Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic

1
CUPRINS
ALGEBRÃ ................................................................................................................ 5
I. Elemente de logicã matematicã ........................................................................... 5
I.1. Noţiunea de propoziţie ................................................................................. 5
I.2. Operatori logici ............................................................................................ 5
I.3. Expresii în calculul propoziţiilor .................................................................. 7
I.4. Noţiunea de predicat .................................................................................... 7
I.5. Cuantificatori ............................................................................................... 7
I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd........................................... 7
I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici............................................ 8
II. Mulţimi.............................................................................................................. 8
II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B: ........................................................................ 8
II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B: ....................................................... 8
II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B:...................................................................... 9
II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B: ...................................................................... 9
II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B:........................................................................ 9
II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:...................................................... 9
II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E: ......................... 10
II.8. Formulele lui de Morgan (∀ ∀∀ ∀A, B⊂ ⊂⊂ ⊂E)........................................................ 10
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B:.............................................. 10
III. Relaţii binare .................................................................................................. 11
IV. Funcţii ............................................................................................................ 12
IV.1. Noţiunea de funcţie ................................................................................. 12
IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective ...................................................... 12
IV.3. Compunerea funcţiilor............................................................................. 12
IV.4. Funcţia inversã ........................................................................................ 13
V. Operaţii cu numere reale.................................................................................. 13
V.1. Puteri naturale ale numerelor reale............................................................ 13
V.2. Identitãţi fundamentale ............................................................................. 14
V.3. Radicali. Proprietãţi .................................................................................. 14
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi................................................................... 15
VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine ................................................... 15
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii fine................................................... 15
VI.3. Modului unui numãr real ......................................................................... 16
VII. Numere complexe ......................................................................................... 17
VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe.................................................. 17
VII.2. Modulul unui numãr complex ................................................................ 18
VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe ......................................... 18
VII.4. Formula lui Moivre ................................................................................ 18
VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex..................... 18
VII.6. Ecuaţia binomã ...................................................................................... 19
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea........................................................... 19
VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea..................................................................... 19
VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea ............................................. 22
VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali ............................. 22
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
2
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V........................................................... 24
X. Logaritmi......................................................................................................... 24
X.1. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale............................................ 25
X.2. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale ......................................... 26
XI. Metoda inducţiei matematice.......................................................................... 26
XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano ............................................................. 26
XI.2. Metoda inducţiei matematice................................................................... 26
XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice ................................................. 26
XII. Analizã combinatorie .................................................................................... 27
XII.1. Permutãri ............................................................................................... 27
XII.2. Aranjamente........................................................................................... 27
XII.3. Combinãri .............................................................................................. 27
XII.4. Binomul lui Newton............................................................................... 27
XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale....................... 28
XIII. Progresii ...................................................................................................... 28
XIII.1. Progresii aritmetice............................................................................... 28
XIII.2. Progresii geometrice ............................................................................. 29
XIV. Polinoame ................................................................................................... 29
XIV.1. Forma algebricã a unui polinom........................................................... 29
XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor ................................................................. 30
XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor....................................................................... 30
XIV.4. Ecuaţii algebrice ................................................................................... 30
XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z.................................................... 31
XV. Permutãri, matrici, determinanţi ................................................................... 31
XV.1. Permutãri ............................................................................................... 31
XV.2. Matrici ................................................................................................... 32
XV.3. Determinanţi .......................................................................................... 33
XV.4. Inversa unei matrici ............................................................................... 34
XVI. Sisteme lineare ............................................................................................ 34
XVI.1. Notaţii: ................................................................................................. 34
XVI.2. Compatibilitatea ................................................................................... 35
XVI.3. Sisteme omogene.................................................................................. 35
XVII. Structuri algebrice...................................................................................... 35
XVII.1. Monoid................................................................................................ 35
XVII.2. Grup.................................................................................................... 35
XVII.3. Inel ...................................................................................................... 36
XVII.4. Corp .................................................................................................... 37
GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE..................................................................... 37
Notaţii: ............................................................................................................. 37
I. Triunghiul ......................................................................................................... 38
II. Poligoane convexe........................................................................................... 38
III. Relaţii metrice în triunghi ............................................................................... 38
III.1. Triunghiul dreptunghic ............................................................................ 38
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c).......................................................... 39
III.3. Triunghiul oarecare ABC (AD⊥ ⊥⊥ ⊥BC) ............................................................... 39
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
3
III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice ........................................... 39
IV. Patrulatere ...................................................................................................... 40
IV.1. Paralelogramul ........................................................................................ 40
IV.2. Dreptunghiul D C......................................................................... 40
IV.3. Rombul ........................................................................................................... 40
IV.4. Pãtratul............................................................................................................ 41
IV.5. Trapezul D C.............................................................. 41
V. Poligoane înscrise în cerc ................................................................................ 41
V.1. Patrulaterul înscris în cerc A.................................................... 41
V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R.......................................... 41
VI. Cercul............................................................................................................. 41
VII. Complemente de geometrie planã ................................................................. 42
VIII. Poliedre ....................................................................................................... 43
VIII.1. Prisma................................................................................................... 43
VIII.2. Piramida ............................................................................................... 44
VIII.3. Trunchiul de piramidã........................................................................... 45
VIII.4. Poliedrul regulat ................................................................................... 46
IX. Corpuri rotunde.............................................................................................. 46
IX.2. Conul circular drept......................................................................................... 47
IX.3. Trunchiul de con ............................................................................................. 47
IX.4. Sfera................................................................................................................ 47
X. Funcţii trigonometrice ..................................................................................... 47
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice............................................................... 48
XI. Formule trigonometrice.................................................................................. 48
XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:.......................... 48
XI.2. Formule de adunare: ................................................................................ 49
XI.3. Formule pentru multiplii de argument ..................................................... 49
XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument: ..................................................... 50
XI.5. Sume, diferenţe şi produse: ..................................................................... 50
XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice .............................................................. 50
XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple .................................................... 51
XIII.1. Ecuaţii fundamentale ............................................................................ 51
XIII.2. Tabele de valori: ................................................................................... 51
XIV. Elemente de geometrie analiticã .................................................................. 52
XIV.1. Segmente.............................................................................................. 52
XIV.2. Ecuaţia dreptei...................................................................................... 52
XIV.3. Cercul ................................................................................................... 53
XIV.4. Conice raportate la axele de simetrie .................................................... 53
ANALIZÃ MATEMATICÃ.................................................................................... 54
I. Şiruri ................................................................................................................. 54
I.1. Şiruri şi limite ............................................................................................ 54
I.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui şir........... 55
I.2. Operaţii cu şiruri convergente .................................................................... 55
I.3. Operaţii cu şiruri care au limitã .................................................................. 55
I.4. Şiruri tip..................................................................................................... 56
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
4
II. Limite de funcţii .............................................................................................. 56
II.1. Definiţii ale limitei.................................................................................... 57
II.2. Operaţii cu limite de funcţii ...................................................................... 57
II.3. Limite tip .................................................................................................. 57
II.4. Continuitatea funcţiilor ............................................................................. 58
III. Funcţii derivabile............................................................................................ 59
III.1. Definiţia derivatei într-un punct............................................................... 59
III.2. Reguli de derivare.................................................................................... 59
III.3. Derivatele funcţiilor elementare............................................................... 59
III.4. Derivata funcţiilor compuse..................................................................... 60
III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare.......................... 61
III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile .......................................................... 61
IV. Asimptote....................................................................................................... 62
IV.1. Asimptote orizontale ............................................................................... 62
IV.2. Asimptote oblice ..................................................................................... 62
IV.3. Asimptote verticale ................................................................................. 62
V. Primitive.............................................................................................................. 62
Integrarea prin părţi .......................................................................................... 63
V.1. Prima metodã de schimbare a variabilei.................................................... 63
V.2. A doua metodã de schimbare a variabilei.................................................. 63
V.3. Tabel de primitive..................................................................................... 63
V.4. Primitivele funcţiilor raţionale .................................................................. 64
VI. Integrale definite ............................................................................................ 64
IV.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann) ........................................... 64
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
5
ALGEBRÃ

I. Elemente de logicã matematicã

I.1. Noţiunea de propoziţie
Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care se poate spune cã
este adevãrat sau fals, adr nu şi adevãrat şi fals simultan.
Se noteazã cu p,q, P, Q
Ex: 1) π∉Q : acesta este un enunţ care exprimã un adevãr, deci o propoziţie
adevãratã.
2) x + 5 = 3, x∈N este o propoziţie falsã, pentru cã nu existã nici un
numãr natural astfel ca x + 5 = 3
3) x ≤ y, x,y∈N este un enunţ despre care nu se poate spune nimic. Deci
nu este o propoziţie.
Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propoziţii. Dacã o propoziţie p
este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau
(v)p = a. Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã are valoarea de adevãr: falsul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau
v(q) = f.

I.2. Operatori logici
Negaţia
Definiţia I.1.2. Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã când p
este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã. Se noteazã: non p, p, p .
Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte be baza relaţiei
v(non p) = 1 – v(p).

p non p
1 0
0 1
Conjuncţia
Definiţia I.2.2. Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p şi q este adevãratã.
Se noteazã: p ∧ q
Tabela de adevãr a propoziţiei p ∧ q este:
p q p ∧ q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
6
Disjuncţia
Definiţia I.2.3. Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din propoziţiile p, qeste adevãratã.
Se noteazã: p ∨ q
Tabela de adevãr a propoziţiei p ∨ q este:

p q p ∨ q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0

Implicaţia
Definiţia I.2.4. Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este falsã
dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã.
Se noteazã: (non p) sau q, p→q şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p, atunci
q”. Propoziţia p este ipoteza, iar propoziţia q este concluzia.
Tabela de adevãr a propoziţiei p→q este:

p q non p (non p)∨q
1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1

Echivalenţa logicã
Definiţia I.2.4. Propoziţiile p şi q sunt echivalente logic, dacã şi numai dacã
p, q sunt adevãrate sau false simultan.
Se noteazã (non p)∨q şi (non q)∨p; (p→q) şi (q→p); p↔q; se citeşte: “p
echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”, “p este condiţie necesarã şi suficientã
pentru q”.

Tabela de adevãr a propoziţiei compuse p↔q este:

p q non p non q p→q q→p (p→q)∧ (q→p)
1 1 0 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1 1

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
7
I.3. Expresii în calculul propoziţiilor
Propoziţiile p,q, r, … fiind date, cu ajutorul operatorilor logici , ∨, ∧, →, ↔
putem formula diferite expresii, care se numesc formule ale calculului cu propoziţii
sau expresii logice. Ele se noteazã α sau α(p,q,r,…), β(p,q,r,…).
Înlocuind în α pe p,q,r,… cu diferite propoziţii obţinem o altã propoziţie,
adevãratã sau nu, a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei α, obţinutã
pentru propoziţiile p,q,r,… respective.
Definiţia I.3.1. O expresie logicã α care se reduce la o propoziţie adevãratã,
oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… se numeşte tautologie.
Definiţia I.3.2. Douã expresii logice α şi β se numesc echivalente dacã şi
numai dacã pentru orice propoziţii p,q,r,… cele douã expresii reprezintã propoziţii
care au aceeaşi valoare de adevãr. În scris se noteazã α ≡β.

I.4. Noţiunea de predicat
Definiţia I.4.1. Se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile un enunţ care
depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru
orice valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã sau o propoziţie falsã.
Predicatele se noteazã p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) şi pot fi unare (de o variabilã),
binare (de douã variabile), ternare (de trei variabile), etc., variabilele x,y,z,… luând
valori în mulţimi date.
Definiţia I.4.2. Predicatele p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) se numesc echivalente dacã,
oricare ar fi valorile pe care le iau x,y,z,… în unul şi acelaşi domeniu, propoziţiile
corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr. Scriem p(z,y,z,…)⇔ q(x,y,z,…).

I.5. Cuantificatori
Definiţia I.5.1. Fie p(x), cu x∈M, un predicat. Dacã existã (cel puţin) un
element x’∈M, astfel încât propoziţia p(x’) este adevãratã, atunci scriem ∃xp(x),
(∃x)p(x) sau (∃x∈M)p(x). Simbolul ∃ se numeşte cuantificator existenţial şi se
citeşte “existã”.
Definiţia I.5.2. Fie p(x) cu x∈M, un predicat. Dacã p(x) este o propoziţie
adevãratã pentru orice x∈M, atunci scriem ∀xpx, (∀x)p(x) sau (∀x∈M)p(x).
Simbolul ∀ se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.
Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor:
1. (∀x)(∀y)p(x,y) ⇔ (∀y)(∀x)p(x,y);
2. (∃x)( ∃y)p(x,y) ⇔ (∃y)( ∃x)p(x,y);
Reguli de negare:
1. ((∃x)p(x)) ⇔ ((∀x)(p(x));
2. ((∀x)p(x)) ⇔ ((∃x)(p(x));
3. ((∃x)(∃y)p(x,y))⇔((∀x)(∀y)p(x,y));
4. ((∀x)( ∀y)p(x,y))⇔(( ∃x)( ∃y)p(x,y));

I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd
Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (p→q) ≡ (non p→non q), care ne
aratã cã pentru a demonstra cã p→q, este totuna cu a demonstra cã non p→non q.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
8

I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici
Oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… avem:
1. non(non p) ≡ p;
2. (p∧q) ≡ (q∧p) (comutativitatea conjuncţiei);
3. ((p∧q)∧r) ≡ (p∧(q∧r)) (asociativitatea conjuncţiei);
4. (p∨q) ≡ (q∨p) (comutativitatea disjuncţiei);
5. ((p∨q) ∨r) ≡ (p∨ (q∨r)) (asociativitatea discjuncţiei);
6. ((p→q)∧(q→r))→(p→r) (tranzitivitatea implicaţiei);
7. non(p∧q) ≡ (non p)∨(non q) legile lui de Morgan;
non(p∨q) ≡ (non p)∧(non q)
8. (p∧(q∨r)) ≡ ((p∧q)∧(p∧r)) conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia şi
(p∨(q∨r)) ≡ ((p∨q)∧(p∨r)) disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia

II. Mulţimi

Moduri de definire a mulţimilor. Mulţimile se definesc fie prin indicarea
elementelor lor (de pildã {0,1,3} sau {x,y,z}), fie prin specificarea unei proprietãţi
caracteristice a elementelor lor (de exemplu {x∈Rx
2
– 3x + 2 = 0}).
Mulţimile se noteazã cu litere mari: A, B, C,… X, Y, Z, iar elementele lor cu
litere mici: a, b, c,…
Apartenenţa unui element la o mulţime. Dacã un element a aparţine unei
mulţimi A, acesta se noteazã a∈A şi se citeşte “a aparţine lui A”.
Definiţie. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are nici un element. Se
noteazã cu ∅.



II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B:
(A = B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x∈B) şi (∀y∈B ⇒ y∈A)
Proprietãţile egalitãţii:
1. ∀ A, A = A (reflexivitatea);
2. (A = B) ⇒ (B = A) (simetria);
3. (A = B ∧ B = C) ⇒ (A = C) (tranzitivitatea);

II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B:
(A ⊂ B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x ∈B)
Mulţimea A se numeşte o parte sau o submulţime a lui B.
Proprietãţile incluziunii:
1. ∀ A, A ⊂ A (reflexivitatea);
2. (A ⊂ B) ∧ (B ⊂ A) ⇒ (A = B) (antisimetria);
3. (A ⊂ B ∧ B ⊂ C) ⇒ (A ⊂ C) (tranzitivitatea);
4. ∀ A, ∅ ⊂ A
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
9
Relaţia de neincluziune se noteazã A ⊄ B.

II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B:
A ∪ B = {xx∈A ∨ x∈B}
Proprietãţile reuniunii:
1. ∀ A, B: A ∪ B = B ∪ A (reflexivitatea);
2. ∀ A, B, C: (A ∪ B) ∪ C) = A ∪ (B ∪ C) (asociativitatea);
3. ∀ A: A ∪ A = A (idempotenţa);
4. ∀ A: A ∪ ∅ = A;
5. ∀ A, B: A ⊂ A ∪ B, B ⊂ A ∪ B.

II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B:
A ∩ B = {xx∈A ∧ x∈B}
Proprietãţile intersecţiei:
1. ∀ A, B: A ∩ B = B ∩ A (comutativitatea);
2. ∀ A, B, C: (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) (asociativitatea);
3. ∀ A: A ∩ A = A (idempotenţa);
4. ∀ A: A ∩ ∅ = ∅
5. ∀ A, B: A ∩ B ⊂ A, A ∩ B ⊂ B
6. ∀ A, B, C: (A ∪ B) ∩ C = (A ∩ C) ∪ (B ∩ C) (distributivitatea intersecţiei faţã
de reuniune);
7. ∀ A, B, C: (A ∩ B) ∪ C = (A ∪ C) ∩ (B ∪ C) (distributivitatea reuniunii faţã de
intersecţie);
8. ∀ A, B: A ∩ (A ∪ B) = A, A ∪ (A ∩ B) = A (absorbţia).

Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc
disjuncte. Pentru ele avem A ∩ B = ∅.

II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B:
A \ B = {xx∈A ∧ x∉B}
Proprietãţile diferenţei:
1. ∀ A: A \ A = ∅;
2. ∀ A, B, C: (A \ B) ∩ C = (A ∩ C) \ (B ∩ C);
3. ∀ A, B: A \ B = A \ (A ∩ B);
4. ∀ A, B: A = (A ∩ B) ∪ (A \ B);
5. ∀ A, B, C: A \ (B ∪ C) = (A \ B) \ C;
6. ∀ A, B, C: A \ (B ∩ C) = (A \ B) ∪ (A \ C);
7. ∀ A, B, C: (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C);
8. ∀ A, B, C: (A ∩ B) \ C = A ∩ (B \ C) = (A \ C) ∩ B.

II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:
A ∆ B = (A \ B) ∪ (B \ A)
Proprietãţile diferenţei simetrice:
1. ∀ A: A ∆ A = ∅;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
10
2. ∀ A, B: A ∆ B = B ∆ A (comutativitatea);
3. ∀ A: A ∆ ∅ = ∅ ∆ A = A;
4. ∀ A, B, C: (A ∆ B) ∆ C = A ∆ (B ∆ C) (asociativitatea);
5. ∀ A, B, C: A ∩ (B ∆ C) = (A ∩ B) ∆ (A ∩ C);
6. ∀ A, B: A ∆ B = A ∪ B \ (A ∩ B)

II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E:
(A fiind o parte a lui E, adicã A⊂E)
C
E
A = {xx∈E ∧ x∉A}
Proprietãţi: (∀A, B⊂E)
1. C
E
(C
E
A) = A (principiul reciprocitãţii);
2. C
E
A = E \ A;
3. C
E
∅ = E;
4. C
E
E = ∅;
5. A ∪ C
E
A = A (principiul exluderii terţiului);
6. A ∩ C
E
A = ∅ (principiul necontradicţiei);
7. A ⊂ B ⇔ C
E
B ⊂ C
E
A;
8. A \ B = C
E
(A ∩ B).

II.8. Formulele lui de Morgan (∀A, B⊂E)
C
E
(A ∪ B) = C
E
A ∩ C
E
B; C
E
(A ∩ B)= C
E
A ∪ C
E
B.
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B:
A x B = {(a,b)a∈A ∧ b∈B}
Proprietãţile produsului cartezian (∀ A,B,C,D avem):
1. A x B ≠ B x A, dacã A ≠ B;
2. (A x B) ∪ (A x C) = A x (B ∪ C);
3. (A ∪ B) x C = (A x C) ∪ (B x C);
4. (A ∩ B) x C = (A x C) ∩ (B x C);
5. (A \ B) x C = A x C \ B x C;
6. (A ∩ B) x (C ∩ D) = (A x C) ∩ (B x D)
Definiţia II.9.1. Mulţimile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijecţie
de la A la B.
Definiţia II.9.2. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte finitã dacã E = ∅ sau
dacã existã n∈N, astfel încât E este echipotentã cu mulţimea {1,2,…,n}.
Definiţia II.9.3. O mulţime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã.
Exemple de mulţimi infinite sunt: N, Z, Q, R.
Definiţia II.9.4. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este
echipoentã cu N. Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.
Definiţia II.9.5. O mulţime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã
sau numãrabilã.
Definiţia II.9.6. Fie E o mulţime. Se numeşte cardinalul acestei mulţimi un
simbo asociat ei, notat E sau card E, astfel încât E = F , dacã şi numai dacã E
este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
11
{1,2,…,n} cu n∈N, senoteazã cu n, iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu x
0
(alef
zero).
Teorema II.9.1. Fie A şi B douã mulţimi finite. Atunci:
A ∪ B = A + B -A ∩ B
Teorema II.9.2. Fie A, B şi C trei mulţimi finite. Atunci:
A ∪ B ∪ C= A +B +C - A ∩ B - A ∩ C - B ∩ C + A ∩ B ∩C

III. Relaţii binare

Relaţia binarã pe o mulţime
Definiţia III.1. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţia binarã R pe M o
parte a produsului cartezian MxM. Dacã x∈M este relaţia R cu y∈M, atunci
scriem xRy sau (x,y)∈R. Deci o relaţie binarã se referã la perechile de elemente din
M.
Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime:
1. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã dacã ∀ a∈M avem pe aRa.
2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã dacã ∀ a,b∈M avem aRb
implicã bRa.
3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte antisimetricã dacã ∀ a,b∈M, aRb şi
bRa implicã a=b.
4. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã dacã ∀ a,b,c ∈M, aRb
implicã bRc implicã aRc.
Definiţia III.2. Se numeşte greficul relaţiei R definitã pe M mulţimea
G = {(x,y) xRy}.
Definiţia III.3. O relaţie binarã R definitã pe o mulţime nevidã M se numeşte
relaţie de echivalenţã dacã ea este reflexicã, tranzitivã şi simetricã.
Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat. Pe N stabilim
urmãtoarea relaţie R: a şi b din N sunt în relaţie cu R, dacã a şi b împãrţite la 3 dau
acelaşi rest. Scriem a ≡ b (mod 3); de pildã 4 ≡ 1 (mod 3). Aceasta este o relaţie de
echivalenţã.
Definiţia III.4. Fie M o mulţime. R o relaţie de echivalenţã pe M şi a un
element fixat din M. Se numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare elementului
a mulţimea C
a
= {x ∈ ∈∈ ∈M xRa}. Douã clase de echivalenţã C
a
şi C
b
sau coincid
(când aRb) sau sunt disjuncte.
Definiţia III.5. Fie M o mulţime şi R o relaţie de echivalenţã pe M. Se
numeşte mulţimea cât a lui M în raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea
claselor de echivalenţã.
Definiţia III.6. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţie de ordin pe M o
relaţie binarã care este reflexivã, tranzitivã şi antisimetricã.
Se noteazã: “<” sau “≤”
De exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “≤” pe N, Z, Q şi R este o
relaţie de ordine.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
12
Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “≤ ≤≤ ≤” o relaţie de ordin pe M.
Aceastã relaţie de ordin se numeşte relaţie de ordine totalã dacã oricare douã
elemente ale lui M sunt comparabile adicã ∀a,b∈M avem sau a<b sau b<a.
Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine totalã se numeşte mulţime total
ordonatã.
Definiţia III.8. Fie M o mulţime nevidã. O relaţie de ordine pe M se numeşte
relaţie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic
element. Mulţimea M, cu aceastã relaţie de bunã ordonare, se zice bine ordonatã.
O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie de ordie totalã pe M.

IV. Funcţii

IV.1. Noţiunea de funcţie
Definiţia IV.1.1. Fie A şi B douã mulţimi. Prin funcţie definitã pe mulţimea
A, cu valori în mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza
cãreia oricãrui element a∈A i se asociazã un unic element, notat f(a), din B.
Mulţimea A se numeşte domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte
codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor funcţiei.
Definiţia IV.1.2. Fie f:A→B o funcţie. Prin graficul acestei funcţii înţelegem
submulţimea G
f
a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a,f(a)),
a∈A. deci G
f
= {(a, f(a) a∈ ∈∈ ∈A}
Definiţia IV.1.3. Se numeşte funcţie numericã o funcţie f:A→B, pentru care
atât domeniul de definiţie A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale
mulţimilor numerelor reale (deci A, B⊂R).

IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective
Definiţia IV.2.1. Fie f:A→B o funcţie. Spunem cã f este o funcţie injectivã,
dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A, x≠y, avem f(x) ≠ f(y). Faptul cã f
este injectivã se mai exprimã şi altfel: ∀x,y∈A: f(x) = f(y) ⇒ x = y
De exemplu: f:N→N, definitã prin formula f(x) = x
2
, este injectivã, dar
g:Z→N, g(x) = x
2
nu este o funcţie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4.
Definiţia IV.2.2. O funcţie f:A→B este o funcţie surjectivã, dacã pentru orice
b∈B existã cel puţin un element a∈A, astfel încât f(a) ≠ b. Deci f:A→B nu este
surjectivã dacã ∃ b∈B avem f(a) ≠ b(∀)a∈A.
De exemplu: f:R→R, f(x) = ax, a ≠ 0 este surjectivã.
Definiţia IV.2.3. O funcţie f:A→B care este simultan injectivã şi surjectivã se
numeşte funcţie bijectivã.
De exemplu: Fie A = {x∈Rx ≥ 0} şi f:R→R, f(x) = x
2
. Funcţia f este bijectivã.

IV.3. Compunerea funcţiilor
Definiţia IV.3.1. Fie funcţiile f:A→B şi f:B→C (domeniul de definiţie al
funcţiei g coincide cu codomeniul funcţiei f). Fie a∈A, atunci f(a)∈B, deci existã
imaginea sa prin g, adicã g(f(a))∈C. Astfel putem defini o funcţie h:A→C unde
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
13
h(a) = g(f(a)) pentru ∀a∈A. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se
numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia f.
Observaţii:
1. Dacã f:A→B şi g:C→D sunt douã funcţii, are sens sã vorbim de compunerea
funcţiei g cu funcţia f numai dacã B = C.
2. Dacã f:A→B şi g:B→A sunt douã funcţii, are sens g◦f:A→A şi f◦g:B→B. în
general f◦g ≠ g◦f.
Teoremã. Fie f:A→B şi g:B→C şi h:C→D trei funcţii. Atunci fiecare din
funcţiile h◦(g◦f), (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f.

IV.4. Funcţia inversã
Definiţia IV.4.1. Fie A o mulţime oarecare. Notãm cu 1
A
:A→ →→ →A funcţia
definitã astfel: 1
A
(a) = a pentru ∀ ∀∀ ∀a∈ ∈∈ ∈A. 1
A
se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.
Propoziţie. Fie A o mulţime şi 1
A
funcţia sa identicã. Atunci:
1. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie f:A→B avem f◦1
A
= f
2. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie g:C→A avem 1
A
◦g = g
Definiţia IV.4.2. O funcţie f:A→B se numeşte inversabilã dacã existã o
funcţie g:B→A astfel încât g◦f = 1
A
şi f◦g = 1
B.
Teoremã. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã.


V. Operaţii cu numere reale

V.1. Puteri naturale ale numerelor reale
1.
(+a)
n
= +a
n
2. (-a)
2n
= +a
2n

3. (-a)
2n+1
= -a
2n+1

4. a
m
⋅a
n
= a
m+n

5. a
m
:a
n
= a
m-n
, a ≠ 0
6. a
m
⋅b
m
=(a⋅b)
m

7. a
m
:b
m
=
m
|
¹
|

\
|
b
a
, b ≠ 0;
8.
m
m
m
a
a
1
a
1

= |
¹
|

\
|
= , a ≠ 0;
9.(a
m
)
n
= a
mn
= (a
n
)
m
;
10. a
0
= 1, a ≠ 0;
11. 0
n
= 0, n ≠ 0, n∈N.
Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponenţi raţionali pozitivi sau
negativi, cât şi pentru exponenţi reali, puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor
de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi identice cu exponenţi numere
naturale.

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
14
V.2. Identitãţi fundamentale
Oricare ar fi x,y,z,t,a,b,c∈R şi n∈N, avem:
1. a
2
– b
2
= (a – b)(a + b); 4ab = (a + b)
2
– (a – b)
2
;
2. (a
2
+ b
2
)(x
2
+ y
2
) = (ax – by)
2
+ (ax + bx)
2
;
3. (a
2
+ b
2
+ c
2
)(x
2
+ y
2
+ z
2
+ t
2
) = (ax – by – cz – bt)
2
+ (bx + ay – dz – ct)
2
+ (cx +
+ dy +az – bt)
2
+ (dx – cy + bz + at)
2
;
4. a
3
– b
3
= (a – b)(a
2
+ ab + b
2
);
5. a
3
+ b
3
= (a + b)(a
2
– ab + b
2
);
6. x
3
+ y
3
+ z
3
– 3xyz = (x + y + z)(x
2
+ y
2
+ z
2
– xy – xz – yz);
7. x
3
+ y
3
+ z
3
= (x + y + z)
3
– 3(x + y)(y + z)(z + x);
8. a
4
– b
4
= (a – b)(a + b)(a
2
+ b
2
);
9. a
4
+ b
4
= (a
2
+ b
2
– ab
10. a
5
– b
5
= (a – b)(a
4
+ a
3
b + a
2
b
2
+ ab
3
+ b
4
);
11. a
5
+ b
5
= (a + b)(a
4
– a
3
b + a
2
b
2
– ab
3
+ b
4
);
12. (1 + a)(1 + a
2
+ a
4
) = 1 + a + a
2
+ a
3
+ a
4
+ a
5
;
13. a
6
+ b
6
= (a
3
– 2ab
2
)
2
+ (b
3
– 2a
2
b)
2
(G. de Recquigny-Adanson);
14. a
n
– b
n
= (a – b)(a
n-1
+ a
n-2
b + … + ab
n-2
+ b
n-1
);
15. a
2n
– b
2n
= (a
2
– b
2
)(a
2n-2
+ a
2n-4
b
2
+ … + a
2
b
2n-4
+ b
2n-2
);
16. a
2n+1
+ b
2n+1
= (a + b)(a
2n
+ a
2n-1
b + … + ab
2n-1
+b
2n
);
17. (1 + a + a
2
+ … + a
n
)(1 + a
n+1
) = 1 + a + a
2
+ … + a
2n+1
.


V.3. Radicali. Proprietãţi
1. 0 ,
1
> = a a a
m m
;
2. 0 ,
1 1
1
> = =

a a
a
a
m
m
m
;
3. ( ) 0 , ≥ = a a a
m
m
;
4. 0 , , ≥ = ⋅ b a ab b a
m m m
;
5. 0 ,
1 1
> =
|
|
¹
|

\
|
a
a a
m
m
;
6. 0 , , , , ≥ = ⋅ ⋅ c b a abc c b a
m m m m
;
7. 0 , 0 , : > ≥ = b a
b
a
b a
m
m m
;
8. 0 , ≥ = ⋅
+ +
a a a a
n m n m n m
;
9. 0 , : > =
+ −
a a a a
n m n m n m
;
10.
n
m nm
a a a 0 , ≥ = ;
11. ( ) 0 , ≥ = = a a a a
m
n
n
m m n
;
12. 0 , > = a a a
n p mn mp
;
13. 0 , , ≥ ⋅ = ⋅ b a b a b a
mn qm pn n q m p
;

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
15
14. 0 , ≥ = = a a a a
n m mn m n
;
15. 0 , 0 , : : > ≥ = b a b a b a
mn qm pn n q m p
;
16. ∈ = a a a ,
2
R;
17. 0 ,
1 2 1 2
1
1 2
≥ − = − = −
+ + +
a a a a
n n n
;
18. ( ) 0 ,
1 2
1 2
≥ − = −
+
+
a a a
n
n
;
19. 0 , , 2 ≥ + + = + b a ab b a b a ;
20.
2 2
C A C A
B A

±
+
= ± , dacã şi numai dacã A
2
– B = C
2
;
21.Expresia conjugatã a lui b a ± este b a + iar pentru
3 3
b a ± este
3 2 3 3 2
b ab a + +

VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine
ax + b = 0, a,b,x∈R
Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. Dacã
1. a ≠ 0, x =
a
b
− (soluţie unicã). S = {
a
b
− }.
2. a = 0 şi b ≠ 0, ecuaţia nu are soluţii: S = ∅;
3. a = 0 şi b = 0, orice numãr real x este soluţie a ecuaţiei afine date; S = R.
Semnul funcţiei afine f:R→R, f(x) = ax + b, a ≠ 0
x
-∞
a
b
− +∞
f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a
Graficul funcţiei de gradul întâi va fi o linie dreaptã.
y

A(0,b)





x
B(
a
b
− ,0)
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii fine
Cazul 1. ax + b > 0, a,b,x∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Dacã:
1. a > 0, S =(
a
b
− , + ∞);
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
16
2. a < 0, S = (-∞,
a
b
− );
3. a = 0, b > 0, S = R;
4. a = 0, b = 0, S = ∅.
Cazul 2. ax + b = 0, a,b,x∈R. Dacã:
1. a > 0, S = (+∞,
a
b
− ]
2. a < 0, S = [
a
b
− ,+∞)
3. a = 0, b = 0, S = R;
4. a = 0, b > 0, S = ∅.
Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b ≥ 0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmulţirea
inecuaţiei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).

VI.3. Modului unui numãr real
¦
¹
¦
´
¦
>
=
< −
=
0 x daca x,
0 x daca 0,
0 x daca x,
x
Proprietãţi:∀ x,y∈R, avem:
1. 0 = x ⇔ 0 = x ;
2. x x = − ;
3. y x = ⇔ y x = sau y x − = ;
4. a x = ⇔ ∈ = = − a a x a , R;
5. x x x ≤ ≤ − ;
6. y x y x + ≤ + ;
7. y x y x + ≤ −
8. y x y x − ≤ − ;
9. y x y x y x + ≤ + ≤ − ;
10. y x xy ⋅ = ;
11. 0 , ≠ = y
y
x
y
x
.
Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale, care conţin modulul:
1. b a x = − , (a,b,x∈R, S = mulţimea soluţiilor)
b S
b < 0

b = 0 a
b >0 {a – b; a + b}
2. b a x > −
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
17
b S
b < 0 R
b = 0 R\{a}
b >0 {-∞,a – b)∪{a + b,∞}
3. b a x < −
b S
b < 0

b = 0

b >0 {a – b; a + b}



VII. Numere complexe

Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice element z=(a,b) al mulţimii
RxR = {(a,b) a,b∈ ∈∈ ∈R}, înzestrate cu douã operaţii algebrice, adunarea: ∀z=(a,b),
∀z’=(a’,b’)∈RxR, z + z’ = (a + a’, b + b’) şi înmulţirea: ∀z=(a,b),
∀z’=(a’,b’)∈RxR, z z’ = (aa’-bb’, ab’ +a’ b). Mulţimea numerelor complexe se
noteazã cu C şi este corp comutativ.

VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe
z = a + ib, cu a = (a,0), b = (b,0) şi i = (0,1), respectiv i
2
= -1.
Egalitatea a douã numere complexe z şi z’:
a + ib = a’ + ib’ ⇔ a = a’ şi b = b’
Adunarea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex
a + bi admite un opus –a – ib.
Înmulţirea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex
a + bi nenul admite un invers ( )
|
¹
|

\
|
+

+
= +

i
b a
b
b a
a
bi a
2 2 2 2
1
; este distributivã faţã
de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” ∀z,z’,z”∈C.

Puterile numãrului i: ∀m∈N, i
4m
= 1, i
4m+1
= i, i
4m+2
= -1, i
4m+3
= -i.
Definiţia 2.1.1. Dacã z = a +bi, atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul
lui z şi se noteazã a – ib = z ib a = + .
Au loc urmãtoarele proprietãţi, ∀z,z’,z”∈C.
1. z + z = 2a;
2. z - z = 2bi;
3. ' ' z z z z ± = ± ;
4. ' ' z z zz ⋅ = ;
5. ) )( ( '
2 2
bi a bi a b a zz − + = + = ;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
18
6.
z z
z z
z
z '
'
= ;
7. ( )
n
n
z z = ;
8.
z
z
z
z ' '
=
|
¹
|

\
|
.

VII.2. Modulul unui numãr complex
∀ z∈C
z z z = sau
2 2
b a z + =
Avem apoi:
1. z z =
2. ' ' z z z z + ≤ + ;
3. ' ' ' z z z z z z + ≤ + ≤ − ;
4. ' ' z z zz = ;
5. 0 ,
'
'
≠ = z
z
z
z
z
.

VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe
z = r(cos u + isin u)
unde r = z , iar unghiul u∈[0,2π) este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi
rsin u = b.
De exemplu: dacã z = -1 – i, atunci
4
5
, 2
π
= = u z şi z = )
4
5
sin
4
5
(cos 2
π π
i + .

VII.4. Formula lui Moivre
∀u∈R şi ∀n∈N, (cos u + isin u)
n
= cos(nu) + isin(nu)
Consecinţele formulei lui Moivre
cos nu = cos
n
u + C
2
n
cos
n-2
u sin
2
u + C
4
n
cos
n-4
u sin
4
u + …;
sin nu = C
1
n
cos
n-1
u sin u + C
3
n
cos
n-3
u sin
3
u + …;
tg nu =
... 1
...
4 4 2 2
5 5 3 2 1
− + −
− + −
u tg C u tg C
u tg C u tg C tgu C
n n
n n n
.

VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex
z = r(cos u + isin u)
( )
( )
( ) 1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
) 1 2 (
sin
) 1 2 (
cos 1
1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
2
sin
2
cos 1
1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
2
sin
2
cos
1
− =
+
+
+
= −
− = + =
− =

+
+
+
=
n k
n
k
i
n
k
n k
n
k
i
n
k
n k
n
k u
i
n
k u
r z
k
n
k
n
n
k
n
π π
π π
π π

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
19
Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie:
( )
k k
n
ε = 1 şi ( )
k k
n
ω = −1
|
|
¹
|

\
|
− +
+
+ +
± = +
2 2
2 2 2 2
a b a
b
b
i
a b a
ib a

VII.6. Ecuaţia binomã
x
n
– A = 0, A∈C, A = ρ(cos ϕ + isin ϕ)
x
k
= A
1/n
ω
k
, k = 1 , 0 − n , A∈R, A < 0;
x
k
= A
1/n
ε
k
, k = 1 , 0 − n , A∈R, A > 0;
x
k
=
|
¹
|

\
|
+
+
+
n
k
i
n
k
p
n
π ϕ π ϕ 2
sin
2
cos , k = 1 , 0 − n , A∈C\R

VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea

VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea
ax
2
+ bx + c = 0, a,b,c∈R, a ≠ 0
1. Formule de rezolvare: ∆ > 0
a
b
x
2
1
∆ + −
= ,
a
b
x
2
2
∆ − −
= , ∆ = b
2
– 4ac; sau
a
b
x
' '
1
∆ + −
= ,
a
b
x
' '
2
∆ − −
= , b = 2b’, ∆’ = b’
2
– ac.
2. Formule utile în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea:
x
1
2
+ x
2
2
= (x
1
+ x
2
)
2
– 2x
1
x
2
= S
2
– 2P
x
1
3
+ x
2
3
= (x
1
+ x
2
)
3
– 3x
1
x
2
(x
1
+ x
2
) = S
3
– 2SP
x
1
4
+ x
2
4
= (x
1
+ x
2
)
4
– 2x
1
2
x
2
2
= S
4
– 4S
2
P + 2P
2


3. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de semnele lui ∆ = b
2
– 4ac,
P = x
1
x
2
, S = x
1
+ x
2
.


P S Natura şi semnul rãdãcinilor
∆ < 0 - -
Rãdãcini complexe:
a
i b
x
2
2 , 1
∆ − ± −
=
∆ = 0 - -
Rãdãcini reale şi egale
a
b
x x
2
2 1
− = =
P > 0 S > 0 Rãdãcini reale pozitive
∆ > 0 P > 0 S < 0 Rãdãcini reale negative
P < 0 S > 0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea pozitivã este mai
mare decât valoarea absoluta a celei negativi
P < 0 S < 0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea negativã este
mai mare în valoare absolutã.

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
20
4. Semnul funcţiei f:R→R, f(x) = ax
2
+ bx + c, a,b,c∈R
∆ > 0: a ≠ 0, x
1
< x
2
.
x -∞ x
1
x
2
+∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

∆ = 0
X -∞ x
1
= x
2
+∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

∆ < 0
X -∞ +∞
f(x) semnul lui a

5. Graficul funcţiei f:R→R, f(x) = ax
2
+ bx + c, a,b,c∈R este o parabolã. Aceastã
funcţie se poate scrie şi sub forma
a a
b
x a x f
4 2
) (
2
∆ −
+
|
¹
|

\
|
+ = , numitã formã canonicã.

y ∆ > 0
a > 0
A(x
1
,0)
B(x
2
,0)
C(0,c)
C V
|
¹
|

\
|

− −
a a
b
4
,
2



O A B x
D

6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea
1. Dacã a > 0, funcţia f(x) = ax
2
+ bx + c are un minim egal cu
a 4
∆ −
, minim ce se
realizeazã pentru x =
a
b
2


2. Dacã a < 0, funcţia f(x) = ax
2
+ bx + c are un maxim egal cu
a 4
∆ −
, maxim ce se
realizeazã pentru x =
a
b
2



7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea
Teoremã. Fie funcţia de gradul al doilea f(x) = ax
2
+ bx + c, a≠0
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
21
1. Dacã a > 0, funcţia f este strict descrescãtoare pe intervalul


−∞
a
b
2
, ( şi strict
crescãtoare pe intervalul

+∞

) ,
2a
b
.
2. Dacã a < 0, funcţia f este strict crescãtoare pe intervalul


−∞
a
b
2
, ( şi strict
descrescãtoare pe intervalul

+∞

) ,
2a
b
.
Observaţie: Intervalele


−∞
a
b
2
, ( şi

+∞

) ,
2a
b
se numesc intervale de
monotonie ale funcţiei f.
Descompunerea trinomului f(x) = aX
2
+ bX + c, a,b,c∈R, a≠0, x
1
şi x
2
fiind
rãdãcinile trinomului.
1. ∆ > 0, f(x) = a(X – x
1
)(X – x
2
);
2. ∆ = 0, f(x) = a(X – x
1
)
2
;
3. ∆ < 0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x) = aX
2
+ bX + c

Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul
rãdãcinilor ei: x
2
– Sx + P = 0, cu S = x
1
+ x
2
şi P = x
1
x
2
.
Teoremã: Ecuaţiile ax
2
+ bx + c = 0 şi a’x
2
+ b’x + c’ = 0, ∀a,b,c,a’,b’,c’∈R,
a,a’≠0, au cel puţin o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã:
a b c 0
0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)
2
– (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0
a’ b’ c’ 0
0 a’ b’ c’

Condiţii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date α şi β sã fie în
anumite relaţii cu rãdãcinile x
1
şi x
2
ale ecuaţiei de gradul al doilea f(x)=ax
2
+ bx + c
a,b,c∈R, a≠0, respectiv, pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant ∀x,x∈R.
Nr.crt. Relaţii între x
1
, x
2
, α şi β Condiţii necesare şi suficiente
1 α < x
1
< β < x
2
sau
x
1
< α < x
2

1. f(α )f(β) < 0



2



α < x
1
≤ x
2
< β
1. ∆ = b
2
– 4ac = 0
2. af(α) > 0
3. af(β) > 0
4. α <
a
b
2


5. β >
a
b
2



3

x
1
< α < β < x
2

1. af(α) < 0
2. af(β) < 0 ceea ce atrage dupã
sine ∆ >0
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
22
4 x
1
< α < x
2
1. af(α) < 0

5

α < x
1
≤ x
2
1. ∆ = 0
2. af(α) > 0
3. α <
a
b
2



6

x
1
≤ x
2
< α
1. ∆ = 0
2. af(α) > 0
3.
a
b
2

< α

7 f(X) = 0, ∀x, x∈R 1. ∆ ≤ 0
2. a > 0
8 f(X) ≤ 0, ∀x, x∈R 1. ∆ ≤ 0
2. a < 0

Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate ax
2n
+ bx
n
+ c = 0, ∀n∈N, n > 2, prin
substituţia x
n
= y, se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y, anume
ay
2
+ by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii binome de forma x
n
= y
1
, x
n
= y
2
.

VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea
1. ax
2
+ bx + c > 0, a,b,c∈R, a≠0, S = mulţimea soluţiilor:

a S
∆ > 0
∆ > 0
∆ = 0
∆ = 0
∆ < 0
∆ < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
(-∞, x
1
)∪(x
2
, +∞)
(x
1
,x
2
)
R\{x
1
}

R

2. 2. ax
2
+ bx + c ≥ 0, a,b,c∈R, a≠0, S = mulţimea soluţiilor:

a S
∆ > 0
∆ > 0
∆ = 0
∆ = 0
∆ < 0
∆ < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
(-∞, x
1
]∪[x
2
, +∞)
[x
1
,x
2
]
R
{x
1
}
R


Inecuaţiile ax
2
+ bx + c < 0 şi ax
2
+ bx + c ≤ 0 se reduc la cazurile precedente
(prin înmulţirea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitãţi).

VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali
1. Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi una de gradul întâi
Aceste sisteme sunt de forma:
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
23
¹
´
¦
= + + + + +
= + +
0
0
) (
1 1 1
2
1 1
2
1
f y e x d y c xy b x a
c by ax
S
Se rezolvã prin metoda substituţiei. În prima ecuaţie putem presupune cã sau
a≠0 sau b≠0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecuaţie dispare). Presupunând cã b≠0,
atunci ecuaţia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecuaţia
b
c
x
b
a
b
ax c
y − − =
− −
= .
Dacã substituim în y în cea de a doua ecuaţie a sistemului (S), atunci (S) este
echivalent cu sistemul:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
|
¹
|

\
|
− − + +
|
¹
|

\
|
− − +
|
¹
|

\
|
− − +
− − =
0
) ' (
1 1 1
2
1 1
2
1
f
b
c
x
b
a
e x d
b
c
x
b
a
c
b
c
x
b
a
x b x a
b
c
x
b
a
y
S
Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’) obţinem valorile lui x, apoi,
înlocuind în prima ecuaţie din sistemul (S’) obţinem valorile lui y.
Discuţie. 1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale,
atunci sistemul (S) are o soluţie realã.
2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale,
sau în cazul când aceasta este o ecuaţie de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã
soluţii reale.
3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã
realã, atunci sistemul (S) nu are soluţii reale.

2. Sisteme de ecuaţii omogene
Un astfel de sistem este de forma:

¹
´
¦
= + +
= + +
2
2
2 2
2
2
1
2
1 1
2
1
) (
d y c xy b x a
d y c xy b x a
S
Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a
1
X
2
+ b
1
XY + c
1
Y
2
şi
a
2
X
2
+ b
2
XY + c
2
Y
2
sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea
lor au acelaşi grad.
Presupunem mai întâi cã d
1
≠0 şi d
2
≠0. Existã în aces caz numerele reale α şi β
diferite de zero astfel încât αd
1
+ βd
2
= 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu α şi cea de a
doua cu β şi apoi se adunã. Se obţine sistemul echivalent:
¹
´
¦
= + + + + +
= + +
0 ) ( ) ( ) (
) ' (
2
2 1 2 1
2
2 2
1
2
1 1
2
1
y c c xy b b x a a
d y c xy b x a
S
β α β α β α

Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a
3
,b
3
,c
3
. Atunci:
¹
´
¦
= + +
= + +
0
) ' (
2
3 3
2
3
1
2
1 1
2
1
y c xy b x a
d y c xy b x a
S
Deoarece d
1
≠0 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã
x≠0. Împãrţim ecuaţia a doua din (S’) cu x
2
şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
24
x
y
: c
3
2
|
¹
|

\
|
x
y
+ b
3
x
y
+ a
3
= 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k
1
şi k
2
pentru
x
y
adicã,
x
y
= k
1
şi
x
y
= k
2
.
Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã
sisteme:
¹
´
¦
= + +
=
1
2
1 1
2
1
1
1
) (
d y c xy b x a
x k y
S şi
¹
´
¦
= + +
=
1
2
1 1
2
1
2
2
) (
d y c xy b x a
x k y
S
Când d
1
= 0 şi d
2
= 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã
ca pentru sistemul (S’).
3. Sisteme de ecuaţii simetrice
Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se zice simetricã dacã
înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia nu se schimbã.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se face astfel: se introduc
necunoscutele auxiliare s şi p date de relaţiile: x + y = s şi xy = p.
Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul
se reduce la un sistem de ecuaţii format dintr-o ecuaţie de gradul întâi şi o ecuaţie de
gradul al doilea în necunoscutele s şi p.
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V

IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea
ax
3
+ bx
2
± bx ± a = 0, a,b∈R, a≠0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecuaţiei (x ± 1)[ax
2
+ (b + a) + a] = 0

IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea
ax
4
± bx
3
+ cx
2
± bx + a = 0, a,b,c∈R, a≠0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul al doilea, prin
substituţia y = x +
x
1
: a(x
2
+
2
x
1
) ± b(x +
x
1
) + c = 0 sau ay
2
+ by + c – 2a= 0.

IX.2. Ecuaţia bipãtratã
ax
4
+ bx
2
+ c = 0, a,b,c∈R, a≠0
Cu x = y
2
, rezultã ecuaţia ay
2
+ by + c = 0, deci
a
ac b b
x
2
4
2
4 , 3 , 2 , 1
− ± −
± =

X. Logaritmi

Definiţia X.1. Fie a∈ ∈∈ ∈R
*
+,
a ≠ ≠≠ ≠ 1 şi b∈ ∈∈ ∈R
*
+
douã numere reale. Se numeşte
logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat
numãrul a, numit bazã, pentru a obţine numãrul b.
Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã log
a
b
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
25
Evident
b
a
a b
log
= . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e
obţinem logaritmi naturali.
Proprietãţi:
1. log
a
b = log
a
c ⇔ b = c, (b,c > 0);
2. log
a
a = 1;
3. log
a
1 = 0
4. log
a
a
c
= c; log
a
b
1
=- log
a
b; log
a
x
2n
= 2n log
a
x , x≠0
5. ) 2 , , 0 ( , log
1
log ≥ ∈ > = m N m b b
m
b
a
m
a
;
6. log
a
b log
b
a = 1;
7. Formula de schimbare a bazei logaritmului:
a
b
b
c
c
a
log
log
log =
8. x>0 şi y>0 ⇒ log
a
xy = log
a
x + log
a
y;
9. x>0 şi y>0 ⇒ log
a
y
x
= log
a
x – log
a
y; colog
a
x = - log
a
y
10. a>1 şi x∈(0,1) ⇒ log
a
x < 0; a>1 şi x>1 ⇒ log
a
x > 0;
11. 0<a<1 şi x∈(0,1) ⇒ log
a
x > 0; 0<a<1 şi x>1⇒ log
a
x < 0;
12. a>1 şi 0<x<y ⇒ log
a
x < log
a
y;
13. x>0, y>0, a>0, b>0, a≠1, b≠1 ⇒
y
x
y
x
b
b
a
a
log
log
log
log
= ;
14. x>0, a>0, a≠1, n∈N ⇒ log
a
x = log
a
x
n;

15. x∈R, a>0, a≠1 ⇒ a
x
= e
xlna
.
Operaţii cu logaritmi zecimali
1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât
existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt
întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele
douã rezultate se adunã algebric.
2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului.
3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã,
înmulţirea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte
separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele.
4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este
pozitivã, împãrţirea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat
mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin
numãrul dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt necesare
pentru a avea un numãr divizibil prin împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se
modifica rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar pozitive.
X.1. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale
1. log
a
x = b, a>0, a≠1, b∈R. Soluţia: x = a
b
.
2. log
a
x > b, b∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
26
a S
a > 1
0 < a < 1
(a
b
, +∞)
(0, a
b
)
3. log
a
x < b, b∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a > 1
0 < a < 1
(0, a
b
)
(a
b
, +∞)

X.2. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale
1. a
x
= b, a>0, a≠1, b>0. Soluţia x = log
a
b, b∈R
2. a
x
= b, a>0, a≠1, b≤0, nu are nici o soluţie realã
3. a
x
> b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a > 1
0 < a < 1
a > 0
a ≠ 1
b > 0
b > 0
b < 0
(log
a
b, +∞)
(-∞, log
a
b)
R
4. a
x
< b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a > 1
0 < a < 1
a > 0
a ≠ 1
b > 0
b > 0
b < 0
(-∞, log
a
b)
(log
a
b, +∞)


XI. Metoda inducţiei matematice

XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano
Fie A o parte a lui N astfel cã:
1. 0∈A
2. (∀n∈N), n∈A ⇒ n+1∈A. Atunci rezultã A = N.

XI.2. Metoda inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n. Dacã avem:
1. P(0) adevãratã;
2. ∀n∈N, P(n) adevãratã ⇒ P(n+1) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru
orice numãr natural n.
În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice (recurenţã) poate apãrea în
loc de 0, un numãr natural n
0
, dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am
constatat n≠n
0
.

XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n≠n
0
. Dacã avem:
1. P(n
0
) adevãratã;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
27
2. (∀m∈N, n
0
≤m≤k) P(m) adevãratã ⇒ P(k) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã
pentru orice numãr natural n≥n
0
.

XII. Analizã combinatorie

XII.1. Permutãri
Definiţia XII.1.1. O mulţime împreunã cu o ordine bine determinatã de
dispunere a elementelor sale este o mulţime ordonatã şi se notazã (a
1
,a
2
,…,a
n
).
Definiţia XII.1.2. Se numesc permutãri ale unei mulţimi A cu n elemente
toate mulţimile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. Numãrul
permutãrilora n elemente, n∈ ∈∈ ∈N*, este P
n
=1⋅ ⋅⋅ ⋅2⋅ ⋅⋅ ⋅3⋅ ⋅⋅ ⋅…⋅ ⋅⋅ ⋅n = n!; 0! = 1 (prin definiţie).
Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n; n! =
1 n
1)! (n
+
+


XII.2. Aranjamente
Definiţia XII.2.1. Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (m≤ ≤≤ ≤n)
ale unei mulţimi A cu n elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m elemente
care se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã A
m
n
.
Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:
A
m
n
= n(n – 1)…(n – m + 1) =
m)! (n
n!

, n≥m.
Proprietãţi: A
n
n
= P
n
; A
n
n
=
0!
n!
sau A
n
n
= n!; 1 ;
0 1
= =

n
n
n
n
n
A A A .

XII.3. Combinãri
Definiţia XII.3.1. Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (m≤ ≤≤ ≤n) ale
unei mulţimi A cu n elemente toate submulţimile cu câte m elemente, care se pot
forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã
m
n
C .
Proprietãţi:
1. 1 ;
0
0
0 1
= = = = C C C n C
n
n
n n
;
2.
1
1 1
;

− −

+ = =
m
n
m
n
m
n
m n
n
n
n
C C C C C ;
3. Numãrul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2
n
;
4.
1
1
1 1
1
1
1
1
1
...


− −
+




+ + + + + =
m
m
m
m
m
m
m
n
m
n
m
n
C C C C C C ;
5.
) ... (
2 1
1 1
2
1
1
...
! !... !
!

+ + − −
=
m
p p n
p
p n
p
n
n
C C C
p p p
n
unde p
1
+ … p
m-1
< n

XII.4. Binomul lui Newton
(x + a)
n
=
n n
n
k k n k
n
n
n
n
n
a C a x C a x C x C + + + + +
− −
... ...
1 1 0

(x – a)
n
=
n n
n
n k k n k
n
k n
n
n
n
a C a x C a x C x C ) 1 ( ... ) 1 ( ...
1 1 0
− + + − + + −
− −
unde n∈N
Proprietãţi:
1. Termenul de rank k+1 este T
k+1
= (-1)
k k
n
C x
n-k
a
k
;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
28
2.
k
n
k
n
k
n
k
n
C
k
k n
C C
k
k n
C
1
;
1
1
1
1
+

=
+

=
+
+
+
;
3. T
k+2
=
x
a
k
k n

+

1
T
k+1
sau T
k+2
=
x
a
k
k n

+


1
T
k+1
;
4. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x ± a)
n
este n+1;
5. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi sunt egali.
Relaţii importante:
2 2 1 2 0
2
1 5 3 1 1 4 2 0
1 0 1 0
) ( ... ) ( ) (
; 2 ... ; 2 ...
; 0 ) 1 ( ... ; 2 ...
n
n n n
n
n
n
n n n
n
n n n
n
n
n
n n
n n
n n n
C C C C
C C C C C C
C C C C C C
+ + + =
= + + + = + + +
= − + + − = + + +
− −

Dezvoltãri particulare uzuale:
1. (a ± b)
2
= a
2
± 2ab + b
2
;
2. (a + b + c)
2
= a
2
+ b
2
+ c
2
+ 2(ab + bc + ac);
3. (a + b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+ b
3
;
4. (a – b)
3
= a
3
– 3a
2
b + 3ab
2
– b
3
;
5. (a + b + c)
3
= a
3
+ b
3
+ c
3
+ 3(a
2
b + a
2
c + b
2
a + b
2
c + c
2
a + c
2
b) + 6abc;
6. (a + b)
4
= a
4
+ 4a
3
b

+ 6a
2
b
2
+ 4ab
3
+ b
4
.

XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale
Dacã S
p
= 1
p
+ 2
p
+ …+ n
p
, p∈N, atunci avem:
12
) 1 2 2 ( ) 1 (
;
30
) 1 9 6 )( 1 (
2
1 (
;
6
) 1 2 )( 1 (
;
2
) 1 (
2 2 2
5
2 3
4
2
3 2 1
− + +
=
− + + +
=

+
=
+ +
=
+
=
n n n n
S
n n n n n
S
n n
S
n n n
S
n n
S

O relaţie care permite calculul lui S
p
, când se cunosc S
p-1
, S
p-2
,…, S
1
este
formula lui Pascal: (n+a)
p+1
= 1+ n S C S C S C
p
p p P p p
+ + + +
+ − + + 1 1 1
2
1
1
1
...


XIII. Progresii

XIII.1. Progresii aritmetice
Definiţia XIII.1.1. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere
a
1
,a
2
,a
3
,…,a
n
,… în care fiecare termen, începând cu a
2
, se obţine din cel precedent
prin adãugarea unui numãr constant numit raţia progresiei. Se noteazã
÷a
1
,a
2
,a
3
,…a
n
,…
Dacã a
1
este primul termen, a
n
cel de-al n-lea termen (termenul general), r raţia,
n numãrul termenilor şi S
n
suma celor n termeni, atunci avem:
a
n
= a
n-1
+ r, n≥2 (prin definiţie)
a
n
= a
1
+ (n – 1)r, n≥2 (prin definiţie)
S
n
= a
1
+ a
2
+ …+ a
n
, S
n
=
2
)n a (a
n 1
+

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
29
n
2
1)r (n 2a
S
1
n
− +
=
Termenii echidistanţi de extremi. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor
echidistanţi de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: a
k
+ a
n-k+1
= a
1
+ a
n
.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1), atunci existã un
termen în mijloc, a
m+1
, astfel încât 2a
m+1
= a
1
+ a
2m+1
.
Condiţia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a,b,c, luate în aceastã
ordine, sã formeze o progresie aritmeticã, este sã avem 2b = a + c.

XIII.2. Progresii geometrice
Definiţia XIII.2.1. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere
a
1
,a
2
,a
3
,…,a
n
,… în care fiecare termen, începând cu a
2
, se obţine din cel precedent
prin înmulţirea acestuia cu un acelaşi numãr q (q≠ ≠≠ ≠0) numit raţie. Se noteazã
÷÷a
1
,a
2
,a
3
,…a
n
,…
Dacã a
1
este primul termen, a
n
cel de-al n-lea termen (termenul general), q
raţia, n numãrul termenilor şi S
n
suma celor n termeni, atunci avem:
a
n
= qa
n-1
, n≥2 (prin definiţie)
a
n
= a
1
q
n-1
, n≥2 (a
n
în funcţie de a
1
, q şi n)
S
n
= a
1
+ a
2
+ …+ a
n
, S
n
=
1 q
1 q
a
n
1



S
n
= 1 q ,
q 1
q a a
n 1




Termeni echidistanţi de extremi. Într-o progresie geometricã, produsul a doi
termeni echidistanţi de extremi este egal cu produsul termenilor extremi:
a
p
a
n-p+1
= a
1
a
n
.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un
termen la mijloc, a
m+1
, astfel încât
1 2 1
2
1 + +
=
m m
a a a .
Condiţia necesarã şi suficientã ca trei numere a,b,c, luate în aceastã ordine, sã
formeze o progresie geometricã este sã avem b
2
= ac.

XIV. Polinoame

XIV.1. Forma algebricã a unui polinom
f∈C[x] este f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ a
2
X
n-2
+ … + a
n
, unde n este gradul, a
0
– coeficientul
dominant, a
n
– termenul liber.
Funcţia polinomialã asociatã lui f∈C[x] este f
~
:C→C f
~
(α) = f(α) ∀α∈C;
f(α) fiind valoarea polinomului f în α.
Teorema împãrţirii cu rest: ∀f,g∈C[x], g≠0 existã polinoamele unice q,r∈C[x]
astfel încât f = gq + r, grad r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului f∈C[x], f≠0 la
X-a este f(a).
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
30
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b
0
X
n-1
+ b
1
X
n-2
+ … + b
n-1
al
împãrţirii polinomului f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ a
2
X
n-2
+ … + a
n
la binomul X-a; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
a
0
a
1
… a
n-1
a
n
a b
0
= a
0
b
1
= ab
0
+a
1
… b
n-1
= ab
n-2
+a
n-1
r=f(a)=ab
n-1
+a
n

XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor
Definiţia XIV.2.1. Fie f,g∈ ∈∈ ∈C[x], spunem cã g divide pe f şi notãm g f dacã
∃ ∃∃ ∃q∈ ∈∈ ∈C[x] astfel încât f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, ∀a∈C*, ∀f∈C[x];
2. g f şi f≠0 ⇔ r = 0;
3. g f şi f≠0 ⇒ grad f ≥ grad g;
4. a∈C* ⇒ af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h ⇒ f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f ⇒ ∃ a∈C* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).
Definiţia XIV.2.2. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun
(c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g.
2) d’ f şi d’ g ⇒ d’ d şi notãm d=(f,g)
Definiţia XIV.2.3. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.
Definiţia XIV.2.4. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun
(c.m.m.m.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m.
2) f m’ şi g m’ ⇒ m m’
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d
g f ⋅

XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor
Definiţia XIV.3.1. Numãrul α αα α∈ ∈∈ ∈C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã
şi numai dacã f
~
(α αα α) = 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul α∈C este rãdãcinã a polinomului f≠0⇔(X-a) f.
Definiţia XIV.3.2. Numãrul α αα α se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a
polinomului f≠0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)
p+1
nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã f∈C[x] este un polinom de gradul n şi x
1
,x
2
,x
3
,…,x
n
sunt
rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m
1
,m
2
,m
3
,…,m
n
atunci
n
m
n
m m
x X x X x X a f ) ...( ) ( ) (
2 1
2 1 0
− − − = unde a
0
este coeficientul dominant al lui f, iar
m
1
+ m
2
+ … + m
n
= grad f.
XIV.4. Ecuaţii algebrice
Definiţia XIV.4.1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f≠ ≠≠ ≠0 este un polinom, se
numeşte ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu
se pot rezolva prin radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau
egal cu unu, are cel puţin o rãdãcinã (complexã).
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
31
Formulele lui Viete: Dacã numerele x
1
,x
2
,…,x
n
sunt rãdãcinile polinomului
f∈C[x], f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ …+ a
n
, a
0
≠0 atunci:
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
− =
− = + + +
− = + + +
= + + + + +
− = + + +
+ − + − + −
− −

0
2 1
0
2 1 1 1 2 1 2 1
0
3
1 2 4 2 1 3 2 1
0
2
1 3 2 1 2 1
0
1
2 1
) 1 ( ...
..... .......... .......... .......... .......... ..........
) 1 ( ... ... ... ...
.... .......... .......... .......... .......... ..........
...
... ...
...
a
a
x x x
a
a
x x x x x x x x x x
a
a
x x x x x x x x x
a
a
x x x x x x x x
a
a
x x x
n n
n
k k
m k m k m k k k
n n n
n n n
n


XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z
Teoremã: Dacã f∈R[x] admite pe α = a + ib, b≠0 ca rãdãcinã atunci el admite
ca rãdãcinã şi peα = a – ib, iar α şiα au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom f∈Q[x] admite pe α = a + b d (a,b∈Q, b≠0,
d∈R\Q) ca rãdãcinã, atunci el admite şi peα = a – b d , iar α şiα au acelaşi ordin,
de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom f∈Z[x], grad f≥1, admite o rãdãcinã α =
2
p
∈Q,
(p,q) = 1 atunci p a
n
şi q a
0
.
În particular dacã f∈Z[x] are rãdãcina α=p∈Z atunci p a
n
.



XV. Permutãri, matrici, determinanţi


XV.1. Permutãri
Definiţie XV.1.1. Fie A={1,2,…n}, ϕ ϕϕ ϕ se numeşte permutare de gradul n
daacã ϕ ϕϕ ϕ:A→ →→ →A şi ϕ ϕϕ ϕ bijectivã.
ϕ =
|
|
¹
|

\
|
(n) ... (2) (1)
n ... 2 1
σ ϕ ϕ

S
n
– mulţimea permutãrilor de grad n; card S
n
= n!
1
A
= e, permutarea identicã e =
|
|
¹
|

\
|
n ... 2 1
n ... 2 1

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
32
Compunerea permutãrilor
Fie σ,τ∈S
n
atunci σoτ =
|
|
¹
|

\
|
(n)) ( ... (2)) ( (1)) (
n ... 2 1
τ σ τ ϕ τ ϕ
∈S
n

Transpoziţii
Definiţia XV.1.2. Fie i,j∈ ∈∈ ∈A, i≠ ≠≠ ≠j, τ ττ τ
ij
∈ ∈∈ ∈S
n
, τ ττ τ
ij
se numeşte transpoziţie dacã:
¦
¹
¦
´
¦

=
=
=
j i, k daca k,
j k daca i,
i k daca j,
) (k
ij
τ
|
|
¹
|

\
|
=
n ... i ... k ... j ... 2 1
n ... j ... k ... i ... 2 1
) (k
ij
τ
Observaţii: 1. (τ
ij
)
-1
= τ
ij
;
2. Numãrul transpoziţiilor de grad n este
2
n
C
Signatura (semnul) unei permutãri
Definiţia XV.1.3. Fie (i,j)∈ ∈∈ ∈AxA, i<j, (i,j) se numeşte inversiune a lui ϕ ϕϕ ϕ dacã
ϕ ϕϕ ϕ(j)<ϕ ϕϕ ϕ(i), m(ϕ ϕϕ ϕ) numãrul inversiunilor lui ϕ ϕϕ ϕ:
2
) 1 (
) ( 0
2

= ≤ ≤
n n
C m
n
ϕ ;
ε(ϕ) = (-1)
m(ϕ)
se numeşte signatura lui ϕ.
Observaţii: 1. Permutarea ϕ se numeşte parã dacã ε(ϕ) = 1, respectiv imparã dacã
ε(ϕ) = - 1;
2. Orice transpoziţie este imparã;
3.

≤ < ≤ −

=
n j i j i
j i
1
) ( ) (
) (
ϕ ϕ
ϕ ε ;
4. ε(ϕ oσ) = ε(ϕ)ε(σ).

XV.2. Matrici
Definiţia XV.2.1. Fie M = {1,2,…m} şi N = {1,2,…n}. O aplicaţie A:MxN→C
A(i,j)=a
ij
se numeşte matrice de tipul (m,n): cu m linii şi n coloane:
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
şi notãm M
m,n
(C) mulţimea matricelor de tipul (m,n) cu
elemente numere complexe.
Definiţia XV.2.2. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul
n, iar mulţimea lor se noteazã M
n
(C).
Definiţia XV.2.3. Douã matrici A,B∈ ∈∈ ∈M
m,n
(C) sunt egale dacã şi numai dacã
a
ij
= b
ij
∀ ∀∀ ∀(i,j)∈ ∈∈ ∈MxN.
Operaţii cu matrici:
1. Adunarea
Fie A,B∈M
m,n
(C) atunci C = A + B∈M
m,n
(C) unde c
ij
=a
ij
+ b
ij
∀ (i,j)∈MxN
este suma lor.
Proprietãţi ∀A,B,C∈M
m,n
(C):
1. A+B = B+A (comutativitate);
2. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate);
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
33
3. A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0);
4. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A).
2. Înmulţirea cu scalari
Fie A∈M
m,n
(C) şi λ∈C atunci B=λA∈M
m,n
(C) unde b
ij

ij
∀(i,j)∈MxN este
produsul matricei A cu scalarul λ.
Proprietãţi ∀A,B∈M
m,n
(C) şi λµ∈C.
1. 1⋅A = A;
2. λ⋅A = A⋅λ;
3. λ(A+B) = λA + λB;
4. (λ+µ)A = λA + µA;
5. λ(µA) = (λµ)A = µ (λA).

3. Transpusa unei matrici
Fie A∈M
m,n
(C) atunci
t
A∈M
m,n
(C) unde
t
a
ij
= a
ji
, ∀(i,j)∈MxN
4. Înmulţirea matricelor
Fie A∈M
m,n
(C) şi B∈M
n,p
(C) atunci C=A⋅B∈M
m,p
(C) unde

=
=
n
k
kj ik ij
b a c
1
,
∀(i,j)∈MxN este produsul lor
Proprietãţi:
1. (A⋅B) ⋅C = A⋅(B⋅C) (asociativitate);
2. A⋅I
n
= I
n
⋅A (element neutru-matricea unitate)
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=
1 ... 0 0
... ... ... ...
0 ... 1 0
0 ... 0 1
n
I
3. (A+B)⋅C = A⋅C + B⋅C;
4. A⋅(B+C) = A⋅B + A⋅C.

XV.3. Determinanţi
Fie M
n
(C) – mulţimea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
, A∈M
n
(C)
Definiţia XV.3.1. Se numeşte determinantul matricii A, numãrul
det A =


n
S
n n
a a a
σ
σ σ σ
σ ε
) ( ) 2 ( 2 ) 1 ( 1
... ) (
det A =
nm n n
n
n
a a a
a a a
a a a
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
34
det A = a
i1
A
i1
+ a
i2
A
i2
+ … + a
in
A
in
unde A
ij
este complementul algebric al
elementului a
ij
din matricea A:
A
ij
= (-1)
i+j
a ... a a ... a a
... ... ... ... ... ... ...
a ... a a ... a a
a ... a a ... a a
... ... ... ... ... .... ...
a ... a a ... a a
a ... a a ... a a
nm 1 nj 1 - nj n2 n1
1n i 1 1j i 1 - 1j i 12 i 11 i
1n - i 1 1j - i 1 - 1j - i 12 - i 11 i
2n 1 2j 1 - 2j 22 21
1n 1 1j 1 - 1j 12 11
+
+ + + + + +
+ −
+
+

Dacã C = AB, atunci det C = det A det B (A,B,C∈M
n
(C))
Determinantul de ordinul 2:
21 12 22 11
22 21
12 11
a a a a
a a
a a
− =
Determinantul de ordinul 3:
33 12 21 23 32 11 13 22 31 31 23 12 13 32 21 33 22 11
33 32 31
23 22 21
13 12 11
a a a a a a a a a a a a a a a a a a
a a a
a a a
a a a
− − − + + =

XV.4. Inversa unei matrici
Fie A∈M
n
(C), dacã det A≠0 existã A
-1
∈M
n
(C) astfel încât AA
-1
= I
n
, I
n
∈M
n
(C),
I
n
– matricea unitate:
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=

nn n n
n
n
A A A
A A A
A A A
A
A
...
... ... ... ...
...
...
det
1
2 1
2 22 12
1 21 11
1



XVI. Sisteme lineare

XVI.1. Notaţii:

a
ij
– coeficienţi, x
I
– necunoscute, b
i
– termeni liberi;
(S)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
n n mn m m
n n
n n
b x a x a x a
b x a x a x a
b x a x a x a
...
......... .......... .......... ..........
...
...
2 2 1 1
2 2 2 22 1 21
1 1 2 12 1 11
, m – ecuaţii, n – necunoscute;

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
35
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
,
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
=
n mn m m
n
n
b
b
b
a a a
a a a
a a a
A
...
...
... ... ... ...
...
...
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11
,
r – rangul matricii A = rangul sistemului

XVI.2. Compatibilitatea
Sistemul (S) este compatibil determinat dacã:
1. r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A = ∆ ≠ 0, atunci x
I
=


i
, unde
|
|
|
|
|
¹
|

\
|
= ∆
nn
n
n
n n n
i
a
a
a
b a a
b a a
b a a
...
...
...
...
...
...
... ... ... ...
...
...
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11

2. r = n < m şi rang A= r.
Sistemul (S) este incompatibil dacã r ≤ min (m,n) şi rang A = r + 1.

XVI.3. Sisteme omogene (b
i
= 0)
1. Sunt compatibile determinate (x
1
= x
2
= … = x
n
= 0) dacã r = n;
2. Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n.

XVII. Structuri algebrice

XVII.1. Monoid
Fie (M,*), MxM→M, (x,y)→x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) ∀x,y,z∈M (asociativitatea);
M2. ∃ e∈M astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈M (e element neutru);
dacã M3. x*y = y*x, ∀x,y∈M monidul este comutativ.
Ex: 1. (N,+), (N,⋅) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:E→E, E –
nevidã, o – compunerea funcţiilor).

XVII.2. Grup
Fie (G,*), GxG→G, (x,y)→x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) ∀x,y,z∈G(asociativitatea);
G2. ∃ e∈G astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈G (e element neutru);
G3. ∀ x∈G ∃ x’∈G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, ∀x,y∈G grupul este comutativ (sau abelian).
Ex: 1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
36
2. (R
n
,⊕) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (M
n
(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (σ
n
, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia XVII.2.1. Fie (G,*) grup, H⊂G, H este subgrup dacã ∀ x,y∈H ⇒
x*y∈H şi ∀ x∈H ⇒ x’∈H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G
1
,⊥), (G
2
,∆):
Definiţia XVII.2.2. f:G
1
→G
2
se numeşte morfism de grupuri dacã
f(x⊥y)=f(x)∆f(y), ∀x,y∈G
1
.
Definiţia XVII.2.3. f:G
1
→G
2
se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este
bijectivã şi f(x⊥y)=f(x)∆f(y), ∀x,y∈G
1
.
Definiţia XVII.2.4. f:G
1
→G
2
se numeşte automorfism (endomorfism) al
grupului G
1
, dacã f este un izomorfism (morfism).

XVII.3. Inel
Fie (A,+,•), AxA→A, (x,y)→x+y şi AxA→A, (x,y)→x•y, A nevidã;
Definiţia XVII.3.1. (A,+,•) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A,•) este monoid şi
D. • este distributivã faţã de +:
x•(y+z) = x•y + y•z
(y+z)•x = y•x + y•z, ∀x,y,z∈A
dacã C. x•y = y•x ∀x,y∈A, inelul este comutativ.
Exemple de inele:
1. (Z,+,⋅) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ⋅) – inelul întregilor lui Gauss, Z[i] = {z = a + bia,b∈Z}
3. (R
n
,⊕,⊗) – inelul resturilor modulo n;
4. (M
n
(A),+,⋅) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A);
5. (Z
n
,+,⋅) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,⊥,*) şi (A’,∆,o):
Definiţia XVII.3.1. f:A→A’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este
bijectivã şi f(x⊥y) = f(x)∆f(y), f(x*y) = f(x)of(y), ∀x,y∈A.
Definiţia XVII.3.2. (A,+,•) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x≠0, y≠0
implicã x•y≠0.
Definiţia XVII.3.3. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã
divizori ai lui zero se numeşte domeniu integritate.
Definiţia XVII.3.4. Dacã (A,+,⋅ ⋅⋅ ⋅) este inel, atunci (A[X],+ ,⋅ ⋅⋅ ⋅) este inelul
comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în A.
f∈A[X], f = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
+ … + a
n
X
n
este forma algebricã a unui polinom
de nedeterminatã X cu coeficienţi în A:
- dacã a
n
≠0, grad f = n (a
n
– coeficient dominant);
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
37
- dacã a
0
= a
1
= … = a
n
, f = 0 (polinom nul), grad 0 = -∞.
Proprietãţi: 1. grad (f+g) ≤ max{grad f, grad g};
2. grad f⋅g ≤ grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de
integritate şi grad f⋅g = grad f + grad g, ∀f,g∈A[X].

XVII.4. Corp
Fie (K,+,•), KxK→K, (x,y)→x+y şi KxK→k, (x,y)→x•y, K – nevidã.
Definiţia XVII.4.1. (K,+,• •• •) este corp dacã (K,+,• •• •) este inel, 0≠1 şi ∀x∈K, x≠0
⇒ ∃ x
-1
∈K, astfel încât x•x
-1
= x
-1
•x = 1.
Dacã x•y = y•x ∀x,y∈K, corpul este comutativ.
Exemple de corpuri:
1. (Q,+,⋅) – corpul numerelor raţionale;
2. (R,+, ⋅) – corpul numerelor reale;
3. (C,+, ⋅) – corpul numerelor complexe;
4. (Q( d ),+,⋅) – corpul numerelor pãtratice (d∈Z, d – liber de pãtrate);
5. (Z
p
,+, ⋅) – corpul claselor de resturi modulo p (p∈N*, p >1, p – numãr prim).
Definiţia XVII.4.2. Fie corpurile (K,⊥ ⊥⊥ ⊥,*) şi (K’,∆ ∆∆ ∆,o), f:K→ →→ →K’ este izomorfism
de corpuri dacã f este bijectivã, f(x⊥y) = f(x) ∆ f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) ∀ ∀∀ ∀x,y∈ ∈∈ ∈R.
Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X], K corp comutativ şi g∈K[X],
g≠0: ∀f∈K[X], existã polinoamele q,r∈K[X], unic determinate astfel încât f = q⋅g+r,
grad r < grad g.


GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE

Notaţii:
- lugimea laturilor triunghiului ABC, AB = c, BC = a, CA = b;
- lungimile segmentelor importante în triunghi:
AD = h
a
(AD⊥BC, h
a
lugimea înãlţimii din A, D∈BC);
AD = m
a
(BD=BC, m
a
lugimea medianei din A, D∈(BC));
AD = b
a
(∠BAD =∠CAD, b
a
lugimea bisectoarei din A, D∈(BC));
-
2
c b a + +
= p (p – semiperimetrul triunghiului ABC);
- A
ABC
– aria triunghiului ABC, notatã şi S;
- R – raza cercului circumscris unui poligon;
- r – raza cercului înscris într-un poligon;
- l
n
– latura poligonului regulat cu n laturi;
- a
n
– apotema poligonului regulat cu n laturi;
- P – perimetrul poligonului;
- A
lat
– aria lateralã (prismã, piramidã, trunchi de piramidã);
- A
tot
– aria totalã, notatã şi A;
- V – volumul.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
38
I. Triunghiul

Inegalitãţi gemetrice:
1. m(∠MBA) > m(∠A), m(∠MBA) > m(∠C), ∠MBA este unghi exterior;
2. a+b > c, b+c > a, a+c > b
3. a > b-c , b > c-a , c > a-b A
4. m
a
<
2
c b +

5. p < m
a
+ m
b
+ m
c
< P

Teorema bisectoarei (∠BAD ≡ ∠DAC) B C
c b
b a
DC
c b
c a
BD
AC
AB
DC
BD
+

=
+

= = ; ;
Observaţii:
1. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie al
mediatoarelor;
2. Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul de intersecţie al bisectoarelor;
3. Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersecţie al medianelor.
4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie al înãlţimilor.
II. Poligoane convexe

Suma S
n
a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi:
S
n
= (n – 2)⋅180°
Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi circumscris unui alt
cerc.
III. Relaţii metrice în triunghi

III.1. Triunghiul dreptunghic
ABC (m(∠A) = 90°, AD⊥BC)
1. Teorema lui Pitagora: a
2
= b
2
+ c
2
;
2. Teorema catetei: b
2
= a⋅CD, c
2
= a⋅BD;
3. Teorema înãlţimii:
2
a
h =BD⋅DC;
4. c h b h
c b
h
c b a
= =

= , ,
2
;
5.
2 2 2 2 2 2
4
3
,
4
3
,
2
c a m b a m
a
m
c b a
− = − = = ;
6.
c a
a
b b
c a
a
c b
c b
c b
b
c b a
+
⋅ =
+
⋅ =
+

=
2
;
2
; 2 ;
7.
2
c b
A
ABC

= ;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
39
8.
2
a
R = ;
9.
c b a
c b
r
+ +

= ;
10. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice:
b = a⋅sin B, b = a⋅cos C, b = c⋅tg B, b = c⋅ctg C.
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c)
1.
2
3 a
b m h
a a a
= = =
2.
4
3
2
a
A
ABC
= ;
3.
3
3 a
R =
4.
6
3 a
r =
III.3. Triunghiul oarecare ABC (AD⊥BC)
1. Teorema lui Pitagora generalizatã:
a) b
2
= a
2
+ c
2
– 2a⋅BD, dacã m(∠B)<90° ;
b) b
2
= a
2
+ c
2
+ 2a⋅BD, dacã m(∠B)>90° ;
2. Relaţiile lui Steward O∈(BC):
b
2
⋅BO + c
2
⋅CO – a
2
⋅AO = a⋅BO⋅CO;
3.
4
) ( 2
2 2 2
2
a c b
m
a
− +
= ;
4. ) )( )( (
2
c p b p a p p
a
h
a
− − − = ;
5. bc a p p
c b
b
a
) (
2

+
= ;
6. S
h a
A
a
ABC
=

=
2
;
7. ) )( )( ( c p b p a p p S − − − = ;
8.
S
abc
R
4
= ;
9.
p
S
r = .

III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice
1. Teorema sinusurilor: R
C
c
B
b
A
a
2
sin sin sin
= = = ;
2. Teorema cosinusului:
bc
a c b
A A bc c b a
2
cos ; cos 2
2 2 2
2 2 2
− +
= − + = ;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
40
3. Teorema tangentelor:
b a
b a C
tg
B A
tg
+

=

2 2
;
4. C B A R S
A
tg a p p S
A
C B a
S
C ab
S sin sin sin 2 ,
2
) ( ,
sin 2
sin sin
,
2
sin
2
2
= − = = = ;
5.
2
cos
2
cos
2
cos 4
C B A
R p = ;
6. C B R h
a
sin sin 2 = ;
7. ) sin sin cos 4 (sin
2 2 2
C B A A R m
a
+ = ;
8.
2
cos
2 A
c b
bc
b
a
+
= ;
9.
bc
a p p A ) (
2
cos

= ;
10.
bc
c p b p A ) )( (
2
sin
− −
= ;
11.
) (
) )( (
2 a p p
c p b p A
tg

− −
= .

IV. Patrulatere

IV.1. Paralelogramul
ABCD (AB CD, BC AD, DE⊥AB) D C
AC∩BD = {O}
OA = OC, OB = OD O
A
ABCD
= AB⋅DE
A
ABCD
= AB⋅AD⋅sin A. A E B

IV.2. Dreptunghiul D C
ABCD (AB CD, BC AD, ∠A = 90°)
AC = BD O
A
ABCD
= AB⋅AD A B

IV.3. Rombul
ABCD (AB CD, BC AD, AB = BC)
AC = d
1
, BD = d
2

AB = a A C
AC⊥BD
A
ABCD
=
2
d d
2 1


B

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
41
IV.4. Pãtratul
ABCD (AB CD, BC AD, AB = AC D C
∠A = 90°, AB = a, AC = d)
AC = BD
AC⊥BD O
d = a 2
A
ABCD
= a
2
. A B

IV.5. Trapezul D C
ABCD (AB CD, AB = B, DC = b
MN – linie mijlocie) M
MN =
2
b B +
M N
A B
A
ABCD
= h
h b B
⋅ =
⋅ +
MN
2
) (


V. Poligoane înscrise în cerc

V.1. Patrulaterul înscris în cerc A
∠BAD + ∠BCD = 180°; D
∠BAC ≡ ∠BDC; M
Teorema lui Ptolomeu α
AB⋅DC + AD⋅BC = AC⋅BD C
A
ABCD
= ½ AC⋅BD⋅sin α B

V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R
1. Triunghiul echilateral:
4
3 3
,
2
, 3
2
3 3
R
S
R
a R l = = = ;
2. Pãtratul:
2
4 4
2 ,
2
2
, 2 R S
R
a R l = = = ;
3. Hexagonul regulat:
2
3 3
,
2
3
,
2
6 6
R
S
R
a R l = = = ;
4. Poligonul regulat cu n laturi:
n n n
a p
n
R
n
S
n
R a
n
R l ⋅ = = = =
π π π 2
sin
2
, cos , sin 2
2

unde
2
n
l n
p

= .
VI. Cercul

Lungimi şi arii: l
cerc
= 2πR, A
cerc
= πR
2
;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
42
l
arcAB
=
180
α πR
; α - mãsura în grade; A
A
sectorAB
=
180
2
α πR
α O
µ(∠AOB) =
180
π α ⋅
(µ - mãsura în radiani) B
Unghi cu vârful în interiorul cercului: B
m(∠AOB) = ) B m(A

A
m(∠AMB) =
2
) D m(C ) B m(A

+

M

D C
Unghi cu vârful pe cerc
OM⊥MT M
m(∠AMB) =
2
) B m(A

T
m(∠AMT) =
2
) M m(A

A
B

Unghi cu vârful în exteriorul cercului M
OT⊥MT C
m(∠AMB) =
2
) D m(C ) B m(A


D
T
m(∠AMB) =
2
) T m(D ) T m(B


A
B
Puterea unui punct faţã de un cerc B
M
OT⊥MT N
ρ(M) = MA⋅MB = OM
2
– r
2
= MT
2
T
ρ(N) = NA⋅NB = r
2
– ON
2

A

VII. Complemente de geometrie planã

Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãlţimilor unui
triunghi; dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi
(sau pe prelungiri), triunghiul ortic are cel mai mic perimetru.
Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al
laturii opuse.
Teorema lui Ceva: Cevienele AM, BN, CP ale triunghiului ABC sunt
concurente dacã şi numai dacã 1 = ⋅ ⋅
PB
PA
NA
NC
MC
MB
.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
43
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC, CA, AB, determinate de laturile
triunghiului ABC, se considerã punctele M, N respectiv P situate douã dintre ele pe
laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi, sau toate trei pe prelungiri
de laturi. Punctele M, N, P sunt colineare dacã şi numai dacã: 1 = ⋅ ⋅
PB
PA
NA
NC
MC
MB
.
Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare, punctele H, O şi G
(ortocentrul, centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare.
Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui
triunghi, pe dreptele suport ale laturilor acestuia, sunt colineare.
Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la
prelungirile celorlalte douã laturi; centrul cercului exînscris este intersecţia
bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare.
Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãlţimilor unui
triunghi, mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi
vârfurile triunghiului sunt conciclice.

VIII. Poliedre

VIII.1. Prisma
1. Paralelipipedul dreptunghic
A
lat
= 2(a + b)c;
c

A
tot
= 2(ab + ac + bc);
d

V = abc
b

d
2
= a
2
+ b
2
+ c
2

a

2. Cubul
(de laturã a = b = c)
A = 6a
2 c

V = a
3 d

a = a 3
a b

3. Paralelipipedul D’ C’
B’O⊥(ABC) A’ B’
B’O = h
V = A
ABCD
⋅h D O C
A B
4. Prisma
C’

(dreaptã sau oblicã, de înãlţime h)
A’

B’

V = A
bazei
⋅h
h



C
Prisma triunghiularã regulatã
A B

C’

(AB = a)
O’

A
lat
= 3a⋅h
A’ B’

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
44
A
tot
= 3a⋅h +
2
3 a
2

V =
4
3 a
2
⋅h
C O

A B
VIII.2. Piramida
1. Tetraedrul regulat
(toate muchiile sunt congruente, A
AO⊥(BCD), AM⊥DC)
;
2
3
,
3
6 a
AM
a
h = =
B C
2. Tetraedul dreptunghic
(OA⊥OB⊥OC⊥OA,
OA = OB = OC = a, CM⊥AB) C
2 ;
2
6
,
2
2
a AB
a
CM
a
OM = = =
2
3
2
a
A
ABC
=
2
3
2
3
2 2
a a
A
tot
+ =
V =
6
3
a


3. Piramida triunghiularã regulatã
(AB = AC = BC = A, VA = VB = VC
VM ⊥ BC, VM – apotemã)
3 4
3
2
3
4
3
2
3
12
2
2
2
2
h a
V
VM a a
A
VM a
A
a
h VM
tot
lat
⋅ =

+ =

=
+ =

12
2
; 3
3
2 2
ˆ
sin ,
3
6
ˆ
sin
3
2
a
V a A
O M A O B A
= =
= =
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
45





Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat
de laturã a, VA = VB = VC = VD, VM⊥BC)
3
2
2
4
2
2
2
2
h a
V
VM a a A
VM a A
a
h VM
tot
lat

=
⋅ + =
⋅ =
+ =


4. Piramida hexagonalã regulatã
(ABCDEF – hexagon regulat VM ⊥ BC,
VA = VB = VC = VD = VE = VF = a)
2
3
3
2
3 3
3
4
3
2
2
2
2
h a
V
VM a
a
A
VM a A
a
h VM
tot
lat
=
⋅ + =
⋅ =
+ =


M

A B
5. Piramida regulatã
(piciorul înãlţimii coincide cu centrul circumscris bazei):
3
;
2
h A
V A A A
apotema P
A
bazei
lat bazei tot
bazei
lat

= + =

=


6. Piramida (de înãlţime h):
3
;
h A
V A A A
bazei
lat bazei tot

= + =

VIII.3. Trunchiul de piramidã
(B – aria bazei mari, b – aria bazei mici, h – înãlţimea)
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
46
1. Trunchiul de piramidã oarecare:
b B b B
h
V ⋅ + + = (
3


2. Trunchiul de piramidã regulat
P – perimetrul bazei mari,
p – perimetrul bazei mici,
a
p
– apotema
) (
3
2
) (
2
) (
b B b B
h
V
a p P
b B A
a p P
A
p
tot
p
lat
⋅ + + =
+
+ + =
+
=


VIII.4. Poliedrul regulat
Relaţia lui Euler: v-m+f = 2
(v – numal vârfurilor, m – numãrul muchiilor, f – numãrul feţelor)
Tipurile de poliedre regulate:
- tetraedrul regulat: f = 4, v = 4, m = 6;
- cubul (hexaedru regulat): f = 6, v = 8, m = 12;
- octaedrul regulat: f = 8, v = 6, m = 12;
- dodecaedrul regulat: f = 12, v = 20, m = 30;
- icosaedrul regulat: f = 20, v = 12, m = 30;




IX. Corpuri rotunde

Notaţii: R – razã, G – generatoare, h – înãlţime
IX.1. Cilindrul circular drept
h R V
G R R A
RG A
G h
tot
lat
2
) ( 2
2
π
π
π
=
+ =
=
=


Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
47
IX.2. Conul circular drept
3
) (
2
2 2 2
h R
V
G R R A
RG A
R h G
tot
lat
π
π
π
=
+ =
=
+ =


IX.3. Trunchiul de con
(r – raza bazei mici)
) (
3
) ( ) (
) (
) (
2 2
2 2
2 2 2
Rr r R
h
V
r R r R G A
r R G A
r R h G
tot
lat
+ + =
+ + + =
+ =
− + =
π
π π
π


IX.4. Sfera
2
1 sferice
3
2
2
2
3
4
4
Rh A
Rh A
R
V
R A
zonei
calotei
π
π
π
π
=
=
=
=






X. Funcţii trigonometrice

X.1. Definiţii în triunghiul dreptunghic
a
b
B = sin ,
a
c
B = cos ,
c
b
tgB = C
b
c
ctgB = , C B cos sin = , ctgC tgB =
b a

A
c
B




Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
48
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice
1. sin:R→[-1,1]

sin(-x) = -sin x, sin(x + 2kπ) = sin x, (k∈Z)
2. cos:R→[-1,1


cos(-x) = cos x, cos (x + 2kπ) = cos x, (k∈Z)
3. tg:R\{(2k+1)
2
π
}→R 4. ctg:R\{kπ}→R













tg(-x) = -tg x ctg(-x) = -ctg x
tg(x+kπ) = tg x, (k∈Z) ctg(x + kπ) = ctg x, (k∈Z)

XI. Formule trigonometrice

XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:
1. 1 cos sin
2 2
= + α α ;
α α α α
2 2
sin 1 cos ; cos 1 sin − ± = − ± =
2.
α
α
α
cos
sin
= tg
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
49
α
α
α
α
α
2 2
1
1
cos ;
1
sin
tg tg
tg
+ ±
=
+ ±
=
3. α α
π
cos
2
sin =
|
¹
|

\
|
− ; α α
π
ctg tg =
|
¹
|

\
|

2

4. α α π sin ) sin( = −
α α π cos ) cos( − = − ; α α π tg tg − = − ) (
5. α α
π
cos
2
sin =
|
¹
|

\
|
+
α α
π
sin
2
cos − =
|
¹
|

\
|
+ , α α
π
ctg tg − =
|
¹
|

\
|
+
2

6. α α π sin ) sin( − = +
α α π cos ) cos( − = + ; α α π tg tg = + ) (
7. α α π sin ) 2 sin( − = −
α α π cos ) 2 sin( = − ; α α π tg tg − = − ) 2 (
XI.2. Formule de adunare:
β α
β α
β α
β α β α β α
α β β α β α
tg tg
tg tg
tg

±
= ±
⋅ ⋅ = ±
⋅ ± ⋅ = ±


1
) (
sin sin cos cos ) cos(
cos sin cos sin ) sin(


XI.3. Formule pentru multiplii de argument:
... sin cos sin cos sin cos cos
... sin cos sin cos cos sin
1
1
2 cos ;
1
2
2 sin
cos 3 cos 4 3 cos
sin 4 sin 3 3 sin
2 2
1
2
2
1
2
2
1 cos 2 sin 2 1 sin cos 2 cos
cos sin 2 2 sin
5 5 5 3 3 3 1 1
4 4 4 2 2 2
2
2
2
3
3
2
2
2 2 2 2
− ⋅ + ⋅ − ⋅ =
− ⋅ + ⋅ − =
+

=
+
=
− =
− =

=

=

=

=
− = − = − =
⋅ =
− − −
− −
α α α α α α α
α α α α α α
α
α
α
α
α
α
α α α
α α α
α α
α
α
α
α α α
α
α
α α α α α
α α α
n
n
n
n
n
n
n
n
n
n
n
C C C n
C C n
tg
tg
tg
tg
tg ctg
ctg
ctg
ctg
tg ctg tg
tg
tg


Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
50
XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument:
α
α
α
α
α
α α
α α α α
cos 1
cos 1
sin
cos 1
cos 1
sin
2
2
cos 1
2
cos ;
2
cos 1
2
sin
+

± =

=
+
=
+
± =

± =
tg


XI.5. Sume, diferenţe şi produse:
2
cos
2
sin 2 sin sin
β α β α
β α
− +
= +
2
cos
2
sin 2 sin sin
β α β α
β α
+ −
= −
2
cos
2
cos 2 cos cos
β α β α
β α
− +
= +
2
sin
2
sin 2 cos cos
α β β α
β α
− +
= −
β α
β α
β α
β α
β α
β α
cos cos
) sin(
;
cos cos
) sin(


= −

+
= + tg tg tg tg
|
¹
|

\
|
− =
|
¹
|

\
|
+ = + α
π
α
π
α α
4
cos 2
4
sin 2 cos sin
|
¹
|

\
|
− − =
|
¹
|

\
|
+ − = − α
π
α
π
α α
4
cos 2
4
sin 2 cos sin
β α
β α
β α
β α β α β α
β α β α β α
β α β α β α
ctg ctg
tg tg
tg tg
+
+
= ⋅
− + + = ⋅
− + + = ⋅
+ − − = ⋅
)] sin( ) [sin(
2
1
cos sin
)] cos( ) [cos(
2
1
cos cos
)] cos( ) [cos(
2
1
sin sin



XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice

XII.1. arcsin:[-1.1]→[-
2
π
,
2
π
], arcsen y = x sin x = y
arcsin (-x) = - arcsin x
XII.2. arcos:[-1,1]→[0,π], arcos (-x) = π - arcos x

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
51
XII.3. arctg:R
|
¹
|

\
|
− →
2
,
2
π π
, arctg (-x) = -arctg x

XII.4. arctg:R→(0,π), arctg (-x) = π - arctg x



XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple

XIII.1. Ecuaţii fundamentale
} { , . 4
{ , . 3
} 2 arccos { ] 1 , 1 [ , cos . 2
} arcsin ) 1 {( ] 1 , 1 [ , sin . 1
Z k k accctga x R a a ctgx
Z k k arctga x R a a tgx
Z k k a x a a x
Z k k a x a a x
k
∈ + ∈ ⇒ ∈ =
∈ + ∈ ⇒ ∈ =
∈ + ± ∈ ⇒ − ∈ =
∈ + − ∈ ⇒ − ∈ =
π
π
π
π


XIII.2. Tabele de valori:
x
funcţia
0
6
π

4
π

3
π

2
π

π
2



sin x 0
2
1

2
2

2
3

1 0 -1 0
cos x 1
2
3

2
2

2
3

0 -1 0 1

tg x 0
3
3

1
3
/ 0 / 0
ctg x /
3
1
3
3

0 / 0 /

x
funcţia
-1
2
3

2
2

2
1

0
2
1

2
2

2
3

1
arcsin x
2
π


3
π

4
π

6
π

0
6
π

4
π

3
π

2
π

arcos x π
6


4


3


2
π

3
π

4
π

6
π

0

x
functia
3 −
-1
3
3

0
3
3

1
3
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
52
arctg x
3
π

4
π

6
π

0
6
π

4
π

3
π

arcctg x
6


4


3


2
π

3
π

4
π

6
π


XIV. Elemente de geometrie analiticã

XIV.1. Segmente
1. Distanţa dintre douã puncte A(x
1
,y
1
), B(x
2
,y
2
): AB =
2
1 2
2
1 2
) ( ) ( y y x x − + −
2. Panta dreptei AB:
1 2
1 2
x x
y y
m
AB


=
3. Coordonatele (x,y) ale mijlocului segmentului AB:
2
,
2
2 1 2 1
y y
y
x x
x
+
=
+
=
4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k:
2
,
1
2 1 2 1
ky y
y
k
kx x
x
+
=
+
+
=
XIV.2. Ecuaţia dreptei
1. Drepte paralele cu axele de coordonate:
(d):x = a (d Oy), (d):y = a (d Ox)
2. Dreapta determinatã de punctul M
o
(x
o
,y
o
) şi vectorul nul a t r r d v u a
o
+ = : ) ( : ) , ( ,
t∈R,
o
r -vectorul de poziţie a lui M
o
; r-vectorul de poziţie a unui punct M al dreptei d.

¹
´
¦
+ =
+ =
vt y y
ut x x
d
o
o
: ) ( , t∈R, ecuaţiile parametrice;
3. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (m∈R*, n∈R, m – panta, n – ordonata la origine);
4. Ecuaţia prin tãieturi: *); , ( , 0 1 R b a
b
y
a
x
∈ = − +
5. Ecuaţia dreptei de pantã m, prin punctul M
o
(x
o
,y
o
): y – y
o
= m(x – x
o
), (m≠0);
6. Ecuaţia dreptei determinatã de punctele A(x
1
,y
2
), B(x
2
,y
2
):
) , ( , ), (
2 1 2 1
1 2
1
1 2
1
1
1 2
1 2
1
y y x x
x x
x x
y y
y y
x x
x x
y y
y y ≠ ≠


=





= − sau
0
1
1
1
2 2
1 1
=
y x
y x
y x

7. Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0;
8. Aria triunghiului ABC (A(x
1
,y
1
), B(x
2
,y
2
), C(x
3
,y
3
)): A
ABC
= ∆
2
1
, unde
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
53
1
1
1
2 2
1 1
y x
y x
y x
= ∆ , dacã ∆ = 0 atunci A, B, C sunt colineare
9. Poziţia relativã a dreptelor (d
1
) şi (d
2
):
0 : ) (
1 1 1 1
= + + c y b x a d şi 0 : ) (
2 2 2 2
= + + c y b x a d
d
1
= d
2
, dacã
2
1
2
1
2
1
c
c
b
b
a
a
= =
d
1
d
2
, dacã
2
1
2
1
2
1
c
c
b
b
a
a
≠ = ;
d
1
≠ d
2
şi d
1
∩ d
2
≠ ∅, dacã
2
1
2
1
b
b
a
a

10. Distanţa de la punctul M
o
(x
o
,y
o
) la dreapta (h): ax + by + c = 0
2 2
0 0
) , (
b a
c by ax
h M d
+
+ +
=
11. Unghiul α determinat de dreptele:
1 1 1
: ) ( n x m y d + = şi
2 2 2
: ) ( n x m y d + =
) 1 ( ,
1
2 1
2 1
1 2
− ≠
+

= m m
m m
m m
tgα
d
1
⊥ d
2
, dacã m
1
m
2
= -1

XIV.3. Cercul
Cercul C de centru M(a,b) şi razã r:
1. Ecuaţia cercului (x – a)
2
+ (y – b)
2
= r
2
; dacã M(a,b) = 0(0,0): x
2
+ y
2
= r
2
;
2. Ecuaţia generalã: x
2
+ y
2
+ mx + ny + p = 0, unde
2
m
a − = , b =
2
n
− şi
r
2
=
4
1
(m
2
+ n
2
) – p.

XIV.4. Conice raportate la axele de simetrie
1. Elipsa E: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), B(0,b), B’(0,-b), MF + MF’ = 2a, M∈E
Ecuaţia elipsei:
2 2 2
2
2
2
2
, 0 1 a c b
b
y
a
x
= + = − +
B
M
A’ F’ F A
O

B’
Ecuaţia tangentei în punctul M(x
o
,y
o
), M∈ ∈∈ ∈E:
0 1
2 2
= − +
b
yy
a
xx
o o

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
54
2. Hiperbola H: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), MF – MF’= 2a, M∈H.
Ecuaţiea hiperbolei:
2 2 2
2
2
2
2
, 0 1 a b c
b
y
a
x
= − = − −

Ecuaţia tangentei în M
o
(x
o
,y
o
), M
o
∈ ∈∈ ∈H.
0 1
2
0
2
0
= − −
b
yy
a
xx

3. Parabola P: F(
2
p
,0), h:x = -
2
p
(h – dreapta directoare): d(M,h) = MF, M∈P.
Ecuaţia parabolei P: y
2
= 2px


Ecuaţia tangentei în M
o
(x
o
,y
o
), M
o
∈ ∈∈ ∈P: yy
o
= p(x + x
o
)







ANALIZÃ MATEMATICÃ

I. Şiruri

I.1. Şiruri şi limite
Definiţia I.1.1. Se numeşte şir de numere reale o funcţie f:N→ →→ →R, f(n) = a
n
.
Definiţia I.1.2. Şirul (a
n
)
n≥ ≥≥ ≥0
se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor)
dacã a
n
≤ ≤≤ ≤ a
n+1
, ∀ ∀∀ ∀n∈ ∈∈ ∈N (respectiv a
n
≥ ≥≥ ≥ a
n+1
, ∀ ∀∀ ∀n∈ ∈∈ ∈N). Şirurile crescãtoare şi şirurile
descrescãtoare se numesc şiruri monotone.
Definiţia I.1.3. Şirul (a
n
)
n≥ ≥≥ ≥0
este mãrginit dacã şi numai dacã ∃ ∃∃ ∃M>0 astfel
încât a
n
≤ ≤≤ ≤ M, ∀ ∀∀ ∀n∈ ∈∈ ∈N.
Notaţie: (a
n
)
n≥0
, a
n
∈R, R =R ∪ {-∞, +∞}.
Definiţia I.1.4. Şirul (a
n
)
n≥ ≥≥ ≥0
, a
n
∈ ∈∈ ∈R are limita a şi scriem a a
n
n
=
∞ →
lim
, a∈R
dacã în orice vecinãtate a punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la un
anumit rang.
Definiţia I.1.5. Şirul este convergent, a a
n
n
=
∞ →
lim
, a∈R, dacã ∀ε>0, ∃N
ε
∈N
astfel încât ∀ n> N
ε
, a
n
- a<ε.
Definiţia I.1.6. a a
n
n
=
∞ →
lim
dacã ∃ε>0, ∃N
ε
∈N astfel încât a
n
> ε, ∀ n > N
ε
.
Definiţia I.1.7. −∞ =
∞ →
n
n
a
lim
dacã ∀ε>0, ∃N
ε
∈N astfel încât a
n
< -ε, ∀ n > N
ε
.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
55
Dacã ±∞ =
∞ →
n
n
a
lim
, atunci şirul este divergent.

I.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui
şir
1. dacã 0
lim
=
∞ →
n
n
b , b
n
≥ 0 şi a
n
- a≤ b
n
atunci a a
n
n
=
∞ →
lim
;
2. dacã ∞ =
∞ →
n
n
b
lim
şi a
n
≥ b
n
atunci +∞ =
∞ →
n
n
a
lim
;
3. dacã −∞ =
∞ →
n
n
b
lim
şi a
n
≤ b
n
atunci −∞ =
∞ →
n
n
a
lim
;
4. orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass);
5. dacã b
n
≤ a
n
≤ c
n
şi a c b
n
n
n
n
= =
∞ → ∞ →
lim lim
atunci a a
n
n
=
∞ →
lim
;
6. criteriul lui Stolz:
- dacã (b
n
)
n≥0
crescãtor: ∞ =
∞ →
n
n
b
lim
şi existã
n n
n n
n b b
a a


+
+
∞ →
1
1
lim
, atunci
n n
n n
n
n
n
n b b
a a
b
a


=
+
+
∞ → ∞ →
1
1
lim lim
;
- dacã (a
n
)
n≥0
, a
n
> 0 şi existã
n
n
n a
a
1
lim
+
∞ →
atunci
n
n
n
a
lim
∞ →
=
n
n
n a
a
1
lim
+
∞ →
(Cesaro);
- - dacã (b
n
)
n≥0
crescãtor: 0
lim lim
= =
∞ → ∞ →
n
n
n
n
b a şi existã
n n
n n
n b b
a a


+
+
∞ →
1
1
lim
, atunci
n n
n n
n
n
n
n b b
a a
b
a


=
+
+
∞ → ∞ →
1
1
lim lim
;

I.2. Operaţii cu şiruri convergente
a a
n
n
=
∞ →
lim
, b b
n
n
=
∞ →
lim
, a,b∈R
) 0 daca ( ,
lim
. 3
; ,
lim
. 2
; ) (
lim
, ) (
lim
. 1
≠ =
∈ =
− = − + = +
∞ →
∞ →
∞ → ∞ →
b
b
a
b
a
R a a
b a b a b a b a
n
n
n
n
n
n n
n
n n
n
α α α

I.3. Operaţii cu şiruri care au limitã
a a
n
n
=
∞ →
lim
, b b
n
n
=
∞ →
lim
, a,b∈R
1. dacã ∞ =
∞ →
n
n
a
lim
şi b b
n
n
=
∞ →
lim
, b∈R atunci 0
1
lim
, ) (
lim
= +∞ = +
∞ → ∞ →
n
n
n n
n a
b a ,
¹
´
¦
< ∞ −
> ∞ +
= ⋅
∞ → 0 daca ,
0 daca ,
lim
b
b
b a
n n
n

2. +∞ = =
∞ → ∞ →
n
n
n
n
b a
lim lim
atunci +∞ = +
∞ →
) (
lim
n n
n
b a , +∞ = ⋅
∞ →
) (
lim
n n
n
b a ;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
56
3. dacã −∞ =
∞ →
n
n
a
lim
şi b b
n
n
=
∞ →
lim
, b∈R, atunci −∞ = +
∞ →
) (
lim
n n
n
b a
¹
´
¦
< ∞ +
> ∞ −
= ⋅
∞ → 0 daca ,
0 daca ,
lim
b
b
b a
n n
n
;
4. −∞ = =
∞ → ∞ →
n
n
n
n
b a
lim lim
atunci −∞ = +
∞ →
) (
lim
n n
n
b a , +∞ = ⋅
∞ →
) (
lim
n n
n
b a ;
5. dacã ∞ =
∞ →
n
n
a
lim
şi −∞ =
∞ →
n
n
b
lim
atunci −∞ = ⋅
∞ →
) (
lim
n n
n
b a ;
6. dacã 0
lim
=
∞ →
n
n
a atunci ∞ =
∞ →
n
n a
1
lim
dacã a
n
> 0 şi −∞ =
∞ →
n
n a
1
lim
dacã a
n
< 0.
I.4. Şiruri tip
.
!
1
...
! 2
1
! 1
1
1
lim
. 9
;
1
1
lim
. 8
; 1 , 1 ... 2 1
lim
. 7
; 0 , 1
lim
. 6
; )
1
...
3
1
2
1
1 (
lim
. 5
; 1 daca ,
1
1
) ... 1 (
lim
. 4
daca ,
0 si daca ,
0 si daca ,
daca , 0
...
...
lim
. 3
0 daca ,
0 daca ,
lim
) ... (
lim
. 2
1 daca exista, nu
1 daca ,
1 daca , 1
1 1 daca , 0
lim
. 1
2
0
0
1
1
1 0
1
1
1 0
0
0
0 1
1
1 0
e
n
e
n
p n
a a
n
q
q
q q q
p k
b
a
p a p k
p a p k
p k
n n b n b n b
a n a n a n a
a
a
n a a n a n a n a
q
q
q
q
q
n
n
n
n
n p p p
n
n
n
n
n
n
o o
o o
p p
p p
k k
k k
n
k
n
k k
k k
n
n
n
=
|
¹
|

\
|
+ + + +
=
|
¹
|

\
|
+
≥ ∀ = + + +
> ∀ =
+∞ = + + + +
<

= + + + +
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
< > ∞ −
> > ∞ +
<
=
+ + + +
+ + + +
¹
´
¦
< ∞ −
> ∞ +
= = + + + +
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
− ≤
> ∞ +
=
< < −
=
∞ →
∞ →
∞ →
∞ →
∞ →
∞ →




∞ →
∞ →


∞ →
∞ →


II. Limite de funcţii

Notaţii: f:D→R, D⊂R, α - punct de acumulare a lui D;

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
57
II.1. Definiţii ale limitei
Definiţia II.1.1. R , ) (
lim
∈ =

l l x f
x α
, dacã pentru orice vecinãtate V a lui l
existã o vecinãtate U a lui α astfel încât ∀ x∈D∩U, x≠α, sã rezulte f(x)∈V.
Definiţia II.1.2. R , ) (
lim
∈ =

l l x f
x α
, dacã pentru orice şir (x
n
)
n≥ ≥≥ ≥0
, x
n
∈D\{α},
având α =
∞ →
n
n
x
lim
rezultã l x f
n
=
∞ →
) (
lim
(criteriul cu şiruri);
Definiţia II.1.3. R , ) (
lim
∈ =

l l x f
x α
, dacã ∀ε>0, ∃δ
ε
>0 astfel încât ∀x∈D\{α}
şi x - α< δ
ε
rezultã f(x) - l< ε;
Definiţia II.1.4. l x f
x
=

) (
lim
α
, dacã l
s
= l
d
= l, unde ) (
lim
x f l
x
x
s
α
α
<

= şi
) (
lim
x f l
x
x
d
α
α
>

= .

II.2. Operaţii cu limite de funcţii
f:D→R, g:D→R, α - punct de acumulare a lui D,
1
) (
lim
l x f
x
=
→α
,
2
) (
lim
l x g
x
=
→α
, l
1
,l
2
∈R;
.
) (
) (
lim
, 0 daca . 4
; ) (
lim
. 3
; ) ( ) (
lim
. 2
; )) ( ) ( (
lim
. 1
2
1
2
1
2 1
2 1
l
l
x g
x f
l
l a x af
l l x g x f
l l x g x f
x
x
x
x
= ≠
⋅ =
⋅ = ⋅
+ = +




α
α
α
α


II.3. Limite tip
n
n n
n
n n
x
a a a a x a x a + + + = + + +
− −

... ) ... (
lim
. 1
1
1 0
1
1 0
α α
α
;
lim
) ... (
lim
0
1
1 0
n
x
n
n n
x
x a a x a x a
±∞ →

±∞ →
= + + +
m
m m
n
n n
m
m m
n
n n
x b b b
a a a
b x b x b
a x a x a
+ + +
+ + +
=
+ + +
+ + +




→ ...
...
...
...
lim
. 2
1
1 0
1
1 0
1
1 0
1
1 0
α α
α α
α

;
lim
...
...
lim
0
0
1
1 0
1
1 0
m
n
x
m
m m
n
n n
x x b
x a
b x b x b
a x a x a
±∞ →


±∞ →
=
+ + +
+ + +

2 , , ,
lim
. 3 ≥ ∈ ∈ =
+

n N n R x
n n
x
α α
α

∞ =
∞ →
n
x
x
lim
, −∞ =
+
−∞ →
1 2
lim
n
x
x ;
4. } 1 { \ , ,
lim
*
+

∈ ∈ = R a R a a
x
x
α
α
α

∞ =
∞ →
x
x
a
lim
, 0
lim
=
−∞ →
x
x
a , dacã a > 1;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
58
0
lim
=
∞ →
x
x
a , ∞ =
−∞ →
x
x
a
lim
, dacã 0 < a < 1;
4. } 1 { \ finita, 0 , log log
lim
*
+

∈ > = R x
a a
x
α α α
α

−∞ =
>

x
a
x
x
log
lim
0
0
şi +∞ =
∞ →
x
a
x
log
lim
dacã a > 1;
+∞ =
>

x
a
x
x
log
lim
0
0
şi −∞ =
∞ →
x
a
x
log
lim
dacã 0 < a < 1;
6. α
α
sin sin
lim
=

x
x
, α
α
cos cos
lim
=

x
x

Z tg tgx
x
π
π
α α
α
+ ∉ =
→ 2
,
lim
, Z ctg ctgx
x
π α α
α
∉ =

,
lim

∞ =
<

tgx
x
x
lim
2
2
π
π
, −∞ =
>

tgx
x
x
lim
2
2
π
π

7. ∞ =
>

ctgx
x
x
lim
0
0
, −∞ =
<

ctgx
x
x
lim
0
0

] 1 , 1 [ , arcsin arcsin
lim
− ∈ =

α α
α
x
x
, ] 1 , 1 [ , arccos arccos
lim
− ∈ =

α α
α
x
x

R arctg arctgx
x
∈ =

α α
α
,
lim
, R arcctg arcctgx
x
∈ =

α α
α
,
lim

2
lim
π
− =
−∞ →
arctgx
x
,
2
lim
π
=
∞ →
arctgx
x

π =
−∞ →
arcctgx
x
lim
, 0
lim
=
∞ →
arcctgx
x
;
8. 1
sin
lim
0
=
→ x
x
x
, 1
lim
0
=
→ x
tgx
x
, 1
arcsin
lim
0
=
→ x
x
x
, 1
lim
0
=
→ x
arctgx
x
;
9. ; 1 , , 0
lim
> ∈ ∀ =
∞ →
a Z n
a
x
x
n
x

10. ; ) 1 (
lim
,
1
1
lim
1
0
e x e
x
x
x
x
x
= + =
|
¹
|

\
|
+
→ ±∞ →

11. ; 1
) 1 ln(
lim
0
=
+
→ x
x
x

12. 0 , ln
1
lim
0
> =


a a
x
a
x
x
,
13. R r r
x
x
r
x
∈ ∀ =
− +

,
1 ) 1 (
lim
0
.

II.4. Continuitatea funcţiilor
Definiţia II.4.1. Fie f:D→R, x
o
∈D, x
o
– punct de acumulare a lui D, f este
continuã în x
o
, dacã ) ( ) (
lim
0
0
x f x f
x x
=

, x
o
se numeşte punct de continuitate.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
59
Definiţia II.4.2. Fie α∈D, α este punct de discontinuitate de prima speţã dacã
existã şi sunt finite limitele laterale în α, dar funcţia nu este continuã în α.
Definiţia II.4.3. Fie α∈D, α este punct de discontinuitate de speţa a doua
dacã nu este de prima speţã.
Teoremã. Dacã f:I→R, I – interval şi f continuã pe I, atunci J = f(I) este
interval ( o funcţie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel
interval).

III. Funcţii derivabile

III.1. Definiţia derivatei într-un punct
f:E→R, x
o
∈E, x
o
– punct de acumulare a lui E:
f’(x
0
) =
h
x f h x f
x x
x f x f
E h x
h x x
) ( ) (
lim
) ( ) (
lim
0 0
0
0
0
0
0
− +
=


∈ +
→ →

f
s
’(x
0
) =
0
0
) ( ) (
lim
0
0
x x
x f x f
x x
x x −

<

, f
d
’(x
0
) =
0
0
) ( ) (
lim
0
0
x x
x f x f
x x
x x −

>


f’(x
0
) = f
s
’(x
0
) = f
d
’(x
0
)
Interpretarea geometricã:
- dacã f’(x
0
)∈R, y - f(x
0
) = f’(x
0
)(x – x
0
) este ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în
punctul A(x
0
,f(x
0
));
- dacã f este continuã în x
0
, f
d
’(x
0
) = +∞, f
s
’(x
0
) = -∞, sau invers, x
0
este punct de
întoarcere al graficului;
- dacã f este continuã în x
0
şi existã derivatele laterale în x
0
, cel puţin una fiind
finitã, dar f nu este derivabilã în x
0
, x
0
este punct unghiular al graficului.

III.2. Reguli de derivare
f,g:E→R, f,g derivabile în x∈E:
1. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x);
2. (cf)’(x) = cf’(x), c∈R;
3. (f⋅g)’(x) = f’(x)⋅g(x) + f(x)⋅g’(x)
4. dacã g(x)≠0,
) (
) ( ' ) ( ) ( ) ( '
) (
2
'
x g
x g x f x g x f
x
g
f −
=
|
|
¹
|

\
|
;
5. dacã f:I→J, g:J→R, f derivabilã în x
0
∈I şi g derivabilã în y
0
= f(x
0
), atunci
(gof)’(x
0
) = g’(y
0
)f’(x
0
);
6. dacã f:I→J continuã, bijectivã şi derivabilã în x
0
cu f’(x
0
)≠0, atunci f
-1
:J→I este
derivabilã în y
0
, y
0
= f(x
0
) şi f
-1
(y
0
) =
) ( '
1
0
x f
.

III.3. Derivatele funcţiilor elementare
Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
C 0
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
60
x
n
, n∈N* nx
n-1
x
r
, r∈R, x>0 rx
n-1
0 , ≥ x x
0 ,
2
1
> x
x

log
a
x, a≠1, a>0, x>0
x a
1
ln
1

ln x, x>0
x
1

a
x
, a≠1, a>0, x>0 a
x
ln a
e
x
e
x
sin x cos x
cos x -sin x
tg x, x Z k k ∈ + ≠ ,
2
) 1 2 (
π

x
2
cos
1

ctg x, x Z k k ∈ ≠ , π
x
2
sin
1

arcsin x, x∈[0,1]
) 1 , 0 ( ,
1
1
2


x
x

arcos x, x∈[0,1]
) 1 , 0 ( ,
1
1
2


− x
x

arctg x
2
1
1
x +

arcctg x
2
1
1
x +


III.4. Derivata funcţiilor compuse
Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
u
n
, n∈N* nu
n-1
⋅u’
u
r
, r∈R, u>0 ux
n-1
⋅u’

0 , ≥ u u
0 ,
2
'
> u
u
u

log
a
u, a≠1, a>0, u>0
u
u
a
'
ln
1

ln u, u>0
'
1
u
u

a
u
, a≠1, a>0 a
u
ln a⋅u’
e
u
e
u
⋅u’
sin u cos u⋅u’
cos u - sin u⋅u’
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
61
tg u, cos u≠ 0
'
cos
1
2
u
u

ctg u, sin u≠ 0
'
sin
1
2
u
u
⋅ −
arcsin u, u∈[-1,1]
) 1 , 1 ( , '
1
1
2
− ∈ ⋅

u u
u

arccos u, u∈[-1,1]
) 1 , 1 ( , '
1
1
2
− ∈ ⋅

− u u
u

arctg u
'
1
1
2
u
u

+

arcctg u
'
1
1
2
u
u

+

u
v
, u>0 u
v
⋅v’⋅ ln u + v⋅u
v-1
⋅u’

III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f
(n)
)
x
m
, m∈N, m≥n m(m-1)…(m-n+1)x
m-n

N m
x
m
∈ ,
1
(-1)
n
m(m-1)…(m+n-1)
n m
x
+
1

e
x
e
x
a
x
(ln a)
n
⋅a
x

ln x
(-1)
n-1
(n-1)!
n
x
1

Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f
(n)
)
sin x
|
¹
|

\
|
+
2
sin
π n
x
cos x
|
¹
|

\
|
+
2
cos
π n
x

Formula lui Leibniz:
f f g f C
g f C g f C g f C g f C g f g f
n
k
k k n k
n
n n
n
n n
n
n
n
n
n
n n
= ∑ ⋅ =
= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ = ⋅
=

− − − −
) 0 (
0
) ( ) (
) ( ) 1 ( 1 ) 2 ( 2 ) 1 ( 1 ) ( ) (
,
' ... ' ' ' ) (


III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile
Teorema lui Fermat:
Fie f:I→R derivabilã pe I. În orice punct extrem local din interiorul lui I, f’ este
nulã.
Teorema lui Rolle:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]→R este derivabilã pe (a,b) şi f(a) = f(b) atunci
existã c∈(a,b) astfel încât f’(c) = 0.
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
62
Teorema lui Lagrange:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]→R este derivabilã pe (a,b), atunci existã c∈(a,b)
astfel încât ) ( '
) ( ) (
c f
a b
a f b f
=


.
Teoremã. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis),
atunci:
1. între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã cel puţin o rãdãcinã a derivatei;
2. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a funcţiei.
Teorema lui Cauchy:
Dacã f,g:[a,b]→R continue pe [a,b], derivabile pe (a,b) şi g’(x)≠0, ∀x∈(a,b)
atunci ∃c∈(a,b) astfel încât
) ( '
) ( '
) ( ) (
) ( ) (
c g
c f
a g b g
a f b f
=




IV. Asimptote

IV.1. Asimptote orizontale (f:D→R)
Definiţia IV.1.1. Dacã
1
) (
lim
l x f
x
=
+∞ →
sau
2
) (
lim
l x f
x
=
−∞ →
, l
1
,l
2
∈R, dreptele y=l
1

şi y=l
2
sunt asimptote orizontale a lui f spre +∞ ∞∞ ∞, respectiv -∞ ∞∞ ∞

IV.2. Asimptote oblice (f:D→R)
Definiţia IV.2.1. Dacã 0
) (
lim
≠ =
∞ →
m
x
x f
x
şi R n m n mx x f
x
∈ = −
+∞ →
, , ] ) ( [
lim

dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +∞ ∞∞ ∞.
Definiţia IV.2.2. Dacã 0 '
) (
lim
≠ =
∞ →
m
x
x f
x
şi R n m n x m x f
x
∈ = −
+∞ →
' , ' , ' ] ' ) ( [
lim

dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre -∞ ∞∞ ∞.

IV.3. Asimptote verticale (f:D→R)
Definiţia IV.3.1. Dacã ±∞ =
<

) (
lim
x f
x
x
α
α
, α - punct de acumulare a lui D,
dreapta x=α este asimptotã verticalã la stânga a lui f.
Definiţia IV.3.2. Dacã ±∞ =
>

) (
lim
x f
x
x
α
α
, α - punct de acumulare a lui D,
dreapta x=α este asimptotã verticalã la dreapta a lui f.




V. Primitive
(integrale nedefinite)

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
63
Definiţia V.1. Fie funcţia f:J→R, J – interval, F:J→R este primitiva lui f,
dacã F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x), ∀x∈J.
Se noteazã:

+ = c x F dx x f ) ( ) (
Proprietãţi ale primitivelor:
1. [ ]
∫ ∫
+ =

+ dx x f dx x f dx x f x f ) ( ) ( ) ( ) (
2 1 2 1
;
2.
∫ ∫
= dx x f a dx x af ) ( ) ( ;
Integrarea prin părţi
∫ ∫
− = dx x g x f x g x f dx x g x f ) ( ) ( ' ) ( ) ( ) ( ' ) ( .

V.1. Prima metodã de schimbare a variabilei
Dacã ϕ :I→J, f:J→R,ϕ derivabilã pe I, f admite primitive (F), atunci

+ = ⋅ c t F dt t t f ) ( ) ( ' )) ( ( ϕ ϕ ϕ

V.2. A doua metodã de schimbare a variabilei
Dacã ϕ :I→J, f:J→R,ϕ bijectivã, derivabilã, cu derivata nenulã pe I,
' ) ( ϕ ϕ ⋅ = f h admite primitive (H) atunci

+ =

c x H dx x f ) ( ) (
1
ϕ .



V.3. Tabel de primitive: (I – interval, I⊂R)
1. N n R x c
n
x
dx x
n
n
∈ ∈ +
+
=

+
, ,
1
1
;
2.

− ∈ +∞ ∈ +
+
=
+
} 1 { \ ), , 0 ( ,
1
1
R x c
x
dx x α
α
α
α
;
3. 1 , 0 , ,
ln
≠ > ∈ + =

a a R x c
a
a
dx a
x
x
;
4. R I I x c x
x
dx
⊂ ∈ +

= , , ln ;
5. } , { \ , , ln
2
1 1
2 2
a a R I I x c
a x
a x
a
dx
a x
− ⊂ ∈ +
+

=


;
6. 0 , ,
1 1
2 2
≠ ∈ + =

+
a R x c
a
x
arctg
a
dx
a x
;
7. R x c x xdx ∈ + − =

, cos sin ;
8. R x c x xdx ∈ + =

, sin cos ;
9.
)
`
¹
¹
´
¦
∈ + ⊂ ∈ + =

Z k k R I I x c tgx dx
x 2
) 1 2 ( \ , ,
cos
1
2
π
;
10. { } Z k k R I I x c ctgx dx
x
∈ ⊂ ∈ + − =

π \ , ,
sin
1
2
;
11.

)
`
¹
¹
´
¦
∈ + ⊂ ∈ + − = Z k k R I I x c x tgxdx
2
) 1 2 ( \ , , cos ln
π
;
12. { }

∈ ⊂ ∈ + = Z k k R I I x c x ctgxdx π \ , , sin ln ;
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
64
13. ( ) R x c a x x dx
a x
∈ + + + =

+
, ln
1
2 2
2 2
;
14. 0 ), , ( sau ) , ( , ln
1
2 2
2 2
> − −∞ ∈ +∞ ∈ + − + =


a a x a x c a x x dx
a x
;
15. 0 ), , ( , arcsin
1
2 2
> − ∈ + =


a a a x c
a
x
dx
x a


V.4. Primitivele funcţiilor raţionale
1. 0 , 1 , , ) (
) 1 (
1
) (
1
≠ − ≠ ∈ + +
+
=

+
+
a n N n c b ax
a n
dx b ax
n n
;
2.

≠ + + =
+
0 , ) ln(
1
a c b ax
a b ax
dx
;

3.

≠ ≠ ∈ +
+ −
− =
+

0 , 1 , ,
) ( ) 1 (
1
) (
1
a n N n c
b ax a n b ax
dx
n n
;
4. b a c
a x
b x
b a b x a x
dx
≠ +
+
+

=

+ +
, ln
1
) )( (
;
5.
∫ ∫
≠ − = ∆ +


|
¹
|

\
|
+
=
+ +
0 , 4 b unde ,
4 2
1
2
2
2
2
a ac c
a a
b
x
dx
a c bx ax
dx
.
Substituţiile lui Euler:
1. 0 daca ,
2
> ± = + + a a x t c bx ax ;
2. 0 daca ,
2
> ± = + + c c tx c bx ax ;
3.
1
2
1
2
si 0 4 daca ), ( x ac b x x t c bx ax > − − = + + este o rãdãcinã a ecuaţiei
ax
2
+ bx + c = 0.

VI. Integrale definite

IV.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)
Notaţii: f:[a,b]→R, ∆ = (a = x
0
, x
1
, x
2
, …, x
n
= n) diviziune, x
i-1
≤ ξ
i
≤ x
i
, ξ
i
– puncte
intermediare, σ

(f, ξ) – suma Riemann: ∑ − =
=
− ∆
n
i
i i i
x x f f
1
1
) )( ( ) , ( ξ ξ σ
Definiţia VI.1.1. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real I
f
cu
proprietatea: ∀ε > 0, ∃η
ε
>0 astfel încâtr pentru orice divizune ∆ a lui [a,b] cu
ε
η < ∆ şi orice puncte intermediare ξ
i
are loc ε ξ σ < −
∆ f
I f ) , ( unde
) (
max
1
1

≤ ≤
− = ∆
i i
n i
x x
Se noteazã:

=
b
a
f
dx x f I ) (
Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
65
Proprietãţi ale integralei definite:
1.
∫ ∫ ∫
+ = +
b
a
b
a
b
a
dx x g dx x f dx x g x f ) ( ) ( )) ( ) ( ( β α β α ;
2.
∫ ∫ ∫
+ =
b
a
c
a
b
c
dx x f dx x f dx x f ) ( ) ( ) ( ;
3.

− =

a
b
b
a
dx x f dx x f ) ( ) ( ;
4. 0 ) ( =

a
a
dx x f .
Formula lui Leibniz-Newton:
) ( ) ( ) ( a F b F dx x f
b
a
− =

(F – primitivã a lui f)
Teorema de medie:
Dacã f continuã pe [a,b], atunci ∃ξ∈[a,b] astfel încât: ) ( ) ( ) ( ξ f a b dx x f
b
a
− =


Formula de integrare prin pãrţi:


− =

b
a
b
a
b
a
dx x g x f x g x f dx x g x f ) ( ) ( ' ) ( ) ( ) ( ' ) (
Formula de schimbare de variabilã:
Dacã ϕ :[a,b]→J, f:J→R, f continuã pe J, ϕ derivabilã cu derivata continuã pe
[a,b], atunci

=


) (
) (
) ( ) ( ' )) ( (
b
a
b
a
dx x f dt t t f
ϕ
ϕ
ϕ ϕ
Proprietãţi de paritate:
Dacã f:[-a,a]→R continuã atunci:
¦
¹
¦
´
¦

=


a
a
a
f dx x f
f
dx x f
0
para daca , ) ( 2
impara daca , 0
) (

VI.2. Aplicaţii ale integralei definite
1. Aria subgraficului Γ
f
, f:[a,b]→R
+
, f continuã:

aria

= Γ
b
a
f
dx x f ) (
Aria subgraficului Γ
f,g
, f,g:[a,b]→R şi f(x) ≤ g(x) ∀ x∈[a,b]

aria

− = Γ
b
a
g f
dx x g x f )] ( ) ( [
,


2. Volumul corpurilor de rotaţie, f:[a,b]→R
+
, f continuã:


=
b
a
f
dx x f C vol ) ( ) (
2
π

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
66
3. Lungimea graficului f:[a,b]→R
+
, f derivabilã cu derivata continuã:

+ =
b
a
dx x f f l
2
)) ( ' ( 1 ) (
4. Aria suprafeţelor de rotaţie:

+ =
b
a
f
dx x f x f A
2
)) ( ' ( 1 ) ( 2π

Zaharia Virgil-Mihail

Mic memorator matematic

IX. Ecua ii algebrice de gradul III, IV şi V ........................................................... 24 X. Logaritmi......................................................................................................... 24 X.1. Ecua ii şi inecua ii logaritmice fundamentale............................................ 25 X.2. Ecua ii şi inecua ii exponen iale fundamentale ......................................... 26 XI. Metoda induc iei matematice.......................................................................... 26 XI.1. Axioma de recuren ã a lui Peano ............................................................. 26 XI.2. Metoda induc iei matematice................................................................... 26 XI.2. Variantã a metodei induc iei matematice ................................................. 26 XII. Analizã combinatorie .................................................................................... 27 XII.1. Permutãri ............................................................................................... 27 XII.2. Aranjamente........................................................................................... 27 XII.3. Combinãri .............................................................................................. 27 XII.4. Binomul lui Newton............................................................................... 27 XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale....................... 28 XIII. Progresii ...................................................................................................... 28 XIII.1. Progresii aritmetice ............................................................................... 28 XIII.2. Progresii geometrice ............................................................................. 29 XIV. Polinoame ................................................................................................... 29 XIV.1. Forma algebricã a unui polinom ........................................................... 29 XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor ................................................................. 30 XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor....................................................................... 30 XIV.4. Ecua ii algebrice ................................................................................... 30 XIV.5. Polinoame cu coeficien i din R, Q, Z .................................................... 31 XV. Permutãri, matrici, determinan i ................................................................... 31 XV.1. Permutãri ............................................................................................... 31 XV.2. Matrici ................................................................................................... 32 XV.3. Determinan i .......................................................................................... 33 XV.4. Inversa unei matrici ............................................................................... 34 XVI. Sisteme lineare ............................................................................................ 34 XVI.1. Nota ii: ................................................................................................. 34 XVI.2. Compatibilitatea ................................................................................... 35 XVI.3. Sisteme omogene.................................................................................. 35 XVII. Structuri algebrice ...................................................................................... 35 XVII.1. Monoid................................................................................................ 35 XVII.2. Grup .................................................................................................... 35 XVII.3. Inel...................................................................................................... 36 XVII.4. Corp .................................................................................................... 37 GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE ..................................................................... 37 Nota ii: ............................................................................................................. 37 I. Triunghiul ......................................................................................................... 38 II. Poligoane convexe ........................................................................................... 38 III. Rela ii metrice în triunghi............................................................................... 38 III.1. Triunghiul dreptunghic ............................................................................ 38 III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c).......................................................... 39 III.3. Triunghiul oarecare ABC (AD⊥ BC) ............................................................... 39 ⊥ 2

Zaharia Virgil-Mihail

Mic memorator matematic

III.4. Rela ii exprimate prin func ii trigonometrice ........................................... 39 IV. Patrulatere ...................................................................................................... 40 IV.1. Paralelogramul ........................................................................................ 40 IV.2. Dreptunghiul D C......................................................................... 40 IV.3. Rombul ........................................................................................................... 40 IV.4. Pãtratul............................................................................................................ 41 IV.5. Trapezul D C.............................................................. 41 V. Poligoane înscrise în cerc ................................................................................ 41 V.1. Patrulaterul înscris în cerc A .................................................... 41 V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R.......................................... 41 VI. Cercul............................................................................................................. 41 VII. Complemente de geometrie planã ................................................................. 42 VIII. Poliedre ....................................................................................................... 43 VIII.1. Prisma................................................................................................... 43 VIII.2. Piramida ............................................................................................... 44 VIII.3. Trunchiul de piramidã........................................................................... 45 VIII.4. Poliedrul regulat ................................................................................... 46 IX. Corpuri rotunde .............................................................................................. 46 IX.2. Conul circular drept......................................................................................... 47 IX.3. Trunchiul de con ............................................................................................. 47 IX.4. Sfera................................................................................................................ 47 X. Func ii trigonometrice ..................................................................................... 47 X.2. Proprietã ile func iilor trigonometrice............................................................... 48 XI. Formule trigonometrice .................................................................................. 48 XI.1. Rela ii între func iile trigonometrice ale unui argument:.......................... 48 XI.2. Formule de adunare:................................................................................ 49 XI.3. Formule pentru multiplii de argument ..................................................... 49 XI.4. Formule pentru jumãtã i de argument:..................................................... 50 XI.5. Sume, diferen e şi produse: ..................................................................... 50 XII. Inversarea func iilor trigonometrice .............................................................. 50 XIII. Solu iile ecua iilor trigonometrice simple .................................................... 51 XIII.1. Ecua ii fundamentale ............................................................................ 51 XIII.2. Tabele de valori: ................................................................................... 51 XIV. Elemente de geometrie analiticã .................................................................. 52 XIV.1. Segmente .............................................................................................. 52 XIV.2. Ecua ia dreptei...................................................................................... 52 XIV.3. Cercul................................................................................................... 53 XIV.4. Conice raportate la axele de simetrie .................................................... 53 ANALIZÃ MATEMATICÃ .................................................................................... 54 I. Şiruri................................................................................................................. 54 I.1. Şiruri şi limite ............................................................................................ 54 I.2. Criterii suficiente de convergen ã sau de existen ã a limitei unui şir........... 55 I.2. Opera ii cu şiruri convergente .................................................................... 55 I.3. Opera ii cu şiruri care au limitã .................................................................. 55 I.4. Şiruri tip ..................................................................................................... 56 3

Derivatele func iilor elementare.................................................................1...............1. Primitive..................3...................................... Integrale definite ................................ 63 V................................3.. Defini ii ale limitei................ Reguli de derivare.......... Proprietã i ale func iilor derivabile .................................... 64 VI....... 62 IV.................... Limite de func ii .................................................................................................. Primitivele func iilor ra ionale ...... Derivata func iilor compuse............................................ 64 IV. 57 II....... Asimptote orizontale .................................................. Limite tip ......................................2..........................................4........2........................5................................1........................................4.................................................1................. 61 IV...... 59 III.................................................................................................... A doua metodã de schimbare a variabilei................................................................... 57 II...... 58 III................... 63 V........... 57 II............................................................................................................. Defini ia integrabilitã ii (integrale Riemann) .3................................. Asimptote oblice ...................3........................................................................................ 62 IV...........4....................................................... Func ii derivabile................................................. 60 III.... Asimptote.......................................................................................... Defini ia derivatei într-un punct... 64 4 ............ Derivatele de ordin superior ale unor func ii elementare................... Continuitatea func iilor .................................. Prima metodã de schimbare a variabilei.... 62 Integrarea prin păr i ........2......................................Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic II............................... 59 III.... 63 V..... Opera ii cu limite de func ii ..2...... 59 III.... 56 II. 63 V..................... Tabel de primitive.................. 62 IV......... 59 III......... Asimptote verticale ...............................................................................................................................................1............................ 61 III........ 62 V..........................6.......

Se noteazã: non p. Q Ex: 1) π∉Q : acesta este un enun care exprimã un adevãr. Elemente de logicã matematicã I. Dacã o propozi ie p este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul.y∈N este un enun despre care nu se poate spune nimic. se spune cã are valoarea de adevãr: falsul. Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propozi ii.1.2. No iunea de propozi ie Defini ia I.2. Daca o propozi ie q este falsã.1. x. Tabela de adevãr a propozi iei non p se întocmeşte be baza rela iei v(non p) = 1 – v(p). I. Se numeşte propozi ie un enun despre care se poate spune cã este adevãrat sau fals.q. aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau v(q) = f.2. p non p 1 0 0 1 Conjunc ia Defini ia I.1. P. Deci nu este o propozi ie. pentru cã nu existã nici un numãr natural astfel ca x + 5 = 3 3) x ≤ y. Conjunc ia a douã propozi ii p şi q este propozi ia care este adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propozi ie p şi q este adevãratã. p . Se noteazã cu p.2. deci o propozi ie adevãratã.  p.1. Operatori logici Nega ia Defini ia I. 2) x + 5 = 3. Se noteazã: p ∧ q Tabela de adevãr a propozi iei p ∧ q este: p q p∧q 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 0 5 . x∈N este o propozi ie falsã. adr nu şi adevãrat şi fals simultan. Nega ia unei propozi ii p este propozi ia care este falsã când p este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic ALGEBRÃ I. aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau (v)p = a.

Disjunc ia a douã propozi ii p şi q este propozi ia care este adevãratã dacã şi numai dacã cel pu in una din propozi iile p. Se noteazã: (non p) sau q. se citeşte: “p echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”. Tabela de adevãr a propozi iei compuse p↔q este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 non p non q 0 0 0 1 1 0 1 1 p→q q→p (p→q)∧ (q→p) 1 1 1 0 1 0 1 0 0 1 1 1 6 . qeste adevãratã. “p este condi ie necesarã şi suficientã pentru q”. iar propozi ia q este concluzia. Se noteazã: p ∨ q Tabela de adevãr a propozi iei p ∨ q este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 p∨q 1 1 1 0 Implica ia Defini ia I.4. Propozi iile p şi q sunt echivalente logic. q sunt adevãrate sau false simultan.3. p↔q. Propozi ia p este ipoteza. Implica ia propozi iilor p şi q este propozi ia care este falsã dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã. atunci q”.2. p→q şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p.4. Tabela de adevãr a propozi iei p→q este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 non p (non p)∨q 0 1 0 0 1 1 1 1 Echivalen a logicã Defini ia I. dacã şi numai dacã p. (p→q) şi (q→p).2.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Disjunc ia Defini ia I.2. Se noteazã (non p)∨q şi (non q)∨p.

5. Fie p(x).q. Simbolul ∀ se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.y)). este totuna cu a demonstra cã non p→non q. propozi iile corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr.… cu diferite propozi ii ob inem o altã propozi ie.q.…).… cele douã expresii reprezintã propozi ii care au aceeaşi valoare de adevãr.y.…).z. 7 .…). ∨.y. (∃x)( ∃y)p(x.q.… se numeşte tautologie.y.… respective. (∀x)(∀y)p(x. cu x∈M. cu ajutorul operatorilor logici . Fie p(x) cu x∈M. 4. Defini ia I. un predicat. Se numeşte predicat sau propozi ie cu variabile un enun care depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru orice valori date variabilelor se ob ine o propozi ie adevãratã sau o propozi ie falsã. În scris se noteazã α ≡β.z.5. Expresii în calculul propozi iilor Propozi iile p.2. r. Douã expresii logice α şi β se numesc echivalente dacã şi numai dacã pentru orice propozi ii p.y). Ele se noteazã α sau α(p. a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei α.…)⇔ q(x.y) ⇔ (∃y)( ∃x)p(x.r. atunci scriem ∀xpx.4. I. Dacã p(x) este o propozi ie adevãratã pentru orice x∈M. care ne aratã cã pentru a demonstra cã p→q.…).y))⇔((∀x)(∀y)p(x.y). oricare ar fi propozi iile p.r. (∃x)p(x) sau (∃x∈M)p(x). ternare (de trei variabile).z. adevãratã sau nu.r.… în unul şi acelaşi domeniu.1.…) şi pot fi unare (de o variabilã). No iunea de predicat Defini ia I. care se numesc formule ale calculului cu propozi ii sau expresii logice. ((∃x)(∃y)p(x. etc.1.z. 2. Predicatele p(z. O expresie logicã α care se reduce la o propozi ie adevãratã. I.z. 2.…) se numesc echivalente dacã.6.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic I. q(x. β(p.3. ((∀x)p(x)) ⇔ ((∃x)(p(x)). astfel încât propozi ia p(x’) este adevãratã. ((∀x)( ∀y)p(x. (∀x)p(x) sau (∀x∈M)p(x).z.y.5. Defini ia I.r. ob inutã pentru propozi iile p. ↔ putem formula diferite expresii. ∧.r.q. un predicat. Metoda de demonstra ie prin reducere la absurd Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (p→q) ≡ (non p→non q). Defini ia I.1.y))⇔(( ∃x)( ∃y)p(x.q. I. Cuantificatori Defini ia I.3. Scriem p(z. Înlocuind în α pe p. binare (de douã variabile). 3.4. Defini ia I.q.y.2.… luând valori în mul imi date. Dacã existã (cel pu in) un element x’∈M.4.z. oricare ar fi valorile pe care le iau x. Simbolul ∃ se numeşte cuantificator existen ial şi se citeşte “existã”.y) ⇔ (∀y)(∀x)p(x. Predicatele se noteazã p(z.. atunci scriem ∃xp(x). →. … fiind date.y.y)). Reguli de negare: 1.y. Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor: 1. variabilele x.2.3. ((∃x)p(x)) ⇔ ((∀x)(p(x)).r.q.y.…).z. q(x.

c. 3. Mul imile se definesc fie prin indicarea elementelor lor (de pildã {0.q. 8. ((p∧q)∧r) ≡ (p∧(q∧r)) (asociativitatea conjunc iei). Z. (A ⊂ B) ∧ (B ⊂ A) ⇒ (A = B) (antisimetria). 4. (p∧q) ≡ (q∧p) (comutativitatea conjunc iei).… X.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic I. iar elementele lor cu litere mici: a.3} sau {x. (A = B ∧ B = C) ⇒ (A = C) (tranzitivitatea).1. Mul imea vidã este mul imea care nu are nici un element. b. 6. (A ⊂ B ∧ B ⊂ C) ⇒ (A ⊂ C) (tranzitivitatea). II. C. (p∨q) ≡ (q∨p) (comutativitatea disjunc iei). Y. A = A (reflexivitatea).y. II. non(p∨q) ≡ (non p)∧(non q) (p∧(q∨r)) ≡ ((p∧q)∧(p∧r)) conjunc ia este distributivã în raport cu disjunc ia şi (p∨(q∨r)) ≡ ((p∨q)∧(p∨r)) disjunc ia este distributivã în raport cu conjunc ia II. acesta se noteazã a∈A şi se citeşte “a apar ine lui A”.1. 3. ((p∨q) ∨r) ≡ (p∨ (q∨r)) (asociativitatea discjunc iei).r. 2. Proprietã ile incluziunii: ∀ A. Egalitatea mul imlor A şi B: (A = B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x∈B) şi (∀y∈B ⇒ y∈A) Proprietã ile egalitã ii: 1. ((p→q)∧(q→r))→(p→r) (tranzitivitatea implica iei). Defini ie. Mul imile se noteazã cu litere mari: A. Oricare ar fi propozi iile p. Mul imi Moduri de definire a mul imilor. Dacã un element a apar ine unei mul imi A.2. B.7. 4. fie prin specificarea unei proprietã i caracteristice a elementelor lor (de exemplu {x∈Rx2 – 3x + 2 = 0}). A ⊂ A (reflexivitatea). 2. . ∀ A.… Apartenen a unui element la o mul ime. 2. 3.z}). (A = B) ⇒ (B = A) (simetria). Se noteazã cu ∅. Incluziunea mul imii A în mul imea B: (A ⊂ B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x ∈B) Mul imea A se numeşte o parte sau o submul ime a lui B. 7. 5. ∀ A. non(p∧q) ≡ (non p)∨(non q) legile lui de Morgan. ∅ ⊂ A 8 1.… avem: non(non p) ≡ p. Proprietã i fundamentale ale operatorilor logici 1.

C: A \ (B ∩ C) = (A \ B) ∪ (A \ C). 4. Pentru ele avem A ∩ B = ∅. C: (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) (asociativitatea). ∀ A: A ∩ ∅ = ∅ ∀ A. 4. B. ∀ A: A ∆ A = ∅. B ⊂ A ∪ B. A ∪ B = {xx∈A ∨ x∈B} Proprietã ile reuniunii: ∀ A. 7. 3.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Rela ia de neincluziune se noteazã A ⊄ B. B. 6. ∀ A. ∀ A. B: A = (A ∩ B) ∪ (A \ B). C: A \ (B ∪ C) = (A \ B) \ C. B. A \ B = {xx∈A ∧ x∉B} Proprietã ile diferen ei: ∀ A: A \ A = ∅. ∀ A. II.6. ∀ A. ∀ A. B: A ⊂ A ∪ B. A ∪ (A ∩ B) = A (absorb ia). B. ∀ A. C: (A \ B) ∩ C = (A ∩ C) \ (B ∩ C). 6. II. 5. 7. ∀ A. 5. ∀ A: A ∪ ∅ = A.5. B. C: (A ∪ B) ∩ C = (A ∩ C) ∪ (B ∩ C) (distributivitatea intersec iei fa ã de reuniune). 2. B: A ∩ (A ∪ B) = A. Diferen a mul imilor A şi B: 1. A ∩ B = {xx∈A ∧ x∈B} Proprietã ile intersec iei: ∀ A.4. Defini ie. ∀ A. 3. C: (A ∪ B) ∪ C) = A ∪ (B ∪ C) (asociativitatea). 5. ∀ A: A ∩ A = A (idempoten a). C: (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C). B: A ∩ B = B ∩ A (comutativitatea).3. 8. B. ∀ A. B. II. ∀ A. Diferen a simetricã a mul imilor A şi B: A ∆ B = (A \ B) ∪ (B \ A) Proprietã ile diferen ei simetrice: 1. 3. 2. 4. Mul imile A şi B care nu au nici un element comun se numesc disjuncte. B: A ∩ B ⊂ A. Reuniunea mul imilor A şi B: 1. C: (A ∩ B) \ C = A ∩ (B \ C) = (A \ C) ∩ B. Intersec ia mul imilor A şi B: 1. B: A \ B = A \ (A ∩ B). C: (A ∩ B) ∪ C = (A ∪ C) ∩ (B ∪ C) (distributivitatea reuniunii fa ã de intersec ie). A ∩ B ⊂ B ∀ A. B. B. 8. B: A ∪ B = B ∪ A (reflexivitatea). ∀ A. 9 . II. ∀ A. 2. ∀ A: A ∪ A = A (idempoten a).

3. CEE = ∅.2.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 2. cardinalul mul imii 10 . Z. B⊂E) 1. cardinalul mul imii vide se noteazã cu 0. Exemplu: Mul imea numerelor ra ionale. B: A ∆ B = A ∪ B \ (A ∩ B) II. Defini ia II. dacã şi numai dacã E este echipotentã cu F. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este echipoentã cu N. 3. 6. Formulele lui de Morgan (∀A.7.9.….b)a∈A ∧ b∈B} Proprietã ile produsului cartezian (∀ A. 4. notat E sau card E. B. 2. A ∩ CEA = ∅ (principiul necontradic iei). B. (A x B) ∪ (A x C) = A x (B ∪ C). Produsul cartezian a douã mul imile A şi B: A x B = {(a. Fie E o mul ime. 2. C: (A ∆ B) ∆ C = A ∆ (B ∆ C) (asociativitatea). 5. 8. adicã A⊂E) CEA = {xx∈E ∧ x∉A} Proprietã i: (∀A. 7. A ∪ CEA = A (principiul exluderii ter iului). O mul ime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã. Fie E o mul ime. Complementara unei mul imi A în raport cu mul imea E: (A fiind o parte a lui E. astfel încât E este echipotentã cu mul imea {1.n}. Fie E o mul ime. Aceasta se numeşte finitã dacã E = ∅ sau dacã existã n∈N. Se numeşte cardinalul acestei mul imi un simbo asociat ei. A \ B = CE(A ∩ B).C. II. 6. (A ∩ B) x (C ∩ D) = (A x C) ∩ (B x D) Defini ia II. Defini ia II. O mul ime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã sau numãrabilã. A x B ≠ B x A. ∀ A.9. CE(CEA) = A (principiul reciprocitã ii). R.5. Exemple de mul imi infinite sunt: N. ∀ A. Defini ia II.3.1. (A \ B) x C = A x C \ B x C. A ⊂ B ⇔ CEB ⊂ CEA.9. (A ∪ B) x C = (A x C) ∪ (B x C).9. CE(A ∩ B)= CEA ∪ CEB. B⊂E) CE(A ∪ B) = CEA ∩ CEB. astfel încât E = F . B: A ∆ B = B ∆ A (comutativitatea). 4. C: A ∩ (B ∆ C) = (A ∩ B) ∆ (A ∩ C). ∀ A. ∀ A: A ∆ ∅ = ∅ ∆ A = A. Q. 5. Mul imile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijec ie de la A la B. 5.9.D avem): 1.8.9.2. Defini ia II. 4. ∀ A.4.6. II.9. CE∅ = E. CEA = E \ A.B. Defini ia II. (A ∩ B) x C = (A x C) ∩ (B x C). 6. 3. dacã A ≠ B.

tranzitivã şi simetricã. Fie M o mul ime şi R o rela ie de echivalen ã pe M. Fie A. Proprietã i ale rela iilor binare pe o mul ime: 1.  Defini ia III. senoteazã cu n.y)xRy}.4. Se numeşte mul imea cât a lui M în raport cu rela ia R şi se noteazã M/R mul imea claselor de echivalen ã. B şi C trei mul imi finite. Q şi R este o rela ie de ordine. Se numeşte greficul rela iei R definitã pe M mul imea G = {(x.…. 2.6. Se numeşte rela ie de ordin pe M o rela ie binarã care este reflexivã. Rela ia binarã R pe mul imea M se numeşte tranzitivã dacã ∀ a. Deci o rela ie binarã se referã la perechile de elemente din M.2. de pildã 4 ≡ 1 (mod 3). 11 . Se numeşte clasã de echivalen ã corespunzãtoare elementului a mul imea Ca = {x ∈M xRa}. Se numeşte rela ia binarã R pe M o parte a produsului cartezian MxM.b. Defini ia III. Atunci: A ∪ B ∪ C= A +B +C . Atunci: A ∪ B = A + B -A ∩ B  Teorema II. Fie M o mul ime.1.n} cu n∈N. 4.b∈M. dacã a şi b împãr ite la 3 dau acelaşi rest. Scriem a ≡ b (mod 3). Se noteazã: “<” sau “≤” De exemplu: rela ia cunoscutã de ordine naturalã “≤” pe N. Fie M o mul ime nevidã.3.B ∩ C + A ∩ B ∩C III. Z. Rela ia binarã R pe mul imea M se numeşte antisimetricã dacã ∀ a.9.c ∈M.2.1. atunci scriem xRy sau (x. Defini ia III.y)∈R. R o rela ie de echivalen ã pe M şi a un element fixat din M. aRb şi bRa implicã a=b.A ∩ C . Fie M o mul ime nevidã.2. iar cardinalul mul imii N se noteazã cu x0 (alef zero).A ∩ B . Rela ii binare Rela ia binarã pe o mul ime Defini ia III. Rela ia binarã R pe mul imea M se numeşte reflexivã dacã ∀ a∈M avem pe aRa. Fie A şi B douã mul imi finite. tranzitivã şi antisimetricã.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic {1. Defini ia III. Aceasta este o rela ie de echivalen ã. Defini ia III. Exemplu: Fie N mul imea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat. Pe N stabilim urmãtoarea rela ie R: a şi b din N sunt în rela ie cu R.b∈M avem aRb implicã bRa.9. O rela ie binarã R definitã pe o mul ime nevidã M se numeşte rela ie de echivalen ã dacã ea este reflexicã. aRb implicã bRc implicã aRc. Teorema II. Douã clase de echivalen ã Ca şi Cb sau coincid (când aRb) sau sunt disjuncte. 3.5. Dacã x∈M este rela ia R cu y∈M. Rela ia binarã R pe mul imea M se numeşte simetricã dacã ∀ a.

2. surjective. O func ie f:A→B este o func ie surjectivã.3.1. f(x) = ax. O rela ie de bunã ordonare pe M este o rela ie de ordie totalã pe M.1. Fie A şi B douã mul imi. dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A. deci Gf = {(a. dacã pentru orice b∈B existã cel pu in un element a∈A. bijective Defini ia IV. Prin func ie definitã pe mul imea A. De exemplu: Fie A = {x∈Rx ≥ 0} şi f:R→R. Defini ia IV.b∈M avem sau a<b sau b<a. Astfel putem defini o func ie h:A→C unde 12 . iar mul imea B se numeşte codomeniu de defini ie sau domeniul valorilor func iei. se zice bine ordonatã.1. IV. Fie f:A→B o func ie. IV. f(x) = x2. este injectivã. astfel încât f(a) ≠ b. Fie func iile f:A→B şi f:B→C (domeniul de defini ie al func iei g coincide cu codomeniul func iei f).8. a∈A.2.1. O rela ie de ordine pe M se numeşte rela ie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic element. dar g:Z→N. Fie M o mul ime nevidã şi “≤” o rela ie de ordin pe M. notat f(a). Faptul cã f este injectivã se mai exprimã şi altfel: ∀x.y∈A: f(x) = f(y) ⇒ x = y De exemplu: f:N→N.3. Aceastã rela ie de ordin se numeşte rela ie de ordine totalã dacã oricare douã elemente ale lui M sunt comparabile adicã ∀a. IV. De exemplu: f:R→R. Deci f:A→B nu este surjectivã dacã ∃ b∈B avem f(a) ≠ b(∀)a∈A. x≠y. Compunerea func iilor Defini ia IV. Defini ia IV.2. Defini ia III. Se numeşte func ie numericã o func ie f:A→B. definitã prin formula f(x) = x2. O func ie f:A→B care este simultan injectivã şi surjectivã se numeşte func ie bijectivã.3. în baza cãreia oricãrui element a∈A i se asociazã un unic element.f(a)). avem f(x) ≠ f(y).2. f(a) a∈A} ∈ Defini ia IV. B⊂R). Mul imea înzestratã cu o rela ie de ordine totalã se numeşte mul ime total ordonatã.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Defini ia III. g(x) = x2 nu este o func ie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4. Defini ia IV. No iunea de func ie Defini ia IV. deci existã imaginea sa prin g.1.2. Fie f:A→B o func ie. atunci f(a)∈B. Fie M o mul ime nevidã. Mul imea M.1. Func ii injective. Spunem cã f este o func ie injectivã. Func ii IV. Fie a∈A. cu aceastã rela ie de bunã ordonare. cu valori în mul imea B se în elege orice lege (procedeu sau conven ie) f. Mul imea A se numeşte domeniu de defini ie. din B.2.1. Func ia f este bijectivã.3. adicã g(f(a))∈C.7. a ≠ 0 este surjectivã. Prin graficul acestei func ii în elegem submul imea Gf a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a. pentru care atât domeniul de defini ie A cât şi domeniul valorilor B sunt submul imi ale mul imilor numerelor reale (deci A.

O func ie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã. 4. în general f◦g ≠ g◦f. 1 =   = a −m .1. V. puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor de puteri ra ionale. IV. 1A se numeşte func ia identicã a mul imii A. Pentru orice mul ime B şi pentru orice func ie f:A→B avem f◦1A= f 2. n ≠ 0. 6. Fie f:A→B şi g:B→C şi h:C→D trei func ii. 0n = 0. (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f. a ≠ 0 am⋅bm=(a⋅b)m m a m m a :b =   . Fie A o mul ime oarecare. 2. 5.4. 3. Puteri naturale ale numerelor reale 1. b m 1 am 9. n∈N. Opera ii cu numere reale V. Aceste puteri au proprietã i identice cu exponen i numere naturale.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic h(a) = g(f(a)) pentru ∀a∈A. Notãm cu 1A:A→A func ia → definitã astfel: 1A(a) = a pentru ∀a∈A. b ≠ 0. 10.2. Func ia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se numeşte compunerea func iei g cu func ia f.(am)n = amn = (an)m. a0 = 1. Dacã f:A→B şi g:B→A sunt douã func ii.1. 2. Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponen i ra ionali pozitivi sau negativi.4. Pentru orice mul ime C şi pentru orice func ie g:C→A avem 1A◦g = g Defini ia IV.4. Atunci fiecare din func iile h◦(g◦f). Fie A o mul ime şi 1A func ia sa identicã. O func ie f:A→B se numeşte inversabilã dacã existã o func ie g:B→A astfel încât g◦f = 1A şi f◦g = 1B. a 13 . Atunci: 1. a ≠ 0. ∈ Propozi ie. (+a)n = +an (-a)2n = +a2n (-a)2n+1 = -a2n+1 am⋅an = am+n am:an = am-n. a ≠ 0. Teoremã. cât şi pentru exponen i reali. Teoremã. 8. Dacã f:A→B şi g:C→D sunt douã func ii. are sens sã vorbim de compunerea func iei g cu func ia f numai dacã B = C. 11. 7. are sens g◦f:A→A şi f◦g:B→B. Func ia inversã Defini ia IV. Observa ii: 1.

a2n – b2n = (a2 – b2)(a2n-2 + a2n-4b2 + … + a2b2n-4 + b2n-2). a ≥ 0 . a5 – b5 = (a – b)(a4 + a3b + a2b2 + ab3 + b4). m a = a m . 3. a ≥ 0. a ≥ 0 . a > 0 .c∈R şi n∈N. 8.2. a : n a = m + n a m −n . 9. n 12. 9. a. a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2). 7.3. (1 + a)(1 + a2 + a4) = 1 + a + a2 + a3 + a4 + a5. m a p ⋅ n b q = mn a pn ⋅ b qm . b ≥ 0 . a ≥ 0 . 2. (a2 + b2)(x2 + y2) = (ax – by)2 + (ax + bx)2. Proprietã i 1 1. 8. 16. (a2 + b2 + c2)(x2 + y2 + z2 + t2) = (ax – by – cz – bt)2 + (bx + ay – dz – ct)2 + (cx + + dy +az – bt)2 + (dx – cy + bz + at)2. 5. a4 – b4 = (a – b)(a + b)(a2 + b2).  a a   6. n a nm = a m . a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2).a. 13. a a 1 m ( a) m m m = a. − 1 1 = m = a m . (1 + a + a2 + … + an)(1 + an+1) = 1 + a + a2 + … + a2n+1. a > 0 .b.a > 0.  1 1 5. b m m a ⋅ n a = m+n a m+n . m a n = (m a ) = a m . 2 V. n 10. 11. 4. b > 0 . 2. 4ab = (a + b)2 – (a – b)2. 11. 12.t. a.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic V. a – b2 = (a – b)(a + b). de Recquigny-Adanson). x3 + y3 + z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz). avem: 1. 7.y. a ≥ 0 . ≥ 0 . 14 . 14. mn a mp = n a p . b. a5 + b5 = (a + b)(a4 – a3b + a2b2 – ab3 + b4). a4 + b4 = (a2 + b2 – ab 10.  m  = . m a ⋅ m b ⋅ m c = m abc . 6. b ≥ 0 . 4. 13. 3. x3 + y3 + z3 = (x + y + z)3 – 3(x + y)(y + z)(z + x). m a ⋅ m b = m ab .a > 0. 15.z. a2n+1 + b2n+1 = (a + b)(a2n + a2n-1b + … + ab2n-1 +b2n). an – bn = (a – b)(an-1 + an-2b + … + abn-2 + bn-1). Radicali. c. 17. a6 + b6 = (a3 – 2ab2)2 + (b3 – 2a2b)2 (G. Identitã i fundamentale Oricare ar fi x. a > 0 . a. m a :mb = m a .

a. Ecua ii şi inecua ii de gradul întâi VI. Fie S mul imea solu iilor. A−C .0) a VI. m n a = mn a = n m a . dacã şi numai dacã A2 – B = C2. a. Dacã b b 1. a ≥ 0 . m a p : n b q = mn a pn : b qm . 15.b. A ± B = 21. a ∈ R. Inecua ii de gradul întâi sau ecua ii fine Cazul 1. x = − (solu ie unicã). = − a. a ≠ 0 x b -∞ − a f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a Graficul func iei de gradul întâi va fi o linie dreaptã. 3. y A(0. ax + b > 0. 2 n +1 1 2 n +1 18. Ecua ii de gradul întâi sau ecua ii afine ax + b = 0. orice numãr real x este solu ie a ecua iei afine date. a = 0 şi b ≠ 0.x∈R Fie S mul imea de solu ii a acestei ecua ii. ecua ia nu are solu ii: S = ∅.b. 16.2. a ≥ 0 . 17. a ≥ 0. 20. a + b = a + b + 2 ab . a a 2. f(x) = ax + b.b) +∞ x B( − b . a 15 . S =( − . a > 0. a. Dacã: b 1.x∈R. + ∞). (2n +1 − a ) − a = −a 2 n +1 = − 2n +1 a .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 14.Expresia 3 a 2 + 3 ab + 3 b 2 3 a ±3 b este VI. Semnul func iei afine f:R→R.1. a = 0 şi b = 0. S = { − }. b > 0 . 2 conjugatã a lui a ± b este a + b iar pentru A+C ± 2 19. a ≥ 0 . a 2 = a . a ≠ 0. S = R. b ≥ 0 .

care con in modulul: 1. b = 0. x − a = b . 7. S = R. 2. x = y ⇔ x = y sau x = − y .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic b ).y∈R.x∈R. 2. a + b} 2.3. − VI.b. S = R.x∈R. Inecua iile ax + b < 0 şi ax + b ≥ 0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmul irea inecua iei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitã ilor). 4. 4. x + y ≤ x + y . x − y ≤ x + y ≤ x + y . 4. a = 0. b = 0. − x ≤ x ≤ x . x = a ⇔ − a = x = a. b > 0. S = ∅. a > 0. 6. y ≠ 0 . xy = x ⋅ y . b > 0. x − a > b 16 . a = 0. a ∈ R. daca x = 0 x. S = (-∞. Modului unui numãr real − x. ax + b = 0. x − y ≤ x − y . = . avem: 1. a < 0. x = 0 ⇔ x = 0 . S = mul imea solu iilor) b S b<0 ∅ b=0 a b >0 {a – b. a. − ] a b 2. Dacã: b 1. S = (+∞. 9. Cazul 2. a = 0. (a. S = [ − . S = ∅. 5. 10. a < 0. 3. x x 11. y y Ecua ii şi inecua ii fundamentale. x − y ≤ x + y 8. daca x > 0  Proprietã i:∀ x. − x = x . a 3.b. daca x < 0  x = 0. a = 0.+∞) a 3.

x − a < b b b<0 b=0 b >0 S R R\{a} {-∞.  ∈ ∀z’=(a’. z + z’ = (a + a’. zz ' = a 2 + b 2 = (a + bi )(a − bi) .1. este distributivã fa ã 2 2  a +b a +b   de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” ∀z. Au loc urmãtoarele proprietã i. Egalitatea a douã numere complexe z şi z’: a + ib = a’ + ib’ ⇔ a = a’ şi b = b’ Adunarea numerelor complexe are proprietã ile: este asociativã. 2.b) al mul imii RxR = {(a. i4m+1 = i. respectiv i2 = -1. comutativã. 17 VII. ∀z. Puterile numãrului i: ∀m∈N.1. Înmul irea numerelor complexe are proprietã ile: este asociativã. Forma algebricã a numerelor complexe . z . z = a + ib. Dacã z = a +bi. 5. ab’ +a’ b). b = (b. comutativã.z”∈C.1.1. ∀z’=(a’. 1.1). 4. Se numeşte numãr complex orice element z=(a.b). atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul lui z şi se noteazã a – ib = a + ib = z . b + b’) şi înmul irea: ∀z=(a. i4m = 1. Mul imea numerelor complexe se noteazã cu C şi este corp comutativ.0) şi i = (0. Defini ia 2. z z’ = (aa’-bb’. z + z = 2a.∞} S ∅ ∅ {a – b. i4m+2 = -1. zz ' = z ⋅ z ' .b’)∈RxR. înzestrate cu douã opera ii algebrice.b∈R}. admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex a + bi admite un opus –a – ib.b)a.b’)∈RxR.a – b)∪{a + b.0).z’.b). 3. i4m+3 = -i.z = 2bi.z’. z ± z ' = z ± z ' .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic b b<0 b=0 b >0 3. adunarea: ∀z=(a. cu a = (a. Numere complexe Defini ia VII. admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex a b −1   a + bi nenul admite un invers  (a + bi ) = 2 − 2 i .z”∈C. a + b} VII.

2. 3. zz ' = z z ' . z n = z . 4.. z' z z n 7. n − 1 n n (2k + 1)π (2 k + 1)π − 1 k = cos + i sin . k = 0.2.1. Forma trigonometricã a numerelor complexe z = r(cos u + isin u) unde r = z ..1.. n − 1 n n 1 n ) 18 .5. 6..Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic z z' z = . sin nu = C1ncosn-1u sin u + C3ncosn-3u sin3u + …. Modulul unui numãr complex ∀ z∈C z = z z sau z = a 2 + b 2 Avem apoi: 1.2..   = ..2π) este solu ia ecua iilor trigonometrice rcos u = a şi rsin u = b. z ≠ 0. k = 0. 1 C n tgu − C n2 tg 3u + C n5tg 5u − ..4. z + z ' ≤ z + z ' . (cos u + isin u)n = cos(nu) + isin(nu) Consecin ele formulei lui Moivre cos nu = cosn u + C2ncosn-2u sin2u + C4ncosn-4u sin4u + ….. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex ( ) n ( ) n ( n z = r(cos u + isin u) u + 2 kπ   u + 2kπ + i sin z k = r cos .1..2... iar unghiul u∈[0. Formula lui Moivre VII. 1 − C n2 tg 2 u + C n4 tg 4u − . u = şi z = 2 (cos + i sin ) . z z VII.. z − z ' ≤ z + z ' ≤ z + z ' . z ' z' = . 5.. 4 4 4 ∀u∈R şi ∀n∈N. z z VII.. VII.2.. k = 0. 5π 5π 5π De exemplu: dacã z = -1 – i. n − 1 n n    2 kπ 2kπ 1 k = cos + i sin . ()  z'  z' 8. atunci z = 2 . tg nu = .. z = z 2.

cea negativã este mai mare în valoare absolutã.c∈R. ϕ + 2 kπ ϕ + 2kπ   + i sin xk = n p  cos  . sau 2a 2a − b'+ ∆' − b'− ∆ ' x1 = . b = 2b’. xk = A1/nεk. Formule utile în studiul ecua iei de gradul al II-lea: x12 + x22 = (x1 + x2)2 – 2x1x2 = S2 – 2P x13 + x23 = (x1 + x2)3 – 3x1x2(x1 + x2) = S3 – 2SP x14 + x24 = (x1 + x2)4 – 2x12x22= S4 – 4S2P + 2P2 3. A = ρ(cos ϕ + isin ϕ) xk = A1/nωk. A∈R. A < 0. A > 0. a. Ecua ii de gradul al doilea ∆>0 . cea pozitivã este mai mare decât valoarea absoluta a celei negativi Rãdãcini reale şi de semne contrare. k = 0. k = 0. x2 = . a a 2. n − 1 .1. ∆’ = b’2 – ac. 2 = 2a b Rãdãcini reale şi egale x1 = x 2 = − 2a Rãdãcini reale pozitive Rãdãcini reale negative Rãdãcini reale şi de semne contrare. n − 1 .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Pentru simplificare folosim urmãtoarea nota ie: n 1 k = ε k şi n − 1 k = ω k ( ) ( )  a + ib = ±   a2 + b2 + a b +i 2 b a2 + b2 − a    2  xn – A = 0. n − 1 . 19 VIII. S = x1 + x2. A∈C\R n n   VII. Discu ia naturii şi semnul rãdãcinilor în func ie de semnele lui ∆ = b2 – 4ac.6. Formule de rezolvare: ∆ > 0 −b+ ∆ −b− ∆ x1 = . A∈C.b. ∆ = b2 – 4ac. k = 0. Ecua ii şi inecua ii de gradul al II-lea ax2 + bx + c = 0. ∆ ∆<0 ∆=0 P P>0 P>0 P<0 P<0 S S>0 S<0 S>0 S<0 Natura şi semnul rãdãcinilor −b±i −∆ Rãdãcini complexe: x1. A∈R. P = x1x2. Ecua ia binomã VIII. x2 = . a ≠ 0 1.

Semnul func iei f:R→R. maxim ce se 4a 2. Fie func ia de gradul al doilea f(x) = ax2 + bx + c. func ie se poate scrie şi sub forma f ( x ) = a x +  + 2a  4a  y ∆>0 a>0 A(x1. Dacã a < 0.−   2a 4 a  B D 6. x -∞ x1 x2 f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 ∆=0 X f(x) ∆<0 X f(x) -∞ semnul lui a -∞ semnul lui a x1 = x2 0 +∞ semnul lui a +∞ semnul lui a +∞ 5. f(x) = ax2 + bx + c.0) C(0. minim ce se 4a −b 2a −∆ . Graficul func iei f:R→R. a. Dacã a > 0.c) ∆  b V  − .c∈R ∆ > 0: a ≠ 0.c∈R este o parabolã. x1 < x2.0) B(x2. func ia f(x) = ax2 + bx + c are un minim egal cu realizeazã pentru x = x C O A −∆ . numitã formã canonicã.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 4. a. f(x) = ax2 + bx + c. Maximul sau minimul func iei de gradul al doilea 1. a≠0 20 .b. Intervale de monotonie pentru func ia de gradul al doilea Teoremã.b. func ia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu realizeazã pentru x = −b 2a 7. Aceastã 2 b  −∆  .

b. func ia f este strict crescãtoare pe intervalul (−∞. Nr. Dacã a > 0.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 1. ∆ > 0. Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c.b’. af(α) < 0 3 x1 < α < β < x2 2. af(β) > 0 2 α < x1 ≤ x2 < β −b 4. Condi ii necesare şi suficiente Rela ii între x1. ∆ = 0.a’.+∞) . af(β) < 0 ceea ce atrage dupã sine ∆ >0 21 . α şi β 1 α < x1 < β < x2 sau 1. af(α) > 0 3. Teoremã: Ecua iile ax2 + bx + c = 0 şi a’x2 + b’x + c’ = 0. f(x) = a(X – x1)2.b. − b şi strict 2a   − b crescãtoare pe intervalul  . 3. f(α )f(β) < 0 x1 < α < x2 <β 1.+∞) se numesc intervale de 2a    2a monotonie ale func iei f. f(x) este ireductibil pe R. ∆ = b2 – 4ac = 0 2. − b şi strict 2a   − b descrescãtoare pe intervalul  . respectiv.c∈R. a≠0. 1.crt.c. deci f(x) = aX2 + bX + c Construirea unei ecua ii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul rãdãcinilor ei: x2 – Sx + P = 0. a.x∈R. f(x) = a(X – x1)(X – x2). β > 2a 1. α < 2a −b 5. pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant ∀x. a≠0.b. ∀a. au cel pu in o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã: a b c 0 0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)2 – (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0 a’ b’ c’ 0 0 a’ b’ c’ Condi ii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date α şi β sã fie în anumite rela ii cu rãdãcinile x1 şi x2 ale ecua iei de gradul al doilea f(x)=ax2 + bx + c a. func ia f este strict descrescãtoare pe intervalul (−∞. 2.c’∈R. şi  . x1 şi x2 fiind rãdãcinile trinomului. a. cu S = x1 + x2 şi P = x1x2.+∞) .c∈R.a’≠0. x2. ∆ < 0. Dacã a < 0.  2a 2.  2a − b − b Observa ie: Intervalele (−∞.

<α 2a 1. af(α) < 0 1. se reduce la rezolvarea unei ecua ii de gradul al doilea în y. VIII. 2. α < 2a 1. n > 2. a. 2. ∀x. xn = y2. S = mul imea solu iilor: a S ∆ ∆>0 a>0 (-∞.3.c∈R.x2) ∆>0 a<0 R\{x1} ∆=0 a>0 ∅ ∆=0 a<0 a>0 R ∆<0 a<0 ∅ ∆<0 2. ax2 + bx + c > 0.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 4 5 x1 < α < x2 α < x1 ≤ x2 6 x1 ≤ x2 < α 1. a≠0.b. Inecua ii fundamentale de gradul al II-lea 1.c∈R. x1]∪[x2. x1)∪(x2. +∞) [x1.2.b. 2. af(α) > 0 −b 3. ∆ = 0 2. a≠0. ax2 + bx + c ≥ 0. a. ∀n∈N. ∆≤0 a>0 ∆≤0 a<0 7 8 f(X) = 0. 1. Sisteme formate dintr-o ecua ie de gradul al doilea şi una de gradul întâi Aceste sisteme sunt de forma: 22 . ∀x. af(α) > 0 −b 3. x∈R f(X) ≤ 0. S = mul imea solu iilor: a S ∆ ∆>0 a>0 (-∞. x∈R Observa ie: Rezolvarea ecua iei bipãtrate ax2n + bxn + c = 0. Rezolvarea sistemelor de ecua ii cu coeficien i reali 1. VIII. anume ay2 + by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecua ii binome de forma xn = y1. prin substitu ia xn = y.x2] ∆>0 a<0 R ∆=0 a>0 {x1} ∆=0 a<0 R ∆<0 a>0 ∅ ∆<0 a<0 Inecua iile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c ≤ 0 se reduc la cazurile precedente (prin înmul irea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitã i). +∞) (x1. ∆ = 0 2.

Dacã ecua ia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale. înlocuind în prima ecua ie din sistemul (S’) ob inem valorile lui y. apoi. Împãr im ecua ia a doua din (S’) cu x2 şi ob inem ecua ia de gradul al doilea în 23 . atunci sistemul (S) are o solu ie realã. Se ob ine sistemul echivalent: a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1 (S ' ) 2 2 (αa 2 + βa 2 ) x + (αb1 + βb2 ) xy + (αc1 + βc2 ) y = 0 Notãm coeficientul ecua iei a doua din (S’) cu a3. atunci sistemul (S) nu are solu ii reale. Presupunând cã b≠0. atunci sistemul (S) are douã solu ii reale. 1. Existã în aces caz numerele reale α şi β diferite de zero astfel încât αd1 + βd2 = 0. − c − ax a c atunci ecua ia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecua ia y = =− x− . În prima ecua ie putem presupune cã sau a≠0 sau b≠0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecua ie dispare).b3. în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea lor au acelaşi grad. Atunci: a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d 1 (S ' ) 2 2 a3 x + b3 xy + c3 y = 0 Deoarece d1≠0 sistemul (S’) nu are solu ia x = 0 şi y = 0. Dacã ecua ia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã realã. 2. sau în cazul când aceasta este o ecua ie de gradul întâi. Sisteme de ecua ii omogene Un astfel de sistem este de forma: a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1 (S ) 2 2 a 2 x + b2 xy + c2 y = d 2 Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi a2X2 + b2XY + c2Y2 sunt omogene.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic ax + by + c = 0 (S ) 2 2 a1 x + b1 xy + c1 y + d1 x + e1 y + f 1 = 0 Se rezolvã prin metoda substitu iei. 3. 2. Dacã ecua ia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale. Presupunem mai întâi cã d1≠0 şi d2≠0. b b b Dacã substituim în y în cea de a doua ecua ie a sistemului (S).c3. atunci (S) este echivalent cu sistemul: a c  y=− x−  b b  (S ' ) 2 c c  a  a  2  a x + b x − x −  + c  − x −  + d x + e  − a x − c  + f = 0  1 1 1 1 1 1  b b b  b  b  b  Rezolvând ecua ia a doua a sistemului (S’) ob inem valorile lui x. Discu ie. Se înmul eşte prima ecua ie cu α şi cea de a doua cu β şi apoi se adunã. Putem presupune cã x≠0.

Zaharia Virgil-Mihail
2

Mic memorator matematic

y y  y : c3   + b3 + a3 = 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k1 şi k2 pentru x x x y y y adicã, = k1 şi = k2. x x x Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã sisteme:  y = k1 x  y = k2 x ( S1 )  2 şi (S 2 ) 2 2 2 a1 x + b1 xy + c1 y = d1 a1 x + b1 xy + c1 y = d 1 Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã ca pentru sistemul (S’). 3. Sisteme de ecua ii simetrice Defini ia VIII.3.3. O ecua ie în douã necunoscute se zice simetricã dacã înlocuind x cu y şi y cu x, ecua ia nu se schimbã. Rezolvarea sistemelor de ecua ii simetrice se face astfel: se introduc necunoscutele auxiliare s şi p date de rela iile: x + y = s şi xy = p. Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul se reduce la un sistem de ecua ii format dintr-o ecua ie de gradul întâi şi o ecua ie de gradul al doilea în necunoscutele s şi p.

IX. Ecua ii algebrice de gradul III, IV şi V
IX.1. Ecua ia reciprocã de gradul al treilea
ax3 + bx2 ± bx ± a = 0, a,b∈R, a≠0 Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecua iei (x ± 1)[ax2 + (b + a) + a] = 0

IX.2. Ecua ia reciprocã de gradul al patrulea

ax4 ± bx3 + cx2 ± bx + a = 0, a,b,c∈R, a≠0 Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecua ii de gradul al doilea, prin 1 1 1 substitu ia y = x + : a(x2 + 2 ) ± b(x + ) + c = 0 sau ay2 + by + c – 2a= 0. x x x ax4 + bx2 + c = 0, a,b,c∈R, a≠0
2 2

IX.2. Ecua ia bipãtratã

Cu x = y , rezultã ecua ia ay + by + c = 0, deci x1, 2 ,3, 4

− b ± b 2 − 4ac =± 2a

X. Logaritmi
Defini ia X.1. Fie a∈R*+, a ≠ 1 şi b∈R*+ douã numere reale. Se numeşte ∈ ∈ logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat numãrul a, numit bazã, pentru a ob ine numãrul b. Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã logab 24

Zaharia Virgil-Mihail
a

Mic memorator matematic

Evident b = a log b . Pentru a = 10 ob inem logaritmi zecimali, iar pentru a = e ob inem logaritmi naturali. Proprietã i: 1. logab = logac ⇔ b = c, (b,c > 0); 2. logaa = 1; 3. loga1 = 0 1 4. logaac = c; loga =- logab; logax2n = 2n logax , x≠0 b 1 5. log a m b = log a b, (b > 0, m ∈ N , m ≥ 2) ; m 6. logab logba = 1; log c b 7. Formula de schimbare a bazei logaritmului: log a b = log c a 8. x>0 şi y>0 ⇒ logaxy = logax + logay; x 9. x>0 şi y>0 ⇒ loga = logax – logay; cologax = - logay y 10. a>1 şi x∈(0,1) ⇒ logax < 0; a>1 şi x>1 ⇒ logax > 0; 11. 0<a<1 şi x∈(0,1) ⇒ logax > 0; 0<a<1 şi x>1⇒ logax < 0; 12. a>1 şi 0<x<y ⇒ logax < logay; log a x log b x 13. x>0, y>0, a>0, b>0, a≠1, b≠1 ⇒ = ; log a y log b y 14. x>0, a>0, a≠1, n∈N ⇒ logax = logaxn; 15. x∈R, a>0, a≠1 ⇒ ax = exlna. Opera ii cu logaritmi zecimali 1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele douã rezultate se adunã algebric. 2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului. 3. Înmul irea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã, înmul irea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmul eşte separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele. 4. Împãr irea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este pozitivã, împãr irea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin numãrul dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitã i negative câte sunt necesare pentru a avea un numãr divizibil prin împãr itorul respectiv şi, pentru a nu se modifica rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitã i, dar pozitive. 1. logax = b, a>0, a≠1, b∈R. Solu ia: x = ab. 2. logax > b, b∈R. Fie S mul imea solu iilor. Avem: 25

X.1. Ecua ii şi inecua ii logaritmice fundamentale

Zaharia Virgil-Mihail

Mic memorator matematic

a S b a>1 (a , +∞) 0<a<1 (0, ab) 3. logax < b, b∈R. Fie S mul imea solu iilor. Avem: a S a>1 (0, ab) 0<a<1 (ab, +∞) 1. ax = b, a>0, a≠1, b>0. Solu ia x = logab, b∈R 2. ax = b, a>0, a≠1, b≤0, nu are nici o solu ie realã 3. ax > b. Fie S mul imea solu iilor. Avem: a b S a>1 b>0 (logab, +∞) 0<a<1 b>0 (-∞, logab) a>0 b<0 R a≠1 x 4. a < b. Fie S mul imea solu iilor. Avem: a b S a>1 b>0 (-∞, logab) 0<a<1 b>0 (logab, +∞) b<0 a>0 ∅ a≠1

X.2. Ecua ii şi inecua ii exponen iale fundamentale

XI. Metoda induc iei matematice
XI.1. Axioma de recuren ã a lui Peano
Fie A o parte a lui N astfel cã: 1. 0∈A 2. (∀n∈N), n∈A ⇒ n+1∈A. Atunci rezultã A = N.

XI.2. Metoda induc iei matematice
Fie P(n) o propozi ie care depinde de numãrul natural n. Dacã avem: 1. P(0) adevãratã; 2. ∀n∈N, P(n) adevãratã ⇒ P(n+1) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr natural n. În demonstra ie prin metoda induc iei matematice (recuren ã) poate apãrea în loc de 0, un numãr natural n0, dacã în propozi ia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am constatat n≠n0.

XI.2. Variantã a metodei induc iei matematice
Fie P(n) o propozi ie care depinde de numãrul natural n≠n0. Dacã avem: 1. P(n0) adevãratã; 26

(∀m∈N..an).3.. + C nn a n 1 (x – a)n = C n0 x n − C n x n −1 a + . Binomul lui Newton 27 . Ann−1 = Ann . (n − m)! n! sau Ann= n!. ∈ (n + 1)! Factoriale (proprietã i): n! = (n – 1)!n. pn ! 1 2 1 1 m −1 1 (x + a)n = C n0 x n + C n x n−1 a + . XII. Se noteazã Amn. 2. Proprietã i: 1 1. C nn = C n0 = C00 = 1 . Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (m≤n) ale unei mul imi A cu n elemente.. C nm = Cnm−−1 + C nm−−1 + . C nn = C nn −m . Se noteazã Cnm .2. C nm = C nm−1 + C nm−−1 .a2.. Se numesc permutãri ale unei mul imi A cu n elemente toate mul imile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. Proprietã i: Ann = Pn. = C np C np− p .1.. care se pot forma din cele n elemente ale mul imii A. + (−1) n C nn a n unde n∈N Proprietã i: 1. Aranjamente Defini ia XII. Numãrul submul imilor unei mul imi cu n elemente este 2n. Termenul de rank k+1 este Tk+1 = (-1)k C nk xn-kak. C n = n.. Defini ia XII.. n0≤m≤k) P(m) adevãratã ⇒ P(k) adevãratã.….. An0 = 1 .1.3. toate submul imile ordonate cu câte m elemente care se pot forma din cele n elemente ale mul imii A. + (−1) k C nk x n− k a k + .. Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este: n! Amn = n(n – 1)…(n – m + 1) = .1. 1 1 n! 5. Analizã combinatorie XII. Combinãri Defini ia XII. 1 3.C n−( p +. 0! = 1 (prin defini ie). XII.2.1.1... Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (m≤n) ale unei mul imi A cu n elemente toate submul imile cu câte m elemente.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 2..2.4.. atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr natural n≥n0.+ p ) unde p1 + … pm-1 < n p1! p2 !. n∈N*. + C m+−11 + C m −1 + C m−−11 . m m m 4. O mul ime împreunã cu o ordine bine determinatã de dispunere a elementelor sale este o mul ime ordonatã şi se notazã (a1. Permutãri Defini ia XII. Ann = 0! XII. n≥m. n! = n +1 XII.. Numãrul permutãrilora n elemente. este Pn=1⋅2⋅3⋅…⋅n = n!. + C nk x n −k a k + ...1.

C n . 5. Rela ii importante: 0 1 1 C n + C n + .… Dacã a1 este primul termen. n≥2 (prin defini ie) an = a1 + (n – 1)r. (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2b2 + 4ab3 + b4.. Progresii XIII.1. (a ± b)2 = a2 ± 2ab + b2..Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic n − k k k +1 n − k k Cn . 2.. = 2 n −1 . Cn + C n3 + C n5 + . când se cunosc Sp-1. Tk+2 = ⋅ Tk+1 sau Tk+2 = − ⋅ Tk+1. + (C nn ) 2 Dezvoltãri particulare uzuale: 1..1. k +1 x k +1 x 4. 6. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere a1.. Coeficien ii termenilor egal depãrta i de extremi sunt egali. Cn +1 = k +1 k +1 n−k a n−k a 3.a2.. + C pp+1 S1 + n p XIII. (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ac). atunci avem: 2 n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1)  n( n + 1 S1 = .an. 1 C 2nn = (C n0 ) 2 + (C n ) 2 + . Sp-2.…an. + Cnn = 2 n .. (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3. XII. Progresii aritmetice Defini ia XIII. Sn = 1 2 28 . Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale Dacã Sp = 1p + 2p + …+ np. + (−1) n C nn = 0. (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3(a2b + a2c + b2a + b2c + c2a + c2b) + 6abc. atunci avem: an = an-1 + r. 4. an cel de-al n-lea termen (termenul general). Se noteazã ÷a1. 2.…. începând cu a2. n≥2 (prin defini ie) (a + a n )n Sn = a1 + a2 + …+ an. S1 este 2 formula lui Pascal: (n+a)p+1 = 1+ C 1 +1 S p + C P +1 S p −1 + . S3 =  2 6  2   n(n + 1)(6n 3 + 9n 2 + n − 1) n 2 (n + 1) 2 (2n 2 + 2n − 1) S4 = . S5 = 30 12 O rela ie care permite calculul lui Sp.. = 2 n−1 .. n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni. 3. S2 = .a3. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x ± a)n este n+1.5.… în care fiecare termen. p∈N. 5.a2..…. se ob ine din cel precedent prin adãugarea unui numãr constant numit ra ia progresiei. Cnk +1 = 1 C n0 + C n2 + C n4 + .1. (a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3. C n0 − C n + ...a3. r ra ia.

an – termenul liber. Teorema împãr irii cu rest: ∀f. Condi ia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a. astfel încât a m +1 = a1 a2 m+1 .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 2a 1 + (n − 1)r n 2 Termenii echidistan i de extremi. Progresii geometrice Defini ia XIII. Se noteazã ÷÷a1. XIV.c.…an. Condi ia necesarã şi suficientã ca trei numere a.c. luate în aceastã ordine.a3. produsul a doi termeni echidistan i de extremi este egal cu produsul termenilor extremi: apan-p+1 = a1an. g≠0 existã polinoamele unice q. Polinoame f∈C[x] este f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an. am+1.a2. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1). f≠0 la X-a este f(a). n≥2 (prin defini ie) an = a1qn-1.2. am+1. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere a1.b. începând cu a2. n≥2 (an în func ie de a1. Într-o progresie geometricã.… Dacã a1 este primul termen. Observa ie.1.…. astfel încât 2am+1 = a1 + a2m+1. Sn = a 1 q −1 a − a nq Sn = 1 . sã formeze o progresie geometricã este sã avem b2 = ac. Forma algebricã a unui polinom 29 . Sn = XIII. grad r < grad g. an cel de-al n-lea termen (termenul general).q ≠1 1− q Termeni echidistan i de extremi. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un 2 termen la mijloc. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor echidistan i de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: ak + an-k+1 = a1 + an. sã formeze o progresie aritmeticã.… în care fiecare termen. luate în aceastã ordine.a3. se ob ine din cel precedent prin înmul irea acestuia cu un acelaşi numãr q (q≠ 0) numit ra ie.an. ~ ~ Func ia polinomialã asociatã lui f∈C[x] este f :C→C f (α) = f(α) ∀α∈C. q şi n) qn −1 Sn = a1 + a2 + …+ an.g∈C[x].r∈C[x] astfel încât f = gq + r. unde n este gradul. f(α) fiind valoarea polinomului f în α. Împãr irea unui polinom cu X-a: Restul împãr irii polinomului f∈C[x]. q ra ia. este sã avem 2b = a + c.a2.b. atunci avem: an = qan-1.1. XIV. Observa ie. a0 – coeficientul dominant. atunci existã un termen în mijloc. n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni.2.

iar m1 + m2 + … + mn = grad f.c. Defini ia XIV.2. Ecua ii algebrice Defini ia XIV. a0 a1 … an-1 an a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an XIV.3. ∈ Proprietã i: 1. ∀a∈C*.g) Defini ia XIV.1.. Numãrul α se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a polinomului f≠0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)p+1 nu-l divide pe f. f g şi g f ⇒ ∃ a∈C* cu f = ag (f. se numeşte ecua ie algebricã. 2) d’ f şi d’ g ⇒ d’ d şi notãm d=(f. Numãrul α∈C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã ~ şi numai dacã f (α) = 0.….2.g sunt asociate în divizibilitate).c. Defini ia XIV. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun (c.d.3. O ecua ie de forma f(x) = 0 unde f≠ 0 este un polinom.( X − xn ) unde a0 este coeficientul dominant al lui f. Dacã d=(f. ∀f∈C[x].….1.4..x2.2.xn sunt rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m1.2.2. Divizibilitatea polinoamelor Defini ia XIV. 3. precum şi restul acestei împãr iri r = f(a).3.g) atunci m = d XIV.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m. g f şi f≠0 ⇔ r = 0. Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecua ie algebricã de grad mai mare sau egal cu unu. a f. spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã ∈  ∃q∈C[x] astfel încât f=gq. Teorema lui Abel-Ruffini: Ecua iile algebrice de grad mai mare decât patru nu se pot rezolva prin radicali. are cel pu in o rãdãcinã (complexã).m.x3.1. 7. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun (c. Teorema lui Bezout: Numãrul α∈C este rãdãcinã a polinomului f≠0⇔(X-a) f. Teoremã: Dacã f∈C[x] este un polinom de gradul n şi x1.m2. 2. 6. Fie f.m3.4. 30 . f f (refelexivitate).4. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele. f g şi g h ⇒ f h (tranzitivitate). 5.3.m.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g. g f şi f≠0 ⇒ grad f ≥ grad g.g∈C[x].2. a∈C* ⇒ af f.2.m. 4. Defini ia XIV. 1 2 n XIV.m.m. Rãdãcinile polinoamelor Defini ia XIV. 2) f m’ şi g m’ ⇒ m m’ f ⋅g Teoremã.mn atunci m m m f = a0 ( X − x1 ) ( X − x2 ) .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al împãr irii polinomului f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a.

n     31 . determinan i XV. + x n = − a 0   a2  x1 x 2 + . b≠0 ca rãdãcinã atunci el admite ca rãdãcinã şi peα = a – ib.... 2 ...x m = (−1) k k a0  .. Teoremã: Dacã un polinom f∈Q[x] admite pe α = a + b d (a...   n an  x1 x 2 . Q.. card Sn = n! 1 2 .. În particular dacã f∈Z[x] are rãdãcina α=p∈Z atunci p an. Z Teoremã: Dacã f∈R[x] admite pe α = a + ib.q) = 1 atunci p an şi q a0. iar α şiα au acelaşi ordin. de mutiplicitate. + x n− 2 x n −1 x n = − a0   ........... + x n−1 x n = a 0   a3  x1 x 2 x3 + x1 x 2 x 4 + ...x k −1 x k +1 + .....xn sunt rãdãcinile polinomului f∈C[x]......x2.....Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Formulele lui Viete: Dacã numerele x1......x n = (−1) a0    XIV... d∈R\Q) ca rãdãcinã....... b≠0....…n}.b∈Q.. σ (n)     Sn – mul imea permutãrilor de grad n..1.. 2 (p...... f = a0Xn + a1Xn-1 + …+ an. p Teoremã: Dacã un polinom f∈Z[x]. matrici. a0≠0 atunci: a1   x1 + x 2 + ................. n  1 ϕ=  ϕ (1) ϕ (2) .... de mutiplicitate. admite o rãdãcinã α = ∈Q..1...... n  1A = e... + x1 x n + x 2 x3 + .... permutarea identicã e =  1 2 ...  a  x1 x 2 .....x k + x1 x 2 .... Permutãri. iar α şiα au acelaşi ordin...... grad f≥1. Polinoame cu coeficien i din R...1..........5. Fie A={1.2.. ϕ se numeşte permutare de gradul n daacã ϕ:A→A şi ϕ bijectivã.. Permutãri Defini ie XV... + x m −k +1 x m − k + 2 .. atunci el admite şi pe α = a – b d .............. XV.…..

…m} şi N = {1.…n}. k .j) se numeşte inversiune a lui ϕ dacã ∈ n(n − 1) .... Defini ia XV.n(C) sunt egale dacã şi numai dacã ∈ aij = bij ∀(i.2.1. iar mul imea lor se noteazã Mn(C)..2.. O aplica ie A:MxN→C A(i.2..... . (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate).n(C) unde cij=aij + bij ∀ (i. . daca k ≠ i. ε (ϕ ) = ∏ i− j 1≤ i < j ≤ n 4.j∈A..2..j)∈AxA. n     k. Douã matrici A.B. i≠j. XV.2.n(C): 1. ε(ϕ oσ) = ε(ϕ)ε(σ).B∈Mm. n   τ ij (k ) = i.. Defini ia XV. 2. Orice transpozi ie este imparã. j  Observa ii: 1.1. Fie (i. σ (τ (n))  ∈Sn    Transpozi ii Defini ia XV.n(C) mul imea matricelor de tipul (m. Fie M = {1. m(ϕ) numãrul inversiunilor lui ϕ: 0 ≤ m(ϕ ) ≤ C n2 = ϕ ϕ 2 ε(ϕ) = (-1)m(ϕ) se numeşte signatura lui ϕ. Fie i. k . . amn   m1  elemente numere complexe. Adunarea Fie A..    a am 2 ..1. daca k = j τ ij (k ) =  1 2 . i ...3.2.B∈Mm. τij∈Sn. ϕ (i) − ϕ ( j ) . Proprietã i ∀A. a 2 n   şi notãm Mm. daca k = i 1 2 . Permutarea ϕ se numeşte parã dacã ε(ϕ) = 1.j)∈MxN este suma lor...2..j)∈MxN.. respectiv imparã dacã ε(ϕ) = . j . 3. i<j. 32 . Observa ii: 1.τ∈Sn atunci σoτ =  ϕ (τ (1)) ϕ (τ (2)) .. (i.. n   1 Fie σ.. i .. 2. ϕ(j)<ϕ(i).n) cu A= .. Numãrul transpozi iilor de grad n este C n2 Signatura (semnul) unei permutãri Defini ia XV. A+B = B+A (comutativitate).3.1.n): cu m linii şi n coloane:  a11 a12 . j . a1n    a21 a 22 ...2...j)=aij se numeşte matrice de tipul (m. Matrici Defini ia XV.n(C) atunci C = A + B∈Mm. 2.. ∈ Opera ii cu matrici: 1.C∈Mm.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Compunerea permutãrilor 2 . τij se numeşte transpozi ie dacã: ∈ ≠  j. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul n..... (τij)-1 = τij.

(A+B)⋅C = A⋅C + B⋅C.. .. Transpusa unei matrici Fie A∈Mm. A⋅(B+C) = A⋅B + A⋅C. amn   m1  Defini ia XV. Determinan i Fie Mn(C) – mul imea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:  a11 a12 . A∈Mn(C) A= .. k =1 n 1  0 2.. numãrul det A = ∑ ε (σ )a1σ (1) a2σ ( 2 ) ... 1   XV.. 2.....n(C) şi B∈Mn. . 4. 4.p(C) atunci C=A⋅B∈Mm...... Proprietã i ∀A.. A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0).    a am 2 ... 0   1 ..n(C) unde bij=λij ∀(i.... 5. 0 .3.n(C) atunci tA∈Mm. a n 2 . .. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A)...  0 .. a nm 33 . λ(A+B) = λA + λB. 3. (λ+µ)A = λA + µA..j)∈MxN 4.1.j)∈MxN este produsul lor Proprietã i: 1. 2. Se numeşte determinantul matricii A.3.. . ∀(i... a n1 a12 a 22 .. 1⋅A = A. a 2 n   .  0  3.. a 2 n .. a1n ... Înmul irea cu scalari Fie A∈Mm. 3. λ⋅A = A⋅λ.. λ(µA) = (λµ)A = µ (λA).. 1..n(C) şi λµ∈C. .. .j)∈MxN este produsul matricei A cu scalarul λ.a nσ ( n ) σ ∈S n det A = a11 a 21 ..B∈Mm. a1n    a21 a 22 . cij = ∑ aik bkj . (A⋅B) ⋅C = A⋅(B⋅C) (asociativitate). A⋅In = In⋅A (element neutru-matricea unitate) I n =  .n(C) şi λ∈C atunci B=λA∈Mm. 0  ..Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 3... . Înmul irea matricelor Fie A∈Mm. 4.n(C) unde taij = aji.p(C) unde ∀(i.

. ... ....C∈Mn(C)) Determinantul de ordinul 2: a12 = a11 a22 − a12 a21 a 22 Determinantul de ordinul 3: a12 a13 a 22 a32 a 23 = a11 a 22 a33 + a 21 a32 a13 + a12 a 23 a31 − a31 a 22 a13 − a11a32 a 23 − a 21 a12 a33 a33 Fie A∈Mn(C). ..... Nota ii: aij – coeficien i.. a i -1j-1 a i +11 a i +12 ..... a 2j+1 .... dacã det A≠0 existã A-1∈Mn(C) astfel încât AA-1 = In.. An 2  A −1 = det A  .... a 2n .. a i -1j+1 . ........Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic det A = ai1Ai1 + ai2Ai2 + … + ainAin unde Aij este complementul algebric al elementului aij din matricea A: a 11 a 12 .... m – ecua ii. ............ a n1 a n2 .... atunci det C = det A det B (A. a nj-1 a11 a 21 a11 a 21 a31 Dacã C = AB..... .. a i-1n ...B.. Ann   1n  XV..... ..... a11 x1 + a12 x2 + .... n – necunoscute. ... .    A A2 n .. a 2j-1 .... + a x = b  22 2 2n n 2 (S)  21 1 . + a mn xn = bn  34 . In – matricea unitate:  A11 A21 ... a i +1j-1 a i +1j+1 ... ... a 22 ... a nm Aij = (-1)i+j a i −11 a i-12 .. + a1n x n = b1 a x + a x + ... bi – termeni liberi.. a i +1n ..........  am1 x1 + a m 2 x 2 + . Sisteme lineare XVI.. .1.... a 1j-1 a 1j+1 . xI – necunoscute.. Inversa unei matrici XVI.. a nj+1 ... In∈Mn(C).....4.. ... An1    1  A12 A22 . a 1n a 21 .

+). (x. ∃ e∈M astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈M (e element neutru)... o – compunerea func iilor). r = n < m şi rang A = r.y)→x*y.. dacã G4. dacã M3. Ex: 1.y∈M monidul este comutativ.... Ex: 1..2... Monoid Fie (M.. (Z. M2. G-nevidã.+).. (N. .y.. Structuri algebrice XVII. Sisteme omogene (bi = 0) 1.⋅) sunt monoizi comutativi. . (N.     a  a  m1 am 2 . Axiomele monoidului: M1....   .   a nn   2. a1n   a11 a12    a 22  a21 a 22 .z∈M (asociativitatea).... . b2 . a 2 n b2  . GxG→G.y)→x*y.. 35 . x*y = y*x. (C. M-nevidã. (F(E).1. .+).. 2... b1 .  a  n1 a12 a 22 . .o) monoid necomutativ (F(E) este mul imea func iilor f:E→E.2. (x*y)*z = x*(y*z) ∀x...y∈G grupul este comutativ (sau abelian).+). ∀x.. x*y = y*x. G3. amn   m1 a m 2 r – rangul matricii A = rangul sistemului . XVII.. E – nevidã.*).*). Compatibilitatea Sistemul (S) este compatibil determinat dacã: 1.. .3.. a mn bn   XVI. bn .. a 2 n  a . ∃ e∈G astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈G (e element neutru). Axiomele grupului: G1. . .. Grup Fie (G.. . r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A = ∆ ≠ 0.. G2. Sistemul (S) este incompatibil dacã r ≤ min (m..n) şi rang A = r + 1... (R. 2.. . (x*y)*z = x*(y*z) ∀x. a1n b1   .. .. a1n   a2 n  . MxM→M.. ∀ x∈G ∃ x’∈G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x).... (x.y. XVI. XVII.. unde ∆  a11  a ∆ i =  21 ...z∈G(asociativitatea). an 2 .. atunci xI = ∆i ... A =  21 A= . Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic  a11 a12 ... Sunt compatibile determinate (x1 = x2 = … = xn = 0) dacã r = n. (Q... ..+) – grupuri comutative. ∀x.. .

AxA→A.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 2.2. f:A→A’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este bijectivã şi f(x⊥y) = f(x)∆f(y). f(x*y) = f(x)of(y).4. Defini ia XVII.⋅) este inelul ⋅ ⋅ comutativ al polinoamelor cu coeficien i în A.*) grup.∆): Defini ia XVII.dacã an≠0. inelul este comutativ.+ .1. (A.+. f:G1→G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al grupului G1. comutativ. 4. (Mn(A). 5.y.+.3.+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z.2. Z[i] = {z = a + bia.+. Fie inelele (A.3. grad f = n (an – coeficient dominant).+. Defini ia XVII.*) şi (A’. 36 . Exemple de inele: 1.⋅) – inelul claselor de resturi modulo n.y∈A. f:G1→G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este bijectivã şi f(x⊥y)=f(x)∆f(y). Fie (G.1.b∈Z} 3. ⋅) – inelul întregilor lui Gauss.⊥. 3. (Z[i].z∈A dacã C. (A. (x. H⊂G.+) este grup abelian. (x. Defini ia XVII. (Rn.4.3.•).3. Defini ia XVII. y≠0 implicã x•y≠0. Defini ia XVII. (K. Un inel comutativ cu cel pu in douã elemente şi fãrã divizori ai lui zero se numeşte domeniu integritate. (σn.o): Defini ia XVII.y∈A.3. (Mn(Z).⋅) este inel. Defini ia XVII. atunci (A[X]. 2.+. Dacã (A.•) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x≠0.•) este monoid şi D. ∀x. (Zn. o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este comutativ. o) – grupul lui Klein (al simetriilor fa ã de sistemul de coordonate). (A.3.+. (Z.⊗) – inelul resturilor modulo n.⊥). f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este forma algebricã a unui polinom de nedeterminatã X cu coeficien i în A: .⊕) – grupul resturilor modulo n.y∈H ⇒ x*y∈H şi ∀ x∈H ⇒ x’∈H (x’ este simetricul lui x în raport cu opera ia *). f:G1→G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(x⊥y)=f(x)∆f(y). A nevidã. XVII.y∈G1. comutativ.2. x•y = y•x ∀x. Inel Fie (A. ∀x. ∀x. 4.⋅) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A).•) este inel dacã: G. M.1.+.2. Fie grupurile (G1. f∈A[X]. dacã f este un izomorfism (morfism). 5.y)→x•y.∆. (G2.2.⊕.2. (Rn.y∈G1.3. H este subgrup dacã ∀ x. • este distributivã fa ã de +: x•(y+z) = x•y + y•z (y+z)•x = y•x + y•z. Defini ia XVII. (A.+.y)→x+y şi AxA→A. ∀x.3.⋅) – inelul numerelor întregi.

GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE Nota ii: . . 5. AD = ma (BD=BC. d – liber de pãtrate).dacã a0 = a1 = … = an.4.lungimile segmentelor importante în triunghi: AD = ha (AD⊥BC. (Zp. ⋅) – corpul numerelor reale. Exemple de corpuri: 1.R – raza cercului circumscris unui poligon. unic determinate astfel încât f = q⋅g+r.4. (x.+. ∈ Teorema împãr irii cu rest în mul imea K[X]. 3. .•) este corp dacã (K. corpul este comutativ. p >1.1. g≠0: ∀f∈K[X]. notatã şi A. . trunchi de piramidã).r – raza cercului înscris într-un poligon. (x. Defini ia XVII. BC = a. existã polinoamele q. ⋅) – corpul claselor de resturi modulo p (p∈N*. Teoremã. ha lugimea înãl imii din A. 2. a+b+c = p (p – semiperimetrul triunghiului ABC).+.o). notatã şi S. Defini ia XVII.y∈R.+. ⋅) – corpul numerelor complexe. piramidã. 0≠1 şi ∀x∈K. 4. 37 .⊥ . grad r < grad g. p – numãr prim). x≠0 -1 ⇒ ∃ x ∈K.lugimea laturilor triunghiului ABC.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic .y∈K.Alat – aria lateralã (prismã. ma lugimea medianei din A. (Q. (Q( d ).ln – latura poligonului regulat cu n laturi. AB = c. f(x⊥ y) = f(x) ∆ f(y). 2. AD = ba (∠BAD =∠CAD.∆. Corp Fie (K. D∈(BC)).P – perimetrul poligonului.2. Dacã x•y = y•x ∀x.Atot – aria totalã.r∈K[X]. ba lugimea bisectoarei din A.*) şi (K’. K corp comutativ şi g∈K[X].4. (K. D∈BC).+.y)→x+y şi KxK→k.an – apotema poligonului regulat cu n laturi. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de integritate şi grad f⋅g = grad f + grad g. Proprietã i: 1. D∈(BC)).AABC – aria triunghiului ABC. . XVII.g∈A[X].+. 2 . . Fie corpurile (K.V – volumul. f(x*y) = f(x) o f(y) ∀x. . (R. CA = b.⋅) – corpul numerelor ra ionale. grad 0 = -∞.+.•). .+.y)→x•y.⋅) – corpul numerelor pãtratice (d∈Z. . astfel încât x•x-1 = x-1 •x = 1. f:K→K’ este izomorfism → de corpuri dacã f este bijectivã. ∀f. grad g}. grad (f+g) ≤ max{grad f. grad f⋅g ≤ grad f + grad g.+. . KxK→K. f = 0 (polinom nul).•) este inel. (C. K – nevidã.

5. b+c > a. a+c > b 3. 2 a 2 3 3 2 ma = . DC = DC AC b+c b+c Observa ii: 1. a+b > c.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic I. Triunghiul dreptunghic 1.1. AD⊥BC) Teorema lui Pitagora: a2 = b2 + c2. c > a-b  A b+c 4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersec ie al înãl imilor. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersec ie al mediatoarelor. 2. 2. hc = c . a > b-c . bb = c ⋅ . Triunghiul Inegalitã i gemetrice: 1. 3. 2 Teorema înãl imii: h a =BD⋅DC. b > c-a . BD = . p < ma + mb + mc < P Teorema bisectoarei (∠BAD ≡ ∠DAC) B C BD AB a⋅c a ⋅b = . hb = b. ∠MBA este unghi exterior. 4. mc = a 2 − c 2 . 7. c2 = a⋅BD. 6. 3. m(∠MBA) > m(∠C). ma < 2 5. 2 4 4 b⋅c 2a 2a ba = 2 . b+c a+c a+c b⋅c AABC = . III. mb = a 2 − b 2 . Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersec ie al medianelor. Teorema catetei: b2 = a⋅CD. 2 38 . ABC (m(∠A) = 90°. Rela ii metrice în triunghi III.bc = b ⋅ . Poligoane convexe Suma Sn a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi: Sn = (n – 2)⋅180° Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi circumscris unui alt cerc. 2. Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul de intersec ie al bisectoarelor. 4. b⋅c ha = . II. m(∠MBA) > m(∠A).

b) b2 = a2 + c2 + 2a⋅BD. r = 6 III. 2 7. III. Rela ii exprimate prin func ii trigonometrice: b = a⋅sin B. r = .3.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic a . R = III. Teorema sinusurilor: a b c = = = 2R . b = a⋅cos C. ha = ma = ba = 2 2 a 3 2. 4 a 3 3. a 2 5. Teorema lui Pitagora generalizatã: a) b2 = a2 + c2 – 2a⋅BD. Rela ii exprimate prin func ii trigonometrice 1. ba = p ( p − a )bc . Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c) a 3 1. Teorema cosinusului: a = b + c − 2bc cos A. b = c⋅ctg C. AABC = =S. 2 b⋅c 9. ma = .4. Rela iile lui Steward O∈(BC): b2⋅BO + c2⋅CO – a2⋅AO = a⋅BO⋅CO. cos A = . b = c⋅tg B. AABC = . 4S S 9. R = . S = p ( p − a )( p − b)( p − c) . sin A sin B sin C 2 2 2 b2 + c2 − a2 2. r = . p 8.2. b+c a ⋅ ha 6. 2(b 2 + c 2 ) − a 2 2 3. Triunghiul oarecare ABC (AD⊥BC) 1. 2. 4 2 4. R = 3 a 3 4. dacã m(∠B)<90° . abc 8. ha = p ( p − a )( p − b)( p − c) . 2bc 39 . dacã m(∠B)>90° . a+b+c 10.

2 p( p − a) IV.S = . b+c 2 A p( p − a) 9. S = p ( p − a )tg . 2bc A 8. A D O E D O A B B C C IV. 2 2 2 6. BD = d2 AB = a AC⊥BD d ⋅d AABCD = 1 2 2 A C B 40 . tg = 2 2 a+b ab sin C a 2 sin B sin C A 4. tg = . DE⊥AB) AC∩BD = {O} OA = OC. 2 bc A ( p − b)( p − c) . 3. Teorema tangentelor: tg 2 7. Rombul ABCD (AB CD. Patrulatere IV. S = . BC AD.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic A−B C a−b . 2 2 sin A 2 A B C 5. p = 4 R cos cos cos . cos = .3. BC AD. Paralelogramul ABCD (AB CD. Dreptunghiul ABCD (AB CD.1. ma = R 2 (sin 2 A + 4 cos A sin B sin C ) . ba = cos . AB = BC) AC = d1. sin = 2 bc A ( p − b)( p − c) 11. 10. S = 2 R 2 sin A sin B sin C .2. ∠A = 90°) AC = BD AABCD = AB⋅AD IV. OB = OD AABCD = AB⋅DE AABCD = AB⋅AD⋅sin A. BC AD. ha = 2 R sin B sin C .

DC = b MN – linie mijlocie) M B+b MN = 2 AABCD = M A N B ( B + b) ⋅ h = MN ⋅ h 2 V.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic IV. a3 = . S = . AB = B. AB = a. Patrulaterul înscris în cerc + ∠BCD = 180°. Hexagonul regulat: l6 = R. an = R cos . BC AD. Cercul Lungimi şi arii: lcerc = 2πR. AB = AC ∠A = 90°. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R R 3 3R 2 1. Poligoane înscrise în cerc V. Triunghiul echilateral: l3 = R 3 . 2 VI.1.4. Trapezul ABCD (AB CD.2. Acerc = πR2.S = . 2 4 R 2 2. AC = d) AC = BD AC⊥BD d=a 2 AABCD = a2. S = R 2 sin = p ⋅ an n n 2 n n ⋅ ln unde p = .5. Pãtratul ABCD (AB CD. ∠BAC ≡ ∠BDC. Poligonul regulat cu n laturi: ln = 2 R sin . 2 2 π π n 2π 4. a6 = . 41 . S = 2R 2 . Pãtratul: l4 = R 2 . 2 R 3 3 3R 2 3. Teorema lui Ptolomeu AB⋅DC + AD⋅BC = AC⋅BD AABCD = ½ AC⋅BD⋅sin α ∠BAD A D M α C B V. a4 = . D C O A D C B IV.

CP ale triunghiului ABC sunt MB NC PA concurente dacã şi numai dacã ⋅ ⋅ = 1.mãsura în grade. dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi (sau pe prelungiri). A α B B A M 180 α ⋅π (µ .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic larcAB= πRα 180 . MC NA PB 42 . triunghiul ortic are cel mai mic perimetru. Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al laturii opuse. Complemente de geometrie planã Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãl imilor unui triunghi. Teorema lui Ceva: Cevienele AM.mãsura în radiani) µ(∠AOB) = 180 Unghi cu vârful în interiorul cercului: m(∠AOB) = m(AB) m(∠AMB) = AsectorAB = πR 2α O m(AB) + m(C D) 2 M T A B D C Unghi cu vârful pe cerc OM⊥MT m(AB) m(∠AMB) = 2 m(AM) m(∠AMT) = 2 Unghi cu vârful în exteriorul cercului OT⊥MT m(AB) − m(C D) m(∠AMB) = 2 m(BT) − m(DT) m(∠AMB) = 2 Puterea unui punct fa ã de un cerc OT⊥MT ρ(M) = MA⋅MB = OM2 – r2 = MT2 ρ(N) = NA⋅NB = r2 – ON2 M C D A B N M T B T A VII. α . BN.

de înãl ime h) V = Abazei⋅h Prisma triunghiularã regulatã (AB = a) Alat = 3a⋅h A d a c b c d a b D’ A’ D A C’ A’ h C B C’ O’ B’ C’ B’ O B C A’ B’ 43 . determinate de laturile triunghiului ABC. O şi G (ortocentrul. punctele H. Prisma (dreaptã sau oblicã. Dreapta lui Simson: Proiec iile unui punct de pe cercul circumscris unui triunghi. Prisma 1. centrul cercului exînscris este intersec ia bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare. Paralelipipedul B’O⊥(ABC) B’O = h V = AABCD⋅h 4. Atot = 2(ab + ac + bc). MC NA PB Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC. Punctele M. centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare. se considerã punctele M. CA. Cubul (de laturã a = b = c) A = 6a2 V = a3 a=a 3 3. mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi vârfurile triunghiului sunt conciclice. N respectiv P situate douã dintre ele pe laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi. Paralelipipedul dreptunghic Alat = 2(a + b)c. Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãl imilor unui triunghi. AB. VIII. P sunt colineare dacã şi numai dacã: ⋅ ⋅ = 1. sau toate trei pe prelungiri MB NC PA de laturi. Poliedre VIII.1. Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la prelungirile celorlalte douã laturi. N. sunt colineare. V = abc d2 = a2 + b2 + c2 2. pe dreptele suport ale laturilor acestuia.

2. VM – apotemã) A B C C a2 VM = h + 12 3a ⋅ VM Alat = 2 a 2 3 3a ⋅ VM + Atot = 4 2 a2 3 h V= ⋅ 4 3 2 44 . AM⊥DC) a 6 a 3 h= . Piramida 1. CM⊥AB) a 2 a 6 . OA = OB = OC = a. CM = OM = .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic a2 3 Atot = 3a⋅h + 2 2 a 3 ⋅h V= 4 C A O B VIII. AM = . AB = a 2 2 2 a2 3 AABC = 2 2 3a a2 3 + Atot = 2 2 3 a V= 6 3.V = 12 2. 3 2 6 2 2 ˆ ˆ sin ABO = . Tetraedul dreptunghic (OA⊥OB⊥OC⊥OA. Tetraedrul regulat (toate muchiile sunt congruente. VA = VB = VC VM ⊥ BC. sin AMO = 3 3 a3 2 2 A = a 3. AO⊥(BCD). Piramida triunghiularã regulatã (AB = AC = BC = A.

Piramida regulatã (piciorul înãl imii coincide cu centrul circumscris bazei): P ⋅ apotema Alat = bazei 2 A ⋅h Atot = Abazei + Alat . VA = VB = VC = VD = VE = VF = a) 3a 2 VM = h + 4 Alat = 3a ⋅ VM 2 3a 2 3 Atot = + 3a ⋅ VM 2 a 2 3h V= 2 M A 5. VA = VB = VC = VD. h – înãl imea) 45 .3.V = bazei 3 6.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat de laturã a. Piramida (de înãl ime h): A ⋅h Atot = Abazei + Alat . b – aria bazei mici.V = bazei 3 B VIII. VM⊥BC) a2 VM = h + 4 Alat = 2a ⋅ VM 2 Atot = a 2 + 2a ⋅ VM V= a2 ⋅ h 3 4. Piramida hexagonalã regulatã (ABCDEF – hexagon regulat VM ⊥ BC. Trunchiul de piramidã (B – aria bazei mari.

Cilindrul circular drept h=G Alat = 2πRG Atot = 2πR( R + G ) V = πR 2 h 46 . m = 30. Corpuri rotunde Nota ii: R – razã. v = 4. m = 30.cubul (hexaedru regulat): f = 6. . IX. G – generatoare.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 1. m = 12. v = 12. m = 6. h – înãl ime IX. Trunchiul de piramidã oarecare: h V = (B + b + B ⋅ b 3 2. v = 8.octaedrul regulat: f = 8. p – perimetrul bazei mici.dodecaedrul regulat: f = 12. .4. ap – apotema ( P + p)a p Alat = 2 ( P + p)a p Atot = B + b + 2 h V = (B + b + B ⋅ b ) 3 VIII. . Poliedrul regulat Rela ia lui Euler: v-m+f = 2 (v – numal vârfurilor.icosaedrul regulat: f = 20. f – numãrul fe elor) Tipurile de poliedre regulate: . m – numãrul muchiilor. v = 6.tetraedrul regulat: f = 4. . v = 20.1. Trunchiul de piramidã regulat P – perimetrul bazei mari. m = 12.

Func ii trigonometrice X. Sfera A = 4πR 2 V= 4πR 3 3 Acalotei sferice = 2πRh1 Azonei = 2πRh2 X.4.2.3. Conul circular drept G2 = h2 + R 2 Alat = πRG Atot = πR( R + G ) V= πR 2 h 3 IX. cos B = . Trunchiul de con (r – raza bazei mici) G 2 = h 2 + (R − r ) 2 Alat = πG ( R + r ) Atot = πG ( R + r ) + π ( R 2 + r 2 ) V= πh 3 ( R 2 + r 2 + Rr ) IX.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic IX. tgB = ctgC b C b a c A B 47 .1. sin B = cos C . Defini ii în triunghiul dreptunghic sin B = b c b . tgB = a a c c ctgB = .

tg:R\{(2k+1) π 2 }→R 4. Rela ii între func iile trigonometrice ale unui argument: 1. (k∈Z) 3. (k∈Z) 2. Formule trigonometrice XI.1 cos(-x) = cos x. (k∈Z) XI.1] sin(-x) = -sin x. sin α = ± 1 − cos 2 α .1. ctg:R\{kπ}→R tg(-x) = -tg x tg(x+kπ) = tg x. cos:R→[-1. cosα = ± 1 − sin 2 α sin α 2.2. sin:R→[-1. Proprietã ile func iilor trigonometrice 1. tgα = cosα 48 . sin(x + 2kπ) = sin x. (k∈Z) ctg(-x) = -ctg x ctg(x + kπ) = ctg x.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic X. sin 2 α + cos 2 α = 1 . cos (x + 2kπ) = cos x.

tg  + α  = −ctgα 2  2  6. 1 3 5 cos nα = Cn cos n−1 α ⋅ sin α − Cn cos n−3 α ⋅ sin 3 α + C n cos n−5 α ⋅ sin 5 α − . sin(π + α ) = − sin α cos(π + α ) = − cosα .. tg (π − α ) = −tgα π  5. tg (π + α ) = tgα 7.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic sin α = tgα ± 1 + tg 2α . sin( 2π − α ) = − sin α sin( 2π − α ) = cosα . tg (2π − α ) = −tgα XI. cosα = 1 ± 1 + tg 2α π  π  3. sin  − α  = cosα .2. cos 2α = 1 + tg 2α 1 + tg 2α 2 4 sin nα = cos n α − C n cos n −2 α ⋅ sin 2 α + Cn cos n−4 α ⋅ sin 4 α − . sin(π − α ) = sin α cos(π − α ) = − cosα . Formule de adunare: sin(α ± β ) = sin α ⋅ cos β ± sin β ⋅ cosα cos(α ± β ) = cosα ⋅ cos β sin α ⋅ sin β tgα ± tgβ 1 tgα ⋅ tgβ tg (α ± β ) = XI. sin  + α  = cosα 2  π  π  cos + α  = − sin α . 49 . tg  − α  = ctgα 2  2  4. Formule pentru multiplii de argument: sin 2α = 2 sin α ⋅ cosα cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 1 − 2 sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 2tgα 2 tg 2α = = 2 1 − tg α ctgα − tgα ctg 2α − 1 ctgα − tgα ctg 2α = = 2ctgα 2 sin 3α = 3 sin α − 4 sin 3 α cos 3α = 4 cos 3 α − 3 cosα 2tgα 1 − tg 2α sin 2α = .3....

diferen e şi produse: 2 2 α −β α+β sin α − sin β = 2 sin cos 2 2 α+β α−β cosα + cos β = 2 cos cos 2 2 α+β β −α cosα − cos β = 2 sin sin 2 2 sin(α + β ) sin(α − β ) tgα + tgβ = . arcsen y = x sin x = y 50 .1]→[- π π 2 .5.1.π]. Inversarea func iilor trigonometrice XII.4. cos = ± 2 2 2 α 2 = sin α 1 − cosα 1 − cosα = =± 1 + cosα sin α 1 + cosα XI. arcsin:[-1.1]→[0. tgα − tgβ = cosα ⋅ cos β cosα ⋅ cos β π  π  sin α + cosα = 2 sin  + α  = 2 cos − α  4  4  π  π  sin α − cosα = − 2 sin  + α  = − 2 cos − α  4  4  1 sin α ⋅ sin β = [cos(α − β ) − cos(α + β )] 2 1 cosα ⋅ cos β = [cos(α + β ) + cos(α − β )] 2 1 sin α ⋅ cos β = [sin(α + β ) + sin(α − β )] 2 tgα + tgβ tgα ⋅ tgβ = ctgα + ctgβ sin α + sin β = 2 sin α+β cos α−β XII. arcsin (-x) = . Formule pentru jumãtã i de argument: sin tg α 2 =± 1 − cosα 1 + cosα α .arcsin x XII. arcos (-x) = π . arcos:[-1.2. Sume.arcos x 2 ].Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic XI.

3.π).tgx = a. arctg:R →  − . a ∈ [−1.1] ⇒ x ∈{± arccos a + 2kπ k ∈ Z } 3.arctg x XIII.1.2.sin x = a. arctg:R→(0. a ∈ R ⇒ x ∈{arctga + kπ k ∈ Z 4. Solu iile ecua iilor trigonometrice simple XIII. arctg (-x) = -arctg x  2 2 XII. a ∈ R ⇒ x ∈{accctga + kπ k ∈ Z } XIII.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic  π π XII. Ecua ii fundamentale 1. arctg (-x) = π . Tabele de valori: x func ia sin x cos x 0 0 1 π 6 1 2 3 2 3 3 3 π 4 2 2 2 2 1 1 π 3 3 2 3 2 3 3 3 − − 1 2 0 0 π 2 1 0 π 0 -1 3π 2 -1 0 2π 0 1 tg x ctg x 0 / / 0 0 / / 0 0 / x func ia arcsin x -1 − − − π 2 π 3 2 3 − − π 2 2 4 1 2 π 6 π 6 π π 2 2 4 π π 3 2 3 1 π 2 0 arcos x π 5π 6 -1 3π 4 − 2π 3 3 3 51 π 2 0 π 3 3 3 4 1 6 3 x functia − 3 .ctgx = a.cos x = a.4.  . a ∈[−1.1] ⇒ x ∈{(−1) k arcsin a + kπ k ∈ Z } 2.

Coordonatele (x. Ecua ia prin tãieturi: + − 1 = 0. C(x3. B(x2. unde 2 52 . Aria triunghiului ABC (A(x1.1. (m≠0). Dreapta determinatã de punctul Mo(xo.y= 1 2 2 4. prin punctul Mo(xo. y1 ≠ y 2 ) sau x2 − x1 y 2 − y1 x 2 − x1 x y 1 x1 y1 1 = 0 x2 y 2 1 7. n – ordonata la origine).2. t∈R. Ecua ia generalã: ax + by + c = 0. b ∈ R*). Ecua ia dreptei 1. = .  y = yo + vt 3. ecua iile parametrice. x y 4.y2): AB = y − y1 2. 6.y2): y − y1 y − y1 x − x1 y − y1 = 2 ( x − x1 ). B(x2.y2). Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k: x + kx2 y + ky 2 x= 1 .yo) şi vectorul nul a (u . Segmente 1. B(x2. ( x1 ≠ x2 . Drepte paralele cu axele de coordonate: (d):x = a (d Oy).  x = xo + ut (d ) :  . Ecua ia explicitã: y =mx + n (m∈R*. t∈R. Panta dreptei AB: m AB = 2 x2 − x1 ( x2 − x1 ) 2 + ( y 2 − y1 ) 2 x1 + x2 y + y2 .y2).Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic arctg x arcctg x − π 3 − π 4 − π 6 0 π 6 π 4 π 3 5π 6 3π 4 2π 3 π 2 π 3 π 4 π 6 XIV.yo): y – yo = m(x – xo). Ecua ia dreptei de pantã m.y3)): AABC = 1 ∆ . a b 5. Distan a dintre douã puncte A(x1. (d):y = a (d Ox) 2. v) : (d ) : r = ro + t a . 8. ro -vectorul de pozi ie a lui Mo. m – panta.y= 1 1+ k 2 3. (a. Ecua ia dreptei determinatã de punctele A(x1.y) ale mijlocului segmentului AB: x = XIV. n∈R.y1). r-vectorul de pozi ie a unui punct M al dreptei d. Elemente de geometrie analiticã XIV.y1).

B’(0.b) şi razã r: 1.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic x ∆ = x1 y 1 y1 1 . Elipsa E: F(c. M∈E x2 y2 Ecua ia elipsei: 2 + 2 − 1 = 0.-b). 4 XIV. dacã ∆ = 0 atunci A. Conice raportate la axele de simetrie 1. B.0): x2 + y2 = r2. h) = 0 a2 + b2 11. Cercul Cercul C de centru M(a. MF + MF’ = 2a.yo). Pozi ia relativã a dreptelor (d1) şi (d2): (d1 ) : a1 x + b1 y + c1 = 0 şi (d 2 ) : a 2 x + b2 y + c2 = 0 a b c d1 = d2. dacã 1 = 1 = 1 a2 b2 c2 a b c d1 d2. A(a.0). dacã M(a. m n 2. M∈E: ∈ xxo yyo + 2 −1= 0 a2 b 53 . dacã m1m2 = -1 XIV. (m1m2 ≠ −1) 1 + m1m2 d1 ⊥ d2. B(0.b). Ecua ia cercului (x – a)2 + (y – b)2 = r2. A’(-a. dacã 1 ≠ 1 a2 b2 10. C sunt colineare x2 y 2 1 9.0). Unghiul α determinat de dreptele: (d1 ) : y = m1 x + n1 şi (d 2 ) : y = m2 x + n2 m − m1 tgα = 2 . Ecua ia generalã: x2 + y2 + mx + ny + p = 0. F’(-c.0). b 2 + c 2 = a 2 a b B M A’ F’ F A O B’ Ecua ia tangentei în punctul M(xo. Distan a de la punctul Mo(xo.0). unde a = − . b = − şi 2 2 1 r2 = (m2 + n2) – p.yo) la dreapta (h): ax + by + c = 0 ax + by0 + c d ( M . dacã 1 = 1 ≠ 1 .3.4. a2 b2 c2 a b d1 ≠ d2 şi d1 ∩ d2 ≠ ∅.b) = 0(0.

Şirul este convergent. MF – MF’= 2a. ∀ n > Nε. → Defini ia I.1. x2 y2 Ecua iea hiperbolei: 2 − 2 − 1 = 0. Şirul (an)n≥0.0). Defini ia I. Mo∈H.1. an∈R.0). Parabola P: F( . Mo∈P: yyo = p(x + xo) ANALIZÃ MATEMATICÃ I.1. R =R ∪ {-∞. lim an = −∞ n →∞ dacã ∀ε>0. Defini ia I.1. a∈R. ∃Nε∈N astfel încât an < -ε. A’(-a. h:x = . 54 . Defini ia I. M∈P.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 2.h) = MF. ∀ n > Nε. Şiruri I. Şirul (an)n≥0 se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor) dacã an ≤ an+1. n →∞ Defini ia I. an .a<ε.1. ∀n∈N (respectiv an ≥ an+1.1. Şirurile crescãtoare şi şirurile ∈ ∈ descrescãtoare se numesc şiruri monotone. Şiruri şi limite Defini ia I. lim a n = a dacã ∃ε>0.6.1. Se numeşte şir de numere reale o func ie f:N→R.yo). ∀n∈N. a∈R n →∞ dacã în orice vecinãtate a punctului a se aflã to i termenii şirului începând de la un anumit rang.3. ∀n∈N).1. an∈R are limita a şi scriem lim a n = a .2. 2 2 2 Ecua ia parabolei P: y = 2px Ecua ia tangentei în Mo(xo. F’(-c.yo). ∃Nε∈N astfel încât an > ε. A(a. ∃Nε∈N n →∞ astfel încât ∀ n> Nε.0).(h – dreapta directoare): d(M.0). Defini ia I. Hiperbola H: F(c. f(n) = an. +∞}.1. ∈ Nota ie: (an)n≥0.7. Şirul (an)n≥0 este mãrginit dacã şi numai dacã ∃M>0 astfel încât an≤ M.4. xx0 yy0 − 2 −1 = 0 a2 b p p 3. c 2 − b 2 = a 2 a b Ecua ia tangentei în Mo(xo.5.0). lim a n = a . dacã ∀ε>0. M∈H.

2. atunci şirul este divergent. Opera ii cu şiruri care au limitã n →∞ 1.α ∈ R. an > 0 şi existã lim I. lim αa n = αa. n →∞ 3. dacã bn ≤ an ≤ cn şi lim bn = lim cn = a atunci lim an = a .dacã (bn)n≥0 crescãtor: lim bn = ∞ şi existã lim n →∞ a n+1 − a n . lim (a n ⋅ bn ) = +∞ . lim (a n + bn ) = a + b.dacã (an)n≥0. atunci n→∞ bn +1 − bn an a − an = lim n+1 . lim bn = b . lim bn = b . n→ ∞ n →∞ n →∞ 2. daca b > 0 lim an ⋅ bn =  n→∞ − ∞. n→ ∞ I. daca b < 0 2.b∈R n→ ∞ n →∞ 1. n→∞ bn n →∞ bn +1 − bn lim an +1 a atunci lim n a n = lim n +1 (Cesaro). lim a n = lim bn = +∞ atunci lim (a n + bn ) = +∞ . bn≥ 0 şi an . Opera ii cu şiruri convergente n→∞ n →∞ lim an = a . lim (a n − bn ) = a − b.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Dacã lim a n = ±∞ . atunci n→∞ bn +1 − bn n→∞ n →∞ an a − an = lim n+1 . lim n →∞ bn +1 − bn n→∞ bn . lim an a = . dacã lim bn = ∞ şi an ≥ bn atunci lim a n = +∞ . a.b∈ R n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ n →∞ I. Criterii suficiente de convergen ã sau de existen ã a limitei unui şir 1. a. n→ ∞ 3. b∈R atunci lim (an + bn ) = +∞. criteriul lui Stolz: ..2. n→ ∞ n→ ∞ 4. dacã lim bn = −∞ şi an ≤ bn atunci lim a n = −∞ . dacã lim a n = ∞ şi lim bn = b . orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass). n →∞ a n + ∞.dacã (bn)n≥0 crescãtor: lim an = lim bn = 0 şi existã lim n+1 .3. n→ ∞ n →∞ n→ ∞ n→ ∞ 55 . n→∞ a n n→∞ n→∞ a n a − an . 5. dacã lim bn = 0 . (daca b ≠ 0) n→∞ bn b lim an = a .2.a≤ bn atunci lim an = a . lim 1 = 0. n→ ∞ n →∞ n →∞ 6.

dacã lim an = 0 atunci lim n→∞ 1 1 = ∞ dacã an > 0 şi lim = −∞ dacã an < 0.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 3. +  = e.. D⊂R. lim n a = 1. daca k > p si ao po < 0 p p −1 n→∞ b0 n + b1n + . lim (a n ⋅ bn ) = +∞ . dacã lim a n = −∞ şi lim bn = b ... lim = − ∞.. 56 . daca k > p si a p > 0 o o k k −1 a 0 n + a1n + . n →∞ 2 3 n 6.. daca q ≤ −1  + ∞. daca k < p + ∞. Limite de func ii Nota ii: f:D→R. ∀a > 0... lim (1 + q + q 2 + . daca a0 < 0 0. lim an ⋅ bn =  n→∞ + ∞. + q n ) = .4. atunci lim (a n + bn ) = −∞ n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ − ∞. n →∞ 7. + a k −1n + a k ) = lim a0 n k =  n →∞ n →∞ − ∞. daca q = 1  n 1.. + a k −1n + a k   3. Şiruri tip 0. lim (1 + + + . daca k = p  b0  1 4. n→ ∞ n →∞ n→ ∞ n→ ∞ 5. daca a0 > 0 2. + ) = +∞... lim (a 0 n k + a1n k −1 + . daca − 1 < q < 1 1.punct de acumulare a lui D. lim a n = lim bn = −∞ atunci lim (a n + bn ) = −∞ . dacã lim a n = ∞ şi lim bn = −∞ atunci lim (a n ⋅ bn ) = −∞ . n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ 6. ∀p ≥ 1. lim 1 + + + . b∈R.. lim 1 + n →∞  1  = e. lim q =  n →∞ + ∞. daca b > 0 . daca b < 0  4. daca q < 1. + n p = 1. lim n 1 p + 2 p + . n n n 1  1 1 9.... n →∞  8. n →∞  1! 2! n!  II. α . n →∞ 1− q 1 1 1 5. n→ ∞ a n n→∞ a n I. daca q > 1 nu exista. + b p −1n + n p  a  0 .

lim f ( x) = l . lim a x = aα . Defini ii ale limitei Defini ia II.. unde l s = lim f ( x ) şi x→α x →α x <α ld = lim f ( x) .α ∈ R.α ∈ R+ . x→−∞ x →∞ 57 .. + an α + b1α m−1 + . dacã a > 1.2. n →∞ n→ ∞ x→α Defini ia II. n ≥ 2 x →∞ lim x = ∞ . a ∈ R+ \ {1} x lim a = ∞ . lim m m −1 x→±∞ b0 x + b1 x + ..... n ∈ N . l1. x →α 2. lim f ( x ) = l . + a n ) = a0α n + a1α n −1 + ... lim a = 0 .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic II. ∃δε >0 astfel încât ∀x∈D\{α} x→α şi x . x≠α. lim x→α x x →α n 2 n +1 x→−∞ x = −∞ . l ∈ R . lim (a0 x n + a1 x n−1 + .1.. lim f ( x ) ⋅ g ( x) = l1 ⋅ l 2 .1. lim x →α f ( x ) l1 = .. lim af ( x) = a ⋅ l1 .1.daca l 2 ≠ 0.. + a n = m m −1 x →α b0 x + b1 x + . Limite tip 1. + a n ) = lim a0 x . g:D→R. lim g ( x) = l 2 .punct de acumulare a lui D. x →α 4. având lim xn = α rezultã lim f ( x) = l (criteriul cu şiruri). Defini ia II. + bm n n −1 α + a1α n−1 + . x→α x >α II. l ∈ R .. lim f ( x ) = l . x→α x→α 1.l< ε.1..1.2. Opera ii cu limite de func ii f:D→R.α< δε rezultã f(x) .4.l2∈R. * 4. dacã ∀ε>0.1.3. dacã ls = ld = l... + a n a0 x n = lim . α . + a n x →α x→±∞ n n −1 n lim (a0 x + a1 x + .3. lim n x = n α . + bm a0 x n + a1 x n−1 + . lim f ( x ) = l . + bm x→±∞ b0 x m 3. sã rezulte f(x)∈V.. x →α 3. dacã pentru orice vecinãtate V a lui l x→α existã o vecinãtate U a lui α astfel încât ∀ x∈D∩U. Defini ia II. g ( x) l 2 II.. lim f ( x ) = l1 . lim a0 x + a1 x + .. xn∈D\{α}. dacã pentru orice şir (xn)n≥0. x →±∞ a0 n b0 m 2. l ∈ R . lim ( f ( x) + g ( x )) = l1 + l 2 .

x→ x0 58 .α ∉ x→α x→ x< + πZ . lim 1 +  = e. x →0 x>0 x →0 x>0 x →∞ lim log a x = +∞ şi lim log a x = −∞ dacã 0 < a < 1. lim cos x = cosα x→α lim tgx = tgα . lim arcctgx = 0 . lim tgx arctgx sin x arcsin x = 1 . ∀n ∈ Z . lim ctgx = ∞ . α ∈ R+ \ {1} x→α lim log a x = −∞ şi lim log a x = +∞ dacã a > 1.α ∈ [−1. lim = ln a. a > 0 . lim tgx = −∞ π π 2 x→ x> π x→α π π 2 2 x →0 x>0 2 x →0 x <0 7. lim = 1. a > 1. Continuitatea func iilor Defini ia II. lim = r . xo se numeşte punct de continuitate. lim = 1 .4.α > 0 finita. f este continuã în xo. x →0 x II. lim log a x = log a α . dacã 0 < a < 1. x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x xn 9.α ∈ R x→α x→α x→α x→α lim arctgx = − . lim arctgx = x→−∞ 2 x →∞ 2 lim arcctgx = π .1.Zaharia Virgil-Mihail x x lim a = 0 . lim ctgx = −∞ lim arcsin x = arcsin α . lim =1. x→±∞  x x →0 ln(1 + x ) 11. x →∞ 6.α ∉ πZ 2 x→α lim tgx = ∞ . x→−∞ Mic memorator matematic x →∞ * 4. x →0 x ax −1 12. x →∞ a 1 x  1 10. lim x = 0. lim = 1 . lim sin x = sin α .1] lim arctgx = arctgα . x→−∞ x →∞ π π 8. dacã lim f ( x) = f ( x0 ) . lim a = ∞ . Fie f:D→R.1] . lim ctgx = ctgα . xo – punct de acumulare a lui D. x →0 x (1 + x) r − 1 13.α ∈ [−1. ∀r ∈ R . xo∈D.4.α ∈ R . lim (1 + x) x = e. lim arcctgx = arcctgα . lim arccos x = arccosα .

x0 este punct de întoarcere al graficului.2. III. Reguli de derivare f. f derivabilã în x0∈I şi g derivabilã în y0 = f(x0). dacã f:I→J continuã. . Dacã f:I→R. I – interval şi f continuã pe I. fs’(x0) = -∞. (f⋅g)’(x) = f’(x)⋅g(x) + f(x)⋅g’(x) f f ' ( x) g ( x) − f ( x) g ' ( x ) 4. dar f nu este derivabilã în x0. Func ii derivabile III. xo – punct de acumulare a lui E: f ( x ) − f ( x0 ) f ( x 0 + h ) − f ( x0 ) f’(x0) = lim = lim x→ x x − x0 h→0 h 0 x0 + h∈E fs’(x0) = lim x→ x0 x< x0 f ( x ) − f ( x0 ) f ( x ) − f ( x0 ) . dacã f:I→J.f(x0) = f’(x0)(x – x0) este ecua ia tangentei la graficul func iei f în punctul A(x0. 6. Fie α∈D.dacã f este continuã în x0 şi existã derivatele laterale în x0. atunci J = f(I) este interval ( o func ie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval). y .dacã f’(x0)∈R. .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Defini ia II. g g 2 ( x)   5. fd’(x0) = +∞. III. xo∈E. fd’(x0) = lim x − x0 x − x0 x→ x x > x0 0 f’(x0) = fs’(x0) = fd’(x0) Interpretarea geometricã: . f ' ( x0 ) ' III. Defini ia derivatei într-un punct f:E→R.   ( x) = . y0 = f(x0) şi f-1(y0) = . cel pu in una fiind finitã.g derivabile în x∈E: 1. Derivatele func iilor elementare Func ia (condi ii) C Derivata (condi ii) 0 59 .g:E→R. bijectivã şi derivabilã în x0 cu f’(x0)≠0. sau invers.4.dacã f este continuã în x0. dar func ia nu este continuã în α. dacã g(x)≠0. g:J→R.3.f(x0)). atunci f-1:J→I este 1 derivabilã în y0. α este punct de discontinuitate de prima spe ã dacã existã şi sunt finite limitele laterale în α.2. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x). (cf)’(x) = cf’(x). Teoremã. f. 3. c∈R. α este punct de discontinuitate de spe a a doua dacã nu este de prima spe ã. Defini ia II. Fie α∈D.3. x0 este punct unghiular al graficului.4.1. atunci (gof)’(x0) = g’(y0)f’(x0). 2.

k ∈ Z arcsin x. a>0 eu sin u cos u 60 . x ≥ 0 logax. x>0 ax. x>0 x. a≠1. a>0. Derivata func iilor compuse Func ia (condi ii) un. n∈N* xr.4. x ≠ (2k + 1) . a≠1. n∈N* ur. a>0. r∈R.u ≥ 0 logau. x>0 ex sin x cos x tg x. x ∈ (0. a≠1. x∈[0. u>0 au. u>0 u . u>0 ln u. a>0.1) 2 1− x 1 − .1] arctg x arcctg x π nxn-1 rxn-1 1 .sin u⋅u’ III.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic xn.1) 2 1− x 1 1 + x2 1 − 1 + x2 Derivata (condi ii) nun-1⋅u’ uxn-1⋅u’ u' .x > 0 2 x 1 1 ⋅ ln a x 1 x ax ln a ex cos x -sin x 1 cos 2 x 1 − sin 2 x 1 .1] arcos x. x ∈ (0. k ∈ Z 2 ctg x.u > 0 2 u 1 u' ⋅ ln a u 1 ⋅ u' u au ln a⋅u’ eu⋅u’ cos u⋅u’ . a≠1. x ≠ kπ . r∈R. x>0 ln x. x∈[0.

Teorema lui Rolle: Dacã func ia continuã f:[a. u ∈ (−1. f’ este nulã. f ( 0 ) = f k =0 n III. u∈[-1.C n −1 f '⋅g ( n−1) + C n f ⋅ g ( n ) = k = ∑ C n f ( n −k ) ⋅ g ( k ) .Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic tg u. m∈N.5. u∈[-1.6. 61 .. m≥n 1 .1] arctg u arcctg u uv ..1) 2 1− u 1 ⋅ u' 1 + u2 1 − ⋅ u' 1 + u2 uv⋅v’⋅ ln u + v⋅uv-1⋅u’ Derivata de ordinul n(f(n)) m(m-1)…(m-n+1)xm-n 1 (-1)nm(m-1)…(m+n-1) m+n x ex (ln a)n⋅ax 1 (-1)n-1(n-1)! n x Derivata de ordinul n(f(n)) nπ   sin  x +  2   nπ   cos x +  2   III. Proprietã i ale func iilor derivabile Teorema lui Fermat: Fie f:I→R derivabilã pe I.b]→R este derivabilã pe (a. sin u≠ 0 arcsin u.1] arccos u. În orice punct extrem local din interiorul lui I. u ∈ (−1.m∈ N xm ex ax ln x Func ia (condi ii) sin x cos x 1 ⋅ u' cos 2 u 1 − ⋅ u' sin 2 u 1 ⋅ u ' .1) 2 1− u 1 − ⋅ u ' .b) astfel încât f’(c) = 0. u>0 Func ia (condi ii) xm. cos u≠ 0 ctg u. Derivatele de ordin superior ale unor func ii elementare Formula lui Leibniz: 1 2 n n ( f ⋅ g ) ( n ) = f ( n ) ⋅ g + C n f ( n−1) ⋅ g '+C n f ( n−2 ) ⋅ g ' '+.b) şi f(a) = f(b) atunci existã c∈(a.

g:[a. 2. x→α x >α dreapta x=α este asimptotã verticalã la dreapta a lui f. atunci existã c∈(a. derivabile pe (a. Dacã func ia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis). Dacã lim = m' ≠ 0 şi lim [ f ( x) − m' x] = n' .b) şi g’(x)≠0.b]→R este derivabilã pe (a.2.punct de acumulare a lui D.3.1. m' . atunci: 1.b]. Asimptote verticale (f:D→R) Defini ia IV. ∞ Defini ia IV.punct de acumulare a lui D.1. Dacã lim f ( x) = ±∞ . Asimptote IV. Asimptote oblice (f:D→R) f ( x) = m ≠ 0 şi lim [ f ( x) − mx] = n. V. m.b) astfel încât = g (b) − g (a ) g ' (c) IV.b) f (b) − f (a ) astfel încât = f ' (c ) . Defini ia IV.2.2. ∞ f ( x) Defini ia IV.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Teorema lui Lagrange: Dacã func ia continuã f:[a.b). α . x→α x<α dreapta x=α este asimptotã verticalã la stânga a lui f.1. dreptele y=l1 x→+∞ x→−∞ şi y=l2 sunt asimptote orizontale a lui f spre +∞. α . b−a Teoremã.3. ∀x∈(a. l1. Teorema lui Cauchy: Dacã f.l2∈R. n ∈ R x→∞ x x→+∞ dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +∞. Dacã lim f ( x) = ±∞ .1. Primitive (integrale nedefinite) 62 .2.3.1. Dacã lim f ( x ) = l1 sau lim f ( x ) = l 2 . între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a func iei. Asimptote orizontale (f:D→R) Defini ia IV.b) f (b) − f (a ) f ' (c) atunci ∃c∈(a. n'∈ R x→∞ x x→+∞ dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre -∞. între douã rãdãcini consecutive ale func iei existã cel pu in o rãdãcinã a derivatei.b]→R continue pe [a. respectiv -∞ ∞ ∞ IV. Dacã lim IV.2.

a} .2. I ⊂ R . ∫ [ f1 ( x) + f 2 ( x)]dx = ∫ f1 ( x)dx + ∫ f 2 ( x )dx . x ∈ I . x ∈ R . Tabel de primitive: (I – interval. F:J→R este primitiva lui f. I ⊂ R \ {kπ k ∈ Z }.+∞). atunci ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ ' (t )dt = F ϕ (t ) + c V. I⊂R) x n+1 + c. 2   12. ∫ sin xdx = − cos x + c. 2. x ∈ I . a ≠ 1 . x ∈ (0. I ⊂ R \ (2k + 1) k ∈ Z  . x ∈ I .ϕ derivabilã pe I. Prima metodã de schimbare a variabilei Dacã ϕ :I→J. x ∈ I . ∫ dx = tgx + c. ∫ x dx = + c. ∫ = ln x + c. ∫ x dx = n +1 xα +1 α 2. 2a x + a x − a2 1 1 x 6. f:J→R.1. cu derivata nenulã pe I. 2 2 cos x   1 10. Se noteazã: ∫ f ( x)dx = F ( x ) + c Proprietã i ale primitivelor: 1. ∫ cos xdx = sin x + c. 1. x ∈ R. a ≠ 0 . 1 π   9. ∫ tgxdx = − ln cos x + c. derivabilã. n 63 . A doua metodã de schimbare a variabilei Dacã ϕ :I→J.1. α +1 ax x + c. x ∈ R . I ⊂ R \ {− a. 8. ∫ ctgxdx = ln sin x + c.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Defini ia V. I ⊂ R \ {kπ k ∈ Z }. sin x π   11. x ∈ R .α ∈ R \ {−1} . ∫ a dx = ln a dx 4. 3. I ⊂ R \ (2k + 1) k ∈ Z  . x 1 1 x−a 5.ϕ bijectivã. x ∈ R. J – interval. a > 0. ∀x∈J. V. ∫ af ( x )dx = a ∫ f ( x)dx . ∫ 2 dx = −ctgx + c. n ∈ N . V. f admite primitive (F). f:J→R. x ∈ I . ∫ 2 dx = arctg + c. 2 a a x +a 7. x ∈ I . h = ( f ϕ ) ⋅ ϕ ' admite primitive (H) atunci ∫ f ( x)dx = H ϕ −1 ( x) + c . ∫ 2 dx = ln + c.3. Fie func ia f:J→R. dacã F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x). Integrarea prin păr i ∫ f ( x) g ' ( x )dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ' ( x) g ( x)dx .

b] cu ∆ < ηε şi orice puncte intermediare ξi are loc σ ∆ ( f . ∫ 1 (ax + b) n +1 + c. n ∈ N . dx = arcsin x + c. Defini ia integrabilitã ii (integrale Riemann) Nota ii: f:[a. n ∈ N . dx = ln x + x 2 − a 2 + c. x ∈ (− a.4. ∫ 2 = ∫ 2 ax + bx + c a  2 b  ∆ x +  − 2a  4a  Substitu iile lui Euler: 3. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real If cu proprietatea: ∀ε > 0. ….ξ ) = ∑ f (ξ i )( xi − xi −1 ) i =1 n Defini ia VI. ax 2 + bx + c = tx ± c . a ≠ b . ∫ 14. ∫ 1 x +a 1 x −a 1 2 2 2 dx = ln x + x 2 + a 2 + c.+∞) sau x ∈ (−∞.b]→R. ∫ 1. ξi – puncte intermediare.1. a > 0 . 2. daca a > 0 . unde ∆ = b 2 − 4ac. (ax + b) n (n − 1)a (ax + b) n−1 dx 1 x+b 4. daca c > 0 . ∃ηε >0 astfel încâtr pentru orice divizune ∆ a lui [a.1. a ). ∫ 15. σ∆(f.ξ ) − I f < ε unde ∆ = max ( xi − xi −1 ) 1≤i ≤ n Se noteazã: I f = ∫ f ( x)dx a b 64 . daca b 2 − 4ac > 0 si x1 este o rãdãcinã a ecua iei ax2 + bx + c = 0. 5. a ≠ 0 . (n + 1)a dx 1 = ln( ax + b) + c. ax 2 + bx + c = t ± x a . x1. Primitivele func iilor ra ionale 1. VI. a ≠ 0 . a > 0 a ( ) 2 a2 − x2 V. ξ) – suma Riemann: σ ∆ ( f . ax + b a dx 1 =− + c. xn = n) diviziune. x ∈ (a. n ≠ 1. ∫ = ln + c. 3. x ∈ R . ∫ (ax + b) n dx = 2.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 13. a ≠ 0 . ( x + a )( x + b) a − b x + a dx dx 1 + c. Integrale definite IV. ax 2 + bx + c = t ( x − x1 ). n ≠ −1. xi-1 ≤ ξi ≤ xi . ∆ = (a = x0.1.− a ). x2. a ≠ 0 .

b]→R şi f(x) ≤ g(x) ∀ x∈[a. Aplica ii ale integralei definite 1.a]→R continuã atunci: ∫ f ( x)dx =  a ∫ −a 20 f ( x )dx. a a a b a b a a c a b a c b a b b b Formula lui Leibniz-Newton: b ∫ f ( x)dx = F (b ) − F (a ) (F – primitivã a lui f) b a Teorema de medie: Dacã f continuã pe [a. f:[a.b] aria Γ f .b]→R+. ∫ f ( x)dx = − ∫ f ( x)dx . daca f para  a VI. ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x)dx . atunci ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ ' (t )dt = ∫ f ( x)dx a b ϕ (b ) ϕ (a) Proprietã i de paritate: 0. ϕ derivabilã cu derivata continuã pe [a. Volumul corpurilor de rota ie. 4. atunci ∃ξ∈[a. g = ∫ [ f ( x) − g ( x)]dx a b 2.2.b]→R+. f. 3.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic Proprietã i ale integralei definite: 1. f continuã: vol (C f ) = π ∫ f 2 ( x )dx a b 65 .b]. f continuã pe J. daca f impara  Dacã f:[-a.g.b]→J. f continuã: aria Γ f = ∫ f ( x )dx a b Aria subgraficului Γf. ∫ (αf ( x ) + βg ( x ))dx = α ∫ f ( x)dx + β ∫ g ( x)dx .b]. f:J→R. 2. f:[a.g:[a. Aria subgraficului Γf. ∫ f ( x)dx = 0 .b] astfel încât: ∫ f ( x)dx = (b − a ) f (ξ ) a Formula de integrare prin pãr i: b b ∫ f ( x) g ' ( x )dx = f ( x) g ( x) a − ∫ f ' ( x) g ( x)dx a b a Formula de schimbare de variabilã: Dacã ϕ :[a.

b]→R+. f derivabilã cu derivata continuã: l ( f ) = ∫ 1 + ( f ' ( x)) 2 dx a b 4.Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic 3. Aria suprafe elor de rota ie: A f = 2π ∫ f ( x ) 1 + ( f ' ( x)) 2 dx a b 66 . Lungimea graficului f:[a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful