instalaţiei. oscilante şi de tip liniar. corespunzător cu volumul canalului lateral. ele se combină cu pompe centrifuge obişnuite. este proiectată la periferia carcasei unde formează un inel de apă. apă sau amestec de aer şi apă. Prin aceasta. motoarele hidraulice pot fi: cu mişcare de rotaţie (continuă). apa este antrenată de palete şi. marginea interioară a inelului de lichid se va departa de butucul rotorului. aceste pompe sunt în primul rând pompe volumice.6. datorită forţei centrifuge. Deorece au randament destul de scăzut. deci. fiind montate pe acelaşi ax. Astfel. În porţiunea în care. 3.12. spaţiul dintre palete se va micşora şi va avea loc refularea prin orificiul de refulare. intervine un schimb de energie între lichidul din celulele rotorului şi lichidul din canalul lateral. Datorită acestei proprietăţi.12 Motoare hidraulice 3.2 Motoare hidraulice liniare Motoarele hidraulice liniare au ca element activ unul sau mai multe pistoane care se deplasează în interiorul cilindrilor de lucru. partea interioară a inelului de lichid va căpăta o poziţie excentrică faţă de axul pompei şi. 3. Acestea (denumite 210 . între celulele rotorului şi canalul lateral. apa reintră în celule. în cazul în care s-ar folosi pompe centrifuge. aceste pompe sunt autoamorsante şi se folosesc pentru amorsarea pompelor centrifuge. volumul spaţiilor dintre palete variază. datorită amplasării canalului. se măreşte înalţimea de refulare cu o valoare de 5 până la 15 ori mai mare decât cea realizată la o pompă centrifugă al cărui rotor are acelaşi diametru exterior şi aceeaşi viteză periferică. pompa trebuie umplută cu apă. Din motive de continuitate. Marea majoritate a pompelor volumice sunt reversibile fără modificări esenţiale.1 Generalităţi Motoarele hidraulice se utilizează în scopul transformării energiei hidrostatice a lichidului în energie mecanică. întrucât pomparea este rezultatul variaţiei volumului din rotor şi. din canal. În porţiunile în care apa intră în cantitate mai mare în canal. spaţiul dintre palete se va mări şi va avea loc aspiraţia prin orificiul de aspiraţie. sub 0. ele se impun în instalaţiile în care lichidul aspirat conţine aer. în cazul în care pompa aspiră.

în special la utilizarea lor la servosistemele hidraulice de reglare automată. .legarea servomotorului la sarcină asigură realizarea unor sisteme rigide fără jocuri. vitezele vor fi egale ( v1 = v2 ) forţele dezvoltate de motor vor fi aceleaşi ( F1 = F2 ). tija pistonului de diametru d străbate ambele capace. Se observă că la motorul hidraulic nediferenţial (cu tijă bilaterală). .58. o problemă importantă este asigurarea etanşării ansamblului piston cilindru şi a etanşării la tija pistonului. aşa cum se observă în figura 3. iar forţele axiale între 160 şi 1100 kN. a porţilor de bordaj şi a rampelor de încărcare. La bordul navei. Drept urmare la aceeaşi valoare a debitului. control şi reglaj.generic cilindri hidraulici) prezintă avantaje importante. suprafeţele de lucru ale pistonului sunt diferite şi în consecinţă ( v1 < v 2 ) şi ( F1 > F2 ). 211 .fiabilitate mare. forţele de împingere între 300 şi 1736 kN. cursele între 1400 şi 4300 mm. . Din punct de vedere constructiv.simplitate constructivă datorată absenţei transformatoarelor mecanice ale mişcării. La motoarele liniare. La motorul hidraulic diferenţial. suprafeţele de lucru ale pistonului având aceleaşi valori în ambele părţi. motoarele hidraulice liniare sunt folosite la acţionarea capacelor mecanice ale gurilor de magazii. între care se pot menţiona: . motoarele hidraulice liniare sunt de două tipuri: cu tijă unilaterală şi cu tijă bilaterală.racordare uşoară a aparaturii de măsură.viteze mari de răspuns. . Uzual. diametrele cilindrilor sunt cuprinse între 125 şi 300 mm.

58 Motoare hidraulice liniare a) Motor hidraulic liniar diferenţial (cu tijă unilaterală) b) Motor hidraulic liniar nediferenţial (cu tijă bilaterală) 1 – cilindru. Se presupune cazul unui motor hidrulic liniar al cărui piston are diametrul D. 7(b) – sistem de prindere a tijei. Calculul dinamic pleacă de la considerarea ecuaţiei de echilibru a forţelor din motorul hidraulic liniar: 212 .12. exterioare şi cea corespunzătoare sarcinii S.unul dinamic ce leagă forţele care apar în sistem de presiunea de lucru. Motorul este alimentat cu ulei al cărui debit este Q. 7(a) .59. Pe tija pistonului de diametru d este cuplată sarcina S. 3 – tijă uni sau bi-laterală. 3. Forţa necesară deplasării sarcinii S este FS. 8 – sistem de prindere a cilindrului 3. 4 – capacul cilindrului.sistem de prindere a cilindrului. 2 – piston. Fie p1 şi respectiv p 2 presiunile de pe cele două feţe active ale pistonului. 5 – etanşarea tijei pistonului la capac. Ffe respectiv Ffs forţe rezistente de frecare interioară.3 Calculul motoarelor hidraulice liniare Calculul motoarelor hidraulice liniare comportă două aspecte: .unul cinematic cu rol de a stabili corelaţia dintre viteza şi debitul de ulei. . La cursa de la stânga la dreapta. Calculul dinamic Se consideră schema de calcul din fig. 6 – segmenţi de etanşare a pistonului. 3. pe faţa din stânga a pistonului se dezvoltă o forţă activă axială Fa. a) b) Fig. a. Fie Ffi.

3.59 Schema de calcul a motorului hidraulic liniar N Forţele rezistente introduse prin suma ∑ Fri pot fi definite mai jos: i =1 N ∑F i =1 ri = F fi + F fe + F fs + Fi + Fs = ∑ Frf + Fs (4) 213 . N Fa = ∑ Fri (1) i =1 unde Fri reprezintă cele i forţe rezistente. Forţa activă Fa poate fi scrisă sub forma: Fa = A∆p (2) unde: πD 2 A= 4 la cursa pistonului de la stânga la dreapta şi πD 2  d2  A= 1 − 2  4  D  pentru cursa inversă. ∆p în ecuaţia (2) reprezintă diferenţa dintre presiunile de pe cele două feţe ale pistonului: ∆p = p1 – p 2 (3) Fig.

iar Fi este forţa de inerţie exprimată sub forma produsului dintre masa ansamblului piston – sarcină şi acceleraţie: Fi = (m S + m p ) x . Se presupune însă faptul că în motorul hidraulic liniar există pierderile: ∆Q = ∆Qi + ∆Qe (9) Aceste pierderi se produc la nivelul neetanşeităţilor interioare (∆Qi) şi respectiv exterioare (∆Qe). Reconsiderând ecuaţia (1) de echilibru a forţelor. Dacă. Forţele de frecare internă şi respectiv externă Ffi. p este presiunea de etanşare. e = πDbpf (6) unde πD reprezintă perimetrul cercului pe care se face etanşarea. iar f reprezintă coeficientul de frecare. Calculul cinematic Fie v viteza de deplasare a pistonului. b este lăţimea efectivă pe care se face etanşarea. (5) în care ms reprezintă masa sarcinii. b..unde Frf reprezintă forţele rezistente de frecare. motorul hidraulic liniar este echipat cu etaşări dinamice. atunci: F fi .e se calculează diferit în funcţie de tipul etanşării utilizate. iar mp masa pistonului. Se pleacă de la ecuaţia de bilanţ a debitelor: 214 . se poate scrie: Fa = Fs + ∑ Fr (7) de unde:  ∑ Frf  Fs = Fa 1 −  = Fa ⋅η mec  (8)  Fa  în care ηmec reprezintă randamentul mecanic al motorului liniar. ceea ce înseamnă că se admite că pe instalaţia hidraulică de la pompă la motor nu au loc pierderi de debit prin neetanşeităţi. Se presupune că motorul este alimentat cu debitul de ulei Q egal cu debitul pompei Qp. spre exemplu.

în care se consideră ansamblul piston–cilindru supus acţiunilor presiunii p1 şi respectiv p2 de pe cele două feţe ale pistonului aflat în mişcare rectilinie cu viteza vp. scrise în forma de mai jos. 1 ∂p ∂ 2v  = v 2x ρ ∂x ∂y  1 ∂p  = −g (12) ρ ∂y 1 ∂p  =0  ρ ∂z unde ρ. raportându–se ansamblul de plăci paralele rezultat prin desfăşurare la sistemul mobil de axe de coordonate xOy solidar cu pistonul. Se notează cu vx viteza de deplasare a particulei de fluid dintre piston şi cilindru. pusă sub o formă convenabil aleasă. 3. Se presupune că diametrul cilindrului este D şi că lungimea pistonului este b. gradientul presiunii de-a lungul axei x poate fi exprimat ca fiind: 215 . Pentru formularea modelului matematic de calcul.3. acceleraţia gravitaţională şi vâscozitatea cinematică a uleiului. se desfăşoară spaţiul inelar cuprins între cilindru şi piston. Se consideră numai ecuaţia corespunzătoare axei x.60 b. Qp = Q +∆Q (10) care. 3.60. ca fiind direcţia după care are loc mişcarea fluidului. Fie schema de calcul prezentată în fig.60 c. Calculul cinematic se face pe baza unui ηv recomandat de literatură. Având în vedere fig. leagă debitele din motor şi pompă prin randamentul volumic:  ∆Q  Q = Q p 1 −  = Q pη v (11)  Q   p  unde ηv reprezintă randamentul volumic al motorului. descriu mişcarea în regim staţionar a fluidului vâscos între plăcile paralele amplasate la distanţă relativă δ. aşa cum se arată în fig. În continuare. Se consideră ecuaţiile tridimensionale de bilanţ ale impulsului Navier – Stokes care. fie pe baza unui calcul exact al lui ∆Q. Fie δ jocul radial infinit mic dintre piston şi cilindru. este prezentată o procedură de calcul bazată pe integrarea ecuaţiilor de mişcare Navier – Stokes. aşa cum se arată în figura 3. g şi v sunt densitatea.60 a.

Constantele de integrare C1 şi C2 din expresia soluţiei se determină din condiţiile la limită de mai jos: y = 0 → v = vp  (17) y = δ → v = 0 216 . se face notaţia vx ≡ v. 3. ∂p p2 − p1 p − p2 = =− 1 (13) ∂x b b a) b) c) Fig. se obţine soluţia: 1 ∂p 2 vx = y + C1 y + C 2 (16) 2η ∂x în care. se obţine ecuaţia: ∂ 2 v x 1 ∂p = (15) ∂y 2 η ∂x Integrând de două ori în raport cu y. pentru simplificarea scrierii. (14) ∂x b Eliminând acum densitatea ρ din prima ecuaţie. gradientul presiunii din membrul stâng al primei ecuaţii din (12) devine: ∂p ∆p =− = const.60 Schema de calcul a pierderilor de debit la motorului hidraulic liniar Având în vedere (3).

la: 1 ∂p  y v= y ( y − δ ) + v p 1 −  (20) 2η ∂x  δ Fie dQ debitul elementar de ulei scurs prin fanta radială dintre piston şi cilindru exprimat ca: dQ = πDv(y)dy (21) Scăpările totale de debit se calculează prin integrarea ecuaţiei (21): δ δ ∆Q = ∫ dQ = πD ∫ v( y )dy (22) 0 0 Considerând pentru v(y) forma (20). se obţine soluţia: 1 ∂p vp C1 = δ − . introdusă fiind mai departe în (16). conduce la: 1 ∂p 2 1 ∂p vp v= y − δy − y + vp (19) 2η ∂x 2η ∂x δ sau. scăpările totale de debit pot fi puse sub forma:  ∆pδ 3 δ ∆Q = πD  ± vp  (24)  12ηb 2  217 . Introducând setul de valori (17) în ecuaţia (16). C2 = v p (18) 2η ∂x δ care. integrala din membrul drept al ecuaţiei (22) devine: δ 1 ∆p δ 3 δ ∫ v( y )dy = 2η b 6 ± vp 2 (23) 0 Cu aceasta. sub altă formă.

scăpările de debit pot fi puse sub forma: dL∆pε 3 R + R2 dQ = unde dL = 1 dϕ (30) 12ηb 2 unde ε este jocul radial relativ dintre piston şi cilindru. Atunci când pistonul este în repaus. πD se înlocuieşte cu L. În acest caz. deci când vp = 0. Din fig.61. 3. forţa de frecare vâscoasă care apare între cilindru şi piston este: dv F f = πDbτ = πDbη (26) dy unde: 1 ∆p v= (δ − 2 y ) ± v p 1 (27) 2η b δ şi de unde:  1 ∆p v  F f = πDbη  (δ − 2 y ) ± p  (28)  2η b δ  Forţa maximă de frecare se obţine la valoarea jocului radial nul. 3. În cazul real al montajului excentric prezentat în fig. (24) devine: ∆pδ 3 ∆Q = πD (25) 12ηb Atunci când se analizează curgerea prin fante plane. Semnul plus în paranteza pătrată se consideră pentru cazul când pistonul se deplasează în sensul în care are loc curgerea. deci pentru y = 0:  1 ∆p vp  F f max | y =0 = πDbη  δ±  (29)  2η b δ  Cele stabilite anterior s-au referit la situaţia în care pistonul este concentric cu cilindrul.61 se observă că: 218 .

se obţine: 2π  3 e2  πD∆pj 3 ∆Q = ∫ dQ = 1 +  (32) 12ηb  2 j2  0   Dacă j = e se obţine ∆Q = 2. Se observă.5∆Qc unde ∆Qc reprezintă pierderea de debit obţinută în cazul în care e = 0. putând determina anularea jocului într–o parte. cos β ≈ 1 şi deci: ε = R2 – R1 +e cosφ Cu aceste precizări. deci. apariţia unor uzuri pronunţate. ε = R2 cosβ + e cosφ – R1 cum însă deplasările sunt mici. 3. că atunci când suprafeţele cilindrice sunt montate cu o excentricitate relativă.61 Schema de calcul a scăpărilor de debit în cazul montajului excentric R1 + R 2 ∆p dQ = ( R 2 cos β + e cos ϕ − R1 ) 3 dϕ (31) 2 12ηb de unde făcând notaţia: j = δ = R2 – R1 şi integrând. ruperea filmului de ulei şi deci. expresia scăpărilor elementare de debit devine: Fig. scăpările de debit cresc în valoare. 219 .

3. c) cu trei paleţi 220 .62). Constructiv. astfel încât prin alimentarea selectivă a acestora să se realizeze cursele unghiulare dorite.63 a). aşa cum se arată în fig. Se întâlnesc în trei variante constructive: cu un palet.62 Motoare hidraulice oscilante a) cu un singur palet. 3. b) cu doi paleţi. Sunt utilizate la bordul navei îndeosebi la instalaţiile de guvernare.4 Motoare hidraulice oscilante Sunt motoare care realizează curse unghiulare limitate. Conectarea camerelor de lucru delimitate de suprafeţele laterale ale paleţior. constau dintr-un rotor şi un stator pe care sunt montaţi paleţi radiali. este făcută alternativ. Au o construcţie robustă. la instalaţiile de acţionare a capacelor gurilor de magazii etc.62 şi 3. putând fi însă întâlnite uneori şi în structura instalaţiilor de acţionare la distanţă a armăturilor instalaţiilor de balast–santină. stator şi rotor. 3. la circuitele tur–retur ale pompei. a) b) c) Fig. 3.12. fiind caracterizate prin rapoarte putere pe unitatea de masă foarte bune. cu doi şi cu trei paleţi (fig.

membrul drept al ecuaţiei (34) poate fi pus sub forma de mai jos: ∑M r = M s + M i + ∑ M f = M s + M i + zFfl( r ) R2 + 2zFff(r ) Rm + zFfl( s ) R1 + M fe (35) unde Ffl(r) reprezintă forţa de frecare laterală de la nivelul paleţilor rotorului. 3. Se defineşte raza medie a servomotorului ca semisuma razelor R1 şi R2: R1 + R2 Rm = (33) 2 Fie Ma momentul activ şi ∑Mr suma momentelor rezistente care încarcă sistemul. Calculul dinamic pleacă de la considerarea echilibrului acestor momente aplicate la ax: Ma = ∑Mr (34) Presupunând că momentele rezistente sunt: momentul dat de sarcina Ms. Fff(r) este forţa de frecare frontală a paleţilor rotorului.63 Fig. momentul forţelor de inerţie Mi şi momentele forţelor de frecare date prin suma lor ∑Mf.63 Schema de calcul a motorului hidraulic oscilant Fie R1 şi R2 razele rotorului şi respectiv statorului.12.5 Calculul motoarelor hidraulice oscilante Calculul se efectuează pe baza schemei de calcul din fig. 3. Ffl(s) reprezintă forţa de frecare 221 . 3.

În final. adoptând un randament mecanic. se urmăreşte determinarea dimensiunilor constructive ale motorului hidraulic oscilant. se poate pune momentul activ sub forma sumei dintre momentul sarcinii şi suma momentelor rezistente introduse de forţele de frecare: M a = M s + ∑ M rf (37) sau după unele prelucrări simple:  ∑ M rf  M s = M a 1 −  = M aη mec (38)  Ma    unde ηmec reprezintă randamentul mecanic al motorului. iar z este numărul perechilor de paleţi ai servomotorului. Momentul forţelor de inerţie Mi poate fi scris ca: dω M i = (J + J s ) (36) dt în care J şi Js reprezintă momentele de inerţie mecanice din mişcarea de rotaţie.laterală de la nivelul paleţilor statorului. presupunând că pentru calcul se cunoaşte momentul rezistent al sarcinii. Mfe este momentul de frecare externă. Considerând acum ecuaţiile (34) şi (35). Se presupune că momentul activ este determinat de diferenţa presiunilor care acţionează pe cele două feţe ale celor z paleţi: M a = z ⋅ S ⋅ ∆p ⋅ Rm (40) unde S reprezintă aria efectivă a paletului definită ca: S = H (R2 − R1 ) (41) 222 . se stabileşte momentul activ: Ms Ma = (39) η mec Calculul de dimensionare Plecând de la momentul forţelor active.

223 . se obţine: R2 + R1 R22 − R12 M a = z ⋅ ∆p (R 2 − R1 ) H = z ⋅ ∆p H (42) 2 2 Se introduc coeficienţii ka şi ψ definiţi ca mai jos: R1 = k a ⋅ d a şi ψ = H (43) R2 pentru ca. iar cealaltă pentru compensarea pierderilor prin neetanşeităţi. să punem ecuaţia (42) sub forma: Ms 3 R12  H 3 R12  ψ  = z ⋅ ∆p ⋅ R2 1 − 2  = z ⋅ ∆p ⋅ R2 1 − 2   (44) ηm  R 2  2 R 2  R2  2 sau. sub forma: Ms ηm ( ) = z ⋅ ∆p R 23 − k a2 ⋅ d a2 ⋅ R 2 ψ 2 (45) Ecuaţia (45) este de gradul III în R2. se poate determina mai departe înălţimea H a paletului. Prin rezolvarea ei se poate determina raza statorului. Calculul cinematic Dă legatura dintre debitul cu care este alimentat motorul oscilant şi viteza unghiulară de rotaţie. Având valoarea coeficientului adimensional ψ recomandată de literatura de specialitate.în care H este înălţimea paletului. mai departe. Înlocuind raza medie definită în (33) în expresia momenului activ. ţinând cont de relaţia (39). O parte din debitul din motor se vehiculează pentru realizarea vitezei unghiulare ω.

3. debitul în motor devine: 224 . Qm = v s S (47) unde: v s = ω ⋅ Rm (48) Presupunând că αmax este unghiul maxim pe care îl poate realiza motorul şi că τ este timpul în care se realizează această cursă unghiulară.64 Servomotor rotativ Fie ΔQ (fig. 3.64) suma debitelor scăpate printre suprafeţele frontale şi laterale cu mişcare relativă: n ∆Q = ∑ Qi (46 i =1 unde prin Qi s-au notat debitele elementare pierdute prin cele n neetanşeităţi. Fig. se poate scrie viteza vs ca fiind: α max π R1 + R 2 vs = (49) τ 180 2 Având în vedere relaţiile (47) şi (41). Scriind mai departe debitul la motor ca fiind dat de produsul dintre viteza vs şi suprafaţa de lucru a paletului S.

poate apărea pierderea.66. În mod uzual. în final. debitul de ulei scăpat se calculează cu relaţia: ∆p ⋅ L ⋅ δ 3 δ ∆Q = ±µ (54) 12η ⋅ b 2 unde L este lungimea desfăşurată totală a conturului de etanşare pe care. se utilizează etanşări cu manşetă. 3. la motoarele hidraulice.65. Qm = α max π τ 180 ( R 22 − R12 H 2 ) (50) Debitul pompei care alimentează motorul hidraulic oscilant este dat de suma debitelor util. aşa cum se arată în fig. cu inel sau cu segmenţi. Când motoarele nu sunt prevăzute cu elemente speciale de etanşare. se obţine expresia debitului pompei ca o funcţie de dimensiunile constructive ale motorului hidraulic. 3. În condiţiile existenţei unei diferenţe de presiune Δp între cele două camere care trebuie etanşate. 225 . izolarea camerelor de lucru se asigură prin realizarea unor jocuri radiale foarte mici între suprafeţele în proximitate. care ajunge în motor şi pierdut prin neetanşeităţi: Q = Qm + ∆Q (51) Introducând randamentul volumic ηv al motorului. în funcţionare. fig. de cursa unghiulară maximă a rotorului şi de timpul admisibil recomandat pentru realizarea cursei unghiulare maxime: Q= Q m α max π ηv = τ 180 ( R 22 − R12 H 2η v ) (53) Valoarea scăpărilor de debit este în funcţie de tipul etanşărilor utilizate. vom avea:  ∆Q  Qm = Q − ∆Q = Q1 −  = Q ⋅ ηv (52)  Q  de unde.

în general.66 Izolarea camerelor de a) . b) . 3. realizarea unor anumite performanţe cinematice ce sunt afectate de dinamica transmisiei. precum şi atunci când se produce variaţia cilindreei pe un ciclu de funcţionare.13. acţionată de un motor ce realizează cuplul M. Acest lucru se datorează faptului că la aceste transmisii se urmăreşte. Ecuaţia diferenţială care caracterizează regimul tranzitoriu este de forma: dω J = M − ∑ M rez (1) dt 226 . Regimurile dinamice apar în două situaţii: a) la pornire-oprire (regimuri tranzitorii).cu inel O. 3.cu manşetă. regimurile tranzitorii apar la pornirea sau oprirea pompei. regimul dinamic de funcţionare are o importanţă mai mare decât în cazul maşinilor cu principiu dinamic. Fig. lucru fără etanşări c) . Se consideră o pompă volumică.65 Etanşări Fig.cu segmenţi 3.1 Studiul regimurilor tranzitorii Aşa cum s-a menţionat.13 Aspecte ale dinamicii pompelor volumice La transmisiile hidrostatice. b) la variaţia cilindreei pe ciclu (neuniformitate a debitării). 3.

la funcţionarea cu refularea închisă se realizează transformarea momentului într-o mărime hidraulică. turaţia n se poate calcula în funcţie de viteza unghiulară ω : 30ω n= (3) π Se derivează relaţia (2) în raport cu timpul: dQt dn = vp (4) dt dt Dacă în ecuaţia (4) se introduce (3). În ecuaţia diferenţială (1) M rez reprezintă suma tuturor momentelor rezistente care apar la funcţionarea pompei volumice. Prin urmare. Aşa cum s-a mai arătat. În această sumă intră: . se obţine: dQt 30 dω = vp (5) dt π dt Dacă se aplică la axul pompei un cuplu M şi pompa are refularea închisă. debitul teoretic se calculează în funcţie de cilindree cu relaţia: Qt = v p n (2) Pe de altă parte. Între valoarea momentului şi a saltului de presiune se poate stabili o relaţie liniară: M = k p ∆p (6) unde k p este o constantă a pompei (diferă de la o maşină la alta). acest moment se regăseşte într-un salt de presiune măsurat între un punct de pe aspiraţie şi altul de pe refulare.momentul rezistent produs de deplasarea fluidului în instalaţie definit ca: M rez1 = k1Q 2 (7) .momentul rezistent provocat de frecările de natură hidraulică între elementele mecanice care formează volumele de lucru: 227 .

M rez 2 = k2Q (8) Cu aceste observaţii. k1 B= (11) kp şi. 3. ecuaţia diferenţială a regimului tranzitoriu devine: π dQt J = k p ∆p − k1Q 2 − k 2Q (9) 30v p dt Dacă se fac notaţiile: π 1 A=J (10) 30v p k p apoi. k2 C = (12) kp ecuaţia diferenţială se poate scrie în final sub forma: dQt ∆p = A + BQ 2 + CQ (13) dt Fig.66 Variaţia debitului teoretic la pornirea şi oprirea pompei 228 .

66). Integrarea ecuaţiei diferenţiale (13) conduce la determinarea soluţiei Qt (t ) .2 Studiul fenomenelor legate de variaţia cilindreei pe un ciclu de funcţionare Un alt aspect al funcţionării dinamice este legat de variaţia cilindreei V în timpul efectuării unui ciclu. 3. Ecuaţia diferenţială poate rezolva şi problema determinării salturilor de presiune în instalaţie.13. De pe grafic se observă că timpul de oprire este mai mare decât timpul de pornire. precum şi la dimensionarea elementelor de protecţie (a supapelor de siguranţă). Pompa are pistonul situat la cota z2 faţă de un nivel de referinţă şi aspiră dintr-un 229 . Studiul dinamic se impune a fi efectuat în scopul stabilirii parametrilor cinematici cu care trebuie antrenată pompa pentru a se evita căderea de presiune în camera de lucru sub valori la care se produce cavitaţia.68 Configuraţia la aspiraţia pompei de presiune pe aspiraţia pompei volumice cu piston Pentru studiu se consideră pompa volumică cu piston din fig. Fig. 3.67.3.67 Schema de calcul a căderii Fig. se vor obţine curbele de variaţie ale debitului teoretic la pornirea şi oprirea pompei (fig. 3. Aceste pulsaţii pot provoca desprinderea coloanei de lichid de pe suprafaţa camerei de lucru şi conduc la apariţia cavitaţiei. De aceste salturi se ţine cont mai departe la dimensionarea elementelor de rezistenţă ale instalaţiei. Reprezentând grafic soluţia Qt (t ) . 3. variaţie care conduce la modificări ale debitului care vor fi însoţite de pulsaţii de presiune pe aspiraţie şi refulare. Valoarea t1 reprezintă timpul care se scurge de la pornirea pompei până ce aceasta ajunge în regim. Valoarea t2 reprezintă timpul de oprire ce trece de la întreruperea furnizării momentului M până la oprirea definitivă.

Acceleraţia imprimată fluidului duce la scăderea presiunii.68 pentru care se scrie ecuaţia lui Bernoulli în regim nepermanent. variaţie care este dată de modificarea în timp a volumului camerei de lucru. Punctul 1 este situat pe suprafaţa liberă a lichidului din rezervor. 3. La un moment dat. În continuare interesează presiunea din camera de lucru:  v 2 2 − v 21 s2 ∂v  p 2 = p1 −  ρ + ρg ( z 2 − z1 ) + ρ ∫ ds + ha  (16)  2 s1 ∂t  După cum se vede şi din relatia (16).I. Se urmăreşte determinarea presiunii minime şi a caracteristicii cinematice a pompei astfel încât să se evite ruperea firului de lichid. Această scădere influenţează funcţionarea pompei. trebuie cunoscută variaţia vitezei în camera de lucru şi pe conductă. Pentru a nu avea desprinderi de capul pistonului. Pentru a rezolva problema legată de scăderea presiunii în camera de lucru. Se consideră o linie de curent cuprinsă între punctele 1 şi 2 din fig. Variabila de integrare ds reprezintă lungimea elementară de tub pe care se consideră modificarea mărimii vitezei. în condiţiile în care direcţiile vitezelor rămân neschimbate. care poate genera la un moment dat apariţia cavitaţiei. trebuie ca fluidul să aibă aceeaşi lege de mişcare cu cea a pistonului. iar mărimile lor se modifică. 3. ∂v ∂v s s v1 1 v2 2 ρ + p1 + ρgz1 + ρ ∫ ds = ρ 2 + p2 + ρgz 2 + ∫ ds + ha (14) 2 0 ∂t 2 0 ∂t Grupând termenii de aceeaşi natură.rezervor a cărui suprafaţă liberă este situată la cota z1 faţă de acelaşi nivel de referinţă. iar punctul 2 în camera de aspiraţie.68).M. pistonul se situează la distanţa x faţa de P. (fig. este posibil ca presiunea din camera de lucru să scadă mult din cauză că din p1 se scade paranteza pătrată. Se consideră o pompă cu piston la care pistonul execută cursa ascendentă corespunzătoare aspiraţiei. Se fac următoarele identificări în ecuaţia (15): v2 = u (17) 230 . rezultă: v 2 2 − v 21 ∂v s 2 ρ + p 2 − p1 + ρg ( z 2 − z1 ) + ∫ ds + ha = 0 (15) s1 ∂t 2 Termenul de sub integrală din ecuaţia (15) introduce efectul dinamic cauzat de modificarea vitezei pe traseu.

Se deduce expresia vitezei din ecuaţia de continuitate conform căreia. v1 ≅ 0 (18) p1 = p0 (19) z 2 − z1 = z p − z1 + x = z + x (20) unde: z = z p − z1 (21) x = r (1 − cosϕ ) (22) u = rω sin ϕ (23) a = rω 2 cos ϕ (24) În aceste condiţii. etc... debitul de fluid într-o secţiune oarecare este egal cu debitul în secţiunea pistonului: v f =u F (26) Se scoate expresia vitezei v din ecuaţia (26) ca fiind: Fu v= (27) f Derivând parţial viteza v în raport cu timpul. f 1 ). se obţine: ∂v F ∂u = (28) ∂t f ∂t 231 . ecuaţia (15) devine: ∂v s u 22 2 ρ + p2 − p 0 + ρg ( z + x) + ρ ∫ ds + ha = 0 (25) 2 s1 ∂t Se consideră tubulatura de aspiraţie formată din tronsoane de lungimi şi secţiuni date: (l1 . ca în modelul din fig. 3. f 2 )..68... (l 2 .

echivalente.. se obţine: 2 2 N  F  u2 u2 N F ha = ∑ ζ ei     ρ=ρ ∑   ζ ei (33) I =1  fi  2 2 I =1  f i  Se face notaţia: 2 N F ζ ea = ∑   ζ ei (34) I =11  f i  232 .. Pe baza celor stabilite anterior.unde derivata parţială din membrul drept reprezintă acceleraţia pistonului şi nu depinde de s. se calculează integrala din ecuaţia (25): ∂v F ∂u ∂u 2 F ∂u  F F  s2 2 s s F ∫s ∂t ds = ∫s f ∂t ds = ∫ ∂t s1 f ds =  ∂t  f1 s1 + s2 + . integrala devine: ∂v ∂u s2 ∫ ∂t ds = ∂t (L s1 a + x) (31) Mai departe se pune problema stabilirii expresiei pierderilor de sarcină pe aspiraţie ha pe baza împărţirii în tronsoane făcută anterior: N vi2 ha = ∑ ζ ei ρ (32) i =1 2 unde termenul ζ ei are semnificaţia coeficientului pierderilor de sarcină locale. + x f2 F  (29) 1 1 Se defineşte lungimea echivalentă a tubulaturii de aspiraţie (La ) : F F F La = s1 + s 2 + . pe fiecare din cele N tronsoane de viteză vi = const.. Făcând prelucrările matematice de rigoare. + si (30) f1 f2 fi Cu această notaţie..

se scriu expresiile spaţiului. adică sub forma p2 = p2 (x ) . În acest scop. vitezei şi acceleraţiei mişcării pistonului deduse din legea de mişcare a mecanismului bielă-manivelă: x = r (1 − cos ϕ ) u = rω sin ϕ ∂u = rω 2 cosϕ (39) ∂t x cosϕ = 1 − r în care: 2  x sin ϕ = 1 − cos ϕ = 1 − 1 −  2 (40)  r 233 . se va putea pune ecuaţia diferenţială sub forma: u2 ∂u u2 ρ + p 2 − p 0 + ρg ( z + x ) + ρ ( La + x ) + ρ ζ ea =0 (36) 2 ∂t 2 sau altfel: u2 ∂u ρ (1 + ζ ea ) + p2 − p0 + ρg ( z + x) + ρ ( La + x) = 0 (37) 2 ∂t Din ecuaţia (37) se poate scoate valoarea presiunii p 2 :  u2 ∂u  p 2 = p0 −  ρ (1 + ζ ea ) + ρg ( z + x) + ρ ( La + x)  (38)  2 ∂t  În continuare. se urmăreşte punerea expresiei presiunii din camera de lucru sub forma unei funcţii de cursa x.şi deci: u2 ha = ρ ζ ea (35) 2 Înlocuind relaţiile (31) şi (35) în (25).

relaţia (46) devine: p2adm = p0 − ( ρgz + ρLa rω 2 ) (47) Din ecuaţia (47) se poate determina viteza unghiulară maximă la care nu apare cavitaţia: 234 . În final. interesează valoarea minimă a acestei presiuni. obţinându-se presiunea p2 :   2x x2   x  p2 = p0 −  ρ (1 + ζ ea )r 2ω 2  − 2  + ρg ( z + x) + ρ ( La + x) rω 2 1 −  (43)   r r   r  Relaţia (43) reprezintă expresia presiunii din camera de lucru în funcţie de cursa x a pistonului. Se introduce relaţia (40) în expresia vitezei dată de (39): 2  x 2 x x2 u = rω 1 − 1 −  = rω − (41)  r r r de unde se poate stabili mai departe expresia acceleraţiei: ∂u  x = rω 2 1 −  (42) ∂t  r Se introduc relaţiile (41) şi (42) în (38). adică pentru ca: p2 min > p s (45) sau introducând presiunea admisibilă p2adm : p2 min = p2adm = ψps (46) Ţinând acum cont de (44). se urmăreşte determinarea condiţiilor cinematice pe care să le îndeplinească pompa pentru a realiza aspiraţia fără ruperea vânei de fluid. Se observă că funcţia p2 ( x ) are valoarea minimă pentru x = 0: p2 min = p0 − ( ρgz + ρLa rω 2 ) (44) În continuare.

Fig. ω max adm este mai mare deoarece termenul ρgz de la numărătorul de sub radical este pozitiv.14 Reglajul funcţionării pompelor volumice Reglajul funcţionării se face prin metode absolut identice cu cele de la pompele centrifuge. La sistemele de alimentare cu apă caldă. de care nu se ţinuse cont până acum. iar de la o anumită valoare supapa de by-pass se deschide.69 Stabilirea punctului funcţional în cazul lichidelor fierbinţi 3.1 Reglajul prin modificarea caracteristicii instalaţiei (reglajul sarcinii la refulare) Sarcina pe refulare se poate modifica prin închiderea valvulei de pe refulare. p 0 − p 2adm − ρgz − hk a ω min max = (48) ρLa r Termenul hka din ecuaţia (48) reprezintă pierderea de sarcină din clapetul de aspiraţie.69. cantitatea de sub radical este negativă (instalaţia nu funcţionează). 3. aşa cum se arată în fig. Închizând valvula. debitul QB creşte şi el. O parte din debitul refulat de pompa ( QB ) trece prin bypass către galeria de aspiraţie. Pentru a se stabili funcţionarea. Apare evident că plaja de reglare a 235 . putând atinge chiar valoarea zero. restul ( Qi ) fiind dirijat pe instalaţie.14. 3. La refulare. 3. ps creşte la rândul său). Pe măsură ce valvula se închide. iar Qi scade. În această situaţie. se micşorează termenul ρgz prin amplasarea rezervorului sub nivelul axului pompei. presiunea creşte. presiunea în pompă creşte. diferenţa p0 − p2adm are valori mici ( p2adm este mare pentru că la creşterea temperaturii.

70 Reglajul prin modificarea Fig. aşa cum se poate vedea şi din reprezentarea 3. Fig. reglând valvula de pe refulare. 3. 2-tubulatura de intrare a fluidului de lucru.2 Reglajul prin modificarea turaţiei Este condiţionat de existenţa unui motor cu turaţie reglabilă. debitul rămâne aproximativ constant (sarcinile au variaţii mari). presiunea rămănând aproximativ constantă.72 în care s-au făcut notatiile: 1-tubulatura de intrare a fluidului de transfer. 3-tubulatura de ieşire a amestecului format din fluidul de lucru plus fluidul de transfer. 4-duza dispozitivului de introducere a fluidului de lucru. iar reglajul debitului făcându-se în acest caz în limite largi.15 Maşini cu jet. utilizează pentru transferul fluidelor energia unor jeturi de fluid. 3. 3. ejectoarele arată ca în figura 3. 6-camera de amestec. 71. 3. pe porţiunea 1-2 a caracteristicii. Ejectoare 3.1 Construcţia şi principiul de funcţionare Maşinile cu jet (ejectoarele). principiul reglării este identic cu cel de la pompele centrifuge.debitului este cuprinsă între 0 şi QI . 5-confuzor.70. Structural. 236 . În rest.15.14. Pe porţiunea 2-3 (caracteristica de by-pass) modificarea nu induce modificări semnificative ale sarcinii.71 Reglajul prin modificarea turaţiei caracteristicii instalaţiei 3. 7-difuzor. Aşa cum se observă din fig.

permit realizarea unor debite mari la sarcini vacuumetrice ridicate.gaz .supersonice (caracterizate prin faptul că pe toată lungimea ejectorului viteza amestecului este mai mare decât viteza sunetului). Din acest amestec rezultă un proces de cedare de energie de la jet la fluidul de transfer.au gabarite şi greutăţi reduse şi nu au piese în mişcare. Maşinile cu jet prezintă următoarele avantaje în exploatare: . . Jetul se amestecă cu lichidul de transfer care pătrunde în camera de amestec prin flanşa 1. Injectoarele evacuează fluidul de lucru la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică. fluidul de lucru este introdus sub presiune prin flanşa 2. având deci proprietăţi foarte bune pe aspiraţie.sunt foarte simple din punct de vedere constructiv.72 Construcţia unui ejector Energia fluidului de lucru este utilizată pentru vehicularea fluidului de transfer. . ejectoarele pot fi de tipul: . deşi fluidul de lucru la ieşirea din ajutaj poate avea o viteză supersonică). astfel încât la ieşirea din duză rezultă un jet puternic.2 Performanţe şi domenii de utilizare Ejectoarele sunt maşini autoamorsabile.subsonice (viteza amestecului este sub viteza sunetului. se întâlnesc două tipuri de pompe cu jet: ejectoarele şi injectoarele. La maşinile care trebuie să realizeze performanţe ridicate. trasmiţându-se acestuia prin confuzor şi camera de amestec. În duza ejectorului are loc creşterea energiei cinetice. În acest scop.gaz . În practică. În funcţie de natura celor două fluide de lucru şi de transfer.lichid. .gaz. Ejectoarele evacuază fluidul de lucru la presiunea atmosferică. Fig. . 3.gaz. .lichid . În funcţie de viteza amestecului ejectoarele se clasifică în: . întâlnite în cazul în care se lucrează cu gaze. se impune o prelucrare foarte fină a suprafeţelor 237 .15. 3.

ca mijloace auxiliare de alimentare a caldarinelor. astfel încât pierderile de energie să fie minime. ele aspiră aerul din recipienţii aflaţi sub vacuum în care are loc condensarea. neomogene. 238 . în cazul condensoarelor sau apă în cazul instalaţiilor de desalinizare. utilizând ca fluid de lucru aburul. Se utilizează. la instalaţiile de salvare a navelor cu compartimente inundate şi. În acest caz. Injectoarele se întâlnesc mai rar din cauza randamentului lor scăzut. Ejectoarele se mai folosesc la realizarea vacuumului în condensoare sau în instalaţiile de desalinizare cu vacuum. se pot utiliza pentru transferul lichidelor cu suspensii. De asemena. la navă. chiar şi la instalaţiile de transfer de marfă la petroliere.interioare. centrarea jetului faţă de cameră are o mare influenţă asupra performanţelor acestor maşini. Uzual. fără ca acest lucru să ducă la uzuri mari. Neavând piese în mişcare. în ultimul timp. ejectoarele se întâlnesc la instalaţia de balast-santină (ejectoare apă-apă). Sunt frecvent folosite ca mijloace auxiliare pentru amorsarea pompelor neautoamorsabile. totuşi.

deci.1 Compresoare cu piston Maşinile hidraulice care vehiculează fluide compresibile (aer. deci.0. Unitatea de măsură a creşterii presiunii gazului care a trecut prin compresor este raportul presiunii finale p 2 faţă de cea iniţială p 1. fiind astfel un proces termic).1. Din punct de vedere practic prezintă. lucrând cu gaze. Compresorul este.1 Generalităţi Din punct de vedere energetic.ventilatoare. o maşină hidraulică în care se produce modificarea nu numai a energiei specifice. compresorul este o maşină de lucru care ridică energia specifică a gazului care îl parcurge. iar creşterea energiei cinetice. a energiei cinetice şi a energiei potenţiale a gazului. înainte şi după compresor. compresoarele se împart în două categorii: 239 .1. constă într-o anumită creştere a energiei calorice.02 ÷ 1. modifică presiunea şi.0. Energia cedată gazului în timpul procesului de comprimare.06 ÷ 3. 4. ci şi a energiei termice a gazelor în timp ce în pompă are loc numai modificarea energiei specifice a lichidelor. ε ≥ 3.suflante. ε . în timp ce pompa ridică energia lichidelor incompresibile. p2 ε= . CAPITOLUL 4 MAŞINI PNEUMATICE CU PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE VOLUMIC 4. se numesc compresoare. După principiul de funcţionare. . p1 După raportul de comprimare maşinile pneumatice se împart: . respectiv diferenţa între energia conţinută înainte şi după comprimare. deoarece energia calorică se disipează în timpul mişcării prin conducte. Diferenţa esenţială între pompă şi compresor constă în faptul că. interes numai creşterea energiei potenţiale (creşterea presiunii gazului).raportul de comprimare. numit grad sau raport de comprimare. gaze). compresorul. ε = 1.compresoare. volumul lor (procesul modificării presiunii este legat de modificarea volumului precum şi a energiei interne. ε = 1. . este neînsemnată. în scopul modificării presiunii lor.

1 elicoidale (cu surub) 0. Compresoarele centrifuge sau turbocompresoarele realizează comprimarea gazelor prin acţiunea forţei centrifuge asupra masei de gaz la trecerea prin rotor. sunt indicate pentru debite mici şi ε ≤ 4. MN 100 m2 5 trepte 10 4 3 2 1. sunt indicate pentru debite mici şi presiuni oricât de mari.0 Compresoarele volumice cu piston se caracterizează prin periodicitatea procesului de comprimare. compresoare dinamice. 4. Se poate ajunge la un grad de comprimare de 1000.3/rotor . motiv pentru care necesită supape.1 Performanţele funcţionale la diferite tipuri de compresoare În industria de transport a gazelor se utilizează compresoare cu piston şi turbocompresoarele. . 240 .8 MN/m2).6-1. la care ridicarea presiunii se face prin transmiterea energiei cinetice unui curent de aer şi transformarea acesteia în energie statică. Compresoarele axiale imprimă energie gazului prin intermediul unor pale profilate. aceasta realizându-se prin comprimarea succesivă în mai multe trepte.1 sunt prezentate performanţele funcţionale la diferite tipuri de compresoare.0 cu piston 1 Compresoare Compresoare centrifuge 0. Compresoarele industriale cele mai răspândite sunt cele cu aer. care pot fi cu piston sau rotative. Aerul comprimat se foloseşte la pornirea motoarelor cu ardere internă la hidrofoare şi la acţionarea pneumatică a diferitelor mecanisme. Gradul de comprimare pentru un cilindru variază între 3. compresoare volumice. .05/rotor ). iar cele din industria chimică ajung uneori chiar la 100-120 MN/m2. sunt indicate pentru debite medii şi ε ≤ 1. Compresoarele volumice rotative realizează comprimarea prin variaţia continuă a spaţiului ocupat de gaz în timpul trecerii prin rotor. care au presiuni de 0.01 Ventilator 0 10 100 1000 Q m 3 min Fig.5 şi 6. sunt indicate pentru debite foarte mari şi presiuni foarte scăzute ( ε ≤ 1.0MN/m2 (obişnuit 0. În figura 4. p. Compresoarele din industria petrolieră şi de transport realizează presiuni între 2-10 MN/m2. care sunt cunoscute şi sub denumirea de turbocompresoare.

pentru presiuni de refulare de 5 – 20 MN/m2. lucrând în paralel.compresoare cu simplu efect. Acest sistem s-a generalizat la compresoarele de tip modern.compresoare orizontale. . .compresoare cu trei sau mai mulţi cilindri. cu presiuni de refulare până la 5 MN/m2. acţionate prin curele de la un motor electric.compresoare de înaltă presiune. la care pistonul lucrează pe ambele feţe.compresoare cu doi cilindri. cu presiuni de refulare până la 0. de obicei. După modul de lucru al pistonului: .compresoare verticale.compresoare multietajate. doi sau mai mulţi cilindri de acelaşi diametru.7-0. După modul de acţionare: . având comune batiul şi arborele cotit. la care aspiraţia se face la o cursă a pistonului. Compresoarele cu piston se întâlnesc într-o mare varietate de forme constructive şi se clasifică după mai multe criterii.compresoare de medie presiune. . . d. După numărul de cilindri: . care pot avea unul. . După poziţia cilindrilor: . având cilindrii de diametru descrescător.2 Clasificarea compresoarelor cu piston a.motocompresoare. e. c. .compresoare de joasă presiune. acţionate direct de motoare termice. 241 . iar refularea la cealaltă cursă. Motorul şi compresorul constituie o singură unitate.compresoare monoetajate. obţinându-se astfel la o cursă două comprimări.compresoare propriu-zise. După numărul de etaje (trepte) de comprimare: . b.compresoare cu dublu efect. . legaţi în serie.compresoare cu un singur cilindru. f.8MN/m2. sau mai rar termic.compresoarele tandem au două pistoane de diametre diferite montate pe aceeaşi tijă. cu două sau trei etaje. Pistonul lucrând numai pe o singură faţă. se obţine o singură comprimare la fiecare cursă dublă. . 4. După valoarea presiunii de refulare: . .

supape de aspiraţie.2 este prezentată schema constructivă a compresorului cu piston. 7 . 4. biela 5 care.coloană de aspiraţie.filtru de aer cu amortizor de zgomot. În fig. 4 – piston cu segmenţi. 4. 11 .13 . 5 . 4.supapa de refulare. organ care efectuează comprimarea gazelor. de regulă. piesă fixă ce închide cilindrul la partea superioară. împreună cu manivela (braţul arborelui cotit). supapa de aspiraţie 12 şi supapa de 242 .supapă de siguranţă Compresorul cu piston se compune. 2 . pe care sunt fixate celelalte organe şi care reprezintă piesa de bază a compresorului. din aceleaşi organe ca şi un motor cu piston. 9 – coloană de refulare. cu o singură treaptă de comprimare: 10 12 13 8 9 7 11 6 4 3 1 5 2 Fig.3 Construcţia şi principiul de funcţionare compresorului cu piston Construcţia compresorului cu piston În figura de mai jos se prezintă o secţiune printr-un compresor cu piston.carterul superior al compresorului.dispozitiv de aerisire carterului. în care se disting: carterul 1. 12 . serveşte la transformarea mişcării de rotaţie a arborelui cotit (antrenat de un motor). 6 – cilindrul compresorului. 3 . 8 . cilindrul 6 în care se deplasează pistonul 4.2 Secţiune printr-un compresor de aer 1 .mecanism bielă-manivelă.chiulasa compresorului. în mişcare de translaţie a pistonului.baia de ulei. chiulasa 7. 10 .

În figura de mai jos (fig. 4.3) este prezentat un compresor cu piston semiermetic. făcând posibile intervenţii mecanice de întreţinere şi depanare. 6. cu toate orificiile pentru montarea cămăşilor de cilindri. în general. 3. 4. adică în stea. 3 – biela. Supapele sunt organe de distribuţie. cuzineţilor pentru lagărele palier şi pentru vizitare. în V în W sau în VV. în condiţiile unei foarte bune compactităţi. Carterul – se realizează. etanşă pentru agenţii frigorifici şi turnat dintr-o singură bucată. biela şi arborele cotit formează partea mobilă sau echipajul mobil. Cilindrii sunt dispuşi în linie.refulare 8. carterul este supus unor probe hidraulice la o presiune de două ori mai mare decât cea nominală de lucru. O secţiune printr-un compresor semiermetic este prezentată în figura 4. Carterul. În acest mod. utilizat de regulă pentru agenţi frigorifici.3. 2 – rotor arbore cotit. 9.3 Compresor frigorific semiermetic 1 – bobinajul statorului. În cele ce urmează vom detalia elementele componente ale acestui tip de compresor. se pot realiza maşini cu 2. 4 – piston. cilindrul şi chiulasa constituie partea fixă a compresorului iar pistonul. constructorii pot să realizeze serii de compresoare bazate pe una sau două perechi de alezaj/cursa (D/S). Grosimile fontei sunt determinate pentru a rezista la presiunile care se manifestă în diferite zone ale compresorului. 4. După realizarea prelucrărilor mecanice (uzinaj). 8. 12 sau 16 cilindri. cât şi a compresorului. unui echilibraj 243 . din fontă cu granulaţie fină (Ft 25). 5 – supapa de aspiratie. Astfel. 6 – supapa de refulare Compresoarele semiermetice permit demontarea atât a motorului. Fig.

caz în care cuzineţii se pot înlocui.arborele cotit este realizat din oţel matriţat sau adesea din fontă nodulară. pe un suport metalic subţire. Pentru compresoarele deschise. respectiv în paliere cu bile sau rulmenţi. arborele iese în exterior. .arborele se roteşte în paliere lise. .arborele este penetrat de canale destinate circulaţiei uleiului de ungere. astfel încât şi partea inferioară a carterului să se găsească tot la presiunea de aspiraţie. Pentru aceasta majoritatea constructorilor au adoptat un sistem de tip garnitură mecanică. .partea inferioară se găseşte la presiuni apropiate de cea atmosferică. . prevăzute cu cuzineţi antifricţiune. . având rolul de a absorbi 244 .bielele matriţate dintr-un aliaj de aluminiu sunt prevăzute în capul acestora cu cuzineţi antifricţiune amovibili.o piesa internă – între arborele cotit şi carter. este prevăzut un palier intermediar.o garnitură rotativă (presgarnitură) – care creează o barieră între carterul aflat sub presiunea agentului frigorific şi atmosferă. iar în picior cu o garnitură din bronz. Carterul prezintă două spaţii despărţite de un perete obţinut prin turnare: .partea inferioară cuprinde arborele cotit (vibrochenul) şi baia de ulei. iar masele de echilibrare. . solidare cu arborele. Această dispunere prezintă următoarele avantaje: .dacă numărul de cilindri este mai mare de opt. bielele sunt înlocuite cu totul. garnitura prezintă două sisteme de etanşeitate opuse. . preiau forţele rezultante – orizontale şi verticale – ca şi neuniformităţiile mişcării. în general.în anumite cazuri. Câteva elemente specifice sunt următoarele: . iar când se ating cotele de uzură definite de constructor. iar uneori se utilizează o combinaţie a celor două variante. deci sunt posibile deschiderea şi accesul în interior pentru operaţii de întreţinere. . . bielele nu prezintă nici cuzineţi nici garnitură.uneori bielele sunt prevăzute cu canale pentru asigurarea curgerii uleiului dinspre cap spre picior. Este dimensionat cu atenţie.permite returul spre baia de ulei a uleiului care se separă de vaporii de agent în camera de aspiraţie. astfel încât trebuie prevăzute două dispozitive particulare: . . Dacă în timpul funcţionării carterul trebuie să lucreze sub depresiune.partea superioară cuprinde cămăşile de cilindru şi constituie camera de aspiraţie.foarte bun şi cu un număr redus de ambielaje şi elemente constructive (dintre care multe sunt comune unei întregi serii de compresoare). Cele două spaţii comunică între ele prin orificii de echilibrare a presiunii.suprafeţele pe care se montează palierele lise se tratează termic pentru a atinge o duritate de ordinul a 50 kgf/mm2. realizate dintr-un aliaj pe baza de plumb sau alte materiale. Arborele cotit şi bielele – se diferenţiază de cele utilizate la celelalte compresoare.

Se utilizează un cuplaj elastic rigid cu disc flector din oţel sau elemente din cauciuc între două manşoane.un distribuitor: În general. raclajul pereţilor interni ai cilindrilor. garnitură mecanică etc. În ambele cazuri excesul de ulei este reintrodus în carter. respectiv pentru reţele cu frecvenţa de 60 Hz: 1200 sau 1800 rot/min. camerele de aspiraţie. Sistemul de antrenare – Compresoarele deschise sunt în general antrenate direct de motoare electrice cu 6 sau 8 poli. . Această piesă este realizată fie dintr-un inel prevăzut pe unul din lagărele palier. răcirea realizându-se fie cu apă. Ungerea – are ca scop asigurarea gresajului părţilor aflate în mişcare relativă: palierele principale. 245 . fie în interiorul carterului. În cazul în care compresorul este antrenat de un motor cu ardere internă.un filtru suplimentar la ieşirea din schimbător pentru eliminarea impurităţilor metalice sau de grafit (cărbune). . returul separatorului de ulei. picioarele bielelor.o pompă de ulei antrenată de arborele cotit: în prezent sunt utilizate două tipuri de pompe: cu angrenaj exterior. Circuitul de ungere prezintă în general următoarele elemente: . . cilindrii. pentru compresoare ermetice şi semiermetice. . Uleiul se poate reîntoarce în carter prin următoarele puncte: neetanşeităţi interne ale palierelor şi manetoanelor. cu ajutorul unei supape reglabile din exteriorul compresorului. trebuie studiată în mod serios problema cuplajului. fie dintr-un rulment cu bile. şi garnitura mecanică. ţinând seama de neregularităţile ciclice ale rotaţiei celor două maşini. Uneori s-ar putea să fie necesară utilizarea volanţilor. fie cu vapori de agenţi frigorifici aspiraţi. capurile bielelor. Acesta poate servi şi ca fluid hidraulic motor pentru comanda variatoarelor de putere frigorifică. adică pentru reţele cu frecvenţa de 50 Hz: 1000 sau 1500 rot/min. amplasată de constructori înainte de distribuţia uleiului sau la sfârşitul circuitului. cuzineţi. dar cu un singur sens de rotaţie şi cu angrenaj interior. . reversibile. la care nu poate fi predefinit sensul de rotaţie. echilibrate. care utilizează site foarte fine şi pot fi prevăzute uneori cu un magnet introdus pe circuitul de ulei.presiunea reziduală creată de diferenţa dintre presiunea din carter şi cea atmosferică. Aceste compresoare sunt bine echilibrate dinamic şi nu necesită volante inerţiale. ceea ce face ca turaţia să fie apropiată de cea de sincronism.un filtru de aspiraţie cu cădere de presiune redusă. descărcarea supapei regulatorului. uleiul curat şi răcit circulă prin canalul prevăzut în vibrochen de unde este distribuit spre diferitele puncte de ungere menţionate anterior: paliere. neetanşeităţi permanente ale presgarniturii.un răcitor de ulei pentru răcirea uleiului refulat de pompă într-un schimbător aflat fie în afara compresorului. imersat în baia de ulei.un regulator de presiune (presostat diferenţial de ulei) care menţine presiunea din circuitul de ungere la o valoare cu 2-3 bar peste presiunea de aspiraţie. ace sau role numit de presiune.

pentru comprimarea aerului. 246 . În figurile de mai jos sunt prezentate câteva tipuri de compresoare moderne de acest gen. sunt utilizate compresoarele cu piston cu o treaptă sau cu mai multe trepte de comprimare (de obicei două şi trei). Compresoarele ermetice sau cele semiermetice sunt cuplate direct pe arborele motorului electric încorporat în carter. produse de companii internaţionale specializate în fabricarea compresoarelor. care se disting printr-un înalt grad de stabilitate şi eficienţă şi sunt deosebit de comode în exploatare. În multe domenii de activitate inclusiv în cel naval.

7 – segment.5 Schema de principiu a unui compresor cu piston În figura 4. 10 – biela. 4. 5 – cilindrul compresor. 4 – supapa de refulare. 11 – manivela. Ciclul de funcţionare a compresorului cuprinde patru faze distincte. celelalte antrenând bielele compresorului. corespunzătoare unei curse duble a pistonului.conducta de aspiraţie. de obicei la acţionarea electrică. 5 7 4 6 10 11 3 8 9 ω 2 1 Fig. 4. Sunt cazuri în care arborele cotit al compresorului este comun cu al motorului termic de acţionare. 2 – supapa de aspiraţie. 8 – tija pistonului. o parte din manetoane fiind antrenate de bielele motorului. 3 – conducta de refulare. 9 – capul de cruce. Un astfel de utilaj se numeşte motocompresor. compresoarele sunt antrenate printr-o transmisie (de unde şi numele de compresoare cu transmisie) sau cuplate direct la motor. Fig. este prezentată schema de principiu a unui compresor cu piston în care: 1 . În celelalte cazuri.4 Tipuri de compresoare cu piston Principiul de funcţionare al compresorului cu piston Principiul de funcţionare al compresorului cu piston constă în mărirea şi micşorarea succesivă a volumului de gaze dintr-un cilindru cu ajutorul unui piston care execută o mişcare liniară alternativă. 6 – piston. 247 .5.

gazul îşi micşorează volumul şi îşi măreşte presiunea treptat până la valoarea necesară refulării.6). În acest moment. lucrul mecanic consumat de compresor într-un ciclu (deoarece suprafaţa închisă este dată de produsul pV care. Refularea începe în punctul 3 în momentul când se deschide supapa de refulare sub acţiunea presiunii gazelor din cilindru care depăşeşte puţin presiunea din conducta de refulare. Destinderea are loc din momentul când pistonul părăseşte punctul mort exterior 4.6 Ciclul de funcţionare a unui compresor. Comprimarea – are lor cursa de întoarcere a pistonului din punctul 2 până în puntul 3 (după închiderea supapei de aspiraţie). Ciclul de funcţionare este legea de variaţie a presiunii pe piston. Când pistonul porneşte înapoi. îşi măreşte volumul şi îşi micşorează presiunea până ce ajunge puţin sub limita de aspiraţie. în momentul când se deschide supapa de aspiraţie şi durează până în punctul 2. Spaţiul cuprins în interiorul diagramei reprezintă. a. supapa de aspiraţie se deschide şi ciclul reîncepe. la efectuarea unei curse complete (figura 4. 248 . presiunea rămâne constantă. supapa de refulare se închide şi gazul cuprins în spaţiul mort (V0). b. c. iar presiunea şi temperatura lui se măresc. până când se deschide supapa de aspiraţie în punctul 1. la o anumită scară. În timpul comprimării volumul gazului se micşorează. dimensional. d. În timpul acestei faze. deoarece cilindrul comunică direct cu conducta de refulare. este un lucru mecanic). la presiunea de refulare. La destindere lucrurile se petrec în sens invers. Spatiu mort Cilindru Piston Cursa p 4 3 1 2 Vm V Fig. 4. Aspiraţia începe în punctul 1. În timpul acestei faze. numit punct mort interior.

lucrul mecanic pe un ciclu. Răcirea corespunde de altfel şi unei necesităţi practice privind buna funcţionare a compresorului. este minim la comprimarea izotermă şi maxim la cea adiabată (1<n<k). A. pV = p1V1 = p2V2 (1) 1 – 2ad – comprimare adiabată. În figura 4. astfel încât să nu se coxeze uleiul de ungere din cilindru.7 Posibilităţi de comprimare a gazului Compresorul teoretic este compresorul fără spaţiu mort. reprezentat de aria închisă de diagramă. astfel încât temperatura să rămână constantă în intervalul (1-2). 4. se foloseşte corespunzător una din relaţiile 1. în această perioadă. 4. pV n = p1V1n = p 2V2n (3) Evident.4 Ciclul teoretic al compresorului teoretic p 2 pol 2 iz 3 2 ad 4 1 0 V Fig. 2 sau 3 la explicitarea termenului L12 din relaţia (4). de sens contrar deplasării. Lucrul mecanic pe un ciclu este: L = L41 + L12 + L23 + L34 (4) unde: L41 = − p1V1 (5) V1 L12 = ∫ pdV V2 (6) L23 = p 2V2 (7) L34 = 0 (8) Semnul (-) la L41 apare deoarece forţa exercitată de piston asupra gazului este. Comprimarea izotermă se realizează în condiţiile compresorului răcit. pV = p1V1 = p 2V2 k k k (2) 1 – 2pol – comprimare politrap. Relaţia (4) devine în acest caz: 249 . Pentru cele trei tipuri de transformări la comprimare (1-2).7 sunt prezentate diferite posibilităţi pentru realizarea fazei de comprimare: 1 – 2iz – comprimare izotermă.

necesită lucrul mecanic maxim pe un ciclu: V21− k − V11− K V1 p1V1k Lad = p 2V2 − p1V1 + ∫ = − + k dV p V p V p V ln . V1 p1V1 V Liz = p 2V2 − p1V1 + ∫ V2 V dV = p 2V2 − p1V1 + p1V1 ln 1 . (11) k −1 2 2 1 1 1 1 V2 Vk Folosind relaţia (2). deci fără schimb de căldură cu exteriorul. Comprimarea politropă. C. rezultă din expresia (14). n −1 n L pol = p1V1 (ε n − 1) (15) n −1 250 . V2 Liz = p 2V2 − p1V1 + p1V1 ln ε . (14) k −1 unde k = 1. D. în acest caz. expresia (11) devine: 1 Lad = p 2V2 − p1V1 + ( p 2V2 − p1V1 ) (12) k −1 k k pV Lad = ( p 2V2 − p1V )1 = p1V1 ( 2 2 − 1) (13) k −1 k −1 p1V1 k −1 k Lad = p1V1 (ε k − 1) . Expresia lucrului mecanic pentru un ciclu. Comprimarea adiabată. înlocuind litera (k) cu (n). A se observa relaţiile (2) şi (3).4 pentru aer. (9) p2 unde: ε = (10) p1 B.

în care: p 3 2 p2 p1 1 4 Va Vm Vh V Fig. spaţiul vătămător va reduce volumul de gaz aspirat al compresorului. 4. spaţiul vătămător rămâne umplut cu un gaz la presiunea de refulare (p2). În figura 4.8 Ciclul teoretic al compresorului real Vh este volumul descris de piston la o cursă completă. După terminarea refulării gazului în conducta de refulare.5 Ciclul teoretic al compresorului real ( Vm ≠ 0 ) La compresoarele reale cu piston. 251 . Deci. a .coeficientul spaţiului vătămător având valori cuprinse în limitele: a = 0.8 este prezentat ciclul teoretic al compresorului real ( Vm ≠ 0 ). gazul comprimat din spaţiul Vm se va destinde până la presiunea de aspiraţie. între faţa pistonului şi capacul cilindrului. se poate scrie: Vm = aVh (16) unde: Vm . 4.18. Folosind notaţiile din figură.volumul spaţiului vătămător.05-0. Spaţiul determinat de această distanţă. rămâne o distanţă de siguranţă pentru a evita izbirea pistonului de capacul cilindrului. împreună cu spaţiile din cavităţile supapelor de aspiraţie şi refulare legate de cilindru. se numeşte spaţiu vătămător şi se notează cu Vm. când pistonul se află în punctul mort exterior. În cursa de aspiraţie.

4.9. Existenţa spaţiului vătămător conduce la reducerea volumului de gaz aspirat şi prin urmare a lucrului mecanic consumat. respectiv a presiunii de refulare. Odată cu creşterea gradului de comprimare influenţa spaţiului vătămător se resimte mai accentuat asupra reducerii volumului de gaz aspirat. Diminuarea volumului de gaz aspirat se datorează faptului că destinderea gazului rămas ocupă o cantitate mai mare din cursa efectuată de piston. ceea ce conduce la reducerea de gaz vehiculat. Influenţa spaţiului vătămător asupra volumului de gaz aspirat este pusă în evidenţă de coeficientul volumic sau gradul de umplere notat în literatura tehnică cu λv Va λV = (17) Vb Întrucât este vorba de compresorul tehnic interesează influenţa pe care o are existenţa acestui spaţiu vătămător asupra caracteristicilor energetice şi parametrilor funcţionali. Vh – volumul hidraulic descris de piston.6 Influenţa spaţiului vătămător asupra volumului de gaz aspirat Prin mărirea raportului de comprimare. 252 . Aceste aspecte rezultă din diagrama prezentată în figura 4. ciclul de funcţionare al compresorului real se modifică în sensul că volumul de gaz aspirat se diminuează.

coeficientul volumic λ v în aceste condiţii se anulează. Prin urmare. volumul de gaz aspirat se reduce la zero. 4.9 se constată că la o anumită valoare a raportului de comprimare în cazul din diagramă corespunde presiunii p 2max. Această situaţie constituie de fapt condiţia ce permite determinarea gradului de comprimare maximă într-o singură treaptă. p p2 max 2max 3" 2" 3' 2' 3 2 p2 p1 1 4 V"a V V'a Va Vm Vh Fig.9 Influenţa spaţiului vătămător asupra volumului de gaz aspirat Din figura 4. Pentru examinarea influenţei exercitate de existenţa spaţiului vătămător şi a raportului de comprimare asupra volumului de gaz aspirat se face ipoteza simplificatoare că exponentul politrop în procesul de comprimare şi destindere are aceeaşi valoare. Din figurile precedente se constată că: Va = V1 − V4 = (Vm − Vh ) − V4 = aVh + Vh − V4 (18) Destinderea politropă 3-4 este dată de ecuaţia caracteristică: p 2Vmn = p 4V4n de unde: 1 p2 p2 n V4n = (aVh ) n sau V4 = aVh ( ) p 4 = p1 p1 p1 253 . debitul compresorului este nul. iar gazul din cilindrul compresor se comprimă şi se destinde după aceeaşi curbă (se confundă). volumul de gaz aspirat fiind nul. În aceste condiţii. dacă nu sunt alte condiţii restrictive aşa cum vor rezulta în cele ce urmează.

1. Pentru menţinerea proprietăţilor de ungere ale uleiului.7. ceea ce înseamnă că debitul compresorului în aceste condiţii devine nul. reprezentată în formula (19) de exponentul n. k −1 T2 = T1 ⋅ ε k (21) 254 .0. Pentru cazul cel mai nefavorabil (transformarea adiabată) pV k = ct ⇒ p1V1 = RT1 şi p 2V2 = RT2 p1V1 p 2V2 = =R T1 T2 . gradul de comprimare este mult mai mic. de raportul de comprimare “ ε ” precum şi de natura gazului vehiculat de compresor. 28. La creşterea spaţiului vătămător valoarea coeficientului volumic λv scade şi invers. rezultă că la valori ale exponentului n = 1. Valoarea maximă a raportului de comprimare într-o singură treaptă se obţine din relaţia (19) considerând λv = 0 şi rezultă: 1 ε = (1 + ) n (20) a Dacă se acceptă că valoare medie pentru a = 0. 17.ecuaţia de stare a gazului. în scopul reducerii frecării între piston şi cilindru. uleiuri rafinate cu temperaturi de aprindere între 205 şi 260 °C . nu trebuie admise temperaturi în cilindru mai mari de 180 °C . 1 Înlocuind în expresia (18) V a = λ vV h şi V4 = aVh ⋅ ε n se obţine: 1 λ vVh = Vh (a + 1 − aε ) de unde: n 1 λ v = 1 − a (ε n − 1) (19) Din formula (19) se constată că valoarea coeficientului volumic λv este influenţat de factorul “a” care determină mărimea spaţiului vătămător. conduce la creşterea coeficientului volumic. debitul compresorului se anulează pentru valori ale lui ε =11. Valoarea coeficientului volumic λv se poate anula. O influenţă mult mai mare o are mărimea raportului de comprimare. Ungerea cilindrului.4.1. 1. se face cu uleiuri de bună calitate. În realitate.2. deci T2 ad ≤ 273 o + 180 o C = 453 o K . reducerea spaţiului vătămător.8.

în scopul asigurării ungerii cilindrului (deci. 4.7 Comprimarea în mai multe trepte Pentru a se realiza rapoarte de comprimare cu valori superioare celor indicate anterior. Aprinderea acestui amestec. din cauza temperaturii ridicate sau în urma unei scântei. insuficient curăţate. se recurge la comprimarea în trepte.5 pentru gazele de sondă. piroliză) sau a celor rezultate din şisturi. iar compuşii volatili în prezenţa aerului dau amestecuri explozive. rezultă că gradul maxim de compresie pe o treaptă are valorile: 4. b) Ungerea compresorului să nu fie prea abundentă. c) Cilindrii compresor şi rezervoarele intermediare să nu fie permanent răcite cu apă. la răcitoarele intermediare şi rezervorul de aer pentru evacuarea condensatului şi a uleiului antrenat din cilindru. De exemplu: la compresoarele de aer temperatura finală nu trebuie să depăşească 180 °C . chiar inferioare temperaturilor de aprindere. la comprimarea gazelor rezultate din procese tehnologice (cocsare. unde la temperaturi ce depăşesc 90–100 °C are loc procesul de polimerizare a hidrocarburilor superioare cu formare de produse bituminoase ce obturează secţiunile de trecere ale gazului comprimat. 255 . Pentru evitarea acestor neajunsuri se recomandă: a) Să se folosească pentru ungerea compresorului numai uleiuri cu temperaturi de aprindere ridicate. Se menţionează că la temperaturi ridicate.2 pentru aer şi 6. d) Să se prevadă robinete de golire. făcând imposibilă funcţionarea compresorului în condiţii optime. uleiul se poate descompune. în punctele cele mai joase. b) Reducerea temperaturii finale de compresie. la comprimarea acetilenei (C2H2) apar procese de descompunere cu pericolul apariţiei exploziei şi temperatura se reduce la 100–110 °C . Acest lucru este necesar datorită următoarelor cerinţe: a) Obţinerea unor grade de comprimare ridicate. temperaturi mai mici decât punctul de aprindere a uleiului). poate provoca distrugerea compresorului prin explozie. c) Scăderea lucrului de comprimare.7 … 7. Valoarea limită ε lim apare când T2 = T2max: T2 max k k−1 ε lim = ( ) (22) T1 Făcând înlocuirile numerice în relaţia (22). la presiuni mici de aspiraţie.

gazul intră într-un schimbător de căldură unde este răcit până la temperatura de intrare în prima treaptă.a.10: T1 ≅ T2' = T3' .11 Diagrama p-V la comprimarea în mai multe trepte 256 .d.V acest lucru se ilustrează astfel (figura 4. în prima treaptă până la o anumită presiune intermediară.11) p izoterma 1''' 2" adiabata 2' 1" 2 1' 1 V Fig. T1 T2 T 2' T3 ' Fig. Modul de comprimare a gazelor în aceste compresoare are loc în felul următor: după comprimare. conform figurii 4. 4.m. 4.10 Comprimarea în mai multe trepte În diagrama p .. după care intră în treapta a doua ş.

Schema de principiu a unui compresor cu două trepte este prezentată în figura 4. În etajul I gazul este comprimat de la (p1.V1) la (px.12 Comprimarea în două trepte (compresor diferenţial) Gazul comprimat în treapta I este refulat într-un răcitor intermediar R. p1 T1 px T2 px I R px II T2 ω M O Fig. Se va examina în diagrama p – V. .răcirea gazului să fie aceeaşi în toate treptele. 4. La un compresor cu mai multe trepte. ceea ce conduce la reducerea forţei ce solicită tija pistonului. cursa fiind aceiaşi. cele două trepte de compresie (I şi II) fiind realizate în acelaşi cilindru. de unde apoi trece în treapta a II-a.legea de comprimare să fie aceeaşi în toate treptele.VA) după legea compresiei politropice. comprimarea gazului în două trepte. 257 . Împărţirea compresiei pe mai multe trepte sau etaje se face în aşa fel încât să se respecte următoarele recomandări: . adică pV n = ct . unde este comprimat la presiunea finală p2.răcirea gazului în răcitoarele intermediare să asigure aceeaşi temperatură de intrare în toate treptele.12. în care se vede secţiunea unui compresor vertical cu piston diferenţial. . diametrul se reduce corespunzător. . respectiv după curba 1-A.lucrul mecanic total necesar comprimării să fie cât mai mic posibil.

prin împărţirea comprimării în 2 trepte. s-a realizat o scădere importantă a temperaturii finale şi o economie de lucru mecanic ( ΔL ). punctul B.13 Diagrama p-V la comprimarea în două trepte Gazul refulat din treapta I trece în răcitorul intermediar (răcit prin circuit cu apă) unde se răceşte de la temperatura T2. Punctul B. Utilizând expresia pentru lucrul mecanic se poate scrie aceasta pentru fiecare treaptă de comprimare:  n −1    p1V1   − 1  n p n LI = x (24) n −1  p1     258 . Presiunea intermediară px cea mai avantajoasă corespunde pentru lucrul mecanic minim. 4. de unde începe compresia din treapta a II-a. care se micşorează de la Vx‘ la Vx. se află pe o izotermă cu punctul 1 (deoarece am admis că intrarea gazului în treapta a II-a se face la aceeaşi temperatură T1) rezultă. Evident că prin răcirea gazului la presiunea p x = ct se va produce o reducere a volumului specific. p C 2 2' p2 ∆L pV=ct n pV =ct II px A B I p1 1 0 Vx V'x V Fig. până la temperatura T1. corespunzătoare punctului A. deci: p1V1 = p xV x = ct (23) Se observă că.

deci: p x p2 p2 px p2 = ε= ε1 = ε2 = p1 p x p1 p1 px se poate scrie: p2 p2 p x ε= = ⋅ = ε1 ⋅ ε 2 p1 p x p1 Dar ε1 = ε 2 ⇒ ε = ε12 .  n −1  n  p2  n LI = p xVx   − 1  (24) n −1  x     Lucrul mecanic total al compresorului ţinând cont şi de relaţia (23) este:  n −1 n −1   p n p   p1V1  x  +  2 − 2 n n Lt = LI + L II =  (25) n −1  p1   px     Relaţia (25) este o ecuaţie de gradul II şi admite un minim pentru px. pentru un compresor cu z trepte se obţine: 259 . care dă lucrul mecanic minim. ε 1 = ε 2 ⇒ ε = ε 2 (28) ε1 = ε (29) În mod analog. care anulează derivata a 1-a a lucrului mecanic total:  n −1 −1 n −1   − − ⋅ n −1  = 0 n n dLt n n p 1 x n 1 p = p1V1  ⋅ n −1 − 2 dp x n − 1 n n +1  p1 n p x n  2 ( n −1) n −1 px n = p1 p 2 n ⇒ p x2 = p1 p 2 (26) px = p1 p 2 (27) Adică presiunea intermediară px. este media geometrică dintre presiunea iniţială şi cea finală.

ε z ε 1 ⋅ ε 2 ⋅ ε 3 ⋅ ... în general....250 ...600 4.. La compresoarele pentru aer se alege numărul de trepte astfel: z = 3 pentru ε = 13. nu se utilizează rapoarte mai mari de 4 (mai rar 5…6 pentru compresoare mici).50 .... debitul compresoarelor cu dublu efect se calculează cu relaţia: 260 .. tijă.. z=4 pentru ε = 35.8 Debitul compresorului Ţinând cont de presiunea şi temperatura gazelor la aspiraţie. cât şi datorită unghiului de decalaj al manetoanelor (la cele cu doi cilindri cu 90 °C sau 180 °C ....... Ţinând cont că LI = LII lucrul mecanic total va fi:  n −1    p1V1  2  − 1 n p 2n Lt = 2 (31) n −1  p1     În mod analog... piston) sunt mai mici la comprimarea în mai multe trepte atât datorită reducerii forţei de comprimare.. ε 1 = ε 2 = ε 3 = . bielă. În practică.ε z deci ε1 = z ε (30) adică gradul de compresie pe o treaptă este egal cu rădăcina de ordinul z din gradul de comprimare total. iar la cele cu trei cilindri cu 120 °C )..solicitările mecanice ale sistemului de acţionare (arbore.. pentru compresorul cu z trepte se obţine:  n −1    p1V1   − 1  n p zn Lt = z 2 (32) n −1  p1     Un alt avantaj al comprimării în trepte este acela că se îmbunătăţeşte coeficientul volumic al compresorului: . z=5 pentru ε = 150...se reduce temperatura gazului comprimat după relaţia: n −1 T2 = T1ε n ..

în m3. relaţia (35) devine: π V = ( 2 D 2 − d t2 ) ⋅ S (36) 4 Pentru compresoarele cu mai multe trepte. 261 . V – volumul descris de piston la o cursă dublă. S .este cursa pistonului. λe – randamentul volumic efectiv. debitul se calculează numai pentru cilindrul sau cilindrii primei trepte. n – turaţia arborelui cotit.033 T1 unde: Q – debitul compresorului. pierderi de presiune provocate de rezistenţa la curgere a gazului. în m. segmenţi şi presgarnituri. în m.este diametrul pistonului. în bar T1 – temperatura de aspiraţie. când se ţine seama şi de volumul ocupat de tija pistonului cu diametrul dt. Volumul V se calculează pentru pistoanele cu simplu efect cu relaţia: πD 2 V= ⋅S (35) 4 unde: D . în Nm3/min. datorită pierderilor specifice procesului de comprimare: pierderi prin neetanşeităţi la supape.97 − a ε n − 1 (34)   p1 – presiunea de aspiraţie. în °K .  1  λe = 0. i – numărul de cilindri ai compresorului. p1 273 Q = i ⋅ V ⋅ n ⋅ λe ⋅ (33) 1. Randamentul volumetric efectiv este mai mic decât cel teoretic λv . Pentru pistoanele cu dublu efect. în rot/min.

care reprezintă raportul dintre puterea teoretică necesară şi puterea efectivă necesară pentru comprimare... În mod obişnuit. z .. care la transmisii prin curele este ηt = 0. . deoarece este nevoie de un plus de energie pentru a învinge rezistenţele la curgerea gazului. Pt Pmot = (38) η aη m În cazul compresoarelor cu transmisie.0.este exponentul adiabatic al gazelor.. puterea este: 262 .. în m3/s.70.0. ..85..randamentul de comprimare adiabată η a . deşi prin răcirea cilindrului compresor se obţine o comprimare politropă. în N/m2.90.98.este presiunea absolută la refulare. care reprezintă raportul dintre puterea utilă la piston şi puterea efectivă la arborele compresorului.este puterea teoretică necesară comprimării.95. puterea necesară la arborele compresorului este puterea efectivă a motorului. Pentru a calcula puterea necesară la arborele compresorului trebuie să se ţină seamă şi de următoarele randamente: . η a = 0.este debitul de gaze efectiv aspirat la starea de aspiraţie (presiunea p1 şi temperatura T1)..0. puterea necesară comprimării se calculează cu formula:  k −1  k −1   ⋅ p1Q1  2  − 1 p zk Pt = z ⋅ (37) k  p1     unde: Pt . În cazul motocompresoarelor.90. η m = 0. Teoretic. 4.. în W.este numărul de trepte de comprimare.. În funcţie de gradul de uzură al compresorului..randamentul mecanic al compresorului η m .9 Puterea de antrenare a compresorului Puterea necesară procesului de lucru al compresorului se determină pentru comprimarea adiabată. k . Q1 .randamentul transmisiei ηt . p2 .. în N/m2..este presiunea absolută la aspiraţie. p1 .

când debitul furnizat de compresor este superior celui solicitat de consumator. capabile să pună sub semnul întrebării integritatea sistemului. în marea lor majoritate compresoarele sunt antrenate de motoare electrice de curent alternativ cu rotoarele în scurtcircuit. deseori. în practica exploatării acestor agregate sunt folosite mai multe metode. iar lucrul mecanic solicitat de compresor este mai mic. prezintă pericolul de producere a scânteilor 263 . când dispozitivele de protecţie nu funcţionează corespunzător. a doua situaţie este cu mult mai periculoasă. fenomenele ce au loc în timpul proceselor de aspiraţie. Utilizarea uneia dintre metodele de reglare a debitului furnizat de compresorul volumic cu piston este condiţionată de posibilităţile şi particularităţile fiecărui caz sau instalaţie de comprimare a gazelor. Acest procedeu nu necesită cheltuieli suplimentare. iar în multe situaţii. utilizarea lui este limitată întrucât. . comprimare şi refulare a gazului vehiculat. în sensul că pierderile de energie se reduc. Se pot ivi următoarele două situaţii: . Pt Pmot = (39) η aη mη t 4. Procedeul este avantajos. ceea ce conduce la creşterea presiunii în sistem.10 Reglarea debitului compresoarelor volumice cu piston În exploatarea compresoarelor volumice cu piston. Deşi ambele situaţii prezintă dificultăţi majore în desfăşurarea normală a procesului tehnologic. instalaţia fiind compactă şi foarte uşor de exploatat. apar neconcordanţe între debitul furnizat de acestea şi cel solicitat de consumator. Pentru realizarea acestui echilibru. influenţează favorabil. cu dezvoltarea unei forţe imense. deoarece în cazul reducerii vitezei unghiulare. desfăşurându-se cu viteze mai mici. Întârzierea adoptării măsurilor corespunzătoare de acordare a celor două mărimi conduce la majorarea consumului de energie pentru comprimarea gazelor. Aceasta pentru că neconcordanţa între debitul furnizat de compresor şi cel solicitat de procesul tehnologic face ca în sistem să se acumuleze un volum excedentar de gaze. Motoarele de curent continuu la care variaţia vitezei unghiulare se realizează relativ uşor.când debitul furnizat de compresor (staţia de compresoare) este inferior celui solicitat de consumator. Este cel mai avantajos procedeu de reglare a debitului compresorului volumic cu piston. între debitul solicitat şi cel furnizat de compresor. la explozii. Deşi acest procedeu este cel mai simplu şi economic. A) Reglarea debitului furnizat de compresorul volumic cu piston prin reglarea vitezei unghiulare a motorului de antrenare.

realizând şi automatizarea operaţiei. Metoda nu se aplică la compresoarele acţionate cu motoare electrice asincrone. cât şi la cele antrenate de motoare electrice sincrone a căror pornire este mai dificilă. de la valorile mari ale curenţilor de pornire. B) Reglarea debitului furnizat de compresorul volumic cu piston prin funcţionarea intermitentă a acestuia Prima metodă constă în oprirea automată a ansamblului motor-compresor când presiunea din sistem atinge valoarea maximă prescrisă şi pornirea acestui ansamblu atunci când acelaşi parametru atinge valoarea minimă prescrisă. turbina cu abur este singura ce permite reglarea debitului de gaz vehiculat prin reglarea vitezei unghiulare. Utilizarea unor cutii de viteze între motor şi compresor conduce la complicaţii constructive şi o funcţionare cu zgomot. numai a compresorului care se realizează prin decuplarea respectiv cuplarea acestuia la motorul de antrenare care este lăsat să funcţioneze în continuu. Metoda se poate enumera printre cele economice pentru că în timpul staţionării consumul energetic este nul. În cazul compresoarelor acţionate cu motoare cu combustie internă utilizarea acestui procedeu pentru reglarea debitului nu este recomandat. Funcţionarea motorului la viteze unghiulare mai mici decât cea nominală devine neeconomică. Metoda poate fi utilizată atât la compresoarele antrenate de motoare electrice asincrone a căror pornire este lipsită de dificultăţi. Pentru scurtarea perioadei de menţinere a curentului electric la intensitatea maximă. în perioada de pornire curentul este mare şi comparat cu frecvenţa pornirilor. Totuşi. A doua metodă constă în oprirea. Dintre toate sistemele de acţionare a compresoarelor volumice cu piston. deoarece se face cu pierderi de energie. Această metodă poate fi utilizată pentru puteri mult mai mari întrucât creşterea curentului electric este mai mică 264 .în timpul funcţionării şi sunt neindicate a fi utilizate. Acest fapt se explică prin acea că la aceste metode consumul minim de combustibil corespunde vitezei unghiulare nominale. metoda nu poate fi aplicată la puteri instalate ce depăşesc 250kW. pornirea compresorului cu piston se face în gol folosind în acest sens conducta de legătură între refulare şi aspiraţie. respectiv pornirea. Cuplarea şi decuplarea compresorului la şi de la motorul de antrenare se realizează prin intermediul cuplajelor electromagnetice a căror comandă se realizează de către valoarea presiunii din sistem. Prima metodă se aplică atunci când ansamblul motor-compresor se poate porni şi apoi opri uşor. A doua metodă de reglare a debitului furnizat de compresorul volumic cu piston constă în cuplarea şi decuplarea compresorului de la motorul de antrenare evitând pornirile şi opririle repetate ale ansamblului motor-compresor şi odată cu acesta suprasolicitarea instalaţiei electrice. Totuşi. Elementul de comandă este un presostat cu contact electric. cu economie de energie. această soluţie se utilizează destul de rar.

Aceste metode se referă fie la reglarea cantităţii de gaz aspirat. Reglarea cantităţii de gaz aspirat se poate face în două moduri şi anume: . Dacă ne referim la compresorul cu o singură treaptă lucrurile se petrec ca în figura 4. în cele ce urmează se examinează utilizarea acestei metode la un compresor cu o singură treaptă.decât în cazul pornirii ansamblului moto-compresor. fie la preluarea unei cantităţi de gaz din conducta de refulare şi readucerea acesteia în conducta de aspiraţie. iar după aceea la un compresor cu mai multe trepte. deoarece fiecare din ele realizează variaţia debitului furnizat de compresor prin introducerea unui consumator de energie. diminuând în acest mod nivelul energetic al gazului ajuns în cilindrul compresor. Atât prima cât şi cea de-a doua variantă nu necesită amenajări suplimentare sau speciale în acest sens întrucât reglarea debitului furnizat de compresor se realizează prin creşterea gradului de obturare robinetului existent pe conducta de aspiraţie. când compresorul prin acelaşi sistem de comandă este decuplat de la motorul de antrenare.prin închiderea parţială a robinetului existent pe conducta de aspiraţie.14: 265 . Pentru o urmărire uşoară a fenomenelor ce au loc. când compresorul este cuplat prin sistemul de comandă şi cuplajul electromagnetic cu motorul de antrenare aflat în mişcare de rotaţie şi o valoare maximă. C) Reglarea debitului furnizat de compresorul volumic acţionând asupra conductelor de aspiraţie şi refulare Metodele ce vor fi examinate sunt mai puţin economice faţă de cele prezentate anterior. Funcţionarea întregului sistem se face între două valori ale presiunii adică între valoarea minimă.prin închiderea completă a robinetului existent pe conducta de aspiraţie. Aceste metode sunt mai puţin economice decât metoda reglării vitezei unghiulare. .

14) se constată că pentru fiecare grad de obturare corespunde o anumită presiune de aspiraţie în cilindrul compresor.4. Întrucât asupra parametrilor de stare ai gazului ce urmează a pătrunde în 266 . cu atât temperatura gazului la sfârşitul procesului de comprimare va fi mai mare. Prin urmare cu cât gradul de obturare este mai mare. în sensul creşterii secţiunii obturate. Pentru exemplificare se va considera un compresor cu trei trepte la care se va acţiona asupra conductei de aspiraţie de la prima treaptă. de la care începe comprimarea gazului.4. cât şi debitul de gaz aspirat.15). p 3 2' 2 4 1 pa 1' V Fig.14 Reglarea debitului prin obturarea conductei de aspiraţie Considerând că p a corespunde presiunii de aspiraţie în condiţii normale de lucru (fără obturarea robinetului de pe conducta de aspiraţie). Creşterea gradului de comprimare a gazului în cilindrul compresor face ca la sfârşitul procesului de comprimare temperatura acestuia să aibă valori diferite în funcţie de gradul de obturare. din diagramă de mai sus (fig. pot avea loc o serie de fenomene mai puţin dorite în exploatarea compresoarelor volumice cu piston limita maximă de reglare a debitului vehiculat trebuie determinată în funcţie de temperatura gazului la sfârşitul procesului de comprimare şi proprietăţile mediului vehiculat. Simultan cu creşterea gradului de obturare scade presiunea de la care începe procesul de comprimare şi creşte raportul de comprimare gazului în cilindrul compresorului. fenomenele sunt mai complexe şi uneori pot conduce la situaţii mai puţin dorite şi nerecomandate pentru exploatarea acestor agregate (fig. cu mai multe trepte. 4. În cazul utilizării acestei metode la compresoare volumice cu piston. Cunoscut fiind că odată cu creşterea temperaturii de vehiculare a gazului. În această situaţie la prima treaptă presiunea de aspiraţie va fi mai mică.

Aceasta este necesar a fi determinată din condiţia ca temperatura la sfârşitul procesului de comprimare să nu depăşească temperatura maxim admisibilă a gazului vehiculat în primul rând. rezultă că ultima treaptă a compresorului va trebui să dezvolte o presiune corespunzătoare celei din reţea (puţin mai mare). Cele de mai sus conduc la o redistribuire a rapoartelor de comprimare. Presiunea de refulare pentru ultima treaptă (treapta a treia) este influenţată de mărimea presiunii reţelei în care aceasta refulează. treapta a II-a aspiră din vasul intermediar situat între treapta I şi II un volum de gaz mai mare la scăderea presiunii din vasul intermediar amintit. acelaşi volum ca şi în condiţiile anterioare strangulării. Compresoarele fiind prevăzute cu supape autocomandate face ca odată cu scăderea presiunii gazului din vasul intermediar să scadă şi presiunea la care se deschid supapele de refulare ale cilindrului primei trepte.cilindrul treptei a doua nu s-a acţionat. situat între cele două trepte. Această mărime. această treaptă continuă să aspire din vasul intermediar. 267 . Pentru motivele arătate. Creşterea raportului de comprimare pentru ultima treaptă a compresorului conduce la creşterea temperaturii gazului către sfârşitul procesului de comprimare şi în acelaşi timp la o încărcare neuniformă a elementelor componente ale acestuia. Această distribuire se face neuniform. După un timp scurt de funcţionare. utilizarea acestei metode la compresoarele volumice cu mai multe trepte necesită stabilirea prealabilă a limitei de reglare. fiind de regulă constantă. iar eforturile unitare efective din elementele componente ale ultimei trepte să nu depăşească pe cele admisibile. Această reducere a presiunii de refulare pentru prima treaptă şi de aspiraţie pentru cea de-a doua are loc până când se ajunge la un echilibru între cantitatea de gaz refulat de prima treaptă şi cea aspirată de cea de-a doua. în sensul că ultima treaptă are o valoare mare a raportului de comprimare iar toate celelalte trepte o valoare mai mică. temperatura gazului în procesul de comprimare din ultima treaptă limitează domeniul de reglare a debitului vehiculat. Pentru acest motiv.

15 Reglarea debitului compresoarelor cu trei trepte prin obturarea conductei de aspiraţie Limita maximă de strangulare (obturare) a robinetului de pe conducta de aspiraţie este condiţionată de mărimea raportului de comprimare pentru ultima treaptă.16).pass 268 . 4. 4.16 Reglarea debitului utilizând conducta de by. D) Reglarea debitului de gaz vehiculat de compresor prin închiderea completă a conductei de aspiraţie Se poate face în două moduri: . Fig. Uneori din faza de proiectare se asigură un raport de comprimare mai mic pentru treapta a treia pentru a se putea asigura un domeniu mai larg de reglare şi a evita încălzirea excesivă a gazului. aceasta este simplă. p III p V II p V I V Fig.prin închiderea completă a robinetului montat pe conducta de aspiraţie şi deschiderea robinetului montat pe conducta de by-pass. Deşi obturarea completă a conductei de aspiraţie reprezintă un caz limită al metodei prezentate. . (fig. Faţă de alte metode de reglare a debitului.prin închiderea completă a robinetului montat pe conducta de aspiraţie.4. ceea ce face să fie deseori utilizată la compresoare medii şi mari. în literatura de specialitate această posibilitate de reglare a debitului de gaz vehiculat este prezentă ca o metodă de sine stătătoare.

După închiderea completă a conductei de aspiraţie.Tronsonul de conductă cuprins între robinet şi cilindrul compresor va lucra sub vacuum. Pe măsură ce volumul de gaz menţionat este aspirat. Coeficientul volumic scade şi în momentul când acesta se anulează. odată cu scăderea presiunii pe aspiraţie creşte raportul de comprimare. Închiderea completă a ventilului de pe conducta de aspiraţie poate crea unele neajunsuri în exploatare: . Anularea debitului refulat de compresor marchează rămânerea unei cantităţi mici de gaz în cilindrul compresor ce se răceşte treptat prin preluarea căldurii de către pereţii acestuia. compresorul continuă să funcţioneze aproape normal pe seama volumului de gaz existent în porţiunea de conductă situată între robinetul închis şi cilindrul compresor. deci şi temperatura gazului până în momentul când debitul se anulează. În afara acestui dezavantaj. deci şi energia consumată va fi corespunzătoare. 4. aşa cum este prezentat în figura de mai jos cu linie întreruptă. presiunea din conducta de aspiraţie începe să scadă şi odată cu acesta presiunea de aspiraţie din cilindrul compresor. Se creează posibilitatea aerului din mediul înconjurător să 269 . p 3 2 1 4 pa 1' V Fig. Primul procedeu de reglare a debitului vehiculat prin închiderea completă a conductei de aspiraţie conduce la funcţionarea continuă a compresorului însă cu debitare intermitentă în reţea. un timp relativ scurt. gazul existent în cilindrul compresor se comprimă şi se destinde aproape după aceeaşi lege.17 Diagrama de funcţionare a compresorului la închiderea completă a conductei de aspiraţie Cele două curbe corespunzătoare proceselor de comprimare şi destindere sunt aşa de apropiate încât suprafaţa diagramei nu depăşeşte 2 ÷ 3% din cea normală.

compresorul debitează în reţea o cantitate mică de gaz însă. Evitarea aspectelor semnalate a condus la închiderea completă a ventilului de pe aspiraţie şi deschiderea celui de pe conducta de by-pass.Metoda nu poate fi utilizată atunci când robinetele nu sunt suficient de etanşe şi permit unei cantităţi mici de gaz să pătrundă în cilindrul compresor. consumul de energie va fi influenţat de mai mulţi factori printre care se menţionează: mărimea 270 . Metoda fiind utilizată atât la compresoarele volumice cu piston cu o singură treaptă. contaminându-se astfel cu gazul vehiculat. temperatura acestuia este destul de mare şi poate conduce la declanşarea unor procese nedorite şi greu de controlat. 4.pătrundă prin neetanşeităţile conductei. cât şi la cele cu mai multe trepte. . Când robinetul nu este suficient de etanş. datorită creşterii substanţiale a raportului de comprimare.18 Diagrama de funcţionare a compresorului la închiderea completă a robinetului de aspiraţie şi deschiderea celui de pe by-pass E) Reglarea debitului prin recircularea unei cantităţi de gaz între refularea unei trepte a compresorului şi conducta de aspiraţie a primei trepte. în acelaşi timp încălzirea excesivă a gazului.18. p 3 2 2' 4 1 3' pa 4' 1' Vm V Fig. Uneori acest lucru nu este permis întrucât se pot forma amestecuri explozive ce pun în pericol întreaga staţie de compresoare. Avantajul major este acela că se reduce consumul de energie conform diagramei cu linie întreruptă din figura 4. Acesta evită recircularea uneia şi aceleiaşi cantităţi de gaz prin eventuale neetanşeităţi ale robinetului de pe conducta de aspiraţie şi.

aşa cum s-a menţionat. se ia după ce gazul ieşit din cilindrul treptei respective şi a fost răcit în răcitorul intermediar. cum se întâmplă la recircularea unei cantităţi de gaz între conductele de refulare şi aspiraţie ale primei trepte sau a unor trepte intermediare. scurtarea perioadei de menţinere a curentului electric la valorile mari ale intensităţii se realizează prin deschiderea conductei de legătură între refularea şi aspiraţia compresorului. Consumul maxim de energie pentru compresoarele cu mai multe trepte pare a fi atunci când recircularea unei cantităţi de gaz se face între refularea ultimei trepte şi aspiraţia primei trepte. Reglarea debitului de gaz vehiculat de compresoarele cu mai multe trepte în acest mod. 271 . Această măsură preîntâmpină pătrunderea gazului în cilindrul primei trepte cu o temperatură ridicată ce ar putea conduce în procesul de comprimare la depăşirea limitei de încălzire a gazului vehiculat. Diagrama de lucru a compresorului cu ventilul de pe conducta de by-pass complet deschis. ca regulă generală. cantitatea de gaz ce trebuie recirculată între refularea uneia din treptele compresorului şi aspiraţia primei trepte. metodă utilizată în mod curent la compresoarele mari. La utilizarea acestei metode de reglare a debitului.compresorului. arată ca în figura 4. realizând condiţiile de pornire în gol ale acestuia. presiunea de la care se face destinderea gazului precum şi de gradul de obturare robinetului montat pe conducta ce face legătura între refularea treptei şi aspiraţia compresorului. metoda necesită un consum de energie. La pornirea compresoarelor cu piston – mari şi mijlocii. nu conduce la redistribuirea rapoartelor de comprimare pe trepte şi diferite temperaturi la sfârşitul procesului de comprimare a gazului. Această situaţie corespunde condiţiilor de pornire a compresorului în gol. Energia minimă consumată este atunci când robinetul montat pe conducta de by-pass este complet deschis iar secţiunea acestei conducte este astfel aleasă încât pierderile de presiune să fie minime. Din punct de vedere economic.19.

Prin acest procedeu se realizează comunicarea cavităţii cilindrului cu conducta de aspiraţie. ceea ce permite automatizarea procesului de reglare. În cazul acţionării asupra discurilor de etanşare de la supapele de refulare apar pierderi mari de energie cât şi deformaţii remanente ale discurilor.19 Diagrama de funcţionare a compresorului prin recircularea unei cantităţi de gaz între refularea compresorului şi conducta de aspiraţie Deschiderea. În aceste condiţii de lucru. Cel mai des se acţionează asupra discurilor de la supapele de aspiraţie prin diferite procedee dintre care menţionăm: . Primul procedeu se realizează manual sau automat şi este practicat în special la compresoarele mari în perioada pornirii. Această comunicare se realizează prin menţinerea discurilor de etanşare ridicate de pe scaunul supapelor de aspiraţie. F) Reglarea debitului. În acest sens. .ridicarea completă a discurilor de etanşare. face ca refularea compresorului în reţea să se realizeze cu intermitenţă. respectiv închiderea completă a robinetului de pe conducta de by-pass. compresorul funcţionează în gol ceea ce face ca acest procedeu să fie utilizat la 272 . prin menţinerea discurilor de etanşare ridicate de pe scaunele respective. acţionând asupra discurilor de etanşare ale supapelor cilindrului compresor Reglarea debitului vehiculat de compresor acţionând asupra discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie sau refulare constă în readucerea parţială sau totală a gazului din cilindru în conducta de aspiraţie sau din colectorul de refulare în cilindru. Această poziţie a discurilor dă posibilitatea gazului aspirat să revină din nou în conducta de aspiraţie. sunt întâlnite multe scheme de reglare automată a debitului.ridicarea parţială a discurilor de etanşare. 4. p 3 2 3' 1' 4' 1 4 pa V Fig. reducând procesul de comprimare numai până la presiunea necesară învingerii forţelor de frecare de pe traseul parcurs şi să excludă procesul de refulare.

Compresorul nu poate funcţiona un timp îndelungat cu discurile de etanşare ale supapelor de aspiraţie ridicate deoarece se constată o încălzire intensă a gazului.pornirea compresoarelor mari. Prin urmare. 273 . Al doilea procedeu de reglare a debitului de gaz vehiculat de compresor constă în ridicarea parţială a discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie. p 3 2 4 2' 3' 4' 1 pa V Fig.20 cu linie întreruptă. se realizează fie cu ajutorul unor dispozitive comandate hidraulic. În funcţie de gradul de ridicare a discului se asigură reîntoarcerea din cilindrul compresor a unei cantităţi mai mari sau mai mici de gaz.20 Diagrama de lucru a compresorului la ridicarea completă a discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie În situaţia în care cilindrul compresor are mai multe supape de aspiraţie sau compresorul are mai multe trepte. din afară. fie de dispozitive autocomandate. Energia solicitată în aceste condiţii de funcţionare se consumă pentru învingerea forţelor de frecare dintre elementele mobile şi fixe ale compresorului şi învingerea forţelor de frecare dintre gaz şi elementele parcurse de acesta. Laminarea gazului prin interstiţiile create între discurile de etanşare şi scaunele supapelor de aspiraţie se realizează cu consum de energie şi influenţe negative asupra planeităţii discurilor. pneumatic sau electromagnetic. 4. Această comandă de ridicare a discurilor de etanşare se face manual sau automat de la pupitrul de comandă prin acţiunea gazului comprimat. Menţinerea discurilor de etanşare în poziţie ridicată. acest procedeu permite reglarea debitului în limite largi. ridicarea discurilor de etanşare ale supapelor are loc la toate treptele. către sfârşitul cursei de aspiraţie. Diagrama de funcţionare la acest procedeu este prezentată în figura 4.

ea este încă susceptibilă la îmbunătăţiri în sensul duratei de funcţionare a discurilor şi a promptitudinii în răspuns a dispozitivelor de acţionare. debitul refulat este mic şi invers. p V Fig.Dispozitivele comandate din afară. La o durată mare a impulsurilor. Deşi toate aceste variante de acţionare asupra discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie au condus la perfecţionarea metodei de reglare a debitului vehiculat. 4. Debitul refulat de compresor în reţea este o funcţie de durata impulsurilor hidraulice. Indiferent de metoda de ridicare parţială a discurilor de etanşare diagrama de lucru a compresorului arată ca în figura 4. experimentate de mai multe firme constructoare s-au dovedit mai puţin eficiente în comparaţie cu cele din a doua categorie cunoscute şi sub denumirea de sisteme de reglare dinamică a discurilor de etanşare.21.21 Diagrama de funcţionare a compresorului la ridicarea parţială a discurilor de etanşare G) Reglarea debitului prin modificarea spaţiului vătămător  1n  λv = 1 − a ε − 1     n1  λv ⋅ Vh = 1 − a ε − 1 ⋅ Vh     1  Va = Vh − Vm  ε n − 1   274 . la o durată mică a acestor impulsuri debitul va fi mai mare.

4. În exploatarea acestor compresoare. conectarea unei capacităţi la prima treaptă conduce la o nouă redistribuire a rapoartelor de comprimare. Ultima metodă este mai răspândită în exploatarea compresoarelor volumice cu piston. În cazul compresoarelor cu mai multe trepte. 275 . în interiorul căruia poate fi deplasat un piston. manuală sau pe altă cale (există mai multe posibilităţi) se modifică.V) arată că în figura 4. această capacitate ce permite modificarea spaţiului mort este conectată la cilindrul primei trepte.22: p 2' 2 3 Vc 1 4 4' V Fig. fie pe cilindrul compresor se montează un cilindru auxiliar. debitul vehiculat de acestea fiind determinat de debitul primei trepte. Prin creşterea spaţiului vătămător rezultă că volumul descris de piston destinat procesului de aspiraţie se reduce. Prin deplasarea pistonului în cilindrul auxiliar. Cele de mai sus conduc la concluzia că prin conectarea la cilindrul compresor a unor capacităţi de volum constant sau variabil se realizează reglarea în trepte sau continuă a debitului compresorului. iar diagrama de lucru în coordonate (p. Pentru un compresor cu o singură treaptă diagramă de lucru prin conectarea unei capacităţi de volum Vc arată ca în figura 4.22 Diagrama de lucru a compresorului cu o treaptă la conectarea unei capacităţi pe cilindrul compresor. ceea ce influenţează asupra cantităţii de gaz aspirat.23 – cu linie întreruptă. destinat procesului de aspiraţie este în funcţie de volumul ocupat de spaţiul vătămător. de volum constant. în anumite limite. volumul spaţiului mort ce influenţează asupra debitului de gaz aspirat. Ultima expresie arată că volumul descris de piston. debitul furnizat de ele se reglează fie prin conectarea la cilindrul compresor a unor tuburi confecţionate din oţel. ce comunică cu primul. În cazul unui compresor cu mai multe trepte.

poate fi determinată cu expresia: 1 − λv1 a1 = 1 ε n −1 Această valoare a coeficientului spaţiului vătămător este orientativă. I Vc V V Fig. în felul următor:  1  Va1 = λv1⋅ ⋅ Vh = Vh − Vh ⋅ a1  ε n − 1   de unde mărimea a 1.23 Diagrama de lucru a unui compresor cu trei trepte la modificarea spaţiului vătămător al primei trepte Cunoscând variaţiile posibile ale debitului solicitat de procesul tehnologic. iar în funcţie de această mărime se determină volumul capacităţii ce urmează a fi conectat la cilindrul compresor. întrucât prin reglarea debitului parametrii de stare ai gazului vehiculat în general 276 . p Tr. ce reprezintă raportul între volumul spaţiului mort şi volumul hidraulic deschis de piston. pentru noile condiţii. se poate stabili prin calcul valoarea coeficientului volumic. 4. II p V p Tr. III V p Tr.

24 Schema forţelor ce apar în sistemul bielă-manivelă Toate aceste forţe sunt periodice. dar linia lor de acţiune coincide. Forţa totală Ftr aplicată pistonului în punctul B (fig. 4. constatăm că efectul forţei Ftr este echivalent cu efectul sistemului de forţe format din forţa Ftr aplicată în punctul O şi de 277 . forţele de inerţie ale maselor în mişcare de translaţie ( Fitr ) şi forţele de frecare ce apar în mişcarea de translaţie ( Fftr ). 4.24) poate fi descompusă în două componente: FN normală la axa cilindrului şi FK după direcţia bielei.4.11 Diagrama momentului rezistent Forţele ce apar din mişcarea de translaţie sunt: forţele de presiune ale gazelor asupra pistonului ( Fp ). Rezultanta acestor forţe Ftr = Fp + Fitr + F ftr este dirijată după axa cilindrului şi este forţa totală din mişcarea de translaţie. de perioada 2 π ele variază ca mărime şi sens în funcţie de unghiul de rotaţie al manivelei. egale şi paralele cu FK . Dacă presupunem că în punctul O se aplică două forţe de sens contrar.nu rămân aceiaşi. β α Fig. Înainte de a aplica o metodă de reglare a debitului este necesar a se face şi o analiză amănunţită a consumului energetic suplimentar ce decurge din aceasta.

Forţele FZ şi FT pot fi calculate în modul cu relaţiile: Ftr cos(α + β )  FZ = FK cos(α + β ) =  cos β   (41) F sin(α + β )  FT = FK sin(α + β ) = tr cos β  Produsul dintre modulul forţei tangenţiale şi raza manivelei reprezintă modulul momentului rezistent al compresorului: M K = FT ⋅ r (42) Momentul motor care acţionează asupra arborelui din partea motorului de antrenare. dar sunt aplicate unor piese diferite ( M K se aplică echipajului mobil. datorită căruia compresorul este basculat în planul de mişcare al mecanismului bielă-manivelă. deci MK = MN. iar forţa tangenţială. Forţa radială FZ . iar M N se aplică echipajului fix). FK OL=FN OB. Se poate demonstra cu uşurinţă pe baza asemănării triunghiurilor OLB şi BFKFtr că.momentele M K = FK × OL şi M N = FN × OB . Momentul M K reprezintă momentul rezistent al compresorului. FT produce momentul rezistent al compresorului. cele două momente sunt egale şi de sens contrar. care se opune rotaţiei arborelui. Forţele FN şi FK pot fi calculate în modul cu relaţiile: FN = Ftr tgβ   F  (40) FK = A  cos β  Forţa FK ce încarcă fusul maneton se poate descompune în două componente FZ şi FT . normală la axa arborelui se transmite prin intermediul arborelui cotit la lagărele sale. poate fi considerat constant în decursul unei rotaţii şi egal cu momentul mediu (produsul dintre forţa tangenţială medie şi raza manivelei). Momentul M N este un moment aplicat părţilor fixe ale compresorului (moment de basculare). în cazul unei transmisii prin curele sau cuplă elastică. Momentul rezistent al 278 .

sub forma unor lamele. 4. însă datorită unor pistoane cu mişcare rotativă. suprapuse.compresorului variază corespunzător curbei de variaţie a forţei tangenţiale. În rotor sunt practicate canalele 4. Valoarea sa se determină prin planimetrarea suprafeţei de sub curba momentului. 4. Pe unele poţiuni ale cursei. iar pe altele mai mic decât momentul mediu creat de motor (fig. a momentului variabil. 2π 1 2π ∫0 M Km = M K dα = TTm ⋅ r (43) În figura 4.25 Diagrama momentelor Momentul mediu reprezintă valoarea medie.25).4. montat excentric faţă de stator.4. cu o excentricitate e. unde sunt montate lamelele elastice 3.25 b). un astfel de compresor rotativ cu lamele (fig. diagrama forţelor tangenţiale ( FT ) şi a momentelor ( M K ). Constructiv.12 Compresoare rotative 4. momentul rezistent al compresorului este mai mare. constantă.25 (a) s-au trasat. Comprimarea aerului se realizează tot prin variaţia forţată a volumului care formează spaţiul de lucru. 4. 279 . în care se învârte un rotor 2. precum şi diagrama vectorială (fig.1 Compresoare rotative cu lamele Acestea sunt compresoare cu pistoane rotative monoaxiale.26) este compus dintr-un stator 1. ∑F + F 1 frot α 0 0 0 180 360 Fig.12. care în timp de o perioadă produce acelaşi lucru mecanic ca şi momentul variabil.

iar în partea dreaptă a compresorului se realizează comprimarea şi refularea aerului prin racordul 6. c.destinderea aerului rămas în spaţiul dintre rotor şi stator Aceste compresoare volumice sunt utilizate şi în tehnica frigului încă din anii 1930. 2 .axa de rotaţie a rotorului. c . 4.canale.aspiraţie.26 Secţiune printr-un compresor de aer rotativ cu lamele şi diagrama ciclului de funcţionare 1 . Partea principală a maşinii este reprezentată de un stator cilindric în interiorul căruia se învârte un rotor excentric. 5-racord de aspiraţie. dar care datorită problemelor legate de materialele componente nu au suferit dezvoltări ulterioare.compresia. d . forţa centrifugă determină lamelele să iasă din canalele 4. 7 . b . Acest tip de compresor are întotdeauna acelaşi grad de compresie datorită construcţiei sale. În partea de sus.rotor. 1 2 7 3 4 b b V e 5 6 a d a p Fig.27.axa de rotaţie a statorului. în sensul arătat. 280 . 4 . b. are loc o depresiune şi aerul va fi aspirat prin racordul 5. tangent la cilindru.stator. Principiul de funcţionare compresorului cu lamele este următorul: datorită acţionării rotorului. e . 8 .lamele elastice. 6 .racord de refulare. urmărind profilul statorului. a. Un astfel de compresor frigorific este prezentat în figura 4. unde spaţiul este mai mare.excentricitate. 3 . d. a.refularea.

6 – arbore. Al doilea circuit asigură ungerea rulmentului din spate şi ungerea celei de-a doua feţe a rotorului. 5 – spaţiu de aspiraţie. S-a realizat un dispozitiv de protecţie împotriva loviturilor hidraulice. Noile materiale descoperite în industria aeronautică şi posibilitatea de a se prelucra în serie profile complexe. 2 – piston rotativ. Firma Rotocold din Marea Britanie realizează asemenea compresoare. uşoare şi rezistente. 3. pot să asigure din nou succesul acestor tipuri de maşini. 3 – lamele culisante. 7 – inele pentru limitarea cursei Rotorul are prevăzute canale radiale în care paletele pot să culiseze liber sub efectul forţei centrifuge pe care o imprimă rotorul.27 Schema compresorului cu palete in rotor 1 – cilindru. 4 – spaţiu de refulare. special pentru tehnica frigului şi a adus câteva îmbunătăţiri dintre care se menţionează: 1. Realizarea paletelor din materiale compozite (polimeri aromatici şi fibră de sticlă). 4. Acoperirea paletelor cu un material autolubrifiant (teflon) asigură funcţionarea corectă şi în cazul unei defecţiuni pe circuitul de ulei. Fig. Primul alimentează garnitura mecanică asigurând ungerea şi răcirea acesteia. ceea ce permite atingerea de turaţii ridicate (viteza periferică de cca. O eventuală suprapresiune datorată prezenţei lichidului deplasează placa mobilă şi astfel maşina este protejată împotriva oricăror defecţiuni mecanice. Uleiul de ungere este preluat dintr-un separator de ulei (la presiune ridicată) şi injectat într-un dublu circuit intern. ungerea rulmentului din faţă şi ungerea unei feţe a rotorului. Acest mod de funcţionare elimină 281 . menţinută în poziţie normală de resorturi. 25 m/s). 4. prin echiparea compresorului cu o placă mobilă situată la extremitatea rotorului. 2.

8 .suport compresor. 7.capetele rotoarelor inferior şi superior. ceea ce simplifică mult construcţia. 4. 4.debit: 12.2 Compresoare cu lobi Acestea sunt compresoare de aer cu pistoane rotative biaxiale denumite şi compresoare cu pinioane sau compresoare Root.necesitatea utilizării unei pompe de ulei. 4.12. Fig. în care se găsesc două rotoare profilate 2.turaţia maximă admisă: 6000 rot/min. pa . 11.axele de acţionare ale lobilor. următoarele caracteristici principale: . Firma Rotocold are pentru seria de compresoare cu 8 palete. .materiale componente: polimeri şi fibre de carbon. 15 . Rotoarele sunt acţionate sincron de o pereche de roţi dinţate prin intermediul axelor 3.presiunea de refulare (de pompare) Acest tip de compresoare (fig. 12 . 3 . 6.carcasa. . 4 . 9.racord de aspiraţie.presiunea de aspiraţie. 2 .turaţia nominală: 1450…4000 rot/min.cantitatea de aer supusă comprimării. La acest 282 .rotoare profilate (lobi).28 Secţiunea printr-un compresor cu lobi 1 . 14 .28) sunt compuse dintr-o carcasă 1. sub forma unor lobi. .racord de refulare.muchiile carcasei. pr .4 m3/h.8…80. 10. 5. 13 .

Un astfel de compresor nu are nevoie de ungere.3 Compresoare cu şurub (cu pistoane axiale) Ca şi cele cu lobi. b . în aer injectându-se ulei. până la capătul rotoarelor şi apoi evacuat prin racordul 7. Când unul din rotoare efectuează umplerea cu aer atmosferic. Aerul pătrunde prin compresor prin racordul 5. un rotor 3 are profilul convex şi un număr de patru lobi. 4. peretele carcasei 1. sub forma unor şuruburi care sunt învârtite în sensuri contrare de două roţi dinţate de angrenare prin intermediul axelor 2. în sensuri diferite. şi proeminenţa dintelui rotorului 3.12.fenomen de aspiraţie. c .de compresie. fără să se atingă şi fără a mai fi nevoie de ungere. Aceste compresoare (fig.29 Secţiune printr-un compresor elicoidal (cu şurub) a . 4. Ele mai sunt întâlnite şi sub denumirea de compresoare cu pistoane axiale. producându-se comprimarea.29) sunt compuse dintr-o carcasă 1 şi două rotoare. 283 . aerul este împins în direcţie axială. Un compresor frigorific cu şurub (monorotor) este prezentată în figura de mai jos. neexistând spaţiu de compresie. format din cavitatea dintelui rotorului 4. în spaţiul de lucru 6. Aceste compresoare pot fi utilizate cu succes şi în tehnica frigului. Fig. aceste compresoare au tot două pistoane rotative biaxiale.secţiune prin compresor Prin rotire. Rotoarele nu se ating între ele. celălalt realizează pomparea la presiunea finală. 4. ci doar o împingere a aerului dintr-o parte în alta.tip de compresoare nu se realizează de fapt o comprimare a aerului. în acest fel şi turaţiile rotoarelor diferă. celălalt rotor 4 are profilul concav şi un număr de şase canale. Rotoarele se învârt în carcasă.

284 . 4. ca şi cele birotor. 4 – rotor. datorită proprietăţilor mecanice şi compatibilităţii cu agenţii frigorifici şi joacă acelaşi rol ca şi rotorul mamă de la compresoarele birotor. debitele au valori intre 120 şi 5000 m3/h. Este realizat cu 6 canale.30 Compresor monorotor 1 – comanda sertarului de reglare a puterii frigorifice. 5 – sateliţi Aceste maşini sunt caracterizate de diametrul rotorului D. separând practic maşina în două zone de comprimare independente identice (pentru variantele cu doi sateliţi). Rotorul este din fontă.B este un coeficient care depinde de geometria maşinii fiind caracteristic fiecărui constructor. Au acelaşi rol ca şi rotorul tată. . 3 – palier. prezintă aripioare şi sunt antrenate de rotorul principal. Debitul circulat de aceste maşini se poate calcula cu relaţia: q v = B ⋅ D 3 ⋅ n ⋅ 60 [m3 / h] (44) unde: . Rotoarele satelit sunt construite dintr-un material compozit. Fig.D este exprimat în m. Uzual. având valori uzuale între 175 şi 350 mm. 2 – garnitură mecanică. Aceste compresoare prezintă aceeaşi particularitate în ce priveşte volumul index Vi.

31 Rotor tată cu 5 lobi şi rotor mamă cu 7 canale Începând din anul 1980. Lagărele pentru maşina cu doi sateliţi sunt proporţional mult mai puţin solicitate faţă de compresoarele birotor. şi respectiv u = 15-20 m/s pentru rotoarele Sigma. ca şi de turaţia acestora. Fig. prin turnare. Carterul este realizat dintr-o singură piesă. Compresorul birotor (dublu şurub) Comprimarea – Cele mai importante elemente constructive de care depinde procesul de comprimare sunt geometria rotoarelor şi volumul index. închide toate părţile mobile având însă şi capace demontabile pentru asigurarea accesului şi montarea pieselor. Forţele radiale sunt practic nule deoarece pe de-o parte canalele se sprijină pe faţa cilindrică externă a rotorului şi. există o turaţie periferică optimă u = 50 m/s pentru rotoarele SRM. odată cu reducerea diametrelor rotoarelor până la cca. 285 . au fost create noi tipuri de profile pentru rotoare. pe de altă parte pe ambele feţe ale rotorului este menţinută presiunea de aspiraţie. Rotoarele au cel mai adesea geometria realizată dupa licenţa Sveridge Rotor Maskiner (SRM). cu un rotor tată avand 4 lobi şi un rotor mamă având 6 canale. ca în figura de mai jos (fig. S-a demonstrat că pentru un anumit profil dat. 4. deoarece efectele de comprimare sunt echilibrate ca urmare a simetriei orizontale a maşinii. 100 mm şi creşterea turaţiei acestor rotoare mici până la 2950 rot/min. 4. Debitul acestor compresoare depinde de diametrul şi lungimea rotoarelor. Efortul rezidual pe partea arborelui care iese în afară este preluat de un palier cu rulmenţi. denumite Sigma.31). dar există şi realizări cu 5 lobi şi 6 respectiv 7 canale.

4.33 Compresor birotor vertical 1. 2 – rotor mamă. În figura de mai jos (fig.33 este reprezentat un compresor birotor vertical. 3 – dispozitiv pentru reglarea puterii. La ora actuală diametrele rotoarelor variază între 100 şi 300 mm. 4– dispozitiv pentru reglarea volumului index Debitul volumic al acestor maşini se poate calcula cu relaţia: 286 .4. iar în figura 4. 4. Fig. Mărimile caracteristice pentru aceste compresoare sunt diametrul D al rotorului şi raportul L/D dintre lungimea şi diametrul rotoarelor.32 Compresor birotor orizontal Fig.32) este reprezentat un compresor birotor orizontal.rotor tată.

dar noile profile permit şi antrenarea rotorului tată de către rotorul mamă. Volumul index (Vi) caracterizează geometria fiecărui compresor în parte.D şi L sunt diametrul. Lagărele: cele patru paliere sunt lise. Aceste paliere sunt în general sensibil supradimensionate. respectiv lungimea rotorului. acesta din urma depinzând de natura agentului de lucru. La marea majoritate a maşinilor de acest tip. datorită sarcinilor radiale mari. Din punct de vedere constructiv. eventual o combinaţie a celor două. cilindrii fiind prelucraţi direct în corp. orificiul de aspiraţie este fix. iar randamentul indicat maxim η i max se obţine atunci cand Rc=Vik.n [rot/min] este turaţia rotorului. iar k este valoarea indicelui adiabatic. rotorul tată antrenează rotorul mamă. amplasată în sertarul de variaţie a puterii frigorifice. iar cel de refulare este realizat din două zone. prelucrată mecanic cu mare precizie pe maşini unelte cu freze multiple. una fixă prelucrată în carter. iar una variabilă. L qv = a ⋅ D 3 ⋅ ⋅ n ⋅ 60 [m3 /h] (45) D unde: . 287 . cu bile sau cu rulmenţi. Carterul pentru aceste maşini este realizat din fontă etanşă (Ft 25 şi Ft 26). turnată sub vid. Rotoarele sunt construite din oţel forjat sau din fontă cu grafit sferic. . creată de o piesă având dimensiunea fixată la montaj. ceea ce permite creşterea vitezei şi în consecinţă a debitului vehiculat de compresor.a este un coeficient care depinde de tipul compresorului. este supus probelor hidraulice. de profilul şi unghiul de înfăşurare a lobilor. unde Rc este raportul de comprimare. acesta din urma fiind calculat pentru o presiune de 25 bar. Garnitura mecanică (presgarnitura) este necesară pentru compresoarele deschise şi se foloseşte acelaşi tip de garnitură ca la compresoarele cu piston. .

Acest personal are următoarele atribuţii: . frecvent întâlnit în exploatare.respectarea regulilor de protecţia muncii. în vederea menţinerii lor la valori acceptabile pe o perioada cât mai lungă de timp. . dar care.notarea constatărilor făcute în timpul funcţionarii în carnetul de bord al utilajului. Aceste carţi sunt elaborate de producător şi cuprind indicaţii specifice.respectarea regimurilor de funcţionare prescrise. îl constituie neverificarea sensului de rotaţie al agregatului la pornire. având de multe ori ca rezultat distrugerea pompei. De regulă.1. Se recomandă ca în masura posibilităţilor. Această cerinţă se aplică şi în cazul pompelor. datorită deşurubării rotorului sau neobţinerea parametrilor energetici necesari. care sunt maşini relativ simple din punct de vedere constructiv. care împiedică pătrunderea corpurilor străine în interiorul pompei. pentru obţinerea unor rezultate foarte bune.executarea operaţiilor de întreţinere. .1 Exploatarea şi întreţinerea pompelor 5.2 Montarea pompei în instalaţie În mod obişnuit pompele se livrează de către furnizor ambalate în lăzi sau stelaje. mai necesită şi o exploatare care trebuie să respecte cu rigurozitate indicaţiile prevăzute de constructor în cartea tehnică a maşinii. CAPITOLUL 5 EXPLOATAREA. . ele sunt transmise beneficiarului odată cu pompa.efectuarea manevrelor şi reglajelor necesare. . care le protejează de deteriorări în timpul transportului.sesizarea avariilor.1. este necesar ca personalul de exploatare să posede o calificare tehnică adecvată. 288 . Un exemplu. 5. ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA POMPELOR ŞI COMPRESOARELOR 5. pe lângă o alegere judicioasă. . . Gurile de aspiraţie şi refulare sunt acoperite cu capace de protecţie. iar respecterea prevederilor devine obligatorie chiar de la recepţionarea pompei. pe tipuri constructive de pompe.executarea operaţiilor premergătoare în vederea pornirii propriu-zise a pompei. În paralel cu înşiruirea acestor reguli.1 Exploatarea pompelor Exploatarea reprezintă totalitatea operaţiilor care se efectuează în scopul utilizării eficiente a parametrilor unui utilaj sau a unei maşini.

procedeul de verificare cu trusă de calibre. liniştite. Şuruburile de fixare a pompei şi motorului pe placa de bază se vor strânge numai după ce cuplajul a fost corect centrat. prin intermediul unui cuplaj elastic. 289 . Este de la sine înţeles că obţinerea unei mişcări uniforme. Aceasta distanţă trebuie să fie egală pe toată circumferinţa cuplajului. rotind cuplajul cu mâna se observă vizual dacă distanţa dintre cele două suprafeţe frontale ale semicuplelor este constantă pe toată circumferinţa.1. fără trepidaţii depinde de precizia coaxialităţii dintre arborele motor şi arborele pompei. înainte de montare se va face o verificare a aspectului pieselor principale şi se va înlocui unsoarea rulmenţilor atât la pompă. În acest fel. evitându-se perioade prea lungi de depozitare sau stocaj. Cea mai raspândită metodă utilizată la pompe constă în realizarea cuplării între arborele maşinii de antrenare şi arborele pompei.pompa să fie procurată la timpul oportun pentru montarea ei în instalaţie.operaţia se efectuează în mai multe puncte de pe circumferinţa cuplajului. Procedeul de verificare cu riglă este următorul: .procedeul de verificare cu riglă. în toate puncte circumferinţei. . În situaţiile în care pompa a fost depozitată o perioada mai lungă de 2-3 ani. 5. În situaţia în care centrajul nu este corect (rigla nu este paralelă cu una din semicuple sau distanţa dintre semicuple este mai mare se face corecţie).3 Indicaţii privind centrarea agregatelor de pompare Turaţia de funcţionare a pompelor corespunde în majoritatea cazurilor cu turaţia nominală a motoarelor electrice sau a motoarelor termice curente. . Operaţia care are ca scop aliniarea celor doi arbori se numeşte în limbaj uzual „centrare”. Verificarea stării de centrare se efectuează asupra cuplajului respectiv folosind mai multe metode: . dacă rigla este în contact pe toată lungimea generatoare. cât şi la motorul electric de antrenare. cu ajutorul trusei de calibre. astfel că transmiterea mişcării de antrenare se face de obicei prin cuplare directă. Se consideră că centrarea este corectă. După efectuarea operaţiilor de centrare. Corecţia se face prin deplasarea corespunzătoare a pompei sau a motorului prin introducerea de adaosuri metalice sub tălpile acestora. Concomitent cu verificarea efectuată cu rigla se controlează şi distanţa dintre cele două semiclupe. protejând astfel arborele şi lagărele pompei. şocurile provocate la pornire sau în timpul funcţionării sunt preluate de elementele elastice din cauciuc care le amortizează.se aşează rigla paralel cu axa celor doi arbori astfel încât să se sprijine pe generatoarele celor două semicuple. rotind cu mâna ansamblul.

iar realizarea etanşării. acestea vor fi prevăzute cu compensatoare de dilatare şi reazeme de alunecare. În unele situaţii turaţia de antrenare a pompei diferă de turaţia nominală a motorului.racordarea trebuie astfel realizată încât conductele să nu creeze solicitări mecanice în flanşele pompei. centrarea se face în două etape. Pentru toate pompele sunt valabile următoarele indicaţii generale privitoare la conducte: . .4 Indicaţii privind poziţia şi racordarea conductelor După cum este cunoscut. Conductele se racordează la pompe prin flanşe strânse cu şuruburi. La acest gen de transmisii trebuie prevăzută posibilitatea de întindere a curelelor. Se opreşte agregatul şi se verifică din nou. Transportul lichidului se face prin conducte care. iar roţile de curea trebuie să fie coplanare. cu multă atenţie. pentru a preveni accidentele prin arsuri. La o transmisie cu curele. Este posibil ca acesta să nu mai corespundă din cauza dilatărilor neuniforme. îmbinării se realizează cu garnituri plate. klingherit sau alte materiale. conductele fierbinţi se vor izola termic. Acestea se întind astfel încât să nu patineze.1. La pompele care vehiculează lichide fierbinţi. iar în acest caz se efectuează corecţiile necesare. alcătuiesc instalaţia propriu-zisă. 290 . agregatul fiind fierbinte. confecţionate din cauciuc. Conducta care face legatura între sursa de lichid şi orificiul de aspiraţie al pompei se numeşte „conductă de aspiraţie”. Se execută centrarea atunci când agregatul este rece apoi se porneşte pompa lăsând-o să funcţioneze până ce atinge temperatura de regim. se vor lua măsuri pentru evitarea eforturilor ce ar putea lua naştere datorită dilatării conductelor. sau pentru curele mai lungi cu sfoară bine întinsă. Verificarea coplanarităţii roţilor de curea se face cu ajutorul unei rigle plane. . arborele pompei şi cel al motorului trebuie să fie perfect paraleli. pompa are misiunea de a prelua lichidul de la o sursă şi a-l transporta la consumator. 5. iar cea care face legătura între orificiul de refulare al pompei şi consumator se numeşte „conductă de refulare”. În acest scop. iar flanşele trebuie să fie paralele între ele. astfel că antrenarea se poate realiza printr-o transmisie cu curele sau printr-un grup reductor-multiplicator. împreună cu pompa şi armăturile respective.la instalaţiile la care lichidul verificat are temperatură ridicată. Totodată.axele flanşelor conductelor trebuie să coincidă cu cele ale flanşelor la care se racordează. Prin aceasta se evită obturarea secţiunilor de trecere a lichidului şi crearea de rezistenţe hidraulice suplimentare.

291 . Este interzisă utilizarea vanelor de aspiraţie pentru reglarea parametrilor pompei.1. La alegerea maşinii de antrenare a unei pompe trebuie să se ia în considerare un număr de factori: . . .5 Conducta de aspiraţie Este recomandabil ca lungimea conductei de aspiraţie să fie cât mai redusă cu scopul de a reduce pierderile hidraulice. .7 Indicaţii privind maşina de antrenare Pompele primesc energia mecanică de antrenare de la diverse maşini de forţă. 5. 5. . astfel încât să permită accesul uşor la pompă în timpul funcţionării.înainte de racordarea pompei se va proceda la curăţirea interioară a conductelor. ţinând cont de balanţa cheltuielilor iniţiale şi ale celor de exploatare. îmbinarea se va realiza prin reducţii concentrice.timpul diurn de funcţionare a instalaţiei. instalaţia va fi astfel concepută încât să permită demontarea pompei din instalaţie fără demontarea conductelor. . 5. Diametrul conductei de aspiraţie trebuie să fie cel puţin egal cu cel al orificiului de aspiraţie al pompei.1.gradul de siguranţă necesar în funcţionare. în funcţie de presiunea maximă pe care o poate realiza pompa.1.traseul conductelor va fi ales cât mai judicios.se vor evita montajele care permit formarea pungilor de aer.6 Conducta de refulare Diametrul conductei de refulare trebuie să fie cel puţin egal cu orificiul de refulare al pompei. . deoarece acestea măresc pierderile hidraulice.rentabilitatea instalaţiei. Este recomandabil să nu se monteze vane pe conducta de aspiraţie. iar pentru evitarea formării pungilor de aer conducta va avea o panta de minim 2%. prin spălare cu apă de la o altă sursă. În cazul utilizării unor conducte cu diametre superioare.modificările de direcţie se vor realiza prin racordări largi. eliminându-se astfel impurităţile rămase în timpul sudării. a căror conicitate nu va depăşi raportul 1:10. Conducta de refulare trebuie dimensionată corespunzător. evitându-se coturile bruşte.de câte ori este posibil. . .existenţa energiei de acţionare disponibilă la faţa locului.

1.1 Rotirea liberă Rotirea liberă este prima operaţie ce se execută înainte de pornirea pompei şi are ca scop să verifice în ansamblu corectitudinea montajului pieselor rotitoare. la cea de funcţionare. Prin această verificare se previne pornirea unei pompe blocate din anumite motive.1. . atât în ceea ce priveşte obţinerea parametrilor energetici cât şi pentru prevenirea deteriorării agregatului. . . . emise pentru fiecare tip de pompă în parte şi livrate împreună cu acestea. .sensul de rotaţie. Ea reprezintă pentru beneficiar momentul important în care instalaţia poate fi solicitată să satisfacă cerinţele pentru care a fost concepută. Această săgeată 292 . se va verifica centrarea cuplajului.circuite auxiliare.1. . Aceste verificări. caracteristici specifice tipului constructiv al pompei.8. Înainte de punerea în funcţiune este absolut obligatoriu ca personalul de exploatare să studieze cu atenţie şi să-şi însuşească indicaţiile cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare.amorsare. posibilităţi de întreţinere. Dacă pe anumite porţiuni se întâmpină rezistenţe sau înţepeniri. care. valabile în general pentru toate pompele industriale.sistemul de ungere. se vor efectua în ordinea următoare: . forţată.8 Punerea in funcţiune.sistemul de etanşare. 5. 5.2 Sensul de rotaţie Sensul de rotaţie a pompei are o mare importanţă asupra bunei funcţionări a instalaţiei. Rotirea trebuie să se facă uşor şi cu mâna. Pentru acestea se slăbeşte strângerea presetupei şi apoi se roteşte cuplajul cu mâna. .8. Este obligatoriu să se verifice dacă sensul de rotaţie a motorului de antrenare corespunde cu cel indicat de săgeata de sens a pompei. Verificările ce se efectuează înainte de pornirea propriu-zisă au ca scop să ofere garanţia îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare unei funcţionări corecte a instalaţiei.rotirea liberă. supravegherea şi întreţinerea în perioada de exploatare Punerea în funcţiune a unei instalaţii hidraulice poate fi definită ca fiind totalitatea operaţiilor ce se execută în faza de trecere de la starea de repaus. 5. poate duce la defectarea unor piese.

verificarea sensului se va face numai după ce în prealabil s-au slăbit şuruburile de strângere a presetupei.1.3 Sistemul de ungere Lagărele pompei sunt unse cu ulei sau cu unsoare consistentă. Este interzis a se proceda la verificarea sensului cu motorul cuplat. Înainte de pornire se va verifica sistemul de ungere astfel: . apărând proeminentă pe piesa respectivă. la pompele la care rotorul este fixat pe arbore prin înfiletare. fie sub forma unei plăcuţe prinsă cu nituri. se va îndeparta unsoarea veche şi se va înlocui cu unsoare nouă. deoarece acestea pot funcţiona în ambele sensuri. deoarece lagărele cu rulmenţi ale acestora sunt unse în timpul procesului de ansamblare din uzină şi livrate ca atare. La pompele de dimensiuni mici şi mijlocii se poate porni motorul pentru o fracţiune de timp foarte scurtă. Această interzicere este întotdeauna subliniată în instrucţiunile de exploatare (cartea tehnică a maşinii).8. . deoarece o pornire în sens invers poate provoca deşurubarea sa şi înţepenirea în carcasă.4 Sistemul de etanşare Etanşarea arborelui pompelor industriale se realizează cu garnituri moi sau cu etanşări mecanice. Operaţia de verificare propriu-zisă se face pornind motorul înainte ca acesta să fie cuplat cu pompa.la pompele care au lagărele unse cu ulei. Se vopseşte în roşu. în spaţiul destinat acestuia. de obicei cu vizor transparent. În situaţia în care calitatea unsorii nu mai poate fi garantată se vor demonta capacele rulmenţilor. La pompele echipate cu garnituri moi din azbest grafitat. La pompele echipate cu etanşări mecanice se va verifica înainte de pornire prezenţa lichidului de ungere-spălare. astfel încât să se poată observa tendinţa de rotire şi sensul.este aşezată întotdeauna într-un loc uşor vizibil şi este realizată fie direct prin turnare. galben sau negru. 5. Pentru a atrage mai uşor atenţia culoarea ei se deosebeşte de cea a pompei.la pompele cu garnituri moi se vor strânge piuliţele presetupei cât mai 293 .dacă pompa este echipată cu un ungător de nivel constant. înainte de pornire se vor lua următoarele măsuri: .8. 5. se va verifica nivelul uleiului din paharul basculant. Verificarea sensului de rotaţie se face numai la pompele antrenate de motoare electrice. nivelul acestuia trebuie să se găsească în dreptul semnului prevăzut pe lăgar. În această privinţă.1. La pompele la care ungerea se face cu unsoare consistentă nu este necesar să se verifice gradul de ungere.

8. Cele mai utilizate procedee privind amorsarea pompelor sunt: a.pompe care se pot amorsa singure. sensul curgerii 294 . După oprirea pompei din funcţiune.1. Sistemul funcţionează astfel: .1. ungere. se umple conducta de aspiraţie şi pompa cu lichid care apasă asupra clapatei şi o menţine închisă. . în conformitate cu indicaţiile prevăzute în instrucţiunile maşinii.6 Amorsarea Cea mai importantă operaţie de care este condiţionată buna funcţionare a instalaţiilor cu pompe centrifuge şi axiale. înainte de pornire. În acest sens. după care se înşurubează dopul de închidere. Pompa se consideră umplută atunci când lichidul ajunge la nivelul pâlniei. Procedeul amorsării prin sorb cu clapetă Aceasta constă în faptul că lichidul din rezervorul de aspiraţie este inferior nivelului axei pompei. b. .înainte de pornirea iniţială.uniform cu putinţă. există două categorii de pompe: . asigurând în mod permanent amorsarea acesteia.5 Circuite auxiliare Unele tipuri de pompe sunt prevăzute cu instalaţii auxiliare (de răcire. o reprezintă verificarea stării de amorsare a pompei. Pompele centrifuge şi axiale nu posedă această proprietate. Strângerea va fi moderată.8. egalizare) al caror rol şi funcţionare trebuie bine cunoscut de personalul de exploatare. La pornirea pompei. 5. lichidul ajunge la pompa datorită acţiunii forţei de gravitaţie. se vor manevra robineţii respectivi.la pompele echipate cu etanşare mecanică se va verifica dacă în locaşul presetupei există lichid de ungere-spălare. Procedeul amorsării prin cădere sau înecare Aceasta constă în amplasarea pompei în instalaţie astfel că nivelul lichidului din rezervorul de aspiraţie să fie situat la un nivel superior faţă de nivelul la care se găseşte axa rotorului pompei. prin pâlnia de umplere situată la partea superioară a pompei. 5. În acest fel. ceea ce reprezintă marele lor dezavantaj. fiind recomandabil a se efectua cu mâna liberă. Din punct de vedere al amorsării. clapeta deschizându-se sub acţiunea curentului de lichid.pompe care nu se pot amorsa singure. coloana de lichid fiind continuă. amorsarea poate avea loc.

. pompa cu inel de lichid sau pompa cu canal lateral). la instalaţiile care sunt echipate cu astfel de vane. Nu este niciun pericol dacă pompa funcţionează o perioadă de timp limitată (1-2 minute) cu vana de refulare complet închisă.se deschid robinetele circuitelor de răcire. Ca regulă generală.se deschide vana de pe conducta de aspiraţie. După efectuarea tuturor operaţiilor premergătoare în vederea punerii în funcţiune. determinată de înălţimea geodezică de aspiraţie. lichidul se poate încălzi excesiv şi poate atinge punctul de fierbere. După atingerea turaţiei de regim se urmăreşte indicaţia manometrului montat în flanşa de refulare a pompei. Totuşi. Când depresiunea atinge o valoare stabilă.7 Punerea în funcţionare a pompelor centrifuge Punerea în funcţiune a pompelor centrifuge se desfăşoară în următoarele etape: . deoarece. lichidul ajunge la nivelul prizei de vid şi pompa poate fi amorsată. se poate proceda la pornirea propriu-zisă a agregatului. .se deschide robinetul de vid de pe conducta de aspiraţie urmărindu-se indicaţiile vacummetrului. datorită frecării cu organele pompei. ceea ce ar avea ca efect dezarmosarea pompei. . 295 . acţionând maşina de antrenare respectivă. conform curbelor caracteristice ale pompelor centrifuge. clapeta se închide şi păstrează astfel coloana de lichid pentru o nouă amorsare. Se porneşte pompa şi se deschide treptat vana de refulare. Procedeul de amorsare prin vid.se porneşte pompa. pompa este amorsată şi se poate deschide vana de refulare. 5.1. deoarece organele pompei sunt dimensionate să reziste la o presiune mai mare decât presiunea obţinută în acest punct. Funcţionarea are loc astfel: .8. c.se închide în prealabil vana de refulare. . pompa nu trebuie să funcţioneze prea mult în acest regim. dacă aceasta este stabilă şi indică o presiune superioară faţă de cea nominală. cu scopul de a obţine un cuplu- rezistent minim. ungere sau etanşare.se inversează. înainte de pornire.se închide complet vana de refulare. ca de exemplu. Aceasta se realizează cu ajutorul unei surse care poate crea în conducta de aspiraţie o depresiune (această sursă poate fi de regulă o pompă de vid. toate pompele autoamorsabile trebuie umplute cu lichid de lucru care realizează etanşarea interstiţiilor şi în acelaşi timp evită uzurile datorate frecării suprafeţelor nelubrifiate.

se închid robinetele circuitelor auxiliare. ampermetre. se va opri pompa şi se va verifica din nou starea de amorsare. Aici se va avea în vedere ca reglajul presiunii să se realizeze astfel încât să nu se depăşească valoarea nominală contractată care. Dacă există pericol de îngheţ şi pompa vehiculează apă se goleşte pompa. debitmetre.se deschid robinetele circuitului de alimentare cu lichid pentru ungerea lagărelor transmisiei. urmărindu-se concomitent indicaţia manometrului până ce acul indicator se opreşte şi dreptul diviziunii corespunzătoare presiunii dorite. funcţionarea lor fiind instabilă în zona debitelor reduse şi a înălţimilor de pompare 296 .1. în continuare.se porneşte pompa. . avându-se în vedere ca la sarcina respectivă să nu se depăşească valoarea curentului nominal înscris pe placuţa de caracteristici a motorului.8.la pompele antrenate de motoare electrice se citeşte indicaţia ampermetrului. La o instalaţie calculată corect din punct de vedere hidraulic. . în caz contrar.se deschide complet vana de refulare. .se deschide vana de refulare.8 Punerea în funcţiune a pompelor axiale Punerea în funcţiune a pompelor axiale se desfăşoară în următoarele etape: .se închide vana de pe conducta de refulare. . .se deconecteză maşina pe refulare. Dacă pornirea pompei s-a efectuat în condiţii normale. această situaţie trebuie să corespundă cu deschiderea completă a vanei de refulare. În această situaţie. Pentru oprirea pompei se va proceda astfel: . vacummetre. . . la instalaţiile curente se procedează astfel: . . . . ar putea conduce la supraîncărcarea maşinii de antrenare. aceasta este un indiciu că pompa nu este amorsată. dacă instalaţia o are prevăzută.se urmăresc indicaţiile aparatelor de control: manometre. Deoarece pompele axiale nu pot fi pornite cu vana de refulare închisă.se urmăreşte funcţionarea etanşării. În mod practic. presetupa cu garnituri moi se va strânge astfel încât să permită o picurare necesară răcirii şi ungerii garniturilor.se deschide vana de pe conducta de aspiraţie.după atingerea turaţiei de regim se va manevra vana de refulare până ce se obţine presiunea dorită. Dacă după pornire manometrul nu indică presiune în refulare. se va regla regimul de funcţionare în scopul obţinerii parametrilor doriţi. 5.se verifică strângerea presetupei cu garnituri moi astfel ca în funcţionare să se asigure o scurgere sub formă de picături.

instalaţia trebuie să fie astfel concepută încât să nu creeze rezistenţe importante la pornire. deoarece aceasta provoacă un consum suplimentar de energie şi în acelaşi timp conduce la o încălzire excesivă a uleiului datorită frecării acestuia cu piesele aflate în rotaţie. 5. dacă aceasta a fost închisă parţial în timpul funcţionării. clapeta de reţinere nu se va monta la capătul conductei de refulare. Dacă lagărele pompei sunt unse cu unsoare consistentă.1. Este contraindicată funcţionarea cu exces de ulei. aceasta este o indicaţie că montajul şi centrajul au fost corect efectuate. Intervalele de completare sau înlocuire totală a unsorii sunt precizate în instrucţiuni de exploatare emise de către furnizor.se deschide complet vana de refulare.se deconectează maşina de antrenare. astfel încât pornirea să se facă cu conducta golită de apă. Pe parcursul funcţionării se monitorizează următoarele elemente: . se cercetează cauza.9 Supravegherea în timpul funcţionării Supravegherea agregatului în perioada de funcţionare are scopul de a asigura exploatarea normală a acestuia şi de a preveni producerea unor defecţiuni sau deranjamente datorate unor cauze accidentale. Pentru aceasta se va urmări ca nivelul de ulei din lagăr să corespundă cu reperul marcat pe indicatorul de nivel. . Oprirea pompei se face astfel: . La pompele al caror arbore este sprijinit pe lagăre cu rulmenţi se aude un uruit continuu a cărui intensitate este în funcţie de calitatea rulmenţilor. . temperatura mediului ambiant. care trebuie să aibă loc fără zgomote anormale sau vibraţii puternice. În acest sens. Acest zgomot nu este un indiciu de funcţionare anormală.funcţionarea liniştită a agregatului.vibraţiile şi trepidaţiile puternice sunt determinate în majoritatea cazurilor de un centraj defectuos. Verificarea se va face 297 .8.mai ridicate. . .se închid robineţii circuitelor auxiliare. precum şi de mediul în care funcţionează ansamblul. Dacă în timpul funcţionării apar zgomote puternice sub formă de lovituri sau pocnituri se opreşte imediat pompa. completarea se va face periodic. în funcţie de tipul constructiv al pompei. se va completa cu ulei de aceeaşi calitate. Dacă regimul este silenţios. Temperatura de funcţionare a rulmenţilor se verifică de obicei atingând cu mâna porţiunile de lagăr din dreptul acestora. se înlătură defecţiunea şi numai după aceea se poate porni din nou agregatul. Dacă uleiul are un reper mai redus faţă de reper. Orientativ se precizează că dacă mâna poate suporta câteva secunde contactul cu părţile respective fără senzaţie de arsură încălzirea poate fi considerată normală (40 oC-50oC).temperatura uleiului din lagărul pompei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 50 o C.

încalzire care se manifestă prin apariţia unui fum negru în zona presetupei datorită arderii inelelor respective şi.dezamorsarea pompei. piuliţele presetupelor se strâng moderat. aparatele şi dispozitivele de automatizare trebuie să semnalizeze şi să întrerupă funcţionarea pompelor în următoarele situaţii: . . . necesară răcirii şi ungerii garniturilor. Dacă indicaţiile aparatelor sunt sub formă de pulsaţii sau oscilaţii. la anumite intervale stabilite în funcţie de caracterul instalaţiei. La etanşările moi. La pompele ale căror etanşări sunt prevăzute cu circuit exterior de răcire. nu sunt admise scăpări de lichid.depăşirea temperaturii uleiului din lagărul pompei. 298 . . în consecinţă. deoarece în această perioadă de timp se poate aprecia că regimul termic s-a stabilizat. la pompele echipate cu etanşări mecanice. sub formă de picături. Dacă temperatura continuă să crească şi după acest interval. se va cerceta cauza şi se va remedia.etanşarea arborelui la ieşirea din carcasă trebuie să asigure o funcţionare fără pierderi abundente de lichid la presetupele echipate cu garnituri moi. Aparatele de măsură şi control trebuie observate în permanenţă. semnalizarea apariţiei neregulilor în timpul funcţionării şi oprirea pompei în situaţii periculoase. element care devine foarte important în special la agregatele de puteri mari. iar valorile parametrilor obţinuţi se notează în registrul de exploatare.supravegherea de către computer a funcţionării pompei. . deteriorarea etanşării.eliminarea posibilităţii efectuării de manevre greşite. O strângere prea puternică are ca efect încălzirea excesivă a acestora. prin urmare trebuie depistată cauza şi înlăturată.protecţia motorului este asigurată în mod automat în timpul când agregatul se află în funcţiune. spălare sau etanşare. Avantajele principale ale automatizării pot fi rezumate astfel: . rezultă că regimul de pompare este neuniform. În principiu. .după cel puţin 1/2 oră de funcţionare. robinetul care alimentează acest circuit se va regla astfel ca presiunea lichidului auxiliar să depăşească cu 1-2 bari presiunea lichidului pompat. peste limita admisă. la început cu mâna liberă. Dacă totuşi se constată astfel de situaţii. atunci se va opri pompa. În principiu. . în timpul funcţionării. iar la cele echipate cu etanşări mecanice să împiedice complet scăpările.scăderea presiunii de refulare sub limita pentru care s-a reglat funcţionarea. se va opri pompa şi se va verifica dacă montajul etanşării a fost executat în conformitate cu prescripţiile furnizorului. astfel încât să permită o uşoară scurgere de lichid.economie de personal de supraveghere calificat.

În principiu. ungerea. scăparea lichidelor toxice în exterior. totalitatea operaţiilor de verificare.temperatura lagărelor etc. automatizarea instalaţiilor de pompare precum şi procedeele folosite se bazează pe principiul variaţiei parametrilor energetici ai agregatului: . .presiunea în conducta de refulare. de aceea personalul de exploatare trebuie să posede calificarea necesară pentru a înţelege şi ale efectua cu conştiinciozitate. Indiferent de natura mişcării. ce are în componenţă în mod obligatoriu şi un computer. ce se efectuează cu scopul de a menţine la un nivel satisfăcător calitatea funcţională a maşinii sau utilajului. 5. Prin urmare. Pe baza unui soft integrat în schema de automatizare. deoarece atunci are loc o frecare uscată care provoacă uzuri exagerate într-un timp foarte scurt. şi îi compară cu cei normali. semnalând eventualele dereglări. debit. 1. între suprafeţele de lucru se introduce un lichid de ungere care creează o peliculă ce împiedică contactul suprafeţelor. . operatorul uman este avertizat. lagărul unei pompe cu mişcare de rotaţie este alcătuit dintr-un corp suport în care sunt prevăzute locaşuri pentru rulmenţi (la lagare de 299 . părţile metalice aflate reciproc în mişcare relativă nu trebuie să vină în contact direct. în scopul obţinerii unei exploatări cu rezultate maxime. . se aplică pe suprafeţele de ghidare ale mişcării.10 Întreţinerea Prin noţiunea de întreţinere se înţelege în general. . . îl reprezită. turaţie. Operaţiile de întreţinere care se aplică în domeniul pompelor sunt asemănătoare pentru majoritatea tipurilor constuctive cunoscute astăzi. iar frecarea devine hidrodinamică. iar organul principal care necesită operaţii de întreţinere din acest punct de vedere. La pompele cu mişcare de translaţie. tensiune curent etc.8. Pentru a evita această situaţie.debitul refulat. la pompele cu mişcare de rotaţie..intensitatea curentului electric de alimentare. iar dacă sistemul nu poate realiza reglarea cerută. curăţire.nivelele limită ale lichidului din rezervorul de aspiraţie sau refulare. . lagărul. În practică. Întregul proces de funcţionare a instalaţiei este monitorizat prin intermediul unor senzori care urmăresc permanent parametrii de funcţionare: temperatură. supraîncărcarea maşinii de antrenare.depresiunea în conducta de aspiraţie. reglare.1. . ungere. locurile de ungere a pompei sunt determinate de această necesitate. parametrii sunt reglaţi automat fără intervenţia personalului. Ungerea Organele de lucru ale pompei pot efectua mişcări de rotaţie sau translaţie. presiune.

Nivelul uleiului din baie nu trebuie să depăşească mijlocul bilei sau rolei din partea cea mai de jos a rulmentului.ungerea cu ulei se aplică la rulmenţi ce suportă sarcini mijlocii şi reduse la turaţii mari şi foarte mari. deoarece o cantitate prea mare de ulei conduce la creşterea temperaturii lagărului. 300 . Uleiul de ungere trebuie să satisfacă următoarele condiţii: . pe lângă ungere.temperatura. sau pentru bucşele lagărelor) la cele de alunecare.să nu fie coroziv. Temperatura unui lagăr cu rulmenţi nu trebuie să depăşească cu mai mult de 50 oC temperatura mediului ambiant. care după cum se ştie îi modifică substanţial vâscozitatea şi calităţile de ungere.turaţia. . pentru a evita creşterea exagerată a temperaturii. Pentru lagărele de pompă unse cu ulei se recomandă ca înlocuirea completă a cantităţii de ulei din baie să se facă la maxim un an calendaristic. datorită frecărilor. Dezavantajul lor constă în funcţionare mai puţin silenţioasă. care se pot procura uşor. Este important ca lubrifiantul să prezinte o rezistenţă de frecare cât mai redusă.să nu producă spumă în timpul funcţionării. . dozarea cantităţii de lubrifiant trebuie să ţină cont de capacitatea de înmagazinare a camerelor de ungere. . . . precum şi la scurgeri de ulei care apar în zonele de ieşire ale arborelui din corpul lagărului. Aici. deoarece acestea sunt elemente de maşini standardizate.rostogolire.rentabilitate. care trebuie să ţină seama de următorii factorii: . uleiul mai are rolul de a răcii lagărele respective preluând căldura degajată şi transmiţând-o mediului înconjurător prin toata masa corpului lagărului.ungerea cu unsoare consistentă este indicată a se aplica rulmenţilor care trebuie să suporte sarcini mari la turaţii relativ reduse. În tehnica actuală.vâscozitatea sa trebuie să corespundă temperaturii de funcţionare a lagărului. . Tot în scopul evitării unor încălziri. Aprecierea se face prin palparea corpului de lagăr cu mâna.modul de etanşare. necesitând în acelaşi timp o întreţinere minimă. marea majoritate a construcţiilor de pompe utilizează lagăre cu rulmenţi. . Aceste lagăre susţin arborele pompei şi piesele care se rotesc cu acesta. Întreţinere satifăcătoare din punct de vedere al ungerii se poate obţine prin alegerea adecvată a lubrifiantului.sarcina.dimensiunile rulmentului. să nu aibă tendinţa de oxidare şi să nu formeze depuneri. . .

garniturile moi utilizate la pompele pentru lichide normale sunt confecţionate din azbest grafitat.etanşare moale. este necesară răcirea presetupei.Etanşarea Vehicularea lichidelor cu ajutorul pompelor presupune adoptarea unor soluţii constructive care permit să se obţină un anumit grad de separaţie între fluidul pompat şi mediul exterior. Etanşările cu garnituri moi necesită anumite operaţii de întreţinere care trebuie efectuate cu conştiinciozitate de personalul de deservire. 2. la care presetupa este alcătuită din elemente mecanice (inele. Tăietura oblică se foloseşte la garniturile moi cu inserţii metalice. Principiul de funcţionare este următorul: un inel de garnitură moale confecţionat din azbest grafitat. 301 . . este deformat în locaşul presetupei datorită comprimării exercitate de o bucşă şi astfel presează suprafaţa arborelui. După montarea întregului pachet de garnituri. din punct de vedere dimensional. Inelele se vor aşeza cu tăieturile decalate la 90 o-120o în funcţie de numărul garniturilor. Montarea garniturilor se face după ce în prealabil s-a efectuat o verificare minuţioasă a locaşului presetupei şi a suprafeţei de etanşare a arborelui care trebuie să fie perfect curat. Piuliţele presetupei se strâng cu mâna astfel încât presarea garniturilor să permită o uşoară scurgere sub formă de picături. bumbac sau alte materiale adecvate. La pompele care vechiculează lichide cu temperaturi ridicate de peste 105oC. destinate etanşării pompelor cu presiuni reduse. se roteşte arborele cu mâna pentru a se verifica dacă strângerea garniturilor pe arbore nu este prea puternică. confecţionate din materiale corespunzătoare condiţiilor impuse de natura lichidului vehiculat. a lichidului pompat. trebuie să se potrivească perfect cu locaşul din corpul presetupei. perpendicular pe axa garniturii sau înclinat la 45o faţă de acesta. Secţionarea inelelor se poate face într-un plan vertical. împiedicând scurgerea lichidului spre exterior. în cazul garniturilor moi fără inserţii metalice care sunt mai uşor deformabile. diferă ca principiu de funcţionare faţă de prima. arcuri. deoarece neglijarea celor mai mici amănunte poate avea ca efect funcţionarea defectuoasă a pompei.etanşare mecanică. de obicei. În mod obişnuit. cânepă. burdufuri). Etanşarea moale este o etanşare clasică şi se utilizează de obicei la pompele care nu se impun condiţii de etanşare absolută. Garniturile se montează în locaşurile presetupei sub formă de inele. având o secţiune transversală pătrată şi care. Prima soluţie se utilizează. La pompe se utilizează în principal două moduri de etanşare: . Se admit de regulă 40-60 picături într-un minut. la care presetupa este prevăzută cu garnituri moi sub formă de inele. împletit din mai multe fire. destinate pompelor ce funcţionează în condiţii de presiune şi temperatură ridicate.

inelele se confecţionează din materiale ce au la bază diferite combinaţii de carburi metalice. În principiu. astfel încât în mod practic nu apar uzuri.etanşări cu echilibrarea presiunii sau „etanşări echilibrate” 302 . În comparaţie cu sistemul de estanşare cu garnituri moi. textolitul şi diverse materiale ceramice de duritate foarte mare. iar celălalt se roteşte împreună cu arborele. La etanşările destinate să echipeze pompe ce vehiculează lichide abrazive. coeficientul de frecare se reduce. limită. În tehnică sunt cunoscute patru feluri de frecări: uscată. La frecarea uscată între suprafeţele ce se află în contact nu există un film de lubrifiant care să reducă coeficientul de frecare. . etanşările mecanice prezintă avantajul unei depline siguranţe în funcţionare. Etanşarea mecanică. iar uzura este minimă. mixtă şi lichidă. radioactive.etanşări fără echilibrarea presiunii denumite şi „etanşări neechilibrate”.pentru inelul rotitor: cărbunele realizat prin sinterizare din diverse reţete de amestecuri ce au la baza grafitul. în anumite porţiuni are loc o frecare uscată. etanşările mecanice se încadrează în categoria de frecare limită sau mixtă. Lubrifierea suprafeţelor de alunecare se realizează oarecum asemănător ca la sistemul de etanşare cu garnituri moi. însoţit de fisuri şi ciupituri. folosite la presiuni ce nu depasesc 10 bari. Inelul rotitor este apăsat de un arc. filmul de lubrifiant este parţial întrerupt iar local. inflamabile. Frecarea mixtă este asemănătoare cu frecarea limită. oţelul inoxidabil. Denumită uzual şi „presetupă mecanică” reprezintă o soluţie constructivă modernă aplicată cu precădere la pompe şi ea se utilizează în special în situaţii de exploatare care impun condiţii severe. bronzul. în ceea ce priveşte scăpările spre exterior: lichide toxice. adică în anumite porţiuni frecarea uscată nu poate fi evitată. etanşările mecanice se pot clasifica în două categorii: . agresive. dar vâscozitatea lichidului joacă în acest caz un rol important. Din punct de vedere constructiv-funcţional. o etanşare mecanică se compune din două inele în contact. aşezate perpendicular pe axul pompei din care unul este fixat în carcasă. .pentru inelul fix: fonta. Materialele cele mai uzuale din care se confecţionează inelele sunt: . La frecarea lichidă suprafeţele de alunecare sunt separate printr-un film de lubrifiant care le impiedică să vină în contact. iar etanşarea se realizează între cele două feţe de alunecare. astfel că cele două suprafeţe sunt supuse unui proces de uzură intensă. La frecarea limită. necesitând o întreţinere minimă cu condiţia ca etanşarea să fie corect aleasă şi montată. Din punct de vedere al frecării.

9 Repararea pompelor Parametrii funcţionali hidraulici ai unei pompe nu-şi păstrează valorile constante pe toată durata ei de viaţă. Ultimile două soluţii se folosesc atunci când turaţia motoarelor de antrenare diferă de cea a pompelor antrenate. 3. Cuplajele rigide presupun realizarea unei coaxialităţi perfecte între cei doi arbori. Condiţia esenţială care trebuie îndeplinită în acest caz constă în obţinerea unei coaxialităţi cât mai corecte. De regulă. Cuplajul Transmiterea mişcării de la sursa de putere la pompă se poate realiza prin: cuplare directă. precum şi de tipul lichidului vehiculat. datorită acţiunii unor factori mai mult sau mai puţin previzibili. .se va verifica periodic funcţionarea cuplajului.se va evita contactul lamelelor din cauciuc cu diverse produse petroliere. nefiind admise în mod practic abateri. Cuplarea directă este cea mai răspândită. transmiterea momentului se face prin intermediul unor elemente elastice ce preiau atât abaterile de coaxialitate. Din punct de vedere al exploatării cuplajele nu necesită practic operaţii de întreţinere. Cuplajele elastice sunt cele mai răspândite. între arborele pompei şi cel al motorului. Uzura lamelelor se manifestă prin detaşarea unor particule de material de dimensiuni variate. se folosesc situaţiile în care turaţia pompei este aceeaşi cu turaţia motorului şi ea se realizează prin intermediul unui organ de maşină numit „cuplaj”. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite urmarea este uzura prematură şi defectarea lagărelor de susţinere a arborilor respectivi. Din acest punct de vedere. cuplajele utilizate se împart în două categorii: cuplaje rigide şi cuplaje elastice. ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a cauciucului după o perioadă de funcţionare îndelungată sau datorită unor solicitări termice excesive. În această situaţie se va înlocui întreg setul de lame. Dacă se constată asemenea fenomeme se controlează agragatul şi se opreşte. cât şi şocurile transmise de maşina de antrenare (în anumite limite). reductor mecanic sau transmisie cu curele. În stadiul actual al tehnicii. iar în cazul în care sunt fisurate ele se înlocuiesc.se verifică lamelele. Aceasta depinde de condiţiile de funcţionare. cu cât lichidul este mai curat şi are o temperatură normală. observând ca acesta să nu producă vibraţii sau bătăi. Piesele care alcătuiesc pompa se uzează în timp.1. Se va ţine cont de următoarele: . poate avea o durată de viaţă cuprinsă între câteva mii de ore şi câteve zeci de mii de ore de funcţionare. o etanşare mecanică. 303 . corect aleasă şi montată. cu atât mai lungă va fi durata de utilizare. . 5.

etanşarea mecanică. 304 . care trec în soluţia de lichid şi sunt eliminate odată cu aceasta. cu atât uzura va progresa mai rapid. că reparaţia unei pompe nu poate avea un caracter de improvizaţie şi de aceea ea se încredinţează numai personalului care posedă cunoştinţe de specialitate şi trebuie efectuată în ateliere care dispun de instrumente de măsurare şi maşini adecvate. garniturile moi şi lagărele. prin asigurarea unui ajustaj cât mai corect. care lovesc cu anumite viteze suprafeţele cu curgere ale pieselor pompei. respectiv. . deci. Ea este cunoscută sub denumirea de „coroziune” şi se manifestă. bucşa de protecţie a arborelui (bucşa de uzură). capabile să realizeze precizia necesară. Rezultă. Cerinţa este ca aceasta să se producă într-un timp cât mai îndelungat astfel încât să poată fi considerată ca o uzură normală. Acest lucru se poate obţine prin corectarea jocurilor şi dimensiunilor pieselor uzate. În cazul pompelor natura uzurii este de două feluri: . dar mai ales prin lubrifierea suprafeţelor de lucru. chimică. de asemenea. Cu cât forţele de frecare vor fi mai mari. ceea ce se reflectă în final în variaţia parametrilor funcţionali hidraulici ai pompei. arborele. aflate în lichidul vehiculat. astfel încât la terminarea operaţiilor de reparaţie acestea să se încadreze în limitele toleranţelor prescrise de constructorul pompei. prin îndepărtarea unor particule minuscule din metalul piesei. prin smulgerea unor particule de dimensiuni reduse care cu timpul modifică forma iniţială a piesei şi în acelaşi timp subţiază peretele. 5. Această formă de uzură poate fi ameliorată prin alegerea corespunzătoare a materialelor pieselor udate de lichidul vechiculat. Uzura chimică se datorează acţiunii intime dintre elementele chimice ale unui lichid şi cele ale metalului cu care vine în contact. labirinţii. Indiferent de natura uzurii. Uzura mecanică a pompelor se datorează forţelor de frecare ce apar atunci când două piese aflate în contact au o deplasare relativă una faţă de alta. putând ajunge până la străpungere.9. atât abrazivă cât şi corozivă sunt: rotorul. aceasta are ca efect modificarea formelor geometrice ale piesei precum şi schimbarea caracterului ajustajelor. Prin repararea pompelor se urmăreşte restabilirea parametrilor energetici ai instalaţiilor în cadrul unor valori cât mai apropiate de cele furnizate la punerea ei în funcţiune. O altă formă de uzură mecanică este cea provocată prin abraziune şi ea se datorează acţiunii unor particule dure. Ea se manifestă prin eroziunea materialului. mecanică.1. prin diverse procedee tehnologice. astfel încât să se elimine frecarea uscată.1 Repararea pompelor centrifuge La pompele centrifuge piesele cele mai expuse la uzură. printr-un grad înalt de finisare a suprafeţelor de contact.

2. 1. Arborele Părţile cele mai supuse la uzură ale acestuia sunt: . fiecare rotor să fie supus unei operaţii de echilibrare: statică şi dinamică. care în funcţionre dau naştere la forţe şi momente care provoacă vibraţii ale întregului ansamblu.porţiunea pe care freacă garniturile de etanşare (la arborii care nu sunt prevăzuţi cu bucşă de protecţie). Arborele mai suferă deformaţii de încovoiere şi torsiune. . variaţii bruşte ale sarcinii de refulare) şi să capete deformaţii permanente care influenţează negativ comportarea agregatului. 305 . fie prin sudare-nituire. când nu se pot procura piese de schimb în mod operativ se poate încerca confecţionarea unui rotor din piese sudate din tablă de oţel. Materialul arborelui se alege în funcţie de condiţiile de lucru ale pompei. ele având pereţii mult mai groşi decât ai rotorului.prin confecţionarea unui arbore nou. Pentru a evita apariţia acestui fenomen este necesar ca după prelucrare. Această încălzire trebuie să se facă local în porţiunea în care săgeata este maximă. În caz de forţă majoră. . prin încălzirea arborelui. Rotorul Reprezintă una din cele mai importante piese ale pompei şi de aceea se recomandă ca în caz de constatare a uzurii înaintate el să se înlocuiască cu altul original procurat din timp de la furnizor ca piesa de schimb. materialul din care este alcătuită piesa nu poate fi omogen astfel încât în timpul rotirii apar mase neechilibrate.prin recondiţionarea arborelui vechi. Uzura rotorului se manifestă prin ciupituri. în cazul în care nu a fost procurat ca piesă de schimb. Repararea unui arbore. În funcţie de natura şi mărimea deformaţiilor. îndreptarea se face la rece sau la cald. deformări ale canalului de pană. discontinuităţi ale formei. După atingerea temperaturii necesare se presează arborele în zona săgeţii maxime şi se verifică cu ajutorul comparatorului până când bătaia arborelui se înscrie în limitele toleranţei de 0. . subţieri de pereţi.porţiunea pe care freacă inele de etanşare din cauciuc (semering). poate fi realizată: .02 mm.părţile care vin în contact cu lichidul vehiculat şi care sunt supuse uzurii prin coroziune. ovalizării ale alezajului butucului. Indiferent de procedeul de confecţionare a unui rotor fie prin turnare. ştirbituri. Carcasele nu constituie de obicei piese de uzură. În cazul vehiculării unor lichide puternic abrazive carcasele sunt protejate cu blindaje confecţionate din materiale cu mare rezistenţă la uzură.01-0. Un arbore poate să se defecteze în timpul funcţionării datorită unor cauze accidentale (şocuri la pornire.

ci se înlocuieşte cu alta identică. uzura se produce pe suprafaţa de frecare a celor două inele. iar suprafaţa de uzură se cementează cu scopul de ai mări duritatea. cuplă. Presetupa Un alt organ al pompei centrifuge care este supus acţiunii uzurii este presetupa. Canalele de pană deformate pot fi reparate fie prin practicarea unui alt canal în partea opusă. iar arborele rămâne cu tensiuni interne periculoase. 4. zona cea mai afectată de uzură o reprezintă suprafaţa pe care freacă garniturile de etanşare ale presetupei. De acest lucru trebuie să se ţină seama şi la piesa care se montează pe arbore: rotor. În unele cazuri bucşele se confecţionează din oţel carbon obişnuit şi se cromează dur la exterior. 306 . fără a fi necesară demontarea pompei. 5. Inelul labirint se uzează datorită acţiunii particulelor abrazive care circulă prin interstiţiul format de inel şi rotor. Bucşa de uzură se confecţionează din oţel carbon de calitate. inelele labirint se vor executa pe un strung universal. 3. Uzura lui conduce la creşterea debitului parazitar prin interstiţiu şi prin aceasta la înrăutăţirea caracteristicilor hidraulice ale pompelor. Dacă lichidul vehiculat este încărcat cu particule abrazive. Bucşa de uzură La arborii pompelor centrifuge. Dacă etanşarea folosită este o etanşare mecanică. Dacă nu se pot procura ca piese de schimb. Inelul labirint Scopul său este asemănător cu cel al bucşei de uzură. Etanşarea mecanică nu se repară. Avantajul garniturilor moi constă în faptul că ele pot fi procurate şi înlocuite cu uşurinţă. La construcţiile moderne arborele este protejat în această zonă de o bucşă de uzură care poate fi înlocuită. fie prin lărgirea canalului uzat ceea ce impune utilizarea unei alte pene. bucşă. Dacă etanşarea se realizează cu garnituri moi acestea sunt supuse uzurii datorită frecării ce are loc la contactul cu suprafaţa bucşei de uzură. Nu este recomandat ca încălzirea locală să se facă cu flacară oxiacetilenică deoarece viteza de încălzire este neuniformă. uzura garniturilor progresează rapid şi acestea trebuiesc înlocuite foarte des. protejând pragurile carcasei de aspiraţie a pompei precum şi zona de etanşare dintre carcasă şi rotor. Inelele labirint se confecţionează din bucşă de fontă turnată sau din bucşă de bronz.

toate piesele conjugate se marchează prin diverse semne (puncte. 5.demontarea şi montarea trebuie efectuate într-o ordine tehnologică corectă. operaţiile de montaj vor fi mult uşurate. pentru a li se putea aprecia cât mai real gradul de uzură. 307 . turaţii prea ridicate. Trebuie subliniat că şi o ungere excesivă conduce indirect la uzură. iar uzura specifică a acestora se manifestă asupra bilelor şi a căilor de rulare.1. linii).este recomandabil ca pompa să se demonteze şi să se monteze pe ansamblele componente. Lagărele Pompele centrifuge sunt prevazute cu lagăre cu rulmenţi.după demontare piesele se curaţă şi se spală cu petrol sau alt lichid detergent.operaţiile de demontare şi montare se execută numai cu scule şi dispozitive adecvate.piesele care urmează să fie refolosite se depozitează în containere speciale care să se ferească de lovituri. ungere insuficientă. Personalul calificat care execută reparaţia unei pompe trebuie să posede experienţa necesară pentru a aprecia starea de uzură a unui rulment. În timpul funcţionării. stabilită înainte de începerea operaţiilor şi să excludă orice posibilitate de deteriorare a pieselor pompei. În cazul în care un rulment nu satisface aceste condiţii el trebuie înlocuit. . topirea lubrifiantului şi pierderea calităţilor sale de ungere. montaj necorespunzător. astfel încât poziţia lor relativă să fie precis determinată. evitându-se acolo unde este posibil aplicarea loviturilor de ciocan direct. aluminiu sau oţel călit. asigurându-se totodată respectarea ajustajelor iniţiale. mai ales asupra pieselor confecţionate din fontă. Prin această măsură.10 Reguli cu caracter general privind montarea şi demontarea pompelor Cele mai importante dintre acestea sunt: . . fără urme de zgârieturi sau ciupituri. 6. uzura rulmenţilor se manifestă printr-un zgomot destul de puternic specific însoţit de trepidaţia agregatului. . La rotirea căilor de rulare nu trebuie să se simtă niciun fel de rezistenţă. Căile de rulare şi bilele trebuie să fie în perfectă stare. . Uzura lagărelor poate fi apreciată chiar şi de computer dacă există un program adecvat şi o interfaţă cu senzori corespunzătoare. iar jocul radial şi axial trebuie să fie practic imperceptibil. Starea rulmenţilor se verifică ori de câte ori se efectuează o reparaţie la pompa. . Uzura rulmenţilor se poate datora următoarelor cauze: sarcini prea mari. deoarece introducerea unei cantităţi de lubrifiant mai mare decât cea prescrisă are ca efect supraîncălzirea ansamblului lagăr.

timp în care se controlează funcţionarea urmărind indicaţiile aparatelor de măsură şi control. • verificarea nivelului de apă (eventual se completează). la care se menţine maximum 60 minute. • umplerea cu apă a radiatorului.. • robinetele se menţin deschise 10-15 min. • se ridică treptat presiunea de refulare până la valoarea nominală (plină sarcină). sunt: • curăţirea cu o ţesătură. la care se menţine compresorul timp de 30-60 minute. • curăţirea băii de ulei şi umplerea cu lubrifiantul indicat. • curăţirea răcitoarelor intermediare. precum şi prima pornire după reparaţie.1 Pregătirea compresoarelor pentru prima pornire Prima pornire a compresorului nou. • verificarea exterioară (piese sau scule uitate pe compresor.. Pornirea compresorului Pregătirea pentru pornire constă în: • verificarea nivelului de ulei (eventual se completează).). 5. se strangulează ieşirea gazului (cu robinetele de pe recipientul tampon) până obţinem presiunea 50% din presiunea nominală. de praful depus. după care. vibraţii etc.. la atingerea temperaturii de funcţionare. • suflarea conductelor de refulare (aspiraţie). • se controlează starea suprafeţelor de lucru. trebuie făcută cu deosebită atenţie. • verificarea întinderii curelelor ventilatorului. • deschiderea robinetelor de la recipientul tampon.A. temperaturile cuzineţilor etc. • oprirea dacă se remarcă zgomot.50 ore) în conformitate cu indicaţiile din cartea sa tehnică. slăbite etc. Operaţiile pregătitoare pentru prima pornire. • se face rodajul compresorului (30.I. • se trece la funcţionarea în gol şi după 10 minute se opreşte. • pornirea compresorului în gol (cu robinetele de la recipientul tampon deschise). • controlarea sensului de rotire al compresorului.. Pornirea propriu-zisă constă în: • cuplarea ambreiajului (în cazul antrenării prin M.) sau punerea în funcţiune a motorului electric. subansamble sau piese. • monitorizarea aparatelor de măsură şi control.2 Întreţinerea şi exploatarea compresoarelor cu piston 5. 308 .2.

lovituri sau vibraţii neobişnuite. Oprirea normală a compresorului implică următoarele operaţiuni: • trecerea la mersul în gol prin deschiderea robinetelor de la recipientul tampon. se deschide (de obicei la 2 ore) robinetul de purjare de pe răcitoarele intermediare şi la 24 de ore de pe recipientul tampon.2 Întreţinerea şi deservirea compresorului în timpul funcţionării Compresorul se menţine permanent sub supraveghere în timpul funcţionării. Oprirea compresorului Oprirea accidentală a compresorului este obligatorie ori de câte ori se constată o neregulă certă sau presupusă în funcţionare. se fac operaţiile: • controlul nivelului de ulei şi completarea acestuia. nivelul uleiului în baie.2. trecerea picăturilor de ulei prin vizoare. • înlocuirea uleiului din filtrele de aer şi spălarea cu petrol a băii şi elementelor de filtrare (elementele de filtrare se umezesc cu ulei). • scurgerea apei de răcire (pe timp de iarnă). 5. 309 . • decuplarea sau întreruperea alimentarii cu energie electrică după câteva minute de mers în gol. • ampermetrul motorului electric de antrenare indică o supraîncărcare. • lipsa circulaţiei uleiului prin vizoare. • verificarea strângerii şuruburilor de la bloc. • unul din manometre indică presiune anormală. • închiderea apei de răcire (după 10-15 minute de la oprirea compresorului). chiulase şi conducte. • evacuarea lichidului condensat din răcitoarele intermediare şi din recipientul tampon. nivelul apei de răcire. spălarea carterului cu petrol şi spălarea filtrului de ulei. presiunea în recipientul tampon. • verificarea nivelului de apă şi dacă este cazul. apei de răcire şi uleiului. • temperaturile apei. verificându-se: presiunea gazului în răcitoarele intermediare. Periodic. presiunea uleiului în circuitul de ungere. • verificarea întinderii curelelor. se completează. Zilnic. În funcţie de umiditatea aerului atmosferic. După fiecare 50 ore de funcţionare: • schimbarea uleiului din carter (după primele 50 ore). • lipsa apei de răcire (sau o cantitate insuficientă). pentru evacuarea condensului (în cazul compresoarelor de aer). în special în următoarele cazuri: • apariţia unor zgomote anormale. gazului sau uleiului depăşesc valorile prescrise. se controlează temperatura gazului.

acest avantaj este anihilat datorită investiţiilor suplimentare şi consumului de energie la pompele auxiliare. aceasta circulă prin pereţii realizaţi în construcţie dublă. se poate calcula cu relaţia: 310 . După fiecare 300-400 ore de funcţionare: • se revizuiesc şi se curăţă supapele. pentru mărirea suprafeţei de schimb. obţinem o gamă largă de informaţii asupra funcţionării sale şi a unor defecţiuni apărute. se curăţă şi se unge. postament sau fundaţie. • se introduce vaselina în ungătoare. Aceste defecţiuni trebuie remediate prompt. Cantitatea de căldură (Q) ce trebuie evacuată. Dacă ridicăm diagrama reală (sau indicată) a unui compresor (cu ajutorul indicatorului). După fiecare 3 luni: • se verifică circuitul de ungere a cilindrilor (la ungerea cu pompa cu pistonaşe). În timpul exploatării pot apărea şi defecţiuni care nu pot fi eliminate prin operaţiile periodice de întreţinere şi de deservire. • ungerea cepurilor robinetelor de gaze (aer) de la recipienţi. corpul fiind prevăzut cu aripioare. După fiecare 6 luni: • se revizuieşte şi se fac reparaţii preventive la tot compresorul indiferent de numărul orelor de funcţionare. de mică putere. Motivul care face ca răcirea să fie indispensabilă pentru buna funcţionare a compresorului. atunci când se constată. în cazul răcirii cu apă. sunt prezentate sub formă tabelară principalele defecţiuni care pot să apară în timpul exploatării compresoarelor cu piston. • se controlează strângerea şuruburilor compresorului pe şasiu. În cazul compresoarelor de aer. regulatorul de debit. precum şi posibilităţile de remediere a acestora (tabelul 5. • se demontează. • se verifică strângerea piuliţelor la lagărele arborelui cotit şi ale bielelor. După fiecare 100 ore de funcţionare: • se schimbă uleiul din carter (în primele 400 ore de funcţionare după care se schimbă după fiecare 300 ore de funcţionare) şi se spală cu petrol carterul şi filtrul de ulei. Totuşi. răcirea se face în atmosfera ambiantă. În cazul răcirii cu apă. este îndepărtarea pericolului de coxare.1). În încheiere. Răcirea cilindrului compresor Aceasta conduce la reducerea consumului energetic necesar acţionării.

compresoarele sunt prevăzute cu pâlnii de control pentru apă sau în cazul celor moderne. respectiv intrarea din compresor. centrifuge care asigură recircularea apei de răcire pe traseul compresoare .. de tipul cu fascicol tubular şi cap flotant..15ºK.. Uzura lagărului bielei sau a Se încarcă cuzineţii cu aliaj manetonului. 311 . Staţiile mari de compresoare sunt prevăzute cu pompe (de obicei. cuzineţii se încarcă cu aliaj fără nuanţă metalică) antifricţiune sau se înlocuiesc. consumul energetic scade cu 1%.. Tabelul 5. antifricţiune sau se înlocuiesc. Q2 – cantitatea de căldură produsă datorită frecărilor. O defecţiune la sistemul de răcire conduce imediat la coxări. Răcirea cu apă trebuie să se facă.. Uzura bucşelor piciorului Se schimbă bucşele. să se realizeze condiţiile: Te − Ti = 10. Răcirea intermediară Apare în cazul comprimării în trepte. Uzura bolţului de piston Se înlocuieşte bolţul.turn de răcire – compresoare)... deci la avarierea compresorului. iar manetoanele se rectifică. Este necesar un consum de (3. dilatări. c. a cuzineţilor.. cu sisteme de semnalizare şi deconectare automată. Din acest motiv. compresor bielelor. Q = Q 1 + Q2 unde: Q1– cantitatea de căldură degajată pentru realizarea compresiei politropice. Zgomote şi bătăi a. astfel încât. unde Te şi Ti sunt temperaturile apei la ieşirea. Slăbirea şuruburilor de Se strâng şuruburile. nu apar tensiuni termice datorate dilatărilor în fascicolul tubular. b. Cu fiecare 3…4 °K de reducere a temperaturii gazului. de mare putere. Se folosesc schimbătoarele de căldură. 2.1 Defecţiuni-cauze-mod de remediere la compresoarele cu piston Nr Defecţiunea Cauza defecţiunii Metode de remediere crt 1. strângere ale lagărelor arborelui cotit. gripări. Te ≅ 318ºK ( t e ≅ 45ºC). Capul flotant având posibilitatea deplasării libere în manta. Uzura fusurilor arborelui sau Fusurile se rectifică şi (zgomot înfundat.8)10 −3 m 3 apă pentru un m3 de gaz comprimat. anormale în b. Bătăi în compresor a.

Se curăţă sau se înlocuiesc. se străin (bucăţi sparte din îndepărtează corpul străin şi organul de etanşare sau din se înlocuiesc organele arcul supapei). Se scurge uleiul din a. Uzura pronunţată a Se înlocuieşte pistonul şi se cilindrului sau a pistonului. d. zgura. Ungerea insuficientă. alezează cilindrul. Uzura pistoanelor şi a reparaţie a compresorului. Temperatura aerului a. Se schimba garniturile uzate. 312 . Defectarea ventilatorului. lagărele acestuia. c. Se înlocuiesc. fusurilor arborelui. apei de răcire. Bătăi în cilindru a. Uzura segmenţilor. Murdărirea conductelor Se curăţă şi se spală comprimat este prea răcitorului intermediar. b. segmenţi (zgomotul este mai înalt decât la uzura pistonului). Pe capul pistonului şi pe Se demontează chiulasa şi se supapa de refulare s-a depus curăţă zgura. Se înlocuiesc organele defecte. răcitorul. d. Griparea segmenţilor sau a Se demontează şi se pistonului. Garnituri uzate. 6. Se verifică circuitul de ungere. Ovalitatea sau conicitatea Se rectifică fusurile. 7. Încălzirea anormală a a. Uzura segmenţilor. se controlează ungerea. aer cu mult ulei cilindrilor. 5. Lipsa unui joc axial al Se corectează jocul. arborelui în cuzineţi. Se impune intrarea în debitează în recipient b. Bătăi la supape Spargerea supapelor. Se în tinde cureaua patinarea curelei la răcirea cu ventilatorului sau se verifică aer. În cilindru a căzut un corp Se demontează chiulasa. Compresorul a. a cauza prelucrării greşite la prelucrarea lor din nou. 3. carterul compresorului 8. îndepărtează urmele de gripaj. compresorului. Se curăţă filtrele. 9. 4. reparaţii. defecte. Îmbâcsirea filtrelor de gaz. etc. Uzura segmenţilor sau a Se înlocuiesc segmenţii. Scade debitul a. ridicată. c. b. canalelor pt. c. Supapele nu etanşează. b. Dezaxarea cuzineţilor din Se corectează cuzineţii prin uleiului de ungere. b. c.

b. 12. Defectarea supapei de Se verifică supapa şi se gazului la treapta a siguranţă. 11. doua. Defectarea supapelor Se înlocuiesc supapele prima treaptă. c. 13. d. b. bucşelor cuplajului dintre motor şi compresor 313 . Compresorul a. 14. Slăbirea prezoanelor contra. Uzura segmenţilor pistoanelor. aripioarele de răcire. Se demontează compresorul vibrează. defecte. 10. gazului în treapta a aspiraţie sau de refulare ale întâia. Regulatorul de debit nu finale a gazului funcţionează corect. Defectarea supapelor de Se înlocuiesc supapele. reglează. Trecerea gazului din camera Se strâng piuliţele chiulasei supapei de refulare în cea de de la treapta a doua sau se aspiraţie la treapta a doua. greutăţilor arborelui cotit şi se verifică contragreutăţile. b. întâia. intermediar. Scăderea presiunii a. c. Trecerea gazului din camera Se strâng piuliţele chiulasei supapei de refulare în cea a de la treapta a doua sau se supapei de aspiraţie la treapta a schimbă garniturile. schimbă garniturile. Creşterea presiunii în a. Uzura bolţurilor sau Sa verifică cuplajul. Defectarea supapelor de refulare. treptei a doua. b. (treapta a III-a). Murdărirea aripioarelor de Se curăţă şi se spală răcire (răcirea cu aer). Creşterea presiunii a. Îmbâcsirea cu murdărie a Se curăţă şi se spală radiatorului sau a răcitorului radiatorul sau răcitorul intermediar. treptei a întâia. Scăderea presiunii a.

ANTON Viorica şi alţii.. 1987. ALI Beazit. ZIDARU Ghe. Maşini şi acţionări hidraulice navale.D. Editura Tehnică Bucureşti. Editura Tehnică. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. *** Loyd`s Register Rules and Regulations. 12. IONESCU Dan şi alţii. 1999. 315 . Maşini pneumatice. Bucureşti. 1978. General Service Hydraulics. Universitatea din Galaţi. 6. Teoria aripilor portante. NICOLAE Ionel. Mişcări potenţiale şi hidrodinamica reţelelor de profile. 2003. Editura Tehnică Bucureşti. Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”. 1998. Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”.. Universitatea Ovidius. IONIŢĂ I. 1983.P. ALI Beazit. ROSS Robert R. Bucureşti. BACHUS Larry. Editura Nausicaa Bucureşti. LOBANOFF Val S. Maşini şi acţionări hidraulice. *** ADSTRUCT. 13. 2. 8. Editura Tehnică. Constanţa. 15. Tx. Note de curs. Turbopompe.. 1999. Bucureşti. şi alţii. NICOLAE I. 1974. exploatarea. Elsevier. 1993 7.. Oxford. GANEA N. ALI Beazit. E. UK. Acţionări hidraulice şi automatizări. Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”. 11. Known and Understand Centrifugal Pumps. C.D. Centrifugal Pumps Design&Application (second edition)..P. CUSTODIO Angel. 18.D. Pompe volumice pentru lichide. Îndrumar pentru calculul rezistenţelor hidraulice. întreţinerea şi repararea pompelor. Instalaţii navale de bord. 1981. Constanţa.. Editura Tehnică. BIB LIO GRAF IE 1. 4. Bucureşti. Houston.1992. APOSTOLACHE J. 3. 1986 10.. ALI Beazit. 1984. LUNGU Adrian. 9. E. E. Constanţa. Instalaţii mecanice de bord - construcţie şi exploatare. 1999. Constanţa. IDELCIK I. 14.. 1999. Alegerea. 19. 16. GANEA N. Bucureşti.P. 17. Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”. E. ŢURCANU C. CEANGĂ V. PĂTRUŢ Petre. 2006 5. Hidraulică şi maşini hidraulice. Constanţa. 1999.