Professional Documents
Culture Documents
CALITĂŢII
BETOANELOR
Prima Ediţie
-Bucureşti 2004-
PREFAŢĂ
PREFAŢĂ
II
PREFAŢĂ
tradiţionale, bine cunoscute şi aplicate la noi, cât şi pe cele moderne cunoscute, dar aplicate la
noi într-o măsură mai mică datorită, mai ales, dificultăţilor financiare în procurarea aparaturii
necesare.
Prezenta lucrare este elaborată pe baza unui vast şi valoros material bibliografic
autohton şi străin, ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi
ilustrarea exemplelor cu o parte de grafică, tabele, fotografii, scheme – nouă. Titlurile
lucrărilor, studiate de autor, reprezintă şi o sursă de informare în vederea aprofundării
subiectului de către specialiştii care lucrează atât în proiectare, cât şi în execuţie în domeniul
construcţiilor, precum şi studenţii facultăţilor de construcţii.
Importanţa şi bogăţia de informaţii în domeniul abordat, nivelul ştiinţific ridicat şi
calitatea de ansamblu elevată a acestei lucrări o face interesantă şi atrăgătoare atât pentru cei
care doresc să se informeze şi să cunoască mai adânc problemele de bază ale betoanelor, cât şi
determinarea diferenţelor caracteristicilor şi performanţele tehnice ale acestora, cât şi altor
materiale.
Bucureşti, 2004
III
MULŢUMIRI
MULŢUMIRI
Mulţumesc, în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrumările pe care mi le-a dat, pentru
ideile, sugestiile, recomandările şi aprecierile pe care le-a făcut pe parcursul pregătirii acestei
lucrări domnului prof. univ. dr. ing. Radu Popa.
IV
MULŢUMIRI
International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures
– RILEM
International Committee on Asian Concrete Model Code
National Research Council - NRCC, Canada
National Institute of Standards and Technology - NIST, SUA
Officine Riunite Udine SpA – ORU, Italia
PERI, Germania
Proqec, Elveţia
Romtech, România
SC SOMACO SA, România
SBH Tiefbautechnik, Germania
The American Society for Nondestructive Testing , SUA
Thwaites Ltd., Anglia
Tremix, Suedia
MACON SA, România
MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft, Germania
Morgan Manufacturing Co., SUA
US Army Corps of Engineers. Directorate of Military Programs, Engineering Division,
SUA
Winget, Anglia
Indicaţii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor menţionaţi pot fi regăsite la fiecare
sfârşit de capitol, precum şi în bibliografia generală la sfârşitul cărţii.
V
CUPRINS
CUPRINS
VI
CUPRINS
VII
CUPRINS
INDEX ALFABETIC..........................147
VIII
LISTĂ DE FIGURI
LISTĂ DE FIGURI
Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire Figura 1-22. a ,b, c - Stadii de fisurare a
cu beton a armăturilor de oţel prin betonului din stratul de acoperire datorată
coroziunea armăturii (fisurare, exfoliere măririi de volum a armăturii corodate.. 23
şi expulzare) (a,b,c,d,e,f) ......................14 Figura 1-23. Creşterea grosimii stratului de
Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma coroziune funcţie de timp..................... 24
ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d).15 Figura 2-1. Imagine structură beton............. 31
Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi Figura 2-2. Granulă de clincher ................... 33
b)...........................................................15 Figura 2-3. Imagini particule de ciment; a.
Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma secţiune 320 μm (x 350); b. 10 μm ...... 33
reacţiilor alcalii – agregate (a şi b) .......16 Figura 2-4. Variaţia temperaturii în procesul
Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma de obţinere a clincherului ..................... 34
coroziunii sulfatice (a şi b) ...................16 Figura 2-5. Imagini microscopice ale
Figura 1-6. Detaliu beton degradat în urma clincherului şi cimentului..................... 35
atacului apei uşoare (agregate descoperite Figura 2-6. Viteza de degajare a căldurii
în urma spălării cimentului)..................16 componenţilor mineralogici ai cimentului
Figura 1-7. Detaliu beton degradat în urma .............................................................. 36
coroziunii prin levigare.........................17 Figura 2-8. Creşterea rezistenţei la
Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat compresiune a componenţilor
în urma coroziunii clorhidrice rezultată mineralogici ......................................... 36
din contactul cu apa de mare şi eroziunii Figura 2-9. Evoluţia hidratării în timp a
valurilor ................................................17 granulelor de ciment. Microscopie
Figura 1-9. Detalii elemente de beton degradat electronică: a. 5μm (după 2 zile), b. 10
în urma punerii în lucrare a betonului μm (după 7 zile) ................................... 37
necorespunzătoare – segregarea betonului Figura 2-10. Amplificare progresivă a
..............................................................17 imaginilor electronomicroscopice ale
Figura 1-10. Oxidare la temperaturi înalte ...20 detaliilor structurale a evoluţiei în timp a
Figura 1-11. Coroziune electrochimică ........20 microstructurii cimentului.................... 38
Figura 1-12. Coroziune electrolitică.............21 Figura 2-11. Viteza de dezvoltate a căldurii de
Figura 1-13. Coroziune sub tensiune............22 hidratare ............................................... 41
Figura 1-14. Coroziune în puncte.................22 Figura 2-12. a. Mecanismul prizei cimentului.
Figura 1-15. Coroziune de contact - continuă .............................................................. 42
..............................................................22 b. Schema formării structurii cimentului ...... 42
Figura 1-16. Coroziune neuniformă .............22 Figura 2-13. Creşterea rezistenţei la
Figura 1-17. Coroziune în puncte.................22 compresiune a componenţilor
Figura 1-18. Coroziune intercristalină..........22 mineralogici ai cimentului.................... 43
Figura 1-19. Coroziune transcristalină .........22 Figura 2-14. Agregate monogranulare şi
Figura 1-20. Coroziune selectivă ................22 bigranulare ........................................... 44
Figura 1-21. Fisurare urmată de exfolierea a Figura 2-15. Curbe de granulozitate ............ 45
betonului din stratul de acoperire al A. Granulozitate continuă, B şi C.
armăturii................................................23 Granulozitate discontinuă .................... 45
IX
LISTĂ DE FIGURI
X
LISTĂ DE FIGURI
Figura 6-7. Schema aparatului pentru b. Exemple de imagini radiografice ............ 122
determinarea rezistenţei betonului prin Figura 6-28. Aplicarea developantului –
metoda amprentei ...............................108 pulbere uscată, prin pulverizare ......... 127
Figura 6-8. Curbele de transformare diametru Figura 6-29. Aplicarea developantului: a. pe
amprentă φ(mm) – rezistenţă la bază de solvent, prin pulverizare, b.
compresiune Rc (MPa) .......................108 solubil în apă, prin imersie ................. 128
Figura 6-9. Imagine aparatul Windsor .......109 Figura 6-30. Echipamente şi instrumente
Figura 6-10. Aparatura de încercare folosite pentru examinarea vizuală a
semidistructivă prin smulgere.............109 defectelor............................................ 129
Figura 6-11. Exemple de procedee de Figura 6-31. Epruvetă cilindrică de beton
smulgere prin extracţie a pieselor tratată cu fenolftaleină pentru
metalice post-înglobate în beton.........110 determinarea adâncimii de carbonatare
Figura 6-12. Dispozitive pentru extras carote ............................................................ 130
............................................................111 Figura 6-32. Determinarea nivelului Cl- sau
Figura 6-13. a. Modulele probelor ataşate de OH- pentru aflarea zonei de corodare a
cofraj; b. Probele BOSS după decofrare armăturii ............................................. 130
............................................................112 Figura 6-33. Curba conţinutul de clor folosită
Figura 6-14. Spectrul radiaţiilor pentru determinarea coeficientului de
electromagnetice .................................112 difuzie D............................................. 131
Figura 6-15. Schemă de funcţionare a Figura 6-34. Determinarea existenţei reacţiilor
aparaturii folosite la gamagrafiere ......113 alcali-agregate .................................... 132
Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton Figura 6-35. Determinarea existenţei reacţiilor
armat şi reconstituirea sa tridimensională: alcali-agregate .................................... 132
a. Imagine generală a zonei gamagrafiate; Figura 6-36. Epruvetă cilindrică de beton
b. Detaliu mărit ...................................115 indicând degradarea avansată prin reacţia
Figura 6-17. Gamagrafia ciocurilor unor bare alcali-agregate .................................... 132
de armătură .........................................115 Figura 6-37. Termometru cu infraroşu ...... 134
Figura 6-18. Gamagrafia unei grinzi din beton Figura 6-38. Variaţia temperaturii betonului
armat, fisurate în dreptul reazemului ..116 ............................................................ 135
Figura 6-19. Gamagrafia unei stâlp din beton Figura 6-39. Microscopia unei armături
armat care prezentă zone de segregare116 corodate înglobată în beton. ............... 138
Figura 6-20. Încercarea radiometrică a Figura 6-40. Aceeaşi imagine ca în fig. 6-39,
betonului .............................................117 vizualizată cu lumină emergentă
Figura 6-21. Defectoscopia magnetică.......119 (transmisă).......................................... 138
Figura 6-22. Schema de funcţionare a Figura 6-41. Detaliu mărit al zonei încercuite
Pachometrului.....................................119 din fig. 6-39 şi 6-40............................ 139
Figura 6-23. Schema funcţionării aparaturii Figura 6-42. Aceeaşi detaliu fig. 6-40., supus
defectoscopice cu curenţi turbionari: a., la lumină albastră reflectată şi observat
b. şi c Câmpul magnetic omogen din cu filtru galben. .................................. 139
interiorul unei bobine cilindrice Figura 6-43. Detaliu zonă dreptunghiulară din
străbătute de curent şi câmpul de dipol fig. 6-41 şi 6-42.................................. 139
din interiorul acesteia..........................120 Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-43. ...... 140
Figura 6-24. Metoda radioscopică..............121 Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-42 şi 6-43
Figura 6-25. Efectul discontinuităţii fluxului supusă substanţelor fluorescent
termic în materialul supus controlului 121 penetrante. .......................................... 140
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat
vizualizat în plaja de culori IR............122
Figura 6-27. a. Schemă metoda radiografică
............................................................122
XI
LISTĂ DE TABELE
LISTĂ DE TABELE
Tabel 1-1. Clasificarea mediilor în funcţie de Tabel 2-4. Dezvoltarea în timp a căldurii de
clasa lor de agresivitate, conform GP hidratare ............................................... 41
035-1998 şi STAS 10128.......................18 Tabel 2-5. Cerinţele fizice ale cimenturilor
Tabel 1-2. Clase de agresivitate a mediilor cu uzuale ................................................... 42
factori agresivi în stare gazoasă, conform Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea
GP 035-1998.........................................18 consistenţei betonului........................... 53
Tabel 1-3. Încadrarea gazelor în grupe, Tabel 3-2. Consistenţa betonului funcţie de
conform GP 035-1998 ..........................18 tasare .................................................... 53
Tabel 1-4. Clase de agresivitate a mediilor cu Tabel 3-3. Gradul de impermeabilitate al
factori agresivi în stare solidă în betonului............................................... 57
interiorul clădirilor, conform GP 035- Tabel 3-4. Cerinţe minime de asigurare a
1998 ......................................................19 durabilităţii pentru beton în funcţie de
Tabel 1-5. Clase de agresivitate a mediilor cu clasele de expunere .............................. 57
factori agresivi în stare solidă în Tabel 3-5. Clasificarea porilor funcţie de
exteriorul clădirilor (în aer liber), mărimea lor .......................................... 59
conform GP 035-1998 ..........................19 Tabel 3-6. Gradul de gelivitate al betonului. 63
Tabel 1-6. Caracterizarea generală a mediilor Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa) 68
solide cu agresivitate mare, conform GP Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de
035-1998...............................................19 vârstă .................................................... 68
Tabel 1-7. Clase de expunere a construcţiilor Tabel 3-9. Factori care influenţează rezistenţa
în condiţiile de mediu, conform NE 012- betonului............................................... 73
1999 ......................................................25 Tabel 4-1. Grad de omogenitate, raportat la
Tabel 1-8. Regimuri de expunere ale abatere şi rezistenţă medie, conform C
construcţiilor situate în zona litoralului, 140-1986 .............................................. 79
conform NE 012-1999 ..........................26 Tabel 4-2. Grad de omogenitate, raportat la
Tabel 1-9. Criterii pentru aprecierea gradelor abatere şi rezistenţă medie, conform NE
de agresivitate ale apelor naturale (cu 012-1999 .............................................. 79
excepţia apei din Marea Neagră), Tabel 4-3. Grad de omogenitate, raportat la
conform NE 012-1999 ..........................26 abatere şi rezistenţă medie, conform NE
Tabel 1-10. Criterii pentru aprecierea gradelor 013-2002 .............................................. 80
de agresivitate zona Marea Neagră, Tabel 6-1. Clasificarea a reglementărilor
conform NE 012-1999 ..........................27 internaţionale privitoare la metode
Tabel 1-11. Clasele de expunere la acţiunea nedistructive de încercare a betonului.. 98
mediului înconjurător, conform NE 013- Tabel 6-2. Clasificare a metodelor
2002 ......................................................27 nedistructive de încercare a betonului
Tabel 1-12. Agresivităţii chimice .................28 funcţie de obiectul de studiat................ 99
Tabel 2-1. Compoziţia mineralogică a Tabel 6-3. Metode de control nedistructiv.
clincherului de ciment Portland ............34 Clasificare .......................................... 100
Tabel 2-2. Căldura de hidratare a
componenţilor mineralogici ai
cimentului. ............................................36
Tabel 2-3. Principalele tipuri de ciment........39
XII
DURABILITATEA BETONULUI
• cauze externe:
- fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, acţiuni electrolitice etc.);
- chimice (acţiuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, săruri şi levigări etc.);
- mecanice (solicitări exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.);
- tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioară defectoasă etc.).
13
DURABILITATEA BETONULUI
b
a
c d
e f
Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor de oţel prin coroziunea armăturii
(fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)
14
DURABILITATEA BETONULUI
a b
c d
Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (a, b, c, d)
a b
Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)
15
DURABILITATEA BETONULUI
a b
Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma reacţiilor alcalii – agregate (a şi b)
a b
Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b)
Figura 1-6. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma
spălării cimentului)
16
DURABILITATEA BETONULUI
Figura 1-9. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului
necorespunzătoare – segregarea betonului
17
DURABILITATEA BETONULUI
• lichidă (ape pluviale, soluţii acide sau alcaline, soluţii de săruri, lichide organice,
soluţii tehnologice etc.);
• solidă (săruri, cenuşi zburătoare, praf, pământ etc.)
Tabel 1-1. Clasificarea mediilor în funcţie de clasa lor de agresivitate, conform GP 035-1998 şi STAS
10128
Mediu de expunere Clasa de agresivitate
1m - neagresive
2 m – slab agresive
Mediu agresiv atmosferic
3 m – cu agresivitate medie
4 m- cu agresivitate puternică
Tabel 1-2. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoasă, conform GP 035-1998
Clasa de Umiditatea Temperatura Caracteristica gazelor
agresivitate relativă a aerului mediului (oC)
Ur (%)
1m 61…75 max. 50 neagresive
≤ 60 agresive din grupa A
2m > 75 max. 50 neagresive
61…75 agresive din grupa A
≤ 60 agresive din grupa B
3m > 75 max. 50 agresive din grupa A
61…75 agresive din grupa B
≤ 60 agresive din grupa C
4m > 75 max. 50 agresive din grupa B
61…75 agresive din grupa C
OBSERVAŢII:
1. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%, clasa de
agresivitate rezultă din tabelul 1-1.
2. Dacă temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativă a aerului mai mare de 75%, clasa de
agresivitate rezultă din tabelul 1-1, la aprecierea proiectantului, poate fi sporită cu o unitate.
3. În cazul în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului
este mai mică decât 60%, mediile respective se consideră în clasa 4 m.
4. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%, în cazurile în
care după aplicarea corecţiilor precizate la obs. 1. şi 2 rezultă o clasă de agresivitate mai mare de 4 m, precum şi
în cazurile în care concentraţiile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului
mai mare de 60%, mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte de către o
persoană sau instituţie abilitată.
4. În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul
cel mai agresiv.
18
DURABILITATEA BETONULUI
Tabel 1-4. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în interiorul clădirilor,
conform GP 035-1998
Clase de agresivitate a mediului Umiditatea relativă a aerului Ur Caracteristica solidului
(%)
1m 61…75 slab solubil
≤ 60 uşor solubil – puţin higroscopic
2m > 75 slab solubil
61…75 uşor solubil – puţin higroscopic
≤ 60 uşor solubil –higroscopic
3m > 75 slab solubil – puţin higroscopic
61…75 uşor solubil – puţin higroscopic
4m > 75 uşor solubil – higroscopic
61…75
Tabel 1-5. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solidă în exteriorul clădirilor (în
aer liber), conform GP 035-1998
Clase de agresivitate a mediului Umiditatea relativă a aerului Ur Caracteristica solidului
(%)
1m ≤ 60 slab solubil
2m 61…75 slab solubil
≤ 60 uşor solubil – puţin higroscopic
3m > 75 slab solubil
61…75 uşor solubil – puţin higroscopic
≤ 60 uşor solubil – higroscopic
4m > 75 uşor solubil – higroscopic
61…75 uşor solubil – higroscopic
Tabel 1-6. Caracterizarea generală a mediilor solide cu agresivitate mare, conform GP 035-1998
Denumirea factorului agresiv în stare solidă Caracteristica solidului
Praf de siliciu
Carbonat de calciu
Carbonat de bariu
Carbonat de plumb Slab solubil
Oxid de fier
Oxid de aluminiu
Hidroxid de aluminiu
Clorură de sodiu *
Clorură de potasiu *
Uşor solubil – puţin higroscopic
Clorură de amoniu *
Sulfat de sodiu *
19
DURABILITATEA BETONULUI
Sulfat de potasiu *
Sulfat de amoniu *
Sulfat de calciu
Azotat de potasiu *
Azotat de bariu
Azotat de plumb
Azotat de magneziu
Carbonat de sodiu
Hidroxid de calciu
Hidroxid de magneziu
Hidroxid de bariu
Fluorură de calciu
Clorură de calciu
Fluorură de magneziu *
Fluorură de aluminiu *
Fluorură de zinc *
Fluorură de fier *
Sulfat de magneziu *
Sulfat de mangan Uşor solubil – higroscopic
Sulfat de zinc
Sulfat de fier
Azotat de amoniu *
Fosfaţi primari
Fosfat secundar de sodiu
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de potasiu
OBSERVAŢIE: * solidele sunt puternic agresive
• coroziunea chimică – metalele sunt produse artificiale – nenaturale, instabil din punct
de vedere chimic, având tendinţa să reacţioneze cu oxigenul, apa şi alte substanţe
prezente în mediul înconjurător. Odată aceste reacţii terminate, el se întoarce în stadiul
natural, mult mai stabil din punct de vedere chimic, acela de minereu. Coroziunea
chimică a oţelului se finalizează prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a
rugini (oxidul hidros) în contact cu apa.
Soluţie electrolitică
Flux termic
OH -
2+
Fe
Metal
Fier Cupru
electroni
20
DURABILITATEA BETONULUI
Din fericire, conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor
proceselor care tind să-l readucă la starea naturală. Paradoxal, reacţia iniţială a metalului cu
mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă foarte subţire protectoare de
produşi de coroziune. Această peliculă atâta timp cât nu este compromisă, protejează
suprafaţa metalului contra acţiunii mediului agresiv şi dă posibilitatea miezului metalului să
rămână perfect stabil. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare.
Temperaturile înalte accelerează reacţiile chimice de coroziune (acest tip de coroziune
sau, altfel spus, oxidarea dusă la extrem, reprezintă chiar fenomenul arderii metalului),
peliculele naturale ne mai putând să se opună procesului de coroziune în această situaţie (fig.
1-10).
• coroziunea electrochimică (galvanică) – metalele în contact cu soluţii de electroliţi
au tendinţa de a trimite ioni în soluţie, această tendinţă este direct proporţională cu
tensiunea de dizolvare şi invers proporţională cu potenţialul de electrod al metalului
expus acţiunii mediului agresiv (fig. 1-11).
Fe2 + Figura 1-12. Coroziune electrolitică
Catod Aer
H2O O2
OH- H2O Fe 2+
Electroni Fe(OH)2
Rugina
2+ Armatura
Fe Catod Anod
Anod Beton
Rugină
21
DURABILITATEA BETONULUI
etc.) respectiv prin substanţele secretate de acestea, fie prin transformările ce le produc
unor substanţe din mediu înconjurător.
Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune, sunt: ionizarea
(prezentă numai în mediul umed), depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de
coroziune), reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen), produşii rezultaţi în
urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita, opri sau favoriza fenomenul de coroziune).
În funcţie de tipul şi locul alterării produse, coroziunile se pot clasifica în:
Fisură în pelicula protectoare Figura 1-13. Coroziune sub tensiune
Stare de tensiune
22
DURABILITATEA BETONULUI
Sursă:. Litvan G. G
Figura 1-22. a ,b, c - Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorată măririi de volum a
armăturii corodate
Sursă:. Litvan G. G
23
DURABILITATEA BETONULUI
reacţie, natura şi proprietăţile peliculei de protecţie etc. Acest strat care se formează este
compus din oxizi şi carbonaţi bazici. Dacă acesta este poros sau dacă agentul coroziv poate
difuza prin el (fig. 1-23. curba A), coroziunea se continuă în timp, creşterea grosimii stratului
de produse de coroziune putând fi estimată idealizat, ca fiind liniară funcţie de timp. Când
stratul de produse de reacţie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el, la
atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. aluminiul, plumbul) (fig. 1-23. curba
B).
Grosimea stratului corodat
0 to Durata de acţiune
Pentru oţel, coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. În acest caz
pelicula de produse de reacţie nu aderă la metal, ci se desprinde pe măsură ce se formează şi
cade. Această desprindere se poate produce din următoarele cauze:
- volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi această
creştere de volum, provocată prin oxidare poate produce eforturi interioare care depăşesc
adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari, cu cât
raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai
ridicat;
- stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termică decât cel al metalului de bază şi
când temperatura mediului înconjurător variază, iau naştere eforturi interioare datorită
dilatărilor neegale.
• cauzele externe, din mediul înconjurător (de ex.: coroziunea datorată carbonatării 1 , a
atacului clorurilor de altă origine decât cea marină, a atacului clorurilor din apa de mare,
a mediului chimic agresiv, precum şi a fenomenului de îngheţ-dezgheţ etc.);
• cauzele interne, din interiorul masei betonului (de ex.: reacţia alcalii-agregat).
1
mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia că, datorită reacţiei unor constituenţi ai pietrei de ciment
din beton, în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3), având ca rezultat
reducerea valorii ph-ului în beton, începând de la suprafaţa elementelor, depasivând stratul de acoperire al
armăturilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condiţii. (NE 013-2002)
24
DURABILITATEA BETONULUI
Coroziunea betonului la acţiuni chimice agresive, depinde de mai mulţi factori, grupaţi
în trei categorii: (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982; Ionescu I., 1997)
• factori chimici: apar multiple reacţii chimice nocive, între produşii de hidratare ai
cimentului şi elementele agenţilor agresivi, deosebite prin rezultatul produşilor de
interacţiune;
25
DURABILITATEA BETONULUI
Tabel 1-8. Regimuri de expunere ale construcţiilor situate în zona litoralului, conform NE 012-1999
Clasă Regim de expunere
Nr.
expunere
Crt.
conf. tabel 1-7 N - normal M - moderat S - sever
0 1 2
Betonul de deasupra zonei de
4 a mediu Betonul din zona
variaţie a nivelului apei de
marin Beton aflat variaţiei nivelului apei
mare (pe o înălţime a
1 Agresivitatea permanent sub de mare, considerată de
elementului de cca. 2 m
apei apa mării. cca. 3 m deasupra
respectiv la cotele +3…+5 m
de mare nivelului mării.
de la nivelul mării).
Elementele interioare din Construcţii situate la
construcţiile închise nivelul mării expuse
şi încălzite pe timp de Construcţii expuse indirect direct intemperiilor
iarnă, neexpuse la agresivităţii maritime şi salinităţii prin
4 b mediu
intemperii cu excepţia (deschise). Condiţii expunere stropire şi alternantă
marin
2 unor perioade scurte in îngheţ -dezgheţ fără posibilităţi frecventă a
Agresivitatea
timpul execuţiei. de stropire. umidităţii şi
atmosferică
Elementele care nu sunt Construcţii închise care nu se uscăciunii precum
supuse unor variaţii sen- încălzesc pe timp de iarnă. şi posibilităţii de
sibile de umiditate, in îngheţ in stare
cursul exploatări. saturată.
Observaţie:
Părţile construcţiilor din beton din zone în care au loc infiltraţii ale apei de mare, sunt solicitate ca şi betonul de
sub apă.
În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei regiuni arătate în tabel, la proiectare se va
considera întregul element expus în condiţiile cele mai severe.
Tabel 1-9. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din
Marea Neagră), conform NE 012-1999
Nr. crt. Natura agresivităţii f. slabă slabă intensă f. intensă
1. General acidă, pH - 6,5-5,6 5,5-4,5 < 4,5
≤2 10-14 15-30 31-60 > 60
Carbonică (CO, liber) în mg/dm3 2,1.... 6 15-29 30-60 61-90 > 90
2.
pentru duritate temporară in oG de: 6,1.... 15 15-29 30-90 91-150 > 150
> 15 < 300 ≥ 300 - -
3. Săruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 50-99 100-200 201-500 > 500
26
DURABILITATEA BETONULUI
Tabel 1-10. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagră, conform NE 012-
1999
Zona de salinitate
N - S S
4a mediu
l. Agresivitatea apei simplu - S S
M
de mare armat - S I
S - S I
N - - -
4b mediu
2. Agresivitatea simplu - S S
M
atmosferica armat - S I
S - S I
OBSERVAŢII: N – normal; M - moderat; S – sever; I - agresivitate intensa; S - agresivitate slaba.
27
DURABILITATEA BETONULUI
COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR DE ALTĂ ORIGINE DECÂT CELE DIN APĂ SAU
ATMOSFERA MARINĂ
În cazul în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate, este expus contactului cu apa ce
conţine cloruri, inclusiv săruri pentru dezgheţ, având o altă origine decât cea marină, clasele de expunere sunt
grupate după cum urmează
Mediu cu umiditate moderată Ex.: suprafeţele de beton expuse clorurilor
XD 1
transportate prin circulaţia aerului.
Mediu umed, rareori uscat Ex.: piscinele – beton expus apelor industriale
XD 2
ce conţin cloruri
Mediu cu alternanţa umidităţii şi a uscării Ex.: elemente de poduri, udate şi stropite cu
XD 3 ape ce conţin cloruri: şosele, dalajele
parcurilor de staţionare a vehiculelor.
COROZIUNEA DATORATĂ CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE
În situaţiile în care betonul armat sau betonul ce conţine piese metalice înglobate, este expus în exploatare
acţiunii clorurilor prezente în apa de mare, sau acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine, clasele de expunere
sunt.
Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine, Ex.: structuri pe litoral sau proximitatea
XS 1
însă nu este în contact direct cu apa de mare litoralului
XS 2 Imersare în permanenţă în apa de mare Ex.: elemente ale structurilor marine
Zone de marnaj, zone supuse proiectării (izbirii) Ex.: elemente ale structurilor marine
XS 3
valurilor, sau udării (stropirii)
ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ
În condiţiile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ în stare umedă,
diferitele clase de expunere sunt:
Saturare moderată cu apă fără agenţi pentru Ex.: suprafeţe verticale de beton supuse ploii
XF 1
dezgheţ şi îngheţului
Saturare moderată cu apă cu agenţi pentru Ex.: suprafeţe verticale ale lucrărilor din
XF 2 dezgheţare beton, la lucrări rutiere expuse îngheţului şi
aerului ce vehiculează agenţi pentru dezgheţ
Saturare (forte) cu apă fără agenţi de dezgheţ Ex.: suprafeţele orizontale de beton expuse la
XF 3
ploaie şi îngheţ
Saturare (forte) cu apă conţinând agenţi de Ex.: drumuri şi tabliere de poduri expuse
dezgheţ sau apă de mare agenţilor pentru dezgheţ – suprafeţe verticale
de beton expuse direct acţiunilor agenţilor de
XF 4
dezgheţ şi îngheţului – zone de structuri
marine supuse acţiunii valurilor şi expuse la
îngheţ
AGRESIVITATE CHIMICĂ
Agresivitatea chimică asupra betonului se produce în soluri, apele de suprafaţă, apele subterane, cum se indică în
tabelul 1-6, iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. Clasificarea apelor de mare este dependentă de
localizarea geografică şi clasificările trebuie validate la locul unde betonul se aplică. Studii pentru determinarea
agresivităţii chimice sunt necesare în situaţiile următoare:
• Agresivitatea nu se încadrează în limitele din tabelul 1-12.
• Agentul poluant conţine alte substanţe chimice agresive.
• Soluri şi ape poluate chimic.
• Existenţa unei viteze mari de scurgere a apelor ce conţin substanţe chimice din tabelul 1-12.
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică
XA 1
slabă, conf. Tabel 1-12
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică
XA 2
moderată, conf. Tabel 1-12
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică
XA 3
intensă, conf. Tabel 1-12
28
DURABILITATEA BETONULUI
Sol
SO2-4 în mg/l ≥2000…≤3000 >3000…≤12000 >12000…≤24000
Aciditate mg/kg >200 Nu este întâlnită în practică
• coroziune de tip II, se datorează reacţiilor chimice dintre componenţi ai mediului agresiv
şi ai cimentului. Produşii rezultaţi pot fi solubili şi levigaţi sau nesolubili şi precipitaţi în
mase gelice. De obicei acest tip de coroziune apare în prezenţa apelor carbonice a
diverselor soluţii acide;
• coroziune acidă, produsă de gazele, vaporii şi soluţiile cu caracter acid (clor, acid
clorhidric, acid hipocloros, acid cloros, acid cloric, acid percloric etc.), constând în
interacţiunea chimică dintre constituenţii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment,
rezultatul final fiind dezalcalinizarea (până la dezagregare) şi distrugerea liantului (a
pietrei de ciment).
Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6,5. Acizii se găsesc în general
în ape (naturale, reziduale, industriale). Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric,
sulfuric, sulfuros, azotic, fluorhidric, acetic, lactic, formic, humic, produşi din fermentaţii etc.
Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri,
care va permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. Corodarea armăturii va conduce şi la
dislocări în straturile de acoperire cu beton.
2
coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzată de apele lipsite de duritate, apele cu dioxid de carbon, soluţiile de
săruri de amoniu (fără sulfat de amoniu), de soluţiile de acizi organici care dau săruri solubile de calciu (ex: apa
industrială dedurizată recirculată, apa rezultată din topirea zăpezilor, apa de ploaie, apa din râuri şi lacuri). Apele
uşoare (fără duritate) dizolvă şi spală la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilicaţii şi hidroaluminaţii de
calciu. (Ionescu I, Ispas T., 1997, p. 568)
29
DURABILITATEA BETONULUI
1. Avram C., Făcăoaru I., Filimon I., Mîrşu O, Tertea I., Rezistenţele şi deformaţiile betonului.
Editura Tehnică, 1971.
2. Brousseau R., Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Construction Canada, Sept.- Oct.
1992.
3. Budan C., Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea
lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat. UTCB, 1998. Teză de doctorat.
4. Crăciunescu L., Popa E., Materiale de construcţie. Editura UTCB, 1995.
5. Dalban C., Chesaru E., Dima S., Serbescu C., Construcţii cu structură metalică. Ed. Tehnică,
1997.
6. Ilinoiu G., Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru
protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Teză de doctorat. UTCB, 2000.
7. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 24, octombrie
2001, pag. 36-37.
8. Ionescu I., Ispas T., Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică, 1997.
9. Litvan G.G., Performance of Materials in Use, Building Science Insight, 1984, Canada, 1984.
10. Nedelcu N. , Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnică 1986.
11. Qian, S.Y., Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. NRCC-44757. Construction
Canada, v. 43, no. 3, May 2001, pp. 24-26.
12. Popa R., Teodorescu M., Tehnologia lucrărilor de construcţii. Editura UTCB, 1984.
13. Popescu P., Degradarea Construcţiilor. Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.
14. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. IABSE San Francisco, August 1995.
15. Simion Al., Materiale de construcţie. Vol. 1. Editura UTCB, 1997.
16. Steopoe Al., Materiale de construcţie. Editura Tehnică, 1964.
17. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al
armăturilor de oţel. Nr. 3, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
18. Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., Durabilitatea Betonului. Editura Tehnică, 1982.
19. Zamfirescu D., Postelnicu T., Durabilitatea betonului armat. Matrix Rom Bucureşti, 2003.
20. GP 035-1998. Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia
împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel.
21. C 244-1993. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din
beton armat şi beton precomprimat.
22. NE 012-1999. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, (Partea 1 – Beton şi beton armat).
23. NE 013-2002. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi
beton precomprimat.
24. PC-1/1990. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi
protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii
agresive pe bază de clor.
30
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Conform definiţiei date de Steopoe Al. (1964), betoanele sunt “amestecuri bine
omogenizat de liant, nisip, pietriş sau piatră spartă şi apă, care după întărire dau un material
cu aspect de conglomerat”.
Dintre alte definiţii date betonului se pot reţine următoarele:
• Avram C. (1971), betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale,
bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat, cu rezistenţe
mecanice şi fizico-chimice”.
• Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L. (1982), betonul este „un conglomerat coerent
alcătuit din piatră de ciment şi agregate”.
• Popa R., Teodorescu M. (1984), betonul este „un material compozit obţinut din
amestecuri artificiale, bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat
cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”.
• DEX (1998), betonul este „un amestec de pietriş, nisip, ciment şi apă, care se transformă
prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”.
• NE 012-1999, betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului
de ciment, agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). Pe
lângă aceste componente de bază, betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”.
• NE 013-2002, betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al
cimentului, nisipului, pietrişului şi apei, la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic,
aditivi şi / sau adaosuri minerale, ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi
întărirea cimentului”.
Multe din caracteristicile betonului,
precum rezistenţa şi durabilitatea, depind
de dezvoltarea în timp a legăturilor
chimice şi fizice dintre particulele de
ciment şi agregate. Astfel, în urma întăriri
se formează matricea (piatră de ciment)
care înglobează particule nehidratate de
ciment, aer şi apă.
31
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Clasificarea betoanelor se poate realiza după mai multe criterii, dintre care se pot
menţiona:
• după compoziţie (tipul liantului, agregatului, adaosului, aditivilor):
- betoane cu lianţi minerali (ciment cu sau fără adaos);
- betoane cu lianţi pe bază de zgură şi cenuşi active;
- betoane cu lianţi organici (răşini sintetice);
- betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastieră, concasaj etc.);
- betoane cu agregate uşoare (poroase, naturale sau artificiale etc.).
• după densitate aparentă:
- beton uşor - beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) de
maximum 2000 kg/m3;
- beton cu densitate normală (semigreu şi greu) - beton având densitate aparentă
în stare uscată (105 oC) de maximum 2500 kg/m3;
- beton foarte greu - beton având densitate aparentă în stare uscată (105 oC) mai
mare de 2500 kg/m3.
• după modul de punere în lucrare:
- betoane cu punere în lucrare obişnuită;
- betoane cu punere în lucrare prin pompare;
- betoane cu punere în lucrare prin injectare;
- betoane cu punere în lucrare prin torcretare;
- betoane cu punere în lucrare turnare sub apă etc.
• după modul de compactare:
- betoane compactate manual;
- betoane compactate mecanic.
• după modul de întărire:
- betoane cu întărire normală;
- betoane cu întărire accelerată prin tratare termică.
• după modul de armare: betoane simple sau armate (cu armătură elastică, rigidă,
dispersă);
• după capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţă la mediile chimice agresive:
- betoane de izolaţie cu λ ≤ 0,30 kcal/mhoC; Rc < 10 N/mm2;
- betoane de izolaţie – rezistenţă λ ≤ 0,70 kcal/mhoC; Rc <15…45 N/mm2;
- betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….1300 oC;
- betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC;
- betoane rezistente acţiunii chimic - agresive (mediu marin, rezistente la sulfaţi,
antiacide etc.);
• după domeniile de utilizare: pentru construcţii civile, industriale, agricole, drumuri,
construcţii hidrotehnice, împotriva radiaţiilor, decorative etc.
2.2. CIMENTUL
32
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Încă din antichitate o serie de lianţi naturali, destinaţi să lege într-un tot elementele
aflate sub formă de particule sau bucăţi erau folosiţi în construcţii: gipsul de către egipteni şi
argila, varul, calcarul şi tuful vulcanic de către romani şi greci. Produsul obţinut de către
romani, din amestecuri de nisip, piatră spartă, tuf vulcanic şi apă a fost denumit “caementum”
– “ciment” sau “mortarium” – “mortar”.
În perioada Evului Mediu, datorită evenimentelor furtunoase care au însoţit prăbuşirea
orânduiri sclavagiste, numeroase realizări ale moşteniri ştiinţifice a lumii antice au fost
îngropate pentru multe secole, sub ruine. Ceea ce a rămas din această moştenire (păstrată într-
o mare măsură datorită Bizanţului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerinţelor
societăţii feudale medievale.
Începând cu epoca Renaşterii (sec. XVI), oamenii de ştiinţă s-au educat şi instruit,
studiind experienţa lumii antice care a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea gândirii
tehnice. De abia, începând cu secolul al XVIII–lea, datorită revoluţiei industriale, a început
dezvoltarea reală a preocupărilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale
cimentului. Astfel, în anul 1824, Aspdin J., un zidar din Anglia, a obţinut patentul pentru
“cimentul Portland”. Inventatorul a încălzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argilă, şi a
măcinat fin amestecul, realizând cimentul hidraulic: numit de către el - ciment Portland,
deoarece se asemăna cu piatra de Portland - un calcar exploatat pe insula Portland aflată pe
coasta Britanică. Datorită aceste invenţii, Aspdin J. a pus bazele progresului în domeniul
tehnologiei cimentului şi al lucrărilor de construcţii din beton şi beton armat.
33
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
4
faza procesului tehnologic de producţie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucrări prin
ardere într-un compus mineralogic, din constituenţi, care determină proprietăţile cimentului, este numită
clincherizare (arderea clincherului).
34
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
a. structura clincherului (secţiune 100 µm): b. structura cimentului întărit, compuse din cristale de
detaliere pe culori C3S (maro), C2S (albastru), C3S rotunjite, C2S rugoase şi faza interstiţială C4AF
C4AF (alb), C3A (gri). Sursă: Stutzman P, 2001 respectiv C3A (secţiune 200 µm).
35
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Căldură de
hidratare C3A
Hidratarea cimentului este un proces
J/g exotermic, cu degajare de căldură.
Cantitatea de căldură cea mai mare se
C3S eliberează prin hidratarea C3A şi a C2S,
care hidratează lent. Căldura de hidratare a
C4AF
cimentului este aproximativ egală cu suma
C2S
căldurilor de hidratare a componenţilor.
Figura 2-6. Viteza de degajare a căldurii
componenţilor mineralogici ai
cimentului
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş
0 3 7 28 180 zile
S., 1994.; Ionescu I., Ispas T., 1997; Neville A.
M., 2003.
Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indică diferenţe foarte mari atât între cantitatea de căldură cât
şi între viteza de degajare a acestuia de către componenţii cimentului.
Prin ponderea diferită a componenţilor se pot obţine diverse tipuri de ciment, cu
degajare mică de căldură, recomandate în structurilor masive etc.; sau cu degajare mare de
căldură utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc.
C4AF
C2S
C2S
C3A
0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 180
zile
Figura 2-7. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Creşterea rezistenţei la compresiune a
componenţi mineralogici ai cimentului portland componenţilor mineralogici
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş S., 1994.; Ionescu I., Ispas T., 1997; Neville A. M., 2003
36
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – apă, sunt deosebit
de complexe, produşii de hidratare – hidroliză formând, în timp, structura pietrei de ciment.
Aceste procese determină, concomitent, modificări importante reologice ale pastei de ciment.
Structura pietrei de ciment întărite se poate clasifica în trei faze principale:
• faza solidă, alcătuită din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca
structură, compoziţie, formă şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment, la diferite interval
de întărire;
• faza lichidă, constituită din apă sau soluţii (cu compoziţie şi concentraţie diferită) sub
formă absorbită sau liberă;
• faza gazoasă, constituită în porii de gel, capilari, sferici şi fisuri.
Sub aspect reologic 5 , după amestecarea cimentului cu apa, limita de curgere şi
vâscozitatea plastică a pastei de ciment cresc continuu.
În contact cu apa, silicaţii de calciu (C2S şi C3S) reacţionează cu moleculele de apă
formând hidrosilicaţi de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). Aceşti
componenţi sunt cunoscuţi sub notaţia de C-S-H (C3S2H3) şi CH, iar hidratarea lor este
reprezentată de ecuaţiile chimice [1] şi [2].
2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2.1]
2C2S + 4H = C3S2H3 + CH [2.2]
Dacă se urmăreşte microscopic desfăşurarea procesului de hidratare a particulelor de
ciment, se poate observa că, atunci când granulele de ciment intră în contact cu apă
reacţionează întâi aluminatul tricalic (C3A), care se dizolvă şi se cristalizează în stare
hidratată, formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). În acelaşi timp, reacţionează şi
silicatul tricalcic (C3S), care formează o peliculă în jurul granulelor de ciment.
Se constată că, pelicula de geluri are o grosime de două ori mai mare decât particule
de ciment din care provine. Astfel, s-a format un sistem de granule de ciment învelite în
pelicule de geluri aflate într-o soluţie de aluminat tricalic (C3A).
a b
Figura 2-9. Evoluţia hidratării în timp a granulelor de ciment. Microscopie electronică: a. 5μm (după
2 zile), b. 10 μm (după 7 zile)
5
studiul curgerii lente şi a deformării în timp a corpurilor solide sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor.
37
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Figura 2-10. Amplificare progresivă a imaginilor electronomicroscopice ale Sursă: Stutzman P.,
detaliilor structurale a evoluţiei în timp a microstructurii cimentului 1993
38
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Componente auxiliare
Zgură de furnal S
Silice ultrafină D
Puzzolană Naturală P
Naturală calcinată Q
Şist calcinat T
Clincher K
minore
Silicioasă V
uzuale
Calcică W
LL
L
39
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Componente auxiliare
Zgură de furnal S
Silice ultrafină D
Puzzolană Naturală P
Naturală calcinată Q
Şist calcinat T
Clincher K
Notare tipuri de ciment
minore
Silicioasă V
uzuale
Calcică W
LL
L
Ciment CEM II/A-L 80-94 - - - - - - - 6-20 - 0-5
Portland cu CEM II/B-L 65-79 - - - - - - - 21-35 - 0-5
calcar CEMII/A-LL 80-94 - - - - - - - - 6-20 0-5
CEM II/B-LL 65-79 - - - - - - - - 21-35 0-5
Ciment CEM II/A-M 80-94 ...........................................6-20 .......................................... 0-5
Portland CEM II/B-M 65-79 ............................ 21-35 ......................................... 0-5
compozit
Ciment de
CEM III/A 35-64 36-65 - - - - - - - - 0-5
CEM
furnal
CEM III/B 20-34 66-80 - - - - - - - - 0-5
III
CEM III/C 5-19 81-95 - - - - - - - - 0-5
CEM Ciment CEM IV/A 65-89 - ......... 11-35 ............ - - - 0-5
IV puzzolanic CEM IV/B 45-64 - ............ 36-55 ..................... - - - 0-5
CEM Ciment CEM V/A 40-64 18-30 - ....18-30 ..... - - - - 0-5
V compozit CEM V/B 20-38 31-50 - .....31-50 ..... - - - - 0-5
a - Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.
b - Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %.
c - În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M, în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM
IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie
declarate în denumirea cimentului
Observaţie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt:
• I, II, III, IV şi V – reprezintă tipul principal de ciment;
• 32,5; 42,5 şi 52,5 – sunt clasele de rezistenţă standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi
determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995;
• N şi R – simboluri pentru rezistenţa la compresiune iniţială uzuală (N) şi pentru rezistenţă la
compresiune iniţială mare (R), determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2
zile, fie la 7 zile şi trebuind să cuprindă condiţiile din anexa 1.
40
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
41
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
prin faptul că nu este însoţită de o degajare importantă de căldură. Ea se poate datora unor
condiţii neadecvate de fabricaţie sau de depozitare.
Reamestecarea pastei de ciment, fără adăugare de apă, restabileşte consistenţa
acestora; toate procesele fizico-chimice decurgând normal, nefiind afectate proprietăţile
amestecului proaspăt sau întărit.
Începutul prizei cimentului, reprezintă realizarea unui salt important ai parametrilor
reologici, prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic.
Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variază în funcţie de compoziţia mineralogică a
fiecărui tip de ciment, fineţea de măcinare, conţinutul de adaos, raportul A/C etc.
Timpul de priză (SR EN 196-3/97). Conform standardelor în vigoare, începutul prizei
nu trebuie să se producă mai devreme de 45 min. şi mai târziu de 10 ore..
Hidratare anormală a C3A poate conduce la priză rapidă, priză falsă, pierdere de
consistenţă şi incompatibilitate ciment-aditiv.
Priza timpurie se poate clasifica în: priză falsă – întărire prematură a cimentului, fără
degajare puternică de căldură, plasticitatea (consistenţa) iniţială se poate redobândi prin
reamestecare fără adăugare de apă şi priza rapidă – pierderea plasticităţii imediat după
prepare, însoţit de degajare puternică de căldură, plasticitatea iniţială nu se poate redobândi
prin reamestecare.
Figura 2-12 prezintă hidratarea-hidroliza cimentului, produşii rezultaţi din hidratare se
formează în jurul granulelor de ciment, formând punţi, determinând rigidizarea acestuia.
Formaţiunile C-S-H acoperă granulele, formând cu trecerea timpului cristale aciculare, scurte
sau lungi, de etringit.
Tabel 2-5. Cerinţele fizice ale cimenturilor uzuale Sursă: Buchman I., 2003
Clasa de rezistenţă 32,5 N 32,5 R 42,5 N 42,5 R 52,5 N 52,5 R
Rezistenţă la iniţială 2 zile - ≥ 10,0 ≥ 10,0 ≥ 20,0 ≥ 20,0 ≥ 20,0
compresiune (N/mm2) standard 28 zile 32,5…52,5 42,5…52,5 ≥ 52,5
Începutul de priză (min.) ≥ 75 ≥60 ≥ 45
42
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
8. Durabilitatea este o noţiune extrem de complexă şi care poate fi definită sumar ca fiind
capacitatea cimentului de a satisface exigenţele pentru care acesta a fost proiectat şi executat
şi pus în lucrare, o perioadă cât mai îndelungată de timp sub acţiunea fizico – chimico –
mecanice luate în considerare la proiectarea lui. Aceste acţiuni pot fi de tipul: solicitărilor
mecanice, îngheţ-dezgheţ repetat, permeabilităţii etc.
2.3. AGREGATE
2. Mărimea granulelor:
a. provenit din sfărmarea naturală a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm), mare – pietriş
(7…71 mm), piatră mare (71…125 mm), balast (0…31 mm sau 0…71 mm);
b. provenit prin sfărmarea artificială a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm), piatră
spartă (7…71 mm), 71…125 mm).
43
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
structura lor cristalină grosieră, ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere.
Rocile hipoabisale formează corpuri mai mici, la adâncime redusă, sub crusta
terestră şi au o structură cristalină fină. Rocile vulcanice sau extrusive se formează
din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa pământului şi au o structură
foarte fină sau sticloasă. De ex. granit, slenit, diorit, gabrou, porfir, porfirit, diabaz,
melafir, trahit, andezit, bazalt etc.;
b. roci sedimentare formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea
elementelor ce rezultă din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. Ele se pot
forma, de asemenea, prin acumularea de resturi organice. Formaţiunile pot rămâne
mobile sau sunt solidificate, fiind în general întrepătrunse. De ex. anhidrit, ipsos,
calcar, cretă, dolomită, chert, gresie şistoasă, brecie, arcoză, grauwacke, calcit,
cuarţit, şist argilos, siltstone, concreţionat etc.;
c. roci metamorfice formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi /sau
presiunii din crusta terestră, responsabile de transformările mineralogice şi
structurale. Structura rocilor metamorfice fiind de regulă anizotropă. De ex.
amfibolit, gnais, corneană, cuarţit, ardezie cuarţoasă, granulit, marmură etc.
4. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjită şi suprafaţa relativ netedă), piatră spartă şi
nisip ( cu formă neregulată unghiulară şi suprafaţă aspră), naturale (formă sferică, ovoidală,
plate, lamelare, aciculare) sau artificiale (formă cubică, paralelipipedice, alungită).
5. Densităţile (STAS 4606-1980): densitatea reală (ρ), densitatea aparentă (ρa), densitate în
grămadă / vrac (ρg).
8. Provenienţă: din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm, pietriş 7…71 mm, piatra
mare 71…125 mm, balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau
din sfărmarea artificială a rocilor - concasare (nisipul de concasare 0…7 mm, piatra spartă
7…71 mm, piatra spartă mare 71…125 mm).
44
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Granulozitatea dorită se poate obţine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de
diferite ochiuri. Proporţia diferitelor granule (însumarea granulelor până la mărimea dată) sau
curbele granulometrice care indică dacă distribuţia mărimii granulelor este optimă (Cărare
T., 1986). Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de către
normativul NE 012-99.
Curbele granulometrice reprezentă rezultatul analizei granulometrice a întregii
cantităţi de agregat, raportată la două axe rectangulare de coordonate, având în abscisă
mărimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm), iar în ordonată, cantitatea de material care trece
prin sită (sau ciur), exprimată în procente din masa totală a agregatului uscat.
Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continuă (fig. 2-15,
curba A) diferă de cea a unui material cu granulozitate discontinuă (fig. 2-15, curba B şi C).,
întrucât fracţiunile lipsă apar pe curbă sub forma unor drepte orizontale, curbele de
granulozitate, se reprezintă, de obicei, pe grafice gata imprimate, având trasate, în funcţie de
natura agregatelor, două sau trei curbe limită, care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone.
Figura 2-15 şi 16 indică faptul că proporţiile dintre fracţiunile granulare se vor stabili
după criteriul economic, astfel încât să se obţină un volum minim de goluri în beton, dar şi o
arie totală a agregatului minimă.
Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut ridicat de parte fină,
aria totală a agregatului va fi mare, necesitând consum ridicat de ciment şi de apă, cu
consecinţe negative asupra calităţii şi a costului final.
Dacă se tinde să se adopte o curbă de granulozitate cu un conţinut scăzut de parte fină,
aspectul va deveni poros şi rugos, cu rezistenţe mecanice scăzute.
45
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
46
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Conţinutul de umiditate al
agregatului: saturat în umiditate
SU (pori deschişi umpluţi cu apă +
apă liberă la suprafaţă), saturat şi cu
suprafaţă uscată SSU (pori deschişi
umpluţi cu apă şi suprafaţă uscată),
uscat în aer UA (suprafaţă uscată cu
o anumită cantitate de apă în pori) şi
complet uscat CU (nu există apă pe
suprafaţă sau în pori) (fig. 2-20).
Figura 2-20. Principalele tipuri de umidităţi în agregat
6
materiale care se fărâmiţează, se sparg uşor .
47
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Apa de amestecare, ca factor de compoziţie exprimată cantitativ (în kg sau litri) sau
sub forma raportului A/C este prin definiţie un fluidifiant al betonului, având următoarele
roluri în amestec (Popa R., Teodorescu M., 1984):
• declanşează şi întreţine reacţiile de hidratare-hidroliză ale cimentului;
• umezeşte suprafeţele agregatului;
• realizează lucrabilitatea betonului.
Apa utilizată la prepararea betonului, de preferat, va fi apă din reţeaua potabilă publică
sau din altă sursă. Dacă se foloseşte apă din alte surse, aceasta va îndeplini, în totalitate,
condiţiile tehnice de calitate prevăzute în STAS 790-84, respectiv:
• să fie limpede şi fără miros;
• să aibă reacţie neutră, slab acidă sau slab alcalină (pentru pH max. = 10; pentru pH
min. = 4);
• să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză, zahăr, glucoză,
acid sulfuric, vopsele, cocserii, ateliere de galvanizare).
2. Active (puzzolanice sau hidraulice), caz în care se contează pe proprietăţile hidraulice ale
adaosului; principalele adaosuri din această categorie fiind: zgura granulată de furnal, cenuşa
de termocentrală, praful de silice etc.
Adaosurile vor îndeplini, în totalitate, reglementările tehnice specifice precum şi
condiţiile tehnice de calitate prevăzute în NE 012-1999.
Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului, în cantităţi mici
0,15…5% substanţă uscată faţă de masa cimentului, îmbunătăţesc sau modifică proprietăţile
betonului în stare proaspătă sau întărită (lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, gelivitate
şi rezistenţele mecanice).
48
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
Figura 2-21. Imagine microscopică, Figura 2-22. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta –
comparaţie dimensiune granulă cenuşă volantă uscată (centralele termoelectrice), zgura
ciment şi particulă puzzolană granulată de furnal înalt, silice ultrafină, cenuşă,
naturală metacaolin, bentonită fin măcinată
Sursă: Taylor P. C., 2001
Funcţie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasificaţi după cum
urmează: reducători de apă, intens reducători de apă, plastifianţi, superplastifianţi, acceleratori
de priză, întârzietori de priză, acceleratori de întărire, antrenori de aer, antigel,
impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune.
Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utilizaţi, precum şi influenţa
acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proaspătă şi întărită, trebuie corelată cu
datele din fişele tehnice ale fiecărui produs livrat de producător.
1. Bentz D. P., Haecker C. J., Feng X. P. Stutzman P. E., Prediction of Cement Physical Properties
by Virtual Testing. Process Technology of Cement Manufacturing. Fifth International
VDZ Congress. Proceedings. Düsseldorf, Germany, September 23-27, 2002, pp. 53-63,
2003.
2. Bentz D. P., Snyder K. A., Stutzman P. E., Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing
Conditions. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings.
Volume 2, June 1997, Sweden.
3. Budan C., Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea
lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat. UTCB, 1998. Teză de doctorat.
4. Buchaman I., Bob C., Jebelean E., Badea C., Iureş L., Controlul calităţii lianţilor, mortarelor şi
betoanelor. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003.
5. Burg R. G., Chemical admixtures for concrete. Structure, November 2001, pag. 32-34.
6. Crăciunescu L., Popa E., Materiale de construcţie. Editura ICB, 1981.
7. Crăciunescu L., Popa E., Materiale de construcţie. Editura UTCB, 1995.
8. Ilinoiu G., Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Construcţii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 30, Mai 2002, pag. 16-22.
9. Ilinoiu G., Construction Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2003.
10. Garboczi E. J., Bentz D. P., The effect of statistical fluctuation, finite size error, and digital
resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration
model. Cement and Concrete Research, Vol. 31, No. 10, 1501-1514, October 2001.
11. Haecker C. J., Bentz D. P., Feng X. P., Stutzman P. E., Prediction of cement physical properties
by virtual testing. Cement International, Vol. 1, No. 3, 86-92 pp., 2003.
49
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
12. Kelly P. L., Glenn R. B., Michael L. B., Mauro J. S., Under the microscope. Civil Engineering,
no. 71, June 2001, pag. 64-65.
13. Lura P., Bentz D. P. , Lange D. A., Kovler K, Bentur A., Breugel K. Measurement of Water
Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in
Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International. Copper
Mountain, CO, August 10-14, 2003, 89-99 pp., 2003.
14. Opriş S., Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Editura Tehnică, 1994.
15. Stutzman P., Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction
Materials. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology,
Vol. 106, No. 6, 1051-1061, Nov-Dec., 2001.
16. Muravin G.B., Shcherbakov E.N., Snezshitskiy Y.S., Choice of optimal concrete composition on
the basis of acoustic emission data. Quality control of concrete structures. Proceeding of
the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Ghent. 1991, pp. 277-285.
17. Neville A., M., Proprietăţile betonului. Editura Tehnică, 2003.
18. Peştişanu C., Voiculescu M., Darie M., Vierescu R., Construcţii. Editura Didactică şi Pedagogică,
1995.
19. Phan L.T., Carino N.J., Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-
Strength Concrete Exposed to High Temperatures. ACI Materials Journal, 99-M8. pag.
54-66.
20. Popa R., Teodorescu M. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Editura ICB, Bucureşti, 1984.
21. Popa R., Popa E., Tehnologia lucrărilor de construcţii. Prepararea betonului. Editura ICB, 1986.
22. Simion Al., Materiale de construcţie. Vol. 1. Editura UTCB, 1997.
23. Simon M., Snyder K., Fronsdorff G., Advances in Concrete Mixture Optimization. Concrete
Durability and Repair Technology Conference, September 8-10, 1999, University of
Dundee, Scotland UK. Proceedings.
24. Taylor P. C., Mineral admixtures for concrete. Structure, December –January 2002. pag. 36-37.
25. Teodorescu M., Budan C., Ilinoiu G., Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală,
Ed. ConsPress Bucureşti, 2004.
26. Yvonne D., Mitchell’s Materials Technology. Longman 1996, Anglia.
27. NISTIR 6962. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Annual Report
2002.
28. STAS 790-84. Apă pentru betoane şi mortare.
29. STAS 1667-1976. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.
30. STAS 2386-1979. Agregate minerale uşoare. Condiţii tehnice generale de calitate.
31. STAS 4606-1980. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Metode
de încercare.
32. SR 667-2001. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii tehnice de
calitate.
33. SR EN 1097-1.1998. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval).
34. SR EN !097-4.2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 4: Determinarea porozităţii filerului uscat compactat.
35. SR EN 1097-5.2001. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuvă ventilată.
36. SR EN 1097-7.2001. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu
picometru.
37. SR EN 932-1. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 1:
Metode de eşantionare.
38. SR EN 932-3. C1. 1999. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată.
39. SR EN 932-6. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 6:
Definirea repetabilităţii şi a reproductibilităţii.
40. SR EN 933-2. 1998. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 2: Analiza granulometrică – Site de control, dimensiuni nominale ale ochiurilor.
41. SR EN 932-3. 1998. Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 3: Procedură şi terminologice pentru descrierea petrografică simplificată.
50
CARACTERISTICI DE COMPOZIŢIE ALE BETOANELOR
42. SR EN 933-5. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregat.
43. SR EN 933-7. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 7. Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. Procent de cochilii în agregat.
44. SR EN 933-8. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 8: Aprecierea fineţii – Determinarea echivalentului de nisip.
45. SR EN 933-9 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 9: Aprecierea fineţii – Încercare cu albastru de metilen.
46. SR EN 933-10. 2001. Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 10: Aprecierea fineţii – Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de
aer).
47. SR 3011-96. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi.
51
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
52
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
53
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Conţinutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda
gravimetrică sau metoda volumetrică cu presiune.
În cazul betoanelor de ciment se urmăreşte ca volumul de aer oclus să fie cuprins între
1 …4%, un conţinut mai mic neprotejând betonul la îngheţ-dezgheţ, iar un conţinut mai mare
provocând scăderi importante ale rezistenţelor betonului.
Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dată cu creşterea duratelor de
amestecare, de transport şi de vibrare. (Lucaci Gh., 2000 )
Cantitatea de apă separată, pe unitatea de suprafaţă (Ts), în cazul unei probe de beton
proaspăt, este dată de relaţia:
V
Ts = s (cm 3 / cm 2 ) [3.1]
S
54
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Tendinţa de segregare indică uşurinţa cu care betonul îşi pierde structura omogenă,
prin separarea apei sau agregatelor. Betoanele pot avea o tendinţă accentuată de segregare
datorită calităţii necorespunzătoare a materialelor componente, a diferenţelor de dimensiune
ale particulelor şi diferenţele de greutate specifică ale constituenţilor amestecului. Corectarea
acestei tendinţe se face pe bază de încercări în laborator, prin corectarea dozajului de ciment
şi prin adaosuri de aditivi.
Principalele tipuri de segregări ale betonului sunt: (Popa R., Teodorescu M., 1984)
Betonul întărit reprezintă starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului
până în momentul maturizării totale, caracterizat prin rezistenţe mecanice evolutive. (NE 013-
2002)
Dintre principalele proprietăţi ale betonului în stare întărită, se pot menţiona:
densitatea, compactitatea, permeabilitatea, gelivitatea, rezistenţele mecanice, conductivitatea
termică, deformaţiile la uscare şi reumezire etc.
3.2.1. DENSITATEA
Densitatea betonului este dată de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare,
după întărire. Densitatea betonului variază funcţie de densitatea agregatelor, dozaj de ciment
şi mărimea golurilor care depind de raportul A/C. (Cărare T., 1986)
3.2.2. COMPACTITATEA
55
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
56
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Pentru construcţiile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare
nocive, obţinerea unor betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. Deoarece prin
efectul de:
• capilaritate (absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate (cloruri,
sulfuri etc.) şi gazelor dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf etc.);
• difuzie a aerului şi a vaporilor de apă.
durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de
dizolvare, expansiune, fisurare sau exfoliere.
Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a apei în masa lui
şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de apă (Pxn).
Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizează prin presiunea maximă până
la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard, nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa
opusă aceleia în contact cu apa sub presiune, sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în
masa betonului supus încercării, la o presiune maximă dată.
Tabel 3-4. Cerinţe minime de asigurare a durabilităţii pentru beton în funcţie de clasele de expunere
Clasa Grad de Grad de Raport
Clasa de expunere beton impermeabilitate gelivitate A/C
min. min. min. max
1. Mediu a. Moderat
C 12/15 P4 - 0,65
uscat b. Sever
a. Moderat C 16/20 P4 - 0,50
2. Mediu
umed G100
b. Sever C 18/22,5 P8 0,45
(150)
3. Mediu umed cu îngheţ şi agenţi de dezgheţare C 25/30 P12 G150 0,40
a.1. Normal
a. Agresivitatea apei
moderat C 20/25 P8 - 0,45
de mare
a.2. Sever
4. Mediu
marin b. Agresivitatea b.1. Moderat
atmosferică inclusiv
C 25/30 P12 G100 0,40
cu posibilitate de b.2. Sever
îngheţ-dezgheţ
a. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 18/22,5 P8 - 0,50
foarte slabă
b. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
5. Mediu C 18/22,5 P8 - 0,50
slabă
chimic
agresiv c. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 18/22,5 P12 - 0,45
intensă
d. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 25/30 P12 - 0,45
foarte intensă
Conform STAS 3519-1976 adâncimea limită de pătrundere a apei supuse unor regimuri
de aplicare şi creştere a presiunii apei convenţional stabilite, este:
• 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide;
57
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Pori, reprezintă orice spaţiu din structura betonului (sferic sau cilindric), care este
umplut cu aer sau apă şi care pot avea un traseu sinuos prin secţiunea elementului de beton.
Pentru a înţelege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact,
trebuie amintit faptul că fiecare component al său (liant şi agregat) are o permeabilitate
proprie şi că produşii obţinuţi în urma reacţiilor dintre ei vor influenţa, într-o anumită măsură,
permeabilitatea generală a masei.
Deshidratarea gelurilor liantului întărit şi adeziunea lui slabă faţă de granulele
agregatului face ca betonului să reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat –
pori de gel. Astfel, se poate constata că permeabilitatea pastei de ciment variază în timp
funcţie de desfăşurarea procesului de hidratare a cimentului.
Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul
este lichid. Mediul de dispersie solid formează o reţea spaţială în ochiurile căreia se găseşte
dispersată faza lichidă.
58
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Porii sferici apar datorită reaşezării granulelor de ciment, după greutatea lor, imediat
după preparare, transport şi punerii în lucrare a betonului. Deasupra se adună excesul de apă,
din care se separă în bule, aerul inclus la amestecare. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai
fini decât cei creaţi prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber.
Porii capilari în beton apar datorită pierderii prin evaporare a apei în exces.
Cavernele apar datorită defectelor de punere în lucrare necorespunzătoare a betonului.
Por sferici
Nisip
Figura 3-6. Schema formări în betonul întărit a porilor de gel, sferici şi capilar
Porii rezultaţi se vor înscrie dimensional în anumite limite, respectiv între 5…1000000
Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). Nu toţi porii din beton sunt permeabili la apă. Moleculele
de apă sunt adsorbite pe pereţii porilor şi fisurilor microcapilare, legătura fiind solidă pentru
grosimi ale filmului de apă sub 150 Å. Numai la grosimi peste această valoare, apa devine
liberă (fluidă). Astfel, vasele submicrocapilare, cu diametrul sub 0,1 μ (1μ= 1 x 10-6 m), sunt
practic impermeabile.
dv
___
dlgR
0.20
0 1 2 3 4 lgR
100 1000 10000 R[A]
59
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
masa betonului. Trebuie să se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirijaţi şi comunicanţi
care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului.
Excesul de apă din beton, necesar realizării lucrabilităţii, lasă în urma îndepărtării sale
un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare, ce influenţează permeabilitatea
(fig. 3-7. şi fig. 3-8). Dezvoltarea eforturilor iniţiale prin contracţie şi variaţii ale temperaturii
creează microfisuri, care unesc porii şi măresc permeabilitatea betonului, iar prin îmbătrânire,
impermeabilitatea betonului scade.
60
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Distribuţia porilor este fracţiunea de pori din volumul total V, care corespunde unei
anumite dimensiuni a porilor, relaţia [3.6].
Pentru pori cilindrici: dV = 2nπrldr
dV = − DV (r )dr [3.6]
a b
Determinarea porozităţii structurii betonului se poate realiza folosind relaţia [3.7], care
se bazează pe ecuaţia Washburn [3.8].
Δ Pr = −2γ cos θ [3.7]
− 2γ cos θ
P= [3.8]
r
unde: P - presiune;
r - raza capilarului (porilor);
γ - tensiunea superficială a soluţiei apoase;
θ - unghiul de umezire.
Pdr + rdP = 0
r
dr = − dp
P
Relaţia [3.6] se poate scrie şi sub forma.
r
dV = − DV (r ) dp [3.9]
p
P ⎛ dV ⎞
Relaţia finală va fi: DV (r ) = ⎜ ⎟⎟ [3.10]
r ⎜⎝ dp ⎠
61
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
3.2.2.5. CONCLUZII
Analizând aspectele prezentate grafic, putem sublinia câţiva factori care influenţează
permeabilitatea betonului:
• fineţea de măcinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin, cu atât scade
permeabilitatea);
• dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea);
• tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesită o cantitate mai mare de apă, ce poate
mări permeabilitatea);
• fineţea agregatului fin - nisip (creşterea fineţi nisipului măreşte permeabilitatea; se
preferă agregate calcaroase);
• tratarea betonului după punerea în lucrare (păstrarea cât mai mult timp a betonului
proaspăt în mediu umed, scade permeabilitatea);
• utilizarea aditivilor în compoziţiile betoanelor (utilizaţi corect, reduc considerabil
permeabilitatea);
• existenţa unor solicitări de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de
fisurare (cresc permeabilitatea).
3.2.3. GELIVITATEA
62
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
1. Compactitatea betonului
Este o caracteristică importantă a betoanelor întărite deoarece ea influenţează
permeabilitatea, rezistenţa mecanică, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, rezistenţa la agresivitate
chimică şi a durabilităţii în general.
2. Porozitatea betonului
Din cauza absorbţiei interioare, care se produce în primele ore ale amestecării
cimentului cu apa, în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici), de
dimensiuni > 500 Å. Aceşti pori îmbunătăţesc comportarea betonului la îngheţ deoarece apa
îngheaţă la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite.
63
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Temperatura la care îngheaţă apa liberă din beton (pori) depinde de tipul şi mărimea
porilor şi distribuţia acestora (Ilinoiu G., 2002) şi de durata expunerii la îngheţ.
Capilaritatea 7 reprezintă fenomenul de mişcare a apei, prin pori şi fisuri cu
dimensiuni sub 1 mm, datorită forţelor de atracţie moleculară dintre apă şi scheletul mineral al
materialului.
Înălţimea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile
superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact, precum şi de raza
tubului capilar - mărimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. 3-12).
Fie R raza meniscului sferic, iar r raza tubului capilar. Înălţimea la care se ridică
lichidul în tubul capilar este dată de formula lui Jourin:
2σ 2σ cos θ
h= = [3.11]
ρgR ρgr
unde: σ - coeficientul de tensiune superficială a lichidului;
ρ - densitatea lichidului;
g - acceleraţia gravitaţională;
θ - unghiul de racord (când lichidul udă complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ).
Apa din micropori şi pori capilari este supusă la presiuni importante, a căror valoare
este cu atât mai mare, cu cât diametrul porilor este mai redus; în funcţie de aceste presiuni
există diferite grade de temperatură la care îngheaţă apa din porii betonului (Fig. 2). În urma
unor încercări experimentale de laborator s-a constatat că între –10 oC…-40 oC, apare
fenomenul îngheţării apei în pori capilari şi sferici, iar la -70 oC pentru porii de gel. Creşterea
volumului apei la îngheţare apare datorită faptului că la scăderea temperaturii, din cauza
diferenţei de entropie8 a apei de gel şi a gheţi, apa de gel capătă o energie potenţială care îi
permite deplasarea spre porii şi golurile care conţin gheaţă, contribuind la creşterea volumului
de gheaţă din beton, deci la expansiunea acestuia.
4. Componenţii betonului
Materialele componente ale betonului sunt: cimentul, agregatele, apa şi aditivii.
Această informaţie este însă generală şi insuficientă pentru a proiecta un beton cu rezistenţă la
îngheţ-dezgheţ repetat.
Fiecare dintre aceste materialele au compoziţii chimice şi mineralogice, caracteristici
fizico-mecanice variate. Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilităţi optime a betonului,
7
proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenţii din afară, în tuburi subţiri;
ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafaţa unui lichid.
8
mărime de stare termică a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne
constantă în cursul unei transformări reversibile.
64
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
65
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
7000
6000
2000
a
1000
b
0
0.35 0,45 0,55 0,65 0,75 0,85 Raport A/C
66
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
67
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rc (MPa) σ (MPa)
40 40
30 30
20 20
10 10
Figura 3-17. Creşterea rezistenţei la compresiune Figura 3-18. Diagramă efort (σ)-deformaţie (ε)
a betonului funcţie de dozajul de ciment la compresiune monoaxială
Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot
situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
68
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
a. Întindere centrică
F
Rezistenţa la întindere centrică
(axială) a betonului se determină (conform
STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi
(fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la
capete, cu un adeziv, două plăci metalice de
formă specială care permit fixarea epruvetei în
presa hidraulică.
Forţele trebuie să acţioneze una în
prelungirea celeilalte, perpendicular pe secţiune
F şi pe direcţia axei de simetrie.
Pl
Rt = 0.875 3
(N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele [3.13]
a
Pl
Rt = 0.925 3
(N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare [3.14]
a
69
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Sursă: Romtech
180 a c 180
Contactul reazemelor
şi a cuţitului de transmitere cu
betonul trebuie să se realizeze
pe întreaga lăţime a epruvetei.
B C B C Pe epruvetele prismatice de
c= 150 100 x 100 x 550 mm se
30 300 300 30 efectuează două încercări
c= 100
exemplificate în fig. 3-21.
b= 600
b= 550 Sursă: STAS 1275-88
Figura 3-21. Schema încercării la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice
70
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Rezistenţa la întindere prin despicare este, în general, cu 5…15% mai mare (funcţie de
clasa betonului) decât rezistenţa la întindere axială.
71
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Ph
Rs = (MPa; N/mm2) [3.16]
V
unde: P - greutatea ciocanului;
h - înălţimea maximă de cădere a ciocanului la care s-a produs sfărmarea epruvetei;
V - volumul epruvetei încercate.
72
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
rotind epruveta de încă două ori cu 90°. După efectuarea celor 4 x 110 = 440 rotaţii epruveta
se cântăreşte iarăşi, cu aceeaşi precizie.
73
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
Concentraţii Tip ciment Dozaj Dozaj ciment Mijloc de Metode de protecţie Chimici
ale aditiv transport după turnare agresivi
substanţelor
chimice
Caracteristicile Dozaj de Cantitate de Procedeul
suprafeţei ciment apă accelerării termice
agregatului
Compoziţia Compoziţia Grad de
chimică a mineralogică permeabilitate
agregatului
Granulozitatea Fineţea de Grad de
şi mărimea măcinare a gelivitate
agregatelor cimentului
Modulul de Adaoşi
elasticitate
Umiditatea Nivelul de
agregatului hidratare
Porozitatea
agregatului
74
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
ε = αt Δt [3.22]
75
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
a
b
Figura 3-25. Principalele tipuri de dilatări şi
contracţii ale betonului
a. Contracţie liberă, b. Expansiune în
secţiune, c. Beton fisurat.
c
1. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor
structurale de beton armat. Editura Tehnică, 1992.
2. Bentz D. P., Quenard D. A., Baroghel - Bouny V., Garboczi E. J., Jennings H. M., Modeling
drying shrinkage of cement paste and mortar. Part 1. Structural models from nanometers
to millimeters. Materials and Structures, 1995, 28, 450-458.
3. Budan C., Contribuţii în managementul şi ingineria proceselor de construcţii pentru realizarea
lucrărilor de reparaţii şi consolidări a elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat. UTCB, 1998. Teză de doctorat.
4. Buchaman I., Bob C., Jebelean E., Badea C., Iureş L., Controlul calităţii lianţilor, mortarelor şi
betoanelor. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003.
5. Cadar I., Tudor C., Tudor A., Beton armat. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999.
6. Carino N. J., Clifton J. R., Predicting of cracking in reinforced concrete structures. NISTIR
5634. Aprilie 1995. Building and Fire Research Laboratory National Institute of
Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
7. Cărare T., Cartea fierarului betonist. Editura Tehnică, 1986.
8. Crăciunescu L., Popa E., Materiale de construcţie. Editura ICB, 1981.
9. Crăciunescu L., Popa E., Materiale de construcţie. Editura UTCB, 1995.
10. Dean Y., Mitchell’s Building Series. Materials Technology. Pearson Ltd., Anglia. 1999.
11. Dobre R. C., Chimie şi materiale de construcţii pentru instalaţii. Editura Style, 1998.
12. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale. Nr. 24 / X, 2001.
13. Ilinoiu G., Calitatea betoanelor. Studiul asupra normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin
AICPS (2001), pag. 37-43;
14. Ilinoiu G., Permeabilitate betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale. Nr. 26 / II, 2002.
15. Ilinoiu G., Gelivitatea betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 33 August
2002, pag. 18-21.
16. Ilinoiu G., Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor - Fenomene Specifice şi Principalii
Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Al XIV-lea Congres
Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454 - 928X.
76
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE BETOANELOR
77
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
9
dispersarea complexă a particulelor de ciment în timpul înglobării şi amestecării betonului
78
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
Modelarea statistică a proprietăţilor betonului este calea cea mai sigură de interpretare
a rezultatelor încercărilor experimentale, pentru a se stabili criterii de calitate şi control a
omogenităţii betonului. Între variaţiile rezultatelor determinărilor şi variabilitatea
proprietăţilor betonului, respectiv a rezistenţelor existând concordanţă.
Principalele metode de determinare a omogenităţii betonului sunt:
Tabel 4-1. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezistenţă medie, conform C 140-1986
S
Grad de omogenitate R
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 15 rezultate înregistrate, într-o
perioadă de minimum 3 luni;
R – rezistenţa medie.
Tabel 4-2. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezistenţă medie, conform NE 012-1999
S
Grad de omogenitate
xn
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
unde: S – abaterea standard determinată pentru minimum 16 rezultate înregistrate, într-o
perioadă de minimum 3 luni;
xn – rezistenţa medie.
79
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
Tabel 4-3. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezistenţă medie, conform NE 013-2002
S
Grad de omogenitate xn
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
∑ (x )
2
− xn
S = λS n = λ
i
[4.4]
n −1
unde:⎯x n - valoarea medie a rezistenţelor obţinute a n eşantioane;
n - numărul total de probe;
S - abaterea standard a unui eşantion;
Sn - abaterea standard, se determină pentru un număr minim de 16 rezultate
înregistrate într-o perioadă de maximum 3 luni;
λ - coeficient funcţie de numărul de probe (rezultate) analizate. (Tabel 4-4)
80
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
Capacităţile uzuale ale malaxoarelor variază între 0,10 la 3 m3, având productivitatea
cuprinsă între 1,2…2,4 m3 / h care însemnă aproximativ 12 şarje/oră.
Un malaxor cu amestecare prin cădere liberă are ca organ de lucru toba cu palete care
se roteşte în jurul unui ax antrenat de către un motor independent.
Paletele tobei, care au o anumită înclinare faţă de ax, sunt ataşate de suprafaţa
interioară a tobei, în scopul ridicării componenţilor în timpul rotirii, antrenându-i într-o
mişcare de ridicare, alunecare şi cădere liberă. Repetarea acestor mişcări, precum şi frecarea
dintre particule conduce la amestecarea componenţilor.
Viteza optimă de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încercări
preliminari, luând în considerare şi experienţa fiecărui producător pentru a se realiza calitatea
impusă a betonului.
81
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
Figura 4-2.
Malaxoare
cu
amestecare
prin cădere
liberă
(gravitaţio
nale)
Sursă:
Popa R.,
Teodorescu M.,
1984; WINGET,
2001
82
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
83
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
84
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
Durata optimă de amestecare a betonului este timpul minim necesar realizării unei
omogenităţi corespunzătoare calităţi impuse pentru betonul preparat.
Durata de descărcare a betonului din toba malaxorului trebuie luată în considerare
deoarece ea influenţează productivitatea, cât şi calitatea betoanelor preparate. Uzual timpul
necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec., variind în funcţie de: tipul şi capacitatea
malaxorului, de lucrabilitatea betonului şi de conţinutul de părţi fine. În cazul malaxoarelor cu
amestecare forţată, timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuată de
sistemul de palete care se rotesc, precum şi de numărul mai mare a trapelor de descărcare a
cuvei.
Durata de reglare a comenzilor şi a efectuării acţionărilor este timpul minim
necesar operatorului pentru a declanşa operaţia respectivă şi a primi răspunsul din partea
malaxorului, a instalaţilor şi a sistemelor de acţionare. De obicei, timpul necesar reglării
comenzilor şi a efectuării acţionărilor, la un ciclu al malaxorului, este cuprins între 10…35
sec., la un ciclu al malaxorului
Durata totală de amestecare necesară efectuări unui ciclu complet pentru prepararea
betonului este de aproximativ 120 ….200 sec. Durata totală de amestecare trebuind
eficientizată economic, ţinându-se cont de productivitate, consumul de energie şi de factorul
de calitate. Ea se stabileşte numai pe baza unor încercări preliminari, luând în considerare şi
experienţa fiecărui producător, precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta.
Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la obţinerea unui
amestec neomogen, segregat şi neeconomic, datorită consumului suplimentar de energie a
malaxorului. (Popa R., Popa E, 1986 )
85
AMESTECAREA COMPONENŢILOR BETONULUI
4.10. CONCLUZII
1. Andres C. K., Principles and practices of commercial construction. Pearson Prentice Hall, 2004.
2. Ilinoiu G., Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Construcţii Civile şi Industriale
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39 pag. 38-40.
3. Ilinoiu G., Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. Al XIV-lea
Congres Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004.
pp. 164-170. ISSN 1454 - 928X;
4. Ilinoiu G., Construction Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2003. pag. 65-70.
5. Ionescu I, Ispas T., Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică 1997, pag. 351-352.
6. Ferraris C. F., Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology, Vol. 106, No. 2, 391-
399, March-April 2001.
7. Neville A., M., Proprietăţile betonului. Editura Tehnică, 2004.
8. Popa R., Popa E., Tehnologia lucrărilor de construcţii. Prepararea betonului. Editura UTCB,
1986, pag. 62-87.
9. Popa R., Teodorescu M., Tehnologia lucrărilor de construcţii, Editura ICB, 1984.
10. Valeriu L., Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Conferinţa Tehnico - Ştiinţifică
Jubiliară. Tehnologii moderne în construcţii. Facultatea de Construcţii. Universitatea
Tehnică a Moldovei, Chişinău, Mai 2000, pag. 247-250.
11. WINGET, Fişe tehnice, Anglia, 2001.
12. Elba-Werk, Fişe tehnice. Germania. 2001.
13. NE 012-1999. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, (Partea 1 – Beton şi beton armat).
86
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu
complexitate tehnicã sporită, cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii,
metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control
eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii
de construcţii: cercetare – proiectare - executare pe parcurs şi final, inclusiv în perioada de
exploatare.
În ramura construcţiilor drept principii şi norme de bază pot fi reţinute următoarele:
• îmbunătăţirea continuã a concepţiei de proiectare, a procedeelor de executare, a calităţii
materialelor, introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive, precum respectarea
riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi cei care
concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor;
• caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod
unitar prin standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei
care participă la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor;
• construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la
folosesc, să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate.
În prezent controlul calităţii face parte chiar din procesul de lucru, care permite
asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului de executare.
Această nouă orientare tehnologică, denumită controlul calităţii, facilitează
asigurarea calităţii de la început, eliminând refacerile de lucrări impuse de controlul de
calitate.
Calitatea, conform (SR EN ISO 9000-1/1996; SR ISO 8402), reprezintă ansamblul de
caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi), care îi conferă acestuia aptitudinea de a
satisface necesităţile exprimate şi implicite.
Condiţia de calitate este definită ca “totalitatea condiţiilor individuale luate în
considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare” (Hutte,
1995).
Controlul calităţii constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice
conformitatea unui produs.
În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficienţele de calitate, în
legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a
unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative, reglementări,
prescripţii tehnice, standarde, legi, decrete etc).
87
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
88
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
perturbaţii
Produsul la rândul lui reprezintă rezultatul dintre activităţi sau procese, putând fi
material sau nematerial. Produsele (conform ISO 9000) se clasifică în produse hardware
(componente, subansamble etc.), produse software (programe de calcul, proceduri, informaţii
tec.), materiale procesate sau servicii (bănci, asigurări etc.)
Cerinţele, reprezintă expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau
cantitativi, fiind de tipul:
• cerinţe ale utilizatorului;
• cerinţe ale societăţii (legi, reglementări, coduri, specificaţii etc.);
• cerinţe ale firmei (referitoare la managementul firmei).
Cerinţele de asigurare a calităţii pot fi:
• fără clauze contractuale de asigurare a calităţii - dacă riscul noncalităţii este neglijabil
sau dacă certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat conferă o
încredere suficientă;
89
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Figura 5-3. Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model a calităţii
90
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
ISO 9003 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când
trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale
produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor
finale.
Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. Ele descriu
elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii
contractuale, pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări, în scopul certificării sau
înregistrării unei oferte.
Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”.
Astfel, o procedură. Scrisă sau documentată conţine de regulă scopul şi domeniul de aplicare
a unei activităţi. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise, proprii unei activităţi
(organizaţii), unui sector, unui atelier, unei operaţii de fabricaţie sau de inspecţie, unei acţiuni
de asigurare a calităţii etc.
Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calităţii şi asigurarea calităţii -
Vocabular” clasifică procedurile în: organizatorice - care reprezintă baza generală a
sistemului calităţii (ISO 9001, 9002, 9003) şi operaţionale care se referă la activităţile tehnice
(instrucţiuni de lucru, metode de control şi de eşantionare.
Instrumentele şi tehnicile de bază folosite la îmbunătăţirea calităţii se pot clasifica
după cum urmează:
• instrumente pentru date numerice - deciziile luate sunt bazate pe date numerice de
tipul diferenţe, tendinţe şi modificări ale datelor numerice care se bazează pe
interpretări statistice;
• instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric - datele înregistrate prin
intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercetării, dezvoltării şi
managementului.
Funcţie de exprimarea datelor înregistrate există o gamă largă de instrumente şi
tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996)
• formulare de colectare a datelor, folosite la colectarea sistematică a datelor în scopul
obţinerii unei imagini clare a faptelor;
• diagrame de afinitate, folosite în scopul organizării pe grupe a unui număr mare de
idei, opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect;
• benchmarking, utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare
în scopul identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a calităţii;
• brainstorming, utilizat pentru identificarea soluţiilor posibile ale problemelor şi a
modalităţilor de îmbunătăţire a calităţii;
• diagrama cauză-efect, folosită pentru analizarea şi comunicarea relaţiilor din diagrama
cauză-efect în scopul înlesnirii rezolvării problemelor;
• diagrama de flux, folosită pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea
unui proces nou;
• diagrama arbore, utilizată pentru indicarea relaţiilor dintre subiect şi elementele sale
componente;
• fişa de control, folosită pentru evaluarea stabilităţii procesului şi pentru determinarea
momentului în care un proces necesită ajustări;
• histograma, folosită pentru reprezentarea grafică a configuraţiei de dispersie a datelor
şi pentru comunicarea vizuală a informaţiilor referitoare la comportarea procesului;
• diagrama Pareto, folosită pentru reprezentarea grafică, în ordinea importanţei, a
contribuţiei fiecărei entităţi la efectul total, în scopul clasificării posibilităţilor de
îmbunătăţire;
91
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
92
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
93
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Printre alte tipuri de metode de control se pot menţiona (Iacobescu A., 2003):
• Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) constă în
controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la producţia de serie
mică sau unicate). (Iacobescu A., 2003)
Controlul integral prezintă o serie de neajunsuri, de aceea se mai denumeşte şi regula
celor 4N.
N1 – neeconomic implică un număr mare de controlori de calitate şi de mijloace de
măsurare, volumul de muncă şi timpul necesar acestei realizării acestui control este
mare.
N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv.
N3 – nefiabil, datorită monotoniei operaţiei de control (puterea de percepere a
operatorului este diminuată de oboseală, de rutină şi chiar de plictiseală), conducând în
final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunzătoare
calitativ.
N4 – neantrenant pentru executant.
• Controlul prin sondaj empiric constă în extragerea unui eşantion din lot, verificarea
caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de
produse (aplicat la producţia de serie sau de masă, unde controlul integral ar fi prea
costisitor şi greu de realizat).
94
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
1. Axinia P., Avram C., Epure L. M., Râmniceanu V., Analize de calitate şi performanţă. Bucureşti,
2002.
2. Dumitrescu G., Asigurarea calităţii în construcţii. Editura UTCB, 1996.
3. Iacobescu A., Tehnologia Materialelor. Editura Academiei Forţelor Terestre. 2003.
4. Ilinoiu G., Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucrărilor de zidărie, beton şi beton
armat. Referat de doctorat, UTCB, Iunie 1998.
5. Ilinoiu G., Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru
protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Teză de doctorat. UTCB, 2000.
6. Ilinoiu G. Asigurarea şi controlul calităţii lucrărilor de construcţii. Construcţii Civile şi Industriale,
Decembrie 2003. pag. 2-4.
7. Ilinoiu G., Voiculescu D., Asigurarea Calităţii. Tehnică şi Tehnologie. 5-6, 2003. pag. 31-32.
8. Hutte. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
9. Juran J. M., Gryna F., Quality planning and analysis. Editura McGraw-Hill Inc., New York 1993,
pag. 1-15.
10. Perigord M., Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
11. Popescu V., Pătărniche N., Chesaru E., Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Editura Tehnică, 1987.
12. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Ghent June 12-14, 1991. Quality
control of concrete structures. Editura E&FN SPON. Cambridge, Great Britain. pag. 367-
374; 439-448.
13. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucrărilor de întreţinere, reparaţii şi consolidări. Editura
UTCB, 1996.
14. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucrărilor de întreţinere, reparaţii şi consolidări. Fişe
tehnologice. Editura UTCB, 1996.
15. Tertea I., Oneţ T., Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.
Editura Dacia, Cluj, 1979.
16. Veitas R., Structural Inspections. A time for challenge. Structure, april 2001. pag. 33-36.
17. C 56 - 85. Bul. constr. nr. 1-2 / 1986. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de
construcţii şi instalaţii.
18. C 167-1977. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi păstrare a cărţii tehnice
a construcţiilor.
19. SR ISO 9004-4+A1/1996. Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Partea 4.
Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii.
20. ISO GUIDE 34/ 1996. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials;
95
ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
21. ISO 8402/ 1994. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary.
22. ISO 9000-1/ 1994. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 1: Guidelines
for Selection and Use.
23. ISO 9000-2/ 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 2: Generic
Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO 9002 And ISO 9003.
24. ISO/ FDIS 9000-2. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality
Assurance Standards - PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO
9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993).
25. ISO 9000-3/ 1991. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 3: Guidelines
for the Application of ISO 9001 To the Development, Supply and Maintenance of
Software.
26. ISO 9000-4/ 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 4: Guide to
Dependability Program Management.
27. ISO 9001/ 1994. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design, Development,
Production, Installation and Servicing.
28. ISO 9002/ 1994. Quality Systems - Model for Quality Assurance in Production, Installation and
Servicing.
29. ISO 9003/ 1994. Quality Systems - Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.
30. ISO 9004-1/ 1994. Quality Management and Quality System Elements - PART 1: Guidelines.
31. ISO 9004-2/ 1991. Quality Management and Quality System Elements - PART 2: Guidelines for
Services.
32. ISO 9004-3/ 1993. Quality Management and Quality System Elements - PART 3: Guidelines for
Processed Materials.
33. ISO 9004-4/ 1993. Quality Management and Quality System Elements - PART 4: Guidelines for
Quality Improvement.
34. Legea nr. 10/1995 - Privind calitatea în construcţii. M. Of. 12/1995.
35. HG 261/1994 - Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.
36. HG 766/1997 - Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare, intervenţii
în timp şi postutilizarea construcţiilor;
37. HG 272/1994 - Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. M. Of. 193/1994.
38. HG 273/1994 - Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.
39. HG 399/1995 - Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru
componentele sistemului calităţii. M. Of. 131/1995.
40. HG 766/1997 - Regulamente privind calitatea în construcţii. M. Of. 352/1997.
41. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urmărirea în exploatare a
construcţiilor. Redactarea I.. Editura S.C. COCC S.A., Iunie 1998. pag. 7-17;
42. COCC: Ghid pentru programarea controlului calităţii executării lucrărilor pe şantier. Editura S.C.
COCC S.A. 1977.
43. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerinţelor de calitate ale construcţiilor pe durata derulării
lucrărilor de construcţii. Editura S.C. COCC S.A. 1977.
96
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare, în timp relativ scurt
trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta:
responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi
ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit).
În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus, conceptul clasic de
evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe
epruvete turnate, întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. În trecut se accepta
rezistenţa epruvetei ca rezistenţă a structurii. Ţinându-se cont de faptul că betonul este un
material eterogen, calitatea sa depinde nu numai de constituenţii acestuia şi de omogenitatea
lor, dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea, compactarea şi întărirea, care pot varia pe
ansamblul unei structuri, ceea ce arată din nou diferenţa dintre structură şi epruvetele
standardizate.
Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de
calitate. Astfel, conform acestui concept, calitatea betonul se determină prin încercări, după
28 de zile, pe epruvete standard, dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu
oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii.
În prezent este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă
în totalitate adevărata calitate a structurii, doar o “calitate potenţială”. Pentru determinarea
calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de
determinare a calităţii.
Studiile şi cercetările recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea
calităţii betonului în lume, arată noua tendinţă de dezvoltarea a acestora. În cele ce urmează s-
a încercat să se treacă în revistă principalele tipuri de metode nedistructive de control al
calităţii betonului care există în lume şi în România.
Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi
aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice, în limitele abaterilor
admisibile, respectându-se mai multe etape şi anume:
• permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele
se devină lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire);
• la terminarea unei faze de lucru, la recepţia preliminară sau finală;
• în timpul exploatării.
97
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
98
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Tabel 6-2. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului funcţie de obiectul de studiat
Metode nedistructive de testare a betonului funcţie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82
Aprecierea Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu
rezistenţei precizie ridicată combinată combinată combinată impuls
mecanice viteză de viteză de viteză de ultrasonic
propagare- propagare- propagare-
indice de forţă de diametrul
recul smulgere amprentei
Metode cu Metodele Metoda Metodele Metoda de Metoda Metoda
caracter de recul undelor de de penetrare prin cu
informativ suprafaţă amprentă smulgere explozie
locală
Aprecierea Metoda de Metoda prin Metoda Metoda
proprietăţilor rezonanţă şoc ultrasonice cu undelor de
elasto- impuls suprafaţă
dinamice
Determinarea Metoda Metoda Metoda
poziţiei, radiometrică cu radiografice pachometrului
acoperirii şi radiaţii gama sau cu radiaţii
diametrului beta X sau gama
armăturilor
din beton
Determinarea Metoda Metoda Metoda Metoda de Metode
umidităţii absorbţiei capacitivă încetinirii rezonanţă rezistive
betonului microundelor neutronilor magnetică
proaspăt sau rapizi
întărit
99
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Determinarea Metoda
densităţii radiometrică cu
aparente a radiaţii gama sau
betonului beta bazate pe
atenuarea sau
retroîmprăştierea
radiaţiilor gama
sau beta
Determinarea Metoda Metoda Metoda
grosimi ultrasonică cu radiografică radiometrică
straturilor de impuls cu radiaţii cu radiaţii
beton X sau gama gama sau beta
degradat sub
acţiunea
agenţilor fizici
sau chimici
Determinarea Metoda de Metoda prin Metoda Metoda Metoda
comportării rezonanţă şoc ultrasonică cu radiografică radiometrică
betoanelor impuls bazată pe bazată pe
sau atenuarea reîmprăştierea
mortarelor la radiaţiilor radiaţiilor
acţiuni chimic gama beta
agresive
Determinarea Metoda Metoda de
comportării la ultrasonică cu rezonanţă
acţiuni fizico- impuls
chimice
Defectoscopia Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda
betonului radiografică cu radiografică ultrasonică cu carotajului radioscopică holografică undelor
radiaţii gama sau cu radiaţii impuls sonic de
beta X sau gama suprafaţă
100
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Spectrului
Frecvenţelor multiple
Prin detecţie
Prin transmisie Amplitudinii
Bolometrică
Fazei
Prin reflexie Cu termistoare
Frecvenţei
Prin dispersie Prin interferneţă
Timpului de trecere
Holografică
Cu unde radio
Cu cristale lichide
Polarizării
Cu hărtie termografică
Rezonanţei
Geometrică
Cu straturi termoluminifere
Spectrului Cu elemente fotosensibile
Calorimetrică
Pirometrică
Prin transmisie Termometrică
Cu cristale lichide
Prin refelexie Prin măsurarea căldurii
Cu materiale termocrome
Cu hârtie termografică
Termic
Cu straturi termoluminifere
Prin radiaţie proprie Parametrilor dependenţi de
temperatură
Interferometriei optice
Calorimetrică
Densităţii fluxului de
Prin transmisie Prin scintilaţie
energie
Prin împăştiere Prin ionizare
Cu radiaţii penetrante Prin emsie de electroni
Analiza prin activare Spectrului
secundari
Radiaţii caracteristice Radiografică
Prin emsiei proprie Radioscopică
Prin transmisie Amplitudinii Interferometrică
Prin reflexie
Prin dispersie fazei Nefelometrică
Prin radiaţie proprie
Holografic
Timpului de trecere
Optic Refractmetrică
Frecvenţei
Cu radiaţie indusă Reflectometrică
Polarizării
Vizuală
Geometrică
Spectrului
Prin transmisie Amplitudinii Piezoelectrică
Prin reflexie fazei Electromagneticoacustică
Microfonciă
Rezonanţei Timpului de trecere
Cu pulberi
Acustic
Impedanţei
Frecvenţei
Oscilaţiilor libere
Spectrului
Emisiei acustice
Cu substanţe Cu lichide penetrante
Moleculare Prin strălucrire (acromatică)
penetrante
Cu gaze penetrante Prin cluoare (cromatică)
Prin luminiscenţă
Prin luminiscenţăşi prin
culoare
101
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Cu particule filtrante
Prin spectrometrei de masă
Cu bule
Manometrică
Cu halogeni
Cu gaze radioactive
Catarometrică
Chimică
Prin deformaţii remenate
Acustică
Electrică
Cu radiaţii infraroşii
Vizuală
102
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
2β GI p
ft = [6.3]
πl ρI m
unde: fl – frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale;
fi - frecvenţa proprie a vibraţiilor transversale;
f t - frecvenţa proprie a vibraţiilor de torsiune;
l - lungimea barei;
A- suprafaţa secţiunii transversale a barei;
I p – momentul de inerţie al secţiunii transversale al barei;
Im – momentul de inerţie curent al barei;
α - coeficient al condiţiilor de rezemare la încovoiere;
β - coeficient al condiţiilor de rezemare la torsiune;
Ed – modul de elasticitate dinamic;
u – deplasare axială;
σ - efort axial;
t – timp;
ε - deformaţie;
co – viteza de undă;
τ - timpul necesar undei să străbată lungimea barei.
103
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
⎛ ∂σ ⎞ ∂σ
⎜σ + dx ⎟ A − σA = A dx [6.4]
⎝ ∂x ⎠ ∂x
∂σ ∂ 2u
A dx = ρAdx 2 [6.5]
∂x ∂t
∂u
ştiind că σ = Eε şi că ε = , rezultă următoarea relaţie:
∂x
∂ 2u ∂ 2u
c02 2 = 2 [6.6]
∂x ∂t
E
unde c0 =
ρ
frecvenţa proprie a vibraţiilor longitudinale va fi:
1 c 1 E
fl = = 0 = [6.7]
τ 2l 2l ρ
în ipoteza în care l, ρ şi f sunt cunoscute, modulul de elasticitate E va fi:
E = 4l 4 ρf 2 [6.8]
În cazul unei grinzi cu laturile a şi b, având masa M, relaţia (6.8) devine:
4lMf 2
E= [6.9]
ab
Metoda prin şoc se bazează pe punerea în vibraţie a unei epruvete, a unui element sau
a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mică intensitate, şi pe măsurarea perioadei sau
frecvenţei proprii de oscilaţie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a
oscilaţiilor epruvetei sau elementului, în vederea determinării calităţii betonului din element.
(STAS 6652/1-82)
Şocul poate fie exercitat longitudinal, transversal centric sau transversal excentric,
obţinându-se frecvenţa proprie longitudinală de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori
elementului, sau decrementului corespunzător.
• Metoda tipului sau vitezei de propagare constă în producerea unor impulsuri alcătuite
din oscilaţii neamortizate de frecvenţă relativ joasă (40…150 Hz), ce se aplică betonului
cu ajutorul unui palpator – emiţător simultan cu deschiderea bazei de timp şi al căror timp
sau viteză de propagare prin beton este determinată cu ajutorul unui palpator - receptor
care aplică semnalul recepţionat pentru încheierea bazei de timp.
104
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
105
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
106
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Rcref = aN b [6.15]
30,0
107
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
108
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Sursă: James Instruments, IMEC, INCERC. Legendă: 1. Disc de smulgere, 2. Şurub dublu filetat de
cuplaj, 3. Tijă de tracţiune, 4. Cameră de presiune, 5. Picioare de reazăm, 6. Manometru.
Figura 6-10. Aparatura de încercare semidistructivă prin smulgere
109
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
110
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
2. Metoda smulgerii din profunzime este asemănătoare metodei fracturării interne, diferenţa
constând în calculare rezistenţei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezistenţa la
compresiune a betonului.
Metoda semidistructivă prin smulgere se recomandă a
fi aplicată numai în cazurile în care calitatea betonului de la
suprafaţa elementelor de construcţie este asemănătoare cu
cea a betonului din profunzime.
Această metoda nu se recomandă a fi aplicată la:
construcţii amplasate în medii agresive la care atacul chimic
se produce de la suprafaţă, construcţii sau elemente de
construcţie avariate care prezintă defecte locale sau
degradări structurale ale betonului, elemente de construcţie
puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3
cm.
Sursă: James Instruments
Figura 6-12.
Dispozitive
pentru extras Sursă: James Instruments, 2003;
carote INCERC; ROMTECH
111
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
112
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
unde: μ - coeficient absorbţie a materialului (cm-1), care depinde de lungimea de undă (λ),
densitatea materialului (C) şi de numărul atomic (Z);
x - grosimea elementului străbătut de radiaţie;
Io – intensitatea sursei de radiaţie;
I – intensitate înregistrată;
Ci – densitatea materialului.
113
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientată către centrul zonei elementului
studiat, pe o direcţie perpendiculară.
Se admite utilizarea unei direcţii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. 6-14) sau
dacă evidenţierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesită o
iradiere oblică.
Pentru a realiza o recunoaştere optimă a defectelor intensitatea radiaţiei trebuie
corelată cu lungimea de undă, cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie.
Caracteristica distinctivă a acestui metode de control este faptul că oferă precizie
fotografică a detaliilor interiorului, de obicei ascuns, ale elementelor de construcţie (±1 mm
pentru diametrul barelor de armătură şi ± 1 cm privind poziţia lor).
Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: poziţia, diametrul şi nivelul lor de
coroziune al armăturilor, segregări şi zone poroase în beton, fisuri, rosturi de turnare, straturi
de beton degradat.
Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru
utilizare şi aplicarea numai pe o zonă restrânsă de control, ceea ce în cazul unor lucrări de
anvergură necesită realizarea unui număr mare de filme.
În figura 6-16. (a) se pot observa efectele coroziunii armăturii prin faptul că oxizii
rezultaţi au pătruns in beton, deoarece imaginea barei de armătură este difuză. Pata neagră din
zona dreaptă a imaginii reprezintă un tub electric (având densitate redusă, o cantitate mai
mare de raze este absorbită înnegrind filmul).
Punctele de culoare albă din figura 6-16 (b) reprezintă plăcuţe de plumb, numerotate
cu vopsea, care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localizării
cu uşurinţă a defectelor.
În unele situaţii, precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane
(fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. Dar există situaţii, când prelucrarea
ulterioară a imaginii prin extrapolare, punct cu punct, cu ajutorul calculatorului, este strict
necesară pentru a se realiza reprezentări tridimensionale precise a elementului de beton armat
studiat (figura 6-16).
114
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensională: a. Imagine
generală a zonei gamagrafiate; b. Detaliu mărit
Sursă: Tomografia de Hormigon Armado , 2002
115
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Figura 6-18. Gamagrafia unei grinzi din beton armat, fisurate în dreptul reazemului
Sursă: Tomografia de Hormigon Armado , 2002
116
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
3
Figura 6-20. Încercarea radiometrică a betonului
5 1. Container cu izotopi, 2. Colimator, 3.
2
4 Element de beton, 4. Contor de plumb. 5.
1
Radiometru.
Sursă: Teodorescu M., 1996
10
deplasare lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX)
117
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
118
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
d. Principii de funcţionare
5 8 9
2
1 6
119
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
120
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
1 2 7
Figura 6-24. Metoda radioscopică
3 1. Sursă radiaţii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4.
Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7.
Receptor.
4
Sursă: Teodorescu M., 1996
5 6
121
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
122
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
123
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
124
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
următoarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prevăzute cu păr moale. Absorbţia cu
aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafaţa
elementului).
La efectuarea operaţiunii de desprăfuire se va avea în vedere:
• evitarea dirijării prafului spre suprafeţele proaspăt acoperite cu straturi de protecţie
anticorozivă sau spre suprafeţe desprăfuite anterior;
• protecţia utilajului aflat în zonă;
• evacuarea oamenilor din zonă, iar în cazul în care prezenţa acestora în zonă este
necesară, echiparea lor corespunzătoare cu mijloace de protecţie (ochelari de protecţie,
măşti contra prafului etc.).
125
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
realizeze astfel încât să nu afecteze penetrantul din discontinuităţile materialului (SR EN 571-
1999).
• Apă şi solvenţi. În acest caz, îndepărtarea se realizează prin, ştergere cu pânza uscată,
după care cu pânza umezită uşor cu solvent, sau clătire prin pulverizare (temperatura
apei folosite trebuind să nu depăşească +50 oC).
• Emulgator hidrofil (diluabil în apă). În acest caz, îndepărtarea penetrantului
postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat, se realizează prin clătire cu apă (prin
aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de
pe suprafaţa de examinare, precum şi pentru a facilita o acţiune uniformă a
emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior.
Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instalaţie de spumare.
Concentraţia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluată de către
utilizator prin încercări preliminare conform instrucţiunilor producătorului. Durata
predeterminată de contact a emulgatorului nu trebuie să fie depăşită. După
emulsionare trebuie efectuată o spălare finală.
• Emulgator lipofil (pe bază de ulei). În acest caz, îndepărtarea penetrantului
postemulsionabil de pe suprafaţa de examinat, se realizează prin clătire cu apă (prin
aplicarea unui emulgator) pentru a se îndepărta majoritatea penetrantului în exces de
pe suprafaţa de examinare. Aceasta se poate face numai prin imersie. Durata de
contact a emulgatorului trebuie evaluată de către utilizator prin încercări preliminare
conform instrucţiunilor producătorului.
Această durată trebuie să fie suficientă pentru a permite doar îndepărtarea
penetrantului în exces de pe suprafaţa de examinat în timpul spălării ulterioare cu apă.
Durata de emulsionare nu trebuie depăşită. Imediat după emulsionare trebuie efectuată
o spălare cu apă.
126
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
127
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
b
Figura 6-29. Aplicarea developantului: a. pe bază de solvent, prin pulverizare, b. solubil în apă, prin
imersie
Sursă: American Society for Nondestructive Testing
• Developant pe bază de apă sau solvent pentru aplicaţii speciale (de exemplu,
developant pelicular).
Principalele operaţii tehnologice sunt:
- ştergerea developantul cu o pânză curată, uscată, fără scame;
- aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil;
- se urmează exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit iniţial, până la aplicarea
developantului.
- îndepărtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei;
- aplicarea developantul pelicular conform recomandării producătorului, iar când
timpul de developare recomandat de producător s-a scurs, se detaşează cu grijă
stratul de developant. Indicaţiile apar pe suprafaţa stratului care a fost în contact
direct cu piesa.
Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min, începând imediat după aplicare
(dacă se aplică developant uscat) şi sfârşind imediat după uscare (dacă se aplică developant
umed).
128
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
129
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dacă umiditatea relativă a mediului
nu este prea scăzută, înseamnă că procesul de coroziune a armăturilor s-a declanşat.
130
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Element de beton
X
Adâncime
0 X Coeficient de difuzie D
131
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
a. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Beton tratat numai cu gel roz şi galben
degradării indicând degradarea avansată prin reacţia
Sursă: James Instruments alcali-agregate
Figura 6-35. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate
132
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Maturizarea betonului, este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor
de realizare a elementelor din beton, beton armat sau beton precomprimat. Ea evidenţiază
indirect stadiul de evoluţie a proceselor fizico – chimice, respectiv a proprietăţilor betonului
proaspăt şi întărit.
Metoda maturizării betonului reprezintă un procedeu de determinare nedistructivă a
nivelului de rezistenţă a betonului, funcţie de timp şi temperatura betonului.
Maturizarea betonului se datorează modificărilor continue a structurii interne ale
acestuia, în dependenţă cu:
• factori de compoziţie, de expunere şi mediu:
- structura pietrei de ciment şi a betonului;
- utilizarea de dozaje de ciment mărite;
- utilizarea de cimenturi cu suprafaţă specifică mare;
- utilizarea de aditivi acceleratori de priză şi întărire, reducători de apă;
- influenţa agregatelor;
- influenţa apei din compoziţie şi a umidităţii mediului ambiant;
- influenţa temperaturii şi umidităţii mediului ambiant.
• factori tehnologici:
- punerea în lucrare a betonului;
- compactare corespunzătoare – recompactare;
- accelerarea întăriri prin mijloace specifice - tratamente termice;
- tratarea betonului după turnare.
Determinarea nivelului de întărire al betonului (β), după un anumit interval de timp (ti)
de la punerea sa în lucrare (la o anumită vârstă a betonului), se poate realiza folosind una din
următoarele metode (concepte), conform Hilsdorf 1995 şi Pinto, Hover 1996:
133
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
134
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
o o
Temperatura θ [ C] Temperatura θ [ C]
+40 +40
+30
+30
+20 +20
θ i-1 θ i-1
+10 θi +10 θi
Mθi
θ I+1 0 θ I+1
0
Timp [hr] Timp [hr]
-10
-10
t i-1 tI t I+1 tn t i-1 tI t I+1 tn
tk tk
∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
i =1
'
i i
i =1
i i kθ ≥ M βN [h o C ] [6.23]
n n
∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t
i =1
'
i i
i =1
i i kθ ≥ M kN [hoC ] [6.24]
unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona
elementului de construcţie cea mai expusă răcirii, în intervalul de timp ti;
Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20
o
C, necesar a fi obţinut în beton înainte de îngheţarea lui, pentru ca rezistenţele finale
să nu fie afectate defavorabil;
Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normală de +20 oC,
corelat cu nivelul de întărire β, necesar pentru a fi permisă decofrarea [h oC];
ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variază liniar;
kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o
temperatură oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normală +20
o
C.
R1
Plowman (1956): = A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26]
R2
135
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
n
Dracemnot (1982): Fm = ∑ S n xAn [h o C] [6.27]
i =1
⎛ τ ⎞α
⎜ ⎟
⎜M ⎟
Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977): Rβ = Ru e ⎝ ⎠
[h o C] [6.28]
k (M − M o )
Knudsen (1984): Rβ = Ru [ho C] [6.29]
1 + k (M − M o )
k (M − M 0 )
Carino (1991): S = S∞ [ho C] [6.30]
1 + k (M − M 0 )
ASTM (1993): R 2 = R1 + b(log m2 log m1 ) [ho C] [6.31]
136
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
137
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
138
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
139
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
1. Axinia P., Avram C., Epure L. M., Râmniceanu V., Analize de calitate şi performanţă. Bucureşti,
2002.
2. Bălan S., Arcan M., Încercarea construcţiilor. Editura Tehnică, 1965.
3. Bentz D. P., Hansen K. K., Preliminary observations of water movement in cement pastes during
curing using X-ray absorption. Cement and Concrete Research, Volume 30, No. 7, 1157-
1168 pp., July 2000.
4. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Măsurători termografice pentru controlul
barajelor. Antrepenorul, 2000. pag. 4-6.
5. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Termografia coşurilor de fum. Antrepenorul,
2001. pag. 30-33.
6. Carino N.J, Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Journal of
performance of constructed facilities 1999. pag. 96-106.
7. Carino N.J., Nondestructive Test Methods. Concrete Construction Engineering Handbook.
Chapter 19, CRC Press, Boca Raton, Fl, Nawy, Editor 19/1-68 pp, 1997.
8. Carino N.J., Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. ACI SP 144-30. Concrete
Technology Past present and Future, P. K. Mehta, Ed., American Concrete Institute,
Detroit, MI., 1994, pag. 623-678.
9. Carino N.J., The impact-echo method: an overview. Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA,
Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001,
Washington, D.C., American Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C.
Chang, Editor, 2001. 18 p.
140
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
10. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient?
Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and Technology
Gaithersburg, MD 20899-8621 USA, SP 193-1.
11. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete: Phase I study. NISTIR 6505.
Aprilie 2001. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and
Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
12. Carino N.J., Lew H.S., The maturity method: from theory to application. Proceedings of the 2001
Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001, Washington, D.C., American
Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C. Chang, Editor, 2001, 19 p.
13. Ceukelaire L., Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy.
Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium, 1991
14. Corley W. G., Davis A. G., Forsenic engineering moves forward. Civil Engineering, no. 71, June
2001, pag. 64-65.
15. Dumitrescu G., Asigurarea calităţii în construcţii. Editura UTCB, 1996.
16. Ilinoiu G., Contribuţii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru
protecţia şi consolidare elementelor de construcţii. Teză de doctorat. UTCB, 2000.
17. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003.
18. Ilinoiu G., Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind procedeul
radiografic cu raze gama. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, 2003, Nr. 36, pag. 20-
22.
19. Ilinoiu G., Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor
de construcţii.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului,
Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004. pp. 85-91. ISSN 1454-928X.
20. Ilinoiu G., Budan Ctin, Potorac B., Concrete maturity index determination. SELC XV Piatra
Neamţ Octombrie 2003, pag. 8-12.
21. Ionescu I., Ispas T., Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică, 1997.
22. Feldmann R. P., Non-Destructive Testing of Concrete, CBD, 1977.
23. Ferraris C.F., Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. NISTIR 5742. August
1995. Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and
Technology.
24. Fiorato A. E., Burg R. G., Gaynor R. D., Effects of Conditioning on Measured Compressive
Strength of Concrete Cores. Concrete Technology Today. No. 3, Vol. 21, 2000.
25. Florea N., Petrescu M., Levai St., Fizică. Lucrări practice. Editura ICB, 1984.
26. Jalinoos, F.,Olson, L. D., Aouad, M. F., and Balch, A. H., Acoustic tomography for QNDE of
structural concrete, Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings, 14,
Iowa State University, 1994.
27. Jalinoos, F., Olson, L. D., Aouad, M. F., Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for
the detection of defects in structural concrete, Symposium on the Application of
Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP), Orlando, Florida,
1995.
28. Jalinoos, F., Olson, L.D, High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete
members, NSF, ACI conference, 1995.
29. Jalinoos, F., Olson, L.D., Sack, A., Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium
tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures, Structural
Faults and Repair Conference, London University, 1995.
30. Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., Utilizarea metodei termografice în infraroşu la
analizarea Bisericii “Sf. Nicolae” din Densuş jid. Hunedoara. Antreprenorul. 1999. pag.
28-33.
31. Kauw V., Werner M., Methods of treatment for concrete substrate preparation. Symposium
Conferinţă IABSE San Francisco, 1995. pag. 1211-1216.
32. Manning D.G., Holt F.B., The development of DART (Deck assesment by radar and
thermography. Report ME 85-03, Ontario Ministry of Transport and Communications,
pp.22.
141
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
33. Meeks K.W., Carino N.J. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.
NISTIR 6295, U.S. Dept. of Commerce, March 1999.
34. Nedelcu N., Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnică 1986.
35. Nunnally S.,W., Construction methods and management. Pearson Prentice Hall, 2004.
36. Popescu P., Degradarea construcţiílor. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2002.
37. Popescu P., Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Editura Fundaţiei
România de Mâine. 2002.
38. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. Symposium Conferinţă IABSE San Francisco, 1995.
39. Shengli N., Jun Z., Liuxing H., EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive
Testing. Proceedings of the second international workshop on EGS, 8-12 August 2000,
Tsukuba, Japan.
40. Struble L., Stutzman P.E., Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural
characterization. Journal of Materials Science Letters, vol. 8, pp. 632-634, 1989.
41. Stutzman P.E., Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography,
in ASTM STP 1215, Petrography of Cementitous Materials, S. DeHayes and D. Stark,
eds., 1993.
42. Ştefănescu F., Neagu G., Mihai Al., Materiale compozite. Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
43. Ştefănescu F., Neagu G., Mihai Al., Materiale compozite. Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
44. Teodorescu M., Tehnologia lucrărilor de întreţinere, reparaţii şi consolidări. Universitatea Tehnică
de Construcţii Bucureşti, 1996.
45. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. Nr. 5,
Antreprenorul (2000), pp.26-29.
46. Teodorescu M., Ilinoiu G., Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii.
Nr. 8, Antreprenorul (2000), pp.32-34.
47. Teodorescu, M., Ilinoiu G., Gradul de maturizare al betonului. UTCB, 1997.
48. Teodoru G. Y. M., Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why, what and
how?. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Quality control
of concrete structures. pag. 367-376.
49. Tertea I., Oneţ T., Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.
Editura Dacia, 1979.
50. Trelea A., Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Proceedings International
Symposium 15-16 Oct. Cluj-Napoca România. Vol. 1. 1993.
51. Wojcik G.S., The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity.
Advances in Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International.
Copper Mountain, CO, August 10-14, 2003, 491-500 pp., 2003.
52. REMR Technical note CS-ES-1.10. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo,
1991.
53. Specificaţii tehnice. Tomografia de Hormigon Armado S.A., Argentina, 2002.
54. ACI 228.1R, In-Place Methods for Estimate Concrete Strength, American Concrete Institute,
Farmington Hills, MI, 1995.
55. ACI228.2R, Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures, American
Concrete Institute, Farmington Hills, MI, 1998.
56. ENV 206, 1990. Concrete Performance, Production, Placing and Compliance Criteria. European
Committee for Standardization.
57. NIST GCR 97-715. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.
58. NE 012-99. Practice code for the execution of concrete, reinforced concrete and prestressed
concrete works, Part 1 – Concrete and reinforced concrete.
59. C 16-84. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente.
60. C 26-85. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive.
61. C 30-72. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.
62. C 54-81. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor.
142
CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
63. C 111-70. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din
elementele de beton armat.
64. C 117-70. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din
elementele de beton armat.
65. C 129-71. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă
combinată.
66. C 200-81. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate, prin
metoda carotajului sonic.
67. C 205-81. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice, conform STAS
1336-80, a construcţiilor civile şi industriale.
68. C 214-83. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2.
69. C 222-85. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii
elementelor prefabricate.
70. C 231-89. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe
suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare.
71. C 236-91. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime.
72. C 244-93. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton
armat şi beton precomprimat.
73. PC –1 / 1990. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi
protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii
agresive pe bază de clor. BC 8-1994
74. STAS 9602-90. Reference Concrete. Specifications for manufacturing and testing.
75. SR EN 571-1/99. Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante. Partea 1. Principii
generale.
76. STAS 8539-91. Defectoscopie cu pulberi magnetice.
77. SR EN 583-1/01. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 1. Principii generale.
78. SR EN 583-2/01. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. Reglajul
sensibilităţii şi al bazei de timp.
79. SR EN 583-3/01. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3. Tehnica prin
transmisie.
80. SR EN 583-4/01. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Examinarea
pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă.
81. SR EN 583-5/01. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 5. Caracterizarea şi
dimensionarea discontinuităţilor.
82. STAS 1275-88. Tests of concrete. Tests of hardened concrete. Determination of mechanical
strengths.
83. STAS 6606/86. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Examinarea radiografică a materialelor
metalice.
84. STAS 6652/82. Încercări nedistructive ale betonului.
85. STAS 8619-88. PH-metrie.
86. STAS 9552-74. Defectoscopie ultrasonică. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire.
87. STAS 10137-87. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Indicatori pentru stabilirea calităţii imagini.
88. STAS 10214-84. Defectoscopie cu pulberi penetrante.
89. Controls Ltd. – Italia, Fişe tehnice.
90. Elcometer Instruments Ltd. - Anglia, Fişe tehnice.
91. Proqec - Elveţia, Fişe tehnice.
92. Humboldt Co. - SUA, Fişe tehnice.
93. James Instruments Inc. – SUA, Fişe tehnice.
143
INDEX DE AUTOR
INDEX DE AUTOR
144
INDEX DE AUTOR
145
INDEX DE AUTOR
146
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
INDEX ALFABETIC
147
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
148
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
ISO 9001 ......................... 90 metoda de amprentă ...... 108 metoda semidistructivă prin
ISO 9002 ......................... 90 metoda de duritate smulgere la suprafaţă 109
ISO 9003 ......................... 91 superficială................ 108 metoda smulgerii din
îmbătrânirea betonului... 133 metoda de recul ............. 107 profunzime................ 111
începutul de priză ............ 42 metoda de rezonanţă .... 102, metoda tasării .................. 53
începutul prizei .......... 41, 42 112 metoda termografică în
începutul prizei cimentului metoda de vibraţii proprii infraroşu............ 121, 122
.................................... 42 .................................. 102 metoda termovizuală ..... 121
încercările de rezistenţa ... 66 metoda determinării metoda tipului sau vitezei de
îngheţ-dezgheţului ........... 13 gradului de carbonatare propagare .................. 104
întindere axială .......... 69, 71 .................................. 133 metoda undelor de suprafaţă
întindere din despicare.... 69, metoda determinării .............99, 100, 102, 106
70 gradului de metoda undelor radio..... 136
întindere din încovoiere.. 69, permeabilitate............ 134 metoda viteză de propagare
70 metoda emisiei acustice 102, - amprentă ................. 137
106 metoda viteză de propagare
L metoda evaluării gradului - atenuare a radiaţiilor
lucrabilitatea betonului .... 53 efectiv de maturizare al gama.......................... 137
lucrările de pregătire a betonului ................... 134 metoda viteză de propagare
suprafeţelor a elementelor metoda fracturării interne a - atenuarea ultrasunetelor
de examinat ............... 124 betonului ................... 111 .................................. 137
metoda gradului de hidratare metoda viteză de propagare
M .................................. 134 - forţă de smulgere .... 137
magnetică nucleară ........ 112 metoda gravimetrică.. 54, 56 metoda viteză de propagare
malaxoare ............ 81, 82, 83 metoda Hellenică........... 109 - indice de recul ........ 137
marca betonului ............... 68 metoda holografică........ 136 metoda viteză de propagare-
masa vitroasă ................... 35 metoda inducţiei magnetice radiometrică .............. 138
material pulverulent......... 32 .................................. 118 metoda volumetrică cu
materiale ceramice......... 123 metoda nedistructivă de presiune................. 54, 56
materialelor metalice ..... 123 vibraţii proprii ........... 102 metoda volumetrică fără
matricea ........................... 31 metoda neutronilor rapizi presiune....................... 56
maturizarea betonului ..... 52, .................................. 117 metoda Windsor ............ 109
133 metoda optică în spectru metode combinate ......... 137
maturizării betonului .... 112, vizibil ........................ 136 metode de determinare a
133 metoda prin şoc ...... 99, 100, omogenităţii betonului 79
mecanisme ale coroziunii 29 102, 104 metode de duritate
mecanismul coroziunii metoda radiografică...... 112, superficială................ 106
carbonice ..................... 24 121, 122 metode elastice cu impuls
metoda absorbţiei metoda radiografică cu ultrasonic........... 102, 104
microundelor ....... 99, 118 radiaţii infraroşii ....... 122 metode nedistructive ....... 98
metoda analizei spectrale a metoda radiografică folosind metode nedistructive de
undelor de suprafaţă .. 106 radiaţii X sau gama ... 112 control al calităţii
metoda bilei ................... 108 metoda radiometrică cu betonului ..................... 97
metoda capacitivă .... 99, 118 radiaţii gama sau beta 117 metode nedistructive de
metoda carotajului sonic metoda radiometrică cu determinare a calităţii . 97
.................. 100, 102, 105 radiaţii gama sau beta 112 metode parţial distructive 98
metoda controlului metoda radioscopică..... 100, metode semidistructive.... 98
nedistructiv folosind 121 metodele de rezonanţă cu
substanţe (lichide) metoda rezistenţei la măsurarea frecvenţei
penetrante.................. 123 penetrare.................... 109 proprii ....................... 102
metoda convenţională.... 133 metoda rezistivă ............ 118 metodele mecanice ........ 106
metoda cu neutroni rapizi metoda rezonanţei metodele nedistructive
.................................. 112 magnetice nucleare.... 117 electrice şi magnetice 117
metoda curenţilor turbionari metoda ruperii ............... 112 metodele termice ........... 121
.................................. 117 microscopia electronică. 138
149
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
150
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
ARTICOLE
1. Bentz D.P., Quenard D.A., Baroghel-Bouny V., Garboczi E.J., Jennings H.M., Modeling drying
shrinkage of cement paste and mortar. Part 1. Structural models from nanometers to
millimeters. Materials and Structures, 1995, 28, 450-458.
2. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Măsurători termografice pentru controlul
barajelor. Antrepenorul, 2000. pag. 4-6.
3. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Termografia coşurilor de fum. Antrepenorul,
2001. pag. 30-33.
4. Bratu P., Necşoiu J., Vlădeanu Al., Şoimuşan V., Mladin Gh., Iofcea D., Dumitrescu G.,
Neconformităţile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de
construcţii. Construcţii Civile şi Industriale, V, nr. 50, martie 2004.
5. Brousseau R., Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Construction Canada, Sep-Oct. 1992.
6. Burg R. G., Chemical admixtures for concrete. Structure, November 2001, pag. 32-34.
7. Carino N.J., Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Journal
of performance of constructed facilities 1999. pag. 96-106.
8. Carino N.J., Clifton J. R., Predicting of cracking in reinforced concrete structures. NISTIR 5634.
Aprilie 1995. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and
Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
9. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient?
Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and Technology
Gaithersburg, MD 20899-8621 USA, SP 193-1.
10. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete: Phase I study. NISTIR 6505.
Aprilie 2001. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and
Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
11. Corley W. G., Davis A. G., Forsenic engineering moves forward. Civil Engineering, no. 71, June
2001, pag. 64-65.
12. Dinu D., Incertitudinea de măsurare. Instrumentistul Nr. 2/2000, pag. 7-11.
13. Feldmann R. P., Non-Destructive Testing of Concrete, CBD, 1977.
14. Ferraris C.F., Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. NISTIR 5742. August
1995. Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and
Technology.
15. Fiorato A. E., Burg R. G., Gaynor R. D., Effects of Conditioning on Measured Compressive
Strength of Concrete Cores. Concrete Technology Today. No. 3, Vol. 21, 2000.
16. Finn D. W. Towards Industrialized Construction. Construction Canada 34(3), May 1992, pag. 25-
28.
17. Fletcher J., Misleading accuracy statements. Elcometer Quality Today, July 1998.
18. Franco R. J., Concrete mix and member design considerations. To limit the effects of drying
shrinkage. Structure. National Council of Structural Engineers Associations, pag. 46-49.
19. Garboczi E.J., Bentz D.P., The effect of statistical fluctuation, finite size error, and digital
resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration
model. Cement and Concrete Research, Vol. 31, No. 10, 1501-1514, October 2001.
20. Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa
analizarea Bisericii “Sf. Nicolae” din Densuş jid. Hunedoara. Antreprenorul. 1999. pag.
28-33.
21. Haecker C.J., Bentz D.P., Feng X.P., Stutzman P.E., Prediction of cement physical properties by
virtual testing. Cement International, Vol. 1, No. 3, 86-92 pp., 2003.
151
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
22. Ilinoiu G., Optimizări parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a
betoanelor. Nr. 1, Antreprenorul (2001), pag. 11-15. Revista Asociaţiei Române a
Antrepenorilor de Construcţii;
23. Ilinoiu G., Calitatea betoanelor. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin AICPS
(2001), pag. 37-43. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri;
24. Ilinoiu G., Quality of concrete. Study on Code NE 012-99. Nr. 3, Buletin AICPS (2001), pag.
114-120. Revista Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi Structuri;
25. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 24, octombrie
2001, pp. 36-37;
26. Ilinoiu G., Abordarea conceptuala a lucrărilor de reparaţii si consolidări ale elementelor de
construcţii. Construcţii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 26, decembrie 2001, pp. 30-34;
27. Ilinoiu G., Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Construcţii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 30, Mai 2002, pag. 16-22.;
28. Ilinoiu G., Permeabilitatea betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 31, Junie
2002, pag. 18-24;
29. Ilinoiu G., Gelivitatea betonului. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 33 August 2002,
pag. 18-21.
30. Ilinoiu G., Verificarea nedistructivă a calităţii lucrărilor de beton şi beton armat folosind
procedeul radiografic cu raze gama. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, 2003, Nr.
36, pag. 20-22;
31. Ilinoiu G., Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Construcţii Civile şi Industriale
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39 pag. 38-40;
32. Ilinoiu G., Placarea elementelor din beton armat cu ţesături din fibre de carbon. Tehnică şi
Tehnologie. Anul II, 2003, Nr. 6, pag. 38-39, ISSN 14538423;
33. Ilinoiu G., Budan C-tin, Feodor S., Placarea elementelor structurale din beton armat folosind
ţesături din fibre de carbon. Construcţii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 40 Aprilie 2003,
pag. 12-14;
34. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil,
Indonesia. Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003,
ISSN 1410-9530.
35. Ilinoiu G., Criterii de măsurare a conformităţii betoanelor. Construcţii Civile şi Industriale Anul
IV, Nr. 41 Mai 2003, pag. 14-20;
36. Ilinoiu G., Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. Construcţii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 44 August 2003, pag. 16-21;
37. Ilinoiu G., Criterii de realizare a conformităţii betoanelor. Buletin AICPS, 2/2003, pag. 49-55.
ISSN 1454-928X (republicat);
38. Ilinoiu G., Voiculescu D., Verificarea calităţii betoanelor prin măsurare. Construcţii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 46 Octombrie 2003, pag. 6-10;
39. Ilinoiu G., Voiculescu D., Asigurarea calităţii. Tehnică şi Tehnologie. Anul III, 2003, Nr. 5-6,
pag. 31-32, ISSN 14538423.
40. Ilinoiu G., Asigurarea si controlul calităţii lucrărilor de construcţii. Construcţii Civile şi
Industriale. Anul IV, Nr. 48 Decembrie 2003, pag. 10-14.
41. Ilinoiu G., Modelarea incertitudinilor de măsurare a calităţii betoanelor. AICPS, 3/2003, ISSN
1454 – 928 X, decembrie, pag. 43-54.
42. Ilinoiu G., Amestecarea mecanică a componenţilor betonului. Construcţii Civile şi Industriale
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39, pag. 38-40.
43. Ilinoiu G., Noi concepte in studiul si cercetarea maturităţii betonului. Construcţii Civile şi
Industriale. Anul V, Nr. 51, Aprilie 2004, pag. 22-24
44. Ferraris C.F., Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology, Vol. 106, No. 2, 391-
399, March-April 2001.
45. Kelly P. L., Glenn R. B., Michael L. B., Mauro J. S., Under the microscope. Civil Engineering,
no. 71, June 2001, pag. 64-65.
152
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
46. Phan L. T., Carino N.J., Mechanical properties of high-strength concrete at elevated
temperatures. NISTIR 6726. March 2001, Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
47. Phan L. T., Carino N.J., Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of
High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. ACI Materials Journal, 99-M8.
pag. 54-66.
48. Snyder K.A. , Feng X., Keen B. D., Mason T. 0., Estimating the electrical conductivity of cement
paste pore solutions from OR-, K+ and Na+ concentrations. Cement and Concrete
Research, Vol.-33, No.6, 793-798, June 2003.
49. Swenson E. G., Durability of concrete under winter conditions. CBD-116.
50. Teodorescu M. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism. Antrepenorul 3/2003, pag.
20.
51. Teodorescu M. Utilizarea cimenturilor in construcţii o chestiune de profesionalism (II).
Antrepenorul 4/2003, pag. 37-38.
52. Teodorescu M., Budan C-tin, Ilinoiu G., Aditivii superplastefianţi - o necesitate pentru România.
Antreprenorul Nr. 5 (1998), pag 26-27.;
53. Teodorescu M., Budan C-tin., Ilinoiu G., Betoane preparate cu aditivi superplastifianţi. Revista
“Construcţii Civile şi Industriale”, Anul I, Nr. 3, Iunie 1999, pag. 6-7;
54. Teodorescu M., Ilinoiu G., Sisteme de protecţie a elementelor de construcţii care utilizează
materiale pe bază de polimeri. Antreprenorul Nr. 7 (1999), pag. 8-9.
55. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale I – Betoane polimerice. Nr. 8, Antreprenorul (1999),
pag. 36-38.
56. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. Nr. 1, Antreprenorul
(2000), pag. 14-16.
57. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale III – Betoane de înaltă performanţă. Nr. 2,
Antreprenorul (2000), pag. 14-16.
58. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protecţia anticorozivă a armăturilor I – Fenomenul de coroziune al
armăturilor de oţel. Nr. 3, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
59. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protecţia anticorozivă a armăturilor II – Sisteme de protecţie contra
coroziunii. Nr. 4, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
60. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protecţia anticorozivă a armăturilor III – Controlul coroziunii. Nr. 5,
Antreprenorul (2000), pag. 26-29.
61. Teodorescu M., Ilinoiu G., Verificări efectuate de către executant în cadrul controlului calităţii
betoanelor. Nr. 7, Antreprenorul (2000), pag. 39-41.
62. Teodorescu M., Ilinoiu G., Pregătirea suprafeţei suport a elementelor din beton pentru reparaţii.
Nr. 8, Antreprenorul (2000), pag. 32-34.
63. Taylor P. C., Mineral admixtures for concrete. Structure, December –January 2002. pag. 36-37.
64. Veitas R., Structural Inspections. A time for chalange. Structure, April 2001. pag. 33-36.
COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE
65. Ammar C., Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Proceeding of the Second
International RILEM/CEB Symposium, Ghent, 1991, pag. 501-534.
66. Bentz D.P., Haecker C.J., Feng X.P. Stutzman P.E., Prediction of Cement Physical Properties by
Virtual Testing. Process Technology of Cement Manufacturing. Fifth International VDZ
Congress. Proceedings. Düsseldorf, Germany, September 23-27, 2002, pp. 53-63, 2003.
67. Bentz D.P., Snyder K.A., Stutzman P.E., Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing
Conditions. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings.
Volume 2, June 1997, Sweden.
68. Carino N.J., The impact-echo method: an overview. Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA,
Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001,
Washington, D.C., American Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C.
Chang, Editor, 2001. 18 p.
153
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
69. Carino N.J., Lew H.S., The maturity method: from theory to application. Proceedings of the 2001
Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001, Washington, D.C., American
Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C. Chang, Editor, 2001, 19 p.
70. Doiron T., Stoup J., Uncertainty and Dimensional Calibrations. Journal of Research of the
National Institute of Standards and Technology. Volume 102, Number 6 November–
December 1997.
71. Ehrlich C. D., Rasberry S.D., Metrological timelines in tracebility. Vol. 103, no. 1., Jan.-Feb
1998. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology.
72. Estler W. Tyler, Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology. Vol. 103, 141 (1998).
Number 2, March–April.
73. Frenz H., Calulul impreciziei de măsurarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare.
Varianta a-3-a. Facultatea Gelsenkirchen, 2003.
74. Guner A., Dawod A.M., Function of control standard in optimized mix design of concrete.
Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Ghent, 1991, pag. 105-
112.
75. Ilinoiu G. Calitatea betoanelor. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin AICPS
(2001), pag. 37-43;
76. Ilinoiu G. Quality of Concrete. Study on Code NE 012-1999. Nr. 3, Bulletin AICPS (2001), pag.
114-120.
77. Ilinoiu G. Decision making modeling of concrete requirements. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 3, no. 2, September 2001.
78. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil,
Indonesia. Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003,
ISSN 1410-9530.
79. Ilinoiu G., Budan C-tin, Potorac B., Concrete maturity index determination. SELC XV Piatra
Neamţ Octombrie 2003, pag. 8-12.
80. Ilinoiu G., Procedee de verificare a calităţii betonului prin măsurare. Comunicare ştiinţifică.
Republica Moldova, Chişinău. Conferinţa Tehnico - Ştiinţifică Jubiliară -Tehnologii
Moderne în Construcţii, 24-26 Mai 2000, pag. 260-265.
81. Ilinoiu G., Decision making modeling of concrete requirements. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 3, no. 2, September 2001, ISSN
1410-9530.
82. Ilinoiu G., Aspecte Privind Amestecarea Mecanică a Componenţilor Betonului. Al XIV-lea
Congres Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004.
pp. 164-170. ISSN 1454-928X.
83. Ilinoiu G., Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucrărilor
de construcţii.. Al XIV-lea Congres Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului,
Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004. pp. 85-91. ISSN 1454-928X.
84. Ilinoiu G., Deteriorarea prin îngheţ-dezgheţ a betoanelor - Fenomene Specifice şi Principalii
Factori care contribuie la îmbunătăţirea comportării pe timp friguros. Al XIV-lea Congres
Naţional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454-928X.
85. Ilinoiu G., Permeabilitatea betonului - Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiectării
Tehnologice a Compoziţiei Betonului. Al XV-lea Congres Naţional AICPS, 14 Mai 2004,
Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454-928X.
86. Jalinoos, F.,Olson, L. D., Aouad, M. F., and Balch, A. H., Acoustic tomography for QNDE of
structural concrete, Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings, 14,
Iowa State University, 1994.
87. Jalinoos, F., Olson, L. D., Aouad, M. F., Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for
the detection of defects in structural concrete, Symposium on the Application of
Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP), Orlando, Florida,
1995.
88. Jalinoos, F., Olson, L.D, High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete
members, NSF, ACI conference, 1995.
154
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
89. Jalinoos, F., Olson, L.D., Sack, A., Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium
tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures, Structural
Faults and Repair Conference, London University, 1995.
90. Kauw V., Werner M., Methods of treatment for concrete substrate preparation. Symposium
IABSE San Francisco, 1995. pag. 1211-1216.
91. Lura P., Bentz D.P. , Lange D.A., Kovler K, Bentur A., Breugel K. Measurement of Water
Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in
Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International. Copper
Mountain, CO, August 10-14, 2003, 89-99 pp., 2003.
92. Leschinsky A. Concrete no uniformity, manifested in control. Quality Control of Concrete
Structures. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. Ghent 1991.
93. Martys N., Ferraris C.F., Sorption of water in mortasr and concrete. Materials for the New
Millennium Conference. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference,
Washington DC. Nov. 10-14, 1996.
94. Nelson L. S., Interpreting Shewhart Charts. Journal of Quality Technology. Vol. 17, No. 2, pag.
114-116.
95. Philips D. Steven, Eberhadt R. Keith, Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement
Results Containing Uncorrected Bias. Journal of Research of the National Institute of
Standards and Technology, Volume 102, Nr. 5, Sept.-Oct. 1997, pag. 577-585.
96. Phillips S.D., Estler W. T., Levenson M. S., Eberhardt K. R., Calculation of measurement
uncertainty using prior information. Vol. 103. No. 6, Nov-Dec. 1998. Journal of research
of the National Institute of Standards and Technology.
97. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. Ghent June 12-14, 1991. Quality
control of concrete structures. E &FN SPON. Cambridge, Great Britain. pag. 367-374;
439-448.
98. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. Symposium IABSE San Francisco, 1995.
99. Simon M., Snyder K., Fronsdorff G., Advances in Concrete Mixture Optimization. Concrete
Durability and Repair Technology Conference, September 8-10, 1999, University of
Dundee, Scotland UK. Proceedings.
100. Shengli N., Jun Z., Liuxing H., EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive
Testing. Proceedings of the second international workshop on EGS, 8-12 August 2000,
Tsukuba, Japan.
101. Stutzman P., Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction
Materials. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology,
Vol. 106, No. 6, 1051-1061, Nov-Dec., 2001.
102. Taerwe L., Basic Concepts for conformity control of concrete. Proceeding of the Second
International RILEM/CEB Symposium, Ghent, 1991, pp. 491-500.
103. Teodoru G. Y. M., Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why, what and
how?. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Quality control
of concrete structures. pag. 367-376.
104. Trelea A., Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Proceedings International
Symposium 15-16 Oct. Cluj-Napoca România. Vol. 1. 1993.
105. Valeriu L., Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Conferinţa Tehnico - Ştiinţifică
Jubiliară. Tehnologii moderne în construcţii. Facultatea de Construcţii. Universitatea
Tehnică a Moldovei, Chişinău, Mai 2000, pag. 247-250.
106. Wojcik G.S., The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity.
Advances in Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International.
Copper Mountain, CO, August 10-14, 2003, 491-500 pp., 2003.
CĂRŢI
107. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor
structurale de beton armat. Editura Tehnică, 1992.
155
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
156
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
147. International Council for Building Research, Studies and Documentation (CIB). Trends in
building construction techniques worldwide. Special report for CIB '89.
148. Ionescu I., Ispas T. Proprietăţile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
149. Ionescu I., Ispas T., Popaescu A., Betoane de înaltă performanţă. Editura Tehnică, 1999.
150. Ivanov I., Căpăţâţână Al., Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construcţii.
Editura Tehnică, 1995.
151. Juran J. M., Gryna F. Quality planning and analysis. Editura McGraw-Hill Inc., New York 1993,
pag. 1-15, pp. 377-402.
152. La Londe W.S., Janes M.F., Concrete engineering handbook. McGraw-Hill, 1961.
153. Lucaci Gh., Costescu I., Belc Fl., Construcţia drumurilor. Editura Tehnică, 2000
154. Lungu D., Ghiocel D., Metode probabilistice în calculul construcţiilor. Editura Tehnică,
Bucureşti 1982. pag. 83-87; 120-138.
155. Manning D.G., Holt F.B., The development of DART (Deck assesmsnt by radar and
thermography. Report ME 85-03, Ontario Ministry of Transport and Communications,
pp.22.
156. Meeks K.W., Carino N.J. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.
NISTIR 6295, U.S. Dept. of Commerce, March 1999.
157. Ministerul Construcţiilor Industriale. Mecanizare – Acţiuni noi pentru asigurarea calităţii
lucrărilor de beton, 1984.
158. Mitonneanu H., O nouă orientare în managementul calităţii: Şapte instrumente noi. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998.
159. National Research Council. Nonconventional Concrete Technologies. Canada, 1997.
160. Nedelcu N., Protecţiile anticorozive în construcţiile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnică 1986.
161. Neville A., M., Proprietăţile betonului. Editura Tehnică, 2003.
162. Nunnally S.,W., Construction methods and management. Pearson Prentice Hall, 2004.
163. Opriş S., Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Editura Tehnică, 1994.
164. Perigord M., Etapele Calităţi: Demersuri şi Instrumente. Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
165. Peştişanu C., Voiculescu M., Darie M., Vierescu R., Construcţii. Editura Didactică şi Pedagogică,
1995.
166. Popa R., Teodorescu M. Tehnologia lucrărilor de construcţii. Editura ICB, Bucureşti, 1984.
167. Popa R., Popa E., Tehnologia lucrărilor de construcţii. Prepararea betonului. Editura UTCB,
1986, pag. 62-87.
168. Popescu P., Degradarea construcţiilor. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2002.
169. Popescu P., Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2002.
170. Popescu V., Pătărniche N. Chesaru E., Calitatea şi siguranţa construcţiilor. Editura Tehnică,
1987.
171. Simion Al., Materiale de construcţie. Vol. 1. Editura UTCB, 1997.
172. Simmons H. L., Construction Principles, Materials and Methods. John Wiley & Sons Inc. 2001.
173. Steopoe Al., Materiale de construcţie. Editura Tehnică, 1964.
174. Struble L., Stutzman P.E., Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural
characterization. Journal of Materials Science Letters, vol. 8, pp. 632-634, 1989.
175. Stutzman P.E. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography,
in ASTM STP 1215, Petrography of Cementitous Materials, S. DeHayes and D. Stark,
eds., 1993.
176. Suman R., Ghibu M., Gheorghiu N., Oara C., Otel A., Tehnologii moderne în construcţii. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1988.
177. Suman R., Pop S., Execuţia lucrărilor de construcţii. Editura Tehnică Bucureşti, 1989.
178. Suman R., Ghibu M., s.a. Tehnologii moderne in construcţii. Editura Tehnica, 1988.
179. Ştefănescu - Goanga A., Încercările mortarului, betonului şi materialelor componente. Editura
Tehnică 1983. pag. 187-215; 260-272.
180. Ştefănescu F., Neagu G., Mihai Al., Materiale compozite. Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
181. Teodorescu M., Tsicura A., Ilinoiu G., Compoziţia betonului. UTCB, 1997.
157
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
182. Teodorescu M., Tsicura A, Ilinoiu G., Îndrumător pentru examenul de licenţa la disciplina
“Tehnologia lucrărilor de construcţii” UTCB, 1998.
183. Teodorescu M., Budan C., Ilinoiu G., Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normală,
Ed. ConsPress Bucureşti, 2004.
184. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucrărilor de întreţinere, reparaţii şi consolidări.
Editura UTCB, 1996.
185. Teodorescu, M., Ilinoiu G., Gradul de maturizare al betonului. UTCB, 1997.
186. Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., Durabilitatea Betonului. Editura Tehnică, 1982.
187. Tertea I., Oneţ T., Verificarea calităţii construcţiilor de beton armat şi beton precomprimat.
Editura Dacia, Cluj, 1979.
188. Trelea A., Popa R., ş.a. Tehnologia construcţiilor. Vol. 1. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997.
189. Voigt Th., Shah S., NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique.
Center for Advanced Cement-Based Materials. Northwestern University, Evanston,
Illinois, 2003
190. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. USA, 2001.
191. Yvonne D., Mitchell’s Materials Technology. Longman 1996, Anglia.
192. Zamfirescu D., Postelnicu T., Durabilitatea betonului armat. Matrix Rom Bucureşti, 2003.
FIŞE TEHNICE
LEGI
158
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
215. HG Nr. 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii.
216. HG Nr. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale, elemente de construcţii şi
produse destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare
autorizate.
217. HG Nr. 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor
fixe.
218. HG Nr. 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor
şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii.
219. Legea Nr. 10/1995 privind Calitatea în Construcţii.
220. Legea Nr. 50/1991, republicata in 1997, privind Autorizarea Executării Construcţiilor.
221. Legea Nr. 90/1996 privind protecţia muncii.
222. Legea Nr. 90/1996 privind Protecţia Muncii.
223. Legea Nr. 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător.
224. ACI Committee Report, Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. Part
2.
225. ACI Committee Report 308. Curing Concrete - State-of-the-Art, 5th Draft 10/94.
226. ACI 228.1R, In-Place Methods for Estimate Concrete Strength, American Concrete Institute,
Farmington Hills, MI, 1995.
227. ACI228.2R, Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures, American
Concrete Institute, Farmington Hills, MI, 1998.
228. Asian Concrete Model Code, Part II – Materials and Construction, Level 1, 2001.
229. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) -
The CEB-FIP Model Code 1990.
230. European Committee for Standardization. Draft of ENV 206, Concrete performance, production,
placing and compliance criteria.
231. CECW-EI. EC 1110-2-6052. Engineering and Design - Structural Design of Precast and
Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures,
2001.
232. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials;
233. ENV 206, 1990. Concrete Performance, Production, Placing and Compliance Criteria.
234. NISTIR 6962. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Annual Report
2002.
235. NIST GCR 97-715. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.
236. GP 035-1998. Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare (urmărire şi intervenţii) privind protecţia
împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel.
237. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical
Corrigendum 1, Cor. 1:1993.
238. STAS 10107/0-90. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat si beton
precomprimat.
239. NE 003-97. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a
maşinilor de construcţii.
240. NE 012-1999. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, (Partea 1 – Beton şi beton armat).
241. NE 013-2002. Practice code for the execution of prefabricated elements.
242. C 16-84. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente.
243. C 26-85. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive.
244. C 30-72. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.
245. C 54-81. Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor.
159
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
246. C 56 - 85. Bul. constr. nr. 1-2 / 1986. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de
construcţii şi instalaţii.
247. C 111-70. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din
elementele de beton armat.
248. C 117-70. Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din
elementele de beton armat.
249. C 129-71. Instrucţiuni tehnice pentru determinarea rezistenţei betonului prin metoda nedistructivă
combinată.
250. C 167-77. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi păstrare a cărţii tehnice
a construcţiilor.
251. C 200-81. Instrucţiuni tehnice pentru controlul calităţii betonului la construcţii îngropate, prin
metoda carotajului sonic.
252. C 205-81. Instrucţiuni tehnice privind încercarea în situ prin încărcări statice, conform STAS
1336-80, a construcţiilor civile şi industriale.
253. C 214-83. Îndrumător pentru utilizarea dispozitivului FINT 2.
254. C 222-85. Instrucţiuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calităţii
elementelor prefabricate.
255. C 231-89. Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe
suprafaţa de determinarea rezistenţei betonului în lucrare.
256. C 236-91. Determinarea rezistenţei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime.
257. C 244-93. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton
armat şi beton precomprimat.
258. U 9/1996. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă
eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii.
259. REMR Technical note CS-ES-1.10. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-
Echo, 1991.
260. PC-1/1990. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi
protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii
agresive pe bază de clor. BC 8-1994
261. STAS 790-84. Apă pentru betoane şi mortare.
262. STAS 1275-88. Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor
mecanice;
263. STAS 1667-76. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.
264. STAS 1759-88. Încercări pe betoane. Determinarea densităţii aparente, a lucrabilităţii, a
conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză.
265. STAS 1799-88. Construcţii din beton. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a
betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii.
266. STAS 2386-1979. Agregate minerale uşoare. Condiţii tehnice generale de calitate.
267. STAS 2414-91. Încercări pe betoane. Determinarea densităţii, compactităţii şi porozităţii
betonului întărit.
268. STAS 4606-1980. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Metode
de încercare.
269. STAS 2833-80. Încercări pe betoane. Determinarea contracţiei axiale a betonului întărit.
270. STAS 3518-89. Încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ.
271. STAS 3519-78. Încercări pe betoane. Verificarea impermeabilităţii la apă.
272. STAS 3622-86. Cement concretes. Classification.
273. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru
Procent de Neconformităţi”.
274. STAS 4606-80. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding
material. Testing method.
275. STAS 5440-1970. Betoane de ciment. Verificarea reacţiei alcalii agregat.
276. STAS 5479-88. Încercări pe betonului proaspăt. Determinarea conţinutului de aer oclus.
277. STAS 6606/86. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Examinarea radiografică a materialelor
metalice.
278. STAS 6652/82. Încercări nedistructive ale betonului.
160
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
279. STAS 6657/3-89. Concrete, reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures,
instrumentation and devices for characteristic geometry checks.
280. STAS 8539-1991. Defectoscopie cu pulberi magnetice.
281. STAS 8573-78. Waterproofing additive cement mortars.
282. STAS 8625-90. Mixed plasticized additive for concretes.
283. STAS 8619-1988. PH-metrie.
284. STAS 9552-1974. Defectoscopie ultrasonică. Examinarea îmbinărilor sudate prin topire.
285. STAS 9602-90. Reference Concrete. Specifications for manufacturing and testing.
286. STAS 10137-1987. Defectoscopie cu radiaţii penetrante. Indicatori pentru stabilirea calităţii
imagini.
287. STAS 10214-1984. Defectoscopie cu pulberi penetrante.
288. SR ISO 3951/98. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent
nonconforming.
289. SR ISO 7870/1999. Fişe de Control. Ghid General şi Introducere.
290. SR ISO 7966/1999. Fişe de Control pentru Acceptare.
291. SR ISO 8258/1998. Fişe de Control Shewhart.
292. SR ISO 7966/1999. Acceptance control charts.
293. SR ISO 8258/1998. Shewhart control charts.
294. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical
Corrigendum 1, Cor. 1:1993.
295. SR ISO 9000/1995 –Partea 2, 3: “Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii”.
296. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare, Dezvoltare, Producţie,
Montaj şi Service”.
297. SR ISO 9002/1995. Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie, Montaj şi Service.
298. SR ISO 9003/1995. Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale.
299. SR 227/2-98. Cements. Physical tests. Determination of grinding fineness.
300. SR 227-4.86. Cements. Physical tests. Setting time determination.
301. SR 227/5- 96. Cements. Physical tests. Determination of hydration heat.
302. SR 388-95. Portland cement.
303. SR 667-2001. Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii tehnice
de calitate.
304. SR 1500-96. Usual composite cements, type II, III, IV and V.
305. SR 3011-96. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi.
306. SR 6232-96. Cements, mineral admixtures and additives. Vocabulary.
307. SR 7055-96. White Portland Cement.
308. SR EN 196:1-95. Methods of testing cement. Determination of strength.
309. SR EN 196:3-97. Methods of testing cement. Determination of setting time and soundness.
310. SR EN 196-4:95. Methods of testing cement. Quantity determination of constituents.
311. SR EN 196:6-94. Methods of testing cement. Determination of grinding fineness.
312. SR EN 45001:1993. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări.
313. SR EN 45013:1992. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea
personalului.
314. SR EN 196-2. Methods of testing cement. Chemical analysis of cement.
315. SR EN 571-1:1999. Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante. Partea 1. Principii
generale.
316. SR EN 583-1:2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 1. Principii
generale.
317. SR EN 583-2:2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. Reglajul
sensibilităţii şi al bazei de timp.
318. SR EN 583-3:2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3. Tehnica prin
transmisie.
319. SR EN 583-4:2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Examinarea
pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă.
161
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
162
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
349. ISO 9004-4: 1993. Quality Management and Quality System Elements - PART 4: Guidelines
for Quality Improvement.
350. SR ISO 9000/1996. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii.
Ghid pentru Selecţie şi Utilizare”.
351. ENV – 206. Beton – nivele de performanţă, producere, punere în operă şi criterii de conformitate.
352. CEB – FIP / 1990, nr. 205, partea D. Tehnologia Betonului. EUROCOD 2 – “Calculul şi
alcătuirea structurilor din beton”.
163
TABELE DE CONVERSIE
TABELE DE CONVERSIE
1 m = 1650763,73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între
nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86
1 in = 25,4 mm (valoare exactă)
0,1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2
1 kgf = 9,80665 N (valoare exactă)
1 kgf m = 9,80665 N m = 9,80665 J
1 kgf s/m2 = 9,80665 Pa s
1 kgfm / s = 9,80665 W
1 kgf / cm2 = 0,980665 bar (valoare exactă)
1 kgf / cm2 = 1 at = 0,980665 x 10 5 bar
1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0,0980665 mbar = 9,80665 Pa
1 Torr = 1,333224 mbar
1 bar = 9,8 N/cm2 = 0,098 N/mm2 = 9,8 x 102 daN
1 mm Hg = 1 Torr = 1,333224 mbar = 133,3224 Pa
1oC = (1oF-32)x5/9
1 CP = 0,735499 kW
Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.80665
Pascal (Pa) = N/m2
1 secundă = durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între
cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 113
164
PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI
Nr. Prefixe
crt.
1 E (exa) = 10 18
2 P (peta) = 10 15
3 T (tera) = 10 12
4 G (giga) = 10 9
5 M (mega) = 10 6
6 K (kilo) = 10 3
7 h (hecto) = 10 2
8 Da (deca) = 10 1
9 d (deci) = 10 -1
10 c (centi) = 10 - 2
11 m (mili) = 10 -3
12 μ (micro) = 10 -6
13 n (nano) = 10 -9
14 p (pico) = 10 -12
15 f (femto) = 10 -15
16 a (atto) = 10 -18
165
LITERE GRECEŞTI UTILIZATE
Nr Litera Simbol
crt.
1 Alfa α, Α
2 Beta β, Β
3 Gamma γ, Γ
4 Delta δ, Δ
5 Epsilon ε, Ε
6 Zeta ξ, Ζ
7 Eta η, Η
8 Teta θ, Θ
9 Iota ι, Ι
10 Kappa κ, Κ
11 Lambda λ, Λ
12 Miu μ, Μ
13 Niu ν, Ν
14 Pi π, Π
15 Ro ρ, Ρ
16 Sigma σ, Σ
17 Fi φ, Φ
18 Omega ω, Ω
166