FINANŢE PUBLICE II

CUPRINS:

I . Parte teoretică. Definitie; Cauzele apariţiei dublei impuneri juridice internaţionale; • De ce trebuie eliminată dubla impunere juridica internaţionala? (modalităţi) • •

II. Studiu de caz.

2

I.Parte teoretică
Definiţie
Dubla impunere este un fenomen complex care are la baza acţiunea a douǎ sau mai multe suveranitǎţi fiscale sau concurenţa între douǎ sau mai multe competenţe fiscale. Ea se poate manifesta atat pe plan intern, caz în care se numeşte dublǎ impunere economicǎ, cât şi pe plan extern – dublǎ impunere juridicǎ internaţionalǎ. Dubla impunere juridicǎ internaţionalǎ constǎ în “supunerea unei anumite materii impozabile, de cǎtre douǎ state diferite, la acelaşi tip de impozit, pe acelaşi exerciţiu financiar”1. Fenomenul de dublă impunere internaţională a mai fost definit şi ca „o impunere la impozite comparabile în două sau mai multe state a veniturilor sau elementelor de avere ale aceluiaşi contribuabil, pentru o perioadă de timp limitată”.

Cauzele apariţiei dublei impuneri juridice internaţionale
Acest fenomen se produce datoritǎ concepţiilor diferite care stau la baza impunerii veniturilor şi averii, şi anume: 1. Concepţia teritorialǎ, care are la bazǎ criteriul sursei (originii) venitului, ori locului unde se aflǎ situatǎ averea; 2. Concepţia mondialǎ sau globalǎ, care are la bazǎ criteriul rezidentei sau al naţionalitǎţii contribuabilului persoanǎ fizicǎ, respectiv al sediului contribuabilului persoanǎ juridicǎ. 1. In statul în care se manifesta concepţia teritorialǎ, sunt supuse impunerii veniturile (salarii, chirii, dobanzi, dividende, câştiguri din profesii libere, profit de la întreprinderi etc.) având sursa pe teritoriul asupra cǎruia acesta îşi exercitǎ suveranitatea fiscalǎ, indiferent unde îşi are rezidenţa/sediul beneficiarul acestora. Prin urmare impunerea se face în funcţie de sursa venitului sau locul unde se aflǎ averea care fac obiectul impozitului. 2. In statul in care se adopta concepţia mondialǎ sau globalǎ, sunt supuse impunerii toate veniturile şi bunurile persoanelor fizice şi juridice care au rezidenţa sau sediul în statul considerat, indiferent de unde provin acele venituri, respectiv, unde se aflǎ situate bunurile în cauzǎ. In aceastǎ situaţie, intereseazǎ persoana cǎreia îi sunt destinate acele venituri, sau care posedǎ averea, în calitatea sa de contribuabil, iar nu sursa acestora.
1

Iulian Vacarel , “Relatii Financiare Internationale”

3

Astfel,considerăm un contribuabil care a realizat un venit în străinătate.Venitul acestuia va fi supus impunerii atât în statul de origine a venitului, cât şi în statul de destinaţie a acestuia, adicǎ în statul al cǎrui rezident este contribuabilul, deoarece ţările aflate în pricină nu au adoptat acelaşi criteriu,prima optând pentru cel al rezidenţei iar a doua pentru cel al venitului. Insă,dubla impunere poate apărea şi în alte situaţii: când ambele state sunt adepte ale concepţiei mondiale, dar unul foloseşte drept criteriu de impunere rezidenţa contribuabilului, iar celǎlalt, naţionalitatea acestuia. Astfel, este posibil ca o persoanǎ domiciliatǎ într-un stat sǎ posede naţionalitatea altui stat. De aceea,ea ar putea fi impusǎ în ambele state. Un alt exemplu ar fi situatia in care legislaţia statelor care au adoptat concepţia mondialǎ defineşte într-o manierǎ diferitǎ noţiunea de rezidenţǎ, sau este vorba de dublǎ naţionalitate sau dublǎ cetǎţenie. Concepţia teritorialǎ poate da naştere la conflicte de interese fiscale, atunci când statele au adoptat reglementǎri care definesc în mod diferit sursa veniturilor.

De ce trebuie eliminată dubla impunere juridica internaţionala?
Sistemele fiscale naţionale diferite,particularităţile politicilor fiscale,modul de folosire a impozitelor si taxelor ca pârghii de stimulare sau limitare a unor activităţi economice,duc la apariţia acestei probleme fiscale,care nu poate avea decât efecte negative. Eficienţa exportului şi competitivitatea externă a mărfurilor sunt afectate deoarece sarcina fiscală este mai mare decât dacă venitul sau averea ar fi supuse numai legislaţiei fiscale dintr-un singur stat. În aceste condiţii, dubla impunere devine un obstacol în calea dezvoltării comerţului exterior şi a cooperării economice şi tehnicoştiinţifice, dacă nu se creează instrumente juridice prin care statele interesate să se oblige reciproc la măsuri corespunzătoare pentru înlăturarea sau micşorarea efectelor dăunătoare ale acestui fenomen. Pentru evitarea dublei impuneri juridice, în practicǎ se folosesc mai multe modalitǎţi: reglementǎrile naţionale,convenţiile bilaterale sau multilaterale,cutuma, jurisprudenţa si doctrina

1.Reglementǎrile naţionale: acest gen de reglementǎri pot sǎ prevadǎ, de la stat la stat, scutirea de impozite a anumitor categorii de venituri realizate peste graniţǎ, în condiţii determinate, de cǎtre persoane fizice, a profiturilor realizate de filialele unor societǎţi situate în strǎinǎtate, dacǎ acestea se bucurǎ de autonomie funcţionalǎ, scutirea de taxe vamale a exportului de mǎrfuri, pentru încurajarea acestuia. In legislaţia fiscalǎ din România s-au adoptat şi se aplicǎ principiile teritorialitǎţii şi al cetǎţeniei, în ceea ce priveşte perceperea taxelor şi impozitelor.
2.Convenţiile bilaterale sau multilaterale:reprezinta cea mai utilizatǎ modalitate de evitare a dublei impuneri internaţionale .

4

România a semnat peste 50 de acorduri sau convenţii pentru evitarea dublei impuneri. Tari cu care Romania a incheiat conventii de evitare a dublei impuneri: Africa de Sud, Albania, Algeria, Armenia, Austria, Bangladesh, Belgia. Bulgaria, Canada, Cehia, China, Cipru, Costa Rica, Croatia, Coreea, Danemarca, Ecuador, Elvetia, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Filipine, Finlanda, Franta, Germania, India, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Iugoslavia – incetat aplicabilitatea, Iordania, Liban, Japonia, Kazahstan, Kuwait, Lituania, Macedonia, Malayezia, Malta, Marea Britanie, Marele Ducat de Luxembourg, Maroc, Mexic, Moldova, Namibia, Nigeria, Norvegia, Olanda, Pakistan, Polonia, Portugalia, Qatar, Regatul Hasemit al Iordaniei, Rusia, Siria, Slovacia, Spania, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Sudan, Suedia, Tunisia, Turcia, Thailanda, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. Scopul acestor convenţii este acela de a stabili reguli de impozitare unice pentru fiecare situaţie în parte. De exemplu, acolo în cazul unor tipuri de venituri, statele contractante au convenit să se aplice impozitarea prin reţinere la sursă, o asemenea dispoziţie este expres prevăzută în textul convenţiei. Dacă însă veniturile unei persoane rezidente într-un stat contractant nu sunt expres menţionate în conţinutul convenţiei, atunci acestea sunt impozitate numai în statul respectiv. Structura acestor convenţii este, în general aceeaşi, indiferent că ele s-au semnat înainte sau după 1989. Convenţiile au la bază principiile conţinute în modelele de convenţii elaborate de O.E.C.D.2 în anii 1963, 1977 şi 1992. Acordurile fiscale încheiate între state la un moment dat, pornind de la un model de convenţie sau altul, au suferit de-a lungul timpului actualizǎri şi completǎri succesive în funcţie de realitǎţile economice. Etapele parcurse în elaborarea unei convenţii sunt urmǎtoarele: negocierea, parafarea, semnarea, ratificarea şi publicarea. De regulǎ, convenţiile fiscale se încheie pe perioade nelimitate, dar sunt şi cazuri în care semnatarii acestora prevǎd un termen de valabilitate, la expirarea cǎruia el se prelungeşte cu acordul pǎrţilor. Denunţarea convenţiei se face de partea interesatǎ prin notificare scrisǎ cu cel puţin şase luni înainte de data propusǎ pentru încetarea valabilitǎţii. Metode de evitare a dublei impuneri Prin convenţiile fiscale încheiate, statele urmǎresc evitarea dublei impuneri juridice internaţionale, dublǎ impunere care apare datoritǎ suprapunerii a douǎ suveranitǎţi fiscale. Pentru evitarea dublei impuneri se folosesc în practica convenţionalǎ (încheierii de convenţii) douǎ metode, fiecare cu douǎ variante: Metoda scutirii Potrivit acestei metode, statul de rezidenţǎ al beneficiarului unui venit nu impune veniturile care, în conformitate cu dispoziţiile convenţiei fiscale, sunt impozabile în celǎlalt stat, adicǎ în statul sursǎ al venitului sau cel în care se aflǎ averea impozabilǎ. • Metoda scutirii totale. Potrivit acestei metode, statul de rezidenţǎ al beneficiarului venitului, la determinarea venitului impozabil al unui rezident al sǎu, nu va lua în considerare venitul acestuia impozabil în statul sursǎ3 şi nici venitul aferent unui sediu permanent ori unei baze fixe din celǎlalt stat contractant. Acesta va lua în calcul numai restul venitului impozabil, adicǎ va scuti de
2

Organizatia pentru Cooperarea Economica si de Dezvoltare

5

impozit partea venitului realizat în statul sursǎ, fǎra a considera venitul realizat în statul sursǎ la determinarea impozitului aferent restului venitului. • Metoda scutirii progresive. Conform acestei metode, venitul impozabil în celǎlalt stat contractant (statul sursǎ) nu se impune în statul de rezidenţǎ al beneficiarului acelui venit. În schimb, statul de rezidenţǎ îşi pǎstreazǎ dreptul de a lua în considerare acest venit la determinarea impozitului aferent restului venitului sau averii. Metoda creditǎrii Potrivit acestei metode, statul de rezidenţǎ calculeazǎ impozitul datorat de un rezident al sǎu pe baza volumului total al veniturilor acestui contribuabil. Adicǎ, în venitul impozabil statul de rezidenţǎ va include şi venitul impozabil în statul de sursǎ sau în statul în care se aflǎ averea impozabilǎ sau se aflǎ sediul permanent sau baza fixǎ producǎtoare de venit. Nu se vor lua în calcul venitul şi/sau averea care sunt impozabile doar în celǎlalt stat contractant. Din impozitul total astfel calculat, se va deduce impozitul plǎtit de contribuabilul respectiv în celǎlalt stat contractant. • Metoda creditǎrii totale. Potrivit acestei metode, statul de rezidenţǎ deduce din impozitul aferent totalului veniturilor (averii) impozabile ale contribuabilului, suma totalǎ a impozitului plǎtit de acesta în celǎlalt stat contractant. • Metoda creditǎrii ordinare. În acest caz, statul de rezidenţǎ deduce cu titlu de impozit plǎtit în celǎlalt stat contractant, o sumǎ care poate sǎ fie egalǎ sau mai micǎ decât cea efectiv plǎtitǎ statului sursǎ. În cazul în care cotele de impozit practicate în cele douǎ state contractante sunt identice sau cotele aplicate în statul de rezidenţǎ sunt mai mari decât în statul sursǎ, creditul fiscal acordat de statul de rezidenţǎ este egal cu impozitul plǎtit în statul de sursǎ. Când cotele practicate în statul de rezidenţǎ sunt mai mici decât cele aplicate în statul de sursǎ, statul de rezidenţǎ deduce din impozitul datorat de contribuabil, cu titlul de credit fiscal o sumǎ mai micǎ decât cea a impozitului efectiv plǎtit în statul sursǎ. 3. Cutuma: Atunci când nici reglementǎrile naţionale si nici convenţiile internaţionale nu oferǎ soluţii pentru toate problemele fiscale apǎrute în relaţiile dintre statele contractante,se recurge la cutuma. 4. Jurisprudenta: Se apeleazǎ atunci când organelor însǎrcinate cu aplicarea convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri li se prezintǎ cazuri care au mai fǎcut obiectul judecǎţii. Soluţiile adoptate la timpul respectiv, cǎpǎtând autoritatea lucrului judecat, acum se preiau ca atare.

5. Doctrina: Constǎ în opiniile şi soluţiile pentru rezolvarea problemelor fiscale apǎrute în relaţiile dintre state, oferite de specialişti consacraţi, în studii efectuate sub observatia unor organisme internaţionale.

3

Stat sursǎ al venitului se considerǎ statul în care se aflǎ situatǎ averea sediul permanent ori baza fixǎ; Stat de rezidenţǎ se considerǎ statul de rezidenţǎ al beneficiarului venitului respectiv

6

II.Studiu de caz:
O societate comercială obţine un venit total (din ambele state) impozabil în valoare de 200000 u.m., din care 160000 u.m. sunt realizate în statul de rezidenţă şi 40000 u.m. – în statul sursei . Cotele impozitului în statul de rezidenţă sunt progresive, şi anume: 20% pentru venituri până la 160000 u.m. şi 30% pentru veniturile care depăşesc 160000 u.m. Să presupunem, că în statul sursei cota impozitului pe venitul la sursă este de 15% (varianta A) sau de 35% (varianta B). Intre cele doua state a fost încheiata o convenţie pentru evitarea dublei impuneri. Varianta A(când cota de impozitare in statul sursă este mai mica decât cotele din statul de rezidenţă): Scutirea totala : I calculat in SR4 = 160000 x 20 % = 32000 I calculat in SS= 40000 x 15%=6000 Itotal=38000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 0 I de plata in SR =32000-0=32000 I de achitat efectiv =32000+6000=38000 Scutire progresiva: I calculat in SR = 160000 x 30 % = 48000 I calculat in SS= 40000 x 15%=6000 Itotal=54000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 0 I de plata in SR =48000-0=48000 I de achitat efectiv =48000+6000=54000 Creditare totala: I calculat in SR = 200000 x 30 % = 60000 I calculat in SS= 40000 x 15%=6000 Itotal=66000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 6000 I de plata in SR =60000-6000=54000 I de achitat efectiv =54000+6000=60000 Creditare ordinara: I calculat in SR = 200000 x 30 % = 60000 I calculat in SS= 40000 x 15%=6000 Itotal=66000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 6000 I de plata in SR =60000-6000=54000 I de achitat efectiv =54000+6000=60000 Varianta B(când cota de impozitare in statul sursă este mai mare decât cotele din statul de rezidenţă):
4

SR- Stat de rezidenţă, SS-Stat Sursă

7

Scutirea totala : I calculat in SR = 160000 x 20 % = 32000 I calculat in SS= 40000 x 35%=14000 Itotal=46000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 0 I de plata in SR =32000-0=32000 I de achitat efectiv =32000+14000=46000 Scutire progresiva: I calculat in SR = 160000 x 30 % = 48000 I calculat in SS= 40000 x 35%=14000 Itotal=62000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 0 I de plata in SR =48000-0=48000 I de achitat efectiv =48000+14000=62000 Creditare totala: I calculat in SR = 200000 x 30 % = 60000 I calculat in SS= 40000 x 35%=14000 Itotal=74000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 14000 I de plata in SR =60000-14000=46000 I de achitat efectiv =46000+14000=60000 Creditare ordinara: I calculat in SR = 200000 x 30 % = 60000 I calculat in SS= 40000 x 35%=14000 Itotal=66000 I datorat in SS ce poate fi dedus in SR= 40000 x 30%=12000 I de plata in SR =60000-12000=48000 I de achitat efectiv =48000+14000=62000 Observaţii: Din exemplul prezentat, se poate observa că suma impozitului datorat celor două state, precum şi cel achitat efectiv de contribuabil diferă, în funcţie de metoda de evitare a dublei impuneri, aplicată conform prevederilor convenţiei, fiind mai mică în cazul utilizării metodelor scutirii totale şi creditării totale şi mai mare în cazul utilizării metodelor scutirii progresive sau creditării limitate (ordinare). Totodată, oricare ar fi metoda utilizată, impozitul achitat de contribuabil, conform prevederilor convenţiei, va fi considerabil mai mic, decât cel care ar fi fost datorat în lipsa unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri încheiate între cele două state.

8

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful