Diabetul Zaharat
 Hipoglicemiile DIABETUL ZAHARAT
 Obezitatea
 Denutritia
 Hiperlipidemiile
Hiperlipoproteinemiile
 Hiperuricemiile
 Guta
 Diabetul Zaharat Tardiv

Definitie Sl NOTIUNI GENERALE

Diabetul zaharat este o boala de metabolism cu evolutie cronica, determinata genetic sau
castigata, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, insotita sau urmata de
perturbarea metabolismului lipidic, protidic si mineral si care se datoreaza insuficientei
absolute sau relative de insulina in organism .p7v7821pl95chu

Triada clasica simptomatica: polifagie (apetit exagerat), poliurie (diureza mare), si

polidipsie (sete mare), care definea altadata diabetul zaharat, nu mai este patognomonica,
fiind destul de rar intalnita si mai ales la tineri (30 - 35 % dintre cazuri). in majoritatea
cazurilor (deci in diabetul de maturitate, insulinoindependent), debutul este insidios sau
atipic, ajungand la deplina sa manifestare dupa ani de evolutie tacuta sau necaracteristica.
Acest fenomen explica aparitia complicatiilor grave, adesea ireversibile. Acest fapt nu
este caracteristic in diabetul secundar, determinat de unele boli endocrine
(hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hi-pertiroidism etc), de extirparea chirurgicala a
pancreasului, de anihilarea lui traumatica sau tumorala, sau de Tratamentul cu corticoizi
sau tiazide (Nefrix). Dar aceste cauze sunt prea rare pentru a constitui o problema sociala.
 Cauzele, pentru care diabetul zaharat reprezinta o boala grava, ridicand probleme de
aspect social:
- este o boala cronica nevindecabila, in unele cazuri cu caracter ereditar (35 - 45 %)
- morbiditatea sa este in continua crestere, datorita prelungirii mediei de viata a acestor
bolnavi, medicatiei administrate, depistarii precoce si ingrijirilor corecte. Morbiditatea
diabetului zaharat in tara noastra, este de 3,1 % astazi, fata de 0,2 % in 1942. Putin
frecvent la tineri (0,65 % intre 25 - 30 ani), fata de varstele inaintate, 3,8 % intre 41-55
ani, 7,3 % intre 55 - 60 de ani si 8,1 % intre 61 - 65 de ani.
- in evolutia sa au aparut elemente noi. Coma diabetica a scazut de la 83 % in epoca
preinsulinica, la 1,2 % in 1972, fiind mai mult datorata indisciplinei bolnavului, decat
posibilitatilor medicale. in schimb, complicatiile degenerative cronice au devenit
principalele manifestari evolutive. Astfel, macroangiopatia si consecinta sa -
ateroscleroza si complicatiile acesteia cerebrale cardiace si ale membrelor inferioare -
ocupa principalul loc in tabloul clinic tardiv. Nu se poate ignora nici gravitatea
complicatiilor microangiopatiei (glomeruloscleroza, retinopatia). Semnificativ pentru cele
aratate este si faptul ca mortalitatea prin boli degenerative in diabetul zaharat a crescut de
la 0 % inainte de descoperirea insulinei, la 73 % astazi. in acelasi sens pledeaza si
frecventa retinopatiei care a crescut de 25 de ori la bolnavii cu diabet zaharat, fata de cei
fara diabet.
- Nota de gravitate a bolii este subliniata de faptul ca, diabetul zaharat apare la varste
active (40 - 60 de ani). De aici decurge si aspectul social al bolii.
Cateva probleme fundamentale in diabetul zaharat:
- diabetul zaharat poate exista fara ca bolnavul sa acuze vreo tulburare.
- diabetul nu poate fi infirmat atunci cand glicemia este normala dimineata inainte de a
manca.
- este foarte important ca diabeticul sa fie descoperit intr-un stadiu cat mai incipient.
Aceasta presupune efortul de a fi cautat la persoane care prezinta riscul de a deveni
diabetice: obezii, femeile care au nascut copii de 4 kg sau peste, bolnavii care au avut un
accident ischemic, vascular, cerebral, sau cardiac, sau care prezinta litiaza biliara. in
aceste cazuri trebuie sa se faca proba de incarcare cu glucoza.
- Tratamentul diabeticului este bun numai atunci cand bolnavul coopereaza si il respecta.
Aceasta reclama ca bolnavul sa fie instruit si sa aiba cunostinte solide despre boala sa.
- orice medicament antidiabetic nu are nici o valoare fara respectarea regimului.
- un diabetic este bine tratat, cand are o stare generala buna, cand are o glicemie pe
nemancate de 120 -130 mg%, o glicemie, in orice moment al zilei, care sa nu depaseasca
160 - 170 mg%, cand nu are glicozurie si cetonurie si cand greutatea este apropiata de cea
ideala.
Istoric. in 1869 Langerhans descrie in pancreas existenta unor celule cu aspect particular
fata de restul tesutului pancreatic, care au fost denumite ulterior insulele lui Langerhans.
in 1885, Von Mehring si Minkovsky descriu aparitia diabetului dupa extirparea totala a
pancreasului la animale. Ulterior Minkovsky demonstreaza prin ligatura canalelor
excretoare ale pancreasului, ca desi pancreasul se distruge, diabetul nu apare atata timp
cat insulele lui Langerhans raman intacte. in 1921, savantul roman Paulescu, extrage din
pancreas o substanta numita de el "pancreina", care scade glicemia in sangele cainelui
fara pancreas. 6 luni mai tarziu, canadienii Banting si Best extrag si ei din pancreasul
 etc). Foarte adeseori diagnosticul este revelat de complicatii grave (arterita cu sau
fara gangrena, afectiuni coronariene, accidente vasculare cerebrale, afectiuni oculare,
renale etc). Aceasta se datoreaza actiunii indelungate a hiperglicemiei asupra vaselor si
organelor. in general este vorba despre un bolnav obez, care mananca mult, care se stie
gras de ani de zile. Tabloul de laborator arata hiperglicemie si uneori glicozurie. intre
starea brutala de debut si modul insidios de evolutie, apar multe tulburari care pot atrage
atentia: astenie, apetit capricios, sete mare, slabire nemotivata. Manifestarile descrise sunt
de obicei semne tardive. Tot in tipul II se inscrie si diabetul iatrogen. Acesta apare dupa
administrare prelungita de cortizon sau dupa diuretice tiazidice (Nefrix). De obicei
formele iatrogene sunt tranzitorii. Din cele prezentate mai sus reiese obligativitatea
efectuarii probei hiperglicemiei provocate in orice suspiciune de diabet zaharat. Forme
clinice de diabet insulinodependent:
Se descriu: diabetul tranzitoriu al nou-nascutului, diabetul permanent al nou-nascutului,
diabetul copilului mic (intre 1 - 10 ani), diabetul adolescentului si diabetul juvenil
propriu-zis. Acesta din urma apare intre 16 - 20 de ani, este mai stabil, iar complicatiile
sunt mai rare. O forma clinica particulara este diabetul femeii insarcinate. in acest caz
diabetul poate sa dispara odata cu sarcina sau poate deveni definitiv. La femeia diabetica
(cu diabet de tip I) lainceput scade nevoia de insulina, care ulterior creste (sarcina
agraveaza diabetul). Fertilitatea femeii nu este modificata. La femeia care nu a avut diabet
in primele 28 de saptamani, creste sensibilitatea la infectii si apare disgravidia. in aceste
cazuri o atentie sporita trebuie acordata semnelor de prediabet.
12.2.7. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
1. Diabetul insipid (datorat afectarii hipofizei posterioare) in care exista poliurie,
polidipsie si scadere in greutate, dar poliuria este foarte mare (20 - 30 l/zi), glicemia este
normala, iar glicozuria absenta.
2. Diabetul renal. Glicozuria este prezenta, dar glicemia si hiperglicemia provocata sunt
normale.
COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT
Pot fi acute si cronice. Din prima categorie prezentam coma acido cetozica, in care se
descriu trei faze evolutive:
1. Acidocetozaincipienta, cand mecanismele de compensare sunt eficiente. Bolnavul se
plange de oboseala, apetit scazut, uneori sete, poliurie, astenie fizica,

uscaciunea buzelor. Tabloul biologic este prezent: hiperglicemie, cetonemie, glicozurie

etc.
2. Stadiu de precoma diabetica. Anorexia este totala, apar greturi si varsaturi, greutate in
epigastru, uneori chiar dureri, astenie pronuntata, lentoare psihica, tor-poare, respiratie
ampla, profunda si zgomotoasa (Kussmaul). Mirosul respiratiei este acetonic (de mere
putrede), deshidratarea este pronuntata (limba, mucoasele si pielea uscate), iar pierderea
in greutate apreciabila. Poliuria este abundenta, cu glicozurie si acetonurie prezente. in
sange, hiperglicemia si cetonemia inregistreaza valori mari. Hipotermia este prezenta.
3. Stadiu de coma diabetica. Toate Simptomele din stadiul precedent sunt prezente si
mult accentuate. Bolnavul este palid, respiratia Kussmaul evidenta, apare somnolenta si in
final coma. Hipotermia, tulburarile de deglutitie, deshidratarea, emacierea cu ochii
infundati in orbite, hipotensiunea arteriala, sunt prezente. Glicemia depaseste 4 g%0,
diureza este pronuntata, dar nu in mod obisnuit, gli-cozuria este abundenta. Cetonemia si
cetonuria sunt obisnuite. Rezerva alcalina scade, iar acidoza metabolica creste. Sodiul
scade, iar potasiul creste in sange.

Alta complicatie majora si acuta a diabetului zaharat este coma hiperosmolara. Aceasta
este o forma rara, dar foarte grava. Bolnavul nu are respiratie zgomotoasa (Kussmaul) si
nu are corpi cetonici in urina. Glicemia si glicozuria inregistreaza valori foarte mari.
Sodiul creste mult in sange si apar severe modificari hidro-electrolitice.
Hipoglicemia si coma hipoglicemica sunt complicatii secundare Tratamentului cu
insulina, de obicei. Acestea apar fie prin supradozaj insulinic, fie datorita unui consum
insuficient de glucide, fie datorita unui efort exagerat. La inceput apar transpiratii
profuze, ameteli, astenie, foame exagerata, fenomene care cedeaza dupa ingestia de
glucide sau dupa administrare de glucoza. Daca nu se intervine s#u daca tulburarea este
severa, bolnavul devine inconstient, agitat, prezinta tulburari neurologice, contracturi,
modificari de reflexe, uneori coma profunda. Modificarile neurologice pot deveni
ireversibile in cazurile grave. in formele usoare, bolnavul poate interveni singur, ingerand
zahar. in formele severe, cand nu mai poate inghiti, cazul este de domeniul spitalului,
pentru administrare de glucoza i.v croangiopatie. Pot sa apara astfel complicatii oculare,
renale, nervoase, hepatice, vasculare, metabolice, osoase. 1.  Complicatiile vasculare pot
interesa, dupa cum s-a spus, vasele mici (mi-croangiopatie) sau vasele mari
(macroangiopatie).
-  microangiopatia diabetica include glomeruloscleroza diabetica, retinopatia diabetica,
unele manifestari cutanate si musculare si probabil o parte dintre manifestarile neuropatiei
diabetice. Apare in primii 10 ani de evolutie a bolii si reprezinta complicatii severe.
Glomeruloscleroza reprezinta una dintre complicatiile cele mai grave. Este caracteristica
diabetului netratat. De obicei duce la insuficienta renala. Se caracterizeaza prin
proteinurie (albumina in urina), edeme, cresterea tensiunii arteriale si uremie. Retinopatia
este, de asemenea, o complicatie foarte severa, care duce inevitabil la orbire. Aceasta
complicatie poate fi prevenita prin Tratament corect si la timp. Retinopatia apare de
obicei precoce, in diabetul dezechilibrat. Daca este depistata in primele stadii, exista
unele sperante de oprire in evolutie.
- macroangiopatia consta in interesarea vaselor mari. Cand sunt afectate vasele coronare,
apar cardiopatia ischemica si infarctul miocardic; cand sunt interesate arterele cerebrale,
apare ateroscleroza cerebrala, care poate genera accidente ischemice (tromboza
cerebrala); cand sunt interesate vasele membrelor inferioare apare arteriopatia membrelor
inferioare. Localizarile mentionate se pot asocia. intotdeauna diabetul este un factor de
risc pentru ateroscleroza; precipita simptomatologia si localizarile acesteia, iar nota de
gravitate este crescuta. Aceasta nota de gravitate consta si in faptul ca instalarea
diabetului zaharat face sa apara mai precoce accidentele vasculare cerebrale, infarctul
miocardic, insuficienta cardiaca, scleroza cerebrala, arteriopatia membrelor inferioare.
Este deci un factor de risc major. Acest fenomen este bine dovedit statistic. Severitatea
evolutiei este o alta consecinta. Astfel gangrena diabetica este mai frecventa in
arteriopatii, mai intinsa si mai rezistenta. Evolutia se face de obicei catre gangrena umeda,
cu riscul amputatiei.
2.  Complicatii infectioase: furuncule, abcese, tuberculoza pulmonara, infectii genitale si
 renale (la femei vulvo-vaginita, la barbati - balanita). Aceste complicatii sunt frecvente;
adeseori este ignorata cauza si intotdeauna sunt rezistente la tratament.
3. Complicatii oculare. Principala complicatie este cataracta, care este frecventa si de
obicei bilaterala. Evolutia este rapida dar corectabila chirurgical. Retinopatia a fost
prezentata.
4. Complicatii renale. Si acestea sunt frecvente. Urina diabeticului este un mediu de
cultura/Aceasta favorizeaza aparitia si dezvoltarea infectiilor urinare. Aproape jumatate
dintre diabetici au o infectie urinara. Dintre germenii frecventi intalniti amintim:
colibacilul, stafilococul, proteusul etc. Migrarea ascendenta a germenilor explica
imbolnavirea rinichiului si anexelor sale. Pielonefrita este frecventa la diabetici.
Nefropatia diabetica poate fi si consecinta aterosclerozei renale.

Complicatiile cronice sunt foarte numeroase. Toate se datoreaza scaderii rezistentei

organismului si modificarilor multiple la nivelul vaselor. Dupa cum intereseaza vasele
mari sau vasele mici, leziunile poarta denumirea de macro sau mi- 5.  Complicatiile
nervoase ale diabetului se cunosc sub numele de neuropatie diabetica. Se poate manifesta
fie sub forma de tulburari motorii (pareze), fie senzoriale, fie sub forma viscerala.
Formele motorii si senzitive se localizeaza predilect la nivelul membrelor inferioare.
Formele viscerale se manifesta prin modificari ale tensiunii arteriale, tulburari de tranzit
intestinal, impotenta sexuala, transpiratii etc. Hipertensiunea nu este numai neuropatica,
ea poate fi si consecinta aterosclerozei. Concura bineinteles si alti factori. intotdeauna
diabetul ramane un factor de risc in aparitia si agravarea hipertensiunii arteriale. in sfarsit,
gangrena membrelor inferioare poate fi generata nu numai de arteriopatia diabetica dar si
de neuropatia diabetica.
6. Alte complicatii: litiaza biliara, paradontoza etc.
7.  Obezitatea nu este o complicatie, ea fiind una dintre cele mai importante cauze (80%
dintre diabetici au fost sau sunt obezi).
8. Hipedipoproteinemia, de asemenea, nu este o cauza. Aceasta creste riscul
aterosclerozei si asociatia cu diabetul face ca riscul pentru accidente ischemice, in special
coronariene, sa fie mai mare.
IGIENA DIABETICULUI
Regulile de igiena trebuie bine cunoscute de diabetic, deoarece de respectarea sau
nerespectarea lor, depinde aparitia unor complicatii severe. in general se recomanda:
- curatenie corporala generala frecventa (baie generala zilnica cu apa si sapun), urmata de
schimbarea zilnica a lenjeriei de corp;
- atentie deosebita la ingrijirea danturii;
- perfecta igiena a organelor genitale. Adeseori infectiile genitale pot reprezenta punctul
de plecare al unor infectii cu germeni rezistenti (pielonefrite, pielite); atentie deosebita
persoanelor obeze, unde igiena organelor genitale, dar si cea generala, este mai greu de
intretinut;
- problema cea mai importanta este igiena membrelor inferioare, mai ales in cazul
aparitiei arteritei diabetice. Primul obiectiv este echilibrarea diabeticului. Renuntarea la
fumat este obligatorie. Se recomanda: evitarea incaltamintei stramte, a jartierelor, a
ciorapilor cu elastic. Se vor evita pozitia picior peste picior, loviturile la picioare, iar
taiatul unghiilor va fi corect facut. in anumite cazuri se recomanda crema pentru calcaiele
prea aspre. Nu se vor taia niciodata bataturile de catre bolnav si va fi sfatuit sa-si tina
 picioarele departe de soba sau de alte surse de caldura, in pat este necesara schimbarea
frecventa a pozitiei. Micozele interdigitale vor fi tratate de specialistul dermatolog. in
schimb bolnavul isi va spala zilnic, cu apa si sapun, picioarele, le va usca cu un prosop
moale, si aceasta numai prin presare, nu prin frecare. Dupa terminarea operatiei, isi va
pudra cu talc picioarele, in caz de transpiratie. Tratamentul aseptic al excoriatiilor si
plagilor, chiar cand par neinsemnate, este obligatoriu. Gangrena reprezinta o problema
majora. Trebuie neaparat evitata evolutia catre gangrena umeda (suprainfectata). in
aceasta situatie se folosesc pansamente cu alcool si la nevoie detasarea zonelor
superficiale sub supraveghere medicala. Tratamentul gangrenei umede este de domeniul
exclusiv al specialistului. Tratamentul DIETETIC
impreuna cu Tratamentul medicamentos (substante orale hipoglicemiante si insulina),
regimul reprezinta conditia esentiala a mentinerii vietii diabeticului cat mai aproape de
normal. Cateva principii generale:
- bolnavul trebuie sa-si cunoasca bine regimul, continutul in glucide pentru fiecare
aliment in parte si sa-1 respecte scrupulos.
- bolnavul trebuie sa fie bine instruit asupra continutului glucidic al alimentelor. El
trebuie sa cunoasca cele trei grupe mai importante de alimente:
- alimente care nu contin glucide sau care contin cantitati suficient de re duse, incat sa
poata fi consumate fara restrictie;
- alimente bogate in glucide, care sunt interzise diabeticului;
-  alimente cu glucide in cantitati moderate, care pot fi consumate, dar numai in cantitatile
stabilite de medic si numai cantarite.
- cantitatea de glucide consumate zilnic va fi cat mai apropiata de aceea a individului
normal, tinandu-se seama de munca depusa, varsta si sex;
- ratia calorica va corespunde necesarului caloric al organismului, in raport cu varsta,
sexul, starile fiziologice si munca prestata;
- se vor exclude glucidele concentrate: zahar, produse zaharoase, fainoase etc.
- din alimentatie nu trebuie sa lipseasca proteinele animale cu mare valoare biologica
(lapte, carne, branzeturi, oua, peste), si lipidele vegetale (uleiuri vegetale)
- painea va fi impartita pe felii si pe mese, cat mai exact;
- mesele se vor repartiza la ore cat mai precise (dimineata, ora 11, pranz, ora 17 si seara).
Ultima masa va fi servita la ora 22, sub forma unei mici gustari;
- din alimente sa nu lipseasca fibrele, deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale,
chiar leguminoase uscate, scad glicemia si previn cancerul de colon.
Prezentam alaturat foaia de regim pentru diabetic, utilizata de Centrul Antidia-betic si
Boli de Nutritie - spitalul N. Paulescu, adaptata unui caz.

Alimentele care pot fi consumate fara restrictie sunt: carnea, pestele de toate sorturile,
sunca, branzeturile fermentate, ouale, grasimile vegetale si animale, legumele avand
continut mic in glucide (castraveti, ridichi, varza acra, spanac, conopida, ciuperci, varza
rosie etc). Importante sunt alimentele care pot fi consumate numai cantarite: painea,
fainoasele, toate derivatele de cereale, fructele si legumele cu continut mare glucidic,
branza de vaci, laptele, iaurtul, urda. Alimentele bogate in glucide sunt numai cele de
origine vegetala; dintre cele de natura animala, numai laptele si produsele lactate. Dupa
continutul lor in glucide, fructele si legumele se impart in patru categorii:
- continut sub 5% glucide: legume (castraveti, ardei grasi, ciuperci, conopida, dovlecei,
 fasole verde, loboda, rosii, vinete, ridichi, salata verde, spanac, varza, bame), fructe
(pepene galben si verde, nuci, grepfruturi si lamai). Acestea pot fi consumate fara
restrictie, fara cantar. - continut de 10% glucide: legume (ceapa, morcov, radacina de
patrunjel, praz, telina), fructe (cirese, capsuni, coacaze, mere cretesti sau domnesti,
portocale, fragi). Acestea trebuie cantarite.
- continut de 15% glucide: legume (mazare verde boabe, pastarnac), fructe (cirese de
iunie, dude, gutui, mere ionatane, mure, piersici, zmeura, visini).
-  continut de 20% glucide sunt: legume (usturoi, hrean, cartofi, leguminoase uscate
cantarite fierte - fasole, mazare, linte), iar dintre fructe (struguri, prune uscate, pere
bergamote).
Sintetizand, se consuma, cantarite, merele de orice fel, portocale, cirese, morcovi fierti si
cartofi. Sunt strict interzise: strugurii, prunele, perele bergamote, stafidele, curmalele si
bananele.
Leguminoasele uscate se consuma fierte si numai dupa ce se arunca apa de fierbere.
Dintre celelalte alimente ce au continut glucidic mentionam:
- painea contine 50% glucide;
- pastele fainoase si derivatele de cereale contin - cantarite fierte - circa 20% glucide si
nefierte 70%, deoarece prin fierbere si imbibare cu apa isi maresc volumul de patru ori;
- mamaliguta pripita contine injur de 12% glucide (100 g paine echivaleaza cu 400 g
mamaliga);
- laptele dulce sau batut, iaurtul, branza de vaci, contin in medie 4% glucide. Zaharul si
produsele fainoase se interzic, deoarece cresc glicemia prea repede.
Pot fi folosite numai in stari hipoglicemice. Repartizarea glucidelor pe cele cinci mese
depinde de modul de echilibrare al diabeticului (numai cu dieta sau si cu Tratament oral
sau insulinic). in primul caz se foloseste schema de alimentatie a normalului, cu trei mese
principale. in eventualitatea Tratamentului cu insulina exista doua posibilitati:
- daca se administreaza insulina romaneasca, care se da in trei prize, insulina se va face
inaintea meselor bogate in glucide (dimineata, pranz si seara);
- daca se foloseste insulina semilenta sau lenta, care se administreaza in doua prize
(dimineata si seara), sau intr-o singura priza, glucidele se repartizeaza relativ egal, adica
in cele trei mese principale si 2 - 3 gustari, cu preponderenta mesei de dimineata si de
pranz. Ultima masa va fi luata cat mai tarziu seara si prima cat mai devreme dimineata.
Repartitia glucidelor pe procente este similara adultului normal (15% dimineata, 10% la
orele 11, 35 - 40% la pranz, 10% la orele 17, 20 - 25% seara si 10% la orele 22). in ceea
ce priveste continutul in glucide, se recomanda copilului pana la 15 - 16 ani, sa primeasca
50% glucide, 20% proteine si 25 - 30% lipide. Pentru adult se recomanda 45 - 50%
glucide, 15 - 20% proteine si 30 - 35% lipide.
Se prefera diete mai bogate in glucide. in ceea ce priveste ratia calorica, daca diabeticul
nu este obez, va primi aceeasi ratie ca si individul normal, pentru varsta, sex, munca si
stare fiziologica. Pentru evitarea monotoniei regimului, se poate recurge la unele inlocuiri
echivalente din punct de vedere glucidic (vezi foaia pentru
regim). Cantarul este necesar pana cand bolnavul evalueaza singur, cat mai corect,
continutul glucidic al alimentelor. Este greu de prevazut rapiditatea resorbtiei glucidelor,
dar aceasta depinde si de cantitatea de proteine si de lipide ingerabile. De aceea ratia
calorica trebuie sa fie echilibrata, sa nu lipseasca niciodata alimentele bogate in fibre, iar
impartirea painii pe felii trebuie facuta cat mai exact. Daca diabeticul este si obez, se vor
reduce painea si fainoasele cat mai mult posibil, dar nu si grasimile vegetale. Pentru obezi
mai sunt necesare: controlul aportului caloric, regim strict daca este necesar, aport mare
de fibre si mese regulate. Scaderea in greutate nu este permisa bolnavului, fara indicatia
medicului.
in ceea ce priveste modul de preparare al alimentelor se recomanda urmatoarele:
- nu se vor folosi niciodata zaharul si produsele zaharoase; indulcirea se va face numai cu
zaharina si ciclamat de sodiu;
- prepararea sosului se va face, pe cat posibil, fara faina;
- painea prajita va fi cantarita inainte de prajire (prin deshidratare cresc glucidele);
- pastele fainoase in stare cruda contin mai multe glucide (75 - 80%). Prin fierbere se
imbiba cu apa si-si maresc volumul de patru ori;
- se prefera consumul alimentelor sub forma de sufleuri, soteuri, budinci;
- legumele cu 5% glucide vor fi cat mai mult folosite;
- proteinele animale sunt obligatorii in regim; ■
- prajirea este contraindicata, se recomanda fierberea si coacerea.
Pentru stabilirea ratiei calorice si a necesarului de glucide, lipide si proteine, se va
consulta tabelul de la sfarsitul referatului „Notiuni de alimentatie si dietetica".

Copyright 2005-2011 Contact | Adauga articol